You are on page 1of 409

Colecþia COGITO Colecþia COGITO LEGILE

Redactor: MIA MOROGAN Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN Redactor: MIA MOROGAN Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN ISBN 973-97.229-2-X

PLATON LEGILE Traducere: E.BFZDECID Introducere ºi traducerea Cãrþii a XIII-a: ªT.BFZDECID EDITURA IRI Bucureºti, 1995

CUPRINS

Notã asupra ediþiei ................................................................ .............. 7 INTRODUCERE (ªt. RezdechiJ ....... .. . . ............. ....... ........... ...... ........9 CARTEA I ............................ ................................ ......... . .......... ...... .41 CARTEA a II-a .... ....... ... .... .................. ............ ............ .. ..... ..............68 CARTEA a III-a ..................... : ........................ ................ ................. 93 CARTEA a IV-a .................................................................. ........... 122 CARTEA a V-a ... ......... ....................... ........... ... ........... . .. ... . ........... 144 CARTEA a VI -a ..... ................ .... ....... .. . .. ....... ... . .. .. . . . ... .. .. ... . . . .. .. . . . .i. 64 CARTEA a VII-a ... ............................................................. ........... 199 CARTEA a VIII-a ................................................................ .......... .238

CARTEA a IX-a .... ........... .. ... ....... ........ ... .......... ........ . ............. . ..... .262 CARTEA a X-a....... ....... .. ........ ..... ... ...... .. ...... .... ... .... . ... .. ............ .. ..292 CARTEA a XI-a .............. ........ .......................................... ........ .... .321 CARTEA a XII-a .. . . ............ . ............ ........... . .... .... ..... ...... ..... ....... ... :347 EPINC)MIS ............ ... ..... ...................... ........ . ............. .. . .... ...... .... ... . 376

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Cartea de faþã reprezintã un important mijloc de cunoaºtere a unuia din dialogurile marelui filosof atenian Platon, de altfel ultima sa lucrar.., a cãrei paternitate, mult disputatã de-a lungul timpului , a fost admisã abia în zilele noastre de cãtre majoritatea cercetãtorilor. Traducerea primelor douãsprezece cãrþi ale lucrãrii pe care o p uhlicãm în ediþia de faþã (pentru prima oarã în limba românã) este realizatã de E. Bezdechi. Cea de-a Xlll-a carte, intitulatã Epinomis, este tradusã de ªt. Bezdechi, care este ºi autorul Introducerii ce însoþeºte lucrarea. În ce priveºte scrierea, a fost adaptatã la normele ortografice actuale . Au fost operate câteva modificãri, unde a fost cazul, pentru clarificarea ideilor exprimate. De asemenea, cuvintele greceºti ºi latineºti pãstrate în text, însã în transcrierea româneascã, au fost explicate introducându-se note la suhsolul paginii .

INTRODUCERE

se intituleazã ultima lucrare a marelui Platon . Cã a fost ultima sa lucrare, ºi cã Platou c autorul ci, e o problemã care ºi-a gãsit dezlegarea definitivã, acceptatã de unanimitatca cercetãtorilor, abia în ultimul timp. Cãci, dupã cum mai înainte s-a contestat filosofnlui atenian pater

nitatca atât(lr -S()COtite acurn ca fundamentale pentru judecarea operei aceluia care a fost cel rnai de seamã discipol al lui Socrate -tot aºa s-a tãgikluit, mai ales acum vreo sut:! ..it:-ani. cã aceastã faimoas:i scriere ar li fllSt datoratã penei autorului !ui rcdon ªI Republicei. ªi dupã rr. Ast, l'are pusese categ..)ric problema, cel mai vajnic dcnegator al patemitãþii platonice a acestui dialog a fost tocm.1i vestitul Zeller, autorul monumentale! istorii a tilosofiei elenc, Dar de greºeli nu sunt scutite, se vede, nici cele mai de seamã spirite, greºeli cu atât mai naturale ºi explicabile, când e vorba de un domeniu aºa de !abil ca acela al criteriilor dupã care avem a judeca autenticitatea unur opere scrise cu atâtea veacuri în urmã. Wilhelm Schmid, autorul impunãtoarei (ºi celei mai vaste) istorii a literaturii elenc, face accca..i greºeaiã, când susþine, de pildã, cã tragedia Promctcu nuc opera lui Eschil. Tot r.ºa trebuie, cred, socotitã ca eronatã ºi pãrerea lui Zeller despre Legile. ºi aceea a lui Schmid despre Prometcu. Cu argumente se poate dovedi 1.1rice, dar sunt anume evidenþe, care, chiar daeã n-avcm, pentm justificarea lor, probe suficiente la îndemânã, stau deasupra oricãrei îndoieli. A..a c cazul ºi cu Legile.

doua <;:orespunzãtoare imperfecþiunii doua <;:orespunzãtoare imperfecþiunii Curios e cã celebrul istoric al filosofiei antice a fost consecvent toatã viaþa erorii sale. Argumentele sale de cãpetenie erau urmãtoarele trei: 1) omul ce a scris Republica, acest proiect de cetate idealã, nu putea, fãrã sã se punã în totalã contradicþie cu tot crezul vieþii sale, sã scrie apoi o operã ca Legi le, care era oarecum negarea completã a tot ce stabilise în opera anterioarã; 2) al doilea argument, în strânsã legãturã cu primul ºi derivând oarecum din acesta, era cã un spirit aºa de mãreþ, care zãbovea doar în cercetarea celor mai sublime mistere ale vieþii ºi ale universului. nu putea sã se coboare la chestiuni aºa de meschine, cum sunt de multe ori cele dezbãtute în Legile; 3) în sfârºit, Zeller susþinea cã cel ce n-a terminat, sau mai degrabã a fost împiedicat de moarte sã ducã la sfârºit lucrãri în legãturã cu Republica (Critias, Hennocrate), nu putea sã se apuce a scrie Legi le, o lucrare ºi atât de vastã ca proporþii ºi atât de deosebitã ca spirit de Republica. La aceste obiecþii, cu atât mai vrednice de luat în considerare, cu cât porneau de la o autoritate în domeniul istoriei filosofiei elene, s-a rãspuns din locuri competente. Cel care le-a disecat mai cu pasiune, arãtând netemeinicia lor, a fost excelentul.rllittOI1i_sþ Stallbaum. Acesta, în prefaþa copioasã a Legilor editate de el în 1859, le-a analizat cu minuþiozitate, destrãmându-le rând pe rând. g1 dovedeºte cã, deºi Platon a socotit cã Republica sa, ridicatã pe un piedestal aºa de greu accesibil muritorilor de rând, nu e o utopic, cum am fi înclinaþi sã credem; deºi el era convins cã ea s-ar putea înfãptui cândva în decursul vremilor, totuºi îºi închipuia realizarea ei aºa de grea, cã s-a crezut îndreptãþit sã schiþeze planul unei a mai uºoarã de înfãptuit, mai aproape de realitate, mai oamenilor din vremea sa. "Aceastã constituþie (adicã cea din Republica) spunea discipolul lui Socrate schiþatã doar în cuvinte, nu existã nicãieri pe pãmânt. Poate cã un model al ei existã undeva în cer, pentru cel care vrea s-o contemple ºi sã locuiascã în ea. Dar n-arc importanþã dacã este undeva sau va fi" (Republica, IX, p. 592). Aceasta nu excludea totuºi ca ea sã poatã lua cândva fiinþã. Însã scepticismul lui era aºa de mare, cel puþin relativ la realizarea ei în timpul sãu, perspectivele erau aºa de sumbre, cã el a socotit necesar, cum vedem, sã fãureascã un al doile.._I21_a11 d..__cetate, ce, credea el, s-ar fi putut înfãptui

chiar atunci: el indicã acest motiv în chip expres în Legil e (Cartea a IX-a). Un om divin, spunea el, înzestrat cu toate darurile necesare spre a înfãptui cetatea idealã; un monarh care sã n-aibã nevoie de lege, ci sã fie mai presus de ea, nu existã. Deci trebuie sã ne ocupãm de al doilea plan de cetate, în 10

INTRODUCERE (care, în locul filosofilor care mulþimea nu-i lasã sã ajungã la cârmã, sau în locul suveranului ideal, care deocamdatã_I!I:!S!{istã,_sã fie suveranã legea. Tot aºa vorbise Platon ºi în dialogul Omul de stat. INTRODUCERE (care, în locul filosofilor care mulþimea nu-i lasã sã ajungã la cârmã, sau în locul suveranului ideal, care deocamdatã_I!I:!S!{istã,_sã fie suveranã legea. Tot aºa vorbise Platon ºi în dialogul Omul de stat. Cât priveºte al treilea argument al lui Zeller -ca sã nu ne mai ocupãm de al doilea, mai uºor de infirmat -Stallbaum, în chip foarte ingenios, recurgând la un ....2cede_u de criticã comparatã_ atât de mult întrebuinþat de cercetãtorii mai noi, rãspundea cã a pretinde ca Platon sã nu mai fi scris nimic dupã Critias, rãmas neisprãvit, ºi dupã l-lcimocratc, cel doar anunþat, ar fi tot aºa _<:a _ºi cum ai pretinde cã Goethe, Jupã ce a scris prima parte din Faust, sã nu mai fi scris nimîc pânã n-a terminat ºi partea a doua. S-au adus, dupã aceea, ºi de alþi savanþi ºi alte obiecþii împotriva autcnticitãþii Legilor, întemeiate pe constatarea cã stilul acestei din urmã lucrãri e adesea confuz, greoi, cu totui deosebit de perfecþia formalã pe care suntem deprinºi s-o gãsim în dialogurile divinului Platon. S-a rãspuns cã Legile n-au mai putut fi revãzute de autorul lor, care a murit fãrã sã le poatã da o formã definitivã. Ceea ce e mai interesant de constatat e cã, la cercetãtorii mai noi, convingerea despre autenticitatea operei în chestiune a cãpãtat un credit aºa de mare, cã un Lutoslawski (în a sa The origin and growth of Platos logic), în cercetãrile sale stilometrice, pentm a stabili cronologia ºi autenticitatea dialogurilor platonice, ia Legile ca punct de plecare , ca criteriu de judecatã. Altfel se pune, fireºte, chestiunea când e vorba de acel adaos final al operei, adaos intitulat Epinomis . Aceasta este, de bunã seamã, o lucrare apocrifã datoratã lui Filip din Opunt, acel ºcolar sau famulus al marelui filosof. El, se vede, a editat opera maestrului foarte curând dupã moartea acestuia ºi, ca sã-i dea un final, a adãugat în chip de epilog aceastã ultimã parte unde e vorba de acel consiliu nocturn al celor însãrcinaþi sã se îndeletniceascã ºi sã rezolve cele mai gingaºe probleme privitoare la funcþionarea noului fel de constituþie. De aceea. Epinomis nici nu figureazã în aceastã traducere româneascã a vestitei opere a marelui gânditor elen. * Sþ pare cã cel mai de seamã discipol al lui Socrate nu avea de gând sã se mãrgineascã doar la preconizarca a douã modele de Stat. Într-adevãr, în 11

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI afarã de tipul schiþat în Republica, tip de Stat ideal, conform lumii divine a Ideilor, în care frâne le erau sã fie în mâinile filosofilor; în afarã, apoi, de Statul condus de lege, aceastã normã valabilã pentru toþi ºi care avea sã þinã locul ocupat, în Republica , de filosofi, Platon s-a mai gândit ºi laþJn al treilea tip de Stat. Citatul din Legile (Cartea a V-a, p. 156) e concludent în aceastã privinþã. Dupã ce menþioneazã cele douã forme cunoscute din scrierile lui cu numele respectiv, încheie citatul în chestiune astfel: "Dupã aceasta vom trata ºi al treilea fel de constituþie, dacã va vrea Dumnezeu". De altfel la acest citat se referã în chip explicit ºi citatul din Politica lui Aristotel (IV, 1, p. 1288). E vorba, dupã cum pare a reieºi din textul Stagiritului, de un Stat dat, real, cu defectele sale, pentru remedierea cãrora filosoful divin se pare cã ar fi avut de gând sã indice. r..IE..diile potrivite. Dacã în Statul ideal din Republica avem de-a face cu o construcþie teoreticã, clãditã ca o teoremã de geometrie; dacã în Legile e vorba de crearea unui Stat nou, ncîncãtuºat de datele tradiþiei ºi de moºtenirea unor mai vechi pãcate de întocmire a întregului social, dupã cum reiese ºi din faptul cã neobositul legislator îºi alege ca teatru al reformelor sale un Stat nou, înfiinþat de coloniºti, într-un teren nou; în cel de-al treilea model de construcþie, ar fi fost vorba de o serie de precepte, de_reþete pentru vindecat metehnele de care suferea cutare sau cutare formã de Stat existent atunci. Cã Platon s-a gândit cu tot dinadinsul la realizarea ºi a acestei din urmã opere, e o întrebare la care n-am putea da un rãspuns categoric, mai ales dacã þinem seama ºi de vârsta înaintatã la care filosoful a scris Legile. Aºa se explicã, probabil, ºi rezerva cu care se exprimã în acest punct prin cuvintele puse în gura Atcnianului din Legile, cuvinte în care pare a proiecta eventuala înfãptuire a acestei intenþii a sa într-un viitor vag. Sau poate va fi fost vorba doar de o sugestie prin care voia sã indice urmaºilor sãi, celor pe care-i crescuse în Academia sa, cã ar fi bine sã încerce a completa cele spuse de el în Republica ºi Legile, prin o a treia lucrare, care s-ar fi îndeletnicit cu soluþii concrete în materie politicã, în anumite cazuri date. Lui i-a fost dat sã se opreascã la al doilea tip: cel consemnat în Legile. Dacã în Statul ideal nu-i nevoie de lege, cãci legea e scrisã în sufletul fiecãruia, va fi, însã, nevoie de o normã în acest al doilea Stat, unde nu mai sunt filosofii desãvârºiþi la cârmã, va fi nevoie de o frânã impersonalã, egalã pentru toþi, ca sã stãvileascã ºi sã împiedice abuzul, necumpãtarea, violenþa ºi nedreptatea la care, prin firea lor, cei chemaþi sã conducã un 12

INTRODUCERE INTRODUCERE rl"late, trebuie sã se facã legi cât mai aproape cu de nonnele ce ar fi 11dmit sã conducã Statul ideal. Dar dacã în acest al doilea Stat a întronat legea în locul filosofului, el a constituit tot raþiunea ca suveranã a cetãþii. Cãci legea, dupã el, nu e decât ratiunea dreaptã care ordonã ce-.Uust ºi normal, prohibind ce...._ ce-i contrar dreptãþii ºi moralei. Astfel legea rm e decât o reprezentantã a raþiunii. Evident cã în mintea gânditorului elen era mult superior felul de cânnuire prin om, prin omul ce se identificã cu înþelepciunea, cu raþiunea. Acesta e mltidios, º<ie sã gãseascã soluþii ºi rãspunsuri adecvate, remedii pentru orice ,·az. Legea, legea scrisã, e inferioarã omului magistrat, filosofului, pentru cã c fixã. Deosebirea care existã între cuvântul viu al maestrului, care explicã orice nedumeriri CC se ivesc, ªi Între cartea, care, când vrei S-0 Întrebi de chestiuni necuprinse expres în ea, rãmâne mutã, avea sã existe ºi între cânnuirea prin filosofi din Republica perfectã ºi aceea din Statul Legilor. Legile acestea nu aveau sã fie luate din vãzduh, rezultat al unor ahstracþii fãrã tradiþie ºi patrie, ci , întrucât aveau sã fie aplicate unui Stat elen, dintr-un timp dat, urmau sã fie quintesenþa a tot ce era mai bun în legile existente în lumea greacã. S-a observat, cu drept cuvânt, cã, dacã studiezi cu atenþie aceste dispoziþii din Legile, vei constata cã ele sunt, în majoritatea cazurilor, o sublimare, dacã nu, uneori, o reluare ºi adaptare a unor legi concrete din timpul cugetãtorului grec. Ele aveau sã alcãtuiascã un cod al celor mai bune legi, potrivite pentru funcþionarea cât mai bunã a unui Stat întocmit în cele mai bune condiþii cu putinþã, într-o lume a contingenþelor relative. Legi care sã prevadã toate cazurile posibile, sunt cu neputinþã de prescris. Numãrul lor va fi mãrginit. E rolul magistraþilor ca, în spiritul acestor legi, puþin numeroase, sã rezolve toate diferendele ivite între cetãþeni sau sã aplice sancþiunile necesare împotriva acelora ce nu le respectã. Legi multe într-o cetate fãrã moravuri corespondente nu aduc nici un folos; ba dimpotrivã (Legile, Cratea a IX-a). Platon era, de bunã seamã, de pãrerea lui Tacitus: in conuptissima respublica plurimae leges (Annal., m, 27). * 13

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI Cine vrea sã-ºi dea seama de rostul acestor scrieri cu caracter politic din opera gânditorului elen trebuie -repet -sã-ºi dea seama cã nu are de-a face cu un visãtor, cu un utopist. O asemenea concepþie despre aceastã parte a activitãþii literare a filosofului divin, concepþie care a dominat multã vreme, e fundamental greºitã. Încetul cu încetul s-a recunoscut cã autorul Republicei nu fãcea deloc literaturã filosoficã atunci când scria astfel de opere, ci nãzuia din tot sufletul sã reformeze cetatea, cetatea lui dragã, cetatea Muzelor ºi a lui Erechteu. Scopul etic ºi politic (ceea ce la Socratc ºi la el era tot una) i-a stat mereu înainte ca un far luminos. Cred cã n-au greºit, nici n-au exagerat acei cercetãtori mai modemi care socot cã toatã activitatea filosoficã a lui Platon urmãrea, în ultimã instanþã, un scop politic (v. K. Singer, Platon, 257). Nu degeaba afirma ºi el, ca ºi maestrul sãu, cã politica e artã regalã prin excelenþã, ºi cã cea mai mãreatã dramã ce se poate scrie (sau înfãptui) e aceea care are ca subiect viaþa, regenerarea Statului, a colectivitãþii sociale cãreia-i aparþii. Filosofia e doar un instrument pentru a izbuti realizarea acestei minuni care e cetatea perfectã, cetatea lui Dumnezeu pe pãmânt, Civitas Dei. Am putea considera toate dialogurile lui Platon, de la primele, ca Laches ºi Hannide, pânã la laborioasele ºi ameþitoarele construcþii ontologice ºi logice din Pannenide, Sofistul ºi Filebos, ca pregãtitoare, ca o propedeuticã pentru pregãtirea Statului ideal ºi a oamenilor ce aveau sã-I realizeze. Cel ce a afirmat cã în preajma morþii, în ultimele clipe, mintea filosofului nu va fi zãbovit atât în împãrãþia ideilor, în azuriul abstracþiilor ameþitoare, ci cã pe dinaintea ochilor spiritului sãu va fi planat priveliºtea fermecãtoare a unei Atene ideale, regenerate, scãpate de jugul retorilor, a sofiºtilor ºi a politicienilor, a unei Atene tinere, divine, trãind în frumuseþe ºi virtute, a avut dreptate. Într-adevãr, în nici o altã cetate din Grecia nu era mai adevãratã ca la Atena zicala lui Aristotel, cã omul e un animal politic. Nicãieri simþul pentru concetãþeni, pentru raportul cu ceilalþi oameni, care formeazã comunitatea, nu era mai conºtient ca în oraºul lui Pericle. Aticul e, prin definiþie, grecul care are în cea mai mare mãsurã simþul pentru politicã ºi problemele ei. Pe Socrate, reprezentantul cel mai genuin al acestui spirit, nu-l intereseazã natura, pomii (cum zice el), ci oamenii. Aticul are pasiunea _9!.11Ului ºi a raporturilor sale, politice sau etice:De doar, a fost Atena regina spiritualã a lumii vechi: în centrul preocupãrilor ei sta 911!UI el singur, e un vas al spiritului. Aceastã trãsãturã caracterizeazã în cel mai 14

INTRODUCERE INTRODUCERE * Înainte de a lua în mai de aproape consideraþie anumite aspecte ale Statului schiþat în Legile, va trebui sã zãbovim puþin asupra formei acestei \cricri ºi apoi sã prezentãm un rezumat al ei. Ultima lucrare a lui Platon e în aparenþã un dj..l()gJptre reprezentanþii a trei ..tate: un atenian, un spartan ..i un cretan. Trebuie sã recunoaºtem cã o scriere aºa de vastã, care e un codice de drept constituþional, drept civil ºi drept penal, plus o scriere de prcscripþi1 referitoare la educaþie ºi la buna stare a cetãþenilor, se preta cu greu la forrria dialogatã. Totuºfgâiidltorul elen menþine aceastã formã, care de data aceasta nu mai e decât ceva convenþional. Tirade nesfârºite sunt întrerupte arareori de câte un rãspuns al spartanului sau al cretanului. Întreaga carte a cincea e o expunere cursiv.., neîntreruptã nici mãcar de o întrebare. De aci va reieºi acea contradicþie între formã ºi fond, cât ºi alte lipsuri de care autorul c conºtient, fãrã a încerca sau a mai putea sã le evite. 1 ..1 ºtie cã bãtrâneþe a e înclinatã spre vorbãrie ºi repetiþii, ºi pe acestea le scuzã cu cuvintele: "ceea ce-i nemerit ºi' adevãrat poate sã fie spus ºi de douã sau trei ori" (v. Th. Gomperz, Griecb.ischen Denker, II, 497). Stilul sãu, în aceastã operã de bãtrâneþe, e încãrcat de neologisme, plin de turnuri silite sau insolite, care nu aveau, de bunã seamã, alt rost, dupã ohscrvaþia savantului mai sus citat, decât sã dea un aer mai solemn acestei scrieri menite sã fie un fel de Charta magna a oricãrui Stat elen, ce avea sã fie clãdit pe bazele prescripþiilor ei. Poate nicãieri n-a amestecat Platon mai mult poezia cu proza, ca în aceastã încercare de codificare. ªi, curios, se parc cã bãtrânul scriitor era mulþumit într-un chip deosebit de aceastã inovaþie în stilul sãu. Cât priveºte persoanele care aveau sã ducã discuþia, Atenianul nu era altceva decât o mascã a lui Platon. Bãtrân e ºi acest personaj, cât ºi celelalte douã: Clinias, spartanul, ºi Megillos, cretanul. Socrate putea ºi trebuia sã lipseascã din acest dialog, mai ales cã tonul dogmatic, pe care-I, întrebuinþeazã Atenianul -recte Platon -în tot cursul operei, nu se potrivea deloc în gura fiului Eenaretei, cel atât plin de îndmeli, care nu admitea nici o afirmaþie, mai înainte de a o fi controlat pe toate feþele. 15

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI Legile au fost împãrþite, de editorii de mai târziu, în XII cãrþi . latã rezumatul : 1. Discuþia &re loc, cum am spus, între trei personaje: u.!!ian, un cq;tan ºi-un spart;:w. Prin aceasta el vrea sã punã faþã în faþã legislaþia dorianã, lacedemonianã ºi pe cea atenianã, aºa cum o dorea Platon. V..orbind de scopul legislaþiei doriene, întemeiatã exclusiv pe exerciþii militare, Clinias (spartanul) afirmã cã rãzboiul e starea fireascã dintre indivizi ºi popoare ºi d deci scopul oricãrei constituþii e sã facã din cetãþeni buni ostaºi. Aºa a fãcut de altfel ºi Creta. Atenianul considerã cã e mai bine sã tindem a împãca pe indivizi ºi pe popoare între ele. Legislatorul trebuie sã dezvolte la cetãþeni înþelepciunea ºi tcmperanþa care învaþã pe oameni o virtute cu mult superioarã curajului preaslãvit în constituþia doriann ºi cretanã, cãci îi învaþã sã învingã plãcerea ºi sã combatã patimile. Pentru ca raþiunea -spune Atenianul -sã fie stãpâna vieþii, sufletul trebuie sã fie întãrit nu numai împotriva durerii , cum au fãcut Minos ºi Li curg, ci ºi împotriva plãcerii, care ne poate întinde curse foarte primejdioase. Acele prânzuri comune care la cretani ºi spartani -observã Atenianul -duc la necumpãtare ºi la indecenþã. ar putea s1uji într-o bunã republicã tocmai ca o disciplinã a plãcerii, învãþând pe tineri sã lupte împotriva !.educþiîlor plãcerii. Ele ar putea deveni o ºcoalã de temperanþã ºi o adevãratã instituþie politicã, întrucât politica nu e altceva decât arta de a face pe oameni mai buni. II. Un alt mijloc de educaþie ar fi exerciþiile de dans ºi de cântec. Printr-un privilegiu special, omul a primit de la zei sentimentul mãsurii ºi al armoniei, care sunt o expresie a frumosului. Frumosul nu e plãcutul, ci expresia concretã a bunelor moravuri, a virtuþii. El e ceva fix, absolut, ºi legile ar trebui sã interzicã artiºtilor de a schimba modelele odatã stabilite ca expresie adevãratã a frumuseþii. Arta în genere nu poate urmãri alt scop decât morala. Opera de artã trebuie sã fie expresia adevãratã a frumosului moral; esenþa artei constã în puterea ei moralã. 16

INTRODUCI::RE INTRODUCI::RE Cumpãtarea e virtutea prin excelenþã, cãci ea dã naºtere dreptãþii; din pricinã cã au nesocotit acest adcvilr, au 1-';cr....-toate statele. Societãþile lll'tuale au obârºie destul de recentã. Puþinii oameni scãpaþi din dcl uvi ul univetsal au rclnviat artele 11;:c..sare, au organizat o societate fãrã legi ºi au trãit la început sub un f(UVernãmânt patriarhal. Apoi oame ni i s-au strân.. în cetãþi ºi au simþit IIL'Voia legilor. Patriarhatul a fost înlocuit de aristocraþie sau monarhie. Platon face apoi istoricul diferitelor guvernãminte, din care s-a nãswt Lkmocraþia. Cea mai hunã constituþie e aceea care împrumutã elementele de monarhie ºi de la democraþie, cãci din acestea s-au nãscut toate celelalte. Numai acest amestec îngãduie sã menþinem în Stat concordia ºi libertatea. intr-un Stat, înþeleptul trebuie sã cârmuiascã, iar cel ignorant e dator sã se ..upunã, ºi prin ignoranþã înþelege acea stare a sufletului care face pe om sã unneze calea cea rea. deºi o cunoaºte pe cea bunã. Clinias cretanul, însãrcinat sã întemeieze o ct,lonie în Magnezia ºi sã-i dea constituþia necesarã, roagã pe Atenian sã-i expunã planul unei legislaþii care ar fi întemeiatã pc virtute ºi mai ales pe cumpãtare. Dupã aceste trei cãrþi, care alcãtuiesc oarecum o introducere generalã, Platon începe, în a patra, expunerea constituþiei ºi a legilor care, dupã el, ar trebui sã conducã un Stat. IV. Statul nostru -spune Atenianul -nu va fi o cetate maritimã. Vecinãtatea mãrii atrage pe oameni spre comerþ, care stârneºtc în suflet pofta de câºtig ºi stticã bunele raporturi de încredere ºi omenie între vecini. Teritoriul unui astfel de Stat trebuie sã fie destul de redus, iar populaþia nu c bine sã treacã de 5 040 de familii. Cel mai mare noroc pentru un asemenea Stat ar fi sã aibã în fruntea sa uri conducãtor tânãr, inteligent, gene-ros, energic ºi moderat, care sã fie un bun legiuitor ºi el însuºi sã apl ice riguros aceste legi. Întx-un astfel de Stat, stãpânã va fi doar legea, iar paza ace stor legi va fi încredinþatã acelora care s-au distins prin respectul lor faþã de legi. ªeful Statului trebuie sã se supunã legii al cãrei slujitor este. El va fi moderat ºi pios, cãci numai astfel va putea chema ocrotirea divinã asupra cetãþii. Vorbind de legi, Atenianul observã cã, întrucât ele sunt fãcute pentru oameni liberi ºi inteligenþi, orice ordin pe care îl cuprind trebuie sã fie însotit de u expunere de motive ºi sã urmãreascã totdeauna un scop moral. V. În aceastã carte se expun principiile dupã care trebuie sã se alcãtuiascã legislaþia. Vorbind de importanþa bunurilor trupului ºi aie 17

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI Adevãratul cetãþean are sã fie respectuos faþã de zei , bun cu îndatoritor faþã de oaspeþi ºi faþã de cei nevoiaºi. El trebuie sã iubeascã dreptatea, sã fie plin de urã ºi mânie faþã de viciile incurabile, plin de indulgenþã pentru greºelile uºoare comise involuntar. Nu-i destul sã iubim dreptatea: trebuie sã facem ºi pe alþii s-o iubeascã. Plãcerea ºi durerea sunt cele douã puteri ce miºcã viaþa noastrã. Raþiunea ne face sã vedem cã traiul întru virtute e cel mai plãcut ºi mai ferit de dureri. Legislaþia propriu-zisã cuprinde douã pãrþi: alegerea magistraþilor ºi aºezarea legilor ce trebuie sã hotãmiceascã puterea lor. Cetãþenii noului Stat ar fi aleºi dintre oamenii virtuoºi , în numãr de 5 040. Pãmântul coloniei va fi împãrþit în tot atâtea loturi egale. Deci proprietatea e conservatã, însã înconjuratã de multe garanþii, ca sã nu trezeascã în suflete patima bogãþiei. Laturile de pãmânt nu pot fi nici îmbunãtãþite, nici sporite, nici vândute. Moneda de aur ºi argint e interzisl'l. ªi totuºi, pentru cã nici astfel nu putem împiedica inegalitatea de averi, se va lua precauþia ca chiar cel mai sãrac cetãþean sã aibã un lot de pãmânt, ºi nimeni sã nu poatã poseda mai mult decât patru. Cetãþenii vor fi astfel împãrþiþi în patru clase cenzitare. Þara e împãrþitã în douãsprezece regiuni, cetãþenii în douãsprezece triburi, ºi oraºul în douãsprezece suburbii. Totul sã se facã dupã mãsurã. De aceea magistraþii vor fi obligaþi sã cunoascã ºtiinþa numerelor. VI. Majoritatea magistraþilor au sã fie aleºi. Puterea executivã aparþine unui consiliu de treizeci ºi ºapte, aleºi dintr-o listã de 300 de candidaþi, care mai înainte trebuie sã fi fãcut serviciul militar. Generalii sunt aleºi de toþi cetãþenii, dupã propunerea acestui consiliu, ºi au la rândullor dreptul de a propune candidaþi, pentru rangul de ofiþeri, ce urmeazã a fi aleºi de cãtre soldaþi. Puterea legislativã e încredinþatã unui senat de 360 de membri , aleºi de toþi cetãþenii ºi în care sunt reprezentate cele patru clase cenzitare. Preoþii sunt sau designaþi pe un an prin tragere Ia sorþi, sau aleºi pe viaþã. Sunt apoi diferiþi magistraþi însãrcinaþi cu poliþia, cu supravegherea comerþului ºi a intereselor municipale: alþii sunt obligaþi sã conducã exerciþiile de muzicã ºi gimnasticã, aºa de importante în acest Stat. O clasã specialã de magistraþi se ocupã cu educaþia ºi au în fruntea lor un ºef ales pe cinci ani. 18

INTRODUCERE INTRODUCERE h li deie Sãrbãtorile ll'll"lc se ·· lavilor ot\p..;' ci politice, ºi se va extinde pe cât posibil ºi în materie civilã. religioase vor fi totodatã prilej de reuniri în care flãcãii ºi pot cunoaºte ºi lega prin cãsãtorie. Zestrea e suprimatã. Posesia e îngãduitã, faþã de ei nu vom fi nici prea indulgenþi, nici prea drepþi.

Tinerii cãsãtoriþi sunt datori sã asiste la acele banchete publice, menite ,;) vindece cele trei mari patimi: beþia, lãcomia ºi Iascivitatea. Viaþa privatã ill·huie pusã Ia punct pânã în amãnuntele ei cele mai intime; greºelile cele utai mici ruineazã legile chiar cele mai bune. Statul va þine un registru de ua..tcri ºi morþi. Fetele se pot mãrita între 16 ºi 20 de ani. Femeile nu vor putea intra în magistraturã decât de la 40 de .ani în sus; serviciul militar pl·ntru ele va începe dupã ce vor fi avut copii ºi va dura pânã la vârsta de 50 ...." ani. VII . Ocupându-se în aceastã carte în special de educaþie, filosoful \Jllmc cã scopul acesteia e sã dea trupului ºi sufletului toatã frumuseþea lor, 111at.. desãvârºirea posibilã. Copiii de la 3 pânã la 8 ani trãiesc ºi se joacã la un loc, bãieþi ºi fete. De la 8 ani, sexele sunt despãrþite. Bãieþii, ca ºi fetele, tltvaþã sã cãlãreascã, sã alerge, sã se lupte, sã mânuiascã armele. Dansurile vor fi de douã feluri: unele care au drept scop sã imite gândul tradus în wrsurile poeþilor, prin gesturile ºi miºd'rile corpului, altele au drept scop uumai sprinteneala ºi mlãdierea trupului. Toate cânteccle trebuie sã aibã 1111 scop religios. Fiecare zeu va avea imnurile sale ºi va fi interzis sã se \1·himbe ceva din ele. De la 10 Ia 13 ani, bãiatul învaþã gramatica; de la 13 Ia 16, învaþã sã r[mte din gurã ºi din lirã. Tineretul trebuie sã cunoascã cel puþin elemente dl' aritmeticã, geometrie ºi astronomie. Învãþarea muzicii ºi a mânuirii armelor e obligatorie. Toatã viaþa rl'lãþeanului trebuie sã fie statomicitã de o lege, care prescrie fiecãruia o ..l·ric de acþiuni, de la rãsãritul soarelui pânã a doua zi dimineaþã, adicã dispune ºi de ziua ºi de noaptea lui. VIII. Pentru orânduirea sãrbãtorilor religioase, legiuitorul trebuie sã nmsulte oracolele vestite de la Delfi. Vorbind de jocurile ºi solemnitãþile ce aceste sãrbãtori, Platon condamnã dragostea nenaturalã între 19

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI IX. Cartea a noua conþine codul de legi privind crimele. Filosoful defineºte diferitele crime ºi infracþiuni ca: sacrilegiu!, crimele împotriva Statului, furtul, omorul cu ºi fãrã premeditare, sinuciderea, rãnirile ºi lovirile. El aratã în treacãt necesitatea legilor scrise ºi dovedeºte cã nedreptatea e întotdeauna involuntarã. El distinge nedreptatea de paguba suferitã de pe urma aceleia, ºi susþine cã numai paguba poate fi fãcutã voluntar, dar nedreptatea în sine niciodatã. De aceea trebuie s-o socotim ca pe o boalã provenitã din mânie, plãcere ºi mai ales din necunoºtinþa noastrã de bine. Pedeapsa are drept scop sã vindece pe vinovat de aceastã boalã ºi sã-I facã mai bun. Legile scrise sunt necesare într-un Stat bine condus, pentru cã doar aºa putem avea în Stat un stãpân, care pune interesul obºtesc deasupra celui particular. Cum, însã, legile nu pot prevedea toate cazurile, e bine sã se lase judecãtorilor o anumitã libertate, care creºte în raport cu ºtiinþa ºi pregãtirea lor/·· ;' Sacrilegiu! se manifestã prin o violare a lucrurilor sfinte sau prin rea faþã de pãrinþi . Blasfemiile ºi atacurile împotriva religiei provin din ideile greºite ale oamenilor în aceastã problemã. Aceste din urmã crime se împart în trei categorii: 1) cea dintâi constã in a susþine cã nu sunt zei; 2) a doua afirmã cã-s zei, dar nu au grijã de noi ºi 3) nelegiuirea acelora care îºi închipuie cã prin jertfe bogate pot corupe pe zei. Aceste vicii ale sunetului se vindecã în trei moduri: 1) arãtând celor atinºi de ele cã ateismul cu tristele lui consecinþe morale decurge din o concepþie materialistã a lumii, concepþie care e greºitã, cãci lumea ca ºi omul, macrocosmul ca ºi microcosmul, sunt cârmuite de o inteligenþã, de un suflet. Sunt douã suflete sau douã principii în lume: al Binelui ºi al Rãului. Lumea e condusã Je sufletul cel bun, care e un zeu. Nu numai cã existã zei, dar ei sunt ºi buni. 2) Apoi providenþa acestor zei e doveditã prin desãvârºirea lor. Providenþa lor constã în dreptatea lor ºi în virtutea cu care înzestreazã orice fiinþã. Individul n-are dreptul sã se plângã, cãci partea existã pentru tot. Omul e liber sã-ºi aleagã ce viaþã vrea, dar Dumnezeu îl pedepseºte sau rãsplãteºte dupã moarte. 20

J) Dumnezeu fiind desãvârºit, el nu se poate lãsa corupt prin jertfele omeneºti. Automl enunþa apoi legile care pedepsesc crimele împotriva religiei, fie cã constau din simple opinii sau fapte. Ceremoniile rel!gioase private ºi magia sunt interzise. XI. Urmeazã un cod civil, unde filosoful aratã regulile ce trebuie sã prezideze la încheierea contractelor civile, se ocupã de proprietatea lucrurilor gãsite, de vânzarea sclavilor, de cumpãrare ºi vânzare, de fraudele din comerþ, de închiriere, de tutelã, testament, dreptul tatãlui de a renunþa la copii, de adopþiune, de divorþ, de datoriile copiilor faþã de pãrinþi, de otrãvitori ºi vrãjitori, despre supravegherea nebunilor, despre interzicerea cerºetoriei, despre datotia de a ajuta pe sãracii de ispravã, despre mãrturie, de legile împotriva falºilor martori ºi a avocaþilor. "Dacã un avocat încearcã sã clatine în sufletele judecãtorilor sentimentul dreptãþii ºi sã-I schimbe în contrariul lui, sau dacã intenteazã procese inoportune sau asistã pe alþii în astfel de procese, sã fie acuzat de rea procedare" ºi de "asi stare nepotrivitã". Tribunalul "aleºilor" sã-I judece spre a vedea dacã inculpatul a procedat astfel din pofta de a face procese sau din lãcomie de hani. Dacã acuzatul s-a fãcut vinovat de "pofta de a face proces", tribunalul sã arate pentru cât timp îi ia dreptul de a mai profesa meseria de avocat. Dacã, însã, avocatul vinovat s-a purtat astfel din lãcomie de bani , sã fie exclus sau pedepsit cu moartea. XII. În aceastã carte, filosoful stabileºte pedepsele împotriva lnsãrcinaþilor de afaceri care au trãdat interesele încredinþate lor; se ocupã de serviciul militar obligatoriu, de instituirea unui tribunal în care magistraþii dau seamã de gestiunea lor, de reglementarea comerþului extern, de mãsurile necesare pentru a împiedica influenþa moravurilor strãine, despre ospitalitate, percheziþia la domiciliu, prescrierea posesiunii, tãinuire ºi tãinuitori, despre înþelegerea cu duºmanii Statului etc. Statul e un organism viu care, spre a se menþine, are nevoie sã instituie un consiliu, ai cãrui membri mai bãtrâni vor intrupa inteligenþa fiinþei numite Stat, pe când cei mai tineri vor juca rolul de ochi ºi urechi ale acestui organism complex. Acest sfat nu se va întruni decât noaptea ºi va cãuta prin toate mijloacele sã întreþinã în vigoare cele patru virtuþi (înþelepciunea, cumpãtarea, dreptatea, curajul) necesare fericirii Statului. Membrii acestui consiliu se vor deda la studii profunde asupra virtuþii ºi asupra esenþei zeilor, la a cãror cunoaºtere vor fi ajutaþi de cercetarea sufletului omenesc ºi a fenomenelor cereºti, care le va dovedi cã orice astru 21

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI * Poate primul lucru ce ne atrage atenþia când citim Legile (ºi le comparãm cu Republica) este trecerea sub tãcere totalã a aºa-numitei teorii a ideilor pe care, ca pe un fir roºu, o urmãrim în dialogurile cele mai de seamã ale tilosofului elen. Majoritatea cercetãtorilor au semnalat acest lucru, din care mulþi au mai scos încã un argument împotriva autenticitãþii. Mai categoriei în privinþa aceasta sunt platoniºtii englezi. Ba chiar aceastã lacunã a fost interpretatã de unul din cei mai de seamã dintre ei, Grote, ca o abandonare a filosofiei, care, zice-se, ar fi început sã inspire, spre sfârºitul vieþii, din ce în ce mai multã neîncredere bãtrânului gânditor elen (v. Lutoslawski, op. cit., 493). Cu drept cuvânt observã cercetãtorul polonez citat mai sus cã se confundã prea des filosofia lui Platon (mai bine zis, se identificã) cu teoria ideilor. Aceasta a suferit cu timpul modificãri, fie în sensul unei sublimãri a ideilol'În noþiuni logice, fie în numere. Concluzia exageratã a vestitului elenist englez, Grote, nu poate fi, deci, acceptatã. Sunt însã savanþi ca Stallbaum ºi Susemihl, de pildã, care susþin totuºi cã divinul filosofa rãmas ºi în ultima sa lucrare credincios teoriei ideilor. În bunã parte, credinþa lor se bazeazã pe un citat din Legile, unde e vorba de modul cum trebuie sã percepem unitatea în varietatea aparenþelor. Un argument mai bun ar fi poate acela scos din recomandaþia lui Platon, de a face pravilele unei cetãþi þinându-se cât mai mult pe urmele principiilor exprimate în Republica. Dar aceasta era opera în care se formulase definitiv teoria ideilor, aºa cã s-ar impune concluzia cã cugetãtorul elen, când ºi-a alcãtuit ultimul dialog, a avut mereu în minte prototipul prim, bazat pe idei ºi dedus din acestea. Faptul cã nu se mai pomeneºte în Legile de faimoasa teorie ar trebui mai degrabã atribuit împrejurãrii cã cetatea aceasta a doua, construitã în cadrul contingenþelor umane, ºi datoare sã þinã seamã de multe elemente concrete, nu mai era întocmitã în planul ºi pe baza ideilor, ci era limitatã în domeniul doxei (oo..a), a opiniei juste, care poate ti apanajul muritorilor de rând ce nu se pot înãlþa pânã Ia culmile ideilor. În Statul Legilor urzeala era alcãtuitã din domeniul contingenþelor, iar bãtãtura, din firele opiniei 22

INTRODUCERE INTRODUCERE Cãci în aceastã lucrare el menþine deosebirea dintre adevãrata cunoºtinþã ºi opini e. În aceastã nouã ºi ultimã fazã, sufletul e centrul teoriei cunoºtihþei, nu ideile. Totodatã aci se reia principiul miºcãrii prin sine din Fedm, principiu l·are constituie caracterul primar al sufletului. Autorul rãmâne mai departe credincios convingerii cã lumea materialã e supusã schimbãrii, ºi cã adevãratele fiinþe rãmân veºnic neschimbãtoare ºi aceleaºi. Sufletul are prioritate ºi nemurirea lui e doveditã în chip mai minuþios decât în Fedm ..i Fe don; Platon, fãcând o combinaþie din cele douã serii de argumente din dialogurile pomenite, afirmã cã viaþa e un termen mijlociu între principiul de sine miºcãtor ºi suflet. Funcþiunea cea mai de seamã a filosofului rãmâne tot aceea de legislator. În acelaºi timp, în aceste ultime pagini, mirificul scriitor proslãveºte încã o datã superioritatea graiului asupra scrisului. Deºi vorbeºte de o pluralitate a zeilor, poate mai mult ca un fel de concesie fãcutã credinþei populare, el pomeneºte acum iar pe zeul suprem, care c tot un suflet perfect, ce conduce toatã ierarhia zeilor. Acest zeu nu mai e o anank e oarbã, ca în vechea mitologie, ci o atotputernicã providenþã ce rânduieºte fiecare amãnunt, în concordanþã cu scopul întregului . De aceea va proclama Platon, rãstumând dictonul lui Protagoras, cã ze ule mãsura tuturor lucrurilor, nu omul ; tot zeul e modelul cu care cautã fiecare suflet sã devinã cât mai asemãnãtor. Ciudat e cã profundul gânditor, care toatã viaþa a cãutat sã îndrepte ºi sã desãvârºeascã din punct de vedere etic ºi politic traiul compatrioþilor sãi, se întreabã spre sfârºitul zilelor sale dacã viaþa meritã sã fie luatã în serios, ºi dacã noi nu suntem poate altceva decât niºte pãpuºi în mâna zeilor, o jucãrie trasã de diferite sfori, în diferite direcþii. Corectivul la aceastã opinie aºa de pesimistã îl gãsim doar în ceea ce s-ar putea numi conceptul de graþie. Nãzuinþa sufletului de a se apropia de divinitate, nãzuinþã ce întâmpinã atâtea obstacole ºi e întreþesutã cu atâtea îndoieli ºi ºovãiri, e încurajatã prin constatarea, mai bine zis, credinþa cã orice nãdejde de izbândã în aceastã trudire e cãlãuzitã de voinþa lui Dumnezeu sau a Proniei, pe care, în ultimã instanþã, când orice speranþã ne lasã, sau îndoiala ne roade, trebuie sã ne bizuim ca pe cel din urmã refugiu -mãrturisire de credinþã curioasã din partea omului care toatã viaþa a proslãvit raþiunea atotputernicã. În atotputernicia ei continuã sã creadã bãtrânul Platon, dar constatarea dureroasã cã e foarte greu de gãsit raþiunea 23

:;;T 111'/.III:C'III :;;T 111'/.III:C'III în lumea aceasta. dec:ît doar la rarisiuw l'X.o'mplan.· umane. si în rãstimpuri îndepãrtate ºi scurte, 1 a rn1nat spre portul fl'SCIIHI<irii. ..rrc care plutea, slujindu-se de crcdin..a In graþie, ca de o ultim:'! ara·nrã. I< U de ce Havet (citat dupã C. Rittcr. Platon, Il, 657) \pum::l ciil.c..ilc atrlosl.,catehismul oamenilor pioºi în Grecia pânã lu venirea crqtiui...rnului''. Mai notãm, înainte de a termina acest paragr:tf, ca o curiozitate de ordin teoretic, geniala intuiþie a discipolului socratic, intlli\Îl' po!ri·.'it cãreia toate calitãþile materiei ºi toate transfonni!rilc ci .;c explicã în chip dinamic. Aceasta constituie o îndrãzneaþã anticipare a teoriei modcnw care reduce materia la encrgie,la vibraþii ºi unde. * În Legile se renunþã la domnia filosdilor, care e înlocuitã cu domnia legii. Statul nu mai e împarþit în trei clase, dupã cele trei facultãþi ale sufletului. Nu mai e vorba de diversele virtuþi care, fiecare, trebuie sa predomine în o anume clasã; nid de comunitatea bunurilor ºi a femeilor. Noua cetate nu mai are dase, afarã numai ua<.:ã prin aceasta nu înþelegem pe de o parte pc magistraþi, pe de alta pe cetãþeni. Dar orice cetãþean, dacã arc pregãtirea no;cesarã, poate ajunge magistraL aºa cã nu mai poate fi vorba de o del imitare funciarã a diverselor categorii de cetãþeni. Dacã Statul schiþat în Republica era întemeiat pe baze aristocratice, temperate prin recunoaºterea meritului ºi capacitãþii, oriunde s-ar gãsi, în Legile forma cono;tituþionalã c rezultatul unui amestec dl.. elemente luate ºi din monarhie, ºi din aristocraþie ºi democraþie. prindpiu aºa de Jra'Jrunui Polibiu, care îl releva în alcãtuirea Statului roman. . În Republica, rolul de conducãtoare suveranã îl avea ºtiinþa egalã cu filosofia; în noua schiþã de guvemãmânt, acest rol revenea religiei pozitive (v. Windelband, Platon. li3). Religia aceasta c impusã tuturor cetãþenil<.,r; cei ce se abat de la dogmei.! ei sunt, cum vom vedea mai jos, aspru pedepsiþi. Lucru esenþial, pe lângã credinþa în zet, e credinþa (obligatorie) în existenþa ºi supremaþia sufletului, condiþie pe care o va adopta ºi Th. Morus în Utopia sa. Viaþa de pe pãmânt nu e decât o pregãtire pentru viaþa cereascã, viaþa de dincolo. Învãþarea acestei lc..ologii alcãtuia breviarul instrucþici, catchismul oricãmi cetãþean. Mati!matica ºi astronmr..ia slujesc ca o întregire; aceasta din urmã pentm cã o justã cunoaºtere a cerului e indispen..abilã pentru credinþa rdigi0asã, ºi cea dintâ.i pentru cã, într-un Stat 24

1 NTRODUC ERE 1 NTRODUC ERE c v. WindelbanJ , 1. c.). În Legile nu :>c mai vorbeºte de n t:<tsti'i militarã: .::ceea a p..lzitorl lor din /\,·publica. Lucm caraderistic! Atcnianul . la rã..punsul dat de interlocutorii s:t; despre rv'itul prânzurilor comune din Sparta ºi Creta, cã ele au drept scop pregãtirea cetãþenilor pentru rãzboi ºi cuceriri, scopul de cãpctcnic al Statului, dup:i pãrerea lor, aratã cum cã rãzboiul c, principial , ceva absurd ..i nu e justilicat decât când trebuie sã te aperi . Aceast: :;onstituia un atac la :1Jrcsa constituþiei Platon, în noul plan Jc cetate , nu are nevoie 11ici de clasa a treia din Republica, adicã a cetãþenilor (cu sclavii lor) 1 1hligaþi sã producã cele necesare pcntm întreþinerea celor douã dase dintâi . El ;Jrcconizeazã acum un Stat agrar, unde fiecare cetãþean arc lotul sãu de p:lmânt , pe care e obligat sã-I lucreze. Toþi cetãþenii se vor întreþine singmi. ha un început de autarhie. E adevãrat cã autorul Republicei recunoaºte nccc :;itatea comerþului . Dar acc:;ta, imoral în stmctura lui , c;'ki are ca scop ..:uprcm banul, câºtigul material, va fi fãcut numai de strãini, de mctecii drora li se dã voie sã se stabileascã în noua cetate. Cugctãtorul den va fi lo..t încredinþat ..ã agricultura c ocupaþia ºi cea mai sãnãtoasã (pe lângã anumite exerciþii de rãzhoi ºi de gimna..ticã) ºi moralã în acelaºi timp, cãci urmãreºte ne<:esarul, nu prisosul care stricã sufletele. De aceea ºi comerþul se limita la cele necesare ºi nu avea ca scop îmbogãþirea Statului. Cu ..t ructura agrarã a Statului concordã ºi condiþia pusã la alegerea locului unde se va ridka noul Stat: departe de mare, cãci marca îndeamnã la comerþ, la cãlãtorii ºi la nestatornicie. Idealul acestui Stat e paºnic; nu face rãzboiul decât de nevoie. ªi cum nevoia se poate ivi, cetãþenii vor avea o solidã educaþie militarã, fãcutã repet -cu scop defensiv. Acum, tocmai de aceea, nu vor mai fi militari de profesie, constitui þi în un corp anume: toþi cetãþenii din noul Stat trebuie si1 facã serviciul militar, principiu, cum vedem, foarte modem. Familia e recunoscutã iar în Statul Legilor. Viaþa ei e însã reglementatã ..i încorsetatã în restricþii numeroase. Procreaþia e supravegheatã. Numãrul cetãþenilor trebuie sã rãmânã egal, din pricina fixitãþii numãrului loturilor lk pãmânt. De aceea cãsãtoria se poate desface în caz de lipsã de copii, dar ..i din pricina vreunei vine vãdi te a unuia din soþi, cât ºi din cauza deosebirii prea mari de fire între cei doi soþi. Soþul despãrþit, care n-are numãrul de copii necesar pentru completarea numãrului de cetãþeni , nu numai cã poate , dur e obligat sã se recãsãtoreascã. Soþia, de asemenea, când e încã tânãrã . 25

Adulterul e aspru pedepsit. În noua cetate nici vorbã nu mai e de amorul masculin, tratat în alte dialoguri anterioare cu atâta complezenþã. Pe mãsurã ce autorul e mai bãtrân, cu atât creºte ºi severitatea lui în problemele sexuale. De la reglementarea mai asprã a vieþii familiare se aºteaptã multe avantaje, mai ales sporirea încrederii reciproce ºi a devotamentului dintre soþi. Copiii sunt de timpuriu luaþi de sub supravegherea familiei ºi puºi sub aceea a Statului, care se îngrijeºte de creºterea lor, în institute publice. Pãrinþii lor, de asemenea, sunt datori sã participe regulat la acele mese comune, la care trebuia sã se dezvolte simþul de apropiere ºi de coeziune între cetãþenii aceluiaºi Stat. Individul trebuie lãsat cât mai puþin singur, ca sã nu se singularizeze, sã nu ajungã un excentric, un non-conformist, un om strãin de interesele întregului social. În asemenea condiþii se înþelege cã viaþa familiarã din Statul Legilor se reduce în fond la foarte puþin lucru. O importanþã extraordinarã se acordã la ceea ce s-ar putea numi instrucþia publicã. Înfãþiºarea Statului ºi tot viitorul lui depinde de rezolvarea acestei probleme, idee care abia de vreo una sutã ºi cincizeci de ani a fost adoptatã ºi recunoscutã de lumea modernã. Toatã pedagogia Legilor constã în a-1 educa pe individ, din cea mai fragedã vârstã, ca sã ajungã în posesia virtuþii cetãþeneºti, care constã în a fi bun moralmente, a se supune poruncilor raþiunii sau legii Statului. astfel înþeleasã ºi condusã oficial, are ca scop sã punã toate înclinaþiile ºi impulsurile omului în slujba þelului urmãrit de Stat. Chiar din pnmcie se începe ceea ce s-ar putea numi captarea ºi canalizarea instinctului de joc, inerent copilului, spre a fi îndrumat spre un anume fãgaº, care sã deprindã, chiar de la aceastã vârstã, pe tânãrul ºi cetãþeanul de mâine, cu simþul ordinii, al mãsurii, al disciplinei, al încadrãrii într-un ritm amplu, anume acela al vieþii cetãþii. De aceea Platon prevede instituirea de coruri, pentru toate vârstele ºi pcntm ambele sexe, coruri care erau probabil o completare a instrucþiunii elementare primitã în ºcolile destinate copiilor (C. Ritter, op. cit., II, 674). În acestea se învaþã arta socotelii, a mãsurãtorii ºi elemente de astronomie. Nivelul acestor instrucþii era în genere destul de scãzut (Wilamowitz, Platon, 1, 683) ºi "nu e deloc corespunzãtor importanþei ce se atribuie învãþãmântului", învãþãmânt al cãrui diriguitor -un fel de ministru de instrucþie -e cel mai mare funcþionar din Stat. 26

INTRODUCERE INTRODUCERE zilnic cu mult inainte de rãsãritul soarelui (v. C. Ritter, op. cit.. 675). La aceste ºedinþe se discutã tot felul de chestiuni: legislative, politice, ºtiinþifice, rapoarte ale misiunilor oficiale întoarse din strãinãtate. Aici, deci, îºi puteau cãpãta ditde intelectuale complementul de culturã superioarã. Se pare cã tot aici mai e vorba ºi de o deprindere cu dialectica, vechea dragoste a lui Platon, ºi , mai presus de orice, aici puteau sã capete noþiuni profunde despre leologie, despre cunoaºterea divinitãþii, atât de necesare în rânduirea vieþii dãdite dupã acest nou calapod. * S-a spus cã legislaþia preconizatã de Platon nu prezintã trãsãturi prea originale (Gomperz, op. cit. , II, 516). Pânã la un punct lucrul acesta e adevãrat. ªi explicaþia stã în împrejurarea relevatã mai sus, cã marea majoritate a dispoziþiilor redactate de autorul Legilorsunt sau sugerate, sau împrumutate din legiuirile existente. Nici nu se putea altfel când era vorba de un Stat mai aproape de realitatea istoricã, de anumite contingenþe date. Oricum, original în acest codice de legi e obiceiul de a pune înaintea fiecãrei legi o expunere de motive, un prooimion. Procedând astfel, gânditorul elen nu fãcea decât sã se confonneze constatãrii sale cã legea e un vicar al raþiunii. Cetãþeanului cãruia îi cerem sã respecte cu sfinþenie paragrafele acestei pravile, trebuie sã-i explicãm rostul fiecãrei prescripþii legale. Astfel vom avea garanþia cã el va observa legea mai cu tragere de inimã ºi mai în cunoºtinþã de cauzã. Sã spicuim acum câteva din inovaþiile legiuitorului. Mai interesantã e, din acest punct de vedere, poate mai mult decât oricare alta, concepþia lui despre rolul pedepsei. În vechea lume elenã, ca ºi la vechii iudei, pedeapsa era o rãzbunare a celui lezat, sau a rudelor lui, împotriva rãufãcãtorului. Platon va susþine cã pedeapsa se dã spre binele celui pedepsit, ca sã-I 27

ªT. REZDECHI ªT. REZDECHI purificãm de pãcatul cu care ºi-a întinat sufletul. Nu ne putem împiedica de-a ne gândi la inchiziþia catolicã ce ardea pe rug pe eretici spre a le mântui sufletul. Originalul filosof spusese undeva (în Gorgias) cã, chiar dacã ni s-ar da putinþa <>ã scãpãm de sancþionarea fãrãdelegilor noastre, noi trebuie sã cãutãm pedeapsa, ca un leac pentru sufletul nostru, concepþie care în multe privinþe seamãnã cu cea creºtinã. A doua funcþie a pedepsei, mai uºoarã de înþeles ºi pentru vulg, c sã dea o pildã ºi sã îndepãrteze pe alþii de la fapte rele. Nu ºtiu dacã acest rost al pedepsei nu va fi fost relevat ºi de alþii înaintea lui . Dar prima funcþie a pedepsei, aceea de a ne purifica de greºealã, e, de bunã seamã, a lui. Pe lângã aceste principii aºa de raþionale ºi de luminoase vom gãsi ºi ciudãþenii , curiozitãþi care stau cu totul în dezacord cu principiile ce-s la baza legiuirii sale. Aºa sunt, de pildã, procesele împotriva animalelor sau a obiectelor neînsufleþite, reminiscenþe fireºti din vechiul drept elen. O noutate, în materie de drept penal, e introducerea de pedepse pe lungã duratã, neobiºnuite în dreptul grec. Platon face o deosebire netã între infracþiunea voluntarã, mai ales cea premeditatã, ºi cea involuntarã, stabilind pedepse diferite pentru fiecare categoric. Deºi în teorie era convins, ca ºi Socrate, cã oricine face un rãu, îl face în chip involuntar, din ignoranþã, din necunoaºterea a ceea ce e bine, totuº! în lumea empiricã el se lasã cãlãuzit de alte considerente. j In domeniul dreptului civil el îngrãdeºte libertatea de a testa, prin restricþii izvorâte din nevoia de a pãstra neschimbat acel numãr de loturi agrare. Foarte sever e Platon cu cei ce fac comerþ. ªtim cã aceºtia erau strãini. În Statul Legilor preþurile erau fixe, tocmeala ºi reclama, interzise. Dar vrednic de remarcat e faptul cã aprigul legiuitor interzice întrebuinþarea jurãmântului; nu din cine ºtie ce motiv etic, sau din vreun scrupul asemãnãtor cu al creºtinilor. Pricina e cã sperjurul era extrem de rãspândit, din pricina lipsei de credinþã în zei. Se pare curioasã aceastã prohibiþie într-un Stat ca acela al Legilor, unJe se fãcea o educaþie religioasã aºa de îndelungatã ºi temeinicã. Sã bãnuim cã legislatorul avea aºa de puþinã încredere în eficacitatea sistemului sãu de pedagogie? Sau sã fie mai degrabã o scãpare din vedere? E mai probabilã alternativa a doua. Când vestitul filosof a intr;1dus aceastã prohibiþie în pravila sa , a avut în vedere prezentul ºi mediul în care trãia, uitând, se parc, cã dispoziþiile din Legik: sale erau menite pentru o lume mai bunã, crescutã dupã alte nonne, 28

INTRODUCERE INTRODUCERE * Strãduinþa de a sãdi în spiritele cetãþenilor noului sãu Stat, chiar de la vârsta cea mai crudã, noþiunea despre Dumnezeu sau despre zei, despre 1 iinþc ce conduc sau rânduiesc lumea noastrã, e prezentã în toatã aceastã operã a filosofului. Credinþa în superioritatea sufletului faþã de trup ºi ncdinþa în divinitate alcãtuiesc crezul fundamental al cetãþeanului chemat ..ã locuiascã cetatea cea nouã. În materie de credinþã, legiuitorul atenian nu glumea. El era tot aºa de fanatic ca ºi inchizitorii din Evul Mediu. Ciudatã l'Voluþie a unui spirit aºa de mobil de altfel, ºi crescut într-o lume aºa de tolerantã în materie religioasã! Procese de impietate au fost la Atena ºi în Grecia; dar de cele mai multe ori ele erau un paravan sub care se ascundeau adesea motive politice sau de altã naturã. Anaxagoras a trebuit sã se exileze din Atena, ca sã nu se expunã unui proces de ase bie '· ªi motivul era cã enunþase teoria cã aºtrii nu sunt divinitãþi, ci corpuri (pietre) incandescente! ªi în aceeaºi Atenã, Aristofan ºi colegii sãi întru comedie batjocoreau zeii oficiali ai Statului, spre marele haz al cetãþenilor! N-am auzit de nici un fel de pedeapsã decretatã vreodatã împotriva unuia dintre aceºti comici. ªi totuºi, în Legile, se pare cã duºmanul de moarte al Statului e necredinþa, ateismul. Acesta trebuie combãtut cu orice pret . ªi Platon îl combãtea cu aceeaºi ardoare cu care crcºtinul ortodox combãtea pe eretici, când nu putea sã punã mâna pe ei, pentru ca sau sã-i converteascã, sau sã-i cxtermine. Cele trei aspecte ale acestei erezii. cu care se rãzboia aºa de vajnic divinul filosof, le-am vãzut mai sus. Platon edicteazã pedepse împotriva unor astfel de eretici. Cel care, deºi în viaþa lui exterioarã nu s-a fãcut cu nimic vinovat faþã de lege ºi moralã, însã ºi-a dat pe faþã necredinþa lui, aºa cã putea sã mollpseascã ºi pc alþii , e trimis pe un termen de cinci ani într-un institut de corecþie (frontisterion), unde el nu poate sã aibã relaþii decât cu membrii consiliului suprem, care vor cãuta sã-I converteascã, vindecându-1 de ereziile sale. 1 Impietate. 29

ªT. BEZDECHI ªT. BEZDECHI Intoleranta aceasta n-a fost, din fericire, molipsitoare. Era o trãsãturã neelenã. Când grecii mai târziu, nu chiar cu mult, cuceresc Orientul, ei nu siluesc conºtiinþele, lasã sã subziste cultele locale ºi socotesc ºi pe alþii îndreptãþiþi sã se închine la zeii sau demonii lor. De altfel e bizarã importanþa din ce în ce mai mare pe care el o acordã cultului în viaþa Statului. El cere pentru mai toate orânduirile o sancþiune religioasã, ºi îºi exprimã regretul cã nu e cu putinþã într-un Stat elen sã fie împletitã toatã viaþa cetãþeanului, în toate detaliile ei, cu legendele ºi credinþele despre zei. În cetatea lui Platon mai toatã ziua e ocupatã cu servicii divine, cu jertfe ºi coruri patronate de zei. * \; ' ' Platon exprima în ultima sa operã, ca un deziderat, nãzuinþa de a pune în concordanþã ordinea cerutã de Stat cu libertatea individualã. Dar aceasta a rãmas doar un deziderat. Statul lui e un stat poliþienesc, stãpânit de o severã poliþie de moravuri, al cãrei fundal e sentimentul religios (v. Windclband, op. cit. , 176). Un istoric spiritual al filosofiei greceºti a comparat aceastã organizare cu Statul iezuiþilor din Paraguay (Gomperz, op. cit., Il, 525). Orice iniþiativã, orice fantezie, orice încercare de a ieºi din ºahlonul fi xat c împiedicatã în faºã. Se iau mai ales mãsuri împotriva singularizãrii. Acest Stat e mereu stãpânit de teama ca nu cumva individul sã poatã gândi pc cont propriu, sã alunece afarã din fãgaºul obiºnuit. "Se exprima dorinþa (care se poate la rigoare cristaliza în prescripþie cu caracter imperativ) ca nimeni, nici în glumã, nici în serios, sã nu facã ceva pe seama 30

INTRODUCERE INTRODUCERE ' 111..runt, sã se facã la comandã, aºa cum în lagãr, soldatul merge sau stã, se lt..i"incºte ºi se spalã, îºi pãrãseºte lagãrul ºi se întoarce înapoi la comandã" ( < iomperz, 1. c.). E sumbrã viaþa în aceastã cetate platonicã. Pãrerile mai tuturor n'ITCtãtorilor moderni în aceastã privinþã sunt de acord. "Acest Stat puliþicnesc agrar (zice Windelband, 1. c.) nu are alt scop decât sã se l'l lnscrve pc sine. ªi ce îngustã e viaþa internã a cetãþenilor lui! În definitiv n· fac ei? Îngrijesc de meschina lor întreþinere -munca fizicã în l'ospodãria ruralã sau în comerþ o executã prin sclavi sau strãini -, iau parte la exerciþiile militare, uneori Ia instrucþia teologicã ºi matematicã, apoi Ia serbãri , alegeri, ºedinþe judiciare. Încolo le lipseºte orice impuls pentru o activitate mai înaltã. Ne înspãimântãm când ne gândim cã s-a gãsit ll1cmai un filosof aºa de mare ca Platon, ca sã dea poporului sãu o rânduialã de viaþã de un aºa pustiu conþinut spiritual ... Un Platon care vrea sã facã din grecii vremii sale niºte þãrani evlavioºi!" Poate cã trãsãturile acestui tablou sunt cam ºarjatc. Nu trebuie sã pierdem din vedere cã ritmul vieþii ºi al istoriei cere ca, dupã un exces într-un sens, sã vinã reacþia în sensul opus. Dupã o epocã de libertate l'Xageratã, oamenii, sau, mai bine zis, acei care vor sã-i aducã pe calea dreaptã întrebuinþeazã, ca mijloc, constrângerea, încorsetarea vieþii individului. De aceea Statul filosofului seamãnã, cum s-a spus, cu o casã de corecþie. Acesta este lcacul pe care-I gãsise el pentru a vindeca rãnile þãrii sale înfrânte în rãzboi, umilite, cãzutã pradã destrãmãrii înãuntru ºi dispreþului în afarã. Remediu! era amar, dar, dupã pãrerea lui, salutar. Concetãþenii sãi n-au vrut ºi n-au putut sã-I adopte. Era prea îndrãzneþ, prea nepotrivit cu sufletele lor. L-a realizat, în parte, cu multe secole mai târt.iu, hiserica romanã, ºi 1-a cunoscut parþial ºi Evul Mediu, supus domniei unei credinþe atotputernice, unei vieþi rânduite sever în caste ºi în bresle. ªi totuºi, oricât de îndepãrtatã ar pãrea aceastã orânduire de formulele mai noi dupã care se clãdesc statele din vremea noastrã, ea are multe trãsãturi moderne. Bluntschli în a sa Deutsche Staatslehre fiir Gebildete (v. C. Ritter, op. cit., Il, 731) scrie privitor la scopul pe care trebuie sã-I urmãreascã Statul, urmãtoarele: "Deosebim scopul în sine, direct, al Statului, ºi datoria lui indirectã faþã de interesul societãþii ºi al individului". Ca þinând de scopul direct al Statului el socoate: 1) grija economicã a 31

ªT. BEZIJECHI ªT. BEZIJECHI urmãrit; 4) conservarea puterii naþionale înãuntru ºi în af..rã; r.\:...:unoaºtcrea lihertãþii pol itice. Ca sarcini sau indatoriri indirecte ale aceluiaºi Stat numitul autor sncoate wmãtoarele: 1) siguranþa (ocrotirea) tuturor împotriva atacurilor sau lczãrilor adu<>c persoanei; 2) libertatea ºi 3) bunãs tarea societãþii , întrucât e compatibilã cu siguranþa ºi libettatea individului. E limpede , spune Ritter (1. c.) cã ºi în Legile lui Pl aton sunt recunoscute aceste îndatoriri ºi în acest sens c determinatã functia ºi rostul Statului . Numai cã mulþimea (ca ºi mulþi teoreticieni de azi ai Statului), :-.punea gânditorul elen, îºi închipuie cã bunãstarea ºi fericirea Statul ui c în raport cu întinderea ºi bogãþia lui. Dar nu poþi, zice discipolul lui Socrate, sã fii bun (cãci acesta e scopul suprem al Statului, ca ºi al individului: un scop etic), când eºti prea bogat ºi prea puterni c. A pune bogãþia sau buna stare a cetãþii (recte a Statului) deasupra sau chiar egal ã ca valoare cu spiritu:.litatea ºi cultura, cum parc a reieºi din concepþia lui Bluntschli (v. Ritter, l. c., 733) înseamnã a face o greºe alã. Aceste douã scopuri nu sunt egal îndreptãþite: al doilea trebuie sã stea cu mult înaintea celuilalt. Statul , ca sã fie un tot armonie, în concordanþã cu un scop etic, trebuie sã nu fie prea mare (sã fie eusynopticon, cum va zice mai târziu Aristotel , adicã uºor de cuprins cu vederea) ºi nici prea bogat. Suntem ispitiþi sã zicem: ciudatã miopie pol iticã la niºte filosofi aºa de mari, când în preajma vremii ior. sau chiar în vremea lor, Alexandru cel Mare realizeazã un imperiu uriaº, o adevãratã o;coumene, ca sã tie o singurã turmã ºi un singur pãstor. Experienþa a fost mai târziu repetatã de romani. Se pare, de fapt, cã evoluþia istoricã tinde sã înfãptuiascã unitãþi pol itice cât mai mari ºi þinta finalã. mãrturisitã sau nu, e acel imperiu universal, visat de toþi marii cuccritori . Dar, dacã concepþia acestor filosofi nu era în concordanþã cu mersul istoriei, ca avea me1itul cã era în concordanþã cu sistemele lor, în care politicul se confundã cu eticul . * Un spirit aºa de mohil ca al marelui cugetãtor elen, nãzuind sã prefacã din temelie aºc zãrile lumii greceºti, adicã dorind sã intemeieze o lume nouã, se gãsea pe linia dinamicã a miºcãrii . ªi totuºi reformatorul cerea ca 32

INTRODUCERE INTRODUCERE Stabilitatea, quasi in aeternum, avea sã fie o trãsãturã esenþialã a edificiului social ridicat de el. Omul care cãutase ºi stabilise, cu ajutorul huni; ideilor, norme fixe în domeniul cugetãrii ºi al ºtiinþei, pretindea ca ºi \latul sãu sã ancoreze în veºnicie. E adevãrat cã el, convins de caducitatea lucrurilor omeneºti, ºtia cã ºi Statul, ca orice creaþie a muritori lor, e supus pieirii. Dar aceastã evoluþie avea, dupã concepþia lui, sã se producã într-un iutcrval de timp infinit de mare, faþã de ameþitoarele, uluitoarele schimbãri politice din vremea sa, ce se succedau aºa de iute. Deci în acest cadru, aproape veºnic, avea sã vieze ºi cetatea lui. ªi avea sã vieze mereu dupã aceleaºi norme neschimbate, ca acelea pe care le constatase în Egiptul 1111obil, ca piramidele ºi Sfinxul. În mintea cugetãtorului atenian, ca ºi a n·lor mai mulþi dintre compatrioþii sãi, nu intra conceptul de progres, 1·voluþie spre un ideal, pe o cale infinitã. Concepþia despre evoluþie, în mintea grecului, nu se miºcã pe o linie continuã, fãrã capãt, ci cãtre un punct hine determinat, fix; ºi ascensiunea pe aceastã linie e ca un proces de v1·..nicã repetare. Lumea o ia mereu de la capãt, pornind spre un ideal, îl realizeazã, pe cât cu putinþã, decade, degenereazã, pentru ca apoi s-o ia de la început, pornind iarãºi pe acelaºi urcuº, cãtre aceeaºi þintã. * '· 1\ Meritul cel mai mare al lui Platon e cã punctul de gravitate al vieþii, lT se gãsea mai înainte în lumea materialã, 1-a mutat în lumea idealã, lumea valorilor morale. În aceasta constã uriaºul sãu merit, cãci aceastã 111tcrvertire a punctului de gravitate a adus dupã sine o devalorizare a tuturor valorilor, analoagã ºi pregãtitoare pentru aceea pe care a adus-o ncºtinismul . Ideea propovãduitã de divinul filosof, marele profet al Greciei, n-a prins rãdãcini în lumea sa; nimeni nu e profet în þara lui. Dar sãmânþa a lncolþit, a rodit ºi a dat naºtere unui copac gigantic care a acoperit cu umbra lui lumea noastrã. Trãim de douãzeci ºi patru de veacuri sub influenþa ideilor sale, care au o valoare universalã. Statul întemeiat pe culturã, statul cultural, e un postulat formulat de 1·1. El a conceput o educaþie dirijatã de Stat, în vederea realizãrilor scopului 33

sãu, ºi el a afirmat, clar ºi categoric, cel dintâi, cã comunitatea, ca sã dãinuiascã, sã fie trainicã ºi înfloritoare, trebuie sã fie omogenã, cãlãuzitã de un singur crez, de o singurã dogmã, acceptatã fãrã rezervã de toþi cetãþenii. Aceasta nu poate fi impusã decât prin un sistem de educaþie sever diriguitã, idee al cãrei autor e tot el, deºi nouã ni se pare azi aºa de la sine înþeleasã, cã nici nu putem concepe alta. S-a obiectat -ºi primul care a fãcut aceastã obiecþie în chip mai mult sau mai puþin transparent a fost chiar Aristotel -cã în Statul lui te sufoci, pentru cã individul, încadrat în atâtea prescripþii pe cât de severe, pe atât de minuþioase, nu are nici o iniþiativã, nici o libertate. El a prevãzut obiecþia ºi a rãspuns cã fericirea întregului e alcãtuitã din suma sacrificiilor ºi rcnunþãrilor indivizilor componcnþi ai întregului social. Fireºte, ne speriem de consecvenþa acestui fanatic al principiului. Dar sã nu pierdem din vedere cã Statul lui Platon e, aproape, un Stat de asceþi. ªi asceþii cunosc uneori bucurii mai mari decât oamenii de rând. Între doctrina formulatã de el ºi cea a totalitariºtilor de azi este -dupã cum cred cã reiese din cele de mai sus -o mare, surprinzãtoare asemãnare. Nu e nimic nou sub soare. Dar, dacã la prima înfãþiºare, asemãnarea e izbitoare, la o analizã mai atentã a ideilor cãlãuzitoare într-un sistem ºi celãlalt, descoperim ºi multe ºi mari deosebiri. Statul totalitar, în noua sa accepþie, e din anumite puncte de vedere tocmai contrar celui al lui Platon; dacã acesta din urmã neagã progresul, ba cautã sã-I înãbuºe, ºi aspirã la pace (filosoful elen urãºte rãzboiul pentru rãzboi) ºi imobilitate, cel dintâi are ca lozincã dinamismul, miºcarea, progresul, lupta, violenþa. Concepþia platonicã despre Stat se bazeazã pc raþiune. ªi în aceasta pare a rezida punctul sãu slab, punctul nevralgic., Într-adevãr, cetatea lui se întemeiazã pe un regim autoritar, poliþienesc, libertatea de cugetare ºi de iniþiativã personalã, dar bazat pe ºtiinþã, pe filosofie. Dar aceasta nu se împacã cu constrângerea. Cultura, mai bine zi ºtiinþa, e fiica raþiunii, dar raþionalismul promoveazã individualismul. mai consecvenþi noii teoreticieni totalitari când suspecteazã raþiunea. în numele ei s-a fãcut marea revoluþie francezã, care a rupt zãgazurile lumi încorsctate în clase, caste ºi bresle, produse ale evoluþiei istorice, elementelor iraþionale ale istoriei? Iatã de ce raþionaliºtii -alþii merg departe ºi zic: intelectualii, copii ai raþiunii -sunt duºmanii alcãtuit dupã noile concepþii. Noii prcconizatori ai teoriilor totalitare bazeazã în construcþia lor pe instinct, pe intuiþie, pe tradiþie, pe 34

l''"·t icularism istoric, pe rasã, factori ce au rãdãcini adânci în cetate, .ulrrcnþe ºi valenþe în întregul social, rasial, autohton. Comunitatea ce se rganizeazã pe astfel de baze ºi care se vrea turnatã în noile tipare, catã sã l'"rneascã de la acele strãfunduri iraþionale, inconºtiente ale vieþii sale, , ,11'\:-ºi au izvorul în popor ºi în pãmântul care-I poartã. Dacã Statul lui Platon îºi îndreaptã nãzuinþele spre realizarea unui þel 11 ..cmnificaþii mai mult în lumea eticã, fiind un fel de civitas diFina. ce J n·gãteºte pc om mai mult pentru viaþa cealaltã (de aci ºi enorma 1111portanþã acordatã religiei), totalitarismul de azi constituie un fel de , ·i1·itas tcrrena sau nmndana, care preamãreºte viaþa, actualul, lãsând 1 rl'ocupãrile etice ºi religioase pe un plan secundar. Cu aceastã caracteristicã, cât ºi cu aceea a tendinþei spre stabilitate, atât de preþioasã ltlosofului elen, stã în legãturã ºi criteriul dupã care se acordã o importanþã tnai mare sau mai micã diferitelor vârste. În cetatea Legilor, când era vorba de conducere ºi conducãtori, se acordã -dupã norma tradiþionalã elenã pe , :m; Platon o respectã -precãdere bãtrânilor, care-s simbolul statomiciei, :d prudenþei ºi al înþelepciunii. În cetatea fãuritã de di<;cîpolul lui Socrate dumnea, deci, gerontocraþia. În sistemul totalitar actual conducerea se dã, -.au cel puþin teoretic se presupune cã trebuie sã se dea, tineretului . Acesta c. a..adar, simbolul neastâmpãmlui, al schimbãrii, al dinamismului. Bãtrânii -.unt incomozi aici: ei reprezintã mtina, încetineala, opoziþia faþã de noile h mne, ancorarea in tradiþie. Totalitarii sunt din acest punct de vedere mai n 111secvenþi ºi mai logici. Progre.ml se poate face mai lesne -cel puþin teoretic -într-o lume tânãrã; la un Stat nou ºi tânãr, se cer, pentm a-1 iufãptui, tot oameni tineri, oameni noi. Platon, care ºi el vrea sã se realizeze un Stat nou, îl încredinþa pe acesta bãtrânilor. Cele trei personaje din Legile -.unt niºte oameni înaintaþi în vârstã. Ei sau unii ca ei aveau sã punã lrmcliile noului Stat. Aici Platon nu s-a dovedit un prea bun psiholog. 1 .cgiuitorii aveau sã fie luaþi din lumea veche, întinaþi de o bunã parte din pacatele ei ºi cu spiritul fasonat dupã un vechi calapod. Ei, dar ni se va rãspunde cã noii legislatori se puteau la rigoare -ºi aºa se va fi gândit ºi uctogenaml din Atena când îºi scria ultima operã -recmta din ºcoala sa, din elevii Academiei. Chiar aºa, Statul sãu era sã fie alcãtuit din coloniºti, de oameni în putere, luaþi din diverse pãrþi ale Greciei sau, poate, chiar numai dintr-una. Se putea amãgi el cu gândul cã se poate clãdi un astfel de Stat nou, cu totul deosebit de cele cunoscute, cu ajutorul unor cetãþeni /

35

ajunºi ºi trecuþi poate de adolescenþã, care trãiserã în alt mediu, în unul din acele State pline de atâtea greºeli? ªi încã ceva: legiuitorul care era aºa de zelos întru a pãstra ncîntinat de mode din afarã ºi apucãturi strãine sufletul ºi mentalitatea cetãþenilor din Statul sãu, încât nu le dãdea voie sã iasã din graniþele acestui Stat (afarã de rarisime excepþii), ca sã nu se molipseascã în contact cu lumea de peste graniþã, dã totuºi voie ca strãinii sã vinã sã se stabileascã în cetatea sa, strãini care, evident, puteau exercita aceeaºi pernicioasã intluenþã, cãci erau, doarã, strãini, ºi prezenþa lor în Stat era necesarã, cãci numai ei, aceºti meteci, aveau voie sã facã comerþ în cetatea idealã! Dar sã nu mai sporim numãrul acestor obiecþii care pot pãrea specioase. Studiul încercãrilor de reformã ale gânditorului elen ne invitã, însã, sã facem mereu apropieri ºi comparaþii cu tentativele de realizãri, aºa de îndrãzneþe ºi profunde, ale statelor totalitare de azi. ªi între acestea catã sã facem o deosebire; trebuie sã constatãm cã, de pildã, de la cu totul alte baze porneºte încercarea de reformã din lumea sovieticã, decât cea fãcutã în celelalte douã mari state: Germania ºi Italia. Acestea din urmã, sub influenþa unui romantism politic, pornesc de la temeiuri istorice, adicã iraþionale. Sovieticii clãdesc pe planul raþiunii. La ei divorþul cu trecutul e total; ei fac tabu/a rasa cu tot ce a fost mai înainte. Reforma lor a fost cea mai temerarã, poate, ºi cea mai primejdioasã ce s-a încercat vreodatã. Oricât s-ar pãrea de curios, revoluþia bolºevicã, dintr-un punct de vedere important, se apropie mai mult de cea preconizatã de Platon, care ºi el îºi aºeza Statul sãu pe baze raþionale. Legea din cetatea sa e, cum am spus, fiica raþiunii. Dar între cele douã concepþii sunt deosebiri fundamentale: a elenului porneºte de la un criteriu ideal; a bolºevicului, de la unul cras material. Bunãstarea economicã ºi progresul industrial par a fi idealul ultim cãtre care tindeau nãzuinþele uriaºului imperiu din Rãsãrit, cãlãuzit, ca de o evanghelie, de dogma materialismului istoric. Dar bogãþia ºi puterea prea mare erau doi factori pe care Platon îi considera ca primejdioºi de moarte pentru Statul sãu divin. ªi apoi nu trebuie sã uitãm lucrul de cãpetenie: cetatea gânditorului grec, care admitea, ca lucru firesc, sela via, era de fapt un regim aristocratic, spre deosebire de statul bolºevic unde egalitatea tuturor fiinþelor omeneºti e o dogmã fundamentalã. * 36

INTRODUCERE INTRODUCERE Întrebarea arzãtoare e, însã, urmãtoarea: Statul lui Platon asigurã cetãþenilor mai multã fericire ca înainte? El ar fi rãspuns: intereseazã fericirea întregului, a cetãþii, nu a individului. Unde scrie cã individul lrebuie sã fie fericit? El are doar menirea sã fie o piesã din acest mare tot, ..i dacã el, în cadrul acestuia, îºi îndeplineºte menirea, sã fie mulþumit. Restul nu intereseazã. De minimis non curat practor. ªi, în crezul sãu, pretorul era Dumnezeu care orânduieºte totul "pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles". ªt. Bezdechi

LEGILE LEGILE , Atenianul Ciinias, (.." / Megillos, lacedemonian, ' · k llci persoane merg convorbind pe calea ce duce de la oraºul · ·. " "' < 'rl'la, la peºtera ºi templul lui Zeus, þinta cãlãtoriei lor.

