Povestea reprezintă, în fapt, un vis pe care l-am avut acum şase ani, şi încă o

dată acum patru ani. A doua oară l-am visat exact la fel, cu aceleaşi detalii şi aceleaşi
emoţii... însă circumstanţele vieţii mele erau altele. Avuseseră loc, între timp, evenimente
deosebit de ciudate. Revin adesea la el, gîndindu-mă la semnificaţia sa.

Acestea fiind spuse, am preluat ideea visului şi am transformat-o în poveste... însă

pentru a transpune exact sentimentele pe care le-am simţit a trebuit să apelez la anumite
procedee literare. Visul propriu-zis, reprezintă, aproximativ 95%. Am adăugat decît
foarte puţine elemente, pentru a-i asigura o fluiditate. Imagini, forme, culori... au fost
toate prezente în vis. S-ar putea spune că mi-am plagiat subconştientul.

Nu am inclus sfîrşitul, din motive personale, însă îmi dau seama, acum, că nu am de ce
să ma tem. Iată deci finalul visului, relatat la persoana I singular:

După ce am trecut peste acele şine de tren, în asfinţit-apus, imaginea se mută în alt
cadru, în timpurile noastre. Eram împreună cu mama mea şi căutam un bijutier. Eu eram
foarte trist, îndurerat, deoarece mama vroia să vîndă tableta... eram foarte săraci. Şi
aveam nevoie de bani.
Încercasem să îi explic însemnătatea simbolurilor, dar nu înţelegea. Simţeam că
pierdeam un lucru deosebit de important şi nu apucasem să descifrez ce scria pe ea.
Eram atît de deprimat încât mi-era greu să merg.
Găsim la un bijutier, mama scoate plăcuţa din geantă şi i-o înmânează. Omul nici nu
bănuia importanţa sa... dar eu da. Şi simţeam că îmi fuge pămîntul de sub picioare.
Aş fi vrut să fac ceva, să o iau şi să fug... dar nu puteam. Nu puteam decât să mă
gîndesc la cum aveam să o recuperez. Bijutierul o cîntăreşte neimpresionat de
simbolurile sale, şi îi plăteşte mamei o sumă infimă de bani. Eu mi-aş fi dat viaţa pentru
a putea înţelege misterele sale.
Faptul era consumat, rămăsesem singur şi îndurerat... Nu mă puteam gândi decât la
cum aveam să o recuperez. Nu ştiam cum... dar ştiam că voi reuşi.
***
M-am trezit, prima oară, cu un sentiment acut de tristeţe care nu m-a părăsit în acea zi.
A doua oară... a fost altceva. Însă imediat după al doilea vis, la scurt timp, a avut loc o
întrevedere deosebit de ciudată. Despre al cărei conţinut nu voi menţiona. Caracterul ei
e presărat cu multe elemente şi simboluri, pe care încă nu le-am descifrat.

Iată, deci, o incursiune în oniric.