CARTEA 1

ATENIANUL: Cine este socotit autor al legilor voastre, oaspeþi, un 11'11 sau vreun om? ..LINIAS: Un zeu, strãine, un zeu, dacã trebuie vorbit drept. La noi, J/,·u..; la Lacedemona, de unde este acesta, se zice, cred, cã este Aponoyu, 1\kgi llos? MEGILLOS: Ba da. ATENIANUL: Eºti de aceeaºi pãrere cu Homer, care zice cã Minos ,,. ducea la fiecare nouã ani sã se întâlneascâ cu tatã-sãu, ºi cã legile statelor ', astre le-a redactat dupã rãspunsurile acestuia? CLINIAS: În adevãr aºa e tradiþia la noi. Se mai spune cã Radamante, 11 alele lui Minos, despre numele cãmia aþi auzit desigur, a fost omul cel 111.ri drept, ºi noi, cretanii , credem cã a meritat lauda aceasta prin cinstea lui 111 administrarea dreptãþii. ATENIANUL: Fmmoasã faimã ºi binemeritatã pentru un fiu al lui /.,·us. Fiind crescuþi ºi tu ºi acesta în niºte state aºa de luminate, sper cã are ·... vã placã sã vorbim pe drum despre legi ºi politicã. De altfel , precum am .111t.it, calea de la Cnosos ºi pânã la peºtera ºi templul lui Zeus c destul de lungã ºi are popasuri , aºa cum ºi trebuie acum pe zãduful ãsta, sub arbori 111alþi ºi umhroºi, unde se cuvine la vârsta noastrã sã ne odihnim adesea ºi, 111dcmnându-ne unul pe altul cu vorba, sã ajungem pe îndelete la þinta ' i\lãtoriei noastre. 41

PLATON PLATON ATENIANUL: Ai dreptate. CLINIAS: Aºa este. Când vom ajunge acolo, veþi vedea, dar haidem cu Dumnezeu înainte. 2 ATENIANUL: O, de-ar fi! Dar, rogu-te, legea voastrã cu ce scop a întocmit la voi ospeþele comune, exerciþiile de luptã ºi felul vostm de arme? CLINIAS: E lesne oricui, precât mi se parc, sã înþeleagã rostul aºczãmintclor noastre, cãci întreg tãrâmul Cretei nu e de câmpie, ca Tesalia. De aceea tesalienii se slujesc mai mult de cai, noi de mers. Creta e, din contra, accidentatã ºi mai potrivitã pentru mers. În marº e trebuinþã de arme uºoare, omul catã sã nu fie încãrcat cu greutãþi: ele i-ar stânjeni alergatul. Uºurinþa arcului ºi a sãgeþilor convine mai bine terenului. Instituþiile acestea s-au creat de altfel în vederea rãzboiului. ªi cred cã ºi în toate celelalte legiuitorul nu ºi-a propus alt scop. Cãci se vede cã la baza hotãrârii de-a întocmi ospeþele comune este constatarea la toate popoarele cã, atunci când oºtirea se aflã la luptã, grija siguranþei lor o sileºte sã mãnânce laolaltã, cât þine rãzboiul. ªi prin mãsura aceasta a vrut a osândi greºeala acelor mulþi, care nu vãd cã între toate statele existã un rãzboi necurmat. Astfel, fiind necedar pentru siguranþa publicã, în timp de rãzboi, ca locuitorii sã ia hrana împreunã aºa ca sã fie ºi comandanþi ºi militari gata oricând la apãrarea patriei , s-a gãsit cã instituþia aceasta e tot aºa de necesarã ºi în timp de pace. În adevãr, ceea ce se numeºte îndeobºte pace existã numai cu numele, dar de fapt, fãrã a avea loc vreo declaraþie de rãzboi, fiecare stat e în mod natural înarmat contra tuturor celor dimprejur. Luând în considerare aceastã realitate, veþi gãsi cã planul legiuitorului1 cretanilor, în toate intenþiile sale publice ºi particulare, are la bazã presupunerea unei stãri de rãzboi continuu ºi , îndemnându-vã sã ascultaþi d legile sale, a vmt sã dea a înþelege cã nici avuþia, nici cultivarea artelor, nici vreun alt bine nu ar folosi la ceva, dacã nu veþi fi cei mai tari în rãzboi deoarece biruinþa trece la învingãtori toate bunurile celor învinºi. 3 ATENIANUL: Vãd, strãine, cã ai studiat profund legile þãrii tale. Da explicã-mi mai clar ºi lucrul urmãtor. Pe cât pot judeca, socoteºti un sta perfect organizat, numai când constituþia sa îi dã o superioritate vãditã î rãzboi, faþã de celelalte state. Nu-i aºa? CLINIAS: Ba da, ºi cred cã ºi Megillos e de pãrerea mea. 42

MEGILLOS: Cum ..dlr putea, '>Cumpul meu Clinias , c:.t un laccdemonian sã fie de altã pãrere? ATENTAl\" LlL: Însã maxima accast.J, bunã pentru state în rela(iile lor L' U alte state , nu e rea pentru o comunã faþã de altã comunã? CLINIAS: Nicidecum. ATENIANUL: Este tot una'? CLINIAS : Da. A TENIANUL: Dar, ce! Este al:elaºi lucru ºi pentru fiecare familie u unei comune în relaþiile ei cu celelaile familii, ºi pentru fiecare particular 1 a\ã Je ceilalþi particulari? CLINIAS: Da . A TEN lANUL: ªi particularul însuºi se va socoti în rãzboi cu sine îno,;nºi? Ce vom rãspunde la întrebãrile acestea? CLINIAS: Strãine atenian -cãci ar fi o ocarã sã te numesc locuitor al Ati cei ºi îmi pari cã meriþi sã fii numit mai degrabã cu numele zeiþei i ai adus o lumi nã nouã in discuþia noastrã, reducând-o pânã la principiul ..:lu; astfel cã-þi va fi mai uºor acum a recunoaºte dacã avem dreptate sã ..punem cã toþi sunt inamicii tuturor, atât statele cât ºi particularii , ºi cã riecarc particular este în rãzboi cu sine însu..i . ATENIANUL: Cum aºa? CLINIAS : Relativ la fiecare indi vid, de asemenea, cea dintâi ºi cea mai însemnatã biruinþã este aceea asupra noastrã înºine, dupã cum cea mai ru..inoasã dintre toate \'nfrângerile ºi cea mai nenorocitã este a fi învins de dtre sine însuºi , ceea ce presupune cã fiecare dintre noi duce un rãzboi 1ãuntric . ATENIANUL: ªi acum sã inversãm discuþia noastrã. Fi!ndcii fiecare dintre noi, unul îºi este superior, i<.r altul inferior siqi, vom spune oare cã acelaºi lucru arc loc cu privire la familii , comune ºi state? Ori nu vom spune? CLINIAS : Ce? Cã unii sunt superiori lor înºiºi, iar alþii inferiori? ATENIANUL: Da. CLINIAS: ªi întrebarea aceasta ai pus··O cu mult rost, cãci statele Jin HL'CSL punct de vedere sunt în aceea..i situaþie ca ºi particubrii. Într-adevãr, uri unde cetãþenii buni sunt mai puternici decât mulþimea cetãþenilor rãi , se 1 Atena, de muie ºi numele de atenian. 43

PLATON PLATON A TENIANUL: Deocamdatã sã nu cercetãm dacã se poate ca omul rãu sã fie mai puternic decât omul bun; aceastã presupunere cere o deliberare mai lungã. Înþeleg ce zici acum: vrei sã spui cã într-un stat alcãtuit din cetãþeni, formând între ei un fel de familie, e posibil câteodatã ca mulþimea celor rãi reunindu-se, sã asupreascã silnic pe cei buni, mai puþini, ºi atunci când predomnesc cei rãi, statul e rãu ºi inferior sieºi, iar dacã aceºtia sunt învinºi, statul e bun ºi superior sieºi. CLINIAS: E adevãrat cã fenomenul acesta pare ciudat la întâia privire; totuºi e necesar sã recunoaºtem cã aºa este. ATENIANUL: Stai! Acum sã cercetãm cazul acesta: sã presupunem mai mulþi fraþi nãscuþi din acelaºi tatã ºi din aceeaºi mamã, ºi n-ar fi de mirare ca cei mai mulþi dintre ei sã fie rãi, iar restul, cei puþini, sã fie buni. CLINIAS: Nu. ATENIANUL: ªi nu s-ar cuveni nici vouã, nici mie, sã cercetãm dacã cei rãi, fiind mai tari, toatã casa ºi familia are sã se numeascã corect inferioarã sieºi, ºi superioarã, dacã ei ar fi cei mai slabi. Cãci nu e vorba aici de a examina ce nume e propriu sau impropriu în felul de vorbire al celor mulþi, ci despre ce este bine ori rãu în materie de legi, conform natmii lucrurilor. CLINIAS: Foarte adevãrat grãieºti, strãine. MEGILLOS: Cât despre mine, ºi eu cred cã s-a vorbit drept pânã aci. A TENIANUL: Sã considerãm însã ºi aspectul urmãtor: fraþii aceºtia, despre care s-a vorbit adineaori, cred cã pot avea un judecãtor. CLINIAS : Desigur. A TENIANUL: Care ar fi cel mai bun judecãtor? Acela care, suprimând dintre ei pe cei rãi, ar ordona celor buni sã se guverneze singuri, ori acela care, încredinþând toatã autoritatea celor buni, ar permite celor rãi sã trãiascã, fãcându-i sã asculte de bunãvoie de cei dintâi? ªi dacã s-ar ivi un al treilea care, dupã ce s-ar însãrcina sã împace neînþelegerile din o asemenea familie, fãrã a suprima pe cineva, ar gãsi un mijloc de conciliere a spiritelor ºi i-ar face a se iubi unii pe alþii pe viitor ca ºi niºte buni amici, impunându-le sã se supunã unor legi, acesta din urmã ar fi mai bun, fãrã îndoialã, decât ceilalþi. CLINIAS: Judecãtorul, legiuitorul acesta, va fi cu mult mai bun. 44

LEGILE LEGILE CLINIAS: Aºa e. ATENIANUL: Dar ce? Cine organizeazã un stat, va întocmi viaþa mai mult în vederea rãzboiului din afarã, ori în vederea acestui rãzboi lãuntric numit revoluþie, care se iveºte din timp în timp înãuntrul unui stat, ºi pe care orice bun cetãþean n-ar dori sã-I vadã ivindu-se niciodatã în patria sa, sau a-1 vedea înãbuºit o datã cu ivirea sa? CLINIAS: Evident cã în vederea acestuia. A TENIANUL: ªi în cazul unei revoluþii este cineva care sã vrea mai hine potolirea ei cu preþul ruinei uneia dintre tabere ºi biruinþei celeilalte, mai degrabã decât unirea ºi concordia restabilite între ei prin bunã înþelegere, pentru ca în urmã sã-ºi îndrepte atenþia contra vrãjmaºilor din afarã? CLINIAS: Oricine ar vrea mai bine aceastã situaþie pentru patria sa, decât cealaltã. ATENIANUL: Oare legiuitorul nu trebuie sã doreascã acelaºi rezultat? CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Nu în vederea celui mai mare bine face orice legiuitor legile? CLINIAS: Cum nu? ATENIANUL: Dar cel mai mare bine al unui stat nu e nici rãzboiul, nici revoluþia. Din contrã, e de dorit sã nu fie trebuinþã de ele niciodatã, ci sã fie pace ºi bunã voinþã. Biruinþa pe care o dobândeºte un stat, ca sã zicem aºa, asupra lui însuºi, poate fi socotitã printre lucrurile necesare, însã nu ca un bine. Ca ºi cum ai zice cã un corp bolnav, vindecat cu grijã de cãtre un medic, ar fi atunci în cea mai bunã stare posibilã; iar acel corp, care n-ar avea nici o nevoie de vreo curã, s-ar considera nevrednic de nici o atenþie. Oricine se va cãlãuzi dupã aceleaºi principii întru fericirea statelor ºi a particularilor ºi va avea drept obiect unic ºi de cãpetenie rãzboaiele din afarã, nu va fi niciodatã un bun politic, nici legiuitor înþelept, ci catã sã organizeze pregãtirea rãzboiului în vederea pãcii, ci nu sã subordoneze rãzboiului pacea. CLINIAS: Strãine, ce spuseºi e foarte cuminte, totuºi m-aº mira ca legile noastre, precum ºi ale lacedemonienilor, sã se ocupe de altceva decât de aceste 1 ucruri. 45

PLATON PLATON ATENIANUL: Poate, dar nu e locul aici a cãuta ceartã celor doi . legiuitori ai voºtri, ci mai bine sã ne întrebãm liniºtit, ca ºi cum scopul lor ºi al nostru ar fi acelaºi, ºi sã ne continuãm dezbaterea. Sã ne închipuim cã se înfãþiºeazã înaintea noastrã poetul Tirtcu, nãscut la Atena ºi primit cetãþean la Lacedemona. El, precum se ºtie, a preþuit foarte mult virtuþile rãzboinice .. dupã cum citim în versurile unde zice: "Nu-mi parc demn de glorie, nici de faimã cine nu-i viteaz în luptã totdeauna, chiar de-ar fi cel mai avut dintre oameni ºi de-ar avea nenumãrate bogãtii'". ºi aici pcetul le enumerã aproape pc toate. Desigur, Clinias, ai auzit rccitându-se poeziile lui Tirteu? Cât despre Megillos, cred cã el e sãtul de ele. MEGILLOS: Adevãrat. CLINIAS: Ele au trecut ºi Ia noi de la Lacedemona. ATENIANUL: Sã întrebãm deci pe poetul acesta câtcºitrci în comun cam în chipul urmãtor: Tirtee, poet divin, pe drept te socotim talentat ºi virtuos, fiindcã ai copleºit cu laude pe eroii din rãzboi. R..:cunoaºtcm cu tine ºi eu ºi acesta ºi Clinias din Cnosos cã laudele acestea sunt drepte. Dar am vrea sã ºtim dacã laudele tale ºi ale noastre au de obiect pc aceiaºi bãrbaþi, ori nu. Deci spune-ne, recunoºti ºi tu cu noi cã sunt douã specii de rãzboaie? Cred cã nu e necesar sã ai spiritul lui Tirteu spre a rãspunde, cum este adevãrat, cã sunt douã: unul, numit revoluþie; acesta, cum spuneam adineaori, este cel mai crunt din toate. A doua specie de rãzboi îl vom socoti, cred, pe cel ce se duce contra vrãjmaºilor din afarã ºi a neamurilor strãine. Acesta e mai omenos decât cel dintâi. CLINIAS: Cum ar fi altfel? ATENIANUL: Despre ce rãzboi vorbeai tu, Tirteu, ºi pc care eroi voiai sã-i lauzi sau sã-i defãimezi? Vorbeai, cum se pare, de rãzboaiele din afarã. Cãci tu spui în poemele tale cã n-ai putea rãbda pe cei ce n-ar cuteza sã înfrunte mãcelul crunt ºi sã nãvãleascã în lupta cu !>pada piept la piept contra vrãjmaºilor. Din aceste versuri suntem în drept a încheia cã lauzi pe eroii rãzboaielor din afarã, de la neam la neam. Tirteu nu va fi silit sã recunoascã acest lucru? CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Noi, dimpotrivã, deºi recunoaºtem viteji pe aceºtia, susþinem cã e mai bun ºi cu mult mai bun cine se ilustreazã în celãlalt fel de rãzboi ºi cel mai greu; ºi avem ca martor pe poetul Teognis. cetãþean din Megara, în Sicilia, care zice: 46

LEGILE LEGILE e E mai scump decât argintul º-aurul greu, Cirne".

Noi afirmãm cã cine se distinge în acest rãzboi mult mai periculos decât celãlalt, întrece pe eroul lui Tirteu, aproape tot atât cât dreptatea, dreapta judecatã ºi prudenþa la un loc cu curajul sunt mai presus decât curajul singur. Cãci nu va fi cineva credincios ºi sincer în revoluþie, dacã nu are toate virtuþile. Pe câtã vreme printre ostaºii lefegii, aproape toþi, afarã de un mic numãr, cutezãtori, nedrepþi, necuviincioºi ºi cei mai nechibzuiþi dintre oameni, se aflã mulþi, care, dupã vorba lui Tirteu, vor intra în luptã cu o þinutã mândrã ºi vor înfrunta moartea. Dar ce scop are cuvântarea asta ºi ce alt lucru vrem sã probãm, decât cã orice legiuitor mai destoinic, ºi mai ales cel din Creta, instruit de cãtre însuºi Zeus, îºi propune în legile sale un scop unic, anume virtutea supremã, care dupã Teognis este credinþa neºovãitoare în împrejurãrile grele, credinþã ce se poate numi pe drept dreptatea perfectã. Cât despre virtutea lãudatã de cãtre Tirteu, ea are meritul sãu ºi poetul a ales foarte bine timpul sãu spre a o cânta. Însã la urma urmei ca trebuie clasatã doar a patra ca ordine de vrednicie. CLINIAS: Atunci, strãine, punem pe legiuitorul nostru printre legiuitorii de la sfârºit? ATENIANUL: Scumpul meu Clinias, nu pe el, ci pe noi înºine ne clasãm aºa, crezând cã Licurg ºi Minos au avut în vedere în special rãzboiul, în legile create de ei, unul în Creta, celãlalt în Lacedemona. CLINIAS: Atunci ce ar trebui sã spunem despre Minos? A TENIANUL: Ceea ce sunt convins cã e adevãrat a afirma despre o legiuire fãcutã de cãtre un zeu, anume cã Minos, instituind legile sale, nu ºi-a propus ca þintã numai o singurã parte a virtuþii, ºi anume pe cea mai neînsemnatã, ci virtutea plinã, ºi cã el ºi-a scos amãnuntele legilor sale din fiecare din chestiunile ce le compun, urmând totuºi o cale cu totul deosebitã de aceea a legiuitorilor noºtri de astãzi. Aceºtia se ocupã numai de materia ce au a o legifera pentru moment, unul de moºteniri ºi moºtenitori, altul de silnicii, alþii în fine de alte instituþiuni de natura aceasta. Pe câtã vreme, dupã pãrerea noastrã, adevãrata metodã de a proceda în materie de legi este sã începem de unde am început. Cãci sunt încântat de modul cum ai procedat la expunerea legilor þãrii talc. În adevãr e exact 2 începe cu virtutea ºi a susþine, ca tine, cã Minos a avut-o doar pe ea ca principiu al legilor lui. Însã ce nu mi s-a mai pãrut exact, este cã tu ai limitat preocuparea lui doar la o singurã parte a virtuþii ºi încã la cea mai din urmã; 47

PLATON PLATON dorit ca tu sã-mi fi expus chestiunea? CLINIAS: Desigur, vreau. ATENIANUL: O, strãine, mi-ai fi zis tu; dupã cuviinþã Grecia întreagã venereazã în mod deosebit legile Cretei. Ele au superioritatea cã fericesc pe cei ce le observã, procurându-le toate bunurile. Sunt bunuri de douã feluri, unele omeneºti, altele divine. Cele dintâi se împletesc cu cele de al doilea, astfel cã un stat ce le adoptã pe cele divine le cultivã ºi pc cele omeneºti. Dacã nu, e lipsit de amândouã. În fruntea bunurilor umane e sãnãtatea; dupã ea vine frumuseþea, apoi sprinteneala, fie la alergat, fie în celelalte miºcãri ale corpului. A patra la rând vine avuþia, nu avuþia oarbã, ci bogãþia clarvãzãtoare, izvorâtã din prudenþã. În ordinea bunurilor divine, cel dintâi ºi cãlãuza tuturor este prudenþa. Al doilea dupã prudenþã e dreapta judecatã ºi din amestecul acestor douã virtuþi cu forþa se naºte dreptatea, care ia locul al treilea. Bãrbãþia ea patra. Aceste bunuri trebuie clasate prin natura lor înaintea celor dintâi. Este deci ºi datoria legiuitorului sã le rânduiascã astfel. El va prevedea, deci, cã toate dispoziþiile legilor au ca obiect aceste douã feluri de bunuri , dintre care bunurile omeneºti au în vedere pe cele divine, iar acestea, prudenþa, fruntaºa tuturor. Dupã planul acesta va legifera mai întâi cãsãtoria, apoi naºterea ºi creºterea copiilor de un sex ºi celãlalt. El îi va urmãri de la tinereþe ºi pânã la bãtrâneþe, specificând ce e vrednic de cinste sau expus la infamie în legãturile lor, observând ºi studiind durerile lor, dorinþele, plãcerile ºi toate înclinaþiile lor, aprobându-le ori osândindu-le în legile sale, potrivit dreptei judecãþi. ªi aºiºderea în ce priveºte mâniile lor, temerile, turburãrile pe care împrejurãrile nenorocite le deºteaptã în sufletul lor, ºi apoi neînfrânãrile datori te prosperitãþii ºi toate accidentele ce pot lovi pe oameni în boli, rãzboaie, sãrãcie ºi în stãrile opuse acestora. Le va arãta ºi va hotãrî ce este legal ºi nelegal în purtarea fiecãruia în toate situaþiile de felul acesta. Dupã aceste materii, e necesar sã-ºi îndrepte luarea-aminte la averi, spre a le rândui agoniseala ºi folosinþa. În toate societãþile ºi convenþiile pc care le creeazã legãturile lor laolaltã, sã deosebeascã dreptul de nedrept, ºi contractele licite de cele ilicite. Sã împartã rãsplata celor ce respectã devotat legile ºi sã întocmeascã pedepse contra infractorilor. Dupã ce a rânduit astfel toate pãrþile legiuirii, la urmã va reglementa cele ce þin de îngroparea morþilor ºi cinstirea ce catã a li se da. Legile acestea odatã întãrite, va institui magistraþi, ca sã vegheze la respectarea lor, unii 48

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ce metodã trebuie sã urmãm în ce ne rãmâne de spus? ATENIANUL: Cred cã trebuie sã trecem în revistã exerciþiile ce au drept scop curajul, precum am ºi început a face; de aci vom trece la altã speþã de virtute ºi de la aceasta la o a Metoda urmatã în examinarea celei dintâi ne va sluji de model în celor urmãtoare ºi discutând astfel vom îndulci osteneala cãlãtoriei. La sfârºit vom considera virtutea în general, ºi vom arãta, de vor vrea zeii, cã ºi cele pomenite mai sus tot Ia ea se referã. CLINIAS: Ai dreptate, însã mai întâi încearcã a judeca pc apãrãtorul acesta al lui Zeus, însoþitorul nostru Clinias. A TENIANUL: Dar ºi tu ºi eu trebuie sã suferim aceeaºi probã, cãci toþi avem deopotrivã acelaºi interes. Rãspundeþi-mi deci. Am recunoscut cii legiuitorul a instituit ospeþele comune ºi gimnaziile în vederea riizboiului . CLINIAS: Da. ATENIANUL: ªi ce a instituit el în locul al treilea ºi al patrulea? Pcmuteþi-mi enumeraþia aceasta, cãci poate vom fi siliþi a ne folosi de ea, când vom avea sã-vorbim de celelalte pãrþi ale virtuþii. Li se poate da orice nume, numai sã exprime precis scopul lor. MEGILLOS: Aº spune bucuros, ºi oricare lacedemonian va zice ca mine, cã a treia instituþie întocmitã de cãtre legiuitor e vânãtoarea. ATENIANUL: Sã încercãm a spune, dacã putem, care ea patra ºi a cincea. MEGILLOS: Aº spune ca a patra, exerciþiile prin care ne întãrim contra durerii, exerciþii foarte rãspândi te la noi, ca trânta ºi anumite furtiºaguri, care nu se pot sãvârºi fãrã a se expune cineva la multe lovituri. Minunat de potrivit spre a oþeli sufletul contra durerilor, mai avem un 49

PLATON PLATON exerciþiu numit criptic 1. Aºiºderea deprinderea tk a umhla iarna desculþi , de a dormi fãrã învelitoare, a ne servi singuri l"ãril a nt· a j11ta nt sclavi ºi de a cutreiera þara, fie ziua sau noaptea. Exerciþiile de luptii sunt iaril..i excelente în scopul acesta, deprinzându-ne cu arºiþa. N-a.. mai sl:îr..i dacii a.. vrea sã enumãr toate exerciþiile care au acelaºi scop. ATENIANUL: Ai dreptate, strãine laccdenwnian, dar spune-mi: curajul constã în împotrivirea numai contra lucruri lor înl rico..ãtoare ºi dureroase, ori ºi contra dorinþelor, poftelor, plãcerilor, c:ur , înmuind chiar inima celor ce se cred foarte tari, îi fac mlãdioºi ca ceara la înti pilri rile lor. MEGILLOS: Ba, ºi contra tuturor acestor porniri . A TENIANUL: Dacã ne amintim ce s-a spus adineaori , Clinias afirma cã existã state ºi indivizi inferiori lor înºiºi. Nu-·i aºa, strãin din Cnosos? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Care din doi meritã, dupã p11rerea ta, mai degrabã, numele de rãu: cel ce piere biruit de durere, ori cel biruit de plãceri? CLINIAS: Mi se pare cã cel din urmã, ºi toatã lunwa spune cã cel biruit de plãceri este inferior sieºi într-un chip mai ruºinos decilt cel ce cade din cauza durerilor. ATENIANUL: Adicã legiuitorul acela al lui Zeus ºi Apollo sã nu fi instituit în legile lor decât un curaj ºchiop, care sã nu se poa!U line decât pe piciorul stâng, iar pe partea dreaptã sã se clatine spre ohiectck· frumuºele ºi ispititoare? Ori curajul acesta se poate sprijini ºi pe stângul ..i pc dreptul? CLINIAS: Cred cã ºi pe unul ºi pe celãlalt. ATENIANUL: Precum mi-aþi expus instituþiile care nu numai cã nu vã permit sã fugiþi de durere, ci vã pun în luptã cu ea, ºi vã silesc a o birui în speranþa rãsplãþilor ºi din teama pedepsclor, arãtaþi-mi de asemenea care sunt în cele douã state ale voastre instituþiile ce vã învaþã a învinge plãcerea, nu ocolind-o, ci gustând-o. Existã în legile voastre aºa ceva cu privire la plãcere? Spuneþi-mi: este vreun lucru sã ne facã deopotrivã de tari ºi contra durerii ºi contra plãcerii ºi sã ne dea puterea sã biruim ce e de biruit ºi sã nu ne lãsãm în voia unor vrãjmaºi de temut, ce stau mereu alãturi Je noi?

1 Criptia (Kplhl"rw =a ascunde). Dupã unii autori ea consta în urmãtoarele: tinerii sp artani se r;tspâmlcau prin þarini, se ascundeau ºi stãteau la pândã ziua, ie..intl tiin ascun/.iºuri tl ar noaptea ca sã prindã ºi omoare pe iloþi, ca sã împiedice înmulþirea acestor populaþii tie sclavi. Dup criptia era un simplu exerciþiu rh.boinic, avânt! ca scop sã deprindã pe tineri cu viaþa t ie ambuscadã ºi tie osteneli. Tinerii, prinºi în fapt, sufereau pedepse li.larte aspre. 50

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Mi-a fost uºor sã-þi înºir un mare numãr de legi care ne înarmeazã contra durerii, dar nu-mi va fi tot aºa de lesne sã citez legi referitoare la folosinþa plãcerii, vreau sã zic legi însemnate ºi relative la materii importante; cãci cu privire la obiecte mãrunte poate aº gãsi vre unele . CLINIAS: Recunosc ºi eu cã mi-ar veni greu sã-þi citez ceva asemenea în legile Cretei . ATENIANUL: O, voi cei mai buni dintre oaspeþi ! Nu mã mirã câtuºi de puþin. Totuºi dacã vreunul dintre noi , în cãutarea dupã adevãr ºi perfecþie, gãseºte ceva de criticat în legile noa..trc, sã nu ne simþim jigniþi, ci sã primim critica sa cu blândeþe. CLINIAS: Vorbiºi drept, strãine atenian. Te vom asculta. ATENIANUL: Cu atât ..i mulL Clinias, cã atitudinea aceasta nu ne-ar ºedea bine la etatea noastrã. CLINIAS: Nu, fãrã îndoialã. ATENIANUL: Nu e vorba aici de a hotãrî dacã se criticã pe drept sau fãrã drept formele politice ale Lacedemonei ºi Cretei; dar poate cã mi-e mai la îndemânã mie sã ºtiu ce spune despre ele majoritatea oamenilor. În adevãr, oricât de frumoase pol fi celelalte legi ale voastre, una din cele mai bune este aceea care interzice tinerilor sã cerceteze partea bunã ..au rea a legilor ºi le impune din contrã sã afirme totdeauna direct, unanim ºi cu o singurã voce cã toate sunt bine întocmite de autoritatea zeilor, ºi sã nu asculte pe nimeni care ar þine în faþa lor un alt discurs, dându-se numai bãtrânilor voie sã propunã reformele lor magistraþilor ºi celor de o vârstã cu ei, nefiind tineri de faþã. CLINIAS: Ai foarte mare dreptate. Ca un profet destoinic care vede ce se petrece departe de el, tu ai ghicit de minune intenþia legiuitorului când a fãcut legea aceasta. Mi se pare cã spui numai adevãrul. ATENIANUL: Deci, fiindcã nici un tânãr nu ia parte la convorbirea noastrã ºi deoarece etatea ne permite a ne folosi de încuviinþarea legiuitorului, nu vom pãcãtui contra legii sale, împãrtãºindu-ne noi între noi pãrerile noastre în chestiunea aceasta. CLINIAS: Aºa e. De aceea judecã legile noastre, cãci nu e o necinste a cunoaºte ceva din dispozi..ile mai puþin bune, ci acest lucru dã îndemn de îndreptare aceluia care primeºte observaþiile cu bunãvoinþã, nu cu rãutate. 51

PLATON PLATON 1 unor nechibzuiþi, decât a noastrã? ATENIANUL: Acum, Clinias, ºi tu, strãin din Laccdemona, dacã trecem, precum ne-am propus, de la curaj la cumpãtul sufletului, ce instituþie mai bunã vom gãsi, ca ºi adineaori relativ la rãzboi , în cele douã state ale voastre, comparativ cu celelalte guvernate la întâmplare? CLINIAS: Nu-i uºor de rãspuns. Dar gãsesc cã ospeþele comune ºi gimnaziile sunt foarte potrivite spre a inspira totdeodatã curajul ºi cumpãtarea. ATENIANUL: Vãd bine, strãinilor, cã în materie de legi rareori poþi constitui toate lucrurile atât în teorie cât ºi în practicã aºa ca sã nu rãmânã vreo lacunã. Mi se pare cã în politicã e ca ºi în medicinã: acestei ..tiinþe îi este imposibil a prescrie fiecãrui temperament un regim care sã nu fie totdeodatã folositor ºi dãunãtor în anumite privinþe. În adevãr, ospeþele comune ºi gimnaziile voastre sunt bune pentru state în multe puncte; însã 52

LEGILE LEGILE l sunt o probã despre aceasta. Acest obicei2 a stricat dragostea legiuitã, potrivitã firii, ºi plãcerile legate de iubire, nu numai printre oameni, dar ºi printre animale. ªi de aceasta pot fi învinuite mai întâi cetãþile voastre ºi, dintre celelalte, acelea în care înfloresc gimnaziile. ªi dacã trebuie sã ne gândim la lucrurile acestea, fie în glumã, fie în serios, apoi trebuie sã ne gândim cã plãcerea, legatã de actul procreaþiei, a fost datã atât pãrþii femeieºti, cât ºi celei hãrbãteºti, de cãtre naturã; cea legatã de împreunarea masculilor între ei, sau a femeilor între ele, e împotriva naturii, ºi cei ce au cutczat s-o practice mai întâi, au fãcut-o din persuasiune ºi desfrâu. Tocmai de aceea le luãm tuturor cretanilor în nume de rãu aceastã fabulã, aceea despre Ganimede, ca fiind plãsmuitã de ei. Anume pentru cã s-a crezut cã legile lor le-au fost date de Zeus, ei au adãugat ºi aceastã poveste pusã în sarcina lui Zeus, ca, dupã pilda zeului, sã-ºi îngãduie a se folosi ºi de aceastã plãcere. Dar sã lãsãm încolo fabula asta. Când oamenii îºi propun sã facã legi, atenþia lor trebuie sã se concentreze asupra acestor douã mari chestiuni: plãcerea ºi durerea, atât referitor la datinile obºteºti, cât ºi la deprinderile particulare. Acestea sunt douã izvoare deschise de naturã, care curg fãrã încetare. Orice fiinþã, om sau animal, ce vine sã se adape în locul,la timpul ºi în mãsura cuvenitã, este fericitã. Cine din contrã se adapã din ele fãrã alegere ºi la timp nepotrivit este nefericit. MEGILLOS: Toate acestea sunt adevãrate, strãine, în oarecare mod. Când însã cãutãm ce s-ar putea rãspunde la ele, suntem foarte strâmtoraþi. Totuºi nu cred ca legiuitorul Lacedemonei sã ne fi impus fãrã motiv a fugi de plãceri. Las lui Clinias grija de a apãra instituþiile din Cnosos. Relativ la cele din Sparta, îmi pare cã prescripþiile ei sunt cele mai bune, cât priveºte folosinþa plãcerilor. Legea a alungat din cuprinsul þãrii ocaziile ºi ispitele de a se deda la excese de voluptate, necumpãtare ºi brutalitate. Astfel la þarã ºi în oraºele dependente de Sparta, nu vei vedea nici banchete, nici rafinamente ce ar deºtepta în noi o senzualitate bestialã. La noi oricine întâlneºte un cetãþean turmentat de desfãtare pânã la beþie îl pedepseºte îndatã foarte aspru. În zadar ar pretexta, ca scuzã, serbãrile lui Bachus, îndreptãþirea aceasta nu I-ar scuti de osândã. Nu ca la voi, unde am vãzut 1 Abuzul exerciþiilor corpului fãcuse turbulente neamurile acestea. 2 Paiderastia. 53

PLATON PLATON ATENIANUL: Strãine lacedemonian, aceste dc:-.li\tiu·i n-au nimic nevrednic de laudã, când se pãstreazã o anumitã mi'lsur;l. 1 ·:k sltihesc pe oameni când sunt nccumpãtate. De altfel. unul lk ai nu..t ri te-ar putea înfunda lesne apãrându-se ºi arãtând desfrânarca in \';m· l;haþi pr femeile voastre. În sfârºit, la Tarent, ca ºi la noi ºi la voi, un sin....ur ri'lspuns ajunge sã arate cã aceste datini nu sunt rele, ci bune. În adl'Vilr. lll icilll' va spune oaspclui care se mirã de o datinã cu care nu c depri no.;: . . Nu tl' mira, oaspe; noi avem obiceiul ãsta, voi poate aveþi altul". Dar în do.hatl'rl..a noastrã, prieteni, nu e vorba de ceilalþi oameni de rând, ci despR' virtutea ºi viciul chiar ale legiuitorilcr. ªi acum sã precizãm câteva ami'lnantc despre necumpãtarea la bãuturã în general . Chestiunea aceasta este foarte însemnatã ºi a o rezolva bine este fapta unui lcgiuitor capahi1. Nu vorbesc aici de folosinþa vinului ºi dacã e mai bine sã hei , ori sã nu hei . Vorbesc despre necumpãtarca la bãuturã, de beþie, ºi întreb dacã nu c mai hine a se folosi cineva de bãuturã, ca sciþii. perºii, cartaginei'.ii, cel li i, ihcrii ..i tracii , neamuri rãzboinice, ori ca voi. La voi nn se bea deloc, precum spui. Din contrã, sciþii ºi tracii beau totdeauna vin curat, ºi t..i ºi femeile lor, ºi, stropindu-ºi veºmintele cu el, socotesc cã au o institutie frumoasã ºi fericitã. Per..ii , deºi mai moderaþi, au ºi ei rafinamcntelc lor, pc care voi le dispreþui þi. MEGILLOS: De aceea le ºi învingem pe oricare din neamurile acestea ori de câte ori au lupte cu noi. ATENIANUL: Crede-mã, amice, nu te bizui pe motivul acesta. Cãci au fost ºi vor mai fi multe victorii ºi înfrângeri, cãrora e anevoit· a le priP.de cauzele. Sã nu ne servim, deci, de lupte câºtigate ori pierdute, ca de probe hotãrâtoare despre buna sau reaua întocmire a legilor. E o probã foarte îndoielnicã. Aºa siracuzanii au subjugat pe locrieni , considerati ca neamul cel mai civilizat din þinuturile acestea. Astfel atenienii au supus pc ceeni , ºi se mai gãsesc nenumãrate exemple de felul acesta. Sã vedem mai degrabã ce pãrere ne vom fa<:e despre fiecare instituþie în parte ºi sã lãsãm deoparte înfrângerile ºi biminþele. Sã spunem despre cutare datinã cã e bunã în sine, ºi mai înainte de orice ascultaþi cum cred t'U cã trebuie privit ceea ce e bun în genul acesta ºi ce nu e bun. MEGILLOS: Cum? 54

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Dacã e vreo cale mai dreaptã sã ne ducã la þintã, vorbeºte. Suntem gata sã te urmãm. A TENIANUL: Sã examinãm lucrul astfel. Dacã unul ar zice cã e bine sã creºti capre, fiindcã animalul acesta aduce foloase însemnate, iar ar fi de pãrerea opusã, fiindcã ar fi vãzut capre pãscând fãrã pãstor lan uri cultivate, cauzând pagube mari , ºi ar judeca tot aºa relativ animale, fiindcã le-a vãzut totdeauna fãrã pãstor, ori cu pãstori rãi cã un asemenea mod de a judeca poate sã aibã vreodatã, ori despre ce ar fi chestiunea, vreun temei? MEGILLOS: Fireºte cã nu. A TEN lANUL: Ca sã fii un bun cârmaci , e destul sã cunoºti bine plutirea, chiar când eºti supus la boala mãrii? Ce zici? MEGILLOS: Nicidecum. ªtiinþa nu serveºte la nimic cârmaciului când ar fi supus bolii acesteia. ATENIANUL: Un comandant de armatã, priceput în arta rãzboiului, fi-va el în stare sã comande, dacã este sfios în primejdie ºi dacã frica îi turburã capul? MEGILLOS: Nicidecum. ATENIANUL: ªi dacã ar fi totdeodatã fricos ºi fãrã experienþã? 55 altul în niºte la oricare credem

iLATON MEGILLOS: Ar fi un general foarte prost, vrednic sã comande mai degrabã unor muieri decât unor bãrbaþi viteji. ATENIANUL: Ce adicã! Dacã unul ar lãuda ori defãima o adunare anumitã, care din firea sa ar trebui sã aibã un cap, ºi ar putea fi utilã dacã ar fi bine prezidatã, ºi pe care de altfel n-ar fi vãzut-o niciodatã în rânduialã sub condw.:erea unui ºef, ci sau lãsatã de capul ci . sau rãu câmmitã, credem cã stima ori dispreþul lui faþã de o asemenea adunare ar fi de vreo însemnãtate? MEGILLOS: Cum sã fie, deoarece n-ar fi avut niciodatã ocazia sã vadã o adunare bine prezidatã, nici sã ia parte la ca. ATENIANUL: Ei bine, membrii ospeþelor comune nu formeazã ei o speþã de adunare? MEGILLOS: Ba da. ATENL-\NUL: Vãzutu-s-a vreun program ºi ordine la aceste mese comune? Vã este lesne la amândoi sã rãspundeþi cã n-aþi vãzut niciodatã; ele nu se obiºnuiesc la voi ºi legea le opreºte. Cât mã priveºte, eu am luat parte la multe ospeþe în diverse locuri, le-am studiat aproape pe toate, însã vã pot asigura cã n-am vãzut, nici auzit vorbindu-se nici mãcar de unul singur, unde sã se fi petrecut în ordine de la început pânã la sfârºit. Se observã, e adevãrat, în unele locuri, oarecare ordine într-un numãr mic de puncte, dar esenþialul, întregul, ca sã mã explic mai bine, nu e deloc organizat. CLINIAS: Ce spui tu, strãine? Lãmureºte-ne mai bine. Cãci cum ai spus ºi tu, deoarece n-avem nici o experienþã a acestor adunãri, nu am fi poate în stare, chiar când am fi asistat la ele, sã cunoaºtem îndatã ce bine sau rãu s-ar putea face acolo. ATENJANUL: Aºa e. atunci; am sã te lãmuresc. Înþelegi cã în orice adunare, în orice societate, oricare i-ar fi scopul, buna ei funcþionare cere sã aibã un cap. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Spuneam adineaori cã ºeful unei armate trebuie sã fie curajos. CLINIAS: Fireºte. ATENIANUL: Omul curajos este mai puþin expus decât fricosul, sã se tulbure la vederea primejdiei. CLINIAS: Evident. 56

LEGILE LEGILE CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Aici nu e vorba de un cap care comandã o armatã contra inamicului în timp de rãzboi, ci de un ºef cau::, în timp de pace, prezideazã pe niºte oaspeþi adunaþi sã petreacã vreo câteva momente de veselie comunã. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Asemenea adunare nu se va þine fãrã oarecare excese, dacã are loc oarecare necumpãtare la masã, nu-i aºa? CLINIAS: Nu, desigur, adunarea va fi chiar zgomotoasã. A TENIANUL: Deci primul organ necesar unei asemenea adunãri este un maestru de banchet. CLINIAS: Da. Nimic pe lume n-are mai mare nevoie de el. ATENIANUL: Oare, dacã e posibil, nu-i vom da un ºef cãruia nu-i plac scandalurile? CLINlAS: Evident. ATENIANUL: El trebuie sã cunoascã bine regulile unei asemenea adunãri, fiindcã datoria lui este nu numai sã vegheze a pãstra concordia între comeseni, ci sã mai contribuie ca reunirea lor sã strângã cât mai mult legãturile lor sociale. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. A TENIANUL: Aºa cã în fruntea acestei societãþi încãlzite de vin vom pune un maestru de banchet, stãpân pe sine ºi înþelept. Cãci dacã are calitãþile contrare, dacã e prea tânãr, uºuratic ºi se dedã cu ei la neînfrânare, va avea mare noroc dacã nu s-o alege cu vreun neajuns supãrãtor. CLINIAS: Chiar aºa. ATENIANUL: Aºadar, dacã unul ar respinge adunãrile acestea, oricât de bine ar fi organizate în stat, învinuind instituþia în sine, poate cã Ic-ar învinui pe bunã dreptate. Însã când le înlãturã, fiindcã n-a vãzut decât hanchete pline de dezordine, e vãdit cã el nu ºtie cã funcþionarea lor nu are loc aºa cum s-ar cuveni , ºi cã orice alt banchet va fi deopotrivã de defectuos, când nu va avea un ºef ºi maestru cumpãtat. Nu observaþi în adevãr cã orice cârmaci sau alt cârmuitor rãstoarnã, dacã e beat, navã, car, armatã, într-un cuvânt orice se încredinþeazã cârmuirii sale? 57

11 CLINIAS: Ceea ce spui, strãine, e perl'l-c! adl'vilrat , însil a:j vrea sã ºtiu ce foloase am avea, dacã s-ar pãstra la ospe\l' ordinea tk care ne-ai vorbit. ªi ca sã mã servesc de exemplele ce pomeni dm, un comandant bun în fruntea unei armate este pentru ea o chczã:jic sigurã lk izhfmdã , ceea ce nu e un folos de rând. Aºa ºi cu celelalte. Ce folos aSl'lllãiHtlor ar scoate statele sau indivizii de la un ospãþ comun întocmit cu toatã ordinea posibilã? ATENIANUL: Dar tu ce bine mare cret.i cã reiese JK'nlru stat de la creºterea bunã a unui copil, sau a unui cor de hãie!i'! Dacã ni s-ar pune o asemenea întrebare, nu am rãspunde cã un singur copil hine educat e un mic folos pentru stat? Dar dacã m-ai întreba ce folos arc pentru binele public educaþia întregii tinerimi, n-ar fi greu a rãspunde cã ti nerii bine crescuþi vor fi într-o zi buni cetãþeni; cã, fiind astfel , se vor purta bine în toate situaþiile ºi cã îndeosebi vor câºtiga biruin!a contra vrãjmaºului în rãzboi. Aºa cã buna educaþie aduce biruinþã. însã hiruin!a stricã uneori buna creºtere, cãci s-a vãzut adesea cum izbânzile militare produc neomenia, iar aceasta pricinuieºte în urmã cele mai mari nenorociri . Niciodatã o bunã educaþie n-a fost dãunãtoare nimãnui, pe când victoriile au fost ºi vor mai fi funeste învingãtorilor. CLINIAS: Pari încredinþat cã ospeþele, numai sã aibã loc cu orânduialã, au mare înrâurire asupra educaþiei. ATENIANUL: Nu mã îndoiesc. CLINIAS: ªi ai putea proba adevãrul a ceea ce sp Ji'! ATENIANUL: Fiindcã în privinþa aceasta mulþi sunt de pãreri deosebite, numai un zeu ar putea sã vã convingã cã e aºa cum spun eu. Dar dacã vreþi sã cunoaºteþi convingerile mele în materia aceasta, vi le voi expune bucuros, fiindcã tot ne-am hotãrât sã vorbim acum de legi ºi de politicã. CLINIAS: Da, vrem sã cunoaºtem pãrerile tale despre chestiunile acestea, nedesluºite pânã acum. ATENIANUL: Aºa voi face. Fiþi atenþi ºi din partea mea voi pune vorba în miºcare sã vã explic clar chestiunea. Însã mai înainte de orice, e ·bine sã ascultaþi urmãtoarele. Atenienii sunt socotiþi, în toatã Grecia, cã le place sã vorbeascã ºi cã vorbesc mult. Lacedemonienii, din contrã, se bucurã de faima cã vorbesc puþin, iar cretanii se silesc mai mult sã cugete decât sã vorbeascã. Mã tem deci sã nu mã luaþi drept palavragiu, când vedeþi cã cheltuiesc atâta vorbã despre beþie, chestiune mãruntã. Dar nu-mi e posibil sã vã lãmuresc complet ºi clar cum ar trebui întocmite mesele 58

cnmunc, fãrã a vã vorbi de adevãrata naturã a muzicii; ºi nu pot vorbi despre muzicã fãrã a considera educaþia în g.:ncral . Chestiunile m;estca presupun discuþii îndelungate. Vedeþi , aºadar, ce e Jc fãcut, dacã nu cumva se cuvine sã lãsi:;m deocamdatã la o parte chestiunile acestea ºi sã trec'em Ia o altã dezbatere despre legi . MEGILLOS: Strãine t1tenian, poate tu nu ºtii ·-!} familia mea este învcstitã cu obliguþia de gtizduire oficialã faþã de Atena. Chiar de copii , când spartanii aflã cã sunt însãrcinaþi cu gãzduirea unei cetãþi, o dragoste vie cuprinde pe fiecare dintre noi, tinerii. de la vârsta cea mai fragedã; ei pri ·.·csc ca pe o a doua patrie ace<1 cetate, dupã aceea în care s-au nãscut. Sentimentul acesta l-am încercat ºi eu. Din copilãrie . când auzeam pe laccdemonieni lãudâud sau criticând pe atenieni , ºi când mi se spunea: .,Megillos, cetatea voastrã a fost hunã sau rea cu noi în împrejurarea cutare", luam îndatã apãrarea cetãþii voastre contra celor ce o defãimau, ºi am pãstrat totde auna toatã bunãvoinþa faþã de Atena. Grâu! vostru îmi e plãcut ºi ce se spune îndeobºte despre atenieni , cã adicã, dacã sunt buni . ei sunt în cel mai înalt grad, mi se pare foarte adevãrat. În adevãr ei sunt buni, nefiind constrânºi de necesitate, din firea lor, calitate hãrãzitã lor de zei, ºi neprcfãcuþi . De aceea vorbeºte cu încredere tot ce-þi place , în ce mã priveºte. CLINIAS: Desigur, tot aºa sã faci ºi în ce mã priveºte, strãine, dupa ce ai auzit ºi aprobat spusele mele . Ai auzit, negreºit, de Epimenide1 omul , acesta divin. Era din Cnosos ºi rudã cu mine. Cu Z(.ce ani mai înainte de rãzboiul cu perºii , ducându-se la Atena, din porunca oracolului fãcu acolo anumite jertfe, pc carei le prescrisesc :zeul , ºi , deoarece atenienii aºteptau nãvãlirea perºilor, le prczise cã perºii nu vor veni decât dupã zece ani ºi cã se vor retrage cu proiectele Jur neîmplinite, ºi cu pierderi mai mari decât foloase. Atunci strãmoºii voºtri dãruirã familiei mele dreptul de gazdã. ªi de atunci , din tatã în fiu, ea a fost foarte binevoitoare faþã de voi . ATENIANUL: Dupã cum se pare, nu e nici o piedicã dinspre partea voastrã, ca sã mã ascultaþi; dinspre prutea mea rãspund de buna mea voinþã, însã mã tem sã nu-mi lipseascã puterea; totuºi sã încercãm. ªi mai întâi sã definim, în vederea discuþiei , ce este educaþia ºi care e efectul ei. Cãci aºa 1 Vezi Tucidide, 1, 126 ..i Plutarh, \iiaþ<lfui So/on. 59

PLATON PLATON ajunge Ia zeul vinului. CLINIAS: Desigur, aºa sã facem, dacã crezi cã a..a e hine. ATENIANUL: Vedeþi dacã definiþia educaþiei vã place sau nu. CLINIAS: Care este? ATENIANUL: Eu afirm cã oricine vrea sã ajungã destoinic într-o meserie, sã se deprindã din copilãrie atât la jocuri , dt ..i în mod serios, cu gesturile în legãturã cu acea meserie. Spre exemplu, cine vrea sã ajungã într-o zi un bun plugar, ori un bun arhitect, sã se joace chiar din primii ani, unul de-a castelele copilãreºti, altul de-a ogorâtul. Pedagogul, cducatorul lor, sã le dea ºi unuia ºi altuia unelte mici, dupã modelul celor adevãrate, sã-i înveþe dinainte sã facã ce trebuie sã ºtie, mai înainte de a-ºi exercita meseria; astfel pe dulgher, sã mãsoare ºi sã se serveascã de linie, pc viitorul ostaº, cãlãria ca joc, ori alt exerciþiu de felul acesta. Într-un cuvânt, prin intermediul jocurilor, sã îndrepte gustul ºi aplecarea copilului cãtre þinta ce trebuie s-o atingã spre a-ºi împlini menirea. Definesc a..adar educaþia o disciplinã bine înþeleasã, care pc cale de petrecere plãcutã îndrumeazã sufletul unui copil la deprinderea anumitor gesturi care la maturitate sã-I facã desãvârºit în specialitatea ce a îmbrãþiºat. ªi acum vedeþi dacã cele spuse pânã acum le aprobaþi. CLINIAS: Da, fãrã îndoialã. ATENIANUL: Nici sã nu lãsãm noþiunii numitã educaþie un înþeles vag. Adesea în chip de laudã sau de dispreþ spunem de unul cã arc sau n-are educaþie, atunci când a primit una foarte bunã pentru negustorie sau pentru comerþul maritim, ori pentru altã profesie asemãnãtoare. Dupã cât se vede, vorbind astfel, n-avem în vedere aceastã educaþie propriu-zisã, care are de scop a ne deprinde cu virtutea chiar din copilãrie, inspirând cuiva dorinþa aprinsã de a fi cetãþean perfect ºi de a ºti sã comande ori a se supune conform legii. Ori pe aceasta singurã vrem noi a o defini ºi numai ea meritã, pare-mi-se, numele de educaþie. Cât despre cea îndrumatã spre avuþie ori spre puterea corpului sau spre orice alt talent, în care înþelepciunea ºi dreptatea n-au nici o pattc, este o educaþie josnicã ºi servilã, ori mai bine o educaþie nevrednicã a purta numele acesta, însã sã nu ne certãm pentru cuvinte cu ei. Ci sã þinem drept recunoscut cã cei bine educaþi ajung îndeobºte oameni virtuoºi, cã astfel educaþia nu trebuie dispreþuitã, cãci dintre calitãþile cele mai frumoase, aceasta este întâia ce o întâlnim la 60

LEGILE LEGILE timpul vieþii spre a o dobândi, dacã poate. CLINIAS: Ai dreptate, suntem de aceeaºi pãrere. A TENIANUL: Însã am mai convenit mai înainte cã oameni buni sunt cei capabili sã-ºi comande sieºi, ºi rãi, cei ce nu pot. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Sã reluãm ºi sã dezvoltãm ce înþelegem prin acestea. Daþi-mi voie a vã explica mai bine cu o imagine. CLINIAS: Spune. ATENIANUL: Nu presupunem cã fiecare din noi e o unitate? CLINIAS: Da. A TENIANUL: ªi cã orice om are în el doi povãþuitori contrari ºi neraþionali, pe care îi numim plãcerea ºi durerea? CLINIAS: Aºa e. ATENIANUL: La aceste douã elemente sunt de adãugat presimþitile pãþaniilor viitoare, cãrora li se dã numele comun de aºteptare. Dar aºteptarea durerii se numeºte propriu-zis fricã, ºi aceea a plãcerii, speranþã. Deasupra acestora stã raþiunea care hotãrãºte ce e bine ºi rãu în ele ºi, când aceasta devine hotãrârca obºteascã a unui stat, se numeºte lege. CLINIAS: De-abia te mai pot înþelege; vorbeºte de aci înainte, ca sã te pot urma. MEGILLOS: ªi eu pãþii la fel. ATENIANUL: Despre lucrurile acestea sã ne formãm ideea urmãtoare: Sã ne socotim pc fiecare dintre noi, cei vii, ca niºte minuni zeieºti, create de zeu, fie ca distracþie a lor, fie într-un scop serios, fiindcã nu ºtim nimic relativ la menirea noastrã. Ceea ce ºtim e cã aceste pasiuni în noi sunt ca tot atâtca sfori sau fire, care ne trag fiecare înspre partea sa. Când ele sunt opuse, ne trag în direcþii opuse, de unde vine ºi deosebirea între virtute ºi viciu. În adevãr, raþiunea ne spune sã urmãm numai unul din firele acestea, de a urma totdeauna cu tãrie numai direcþia lui ºi a ne împotrivi tuturor celorlalte. Firul acesta e firul de aur ºi sfânt al raþiunii, numit legea obºteascã a statului. Celelalte fire sunt bãþoase ºi de fier, acesta e mlãdios, fiind de aur. Cele dintâi sunt asemenea cu diferite specii. Trebuie sã le legãm ºi sã le supunem toate aceste fire direcþiei petfectc a firului legii. Cãci raþiunea, deºi frumoasã, însã fiind înceatã ºi calmã, firul ci are trebuinþã de legãturi, pentru ca firul de aur sã poatã conduce pe celelalte. Modul acesta de a ne reprezenta pe fiecare din noi ca o maºinã însuf1eþitã, 61

1'1./\Ti lN 1'1./\Ti lN ;l superior sau inferior sieºi, ºi ne face a înþelege cã :rtfrt orin· nrrr . ,·rrrrn-.,·;llor priceput al acestor miºcãri interioare, trebuie sã trãiasd polrivii i U IIITa-.lti cunoºtinþã, precum ºi orice stat trebuie sã consfinicasd ,·urrc ,-,lrrrla a11'a..la lie cã i-a inspirat-o un zeu, fie cã o are de la un om cur va 1 i d,·\l·c IJII'ril o el însuºi --ca lege a administraþiei sale lãuntrice, dt ºi în lq iilrrrrk -.ak nr celelalte state. Ea ne dã noþiuni mai clare despre viriUil' ºi vi1·iu: ..i aiT'ill' noþiuni , la rândul lor, ne vor face poate sã cunoaºtem mai hine re este educaþia ºi celelalte instituþii omeneºti, ºi cât priveºte ospl'll'k p1· ,·arc ci neva ar fi ispitit sã le considere ca un obicei prea puþi n i mporlant . ra ...il se vorbeascã atât despre ele ... CLINIAS: Ba nu, poate cã nu vor pãrea nedcnuw d,· lurr).'irnca vorbirii. ATENIANUL: Bine. Acum sã cãutãm u închcil'rc vrednicã de cuvântarea asta aºa de lungã. CLINIAS: Spune. 14 ATENIANUL: Dacã maºinii acesteia mi nunate 1 i am da sã bea mult vin, ce s-ar întâmpla eu ea? CLINIAS: Cu ce gând îmi faci întrebarea asta? ATENIANUL: Deocamdatã nu-þi spun. Doar întreb în general ce schimbare va suferi maºina: ºi spre a înþelege ºi mai hine sensul întrebãrii mele, te rog sã-mi rãspunzi, dacã efectul vinului nu est\.. sã facã mai vii plãcerile ºi suferinþele noastre, mâniile ºi amorurile noastre-? CLINIAS: Netãgãduit. A TENIANUL: Oare ascute el de asemenea simþirile noastre, memoria ºi cugetul ºi judecata noastrã? Sau mai degrabã acestea se sting, când bea pânã se îmbatã? CLINIAS: Se sting cu totul . J\TENIANUL: Oare nu ajunge tot aºa, în ce priveºte starea spiritului, 1 a atunci când era copil mic? ( 'I .INIJ\S: Dt..sigur. ,\ 1'1 :N 1 i\ Nll L: În halul acesta, aºa e cã cineva e foarte puþin stãpân pe r 1 INit\'> l·n;rr tc puþin. 1 'h· '' M. n..t lttl

LEGILE LEGILE CLINIAS: Foarte adevãrat. ATENIANUL: Nu numai bãtrânul dã în mintea copiilor, cum se zice, dar ºi cel beat. CLINIAS: Ai multã dreptate, strãine. A TENIANUL: Este oare vreun motiv ca sã încerce cineva a ne convinge cã trebuie sã bem, în loc sã ne facã sã ne ferim cât putem de / beþie? CLINIAS: Aºa pare cã e, ºi adineaori erai gata s-o dovedeºti. ATENIANUL: E adevãrat ºi chiar sunt gata, dupã ce mi-aþi arãtat amândoi cã doriþi sã mã ascultaþi. CLINIAS: Cum n-am fi curioºi, chiar numai pentru ciudãþenia ºi surprinderea afirmaþiei cã un om cu bunã ºtiinþã ºi voinþã are dreptul sã se transpunã în asemenea stare delicatã? ATENIANUL: De starea sufleteascã, vorbeºti? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Dar cu privire la corp, dacã cineva ºi I-ar coborî cu ºtiinþã ºi voinþã Ia starea aceasta de stricãciune, decãdere, slãbiciune ºi infirmitate, ne-am mira oare? CLINIAS: Cum sã nu ne mirãm? ATENIANUL: Adicã, credem noi, cã cei ce se duc la medici sã bea doctorii, nu ºtiu ci cã în urmã, ºi multe zile dupã aceea, corpul lor ajunge astfel cã, dacã ar rãmâne aºa pânã la urmã, n-ar mai vrea sã trãiascã, ºi cei ce încep exerciþiile ºi îndurã ostenelile corporale, nu ºtim oare cã la început suferã dureri? CLINIAS: ªtim toate acestea. A TENIANUL: ªi, pe lângã aceasta, cã iau de bunãvoie hotãrâre a aceasta, din cauza folosului pe care-I aºteaptã de aci? CLINIAS: Foarte bine. A TENIANUL: Oare nu trebuie sã judecãm în acelaºi mod despre toate celelalte lucruri ale vieþii? CLINIAS: Da. ATENIANUL: ªi tot aºa despre datina ospeþelor, dacã e adevãrat cã au ºi ele foloasele lor? CLINIAS: Fãrã îndoialã. 63

I'I AII IN I'I AII IN Ai dreptate; dar tarc 111 a.-;. lllÎI:I, dal:l :li v:hi în bãuturã folosul ce pretinzi . ATENIANUL: latã, deci, ceea ce lrl'htllt' ... :1 illn'JI" a li demonstra acum. Rãspunde-mi. Poþi tu observa în mim· dunã klmi dt· temeri cu totul opuse? CLINIAS: Care sunt acestea? ATENIANUL: Iatã-le. Mai întâi ne te mem dc rl'lck dl' care suntem ameninþaþi. CLINIAS: Da. ATENIANUL: ªi pe lângã asta ne mai temem ..i dc p:lrcrea rea, pe care cint va ºi-ar putea-o face despre noi, când dãm pri kj la aceasta cu fapte sau vorbe puþin oneste. Teama aceasta o numim m..int·, ..i acl'sta, cred, este numele ce i se dã pretutindeni. CLJNIAS: Nici o îndoialã. ATENIANUL: Acestea sunt cele douã feluri de teamã, despre care voiam sã vorbesc. Cea de-a doua luptã contra întipãririi de durere din noi ºi a celorlalte obiecte înfricoºãtoare; ea este de asemenea 1 1pusã celor mai multe plãceri ºi mai ales celor mai mari. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Nu-i adevãrat cã legiuitorul, ºi orice om cu simþire, aratã o foarte mare stimã faþã de aceastã teamã ºi cã învestind-o cu numele de ruºine, el socoteºte ca neruºinare, încrederea în sine ce îi este opusã, privind-o drept cel mai mare rãu, ce pot încerca statele ºi particularii? CLINIAS: Drept vorbeºti. ATENIANUL: Tot teama aceasta este baza siguranþei noastre în anumite prilejuri importante; în rãzboi numai ei, mai mult decât oricãrui alt lucru, îi datorim scãparea ºi biruinþa. Douã lucruri în adevãr contribuie la izbândã; încrederea în sine în faþa inamicului, ºi teama de a se dezonora în faþa amicilor sãi. CLINIAS: Aceasta e sigur. ATENIANUL: Aºadar, fiecare dintre noi catã sã fie totodatã fãrã teamã ºi temãtor. Am spus pentru ce. CLINIAS: Da. 64

LEGILE LEGILE CLINIAS: Evident. ATENIANUL: ªi ce vom face spre a insufla cuiva teamã de ceea ce se cuvine sã se teamã? Nu-l vom pune în conflict cu neruºinarea? Nu deprinzându-1 sã lupte contra ei, îl vom învãþa a se înfrânge pe sine, bimind plãcerile? Nu luptând mereu contra pornirilor sale obiºnuite ºi înfrânândule, reuºeºte a cuceri curajul perfect? Cine nu a încercat ºi nu s-a folosit de genul acesta de luptã, nu va fi nici pc jumãtate virtuos . Nu va fi niciodatã stãpân pe sine, dacã n-a fost în luptã cu sentimentele voluptuoase ºi cu dorinþele care te fac sã nu roºeºti de nimic ºi sã faci nedreptãþi, dacã nu s-a exercitat a le învinge prin reflecþie ºi printr-o metodã susþinutã, în petrecerile sale ca ºi în îndeletnicirile sale serioase; ºi dacã dimpotrivã n-a încercat niciodatã loviturile patimilor. CLINlAS: Aºa trebuie sã fie, pc cât se pare. ATENIANUL: Oare un zeu a dat el oamenilor o bãuturã în stare sã 15 inspire teama, aºa cã cu cât cineva ar bea mai. mult din ea, cu atât sã se creadã mai nenorocit, cu atât sã simtã cã-i creºte frica de prezent ºi de viitor, ºi cã dacã ar fi bãutã peste o anumitã mãsurã, sã îngheþe de groazã pc cel mai cutezãtor, ºi totuºi ar reveni la starea normalã, când ar adormi ºi ar înceta a bea? CLINIAS: Strãine, existã pc lume o asemenea bãuturã? ATENIANUL: Nici una, dar, dacã ar exista, legiuitorul nu s-ar sluji de ea cu folos, ca sã insuf1e curaj? ªi oare n-am avea dreptul sã-i zicem, cu ocazia aceasta: Legiuitorule, oricare ar fi neamul cãruia îi dai legi, cretani sau altul, obiectul principal al preocupãrilor tale n-ar fi sã-i cunoºti , în urma unei încercãri sigure, pornirile sale relativ la curaj ºi fricã? CLINIAS: Nu e nimeni sã nu rãspundã da. A TENIANUL: Iarãºi n-ai dori ca aceastã încercare sã se poatã face fãrã nici un risc ºi fãrã nici o primejdie însemnatã, mai degrabã decât în orice alt chip? CLINIAS: Orice Iegiuitor va prefera ca ea sã se poatã face fãrã risc. A TENIANUL: ªi tu te-ai sluji de bãutura aceasta spre a pune la probã sufletul cetãþenilor tãi, asigurându-te de pornirile lor, întrebuinþând îndemnurile, poveþcle ºi recompensele, spre a-i înãlþa deasupra oricãrei temeri, acoperind, din contrã, de ocarã pe oricine nu s-ar sili sã fie aºa cum vrei tu sã fie: ºi dacã în aceste exerciþii cineva ar arãta bunãvoinþã ºi curaj, 65

PLAT< IN PLAT< IN CLINIAS: ªi pentru care motiv, strãine, Lrrr kgiuit1 ,r 11 ar Îlllrcbuinþa-o? ATENIANUL: Genul acesta de încercare ar li uiuritor 1k lesnicioasã, în comparaþie cu acelea de astãzi , pentru orici lll· ar vn·a sã se exercite singur faþã de sine însuºi, ori cu alþii, în num..r mai ruarc sau mai mic. ªi dacã de ruºine, sau de teama de a fi ajuns în starea :KTasta mai înainte de a se fi oþelit îndestul, cineva s-ar hotãrî sã se exercite Îll si ngurãtate, ºi în loc de multe alte lucruri , ºi-ar lua cu el numai aceastã h..utur.., ar ri sigur de izbândã. Acelaºi lucru ar fi, dacã, bizuindu-sc pc aceste dispoziþii naturale ºi pe încercãrile de mai înainte, cineva nu s-ar teme s.. se exncitc împreunã cu alþii, ºi ar arãta în faþa lor puterea sa de a birui impresiile supãrãtoare ºi de neînlãturat ale bãuturii acesteia, aºa ca sã nu lase sã-i scape nici o faptã necuviincioasã ºi sã aibã destulã virtute spre a se pãzi de orice degradare: cu condiþia unicã de a se retrage mai înainte de a fi bãut peste mãsurã, din teama de efectele bãuturii acesteia, capabilã, în cele din urrn... sã doboare pe toþi oamenii . CLINIAS: Da, ar fi cuminte sã se slujeascã de ca în modul acesta. ATENIANUL: Sã revenim la legiuitorul nostru. E adevãrat, îi vom zice noi , cã zeii n-au dat oamenilor în dar un asemenea leac împotriva temerii, ºi cã nici noi n-am putut descoperi vreunul (cãci las la o parte pe fermecãtori); dar n-avem noi o bãuturã care are efectul de a insufla o încredere cutezãtoare ºi nelalocul ei? Ce zici? CLINIAS: Ba da, avem una, va rãspunde el, ºi asta e vinul . ATENIANUL: Bãutura aceasta n-are ea oare o virtute cu totul opusã arl'lcia, despre care vorbirãm? ªi care face mai întâi pe om mai vesel ca 111:ri11ll' ; în urmã, pc mãsurã ce bea, îl umple cu mii de speranþe frumoase, ·,.r 11 d:i o i1ke superioarã despre puterea sa; la urmã îi insuflã o mare III ro·okr1· i11 'lilll' de a vorbi despre orice, ca ºi cum ar fi ºti toate, ºi îl face ·'' "' olo ldwr . aliat de superior oricãrei temeri, cã el spune ºi face tot ce-i 1, 1 "' ,11 1 1111 , .rp'' ' 1 ltH.\', 1 11 11 1111' va fi de pãrerea ta. .. 111 dl II I', N.·tilf ;lduil . ., 1 1 1 il \ r n 11 t\ 11111 ·.r1 III' amintim ce s-a spus adineaori, cã anume 1 1 1 "1 1... "" ' 1 11 1ll1' rr,·huw .. l lll' îrnputernicim sufletul: una, a nu te .... r. "1'"'' ..dl.r,a lll' IL'rnedcorice,cualteprilejuri. ( of1

LEGILE LEGILE ATENIANUL: Tocmai. Apoi, deoarece curajul ºi cutezanþa nu se pot dobândi, decât numai graþie deprinderii de a înfrunta obiectele groaznice, sã vedem dacã, spre a ajunge Ia scopul opus, nu e trebuinþã a ne sluji de mijloace contrare. CLINIAS: Dupã cât se pare, da. A TENIANUL: Astfel, tocmai în lucrurile care ne fac peste mãsurã de încrezãtori ºi îndrãzneþi, trebuie sã cãutãm un leac contra neruºinãrii ºi obrãzniciei, leac care ne învaþã a deveni sfioºi ºi circumspecþi, ca sã nu vorbim, sã nu facem ºi sã nu suferim nimic de care ar trebui sã ne ruºinãm. CLINIAS: Aºa trebuie sã fie. A TENIANUL: Ce ne expune oare sã sãvârºim asemenea greºeli? Nu e mânia. dragostea, necumpãtarea, neºtiinþa, lãcomia, laºitatea; ºi încã bogãþia, frumuseþea, forþa? Nu este în sfârºit orice lucru ce ne îmbatã de plãcere ºi ne face sã ne pierdem mintea? Însã pentru a face Ia început proba acestor patimi, ºi a ne exercita pe urmã a le învinge, este oare vreo probã mai Iesnicioasã, mai nevinovatã, ca aceea a vinului? ªi dacã se iau precauþiile cuvenite, existã vreo petrecere mai potrivitã pentru scopul acesta, ca ospeþele? Sã cercetãm lucrul mai de aproape. Spre a recunoaºte un caracter greu de împãcat ºi sãlbatic, capabil de mii de nedreptãþi, nu e oare mai periculos de a intra în legãturã cu el, cu riscul ºi primejdia mea, decât de a-1 observa la o serbare bahicã? Spre a ne asigura dacã cineva este rob al plãcerilor dragostei, îi vom încredinþa oare pe fetele, feciorii ºi femeile noastre ºi îi vom pune Ia probã apucãturile sale cu riscul a ceea ce avem mai scump? N-aº mai termina, dacã aº vrea sã înºir toate motivele care aratã cât este de preferat de a lua cunoºtinþã despre diversele caractere prin mijlocul unei desfãtãri, fãrã sã arãþi cã voieºti, fãrã sã riºti nici o primejdie; ºi sunt convins cã nu e nimeni, nici cretan, nici altul, care sã nu recunoascã faptul cã modul acesta de a sonda sufletul altuia este foarte potrivit ºi, dintre toate punerile la încercare, cea mai ieftinã, cea mai sigurã ºi cea mai scurtã. CLINIAS: E adevãrat. A TENIANUL: Dar ceea ce ne ajutã a cunoaºte caracterul ºi pornirea oamenilor, este partea cea mai folositoare a artei de a-i face mai buni; ºi aceasta este, cred, unul din obiectele politicii. Nu-i aºa? CLINIAS: Desigur. 67

CARTEA a II-a

ATENIANUL: Dupã aceasta, trebuie, dupã cât se pare, sã cercetãm dacã singurul bine ce se scoate din întrebuinþarea bine orânduitã a ospeþelor este cunoaºterea clarã a diferitelor caractere sau dacã mai reiese din ele ºi alt folos însemnat. Ce credeþi? În ce mã priveºte, eu cred cã un asemenea folos se gãseºte în ele, dupã cum am dat a înþelege; dar din ce pricinã ºi cum se gãseºte el acolo? Aceasta trebuie s-o lãmuresc: sã fim cu cea mai mare luare-aminte, ca sã nu cãdem în vreo greºealã. CLINIAS: Vorbeºte. A TENIANUL: Mai întâi doresc sã reamintesc memoriei voastre definiþia ce am dat-o unei bune educaþii, cãci, dupã cât judec eu de pe acum, buna educaþie se face numai în aºezãmântul acela, când este bine orânduit. CLINIAS: Spui lucruri mari. ATENIANUL: Aºadar afirm cã prima simþire a copiilor este plãcerea ºi durerea, ºi în acestea li se ivesc în suflet virtutea ºi viciul. Cãci relativ la înþelepciune ºi convingerile adevãrate ºi ferme, ferice de omul care ºi le însuºeºte fie chiar la o vârstã înaintatã, iar cel ce posedã toate aceste bunuri, împreunã cu cele cuprinse în ele, este un om desãvârºit. Numesc educaþie virtutea aºa cum se iveºte mai întâi la copii, fie cã sentimentele de bucurie sau de tristeþe, de iubire ori de urã care se ridicã în sufletul lor sunt conforme ordinii, fãrã ca ei sã-ºi poatã da socotealã de aceasta, fie cã, ivindu-se ºi raþiunea, ei îºi dau socotealã despre deprinderile bune, cu care au fost înzestraþi. Tocmai în armonia aceasta a deprinderii ºi a raþiunii 68

LEGILE LEGILE CLINIAS: Suntem deopotrivã de mulþumiþi, strãine, ºi de ceea ce ai spus mai înainte despre educaþie ºi de ceea ce spuseºi acum. ATENIANUL: Îmi pare bine. Direcþia aceasta a sentimentelor de plãcere ºi durere cãtre orânduirea care constituie educaþia, se slãbeºte ºi se stricã în multe puncte în cursul vieþii. Dar zeii, milostivi faþã de neamul omenesc, ursit din tirea sa la muncã, ne-au hãrãzit, ca rãgazuri de odihnã, sãrbãtorile întocmite în cinstea lor; ei au vrut ca Muzele, Apollo, ºeful lor, ºi Bachus sã-i celebreze împreunã cu noi, pentru ca prin ajutorul lor sã putem împlini, în aceste sãrbãtori, scãderile educaþiei noastre. Sã vedem, deci, dacã ceea ce susþin eu aci este adevãrat ºi luat din natura lucrurilor. Zic, cã nu e aproape nici un animal care, când e tânãr, sã-ºi poatã þine corpul ori limba sa liniºtite, ºi sã nu facã în tot timpul sforþãri spre a se miºca ºi a striga. Astfel se vãd unii, care sar ºi saltã ca ºi cum nu ºtiu ce întipãrire de plãcere i-ar mâna sã joace ºi sã zburde, pe când alþii fac sã rãsune aerul de mii de strigãte deosebite. Dar nici un animal n-are sentimentul ordinii sau dezordinii, pe care miºcarea o poate primi ºi pe care o numim mãsurã ºi armonie; pe câtã vreme aceleaºi divinitãþi, care prezideazã sãrbãtorile noastre, ne-au dat sentimentul mãsurii ºi armoniei împreunat cu acela al plãcerii. Sentimentul orânduieºte miºcãrile noastre sub conducerea acestor zei , ºi ne învaþã a forma între noi un fel de înlãnþuire reunind cântecele noastre cu dansurile noastre. De aci numele de cor, derivat în mod firesc de la vorba ce înseamnã bucurie I. ªi mai întâi aprobaþi vorbele mele ºi recunoaºteþi cã prima educaþie am primit-o de la Apollo ºi de la Muze? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Needucat va ti pentru mine cel neexercitat în cor, ºi din contrã cel exercitat în ale corului este totuna cu cel educat. CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Dar arta corului cuprinde cântecuJ ºi dansul. 1 Platon face sã derive vorba xopos-. cor, de la xapa bucurie. 69

PLATON PLATON CLINIAS: Neapãrat. ATENIANUL: Buna educaþie constã aºadar în a ºti cineva sã cânte bine ºi sã danseze bine. CLINIAS: Aºa este. ATENIANUL: Sã luãm aminte la înþelesul cuvintelor din urmã. CLINIAS: Care cuvinte? ATENIANUL: Cel bine educat cântã bine, zicem noi, ..i danseazã bine; nu trebuie oare sã mai adãugãm: ceea ce cântã ºi ce joacã sunt lucruri frumoase? Sau nu? CLINIAS: Ba da, sã le adãugãm. ATENIANUL: Dar acela, care luând drept frumos ce e frumos, ºi drept ruºinos ce e ruºinos, se foloseºte de ele în modul acesta, nu vi se pare mai bine educat, cu privire la dans ºi la muzicã, decât un altul care ar fi în stare, fie cântând, fie dansând, de a reda în mod desãvârºit ceea ce socoteºte cãc frumos, dar care de altfel nici nu se bucurã de cele frumoase ºi nici nu se îndepãrteazã de la ce nu e frumos? Ori decât acela care nu poate nici sã disceamã ce este frumos, nici sã-1 exprime prin miºcãrile corpului sau prin inflexiunile vocii, însã simte putemic ºi durerea ºi plãcerea lor, îndrãgind ce e frumos, ºi urând ce nu e frumos. CLINIAS: O mare deosebire, strãine, faci între o educaþie ºi alta. A TENIANUL: Dacã acum cunoaºtem câteºitrei în ce constã frumuseþea cântului ºi a dansului, ne va fi uºor sã deosebim pe cel ce este bine educat, de cel ce este rãu educat. Dar dacã nu cunoaºtem acest lucru, ne va fi imposibil de a recunoaºte dacã cineva este credincios legilor educaþiei ºi în ce este credincios. Nu-i adevãrat? CLINTAS : Ba da. ATENIANUL: Trebuie, deci, sã cãutãm ºi sã adulmecãm oarecum, ca niºte câini, ceea ce în cânt ºi în dans se numeºte figurã frumoasã ºi melodic frumoasã. Dacã nu reuºim în aceasta, tot ce vom putea spune despre buna educaþie, fie a grecilor, fie a barbarilor, nu va avea nici un rost. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Bine. ªi în ce vom pune noi frumuseþea unei figuri sau a unei melodii? Spune--mi: gesturile ºi tonul vocii unui om inimos, într-o împrejurare nenorocitã ºi primejdioasã, se aseamãnã oare cu acelea ale omului fricos într-o împrejurare de acelaºi fel? 70

LEGILE LEGILE l nu se mai aseamãnã? ATENIANUL: Foarte bine, scumpul meu Clinias; dar muzica având drept obiect mãsura ºi annonia, deºi se zice de o figurã2 cã e bine mãsuratã, de o melodie, cã e armonioasã, nu se poate zice însã cã ºi una ºi cealaltã sunt bine colorate; ºi maeºtrii de cor n-au dreptate sã se slujeascã de metafora aceasta3. Totuºi, cu privire Ia omul fricos ºi la omul inimos, se poate spune cu dreptate cã figura ºi melodia. ce caracterizeazã pe cel din urmã, sunt frumoase, iar cã acelea ce aparþin celuilalt nu sunt frumoase. Într-un cuvânt, ca sã nu ne întindem prea mult relativ la aceastã chestiune, orice figurã, orice melodie, care exprimã însuºirile bune ale sufletului sau ale corpului, fie ele însele. ori imaginea lor, este frumoasã; ºi este tocmai din contrã, dacã ele exprimã însuºirile rele. CLINJAS: Drept vorbeºti, ºi noi suntem de pãrerea ta, ºi unul ºi altul. ATENIANUL: Mai spune-mi acum: simþim toþi o plãcere egalã la aceleaºi cântece ºi Ia aceleaºi dansuri? Ori e o mare deosebire? CLINIAS: Foarte mare. ATENIANUL: Care sã fie pricina erorilor noastre în privinþa aceasta? Oare ce este frumos, nu e pentru toatã lumea? Sau deºi este, dar poate nu pare aºa? Cãci niciodatã nu va îndrãzni nimeni sã afirme cã dansurile ºi cântecele viei ului sunt mai frumoase ca acelea ale virtuþii; nici cã ..imtc plãcere la figurile ce exprimã viciul, pe câtã vreme toþi ceilalþi simt plãcere în faþa Muzei contrare. E adevãrat, cu toate acestea, cã cei mai mulþi socotesc cã esenþa ºi desãvârºirea Muzei constã în puterea ce ea are de a afecta în mod plãcut sufletul; dar afirmaþia aceasta nu e de suportat ºi nici vrednicã de rostire; mai probabilã este pãrerea unnãtoare relativ la aceasta. CLINIAS: Care? A TENIANUL: Deoarece dansul ºi cântecul nu sunt decât niºte imitaþii ale moravurilor, decât o picturã a ..cþiunilor oamenilor, a caracterelor lor ºi a diferitelor situaþii în care se aflã, e necesar ca aceia, care aud vorbe ºi cântece sau care vãd dansuri asemãnãtoare caracterului pc care ei I-au primit de Ia naturã sau de la educaþie sau ºi de la una ºi de Ia 1 Colori tu!, coloratura (e vorba tie termeni muzicali). 2 Figura se referã la ritm, melotlia se referã la cântec . 3 Una tiin pãr!ile funtlamentale ale mu.ticii antice se num..:a cromaticã, tie la vo rha XP -..eta, culoare. ªi noi am pãstrat termenul în limba muzicalã. 71

PLATON PLATON de miºcãri sau de cântece, de teamã sã nu arate prin aceasta oarecum cã le-ar socoti frumoase; însã în sufletul lor simt plãcere . CLINIAS: Foarte drept vorbeºti. ATENIANUL: Dar plãcerea pe care cineYa o încearcã în faþa unor figuri ºi cântece vicioase n-aduce oarecare prejudicii; ºi, din contrã, un folos oarecare acelora care se bucurã de desfãtãri opuse? CLINIAS : Aºa se pare. ATENIANUL: Numai se parc, ori chiar se întâmplã în mod necesar ' aci acelaºi lucru ca aceluia care, fiind prins în s0cietatea unor oameni rãi ºi stricaþi, se dedã cu ei, în loc sã-i urascã, ºi condamnã, e adevãrat, la început coruptia lor, dar o condamnã în glumã ºi ca în vis? Nu trebuie, oare, ca mai devreme ori mai târziu sã se asemene cu aceia, cu care îi place sã trãiascã, fie buni, fie rãi, chiar când i-ar fi ruºine sã-i laude pe faþã? .Ori , credem noi, cã poate sã existe pentru cineva vreun bine ori vreun rãu mai mare, decât acesta? CLINIAS: Nu cred. A TEN lANUL: Ne închipuim noi oare cã în orice stat, care este ori va fi cândva guvernat de legi bune, se lasã la voia poeþilorl , orânduirea educaþiei ºi a petrecerilor dãruite de Muze; ori cã în ce priveºte mãsura, melodia sau cuvintele, li se va da libertatea de a alege ceea ce le va plãcea mai mult, ca sã le predea în urmã în coruri unei tinerimi nãscute din cetãþeni cumsecade, fãrã a-ºi da ostenealã sã vadã dacã învãþãtura lor o va deprinde cu virtutea ori cu viciul? · 1 La greci, poetul ero mu..kant ºi compunea totdeodatã cuvintele, muzka ºi dansurile, când versurile erdu de naturã a ti cantate ºi însotite de dans. Pe lângã aceasta, numele de poe t se da în general oricãrui autor de versuri, compozitor de cântece sau de dansuri. 72

LEGILE LEGILE MEGJLLOS : Nu, desigur. A TENIANUL: ªi cu toate astea lucrul acesr a este astãzi lãsat la discreþia poeþilor, aproape în toate þãrile, afarã de Egipt. CLINIAS: ªi cum sunt rânduite ele în Egipt? ATENJANUL: De mirare, când veþi auzi. De multã vreme, dupã cât se pare, egiptenii au recunoscut adevãrul celor spuse de noi aci, cã adicã, în fiecare stat, tinerimea trebuie sã se exercite numai în figurile ºi melodiile cele mai desãvârºite. De aceea, dupã ce au ales ºi hotãrât modelele, le expun în temple; ºi este oprit pictorilor sau artiºtilor, care reprezintã gesturi sau alte lucrãri asemãnãtoare, de a inova ceva, ori de a se depãrta câtuºi de puþin de ceea ce s-a orânduit prin legile þãrii; acelaºi lucru în toate cele ce þin de muzicã. ªi dacã vei cerceta, vei gãsi aici picturi ºi sculpturi fãcute de zece mii de ani (vorbesc precis, nu exagerat, ca vulgul), care nu sunt nici mai frumoase, nici mai urâte ca acelea de astãzi , ci fãcute dupã aceeaºi artã. CLINIAS : De mirare. ATENIANUL: Da; e o capodoperã de legislaþie ºi de politicã . Celelalte legi ale lor poate nu sunt lipsite de defecte ; dar cât priveºte pe aceasta referitoare la muzicã, ea ne probeazã un lucru adevãrat ºi vrednic de luare-aminte: cã anume este cu putinþã a se hotãrî prin legi c<tre cântece sunt frumoase din natura lor ºi a le prescrie ca modele sigure. Este adevãrat cã aceasta n-o poate face decât un zeu sau o fiinþã divinã: astfel egiptenii atribuie zeiþei Isis cântecele acestea, care se pãstreazã la ei de atâta timp. Dacã, deci, cum spuneam, cineva este atât de priceput ca sã prindã tot ce e desãvârºit în materia aceasta, trebuie sã facã pe aceastã bazã cu siguranþã o lege pe care sã o impunã, încredinþat cã gustul plãcerii, ce împinge mereu pe oameni sã inventeze genuri noi de muzicã, nu va avea destulã putere spre a nimici modelele consacrate, sub pretext cã sunt învechite. De altfel vedem cã, în Egipt, nu numai cã gustul plãcerii n-a alungat antichitatea, ci contrarul a avut loc. CLINIAS : Dupã cât spui , aºa trebuie sã fie. ATENIANUL: Ei bine! Oare sã ne luãm îndrãzneala de a lãmuri care este adevãratul rost al muzicii ºi al cesteilalte desfãtãri alcãtuite din dansuri ºi cântece, de a o explica, zic, cam în modul urmãtor? .Nu e aºa cã ne bucurãm când credem cã ne merge bine, ºi cã credem cã ne merge bine, când ne bucurãm? CLINIAS : Sigur. 73

PLATON PLATON CLINIAS: Da. A TENIANUL: În momentele acestea, tinerii nu sunt oare porniþi a dansa ºi a cânta? Cât ne priveºte pe noi bãtrânii, noi credem cã demnitatea noastrã cere sã rãmânem locului, privind ºi urmãrind cu plãcere jocurile ºi serbãrile tinerilor, regretând puterile pierdute ºi propunând premii acelora care vor deºtepta mai puternic în noi amintirea anilor noºtri frumoºi. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: Credem noi cã fãrã nici un temei se spune, despre actorii acestor jocuri , cã acela ce ne desfãteazã ºi înveseleºte mai mult trebuie sã treacã drept cel mai destoinic ºi meritã a fi încoronat. În adevãr, deoarece plãcerea este þinta acestor serbãri, se cuvine ca biruinþa ºi toate distincþiile sã se dea, cum am zis, aceluia care a contribuit mai mult la plãcerea adunãrii. Nu vorbesc drept? ªi dacã s-ar proceda aºa, n-ar fi bine? CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: Sã ne ferim, scumpule, sã judecãm prea repede lucrul acesta; mai întâi sã privim obiectul nostru pe toate feþele cam în modul urmãtor: sã presupunem cã se vor propune oarecare jocuri , fãrã sã se specifice cum vor fi , de luptã, ecvestre sau muzicale, ºi cã, strângând pe toþi cetãþenii, li se va spune cã va fi doar o întrecere de plãcere, cã oricine poate veni sã ia parte în vederea premiului ºi cã izbânda va fi a aceluia care va desfãta mai bine pe spectatori, în orice mod ar fi, ºi care va fi socotit cel mai amuzant dintre toþi concurenþii. Ce efect crezi cã ar produce o asemenea declaraþie? CLINIAS: Cu privire la ce? ATENIANUL: E probabil cã unul va veni sã recite acolo oarecare poem eroic, ca Homer, altul va cânta din lirã, unul ar juca tragedie, celãlalt o comedie. Nu m-aº mira sã vinã acolo ºi oarecare ºarlatan cu scamatorii ºi sã se mãguleascã cu speranþa biruinþei înaintea altora. Printre toþi concurenþii aceºtia, ºi alþii sumedenie, care n-ar lipsi sã vinã acolo, aþi putea sã-mi spuneþi care ar merita premiul cu mai multã dreptate? CLINIAS: Minunatã întrebare, cãci cine ar fi în stare sã rãspundã la ea, mai înainte de a fi auzit însuºi cu urechile sale pe fiecare dintre concurenþi? ATENIANUL: Cum? Vrei sã-þi dau cu rãspunsul acesta minunat? CLINIAS : De ce nu? 74

LEGILE LEGILE CLINIAS: Cum ar fi altfel? A TENIANUL: Dacã însã vor decide bãieþii mai mari , vor decide pentru cel ce va juca comedie, iar femeile mai educate, tinerii, precum ºi cea mai mare parte a privitorilor, pentru tragic. CLINJAS: Probabil. ATENIANUL: Cât ne priveºte pe noi , bãtrânii , este sigur cã Vl>m simþi mai multã plãcere sã ascultãm vreun rapsod recitând cum trebuie lliada ºi Odisee:1 , sau oarecare bucãþi din Hesiod ºi cã i-am da acestuia premiul. Dar cine va merita pe drept premiul, aceasta e întrebarea, nu? CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: Evident cã voi ca ºi mine în mod necesar vom zice cã meritã premiul cel ce va fi indicat de cãtre privitorii de aceeaºi vârstã cu noi; cãci moravurile noastre ni se par nouã, printre cele despre care vorhii , cu mult cele mai bune, decât toate cele existente în celelalte state ºi oriunde. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Rãmân deci de pãrerea mulþimii, cã despre muzicã trebuie sã judecãm având în vedere plãcerea ce o produce, însã nu oricãrui prim venit, dar cã Muza cea mai frumoasã este aceea care place mai mult oamenilor cumsecade ºi destul de educaþi: ºi mai ales aceea care place mai mult unuia singur, celui mai deosebit prin virtute ºi educaþie. ªi motivul pentru care eu pretind virtute, de la aceia care trebuie sã hotãrascã în aceste materii, este cã pe lângã cunoºtinþe ei au nevoie ºi de curaj. Nu se cade, în adevãr, ca acela care face oficiul de judecãtor sã judece dupã pãrerea spectatorilor, nici sã se lase turburat de aclamaþiile mulþimii ..i de ignoranþa ci. ªi mai puþin se cuvine sã se pron1.1nþe contra conºtiinþei sale, din la..itate ori slãbiciune, ºi cu aceeaºi gurã cu care a luat pe zei de martori, cã va spune adevãrul, sã (Osteascã cutezãtor un jurãmânt fals. Cãci nu spre a lua lecþii de la spectatori, judecãtorul prezideazã jocurile, ci doar ca sã le dea lecþii ºi spre a se împotrivi acelora care n-ar desfãta cum se cade publicul. Abuzul contrar, prevãzut prin lege, odinioarã chiar în Grecia, dupã cum astãzi mai este în Sicilia ºi Italia, care lasã judecata aceasta în seama mulþimii adunate ºi declarã învingãtor pe cel pentru care s-au ridicat mai multe mâini, a avut douã urmãri rele: întâi a stricat gustul autorilor, care se iau dupã gustul rãu al judecãtorilor lor, astfel cã înºiºi spectatorii îºi fac singuri educaþia lor; al doilea, a stricat plãcerea teatrului, cãci în loc ca 75

ºi ºi plãcerea mulþimii sã se purifice în fiecare zi, cu ajutorul unor piese, cu moravuri mai bune ca ale sale, astãzi are loc tocmai contrarul din vina autorilor. Dar la ce þinteºte vorbirea aceasta? Ia vedeþi dacã nu tocmai la aceasta. CLINIAS: La ce? A TENIANUL: Mi se pare cã ne readuce pentru a treia sau a patra oarã la acelaºi sfârºit, adicã sã ne convingem cã educaþia nu este decât arta de a atrage ºi conduce pe copii cãtre ceea ce este socotit de cãtre lege ca dreaptã raþiune, ºi care a fost hotãrâtã ca atare de cãtre bãtrânii cei mai cei mai experimentaþi. Pentru ca sufletul copiilor sã nu se obiºnuiascã cu sentimente de plãcere ºi durere contrare legii, ºi contrare cu ceea ce legea a recomandat, ci mai degrabã cu aceleaºi lucruri de care se bucurã ºi suferã ºi bãtrânul, în scopul acesta s-au nãscocit cântecele, care sunt adevãrate descântece, menite a produce acordul de care am vorbit. ªi cum copiii nu suferã ceea ce este serios, a trebuit sã se travesteascã aceste descântece, cu numele de jocuri ºi cântece, ºi de a le face sã fie primite astfel. Ca ºi medicul, care încearcã sã administreze bolnavilor ºi celor slabi la corp, un aliment sãnãtos în oarecare mâncãri ºi bãuturi plãcute la gust, iar pe cele vãtãmãtoare (le amestecã) cu altele neplãcute, pentru ca sã-i deprindã cu cel dintâi ºi sã-i dezveþe de cele de-al doilea, adevãratul legiuitor va îndemna pe poet ºi chiar îl va sili, dacã trebuie, cu asprimea legilor, sã reprezinte frumos în cuvinte frumoase ºi vrednice de laudã, precum ºi în mãsurile, în figurile ºi acordurile sale, doar gesturile ºi caracterele oamenilor înþelepþi ºi curajoºi ºi îndeobºte a oamenilor de treabã. CLINIAS: Oare, pe Zeus, crezi tu cã aºa se petrec lucrurile în celelalte state? Cât mã priveºte, eu nu cunosc nici un loc aiurea decât la noi ºi la Lacedemona; în oricare altã parte, în fiecare zi se fac noi schimbãri în dans ºi în celelalte pãrþi ale muzicii, ºi nu legile îndrumã aceste inovaþii, ci nu ºtiu ce gust ciudat ºi neorânduit, care nu numai cã nu pãstreazã mereu aceleaºi lucruri, ca la egipteni, dar se schimbã însuºi la fiecare orã. ATENIANUL: Foarte bine, o, Clinias, dar nu mã mir cã tu ai crezut cã am voit sã-þi dau a înþelege cã lucrurile acestea se practicã astãzi. Neînþelegerea ta vine, fãrã îndoialã, din faptul cã nu mi-am desluºit destul de clar ideile. Aveam în vedere doar sã te fac sã înþelegi ceea ce aº vrea eu sã se respecte cu privire la muzicã: ºi tu ai crezut cã vorbesc de ceva existent. Cãci, când relele ajung de nelecuit ºi foarte înaintate în stricãciune, trebuie sã li se adreseze mustrãri, deºi neplãcute, dar câteodatã necesare. 76

ªi fiindcã eºti de aceeaºi pãrere relativ Ia acest punct, ia spune-mi: crezi cã într-adevãr poveþele mele (relative la muzicã) se þin mai strict la noi ºi Ia aceºtia, decât la ceilalþi greci? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Dacã ºi la ceilalþi greci s-ar urma tot aºa, ce-ar fi atunci? Ar fi mai bine decât acum? CLINIAS: Dacã nu mã înºel, ar sta mult mai bine dacã ºi Ia ei s-ar urma la fel ca ºi la aceºtia ºi ca la noi. ATENIANUL: ªi acum sã facem recapitularea pãrerilor cu privire Ia care suntem de acord. Planul educaþiei ºi al lecþiilor voastre de muzicã nu se reduce la urmãtoarele? Voi siliþi pe poeþii voºtri sã spunã cã oricine este înþelept, drept, om de treabã, este ºi fericit, fie cã e mare la staturã, ori mic, cã e slab sau robust, bogat, ori sãrac; ºi cã, chiar dacã ar avea mai multe comori decât Cinira ºi Midas, fiind nedrept, tot nefericit ºi de plâns rãmâne. La acestea se poate adãuga, ceea ce trebuie sã zicã poetul Spartei, dacã vrea sã se rosteascã bine: "Nu-mi pare demn de glorie, nici de faimã, cel ce nu-i viteaz, care, având ceea ce poporul numeºte avere, n-ar alãtura la ea posesiunea ºi practica dreptãþii. Dacã e drept, sã nãzuiascã a combate pe inimic; dar dacã e nedrept, facã zeii ca el sã nu cuteze a îndura vederea sângelui ºi a mãcelului, ºi nici sã nu întreacã în iuþeala mersului pe Boreas din Tracia" ºi sã nu se bucure de nici unul din foloasele ce se privesc îndeobºte ca adevãrate bunuri; cãci oamenii se înºalã în ideile ce ºi le formeazã despre ele. Ei zic cã cel mai mare bine este sãnãtatea, al doilea frumuseþea, al treilea averea, ºi mai numãrã multe altele, ca de a vedea ºi auzi bine ºi a avea toate simþurile zdravene, apoi de a face ce doresc, dupã bunul lor plac (ca tiranii). În fine, culmea fericirii pentru ei este sã ajungã nemuritori, de îndatã ce au obþinut toate bunurile de care vorbii. Sã afirmãm, din contrã, tu ºi eu, cã de folosinþa acestor bunuri profitã numai cei drepþi ºi pioºi, dar ele se prefac în adevãrate suferinþe pentru cei rãi, începând cu sãnãtatea; cã tot aºa e cu vederea, auzul ºi celelalte simþuri, într-un cuvânt, cu viaþa; cã cea mai mare nenorocire pentru un om ar fi sã fie nemuritor ºi sã posede toate celelalte bunuri afarã de justiþie ºi virtute, ºi cã în starea aceasta, cu cât viaþa sa ar fi mai scurtã, cu atât ar fi mai puþin de plâns. Veþi obliga, cred, pe poeþii voºtri, îi veþi sili chiar, sã þinã limbajul acesta, pentru învãþãtura tinerimii voastre, potrivindu-ºi cu el mãsurile ºi armoniile lor; nu? Vedeþi, cât despre mine, eu afirm cu vorbe clare cã ceea ce îndeobºte se socoteºte ca rãu, pentru cei rãi e un bine, ºi e un rãu numai 77

PLATON PLATON numai pentru cei buni, iar pentru cei rãi este un rãu. Cum întrebam, deci, adineaori: sunteþi de acord sau nu? CLINIAS: Da, în unele puncte, într-altele, deloc. ATENIANUL: Sã nu vã pot eu convinge cã sãnãtatea, bogãþia, o autoritate nelimitatã ca întindere ºi duratã, mai adãugând la acestea vigoare rarã, curaj ºi pe deasupra nemurirea ºi înlãturând ºi cele ce sunt considerate îndeobºte ca rele -nu-l fac pe cel ce vieþuieºte astfel nicidecum fericit, ci din contrã, îl fac cu totul nenorocit, dacã are în el însuºi nedreptatea ºi dezordinea? CLINIAS : Perfect adevãrat 1 ATENIANUL: Fie. Ce sã vã mai spun acum? Nu vi se pare cã omul acesta cãruia îi presupun frumuseþe, putere a corpului, avuþii, curaj, influenþã în timpul vieþii sale, ca sã poatã face orice doreºte, dacã este de altfel nedrept ºi dedat neorânduielii, duce în mod necesar o viaþã de ruºine? Poate cã recunoaºteþi aceasta? CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: ªi, prin urmare, duce o viaþã rea? CLINIAS: Aceasta nu tot pe atât. ATENIANUL: ªi prin urmare o viaþã nemulþumitã ºi chinuitã? CLINIAS: Cât despre asta, cum sã recunoaºtem? ATENIANUL: Cum? Dacã vreun zeu, prietenilor, va binevoi sã ne

facã sã ne înþelegem, cãci acum aproape cã nu ne înþelegem deloc. Cât despre mine, scumpul meu Clinias, lucrul mi se pare tot aºa de vãdit, precum e evident cã Creta e o insulã: ºi dacã aº fi legiuitor, n-aº scãpa nimic din vedere, spre a sili pe poeþi ºi pe toþi concetãþenii mei sã vorbeascã la fel cu mine; n-aº gãsi pedepse destul de grele, spre a pedepsi pe oricine ar cuteza sã spunã cã existã oameni rãi, care trãiesc fericiþi, ºi cã alta înseamnã folosul, ºi au dreptatea; aº insufla concetãþenilor mei, cu privire la mii de alte materii, sentimente cu totul depãrtate, dupã cât cred, de acelea ale cretanilor, lacedemonienilor, ºi ale restului oamenilor. Daþi-mi voie, o, voi cei mai buni dintre oameni, în numele lui Zeus ºi Apollo, de a consulta aici pe aceiaºi zei, care sunt legiuitorii voºtri, ºi a-i întreba dacã soarta cea mai fericitã nu e aceea a omului cel mai drept; sau dacã trebuie a se deosebi 1 Cã nu ne poþi convinge de acest lucru. 78

LEGILE LEGILE Într-adevãr, va zice cineva, dacã nu e nici o plãcere în viaþa celui drept, ce bine îi mai rãmâne? Ce, stima ºi aprobarea oamenilor ºi a zeilor sã fie un lucru frumos ºi bun, dar incapabil de a produce vreo plãcere?! ªi infamia sã aibã oare calitãþile opuse? "Legiuitor divin, aceasta nu se poate, vom zice noi. Poate oare sã fie frumos ºi bine, ºi în acelaºi timp neplãcut, de a nu face nimãnui, ºi de a nu suferi de la nimeni vreo nedreptate? ªi, din contrã, e vreo plãcere în soarta opusã, deºi rea ºi urâtã?" CLINIAS: Cum s-ar putea? A TENIANUL: Astfel, argumentarea care nu desparte plãcutul de drept ºi de frumos are cel puþin folosul acesta cã îndeamnã pe cei ce o primesc sã urmeze dreptatea ºi virtutea. Legiuitorul nu-ºi poate permite o altã argumentare fãrã a se contrazice ºi a se face de ocarã. Cãci nimeni nu se va învoi a urma un fel de viaþã, care-i va aduce mai multã suferinþã decât plãcere. Or, obiectele vãzute numai din depãrtare dau ameþeli aproape întregii lumi, mai ales copiilor. Grija legiuitorului va fi deci sã risipeascã norii ce ar putea întuneca spiritul cetãþenilor ºi sã punã în lucrare toate practicile, laudele ºi motivaþiile cele mai operante, spre a-i convinge cã dreptatea ºi nedreptatea sunt, oarecum, aºezate pe douã tablouri, unul în faþa celuilalt; cã rãul nedrept aþintindu-ºi privirea asupra acestor douã 1 Epitet socotit ca adresat strãmoºilor ºi vechilor legiuitori. 79

tablouri, acel al nedreptãþii îi pare fermecãtor, iar cel al dreptãþii, nesuferit; dar privindu-le ºi cel drept la rândul sãu, îºi face despre ele o pãrere cu totul opusã. CLINIAS: Aºa trebuie sã fie. ATENIANUL: Din aceste douã pãreri, care este conformã cu adevãrul: aceea a sufletului sãnãtos ori a sufletului stricat? CLINIAS: Evident cã întâia. ATENIANUL: Este, deci, evident de asemenea cã soarta celui nedrept, pe lângã cã este mai vinovatã ºi mai de ruºine, este de fapt mai plinã de dureri decât a omului drept ºi pios. CLINIAS: Dupã câte spui, pare adevãrat. ATENIANUL: ªi chiar dacã n-ar fi aºa cum ni-l probeazã raþiunea, dacã un legiuitor cât de puþin ingenios a crezut cã îi e permis câteodatã a mistifica pe tineri în folosul lor propriu, fost-a vreodatã o minciunã mai utilã decât aceasta ºi mai potrivitã a-i îndruma de la sine ºi fãrã _ constrângere cãtre practica virtuþii? CLINIAS: Strãine, nimic mai frumos ºi mai trainic decât adevãrui, însã mi se pare lucru anevoie a-1 face sã intre în spirite. A TENIANUL: Poate. Totuºi unii au reuºit a face sã fie crezutã fabula sidonianului Cadmus, cât e ea de absurdã, ºi multe altele. CLINIAS: Care fabulã? A TENIANUL: Care povesteºte cã din niºte dinþi de ºarpe semãnaþi în pãmânt au rãsãrit oameni înarmaþi. Iatã o probã sensibilã pentru orice legiuitor, cã putem convinge tinerimea credulã. Singurul lucru de fãcut este deci sã gãseascã punctul de care concetãþenii lui trebuie sã fie deplin convinºi, pentru fericirea lor; ºi dupã ce-l va gãsi, de a nãscoci mijloacele de a-i face sã-I rosteascã, în mod uniform, în orice timp ºi în toate împrejurãrile, în cântecele lor, în vorbele lor ºi în poveºtile lor. Dacã în privinþa aceasta sunteþi de o pãrere contrarã pãrerii mele, nu-mi veþi face nici o supãrare dacã veþi combate argumentele mele. CLINIAS: Nu cred cã am putea nici unul, nici celãlalt sã-þi opunem ceva judicios. A TENIANUL: Reiau deci firul vorbei ºi spun cã þinta tuturor corurilor, care sunt de trei feluri, trebuie sã fie de a încânta oarecum sufletul copiilor, câtã vreme este fraged ºi ascultãtor, repetându-le întruna maximcle frumoase, pe care le expuserãm, ºi multe altele ce s-ar putea adãuga la acestea. Dar spre a le reduce la un singur punct, sã le spunem cã 80

LEGILE LEGILE CLINIAS: Nu se poate tãgãdui ceea ce spui tu. ATENIANUL: Mai întâi vom face foarte bine sã introducem corul Muzelor, compus din copii, ce vor cânta aceste maxime cu o foarte mare grij:i în public, în auzul tuturor cetãþenilor. Apoi va veni al doilea cor, compus din tineri sub treizeci de ani, care vor lua martor pe Apollo de adevãrul acestor maxime, rugându-1 sã le fie favorabil, ºi a li le întipãri adânc în sufletul lor. Un al treilea cor, compus din oameni maturi, de la treizeci pânã la ºaizeci de ani, va cânta aceleaºi lucruri. Pentru cei ce vor fi trecuþi de aceastã etate, fiindcã atunci cântecele nu mai sunt potrivite, trebuie sã li se dea sarcina sã compunã, relativ la aceleaºi obiecte, fabule ce se sprijinã pe oracolele divine. CLINIAS: Care este, strãine, aceastã a treia speþã de cor? Nu înþelegem bine ce vrei sã zici în aceastã privinþã. A TENIANUL: Totuºi acesta este scopul a tot ceea ce am spus pânã acum. CLINIAS: Nici acum nu te înþelegem: încearcã sã explici mai clar cugetarea ta. ATENIANUL: Am spus la începutul convorbirii acesteia, dacã v-aduceþi aminte, cã tinerimea, din fire vioaie ºi aprinsã, nu poate sã-ºi þinã în repaos nici corpul, nici limba; cã strigã ºi zburdã mereu, fãrã nici o noimã sau metodã; cã, în afarã de om, celelalte animale n-au nici o idee de ritmul care. trebuie sã le orânduiascã miºcãrile corpului ºi ale graiului; cã, în ce priveºte miºcãrile corpului, ordinea aceasta se numeºte mãsurã, iar cu privire la voce, s-a dat numele de armonie amestecului de tonuri grave ºi ascuþite, ºi acela de corea l, re unirii cântecului ºi dansului; zeii, spuneam, cuprinºi de milã pentru noi, au trimis Muzele ºi pe Apollo ca sã ia parte la serbãrile noastre ºi sã le prezideze. ªi puneau ºi pe Bachus printre ei; vã aduceþi aminte? CLINIAS: N-am uitat. A TENIANUL: Ceea ce þine de cele douã coruri dintâi, am explicat. Ne rãmâne sã vorbim despre al treilea, care nu poate fi decât acel al lui Bachus. 1 Dans în cerc, hora. 81

PLATON PLATON acesta se va alcãtui în adevãr din cei ce sunt mai mari de treizeci de ani, ºi chiar de cincizeci, pânã la ºaizeci de ani? ATENIANUL: Da, dar trebuie sã intrãm în oarecare explicaþii relativ la modul cum trebuie sã se petreacã lucrurile, spre a pãrea vrednice de crezare. CLINIAS: Sã vedem. ATENIANUL: Sunteþi de acord cu mine relativ la ceea ce spuneam adineaori? CLINIAS: Relativ la ce? ATENIANUL: Cã trebuie ca fiecare cetãþean, fãrã deosebire de vârstã, de sex, de condiþie, într-un cuvânt cã întreg statul în fiinþã sã-ºi repete fãrã încetare lui însuºi maximele de care am vorbit ºi cã în oarecare privinþe catã sã varieze ºi sã amplifice aceste cântece în atâtea moduri, încât sã nu se sature niciodatã de ele, ci sã gãseascã mereu o plãcere nouã. CLINIAS: Cine ar putea sã nu recunoascã, oare, cã nu este nimic mai bun de fãcut? ATENIANUL: Dar cu care prilej, partea cea mai bunã a cetãþenilor, aceia cãrora vârsta ºi înþelepciunea le dã o mai mare autoritate, va putea oare, cântând maximele cele mai frumoase, sã contribuie mai mult ca oricare alta la binele general al statului? Ce! Fi-vom noi aºa de nechibzuiþi ca sã nesocotim ceea ce ar putea face cântecele acestea aºa de frumoase, aºa de folositoare? CLINIAS: Dupã cele ce spui, nu e posibil a le nesocoti. ATENIANUL: Dar care ar fi modul cel mai potrivit de a se apuca de lucru? Ia, vedeþi dacã n-ar fi cumva urmãtorul. CLINIAS: Care? ATENIANUL: Nu e adevãrat cã, pe mãsurã ce îmbãtrâneºte cineva, se dezgustã de cântec ºi nu se dedã cu el decât cu mare dezgust; ºi cã, dacã n-ar fi silit de necesitatea de a cânta, cu cât cineva ar fi mai bãtrân ºi mai virtuos, cu atât ni s-ar pãrea mai ruºinos cântccul? CUNIAS: Sigur. /\TI..NIANUL: Cu atât mai mult, un bãtrân cu caracterul acesta ar roºi, ·,,, 1" "' 82 o..nt.· in picioare la teatru, în faþa unei mulþimi confuze; mai ales dacã, " " oi.1 111" i 11 "Ilt ã r orþã ºi întindere vocii sale, ar fi supus la regimul ºi

LEGI LE LEGI LE decât cu un dezgust, o ruºine ºi o scârbã extreme. CLINIAS: Nu încape îndoialã. A TENIANUL: Cum vom face spre a-i hotãrî sã cânte de bunã voie? Oare nu vom interzice mai întâi printr-o lege uzul vinului, tuturor bãieþilor pânã la optsprezece ani , fãcându-i sã înþeleagã cã nu trebuie sã verse un foc nou peste focul care mistuie corpul ºi sufletul lor, mai înainte de vârsta muncii ºi a oboselilor, de teama exaltãrii, care e fireascã tinerimii? Apoi le vom da voie sã bea cu mãsurã pânã la treizeci de ani, cu ordin de a se abþine de la orice desfrâu ºi necumpãtare. ªi numai când vor împlini patruzeci de ani vor putea sã se dedea bucuriei ospeþelor ºi a invita pe Bachus sã vinã cu ceilalþi zei sã ia parte la serbãrile ºi orgiile lor, aducând cu el bãutura aceasta divinã, pe care a dãruit-o oamenilor, ca un fel de leac contra necazurilor bãtrâneþii, spre a le reda viqiciunea anilor dintâi, a împrãºtia supãrãrile lor, a îndulci asprimea apucãturilor lor, precum focul înmoaie fierul ºi-i dã oarecare mlãdiere ºi flexibilitate. Încãlziþi de bãutura aceasta, nu se vor apuca oare, cu mai multã voioºie ºi mai puþinã anevoinþã, sã cânte ºi, dupã expresia ce am întrebuinþat-o adesea, sã facã descântãrile lor nu în faþa multor persoane, nici faþã cu strãinii, ci în faþa unui mic numãr de amici? CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: Mijlocul acesta, ce punem în lucrare, pentru a-i dispune sã-ºi amestece cântecul lor cu acela al celorlalþi , n-are nimic contra bunei-cuviinþe. CLINIAS: Absolut nimic. A TENIANUL: Dar ce cântec le vom pune în gurã? Care va ti Muza 10 lor? Nu e evident cã trebuie sã observãm ºi aici cerinþele vârstei? CLINIAS: Desigur. A TENIANUL: Care este deci muzica aceea, ce convine unor oameni divini? Oare cea a corurilor? CLINIAS: Am fi tare încurcaþi , noi cretanii , precum ºi lacedemonienii , de a ne folosi cu acest prilej de alte cântece decât acelea ce am învãþat în coruri ºi cu care suntem deprinºi. ATENIANUL: Aºa trebuie sã fie, fiindcã, în adevãr, voi n-aþi fost niciodatã în situaþia de a vã sluji de cel mai frumos dintre toate cântecele. Mulþumitã educaþiei voastre , voi vã asemãnaþi mai mult cu niºte soldaþi sub corturile taberei, decât cu niºte cetãþeni. Tineretul vostru este ca o herghelie 83

PLATON PLATON de mânji ce pasc împreunã într-o pajiºte cu un singur pãstor comun. Pãrinþii n-au drept, la voi, a smulge copilul lor din societatea celorlalþi cu tot caracterul lor sãlbatic ºi brutal, de a-l creºte în casa pãrinteascã, a-i da un educator particular ºi de a-l forma alintându-1 cu mângâieri ºi slujindu-se de celelalte mijloace potrivite în educaþia copiilor. Ar face astfel din el nu numai un soldat bun, dar ºi un cetãþean bun, capabil sã administreze afacerile publice, un ostaº mai bun, cum am spus, decât viteazul lui Tirteu, ºi care ar socoti forþa (curajul), nu ca partea cea mai însemnatã a virtuþii, ci a patra totdeauna ºi în toate situaþiile, atât pentru particulari, cât ºi pentru stat. CLINIAS: Strãine, nu ºtiu de ce înjoseºti mereu pe legiuitorii noºtri? A TENIANUL: Dacã e adevãrat cã fac eu lucrul acesta, apoi îl fac nu intenþionat. Dar lasã imputarea aceasta, crede-mã, ci sã urmãm raþiunea oriîncotro ne va conduce. Dacã de fapt descoperim o muzicã mai perfectã decât aceea a corurilor ºi a teatrelor publice, sã încercãm a le-o împãrtãºi acelora care, dupã spusa noastrã, simt dezgust pentru cealaltã ºi nu doresc sã se slujeascã decât de cea mai frumoasã. CLINIAS: Suntem datori. ATENIANUL: În toate gesturile însoþite de oarecare plãcere, nu e oare necesar ori ca plãcerea aceasta sã fie singura calitate ce le face vrednice de dorinþa noastrã, ori sãi se adauge oarecare principiu de bunãtate intrinsecã, ori în fine de utilitate? Spre exemplu, mâncatul, bãutul, în general orice hranã are oarecare dulceaþã inerentã ei, numitã plãcere (a gustului), însã bunãtatea sa intrinsecã ºi utilitatea sa constau în aceea cã sunt sãnãtoase pentru corp. CLINIAS: Recunosc. ATENIANUL: ªtiinþa este ºi ea însoþitã de plãcere intelectualã, însã pentru ca ea sã aibã ºi raþiunea dreaptã, ºi utilitatea ºi binele ºi frumosul, catã sã se desãvârºeascã prin mijlocul adevãrului. CLINIAS: Aºa este. ATENJANUL: Însã artele de imitaþie nu produc, oare, ºi ele plãcere reproducând realitatea? ªi întipãrirea produsã de aceastã reprezentare, când are loc, n-avem drept s-o numim plãcere esteticã? CLINIAS : Da. ATENIANUL: Cu toate acestea, bunãtatea intrinsecã a operelor de artã nu depinde de plãcerea ce o produc, ci, spre a o exprima într-un cuvânt, de raportul de egalitate (proporþia), de analogia între imitaþie ºi lucrul imitat. 84

LEGILE LEGILE ATENIANUL: Plãcerea nu este deci o regulã sigurã de judecatã, decât cu privire la lucrurile care n-au ca scop nici utilitatea, nici adevãruh nici analogia ºi care pe de altã parte nu aduc nici o pagubã, dar pe care lumea cautã a ºi le procura numai în vederea acestei plãceri estetice, care însoþeºte câteodatã utilitatea, adevãrul, analogia, ºi care se numeºte propriu plãcere, când eliminãm din ca aceste trei noþiuni din urmã. CLINIAS: Vorbeºti doar de plãcerea care n-are nimic dãunãtor. A TENIANUL: Da, ºi îi dau numele de joc, când de altminteri nu este urmatã de nici un rãu ºi de nici un bine mai însemnat. CLINIAS: Ai dreptate. A TENIANUL: Din aceste principii nu trebuie oare a trage concluzia cã nu plãcerea ºi nici pãrerea neadevãratã (iluzia) este criteriul artelor ce constau în imitaþie ºi raporturi de egalitate? Cãci egalitatea ºi proporþia nu sunt bazate nici pe percepþia simþurilor, nici pe plãcerea ce se poate gãsi în ele, ci în primul rând pe adevãr ºi aproape pe nimic altceva. CLINIAS: Desigur. ATENIANUt: Ce este muzica, decât o artã de reprezentare ºi de imitaþie? CLINIAS: Cum altfel? ATENIANUL: Deci nu trebuie a asculta pe criticii care susþin cã trebuie a judeca muzica cu criteriul plãcerii, nici a considera demnã de atenþia noastrã, pe aceea care n-ar avea alt obiect decât plãcerea, ci pe aceea conformã în sine cu frumosul. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Astfel, aceia, care umblã dupã muzica cea mai frumoasã, vor cãuta nu muzica plãcutã, ci pe cea virtuoasã (moralã). Principiul imitaþiei adevãrate constã, am spus, în a reda modelul propus atât cât este ºi cum este. CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Oricine va recunoaºte adevãrul acesta referitor la muzicã, anume cã lucrãrile ei sunt numai imitaþie ºi reprezentare, ºi acest lucru nu-l vor recunoaºte ºi poeþii ºi auditorii ºi actorii. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Prin urmare, pentru ca sã nu ne înºelãm în judecata noastrã despre lucrãrile acestea, trebuie sã cunoaºtem ceea ce ele exprimã, cãci dacã nu cunoaºtem lucrul ce vrem a-1 reda ºi a cãrui reprezentare este, 85

PLATON PLATON de realizare. CLINIAS: În adevãr, nu ne va fi uºor. A TENIANUL: Însã cel care nu va ºti dacã s-au respectat principiile imitaþiei, cum va putea deosebi dacã opera e bunã ori rea? Dar nu mã exprim tocmai clar, poate cã voi fi mai înþeles în chipul acesta. CLINIAS: Cum? 11 A TENIANUL: Existã un numãr infinit de reprezentãri care se adreseazã vederii. CLINIAS: Da. Dacã nu va cunoaºte ce este fiecare din corpurile propuse pentru imitat, poate cineva sã cunoascã vreodatã dacã sunt exacte formal, dacã sunt pãstrate proporþiile, dacã fiecare parte este în poziþia convenabilã ºi dacã e tot aºa cu culorile ºi figurile; sau dacã nu cumva toate acestea au fost greºite ºi fãcute anapoda? Oare vi se pare cã poate sã se pronunþe cineva în materia aceasta, dacã nu ºtie ce este animalul propus pentru imitat? CLINIAS: Cum sã poatã? A TENIANUL: Dar dacã ºtim cã s-a pictat ori sculptat un om ºi pãrþile sale, cu culoarea ºi forma potrivite, oare nu în mod necesar acela, care ºtie lucrul acesta, va fi în stare de asemenea sã ºtie dacã opera e frumoasã, ori în ce privinþã este lipsitã de frumuseþe? CLINIAS: Dar atunci toþi ne-am pricepe în picturã. ATENIANUL: Foarte drept vorbeºti. În general, cu privire la orice imitaþie, fie în picturã, fie în muzicã, fie în orice altã artã, oare criticul nu trebuie, spre a-ºi da o pãrere sãnãtoasã, sã cunoascã aceste trei lucruri: întâi sã ºtie ce este lucrul, apoi dacã imitaþia este fidelã, al treilea dacã este bine fãcutã, fie cu privire la vorbe, fie ca melodie, fie ca mãsurã? CLINIAS: Mi se pare cã da. ATENIANUL: Sã nu ne fie silã a expune dificultatea care este în muzicã, fiindcã ea este lãudatã mai mult decât celelalte imitaþii; de aceea cere ºi cea mai mare grijã. O greºealã ar fi aici foarte dãunãtoare, creând moravuri rele, ºi totodatã e foarte greu de observat, fiindcã poeþii sunt mai slabi decât chiar Muzele. Cãci niciodatã ele nu se vor depãrta într-atâta de adevãr, încât sã adapteze la cuvinte -pe care le-ar fi creat pentru bãrbaþi -figuri ºi o melodie care convin numai femeilor; sau sã împreune mãsuri potrivite pentru niºte oameni liberi; sau, în fine, sã acomodeze cu niºte figuri ºi mãsuri pline de nobleþe o melodie ori cuvinte respingãtoare. 86

LEGILE LEGILE o manie barbarã ºi o adevãratã ºarlatanie, de a cânta astfel din lirã sau din flaut altfel decât ca acompaniament al dansului sau al vocii. Iatã ce aveam de spus în privinþa aceasta. De altfel noi nu cercetãm aici ce fel de muzicã nu e potrivitã pentru cetãþenii noºtri de la treizeci ºi pânã peste cincizeci de ani, ci pe acela care le convine, ºi pare cã rezultã din discuþia aceasta cã bãtrânii de cincizeci de ani, obligaþi sã cânte, catã sã fie foarte bine instruiþi în muzica corurilor, fiindcã ei au datoria sã discearnã ºi sã simtã cu toatã delicateþea toate speciile de mãsuri ºi armonii. Fãrã aceastã instrucþie, cum vor cunoaºte când o melodie e justã, când e necesarã gama dorianã ºi când nu, ºi dacã mãsura pe care compozitorul a adaptat-o melodiei e cea potrivitã sau nu? CLINIAS: Evident cã nu vor putea. A TENIANUL: În adevãr, cea mai mare parte din spectatori sunt ridicoli închipuindu-ºi cã ar fi în stare sã judece dacã o arie e bine sau rãu compusã, ca mãsurã sau armonie, fiindcã ei au învãþat sã cânte ºi sã joace prin constrângere. De fapt, întrucât ei fac artã din rutinã ºi fãrã principii, nu ajung sã înþeleagã cã e justã melodia numai când are caracterul ei propriu ºi cã e falsã în cazul contrar. CLINIAS: Condiþie necesarã. A TENIANUL: Cum va putea sã-ºi dea seama dacã e frumoasã o operã, o execuþie, cel care nu cunoaºte natura intimã a obiectului reprezentat în acea bucatã de artã? CLINIAS : Cum sã poatã? ATENIANUL: Rezultã de aci cã se impune ca aceia, invitaþi sã cânte 12 aici, ºi pe care îi supunem în scopul acesta Ia o constrângere blândã, sã fie 87

PLATON PLATON CLINIAS: În adevãr, de neînlãturat. ATENIANUL: În momentele acestea fiecare, mai uºuratic ca de obicei, se ridicã vesel ºi se apucã sã vorbeascã liber despre orice, dar nu ascultã nimic din cele ce spun alþii, ºi se crede cã s-a fãcut conducãtorul plãcut atât al sãu însuºi, cât ºi al celorlalþi. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Atunci, spuneam noi, sufletele bãutorilor, încãlzite de vin ca fierul la foc, întineresc ºi se învioreazã, oarecum, astfel cã ar ajunge tot aºa de ascultãtoare ºi mlãdioase ca acelea ale copiilor în mâinile unui om, ce ar avea autoritatea ºi capacitatea cerute spre a-i îndruma ºi forma. Omul acesta este acelaºi cu legiuitorul cel bun: efectul legilor sale cu privire la ospeþe trebuie sã fie de-a face sã treacã la o dispoziþie cu totul contrarã pe acest bãutor plin de cutezanþã ºi de încredere, care trece mãsura neruºinãrii, incapabil a se supune rânduielii de a vorbi, de a tãcea, de a bea ºi a cânta la rândul sãu; trebuie ca el sã strecoare fãrã ca el sã bage de seamã, în sutletul sãu, spre a se împotrivi neruºinãrii nãvãlitoare, teama cea mai frumoasã, teama aceasta divinã, ce am numit-o ruºine ºi pudoare. 88

LEGILE LEGILE . ATENIANUL: Aceleaºi legi vor mai avea ca paznici, ºi conlucrãtori, ' oameni vrãjmaºi ai zgomotului ºi amici ai cumpãtãrii, care sã prezi dezc adunarea bãutorilor. Pentru cã fãrã asemenea capi e mai anevoie a combate neînfrânarea decât a învinge cu sânge rece pe un inimic fãrã un general. Cine nu se poate conduce singur, sã se supunã îndrum::::ii acestor capi ºi sã fie o necinste deopotrivã de mare sau chiar mai mare, a nu asculta de comandanþii aceºtia ai zeului Dionysos, bãtrâni mai în vârstã de ºaizeci de ani, decât a nu asculta de comandanþii lui Arcs. CLINIAS: E drept. A TENIANUL: Dacã praznicele comune ºi adunãrile sãrbãtoreºti ar decurge astfel, dacã bãutorii s-ar conforma în toate momentele cu regulile ºi voinþa celor cumpãtaþi, nu e adevãrat cã oaspeþii s-ar folosi mult de ele ºi , în Joc sã se despartã ca astãzi, cu scandal, certaþi unii cu alþii, s-ar pãrãsi ºi mai buni prieteni ca înainte? CLINIAS: Recunosc, numai sã se respecte odatã ºi odatã regulamentul ce ne cxpuscºi. ATENIANUL: Aºadar sã nu mai condamnãm necondiþionat darul 13 acesta al lui Dionysos, ca pc un viciu ce trebuie înlãturat din orice stat. Ar mai fi multe de spus spre lauda lui , dar n--aº cuteza sã vorbesc mulþimii despre binele cel mai mare pc care zeul acesta îl aduce omenirii, fiindcã prostimea înþelege greºit, fãcându-ºi o idee falsã despre lucrul acesta. CLINIAS: Despre ce c vorba? ATENIANUL: Este o tradiþie ºi nu ºtiu ce zvon, cã Hcra, mama vitrcgã a lui Dionysos, i-a zãpãcit mintea ºi simþirca fiului ci, ºi cã el, spre a se rãzbuna contra ci , a inventat bacanalcle ºi dansurile cxtatice ºi în scopul acesta ne-a dãruit vinul. Cât mã priveºte, las sã pãlãvrãgcascã asemenea fabule pe acei ce cred cã pot vorbi fãrã rãspundere asemenea vorbe despre zei. Ceea ce ºtiu e cã nici un om nu vine pe lume cu raþiunea întreagã, pc care va avea-o într-o zi, când va ajunge la maturitate. În rãstimpul cât n-a dobândit toatã mintea ce se cuvine firii sale de om, este ca un nebun ce strigã fãrã noimã ºi zburdã mereu fãrã sã poatã sta pe loc. Sã ne amintim cã am stabilit împreunã cã acestea sunt începuturile muzicii ºi gimnasticii. CLINIAS: Da, ne aducem aminte. A TENIANUL: ªi cã tot de aici ºi-au format noþiuni despre mãsurã ºi armonie, sub inspiraþia lui Apollo, a Muzclor ºi a lui Bachus? 89

PLATON PLATON ATENIANUL: Dupã prejudecata vulgarã, vinul a fost dat oamenilor ca sã ne zãpãceascã ºi ca zeul sã-ºi rãzbune pe oameni, însã, dupã cele spuse de noi acum, el apare ca un leac, înzestrat cu o putere contrarã, ca sã redea sufletului ruºinea, corpului, sãnãtate ºi vigoare. CLINIAS: Foarte frumos ai reamintit, strãine, cuprinsul celor spuse. ATENIANUL: Aºadar am desluºit jumãtate din ceea ce alcãtuieºte corea ; desluºi-vom ºi cealaltã jumãtate, ori o vom lãsa la o parte? CLINIAS: Care este jumãtatea cealaltã ºi cum faci deosebirea? ATENIANUL: Corea , dacã nu mã înºel , în întregul sãu este toatã educaþia. Una din pãrþile sale cuprinde mãsura ºi armonia, care slujesc a regla vocea. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Cealaltã parte, care se ocupã cu miºcarea corpului, are ca parte comunã cu inflexiunea vocii, mãsura ºi, ca parte proprie, figura (gestul), dupã cum inflcxiunea vocii are melodia. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: S-a dat, nu ºtiu pentru care motiv, numele de muzicã artei care, ritmând vocea, trece în suflet ºi îi insuflã gustul virtuþii. CLINIAS: ªi foarte bine s-a numit. ATENIANUL: Cât priveºte miºcãrile corpului, a cãror combinaþie alcãtuieºte ceea ce numim dans, când îºi propun ca þintã perfecþionarea corpului, numim gimnasticã arta care are scopul acesta. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Spuneam deci, ºi o repet, cã am vorbit de ajuns de aceastã jumãtate a coreci, care se numeºte muzicã. Cât priveºte cealaltã jumãtate, sã vorbim ºi despre ea? Sau ce este de fãcut? CLINIAS: Ce crezi tu, strãine, cã trebuie sã rãspundã la o asemenea întrebare niºte cretani ºi lacedemonieni , când, dupã ce li s-a vorbit multã vreme despre muzicã, nu li s-a spus încã nimic despre gimnasticã? ATENIANUL: Întrebându-mã astfel , tu mi-ai rãspuns clar; ºi vãd cã întrebarea aceasta nu numai cã este un rãspuns la întrebarea mea, dar încã ..i un îndemn de a vorbi despre gimnasticã. CLINIAS : Ai intrat deplin în gândurile mele ºi te rog sã þii seamã de l'lc. /\TENlANUL: Voi face-o cu atât mai bucuros, cu cât având sã dezvolt o mall'l"il' care vã este cunoscutã ca ºi mie, îmi va fi mai bine sã mã fac 90

LEGILE LEGILE decât în muzicã. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Distracþia aceasta ºi-a luat începutul în naturã, care 14 învaþã pe orice animal sã salte când e tânãr. Omul singur, dupã cum am spus, având dintre toate animalele sentimentul mãsurii, s-a slujit de el spre a inventa dansul , mai apoi melodia, deºteptând m el amintirea ºi sentimentul mãsurii; din reunirea lor s-a creat corea . cu toate jocurile ce þin de ea. CLINIAS: Foarte adevãrat. A TEN lANUL: Am analizat pânã acum una din aceste arte; pe urmã vom încerca sã explicãm pe cealaltã. CLINIAS: Fie. ATENIANUL: Dar, mai înainte de a trece mai departe, sã întocmim, dacã credeþi , un ultim regulament pentru þinerea ospeþdor. CLINIAS: Care regulament, te rog? A TENIANUL: În orice stat, unde þinerea meselor publice se socoteºte ca un procedeu însemnat, dacã se cãlãuzesc dupã regulile ºi normele prescrise de noi, fãcându-se din ele un exerciþiu ºi o ºcoalã a cumpãtãrii ºi unde cetãþenii îºi vor permite, pãstrând aceleaºi limite, folosinþa celorlalte plãceri, cu scopul de a se deprinde sã le învingã -o asemenea procedare e de recomandat tuturor. Dar dacã se servesc de banchete numai ca de o distracþie, dacã se permite oricui sã bea, oricând vrea, cât vrea, ce vrea, cu cine îi place, fãrã sã þinã socotealã de nici o normã, decât de aceea ce-i va plãcea, niciodatã nu voi încuviinþa cu vocea mea pe nici un particular ºi pe nici un stat sã se foloseascã de beþie. Din contrã, aº prefera în locul datinei cretanilor ºi lacedemonienilor legea cartaginezilor, care interzice vinul tuturor celor ce poartã arme, ºi îi obligã sã bea numai apã cât timp þine rãzboiul. În cuprinsul zidurilor ea ordonã aceeaºi abstinenþã sclavilor de ambele sexe, magistraþilor pe timpul anului, când sunt în funcþiune, piloþilor ºi judecãtorilor în exerciþiul funcþiunilor lor ºi tuturor celor þinuþi sã ia parte la o adunare spre a delibera relativ la vreo chestiune importantã. Ea mai impune tuturor aceeaºi opreliºte de a bea în timpul zilei, decât numai în caz de boalã ºi spre a-ºi repara forþele, ºi tot aºa în timpul nopþii, celor însuraþi, când îºi pun în gând sã facã copii. S-ar putea enumera multe alte împrejurãri când bunul-simþ ºi legile ar trebui sã opreascã uzul vinului. Din momentul acesta doar puþine vii ar mai fi necesare unui stat, oricât de întins 91

PLATON PLATON l-am presupune; ºi împãrþindu-se pãmânturi pentru cultura celorlalte bucate ºi a tot ce serveºte pentru trebuinþele vieþii, cea mai micã întindere ar fi cea destinatã viilor. latã ideea cu care þin sã termin convorbirea relativ la materia aceasta. CLINIAS: O lãudãm ºi o aprobãm.

CARTEA a III-a

ATENIANUL: Am vorbit destul despre subiectul acesta. Acum, sã cãutãm originea guvemãmintelor. Calea cea mai lesnicioasã ºi cea mai sigurã pentru a o descoperi nu este aceasta? CLINIAS: Care? ATENIANUL: Aceea pe care trebuie sã apuce cineva, când vrea sã-ºi dea socotealã despre deosebitele schimbãri succesive ce au avut loc în state, atât în bine, cât ºi în rãu. CLINIAS: Ei bine! Care este? ATENIANUL: Este, cred, sã ne reîntoarcem pânã la o..iginea timpurilor aproape infinite, care s-au scurs, ºi a revoluþiilor întâmplate în acest rãstimp. CLINIAS: Cum înþelegi aceasta? ATENIANUL: Ia spune-mi: ai putea calcula cam cât timp a trecut de când s-au întemeiat cele dintâi societãþi, ºi de când oamenii trãiesc dupã legi? CLINIAS: Nu-i deloc uºor. ATENIANUL: Vremea aceasta este desigur foarte îndepãrtatã ºi se pierde în infinit. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: De atunci nu s-au constituit oare un numãr uimitor de state, pe când altele, tot atâtea la numãr, au fost cu totul nimicite? ªi pe timpul cât au dãinuit, nu ºi-au schimbat de mai multe ori guvemãmântul? 93

PLATON PLATON trecut oare rând pc rând de la virtute la viciu, ºi de la viciu la virtute? CLINIAS: Toate acestea s-au întâmplat în mod necesar. ATENIANUL: Sã încercãm a descoperi , dacã e posibil, cauza acestor prefaccri: poate cã ne va arãta formarea ºi dezvoltarea guvernãmintclor. CLINIAS: Ai dreptate: desluºeºte-ne deci ideile tale despre aceasta; vom face sforþãri sã te urmãrim. ATENIANUL: Credeþi oare ce spun tradiþiile cele vechi? CLINIAS: Ce spun ele? A TENIANUL: Cã neamul omenesc a fost distrus de mai multe ori de potopuri, molime ºi alte prãpãduri asemãnãtoare, care n-au cruþat decât un numãr foarte mic de oameni. CLINIAS: Foarte probabil. ATENIANUL: Sã ne închipuim, deci, una din aceste catastrofe generale, de exemplu aceea pricinuitã altã datã de un potop. CLlNIAS: Ce idee trebuie sã ne facem despre ea? ATENIANUL: Au scãpat atunci de pustiirea universalã numai locuitorii de pe piscurile munþilor, unde se pãstrarã astfel câteva scântei slabe ale neamului omenesc. CLINIAS : Lucrul e evident. ATENIANUL: Era în firea lucrurilor ca muntenii aceºtia sã nu fi cunoscut deloc artele, invenþiile pe care ambiþia ºi lãcomia le-au nãscocit în oraºe, mijloacele concepute de civilizaþii ca sã-ºi dãuneze unii altora. CLINIAS : Aºa trebuie sã fi fost. A TENIANUL: Sã admitem, deci, cã oraºele situate la câmpie ºi pe þãrmurile mãrii s-au înecat ºi au pierit în vremea aceea. CLINIAS: Da. A TENIANUL: Nu vom admite de asemenea cã uneltele descoperite pânã atunci în artele folositoare, în politicã ºi în celelalte ºtiinþe s-au pierdut toate fãrã sã mai rãmânã cea mai slabã urmã? CLINIAS: Evident ºi cum s-ar mai fi inventat ceva nou, dacã cunoºtintele omeneºti n-ar fi înaintat pânã în starea de astãzi? Cine a supravieþuit potopului nu s-a îndoit cã mii ºi mii de ani se scurseserã pânã la el; ºi nu e mai mult de o mic sau douã mii de ani, de când s-au fãcut descoperirile atribuite lui Dedai, Orfeu, Palamede, invenþia flautului, datoritã lui Massia ºi lui Olimp, aceea a lirei ce aparþine lui Arnfion ºi atâþia al þi nãscuþi de ieri , dacã pot zice astfe! . 94

LEGILE LEGILE CLINIAS: Vorbeºti de Epimenide? A TENIANUL: Da, de el. Dupã voi, el ar fi fost mai ingenios decât cei mai iscusiþi oameni ºi, precum se spune la voi, el a înfãptuit aceea ce Hesiod doar a putut întrevedea în scrierile sale. CLINIAS: Da, aºa se vorbeºte la noi. ATENIANUL: Aºadar, astfel era starea lumii la finele acestui potop universal. Pretutindeni, spectacolul unei singurãtãþi imense ºi înspãimântãtoare. Þãri nemãsurate, fãrã locuitori. Celelalte dobitoace pierind, câteva turme de boi ºi capre erau singurele mijloace de trai. CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Cât priveºte societatea, guvemãmântul, legile, ceea ce face subiectul acestei convorbiri , credeþi cã au pãstrat ci cea mai slabã amintire despre ele? CLINIAS : Nicidecum. ATENIANUL: Astfel, numai din starea aceasta, de dupã potop, s-au format tot ce vedem astãzi, societãþi, guvemãminte, arte ºi legi, multe vicii ºi multe virtuþi. CLINIAS: Cum aºa, te rog? A TENIANUL: Crezi tu cã cei de atunci, întrucât nu încercaserã o mulþime de foloase ºi de rele nãscute în sânul societãþilor noastre, au fost oare cu totul buni, ori cu totul rãi? CLINIAS : Ai dreptate, înþelegem ideea ta. A TENIANUL: Deci numai cu vremea ºi pe mãsurã ce specia noastrã se înmulþea, lucrurile au ajuns în punctul unde le vedem. CLINIAS : Foarte bine. ATENIANUL: Aceastã schimbare, dupã toatã aparenþa, nu s-a fãcut deodatã, ci puþin câte puþin ºi într-un mare rãstimp. CLINIAS: Cu adevãrat, nu a fost posibil sã se petreacã altfel. ATENIANUL: Într-adevãr, amintirea potopului trebuia sã însufle prea mare temere, pentm ca lumea sã se coboare de la munte la câmpie. CLINIAS: Netãgãduit. A TENIANUL: Numãrul cel mic de oameni nu fãcea oare ca întâlnirile lor sã fie foarte plãcute? De altfel, cum sã se apropie, când pierderea artelor le luase aproape toate mijloacele de a se transporta unii la alþii, fie pe uscat, fie pe mare? Nu era deci aproape deloc posibil oamenilor sã aibã oarecare 95

PLATON PLATON CLINIAS: Aceasta nu se putea petrece altfel. A TENIANUL: Dupã câte generaþii, credeþi, cã s-a fãcut aceastã descoperire? CLINIAS: Evident cã numai dupã un foarte mare numãr de ani. ATENIANUL: Astfel toate artele care nu se pot lipsi de fier, de aramã ºi alte metale, trebuie cã n-au fost cunoscute în tot rãstimpul acesta, ºi chiar mai mult timp. CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Prin urmare, neînþelegerea ºi rãzboiul fuseserã de asemenea alungate din aproape toate locurile lumii. CLINIAS: Cum aºa? A TENIANUL: Mai întâi oamenii gãseau în numãrul lor cel mic un motiv de a se iubi ºi a þine unul la altul. Apoi nu erau siliþi sã se lupte între ei pentru hranã, fiindcã toþi, afarã poate de câþiva la început, aveau din belºug pãºuni, de unde îºi scoteau pe atunci întreþinerea lor de cãpetenie: astfel nu duceau lipsã nici de carne, nici de lapte. Pe deasupra, vânãtoarea le aducea mâncãri alese, ºi din belºug. Aveau veºminte fie pentru ziuã, fie pentru noapte, colibe ºi vase de tot felul, atât de acelea care se slujesc la foc, cât ºi de celelalte, cãci nu e nevoie de fier pentru a lucra argila, nici pentru a þese; ºi unii au voit ca aceste douã arte sã slujeascã la trebuinþele noastre, în materia aceasta, pentru ca neamul omenesc, când s-ar gãsi în asemenea strâmtorãri, sã poatã a se conserva ºi înmulþi. Cu atâtea înlesniri, sãrãcia lor nu putea sã fie aºa de mare, ca sã aducã certuri între ei. De altã parte, nu se poate zice cã erau bogaþi, pentru cã nu posedau nici aur, nici argint. Decât, în orice societate, în care nu se cunoaºte nici bogãþia, nici sãrãcia, datinile trebuie sã fie foarte curate; cãci nici desfrâu!, nici nedreptatea, nici gelozia ºi pizma n-ar putea sã-ºi aibã locul acolo. Erau deci virtuoºi pentru acest motiv, precum ºi din pricina simplitãþii lor extreme; ea îi împiedica a se îndoi de cuvântãrile ce li se þineau cu privire la virtute ºi vicii: din contra, ..i le dãdeau crezãmânt ºi-ºi potriveau în mod simplu purtarea cu ele. Nu erau aºa de abili spre a bãnui, cum se face astãzi, cã aceste discursuri sunt minciuni; ºi, luând drept adevãrate cele spuse cu 96

LEGILE LEGILE erau întocmai aºa cum îi zugrãvii . CLINIAS: Suntem de pãrerea ta, Mcgillos ºi cu mine. A TENIANUL: Putem deci afirma cã, timp de mai multe generaþii, oamenii din vremea aceea au fost mai puþin practici decât aceia care au trãit nemijlocit înaintea potopului, ºi decât cei din zilele noastre; cã au fost mai neºtiutori în nenumãrate arte, mai cu seamã în arta rãzboiului, ºi în lupteie de uscat ºi de mare, aºa cum au loc astãzi; cã nu cunoºteau nici procesele ºi neînþelegerile care au loc numai în societatea civilã, ºi unde se întrebuinþeazã, atât în vorbe, cât ºi în fapte, toate vicleºugurile închipuite spre a-ºi face rãu ºi mii de nedreptãþi unii altora, dar cã erau mai simpli , mai curajoºi, mai cumpãtaþi ºi mai drepþi în toate. Am spus pricina acestui lucru. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Aceste amãnunte, precum ºi acelea pe care avem de gând sã le adãugãm, tind a ne arãta cum legile ajunserã necesare oamenilor de atunci ºi care a fost legiuitorul lor. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Nu e adevãrat cã. în vremea aceea, n-aveau nici o trebuinþã de legiuitor ºi cã nu în asemenea împrejurãri iau de obicei naºtere legile? Cãci scrisul nu era cunoscut pe atunci; datina ºi ceea ce se numeºte tradiþie oralã erau singurele reguli de purtare. CLINIAS: Aºa se pare. ATENIANUL: Cât despre guvemãmântul de atunci, iatã cam cum trebuie sã-i fi fost forma. CLINIAS: Care formã? ATENIANUL: Mi se pare cã oamenii din vremea aceea nu cunoºteau alt guvemãmânt decât patriarhatul , din care se mai vãd încã câteva urme în 1 mai multe locuri la greci ºi la barbari . Homer spune undeva cã guvemãmântul acesta era acela al ciclopilor: "Ei nu þin sfat în comun; la ei nu se împarte dreptatea. Locuiesc în peºteri adânci, pe piscurile munþilor înalþi; acolo, fiecare face legi femeii ºi copiilor sãi, pãsându-i prea puþin de vecinul sãu". 1 Ocliseea, lX, v. 112. 97

PLATON PLATON MEGILLOS: Cât despre noi, citim mult pe Homer', ºi ni se pare superior celorlalþi poeþi , deºi îndeobºte moravurile pe care le descrie sunt mai degrabã ioniene, decât lacedemoniene. Locul, pe care-I citezi, vine câteodatã în sprijinul cuvântului tãu: poetul se slujeºte de o poveste spre a zugrãvi starea primitivã, ca pe o stare sãlbaticã. A TENIANUL: E adevãrat cã Homer pledeazã pentru mine; ºi mãrturia lui poate sã ne slujeascã a proba cã au fost altãdatã guvernãminte de natura aceasta . CLINIAS : Foarte bine . ATENIANUL: Guvemãmintele acestea nu se formeazã oare din familii despãrþite ca locuinþã ºi împrãºtiate ici ºi colo din pricina a cine ºtie ce prãpãd universal? ªi cel mai vechi nu are oare autoritatea, pentru motivul cã îi este transmisã de la tatã ºi mamã ca o moºtenire, aºa cã ceilalþi, strânºi în jurul lui, ca niºte pui în jurul mamei lor, nu formeazã decât un singur grup, ºi trãiesc supuºi puterii pãrinteºti, ºi celei mai drepte dintre regalitãþi? CLINIAS : Desigur. ATENIANUL: Cu timpul aceste familii, devenind mai numeroase, se reunesc; comunitatea se intinde; lumea se ocupã cu agricultura, mai întâi se culti vã povârniºurile munþilor; în chip de ziduri, se planteazã garduri vii, ca sã slujeascã de brâu (oraºului) ºi de adãpost contra fiarelor; ºi din toate astea se formeazã o locuinþã destul de vastã ºi comunã tuturor. CLINIAS: E firesc ca lucrurile sã se fi petrecut astfel. ATENIANUL: Ceea ce adaug eu e oare mai puþin firesc? CLINIAS: Ce? A TENIANUL: Familiile acestea mari, formându-se astfel din familiile primitive, fiecare din acestea a trebuit sã se înfãþiºeze având în fruntea sa pe cel mai bãtrân, în calitate de ºef. Pe deasupra, deoarece trãiserã pânã atunci despãrþite unele de altele, ºi întrucât primiserã de la pãrinþii lor principii diferite cu privire la cultul zeilor ºi la relaþiile sociale , unele arãtând apucãturi mai blânde, iar altele mai aspre, dupã spiritul pãrinþilor care-ºi 1 Licurg reducea epopeile lui Homer, aºa spunea legenda, la Lacedemona, la reîntoarc erea sa din lonia. 98

LEGILE LEGILE CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: ªi printr-o urmare fireascã, fiecare va fi trebuit sã prefere datinile sale acelora ale altor familii. CLINIAS: Da. A TENIANUL: Dacã nu mã înºel, iatã-ne sosiþi. fãrã sã bãgãm de seamã, la originea legiuirii. CLINJAS: Cred ºi eu. ATENIANUL: În adevãr, în urma acestor deosebiri de datini, va fi fost 4 trebuinþã ca diversele ginþi sã se adune în comun ºi ca ele sã însãrcineze pe câþiva dintre membrii lor cu cercetarea diferitelor datini particulare. Aceºtia, dupã ce au luat din fiecare dintre aceste datini ceea ce socoteau mai bun, le vor fi propus ºefilor ºi capilor de ginþi, ca tot atâtor regi, ºi astfel îºi vor fi câºtigat titlul de legiuitori. În urmã se vor ti numit ºefi; ºi patriarhatul va fi lãsat locul aristocraþiei sau monarhiei. CLINIAS: Orânduirea lucrurilor îi va fi condus treptat acolo. ATENIANUL: Sã mai vorbim de o a treia speþã de guvernãmânt, care îmbrãþiºeazã pe toate celelalte, ºi toate accidentele cãrora statele sunt supuse. CLINIAS: Care este aceea? ATENIANUL: Aceea pe care Homer1 o indicã, în urma celei de a doua, ºi iatã cum desluºeºte el lucrul: "Dardanos a construit un oraº numit cu numele sãu, Dardania. Zidurile consfinþite ale Ilionului, oraº format din conlucrarea diferitelor popoare, nu se ridicaserã încã în câmpie; dar ei continuau sã locuiascã la poalele muntelui lda, de unde curg atâtea izvoare". Aceste versuri, ºi cele pe care le-am vãzut relative la ciclopi, i-au fost inspirate îarã îndoialã de cãtre zei, ºi sunt cu totul potrivite firii. Cãci poeþii sunt de neam divin, ºi atunci când cântã, Graþiile ºi Muzele le descoperã adesea adevãrul. CLINIAS: Sunt încredinþat de aceasta. 1 1/iada. XX, v. 215. 99

PLATON PLATON CLINIAS : Da. ATENIANUL: Deci dupã ce pãrãsirã înãlþimile, întemeiarã Ilionul într-o câmpie frumoasã ºi întinsã, pe un dâmb mic, stropit de diferitele râuri care se coborau din muntele Ida. CLINIAS: Aºa se povesteºte. ATENIANUL: Nu crezi cã aceasta n-a trebuit sã aibã loc decât cu multe veacuri dupã potop? CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Oamenii de atunci trebuie sã fi pierdut cu totul amintirea acestui potop groaznic, ca sã îndrãzneascã sã-ºi aºeze astfel oraºul lor dedesubtul mai multor râuri, care curgeau dintr-un loc foarte înalt ºi pentru ca sã se creadã în siguranþã pe un teren nu tocmai înalt. CLINIAS: Nimic nu probeazã mai bine cât de îndepãrtaþi erau de vremea când s-a petrecut potopul. ATENIANUL: ªi cum neamul omenesc se înmulþea, se întemeiarã fãrã îndoialã alte oraºe atunci, în mai multe locuri. CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Se pot pune în numãrul acesta acelea care au fãcut o expediþie contra Ilionului ºi care nu se temurã sã o facã pe mare, fiindcã de pe atunci marea nu mai înspãimânta pe nimeni ºi toate neamurile se serveau de ea. CLINIAS: Aºa se pare. ATENIANUL: Aheii rãsturnarã Troia numai dupã ce o asediarã timp de zece ani. MEGILLOS: Adevãrat. ATENIANUL: Ori, tot timpul acesta cât a þinut asediu! Ilionului, în patriile celor mai mulþi asediatori au avut loc mari frãmântãri, provocate de rãscoala tinerilor rãmaºi acasã, care au primit rãu pe învingãtorii întorºi în familiile lor. Aºa cã în toate locurile se auzea vorbindu-se de morþi, asasinate, exiluri. Câtva timp în urmã exilaþii se aºezarã din nou cu ajutorul armelor, pãrãsind numele de ahei spre a-l lua pe acela de dorieni, fiindcã cel din fruntea exilaþilor era dorian. Cu faptele acestea, cel puþin, începe istoria noastrã legendarã, a lacedemonienilor. MEGILLOS: Aºa e. 100

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Strãine, dacã vreun zeu ne-ar asigura cã, reîntorº i la cercetarea legilor. am auzi vorbe tot aºa de frumoase ºi subs tanþiale ca ºi cele auzite pânã acum, aº face calea cea mai lungã ºi ziua aceasta mi s-ar pãrea scurtã, deºi ne aflãm în anotimpul când soarele trece de la semnele de varã la cele de iarnã. ATENIANUL: Adicã sunteþi de pãrere sã începem cercetarea aceasta? MEGJLLOS : Da, desigur. A TENIANUL: Sã ne ducem deci cu minte:t la vremile acelea, când strãbunii noºtri puserã stãpânire deplinã pc Lacedemona, Argos. Mcsenia ºi pe teritoriile lor. Atunci, precum spune tradiþia, împ:-;; \Îild armata lor în trei pãrþi, hotãrârã sã fundeze aceste trei state , Argos, Mcsenia, Lacedemona. MEGILLOS: Da, desigur. ATENIANUL: ªi rege al Argosul ui se alese Temen, al Mescniei, Cresfontc ºi ai LaceJemonei. Procle ºi Euri: tene. MEGILLOS: Aºa e. ATENIANUL: Dar, spune-mi, când regalitatea sau orice altã formã de guvernãmânt piere, nu este ea însãºi cauza pieirii sale? Am uitat cã adineaori , când am ajuns la chestiunea aceasta, am recunoscut acest adevãr? MEGILLOS: Nu, n-am uitat. 101

PlXfON PlXfON MEGILLOS: Ba da. ATENTANUL: Pactul acesta, fie cã avea autor pe regi sau pe alþii, era pentru aceste trei state un izvor de mari foloase, aºa cum nu se mai gãsesc vreodatã în vreo constituþie politicã . MEGILLOS: Ce foloase? ATENIANUL: De a avea mereu douã state aliate protectoare ºi rãzbunãtoare ale legilor, contra unui al treile.a, dacã acesta ar încerca sã le înfrângã. MEGJLLOS: Evident. ATENIANUL: Totuºi se recomandã îndeobºte legiuitorilor sã aducã astfel de legi pe care poporul ºi gloatele sã primeascã bucuroºi, ca ºi cum s-ar recomanda magiºtrilor de gimnazii ºi medicilor sã îngrijeascã ºi sã lecuiascã prin mijloace plãcute corpurile elevilor ºi pacienþilor . MEGILLOS: Exact aºa ar fi. ATENIANUL: Dar adesea vom fi mulþumi þi dacã putem reda cuiva vigoare ºi sãnãtate, cu suferinþe nu prea mari. MEGILLOS: Fireºte. ATENIANUL: Apoi ºi urmãtorul lucru le aducea celor de atunci o mai micã uºurinþã la aºezarea legilor. MEGILLOS: Care? ATENIANUL: Legiuitorii, cãutând sã niveleze inegalitatea eco nomicã, împ..;..nd averile nu s-au lovit de o împotrivire foarte dârzã,la care sunt expuºi în toate þãrile, când vor sã se atingã de proprietatea teritorialã ºi sã anuleze datoriile, convinºi cã acesta e singurul mijloc de a restatomici între cetãþeni oarecare egalitate necesarã? De îndatã ce un legiuitor încearcã sã aducã o reformã de felul acesta, toatã lumea se opune. 1 se strigã din 102

LEGILE LEGILE toate pãrþile sã nu miºte ceea ce trebuie sã rãmânã în nemiºcare ºi-1 blestemã cu tot felul de injurii pe cel ce propune împãrþirea pãmântMrilor ºi anularea datoriilor, încât cel mai abil om politic nu ºtie încotro sã se îndrepte. Însã, la dorieni, reforma avu loc în pace ºi fãrã piedici, cât priveºte împroprietãrirea, ºi nici nu contractarã datorii însemnate ºi vechi. MEGILLOS: E adevãrat. ATENIANUL: Dar cum, de la niºte oameni buni, legiuirea ºi constituþia lor au ieºit aºa de rele? MEGILLOS: Nu înþeleg ce gãseºti rãu în ele? A TENIANUL: Pentru cã douã dintre aceste trei state în scurt timp au pierdut legile lor ºi forma lor de guvemãmânt, ce nu s-a pãstrat decât la Lacedemona. MEGILLOS: Nu e lesne de gãsit cauzele acestui eveniment. ATENIANUL: E datoria noastrã a-i cãuta cauzele, fiindcã acum ne ocupãm de legiuire. O asemenea cercetare convine cetãþii noastre, este o desfãtare onorabilã care, cum ziceam la început, va îndulci mult osteneala drumului. MEGILLOS: Mã învoiesc la ceea ce propui. A TENIANUL: De altfel, vom putea oare alege ca obiect al reflecþiilor noastre legi mai frumoase decât acelea care au servit a civiliza aceste trei state? Înspre ce state mai faimoase ºi mai puternice ne-am îndrepta privirile noastre? MEGILLOS: Ar fi anevoie a menþiona altele mai celebre. ATENIANUL: Îmi pare vãdit cã dorienii sunt încredinþaþi cã acel aºezãmânt este suficient sã apere nu numai Peloponesul, dar chiar toatã Grecia, dacã vreun neam barbar ar cuteza sã o insulte, dupã cum fãcurã locuitorii llionului, care, bazaþi pe puterea imperiului Asiriei întemeiat de Ninus, atraserã prin întreprindedle lor cutezãtoare rãzboiul în faþa Troiei. Cãci resturile acestui imperiu mare mai avea încã forþa de a se face respectat ºi grecii din timpul acela se temeau de ci, dupã cum ºi cei din ziua de azi se tem de marele rege; cu atât mai mult cã aveau motiv sã se aºtepte Ia un rãzboi din partea asirienilor, dupã ce hãrþuiserã pentru a doua oarã Troia, care era un oraº de sub dominaþia lor. Dorienii credeau deci cã s-au întãrit îndestul împotriva primejdiei, care îi ameninþa, prin împãrþirea forþelor lor între trei state, guvernate de cãtre regi fraþi, descendenþi ai lui Hercule; ºi ei socoteau armata lor mult superioarã aceleia care pusese asediu! înaintea Troiei. În adevãr, ei se încredeau cã au în persoana 103

PLATON PLATON MEGILLOS: Da. ATENIANUL: Se parc, de asemenea, c3 ei au crezu t cã rwua întocmire va fi statomkã si cã Vd dãinui un timp îndelungat , bazându-se pc faptul cã au împãrþit între ei aceleaºi lucrãri ºi primejdii, cã regii lor erau din acelaºi sânge. chiar fraii, ºi încã pc faptul cã multe oracole le erau favorabile, mai ales al lui Apollo Dclfianul. MEGILLOS: Întocmai. ATENIANUL: Totuºi rutcrca acca:,ta, cart' pãrea a..ezatã aºa de temeinic, a dccãtut repede, dupã c.ât se parc; ºi. precum spuneam , din toatã puterea aceasta n-a rãmas decât o micã parte, a::eea a Spartei care, de atunci ºi pânã astãL:i, n-a îm.:etat sã poarte rãzboi contra celorlalte Jouã, pe când dacã liga founatã atunci ar fi durat, cele trei state pe care le unea ar fi fost ncbiruite în rãzbni. MEGILLOS: E adevãrat. ATENIANliL: Cum a fost ea desfãcutã, ºi prin ce nenoroc: o întocmire care fãgãdui a atâta a fost rãsturnatã? Întrebarea aceasta nu meritã oare sã o examinãm? MEGILLOS: Fãrã îndoialã; dacã am neglija sã aprofundãm evenimentul acesta. zadarnic am mai cãuta aiurea sã ne instruim în ºtiinþa legilor ºi în arta de a guverna ºi a cunoa ºte ceea ce conserv ã statele în strãlucirea lor , sau grãbeºte ruina lor. A TENIANUL: Deci e un noroc pentru noi cã o chestiune aºa de însemnatã ne-a venit în gânJ? MEGILLOS: Da. ATENIANUL: Oare nu ni se întâmpl ã nouã, în chip neprevãzut. ceea ce li se întâmplã celor mai mulþi oameni fãrã ca ei sã bage de seamã, de a ne închipui cã anumite proi ecte sunt bine întocmite ºi cã ele ar fi produs efecte admirabile. dacã am fi ºtiut sã le executãm cum trebuie; pe câtã vreme noi poate-d ..u p:·ivim lucrul Jin latura sa adevãratã, nici conform naturii S[lle: eroare în care cad. în mii de împrejurãri, aceia care raþioneazã cum f&ccr,l ..i noi aici? MEGILLOS: Ce vrei sã zici? ªi cu ce ocazie îþi vine în minte gândul acesta? 104

LEGILE LEGILE din cauzã cã, aruncându-mi privirea spre armata dorianã, mi s-a pãrut cã ea este foarte f;umoa8..t ºi cã Grecia ar fi scos din ca ajutoare minunate, dacã ar fi ºtiut ..ã se foloseascã bine d..:: ea. MEGJLLOS: Tot ce ai spus tu n·a fost oare ::tdevãrat ºi plin de bun-simþ ..i n-a111 avut oare cuvânt sã api:mdãm'? ATENlANUL: Vreau s-o cred. Totuºi, îmi dã în gând dl c ceva obiºnuit pentru om când vede ceva mare. puternic. forte, sã-ºi închipuie d, dacã acel ce este :tãpânul acelui lucru, ar ºti sã se slujeascã de el cum trebuie, ar face P mulþime de lucruri Jdmirabile ºi ar ;.1jung.. în culmea puterii. MEGILLOS: Oare cineva n are dreptate sã-ºi închipuie aºa ceva? Lãmureºte-te. ATENIANUL: Vezi mai întâi, întrucât vorbeºte drept cel ce slãveºte lucrurile acestea? ªi mai întâi, spre a ne circumscrie la subiectul pe care-I tratãm, ia vezi dacã este adevãrr.t sã spunem cã, dacã ºefii acestei mmate ar fi ºtiut a se folosi de ea cum se cuvine, toate ar fi reuºit dupã dorinþa lor. Aceasta nu putea sã aibã loc decât dând armatei lor o organizare solidã, menþinând-o totdeauna pe acelaºi picior, astfel ca sã-ºi asigure neatâmarea lor, sã fie în stare a subjuga orice pcpor ce ar fi Vf.'it, ºi de a fi dat legi grecilor ºi barbarilor, ºi ei ºi coborâtorii lor. Nu era acesta fondul dorinþelor lor? MEGILLOS: Da. ATENIANUL: CânJ cineva ·1ede averea Lnui om, rangul ilustru ce-i dã naºterea ºi celelalte avantaje de felul acesta, ºi zice cã omul acesta ar fi fericit dacã ar ºti sã se foloseascã bine de ele, vrea oare sã zicã altceva decât cã situatia aceasta îl pune în stare sã-ºi împlineascã toate dorinþele sau cel puþin majoritate:. lor ºi cele mai importante? MEGILLOS: Mi se pare cã nu vrea sã spunã altceva. ATENIANUL: Dar o dorinþã comunã tuturor oamenilor nu este oare chiar aceea despre (:are vorbim ºi pe care convorbirea prezentã ne sileºte s-o recunoaºtem? MEGILLOS: C<ue dorinþã? ATENIANUL: Aceea în virtutea cãreia dorim ca toate lucmrile sã aibã loc dupã pofta inimii noastre, ºi dacã nu toate, cel puþin acelea care sunt reaiizabib în viaþa omeneascã. MEGILLOS: De acord. 105

PLATON PLATON bãtrâni, tot acestea le cerem neîncetat de la zei. MEGILLOS: Recunosc. ATENT ANUL: Noi urãm de asemenea persoanelor ce ne sunt scumpe ceea ce îºi doresc ºi ele însele. Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Un copil nu este scump tatãlui sãu? MEGILLOS: Ba da. ATENIANUL: Cu toate acestea nu sunt oare mii de prilejuri, când un tatã ar conjura pe zei sã nu-i dea fiului sãu ceea ce el le cere? MEGILLOS: Vrei sã spui , dupã cum se pare , când nu s-a copt încã la minte? A TENIANUL: Mai mult: dacã un tatã bãtrân ºi cu puþinã simþire, ºi care n-are nici o idee de drept ºi despre frumos, face rugãciuni aprinse într-o stare de spirit asemenea aceleia în care se aflã Teseu faþã de nenorocitul Hippolit, credeþi cã fiul sãu, dacã ar ºti acestea, ºi-ar uni rugãciunile sale cu ale lui? MEGILLOS: Te înþeleg: vrei sã spui cã nici nu trebuie sã ceri zeilor, nici sã doreºti zelos ca evenimentele sã urmeze dorinþele noastre; ci, mai degrabã, dorinþele noastre sã urmeze raþiunea noastrã; ºi cã înþelepciunea este singurul lucru pe care statele ºi particularii trebuie sã o cearã zeilor ºi sã caute a o dobândi. ATENJANUL: Da, am spus-o mai înainte ºi, vã rog sã vã amintiþi, înþelepciunea este singurul scop cãtre care orice legiuitor bun trebuie sã-ºi îndrepte legile sale. Pretenþia voastrã era cã el nu trebuie sã-ºi punã altã þintã înainte, decât rãzboiul: eu ziceam, din partea mea, cã aceasta însemna sã-I mãrgineºti la o singurã virtute, pe câtã vreme ele sunt patru; cã, dimpotrivã, el trebuie sã le aibã în vedere pe toate, ºi mai ales pe cea dintâi, care fiind superioarã este în fruntea tuturor celorlalte, adicã înþelepciunea, chibzuinþa, judecata despre gusturi ºi dorinþele legate de ele. Astfel, convorbirea aceasta se confundã cu cea dinainte; ºi ce spuneam adineaori, cã e primejdios sã doreºti ceva nepotrivit cu raþiunea, ºi cã în cazul acesta este mai bine sã aibã loc tocmai contrarul a ceea ce dorim, o repet încã o datã, fie serios, fie în glumã, cum vã va plãcea: totuºi îmi veþi face plãcerea de a crede cã vorbesc serios. Acum sper în adevãr cã, urmând principiile pe care le statornicirãm, veþi gãsi cã ceea ce a pierdut pe regii despre care vorbim ºi a zãdãrnicit proiectul lor n-a fost nici lipsa de curaj, nici lipsa de 106

LEGILE LEGILE experienþã a rãzboiului, nici din partea lor, nici din partea supuºilor lor, ci multe alte vicii, ºi mai ales necunoaºterea afacerilor omeneºti cele mai importante. Vreau sã încerc, dacã doriþi, sã vã arãt, ca la niºte prieteni, în unna acestei convorbiri, cã aceasta a îo:;t într-adevãr izvorul nenorocirii lor, ºi cã în orice vreme, prezentã ori viitoare, oriunde vor bântui aceleaºi vicii, lucrurile nu vor putea lua altã întorsãturã. CLINIAS: Strãine, laudele pe care þi le-am aduce cu vorba, poate te-ar jigni: dar îþi vom arãta, prin luarea-aminte cu care te ascultãm , plãcerea ce simþim la vorbele tale. Acesta e felul în care oamenii cumsecade îºi aratã aprobarea sau dezaprobarea lor. ATENIANUL: Foarte bine vorbeºti, scumpul meu Clinias; sã facem deci aºa precum zici. CLINIAS : Eu o voi face, de va vrea Dumnezeu . Iar tu vorbeºte , strãine. ATENIANUL: Spuneam, aºadar, ca sã reiau firul celor spuse, cã neºtiinþa foarte mare a minat. aceastã putere de temut ºi cã ea este în stare sã producã pretutindeni aceleaºi efecte: aºa cã, astfel fiind lucrurile, grija de cãpetenie a legiuitorului trebuie sã fie de a face sã domneascã înþelepciunea în statul pe care-I organizeazã ºi de a alunga din el neºtiinþa. CLINIAS: Evident. ATENIANUL: Dar care este cea mai mare ignoranþã? lat-o, dupã pãrerea mea: vedeþi dacã este cumva ºi a voastrã. CLINIAS: Spune. ATENIANUL: Este faptul de a mi în loc de a iubi ceva despre care suntem încredinþaþi cã e frumos ºi bun, ºi de a iubi ºi îrnbrãþiº:t ceea ce recunoaºtem a ti urât ºi rãu. Aceastã opoziþie între sentimentele noastre de plãcere ºi durere ºi între opinia noastrã bazatã pe raþiune o numesc ignoranþã extremã . Ea este totdeodatã ºi cea mai mare. pentru cã dacã privim sufletul nostru ca un stat mic, ea îºi are locul în partea mobilã a acestuia, aceea unde sãlãºluiesc plãcerile ºi <>uferinþelc noastre., ºi care se pot asemãna cu mulþimea ºi vulgul dintr-un stat. Numesc aºadar ignoranþã, dispoziþia aceasta a sufletului, care face ca el sã se revolte contra ºtiinþei, judecãþii, ratiunii -conducãtorii sãi legitimi: ea stãpâneºte statul, când poporul se rãscoalã contra magistraþilor ºi a legilor; ea domneºte într-un particular, când principiile, cele care sunt în sufletul sãu, n-au nici o influenþã asupra lui ºi când face tocmai contrarul a ceea ce ele îi dicteazã. ªi privesc acest fel de ignoranþã, fie În corpul statului, fie în oricare 107

PLATON PLATON cetãþean, ca pe cea mai nenorocitã, iar nu pe aceea a meseriaºilor referitoare la meseriile lor. Înþelegeþi ideea mea, strãinilor? CLINIAS: Da, ºi o credem adevãratã. A TENIANUL: Aºa cã hotãrâm, ca o trebuinþã sigurã ºi de netãgãduit, a nu da nici o parte la guvemãmânt cetãþenilor atinºi de aceastã neºtiinþã; ºi chiar dacã ci ar fi foarte iscusiþi în raþionament ºi foarte exercitati în tot ceea ce este în stare sã dea strãlucire spiritului ºi repeziciune operaþiunilor sale, nu meritã mai puþin calificarea de ignoranþã, ºi, din contrã, trebuie sã se dea numele de oameni de ºtiinþã ºi a-i primi în cele mai înalte funcþii pe aceia care au pomirea contrarã, chiar când, cum zice proverbul, n-ar ºti nici sã citeascã, nici sã înoate. În adevãr, amicii mei, cum ar putea sã existe cea mai micã imagine a înþelepciunii într-un suflet care nu este de acord cu el însuºi? Aceasta nu se poate, fiindcã înþelepciunea desãvârºitã nu este altceva decât acordul cel mai frumos ºi cel mai perfect, ºi fiindcã cineva nu-l posedã, decât dacã trãieºte conform raþiunii drepte; cât priveºte pe cel ce este lipsit de ea, acesta este rãsturnãtorul casei sale ºi, departe de a fi mântuitorul statului, el îl va pierde fãrã greº prin nepriceperea sa, de care va da dovezi în toate împrejurãrile. Acestea, cum am zis, sã ne fie fixate ca principii . CLINIAS : Sã fie. ATENIANUL: În orice stat nu e necesar ca unii sã guverneze, iar ceilalþi sã fie guvernaþi? CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Bine; dar în statele mari sau mici ºi, de asemenea, în familii, care sunt titlurile în virtutea cãrora unii poruncesc ºi ceilalþi ascultã, ºi câte sunt ele? Cel dintâi din aceste titluri nu este calitatea de tatã ºi de mamã; ºi oare nu este admis la toate neamurile cã pãrinþii au o autoritate naturalã asupra copiilor lor? CLINIAS: Sigur. ATENIANUL: Al doilea titlu e nobleþea, care trebuie sã porunceascã celor nenobili, iar al treilea, înrudit cu aceasta, este etatea, în virtutea cãreia se cuvine ca bãtrânii sã comande, iar tinerii sã asculte. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Al patrulea titlu nu e oare acela care asigurã stãpânilor drepturi asupra sclavilor? CLINIAS: Netãgãduit. ' 108 1

LEGILE LEGILE CLINIAS : Iatã o stãpânire cãreia cineva este silit sã i se supun... ATENIANUL: Acesta este ºi cel mai comun Ia toate fiinþele, ºi cum zice Pindar, tebanul, el are dreptul sãu în naturã. Dar cel mai mare dintre toate titlurile este, dupã cât se pare, al ºaselea, care ordonã ignorantului sã asculte ºi înþeleptului sã guverneze ºi sã comande. Dominaþia aceasta, prea înþeleptule Pindar, lipsitã de orice silã ºi care nu se slujeºte de altã forþã decât de a legii, mi se pare foarte conformã cu natura, nicidecum contrarã ei . CLINIAS: Ai toatã dreptatea. ATENIANUL: Sã socotim norocul ca al ºaptelea titlu, întemeiat pe soarta cea bunã ºi pe oarecare dragoste a zeilor; ºi sã zicem cã e foarte drept lucru ca autoritatea sã urmeze alegerea soartei, iar pe cine 1-a respins norocul, sã asculte. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: Ei bine! Legiuitorule, am putea sã-i zicem în glumã unuia care se însãrcineazã prea lesne cu aceastã misiune foarte însemnatã, vezi cât sunt de opuse între ele titlurile pe care se bazeazã dreptul de a comanda. Descoperirãm în aceasta un izvor de neînþelegeri, cãrora catã sã le gãseºti Ieacul . Gândeºte-te mai întâi împreunã cu noi la greºelile pe care le fãcurã regii Argosului ºi ai Meseniei, contra principiilor pe care le stabilirãm, ºi Ia modul cum greºelile lor au atras ruina lor ºi a întregii Grecii, foarte înfloritoare pe vremea aceea. Nu s-au pierdut, oare, fiindcã n-au cunoscut adevãrul acestui cuvânt frumos al lui Hesiod: jumãtatea este adesea mai mult decât întregul1 Hesiod cugetã, fãrã îndoialã, cã dacã e primejdie sã iei întregul ºi dacã jumãtatea ajunge, ceea ce este destul este mai mult decât ce prisoseºte, fiindcã are mai multã valoare. CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: Ce credeþi? Dragostea aceasta de mai mult decât trebuie, care-i pierde, se gãseºte mai degrabã Ia regi, ori Ia supuºi? CLINIAS: Boala aceasta este mai obiºnuitã probabil Ia regi, a cãror viaþã trândavã naºte fastul ºi semeþia. 1 MunciºiZile,v.40. 109

PLATON PLATON CLINIAS: Aºa a trebuit sã fie. ATENIANUL: Ce precauþii ar fi trebuit sã prevadã, spre a preveni nenorocirea aceasta? Nu e adevãrat cã acum e ceva foarte uºor de a spune, ce era de fãcut? Dar cel ce ar fi prevãzut lucrul acesta la timp ar ti trebuit sã fie cu mult mai deºtept ca noi. MEGILLOS: ªi ce era de fãcut? ATENIANUL: N-ai decât sã-þi arunci privirea la ceea ce s-a petrecut la noi, Megillos, nu va fi greu sã afli ºi sã spui. MEGILLOS: Desluºeºte mai clar. ATENIANUL: Nu pot sã spun nimic mai clar decât aceasta. MEGILLOS: Decât ce? ATENIANUL: Dacã în Joc de a-i da unui lucru cât îi e destul, i se dã mai mult: spre exemplu, dacã i se dã unei corãbii pânze prea mari, corpului prea multã hranã, sufletului prea multã autoritate, ce se va întâmpla? Vasul se va scufunda, corpul va cãdea bolnav de îngrãºare peste mãsurã, sufletul se va deda cu nedreptatea, fiica desfrâului. Ce vreau sã spun cu asta? Nu lucrul acesta? Cã nu e om pe pãmânt, dacã e tânãr ºi n-are sã dea socotealã nimãnui, sã poatã suporta greutatea puterii suverane, fãrã ca boala cea mai grea, ignoranþa, sã nu punã stãpânire pe sufletul sãu ºi sã-I facã un obiect de scârbã pentru prietenii sãi cei mai credincioºi, fapt ce-l va duce degrabã la pieirea sa ºi va face sã disparã toatã puterea sa. Este însuºirea numai a celor mai mari legiuitori, instruiþi relativ la moderaþia ce trebuie sã pãstreze în toate, de a preîntâmpina neajunsul acesta. Cât despre modul cum s-au petrecut lucrurile atunci, este foarte uºor astãzi de a face presupuneri referitoare la ruina lor. ªi iatã ce se poate spune despre ele. MEGILLOS: Ce? ATENIANUL: Un zeu, cred, cu grijã de noi, prevãzând cele ce vor veni, a restrâns la voi autoritatea regalã, împãrþiP.d-o între douã ramuri ieºite din aceeaºi tulpinã. Apoi un om înzestrat cu o virtute divinã, vãzând cã în guvernãmântul vostru era oarecare aprindere, temperã autoritatea prea absolutã pe care naºterea o dã regilor, împãrþind-o cu douãzeci ºi opt de 110

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Astfel grecii nu se acoperirã cu prea multã glorie, în modul cum au respins pe perºi . Când vorbesc astfel, nu înþeleg sã le rãpesc gloria de a fi câºtigat împotriva lor biruinþe rãsunãtoare pe mare ºi pe uscat, dar iatã ce gãsesc ruºinos în atitudinea ce au avut-o atunci. Mai întâi, dintre aceste trei cetãþi, Argos, Mesena ºi Lacedemona, aceasta din urmã a fost singura care a venit în ajutorul Greciei; cât despre celelalte douã, ele erau atât de degenerate, încât Mesena puse piedici ajutorului ce se aºtepta de la Lacedemona, ducând în vremea aceea chiar rãzboi înverºunat contra ei; ºi Argos, care þinea locul de frunte când cu împãrþirea în cele trei state, fiind rugatã a se uni cu celelalte contra barbarilor, nu rãspunse la nici o îmbiere ºi nu trimise deloc ajutor. S-ar putea povesti încã ºi alte fapte întâmplate 1 Sfatul bãtranilor. 2 Regele Teopomp, dupã toate probabilitãþile. 3 Unul dintre cei trei fraþi ce au învins pe ahei. Lui i-a revenit, ca parte, Lacede mona. 111

PLATON PLATON cu prilejul acestui rãzboi, care nu sunt nicidecum spre cinstea Greciei; ºi departe de a putea zice cã ea s-a apãrat bine în împrejurarea aceasta, este aproape sigur cã dacã atenienii ºi lacedemonicnii nu s-ar fi unit spre a o apãra de sclavia ce o ameninþa, toate popoarele care o compun ar fi astãzi amestecate între ele ºi cu barbarii, precum sunt ºi astãzi aceia dintre greci, pe care i-au subjugat ºi pe care ne împiedicã sã-i deosebim împrãºtierea ºi amestecul lor. Iatã, M.egillos ºi Clinias, ce mi se pare vrednic de mustrare în atitudinea vechilor legiuitori ºi oameni de stat ºi a acelora din timpurile noastre. Am intrat în amãnuntul acesta pentru ca cunoaºterea greºelilor lor sã ne dea putinþa sã descoperim ce altã calc trebuiau sã urmeze: spre exemplu, spuserãm cã nu trebuie sã se întocmeascã niciodatã o autoritate prea puternicã ºi care sã nu fie temperatã; ºi ceea ce ne îndreptãþeºte sã cugetãm în modul acesta este faptul cã importã pc un stat sã fie liber, înþelept, unit ºi cã aceste mari probleme nu trebuie sã iasã niciodatã din spiritul legiuitorului. De altfel , sã nu ne mirãm, ºi chiar am spus mai înainte de mai multe ori, cã legiuitorul trebuie sã aibã în vedere în legile sale cutare sau cutare scop, deºi aceste scopuri nu ni se par cã sunt în legãturã totdeauna cu acelaºi lucru. Sã ne gândim cã, dacã spunem cã el trebuie sã-ºi îndrepte privirile când spre temperanþã, când spre prudenþã, când spre unire, acestea nu sunt scopuri diferite, ci acelaºi scop unic. Astfel, când ne vom sluji de mai mulþi termeni asemãnãtori, sã nu vã tulburaþi. CLINIAS: Vom fi cu luare-aminte comparând termenii aceºtia cu restul convorbirii. Desluºeºte-ne acum care era ideea ta, când ai zis cã legiuitorul trebuie sã þinteascã a pãstra în stat unirea, ºtiinþa ºi libertatea. ATENIANUL: Ascultã-mã, te rog. Se poate spune cu dreptate cã existã douã specii de constituþii politi<.:... din care se nasc toate celelalte: una este monarhia ºi cealaltã democraþia. La perºi, monarhia, ºi Ia ceilalþi atenieni, democraþia, sunt înãlþate la gradul cel mai înalt; ºi aproape toate celelalte constituþii sunt, cum spuneam, alcãtuite ºi amestecate din acestea douã. Numai cã este absolut necesar ca un guvemãmânt sã se þinã ºi de una ºi de cealaltã, dacã vrea ca libertatea, ºtiinþa ºi unirea sã domneascã acolo; ºi acolo vream sã ajung, când ziceam cã un stat, în care aceste trei lucruri nu se întâlnesc deloc, nu poate sã fie civilizat. CLINIAS: Adevãrat, este imposibil. A TENIANUL: Perºii ºi atenienii s-au depãrtat de aceastã stare de mijloc, care le-ar fi asigurat foloasele acestea, ducând la exces, unii 112

LEGILE LEGILE CLINIAS: Trebuie negreºit, dacã vrem sã rezolvãm ce ne-am propus. ATENIANUL: Sã intrãm deci în materie. C5nd perºii în xpurã, sub Cirus, sã umble pc o calc deopotrivã îndepãrtatã de robie ºi de neatâmare, din aceasta reieºi pentru ei indoitul folos, de a se libera de jugul pe care-I purtaserã pânã atunci ºi de a se face în urmã stãp5nii mai multor neamuri . Capii chcmând pe supuºi la împãrþirea libertãþii ºi ridicându-i, ca s:i zicem astfeL la dcelaºi nivel cu ei. îºi atraserã prin acest mijloc drago..tca soldaþilor, care înfruntarã toate primejdiile pentru ei. Deoarece mcJilul nu eclipsa întru nimic pe rege, care permitea oricui sã-ºi spunã pãrerea ºi încãrca de onoare pe cei ce dãdeau sfaturi bune, tot ce avea Persia ca oameni înþelepþi ºi capete lummate comunicau bucuros ºtiinþa lor, :tstfel cã mulþumitã acestei libertãþi, acestei uniri ºi împãrtãºiri laolaltã a pãrerilor, toate proiectele izbuteau dupã voia lor. CLINIAS: E verosimil cã lucrurile s-au petrecut dupã cu.. povesteºti. A TENJ ANUL: Cum a decãzut în urmã starea lor ºi cum era sã se îndrepte apoi sub Darius? Vreþi sã vã expun bãnuielile ºi presupunerile mele? CLINIAS: Da, din ele vom scoate lãmuriri noi relativ la punctul ce dezbatem. ATENIANUL: Presupun cã Ci rus, de altfel mare general ºi bun amic al patriei sale, nu primise principiile adevãratei educaþii ºi cã nu s-a ucupat niciodatã cu gospodãrirea treburilor sale casnice. CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Mi se pare cã, fiind ocupat toatã viaþa sã poarte rãzboale, a lãsat femeilor grija de a-i creºte copiii. Acestea, privindu-i ca pe niºte fiinþe perfecte chiar din leagãn ºi ca neavând trebuinþã de nici o culturã, nu au îngãduit pe nimeni sã cuteze a-i contmzice vreodatã, silind pc toþi din preajma lor sã aprobe toate cuvintele ºi faptele lor. Astfel e educaþia pe care ele le-au dat-o. CLINIAS: latã o metodã nostimã de a educa copiii ! ATENIANUL: Nu trebuie sã se aºtepte ca niºte femei, niºte prinþese ajunse de curând la o soartã aºa de înaltã, sã-i creascã altfel, în lipsa oamenilor ocupaþi aiurea cu rãzboiul ºi primejdiile. 113

PLATON PLATON CLINIAS: În adevãr, e natural . A TENIANUL: Astfel, pe când Ci rus dobândea pentru ei turme nenumãrate de animale ºi chiar de oameni ºi nenumãrate avuþii, nu ºtia cã aceia, cãrora avea sã le încredinþeze odatã cârma împãrãþiei, nu erau educaþi potrivit cu felul de trai al perºilor, popor pãstor, ieºit dintr-o þarã sãlbaticã. În locul acelei educaþii aspre, menitã sã facã din ei pãstori robuºti, în stare sã doarmã sub cerul liber, sã îndure veghile ºi sã facã expediþii militare, el a tolerat ca niºte femei ºi eunuci sã-i creascã dupã datina mezilor, în mijlocul plãcerilor socotite drept fericire. Astfel educaþia aceasta a avut urmãrile ce era firesc sã se aºtepte de la ea. Abia se suirã pe tron copiii lui Cirus, dupã moartea sa, cu defectele pe care moliciunea ºi desfrâu! le fãcuserã sã se nascã în ei, cã unul din cei doi fraþi omorî pe celãlalt, invidios cã are un concurenti. În urmã Cambise, atins de furie din cauza excesului de vin ºi a nepriceperii în treburile obºteºti, fu despuiat de statele sale, de cãtre mezi ºi de cãtre eunucul -precum îi zicea -al cãrui obiect de dispreþ ajunsese din cauza rãtãcirilor. CLINIAS: Cel puþin aºa se povesteºte, ºi se pare cã faptele acestea sunt adevãrate. ATENIANUL: Se mai povesteºte cã, în urmã, împãrãþia cãzu în mâinile perºilor în urma conspiraþiei lui Darius ºi a celor ºapte satrapi2. CLINIAS: Da. A TENIANUL: Sã considerãm urmãrile acestei revoluþii noi, aplicând principiile noastre. Darius nu era fiu de rege; el nu primise o educaþie moale ºi afemeiatã. Cum se vãzu stãpân al împãrãþiei, cu învoirea celor ºapte, o împãrþi în ºapte provincii , împãrþire din care rãmâne ºi astãzi oarecare urme slabe. Apoi fãcu legi, cãrora se conformã el însuºi în administraþie, introducând astfel un fel de egalitate. Fixã printr-o lege distribuþia pe care Cirus o promisese perºilor. El stabili între ei legãturi ºi înlesni comerþul, ºi-ºi cuceri dragostea perºilor prin darurile ºi binefacerile sale. Aºa cã ei îl ajutarã de bunã voie în toate rãzboaiele întreprinse ºi se fãcu stãpân peste tot atâtea state, câte lãsase ºi Cirus la moartea sa. Dupã Darius veni Xerxe, educat ca ºi Cambise în luxul ºi pompa regalitãþii. O, Darius! Þi se poate imputa cu multã dreptate cã n-ai cunoscut greºeala fãcutã de Cirus, ºi cã ai dat fiului tãu aceeaºi educaþie, pe care ºi Cirus lãsase sã se dea fiului sãu. 1 Herodot, III, li 1 . 2 Herodot, ibidem. 114

LEGILE LEGILE Din pricina aceasta Xerxe, deoarece fusese educat ca ºi Cambise, a avut o soartã aproape la fel. Din timpul acesta Pcrr-.ia aproape n-a avut rege adevãrat mare, decât numai cu n Jmele. Susþin, de altfel, cã decãderea aceasta nu este efectul întâmplãrii, ci al vieþii molatice ºi voluptuoase, ce duc de obicei fiii regilor ºi ai bogaþilor. Niciodatã un copil, nici om matur, nici bãtrân, ieºiþi dintr-o asemenea ºcoalã, n-au fost oameni virtuoºi. La lucmi acesta legiuitorul ºi noi înºine trebuie sã luãm aminte în momentul de faþã. Cât despre voi, lacedemonienii, trebuie sã recunoaºtem binele acesta, cã la voi nu sunt alte deosebiri între bogat ºi sãrac, între rege ºi cetãþean, decât acelea ce au fost întocmite de la început de cãtre legiuitorul vostru divin, în numele lui Apollo. În adevãr, nu se cuvine sã existe într-un stat demnitãþi acordate avuþilor, precum nici frumuseþii, forþei, sprintenelii, dacã virtutea nu distinge calitãþile acestea, ºi nici virtuþii fãrã prudcnþã. MEGILLOS: Ce vrei sã zici, strãine? ATENIANUL: Curajul nu este o parte a virtuþii? MEGILLOS: Da. ATENIANUL: Judecã ºi tu: ai vrea sã ai în casa ta, ori ca vecin, un om curajos, dar neînfrânat ºi necumpãtat în patimile sale? MEGILLOS: Sã mã fereascã zeii! ATENIANUL: Ai prefera sã fie deºtept ºi talentat în vreo artã, însã nedrept? MEGILLOS: Nici aºa. ATENIANUL: ªi cât despre dreptate, ea se gãseºte numai acolo unde e ºi înfrânarea. MEGILLOS: Adevãrat. ATENIANUL: ªi înþeleptul, aºa cel puþin cum l-am definit, omul acesta la care sentimentele de simpatie ºi de repulsie sunt totdeauna de acord cu dreapta judecatã ºi supuse maximelor sale, poate oare sã existe fãrã cumpãtare? MEGILLOS: Nicidecum. A TENIANUL: E bine sã mai examinãm o chestiune, spre a vedea dacã valorile, care se preþuiesc de obicei în societate, meritã sau nu consideraþia noastrã. MEGJLLOS: Care chestiune? ATENIANUL: Cumpãtarea, când se aflã singurã într-un spirit ºi neînsoþitã de nici o altã virtute, este ea vrednicã de respect sau nu? 115

PLATON PLATON ATENIANUL: Ai rãspuns cum se cuvine. Dacã ai fi rãspuns da sau nu, cred cã ai fi rãspuns rãu. MEGILLOS: Aºadar, am rãspuns bine? A TENIANUL: Calitatea aceasta ca accesorie dã valoare sau le-o ia celorlalte virtuþi, însã consideratã singurã, nu meritã sã se vorbeascã de ea. Ce se poate face, e sã nu spui nici bine, nici rãu de ea. MEGILLOS: Când zici calitate accesorie, înþelegi desigur cumpãtarea? ATENIANUL: Chiar ea; ºi între celelalte virtuþi, acelea reuni te cu acest accesoriu, care ne aduc cele mai mari foloase, sunt de asemenea cele mai demne de cultivarea noastrã. Acelea ce ne aduc foloase mai mici meritã atenþie mai micã ºi aºa mai departe, proporþionând gradul de atenþie cu gradul de utilitate. MEGILLOS: Ai dreptate. ATENIANUL: Dar unul din rosturile legiuitorului nu mai este ºi sã însemneze fiecãrei virtuþi rangul sãu? ... MEGILLOS: Ba da. ATENIANUL: Eºti de pãrere sã-i lãsãm lui îndatorirea de a rândui aceastã clasificare, pânã în amãnuntele cele mai minuþioase, iar noi, dorind sã ne instruim în ºtiinþa legilor, sã încercãm numai a clasa în mod general virtuþile ce vor ocupa rangul întâi, al doilea, al treilea? MEGILLOS: Consimt. A TENIANUL: Afirm deci cã dacã cineva 1 ucreazã sã facã un stat trainic ºi perfect, atât cât e permis oamenilor, e necesar sã distribuie înãuntrul lui, în mod just, onoarea ºi dezonoarea. Ori, distribuþia aceasta va fi dreaptã numai când se pune în linia întâi ºi în locul cel mai de cinste calitãþile bune ale sufletului însoþite de înfrânare; în al doilea loc, superioritãþile corpului, în al treilea, averea. Orice Jegiuitor care va rãsturna rânduirea aceasta, punând în primul rang al respectului averea sau altã calitate de un rang inferior, va pãcãtui contra justiþiei ºi a politicii sãnãtoase. Afirma-vom noi adevãrul acesta , ori nu? MEGILLOS: ÎI vom afirma fãrã ezitare. ATENIANUL: Cercetarea guvernãmântului perºilor ne-a silit sã ne cam întindem asupra acestui punct. Mai gãsesc cã cu timpul puterea lor a descrescut; cã ea provine, dupã pãrerea mea, de acolo cã regii au dat hotare prea strâmte libertãþii supuºilor lor ºi au împins autoritatea lor pânã la 116

LEGILE LEGILE MEGILLOS : Adevãrat. ATENIANUL: Am arãtat îndeajuns cã neorânduiala din statul persan 14 vine din faptul cã sclavia poporului ºi despotismul suveranului sunt excesive. Nu voi spune mai mult. MEGILLOS: Bine. ATENIANUL: Trec la republica Atenei, ºi acolo, în schimb, am de probat cã democraþia absolutã ºi neatâmatã de orice altã putere este infinit mai puþin folositoare decât democraþia moderatã. În adevãr, în vremea când perºii ameninþau pe greci, cu gândul, poate, cã dupã ei sã atace celelalte neamuri ale Europei, atenienii urmau vechea formã de guvemãmânt, în care funcþiunile se dau dupã patru diferite clase de cens. O oarecare ruºine caracteriza încã toate spiritele; ea ne îndemna sã dorim a trãi sub jugul legilor noastre. Pe lângã aceasta, pregãtirea înfricoºatã a armatei perºilor, care ne ameninþau cu o nãvãlire pe uscat ºi pe mare, semãnând frica în toate inimile, mãri supunerea faþã de legi ºi magistraþi. În adevãr, cu zece ani înainte de lupta navalã de la Salamina, Datis venise în Grecia cu oºti numeroase, trimis de cãtre Darius, care îi dãduse un ordin expres sã prindã pe toþi atenienii ºi eretrienii ºi sã-i aducã prinºi , adãugând cã va rãspunde cu capul sãu de execuþie. Datis, cu atâtea mii de oameni în urma sa, puse mâna îndatã pe toþi eretrienii ºi avu grijã sã punã sã rãspândeascã printre noi zvonul înfricoºat cã nu-i scãpase nici un eretrian, cã soldaþii sãi, apucându-se de mânã unul pe altul, învãluiserã pe toþi locuitorii ca într-o 117

PL. \TON ajutorul nici unui popor din Grecia; ºi aducându-ºi aminte cã în timpul celei dintâi nãvãliri a perºilor ºi a pustiirii Eretriei nimeni nu venise sã se alieze cu ei, nici sã împartã primejdiile, se temeau, cu drept cuvânt, sã nu li se întâmple ºi acum acelaºi dezastru. Dinspre partea mãrii, atacaþi de o flotã de o mie de corãbii, ºi chiar mai multe, nu vedeau absolut nici un mijloc de a se mântui. Le rãmânca o singurã nãdejde, foarte nesigurã ºi slabã în adevãr: anume, aruncându-ºi privirile asupra evenimentelor de mai înainte, ei vedeau cã, împotriva oricãrei aºteptãri, câºtigaserã izbânda; ºi, sprijiniþi pe aceastã nãdejde ºubredã, înþeleserã cã unicul lor refugiu era în ei înºiºi ºi în zei. Totul conlucra spre a strânge legãturile între cetãþeni, ºi temerea primejdiei prezente ºi teama de legi, sãpatã de mai înainte în ..ufletul lor ºi care era PL. \TON ajutorul nici unui popor din Grecia; ºi aducându-ºi aminte cã în timpul celei dintâi nãvãliri a perºilor ºi a pustiirii Eretriei nimeni nu venise sã se alieze cu ei, nici sã împartã primejdiile, se temeau, cu drept cuvânt, sã nu li se întâmple ºi acum acelaºi dezastru. Dinspre partea mãrii, atacaþi de o flotã de o mie de corãbii, ºi chiar mai multe, nu vedeau absolut nici un mijloc de a se mântui. Le rãmânca o singurã nãdejde, foarte nesigurã ºi slabã în adevãr: anume, aruncându-ºi privirile asupra evenimentelor de mai înainte, ei vedeau cã, împotriva oricãrei aºteptãri, câºtigaserã izbânda; ºi, sprijiniþi pe aceastã nãdejde ºubredã, înþeleserã cã unicul lor refugiu era în ei înºiºi ºi în zei. Totul conlucra spre a strânge legãturile între cetãþeni, ºi temerea primejdiei prezente ºi teama de legi, sãpatã de mai înainte în ..ufletul lor ºi care era rodul credinþei cu care le observau. Dacã teama aceasta de care am vorbit adesea mai sus sub numele de ruºine, sentimentul acesta care, ziceam, face sufletele virtuoase ºi face liberi ºi îndrãzneþi pe cei ce o încearcã; dacã teama aceasta n-ar fi lucrat atunci asupra sufletului atenienilor, niciodatã nu s-ar fi unit spre a zbura, dupã cum ºi fãcurã, la apãrarea templelor lor, a mormintelor strãmoºilor lor, a patriei lor, a pãrinþilor ºi a amicilor lor; ei .. nr 1 i împrãºtiat ºi fiecare ar fi cãutat siguranþa sa în fugã, când duºmanul \ ar li ivil . M H iii .I .OS: Strãine, toate astea sunt adevãrate, isprãvile astea sunt ol · n u· k lirw ">i de patria ta. 118

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Bine ai fãcut. Catã sã ne dezvolþi ºi mai limpede ideile tale. ATENIANUL: Voi face toate sforþãrile. Sub guvemãmântul cel vechi, poporul la noi nu era stãpân pe nimic, dar era, ca sã zic aºa, sclavul de bunãvoie al legilor. MEGILLOS: Al cãror legi? ATENIANUL: Mai întâi al celor relative la muzicã: vom merge pânã acolo, spre a explica mai bine originea ºi progresul desfrâului, care domneºte astãzi. Atunci muzica noastrã era împãrþitã în mai multe specii ºi figuri particulare. Rugãciunile adresate zeilor formau prima specie de cânt ºi li se da numele de imnuri. Cele din categoria a doua, cu caracter opus, se numeau trene. Peonii erau a treia ºi ditirambul, consacrat spre a celebra naºterea lui Bachus, era, cred, a patra. Orice speþã de cânt se numea nomos (lege) ºi, spre a le deosebi de celelalte legi, se numeau legi ale lirei. Cântecelor acestora, ºi altora, odatã întocmite, nu era permis nimãnui sã le modifice melodia. Fluierãturi le ºi strigãtele mulþimii, bãtutul din palme ºi aplauzele nu erau pe vremea aceea, ca astãzi,judecãtorii care hotãrau dacã regula fusese bine observatã ºi care pedepseau pe oricine se abãtea de la ea. Sarcina aceasta o aveau oameni consumaþi în ºtiinþa muzicii. Ei ascultau pânã la sfârºit în tãcere ºi, þinând o baghetã în mânã, reþincau înlãuntrul cuviinþei pe copii, pe maeºtrii lor ºi poporul. Cetãþenii se lãsau astfel cârmuiþi în mod paºnic ºi nu cutezau sã-ºi dea pãrerea prin aclamaþii zgomotoase. Poeþii au fost primii care cu timpul au introdus în cântec o dezordine nedemnã de Muze. Nu doarã cã erau lipsiþi de talent, însã necunoscând bine natura ºi regulile adevãrate ale muzicii, se lãsarã în voia unui entuziasm smintit, târâþi prea departe de cãtre sentimentul plãcerii. Ei amestecarã imnurile ºi trenele, peonii ºi ditirambii; imitarã pe lirã sunetele flautului ºi, confundând toate genurile grãmadã, ajunserã în rãtãcirea lor pânã acolo cã-ºi închipuiau cã muzica n-are nici o frumuseþe lãuntricã ºi cã plãcerea ce produce primului venit, fie om virtuos sau nu, este criteriul 119

PLATON PLATON MEGILLOS: Foarte adevãrat . ATENIANUL: În urma acestei speþe de neatârnare, vine aceea care ocoleºte autoritatea magistraþilor: de aci se trece la dispreþul puterii pãrinteºti: încep sã nu mai aibã supunerea cerutã faþã de bãtrâni ºi poveþcle lor. Pe mãsurã ce cineva se apropie de capãtul libertãþii extreme, ajunge sã scuture jugul legilor; ºi când a sosit în fine Ia ace&t tem1en , nu-ºi mai þine nici fãgãduielile, nici jurãmintele; nu mai cunoaºte zei; imitã ºi reînnoieºte cutezanþa vechilor titani, ºi ajung ca ºi ei la chinul unui trai infricoºat, care nu mai este decât o înlãnþuire de nenorochi. Dar încotro tind toate acestea? Mi se pare necesar din timp în timp sã þin în frâu cuvântul acesta, ca un cal pornit, de teamã ca nu cumva, pierzându-ºi frâu!, sã nu ne târascã tare departe de '>Ubiectul nostru ºi sã nu ne expunã la cãderi ridicole . De aceea mã întreb pe rnine însnmi din când în când: cu ce prilej am spus cutare sau cutare lucru? MEGILLOS: Ai dreptate . ATENIANUL: Iatã care este þinta acestei di:;:cuþii. MEGILLOS: Care þintã'? ATENlANUL: Am spus cã legiuitorul trebuie sã-ºi propunã trei lunuri în instituirea legilor sale, adicã libertatea, unirea ºi ºtiinþa, care lrl'hllil' s.. domneascã în statul pe care nãzuieºte sã-1 organizeze. Nu e ndn Il ra1 '! MI:.< III .I.OS: Ba da. A'I I·Nii\NI JL: Spre a proba acest lucru, am ales duuã guvemãminte, d 111111 d..·..poli1· ..i cl'l mai liber, ºi am cãutat sã vedem ce valoreazã ºi unu1 120

LEGILE LEGILE MEGILLOS : Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: Tot în scopul acesta am aruncat privirea asupra aºezãmântului format de armata dorianã, asupra acelui din Dardania la poalele muntelui lda ºi asupra Iliunului, lângã mare; ºi ne-am suit pânã la numãrul mic de oameni ce au scãpat din pot.)p. Într-un cuvânt, tot ce am spus mai înainte despre muzicã ºi despre heþie ºi cele de mai înainte þintesc la acelaºi scop. Cãci toate amãnuntele acestea de aceea le-am expus, ca sã vedem în ce mod un stat se poate constitui mai hine ºi în special în ce mod fiecare îºi trãieºte traiul cât mai bine. Aþi putea sã-mi probaþi , într-un fel oarecare. Megillos ºi Clinias, cã aceastã convorbire a noastrã nu a fost cu totul nefolositoare? CLINIAS : Oaspe, mi se parc cã-þi pot da o probã. Privesc ca un noroc cã discuþia noastrã a avut tocmai obiectul ace<>ta . ªi iatã de ce: astãzi am ; prilejul sã mã folosesc de dezbaterile noastre. Intâlnirea noastrã, precum ºi problemele ce am pus ºi rezolvat au avut loc din voinþa zeilor binevoitori . Ceea ce am de spus are sã vã bucure. Aflaþi cã cea mai mare parte din Creta se pregãteºte sã fundeze o colonie. Cnosienii sunt însãrcinaþi cu executarea acestei întreprinderi; iar oraºul Cnosos m-a delegat pe mine ºi pe alþi nouã cetãþeni sã alcg,..m legile ce ne-or plãcea , tie dintre ale noastre, fie dintre cele strãine, numai sã le gãsim mai bune, fãrã a ne preocupa cã sunt strãine. Vã rog sã mã ajutaþi în sarcina mea, ºi toþi ne vom bucura ca dupã împlinirea unei fapte bune. Sã fã urim prin raþiune un stat nou ºi mai bun, ca ºi cum i-am pune de la început temeliile. Astfel vom putea descoperi ce cãutãm ºi poate mã voi servi de constituþia aceasta pentru statul viitor. A TEN lANUL: Fie, scumpul meu Clinias , ºi dacã Mcgillos n-are vreo neplãcere din cauza aceasta, fii încredinþat cã, din partea mea, te voi ajuta cu ºtiinþa mea cea mai bunã. CLINJAS: Foarte bine. MEGILLOS : ªi desigur ºi eu . CLJNIAS: Îmi pare foarte bine, ºi acum sã începem a întemeia prin convorbiri cetatea noastrã. 121

CARTEA alV-a

ATENIANUL: Te rog, spune-mi ce idee sã ne facem despre cetatea noastrã viitoare? Dar nu te întreb ca sã aflu numele ce-l are acum sau îl va purta mai târziu. Numele ºi-1 va lua ori de la fundaþia sa, ori de la vreun loc, de la vreun râu, de la vreun izvor, ori în fine de la vreo divinitate adoratã în þarã. Ceea ce întreb, ceea ce vreau sã ºtiu, este dacã ea va fi vecinã cu marea sau situatã înãuntrul uscatului. CLINIAS : Prietene, cetatea despre care vorbim va fi situatã cam la optzeci de stadii 1 departe de mare. A TENIANUL: Este vreun port în apropiere sau þãrmul nu e bun pentru porturi? CLINIAS: Ba e cât se poate de bun acolo. ATENIANUL: Pe zei, ce spui? ªi pãmântul sãu poate produce tot ce e necesar vieþii, ori e lipsit de ceva? CLINIAS: Nu-i lipseºte aproape nimic. A TENIANUL: Va avea ea vreun alt oraº situat destul de aproape de ca? CLINIAS: Nu, ºi tocmai de aceea se trimite o colonie acolo. Locuitorii \inutului acestuia au fost strãmutaþi odinioarã, ceea ce a fãcut-o deºeartã de o vreme îndelungatã. 1 Cum 15 km. 122

LEGILE LEGILE CLINIAS : Întocmai la fel ca ºi în restul Cretei . ATENIANUL: Adicã este mai mult o regiune muntoasã decât de câmpie? CLINIAS: Da. A TENIANUL: Atunci, nu este cu totul peste putinþã ca locuitorii sãi sã fie oameni de treabã. Cãci dacã ar fi un oraº maritim, cu porturi bune, ºi al cãrui sol sã nu producã decât o parte micã din lucrurile necesare vieþii, ar avta atunci nevoie de un geniu puternic ºi de legiuitori cu adevãrat divîni, ca sã împiedice, fiind într-o astfel de poziþie, intrarea înlãuntrul lui a tot felul de moravuri , pestriþe ºi vicioase. Ce mã mângâie este starea lui de a fi la optzeci de stadii departe de mare; ºi aºa e cu mult prea aproape de mare, þãrmul fiind aºa de practicabil, precum spui; dar în fine tot e ceva. În adevãr, vecinãtatea mãrii este plãcutã unui oraº, dacã avem în vedere numai prezentul; dar, cu vremea, ajunge de fapt neplãcutã. Comerþul, pe care-I înlesneºte marea, ispita câºtigului ce-l oferã ºi negustorii pe care îi atrage din toate pãrþile, stricã moravurile locuitorilor, le dã un caracter îndoielnic ºi viclean ºi alungã buna credinþã ºi încrederea din legãturile ce au sau între ei sau cu strãinii. Avem un leac împotriva neajunsului acestuia în fertilitatea pãmântului, ce produce pentru toate trebuinþele vieþii; ºi cum de altfel terenul este accidentat, este evident cã nu poate produce deodatã un mare numãr de bucate ºi din belºug fiecãruia; aceasta ar expune oraºul nostru la un alt neajuns; cãci , dacã ar fi în stare sã facã un export însemnat cu prisosul produselor sale, s-ar umple de bani de aur ºi de argint. Dar, am spus mai sus, dacã v-aduceþi aminte, cã dintre toate relele unui stat bogãþia este poate aceea care nu poate sta la un loc cu generozitatea ºi cinstea. CLINIAS: Ba da, ne aducem aminte ºi recunoaºtem cã ai avut dreptate ºi atunci ºi acum. ATENIANUL: Mai spune-mi acum, þinutul acesta produce oare destul lemn bun pentru construcþia vaselor? CLINIAS: Pinul nu este vrednic de menþiune ºi nici bradul; chiparosul este rar; puþini molifþi ºi platani, de care se servesc de obicei constructorii de nave Ja pãrþi dinãuntru ale vaselor. ATENIANUL: Cu atât mai bine, cãci lipsa aceasta nu este un rãu. CLINIAS: Cum aºa? 123

PLATON PLATON înlesnire întocmirile rele ale strãinilor. CLINIAS: Ce legãturã are ce spui cu cele spuse pânã acum? A TEN lANUL: Scumpul meu Clinias, urmeazã-mã de aproape, având privirea spre cele ce s-au spus la început relativ la legile Cretei, cã adicã ele au avut în vedere o þintã unicã ºi singurã. Voi pretindeaþi, ºi unul ºi celãlalt, cã þinta aceasta e rãzboiul. V-am rãspuns cã e bine cã au drept scop virtutea, dar nu aproham cã, în loc sã cuprindã virtutea în întregimea sa, ele urmãreau numai o parte a virtuþii. Acum urmãriþi-mã amândoi în planul legilor ce formulez ºi observaþi bine dacã nu cumva îmi scapã vreo lege care sã nu þinteascã virtutea sau care sã aibã numai o parte a ei în vedere. Sunt încredinþat, într-adevãr, cã o lege este bunã numai când, ca un arcaº bun, ocheºte totdeauna þinta de care atârnã adevãratele bunuri ºi când nu bagã în seamã bogãþiile ºi celelalte de felul acesta , dacã sunt despãrþite de virtute. Cu privire la ce spuneam, cã anume se imitã vecinii în ceea ce au rãu, înþeleg prin aceasta lucrul ce se întâmplã unui popor vecin cu marea ºi expus din cauza aceasta nedreptãþilor du..manilor sãi. Spre exemplu (ºi sã nu credeþi cã spun aceasta cu gândul de a reaminti fapta voastrã nedreaptã), Minos s-a slujit altãdatã de forþele ce le avea pe mare, spre a sili pe locuitorii Aticii sã-i plãteascã un tribut împovãrãtor. Atenienii n-aveau atunci nave de rãzboi, cum au astãzi; ºi þara lor n-avea lemn de construcþie, de aceea nu le venea uºor sã echipeze o flotã. Aºa cã n-au fost în stare sã respingã pe vrãjmaºii lor, fãcându-sc deodatã marinari, ca ºi ei. Dar ar fi fost mai bine pentru ei sã mai piardã încã de multe ori câte ºapte bãieþi, decât sã câºtige experienþã în luptele de mare, dupã cum aveau în acelea de uscat ºi piept la piept; mai bine decât sã se deprindã cu acostãrile ºi nãvãlirile repetate în þarã inimicã ºi a se refugia în urmã repede în corãbiile lor; sau, decât sã-ºi ti format convingerea cã nu e nici o ruºine sã nu cuteze a înfrunta atacul inimic ºi sã fugã de moarte ori sã aibã totdeauna la îndemânã pretexte false, pentru a se justifica cã ºi-au pierdut armele ºi cã au luat-o la fugã într-o împrejurare care, zice-se, n-are nimic ruºinos. Cãci vorbele acestea sunt obiºnuite la oamenii de mare; ºi nu numai cã nu trebuie sã le aprobãm, dar, din contrã, meritã sã le mustrãm. Pentru cã nu trebuie ca cetãþenii, mai ales clasa de fnmte, sã-ºi formeze deprinderi rele. Cã practica aceasta nu este deloc onestã, lucrul acesta se poate îavãþa de la llomcr1 Ulise, cum spune Homer, face mustrãri lui Agamemnon, 1 1/i,l<hl, XIV, % . 124

LEGILE LEGILE "Cum porunceºti ca-n toiul luptei sã tragem în mare Navele strânse la þãrm? Duºmanul tot asta doreºte. Astfel îi facem pe plac; dar pe noi ne-aºteaptã pieirea, Cãci aheii, vãzând pornite în larg navele-uºoare, Singura lor speranþã de sprijin, de fapt ºi refugiu, Înspãimântaþi pãrãsi-vor lupta ºi retragerea laºã; Ordinul tãu, ai sã vezi, cât de vãtãmãtor ºi greºit e". Homer era deci convins cã nu trebuie ca niºte trupe de uscat sã aibã gata pe mare galere în momentul când ele luptã; niºte lei de ar fi, dacã ar fi în aceeaºi situaþie, s-ar deprinde sã fugã dinaintea unor cerbi. Pe lângã aceasta, în statele care datoresc puterea ºi siguranþa lor forþelor maritime, nu se împart demnitãþile acelora care le meritã mai mult; cãci acolo victoria se datoreºte piloþilor, ºefilor lopãtarilor, chiar lopãtarilor, toþi oameni de jos ºi necunoscuþi , cãrora pentru motivul acesta nu li se poate acorda cu cuviinþã distincþiile rãzboiului. Cu toate acestea, când un guvernãmânt pãcãtuieºte prin partea aceasta, cum se poate zice cã e bine orânduit? CLINIAS: Aceasta e imposibil. Noi zicem, cu toate astea, noi cretanii, cã ceea ce a mântuit Grecia a fost lupta navalã, care s-a dat între greci ºi barbari lângã Salamina. ATENIANUL: E adevãrat cã cea mai mare parte din greci ºi barbari sunt de pãrerea ta; dar în ce mã priveºte pe mine ºi pe Megillos, noi zicem cã biruinþa câºtigatã la Maraton a început mântuirea Greciei ºi cã aceea de la Plateea a desãvârºit-o; cã aceste lupte de uscat au slujit sã facã mai buni pe greci , ceea ce nu se poate spune despre luptele navale , chiar despre luptele de la Salamina ºi Artemisium, care au contribuit la liberarea noastrã. Cãci noi avem aci în vedere virtutea civicã, examinând ºi natura locului, unde trebuie sã fie aºezat oraºul nostru, ºi legile pe care i le destinãm, încredinþaþi cã lucrul cel mai important pentru oameni nu este, dupã cum îºi închipuie cei mai mulþi, existenþa ºi simpla conservare a fiinþei lor, ci de a deveni cât se poate de virtuoºi ºi de a fi astfel atâta timp cât vor trãi . Am spus, mi se pare, mai sus pãrerea noastrã despre chestiunea aceasta. CLINIAS : E adevãrat. 125

PLATON PLATON CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Spune-mi acum, ca sã unnãm cercetarea noastrã, care va fi populaþia cetãþii voastre celei noi? Fi-va ea compusã din toþi cretanii, care vor voi sã se înscrie, în caz când numãrul locuitorilor s-ar mãri prea mult în fiecare oraº. pentru ca teritoriul sãu sã-i mai poatã nutri? Se pare cã nu veþi primi pe toþi grecii ce se vor înfãþiºa, deºi vãd printre voi oameni din Argos, din Egina ºi din alte multe localitãþi ale Greciei. De unde veþi scoate populaþia coloniei voastre celei noi? CLINIAS: Cred cã se va forma din Creta întreagã; cu privire la ceilalþi greci , mi se pare cã vor fi primiþi mai bucuros cei ce vor veni din Pclopones; cãci, cum spuseºi, sunt printre noi oameni din Argos; ºi locuitorii Gortinei, veniþi dintr-un oraº al Peloponesului, care poartã acelaºi nume, sunt cei mai vestiþi dintre cretani. ATENIANUL: Aºa stând lucrurile, nu vom putea întocmi orânduirca plãnuitã cu aceeaºi înlesnire ca atunci când aºezarea colonilor s-ar fi fãcut la un fel cu aºezarea roiurilor; vreau sã zic, dacã ar fi toþi copii ai aceluiaºi þinut ºi dacã hotarele prea strâmte ale patriei lor, sau alte neajunsuri asemãnãtoare, i-ar fi silit sã se despartã de concetãþenii lor, fãrã ca sã înceteze, din pricina aceasta, sã rãmânã în legãturi de prietenie. Discordia produce de asemenea câteodatã acelaºi efect, ºi o parte a cetãþenilor se vede silitã sã se ducã a se aºeza aiurea. Câteodatã, de asemenea, toþi locuitorii unui oraº , copleºiþi într-o luptã de duºmani mai tari , s-au hotãrât sã se exileze din patria lor. În toate aceste cazuri, este în parte mai lesne, ºi în parte mai anevoie, de a funda o colonie ºi de a-i da legi. Pe de o parte, deoarece locuitorii sunt de acelaºi neam, ºi vorbesc toþi aceeaºi limbã, ºi au trãit toþi sub regimul aceloraºi legi, ºi au toþi acelaºi cult, ºi au aceleaºi idei cu privire la multe alte lucruri de felul acesta, lucruri care, toate, formeazã între ei un fel de unire. Pe de altã parte, le vine greu sã se supunã altor legi ºi unui guvernãmânt deosebit de acela al patriei lor. Întemeietorul ºi legiuitorul unei colonii întâmpinã de asemenea multe piedici ºi împotrivire din partea acelora care, din cauza reici constituþii a guvernãmântului lor, au fost victimele unei rãscoale, ºi care ºi acum prin rutinã cautã sã se supunã sub regimul unor legi asemãnãtoare cu acelea care au fost pricina nenorocirii lor. Din pricini contrare, o mulþime amestecatã, 126

LEGILE LEGILE CLINIAS: Te cred. Te rog totuºi sã-mi desluºeºti mai clar ce te face sã vorbeºti astfel ? ATENIANUL: Scumpul meu Clinias, dezbãtând chestiunea despre legiuitori, pare cã vreau sã spun ºi lucruri care nu sunt tocmai spre cinstea lor; dacã însã aceste lucruri sunt întrucâtva oportune , nu mã tem cã vor fi supãrãtoare. La urma urmelor, la ce sã mã neliniºtesc? Aºa e soarta aproape a tuturor lucrurilor de aici pe pãmânt. CLINIAS: Ce te face sã vorbeºti aºa? ATENIANUL: Voiam sã spun cã nu oamenii fac legile, ci cã ele se datoresc împrejurãrilor ºi diferitelor evenimente ce au loc în mod felurit. Sau violenþa unui rãzboi rãstoarnã statele ºi schimbã legile, ori strâmtorarea sãrãciei înfricoºate face acelaºi lucru. Adesea ºi epidemiile, cum e ciuma, aduc prefaceri silite, sau dacã anotimpurile îºi schimbã firea pe un timp mai îndelungat. Aruncând privirea asupra unor asemenea accidente, ne gãsim porniþi a spune, cum zisei ºi eu, cã nici o lege nu este opera vreunui muritor, dar cã aproape toate lucrurile omeneºti sunt în mâna soartei . Mi se pare cã se poate spune de asemenea, cu drept cuvânt, acelaºi lucru despre navigaþie, despre pilotaj, despre medicinã ºi despre purtarea rãzboiului; dar cu privire la aceleaºi arte se poate spune tot aºa ºi cu tot atâta dreptate ºi urmãtorul lucru . CLINIAS : Care? A TENIANUL: Cã Dumnezeu ºi împreunã cu el întâmplarea ºi norocul conduc toate faptele omeneºti . Este totuºi mai cuminte a zice cã ºi arta are un rost în urma celorlalte; cãci cu prilejul unei furtuni socotesc mai bunã soarta celui ce se poate folosi de arta cârmaci ului, decât a celui ce este lipsit de ea; sau cum? CLINIAS: Aºa e. A TENIANUL: Oare nu acelaºi lucru are loc în toate celelalte situaþii ºi, în ce priveºte legiuirea, nu trebuie sã recunoaºtem cã, chiar dacã sunt date de naturã condiþiile necesare unui þinut ce vrea sã aibã cetãþeni fericiþi , 127

PLATON PLATON legiuitor cunoscãtor al adevãrului? CLINIAS : Foarte adevãrat grãieºti . ATENIANUL: Ce altã rugãciune rãmâne sã facã acela care stãpâneºte vreuna din artele de care vorbirãm, decât aceea ca soarta sã-i dea împrejurãri norocoasc , aºa ca sã nu mai aibã trebuinþã decât de talentul sãu spre a reuºi'! CLINIAS : De sigur. ATENIANUL: ªi dacã am pretinde ca toþi ceilalþi, pe care i··am numit, sã-ºi spunã obiectul rugãciunilor lor, nu-i aºa cã ar spune foarte uºor: nu? CLINIAS : Ba da. ATENIANUL: Cred cã ºi legiuitorul ar face acelaºi lucru . CLINIAS : Cred cã da. ATENIANUL: Sã-i dãm deci cuvântul: "Legiuitorule , spune-ne ce condiþii ceri ºi în ce stare vrei sã þi se de a pe mânã un stat, ca sã-I poþi organiza bine?" Ce mai trebuie sã adãugãm la aceasta? Oare face-vom pe legiuitor sã rãspundã el însuºi? Sau nu? CLINIAS : Ba da. ATENIANUL: Iatã ce va zice el: Daþi-mi un stat supus unui tiran; tiranul acesta sã fie însã tânãr, sã aibã memorie bunã ºi sã fie inteligent, curajos ºi mãrinimos din fire; ºi pentru ca toate aceste calitãþi sã poatã fi folositoare. ..copului ce-mi pun înainte , sã mai aibã ºi aceastã calitate, care, cum am spus mai sus, trebuie sã însoþeascã toate pãlþile virtuþii . CLINIAS : Pare-mi-se, Megillos , cã prin aceastã calitate, care trebuie sã însoþeascã pc celelalte, strãinul înþelege cumpãtarea, nu-i aºa? ATENIANUL: Da , cumpãtarea, scumpul meu Clinias; nu aceea învestitã cu înþelesul de înþelepciune , ci aceea numitã îndeobºte cu numele acesta; aceea care se gãseºte mai întâi la oarecare copii ºi oarecare animale, care parc cã le e înnãscutã, ºi îi face moderaþi în folosinþa plãcerilor, pe câtã vreme alþii se dedau lor fãrã mãsurã: cumpãtarea aceasta, într-un cuvânt, despre care am spus cã, despãrþitã de celelalte bunuri, nu este vrednicã sã fie pomenitã. Mã înþelegeþi? CLINIAS : Desigur. Aºadar, tiranul sã aibã ºi calitatea aceasta reunitã cu celelalte, dJ.cã vrem ca statul sã dobândeascã acea constituþie în timpul cel mai scurt ºi cât mai bine, ºi pe care dobândind-o sã rãmânã cât mai fericit. CLINIAS : Strãine, In ce mod ºi cu ce dovezi ne vei convinge tu despre adevãrul a ceea ce zici? 128

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ce ! Dupã pãrerea ta, nu mai trebuie nimic altceva pentru scopul acesta, decât un tiran tânãr. cumpãtat, inteligent, cu memorie bunã, curajos ºi mãrinimos din fire? ATENIANUL: Mai pune ºi norocos, dar norocos în înþelesul ca în timpul domniei lui sã aparã vreun mare legiuitor, ºi ca soarta cea bunã sã-i apropie unul de altul. Când au loc toate acestea, Dumnezeu a fãcut aproape tot ce-a putut face, când el vrea sã facã un stat îndeosebi fericit: al doilea noroc al unei bune legiuiri este când doi asemenea ºefi condw.: statul, al treilea, când sunt trei: într-un cuvânt, dificultatea organizãrii creºte cu numãrul acelor ce guverneazã; ºi, din contrã, cu cât numãrul acesta e mai mic, cu atât ea este mai uºoarã. CLINIAS: Astfel tu pretinzi cã starea cea mai priincioasã a unui stat, ca sã treacã la un guvemãmânt foarte bun, este tirania, când tiranul este cumpãtat ºi sprijinit de un legiuitor destoinic, ºi cã astfel prefacerea va fi cât se poate de uºoarã ºi de iute, ºi cã în al doilea loc este oligarhia ºi, în sfârºit, democraþia; sau cum înþelegi? ATENIANUL: Nicidecum aºa. Ci în locul întâi tirania, în al doilea, guvemãmântul monarhie (regalitatea), în al treilea, oarecare fel de democraþie; în al patrulea, oligarhia, care din firea sa este cea mai puþin proprie spre a da naºtere acestui guvemãmânt perfect, fiindcã în oligarhie sunt cei mai mulþi cârmuitori. Prefacerea aceasta, în adevãr, poate avea loc numai când se va întâlni un adevãrat legiuitor ºi dacã el va lua parte la autoritate împreunã cu aceia care pot totul în stat; astfel când dregãtorii sunt puþini, autoritatea lor este mai mare, precum este tirania absolutã, ºi în cazul acesta prefacerea este de obicei ºi mai repede ºi mai lesnicioasã. CLINIAS: Cum adicã? Cãci nu am înþeles. ATENIANUL: ªi cu toate acestea nu o datã am lãmurit, ci de mai multe ori, sau poate cã voi n-aþi vãzut un stat supus unui tiran? CLINIAS: ªi nici nu mi-e dor de o asemenea priveliºte. ATENIANUL: ªi totuºi ai vedea acolo, ce am spus adineaori. CLINJAS: Ce? A TENIANUL: Cã un tiran, care vrea sã schimbe moravurile unui stat, n-are trebuinþã nici de sforþãri mari, nici de timp prea îndelungat, ci el însuºi trebuie sã apuce pe calea pe care vrea sã apuce ºi supuºii sãi, fie cã are de gând sã-i îndrepte cãtre virtute, ori de a-i întoarce spre vicii; e de 129

PLATON PLATON ajuns ca el sã o însemne, prin purtarea sa, pe aceea pe care ei catã s-o urmeze; sã încurajeze, sã rãsplãteascã oarecare fapte, sã condamne altele ºi sã acopere de ocarã pe cei ce nu-l ascultã. CLINIAS: Credem lesne cã cetãþenii unui asemenea stat se vor conforma iute voinþei unui om care dispune de astfel de convingere ºi de putere. ATENIANUL: Scumpii mei amici, sã nu încerce sã ne convingã nimeni cã schimbarea legilor se poate face în alt chip, mai repede º.. mai lesne, decât prin pilda dregãtorilor, ºi nici cã se face acum altfel, ori cã se va face în viitor. Dar nu aceasta este ceea ce nu se poate face sau în Qrice ' caz e greu de fãcut. Dar ceea ce are loc numai cu mare greutate ºi cee .. ce nu s-a întâmplat decât foarte rareori în lungul ºir al anilor, ºi aceea ce , când are loc, este un izvor de fericiri nenumãrate pentru statul în care acest lucru are loc, este lucrul urmãtor. CLINIAS: Ce? A TENIANUL: Când pronia divinã inspirã dragostea de o viaþã rânduitã de cumpãtare ºi de dreptate unor dregãtori puternici, fie cã guverneazã monarhie, ori cã puterea lor se bazeazã pe bogãþia sau nobleþea lor; sau când vreunul din ei va dobândi caracterul lui Nestor, care întrecea, zice-se , pe toþi oamenii, în cumpãtare ºi în moderaþie, mai mult decât îi întrecea în elocvenþã. Minunea aceasta a avut loc, dupã cât se spune, în timpul asediului Troiei, dar în zilele noastre nu se vede aºa ceva. Deci dacã s-a gãsit, ori dacã se va gãsi în urmã, sau dacã se aflã astãzi pe lume un om cu firea aceasta, ferice de viaþa ce o duce, ºi mai fericiþi, cei ce ascultã de lecþiile de cumpãtare ce ies de pe buzele sale ! În general , este adevãrat a zice, cu privire la oricare guvemãmânt, cã dacã înþelepciunea ºi cumpãtarea sunt reuni te în persoana aceluiaºi om cu puterea suveranã, de aci iau naºtere originea statului desãvârºit ºi a legilor celor mai bune, ºi cã altfel nu pot fi create. Aceasta fie zis în chip de oracol ºi ca o fabulã; ºi sã rãmânã demonstrat cã în oarecare privinþã este greu a se întocmi o legiuire bunã într-un stat, ºi cã în altã privinþã nimic n-ar fi mai scurt ºi mai lesne, dacã are loc ce-am zis. CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Sã încercãm a plãsmui prin cuvinte legi potrivite pentru statul tãu, cam cum bãtrânii dau lecþii copiilor. CLINIAS: Sã continuãm, dar, ºi sã nu mai întârziem. 130

LEGILE LEGILE lui cu însuºirile pe care le-am cerut, plin de bunãvoinþã ºi bunãtate. · CLINIAS: Îmi unesc ºi eu rugãciunea mea cu ale voastre. A TENIANUL: Dar ce formã de guvemãmânt avem de gând sã prescriem statului? CLINIAS: Ce (guvemãmânt ori a celor cã nu ai în vrei sã zici cu aceasta? Desluºeºte-ne mai lãmurit. Oare democratic) domnia poporului sau a celor putini (oligarhie), mai buni (aristocraþie) ori regalitatea (monarhia)? Cãci socotim vedere tirania?

ATENIANUL: Acela dintre voi doi care, rãspunzând mai întâi, vrea sã vorbeascã despre guvemãmântul patriei sale, sã rãspundã cum e acesta? MEGILLOS: Oare nu e mai drept ca sã rãspund eu mai întâi, fiind mai în etate? CLINIAS: Poate. MEGILLOS: Strãine, când mã uit la guvemãmântul Lacedemonei, nu ºtiu ce nume sã-i dau, cãci mi se pare cã se aseamãnã ºi cu tirania; cãci, cât priveºte pe efori, are ceva tiranic ºi mi se pare cã înfãþiºeazã câteodatã ºi o specie popularã de guvemãmânt, mai popularã decât în orice alt stat. Iarãºi ar fi absurd a tãgãdui cu totul cã e guvernat de cãtre aristocraþi; ºi chiar regalitatea la noi este pe viaþã; ºi se recunoaºte la Sparta, ca ºi pretutindeni aiurea, cã ea este guvemãmântul cel mai vechi. Aºa cã nu pot, cum am zis, dacã sunt întrebat acum, aºa pe neaºteptate, sã-þi rãspund precis care este constituþia statului nostru. CLINIAS: Eu sunt tot aºa de strâmtorat ca ºi tine, Megillos, ºi nu pot hotãrî bine ce fel este guvemãmântul din Cnosos. A TENIANUL: Încurcãtura voastrã, prea bunii mei amici, vine de acolo, cã guvemãrnintele voastre sunt adevãrate guvemãrninte; cãci, cele pe care le nurnirãm acum, nu sunt guvemãrninte; ele nu sunt decât niºte adunãri de cetãþeni, dintre care unii sunt stãpâni, iar ceilalþi, sclavi; ºi fiecare din ele ia numele pãrþii în care rezidã autoritatea. Însã dacã de aci trebuie luat numele unui stat, trebuie sã i se dea numele aceluia care este domnul tuturor fiinþelor inteligente, numele zeului. CLINIAS: Care e zeul acesta? ATENIANUL: Nu trebuie oare sã ne folosim iarãºi de o fabulã dacã vrem sã desluºim ce mã întrebaþi? CLINIAS: Dacã crezi cã trebuie procedat aºa ... 131

PLATON PLATON CLINIAS: Pare cã avem cel mai mare interes sã auzim ce vrei sã ne povesteºti . ATENIANUL: Aºa cred ºi tocmai de aceea vreau sã fac o digresiune din ea. MEGILLOS: Foarte bine ai fãcut, ºi tot aºa de bine va fi , sã urmezi cu povestea, întrucât se raportã la problema noastrã. ATENIANUL: Trebuie sã fac, cum vroiþi. Am auzit, prin tradiþie, cât de fericitã era viaþa oamenilor din secolul acela, când pãmântul producea de la sine, din belºug, tot ce le era necesar. Iatã care era pricina acestui lucru, dupã cât se spune. Saturn, bãgând de seamã cã nici un om, dupã cum am spus mai sus, nu e în stare sã guverneze pe oameni cu o autoritate absolutã, fãrã ca sã cadã în desfrâu ºi în nedreptate, aºezã în oraºe, ca dregãtori ºi regi, nu oameni, ci genii cu o fire mai aleasã ºi mai divinã ca a noastrã, pe demoni, ca sã facã cu noi ceea ce ºi noi facem cu turmele, fie de oi, fie de alte animale domestice. În adevãr, noi nu punem boi sã conducã pe ceilalþi boi, nici capre, caprelor, ci fiind superiori ca speþã le stãpânim pe ele. Tot aºa, zeul acesta, iubitor de oameni, puse ca dregãtori peste noi niºte fiinþe superioare nouã, demonii (geniile), care ne guvernau deopotrivã de lesne ºi din partea lor ºi în ce ne priveºte pe noi, ºi astfel fãcurã sã domneascã pe pãmânt pacea, cuviinþa, libertatea, dreptatea ºi ne aduserã zile fericite, lipsite de tulburãri ºi neunire. Povestea aceasta este adevãratã ºi astãzi ºi ne învaþã cã nu existã leac pentru viciile ºi relele statului , care nu va avea zei , ci oameni , sã le conducã; cã datoria noastrã este sã ne apropiem pe cât se poate de guvemãmântul lui Saturn, de a încredinþa cârmuirea vieþii noastre publice ºi particulare pãrþii nemuritoare a fiinþei noastre ºi , dând numele de legi poveþelor izvorâte din raþiune, sã le luãm drept cãlãuzã în administraþia familiilor ºi a statelor. Din contrã, în orice guvernãmânt ar fi, monarhie, oligarhic sau democratic, dacã acela care comandã are sufletul rabit de o mulþime de dorinþe ºi patimi , pe care se sileºte în zadar sã le satisfacã, pentru cã sufletul sãu nu se poate umple ºi fiindcã rãul care îl roade este nesãþios ºi fãrã leac; un asemenea om, ori cã ar conduce pe un particular sau un stat, va cãlca în picioare toate legile; ºi nu se poate, cum ziceam adineaori, ca vreun om sã fie fericit sub un asemenea conducãtor. 132

LEGILE LEGILE ªi acum e datoria noastrã , Ciini as. sã înþelegem povestea aceasta ºi sã vedem dacã ne vom îndruma dupã ca, sau ce vom face? CLJNIAS: Trebuie sã ne conformãm ei . A TENIANUL: Gânditu-te-ai, cã unii zic, cã existã atâtea specii diferite de legi, câte feluri de guvemãmânt existã? Cercetarãm diferitele fom1e admise de guvemãmânt. Cât despre chestiunea de faþã, nu crede cã prezintã un interes neînsemnat; dimpotrivã, ea este foarte importantã ºi ne readuce iarãºi Ia problema cea mare despre natura dreptului ºi a nedreptului . Legile, zic ei, nu trebuie sã aibã drept scop nici rãzboiul, nici virtutea luatã în întregul sãu, ci interesul guvemãmântului stabilit, oricare ar fi, ºi menþinerea autoritãþii sale: ºi , iatã, dupã ei , adevãrata definiþie a justiþiei, scoasã din însãºi natura. CLINIAS: Care definiþie? A TENIANUL: Interesul celui mai tare. CLINIAS: Explicã-te mai clar. A TENIANUL: Nu-i adevãrat cã, în orice stat, cel mai tare face legile? CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Ori crezi tu, urmeazã ci , cã vreodatã un ºef de guvemãmânt, fie poporul, fie un tiran sau oricare altul, îºi va propune în legile sale altã þintã decât aceea de a-ºi pãstra autoritatea sa? CLINIAS: fãrã îndoialã. ATENIANUL: ªi oricine va cuteza sã calce legile sale nu trebuie sã se aºtepte a fi pedepsit din cauza acestei cãlcãri , ca de o nedreptate, de cãtre legiuitorul ce nu recunoaºte ca drept decât ceea ce este conform legilor sale? CLlNIAS: Aºa se pare. A TEN lANUL: Aceasta este, încheie ci , ºi va fi totdeaur.a natura dreptãþii . CLINIAS: Da, dacã trebuie sã-i credem . A TENIANUL: ªi aceasta e una din maximele pe care se întemeiazã dreptul de a comanda. CLINIAS: Care maxime? ATENIANUL: Acelea, de care am vorbit când cercetam ce persoane trebuie sã conducã ºi care sã se supunã. Am hotãrât cã pãrinþii trebuie sã conducã pe copii, bãtrânii pe tineri, oamenii de familie bunã, pc aceia de neam prost. Mai erau. dacã v-aduceþi aminte, multe alte maxime, care se ciocneau unele cu altele, printre care se gãsea ºi aceea despre care vorbim;

133

PLATON PLATON al celui puternic e potrivit naturii. CLJNIAS: În adevãr, aºa am zis. A TENIANUL: Ia vezi, printre atâþia concurenþi, cui vom încredinþa statul nostru. Cãci iatã ce s-a întâmplat de nenumãrate ori în mai multe state. CLINIAS: Ce? ATENIANUL: Dându-se luptã pentru putere, învingãtorii au pus cu atâta înverºunare stãpânire pe toate posturile de conducere, aºa cã n-au lãsat nici o parte de cârmuire învinºilor, nici urmaºilor lor, ºi au petrecut viaþa într-o bãnuialã neîntreruptã, temându-se totdeauna ca nu cumva, dacã cineva din partidul învins ar ajunge sã guverneze la rândul sãu, ura persccuþiilor îndurate în trecut sã-I împingã la fapte de rãzbunare. Ci, noi afirmãm cã asemenea guvernãminte nu meritã numele acesta, ºi cã nu sunt legi adevãrate decât acelea care nãzuiesc la binele obºtesc al statului; cã legile, al cãror unic scop este interesul câtorva, sunt ale facþiunilor, iar nu ale statului; ºi cã ceea ce se numeºte acolo dreptate, nu este decât un cuvânt. Ceea ce spunem aici are de scop sã ne întãreascã în hotãrârea ce-am luat, de a nu încredinþa funcþiile publice în statul nostru nici bogaþilor, nici celor de neam, nici celor puternici la corp, nici celor cu statura înaltã, nici unora cu superioritãþi exterioare, ci numai cetãþenilor care se vor arãta cei mai supuºi legilor stabilite ºi care îi vor întrece pe ceilalþi în privinþa aceasta; numai pe acesta trebuie sã-I facem cel dintâi servitor al legilor. În al doilea rând, trebuie sã-I punem pe acela care, în urma celui dintâi, s-a deosebit mai mult în aceastã privinþã; ºi tot aºa cu ceilalþi, conform aceleiaºi ordini ºi dupã aceeaºi proporþie. De altfel, dacã am numit pe magistraþi, slujitori ai legii, nu din dorinþa de a inova, ci pentru cã sunt încredinþat cã mântui rea statului atârnã de lucrul acesta ºi pentru cã contrarul pricinuieºte fãrã greº pieirea sa; fiindcã vãd cã e foarte apropiatã ruina unui stat, unde legea este fãrã

putere ºi e supusã acelora care guverneazã; ºi cã dimpotrivã, oriunde legea este singurã suveranã ºi unde magistraþii sunt cei dintâi supuºi ai sãi, cu binele obºtesc eu vãd adunându-se în statele acestea toate bunurile, ce zeii obiºnuiesc a le da lor. CLINIAS: Aºa e, strãine, ºi pentru vârsta ta, vezi destul de ascuþit. ATENIANUL: Vederea tânãrului prinde greu asemenea lucruri, pe când a bãtrânului este foarte pãtrunzãtoare. CLINIAS: Ai dreptate. 134

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ba da. A TENIANUL: Bãrbaþi, le vom zice, Dumnezeu, dupã o veche tradiþie, este începutul, mijlocul ºi sfârºitul tuturor fiinþelor; el merge totdeauna în linie dreaptã, conform naturii sale, în acelaºi timp când circulã în jurul lumii; dreptatea îl urmeazã ca tovarãºã, gata sã pedepseascã pe cei ce pãrãsesc legea divinã. Oricine vrea sã fie fericit trebuie sã se þinã de dreptate, mergând plecat ºi modest pe urmele ei. Dar cât despre cel ce se umflã de semeþie, de avere, de demnitãþi, din cauza calitãþilor corpului, acela a cãrui inimã tânãrã ºi smintitã este roasã de dorinþe ambiþioase, încât crede cã n-are nevoie nici de ºef, nici de cãlãuzã ºi cã este în stare sã conducã pe alþii, Dumnezeu îl lasã în voia lui. Pãrãsit astfel, se uneºte cu alþi trufaºi ca ºi el , se scuturã de orice supunere ºi aduce tulburare pretutindeni. Câtva timp, pare cã înseamnã ceva în ochii proºtilor; dar dreptatea îl pedepseºte degrabã în mod rãsunãtor; în cele din urmã el îºi pricinuieºte pieirea lui, a familiei ºi a patriei sale. Pentru cã aºa este orânda neschimbãtoare a lucrurilor, ne întrebãm: ce trebuie sã gândeascã, ce trebuie sã facã înþeleptul? CLINIAS: Este vãdit cã orice om chibzuit va fi de pãrere cã trebuie totdeauna sã meargã pe cãile divinitãþii. ATENIANUL: Dar care este purtarea care ne face plãcuþi lui Dumnezeu? Eu nu vãd decât una singurã, bazatã pe norma aceasta veche, cã semenul este prieten cu semenul sãu, când amândoi au aceeaºi mãsurã. Cãci toate lucrurile fãrã aceastã mãsurã nu se pot reuni unele cu altele ºi nici cu cele ce o pãstreazã. Ori, Dumnezeu este mãsura dreaptã a tuturor lucrurilor, mai bine decât un om, dupã cum se zice, oricare ar fi el. Prin urmare, nu este alt chip de a ne face plãcuþi lui Dumnezeu, decât a ne strãdui din toate puterile spre a ne asemãna cu el. Potrivit acestei maxime, omul cumpãtat este prieten cu Dumnezeu, cãci se aseamãnã cu el; dimpotrivã, omul necumpãtat nu numai cã nu se aseamãnã cu el , dar încã îi este cu totul opus ºi din cauza aceasta este nedrept. Acelaºi lucru trebuie sã spunem ºi despre celelalte virtuþi ºi vicii. Aceastã maximã ne duce la o alta, cea mai frumoasã ºi cea mai adevãratã din toate, anume cã din partea unui om bun este o faptã vrednicã de laudã, foa!=te.bunã, care contribuie nemãsurat la fericirea vieþii sale ºi care este înãuntrul orânduirii lumii, de 135

PLATON PLATON a face sacrificii z.eilor ºi de a comunica cu ei. prin mgãciuni , pomeni ºi un cult sârgui tor; dar cu p1ivire la cel rãu, contrarul are loc, fiindcã sufletul celui rãu e necurat, pe c:ând sufletul celui drept este curat: mi nu se cade um.i cm de bine, 5i :ndi mai puþin lui Dumnezeu, de a primi damrilc ce i le dã o mânã pãtatã de crime. Toate ostenelile ce-ºi dau rãii, sã capete milostivirea Leilor. ..unt deci nefo1ositoare . pc dliJ vreme cel drept lucreazã cu izbândã in scopul acesta. Aceasta e..tc þinta cãtre care trebuie sã nãzuim. Dar care sunt. ca sã ziL astfel , amtele 1 rugãciunilor noastre, ºi care '\Unt cele mai potrivite dintre ele, ..pre a atinge þinta? Mi se parc , mai întâi , cã dupã slujbele datorate zeilor locuitori ai Olimpului ..i zeilor protectori ai statulu i, se ati nge þinta <1dev:iratei pietãþi , jertfind zeilor subpãmânteni victime de ordinul al doilea în numãr pereche2 ºi mãmntaiele din stânga ale acestor victime: pãstrând pentru zeii cereºti victimele cele mai bune , in numãr fãrã soþ ºi mãruntaiele din dreapta. Dupã zei , înþeleptul va face slujbe potrivite ºi pentru demoni (genii), apoi pentru eroi . Zeii fiecãrei familii vor avea de asemenea altare particulare, cu un cult prescris de lege . Apoi trebuie sã cinstim pe autorii zilelor noastre , în timpul vieþii lor. Aceasta este cea Jintâi , cea mai mare , cea mai trebuincioasã din toate datoriile: trebuie sã ne încredinþãm cã toate bunUJile ce posedãm apartin acelora de la care am primit viaþa ºi educaþia, ºi cã se cuvine sã it-i'nchinãrn fãrã rezervã în serviciul lor. începând cu bunurile averii , trecând apoi la acelea ale corpului ºi , în fine, la cele ale sufletului , achitându-le astfeL cu mare dobândã, îngrijirile, ostenelile ºi muncile care i-a costat altãdatã copilãria noastrã, ..i îndoind luarea-aminte faþã de ei , pe mãsurã ce infirmitãþile etãþii li le fac mai necesare . Pe lângã aceasta trebuie, tot timpul vieþii sale, a vorbi cu sãi cu nn respect religios , pentru cã de vorbe, aceste lucruri aºa de uºoare ºi zburãtoare , este legatã o pedeapsã grea; ºi Nemesis, J:eiþa Dreptãþii, este însãrcinatã a veghea asupra acestui fel de greºeli. Astfel, trebuie sã cedãm mâniei lor, sã lãsãm liber cursul urii lor, fie cã o rostesc prin vorbe ori prin fapte ºi sã-i scuzãm , cu gândul , cã un tatã ce se crede jignit de cãtre fiul sãu are un drept legitim a se mânia pe el . În ce priveºte îngropãei 1:.;:..1 dupã moartea lor, cea mai frumoasã va fi aceea care va depãºi m::: : ...in limitele celei de mijl.:1c. Deci nici nu trebuie a depãºi J Proi..dilele. 2 Unui Jjn preceptele lui Pitagora era de a se jertfi zeilor cereºti în numlir fãrã soþ , celor subpãmânteni în numãr cu Mlþ (Viaþa lui Numa). 136

LEGILE LEGILE mãrimea oniinarã a monumentelor de felul acesta, dar nici a face mai puþin pentru pãri nþii noºtri, dedt au fãcut ci pentru ai lor. Sã nu neglijãm nici ' slujbele anuale, întqcmitc spre a ci nsti memoria morþilor, ci sã ne silim s-o facem nemurito·tre, dacã se poate , prin cxactitatcn de a împlini tot ceea ce le datorãm ºi a închina, pentru o datorie aºa de dreaptã, o parte din averea ce-am primit de la soartã. Purtându-ne în m0dul acesta ºi trãind dupã aceste nonne, vom primi de la zei, ºi de la fiinþele cu o fire mai dcsãvârºitã ca a noastrã , rãsplata cuccrniciei noastre ºi vom petrece cea mai mare parte a vieþii într-o speranþ!l dulce. Cât despre datoriile fuþã de copiii noºtri, rudele noastre , amicii noºtri, faþã de concetiiþenii noºtri . faþã de '.)Spital itatea recomandatã de cãtre zei ºi celelalte datorii ale societãþii , care , fiind împlini..c potrivit vederilor legii, trebuie sã mãreascã plãcerea vieþii noastre , este treaba legilor sã le hotãrascã amãnuntele, este treaba lor sã ne facã sã le þinem fie prin convingere , ori de a se sluji de forþã ºi pedepse spre a readuce pe calca dreaptã pc cei ce s-ur împotrivi cãilor blândeþii ºi de a contribui astfel, cu ajutorul zeilor, la fericirea desãvârºitã a statului . Mai sunt ºi alte chestiuni pe care trebuie sã le hotãrascã legiuitorul , dacã cugetã la fel cu mine; dar, pentru cã nu s-ar cuveni sã le înfãþiºeze de lu început sub formã de lege , mi se pare cã ar fi mai bine sã înceapã fãcând un plan general al lor, atât pentru el , cât ºi aceia cãrora le sunt destmate legile , nelãsând, pe cât posibil , ni1nic o parte; dupã aceea se va gândi sã facil legi . De altfel , este anevoie a reuni atâtea materii deosebite , cuprinzându-le oarecum sub aceeaºi denumire , ca într-un model carC' le rezumã pc toate . Totuºi sã încercãm a gã:;i oarecare punct iix. , la care ne-am putea opri . CLINIAS: Spune , care? ATENIANUL: Aº vrea ca cetãþenii sã fie cât mai ascultãtori faþã de vittute ºi e vãdit legiuitorul va încerca sã-i formeze astfel în tot cursul legiuirii sale. CLINIAS: Cmn altfel? ATENlANUL: Mi se cã o cuvântare ca aceea ce o þinurãm, dacã se adreseazã unui sut1et ce nu e cu totul sãlbatic, poate sã-I facã mai blând ºi mai ascultãtor la lecþiile cei se dã; ºi ar fi un mare folos , dacã am reuºi sã mãrim , dacã nu mult, barem întrucâtva, ascultarea elevilor noºtri , câºtigându-ne buna lor voinþã .. În adevãr, St: gãsesc puþine persoane care sã nãzuiascã la virtute pe calea cea mai dreaptã , ºi din toate puterile sufletului lor: cei mai mulþi privesc pc Hesiod ca înþelept, fiindcã el a zis cã drumul 137

PLATON PLATON care duce la vicii este neted, nu ne costã sudori ºi sosim îndatã la capãtul lui : "Dar 'naintea virtuþii au pus zeii veºnic sudoarea. Lungã-i , pietroasã ºi grea cãrarea ce duce spre dânsa, La-nceput. Însã dacã pe culme-ai ajuns, calea este Foarte uºoarã, mãcar cã 'nainte aºa de greu fuse" . CLINIAS: Mi se pare cã poetul are dreptate. A TENIANUL: Desigur. Dar vreau sã vã pun sub ochi efectul ce am voit sã produc prin cuvântarea mea dinainte. CLINIAS: Sã vedem. ATENIANUL: Aºadar, sã zicem astfel legiuitorului: "Legiuitorule, spune, dacã tu ai ºti ce se cade ca noi sã vorbim ºi sã facem, nu-i aºa cã ne-ai spune fãrã îndoialã?" CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Oare n-am auzit mai sus, din gura ta, cã nu trebuie sã lãsãm poeþilor libertatea de a spune tot ce le place, pentru cã, necunoscând ceea ce ei pot spune contrar legilor, fac rãu statului? CLINIAS: Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: ªi acum, dacã i..am spune lucrurile acestea în numele poeþilor, am spune ceva nedrept? CLINIAS: Ce? ATENIANUL: "Legiuitorule, este o vorbã veche, obiºnuitã poeþilor ºi aprobatã de toatã lumea, cã poetul, când e aºezat pe trepiedul Muzelor, nu mai e stãpân pc sine ºi, ca o fântânã, el lasã sã curgã tot ce-i vine în spirit; ºi cã arta sa nefiind decât o imitaþie, când zugrãveºte pe oameni în situaþii opuse, este adesea silit sã spunã contrarul a ceea ce a spus, fãrã sã ºtie de care parte se aflã adevãrul. Însã legiuitorul nu are dreptul sã facã acelaºi lucru în lege, sã vorbeascã în douã chipuri despre acelaºi lucru, ci trebuie totdeauna sã hotãrascã într-un singur fel despre aceeaºi chestiune . Acum judecã ºi tu dupã ceea ce ai spus adineaori cu privire la îngropãciune. Deºi ele sunt de trei feluri, una luxoasã, una sãracã ºi alta mijlocie, tu te-ai oprit la aceasta din urmã, ca s-o prescrii ºi sã o lauzi cu simplitate. Cât mã 1 Munci ..iZile, v. 2116 ºi urm. 138

LEGILE LEGILE priveºte, dacã aº pune în versurile mele o femeie avutã, care ar dispune însãºi orânduirea înmormântãrii ei, trebuie sã vorbeascã despre o înmormântare mãreaþã; dacã ar fi un om !tW:ac ºi econom, el ar alege înmormântarea sãracã; în fine, unul cu avere ºi dorinþe modeste ºi-ar alege înmormântarea mijlocie. Tu nu hotãrãºti decât o înmormântare mijlocie; dar tu nu desluºeºti îndestul: trebuie sã spui ce ºi cât înþelegi prin mijlociu. Altminteri, nu crede cã o asemenea maximã poate fi privitã ca lege". CLINIAS : E foarte adevãrat ceea ce spui . ATENIANUL: Oare legiuitorul nostru nu va pune, ca introducere, o 10 expunere de motive la începutul fiecãrei legi, ori hotãrãºte îndatã ce trebuie fãcut ºi ce nu, ºi hotãrând sancþiunile, va trece oare la altã lege, fãrã sã adauge nici un motiv potrivit spre a convinge pe concetãþenii sãi ºi a le îndulci jugul ascultãrii? ªi dupã cum medicii cautã pe bolnavi, unul dupã o metodã, altul dupã alta ... dar mai înainte de a termina comparaþia aceasta, sã ne reamintim ºi una ºi cealaltã metodã de a cãuta pe bolnavi; pe urmã vom adresa legiuitorului aceeaºi rugãminte, pe care ar face-o niºte copii medicului lor, de a se sluji în cãutarea lor de leacurile cele mai dulci . Iatã ce vreau sã zic. ªtiþi cã medicii propriu-ziºi au ajutoare în slujba lor, cãrora de obicei li se zice tot medici. CLINIAS : Da. ATENIANUL: Mai ºtiþi cã aceºtia din urmã, liberi ori sclavi, învaþã arta lor numai din practicã, împlinind ordinele ºefilor lor ºi vãzându-i cum lucreazã; pe câtã vreme medicii adevãraþi au învãþat ºtiinþa lor dintr-o vocaþie naturalã ºi tot astfel o predau ºi discipolilor lor. Recunoºti aceste douã feluri de medici? CLINIAS : Da. A TENIANUL: Bolnavii în oraºe sunt ori liberi, ori sclavi; ai bãgat de seamã cã sclavii se duc sã se caute de obicei la semenii lor, care umblã prin oraº , sau îi aºteaptã pe bolnavi în cabinetul lor? Felul acesta de medici nu intrã în nici un amãnunt cu bolnavul, cu privire la boala lui, ºi nu îngãduie sã discute cu el despre ea; ci dupã ce i-au prescris, ca niºte adevãraþi tirani ºi cu toatã suficienta unui om priceput, ceea ce le vine în minte din practica lor, ei îl pãrãsesc brusc, spre a se duce la un alt bolnav, descãrcând astfel pe ºefii lor de o parte a grijilor profesiunii lor. Dimpotrivã, adevãratul medic nu viziteazã ºi nu cautã decât bolnavii de condiþie liberã ca ºi el; el se informeazã, sau despre ei înºiºi, sau despre prietenii lor, despre originea ºi progresul bolii; dupã ce a primit toate desluºirile necesare, el instruieºte la 139

PLATON PLATON CLINIAS: Nici nu mai încape comparaþie; cel dintâi e mai bun. ATENIANUL: Vrei sã cercetãm aplicaþia acestor douã metode, una dublã, alta simplã, cu privire la legiuire? CLINIAS: Foarte bucuros. ATENIANUL: Pe zei, spune-mi, care este legea pe care o va aduce mai întâi legiuitorul? Nu va începe oare prin a orândui punctul care, dupã ordinea naturii , este temelia ºi principiul societãþii politice? CLINIAS : Fãrã îndoialã. ATENIANUL: De unde-ºi trag statele originea ºi fiinþa lor? Nu oare din cãsãtorie, ºi din unirea celor douã sexe? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Astfel, în orice stat, este bine sã se înceapã cu legile ce privesc cãsãtoria. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Sã vedem care este metoda simplã, pe care o poate întrebuinþa legiuitorul : iat-o, cam cum este. Se vor cãsãtori de la vârsta de treizeci de ani pânã la treizeci ºi cinci . Oricine nu o va face , va fi pedepsit în averea ºi în cinstea sa: va plãti cutare ori cutare amendã ºi va suferi cutare ori cutare ocarã. Aceasta e metoda simplã a legilor cu privire Ia cãsãtorie; sã trecem Ia aceea, care este dublã. Se vor cãsãtori de la treizeci pânã la treizeci ºi cinci de ani. Fiecare va medita cã natura omeneascã se împãrtãºeºte într-un sens oarecare din nemurire, cãtre care fiecare om nãzuieºte în mod firesc cu cel mai mare zel; cãci aceasta este fondul iubirii de glorie ºi a dorinþei de a nu rãmâne uitat dupã moartea sa. Durata neamului omenesc este cât ºi aceea a timpului: oamenii se urmeazã unii pe alþii ºi se vor urma fãrã întrerupere cu anii , fiindcã ei îºi procurã un fel de nemurire, înlocuind o generaþie cu alta, aºa cã specia este totdeauna aceeaºi. Este deci o crimã pentru orice om de a se lipsi de bunãvoie de folosul acesta; ºi înseamnã a se lipsi de bunãvoie, refuzând a lua o femeie ºi a face 140

copii. Astfel acela care va urma legea, nu va avea sã se teamã de nimic pentru sine; dar oricine va înfrânge-o, ºi nu se va lega încã pânã la treizeci ºi cinci de ani, va plãti în fiecare an cutare ori cutare sumã, ca sã nu-ºi închipuie cã celibatul e o stare comodã ºi folositoare; ºi el nu va avea parte nici de cinstea ce tinerii o aratã la noi celor de o vârstã înaintatã. Din cele douã modele de legi, pe care le auzirãþi, este dreptul vostru sã judecaþi dacã e mai bine sã ne þinem de metoda dublã, expunând, în chipul cel mai scurt posibil, motivele de convingere ºi ameninþãrile; ori dacã vom prefera metoda simplã ºi mai scurtã, mãrginindu-ne numai la ameninþãri. MEGILLOS: Strãine, lacedemonianul preferã scurtimea în orice. Cu toate acestea, dacã mi s-ar lãsa în seamã alegerea din aceste douã formule de legi, ºi dacã mi-ar cere cineva sfatul cu privire la aceea care aº vrea sã mi se aplice mie, aº alege-o pe cea mai lungã; ºi tot astfel aº face relativ la orice altã lege, dacã mi-ar fi prezentatã sub o formã sau alta. Dar trebuie sã ºtim care este, cu privire la aceasta, pãrerea lui Clinias, cu atât mai mult cu cât legile acestea sunt menite la folosinþã patriei sale. CLINIAS: Sunt întru toate de pãrerea ta, Megillos. ATENIANUL: De altfel, cred cã e o mare copilãrie de a se sinchisi Il cineva cã un cuvânt e mai scurt ori mai lung. Nu trebuie sã ne oprim nici la ce e lung, nici la ce e scurt, ci la ceea ce e mai bun. Este vãdit cã din cele douã formule de legi, pe care le propusei, una are faþã de cealaltã o superioritate mai mult decât îndoitã, cât priveºte folosul, ce suntem în drept de a aºtepta de la ele: ºi comparaþia fãcutã de mine cu cele douã specii de medici este cu totul justã. Mi se pare cã pânã acum nici un legiuitor nu a cugetat la aceasta: ei au douã mijloace de a face ca legile sã fie respectate: convingerea ºi forþa; faþã de mulþimea ignorantã ei întrebuinþeazã totdeauna numai pe cel de-al doilea. Ei nu ºtiu ce înseamnã a îndulci forþa cu convingerea; ºi forþa este singurul resort, ce-l pun în miºcare. Cât mã priveºte, prieteni, eu vãd cã mai este necesar a întrebuinþa un al treilea mijloc, de care astãzi nu se slujeºte nimeni 1. CLINIAS: Despre ce vorbeºti? ATENIANUL: Despre un lucru cãruia,· prin nu ºtiu ce noroc, convorbirea noastrã i-a dat naºtere. În adevãr, convorbirea aceasta despre 1 Cicero zice (De legibw;, ll) cã Platon a luat ue la Zaleucos,legiuitor allocrien ilor, ºi ue la Charonuas, legiuitor alturienilor, iueea aceasta ue a pune înaintea tlecãrei legi o exp unere ue motive, care îi aratã rostul ºi înþelepciunea. 141

PLATON PLATON legi a început de dimineaþã; suntem la amiazã, ºi iatã-ne sosiþi în locul acesta plãcut ºi potrivit pentru odihnã, fãrã sã fi vorbit despre altceva, decât despre legi; ºi cu toate acestea am început materia aceasta, drept vorbind, numai de câteva momente; ºi tot ceea ce precede trebuie privit numai ca un preludiu. Vreau sã zic cã în toate discuþiile ºi, în general, oriunde intervine vocea, existã introduceri, ºi oarecum niºte exerciþii pregãtitoare, prin care cineva încearcã, conform regulilor artei, sã realizeze ceea ce trebuie sã urmeze. Vedem cã în ce priveºte ariile, ce se cântã pe lirã ºi cãrora li se dã numele de legi , precum ºi în orice fel de muzicã, existã felul acesta de preludii, compuse cu o artã admirabilã. Însã nimeni nu s-a gândit încã sã facã preludii pentru legile adevãrate, care sunt, dupã pãrerea noastrã, legile politice: nimeni n-a compus încã preludii pentru ele ºi nu le-a dat la luminã, ca ºi cum din firea lor ele nu trebuie sã aibã aºa ceva. Totuºi , dacã nu mã înºel, tot ce am spus pânã acum este o probã cã ºi ele au preludii; ºi aceasti' formulã de lege, pe care am numit-o dublã, conþine, dacã o înþelegem cu se cade, douã lucruri foarte deosebite: legea ºi preludiul legii. PoruncL tiranice, pe care le-am comparat cu prescriptiile sclavilor ce exercit< medicina, constituie, vorbind drept, legea curatã; ceea ce precede ºi este menit a produce convingerea în spirite, ºi o produce în adevãr, aceasta este faþã de lege ceea ce exordiul este pentru un discurs. Cãci scopul legiuitorului în acest preambul, în care încearcã sã convingã, este de a pregãti pe acela, cãruia se adreseazã legea, sã primeascã binevoitor ºi ascultãtor prescripþia, care este însãºi legea: preambulul acesta, dupã mine, s-ar numi mai bine preludiul, iar nu prefaþa legii. În urma celor ce rostii, nu mai rãmâne oare nimic de adãugat? Aº vrea ca legiuitorul sã nu propunã nici o lege, mai înainte de a fi precedatã de un preludiu, aºa ca aceste douã pãrþi sã fie în lucrarea sa tot aºa de deosebite, precum sunt între ele cele douã metode legislative citate. CLINIAS: Cât mã priveºte, aº supune metodei acesteia pe oricine se ocupã de legiuiri . ATENIANUL: Mi se pare, Clinias, cã ai dreptate, dacã vrei doar sã zici cã orice operã de legiuire trebuie precedatã de preludiul (expunerea de motive) cuvenit, cãci partea urmãtoare este importantã ºi nu este indiferent dacã materia se imprimã mai clar sau neclar în memorie. Totuºi n-ar fi drept sã cerem o expunere de motive pentru toate legile, mari ºi mici, precum nu trebuie sã se facã preludii la toate compoziþiile muzicale ºi la toate discursurile. Nu doar cã fiecare din operele acestea nu ar putea avea 142

LEGILE LEGILE :?demni a completa ce mai lipseºte preludiului acestuia . .1 CLINIAS: Da . ATENIANUL: Ei bine, acum e momentul a cerceta împreunã, eu vorbind, iar voi ascultând, grija mai mare sau mai micã ce trebuie sã avem de sufletul, de corpul nostru ºi de avere. Aºa vom ajunge, cât depinde de noi, la adevãrata educaþie. Iatã de aci înainte câmpul deschis conversaþiei noastre. CLINIAS: Foarte bine.

CARTEA a V-a

ATENIANUL: Cum aþi ascultat ce-am spus despre zei ºi iubiþii noºtri ascendenþi , ascultaþi acum ce spun ºi despre suflet. El este elementul divin ºi cel mai intim din fiinþa noastrã ºi cel mai însemnat dupã zei. Sunt douã fiinþe în noi: una mai bunã ºi puternicã, menitã sã comande; cealaltã, inferioarã, þinutã sã asculte. Vom prefera deci totdeauna partea menitã a comanda, aceleia þinute sã asculte. Aºadar am dreptate sã susþin ca sufletul sã aibã locul întâi în cultul nostru dupã zei ºi dupã fiinþele cele mai apropiate de ei. Dar nimeni dintre noi, ca sã zic aºa, nu-l cinsteºte precum meritã, ci numai i se pare cã-I culti vã. Onoarea e un bun divin ºi nimic din cele rele nu e demn sã fie onorat. Aºa cã micine crede cã-ºi înalþã sufletul prin cunoºtinþe, talente sau dregãtorii publice, însã din rãu nu-l face mai bun, greºit îºi închipuie cã-I cultivã; de fapt, îl cultivã foarte puþin. De copil, fiecare om se crede capabil sã cunoascã toate ºi îºi închipuie cã lãudându-ºi sufletul îl ºi culti vã, ºi se grãbeºte sã-i acorde libertatea de a face ce îi place. Dar noi susþinem, din contrã, cã a se purta aºa înseamnã a-ºi pierde sufletul, în loc de a-1 cultiva pe el, care meritã, precum am spus, întâiul rang dupã zei. Iarãºi nu înseamnã cã-ºi îngrijeºte sufletul, cine nu se socoteºte pe sine, ci pe alþii, autorul pãcatelor ºi al numeroaselor ºi marilor sale nefericiri, iar pe sine se crede totdeauna fãrã vinã; ci este mult departe de adevãr, ci chiar îl dãuneazã. Nici atunci nu-l culti vã, când, uitând poveþele ºi îndemnurile legiuitorului, îl lasã în voia plãcerilor; ci mai degrabã îl înjoseºte, umplându-1 de porniri rele ºi de mustrãri de cuget. De asemenea, îl d..:..radcazã, departe de a-1 cultiva, când în loc de a se ridica prin rãbdare 144

LEGILE LEGILE ..i a se convinge cã de fapt nu ºtie, dacã nu cumva zeii, domnitori în lumea lil'apoi, nu ne pãstreazã acolo bunurile cele mai preþioase. Iarãºi vrea sã 1.i:cã a-ºi dispreþui sufletul în mod real ºi deplin, prcferând frumuseþea ;rraintea virtuþii, cãci preferinta aceasta atribuie corpului predomnirea ....surra sufletului . Este contra raþiunii a pune ceva pãmântcsc mai presus decât ceea cc-..i trage originea din ceruri . Cine arc despre sufletul sãu o altã idee nu ºtie cât de superior este bunul pc care-I nesocoteºte. Iarãºi nu se cultivã sufletul, cu daruri, când cineva doreºte sã adune avuþii pe cale necinstHã ºi când nu se revoltã contra sa însuºi cã le-a câºtigat în modul acesta; ba dimpotrivã greºeºte foarte mult, fiindcã înseamnã a vinde în .,.shimbul a puþin aur ceea ce sunetul are mai preþios. În adevãr, tot aurul ;arc se aflã pe pãmânt ºi în sânul sãu nu meritã a fi pus în cumpãnã cu virtutea. Într-un cuvânt, cine nu se abþine, cât poate, de la faptele pe care legiuitorul le interzice ca ruºinoase ºi rele ºi nu se þine din contrã de acelea ce îi sunt propuse ca bune ºi frumoase, acela nu vede cã umblã cu sufletul, sau entitatea aceasta divinã, în mod insultãtor ºi jignitor. Aproape nimeni din cei ce se conduc astfel nu iau aminte la pedeapsa cea mai mare pe care infracþiunea o târãºtc dupã ca; pedeapsa aceasta constã în asemãnarea cu cei rãi ºi în ura pe care aceastã asemãnare le-o insuflã contra oamenilor buni ºi vorbelor cuviincioase, fãcându-i a rupe orice legãturi cu aceºtia ºi a cãuta societatea celor rãi ca ºi ei, pânã a se alipi oarecum de ei. Când au aJuns în halul acesta, ajunge o necesitate ca ei sã facã ºi sã rabde ceea ce e natural ca rãii sã facã ºi sã zicã între ci . Însã aceasta nu e încã pedeapsa adevãratã , fiindcã ceea ce e just e frumos, iar pedeapsa, parte alcãtuitoarc din justiþie, este ºi ea frumoasã. Pedeapsa adevãratã e rãzbunarea ce urmeazã nedreptatea. Infractorul care o suferã, precum ºi cel ce nu o suferã, amândoi sunt nefericiþi: acesta fiind lipsit de singurul leac ce poate sã-I vindece, acela fiindcã spre a sluji ca pildã îndreptãtoare. Într-adevãr, ceea ce ne onoreazã este a urma pornirile cele mai bune din noi ºi de a desãvârºi cât mai mult partea mai puþin bunã în noi , dar care se poate corecta. Ori nu e nimic în om mai înclinat a fugi de rãu, ca sufletul, ºi a 145

PLATON PLATON 146

LEGILE LEGILE de a coborî serviciile ce li le facem noi , sub valoarea ce ei le-o dã. Cel mai mare serviciu, pe care cineva îl poate face patriei sale ºi concetãþenilor sfii, este nu atât de a se distinge la Jocurile Olimpice sau în celelalte lppte rilzhoinice, cât ºi, mai ales, a se supune legilor ºi a se arãta toatã viaþa cel mai rredincios servitor al lor. Sã fim încredinþaþi cã nu e nimic mai sfânt l'a legile ospitalitãþii; tot ce þine de ele se aflã sub protecþia unui zeu, care va rãzbuna mai aspru greºelile sãvârºite contra lor, decât greºelile faþã de un cetãþean, pentru cã strãinul, gãsindu-se departe de pãrinþii ºi de amicii lui, intereseazã mai mult pe oameni ºi pe zei. Astfel acela care are mai multã putere sã-I rãzbune, va face cu mai mult zel lucrul acesta. Ori puterea aceasta a fost încredinþatã în mod special demonilor ºi zeilor însãrcinaþi cu paza fiecãrui om ºi care merg în urma lui Zeus ospitalierul. De aceea, dacã suntem cât de puþin cu luare-aminte la interesul nostru propriu, nu vom scãpa din vedere nimic, ca sã putem ajunge la capãtul vieþii, aºa ca sã n-avem sã ne imputãm nici o greºealã faþã de strãini. Iar dintre toate greºelile de care cineva se poate face vinovat, atât faþã de strãini, cât ºi faþã de concetãþeni, cea mai mare este aceea faþã de cei ce ne roagã ceva. Cãci acelaºi zeu, pe care solicitatorul l-a luat ca martor al fãgãduielilor ce i s-au fãcut, zeul acesta vegheazã cu osebire la nedreptãþile pe care el le poate suferi ºi nu lasã nepedepsitã nici una. Am vorbit despre ce datorim pãrinþilor, nouã înºine, patriei, amicilor, rudelor, concetãþenilor ºi strãinilor. Acum trebuie sã examinãm datoriile, care fac viaþa mai plãcutã, însã nu pot face obiectul unei legi, dar pe care opinia trebuie sã le recomande spre a face mai Jesnicioasã observarea legilor. Adevãrul , pentru zei ca ºi pentru oameni, este cel dintâi dintre bunuri. Cine vrea sã fie fericit nu se poate alipi destul de timpuriu de el, aºa ca sã petreacã împreunã cu el cât mai mult timp va putea: cãci omul ce spune drept este sigur; acela cui îi place minciuna nesilitã nu meritã încredere; iar cine minte fãrã voie e smintit. Sã nu ne dorim nici unul nici celãlalt din aceste caractere, pentru cã vicleanul ºi nechibzuitul n-au amici; ºi când cu timpul ajung a fi cunoscuþi drept ceea ce sunt, ei îºi pregãtesc pentru anotimpul cel mai trist al vieþii o singurãtate înfricoºatã ºi astfel cã pot fi socotiþi ca pãrãsiþi de toatã lumea, fie cã copiii lor sau persoanele care le sunt scumpe trãiesc sau nu. Acel ce nu sãvârºeºte nici o nedreptate, meritã sã fie cinstit; dar acela care nu suferã nici mãcar ca ceilalþi sã fie nedreptãþiþi meritã de douã ori atâta cinste ºi mai mult decât întâiul; unul este drept numai pentru el însuºi, pe când celãlalt este ºi pentru mulþi alþii, adicã pentru toate victimele nedreptãþilor 147

4 4 pe care le denunþã magistraþilor. Pc cine se asociazã cu magistraþii spre a pedepsi din toatã puterea pe cei rãi , vreau sã-I considere în cetate ca pe un mare cetãþean ºi model perfect de virtute. Cele spuse despre dreptate sã se înþeleagã ºi relativ la cumpãtare, înþelepciune ºi la celelalte virtuþi ce se pot poseda nu numai pentru sine însuºi, ci chiar de a le sugera ºi altora. Cele mai mari onoruri se cuvin cui va face sã încolþeascã aceste virtuþi în sufletul concetãþenilor lor. În al doilea rang se va pune cel cu aceeaºi voinþã, însã fãrã aceeaºi abilitate de a reuºi. Cât despre invidiosul care n-ar vrea sã împãrtãºeascã, din simpatie, ºi altora superioritãþile sale, pentru el vom avea numai dispreþ, ferindu-ne însã a trece de la dispreþul persoanei sale la dispreþul talentelor ce are, ºi fãcând din contrã toate sforþãrile spre a le dobândi ºi noi. Între cetãþeni sã fie oarecum o întrecere de virtute, însã fãr indivie. Gloria unui stat e de a avea locuitori care îºi disputã din toa.. puterile premiul virtuþii, dar care nu se servesc de nici o practicã rea spre,. împiedica pe ceilalþi sã ajungã la acelaºi scop. Dimpotrivã, invidiosu tinzând sã obþinã pentru el locul de frunte, punând piedici celorlalþi, pe de o parte nãzuieºte el însuºi mai puþin cãtre adevãrata virtute ºi pe de alta descurajeazã pe concurenþii lui prin critici nedrepte ºi îndepãrtând din st3 emulaþia pentru virtute, micºoreazã gloria statului, atât cât îi stã în puten Fiecare cetãþean sã fie cât mai energic în strãduinþa spre virtute, dar .. omenos. Cãci nu se pot evita viciile grave ºi de nelecuit ale altora ded luptând contra atacurilor lor, biruindu-le ºi înfierându-le mereu, atitudine pe care o poate avea numai un suflet generos, lipsit de mânie. Relativ la cei cu vicii remediabile , se cuvine sã ºtim cã nici un om nu e nedrept de bunãvoie, fiindcã nimeni nu vrea sã primeascã ºi sã reþinã în el în tot cursul vieþii rãul cel mai mare, de bunãvoie. Astfel omul rãu ºi cel ce hrãneºte rãutatea in sufletul sãu e vrednic de milã, dar trebuie sã pãstrãm mila noastrã îndeosebi pentm cine dã speranþã de îndreptare. Faþã de acesta se cuvine sã ne înãbuºim mânia ºi sã n.u ne lãsãm târâþi de asprime ºi mustrãri amare care sunt la locul lor numai la femei. Dar e necesar a-ºi vãrsa mânia înverºunat, profund pervers ºi rãu. De aceea am zis cã bãrbat trebuie sã fie cât mai energic, dar ºi omenos. Cea mai gravã dintre bolile sufleteºti ale omului este un defect, înnãscut la cei mai mulþi , pe care fiecare îl tolereazã fãrã a se strãdui sã se cureþe de el: aºanumitul amor propriu, care, zice-se, este natural, legitim ºi chiar necesar. Dar nu e mai puþin adevãrat cã, dacã amorul propriu e prea viu, el devine cauza tuturor pãcatelor. Cel ce iubeºte, se orbeºte singur relativ la obiectul 148

LEGILE LEGILE iubit. El judecã greºit despre drept, bine ºi frumos când crede cã trebuie sã prefere interesul sãu înaintea adevãrului. Cine vrea sã ajungã perfect nu trebuie sã se iubeascã nici pe sine, nici ale sale: numai dreptatea, fie cã o descoperã în sine sau la alþii, meritã dragostea sa. Din cauza acestui defect, neºtiutorul pare înþelept în propriii sãi ochi; el crede cã ºtie totul, deºi nu ºtie, ca sã zicem aºa, nimic; ºi nevrând sã încredinþeze altora cârmuirea afacerilor pe care el nu e capabil sã le administreze, cade în nenumãrate greºeli inevitabile. Este deci datoria oricãrui om sã se fereascã de iubirea aceasta excesivã de sine ºi sã nu-i fie ruºine a se alipi de cei mai buni ca el. Mai sunt ºi alte îndemnuri mai mãrunte ºi adesea repetate, ce este bine sã se reaminteascã, pentru ca pe mãsurã ce o discuþie se terminã, alta sã-i 'h locul, cãci memoria e izvorul care adapã inteligenþa ce seacã. Aºiºderea ·l_i ne stãpânim râsul exsultant ºi plânsetele ºi îndemnându-ne unii pe alþii ã ne înãbuºim bucuria ºi durerea nestãpânite, pãstrând cuviinþa atât în tlituaþiile fericite dãruite de soartã, cât ºi în nenorocirile destinului, când el opune încercãrilor noastre piedici înalte ºi anevoie de înlãturat, ca sã sperãm totdeauna cã orice s-ar întâmpla oamenilor buni , dacã sunt '<enorociri, zeii le vor uºura ºi vor schimba starea lor prezentã într-una mai ::Junã; ºi din contrã, dacã sunt fericiþi, departe de a fi trecãtoare, posesiunea ·<Or ne va fi asiguratã pentru totdeauna. Cu speranþele acestea bune sã c!rãiascã fiecine, cu asemenea amintiri sã se întãreascã, amintindu-ºi-le lãmurit sieºi ºi altora cu orice ocazie, în momentele serioase ca ..i în cele de veselie. Iatã perfecþia idealã cãtre care va nãzui omul. Însã ea este mai mult partea zeilor decât a omului, totuºi trebuie sã proporþionãm normele noastre cu slãbiciunea omeneascã, fiindcã avem a face cu oameni, nu cu zei. Plãcerile, durerile, dorinþele sunt din fire sentimente omeneºti . Ele sunt resorturile ce þin suspendatã orice fiinþã muritoare. Împrejurul lor se rotesc miºcãrile mai însemnate ale vieþii. Astfel, când vrem a lãuda virtutea, nu e de ajuns a arãta cã ea este în sine scopul cel mai vrednic de cinste, ci mai trebuie sã adãugãm cã, dacã vor sã-i guste fructele chiar din cei dintâi ani ºi sã urmeze a o cultiva cât mai mult timp, ea e bunul mai presus de oricare altul, prin efectul foarte iubit, cã ea ne aduce mai multe plãceri ºi cele mai mici suferinþe în tot cursul vieþii. Adevãrul acesta va fi clar (când cineva gustã din ea cum se cuvine) ºi evident în mod nemijlocit. Dar în fine cum trebuie procedat? În scopul acesta sã cerem sfat de la raþiune ºi sã examinãm împreunã cu ea, dacã ce vreau sã expun este sau nu conform 149

PLATON PLATON în toate manifestãrile sale, cã plãcerile ºi durerile sale sunt modeste, înfrânate, afectelc sale domoale. Din contrã, în viaþa necumpãtatã, toate stãrile sufleteºti sunt fãrã frâu: plãcerile ºi durerile foarte vii, dorinþele aprinse ºi pãtimaºe, afectele pornite pânã la furie. În cea dintâi, plãcerile precumpãnesc durerile, iar în a doua durerile întrec plãcerile, fie ca numãr, intensitate, vioiciune. Astfel cea dintâi este din firea sa mai plãcutã, a doua mai neplãcutã. Cine vrea sã fie fericit nu poate îmbrãþiºa de bunã voie viaþa necumpãtatã. De aci urmeazã, în mod 150

LEGILE LEGILE ..referabilã, ca plãcere, aceleia unde intrã în acþiune calitãþile rele ale sufletului sau ale corpului, fãrã a mai socoti cã ea e superioarã ºi ca frumuseþe, onoare, virtute ºi glorie. Astfel ea aduce celui ce o îmbrãþiºeazã o fericire mai mare în toate privinþele, decât viaþa opusã. Sã mãrginim aici (preludiul) expunerea de motive a legilor noastre. Dupã preludiul general e necesar sã urmeze legea sau, ca sã vorbim mai exact, schema legilor statului. Precum într-o þesãturã firul urzelii nu ela un fel cu firul bãtãturii, ci firul urzelii e mai tare ºi mai gros, iar celãlalt mai fin, mai moale ºi mlãdios, aºa ºi în politicã vom discerne pe cei ce trebuie sã-i înãlþãm în primele funcþii , de aceia a cãror purtare obiºnuitã e o mãrturie a educaþiei proaste ce au primit. În adevãr, în orice guvernãmânt sunt douã pãrþi principale: întâi instituirea magistraturilor, al doilea legile dupã care vor guverna magistraþii. Însã mai înainte de a sosi la aceste douã puncte, vom face observaþia urmãtoare: Nici un cioban, nici un pãstor, nici un crescãtor de cai, ori de alte animale asemãnãtoare nu va primi sã le aibã în grija lui dacã mai înainte nu le va alege în modul cuvenit. Aºadar, mai întâi va separa vitele sãnãtoase ºi viguroase de cele slabe ºi bolnave ºi, depãrtândule pe acestea la alte turme, va vedea de celelalte, încredinþat cã, fãrã mãsura aceasta, osteneala ce ºi-ar da sã îngrijeascã de trupuri sau nãravuri rãu constituite sau stricate de o creºtere rea ar fi zadarnicã ºi nefolositoare . ..ltfel, partea bolnavã sau vicioasã ar corupe degrabã ºi partea sãnãtoasã ºi 151

PLATON PLATON În politicã, ca ºi în medicinã, leacurile cele mai bune sunt cele mai dureroase. Neorânduielile se îndrepteazã în stat dupã regulile dreptãþii celei mai aspre ºi pedeapsa se terminã adesea cu exilul sau moartea. În modul acesta este obiceiul de a se scãpa de criminalii cei mari, pe care nici un alt leac nu i-a putut vindeca, ºi care sum foarte dãunãtori binelui public. Selecþia mai blândã se face în modul urmãtor. Li se dã drumul cu cele mai vãdite semne de bunãvoinþã tuturor acelora pe care sãrãcia i-a silit sã-ºi caute stãpâni ºi care, neavând nimic, sunt gata sã punã mâna pe averea celor care au ceva. Se scapã de ei, zic, ca de un rãu ivit în stat, acoperind concediui acesta cu pretextul cinstit de a funda o colonie aiurea. Prin mãsura aceusta trebuie sã înceapã oricine a întrepnns sã dea legi unui stat. Însã situaþia în care ne aflãm noi are ceva ºi mai anevoio;. . Noi nu putem trimite nicãieri o colonie , nici a face vreo alegere , nici o selecþie printre cetãþeni . Cei ce trebuie sã populeze oraºul nostru cel nou se pot asemãna cu râuri diferite, formate unele din izvoare. altele din ºuvoaie, care toate se varsã într--un lac mare. Datoria noastrã este de a face tot ce-i cu putinþã, pentru ca reuni rea tuturor acestor ape sã fie cât mai curatã, în parte pompând apa acestot.J:iwri , în parte abãtând-o din albia sa. Cum vedeþi , sunt multe lucrãri de fãcut ºi multe primejdii legate de orice creaþie politicã . Dar fiindcã aci constituirea nu are loc decât în vorbe, iar nu în realitate, sã presupunem cã selecþia noastrã s-a ºi fãcut ºi cã puritatea ei nu lasã nimic de dorit, mulþumitã grijii ce am avut de a închide oraºul nostru tuturor elem..ntelor rele, care ar fi voit sã se introducã acolo, ca sã punã stãpânire pe guvemãmânt, dupã ce ne-am asigurat îndeajuns despre caracterul lor prin încercãri îndelungate ºi dupã ce am încercat zadarnic de a-i face mai buni; precum ºi prin primirea binevoitoare ºi priincioasã ce vom fi fãcut-o oamenilor virtuoºi. Sã nu trecem sub tãcere un mare bine care se întâlneºte din întâmplare în statul nostru: anume noi suntem scutiþi 152

LEGILE LEGILE just numãrul de cetãþeni ce trebuie sã aibã statul nostru, decât numai a þine socotealã de întinderea teritoriului sãu ºi de celelalte oraºe vecine . Dacã 153

PLATON PLATON reformeazã una cãzutã în decadenþã, relativk.i zei ºi templele de construit în omº în onoarea lor, oricare ar fi zeii sau demonii sub ocrotirea cãrora vor sã le punã -sã nu se facã vreo invocaþie contrarã omcolelor de la Delfi, de la Dodona, al lui Zeus Amon, sau contrarã tradiþiilor vechi, orice temei ar avea aceste tradiþii, ca bunãoarã apariþii sau revelaþii. Din moment ce pe baza acestor credinþe au avut loc sacrificii cu ceremonii, fie cã ceremoniile acestea sunt bãºtinaºe, fie cã sunt adoptate de la tirenieni, din Cipru, ori din · altã localitate, ºi din moment ce pe baza acestor tradiþii s-au consfinþit 1 Vezi Politica lui Aristotel, Cartea a 11-a, cap. VI ºi VII. 154

LEGILE LEGILE oarecare rlspunsuri ale zeilor, ori s-au ridicat temple, altare, statui ºi plantat dumbrãvi sfinte, nu mai e permis legiuitorului sã se atingã de ele. Apoi fiecare clasã de cetãþeni va avea divinitatea ei, demonul, ori eroul sãu particular. La împroprietãrire, cea dintâi grijã a legiuitorului va fi sã rezerve terenul necesar dumbrãvilor sfinte, ºi a hotãrî prescripþiile cultului, pentru ca în zilele de sãrbãtori fiecare clasã de cetãþeni sã þinã întruniri acolo, în vederea înlesnirilor de tot felul , a trebuinþelor lor rr·:.tuale ºi pentru ca la praznicele ce vor însoþi sacrificiile sã-ºi dea unii altora semne de bunãvoinþã ºi sã lege cunoºtinþe ºi relaþii laolaltã ... Viaþa aceasta socialã creatã astfel e cel mai mare folos pentru stat, fiindcã oriunde lumina nu lumineazã obiceiurile indivizilor ºi unde cetãþenii sunt în întuneric unii faþã de alþii, nu e posibil a se da fiecãruia onoarea ºi dreptatea ce meritã ºi nici ca funcþiile publice sã se acorde celui mai competent. Astfel , comparânduse unul cu altul , fiecare cetãþean se va strãdui mai ales sã se arate celorlalþi fãrã nici o travestire, totdeauna simplu ºi sincer ºi sã nu se lase pãcãlit de prefãcãtoria celorlalþi. Acum intrarea noastrã în tratarea legilor fiind tot aºa de neobiºnuitã, ca lovitura sacrã 1 la jocul zaruri lor, va uimi poate întrucâtva pe cei ce ne vor auzi. Totuºi dupã ce vor cugeta ºi vor experimenta, vor vedea cã, dacã constituþia ce vrem a întocmi nu e cea mai bunã dintre toate, ea nu e întrecutã decât de una singurã. Poate cã unora de asemenea le va veni greu sã se adapteze la ea, nefiind deprinºi cu un legislator ce nu ia un ton absolut ºi tiranic. Cel mai bun lucru de fãcut e de a propune forma politicã cea mai bunã, apoi a doua, a treia ºi a lãsa alegerea la voinþa celor care au dreptul a hotãrî. Calea aceasta o vom urma ºi noi expunând mai întâi guvemãmântul cel mai bun, apoi al doilea, al treilea ºi vom da libertatea de a alege lui Clinias ºi tuturor participanþilor la asemenea deliberare ºi de a pãstra fiecare prescriptiile ce va gãsi bune în legile patriei sale. Statul, guvemãmântul ºi legile ce trebuie socotite pe treapta cea mai 10 de sus sunt acelea unde se realizeazã, cât mai strict, în toate pãrþile statului, vechiul proverb care zice cã de fapt toate bunurile sã fie comune între amici . Oriunde va avea loc ºi oricând va avea loc orânduiala ca femeile sã fie comune, copiii comuni, bunurile de orice fel comune, ºi ca lumea sã-ºi dea toatã osteneala cu putinþã a scoate din întocmirile vieþii pânã ºi numele de proprietate, încât chiar lucrurile, ce natura le-a hãrãzit personale fiecãrui 1 Cea mai favorabili!: de douã ori ºase. 155

PLATON PLATON Mai întâi , cetãþenii sã împartã între ei pãmânturile ºi locuinþele ºi sã nu ogorascã în comun, fiindcã, cum s-a spus, ar fi sã se pretindã prea mult de la niºte oameni nãscuþi , hrãniþi ºi crescuþi aºa cum sunt astãzi . Însã la împãrþeala aceasta, fiecine sã fie încredinþat cã lotul care i s-a dat este tot pe atâta al statului, ca ºi al lui, ºi cã pãmântul fiind patria sa, cineva trebuie sã-I respecte mai mult ca pe o mamã; cu atât mai mult, cã el este o divinitate ºi, în însuºirea aceasta, este suveran al locuitorilor luP care sunt doar muritori. Sã nutreascã aceleaºi sentimente de veneraþie faþã de zeii ºi demonii þãrii . Pentru ca aceste sentimente sã se pãstreze totdeauna în inim;Y lor, ne vom sluji de mijloacele urmãtoare. Numãrul cãminurilor, precum l-am fixat, va fi totdeauna acelaºi, ºi nu se va da voie sã se mãreascã ori micºoreze. ªi pentru ca regula aceasta sã se þinã în mod statornic, fiecare pãrinte va lãsa moºtenitor al porþiunii de pãmânt ºi al locuinþei, ce i s-a dat, numai pe unul dintre copiii sãi, pe acela ales de cãtre el, ºi-1 va lãsa în locul sãu, spre a împlini în urma lui aceleaºi datorii cãtre zei, cãtre familia sa, cãtre patrie, cãtre vii ºi morþi . Cine va avea mai mulþi copii îºi va da fetele 1 Planul ace,tui stat a ..i f<>st schiþat de Platon 2 Statul descris în lucrnrea de faþã. 3 r;; -t.ui nlP sau ..TJil..TTJr -pãmântul-mamã , Ceres, divinitate a Aticii. 156

LEGILE LEGILE În fine, dacã ar fi imposibil a se þine mereu la numãrul de 5 040 de familii, ºi când unirea celor douã sexe ar produce o suprapopulaþie, statul va fi totdeauna liber a se sluji de mijlocul cel vechi, de care am vorbit adesea, vreau sã zic, de a expedia cu manifestãri de bunãvoinþã prisosul cetãþenilor sã se aºeze în alt þinut (colonie) ce se va gãsi cu cale. ªi dacã printr-o nenorocire opusã, statul, lovit de o epidemie sau pustiit de rãzboi, ar vedea numãrul locuitorilor sãi mult mai scãzut decât ar trebui, cât va fi posibil nu trebuie sã împlineascã golul acesta primind imigranþi strãini cu Il o educaþie amestecatã. Dar cum se zice, sila dreptate n-are. Iatã deci învãþãtura pe care le-o dã cetãþenilor statului nostru cuvântul ce urmeazã: "0, voi, cei mai buni dintre oameni, siliþi-vã a fi totdeauna asemenea cu voi înºivã! Respectaþi egalitatea, uniformitatea ºi instituþiile aºezate de naturã, atât în ce priveºte numãrul vostru , cât ºi ceea ce e frumos ºi vrednic de laudã. ªi mai întâi, relativ la numãr, nu treceþi niciodatã limita însemnatã. Apoi nu nesocotiþi lotul cuvenit ce vi s-a dat ºi nu-l introduceþi în nici un contract de vânzare sau cumpãrare. Dacã nu ascultaþi, nici zeul care a ocrotit împroprietãrirea aceasta, nici legiuitorul nu vor ratifica asemenea obligaþii". Aici legea începe sã vorbeascã întâia oarã ca suveranã, prescriind condiþiile cãrora oricine trebuie sã se supunã, sub sancþiunea de a nu lua parte la împroprietãrire. Condiþiile acestea sunt în primul loc de a socoti lotul lor consacrat tuturor zeilor, în al doilea loc a aproba ca preoþii ºi preotesele, în cele dintâi, al doilea ºi chiar în cele de al treilea sacrificii, sã roage pe zei a pedepsi, cu o osândã proporþionalã cu infracþiunea, pe oricine va vinde pãmântul ºi casa sa ºi pe oricine o va cumpãra. Se va grava numele fiecãrui cetãþean cu însemnarea lotului lui pe table de chiparos. care 157

PLATON PLATON o valoare pentru strãini. De moneda curentã în întreaga Grecie, statul se va servi numai în expediþiile militare, în ambasade, în misiuni ºi cheltuielile publice de natura aceasta. Când un particular are nevoie sã cãlãtoreascã, nu va porni la drum decât cu încuviinþarea magistratului ºi dacã la întoarcere îi va rãmânea câteva piese de monedã strãinã, le va depune la tezau.. public, spre a primi valoarea lorîn moneda þãrii. Dacã se descoperã cã unul a ascuns banii aceºtia, va avea loc confiscarea lor. Cine, cunoscând fapta aceasta, nu-l va denunta magistraþilor, va fi supus la aceleaºi blesteme ºi infamie ca ºi vinovatul ºi pe lângã aceasta condamnat la o amendã nu mai micã decât moneda strãinã importatã. Este de asemenea interzis celui ce îºi mãritã fata sã-i dea zestre. ªi nu mai puþin a depune cauþiune în bani, sau a împrumuta cu camãtã. În cazul din urmã dãm drept datornicului a nu înapoia nici dobânda, nici capitalul. Spre a judeca cum trebuie înþelepciunea acestor dispoziþii, trebuie sã ne ridicãm pânã la intenþia ºi principiul legiuitorului. Ori, intenþia sa, ca om politic bun ºi prudent, nu este aceea pe care i-o atribuie poporul, care e convins cã un legiuitor bun, zelos pentru binele statului (pe care-I civilizeazã) trebuie sã nãzuiascã a-l îmbogãþi cât mai mult posibil, sã-I umple de aur ºi argint ºi sã extindã 158

LEGILE LEGILE 1 Fericit, în sens popular, înseamnã lx1gat. Ori, greu se împacã lx1gãþia cu virtutea. 159

PLATON PLATON grija de a strânge avuþie sã nu ne absoarbã, încât sã ne neglijãm sufletul ºi corpul pentru care avuþiile se strâng ºi care nu vor preþui nimic fãrã sprijinul exerciþiilor de luptã ºi al celorlalte pãrþi ale educaþiei . Iatã de ce repetãm mereu cã grija cea din urmã a noastrã arc sã fie aceea a averii. În adevãr toatã luarea-aminte a omului rotindu-se In jurul a trei obiecte , al treilea ºi cel din urmã care o va ocupa sunt avuþiile agonisite cinstit, corpul este al doilea ºi sunetul cel dintãi. Dacã în legi ui rii ce facem, ordinea aceasta e þinutã pentru lucrurile demne de aten{ia noastrã , legile noastre nu vor avea nici un defect. Dar dacã vreuna din ele va pune sãnãtatea mai presus de cumpãtare ºi bogãþia mai presus de cumpãtare ºi sãnãtate , oricine arc drept s-o socoteascã defectuoasã. Deci legiuitorul se va întreba adesea: "Unde vreau sã ajung acum? ªi dacã cutare dispoziþie are loc , nu g;eºesc scopul?" Numai aºa poate duce la capãt întreprinderea sa, ºi a scuti pe alþii de osteneala de a o reforma . ªi acum spre a urma CII legile noastre , nimeni nu va intra în posesia lotului obþinut decât cu condiþiile prescrise . Ar fi de dorit ca toþi sã vinã în colonia noastrã având fiecare unul cât ºi altul, dar fiindcã lucrul acesta nu e posibil ºi unul va aduce mai mult avut, altul mai puþin, este necesar, pentru mai multe consideraþii ºi chiar pentru a înfãptui mai multã egalitate în insti tuþiile cetãþii , ca censul sã fie neegal , pentru ca la instituirea funcþiilor publice, la impunerea contribuþiilor ºi la distribuþii sã se aibã în vedere nu numai meritul personal ºi al strãmoºilor, nu numai forþa ºi fmmuseþea corpului , ci ºi bogãþia ºi sãrãcia; astfel ca egalitatea dreptului de a fi ales magistrat sau dregãtor fiind stabilitã printr-o clasificare neegalã în si!le, î'nsã proporþionalã cu situaþia fiecãrui individ, nu va fi nici o discordie ºi invidie între grupuri sociale. În scopul acesta vom clasa pe locuitori în patru clase dupã venit. Li se va da numele de pri mi , sec un zi , terþi , cvatemi , sau altcum precum se va crede mai bine , fie cã rãmân în aceeaºi clasã, fie cã din sãraci, ajunºi foarte bogaþi, ori din bogaþi, ajunºi sãraci , trec în altã clasã, potrivit veniturilor lor. Legii acesteia i-aº da forma urmãtoare: Într-o cetate ca a noastrã, menitã a fi scutitã de cel mai mare dintre rele, pe care îl vom numi mai bine revoluþie decât sediþiune , nu tn·huic ca unii cetãþeni sã fie peste mãsurã de bogaþi , iar alþii extrem de ..tiraei. fi i ndcã aceste douã extreme duc direct la relele acestea. Este datoria 160

LEGILE LEGILE Sã trecem la un alt punct. Cetatea, cât se va putea, va fi situatã în 14 centrul þinutului, ºi pentru vatra ei se va alege un loc care sã reuneascã toate înlesnirile cerute de un oraº. Cerinþele acestea sunt lesne de conceput ºi de clarificat. În urmã, dupã ce se va ridica chiar în centrul oraºului un loc, numit cetãþuie, care se va împrejmui·cu ziduri, se va închina mai întâi zeiþei Hestia, apoi lui Zeus ºi zeiþei Pallas. Din acest loc, ca dintr-un centru, se va împãrþi cetatea, împreunã cu teritoriul ei, în douãsprezece sectoare echivalente, fãcând mai mici pe cele cu pãmânt mai bun ºi mai mari pe cele cu teren rãu. Toate împreunã se vor împãrþi în 5 040 de loturi, fiecare lot în douã parcele (care reunite vor forma lotul fiecãrui cetãþean), una situatã aproape, cealaltã departe de oraº, cea dintâi pornind dinspre oraº, cealaltã plecând de la hotare ºi tot aºa toate celelalte. La distribuþia loturilor se va þine seamã de buna sau reaua calitate a pãmântului, cumpãnind rodnicia unui câmp faþã de altul cu întinderea lor mai micã sau mai mare. Dupã ce va împãrþi ºi celelalte bunuri în douãsprezece pãrþi cât mai egale ºi dupã ce va face un tablou al acestei distribuþii, legiuitorul va împãrþi ºi pe cetãþeni în douãsprezece triburi . Apoi , închinând aceste douãsprezece sectoare la douãsprezece divinitãþi , va da fiecãrui sector numele divinitãþii ei protectoare, iar numele tribului se va adãuga la acesta. Cetatea ºi ea se va împãrþi în douãsprezece suburbii, ca ºi restul teritoriului. Fiecare cetãþean va avea douã locuinþe, una în centrul cetãþii, cealaltã aproape de hotar. În modul acesta se vor rândui locuinþele. 161

PLATON PLATON \ 16 Acum, dupã aceastã împãrþire generalã în douãsprezece sectoare, trebuie sã vedem cum se subordoneazã acestor douãsprezece sectoare un mare numãr de subdiviziuni, care la rândul lor produc altele, pânã ce am terminat numãrul de 5 040. De aci fratriile, demeJe l, satele; apoi împãrþirea ºi miºcarea oºtilor, monedele, mãsurile tuturor mãrfurilor solide ºi lichide, greutãþile ºi toate celelalte pe care legea le va orândui într-o proporþie ºi corelaþie perfectã. ªi nu trebuie sã fim învinovãþi þi de meschinãrie, dacã ne coborâm la cele mai mici amãnunte , pânã acolo de a prescrie ca printre toate vasele menite la folosinþa cetãþenilor, sã nu fie nici unul care sã n-aibã mãsura sa hotãrâtã. Dacã procedãm în modul acesta, este din convingerea 1 Circumscripþii pe familii, mai întâi, apoi teritoriale. 162

LEGILE LEGILE întemeiat o colonie. CLINIAS: Foarte bine grãieºti, strãine Atenian, voi urma poveþele tale. 163

CARTEA a VI-a

ATENIANUL: ªi dupã toate cele ce spuserãm, e timpul sã ne gândim a înfiinþa magistraþi în cetatea ta. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Ordinea politicã cuprinde cele douã obiecte urmãtoare. Primul este instituþia magistraþilor, cu alegerea persoanelor menite a le împlini, numãrul voit al acestor magistraþi ºi modul de a-i stabili. Al doilea obiect priveºte legile ce trebuie sã prescriem fiecãreia dintre aceste magistraturi, natura acestor legi, numãrul ºi calitatea lor. Dar mai înainte de a proceda la alegerea magistraþilor, sã ne oprim un moment ºi sã spunem relativ la materia aceasta un adevãr, care îºi are locul aci. CLINIAS: Care e acel lucru? \ ATENIANUL: Iatã-1: oricine înþelege uºor cã, deºi înfiinþarea legilor este un lucru important, a pune într-un stat bine constituit, în fruntea unor legi bune, niºte magistraþi inepþi, înseamnã nu numai cã nu va scoate nici un folos din calitatea legilor sale ºi cã se va face de râsul lumii , dar încã aceastã alegere rea va fi pentru el izvorul a nenumãrate rele ºi nenorociri. CLINIAS: Recunosc. ATENIANUL: Sã observãm, Clinias, cã tocmai acesta e neajunsul la care se expune guvemãmântul tãu ºi noua ta cetate. Tu vezi, în adevãr, cã mai întâi, spre a merita cineva sã fie ridicat în funcþiile publice, trebuie sã dea o socotealã mulþumitoare despre conduita atât a sa cât ºi a familiei sale, din copilãrie ºi pânã în momentul alegerii; apoi ca aceia, în grija cãrora e lãsatã alegerea, sã fi primit o educaþie conformã cu spiritul acestor legi, 164

LEGILE LEGILE CLINIAS: Aproape nu-i cu putinþã. ATENIANUL: Totuºi nu mai e chip sã dãm înapoi; ºi astfel ºi tu ºi eu trebuie sã desãvârºim lucrul acesta, fiindcã tu ai promis cretanilor de a lucra împreunã cu alþi nouã colegi la întemeierea acestei colonii, iar eu þi-am promis þie sã-þi dau o mânã de ajutor prin convorbirile acestea. Astfel cât va depinde de mine, nu voi lãsa cuvântul nostru necomplet: în înfãþiºarea aceasta ar apãrea eronat ºi diform. CLINIAS: Foarte bine vorbeºti, strãine. ATENIANUL: Nu numai atât, dar voi ºi lucra dupã putere. CLINIAS: Da, într-adevãr, sã facem dupã cum vorbim. ATENIANUL: Vom face, dacã o vrea Dumnezeu, ºi dacã om învinge hãtrâneþea. CLINIAS: Se pare cã ne va ajuta. ATENIANUL: Nu mã îndoiesc. Sã ne lãsãm în voia lui, ºi sã observãm mai întâi lucrul acesta. CLINIAS : Care? A TENIANUL: Cu ce curaj ºi îndrãznealã va fi acum constituit statul nostru! CLINIAS: Cu ce scop ºi la ce te referi când vorbeºti aºa? A TENIANUL: Mã gândesc cu ce uºurinþã ºi încredere dãm legi unor oameni care n-au nici o pregãtire, deºi nu e nevoie s5 iie cineva prea inteligent, ca sã priceapã cã ei la început nu le vor primi lesne, oricum ar fi aceste legi. Însã dacã putem menþine starea de lucruri un timp oarecare, pânã ce copiii lor, dupã ce le-au încercat aceste legi ºi fiind educaþi în sensul acesta, se vor deprinde treptat cu ele, ºi vor ajunge în etatea sã-ºi dea voturile lor la alegeri împreunã cu restul cetãþenilor, în aceastã presupunere, ºi numai dacã vom gãsi pentru scopul acesta vreun mijloc potrivit, cred cã ne-am putea fãgãdui cu siguranþã cã statul nostru guvernat astfel va dãinui mult timp. CLINIAS: Desigur; aºa e raþional. ATENIANUL: Sã vedem, aºadar, dacã vom gãsi vreo cale potrivitã pentru înfãptuirea proiectului acestuia. Cãci zici, Clinias, cã cnosienii trebuie sã aibã, printre ceilalþi cretani, o deosebitã grijã de colonia care se 165

PLATON formeazã acum, iar nu numai spre a se descãrca de însãrcinarea ce li s-a PLATON formeazã acum, iar nu numai spre a se descãrca de însãrcinarea ce li s-a dat, ci sã îngrijeascã cu toatã puterea ca primele alegeri de magistraturi sã se facã cât mai bine ºi mai sigur; pentru celelalte e lucru mai uºor, însã alegerea primilor pãzitori ai legilor trebuie sã se facã cu toatã luareaaminte, fiindcã c o chestiune foarte importantã . CLINIAS: Pe ce calc ºi în ce chip ajunge-vom la rezultatul acesta? ATENIANUL: Iatã cum: copii ai cretanilor, eu zic cã trebuie ca cnosienii, deoarece prin vechimea lor sunt superiori multor altor cetãþi, îndeobºte cu aceia care se vor duce în colonia cea nouã, sã aleagã treizeci ºi ºapte de persoane, din care nouãsprezece luaþi dintre cetãþenii cei noi, iar ceilalþi optsprezece luaþi chiar din Cnosos. Tu vei fi din numãrul lor, Clinias , ºi cnosienii se vor folosi sau de convingere sau chiar de o blândã silnicie, ca sã te hotãrascã împreunã cu ceilalþi ºaptesprezece sã primeºti calitatea de cetãþean în aceastã colonie. CLINIAS : Ce adicã, strãine? Megillos ºi cu tine, nu veþi veni ºi voi cu noi? ATENIANUL: Atena ºi Sparta sunt prea mândre, Clinias, pentru aºa ceva ºi apoi sunt aºezate prea departe de aici ºi una ºi cealaltã; pc când, din contrã, tu ai toate înlesnirile împreunã cu ceilalþi întemeietori. Am arãtat ce e mai bine de fãcut in împrejurãrile de faþã; însã cu vremea, ºi dupã ce statul cel nou va lua fiinþã, alegerea pãzitorilor legii sã se facã în modul urmãtor. Toþi cei ce poartã armele ca pedestraºi sau cãlãraºi, sau care au mai fost la luptã, în ordinea vârstei, vor avea drept de vot la aceastã Alegerea va avea loc în templul socotit cel mai sfânt în toatã Fiecare va depune pe altarul zeului votul sãu scris pe o tãbliþã, cu numele aceluia pe care-I alege, a tribului sãu, a demosului ce-l locuieºte; ºi va adãuga ºi numele sãu cu aceleaºi amãnunte. Primul venit, care va crede cã un vot oarecare nu este dat în forma cuvenitã, va avea dreptul sã-I ia de pe altar ºi sã-I expunã în piaþa publicã timp de cel puþin treizeci de zile. Magistraþii , dupã ce vor fi cules numele celor trei sute, care vor fi avut cele mai multe voturi, le vor publica în tot oraºul, care va face, dupã chibzuinþa sa, o nouã alegere dintre cei trei sute. Se va publica a doua oarã numele celor o sutã, care vor fi preferaþi; ºi poporul va face o nouã alegere dintre aceºti o sutã aleºi , ºi aºa mai departe, pânã ce vor ajunge la cea din urmã subdiviziun'=·; .ttunci cei treizeci ºi ºapte candidaþi ce vor avea cele mai multe voturi vor fi declaraþi magistraþi. Dar cui ne vom adresa, Clinias ºi Megillos, spre a rândui tot ce þine de alegeri ºi de examenele succesive la 166

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ai foarte mare dreptate. ATENIANUL: Pentru cã suntem încredinþaþi de adevãrul acesta, sã nu trecem peste un punct aºa de esenþial, ºi sã nu uitãm a desluºi chipul cum trebuie procedat. În ce mã priveºte, nu vãd în speþa la care ne aflãm decât numai un singur mijloc, pe cât de folositor, pe atât de necesar. CLINIAS: Care? ATENIANUL: Afirm cã nici un alt oraº nu trebuie, ca sã zic astfel, sã þinã loc de tatã ºi mamã, coloniei noastre celei noi, decât acela care a conceput proiectul de a o întemeia. Nu doar cã ignorez cã s-au iscat adesea ºi se vor mai isca neînþelegeri mari între colonii ºi metropolele lor; dar nu c mai puþin adevãrat cã orice colonie la naºterea sa este ca un copil pc care slãbiciunea etãþii sale îl face incapabil de a îngriji de trebuinþele sale, care se alipeºte de aceia cãrora le datoreºte viaþa, ºi este iubit de ei tocmai pentru motivul acesta, deºi poate cã în urmã trebuie sã se certe cu ei: totdeauna la ci a alergat la nevoie, numai la ei gãseºte ºi are drept sã giîse :.st:ã ajutor. Acestea sunt noile sentimente pe care aº vrea sã le aibã cnosienii faþã de cetatea cea nouã ºi grija ce trebuie sã aibã de ei, precum ºi cetatea cea nouã faþã de Cnosos. ªi spre a repeta ce am spus mai înainte (cãci nu e nici un rãu a spune de douã ori ceea ce e bine), trebuie ca cnosienii sã îngrijeascã de toate aceste lucruri ºi sã aleagã, dintre cetãþenii oraºului cel nou, o sutã de persoane, cele mai respectabile ca etate ºi cinste, reunind cu aceºtia tot atâþia dintre ai lor, care se vor duce în colonie, se vor obliga împreunã cu ceilalþi sã instituie pe magistraþi , dupã formalitãþile prescrise de legi ºi cu examenul ce trebuie sã treacã. Dupã aceasta, cnosienii nu se vor mai amesteca în afacerile colo ni ei celei noi, care va cãuta sã-ºi ducã singurã de aci înainte grija costului ºi fericirii sale. În ce priveºte pe cei treizeci ºi ºapte, iatã care vor fi, în prezent ºi pentru timpul ce va um1a, funcþiile lor. Întâi, vor lua aminte la paza legilor; al doilea, ei vor fi depozitarii rolurilor, 167

PLATON PLATON treacã peste patru mine, pentru clasa întâi, peste trei mine, pentru a doua, douã pentru a treia ºi una pentru a patra. Dacã se descoperã cã unul posedã ceva peste ce cuprinde declaraþia sa, surplusul acesta se va confisca. Pe deasupra, oricare cet..þean va avea dreptul sã-i intenteze cuiva o acþiune ignominioasã ºi infamantã, dacã se dovedeºte cã a voit sã se îmbogãþeascã în dispreþul legilor. Oricine , deci , îl va putea acuza de câºtig murdar ºi acuzaþia aceasta se va urma chiar în faþa pãzitorilor legii. Dacã acuzatul se gãseºte vinovat, sã n-aibã nici o parte din bunurile care sunt în comun; sã fie exclus de la distribuþii când se vor face, ºi redus la porþiunea sa primitivã; sentinþa datã contra lui sã fie înscrisã ºi sã rãmânã afiºatã. cât va trãi . într-un loc unde s-o poatã citi toatã lumea. Pãzitorii legii nu vor sta în funcþie mai mult de douãzeci de ani, nici numiþi în slujba aceasta mai înainte de vârsta de cincit..:ci de ani'· Oricine va fi ales la ºaizeci de ani, va sta în funcþie numai zece ani, ºi aºa mai departe, dupã aceeaºi proporþie; aºa cã cineva sã-ºi ia orice nãdejde de a mai ocupa o asemenea funcþie dacã a trecut de ºaptezeci de ani2. Deocamdatã sã ne mãrginim numai la ac\ste trei prescripþii cu privire la paznicii legilor: pe mãsurã ce vom înainta în legiuirea noastrã, ei vor gãsi celelalte atribuþii ale lor, notate în diferite legi. Spre a proceda cu ordine, trebuie sã vorbim acum despre celelalte funcþii. Este timpul de a crea generalii de armatã ºi a le da ca ajutoare ale rãzboiului comandanþi de cavalerie, filarhi3, ºi ofiþeri de infanterie, cãrora nu li se poate da un nume mai potrivit ca acel de taziarh4, ce se întrebuinþeazã astãzi. Generalii de armatã, ce trebuie sã fie originari din cetate, vor fi propuºi de cãtre paznicii legilor; dreptul de a--i alege îl vor avea toþi care au purtat, ori care poartã armele acum. Dacã cineva crede cã, printre cei ce n-au fost propuºi, sunt unii care au mai mult merit decât unii dintre cetãþenii propuºi , el va numi pe cel ce-l respinge ºi pe cel ce vrea sã-I aleagã, ºi va propune pe acesta din urmã, dupã ce va jura cã-I preferã celuilalt. Toatã

adunarea va decide cu privire la aceastã preferinþã, ridicând mâinile, ºi cel 1 În Calcida, dupã Heraclid, era interzis a numi în magistraluri, ori în ambasade, oamen i mai tineri de. dncizeci de ani . 2 Spiritlll '"" ·..· el bãtrâneþea lui; de aceea funcþiile de ..enatori nu trebuie date pe v iatã , ca la La.:edemona (Aristotel, Politica, Il, 9). 3 Comand:mtul unui contingent dat de un trib, cj>1il-.apxos (de la cj>u)....-tri b) . 4 Ta{ts -o unitate de infanterie de o sulã douiV.ec i ºi cinci de oameni, cam cât o co mpanie. 168

LEGILE LEGILE .' Apoi generalii aleºi vor propune ei înºiºi doisprezece taziarhi, unul de fiecare trib. Substituirea, votarea ºi examenul vor avea loc pentru alegerea aceasta, ca ºi pentru aceea a generalilor. Adunarea aceasta, pânã se vor institui pritanii 1 ºi un senat, va fi prezidatã de cãtre paznicii legii , care o vor convoca în locul cel mai sfânt ºi cel ma; potrivit spre a cuprinde o mulþi me aºa de mare . Infanteria ºi cavaleria vor avea fiecare câte o tabãrã aparte , ºi va mai exista ºi o a treia pentru toate celelalte specii de trupe . Toþi vor avea drept de vot la alegerea generalilor ºi a comandanþilor de cavalerie. Cât priveºte pe taziarhi , ei vor fi aleºi de cãtre cei ce sunt înarmaþi cu un scut; ºi ftlarhii , de toatã cavaleria. Cu privire la ºefii trupelor uºoare, ca arcaºii ºi altele asemenea, alegerea va fi lãsatã generalilor. Ne mai rãmâne sã vorbim puþin despre alegerea comandanþilor de cavalerie. Ei vor fi propuºi de cãtre aceiaºi care au propus pe generali. Substituirea ºi alegerea se vor face în aceastã alegere ca ºi în cealaltã. Cavaleria va vota în prezenþa infanteriei: se vor alege acei doi cetãþeni , care vor fi avut cele mai multe voturi. Dacã voturile se cumpãnesc , alegerea se va repeta încã de douã ori ; a treia oarã, dacã nu sunt de acord , prezidentul adunãrii va decide. Senatul se va compune din de treizeci de ori câte doisprezece , adicã trei sute ºaizeci de senatori ; numãrul acesta fiind foarte comod pentru împãrþire, se va împãrþi mai întâi corpul acesta în patru pãrþi, fiecare de nouãzeci , astfel cã din fiecare clasã sã se ia câte nouãzeci de senatori . Prima zi , toþi cetãtenii vor fi obligaþi sã ia parte la alegerea senatorilor din clasa întâi; ºi va fi o amendã fixã pentru oricine va lipsi . Dupã ce se vor împãrþi buletinele, ele se vor ºtampila. A doua zi , iarãºi cu toþii vor propune pe senatorii din clasa a doua, ca în jun. A treia zi , se vor propune aceia din clasa a treia. ªi aici va fi obligaþia, sub pedeapsã de amendã, pentru cel e trei clase dintâi , de a propune pe cineva; dar acei din clasa din urmã ºi cea mai de jos nu vor fi condamnaþi la nimic , dacã nu iau parte la votare . A patra zi , toþi vor propune pe aceia din ultima clasã; nu va fi nici o amendã pentru cei din clasa a treia ºi a patra, care nu vor propune pe nimeni; dar aceia din a doua vor plãti întreitul amenzii din ziua întâi , ºi aceia din întâia, împãtritul. A 1 Pritani i erau niºte magistraþi subordonaþi senatului ºi însãrcinaþi cu executarea decretelor sale . La Atena, fiecare trib dãdea la r.î.ndul sã u pe pritanL 169

PLATON PLATON mod abuziv; cãci compromisurile ºi concesiile sunt atingeri aduse justiþiei 170

LEGILE LEGILE 171

PLATON PLATON ATENIANUL: Sã zicem, deci, cã templele trebuie sã aibã paznici, preoþi ºi preotesc. În ce priveºte drumurile, edificiile ºi poliþia celorlalte lucruri de felul acestora, spre a împiedica pc oameni ºi animale sã nu le aducã vreo stricãciune, ºi pentru ca buna ordine sã fie exact observatã în toatã incinta oraºului ca ºi în mahalale, e necesar sã se înfiinþeze trei feluri de magistraþi: astinomjl, pentru lucrurile de care vorbirãm, agoranomi2, pentru poliþia pieþei, ºi preoþi pentru aceea a templelor. Nu se va atinge nimeni de sacerdoþiul acelora care vor fi primit preoþia ca moºtenire de la strãmoºii lor. Dar dacã, cum trebuie fireºte sã aibã loc în cetãþile întemeiate din nou, nimeni sau aproape nimeni nu se gãseºte învestit cu asemenea demnitãþi, se vor înfiinþa, dupã nevoie, preoþi ºi preotesc pentru slujba zeilor. Înfiinþarea tuturor acestor dregãtorii se va face în parte pe calea voturilor, în parte va fi lãsatã în seama sorþilor. Se va avea grijã ca în cetate, ca ºi în restul statului, poporul sã ia parte la aceastã alegere, precum ºi ceea ce nu este popor, spre a întreþinea amiciþia ºi înþelegerea între toate clasele. Astfel, în ce priveºte pe preoþi, lãsând în grija zeului alegerea acelora care îi sunt plãcuþi, se va recurge la hotãrârea sorþilor: dar se va cerceta cu luareaminte acela cãruia sorþii îi vor fi fost favorabili; observând mai întâi dacã n-are vreun defect corporal ºi dacã naºterea sa este fãrã patã, apoi dacã e dintr-o familie curatã ºi fãrã patã, dacã nici el, nici tatã-sãu sau mamã-sa se vor fi mânjit vreodatã de vreun omor sau orice altã crimã asemãnãtoare, care jigneºte divinitatea. Se va consulta oracolul din Delfi cu privire la legile ºi ceremoniile cultului divin ºi se vor observa, dupã ce se vor fi înfiinþat interpreti sã le explice. Funcþia de preot va dura un an, iar nu mai mult: ºi pentru ca sã-ºi facã slujba cu toatã sfinþenia cuvenitã, trebuie ca acela înaintat la slujba de preot sã nu fie mai tânãr de ºaizeci de ani . Aceleaºi regulamente vor avea loc cu privire la preotesc. Cu privire la interpreti, cele douãsprezece triburi, patru câte patru, vor propune patru în trei rânduri, fiecare trib câte unul din sânul sãu. Dupã ce se vor examina acei trei care vor primi mai multe voturi, ceilalþi nouã se vor trimite la Delfi, pentru ca zeul sã aleagã câte unul din trei. Examenul cu privire la etate ºi la celelalte calitãþi cerute va fi ca ºi pentru preoþi . Funcþia de interpret va þine cât ºi viaþa. Dacã vreunul din ei nu-ºi vede de slujbã, cele 1 AoTuvoiJOS'. care supravegheazã ora..ul.

2 · AyopavoiJOS', cel ce supmvegheazã piaþa. 172

LEGILE LEGILE 1 173 Aypovoi'DS", care supravegheazã ogoarele.

PLATON PLATON 174

LEGILE LEGILE 175

PLATON PLATON pe care vor vrea sã-I propunã ca astinom. Dupã votare, când vor ajunge la cei ºase ce vor avea cele mai multe voturi , prezidenþii alegerii vor trage la sorþi pe cei trei ce vor trebui sã intre în funcþii ºi care, dupã examenul obiºnuit, vor exercita slujbele lor conform legilor prescrise. Se vor alege în urmã cinci agoranomi dintre cetãþenii clasei întâi ºi a doua. De altfel, alegerea lor se va face ca ºi aceea a astinomilor, adicã între cei zece, cu mai multe voturi; sorþii vor numi cinci dintre ei ºi, dupã examen, vor intra în posesia funcþiei lor. Toþi vor fi obligaþi sã propunã pe cineva: oricine va refuza sã facã lucrul acesta, dacã este denunþat magistraþilor, va avea reputaþia de cetãþean rãu, ºi pe deasupra va fi condamnat la o amendã de cincizeci de drahme. Intrarea în adunarea publicã va fi liberã pentru toatã lumea; cetãþenii clasei întâi ºi a doua nu vor fi scutiþi de a asista, ºi va fi o amendã de zece drahme pentru absenþi. Dar cei din clasa a treia ºi a patra nu vor fi obligaþi, ºi în caz de absenþã nu vor fi supuºi la nici o amendã decât dacã magistratul , pentru oarecare necesitãþi, ordonã tuturor sã se adune. Agoranomii vor face sã se þinã în pieþe ordinea înfiinþatã de legi: vor avea grijã de templele ºi 1 Cripþi înseamnã numele ce se da la Lacedemona celor ce fãceau criptia. Vezi nota din Cartea 1, pag. 50. 176

LEGILE LEGILE Dupã aceºtia se cuvine a institui magistraþi care sã prezideze unii muzica, alþii gimnastica. Prin cei dintâi legea înþelege pe aceia care vor fi în fruntea gimnaziilor ºi a ºcolilor, spre a veghea la buna ordine, la modul wm se dã învãþãtura ºi la conduita bãieþilor ºi a fetelor, fie când se duc la ..coalã, fie pe timpul când rãmân acolo; legea înþelege prin cei de al doilea pc aceia care vor prezida la exerciþiile de muzicã ºi de gimnasticã; ei vor fi de douã feluri, unii numai pentru muzicã, alþii numai pentm gimnasticã. Exerciþiile de gimnasticã, fie ale oamenilor, fie de cai, vor avea aceiaºi prezidenþi. Cât despre exerciþiile de muzicã, este potrivit a institui prezidenþi de douã feluri: unii pentru monodie ºi pentru cântecul imitativ, l:a ºi pentru rapsozi, cântãreþii din lirã, de fluier ºi alte instrumente asemãnãtoare; alþii pentru cântecele câmpului. ªi mai întâi în ce priveºte distracþiile corului, la care iau parte copiii, oamenii ºi fetele, trebuie sã se aleagã acei ce trebuie sã conducã dansurile ºi toatã orânduirea muzicalã. 1 Jnul singur va fi de ajuns. Nu trebuie sf'. fie mai tânãr de patruzeci de ani. Pentru monodie iarãºi va fi de ajuns unul, nu mai tânãr de treizeci de ani; d va primi la exerciþii pe cei ce el va crede de cuviinþã, ºi va hotãrî cine e mai hun între concurenþi. Iatã cum trebuie ales prezidentul ºi arbitrul corurilor. Toþi cei ce vor avea gust pentru felul acesta de lucruri se vor duce la adunare; se va pedepsi cu o amendã oricine nu va veni; paznicii legilor vor fi informaþi despre lipsa aceasta. Cât priveºte pe ceilalþi, vor asista, dacã vor vrea. 1 ;iecare va propune dupã alegerea sa, ca prezident, pe cineva dintre cei mai destoinici în genul acesta; ºi în examenul ce va urma dupã alegere, nu se va invoca alt motiv, spre a alege ori respinge pe cel ce este prezentat, decât talentul sau incapacitatea sa. Acela care va avea cele mai multe voturi din zece candidaþi, ºi a cãrui alegere va fi confirmatã de examen, va prezida 177

PLATON PLATON corurile timp de un an, conform legii. Se va observa aceleaºi forme în alegerea unui arbitru de monodii ºi de concerte de instrumente: printre aceia ..e vor ajunge pânã la cinstea examenului, acela, ce va fi ales dupã ce va trece proba voitã, va fi prezident pe timp de un an. Pe urmã trebuie sã alegem în clasa a doua ºi a treia, arbitri de exerciþii de gimnasticã, atât de oameni, cât ºi de cai. Cei din clasa a treia vor fi þinuþi sã asiste la alegere; numai clasa a patra va putea lipsi nepedepsitã. Printre cei douãzeci de candidaþi ce se vor prezenta, cei trei ce vor fi preferaþi vor fi aleºi, dacã au aprobarea examinatorilor. Dacã vreunul cade la proba aceasta, pentru orice funcþie ar fi, se va pune în locul lui un alt candidat, dupã aceleaºi norme, ºi examenul se va face în acelaºi mod. Ne mai rãmâne sã instituim magistratul care va avea intendenþa generalã a educaþiei tinerilor de ambe sexe. Legea prevede sã se aleagã numai unul, care sã nu aibã mai puþin de cincizeci de ani. Trebuie ca el sã aibã copii legitimi, bãieþi ºi fete, cât mai mulþi, iar dacã nu, ºi de ceilalþi. Acel asupra cãruia cade aceastã alegere, ºi cei ce o fac, sã aibã în vedere cã, între funcþiile cele mai importante ale statului, aceasta þine fãrã asemãnare treapta cea mai înaltã. Vedem, în adevãr, cã la plante totul atârnã de primele seminþe: dacã ele sunt semãnate de mâna unui agricultor destoinic, putem trage nãdejde cã ele într-o zi vor da fructele cele mai frumoase. Ceea ce este adevãrat cu privire la plante, nu este mai puþin adevãrat cu privire la animalele feroce sau domestice, ca ºi despre oameni: cãci, deºi omul este blând din fire, totuºi când la o fire fericitã adaugã o educaþie foarte bunã, el devine cel mai blând dintre animale, cel mai aproape de divinitate; pe când, dacã n-a primit nici o educaþie, ori dacã n-a primit decât una rea, el devine cel mai sãlbatic din animalele ce a produs pãmântul1 Din cauza aceasta legiuitorul trebuie sã priveascã educaþia copiilor ca pe cea dintâi ºi mai serioasã grijã a sa. Dacã, deci, vrea sã-ºi facã, cum trebuie, datoria aceasta, va începe prin a pune ochii pe cetãþeanul cel mai desãvârºit în tot felul de virtuþi, pentru a-1 pune în fruntea educaþiei tinerimii. Astfel toate corpurile de magi straturi, în afarã de senat ºi de pritani, sã se adune în templul lui Apollo ºi sã aleagã prin vot pe acela dintre paznicii legii, pe care-I vor socoti mai destoinic sã conducã bine educaþia tinerimii, 1 Vezi Aristotel, Politica, 1, cap. 2. 178

LEGILE LEGILE Dacã vreunul din cei ce au funcþii publice moare mai înainte ca sã ti 13 expirat timpul slujbei sale, aºa ca pânã la termen sã tic mai mult de treizeci <.le zile, acei care au rostul acesta îi vor numi un succesor. Dacã niºte orfani pierd în modul acesta pe tutorul lor, pãrinþii ºi rudele prin alianþã din partea tatãlui ºi din partea mamei, coborând pânã la veri primari , vor numi un altul în interval de zece zile, sau vor plãti tiecare dintre ei o amendã de o drahmã pc zi, pânã ce-l vor numi. Un stat n-ar mai fi stat, dacã cele ce privesc tribunalele n--ar fi orânduite cum trebuie. Pe lângã asta, un judecãtor mut, care în discuþia cauzelor n-ar aduce nimic la cele spuse de fiecare din avocaþi, cum se întâmplã la arbitraje, nu ar fi în stare sã împartã dreptatea; de unde urmeazã cã nu e cu putinþã de a judeca bine, dacã sunt mulþi judecãtori, sau dacã sunt puþini, dar ignoranþi. Întotdeauna e nevoie ca punctele cu privire la care cele douã pãrþi sunt în proces sã fie îndeajuns clarificate. Ori, nimic mai bun de a rãspândi luminã asupra unei pricini, ca timpul, încetineala ºi informaþiile dese. Pentru toate aceste motive, aceia care au între ei oarecare neînþelegeri, sã se adreseze mai întâi vecinilor lor, amicilor lor, tuturor acelora care pot fi la curent cu obiectul contestaþiei. Dacã lucrul nu este hotãrât îndeajuns de cãtre aceºti arbitri, se va recurge la un alt tribunal. În sfârºit, dacã procesul nu se poate rezolva în aceste d0uã tribunale, un al treilea îl va termina fãrã apel. De constituirea tribunalelor este oarecum o creaþie a magistraþilor, pentru cã orice magistrat este în mod necesar ºi judecãtor în oarecare materii ºi fiindcã judecãtorul, fãrã sã fie magistrat, totuºi este oarecum magistrat ºi nu dintre cei neînsemnaþi în ziua dind terminã procesele prin sentinþa sa 1_ Astfel socotind pe judecãtori printre magistraþi, sã spunem ceva despre calitãþile lor personale, despre materiile care sunt de competenþa lor ºi despre numãrul judecãtorilor în fiecare tribunal.

1 În cursul scrierii acesteia, vorba magistrat are accepþia: slujbaº public în vestit cu o 1 rac{iune din suvemnitatea politicã, ori persoanã învestitli cu o parte a pt terii exec utive, cum sunt funcþionarii administrativi, ori de poliþie; magi...trat în accepþia modernã înseamnã persoan învestitã cu o parte a puterii judiciare. În antichitate,judecãtorii rezolvau procesele de interes particular. 179

PLATON PLATON Cel mai sacru dintre toate tribunalele sã fie acela pe care pãrþile ºi-1 vor fi creat ele însele, ºi pe care îl vor fi ales prin bunã înþelegere. Pe lângã acela, se vor mai înfiinþa douã, unul pentru a judeca pricinile de la particular la particular, când un cetãþean, pretinzându-se pãgubit în drepturile sale de cãtre un altul, îl va cita înaintea judecãtorilor spre a-ºi dovedi dreptatea; altul pentru cazul când, din zel pentru binele public, cineva va voi sã denunþe pe aceia, ce va crede cã au adus vreo pagubã intereselor statului. Trebuie sã vorbim despre calitatea ºi alegerea judecãtorilor. Cel dintâi tribunal, deschis tuturor particularilor care, dupã ce vor fi pledat de douã ori , nu vor fi fost în stare sã se înþeleagã, va fi alcãtuit în modul urmãtor: ultima zi înaintea lunii ce urmeazã solstiþiu! de varã, lunã în care începe anul cel nou, toþi cei ce au funcþii, fie numai pe un an, fie pentru mai mult timp, se vor aduna într-unul din templele cetãþii; ºi acolo, dupã ce vor fi luat ca martor pe zeu, îi vor oferi oarecum ca ofrande ale tuturor corpurilor de magistraturi alegând ca judecãtor, în fiecare dintre ele, pe magistratul ce se va bucura de cea mai mare reputaþie de probitate ºi care Ii se va pãrea lor cã trebuie cã împarte cetãþenilor dreptatea cu mai multã înþelegere ºi cinste în cursul anului urmãtor. Alegerea aceasta va fi urmatã de examinarea fiecãruia din cei aleºi, de cãtre înºiºi aceia care i-au ales; ºi dacã vreunul este respins, i se va substitui un alt cetãþean, pãstrând aceleaºi forme. Judecãtorii aceºtia se vor pronunþa relativ la cei nemulþumiþi cu hotãrârea celorlalte tribunale; ei îºi vor da hotãrârile în public; senatorii ºi toþi ceilalþi magistraþi care i-au ales vor fi þinuþi sã asiste la judecatã ºi sã fie martori ai deciziei; cât priveºte pe ceilalþi cetãþeni, ei vor asista, dacã li se pare cu cale. Dacã s-ar gãsi un judecãtor, acuzat de a fi dat cu ºtiinþã un verdict nedrept, acuzaþia va fi înaintatã în faþa paznicilor legii; judecãtorul dovedit de aceastã infracþiune va fi condamnat a plãti celui pe care 1-a nedreptãþit jumãtate din pagubã; sau, dacã se crede cã meritã o pedeapsã ºi mai mare, ea va fi lãsatã la decizia paznicilor legii, care vor evalua ceea ce el trebuie sã mai sufere pe deasupra, fie în persoana sa, fie în avere, printr-o amendã în folosul tezaurului public sau al particularului care a înaintat plângerea. Cu privire la crimele de stat, e necesar ca poporul sã ia parte la judecatã, pentru cã toþi cetãþenii sunt vãtãmaþi când statul este vãtãmat, ºi pentru cã ar avea cuvânt sã priveascã drept o injustiþie de a-i exclude de la asemenea procese. Astfel, pricinile acestea se vor aduce înaintea poporului în primã instanþã, ºi el le va rezolva în ultim resort; însã procedura se va instrui înaintea a trei dintre 180

LEGILE LEGILE primele corpuri de magistraþi, alese prin învoirea ºi a acuzatului ºi a acuzatorului. Dacã ei nu pot conveni în privinþa acestei alegeri, senatul va decide pentru unul sau pentru celãlalt. Totdeodatã, pe cât va fi cu putinþã, 1 rchuie sã ia parte la judecãþile referitoare la pricinile particulare. Cãci acei re se vãd înlãturaþi de la orice drept de a judeca îºi închipuie cã sunt lipsiþi cu totul de drepturile de cetãþean. De aceea e necesar sã se înfiinþeze lrihunale pentru fiecare trib ºi ca judecãtori neînduraþi sã decidã îndatã procesele ce se vor ivi. Decizia în ultima instanþã a acestor feluri de procese va fi de competenta tribunalului, despre care am vorbit mai sus, tribunal n 1mpus din judecãtorii cei mai in te gri, ce va fi cu putinþã de a gãsi, ºi menit a lcrmina procesele care nu vor fi fost rezolvate printr-o sentinþã arbitrarã a vecinilor, nici de cãtre judecãtorii tribului. Iatã, pentru un moment, ce aveam de spus despre tribunale; cu privire 14 la ele este de asemenea foarte greu a decide dacã sunt sau nu sunt lllagistraturi. Aci nu e datã decât o schiþã în care sunt însemnate unele din luncþiile lor ºi unde tot restul e trecut sub tãcere. Când vom fi ajuns la ..·apãtul legiuirii noastre, va fi locul sã facem o dezvoltare pe larg a tuturor kgilor ce privesc tribunalele ºi ordinea judiciarã. Pânã atunci nu vom intra in nici un amãnunt în privinþa aceasta. Cât despre instituirea celorlalte luncþii publice, am orânduit aproape tot ce era de orânduit. Dar nu e cu putinþã de a-ºi forma cineva o idee justã ºi completã despre legi ºi despre fiecare parte a guvernãmântului ºi a administraþiei publice, pânã ce convorbirea noastrã nu va îmbrãþiºa cele dintâi ºi cele de al doilea piese ale acestui edificiu, pe acelea din mijloc, într-un cuvânt pe toate, ca sã conducã aslfcl lucrarea la capãtul sãu. Terminarãm, ca sã zic astfel, faþada, isprãvind cdc referitoare la alegerea magistraþilor. Sã începem deci fãrã nici o inlârziere opera noastrã legislativã propriu-zisã. CLINIAS: Strãine, deºi am fost foarte mulþumit de tot ce am auzit pânã acum, nimic nu mi-a plãcut mai mult, ca legãtura aceasta cu care tu uneºti sfârºitul cuvântului dinainte cu începutul celui urmãtor. ATENIANUL: Astfel pânã acum convorbirea noastrã, desfãtare potrivitã unor bãtrâni, a reuºit destul de bine. CLINIAS: Zi mai degrabã cã este îndeletnicirea cea mai frumoasã ce-ºi pot alege niºte oameni. A TENIANUL: Cu atât mai bine. Dar sã vedem dacã eºti de aceeaºi pãrere cu mine. CLINIAS: În ce privinþã? 181

PLATON PLATON CLINIAS: ªtiu, cãci am auzit vorbindu-se; personal, n-am nici o cunoºtinþã a principiilor acestei arte. ATENIANUL: N-ai pierdut nimic cu asta. Totuºi, ne vom sluji aci de observaþia pe care o fãcurãm cu privire la aceastã artã. Dacã unul ar încerca sã facã o figurã cu totul frumoasã, astfel ca, departe de a se degrada, sã dobândeascã din zi în zi o nouã perfecþiune, pricepi cã el fiind muritor, dacã nu lasã dupã el un pictor care sã-I înlocuiascã, spre a îndrepta stricãciunea pe care anii ar aduce-o tabloului sãu, ºi spre a tennina trãsãturile pe care el le-ar fi lãsat imperfecte, din cauza nedesãvârºirii lui, un artist, într-un cuvânt, capabil sã adauge frumuseþi noi artei sale, înþelegi cã tabloul acesta, care l-a costat multã muncã, nu se va pãstra mult timp. CLINIAS: E adevãrat. ATENIANUL: Ce adicã?! Încercarea legiuitorului nu þi se pare asemenea cu aceea a pictorului acestuia? El îºi propune sã alcãtuiascã mai întâi un corp de legi cel mai desãvârºit cu putinþã. Dar cu vremea, când experienþa îl va fi învãþat sã-ºi judece lucrarea, crezi cã existã vreun legiuitor atât de lipsit de minte, ca sã nu-ºi dea seama cã a lãsat în mod necesar o sumã de trãsãturi nedesãvârºite, care au nevoie de a fi îndreptate de cãtre cineva dupã el, pentru ca poliþia ºi buna orânduialã ce a înfiinþat în stat, în loc sã decadã, sã meargã totdeauna perfecþionându-se? CLINIAS: ªi cine n-ar simþi o asemenea nevoie? ATENIANUL: Dacã deci un legiuitor ar gãsi secretul de a forma, fie · prin cuvântãrile lui, fie prin faptele lui, oarecare discipol mai destoinic ori mai puþin destoinic ca el ºi de-a-l învãþa arta de a legile ºi de a le îndrepta, e sigur cã s-ar sluji de el înainte de a pãrãsi viaþa. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Nu oare acelaºi lucru trebuie sã facem ºi noi acum? CLINIAS: Ce vrei sã zici? A TENIANUL: Fiindcã suntem pe cale de a formula legi, ºi fiindcã am ales pe paznicii lor, iar viaþa noastrã înclinã spre opusul ei, pe când aceºtia sunt tineri în comparaþie cu noi, trebuie ca în acelaºi timp, când facem 182

LEGILE LEGILE legile, sã încercãm a face din ei oameni capabili sã le menþinã, ºi a face altele noi la nevoie. CLINIAS: Recunosc, numai sã putem sã reuºim. A TENIANUL: Oricât, trebuie sã încercãm ºi sã lucrãm în scopul acesta din toate puterile noastre. CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Sã le zicem aºadar: Scumpi concetãþeni, protectori ai 15 legilor, acelea pe care vrem sã le propunem vor fi defectuoase în multe privinþe; aceasta este de neînlãturat. Vom cãuta totuºi a nu scãpa din vedere nimic important, ºi chiar, pe cât va fi cu putinþã, vom face o schiþã completã a legilor. Va fi treaba voastrã sã le desãvârºiþi; dar ascultaþi de la noi care este scopul ce trebuie sã-I aveþi înaintea ochilor, lucrând. Noi am vorbit în mai multe rânduri despre lucrul acesta, Clinias, Megillos ºi cu mine, ºi suntem de acord cã nimeni nu trebuie a-ºi propune alt scop: însã vrem ca ºi voi sã recunoaºteþi aceasta ºi, conform lecþiilor noastre, sã aveþi totdeauna înaintea ochilor scopul acesta; legiuitorul ºi paznicii legilor nu trebuie, dupã pãrerea noastrã, sã-ºi întoarcã niciodatã privirile de la el. Dar lucrul asupra cãruia ne-am înþeles noi se reduce la un singur punct esenþial, care este de a cunoaºte bine deprinderea, starea, dorinþa, sentimentul sau cunoºtinþa potrivitã spre a face pe om desãvârºit în toate virtuþile sufletului omenesc; astfel ca toþi, oameni ºi femei, tineri ºi bãtrâni, sã-ºi îndrepte toate sforþãrile lor cãtre obiectul acesta pe tot timpul vieþii lor, sã nu se gãseascã nimeni care sã-i prefere lucruri ce sunt piedici la realizarea lui, ºi cã în fine chiar de-ar trebui cineva sã fie alungat din patria sa, mai degrabã decât s-o vadã sub jugul sclaviei ºi supusã unor stãpâni rãi, ºi chiar de ar trebui sã se condamne de bunãvoie la exil, fiecare sã fie dispus a îndura toate aceste suferinþe, mai degrabã decât sã treacã sub alt guvernãmânt, a cãrui înrâurire ar fi sã perverteascã sufletele. latã lucrul despre care ne-am înþeles câteºitrei; iatã norma dupã care trebuie sã judecaþi legile noastre, fie pentru a le încuviinþa, fie spre a le dezaproba. Condamnaþi pe acelea, ce nu vor fi în stare sã producã efectul acesta; cât priveºte pe cele bune pentru lucrul acesta, îmbrãþiºaþi-le, primiþi-le bucuros ºi potriviþi purtarea voastrã dupã ele. Însã cât despre celelalte fapte, al cãror scop ar fi agonisirea a ceea ce vulgul numeºte avere, pãrãsiþi-le pentru totdeauna. Sã revenim acum la legi, ºi sã începem cu cele sacre. Însã mai înainte trebuie sã ne reamintim numãrul nostru de 5 040 ºi mulþimea de împãrþiri la care se preteazã, fie cã e luat în întregime, sau cã se ia numai a douãsprezecea parte a lui, care este 183

PLATON PLATON consacrat aceste împãrþiri într-un mod mai mult sau mai puþin fericit. Cât ne priveºte, susþinem cã am preferat cu dreptate numãrul de 5 040, deoarece el arc ca divizori toate numerele începând cu unitatea ºi pânã la doisprezece, afarã de unsprezece: ºi încã ºi diviziunea aceasta este uºor de a o face exactã, cãci, dacã se înlãturã douã familii din totalitate, se va avea de o parte ºi alta doi împãrþitori exacþi (5 040: 11 = 458 2111; cele douã cãminuri ce trebuie omise sunt cele douã unitãþi de la rest; iar divizorii exacþi sunt atunci 458 ºi 11). Cu puþin timp liber cineva se poate convinge lesne de adevãrul celor. ce expun. Încrezându-ne în cele spuse acum, ca într-un oracol, sã împãrþim acum cetatea, sã dãm fiecãrui sector, ca protector, un zeu sau un fiu de zeu, sã le înãlþãm altare, cu toate cele cuvenite cultului lor ºi de douã ori pe lunã sã se þinã acolo adunãri spre a face sacrificii, câte douãsprezece pe an pentru fiecare trib ºi douãsprezece pentru fiecare porþiune din cele douãsprezece ale tiecãrui trib. Aceste adunãri se vor þine mai întâi pentru a adora pe zei, în scop religios deci; în al doilea rând, spre a crea viaþã socialã, a înlesni cunoaºterea laolaltã ºi alte asemenea legãturi între cetãþeni, cãci pentru cãsãtorii ºi legãturi de rudenie e necesar a cunoaºte familia în care cineva îºi ia soþie, precum ºi pe persoana ºi rudele aceluia cãruia cineva îi dã pe fiica sa. În genul acesta de convenþii, oricine trebuie sã ia aminte a nu se lãsa pãcãlit în nici o privinþã, cât îi va fi posibil. De aceea cu acelaºi scop se vor înfiinþa petreceri ºi dansuri între flãcãi ºi fete, care vor da ºi unora ºi altora ocazii potrivite, bazate pe asemãnare de etate, de a se vedea unii pe alþii în toatã sinceritatea permisã de o pudoare înþeleaptã. Adunãrile acestea vor avea loc sub ochii ºi conducerea capilor de coruri. Aceºtia în acord cu paznicii legilor vor reglementa amãnuntele pe care noi le omitem. Cãci, precum am zis, e necesar ca legiuitorul sã omitã în materia aceasta o mulþime de amãnunte, iar cei ce vor avea în toþi anii a se instrui prin experienþã, sã facã regulamentele necesare, sã le corecteze, 184

LEGILE LEGILE sl:i le modifice în fiecare an pânl:i ce ele vor atinge perfecþiunea necesarã. Intervalul de zece ani este, dupã pãrerea mea, suficient ºi potrivit spre a culege experienþa cerutã relativ la normele generale ºi amãnl'lntele sacrificiilor ºi dansurilor. În timpul vieþii legiuitorului, lucrurile acestea se vor orândui în înþelegere cu el. Dupã moartea sa, fiecare corp de magistraþi va comuni,:a pãzitorilor legii toate îndreptãrile de fãcut, în diversele funcþiuni ale competenþei lor, pânã ce se vor asigura r1 fiecare detaliu s-a rcglementat cât mai bine. Atunci se va da o formã definitivã regulamentelor acestora ºi cetãþenii se vor conforma lor ca ºi celorlalte legi prescrise de la inceput de cãtre legiuitor, legi care nu trebuie niciodatã modificate fãrã nevqie. Când cineva ar gãsi cã trebuie sã Ii se aducã oarecare modificãri, de se vor face numai dupã ce se vor fi consultat toþi magistraþii ºi poporul, dupã ce se vor fi consultat toate oracolele zeilor ºi numai dacã toate incuviinþeazã modificarea aceasta; altminteri nu se vor atinge de ele ºi opoziþia unuia singur sã fie îndeajuns spre a zãdãrnici inovaþia. În orice timp ºi în oricare familie, dacã un tânãr de douãzeci ºi cinci de 16 ani , dupã ce a vãzut ºi s-a lã..at îndestul sã fie vãzut, va crede cã a gãsit o pnsoanã pe placul sãu, cu care sã se poatã uni în mod cuviincios spre a avea ºi creºte copii în comun, sã se cãsãtoreascã pânã la vârsta de treizeci ..i cinci de ani. Însã mai înainte sã înveþe cum trebuie sã caute ceea cei se potriveºte, ºi ceea ce îi va asigura o unire potrivitã. Cãci, cum zice Clinias, în fruntea fiecãrei legi trebuie pus preludiul cel mai apropiat. CLINIAS: Þi-aduci aminte de minune ce am zis, strãine, ºi ai prins la timp prilejul de a te sluji de cuvântul meu. A TENIANUL: Foarte bine, fiul meu, vom zice aceluia care e nãscut din pãrinþi cumsecade; trebuie sã contractezi o cãsãtorie care sã merite aprobarea persoanelor înþelepte; ele îþi vor desluºi cã nu trebuie sã fugi de ll'gãtura persoanelor sãrace, nici sã cauþi cu prea mare grabã pe aceea a bogaþilor; însã cã toate celelalte condiþii fiind egale, trebuie sã preferi 11 ,tJeauna unirea cu persoanele care au puþine bunuri; fiindcã într-adevãr o asemenea unire este deopotrivã priincioasã statului ºi familiilor, care o nmtracteazã, fiindcã virtutea se gãseºte de o mie de ori mai uºor în situaþiile mijlocii ºi în egalitate decât în situaþiile extreme: aºa, cel ce se ºtie nãvalnic ..i prea pripit în gesturile sale trebuie sã caute a deveni ginerele unor cl'tl:iþeni moderaþi; ºi acel ce e nãscut cu dispoziþii contrare, sã se uneascã cu persoane cu un caracter opus aceluia al sãu. În general, regula ce trebuie urmatã în materie de cãsãtorie este de a consulta nu atât gustul ºi plãcerea 185

PLATON PLATON Însã a înfiinþa o lege care sã interzicã bogatului a lua de soþie pe fiica bogatului, ºi omului puternic de a se uni cu o altã familie influcntã, ºi care sã ordone oamenilor cu un caracter viu a se uni în cãsãtorie cu persoanele cu un caracter domol, ºi reciproc, pe lângã cã aceasta ar pãrea ridicol , ar fi de temut, ca mulþi oameni sã nu fie foarte nemulþumiþi. În adevãr nu este lesne de înþeles pentru toþi cã temperamentele trehuie amestecate într-un stat, ca bãuturile într-o cupã în care vinul curat fierbe ºi face spume, însã tãiat cu un zeu 1 mai sobru devine, în urma acestei alianþe frumoase, o bãuturã sãnãtoasã ºi moderatã. Aceeaºi urmare o are ºi amestecul sângelui în cãsãtorie; însã aproape nimeni nu e în stare sã priceapã fenomenul acesta. Din cauza aceasta nu e cu putinþã a face o lege expresã relativã la punctul acesta, ci doar a încerca, pe lângã cetãþeni, calea blândã a convingerii, sugerându-le de a se gândi, cãsãtorind pe copiii lor, la potrivirea persoanelor, mai degrabã decât sã caute, dintr-o zgârcenie nesãþioasã, ca averea sã fie egalã ºi de o parte ºi de cealaltã, abãtând, prin ruºine, pe aceia care în cãsãtorie n-au în vedere decât averea, fãrã a-i 17 constrânge printr-o lege scrisã. Iatã ce avem de zis în chip de îndemn cu privire la cãsãtorie. La acestea trebuie sã adãugãm ce s-a zis mai sus, cã fiecare cetãþean trebuie sã nãzuiascã a se perpetua, lãsând dupã el o posteritate care sã-i urmeze în cultul pe care-I aducea zeilor. Preludiului acestuia i s-ar putea adãuga multe alte lucruri relative la cãsãtorie ºi la modul de a o contracta. Dacã cineva refuzã sã se supunã legii, ºi dacã vrea sã trãiascã în oraºul nostru ca un strãin, fãrã legãturã, dacã la etatea de treizeci ºi cinci de ani împliniþi nu s-a însurat încã, va plãti în fiecare an o amendã de o sutã de drahme, dacã este din clasa întâi, de ºaptezeci, dacã face parte din a doua, de ºaizeci, dacã face parte din a treia, ºi de treizeci dacã este din a patra. Banii aceºtia vor fi consacraþi zeiþei Hera2. Dacã nu plãteºte exact la fiecare termen, va fi condamnat la înzecit. Economul zeiþei va ti însãrcinat sã perceapã amenda aceasta; dacã uitã sã o reclame, se va percepe din averea lui proprie; ºi în conturile ce le va da 1 Aci în sens de element. 2Iunona.

186

1 it· care econom se va face menþiune despre acest lucru. Aceasta e amenda hlineascã înfiinþatã contra celor ce nu vor sã-ºi ia soþie. ªi sã fie lipsiþi de tricc respect ce ar trebui sã primeascã din partea celor mai tineri, ºi sã nu-l asculte nici un tânãr de bunãvoie, în nici o faptã, când ar încerca sã pedepseascã pc cineva, ºi oricine sã dea ajutor aceluia cãruia i se face nt·dreptate, ºi sã-I apere; cel care refuzã sã facã lucrul acesta sã fie declarat la.. ..i cetãþean rãu. Am vorbit mai sus despre zestre: sã mai spunem o datã d tre buie a instrui pe sãraci cã, dupã principiul egal..ãþii, a<.:ela ce nu dã nimic nu trebuie sã primeascã nimic; de altfel am îngrijit ca toþi cetãþenii statului nostru sã aibã cele necesare. Femeile atunci nu vor mai fi aºa de 111solcnte, iar bãrbaþii mai puþin sclavi ºi târâtori înaintea lor din pricina tt·..··.rei bogate, ce vor fi adus-o. Dacã cetãþenii se conformeazã regulalllentului acestuia, vor face o faptã lãudabilã; dar dacã nu vor sã se supunã lui , ºi dacã pentru îmbrãcãmintea viitoarei se dã sau se primeºte mai mult k cincizeci de drahme pentru clasa cea din urmã, de o minã, pentru a treia, d(' o minã ºi jumãtate pentru a doua ºi de douã mine pentru a întâia, se va plliti îndoit tezaurului public, ºi aceea ce se va fi dat sau primit va fi n tusacrat lui Zeus ºi Herei. Economii templelor acestor zei vor avea grijã ,;\ încaseze banii aceºtia, cum am spus cã trebuie sã facã economii lnuplului Herei în ce priveºte pe cei ce nu se cãsãtoresc, ºi dacã nu fac lucrul acesta, vor plãti din banii lor. Cauþi unile valabile pentru promisiunea dr cãsãtorie sunt în primul rând aceea a tatãlui, apoi a bunicului, apoi a 11 aþilor nãscuþi din acelaºi tatã. Dacã nu este nici o rudã din partea tatãlui, l'auþiunile din partea mamei vor fi valabile în aceeaºi ordine. ªi dacã d111tr-un accident extraordinar, ar fi pierit toate rudele, atunci rudele cele 1uai apropiate împreunã cu tutorii vor fi primiþi garanþi. Cât despre logodnã ..i celelalte ceremonii care trebuie sã preceadã, sã însoþeascã mi sã urmeze dblitoria, fiecare trebuie sã se încredinþeze cã lucrul cel mai bun de fãcut ,·..te sã consulte în privinþa aceasta pe interpreþii religiei ºi sã execute din punct în punct ceea ce vor fi hotãrât ei. Soþul ºi soþia nu vor avea voie sã 18 111vite la ospãþul de nuntã mai mult de cinci amici, fiecare; ºi numai un uumãr egal de rude ºi aliaþi. Cheltuielile sã fie proporþionale cu veniturile 1 icdruia ºi sã nu treacã de o minã pentru cei din clasa întâi, de o jumãtate de minã pentru cei din a doua, ºi aºa mai departe, micºorându-se pânã la 1-ei din ultima clasã. Dacã cetãþenii se supun legii acesteia, vor avea de a..tcptat numai laude. Dar pe oricine nu va voi sã se conformeze, pãzitorii kgii îl vor pedepsi sever, ca pe un om care n-are nici o idee de cuviinþele 187

PLATON PLATON 1 Plutarh zice cã un copil conceput în stare de betie este aplecat la bãuturã ºi nebunie. 188

LEGILE LEGILE t.e ilor, astfel precum îl prescrie legea. ªi acum sã vedem care sunt posesiunile ce constituie o avere onestã. Nu e anevoie a ni le închipui, nici 19 a le agonisi, însã chestiunea sclavilor este greu de dezlegat din toate punctele de vedere. Cele ce se spun sunt juste într-un sens ºi nu sunt, în alt sens; cãci se vorbeºte despre sclavi într-un mod care probeazã totdeodatã ºi folosul ºi primejdia adusã de ei. MEGILLOS: Cum înþelegi tu? Nu înþelegem bine, ce vrei sã zici, ..trãi ne. ATENIANUL: Nu mã mir, Megillos; pentru cã dacã este întrucâtva lucru greu de a justifica ori a condamna folosinþa sclavilor, precum este înfiinþatã la celelalte popoare ale Greciei, dificultatea aceasta este cu mult mai mare în ce priveºte pc iloþii din Laccdcmona; unii fiind de pãrere cã este bine, alþii, rãu; controversa este mai micã cu privire la iracleoþi care 1 in supuºi pe mariandini ºi cu privire la neamul sclav al penestilor din Tesalia 1. Când îmi arunc privirea asupra a ceea ce se petrece acolo ºi în alte pãrþi, nu ºtiu ce sã hotãrãsc cu privire la posesiunea sclavilor. Cât despre t:eea ce spusei, în aceastã privinþã oarecum în treacãt ºi care þi-a dat prilej sã-mi ceri sã-mi lãmuresc ideile mele, iatã ce cred. ªtim cã nu e nimeni sã nu spunã cã e nevoie de sclavi credincioºi ºi devotaþi ºi cã s-au gãsit mulþi dintre ci care au dat dovadã de mai mult devotament, decât niºte fraþi ori fi i ºi care au salvat viaþa, averea ºi toatã familia stãpânilor lor: ºtim, zisei, t:ã se vorbeºte în modul acesta despre sclavi. MEGILLOS: E adevãrat. ATENIANUL: Se mai zice, pe de altã parte, cã nu poþi pune nici o hazã pe un sclav, cã sufletul sãu nu e capabil de nici un sentiment virtuos ..i cã un om cuminte nu se va încrede niciodatã în ei. Aceasta mi-o dã a înþelege cel mai înþelept dintre poeþi, când zice cã Zeus omniprezent le ia jumãtate din minte/Celor ce li se meneºte soarta de sclav drept ursitãl. Dupã cum oamenii împãrtãºesc una sau cealaltã pãrere, unii nu se încred dtuºi de puþin în sclavii lor, purtându-se cu ei ca ºi cu fiarele sãlbatice ºi, lot bãtându-i cu biciul ºi cu toiagul, fac sufletul lor nu de trei ori, ci ºi de mai multe ori sclav; alþii au o purtare cu totul contrarã. 1 Ve...i Strabon,Cartea a 12-a ºi Suida.. la cuvântul Pene...tae. V..i ºi Aristotel, P olitica, 11, 9. 2 Homer, Odi...eea. XVII, 332. 189

PLATON PLATON CLINIAS: Dar pentru cã oamenii judecã ºi lucreazã aºa de divers în privinþa aceasta, ce hotãrâre trebuie sã luãm, strãine, în noua noastrã colonie, cu privire la dobândirea r.clavilor ºi la modul de a-i guverna? ATENIANUL: Ce vom face, Clinias? Este vãdit cã omul, animal greu de condus, nu consimte decât cu mare greutate sã admitã deosebirea aceasta de om liber ºi de sclav, de stãpân ºi slugã, introdusã de nevoie. CLINIAS: Ei bine? ATENIANUL: Prin urmare, sclavul este o p..sesiune foarte dificilã. Experienþa ne-a dovedit de multe ori lucrul acesta; ºi rãscoalelc dese ce au avut loc la mesenieni, relele de care suferã statele, unde se aflã mulþi sclavi ce vorbesc aceeaºi limbã, ºi apoi ceea ce se petrece în Italia, unde sclavi rãtãcitori sãvârºesc tot felul de tâlhãrii, toate acestea o probeazã îndeajuns. La vederea tuturor acestor neorânduicli, nu e de mirare ca cineva sã fie nehotãrât, relativ la ce este de fãcut. Nu rãmân decât douã cãi: întâia de a nu avea sclavi de acelaºi neam, ci pc cât cu putinþã sclavi care vorbesc limbi deosebite, ca sã poatã duce mai uºor sarcina sclaviei, ºi al doilea, de a-i trata bine, nu numai în interesul lor, ci mai mult în interesul propriu al stãpânului. Purtarea aceasta bunã constã în a nu-i jigni ºi, dacã se poate, sã fim faþã de ei mai omcnoºi chiar decât faþã de egal ii noºtri. În adevãr, dupã modul cum cineva se poartã cu aceia pe care îi poate nedreptãþi fãrã rãspundere, se cunoaºte mai bine dacã cineva þine la dreptate cu sinceritate ºi în mod natural ºi dacã urãºte nedreptatea. Aºadar, cel ce se pãstreazã nepãtat de nelegiuire ºi de nedreptate în dcprinderile ºi faptele sale în relaþia cu sclavii, acela va fi foarte apt ca semãnãtor al seminþelor din care va încolþi virtutea. ªi acelaºi lucru se poate zice cu drept cuvânt despre orice stãpân, despre orice tiran ºi despre orice superior în purtarea lor faþã cu cei mai mici. Când un sclav a greºit, trebuie sã-I pedepsim, nu numai cu mustrãri, cum am face faþã de un om liber, ceea ce I-ar face mai obraznic. ªi nu trebuie sã vorbim cu sclavul, decât spre a-i da porunci, ºi nici sã glumim cu ei, fie bãrbaþi, fie femei, în nici un chip; cãci aceasta le face viaþa mai grea, în ce priveºte supunerea, iar nouã ne îngreuiazã darea de porunci. CLINIAS: Foarte adevãrat. ATENIANUL: Dupã ce deci cineva va fi fost înzestrat, dupã putere, cu sclavi numeroºi, destoinici pentru toate muncile ce se pot cere de la ei, nu va fi oare timpul de a descrie planul locuinþelor? 190

LEGILE LEGILE ATENIANUL: Ba chiar mi se pare cã într-o cetate, cu totul nouã ºi 20 nepopulatã pânã atunci, trebuie sã se înceapã cu templele ºi cu zidurile oraºului. Ar fi trebuit sã tratãm materia aceasta înainte de aceea a cãsãtoriilor, Clinias, dar fiindcã aici nu creãm decât prin cuvinte, nu ne împiedicã nimeni sã vorbim acum de lucrurile acestea; când vom ajunge la înfãptuirea realã, atunci, cu ajutorul zeilor, vom cugeta la case, înainte de a ne gândi la cãsãtorii, ºi vom dezbate chestiunea aceasta cât mai complet. Deocamdatã sã ne mãrginim a schiþa în puþine cuvinte un model al lor. CLINIAS: Desigur. A TENIANUL: Trebuie deci sã construim templele în jurul pieþei publice, ºi tot oraºul clãdit în cerc pe locuri ridicate, atât pentru siguranþã, cât ºi pentru curãþenie. Aproape de temple vor fi locuinþele magistraþilor ºi tribunalele în care ei vor primi plângerile cetãþenilor ºi le vor împãrþi Jreptatea; locurile acestea vor fi privite ca sacre ºi dupã funcþiile magistraþilor, ce sunt sfinte, ºi din cauza sfinþeniei zeilor ce locuiesc acolo, mai ales tribunalele unde trebuie sã se judece omuciderile ºi celelalte crime, ce se pedepsesc cu moartea. În ce priveºte zidurile oraºului, Megillos, aº fi într-atât de pãrerea Spartei, de a le lãsa sã doarmã culcate la pãmânt, ºi sã nu le mai ridic; motivele, iatã-le: nu gãsesc altceva mai frumos ca aceea ce se spune în grai poetic în aceastã privinþã, cã e mai bine ca zidurile oraºelor sã fie de aramã ºi de fier decât de pãmânt. Pe deasupra, cât ne priveºte pe noi îndeosebi, ar fi sã ne expunem batjocurii oamenilor cuminþi dacã, dupã ce am trimis în fiecare an pe tineri la hotarele statului, ca sã sape acolo ..anþuri, parapete ºi sã construiascã chiar turnuri, spre a împiedica pe inimic ..i a-1 opri sã punã piciorul pe pãmântul nostru, ne-am apuca sã închidem oraºul cu un brâu de ziduri. Acesta este un lucru vãtãmãtor sãnãtãþii lmmitorilor ºi care, pe lângã aceasta, produce în sufletul lor o deprindere de laºitate, invitându-i a se adãposti în dosul întãriturilor, în loc sã þinã piept inimicilor ºi sã-ºi caute scãparea într-o supraveghere care sã nu slãbeascã nici ziua, nici noaptea, ci înapoia zidurilor ºi porþilor, în dosul cãrora cred cã pot dormi fãrã temere; ca ºi cum am fi nãscuþi ca sã nu facem nimic, ºi ca ºi cum repaosul n-ar fi în adevãr fructul muncii, pc când tocmai trândãvia ruºinoasã dã naºtere la muncã. Dar, în sfârºit, dacã cetatea nu se poate lipsi fJI nici un chip de ziduri, de la început trebuie a rândui casele particularilor în aºa chip, ca tot oraºul sã nu formeze decât un zid continuu, ..i cã, fiind toate de aceeaºi formã ºi pe o aceeaºi linie, sã fie astfel uºor de 191

PLATON PLATON CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: Sã presupunem cã nunþile s-au fãcut, Clinias. Acum trebuie sã orânduim felul de trai ce-l vor duce împreunã soþul cel nou ºi soþia cea nouã, cel puþin în anul dintâi, mai înainte de a avea copii. Care va fi el într-un oraº, care trebuie sã se deosebeascã de toate celelalte oraºe? Ceea ce avem de spus relativ la subiectul acesta nu e articolul cel mai uºor al legiuirii noastre, ºi oricâtã greutate am încercat cu privire la alte multe puncte, poporul va fi ºi mai nemulþumit sã se supunã acestuia. Totuºi, Clinias, trebuie sã spunem, fãrã sã ºovãim, ceea ce ni se pare conform raþiunii sãnãtoase ºi adevãrului. CLINIAS: Neapãrat. ATENIANUL: Ar fi o greºealã sã se creadã cã e de ajuns sã faci legi relative la acþiunile ce privesc ordinea publicã, fãrã sã fie nevoie sã te cobori, decât în cazuri de necesitate, pânã înlãuntrul familiei; cã trebuie sã se lase fiecãruia libertatea de a trãi dupã placul sãu în interiorul sãu; cã nu e trebuinþã sã se supunã la regulamente toate faptele noastre particulare; ºi de a crede cã, lãsând astfel pe cetãþeni în acþiunile lor particulare, ei se vor supune de bunã voie legilor ce privesc ordinea publicã. Dar cu ce scop s-au spus toate acestea? Iatã-!: voim ca noii soþi sã-ºi ia mesele lor în ospãtãrii comune, nici mai mult, nici mai puþin ca ºi înainte de cãsãtorie. 192

LEGILE LEGILE CLINIAS: E probabil. ATENIANUL: Ceea ce spusei , cã norma aceasta trebuie cã li s-a pãrut ciudatã atunci ºi cã nu fãrã teamã au propus-o câtorva, nu ar mai avea loc astãzi, ºi legiuitorul n-ar mai avea aceleaºi dificultãþi de învins. Dar punctul care ar fi mai greu de propus ºi încã ºi mai greu de realizat, este punctul ce se þine de cel dinainte ºi care ar fi vrednic de lauda noastrã, dacã ar fi în vigoare; dar care din nenorocire nu s-a înfiinþat nicãieri; din cauza aceasta kgiuitorul e silit, cum se spune în glumã, sã râcâie în foc ºi sã facã alte nenumãrate lucruri asemenea, care nu duc la nici un rezultat. CLINIAS: Strãine, care este punctul de care vrei sã vorbeºti, ºi care, precum se pare, te costã atâta caznã, sã-1 rosteºti? ATENIANUL: O sã-1 auziþi , cãci nu voiesc sã vã fac sã mai aºteptaþi . Toate cele ce se fac într-un stat dupã orânduirea ºi sub conducerea legii, este pentru el izvorul a nenumãrate bunuri: din contrã, ceea ce nu este orfmduit, ori este rãu, zãdãrniceºte celelalte legi, chiar pe cele mai înþelept 1ntocmite. Avem probã despre aceasta chiar în chestiunea despre care discutãm. La noi, Megillos ºi Clinias, prânzurile în comun pentru oameni illl fost cuminte introduse ºi, cum am spus, într-un mod extraordinar, în urma oricãrei necesitãþi impuse de cãtre zei. Dar lumea nu s-a gândit sã extindã aceleaºi legi ºi la femei, nici sã facã regulamente care sã le supunã v ctri în comun; în lucrul acesta n-au fãcut bine. Sexul acesta, mult deosebit k al nostru, este, chiar din cauza slãbiciunii lui, mai aplecat ca noi, lo:lrhaþii, a se ascunde ºi a lucra pe cãi de ocol; de aceea legiuitorul , vãzând ti este mai greu de condus, a sãvârºit o greºealã, lãsându-1 în voia lui. Nq.lijenþa în punctul acesta este pricina cã s-au strecurat abuzuri în multe alte amãnunte. Viaþa ar merge mult mai bine ca astãzi, dacã chestiunea d111tâi ar fi fost orânduitã prin legi . A nu prescrie nici o ordine femeilor cu 1' i vire la fel ul iu de trai nu înseamnã numai, dupã cum s-ar putea crede, a l:ha lucrarea neterminatã; rãul trece mult mai departe, ºi cu atât mai departe 11 dt sexul acesta are mai puþinã aplecare decât noi, cãtre virtute. Este, 193

PLATON PLATON CLINIAS: Strãine, dorim cu aprindere sã te ascultãm relativ la inovaþia aceasta. ATENIANUL: Vã voi satisface. Nu vã miraþi, de altfel, cã reiau chestiunea de ceva mai departe: avem timp, nu ne grãbeºte nimic ºi nici nu ne împiedicã de a cerceta temeinic materia legilor. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Sã ne reintoarcem, prin urmare, la ceea ce s-a zis la început. E necesar ca fiecare sã înþeleagã, sau cã neamul omenesc n-a început niciodatã ºi nu se va sfârºi niciodatã, dar cã el a existat ºi va fiinþa totdeauna; sau cã cel puþin originea sa se pierde în vremuri aºa de depãrtate, cã este aproape peste putinþã de a fixa epoca acestui eveniment. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Nu e natural sã credem cã, în rãstimpul acesta imens, au fost un numãr nesfârºit de state fundate ºi distruse, datini de tot felul, unele pline de înþelepciune, altele pline de neorânduialã, mii de obiceiuri deosebite relative la mâncare ºi bãuturã, în toate locurile din lume, fãrã a mai vorbi de atâtea ºi atâtea revoluþii ale anotimpurilor care au trebuit sã pricinuiascã atâtea prefaceri ale tuturor speciilor ºi ale naturii vieþuitoarelor? CLINIAS: Netãgãduit. 194

LEGILE LEGILE ..i astãzi? CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: Vedem cã obiceiul oamenilor de a face jertfe s-a pãstrat pânã în zilele noastre în mai multe þinuturi; dupã cum, din contrã, aflãm cã în alte þãri lumea nici nu îndrãzneºte sã se atingã de carnea de bou; nu se sacrificau deloc animale pe altarele zeilor, se mulþumeau sã le ofere prãjituri, fructe unse cu miere ºi alte daruri nemânjite de sânge; se abþineau de la folosinþa cãrnii, crezând cã nu e îngãduit nici de a mânca din ea, nici de a pãta cu sânge altarele zeilor; cã, într-un cuvânt, traiul din vremurile acelea se asemãna cu acela ce ne este recomandat în misterele lui Orfeu, care constã în a se hrãni numai cu ceea ce e neînsufleþit ºi a înlãtura cu dcsãvârºire tot ce are viaþã. CLINIAS: Aºa se povesteºte într-adevãr, ºi în povestea aceasta este mult adevãr. A TENIANUL: Poate mã veþi întreba unde vreau sã ajung cu un discurs început aºa de departe. CLINIAS: Observaþia aceasta este foarte la locul ei. A TENIANUL: Ei bine, Clinias, o sã încerc sã vin la încheiere. CLINIAS: Vorbeºte. A TENIANUL: În ce priveºte pe om, vãd cã toate trebuinþele ºi poftele lui se reduc la trei; cã din satisfacerea lor cuminte se naºte virtutea, ºi viciul din satisfacerea contrarã. Cele douã dintâi trebuinþe ºi pofte ale noastre sunt acelea ale mâncãrii ºi bãuturii; ele se nasc o datã cu noi ºi pricinuiesc în orice animal oarecare cerinþã fireascã, însoþitã de puternicã încordare, incapabil de a asculta pe oricine i-ar spune cã trebuie sã facã altceva decât ...ã-ºi mulþumeascã pofta ºi dorinþa care îl împing spre aceste obiecte ºi a se lihera în toat.. împrejurãrile de frãmântarea apãsãtoare. A treia ºi cea mai mare trebuinþã a noastrã, precum ºi cea mai vie din toate plãcerile noastre, este aceea a propagãrii speciei: ea nu se iveºte decât în urma celorlalte; dar la ivirea ei omul este apucat de accesele unei cãlduri aprinse, care îl scoate din fire, ºi îl arde cu o ..rte mare dogoare. Acestea sunt cele trei boli care împing pe om spre ceea ce se numeºte plãcere, ºi de sub înrâurirea cãrora 195

PLATON PLATON CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Astfel sã þinem minte cele spuse; cãci poate vom avea trebuinþã de ele mai târziu. CLINIAS: Ce trebuie sã þinem minte? ATENIANUL: Cele trei lucruri pe care le-am numit: mâncarea, bãutura ºi aplecarea spre plãcerile iubirii. CLINIAS: Nu le vom uita, strãine. ATENIANUL: Foarte bine. Sã ne întoarcem la noii cãsãtoriþi; sã-i învãþãm cum trebuie sã trãiascã, spre a face copii, ºi sã adãugãm ameninþãri în legi pentru cei ce n-ar vrea sã asculte. CLINIAS: Cum? ATENIANUL: Trebuie ca soþul ºi soþia sã-ºi punã de gând, atât cât depinde de ei, de a da statului copiii cei mai bine fãcuþi la corp ºi la suflet. Ori dacã în faptele pe care oamenii le fac în comun, fiecare este cu luareaminte la sine însuºi ºi la ceea ce face, opera va fi desigur frumoasã ºi desãvârºitã: contrarul se întâmplã când cineva nu are aceastã luare-aminte ºi când nu e în stare s-o aibã. Deci bãrbatul sã se ocupe serios de femeia sa ºi de crearea copiilor lui; femeia sã facã acelaºi lucru de partea ei, mai ales cât timp nu vor avea nici un fruct al cãsãtoriei lor. Vom alege femei, inspectoare ale cãsãtoriilor, în numãrul ºi cazurile determinate de magistraþi. Ele se vor întruni zilnic în templul Ilitiei, în timpul unei treimi de orã. Acolo vor da raportul despre neglijenþa observatã din partea soþilor sau soþiilor, care dau copii statului, de a-ºi împlini datoriile prescrise la 196

LEGILE LEGILE declarat infam, afarã numai dacã va proba cã pâra învinuitorilor c falsã. I se va lua dreptul de a asista la nunþi ºi la sacrificii pentru naºterea copiilor. Dacã cuteazã sã se prezinte acolo, oricine are dreptul sã-l loveascã fãrã rãspundere. Aceeaºi hotãrâre se va lua ºi relativ la femei; ele nu vor avea voie sã se arate în public cu persoane de sexul lor. Nu vor avea nici un drept la respectul altora ºi vor fi îndepãrtate de la ceremoniille nunþilor ºi ale naºterii, copiilor, dacã sunt pârâte norodului pentru o asemenea cãlcare de lege ºi dacã nu se pot justifica. Dacã un om, dupã ce a avut copii, conform regulilor prescrise de legi, are legãturi cu o altã femeie, al cãrei soroc de a face copii nu a luat încã sfârºit, sau cu o femeie cu un alt bãrbat, ei se vor supune aceloraºi osânde ca ºi cei ce fac încã copii. Sã se dea tot felul de onoruri soþilor care, dupã expirarea acestui termen, duc un trai înþelept. Sã se refuze aceste cinstiri celor ce duc un trai nechibzuit, ori mai degrabã sã-i înfiereze cu ruºine. Câtã vreme cei mai mulþi se vor þine, în privinþa aceasta, în limitele datoriei, legiuitorul va pãstra tãcerea, dar dacã se întâmplã contrarul, el va aduce legi potrivit cu cele spuse. Anul dintâi fiind pentru fiecare începutul carierei vieþii, e necesar a se face pomenire despre aceasta în templele domestice, atât pentru bãieþi cât ºi pentru fete. El se va mai înscrie ºi în fiecare fratrie, pe un zid alb, sub numele magistraþilor care dau numele lor anului. Pe mãsurã ce se va înscrie în ordine numele celor vii, se vor ºterge numele morþilor din fiecare fratrie. Fetele se vor putea cãsãtori de la ºaisprezece pânã la douãzeci de ani; acesta e termenul cel mai lung ce li se poate 197

PLATON PLATON

CARTEA a VII-a

ATENIANUL: Dupã naºterea copiilor de un sex ºi celãlalt, vine la rând sã discutãm despre modul de a-i nutri ºi a-i creºte. Este imposibil a trece sub tãcere chestiunea aceasta. Însã ceea ce vom expune nu va avea înfãþiºarea unei legi, ci mai mult ca explicaþii ºi poveþe. În viaþa particularã, înãuntrul locuinþelor au loc nenumãrate gesturi de puþinã însemnãtate, care nu apar în ochii publicului ºi în care lumea se depãrteazã de intenþiile legiuitorului, fiecare lãsându-se târât de supãrare, de plãcere, sau de vreo altã patimã; ceea ce face ca deprinderile cetãþenilor sã n-aibã nici o uniformitate ºi asemãnare între ele. Însã acesta e un mare rãu pentru state. Cum aceste feluri de fapte se repetã adesea, ºi cum sunt neînsemnate, nu ar fi o preocupare potrivitã ºi demnã de un legiuitor de a le legifera ºi a le sancþiona. Pe de altã parte, deprinderea oamenilor de a se conduce greºit în faptele mãrunte, care se repetã adesea, are rezultatul cã ele ajung sã înfrângã legile scrise. Astfel cã e foarte anevoios de a face regulamente în privinþa aceasta ºi totodatã este peste putinþã a nu vorbi despre ele. Dar e necesar sã vã desluºesc ideea mea, ilustrând-o cu exemple; altfel ceea ce spusei rãmâne obscur. CLINIAS: Sã auzim. A TENIANUL: Am zis cu drept cuvânt cã buna educaþie este aceea care poate da corpului ºi sufletului toatã frumuseþea, toatã perfecþia de care ele sunt capabile. CLINIAS: Adevãrat. 199

PLATON PLATON CLINIAS: Desigur. A TENIANUL: Dar n-aþi observat cã creºterea oricãrui animal e mult m'ai repede ºi puternicã la început, astfel cã mulþi au afirmat cã corpul omenesc nu ajunge în cei douãzeci de ani urmãtori la îndoitul staturii ce o are la cinci ani? CLINIAS: E adevãrat. ATENIANUL: Nu ºtim de asemenea cã atunci când corpul se dezvoltã mai mult, dacã nu face exerciþii repetate ºi proporþionate cu puterile sale prezente, rãmâne atins de numeroase infirmitãþi? CLINIAS: Da, aºa e. ATENIANUL: Astfel, când corpurile cresc mai repede, atunci au nevoie de mai multe exerciþii. CLINIAS: Cum adicã ! Pruncilor ºi copiilor mici sã le impunem încordãrile cele mai mari? ATENIANUL: Nu numai acestora, dar chiar ºi celor din pântecele mamelor lor. CLINIAS: Ce spui, scumpule? Vorbeºti de feþi (fetuºi)? ATENIANUL: Da. De altfel nu e de mirare cã n-aveþi nici o idee de; gimnastica fetuºilor; oricât de ciudat vi s-ar pãrea, am sã încerc sã v-o explic. CLINIAS: Sã ascultãm. A TENIANUL: Este mai lesne unor atenieni sã înþeleagã ce vreau sã zic, graþie unor distracþii foarte gustate la noi, pânã dincolo de cuviinþã. La noi anume, nu numai copiii, dar chiar ºi bãtrânii cresc puii unor pãsãri ºi îi dreseazã a se lupta unii contra altora. ªi cred ei cã exerciþiile acestea, asmuþindu-le unele contra altora, nu le sunt îndestulãtoare. Ci pe lângã aceasta, au obicei a purta pãsãrile acestea, pe cele mai mici în mânã, pe cele mai mari la subsuoarã ºi a se plimba astfel mai multe stadii, spre a pãstra buna stare nu a lor, ci a pãsãrilor acestora. Faptul acesta aratã oricui ºtie sã cugete cã miºcarea ºi agitaþia, când nu merg pânã la obosealã, sunt folositoare tuturor corpurilor, fie cã-ºi dau singure miºcarea, fie cã o primesc de la vehicule, fie pe mare, sau fiind purtaþi de cai, ori, în fine, în orice alt mod. Exerciþiile acestea ajutând la mistuirea alimentelor, face corpurile sã prindã sãnãtate, frumuseþe, sprintenealã. Aºa stând lucrurile, 200

LEGILE LEGILE ..e þine pe picioare? ªi chiar atunci oare nu cumva le vom impune, pânã ce aceste fãpturi slabe vor atinge vârsta de trei ani, sã aibã mare grijã ºi sã-i poarte ºi mai departe, de teamã sã nu-ºi scrânteascã vreun membru, apãsând piciorul prea tarc în pãmânt? Sunteþi de pãrere sã prevedem pedepse în aceste regulamente contra celor ce n-ar vrea sã se conformeze? Ori nu cumva ar fi nepotrivite mãsurile acestea? Cãci ar însemna sã ne atragem asupra noastrã din toate pãrþile ceea ce am spus adineaori . CLINIAS: Ce? ATENIANUL: Batjocura nemiloasã pe care am stârni-o, pe lângã cã naturile de femei ºi de sela ve n-ar vrea sã ne asculte. CLINIAS: Ori pentru care motiv am hotãrât, cã asemenea amãnunte nu trebuie trecute cu vederea? ATENIANUL: În speranþa cã ºeiii de familii ºi oamenii liberi, auzind poveþele noastre, vor înþelege cã, dacã administraþia casnicã nu se orânduieºte cum se cuvine în state, zadarnic se aºteaptã ca legile, care au drept scop binele public, sã asigure statului trãinicia ce se aºteaptã de la ele. Reflecþia aceasta poate sã-i hotãrascã sã observe, ca pe niºte legi, sfaturile ce le dãdurãm, ºi, urmându-le credincios, sã lucreze la fericirea lor proprie ºi la aceea a statului . CLINIAS: Foarte cuminte, ceea ce zici. A TENIANUL: Deci sã nu pãrãsim felul acesta de legiuire, pânã ce nu vom explica exerciþiile potrivite spre a forma sufletul copiilor mici, dupã cum am început a delibera ºi cu privire la exerciþiile corpului lor. CLINIAS: Bine zici. ATENIANUL: Sã pãstrãm, aºadar, ca un bun mijloc al educaþiei copiilor, atât pentru spirit, cât ºi pentru corp, alãptarea ºi legãnatul atât ziua cât ºi noaptea. Miºcarea aceasta le este totdeauna utilã, dar mai ales în copilãria cea mai fragedã. Dacã ar fi cu putinþã, ei ar trebui sã se simtã 1 Vezi ºi Aristotel , Politica, VII, 16. 20 1

PLATON PLATON CLINIAS: Strãine, care poate fi adevãrata cauzã a acestor efecte? ATENIANUL: Nu este greu de înþeles. CLINIAS: Cum aºa? A TENIANUL: Starea în care se aflã atunci copiii ºi furioºii este un efect al temerii: spaimele acestea deºarte au pricina lor în oarecare slãbiciune a sufletului. Atunci când se opune acestor agitaþii interioare o miºcare exterioarã, aceastã miºcare învinge agitaþia ce o producea în suflet teama sau furia; ea aduce din nou calmul ºi liniºtea, potolind bãtãile tari de inimã, care au loc în aceste prilejuri. Astfel, ea procurã copiilor somnul ºi face pe furioºi a trece de Ia furie la starea normalã, cu ajutorul dansului ºi al muzicii, ºi cu ajutorul zeilor împãcaþi prin jertfe. Iatã în douã cuvinte explicaþia cea mai plauzibilã a acestor feluri de efecte. CLINIAS: Sunt mulþumit cu ea. ATENIANUL: Pentru cã virtutea naturalã a miºcãrii are însuºirea aceasta, e bine a lua aminte cã un suflet care, chiar din copilãrie, este agitat de spaimele acestea deºarte, devine cu vremea din ce în ce mai supus lor: ceea ce dupã pãrerea tuturor este a face ºcoala Iaºitãþii, iar nu a curajului. CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: Dupã cum, din contrã, înseamnã a exercita copilãria pentru curaj, dacã o obiºnuieºti sã învingã aceste temeri ºi spaime, cãrora suntem supuºi. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Astfel , putem zice cã aceastã gimnasticã a copiilor, care constã în miºcare, contribuie mult a produce în suflet partea aceasta, care se numeºte curaj. CLINIAS: Fãrã tãgadã. 1 Boala copiilor. 202

LEGILE LEGILE CLINIAS: Desigur. A TENIANUL: Trebuie sã explicãm acum mijlocul de a înrâuri asupra dispoziþiei rele a copiilor, în mãsura în care acest lucru este posibil oamenilor. CLINIAS: Lãmureºte-ne lucrul acesta. ATENIANUL: Ei bine, sã fixãm ca un principiu sigur, cã o educaþie rãzgâiatã face pe copii, în mod de neînlãturat, supãrãcioºi, arþãgoºi ºi gata la mânie pentru cele mai mici lucruri, ºi, din contrã, o educaþie severã, care îi þine într-o scl,avie durã ºi violentã, îi face josnici, umiliþi ºi mizantropi, încât cineva nu poate avea cu uºurinþã o relaþie cu ei. CLINIAS: Atunci cum trebuie educaþi de stat aceºti copii, niºte fiinþe ce nu înþeleg cuvintele ºi nici nu pot sã se bucure de educaþia obiºnuitã? A TENIANUL: Uite cum. Toate vietãþile, în momentul când se nasc, de obicei scot strigãte, ceea ce este adevãrat, mai ales cu privire la om, care nemulþumit numai cu strigãtele mai adaugã ºi plânsul la þipete. CLINIAS: Este adevãrat. ATENIANUL: Astfel doicile încearcã, prezentând diverse obiecte copilului, sã ghiceascã ce vrea. Dacã tace la vederea unui obiect, ele considerã cã au fãcut bine sã i-l prezinte; însã dacã el continuã sã plângã ºi sã þipe, nu i-au dat ce-i trebuie. Aºadar, plânsul ºi þipetele sunt la copii semne de care ei se slujesc sã arate ce le place ºi ce nu le place, semne nu tocmai vesele. Aºa trec cei trei ani dintâi, parte destul de însemnatã a vieþii, dacã socotim modul bun sau rãu în care o petrec. CLINIAS: Ai dreptate. A TENIANUL: Nu e adevãrat cã, copilul supãrãcios ºi fãrã voie bunã, plânge ºi þipã mai mult decât se cuvine unei fiinþe bine fãcute? CLINIAS: Aºa cred. ATENIANUL: Dacã, deci, în timpul acestor trei ani dintâi, cineva ºi-ar da toatã osteneala spre a îndepãrta de copil orice durere, orice teamã, orice supãrare, nu ar fi, dupã pãrerea noastrã, un mijloc sigur de a-i face sufletul mai voios ºi mai mulþumit? CLINIAS: Fãrã îndoialã, ºi mai ales, dacã i se face cât mai multe plãceri. ATENIANUL: În privinþa aceasta nu sunt de pãrerea ta, Clinias. Luarea-aminte la toate gusturile lor este calea cea mai potrivitã spre a-i 203

PLATON PLATON dacã e aºa. CLINIAS: Sã aud pãrerea ta. ATENIANUL: Chestiunea de care vorbim nu e neînsemnatã, nici pentru tine, nici pentru mine. Ascultã-ne, Megillos, ºi fii judecãtor între Clinias ºi mine. Pãrerea mea este cã, spre a trãi cum trebuie, nu se cuvine sã alergãm dupã plãceri ºi a ne sili în toate chipurile sã fugim de dureri, ci a urma o oarecare cale mijlocie, pe care am numit-o adineaori stare liniºtitã, pe care o atribuim toþi de comun acord ºi zeilor, dupã cum afirmã ºi oracolele. Cãtre starea aceasta trebuie sã nãzuiascã, dupã pãrerea mea, oricine vrea sã aibã oarecare asemãnare cu zeii. Prin urmare, nu trebuie sã fim cu toatã fiinþa aplecaþi spre plãceri , cu atât mai mult cã nu vom fi niciodatã cu totul scutiþi de dureri; nici sã nu îngãduim pe cineva, bãrbat ori femeie, tânãr sau bãtrân, sã fie în dispoziþia aceasta, ºi mai puþin decât oricine, cât va depinde de noi, sã nu suferim pe copil, care de-abia s-a nãscut; pentru cã Ia etatea aceasta se plãsmuieºte mai temeinic caracterul prin deprindere. ªi dacã nu m-aº teme sã nu mi se considere drept palavre spusele mele, aº mai adãuga cã, în lunile sarcinii, femeile trebuie supravegheate cu deosebitã grijã, sã nu se lase în voia bucuriilor ºi a supãrãrilor necumpãtate ºi nechibzuite, ºi sã se ia mãsuri ca ele sã se afle în timpul acesta în stare de liniºte ºi veselie. CLINIAS: Nu mai e trebuinþã, oaspete, sã întrebi pe Megillos, spre a hotãrî care din noi doi are 9reptate. Cãci recunosc eu însumi, cã oricine trebuie sã evite un fel de viaþã, unde ar fi numai plãcere ori numai durere ºi sã apuce totdeauna o cale mijlocie, deopotrivã depãrtatã de aceste douã extreme. Ai spus adevãrul ºi trebuie sã fii mulþumit de declaraþia mea. ATENIANUL: Foarte bine, Clinias; acum, dupã lucrurile acestea, sã discutãm ºi chestiunea urmãtoare. CLINIAS: Care? ATENIANUL: Practicile acestea, de care vorbim, nu sunt altceva decât ceea ce se numeºte îndeobºte legi nescrise; le mai numim ºi obicei al pãmântului. Am vorbit drept, când am afirmat mai sus cã nu se cuvine sã se dea numele de legi acestor practici, dar nici nu trebuie lãsate nediscutate, fiindcã ele sunt legãturi ale oricãrui guvemãmânt, þinând mijlocul între legile constituite pânã acum ºi scrise ºi cele de înfiinþat în viitor. Într-un cuvânt, sunt datini foarte vechi izvorâte din guvemãmântul patriarhal. Fiind întocmite cuminte ºi observate exact, pãstreazã legile scrise sub scutul lor; 204

LEGILE LEGILE CLINIAS: Vorbeºti drept; suntem de pãrerea ta. A TENIANUL: Deci dacã se respectã exact prescripþiile acestea de creºtere a copiilor ºi copilelor pânã la trei ani, dar nu numai aºa de mântuialã, se vor gãsi mult folositoare pentru educaþia lor. La trei ani, la patru, Ia cinci ºi chiar pânã la ºase ani, jocurile sunt necesare sufletului copiilor. Însã de aci înainte vom veghea sã-i ferim de rãsfãþ, îndreptându-i fãrã a-i pedepsi umilitor, ceea ce spuneam ºi despre sclavi, cã nu trebuie sã-i insultãm, când îi corectãm, ca sã nu le dãm motiv de rãzvrãtire, dar nici a-i lãsa nepedepsiþi, spre a nu deveni prea îndrãzneþi; vorbesc de copiii de condiþie liberã. La etatea aceasta, ei au jocuri, ca sã zicem astfel, care le sunt naturale ºi pe care le nãscocesc singuri, când sunt împreunã. Pentru motivul acesta copiii fiecãrui sat, de la trei pânã la ºase ani, se vor aduna în locurile consacrate zeilor. Doicile lor vor fi alãturi de ei spre a veghea ca sã n-aibã loc vreo neorânduialã ºi spre a le modera pornirile prea zvãpãiate. Fiecare adunare de felul acesta, precum ºi doicile însele vor avea ca supraveghetoare una din cele douãsprezece femei alese în fiecare an, dintre doicile ce vor fi autorizate de cãtre pãzitorii legilor. Supraveghetoarele acestea se vor alege de cãtre inspectoarele cãsãtoriilor; ele vor numi câte una de fiecare trib ºi de aceeaºi vârstã cu ele. Toate acelea ce vor fi primit funcþia aceasta, se vor duce în fiecare zi în locul sfinþit, unde se adunã copiii ºi se vor sluji de sprijinul oricãrui sclav public spre a pedepsi pe aceia sau acelea ce vor sãvârºi vreo infracþiune, dacã sunt strãini sau sclavi. Dacã e un cetãþean care susþine cã nu meritã pedeapsã, ele îl vor da pe mâna astinomilor sã-I pedepseascã; dacã însã se supune, îl vor pedepsi ele însele. Dupã vârsta de ºase ani, bãieþii ºi fetele sã se despartã pe sexe: bãieþii sã meargã cu bãieþii ºi fetele cu fetele. Îi vor face sã se ocupe cu exerciþiile potrivite etãþii ºi sexului lor: bãieþii vor învãþa cãlãria, a trage cu arcul, a 205

PLATON PLATON CLINIAS: Care prejudecatã? ATENIANUL: Ne închipuim, cu privire la folosinþa mâinilor ºi la toate acþiunile ce le facem cu ele, cã natura le-a fãcut diferite dreapta de stânga. Cât priveºte membrele inferioare, picioarele, se pare cã nu e nici o deosebire între dreptul ºi stângul relativ la exerciþiile care le sunt proprii . Dar cât priveºte mâinile, suntem oarecum ciungi, din neºtiinþa doicilor ºi a mamelor. Natura dând ambelor braþe o aptitudine egalã pentru aceleaºi lucrãri, noi le-am fãcut foarte deosebite prin anumite deprinderi ºi chipul rãu de a ne sluji de ele. Este adevãrat cã, în anumite cazuri, lucrul nu arc mare însemnãtate: spre exemplu, este indiferent a þine lira cu mâna stângã ºi plectrul cu mâna dreaptã ºi tot aºa cu celelalte lucruri asemãnãtoare. Dar este nechibzuit a ne baza pc exemplele acestea, spre a proceda tot aºa în toate celelalte lucruri, când nu ar trebui. Avem dovadã la sciþi, unde nu e obiceiul de a se sluji numai de stânga spre a întinde arcul ºi de dreapta spre a trage sãgeata; ei se slujesc Iarã deosebire de amândouã mâinile spre a þine arcul sau sãgeata. Aº putea sã dau multe alte exemple de la conducãtorii de care; aceste exemple, de altfel, ne aratã cã mergem contra voinþei naturii, fãcând mai slabã stânga decât dreapta. În adevãr, câtã vreme e vorba numai de un arcuº de corn sau de un alt instrument de felul acesta, lucrul , cum spuneam, n-are cine ºtie ce urmãri; însã când trebuie sã ne servim de instrumente de fier în rãzboi, ca de arcuri, lãnci ºi altele de felul acesta, ºi mai ales când trebuie de o parte ºi alta sã se lupte cu arme grele, atunci oricine a învãþat sã mânuiascã armele acestea ºi s-a deprins cu ele, îl biruieºte pe cel ce nu cunoaºte nici practica, nici teoria lor. Cãci precum acela, care s-a exercitat bine în pugilat ºi în luptã sau în amândouã, într-o luptã dinspre stânga nu ºchioapãtã ºi nici nu-ºi târãºte nedibaci membrele, dacã adversarul îl sileºte sã mute de cealaltã parte miºcarea, cred cã trebuie socotit adevãrat ºi când e vorba de arme ºi de toate celelalte lucruri. În adevãr, cine a primit de la naturã douã braþe spre a se apãra ºi a ataca, atât cât atârnã de el, trebuie sã lase pe unul neîntrebuinþat ºi nedestoinic de a-i sluji. ªi dacã unul s-ar naºte înzestrat cu firea lui Gerion sau a lui Briareul, 1 Monºtri legendari , care aveau câte o sutã de brdte. 206

LEGILE LEGILE Ami cos 1, amãnuntele acestea nefiind de nici un folos în rãzboi. Dar cât priveºte lupta dreaptã care constã în anumite încovoieri ale gâtului, ale mâinilor, coapselor, care n-are decât figuri pline de cuviinþã ºi e vrednicã de laudã în silinþa ce-ºi dã sã învingã, al cãrei scop este a dobândi sãnãtate ºi putere, nu trebuie scãpatã din vedere, fiind necesarã tuturor acestor feluri de exerciþii; ºi când cursul legilor noastre va ajunge la ea, vom prescrie maeºtrilor sã dea lecþii cu bunãvoinþã elevilor în materia aceasta, iar aceºtia sã le urmeze cu luare-aminte. Nu vom scãpa din vedere nici dansurile imitative, care ni se vor pãrea vrednice de învãþat. Astfel în locurile acestea2 existã dansul în arme al cureþilor3, ºi Ia Lacedemona acela al lui Castor ºi Pollux. La noi, de asemenea, fecioara Pallas, protectoarea Atenei, prinzând gust de jocurile nevinovate ale dansului, a socotit cã jocurile acestea nu trebuie sã se joace cu mâinile goale, ci cã se cuvine sã danseze cineva încãrcat cu arme. Se impune, aºadar, ca flãcãii ºi fetele sã urmeze 1 Boxeri din vremi legendare. 2 În Creta. 3 Preoþii care au vegheat copilãria lui Zeus.

207

PLATON PLATON CLINIAS: Anevoie s-ar putea spune lucruri mai bune, oaspe, decât cele cuprinse în expunerile tale. ATENIANUL: Ordinea materiei ne aduce la darurile Muzelor ºi ale lui Apollo. Am crezut atunci cã am terminat obiectul acesta ºi cã nu ne mai rãmânea sã discutãm decât despre gimnasticã. Însã este evident cã am scãpat din vedere câte o chestiune, care ar fi trebuit dezvoltatã chiar înaintea celorlalte. Sã vorbim acum despre ele. CLINIAS: Desigur, trebuie sã vorbim despre acestea. ATENIANUL: Deci ascultaþi. Aþi fost cu luare-aminte ºi mai înainte, însã cine are sã spunã, precum ºi cine are sã asculte un lucru minunat ºi necomun, trebuie sã bage cine de seamã ce face; aºa e cazul nostru. Cãci ºi acum am sã vã spun o pãrere ce nu trebuie rostitã fãrã oarecare teamã; totuºi o sã încerc sã v-o spun dupã ce mã voi fi liniºtit puþin. CLINIAS: De ce vrei sã vorbeºti, rogu-te, oaspete? ATENIANUL: Susþin cã nu s-a ºtiut pânã acum în nici un stat cã statornicia ºi mobilitatea legilor atârnã mai mult de jocuri decât de orice alt lucru; cã dacã este oarecare regulã în jocuri, dacã aceiaºi copii au oriunde, în orice vreme, cu privire la aceleaºi obiecte ºi în acelaºi mod, aceleaºi jocuri, nu trebuie sã fie nici o temere cã se vor petrece schimbãri în legile care au un obiect serios; ºi, din contrã, dacã nu e nici o regulã în jocuri, dacã se înnoiesc ºi în oarecare moduri se schimbã mereu, dacã tinerilor nu le plac totdeauna aceleaºi lucruri, ºi n-au o normã uniformã ºi neschimbatã relativã la ceea ce numesc cuviincios ºi necuviincios, în gesturile corpurilor lor ºi în celelalte gãteli; dacã printre ei se aratã o cinste deosebitã acelora ce inventeazã ceva nou în materia aceasta, care introduce gãteli, culori, mode 208

LEGILE LEGILE diferite de cele ale datinilor vechi, putem asigura, fãrã teamã· de a ne înºela, cã nu e nimic mai nenorocit pentru un stat decât asemenea schimbãri. În adevãr, ele deprind pe nesimþite tinerimea de a apuca alte obiceiuri, a dispreþui ce e vechi ºi a preþui lucrurile noi. Ori, repet, lucrul acesta, când într-un oraº lumea a ajuns sã cugete ºi sã vorbeascã în modul acesta, aceasta este nefericirea cea mai mare ce poate avea loc în statul acela. Ascultaþi, vã rog, cât de mare este rãul acesta, dupã pãrerea mea. CLINIAS: Ce ! Când într-un stat lumea n-are decât dispreþ pentru întocmirile vechi? ATENIANUL: Da, tocmai aºa. CLINIAS: Fii sigur cã vom asculta cu toatã luarea-aminte ºi bunãvoinþa posibilã, cele ce ne vei spune în aceastã privinþã. A TENIANUL: Lucrul meritã atâta ostenealã. CLINIAS: N-ai decât sã vorbeºti. A TENIANUL: Sã ne îndemnãm aºadar unii pe alþii sã ascultãm cu cât mai mare luare-aminte. Dacã exceptãm ceea ce este rãu din firea sa, vom gãsi cã în toate celelalte lucruri nimic nu e mai primejdios ca schimbarea, ºi în anotimpuri ºi în vânturi , ºi în regimul corpului ºi în obiceiurile sufletului; nu zic primejdios într-un punct, iar în altul nu, zic primejdios în toate, afarã numai de lucrurile rele. ªi dacã ne aruncãm privirea spre cele ce se petrec cu privire la corpurile noastre, vom vedea cã, oricare ar fi felul de hranã, de bãuturã, de exerciþii la care ne dedãm, prima urmare a fost de a pricinui oarecare turburare în constituþia corpului nostru; în urmã, restabilindu-ne cu vremea, ne deprindem cu noul gefl de viaþã ºi, odatã familiarizaþi, obiºnuiþi cu regimul acesta, el devine un regim sãnãtos, izvor de plãcere ºi sãnãtate. ªi dacã necesitatea ne sileºte a pãrãsi în urmã vreunul din regimurile cele mai aprobate, mai întâi ne simþim nãpãdiþi de boli care ne turburã constituþia, ºi numai cu multã trudã ne putem restabili , obiºnuindu-ne din nou cu un regim nou. Decât, trebuie sã ne închipuim cã asemenea revoluþii se petrec ºi în spiritul oamenilor, în constituþia sufletului lor, cã atunci când un suflet s-a nutrit cu oarecare legi ºi când aceste legi, în urma unui noroc cu adevãrat divin, sunt de vreme îndelungatã statornice ºi permanente, astfel cã nimeni nu-ºi aduce aminte, nici n-a auzit vorbindu-se cã ele ar fi fost altãdatã în alt fel întocmite decât astãzi, sufletul acesta se simte pãtruns de respect pentru legile ace5tea ºi nu se teme de nimic atât, cât de faptul de a aduce cea mai micã prefacere în ordinea stabilitã. 209 '/.,,

PLATON PLATON Este deci datoria legiuitorului de a gãsi oarecare mijloc spre a asigura binele acesta statului pe care-I organizeazã. Ci, iatã la ce mã gândesc eu. Toatã lumea e încredinþatã, cum spuneam adineaori, cã jocurile copiilor nu sunt decât jocuri, cã e de puþinã însemnãtate faptul de a le modifica ºi cã din schimbarea lor nu poate ieºi nici vreun mare bine, nici vreun rãu mare. Astfel, în loc sã-i depãrteze de la orice schimbare în materia acesta, ceilalþi le cedeazã, le mulþumesc capriciile lor; ºi nu se gândesc cã aceiaºi copii care ºi-au înnoit jocurile, când vor fi oameni, în mod cert vor fi deosebiþi de aceia care i-au precedat; fiind alþii, ei vor nãzui de asemenea la un altfel de trai, ceea ce-i va determina sã doreascã alte legi ºi alte moravuri ºi toate aceste prefaceri vor duce la ceea ce am numit nenorocirea cea mai mare a statelor, rãu de care pare cã nimeni nu se teme. În adevãr, schimbãrile ce s-ar aduce în lucrurile din afarã nu au urmãri aºa de primejdioase, însã cât priveºte prefacerile ce au loc adesea în moravuri, ºi în cele ce sunt în privinþa aceasta vrednice de laudã sau de dezaprobare, sunt cât se poate de importante ºi nu s-ar putea lua îndeajuns aminte spre a le preîntâmpina. CLINIAS: Eu judec tot ca tine. ATENIANUL: Dar ce, þinem de adevãrate ºi cele spuse mai sus, cã anume tot ce aparþine mãsurii ºi celorlalte pãrþi ale muzicii este o imitaþie a moravurilor omeneºti, fie bune, fie rele? Ce credeþi? CLINIAS: Nu ne-am schimbat câtuºi de puþin pãrerea în chestiunea aceasta. ATENIANUL: Prin urmare, dupã pãrerea noastrã, va trebui sã punem totul în miºcare, spre a împiedica pe copii sã nu prindã gust, la noi, de genuri noi de imitaþie, fie pentru dans, fie cu privire la melodie, ºi nimeni sã nu-i atragã, punându-le înainte ispita varietãþii plãcerilor. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Cunoaºteþi în scopul acesta vreun mijloc mai potrivit decât acela de care se slujesc egiptenii? CLINIAS : Care? ATENIANUL: De a consacra toate dansurile ºi toate cântecele. La început am rândui sãrbãtorile, epocile lor, zeii, copiii zeilor, geniile. Pe urmã am hotãrî imnurile ºi dansurile care trebuie sã însoþeascã fiecare sacrificiu. Toate acestea fiind orânduite, s-ar face un sacrificiu în cinstea Parcelorl ºi a tuturor celorlalte divinitãþi, în care cetãþenii în comun ar 1 Ursitoarele . 210

LEGILE LEGILE CLINIAS : Foarte bine . ATENIANUL: Fiindcã vorba ne-a adus pânã aci, sã îngãduim ca ea sã facã asuprã-ne efectul ce se cuvine sã-I facã. CLINIAS: Ce vrei sã zici? A TENIANUL: ªtiþi cã nu numai bãtrânii, dar chiar tinerii, când vãd sau aud ceva izbitor sau extraordinar, nu recunosc deodatã ceea ce le pricinuieºte mirarea ºi cã, în loc de a alerga spre acel obiect, ei se opresc câtã va vreme spre a-l privi, asemenea unui cãlãtor care se aflã la o rãspântie ºi care nu ºtie calea cea bunã, fie cã umblã singur ori cu alþii, se sfãtuieºte cu sine ºi cu ceilalþi relativ la strâmtorarea în care se aflã ºi nu urmeazã drumul decât dupã ce s-a asigurat îndeajuns cã drumul pe care apucã îl va conduce la þinta sa. Iatã precis ce trebuie sã facem noi acum. Fiindcã am ajuns, cu privire la legi, la o afirmaþie care are aspect de paradox, este nevoie s-o examinãm temeinic ºi sã nu ne pronunþãm cu uºurinþã în ce priveºte o chestiune aºa de importantã, mai ales la vârsta noastrã, ca ºi cum am fi asiguraþi cã am descoperit adevãrul de la întâia privire. CLINIAS: Foarte adevãrat vorbeºti. A TENIANUL: Astfel sã mai amânãm chestiunea aceasta ºi, dupã ce vom fi cercetat lucrul îndeajuns, atunci vom hotãrî. ªi de teamã ca cercetarea aceasta sã nu întrerupã rânduiala ºi urmarea legilor de care discutãm, sã ne grãbim a continua dezbaterea noastrã. Poate cã, cu ajutoml zeului, dupã ce expunerea aceasta va fi completã, se va lãmuri ºi controversa de acum. CLINIAS: Foarte bine vorbeºti, oaspete, ºi sã facem aºa precum ai demonstrat. ATENIANUL: Deocamdatã, cum am spus, oricât de neobiºnuit ar pãrea aceasta, sã rãmânã hotãrât cã toate cântecele vor fi la noi tot atâtea legi, dupã cum ºi cei vechi se serveau de acelaºi nume pentru cântecele din chitarã; poate cã în privinþa aceasta nu erau aºa de departe de a gândi ca ºi noi, ºi cine le-a dat cel dintâi numele acesta a întrezãrit, fie în vis, fie 211

PLATON PLATON CLINIAS : Aºa sã fie. ATENIANUL: Dar cum vom face sã înlãturãm ridicolul , fãcând legi relative la o asemenea materie? la sã vedem, dacã mijlocul cel mai bun nu e de a întipãri mai înainte în spiritul cetãþenilor oarecare imagine sensibilã a ceea ce avem în vedere. latã un exemplu: dacã dupã un sacrificiu ºi dupã ce victima a fost arsã, fiul ori fratele celui care face sacrificiul, stând aproape de altar ºi lângã victimã, ar rosti nenumãrate blesteme, nu ar stârni oare groaza în spiritul tatãlui ºi al familiei întregi? N-ar fi ele un semn rãu ºi o piazã nenorocitã? CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Ei bine! Iatã ce se petrece întocmai în aproape toate oraºele Greciei. Când oarecare corp de magistraþi face un sacrificiu în numele statului, se vede venind nu un cor, ci o sumedenie de coruri, care, stând câteodatã foarte aproape de altare, însoþesc sacrificiul cu tot felul de vorbe funeste ºi strâng inima celor de faþã, cu vorbe, mãsuri ºi armonii jalnice, astfel cã acel cor, care reuºeºte mai bine sã stoarcã lacrimile oraºului întreg, dobândeºte victoria. Nu vom dezaproba oare o asemenea datinã? ªi dacã existã vreun prilej, când trebuie sã se cânte cetãþenilor cântece jalnice, cum bunãoarã în oarecare zile ce nu sunt pure, ci funeste, n-ar fi mai bine sã se angajeze pentru slujba asta tristã cântãreþi strãini? ªi oare nu ar fi mai potrivit sã se procedeze cu prilejurile acestea ºi cât priveºte cântecele acestea, ca la convoaiele funebre, pentru care se plãtesc muzicanþi ce însoþesc corpul pânã la rug cu armonii carie ne 1? Coroanele ºi podoabele, în care lucesc aurul ºi argintul, nu cadreazã nici ele cu aceste cântece jalnice, ci mai degrabã veºmântul lung ºi, spre a spune cu o singurã vorbã, un decor tocmai contrar; cãci nu vreau sã mã opresc mai mult timp 1 Ce se cântau în Caria, provincie din Asia Micã. 212

LEGILE LEGILE care-I dãdui cântecelor noastre, nu este pe placul vostru? CLINIAS: Care caracter? ATENIANUL: Caracter de binecuvântare în loc de blesteme; ºi, în general, lipsa din cântecele noastre a oricãrui element ce nu va fi de bun augur. Ori sã nici nu vã mai întreb nimic, ci sã ºi înfiinþez o lege în modul acesta? CLINIAS: Desigur, fã-o; legea aceasta are pentru ea toate voturile. ATENIANUL: ªi dupã binecuvântare, care este a doua lege ce vom înfiinþa-o cu privire la muzica noastrã? Nu va fi oare ca toate cântecele sã cuprindã rugãciuni adresate zeilor, cãrora se aduc jertfe? CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: ªi a treia lege, cred, va fi ca poeþii noºtri, ce ºtiu bine cã rugãciunile sunt doar niºte cereri adresate zeilor, sã fie cu cea mai mare luare-aminte sã nu le cearã lucruri rele, ca ºi cum ar fi bune; fiindcã rezultatul unei asemenea rugãciuni ar fi, pentru acel ce ar fi fãcut-o, vrednicã de batjocurã. CLINIAS: Ai dreptate. A TENIANUL: Dar nu ne-am convins cu puþin mai înainte cã nu trebuie sã îngãduim sã se strângã în oraºul nostru avuþii nici de argint, nici de aur? CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: ªtiþi de ce vã amintesc de lucrul acesta? Spre a mã sluji de el ca de un exemplu care sã vã facã sã înþelegeþi cã rasa poeþilor nu e în stare, de cele mai multe ori, sã deosebeascã binele de rãu. Dacã dar ar avea loc faptul ca poeþii noºtri sã se înºele în privinþa acestui obiect, ei ar fi atunci pricina, cã s-ar adresa zeilor rugãciuni rãu concepute, cerându-li-se, relativ la lucrurile cele mai importante, tocmai contrarul a cele ce trebuie cerute; ceea ce ar fi, cum am spus, una din greºelile cele mai mari ce s-ar putea sãvârºi. Sã punem, aºadar, ºi aceastã prescripþie printre legile ºi caracterele muzicii noastre. CLINIAS: Care prescripþie? Desluºeºte-ne mai bine. ATENIANUL: Aceea care impune poetului de a nu lãuda altceva în versurile sale, decât cele ce statuile socoteºte ca legitime, juste, frumoase ºi bune; care îi interzice de a arãta lucrãrile sale vreunui particular, mai înainte de a fi fost vãzute ºi aprobate de pãzitorii legilor ºi de cãtre judecãtorii numiþi pentru cenzura aceasta. Cenzorii aceºtia vor fi tot aceia 213

PLATON PLATON cãrora le-am încredinþat sarcina de a orândui cele ce þin de muzicã ºi acela care conduce educaþia tinerimii. Ei bine, vã întreb din nou, vom edicta ºi legea aceasta a treia, acest model ºi caracter? Sau ce credeþi? CLINIAS: S-o edictãm, de ce nu? ATENIANUL: Aºadar, dupã acestea, vom dispune ca, pe lângã rugãciuni , sã se adauge imnuri ºi cântece spre slava zeilor. Dupã zei , sã se înalþe în cinstea genii lor ºi eroilor rugãciuni ºi imnuri de slavã, precum se cuvine fiecãruia. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Apoi vom edicta ºi urmãtoarea lege, care mi se pare justã ºi nu deºteaptã nici o invidie: Se cuvine sã onorãm prin cântece memoria cetãþenilor rãposaþi, deosebiþi prin fapte frumoase ºi eroice atât ale sufletului cât ºi ale corpului, sãvârºite cu observarea strictã a legilor. CLINIAS: Cum sã nu? ATENIANUL: Pe cei în viaþã e riscant sã-i lauzi ºi sã-i preamãreºti cu imnuri mai înainte ca sã fi strãbãtut calea vieþii lor cu un sfârºit frumos. Aceste distincþii se vor aduce atât bãrbaþilor cât ºi femeilor care se vor fi distins prin oarecare virtute. Cântecele însã ºi dansurile trebuie constituite astfel. Cei vechi ne-au lãsat multe piese frumoase de muzicã ºi multe dansuri frumoase. Nimic nu ne împiedicã sã alegem pe cele ce ni se vor pãrea mai potrivite ºi mai adaptate statului ce se organizeazã. Cei însãrcinaþi cu alegerea ºi colecþia aceasta vor fi în etate de cel puþin cincizeci de ani. Ei vor lua din producþiile vechi, ceea ce li se va pãrea potrivit, iar pe cele nepotrivite sau defectuoase, ori sã le înlãture, ori sã le corecteze ici ºi colo, ajutându-se ºi cu luminile altora ºi slujindu-se ºi de cunoºtinþele poeþilor ºi compozitorilor, fãrã însã a le face vreo concesie în domeniul plãcerii sau al patimilor, decât numai în puþine puncte, ci, desluºind cât mai fidel. intenþia legiuitorului, sã organizeze ºi dansurile ºi cântecele ºi tot jocul cât mai apropiat de concepþia sa. Practica artei , neorânduitã Ia început, de îndatã ce e legatã de o rânduire fermã, lãsându-se de o parte excitaþia seducãtoare, câºtigã infinit ca valoare. Suavitatea e comunã tuturor muzelor. În adevãr, cine a trãit cu muza temperatã ºi ordonatã, din copilãrie ºi pânã la etatea fermã ºi înþeleaptã, nu mai poate suferi muza opusã, când o aude ºi o gãseºte nevrednicã de un om liber. Iar cine e obiºnuit cu muza vulgarã ºi voluptuoasã, zice cã cealaltã e rece ºi neplãcutã. Astfel, cum spusei, nu e nici o diferenþã între aceste douã muze, 214

LEGILE LEGILE face pe elevii sãi mai buni, pe când cealaltã îi stricã. CLINIAS: Bine ai vorbit. A TENIANUL: Pe lângã acestea trebuie sã deosebim cântecele ce se potrivesc pentru femei de acelea care se potrivesc cu firea bãrbaþilor, dupã ce le vom fi hotãrât caracterul, ºi a le da armonia ºi mãsura care le sunt proprii. Cãci ar fi o mare greºealã dacã am cãlca toate principiile armoniei ºi ale mãsurii, spre a le adapta diferitelor cântece într-un chip care nu li s-ar potrivi. Trebuie sã prevedem în legile noastre modele pentru fiecare modl: ceea ce nu se poate face decât atribuind unui sex ºi celuilalt cântece care convin mai bine naturii lor. Astfel discemãmântul acesta trebuie fãcut pe baza deosebirii dintre caracterul bãrbatului de acela al femeii. Partea muzicii care înalþã, entuziasmeazã pe auditor, va fi rezervatã bãrbaþilor; iar aceea care exprimã mai mult modestia, sfiala, conform legii ºi a bunei judecãþi trebuie menite pentru caracterul femeii. Aceasta ca orânduire ºi clasificare a cântecelor. Acum urmeazã sã vorbim despre modul de a le preda ºi despre instrucþie, despre persoanele cãrora trebuie predate, despre timpul destinat acestui învãþãmânt. Astfel, dupã cum constructorul de nave, aºezând fundamentele ºi pãrþile laterale ale navei , întocmeºte forma navelor: tot aºa mi se pare cã fac ºi eu. Nãzuind sã definesc formele de viaþã, dupã structura diferitelor (suflete) caractere, în realitate schiþez planul lucrãrii întregi, spre a vedea mai bine prin ce mijloace ºi prin ce sistem de moravuri voi reuºi sã conduc cu noroc pe cetãþenii noºtri la port, în navigaþia vieþii acesteia. În adevãr, trebile omeneºti nu sunt vrednice sã ne frãmântãm aºa de mult pentru ele; totuºi suntem siliþi sã facem lucrul acesta, ceea ce nu e o soartã fericitã; dar fiindcã am ajuns pânã aici, dacã vom rezolva chestiunea aceasta în oarecare mod satisfãcãtor, trebuie sã ne socotim fericiþi. Dar ce vreau eu sã spun cu asta? Întrebarea aceasta, ce mi-o fac eu însumi mie, poate un altul ar vrea sã mi-o punã ºi el, ºi ar pune-o cu drept cuvânt. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Zic cã trebuie sã fim zeloºi, pentru ce meritã zelul nostru, iar pentru ce nu meritã zelul nostru, nu; cã Dumnezeu este din natura sa vrednic de tot zelul celui fericit, însã omul, cum am spus ºi mai 1 Tonalitate. 215

PLATON PLATON sus, nu este decât o jucãrie construitã de Dumnezeu, ºi rostul nostru cel mai bun este sã-I onorãm cu jocurile noastre; trebuie prin urmare ca toþi, bãrbaþi ºi femei, confonnându-ne acestei meniri, sã ne petrecem viaþa cu jocurile cele mai frumoase ºi cu sentimente opuse celor ce le avem astãzi. CLINIAS: Cum? ATENIANUL: Astãzi se crede cã 'trebuie sã ne îndeletnicim cu lucrãrile serioase în vederea jocurilor; spre exemplu, lumea crede cã rãzboiul, care e lucru serios, trebuie sã se facã în vederea pãcii. Dar, din contrã, rãzboiul nu poate ºi nici nu va putea vreodatã sã ne ofere vreo petrecere, nici vreun învãþãmânt vrednic de pomenire. Pe câtã vreme lucrul cel mai important pentru noi este, dupã pãrerea mea, sã petrecem în pace cea mai mare parte a vieþii în modul cel mai virtuos. Care e norma de observat în jocul vieþii acesteia? Ce jocuri sã alegem? Jertfe, cântece, dansuri, ca sã putem atrage bunãtatea zeilor, a ne apãra de vrãjmaºi ºi a birui în luptã. Modul cum aceste cântecc ºi dansuri pot avea acest efect dublu, precum ºi modelele lor, le-am arãtat ºi am croit oarecum cãile pe care trebuie sã umblãm, în convingerea cã poetul a avut dreptate când a zis: "Unele lucruri singur, Telemah, o sã le afli , Graþie spiritului tãu; pe-altele-un zeu þi le-aratã, Cãci nu te cred nãscut ºi crescut fãrã voia zeiascã" .1 Discipolii noºtri, însuºindu-ºi cele spuse de noi, vor crede cã ele sunt suficiente ºi cã un zeu ori un geniu le va destãinui cele ce rãmân de ºtiut, relativ la sacrificii, la cântece ºi la dansuri; spre exemplu, cum ºi în ce moment vor dobândi rnilostivirea zeilor, cu jocuri potrivite cu firea lor, ºi-ºi vor petrece viaþa cum se cuvine unor fiinþe care oarecum nu sunt în întregime decât niºte jucãrii ce deþin numai o frânturã de adevãr. MEGILLOS: Tu cobori prea jos neamul omenesc, oaspete. ATENIANUL: Nu te mira, Megillos; iartã-mi vorbele astea. Ele se datoreazã întipãririi a ceea ce este zeul în comparaþie cu noi . Fie dar neamul nostru nu aºa de nemernic, dacã vrei, ci vrednic de luare-aminte serioasã. În strânsã legãturã cu dispoziþiile acestea, am vorbit de construcþia gimnaziilor ºi a ºcolilor publice, ce se vor clãdi în mijlocul oraºului în trei 1 Odi...eea, III, 26. 216

LEGILE LEGILE locuri deosebite. În afarã de raza oraºului ºi în jurul zidurilor se vor face de asemeni trei ºcoli de mancj, fãrã a mai vorbi de alte pieþe spaþioase ºi comode, unde tinerimea va învãþa ºi se va exercita a trage cu arcul ºi a zvârli tot felul de arme de azvârlit. Dacã nu ne-am explicat de ajuns în privinþa aceasta, vrem ca ceea ce am spus acum sã aibã forþã de lege. Pentru toate aceste exerciþii vom angaja cu lefuri mari maeºtri strãini, spre a se aºeza la noi ºi a educa pe discipolii lor cu toate cunoºtinþele referitoare la muzicã ºi la rãzboi. Se vor obliga pãrinþii sã-ºi trimttã copiii la aceºti maeºtri, ºi sã vadã de educaþia lor; cãci trebuie, cum se zice, ca toþi oamenii, ºi copiii, cât va fi cu putinþã, sã primeascã aceastã educaþie, ca unii ce aparþin nu atât pãrinþilor lor, cât statului. ªi dacã mi s-ar da crezãmânt, legt-a va prescrie femeilor aceleaºi exerciþii ca ºi bãrbaþilor; ºi nu mã tem cã mi se obiecteazã, nici în ce priveºte cursele de cai, nici cu privire la gimnasticã, cã aceste exerciþii n-ar fi potrivite decât pentru bãrbaþi, iar nicidecum pentru femei. Eu sunt încredinþat de contrar, pe baza unor fapte vechi, ce le-am auzit raportate de alþii: ºi ºtiu cã ºi astãzi se aflã în împrejurimile Pontului un numãr foarte mare de femei numite sauromate, care, conform legii þãrii, se exercitã întocmai ca bãrbaþii, nu numai la cãlãrie, ci chiar a trage cu arcul ºi a mânui tot felul de arme'· Pe lângã acestea, iatã care este modul meu de a judeca relativ la chestiunea aceasta. Afirm cã, dacã înfãptuirea regulamentului acestuia este cu putinþã, nu existã nimic mai nechibzuit ca datina în fiinþã în Grecia noastrã, pe baza cãreia femeile sunt scutite de a-ºi da toatã osteneala ºi, împreunã cu bãrbaþii, sã facã aceleaºi exerciþii ca ºi aceºtia. De aci provine faptul cã un stat nu este decât jumãtate din ceea ce ar trebui sã fie, dacã toatã lumea ar lua parte la aceleaºi lucrãri ºi ar contribui deopotrivã la sarcinile publice; aceastã stare de lucruri trebuie privitã ca o greºealã enormã din partea legiuitorilor. CLINIAS: Pare cã aºa e. Totuºi, oaspete, cea mai mare parte a dispoziþiilor tale nu se potrivesc cu aºezãmintele statelor celorlalte. A TENIANUL: Rãspund cã trebuie sã lãsãm convorbirea sã-ºi urmeze cursul pe care trebuie sã-I aibã; când va fi terminatã, vom alege ce ni se va pãrea cã e mai bun. CLINIAS: Nu se poate rãspunde mai bine: îmi pare rãu cã te-am întrerupt. Vorbeºte mai departe, ce-þi va plãcea. 1 Herodot, VI. 217

PLATON PLATON CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Dar între diferitele genuri de viaþã existente în zilele noastre, pe care l-am prefera în locul regimului comun, pe care li-1 prescriem aici? Oare vom imita pe traci, ºi multe alte neamuri, care se slujesc de femei Ia munca ogoarelor ºi Ia pãscutul boilor ºi al celorlalte vite, ºi Ia alte treburi, în care nu se deosebesc întru nimic de sclavi? Obiceiul ' nostru astãzi în privinþa aceasta este urmãtorul: dupã ce ne-am strâns toatã avuþia noastrã într-o casã, le-o dãm în seama lor, ºi le facem regine peste suveici ºi lânã. Ori vom lua calea de mijloc, cum ela lacedemonieni? Acolo fecioarele sunt þinute sã trãiascã luând parte la gimnazii ºi la exerciþiile de muzicã, iar femeile, deºi scutite de a toarce lâna, totuºi duc o viaþã nu mai puþin harnicã ºi deloc umilitoare sau nevrednicã, ºi þin oarecare loc mijlociu în gospodãrie, în administraþia casnicã ºi în educaþia copiilor, fãrã însã a fi primite sã ia parte Ia exerciþiile de rãzboi . Dar dacã atunci vreo necesitate îi sileºte sã se înarmeze pentru apãrarea statului ·ºi a copiilor lor, ele nu vor fi în stare, ca atâtea amazoane, de a se sluji de arc, nici sã azvârle cu dibãcie o suliþã, nici sã mânuiascã scutul ºi lancea, dupã pilda zeiþei, spre a împiedica pustiirea patriei lor ºi barem sã-i înspãimânte pe duºmani, când le vor vedea aºezate în linie de bãtaie. Este evident cã, ducând un asemenea gen de viaþã, ele nu vor cuteza sã imite niciodatã pe femeile sauromaþilor, care, comparate cu alte femei, ar putea trece drept bãrbaþi. Acei ce vor vrea sã laude dispoziþiile acestea la legiuitorii noºtri, sã le laude; pãrerea mea nu pot sã mi-o schimb. Vreau ca un legiuitor sã-ºi desãvârºeascã lucrarea, sã nu o facã pe jumãtate, îngãduind ca femeile sã ducã o viaþã moleºitã, luxoasã, fãrã regulã ºi conducere, dându-ºi toatã osteneala numai pentru educaþia bãrbaþilor; în loc de a trage pentru stat planul întreg al unei vieþi fericite , el lasã jumãtate din stat fãrã a se ocupa de el. 218

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Ce vom face, Clinias? Oare vom rãbda ca oaspete acesta sã atace astfel Sparta? CLINIAS: N-avem încotro, cãci de vreme ce i-am dat voia de a vorbi, sã-I lãsãm sã urmeze, pânã ce vom fi terminat cu totul convorbirea despre legi . MEGILLOS: Ai dreptate. A TENIANUL: Se parc cã e rostul meu sã încerc a explica cele ce urmeazã dupã acestea? CLINIAS: Da. A TENIANUL: Care trebuie sã fie moravurile ºi viaþa cetãþenilor unui 13 stat, în care tiecare dispune de un strict necesar modest; unde meseriile se exer:.:itã de cãtre alþii; unde munca ogoarelor este lãsatã în seama sclavilor, îndatoraþi a da o parte îndestulãtoare din roade stãpânilor, ce duc o viaþã frugalã; unde sunt ospãtãrii comune, unele aparte pentru bãrbaþi, altele alãturi pentru familiile lor, adicã pentru fiicele ºi femeile lor; unde magistraþii, bãrbaþi ºi femei, sunt însãrcinaþi de a examina în fiecare zi cele ce se petrec în aceste adunãri, de a le împrãºtia ºi apoi a se reîntoarce la casele lor împreunã cu ceilalþi comeseni , dupã ce vor fi fãcut împreunã libaþiuni zeilor, cãrora sunt consacrate ziua ºi noaptea prezentã? Nu mai rãmâne oare nimic cuvenit, ba chiar necesar de legiferat, dupã toate orânduielile acestea? Fiecare din ei va trãi oare de acum înainte ca niºte vite, ocupate numai a se îngrãºa? Nicidecum; n-ar fi nici drept, nici cinstit; ºi ducând o asemenea viaþã, le-ar fi peste putinþã sã scape de soarta ce-i aºteaptã: e soarta oricãrui animal leneº ºi gras de trândãvie, sã devinã prada oricãrui alt animal curajos ºi întãrit la muncã. Dacã am cerceta lucrurile acestea destul de exact, în aceastã privinþã, cum am fãcut ºi acum, poate cã nu am reuºi, pânã ce fiecare cetãþean n-ar avea o femeie, copii, o locuinþã, într-un cuvânt, pânã ce fiecare din ei în parte n-ar avea pregãtite toate acestea. Însã, mãrginindu-ne la ceva mai puþin desãvârºit, vom avea motiv sã fim destul de mulþumiþi , dacã cele ce avem de gând sã propunem se înfãptuiesc. Afirm deci cã ceea ce rãmâne de fãcut cetãþenilor noºtri, trãind în modul prescris de noi, nu este nici cea mai micã, nici cea mai neînsemnatã dintre datoriile lor; ba chiar cã este cea mai importantã din cele pe care li le poate impune o lege justã. În adevãr, viaþa unui om, care-ºi îndreaptã spre dobândirea virtuþii toate îngrijirile pe care el le dã corpului ºi sufletului sãu, este de douã ori mai ocupatã ºi chiar mai mult decât aceea a unui atlet, care nãzuieºte a fi încoronat la Jocurile Pitice sau Olimpice, ºi 219

PLATON PLATON Aºa stând lucrurile acestea, trebuie sã prescriem tuturor cetãþenilor, pentru tot timpul vieþii lor, o rânduialã a faptelor lor, oarecum din zorii zilei totdeauna pânã la cealaltã aurorã ºi la rãsãritul soarelui. Ar fi mai prejos de demnitatea legiuitorului de a se ocupa de o sumedenie de fapte mici ºi frecvente relative la administraþia casnicã ºi la alte chestiuni, precum ºi relativ la vegherea de noapte, pe care se cuvine s-o facã acei ce voiesc sã fie însãrcinaþi cu rolul de pãzitori veºnic zeloºi ai statului; cãci orice cetãþean trebuie sã considere ca un lucru ruºinos, ºi nevrednic de un om liber, de a petrece toatã noaptea dormind ºi de a nu se arãta slugilor sale sculat cel dintâi în casa sa. De altfel, sã-i ºi dea rânduielii acesteia numele de lege ori de obicei, puþin importã. Acelaºi lucru, cât priveºte femeile: trebuie ca sclavii ºi sclavele, copiii, într-un cuvânt toatã casa sã creadã cã e o ruºine pentru stãpâna casei sã punã s-o deºtepte servitoarele ºi sã nu fie ea care sã le deptepte pe ele. Vegherea nopþii se va împãrþi între grijile publice ºi îngrijirile casnice: magistraþii se vor ocupa cu afacerile statului, iar stãpânii ºi stãpânele caselor, cu interiorul familiei lor. Somnul peste mãsurã nu e sãnãtos nici pentru corp, nici pentru suflet ºi nu se potriveºte cu îndeletnicirile pc care le pomenirãm. Când cineva doarme nu-i bun de nimic, nici mai mult, nici mai puþin decât dacã ar fi mort. Oricine vrea sã aibã corpul sãnãtos ºi spiritul liber, se þine deºtept cât poate mai multã vreme, folosindu-se numai de somnul absolut trebuincios pentru sãnãtatea lui. Nu e nevoie de somn mult, când cineva a ºtiut sã-ºi facã o deprindere bunã. Magistratii care vegheazã noaptea pentru binele statului sunt de temut 14 pentru cei rãi, fie strãini, fie cetãþeni; ei sunt respectaþi, cinstiþi de cãtre cei drepþi ºi buni, folositori lor înºiºi ºi patriei. Pe lângã aceste foloase, o noapte petrecutã în modul acesta contribuie infinit a insufla curaj tuturor locuitorilor unui oraº. La ivirea zilei, copiii se vor duce dis-de-dimineaþã Ia dascãlii lor. Turmele fie de oi, fie de alte animale, nu pot rãmâne fãrã pãstori, nici copiii, fãrã pedagogi, nici slugile, fãrã stãpâni; cu deosebirea aceasta cã, dintre toate animalele, copilul este cel mai greu de condus ºi cu 220

LEGILE LEGILE 1 Nume generic pentru diversele feluri de dansuri. 22 1

PLATON PLATON CLINIAS: Ei, ce? Ce vei spune despre acestea; de ce eºti aºa de strâmtorat? ATENIANUL: O sã spun acum; cãci a afirma contrarul cu multe mii de guri, nu e deloc uºor. CLINIAS: Ce, crezi oare cã puþine ºi neînsemnate sunt cele ce-am spus mai înainte relativ Ia legi, în opoziþie cu pãrerea obºteascã? ATENIANUL: Ai atins adevãrata chestiune. Dupã cum mi se pare, vrei sã mã îndemni a urma aceeaºi cale: ea are mulþi duºmani, e adevãrat, dar are ºi partizanii sãi puþini, care dacã sunt mai puþin numeroºi, oricum nu sunt inferiori. Împreunã cu aceºtia tu mã îndemni a nu mai întârzia nici un moment ºi a continua cu îndrãznealã ºi voie bunã calea deschisã înaintea noastrã a legilor de înfiinþat. CLINIAS: Fãrã îndoialã. 222

LEGILE LEGILE CLINIAS: Da. A TENIANUL: Cum sã lãmuresc chestiunea aceasta în mod general, sã cuprindã întreagã concepþia mea? Pot afirma, pe cât mi se pare, ºi oricine va recunoaºte cu mine cã în fiecare din poeþii aceºtia sunt multe învãþãturi bune, dar ºi multe rele. ªi dacã acest lucru e adevãrat, închei cã e primejdios pentru copii sã-i studieze pe toþi. CLINIAS: Ei bine, ce povaþã ai da în privinþa aceasta pãzitorilor legii? ATENIANUL: Relativ la ce? CLINIAS: Relativ la criteriul dupã care se vor îndruma spre a da voie copiilor a citi unele bucãþi ºi de a le interzice altele. Vorbeºte, nu te sfii de nimic. ATENIANUL: O, bunule Clinias, pare cã mi-a ieºit înainte norocul. CLINIAS: Cum? ATENIANUL: Cã posed criteriul acesta. Gândindu-mã la convorbirea de astãzi dimineaþã, care mi-a fost desigur inspiratã de cãtre zei, mi s-a pãrut cã se aseamãnã cu o poezie. ªi poate cã nu e de mirare cã, îmbrãþiºând cu o privire generalã înlãnþuirea consfãtuirilor noastre, m-am bucurat foarte mult. Dintre toate sfaturile, fie în versuri, fie în prozã, ce am auzit sau citit vreodatã, acestea mi se par cele mai demne ºi potrivite pentru studiul tinerilor. Astfel cred cã nu pot propune pãzitorului legii ºi educatorului un model mai bun ca acesta ºi nici alt îndemn mai bun, decât sã oblige pe institutori sã înveþe pe copii legile acestea ºi dacã dã peste altele în legãturã cu ele ºi asemãnãtoare, fie citind pe poeþi sau scrieri în prozã, sau dacã asistã la vreo convorbire nescrisã, ca a noastrã, sã nu le treacã cu vederea, ci sã aibã grijã sã le scrie ºi sã oblige pe institutori sã le înveþe ei mai întâi ºi sã le laude. Sã nu se serveascã de serviciile acelora, cãrora asemenea 223

PLATON PLATON CLINIAS: Oaspe,judecând dupã cele ce auzii, nu vãd ceva sã fi trecut dincolo de scopul propus; totuºi îndeobºte mi se pare anevoie de hotãrât, dacã ce facem e bine ori nu. ATENIANUL: Adevãrul acesta, o, Clinias, va fi mai clar, precum am recunoscut, când vom ajunge Ia finele acestei convorbiri despre legi. CLINIAS: Bine. ATENIANUL: Dupã institutorul de gramaticã, nu e necesar sã ne adresãm maestrului de lirã? CLINIAS: Ba da. ATENIANUL: ªi relativ la maeºtrii de lirã, dacã ne amintim discuþia dinainte, le-am hotãrât atribuþiile lor atât cu privire la pregãtirea tehnicã, cât ºi referitor la educaþia ce decurge din arta aceasta. Aºa mi se pare. CLINIAS: Despre ce maeºtri anume vorbeºti? ATENIANUL: Spuneam de cântãreþii lui Bachus, sexagenarii aceia, cã se cuvine sã aibã simþ ales relativ la mãsura ºi diferitele combinaþii ak armoniei , ºi a deosebi exact melodiile care exprimã clar sau impropriu sentimentele sufletului. Fiind capabili a distinge pe cele care zugrãvesc caracterul unui suflet virtuos, de acelea ce reprezintã caracterul opus, sã respingã pe unele, sã se foloseascã de celelalte, sã le cânte tinerilor, sã li le inculce treptat în suflet ºi sã-i îndemne a deprinde virtutea, îndrumându-i oarecum pe calea binelui prin aceste imitaþii. CLINIAS: Foarte adevãrat. ATENIANUL: Numai în scopul acesta maestrul de lirã ºi elevul sãu vor cânta din lirã, cu coardele clare, aºa ca sã redea cât mai exact sunetele notate de compozitor în ariile sale. În ce priveºte variaþiunile pe lirã, când se executã pãrþi care nu se aflã în compoziþie, ºi când din opoziþia tonurilor piano ºi forte, alegro ºi andante, înalte ºi grave, se poate scoate un acord chiar din discordanþã, apoi nu e necesar a-i exercita în aceste variaþiuni ritmice, în toate aceste virtuozitãþi ale Iirei, pe niºte copii, care nu dispun decât de trei ani, spre a învãþa partea bunã ºi utilã a muzicii . Aceste exerciþii opuse le-ar încurca ideile ºi i-ar împiedica sã o înveþe, ori dimpotrivã, tinerii noºtri trebuie sã înveþe orice cât mai uºor, cãci ºtiinþele ce e necesar sã ºi le însuºeascã sunt numeroase ºi importante, precum ne va arãta 224

LEGILE LEGILE CLINIAS: Da, ne-ai explicat lucrurile acestea. A TENIANUL: Deci nu ne mai rãmâne decât a dori ca magistratul ales spre a conduce învãþãmântul muzicii, primind cântecele acestea din mâna noastrã, sã-ºi facã datoria cu deplinã izbândã; iar noi, reîntorcându-ne la dans ºi Ia celelalte pãrþi ale gimnasticii, sã completãm cele ce am spus pânã acum, cum fãcurãm ºi cu preceptele ce ne rãmãsese de dat relativ la muzicã. Fetele ºi bãieþii trebuie sã înveþe dansul ºi exerciþiile de gimnasticã, ori nu? CLINIAS: Ba da. A TENIANUL: Pentru bãieþi vom numi maeºtri, iar pentru fete maestre de dans, care sã-ºi dea osteneala pentru ca ºi de partea aceasta a educaþiei sã nu rãmânã mai puþin gustatã. CLINIAS: Aºa trebuie sã fie. A TENIANUL: Sã-I chemãm din nou pe el, pe institutorul copiilor care îngrijeºte de educaþia lor muzicalã ºi de gimnasticã; deºi are atâta de fãcut, va avea timp. 'cLINIAS: Dar cum va putea el, fiind bãtrân, sã supravegheze atâtea lucrãri ? A TENIANUL: Lesne, amice, fiindcã legea îi dã ºi îi va da autoritatea 17 sã-ºi aleagã printre cetãþeni pe aceia sau pe acelea pe care va gãsi de cuviinþã, spre a-1 ajuta, sã poarte greutatea sarcinii sale. EI cunoaºte pe cei pricepuþi în artele acestea. Din respect pentru o funcþie ca a sa, cãreia îi înþelege însemnãtatea, chibzuind în cugetul sãu, nu va înlãtura pe aceia pe care trebuie sã-i aleagã colaboratori, convins cã, dacã tinerimea este ºi va ti bine educatã, toate proiectele vor reuºi dupã dorinþele noastre ; însã dacã educaþia e rea ... dar sã ne ferim a cobi ceva rãu ºi de a imita pe aceia cãrora le place sã anunþe unui stat nou, ceea ce i se poate întâmpla în urmã. Am dat pânã acum multe amãnunte cu privire la dans ºi la deprinderea gimnasticii; cãci mai numim exerciþii gimnice ºi toate exerciþiile corpului folositoare în rãzboi, astfel cum e arta de a trage cu arcul ºi de a azvârli tot felul de arme de azvârlit, peltastica ºi orice fel de oplomahiel , diferitele 1 Lupta în arene. 225

PLATON PLATON evoluþii ale tacticii, ºtiinþa marºurilor ºi a taberelor, în fine toate exerciþiile care sunt în legãturã cu arta de a cãlãri. Pentru toate aceste exerciþii este nevoie de maeºtri publici, cu leafã datã de stat: elevii lor vor fi tinerii ºi bãrbaþii din cetate, fetele ºi femeile care vor trebui sã capete noþiuni despre toate acestea. Fetele se vor deprinde cu tot felul de dansuri ºi de lupte cu arme grele; femeile vor învãþa evoluþiile, ordinile de luptã, cum trebuie sã lase jos armele ºi cum sã le ia din nou, fie cã exerciþiile acestea n-ar sluji decât în cazurile când toþi cetãþenii ar fi obligaþi sã pãrãseascã oraºul spre a se duce Ia rãzboi, pentru ca ele sã poatã veghea Ia siguranþa copiilor ºi a restului oraºului. Sau dacã s-ar întâmpla contrarul (cãci trebuie sã prevedem orice), ca, adicã, niºte duºmani din afarã, fie greci, fie barbari , sã nãvãleascã asupra statului cu forþe mari ºi sã sileascã pe toatã lumea sã se apere luptând pentru propriile lor cãminuri , n-ar fi oare un viciu grozav al guvernãmântului, dacã femeile ar fi atât de rãu educate, cã n-ar fi gata sã moarã ºi a se expune celor mai mari primejdii pentru scãparea patriei , dupã cum vedem cã pãsãrile luptã apãrându-ºi puii contra animalelor celor mai feroce; ci, în loc de aceasta, ele sã fugã sã se adãposteascã în temple spre a îmbrãþiºa altarele ºi statuile zeilor, întipãrind astfel asupra speþei omeneºti pata aceasta, de a o socoti mai netrebnicã decât orice altã speþã de animale? CLINIAS: Nu, desigur, n-ar fi mai mare ocarã pentru un stat, pe lângã rãul care ar decurge de aci . ATENIANUL: Aºadar, sã impunem printr-o lege femeilor, dacã nu sã meargã la rãzboi, cel puþin sã nu neglijeze exerciþiile rãzboinice, ºi sã facem din aceasta o datorie pentru toþi cetãþenii de un sex ºi celãlalt. CLINIAS: Consimt. ATENIANUL: Am atins ceva din chestiunea luptei; dar n-am spus ce e mai important, dupã pãrerea mea, relativ la obiectul acesta. Este adevãrat cã e greu de a te face înþeles, decât numai dacã însoþeºti explicaþiile verbale cu gesturi ºi miºcãri ale corpului. De aceea vom judeca mult mai bine lucrurile acestea, când acþiunea se va reuni cu vorba, ºi ne va înlesni astfel o desãvârºitã înþelegere a acestui exerciþiu ºi mai ales ne va face sã pricepem cã nu este altul care sã fie mai aproape de rãzboi ºi cã numai în vederea luptei trebuie sã ne îndeletnicim cu ele, în loc de a învãþa meºteºugul armelor, spre a deveni buni luptãtori. CLINIAS: Sunt de pãrerea ta. A TENIANUL: Deocamdatã nu vom mai vorbi altceva despre felul acesta de exerciþii. Cât despre celelalte miºcãri ale corpului, cele mai multe 226

LEGILE LEGILE cuprinse foarte bine sub numele de dans, trebuie a fi cu luare-aminte, cã sunt douã feluri de dansuri: unul, care imitã corpurile cele mai bine fãcute, în miºcãrile grave ºi pline de cuviinþã; celãlalt fel, care reprezintã cocrurile scãlâmbate în atitudini ridicole; ºi iarãºi, genul grav are douã subdiviziuni ºi tot atâtea are genul caraghios, dintre care una a genului grav exprimã corpurile frumoase cu suflet bãrbãtesc ale celor dedaþi cu rãzboiul ºi în alte împrejurãri aspre ºi grele; cealaltã reprezintã pe cel cu sufletul cuminte într-o stare de prosperitate ºi de bucurie cumpãtatã. Acest al doilea dans se poate numi pacific, nume ce se potriveºte foarte bine cu natura sa; cât despre celãlalt fel de dans apropiat rãzboiului ºi cu totul deosebit de cel pacific, se va numi în mod propriu piricl, pentru cã reprezintã gesturile ºi mlãdierea corpului, când cineva se fereºte de loviturile inimicului de aproape ori de departe, fie ferind în lãturi, fie dându-se înapoi, fie sãrind, fie aplecându-se, precum ºi celelalte miºcãri contrare care sunt obiºnuite la atac, þinuta unui om care zvârle o sãgeatã, care aruncã o suliþã, care dã orice alt fel de lovituri. Aici frumuseþea constã într-o justã imitaþie a atitudinilor fireºti corpurilor frumoase ºi sufletelor frumoase; orice þinutã contrarã nu poate fi numitã frumoasã. Cât despre dansul pacific, trebuie sã-I considerãm în fiecare din pãrþile sale, din punctul acesta de vedere general, adicã, dacã frumuseþea sa constã sau nu în a merita aprobarea oamenilor bine educaþi. Sã despãrþim mai întâi dansurile cu caracter îndoielnic, de acelea care au un caracter bine însemnat ºi recunoscut. Care sunt acestea ºi cum trebuie sã le deosebim unele de altele? Orice dans bahic ºi celelalte asemãnãtoare, care îºi trag numele de Ia nirnfe, de la pani, de Ia sileni, de la satiri, în care se imitã persoane bete ºi care se executã în unele ceremonii religioase, genul acesta nu are caracterul nici al pãcii, nici al rãzboiului, ºi nu e uºor a-i defini natura. Mi se pare totuºi cã se pot deosebi foarte bine în chipul acesta: adicã a face din ele un gen aparte, neavând nimic comun cu dansul rãzboinic ºi nici cu cel pacific, ºi a spune cã el n-are nici o legãturã cu politica. Astfel sã-I lãsãm la o parte, pentru cã nu ne este folositor, ºi sã ne întoarcem la dansurile proprii pãcii ºi rãzboiului, ca unele ce ne privesc de-a dreptul. Exerciþiile muzei duºmane rãzboiului, în care se cinstesc cu dansuri zeii ºi vlãstarele zeilor, formeazã un gen deosebit, care îºi datoreºte naºterea sentimentului fericirii. Genul acesta trebuie a-1 deosebi în douã 1 Era un dans înarmat ºi consacrat, care se executa cu spade ºi lãnci în mânã, mai ales în ceremoniile funebre, în jurul rugului, uupa . 227

PLATON PLATON 19 Am terminat tot ce era de spus cu privire la natura cântecelor ºi a dansurilor, care convin corpurilor ºi sufletelor frumoase. Cât priveºte cuvintele, cântecele ºi dansurile, al cãror scop este de a imita corpurile ºi spiritele rãu fãcute sau aplecate spre caraghiozlâcuri ºi spre ridicol, ºi îndeobºte toate imitaþiile comice, este necesar de a le observa natura lor ºi de a ne forma o idee justã. Cãci nu se pot cunoaºte bine cele serioase, fãrã a cunoaºte ridicolul ºi îndeobºte fãrã contrarele lor, 228

LEGILE LEGILE o pieþii publice ºi sã aduceþi pe scena actori înzestraþi cu voci frumoase, declamând mai tare decât noi; nici cã vom suferi ca sã adresaþi în public vorba cãtre copiii noºtri, cãtre femeile noastre, cãtre poporul întreg, ºi sã le rostiþi despre aceleaºi chestiuni, maxime, care, departe de a fi ale noastre, le sunt aproape totdeauna opuse lor. Ar fi o mare rãtãcire din partea noastrã, ºi din partea oricãrui stat, de a vã da o asemenea voie, mai înainte ca magistraþii sã cerceteze dacã ceea ce cuprind piesele voastre meritã sã fie rostit ºi reprezentat în public sau nu. Astfel, copii ºi prunci ai Muzelor voluptuoase, vom arãta mai întâi cântecele voastre magistraþilor, sã le compare cu ale noastre ºi , dacã cele exprimate de cãtre voi vor pãrea aceleaºi sau chiar mai bune, vã vom da voie sã le reprezcntaþi; dacã nu, amicii mei, nu vom putea niciodatã lucrul acesta. Acestea vor fi deci legîk 229

PLATON PLATON 20 ATENIANUL: Mai rãmân acum trei ºtiinþe de învãþat pentru persoanele libere: i'ntâia e ºtiinþa numerelor ºi a calculului; a doua, ºtiinþa mãsurãrii l ungimii , suprafeþei ºi volumului; a treia care se ocupã cu revoluþiile astrclor ºi ordinea ce o pãstreazã unele faþã de altele. O cunoaºtere exactii u acestor ºtiinþe nu e necesarã tuturor, ci numai unui mic numãr, pe care îi vom arãta la sfârºitul discuþiei noastre, cãci aºa va fi cu cale. Cât despre cdlalþi , ei se vor mãrgini la noþiunile necesare, a cãror necunoaºtere din partea mulþimii se socoteºte cu foarte mare dreptate ca ocarã . Însã o cercetare completã a acestora nu e nici uºoarã ºi în general nu se poate face. Cât despre elementele necesare, ele nu se pot lãsa la o parte: ºi la aceasta s-a gândit desigur acela car.. a rostit cel dintâi sentinþa aceasta, cã nici Dumnezeu insuºi nu poate sta împotriva necesitãþii; e vorba aci de necesitatea la care pot fi supuºi ºi zeii. Cãci în ceea ce priveºte necesitatea de ordin omenesc, cu prilejul cãreia se citeazã câteodatã sentinþa aceasta, a vorbi astfel înseamnã a rosti pãrerea cea mai smintitã. CLINIAS : Oaspete , ºi care este necesitatea de a învãþa, nu omeneascã, ci divinã? ATENIANUL: Dupã pãrerea mea, este aceea care cere sã învãþãm acele cunoºtinþe fãrã de care cineva nu va fi, pentru ceilalþi oameni, nici zeu, nici geniu, nici erou capabil sã îngrijeascã zelos de binele omenirii. Însã, este tare departe de a deveni odatã un om divin acela care nu ºtie ce este unu, doi, trei, care nu ºtie sã deosebeascã numerele cu soþ de cele fãrã soþ; într-un cuvânt, când n-are nici o cunoºtinþã despre numere, când nu poate numãra nici zilele, nici nopþile, când nu înþelege nimic din revoluþiile periodice ale soarelui, ale lunii ºi ale celorlalte astre. Ar fi o mare prostie sã se creadã cã studiul acestor lucruri nu e necesar aceluia ce vrea sã dobândeascã cunoºtinþele cele mai frumoase. Dar ce anume trebuie învãþat în genul acesta, ºi cât, ºi în ce timp, ce ºtiinþe trebuie învãþate împreunã cu altele ºi care separat? În fine, cum trebuie amestecate împreunã ºtiinþele acestea? Despre chestiunile acestea trebuie sã luãm cunoºtinþã mai întâi, spre a putea ..ã învãþãm celelalte, bazându-ne pe aceste noþiuni pregãtitoare. Aceasta este necesitatea ce ne-o impune natura lucrurilor, necesitate cu care, dupã pãrerea mea, nu se luptã nici un zeu ºi nici nu se va lupta vreodatã. 230

LEGILE LEGILE

ATENIANUL: E adevãrat, Clinias, dar e anevoios sã înfiinþãm legi relative la principiile acestea, þinându-ne de ordinea aceasta. Astfel , sã le amânãm pentru un timp mai potrivit, dacã gãsiþi cu cale, pentru promulgarea legilor acestora. CLINIAS: Oaspete, mi se pare cã te temi sã vorbeºti despre materia aceasta, din cauza ignoranþei noastre; dar n-ai motiv sã te temi; deci încearcã sã ne desluºeºti, neascunzându-ne nimic din pricina aceasta. ATENIANUL: Într-adevãr, mã tem ºi de ce zici tu: totuºi ºi mai mult mã tem de aceia ce au trecut prin ºtiinþele acestea, dar care le-au studiat rãu. Neºtiinþa în toate nu este cel mai mare dintre ele, nici cel mai de temut; ci a fi versat ºi ºtiutor a foarte multe lucruri, însã rãu învãþate, e ceva ..i mai rãu. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Aºadar, sã impunem cetãþenilor sã înveþe din aceste 21 ºtiinþe ceea ce toþi copiii învaþã în Egipt, cu cele clintâi elemente ale cititului ºi scrisului. Aºa, mai întâi, relativ la socoteli îi vom deprinde cu învãþãtura aceasta a copiilor, adevãrat joc însoþit de plãcere, care constã în a împãrþi între mai mulþi, ori mai puþini, un numãr oarecare de mere, sau de coroane, astfel ca tuturor sã le revinã totdeauna aceleaºi numere, sau a le distribui pe rând, în exerciþiile de luptã sau de pugilat, rolurile de luptãtor par sau imparl , fie a amesteca împreunã mici fiole de aur, de argint, de aramã ºi de alte materii asemãnãtoare, astfel ca numerele lor fiind aceleaºi sã corespundã unele cu altele, sau a le distribui cum am zis mai sus2; astfel, ca sã-i îndatorãm a recurge la ºtiinþa numerelor pe cale de distracþie. Acesre jocuri aritmetice îi vor face capabili mai târziu sã aºeze cum trebuie o tabãrã, de a conduce ºi orândui în bunã ordine o armatã ºi de a administra bine afacerile lor domestice. În general, efectul lor e de a-i face pe oameni mai folositori lor înºiºi, ºi mai inteligenþi ºi a-i libera de neºtiinþa aceasta 1 Concizia textului impune mmentariul um1ãtor: În care ºi în câte moduri pot ti a..ezaþi uni i

în faþa altom luptãtorii propriu-t:iºi ºi cei cu pumnii, câte o pereche, ºi câte alte JXl.;ib xistã

în um1ã, de a rândui între ei pe învingãtorii primei încãierãrî ºi cu adversarul care la prim

n-a avut partener? Cât de mare e numãrul combinaþiilor parþiale, pânã la rezultatul cã rãmâne

singur învingãtor, pe când toþi ceilalþi sunt învinºi câte o datã. (C. Ritter, Kommentar xu P . ' Gesetxen , pag. 218-219, Leipzig. 1896.) 2 Pasajul acesta e iarãºi !,'TCU de înþeles. (Vezi C. Ritter, Kommentar... , pag. 219-22 0.)

23 1

PLATON PLATON CLINIAS : Despre ce neºtiinþã vorbeºti? A TENIANUL: Eu însumi n-am cunoscut decât mai târziu ignoranþa noastrã în aceste ºtiinþe ºi m-am mirat. Mi pãrut cã o neºtiinþã aºa de s-a grosolanã trebuie sã fie însuºirea unor dobitoace stupide mai degrabã decât a unor oameni, ºi mi-a fost ruºine nu numai de mine, ci de toþi grecii. CLINlAS: Cum aºa? Spune. ATENL\NUL: Sã-þi spun, dar îþi voi desluºi lucrul, prin întrebãri. De aceea fii bun ºi rãspunde-mi puþin. Ai idee de lungime? CLINIAS : Desigur. ATENIANUL: Dar de suprafaþã? CLINIAS : ªi de suprafaþã. ATENIANUL: ªtii cã aceste douã lncmri sunt deo:>ebite între ele ºi de un al treilea care se numeºte volum? CLINIAS : Cum sã nu ºtiu? ATENlANUL: ªtii cã aceste trei elemente se pot mãsura unul prin altul? CLINIAS: ªtiu. A TENIANUL: Spre exemplu, cã se pot mãsura una prin alta douã lungimi, douã suprafeþe, douã volume? CLINIAS : Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Cu toate acestea, dacã e adevãrat cã aceste elemente în oarecare cazuri nu sunt nici mult, nici puþin comensurabile, dar cã uneori sunt comensurabile, iar alteori nu sunt comensurabile, pe când tu convins cã ele sunt totdeauna comensurabile, ce pãrere ai avea despre ºtiinþa ta în aceastã materie? CLINIAS: Cã nu ºtiu bine, ce ºtiu. ATENIAN UL: Nu suntem noi, grecii, convinºi cã 1 ungi mile ºi suprafeþele sunt comensurabile cu volumele, sau cã suprafeþele ºi lungimile sunt comensurabile între ele printr-o metodã oarecare?' 1 C. Ritter, în Kommentar /.U PlitMs GesetY.en, propune a se lua cuvintele flîiKos·, n >-a-ros ºi ..a-ros· pe care St·hnei:.lcr (Firmin Didot, 18!13) le traduce prin longitudo, Jatit udo ºi altitudo -în sensul Jc flîiKO> (xov-rn, 'IAaluS" t'xov1a ºi ..a1os E:xuv-ra ºi atunci flîiKos înseamnã lu ngime, n>-a-ros·. sup..ai".i!a ºi ..a-ros, volum. ..a1os este întrebuin!at în sensul acesta ºi în R ep., 528 d-e; apoi în Politicu.> . 299 c ..i pmbabil împreunã cu ..a-rus ºi în Leges, 817 e. ªi atunci f!îiKos· s ..ti\KOS' ar fi compamþi:i a douã lungimi (spre exemplu, latura pãtratului ºi a diagonalei); n>-aros 11pos

232

LEG ILE LEG ILE A TENIANUL: Dar dacã aces te elemente geometrice sunt absolut incomensurabik ºi dacã toþi grecii sunt convinºi cã ele sunt comensurabile . oare nu trebuie sã ne fie ruºine de neºtiinþa lor ºi ..ã le zicem: "Grecilor, iatã unele din noþi unile despre care vorbeam ºi despre care spuneam cã e ruºi nos sã nu le ºtim, pentru cã sunt necesare" . CLINIAS : Ai dreptate . i\TENIANUL: Mei sunt ºi alte noþiuni de aceeaºi naturã, ca ºi acestea, cu privire la care sãvârºirn greºeli asemânãtoare . CLINIAS : Care sunt ele? ATENIANUL: Acele cantitãþi , dintre care unele sunt comensurabile, iar altele nu, ºi a cãror naturã trebuie cercetatã. Trebuie sã ne recunoaºtem drept ignoranþi, sau sã ne silim a discerne aceste cantitãþi ºi, propunându-ne unii altora probleme relative la ele, sã întrebuinþãm timpul liber în modul cel mai folositor, cu aceste calcule, mult mai plãcute decât jocurile de zaruri ale bãtrânilor. CLINIAS : Poate; eu unul, nu vãd, cel puþin , o deosebire mare între jocul de zaruri ºi felul acesta de studii. ATEN1ANUL: Pãrerea mea este, Clinias, cã tinerii trebuie sã înveþe ºtiinþele acestea ºi cu atât mai mult cã nu prezintã nici primejdie, nici vreo greutate; ºi cum le vor învãþa carecum jucându-se, vor aduce folos statului nostru ºi nu va suferi nici o pagubã. Dacã cineva urc altã p:1rere, îl vom asculta. CLL'liAS : Da. ATENIANUL: ªi dacã ºtiinþele acestea ni se vor pãrea :1ºa precum ziserãm, le vom primi în programele noastre; dacã nu vor pãrea astfel, k vom înlãtura. CLINIAS: Fãrã îndoialã. Astfel cã punem chiar de acum ºtiinþele acestea în numãrul celor care sunt necesare, ca sã nu rãmânã nici o lacunã în legile noastre. n}.O:,-os-. comparMea adouã suvmfcþe. nl-.a,-os-n Kat llîiKos-npik a"hhT\ha, ar ii cal culul laturii pãtrdtului fiind datã suprafaþa lui, ori calculul laturii triunghiului echilateral , d in suprdfaþa cercului circumscris. llîit::os-npos-pin os-ar fi calculul muchiei unui .:ub, dat fiind vol umul; iar n}.aTos­npos-..âTos· ar fi spre ex;emplu calcuhrea supmfcþei unei sfere , cunu scându-se volumul. Sensul acesta e mai mult decât probabil. Cã Platon cunoºtea noþiunea incomensurabiletor supmfeþc! or ºi a volumelor, vezi Cantor, GesL·hichte der Mathematik, pag. 1 84. Iatã ºi trdllucerea l ui Schneider, 820 a: "Longitudinem et latitudinem ad altitudinem, vel latitudinem et lont;itud

inem inter se, nonne ita statuimu.. Graeci ornnes, licere haec metiri inter se a!iquo modo'!"

PLATON PLATON CLINIAS: Condiþia ta e cuminte. ATENIANUL: Vezi acum dacã studiul astrelor, pe care vreau sã-1 prescriu tinerilor, se potriveºte cu ideile voastre sau nu. CLINIAS: Spune. ATENIANUL: În privinþa materiei acesteia existã un abuz ciudat ºi cu totul nesuferit. CLINIAS: Care? A TENIANUL: Se zice cã nu trebuie sã cãutãm a cunoaºte pe cel mai mare dintre zei, ºi tot universul acesta, nici a studia, curioºi, cauzele fenomenelor, pentru cã cercetãrile acestea nu sunt permise. Din contrã, mie mi se pare cã este foarte bine cã ne ocupãm cu cercetarea aceasta. CLINIAS: Ce spuseºi? A TENIANUL: Opinia mea va trece poate drept un paradox, nelalocul lui în gura unor bãtrâni ca noi. Dar când cineva este convins cã o ºtiinþã e frumoasã, adevãratã, folositoare statului ºi plãcutã divinitãþii, nu este cu putinþã în nici un chip a o trece cu vederea. CLINIAS: Cred, dar vom gãsi noi toate calitãþile acestea la astronomie? A TENIANUL: Scumpii mei prieteni, noi, grecii, rostim toþi cu privire la aceºti zei mari, adicã soarele ºi luna, vorbe lipsite de adevãr. CLINIAS: Ce fel de vorbe? A TENIANUL: Noi susþinem cã aceste douã astre n-au orbi te sigure, ºi de aceea le numim astre rãtãcitoare, sau planete. CLINIAS: Dar chiar aºa e, oaspete; eu însumi am observat, în viaþa mea, cã luceafãrul de dimineaþã, cel de searã, ºi alte câteva n-au un curs regulat, dar cã aleargã razna. Cât priveºte soarele ºi luna, ele fac acelaºi lucru, precum ºtie toatã lumea. A TENIANUL: ªi tocmai din cauza acestei prejudecãþi vulgare, Megillos ºi Clinias, voiesc ca cetãþenii noºtri ºi tinerii sã se instruiascã în cele privitoare la zeii cereºti, cel puþin întru atât, ca sã nu rosteascã blestemãþii relative la ei, ci sã vorbeascã despre ei dupã cuviinþã ºi cu evlavie în sacrit1ciile ºi rugãciunile lor. CLINIAS: Aprob proiectul tãu numai cu condiþia, în primul rând, sã fie cu putinþã a se învãþa cele ce zici tu. Adaug cã, dacã pomenim pe zeii aceºtia altfel decât se cuvine, ºi dacã se poate ca sã ne înveþe cineva a vorbi 234

LEGILE LEGILE mai bine despre ei, aº fi cel dintâi care ar recunoaºte cã aceastã ºtiinþã nu trebuie nesocotitã . Încearcã, aºadar, ºi ne lãmureºte cum stau lucrurile acestea: iar noi vom încerc:t sã ne instruim ºi sã te urmãrim. ATENIANUL: Pe de o parte, ceea ce am de spus nu este un lucru uºor de înþeles; pe de altã parte, nu este ceva cu totul anevoios ºi care sã cearã un timp nesfârºit; ºi dovada este cã, fãrã sã mã fi ocupat îndeosebi cu aceastã ºtiinþã, nu mi-ar trebui timp îndelungat spre a mã pregiîti sã vã fac sã o înþelegeþi. Dar dacã materia aceasta ar fi deosebit de grea, Ia vârsta Ia care ne aflãm, n-aº putea sã v-o desluºesc , ºi nici voi s-o înþdegeþi . CLINIAS : Adevãrat. Ei. în ce constã, deci, ºtiinþa aceasta , care þi se pare aºa de minunatã, ºi pe care tinerimea noastrã trebuie numaidecât s-o înveþe, ºi despre care tu zici cã n-avem nici o cunoºtinþã? Explicã-te în privinþa aceasta, cât se poate de clar. ATENIANUL: Voi face tot ce-mi va sta în putere. Nu este adevãrat, amicii mei, cã soarele, luna, ºi nici oricare alt astru, rãtãcesc pe orbita lor: este tocmai din contrã. Fiecare din ele n-are decât o singurã cale, iar nu mai multe; ele strãbat totdeauna aceeaºi cale circularã; ºi este numai o aparenþã cã strãbat mai multe cãi. Iarãºi în mod greºit se atribuie iuþeala cea mai micã astrului care are cea mai mare vitezã, ºi miºcarea cea mai repede se atribuie aceluia care aleargã mai încet ca toate. Presupunând cã adevãrul este aºa cum zic eu, pe când noi ne reprezentãm lucrurile cu totul altfel, dacã s-ar întâmpla ca la Jocurile Olimpice sã sãvârºim aceeaºi eroare relativ Ia oamenii sau Ia caii ce aleargã acolo ºi sã numim cel mai încet, pe acela ce, de fapt. este cel mai iute la alergare, ºi cel mai uºor pe cel mai greoi, astfel cã la sfârºitul cursei sã aducem laude celui învins, ca ºi cum ar fi învingãtor, mi se pare cã laudele noastre ar fi nedrepte ºi n-ar plãcea deloc alergãtorilor. Dar dacã asemenea !aude date unor simpli oameni nu sunt Ia locul lor ºi sunt ridicole, cu cât mai mult cuvânt vor fi acelea date zeilor, în urma aceleiaºi erori . CLINIAS: Eroarea aceasta nu cuprinde nimic de râs . ATENIANUL: Totuºi nu poate fi ceva plãcut pentru zei, minciunile pe socoteala lor. CLINIAS: Nu, desigur, dacã adevãrul este aºa cum spui tu. ATENIANUL: Deci dacã vã dovedesc cã este aºa într-adevãr, va trebui sã ne instruim în materia aceasta, cel puþin într-atâta spre a îndrepta erorile noastre în punctul acesta, iar dacã nu vã dovedesc lucrul acesta, vom lãsa la o parte ºtiinþa aceasta. Astfel sã recunoaºtem orânduirea aceasta cu aceastã condiþie. 235

PLATON PLATON Cu privire la vânãtoare ºi la celelalte exerciþii asemãnãtoare, trebuie sã ne formãm aceeaºi idee. Cãci, mi se pare cã funcþia legiuitorului cere de la el mai mult decât numai de a întocmi legi; cã nu s-a achitat cu totul când a înfãptuit lucrul acesta; ºi cã, pe lângã lege, mai este ceva care þine calea de mijloc între lege ºi simpla (instrucþiune) povaþã. Am vãzut proba acestui lucru adesea în cursul convorbirii acesteia, mai ales în cele ce am zis despre educaþia copiilor începând din pruncie. Acestea nu sunt dispoziþii cãrora sã li se poatã da putere de lege, cum am zis; ºi dacã vorbim de ele, ar fi o nebunie sã se considere spusele noastre drept tot atâtea legi. Presupunând totuºi cã legiuitorul scrie legile sale, ºi schiþeazã planul sãu de guvemãmânt dupã modelul guvemãmântului nostru, lauda cetãþeanului virtuos n-ar fi completã, dacã el ar fi lãudat numai pentru cã respectã cu exactitate legile ºi se supune întocmai ordinelor lor; acea laudã va fi completã, care i se va da pentru cã a dus o viaþã fãrã patã, urmând vederile legiuitorului, nu numai în ceea ce el ordonã, ci ºi în cele ce mustrã sau îndeamnã. Iatã lauda cea mai frumoasã ce se poate aduce unui cetãþean: adevãratul legiuitor nu trebuie a se mãrgini numai sã facã legi; el trebuie sã presare ici ºi colo poveþe relativ la toate faptele vrednice de mustrare ori de laudã; ºi cetãþeanul desãvârºit va fi deopotrivã de cu luare-aminte la îndemnurile acestea, ca ºi la legile ale cãror infracþiuni sunt urmate de pedepse. ·;. Materia de care o sã vorbim, va sluji oarecum de mãrturie la lucrul acesta: ea dezvoltã ºi mai mult ceea ce am în vedere. Numele de vânãtoare are un înþeles foarte întins ºi cuprinde într-un singur gen multe specii particulare. Cãci existã diferite feluri de vânãtoare a animalelor care trãiesc în apã; nu mai puþine, ale pãsãrilor, ºi un numãr ºi mai mare ale animalelor de uscat, între acestea fiind cuprinsã ºi vânãtoarea ce ºi-o fac oamenii între ei, fie pe calea rãzboiului, fie pe aceea a prieteniei, una vrednicã de laudã, cealaltã, de mustrare. Furturile ºi tâlhãriile, atât de la om la om, cât ºi de la oºtire la oºtire, sunt tot niºte feluri de vânãtoare. Un lcgiuitor, care face legi despre materia aceasta, nu se poate sã nu explice toate lucrurile acestea; iarãºi nu poate impune obligaþii, sã hotãrascã sancþiuni ºi sã nu vorbeascã decât ameninþând la sfârºitul fiecãrui articol. Ce calc trebuie sã urmeze el? lat-o: El trebuie sã aprobe oarecare specii de vânãtoare ºi sã mustre pe altele, avfmd în vedere sforþãrile ºi celelalte exerciþii ale tinerimii; iar de partea lor tinerii sã-I asculte, sãi se supunã ºi sã nu se abatã de la supunere, 236

LEGILE LEGILE patru picioare, ºi în care vânãtorul se expune el însuºi, urmãreºte prada ºi o prinde cu o mulþime de lovituri ºi rãni. Cei ce voiesc sã-ºi exercite curajul lor, acest dar al zeilor, nu cunosc alt fel de vânãtoare. Iatã ceea ce legiuitorul va aproba sau va mustra cu privire la vânãtoare. Iatã acum ºi legea: Nimeni sã nu împiedice pe aceºti vânãtori într-adevãr legiuiþi de a vâna oriunde vor vrea. Cât despre vânãtorii de noapte, care-ºi pun toatã încrederea lor în laþuri ºi plase, sã nu fie toleraþi nicãieri; sã nu împiedice nimeni pe vânãtorul de pãsãri de pe locurile necultivate, ºi pe munþi; dar oricine are dreptul sã opreascã pe cei ce vâneazã pe pãmânturi cultivate, sau pe cele închinate zeilor. Pescuitul va fi oprit în porturi, în râuri, în lacurile ºi heleºteele sfinte; pretutindeni în altã parte se va putea pescui; nu este însã voie a se sluji de oarecare amestecuri de sucuri. De acum putem privi ca terminatã partea legilor ce priveºte educaþia. CLINIAS: Foarte bine. 237

CARTEA a Vlll-a

ATENIANUL: Ordinea materiilor ne impune sã orânduim sãrbãtorile ºi sã le fixãm prin legi, dupã ce vom consulta oracolul de la Delfi, cu privire la natura sacrificiilor ºi despre divinitãþile cãrora se cuvine sã sacrificãm spre binele statului nostru. Cât priveºte timpul ºi numãrul sacrificiilor, poate cã trebuie sã definim ceva, de asemenea, în legile noastre. CLINIAS: Poate, numãrul. ATENIANUL: Sã vorbim deci în primul rând despre numãr. Sã fie tocmai trei sute ºaizeci ºi cinci de sacrificii, astfel ca în fiecare zi un corp de magistraþi oarecare sã sacrifice oricãrui zeu sau geniu, pentru cetate, pentru cetãþeni ºi pentru prosperitatea lor. Interpreþii, preoþii, preotesele ºi profeþii sã se adune împreunã cu pãzitorii legilor, spre a dispune în privinþa aceasta, chestiuni pe care legiuitorul este silit sã le treacã cu vederea. ªi în general va fi atribuþia lor de a observa ceea ce legiuitorul va fi scãpat din vedere. Cât priveºte legea, ea va ordona sã se celebreze douãsprezece sãrbãtori în cinstea celor douãsprezece divinitãþi, care dau numele lor fiecãrui trib, ºi în fiecare lunã sã li se facã sacrificii însoþite de coruri ºi întreceri muzicale. Cu privire la concursurile gimnice, ele se vor fixa potrivit naturii fiecãrui zeu, ºi dupã anotimpuri. Se vor hotãrî, de asemenea, sãrbãtorile unde se cade sã ia parte ºi femeile, ori singure, ori împreunã cu bãrbaþii. Pe lângã acestea, se va lua aminte sã nu se confunde cultul zeilor infernului cu acela al zeilor cereºti ºi nici cu acela al zeilor subalterni (ai cerului ºi ai infernului); ci se vor despãrþi, atribuind lui Pluto, prin lege, a douãsprezecea lunã. Nu trebuie ca ostaºii sã urascã pe zeul acesta; din 238

LEGILE LEGILE Pe lângã aceasta, cei ce vor vrea sã orânduiascã cum trebuie sãrbãtorile acestea, este necesar sã nu uite cã republica noastrã se va bucura de un rãgaz ºi de un belºug de lucruri trebuincioase vieþii, ce s-ar cãuta zadarnic în toate statele în fiinþã astãzi; ºi cã noi þinem ca ea sã fie cât mai fericitã, asemenea unui om fericit. Ori, spre a trãi fericit, trebuie douã lucruri: primul, a nu sãvârºi nici o nedreptate contra nimãnui; al doilea, a nu fi expus sã suferi nici una din partea altuia. Nu e greu de a ne asigura de întâia condiþie , însã este nemãsurat de anevoie de a dispune de puterea necesarã spre a ne pune la adãpost de orice nedreptate; ºi nu e cu putinþã sã ajungem acolo decât numai printr-o onestitate desãvârºitã. Asemenea este ºi cu republica (statul): dacã e virtuoasã, se va bucura de pace statornicã; dacã este coruptã, va avea rãzboi ºi înãuntru ºi în afarã. Aºa fiind îndeobºte împrejurãrile, nu tocmai cu prilejul rãzboiului cetãþenii trebuie sã înveþe meseria armelor, ci în timp de pace. De aceea, este necesar ca într-un stat, guvernat înþelepþeºte, locuitorii sã se deprindã cu meseria aceasta, cel puþin o zi în fiecare lunã, ºi chiar mai mult, dacã stãpânirea gãseºte de cuviinþã, fãrã sã se lase împiedicaþi nici de frig, nici de cãldurã, uneori toþi împreunã, ei , femeile ºi copiii lor, când magistraþii vor gãsi cu cale sã-i conducã la acest exerciþiu, uneori în masã, alteori separaþi. Totdeauna dupã sacrificii trebuie orânduite oarecare petreceri, aºa ca în fiecare sãrbãtoare sã se dea ºi oarecare feluri de lupte , care sã înfãþiºeze pe cât cu putinþã mai firesc luptele adevãrate, ºi acolo se vor împãrþi premii ºi recompense învingãtorilor. Cetãþenii noºtri vor face acolo lauda sau critica unora sau altora, dupã purtarea ce au avut-o la aceste jocuri ºi în tot restul vieþii lor, împãrþind laude acelora ce se vor distinge mai mult, ºi mustrãri celorlalþi. Grija de a compune aceste laude ºi aceste critici nu se va lãsa pe seama oricãrui poet, fãrã alegere; ci mai întâi acesta nu trebuie sã aibã mai puþin de cincizeci de ani, în al doilea rând, sã nu fie dintre aceia care, deºi plini de gust ºi de talent pentru poezie, nu ºi-au atras niciodatã cinste prin vreo faptã vrednicã de faimã. Se vor alege dintre poeþi aceia, care sunt respectaþi pentru virtutea lor în stat ºi care au fãcut oarecare fapte frumoase. Numai versurile lor se vor cânta mai cu deosebire , chiar dacã n-ar fi tocmai 239

PLATON PLATON De asemenea, este necesar ca legiuitorul sã-ºi zicã în cugetul sãu: Ce republicã, ce fel de cetãþeni nãzuiesc eu sã formez? Nu oare pe niºte atleþi meniþi pentru cele mai mari lupte ºi care au mii de adversari în faþa lor? Tocmai aºa, ar putea sã-mi rãspundã cu dreptate cineva. Ei bine, dacã ar trebui sã exercitãm pe niºte atleþi pentru lupta cu pumnii, sau pentru pancraþiu1, sau pentru oarecare altã specie de luptã, i-am primi sã intre în arenã, dacã nu s-ar fi exercitat mai înainte din timp în timp cu altul? Noi înºine, dacã ne-am destina boxului, n-am lua oare lecþii cu mult înainte de ziua luptei? Nu ne-am deprinde oare cu toate gesturile ce am avea de fãcut, când ar trebui sã luptãm pentru izbândã? ªi apropiindu-ne pe cât cu putinþã de realitate, în loc de certuri, n-am înarma oare braþele noastre cu mingi spre a ne exercita cât mai bine de a da lovituri ºi a le para? ªi dacã n-am gãsi pe cineva cu care sã ne antrenãm, fãrã a ne sinchisi de batjocurile nechibzuiþilor, nu am merge pânã acolo, de a spânzura un om de paie, spre a ne exercita contra lui? În sfârºit, în lipsã de adversar viu ori neînsufleþit, nu ne vom hotãrî oare sã ne luptãm cu noi înºine? ªi nu oare în scopul acesta s-a nãscocit arta aceasta de a miºca braþele ºi mâinile conform unor oarecare reguli? CLINIAS: Ba da, îndeosebi în scopul de care vorbiºi. ATENIANUL: Dar ce?! Ostaºii cetãþii noastre se vor prezenta ei oare mai puþin bine pregãtiþi, de câte ori se va înfãþiºa prilejul, sã susþinã lupta cea mai mare, în care combat pentru sufletul lor, pentru copiii lor, pentru averea lor ºi pentru stat? ªi legiuitof.ul, temându-se ca exerciþiile acestea 1 Competiþie constând din box ºi luptã corp la corp. 240

LEGILE LEGILE oarecum, nu le va impune oare sã se sileascã a le face cel puþin o datã pc lunã, fie dând între ei lupte mici ptin toatã þara, disputându-ºi poziþiile unii altora, întinzându-ºi curse; fie, imitând toate situaþiile rãzboiului, sã se lupte cu suliþe ºi alte arme de azvârlit -ca ºi aceia ce luptã adevãrat -, slujindu-se de arme întru nimic mai primejdioase, pentru ca manevra aceasta sã nu fie lipsitã cu totul de teamã, ci sã-i înfricoºeze, ºi astfel sã dea pe faþã pe cel viteaz ºi pe cel fricos? ªi nu va distribui însuºi, dupã dreptate, unora recompensele, altom ocãrile, spre a þine toatã cetatea mereu cu luare-aminte ºi pregãtitã pentru lupta adevãratã? Dacã cineva ar fi ucis în aceste manevre, omuciderea aceasta se va socoti ca involuntarã ºi autorul ei se va socoti cu mâinile curate, dupã ce va fi fãcut ispãºirile prescrise de lege. Legiuitorul va þine seamã cã, dacã pe de o parte exerciþiile acestea costã viaþa unui mic numãr de oameni, pe de altã parte se vor naºte în acest timp alþii, ce nu le vor fi inferiori; cã din contrã, dacã n-ar mai fi nici o teamã în aceste manevre, ar fi peste putinþã a se deosebi vitejia de fricã, ceea ce ar fi pentru stat o pagubã mai mare decât pierderea câtorva cetãþeni. CLINIAS : Recunoaºtem, oaspete, cã asemenea manevre trebuie impuse prin legi ºi aplicate obligatoriu pentru tot statul. ATENIANUL: Oare cunoaºtem toþi din ce pricinã asemenea concursuri de jocuri ºi manevre nu se gãsesc instituite aproape nicãieri, decât într-o mãsurã cu totul neînsemnatã? Oare vom da vina pe ignoranþa mulþimii, ori a legiuitorilor ei? CLINIAS : Poate. ATENIANUL: Nicidecum, scumpul meu Clinias, ci sunt alte douã cauze, cu totul îndestulãtoare pentru aceasta. CLINIAS : Care? ATENIANUL: Cea dintâi este dragostea aceasta de avuþie, care nu îngãduie cuiva sã se ocupe cu altceva, decât cu grija de a strânge avere; astfel cã sufletul oricãrui cetãþean, fixat oarecum asupra acestui obiect, nu mai poate cugeta decât numai la câºtigul fiecãrei zile. ªi toate ºtiinþele ºi exerciþiile care au scopul acesta, fiecare le învaþã ºi le cultivã cu mare zel, pentru sine, iar pc celelalte le dau la o parte. Aceasta este una din pricinile 24 1

PLATON PLATON pentru care lumea nu aratã nici o tragere de inimã faþã de exerciþiile despre care am vorbit, nici pentru vreo altã îndeletnicire onestã; pe câtã vreme, spre a-ºi mulþumi setea nestinsã de aur ºi de argint, ei îmbrãþiºeazã bucuros toate meseriile, toate industriile, ºi nu se îngrijesc dacã mijloacele acestea sunt cinstite sau nu, numai sã-i îmbogãþeascã. Ei se apucã fãrã dezgust de orice fapte, legale sau ilegale, chiar de cele mai infame, de îndatã ce ele le procurã, ca ºi dobitoacelor, folosul de a mânca tot ce le place, de a bea ce le place ºi de a le da putinþa sã se sature de plãcerile dragostei. CLINIAS: Ai dreptate. ATENIANUL: Aºadar, aceasta sã fie privitã ca prima cauzã, care împiedicã pe de o parte celelalte ocupaþii oneste, pe de alta opreºte pe cetãþeni de la exercitarea privitoare la rãzboi; iar pe cei cu firea mãsuratã îi preface în negustori, vânzãtori pe nave, în comercianþi de toate felurile; ºi pe cei curajoºi, în tâlhari, în hoþi, spãrgãtori de ziduri ºi jefuitori de temple, în tirani ºi în oameni ce-ºi fac din rãzboi o meserie, devenind astfel nenorociþi, cu toate însuºirile bune ce le-au primit uneori de la naturã. CLINIAS: Ce spui tu? A TENIANUL: Cum n-aº privi ca nenorociþi, oameni siliþi a-ºi petrece viaþa, cu sufletul chinuit toatã viaþa de un fel de foame? CLINIAS: Aceasta este întâia cauzã, oaspete; care este acum a doua? ATENIANUL: Bine faci cã-mi aduci aminte. CLINIAS: Una, zici, cã este dorinþa aceasta nesãþioasã de câºtig, care, absorbind cu totul pe cineva, împiedicã pe fiecare sã se exercite în treburile rãzboiului. Fie. Dar care este cealaltã piedicã? ATENIANUL: Oare am aparenþa cã n-am ce vã spune, ºi cã de aceea întârzii cu rãspunsul? CLINIAS: Nicidecum, însã oarecum cuprins de urã faþã de cei cu apucãturile acestea, i-ai învinovãþit, în discuþia aceasta, mai greu decât ar fi trebuit. ATENIANUL: Observaþia voastrã este foarte sincerã; însã se pare cã vreþi sã auziþi ºi ceea ce urmeazã . CLINIAS: Spune. A TENIANUL: Afirm cã aceastã a doua cauzã este natura însãºi a guvernãmintelor, despre care am vorbit de mai multe ori , anume democraþia, oligarhia ºi tirania, care nu sunt adevãrate guvernãminte, ci se vor numi mai bine niºte facþiuni . Autoritatea acolo nu este primitã de bunãvoie; numai puterea este volnicã, ascultarea este totdeauna silitã. Cel 242

LEGILE LEGILE CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Nu este acum lo,·ul de a aminti toate speþele de concursuri gimnicc ºi de a stabili cã trebuie sã ne silim îndeosebi la acelea din ele, care sunt în legãturã cu rãzboiul, de a propune premii pentru învingãtori, ºi pe acelea mai puþin utile sã le înlãturãm? Dar legile trebuie sã hotãrascã de la început care sunt acele concursuri ºi sã le defineascã. ªi în primul loc nu trebuie sã punem oare alergarea ºi exerciþiile de iuþealã? CLINIAS : Ba da. A TENIANUL: De fapt, repeziciunea miºcãrilor, atât a picioarelor cât ºi a mâinilor, este însuºirea cea mai priincioasã rãzboiului; iuþeala picioarelor e bunã la retragere ºi la nãvalã; iar în lupta corp la corp, este nevoie de agilitatea ºi de puterea braþelor. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Totuºi, fãrã arme, nici una, nici cealaltã nu dau tot folosul lor. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Astfel, când pristavul va chema, cum e datina, pe alergãtor la concurs, el va intra înarmat; concurentului neînarmat nu-i vom da nici un premiu. Cel dintâi va intra la concurs acela ce trebuie sã strãbatã înarmat un stadiu '; al doilea, douã stadii; al treilea, cãlare, douã stadii; al patrulea, ºase sau ºapte stadii; al cincilea va alerga, înarmat, spaþiul de ºaizeci de stadii, mãsurat pânã la oarecare templu al lui Marte; al ºaselea, înarmat cu arme mai grele, va strãbate aceeaºi distanþã pe o cale mai 1 Un stadiu (veche unitate de mãsura pentru lungime la greci) varhvã între 147 ºi 1 92 m . 243

PLATON PLATON netedã; în fine, al ºaptelea, echipat ca un arcaº, va strãbate o sutã de stadii pe drumuri de munte ºi pe alte feluri de cãi, pânã Ia vreun templu al lui A poli o ºi al Artemidei. ªi când se va deschide bariera, îi vom aºtepta pânã se vor întoarce ºi vom da fiecãruia dintre învingãtori premiul propus. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Sã împãrþim concursurile în trei clase: întâia, clasa copiilor, a doua, clasa bãieþilor, ºi a treia, a bãrbaþilor. Spaþiul fiind ºi el împãrþit în trei pãrþi, adolescenþii vor strãbate douã ºi copiii o singurã parte, fie uºor sau greu înarmaþi. Cât despre fete, înainte de pubertate, ele vor intra l goale în carierãºi vor strãbate stadiul, dublul stadiu, (efipia) dublul stadiu cãlare ºi dolihul (ºase sau ºapte stadii). Ele vor lua parte Ia concursurile bãrbaþilor de la vârsta de treisprezece ani pânã în timpul cãsãtoriei lor, care nu va întârzi a peste etatea de douãzeci de ani , nici nu se va face mai devreme de optsprezece2; atunci însã se vor coborî înveºmântate potrivit Ia întrecerea de alergãri. Iatã ce vreau sã rãmânã hotãrât cu privire la alergarea bãrbaþilor ºi femeilor. Cât priveºte exerciþiile de forþã, precum lupta ºi altele asemenea în uz astãzi, care se numesc grele, le vom înlocui cu lupta înarmatã între unul ºi unul sau între câte doi, pânã la zece perechi. ªi precum sunt fixate astãzi, în regulamente, norme care hotãrãsc ce nu trebuie sã facã sau sã nu rabde acel ce voieºte sã fie învingãtor, ºi care trebuie sã fie gesturile unui bun luptãtor, tot astfel ºi în lupta cu arme, bãrbaþii fruntaºi, arbitri (ai concursului), trebuie sã decidã ºi sã fixeze prin regulamente cine meritã sã fie numit pe drept învingãtor în aceste lupte, ºi ce nu trebuie sã rabde sau sã facã el, ºi, de asemenea, dupã care normã trebuie hotãrât cine este învinsul. Aceleaºi reguli sã se hotãrascã cu privire Ia femei, pânã Ia mãritiºul lor. În locul luptei numitã pancraþiu, vom pune peltastica, în care lupta se dã cu mici scuturi ºi se azvârle sãgeþi, suliþe ºi pietre, fie cu mâna, fie cu praºtia. Concursurile acestea vor avea de asemenea regulamentele lor ºi vom acorda premiile datorite victoriei celui ce a învins la ele. Imediat în legãturã cu acestea, sã se propunã regulamente relative la luptele cu caii . Folosinþa cailor nu poate fi însemnatã, nici frecventã în Creta, de unde urmeazã în mod necesar cã acolo nici nu se aratã atâta zel ca în alte pãrþi 1 Adicã treapta profesionalã. 2 Totu..i. la sfâr..itul cãrþii a ºasea, fixeazã la ..aisprezece ani, vârsta de la care poat e începe cãsãtoria. 244

LEGILE LEGILE Nu mai avem acum nimic de spus de aici înainte despre concursuri ºi despre disciplina gimnasticii ºi despre exerciþiile publice, cât ºi cele particulare fãcute zilnic sub conducerea maeºtrilor. De asemenea, am descris cele mai multe exerciþii relative la Muze. Relativ la rapsozi ºi la tot ce þine de aceastã profesiune ºi relativ la întrecerile ce trebuie sã orânduim în zilele de serbãri, între coruri, dupã ce vom fi hotãrât zeilor ºi fiinþelor subalterne lor, anii, lunile, zilele, vom face regulamente despre aceste aºezãminte, instituind aceste întreceri la fiecare trei ani, sau la cinci ani, sau în orice alt mod, dupã inspiraþia ce ne-o vor da-o zeii. Trebuie, de asemenea, sã ne aºteptãm cã atunci vor fi ºi întreceri de muzicã între cetãþeni; ordinea ce se va þinea acolo se va orândui de cãtre aceia ce vor propune premiul acestor întreceri, de cãtre educatorul tinerimii ºi de cãtre pãzitorii legii. Ei se vor aduna împreunã în scopul acesta ºi, deveniþi legiuitori, ei vor hotãrî timpul, modul, concurenþii ce trebuie sã dispute premiul în toate felurile de coruri, de dansuri ºi de cântece. Cât priveºte 1 Comandanþi de cavalerie. 245

PLATON PLATON Nu este greu a cunoaºte care este cea mai bunã formã ce se poate da acestor jocuri ºi celorlalte întrcceri de felul acesta; ºi orice orânduire se va face, statului nu-i va reveni nici vreun folos mare, nici vreo mare pagubã. Însã sunt alte probleme mai importante, pe care este greu sã-i facem pe cetãþeni sã le înþeleagã: numai un zeu ar fi în stare sã le rezolve, dacã ar fi cu putinþã sã le prescrie dânsul . În lipsa sa, pare cã avem nevoie de un om cutezãtor care, punând libertatea de a vorbi mai presus de orice, sã propunã cu încredere ceea ce crede el cã este mai bine pentru stat ºi pentru cetãþeni , sã facã sã domneascã în niºte inimi stricate ordinea ºi cinstea pe care avem drept a le aºtepta de la celelalte instituþii ale noastre; care sã se ridice cu putere contra patimilor celor mai neînfrânate ºi care, chiar când n-ar gãsi pe nimeni sã-I sprijine, sã urmeze singur singura raþiune. CLINIAS: Oaspete, despre ce vrei sã vorbeºti? Cãci nu te înþelegem. ATENIANUL: Nu e de mirare; o sã încerc sã mã desluºesc mai clar. Ajuns la partea convorbirii, unde este vorba despre educaþie, am vãzut în spirit (bãieþi ºi fete) tineri ºi tinere, trãind împreunã prieteneºte. Priveliºtea aceasta mi-a insuflat oarecare temere bine fondatã ºi a dat naºtere acestui gând: În ce mod trebuie sã se conducã cineva relativ la o cetate, unde tinerii ºi tinerele, cu corpurile bine nutri te, sunt scutiþi de orice muncã grea ºi servilã, care stinge cu totul patimile, ºi îºi petrec viaþa în sacrificii, la serbãri ºi Ia coruri? Cum vom înfrâna, într-o asemenea republicã, pasiunile care târãsc Ia cele din urmã excese o sumedenie de oameni ºi femei , pasiuni pe care raþiunea trebuie sã le combatã, dacã vrea sã dobândea<;cã autoritatea unei legi? Nu este de mirare cã regulamentele întocmite mai sus înãbuºã celelalte pasiuni. Cãci ºi faptul cã nu este voie a deveni prea bogat este un factor însemnat al cumpãtãrii: toate legile ce intrã în planul nostru de educaþie tind la acelaºi scop. Adãugaþi la acestea prezenþa magistraþilor, obligaþi a nu-ºi lua privirile de la tineri ºi de a-i observa întruna. Nu este cu putinþã, vorbind omeneºte, de a lua mãsuri mai înþelepte, spre a înfrâna celelalte pasiuni. Dar cu privire la iubirile acestea smintite, în care oamenii ºi femeile pervertesc ordinea naturii, pasiuni nenorocite, izvor a o 246

LEGILE LEGILE sumedenie de rele pentru particulari ºi stat, cum sã prcîntâmpinãm o asemenea neorânduialã? Ce leac sã întrebuinþãm spre a scãpa de o asemenea primejdie? Lucrul nu este deloc uºor, iubite Clinias. Privitor la multe alte puncte foarte însemnate, relativ la care am înfiinþat legi contrare datinilor stabilite, am gãsit un sprijin puternic în instituþiile Cretei ºi Lacedemonei; însã relativ la capitolul în chestiune, fie vorba între noi, cele douã state ale voastre se împotrivesc cu totul vederilor noastre. În adevãr, dacã cineva, urmând instinctul naturii, ar reînfiinþa legea ce a fost în vigoare pânã în timpul lui Laios, lege care pe drept interzice bãrbaþilor de a se folosi de tineri ca de femei pentru plãcerile lor venerice, luând ca mãrturie instinctul animalelor, la care nu se vede ca un mascul sã se apropie de alt mascul în scopul acesta, fiindcã nu îngãduie natura; el n-ar spune decât lucruri evidente ºi cu toate acestea nu ar fi încuviinþat de statele voastre. Apoi datina aceasta a voastrã nu este în acord cu scopul ce legiuitorul trebuie, dupã cum am recunoscut, sã-ºi propunã în legile sale; cãci întotdeauna cãutãm anume, în fiecare lege, dacã ele ne apropie de virtute sau nu. Ci, spuneþi, vã rog, dacã am admite prin lege cã nu e nici o necinste, nici o ruºine în viciul acesta, întrucât poate legea aceasta sã înlesneascã dobândirea virtuþii? Oare din practica lui nu cumva ia naºtere în sufletul celui sedus deprinderea curajului? Ori, în sufletul seducãtorului, natura caracterului cumpãtat? Ori mai degrabã nu este nimeni care sã se convingã de acest fapt, ci, din contrã, toatã lumea va dispreþui desfrâu! celui care se lasã în voia plãcerilor ºi care nu poate sã se stãpâneascã; de , asemenea, nu va condamna oare asemãnarea cu femeia, a celui care se îndrumã spre imi tarea acestui sex? Care om va întãri prin lege un asemenea viciu? Nimeni, care are în minte legea cea adevãratã. Însã cum sã se convingã cineva de adevãrul spuselor mele? Este trebuinþã de a cunoaºte bine natura prieteniei, a pasiunii ºi a ceea ce se numeºte dragoste, dacã cineva vrea sã înþeleagã bine lucrurile acestea; cãci prietenia, dragostea ºi o a treia specie de afecþiune, care rezultã din amestecul lor, fiind cuprinse într-un singur cuvânt, fac îndoielnice ºi neînþelese noþiunile acestea. CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Zicem despre douã fiinþe cã sunt amice, când se aseamãnã în ce priveºte virtutea sau când sunt egale una cu alta; de asemenea, amic este ºi sãracul cu bogatul, deºi fiinþe contrare; însã dacã atracþia dintre cele douã pãrþi se face în mod violent, zicem cã este iubire. CLINIAS: Adevãrat. 247

PLATON PLATON MEGILLOS : În toate privinþele ai vorbit foarte cuminte, 0aspete, despre lucrurile acestea. ATENIANUL: Mã aºteptam sã aibã loc ceea ce prcsupuneam, amice, adicã sã fii de pãrerea mea. Nu e nevoie sã cercetez aci care sunt dispoziþiile legilor voastre în punctul acesta, aprobarea ta mi-ajunge. Cât despre Clinias, voi încerca, în continuare, sã-I conving cu tãria argumentelor meleAstfel pãstrez cele recunoscute de cãtre voi amândoi, . ºi sã reluãm urmarea legilor. MEGILLOS: Ai dreptate. A TENlANUL: Am un mijloc de a sancþiona o lege, relativã la materia de faþã, mijloc pe de o parte eficace, pe de alta iarãºi cât se poate de greu de aplicat. MEGILLOS: Cum adicã, te rog? 1 Tineretea persoanei iubite. 248

LEGILE LEGILE MEGILLOS : Când? A TENIANUL: Când cineva are un frate frumos sau o sorã. O aceeaºi lege nescrisã este de ajuns sã apere. pc fiu sau pe fiicã, de patima tatãlui, interzicând de a se culca cu ei fie pc ascuns, tie pc faþã, sau de a-i atinge îmbrãþiºându-i. ªi celor mai mulþi nici nu le vin în mirm. asemenea dorinþe. MEGILLOS: Drept vorbeºti. A TENIANUL: Oare nu o vorbã micã stinge toate poftele acestea? MEGILLOS: Ce vorbã, zici? A TENIANUL: Aceea care afirmã cã nici una din faptele acestea nu sunt morale, cã sunt urâte de cãtre zei ºi cele mai de ocarã printre faptele ruºinoase. ªi pricina nu este, oare, cã nimeni nu vorbeºte altfel despre ele, ci fiecare dintre noi, de cum ne naºtem, auzim totdeauna ºi peste tot aceeaºi calificare a acestor fapte, atât în convorbirile glumeþe, cât ºi la teatru, în tragediile grave, când pun pe scenã personaje ca Tieste, Edip ori Macareu, ce a avut legãturi cu surorile lui, ºi care, dupã descoperirea crimei lor, ºi-au dat cu mâna lor moartea, hotãrâtã, ca pedeapsã a pãcatului lor? MEGILLOS: Foarte adevãrat grãieºti, când zici cã glasul obºtesc are o putere uimitoare, fiindcã nimeni nu poate nici mãcar sã respire vreodatã contra legii. ATENIANUL: Nu este oare drept, ce am spus acum, cã este lesne legiuitorului dornic de a înãbuºi oarecare patimã din acelea ce subjugã pe oameni, de a cunoaºte mijlocul ce trebuie sã aplice: n-are decât sã consfinþeascã aceeaºi voce publicã, în persoana tuturor cetãþenilor, bãrbaþi, femei, copii ºi sclavi. Aºa va asigura legii acesteia, trãinicia cea mai fermã. MEGILLOS: Desigur; însã trebuie stabilit cum va reuºi sã facã, aºa ca toþi sã vorbeascã în sensul lui? A TENIANUL: Obiecþia ta este justã ºi am spus însumi cã am un mijloc de a sancþiona legea care sileºte pe cetãþeni a se conforma naturii, în unirea celor douã sexe, menitã generaþiei, prin faptul cã opreºte pãrþile bãrbãteºti sã aibã legãturi cu alte pãrþi bãrbãteºti , ºi astfel sã lucreze dinadins la stingerea speciei omeneºti, ºi de a azvârli printre pietre ºi stânci o sãmânþã ce nu poate prinde rãdãcini acolo ºi nici sã rodeascã; ºi prin faptul cã le interzice orice neînfrânare cu partea femeiascã, contrarã scopului facerii de copii. Dacã legea aceasta o sã ajungã vreodatã la fel de 249

PLATON PLATON MEGILLOS: Adevãrat. ATENIANUL: Vreþi sã încerc a vã proba, prin argumente convingãtoare, cã propunerea mea nu este peste puterea omeneascã, dar cã se poate înfãptui? CLINIAS: De ce nu? ATENIANUL: Cine credeþi cã se va abþine mai lesne de la plãcerile dragostei ºi va cãta sã þinã cu moderaþie prescripþiile respective: cel ce este bine fãcut Ia corpi ºi nu unilateral (exercitat), ori cel diform? 1 Prin exerciþii gimnastice armonioase. 250

LEGILE LEGILE ATENIANUL: N-aþi auzit niciodatã ce se spune despre Iccas din Tarent cã, în scopul de a câºtiga izbânda Ia Jocurile Olimpice ºi la celelalte, el se devota într-atât artei sale ºi progresa aºa de mult în cumpãtare ºi curaj, numai fiindcã în tot timpul exerciþiilor sale nu s-a atins de nici o femeie ºi de nici un bãiat? Acelaºi luau se povesteºte despre Crison, despre Astylos, despre Diopompos ºi despre mulþi alþi atleþi. Cu toate acestea, Clinias, oamenii aceia aveau sufletele mulr mai rãu formate ca ale noastre, iar corpurile, mult mai pãtimaºe. CLINIAS: Adevãrat; cele spuse de tine despre atleþii aceºtia sunt raportate ca exacte de toþi cei din vechime. ATENIANUL: Ce adicã, spre a câºtiga premiul Ia luptã, la alergãri ºi la alte exerciþii, asemãnãtoare, atleþii aceºtia au avut curajul sã se abþinã de la niºte plãceri, în care cei mai mulþi sunt convinºi cã stã fericirea vieþii; ºi elevii noºtri sã nu poatã a-ºi stãpâni dorinþele lor în vederea unei izbânzi de o mie de ori mai glorioasã, pe care o zugrãvim înaintea ochilor lor chiar din copilãrie, ca pe cea mai frumoasã dintre toate izbânzile, în cuvântãrile noastre, în cântecele noastre, ºi a cãrei desfãtare, dupã cum vedem, vom reuºi sã-i facem sã o guste? CLINIAS: Care izbândã? A TEN lANUL: Aceea, ce o obþinem contra plãcerilor ºi de care este legatã fericirea vieþii; dupã cum, dimpotrivã, vom fi nefericiþi, dacã ne lãsãm învinºi de ele. Pe lângã aceasta, teama de a sãvârºi o faptã, nepermisã în toate privinþele, nu va avea oare destulã putere spre a-i face sã biruie aceleaºi plãceri, pe care alþii, cu mai puþine virtuþi ca ei, le-au învins? CLINIAS: Aºa trebuie sã fie. ATENIANUL: Aºadar, dupã ce am ajuns în punctul acesta cu privire la aceastã lege ºi fiindcã stricãciunea obiceiurilor de astãzi ne-a pus în nedumerire relativ la chestiunea aceasta, zic, cã nu mai trebuie un moment sã stãm în cumpãnã de a o publica, ºi de a declara cetãþenilor noºtri cã nu trebuie ca, în privinþa aceasta, pãsãrile ºi celelalte animale sã le fie superioare lor. Mai multe dintre aceste animale, în mijlocul unor turme foarte mari, rãmân pure ºi caste, ºi nu cunosc plãcerile dragostei pânã la vremea însemnatã de naturã spre a face pui: la epoca aceasta, partea bãrbãteascã alege femela care îi place ºi femela pe masculul sãu; ºi astfel uniþi, ei trãiesc restul vieþii cu sfinþenie ºi dreptate, rãmânând fermi ºi statornici. Ci locuitorii noºtri trebuie sã fie mai buni ca acele animale. Cu 25 1

toate acestea, dacã ei ajung sã imite stricãciunea celorlalþi greci ºi a celor mai multe neamuri barbare, dacã tot vãzând ºi auzind cã, ceea ce se cheamã iubire nelegiuitã, a devenit o datinã la acele neamuri, ei ar înceta sã-ºi stãpâneascã dorinþele, atunci pãzitorii legilor, schimbaþi în legiuitori, trebuie sã împiedice neorânduiala aceasta printr-o a doua lege. CLINIAS : Ce fel de lege ne povãþuieºti sã facem contra lor, dacã nu o þin pc aceea, care se înfiinþeazã acum? ATENIANUL: Evident, Clinias, cã pe aceea care vine imediat dupã cea în fiinþã. CLINIAS: Anume, care? ATENIANUL: De a slãbi în ei, pe cât este cu putinþã, puterea voluptãþii ºi abãtând prin osteneli spre alte pãrþi ale corpului ceea ce o hrãneºte ºi întreþine. Aceasta se poate împlini îndepãrtându-se din o folosinþa dragostei neruºinarea. Cãci cei ce gustã rar din ea, slãbesc puterea poftelor amoroase asupra lor, din cauzã cã rãresc folosinþa. Legea va declara deci cã e lucru cuviincios ca sã se ascundã cineva când face lucrurile acestea, ºi cã este o ruºine a le sãvârºi la lumina zilei, dupã cum impune ºi datinile ºi legea nescrisã. Nu e nimeni þinut sã se abþinã cu totul. Astfel vom întocmi o a doua lege mai puþin desãvârºitã ºi de o moralitate de-al doilea grad, care dintre cele trei clase de cetãþeni, pe care îi va cuprinde, va þine cu forþa înãuntrul datoriei pe a treia clasã, anume pe aceea a oamenilor corupþi ºi inferiori lor înºile, cum i-am numit. CLINIAS: Care sunt celelalte douã clase? ATENIANUL: Una este a cetãþenilor cucernici ºi dornici de onoare, ºi cealaltã, acei ce þin mai puþin la calitãþile frumoase ale corpului, decât la însuºirile sufletului. Spusele noastre sunt poate numai niºte deziderate cum se spun în poveºti, totuºi ar fi fãrã îndoialã un foarte mare bine, dacã ele s-ar înfãptui în toate statele. Cel puþin, dacã vor vrea zeii, vom reuºi sã dobândim prin silã în materie de dragoste din douã lucruri unul: sau ca nimeni sã nu cuteze a se atinge de nici o persoanã de condiþie liberã, decât de femeia sa; sã nu se încheie cu concubine o legãturã fãrã slujbe sfinte, ale cãrei roade ar fi nelegitime; ºi sã n-aibã nimeni cu cei de acelaºi sex raporturi sterpe, oprite de naturã; sau cel puþin vom reuºi a înlãtura cu totul dragostea cu bãieþii. Cât despre iubirea faþã de femei, dacã cineva ºtie pe o altã femeie, decât pe aceea care a intrat în casa sa cu învoiala zeilor ºi prin cãsãtorie consfinþitã, fie dobânditã prin cumpãrare sau în orice alt mod; ºi dacã legãtura lui vine la cunoºtinþa oricui, bãrbat sau femeie, poate cã vom 252

LEGILE LEGILE MEGILLOS: Legea aceasta a ta, oaspete, îmi convine foarte bine; acum Clinias sã-..i spunã ºi el pãrerea despre chestiunile acestea. CLINIAS: Aºa voi face, Megillos, când mi se va pãrea cã a sosit momentul potrivit; acum însã sã dãm voie oaspetelui sã urmeze cu legile ce trebuie întocmite. MEGILLOS: Bine. ATENIANUL: Înaintând mereu, iatã-ne ajunºi aproape de 9 aºezãmântul meselor comune, care în altã þarã numai cu greu ar putea fi instituite, însã în Creta nimeni nu va crede cã poate fi altfel. Dar în ce mod oare vom urma practica, de aici sau din Lacedemona? Ori poate este o a treia formã mai bunã ca acestea douã? Nu cred sã fie greu a concepe o asemenea organizare, dar totdeodatã cred cã nu ne-ar fi de un prea mare folos aºezãmântul acesta, fiind destul de bine orânduit în þara aceasta. În legãturã cu lucrurile acestea vine acum sã explicãm modul cum se vor aduna cele necesare vieþii. Celelalte cetãþi au nevoie spre a trãi de o mulþime de lucruri, pe care le aduc din multe locuri; oricum, le trebuie un izvor îndoit decât ne trebuie nouã. Cãci cea mai mare parte dintre greci îºi scot hrana lor ºi de pe mare ºi de pe uscat; pe când locuitorii noºtri se vor aproviziona numai de pe pãmântul lor, ceea ce prescurteazã mult opera legiuitorului, pentru cã în modul acesta nu numai jumãtate din legile trebuincioase în alte state, dar chiar un numãr mai mic, ºi încã legi mai potrivite cu niºte cetãþeni tineri , îi este de ajuns spre a împlini acest scop. În adevãr, el este scutit de legile privitoare la corãbii, ºi la comerþ, la hanuri, la vãmi, la mine, la împrumuturi, la camãtã ºi altele nenumãrate de felul acesta. Legiuitorul unei cetãþi ca a noastrã, trecând toate acestea cu vederea, se va mãrgini sã dea legi pentru plugari, pentru pãstori, crescãtorilor de albine, pentru pãzitorii magaziilor, unde se pun aceste produse, ºi pentru îngrijitorii uneltelor; cu atât mai mult cu cât a reglementat din timp problemele cele mai însemnate, precum cãsãtoria, problema populaþiei, educaþia ºi instrucþia copiilor, ºi instituirea funcþiilor publice. Nu-i mai rãmâne, prin urmare, decât a face legi privitoare la aceia care lucreazã nemijlocit sau mijlocit pentru pregãtirea hranei. 253

PLATON PLATON Dacã unul aduce o pagubã altuia pãscând vitele pe pãmântul lui , inspectorii sã judece ºi sã evalueze dauna. ªi dacã cineva atrage Ia sine roiurile altuia, ºi cuprins de patima albinelor, lovind în vase de aramã, pune stãpânire pc roiuri, sã plãteascã dauna. ªi dacã arzându-ºi gunoiul, flãcãrile ar distruge din avutul vecinului, va plãti dauna, cât vor hotãrî judecãtorii. Aºiºderea, dacã unul plantând arbori nu a lãsat intervalul prescris de la 254

LEGILE LEGILE 1 Vezi Plutarh, Viaþa lui Solon. 2 Pasaj obscur. E vorba lle strugurele ce se mãnâncã proaspãt ºi (.)e cel ce se pãstreazã ca vin"! 255

PLATON PLATON din ele, fãrã a lua cu el, sã se bucure de ele ca ºi strãinul. Cel ce nu se supune legii sã fie expus a i se interzice de a lua parte Ia concursul virtuþii, dacã cineva sesizeazã pe judecãtori pentru asemenea faptã a lui. Apa dintre toate lucrurile are cea mai mare influenþã asupra plantelor de grãdinã; ea se poate strica lesne, în vreme ce nici pãmântul, nici cãldura, nici vânturile, care împreunã cu apa contribuie Ia creºterea plantelor, nu se pot lesne corupe prin otrãvuri, nici abate, nici fura. Însã apa din cauza naturii sale poate fi supusã la aceste alterãri; din cauza aceasta ea are nevoie de sprijinul legii. Astfel, iatã ce propun: Oricine cu ºtiinþã stricã apa altuia, fie de izvor, sau apa strânsã, aruncând în ea niscaiva otrãvuri, ori o va abate prin ºanþuri (canale), ori o va fura, va putea fi urmãrit de cãtre proprietarul pãgubaº, care se va plânge astinomilor, având grijã sã evalueze dauna. Pârâtul, dacã se va dovedi, va fi obligat la plata daunei ºi îndatorat sã cureþe izvorul sau bazinul, conform ordonanþelor prescrise de cãtre interpreþi, 256

LEGILE LEGILE dupã cerinþele cazului ºi ale persoanelor. Cu privire Ia transportul diferitelor specii de mãrfuri, oricine sã aibã voie sã transporte ale sale pe orice ca..e îi va plãcea, numai sã nu aducã vreo pagubã cuiva sau sã câºtige de trei ori atât cât paguba adusã vecinului. Instrucþia acestui fel de pricini o vor face magistraþii, precum ºi a tuturor acelor cazuri de daune, pe care cineva cu ºtiinþã ºi voinþã sau prin silnicie, ori fraudã, le va pricinui altuia, cu transportul mãrfurilor sale, atât persoanei cât ºi bunurilor sale. Toate procesele de felul acesta vor fi de competenþa magistraþilor, care vor decide dacã dauna nu trece de trei mine; însã dacã ea este mai mare, pãgubaºul se adreseazã tribunalelor publice, ce vor decide relativ Ia nedreptatea ce i s-a fãcut. Dacã însã se va pãrea cã vreunul din magistraþi dã o sentinþã nedreaptã la judecarea daunelor, sã fie condamnat Ia dublu faþã de pãgubaº; ºi .în orice proces, în care cineva se crede nedreptãþit, va putea apela la tribunalele publice contra sentinþei magistraþilor. Dar sunt nenumãrate alte dispoziþii de detaliu de luat, despre modul de împãrþire a dreptãþii, despre natura acþiunilor, despre ci taþii, despre martorii ce trebuie citaþi, dacã sunt de ajuns doi ori câþi anume trebuie, ºi toate cele de felul acesta, care nu pot fi prevãzute de lege ºi nu sunt vrednice de un legiuitor bãtrân ca mine. Astfel, alþii mai tineri vor fi însãrcinaþi cu grija aceasta; ºi luând legile noastre ca model, ei vor adapta regulamentele lor de detaliu Ia legile noastre, ce trateazã obiecte mai însemnate; ºi instruiþi prin practicã ºi experienþã, pânã ce toatã opera lor legislativã va pãrea îndeajuns de organizatã, vor sancþiona-o neschimbatã ºi obligatorie pentru totdeauna, conducându-se dupã ea spre cel mai mare bine al tuturor. Relativ Ia ceilalþi meseriaºi, trebuie sã se rânduiascã în modul urmãtor: nici un cetãþean ºi nici vreun om de casã al cetãþeanului sã nu se îndeletniceascã cu meseriile. Cetãþeanul are o ocupaþie, care cere de Ia el mult studiu ºi exerciþiu: de a lucra Ia înfiinþarea ºi pãstrarea bunei ordini în stat; ºi aceasta nu este o muncã de care se poate cineva achita în mod uºuratic. Pe lângã aceasta, aproape nu existã om care sã reuneascã în el talentele necesare, spre a fi iscusit în douã arte sau douã meserii ºi nici sã exercite pe una în mod destoinic el însuºi, iar pe alta s-o dirijeze printr-un altul care o face pentru el. Conform principiului acestuia, sã se promulge în statul nostru mai întâi urmãtoarea dispoziþie: nici un lucrãtor în fier sã nu lucreze totdeodatã în lemn; de asemenea, nici un lucrãtor în lemn sã nu aibã sub el lucrãtori în fier, al cãror lucru sã-I conducã, neglijându-ºi propriul 257

PLATON PLATON Nimeni sã nu plãteascã statului nici o dare pentru exportul sau importul mãrfurilor sale. Sã nu se importe, pentru orice nevoie ar fi, nici tãmâie, nici vreuna din mirodeniile acestea strãine ce se ard pe altarele zeilor, nici purpurã ºi nici materii colorante, ce nu le produce þara, nici în fine vreo altã marfã strãinã, trebuitoare oricãrei arte; de asemenea, sã nu se exporte nici un articol ce trebuie sã rãmânã în þarã. Cu excepþia celor cinci pãzitori ai legilor mai bãtrâni, cei doisprezece urmãtori vor priveghea ca legea aceasta sã se respecte ºi vor instrui infracþiunile. Cât despre arme ºi celelalte instrumente necesare rãzboiului, dacã este trebuinþã spre a le lucra, de a aduce lucrãtori de la strãini, ori anumite materii lemnoase, oarecare metale, articole ce slujesc pentru legat, sau anumite animale folositoare pentru scopul acesta; generalii ºi comandanþii cavaleriei vor avea toatã puterea de a face sã intre ºi sã iasã, de a da ºi primi, în numele cetãþii, tot ce vor crede necesar; ºi pãzitorii legilor vor face în aceastã privinþã regulamentele cuvenite ºi complete. În cetatea noastrã ºi în tot teritoriul sãu, nimeni sã nu facã negoþ cu 12 aceste lucruri ºi nici cu altele, în scopul de a strânge avere. Însã distribuirea alimentelor ºi a celorlalte produse ale þãrii se va face, dupã pãrerea mea, în chip cuvenit, dacã se imitã în aceastã privinþã legea înfiinþatã în Creta. Cãci trebuie ca toþi sã împartã toate produsele pãmântului în douãsprezece pãrþi , ºi tot astfel sã fie consumate; fiecare a douãsprezecea parte a acestei producþii (naþionale), fie grâu, fie orz sau orice altã speþã de producþie a fiecãrui anotimp, precum ºi toate animalele de vânzare, ce se gãsesc în 258

LEGILE LEGILE , ºi îndeobºte pentru strãini, atât aceia care locuiesc împreunã cu bãºtinaºii, lipsiþi de hrana necesarã, cât ºi aceia care vin când ºi când pentru interese de stat sau ale oricãrui particular. Numai partea aceasta a treia a produselor necesare sã se expunã spre vânzare; iar din celelalte pãrþi sã nu se dea în mod obligatoriu nimic spre vânzare. Dar cum se vor împãrþi aceste produse în mod exact? Cãci mai întâi este evident cã noi facem porþii le unele egale, altele neegale . CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: E necesar ca produsele pãmântului, fiecare speþã în parte, sã fie mai bune într-un loc ºi mai proaste într-alt loc. CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Ori, dintre cele trei pãrþi, nu trebuie ca partea stãpânilor, ori a sclavilor, sau a strãinilor sã aibã mai mult una decât alta, ci împãrþirea sã fie egalã, o egalitate de asemãnare aceeaºi pentru toþi; fiecare dintre cetãþeni luând cele douã pãrþi sã fie stãpân a le împãrþi sclavilor ºi celor liberi (ai familiei), dând fiecãruia ce va vrea ºi cât va vrea. Prisosul peste acestea sã se împartã cu mãsurã ºi numãrãtoare astfel: fãcându-se numãrãtoarea vieþuitoarelor care îºi iau hrana din pãmânt, se va împãrþi restul între ele. Se vor determina apoi locuinþele ce fiecare trebuie sã ocupe: dispoziþia potrivitã însã este aceasta: trebuie sã fie douãsprezece sate, fiecare în centrul unei a douãsprezecea porþiuni a þãrii; în fiecare sat sã se ridice în jurul pieþii publice temple consacrate zeilor ºi geniilor însoþitoare ale zeilor, fie cã magneþii 1 au divinitãþile lor bãºtinaºe sau cã adorã divinitãþi pãstrate în memoria bãtrânilor. Acestor divinitãþi se cuvine sã le dea cultul, care li s-a dat ºi de cãtre oamenii de altãdatã. Oricum în fiecare localitate vor fi temple închinate Hestiei, lui Zeus, Atenei ºi divinitãþii care prezideazã fiecare a douãsprezecea parte a teritoriului. În jurul acestor temple sã fie niºte edificii, într-o poziþie foarte ridicatã, spre a servi de adãpost cât mai întãrit trupelor cât mai numeroase de gardã. Corpul meseriaºilor se va împãrþi în treisprezece secþiuni, care vor fi împãrþite în toatã întinderea statului; astfel ca o secþiune sã locuiascã în oraº, unde ea va fi de asemenea 1 Aºa se numesc locuitorii coloniei întemeiatã de Creta, ºi cãrom Platon le dã legi. Vezi începutul cãrþii a IV-a. 259

PLATON PLATON Inspecþia pieþii vor avea-o agronomii. Dupã grija templelor, cu care sunt în special însãrcinaþi, ei vor lua aminte în primul rând sã nu se sãvârºeascã nici o nedreptate la vânzarea sau cumpãrarea lucrurilor necesare vieþii; în al doilea rând ca buna ordine sã fie þinutã ºi sã nu se nedreptãþeascã unul pe altul; ei vor pedepsi pe vinovaþi. Cât priveºte mãrfurile, vor examina mai întâi dacã referitor la acelea pe care cetãþenii trebuie sã le vândã strãinilor, fiecare lucru se face conform dispoziþiei legii. Legea însã obligatorie pentru oricine sã fie astfel: În ziua întâi a fiecãrei luni, cetãþenii vor trimite la piaþã, cu strãini sau cu sclavi însãrcinaþi de ei cu vânzarea mãrfurilor lor, a douãsprezecea parte din grâu! destinat strãinilor; ºi aceºtia vor cumpãra în ziua aceea pentru toatã luna grâu ºi celelalte bucate de acest fel. În a douãsprezecea zi a lunii, cetãþeanul va vinde ºi strãinul va cumpãra provizia sa de lucruri lichide pentru toatã luna. În a douãzeci ºi treia zi se va þine târgui de vite pe care unii le au de vândut ºi alþii de cumpãrat. În aceeaºi zi va fi târgui de vase ºi agricultorii vor scoate în vânzare diferite bunuri mobile ºi lucruri, precum piei, articole de îmbrãcãminte, fie þesãturi, fie pânzeturi sau alte articole de natura aceasta, ce strãinii sunt nevoiþi sã le cumpere de la alþii pentru folosinþa lor. Nimeni sã nu vândã cetãþenilor sau sclavilor lor, nici sã nu cumpere de la ei aceste feluri de lucruri, precum nici fãinã de grâ:J sau de orz, ºi nici una din mãrfurile necesare vieþii. Însã strãinii sã aibã voie, în târgurile ce vor fi numai pentru ei, de a vinde meseriaºilor ºi sclavilor lor grâu ºi vin cu amãnuntul; se dã de obicei numele de comercianþi acelora ce fac acest comerþ. Mãcelarii vor vinde de asemenea carnea în mici cantitãþi strãinilor, meseriaºilor ºi lucrãtorilor lor. În fiecare zi, oricare strãin va putea cumpãra în cantitãþi mari materiale de ars, de la acei ce sunt însãrcinaþi cu aceastã vânzare, ºi a le vinde din nou în cantitatea ºi timpul când va vrea. Cât priveºte celelalte bunuri ºi mobile de care poate avea trebuinþã fiecine, ele se vor expune spre vânzare într-o piaþã comunã, al cãrei loc se va hotãrî de cãtre paznicii legii, în învoire cu agoranomii ºi astinomii, care 260

LEGILE LEGILE Tot astfel va fi cu privire la strãinii aºezaþi în cetatea noastrã, referitor la starea, ce o vor declara, a averii lor. Oricine vrea ºi poate sã întemeieze o negustorie la noi în condiþiile prescrise de lege, va fi liber sã o facã. Condiþiile acestea sunt: sã aibã o meserie, sã nu rãmânã mai mult de douãzeci de ani, începând din ziua când s-a înscris; spre a-l primi, nu se va cere de la el nimic altceva, decât sã se poarte bine; nu va plãti nici o dare pentru orice ar vinde sau cumpãra; odatã termenul expirat, sã plece cu tot ce i-ar aparþine. Dar dacã în rãstimpul acesta de douãzeci de ani aduce din întâmplare vreun mare serviciu statului, ºi dacã sperã sã dobândeascã de la senat sau de Ia adunarea poporului, o amânare a termenului de plecare, ori chiar autorizarea de a rãmâne tot restul vieþii sale, el se va adresa cetãþii, ºi ceea ce va dobândi de la ea, i se va confirma. Relativ la copiii acestor strãini dorniciliaþi, dacã ºtiu vreo meserie, se va socoti timpul reºedinþei lor, din momentul când vor împlini cincisprezece ani, ºi dupã douãzeci Je ani, se vor duce sã se aºeze aiurea, unde vor crede de cuviinþã. Dacã cu toate acestea ei doresc sã rãmânã mai mult timp la noi, trebuie sã dobândeascã mai întâi încuviinþarea aceasta. Mai înainte de a pãrãsi þara, se vur prezenta la magistraþi, spre a ºterge declaraþiile scrise fãcute de ei cu privire la bunurile lor.

CARTEA a IX-a

Ordinea naturalã a legilor noastre cere sã vorbim acum despre acþiunile în justiþie care urmeazã dupã chestiunile dezbãtute mai sus. Cât priveºte obiectele în jurul cãrora se învârtesc aceste feluri de acþiuni, partea agriculturii ºi tot ce þine de ca s-a explicat mai sus. Dar n-am spus încã nimic despre materiile cele mai importante, nici n-am vorbit despre natura fiecãrui delict în despre pedepsele ce li se cuvin, ºi despre judecãtorii competenþi. Acestea trebuie sã le tratãm acum. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Se pare, de la început, cã a face legi despre materii ca acestea, pe care avem de gând sã le facem, este o ruºine pentru un stat care am zis cã va fi bine constituit ºi în stare sã cultive virtutea, mulþãmitã unei bune organizãri. A presupune, deci, cã într-o asemenea cetate se vor gãsi oameni aºa de rãi, precum sunt cei mai nelegiuiþi din celelalte state, astfel încât sã fie nevoie ca legiuitorul sã previnã ºi sã opreascã cu ameninþãri pe aceia, ce ar putea deveni astfel, ºi ca sã facã legi spre a-i abate de la oarecare crime ºi spre a le fixa pedepsele, ca ºi cum ele (crimele) ar trebui sã se sãvârºeascã în fapt, este, cum am spus, o presupunere jignitoare în oarecare privinþe. Dar pentru cã noi nu suntem în situaþia vechilor legiuitori care, fiind ieºiþi din sângele zeilor, fãceau, dupã cum se povesteºte astãzi, legi pentru eroi , de asemenea fii ai zeilor, pe când noi nu suntem decât niºte oameni ºi legile noastre se adreseazã unor vlãstare omeneºti; de aceea sã nu ni se ia în nume de rãu faptul cã ne temem sã nu se iveascã printre noi oarecare oameni cu o fire neîmblânzitã, pe care sã nu poatã sã-i încovoaie 262

LEGILE LEGILE 'i cu mare scârbã, legile urmãtoare. Cea dintâi despre jefuirea templelor, dacã va fi cineva atât de cutezãtor sã fãptuiascã crima aceasta. Negreºit, noi nu putem dori ºi nici nu ne aºteptãm s·ã fie lesne atins de boala aceasta vreun cetãþean, dintre cei ce sunt bine educaþi; însã sclavii lor ºi strãinii ºi sclavii strãinilor dau multe lovituri de felul acesta. Totuºi de teama slãbiciunii universale a firii omeneºti ºi în vederea mai ales a celor menþionaþi mai sus, am de gând sã înfiinþez o lege relativã la sacrilegii ºi la toate faptele ce sunt greu de vindecat ori nevindecabile. Însã, dupã cum am convenit mai sus, trebuie a pune în fruntea acestor legi un preludiu, cât mai scurt cu putinþã. S-ar da cuvântul cuiva sã agrãiascã ºi sã îndemne totdeodatã pe acela, pe care o dorinþã rea îl împinge sã fure lucrurile sfinte, ºi-1 ispiteºte ziua ºi-1 deºteaptã noaptea, cu vorbele urmãtoare: Omule de minune, rãul ce te apucã acum, împingându-te sã te duci la sacrilegiu, nu este omenesc ºi nici trimis de zei, ci este o furie ce atinge de obicei pe oameni din cauza unor pãcate neispãºite ale celor bãtrâni, care furie turburã ºi aþâþã spre crime ºi trebuie înlãturatã prin toate sforþãrile posibile. Aflã de la mine însã cum se poate înlãtura. Când îþi vine un asemenea gând, fã slujbe de ispãºire, fã rugãciuni zeilor ce depãrteazã nenorocirile, alãturã-te oamenilor cu deprinderi bune, ce-i cunoºti, ascultã-i spunând, ºi spune ºi tu însuþi, cã oricine trebuie sã facã fapte cinstite ºi sã cultive toþi dreptatea; însã fugi, fãrã sã te uiþi înapoi, de deprinderile celor rãi. ªi fãcând acestea, sau boala þi se va uºura, sau dacã nu, priveºte moartea drept un bine ºi pãrãseºte viaþa. Dupã ce am rostit preludiul acesta în auzul acelora ce plãnuiesc acþiuni criminale, ce distrug viaþa civilã, oricine va asculta, trebuie sã lãsãm legea sã tacã relativ la el; însã cine se va împotrivi, îi vom zice cu voce tare în urma preludiului: Orice om, fie strãin, fie sclav, care va fi prins furând un lucru sfânt, dupã ce i se va grava pe frunte ºi pe mâini întipãrirea nelegiuirii sale, ºi dupã ce va primi atâtea lovituri câte vor crede judecãtorii cã i se cuvin, sã fie alungat gol ºi trecut peste graniþe. Pedeapsa aceasta poate îl va face mai bun ºi-1 va însãnãtoºi. Cãci nici o pedeapsã datã conform legii nu este datã spre a cauza suferinþã, ci are drept scop unul din aceste douã lucruri: ori face mai bun pe cel lovit de pedeapsã, sau îl împiedicã sã devinã mai rãu. Dacã însã vreun cetãþean este descoperit cã a sãvârºit vreuna din 263

PLATON PLATON pãrintelui, sã li se dea cinste ºi glorie, pentru cã au trecut bãrbãteºte de Ia rãu la bine. Însã bunurile acestora nu trebuie sã fie confiscate în folosul public, cãci în statul nostru Ioturile trebuie sã rãmânã totdeauna aceleaºi ºi egale. Astfel, când cineva va sãvârºi o infracþiune, ce necesitã o amendã, dacã mai are ceva avere pe lângã pãmântul sãu ºi mobilele necesare, amenda se va plãti din prisosul acesta; dar nu se va merge mai departe. Pãzitorii legilor vor consulta listele spre a vedea starea averii fiecãruia, ºi ei vor comunica judecãtorului, pentru ca nimeni sã nu fie despuiat de moºtenirea sa, din lipsã de a putea plãti amenda. Dacã se judecã de fapt cã trebuie a condamna pe cineva la n amendã mai mare decât veniturile sale, ºi dacã amicii sãi nu se oferã a garanta pentru el ºi a plãti o parte din sumã spre a-l pune în libertate, el va fi þinut multã vreme în lanþuri în public ºi va mai suferi ºi alte ocãri. Nici un delict, de orice naturã ar fi, sã nu rãmânã nepedepsit ºi nimeni sã nu poatã scãpa de pedeapsã cu fuga; ci vinovaþii sã fie condamnaþi sau la moarte, sau puºi în fiare, sau la lovituri, sau a se þine aºezaþi sau în picioare într-un loc de umilinþã, la intrarea locurilor sacre de pe frontierã, sau la amenzi bãneºti, care se vor încasa de la ei dupã regulile ce prescriserãm. Condamnarea la moarte va fi de competenþa pãzitori lor legii, sau a unui tribunal alcãtuit din magistraþii cei mai buni ai anului precedent. Lãsãm în seama tinerilor legiuitori sã orânduiascã procedura apelului în justiþie, a citaþiilor ºi a celorlalte formalitãþi. Dar este datoria noastrã de a face legi despre forma judecãþii. ªi astfel sentinþa sã se dea public; toþi judecãtorii sã se aºeze dupã bãtrâneþe în rând, având în faþã pe reclamant ºi pe acuzat; cetãþenii ce n-au treburi urgente sã asiste cu zel ºi luare-aminte la aceste judecãþi. Acuzatorul va vorbi mai întâi; acuzatul va rãspunde. Dupã ce vor vorbi ºi unul ºi celãlalt, cel mai bãtrân dintre judecãtori va începe a-i Îlia..rcba , examinând astfel ºi mai temeinic tãria argumentelor lor. Toþi ceilalþi judecãtori vor face acelaºi lucru, dupã el, cerând de la fiecare parte desluºirile pe care le doresc relativ la cele ce s-au spus sau omis de a 264

LEGILE LEGILE se spune; acela ce nu va avea sã propunã nimic, va trece interogatoriul urmãtorului . Din tot ceea ce se va fi afirmat, se va scrie numai ceea ce se va pãrea mai hotãrâtor; ºi inscrisul , pecetluit ºi semnat de cãtre toþi judecãtprii , va fi depus în templul Hestiei . A doua zi se vor aduna, vor unna procedura, fãcând un nou interogatoriu, ºi vor subsemna ºi de astã datã documentul fãcut. În fine , dupã ce am fãcut acelaºi lucm în trei rânduri , unul dupã altul , ºi dupã ce vor culege îndeajuns dovezile ºi depoziþiile, fiecare judecãtor, în momentul când !ºi va da votul sacru, va lua pe Hestia de martorã cã, lntrucât atârnã de el , va judeca dupã dreptate ºi adevãr ºi astfel vor pune capãt procesului. Dupã crimele contra zeilor vin acelea contra statului. Oricine, spre a ridica pe un cetãþean la magistraturi, nesocoteºte legile, se face stãpân pe oraº cu ajutorul facþiunilor, întrebuinþeazã silnicia în împlinirea planurilor sale ºi aprinde focul sediþiunii, trebuie socotit ca fiind cel mai primejdios vrãjmaº al statului. Trebuie a pune în al doilea loc, ca rãutate, pc cetãþeanul care, investit cu vreuna din funcþiile principale, deºi nu ia nici o parte la proiectele rele ale celui dintâi, fie cã nu le cunoaºte, sau cã le cunoaºte, nu voieºte sã rãzbune patria sa în acest prilej. Astfel, orice om, numai sã fie însufleþit de zelul interesului public, sã denunþe magistraþilor ºi sã târascã în justiþie pe acela pe care-I ºtie cã voieºte sã pricinuiascã turburãri în guvemãmânt ºi sã calce legile. Judecãtorii acestei crime vor fi aceiaºi ca ºi pentru sacrilegiu; se va proceda la judecatã dupã aceleaºi reguli; ºi vinovatul va fi condamnat la moarte cu majoritate de voturi. Într-un cuvânt, ocara ºi pedeapsa tatãlui nu se va întinde pânã ..i asupra copiilor, decât dacã tatãl, bunicul ºi strãbunicul cuiva au fost câteºitrei condamnaþi la moarte. În acest caz, statui le va ordona sã se reîntoarcã în vechea lor patrie, dându-le voie sã ducã cu ei avutul lor, cu excepþia lotului de pãmânt dat de lege ºi mobilele anexate lui. Apoi în familiile în care se vor afla mai mulþi bãieþi mai mari de zece ani , se vor alege prin sorþi zece dintre aceºti bãieþi , pe care îi vor fi hotãrât taþii sau bunicii dinspre tatã sau mamã; numele acelora cãrora sorþii le vor fi fost priincioºi, se vor trimite la Delfi; ºi bãiatul pe care-I va alege vocea zeului, se va aºeza, în condiþii mai bune, moºtenitor al cetãþenilor goniþi . CLINIAS: Foarte bine. A TENIANUL: Printr-o a treia lege, aceiaºi judecãtori, vor da aceeaºi sentinþã de moarte contra acelora, ce vor fi acuzaþi la tribunalul lor de crimã de trãdare . În acelaºi mod se va hotãrî, de asemenea, dacã urmaºii lor 265

PLATON PLATON Cât priveºte pe hoþ, nu va fi decât o aceeaºi lege ºi o aceeaºi pedeapsã pentru toate furturile mari ºi mici. Cine va fi dovedit de hoþie, va restitui îndoitul a ceea ce a furat, dacã are destulã avere spre a plãti, neþinând socotealã de partea sa de moºtenire; dacã nu, va sta în lanþuri, pânã ce va satisface pe acela care 1-a chemat în justiþie sau pânã ce acesta îl va ierta. Oricine va fi condamnat pentru furt public, va fi de asemenea pus în lanþuri; dacã însã este iertat de cãtre stat, ori dacã plãteºte dublul valorii furtului, sã fie liberat din lanþuri. CLINIAS: Prea bunule, cum înþelegi, când zici cã nu trebuie sã facem nici o deosebire între un furt mare ºi unul mic, nici a lua aminte dacã a fost sacru sau profan, precum nici la celelalte circumstanþe ale furtului cu totul deosebite unele de altele? Mi se pare cã legiuitorul trebuie sã distingã varietatea lor, pedepsindu-le cu pedepse neasemenea. ATENIANUL: Prea bunule Clinias, desigur traversând oarecum în goanã alergarea mea, m-ai oprit ºi mi-ai rechemat în spirit o reflecþie fãcutã mai înainte în memoria mea, anume cã toate legiuirile de pânã acum n-au fost niciodatã bine prelucrate, lucru ce este locul sã-I explic aici cu prilejul convorbirii noastre. Dar iarãºi ce vrea sã zicã afirmaþia aceasta? M-am slujit de o imagine destul de potrivitã, când am comparat pe aceia, care fac legi astãzi, cu niºte sclavi care lecuiesc pe alþi sclavi de bolile lor. Puteþi sã vã închipuiþi lesne cã dacã vreunul din medicii aceºtia empirici, fãrã principii, neavând altã cãlãuzã decât experienþa, ar vedea pe adevãratul medic cã stã de vorbã cu bolnavul sãu, de condiþie liberã, ca ºi el, raþionând împreunã cu el aproape ca un filosof, ºi explicându-i pricina bolii, ºi noþiunile generale ale constituþiei corpului omenesc, n-ar putea sã se opreascã de a râde îndatã cu hohote ºi de a rosti aceleaºi vorbe, ce le au în gurã în împrejurãrile acestea cea mai mare parte dintre aceia ce se numesc medici. Smintitule, ar zice el, asta nu va sã zicã a vindeca pe un bolnav, ci a-i da lecþii, ca ºi cum ar fi vorba de a face din el un medic, iar nu de a-i da sãnãtatea ! CLINIAS: ªi ar fi oare aºa departe de adevãr, dacã ar vorbi astfel? ATENIANUL: Poate cã da. ªi dacã cineva ar afirma despre legi, aºa cum procedãm noi acum, cã legiuitorul face educaþie civicã, dar nu legifereazã, nu vi se pare cã ar avea dreptate sã vorbeascã aºa? CLINIAS: Poate cã da. 266

ATENIANUL: Însã situaþia noastrã de acum este mai norocoasã. CLINIAS: Care? A TENIANUL: Cã nu ne sileºte nici o necesitate prezentã a. face numaidecât legi, ci scopul nostru este de a cãuta sã descoperim ceea ce este mai bine ºi necesar pentru stat, ºi modul cum ar trebui împlinite acestea. Astfel, suntem liberi de a ne opri, dacã voim, la ceea ce este mai bine, ori de a ne þine numai de ceea ce este mai necesar. Este treaba noastrã sã vedem ce vom alege. CLINIAS: Oaspete, alegerea ce ne-o propunem este ridicolã; în cazul acesta devenim asemenea acelor legiuitori, pe care o necesitate urgentã îi sileºte a întocmi îndatã legile lor, pentru cã a doua zi nu mai este timp. Cât despre noi, mulþãmitã lui Dumnezeu, asemenea constructorului care, într-o grãmadã de pietre, alege pe acelea de care are nevoie, sau asemenea cu orice alt lucrãtor de la construcþia unui oarecare edificiu, avem dreptul de a aduna grãmadã materialele menite pentru edificiul legilor noastre, pãstrându-ne rãgazul de a face alegerea pe îndelete a lucrurilor ce ne trebuie. Sã ne punem deci în momentul acesta în locul nu al acelora, ce construiesc în pripã, siliþi de necesitate, ci al acelora, care în voie adunã la îndemânã o parte a materialelor, pe când pe cealaltã o întrebuinþeazã. Astfel cã putem, cu dreptate, privi legile noastre. pe unele ca înfiinþate deja, iar altora cã numai li s-au pregãtit materia. ATENIANUL: Ni se va da, o, Clinias, un mijloc mai potrivit cu natura, spre întocmirea legilor noastre; ºi acum sã considerãm, te rog , ºi acest lucru, cu piivire la legiuitori. CLINIAS: Care lucru, rogu-te? ATENIANUL: Mi se pare cã (;Xistã în state multe scrieri ºi, pe lângã sciieri, cuvântãri atât ale multor autori, cât ºi ale multor legiuitori. CLINIAS: Cum nu? A TENIANUL: Trebuie oare sã îndreptãm luarea noastrã aminte spre celelalte scrieri, fie ale poeþilor, fie ale autorilor în prozã, care au lãsat urmaºilor poveþe despre viaþã, ºi sã nesocotim scrierile legiuitorilor? Sau mai degrabã sã le consultãm mai cu seamã pe ale acestora? CLINIAS: Cu mult mai mult pe acestea. ATENIANUL: ªi oare nu e datoria legiuitorului, singur între toþi scriitorii, sã ne dea poveþe despre ce este frumos, bun, drept, de a ne învãþa care sunt lucrurile care au calitatea aceasta ºi în ce mod trebuie sã le punem în practicã spre a duce o viaþã fericitã? 267

PLATON PLATON A TENIANUL: Oare ar fi mai mare ocarã pentru Homer, Tirteu ºi pentru ceilalþi poeþi, de a se fi înºelat în scrierile lor despre datoriile vieþii omeneºti, decât pentru Li curg, Solon ºi ceilalþi legiuitori, ce ne-au lãsat scrieri? Nu este oare drept ca, din contrã, dintre toate scrierile ce se rãsfoiesc, acelea ce se ocupã cu legile sã treacã fãrã comparare drept cele mai frumoase ºi mai bune; iar celelalte comparate cu acestea, sã se aprobe dacã se potrivesc cu ele, iar dacã se depãrteazã de ele, nu trebuie socotite ridicole? ªi oare hotãrî-vom cã legiuitorul, scriind legile sale, trebuie sã joace pe lângã cetãþeni rolul unui tatã ºi al unei mame plini de prudenþã ºi afecþiune faþã de copiii lor, sau pe acela al unui tiran, al unui stãpân, care porunceºte, care ameninþã ºi crede cã totul este gata când legea s-a scris ºi s-a afiºat? ªi acum sã vedem dacã noi vom cãta sã ne însuºim aceste sentimente compunând legile noastre, dându-ne toate silinþele de a reuºi, fie cã putem sau nu, ºi hotãrâþi , porniþi pe calea aceasta a îndura orice supãrare ar putea sã ni se întâmple; numai de-am ieºi cu bine, ºi de-o vrea zeii, vom reuºi. CLINIAS: Laud vorbele tale; sã facem precum zici. ATENIANUL: Astfel·trebuie sã începem, dupã cum am ºNnceput a face, o discuþie exactã relativã la natura sacrilegiului, a furtului ºi a celorlalte specii de crime; ºi nu trebuie sã ni se ia în nume de rãu cã în cursul legislaþiei noastre am decis unele chestiuni, pe când în privinþa altora stãm încã în cumpãnã. Cãci noi de-abia ne formãm în meseria de legiuitor, însã nu suntem pânã acum; poate cã vom ajunge sã fim într-o zi. Dacã voiþi, vom urma metoda pe care o propun în cercetarea chestiunilor despre care este vorba. CLINIAS: Da, desigur. ATENIANUL: Aºadar, sã ne silim a cunoaºte noþiunea de cinste ºi de justiþie; sã vedem în ce suntem de acord ºi în ce ne deosebim, noi care, dacã nu ne socotim mai iscusiþi decât vulgul, cel puþin nãzuim a-1 întrece, ºi în ce puncte vulgul nu este de acord cu sine însuºi. CLINIAS: Ce deosebiri de pãreri dintre noi ai în gând când vorbeºti astfel? ATENIANUL: O sã încerc sã vã spun. Toþi suntem aproape înþeleºi a zice despre justiþie îndeobºte ºi despre persoanele, despre lucrurile ºi despre faptele juste, cã toate acestea sunt frumoase, aºa cã dacã cineva ar susþine cã oamenii juºti , chiar de ar fi diformi la corp, totuºi, dacã nu se considerã 268

LEGILE LEGILE privinþa aceasta. Nimeni, vorbind astfel, nu va pãrea cã spune ceva absurd. CLINIAS: ªi n-ar avea dreptate? ATENIANUL: Poate, dar sã vedem. Dacã toate cele ce þin de justiþie sunt frumoase, în numãrul acestora se cuprind ºi suferinþele noastre l, aproape egale cu faptele2 noastre. CLINIAS: Cum nu? A TENIANUL: O faptã care este justã, întru atât este pãrtaºã la frumos, întru cât are ceva comun cu justiþia. CLINIAS: Da. A TENIANUL: ªi astfel chiar ceea ce suferim, întrucât este ceva just, dacã recunoaºtem cã în aceeaºi mãsurã este ºi frumos, nu afirmãm nimic contradictoriu. CLINIAS: Adevãrat. A TENIANUL: Dar dacã în acelaºi moment când recunoaºtem cã un lucru, ce suferim, nu este frumos, justul va fi în dezacord cu frumosul, pentru cã am afirmat cã ceva just este lucru de ocarã. CLINIAS: În ce sens ai zis aceasta? ATENIANUL: Nu este greu de înþeles, cãci legile întocmite cu puþin înainte de noi, pare cã lasã a se înþelege tocmai contrarul celor ce ziceam. CLINIAS: Cum? A TEN lANUL: Noi decideam în legile acestea cã sacrilegul ºi vrãjmaºul legilor celor mai bine întocmite sunt pe drept pedepsiþi cu moartea. Însã în momentul când ne pregãteam sã edictãm numeroase legi asemãnãtoare, ne-am oprit, gândindu-ne cã ele pricinuiesc nenumãrate suferinþe grele, care sunt totdeodatã foarte drepte, dar ºi cele mai urâte suferinþe cu putinþã. Ori în modul acesta nu socotim noi cã uneori justul ºi frumosul sunt acelaºi lucru, iar alteori cã sunt noþiuni cu totul opuse? ' CLINIAS: Pare cã da. A TENIANUL: În modul acesta vulgul nu este de acord cu filosofia ºi afirmã cã justul ºi frumosul sunt noþiuni foarte deosebite. CLINIAS: Aºa mi se pare ºi mie. ATENIANUL: Acum sã vedem ºi pãrerea noastrã, cum este ºi dacã relativ la chestiunile acestea existã vreo concordanþã. 1 Ceea ce suferim potrivit dreptã!ii. 2 Ceea ce facem potrivit dreptã!ii.

269

PLATON PLATON ? ATENIANUL: În spusele de mai înainte mi se pare cã am lãmurit lucrul acesta. CLINIAS: Cum? ATENIANUL: ªi dacã n-am desluºit atunci, ascultaþi sã vã spun acum. CLINIAS: Ce? ATENIANUL: Cã toþi oamenii rãi sunt rãi fãrã voia lor; dacã aceasta e adevãrat, trebuie sã urmeze o altã discuþie de aci înainte. CLINIAS: Anume care? A TENIANUL: Nedreptul fiind rãu, ºi omul rãu este astfel fãrã voie; ºi pentru cã de altfel ce se face fãrã de voie, nu poate fi în nici un chip ceva voluntar, um1eazã cã oricine recunoaºte cã nedreptatea este involuntarã , este silit a recunoaºte cã omul nedrept sãvârºeºte fãrã de voie faptele nedrepte. ªi aceasta trebuie s-o mãrturisesc ºi eu acum, cãci susþin cã toþi cei ce fac nedreptãþi le fac fãrã de voie; deºi sunt unii care, din spirit de disputã ori din ambiþie, recunosc într-adevãr cã oamenii nedrepþi sunt astfel fãrã voia lor, însã zic cã mulþi sunt nedrepþi cu voinþã. Aceasta e pãrerea lor, dar nu este a mea . Dacã m-aþi întreba, tu , Clinias ºi tu, Megillos, cum se împacã spusele mele cu mine însumi, ºi dacã mi-aþi zice: Oaspete, dacã lucrurile stau aºa , ce ne povãþuieºti sã facem relativ la legile ce vrem sã înfiinþãm în statul magneþilor? Mai edictãm legi sau nu? -Cum sã nu? voi rãspunde eu. -Dar, aþi obiecta voi , vei deosebi oare nedreptãþile în cele de bunã voie ºi cele fãrã de voie, ºi oare vom prescrie pedepse mai mari pentru infracþiunile ºi nedreptãþile cu voinþã, ºi pedepse mai mici pentru cele fãrã de voie? Ori vom prevedea pedepse egale pentru toate, în presupunerea cã nu existã nici un fel de infracþiune de bunã voie. CLINIAS: Oaspete, drept vorbeºti; însã ce trebuie sã facem, dupã cuvintele acestea ale tale? A TENIANUL: Întrebarea e la locul ei. Iatã acum ce trebuie sã facem. CLINIAS : Ce? A TENIANUL: Sã ne amintim cã în discuþiile de mai sus am observat bine cã este o mare confuzie ºi controversã în ideile noastre. Reþinând faptul acesta, sã ne întrebãm iarãºi pe noi înºine: Oare, dacã n-am da nici o dezlegare controversei acesteia, ºi n-am face nici o distincþie în care sã se arate prin ce se deosebesc cazurile acestea între ele, care totuºi în toate statele ºi de cãtre toþi legiuitorii, ce au existat vreodatã, au fost clasificate 270

LEGILE LEGILE CLINIAS: Oaspete, aprob ceea ce zici. Cãci din douã lucruri trebuie sã facem unul: sau nu trebuie sã zicem cã toate nedreptãþile sunt involuntare, sau trebuie sã dovedim cã avem dreptate de a susþine aceasta. ATENIANUL: Din aceste douã alternative, nu pot sã urmez pe cea dintâi , hotãrându-mã a nu spune ceea ce cred cã este adevãrat, tãcere care nu este nici îngãduitã ºi nici cuvenitã. Trebuie deci sã încerc a desluºi în ce alt mod se deosebesc ºi în ce mod existã douã feluri de delicte, dacã nu în sensul cã unele sunt voluntare, ºi altele involuntare. CLINIAS: Desigur, oaspete; cât ne priveºte, noi nu gãsim altã deosebire. ATENIANUL: O sã vedem îndatã. ªtim cu toþii cã în legãturile de comerþ ºi ale vieþii au loc multe daune ale cetãþenilor între ei, ºi printre ele unele sunt cu voinþã, iar altele fãrã de voie. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: ªi sã nu zicã cineva, care ia aceste daune drept nedreptãþi, cã ºi în ele au loc douã feluri de nedreptãþi, unele voluntare, altele involuntare; daunele involuntare nefiind mai mici, nici ca numãr, nici calitativ, decât cele voluntare. Dar vedeþi, vã rog, dacã ce spun eu este cu temei sau nu. Cãci eu nu admit, o, Clinias ºi Megillos, cã dacã unul aduce cuiva o daunã nu cu voinþã, ci fãrã de voie, sãvârºeºte o nedreptate, ci o faptã involuntarã, ºi în sensul acesta voi alcãtui legea, sancþionând-o ca pe o nedreptate involuntarã, dar nici nu voi califica de nedreptate o asemenea daunã, fie cã se aduce în paguba cuiva o daunã mai micã sau una mai mare. Ba încã, vom zice, dacã pãrerea mea precumpãneºte, cã adesea autol'lll unui serviciu fãcut prin mijloace necinstite este vinovat de nedreptate. În adevãr, prieteni , nu faptul cã cineva dã cuiva ceva, sau din contrã îi sustrage ceva, trebuie sã se numeascã pur ºi simplu drept sau nedrept; ci legiuitorul trebuie 27 1

PLATON PLATON CLINIAS: Foarte bine, în privinþa aceasta. ATENIANUL: ªi iarãºi daunele nedrepte ºi chiar profiturile, când cineva aduce cuiva un câºtig prin mijloace necinstite, faptele acestea, cele ce sunt de lecuit, sã se vindece ca niºte boli ale sufletului; metoda vindecãrii însã trebuie sã fie urmãtoarea. CLINIAS : Care? ATENIANUL: Cã orice nedreptate va fi sãvârºit cineva, mare sau micã, legea sã-I înveþe ºi îndeobºte sã-I oblige, ca în viitor sau sã nu mai cuteze niciodatã a nedreptãþi cu voinþã, sau oncum mult mai rar, pe lângã despãgubirea daunei. În orice mod ar lucra cineva, pentru a insufla oamenilor scârba de nedreptate ºi a-i face sã iubeascã natura dreptãþii, sau cel puþin sã n-o urascã, fle cã ar întrebuinþa faptele sau vorbele, plãcerile sau durerile, onoarea sau ocara, amenzile bãneºti sau recompensele, acesta este numai obiectul legilor celor mai frumoase. Dar dacã legiuitorul constatã cã bolnavul este de nelecuit, ce lege, ce pedeapsã va edicta el contra lui? Oare legiuitorul -înþelegând cã nu este de nici un folos nimãnui ºi nici lor înºiºi ca ei sã continue viaþa, ºi cã ei au prilej sã aducã o dublã utilitate celorlalþi, dacã pãrãsesc viaþa, fiindcã pe de o parte slujesc de exemplu celorlalþi , sã nu nedreptãþeascã, ºi pe de alta curãþã statul de oameni rãi -nu trebuie sã decreteze contra lor pedeapsa cu moartea, rãzbunãtoarea pãcatelor? În alte cazuri însã sã nu se slujeascã de leacul acesta. CLINIAS: Cele ce spuseºi mi se par foarte judicioase, însã dorim sã auzim ºi mai desluºit: ce diferenþã faci între nedreptate ºi daunã, precum ºi care sunt voluntare ºi care involuntare. A TENIANUL: Trebuie sã încerc a face precum cereþi. Evident cã în convorbirile voastre despre suflet, voi ziceþi, ºi auziþi pe alþii zicând, cã se aflã în suflet ceva care se numeºte mânie, o patimã sau o parte din patima 272

LEGILE LEGILE . ATENIANUL: ªi mai recunoaºtem în suflet plãcerea, care este deosebitã de mânie ºi care dominându-1 cu o putere contrarã mâniei îl ispiteºte prin oarecare înºelãciune silnicã a sãvârºi orice pofteºte voinþa ei. CLINIAS: Foarte adevãrat. A TENIANUL: Socotind neºtiinþa drept a treia pricinã a pãcatelor noastre, nu te vei înºela. Dar va fi mai bine ca legiuitorul sã deosebeascã douã feluri de neºtiinþã, una simplã pe care o va privi ca pricina infracþiunilor uºoare, cealaltã dublã, când cineva sãvârºeºte greºeli, nu numai îmbibat de neºtiinþã, dar ºi dintr-o oarecare semeþie de ºtiinþã, ca ºi cum ar cunoaºte temeinic, ceea ce nu ..tie câtuºi de puþin. El va atribui acestor trei cauze, când sunt însoþite de forþã ºi putere, crimele cele mari ºi neomenoase, iar când sunt însoþite de slãbiciune, fie copilãreascã, fie bãtrâneascã, greºelile acestea le va considera tot infracþiuni, ºi va sancþiona legi tot ca pentru niºte delincvenþi, însã sancþiunile acestora vor fi cât mai blânde ºi însoþite de cât mai multã indulgenþã. CLINIAS: Aºa e drept. ATENIANUL: Aproape toþi zicem despre oameni, cã unul e stãpân pe poftele ºi mânia sa, ºi cã un altul se lasã biruit de ele; ºi aºa este. CLINIAS : Da. A TENIANUL: Însã n-am auzit niciodatã spunându-se cã unul e stãpân pe ignoranþa sa, iar altul nu. CLINIAS: Foarte adevãrat. A TEN lANUL: Acum sunt în stare sã-þi desluºesc clar ºi fãrã ocoluri ce înþeleg prin dreptate ºi nedreptate. Numesc nedreptate tirania ce o exercitã asupra sufletului mânia, temerea, poftele, mâhnirea ºi celelalte patimi, fie cã pãgubesc altora sau nu; ºi zic cã trebuie sã se numeascã dreaptã orice faptã sãvârºitã potrivit cu ideea ce avem despre bine, ori ºi Ia ce obiect statele sau particularii ar alipi ideea de bine, când ideea aceasta stãpâneºte cu totul pe cineva ºi-1 cãlãuzeºte ºi chiar dacã acesta ar pãbubi cuiva; iarãºi trebuie numite drepte toate faptele ºi serviciile aduse conform cu aceastã idee, atât fapte izolate, cât ºi totalitatea lor dintr-o întreagã viaþã omeneascã. Însã mulþi considerã dauna pricinuitã de bunã credinþã, ca o nedreptate involuntarã. Dar nu este locul aici pentru o discuþie de cuvinte. ªi pentru cã am arãtat cã existã trei principii ale greªelilor noastre , acestea 27 3

PLATON PLATON este durerea, cãreia i-am dat numele de mânie ºi teamã. CLINIAS : Desigur. ATENIANUL: Al doilea este pofta de plãcere ºi celelalte dorinþe. AI treilea este confuzia speranþelor ºi a judecãþii adevãrate despre supremul bine. Principiul acesta se subdivide în alte douã, ceea ce face cinci specii, pentru care trebuie sã facem legi deosebite, reducându-Ie la douã clase. CLINIAS : Care anume? A TENIANUL: Una a infracþiunilor ce se sãvârºesc pe cãi vãzute ºi silnice, cealaltã, a celor sãvârºite pe ascuns, Ia întuneric ºi cu viclenie; ºi atunci legile, dacã sunt orânduite aºa cum ar trebui sã fie, catã sã fie cât mai aspre. CLINIAS : Drept este, desigur. 8 A TENIANUL: Acum sã ne întoarcem de unde am plecat Ia digresiunea de mai sus, ºi sã reluãm orânduirea legilor. Pe cât mi-aduc aminte, ajunsesem la acei ce jefuiesc templele zeilor, Ia trãdãtori, ºi la aceia care , voind sã desfiinþeze legile, se cãznesc sã rãstoarne guvemãmântul stabilit. Ori poate cã cineva dintre aceºtia sã sãvârºeascã vreuna din crimele acestea, cuprins de nebunie sau de o altã boalã, ori împins de o bãtrâneþe prea înaintatã, sau dintr-o slãbiciune copilãreascã, care nu judecã mai departe. Dacã judecãtorii aleºi spre a decide despre crimele acestea vor stabili, din declaraþia vinovatului, sau apãrãtorului sãu, cã s-a cãlcat legea într-una din stãrile acestea anormale, sã condamne numai Ia plata daunei pricinuite ºi sã-i ierte toate celelalte pedepse. Exceptez cazul de omucidere, când vinovatul are mâinile pãtate de sânge; atunci sã se aºeze într-altã þarã ºi loc ºi sã rãmânã exilat acolo un an. Cel reîntors înainte de termenul fixat de lege, sau cel ce în general reintrã în patria sa, sã fie deþinut doi ani în închisoare publicã de cãtre pãzitorii legilor ºi apoi liberat. Însã, fiindcã am început a legifera despre omucidere, sã încercãm a face legi despre toate felurile de omoruri, ºi mai întâi sã vorbim despre amorul cu silnicie ºi fãrã voinþã. Dacã cineva fãrã voie în luptele ºi concursurile publice omoarã pe un amic, sau imediat, sau îi provoacã moartea ulterioarã din cauza rãnilor fãcute; ºi dacã aceeaºi nenorocire i se întâmplã în rãzboi sau în exerciþiile militare, care se fac din ordinul magistraþilor, fãrã arme sau cu arme, spre a înfãþiºa mai bine ce se petrece într-un rãzboi adevãrat -sã fie declarat nevinovat, conform poruncii oracol ului de Ia Delfi relativ Ia aceste feluri de accidente. Legea declarã de 274

LEGILE LEGILE Acel ce omoarã fãrã voinþã un om cu mâna sa, fie cã nu s-a slujit decât de membrele sale, sau cã s-a slujit de un instrument, de o armã oarecare, sau cã i-a dat o bãuturã sau o mâncare oarecare, fie prin frig sau prin cãldurã, fie luându-i respiraþia, fie, într-un cuvânt, prin mijlocul corpului sãu sau al unui corp strãin, sã fie în principiu considerat ca omorâtor ºi sã fie pedepsit în modul urmãtor: Dacã a ucis sclavul altuia, crezând cã eal sãu. vinovatul sã despãgubeascã pe stãpânul acestui sclav; dacã refuzã, sã plãteascã îndoitul preþului sclavului, a cãrui evaluare o fac judecãtorii. Ispãºirile ce vor face vor fi mai mari ºi mai multe decât acelea prescrise acelora ce au ucis la jocurile publice. Va fi atribuþia interpreþilor aleºi de zei sã orânduiascã aceste expiaþiuni. Dad sclavul ucis este al sãu propriu, vinovatul este scutit de orice pedeapsã, numai trebuie sã se purifice. Cine a ucis fãrã voie o persoanã liberã va fi supus la aceleaºi penitenþe ca ºi omorâtorul unui sclav. Pe lângã aceasta, sã se fereascã a nesocoti o tradiþie foarte veche. Se zice cã acela ce a pierdut viaþa printr-o moarte violentã, dupã ce a trãit ca om liber, pãstreazã vrãjmãºie câtva timp împotriva omorâtorului sãu; cã accidentul violent, ce 1-a suferit, îl umple de teamã ºi de groazã, ºi vãzând pe autorul morþii sale cã duce aceeaºi viaþã ºi vede aceleaºi persoane ca ºi mai înainte, mortul îl sperie la rândul sãu ºi se cãzneºte în tot chipul sã-I chinuiascã cu aceeaºi turburare, de care este el însuºi frãmântat, chemând în scopul acesta în ajutorul sãu memoria ºi conºtiinþa vinovatului. De aceea ucigaºul trebuie sã cedeze mortului, ce-l urmãreºte, exilându-se de bunãvoie pe timp de un an din patria sa ºi din locurile pe unde umbla. Dacã a ucis un strãin, el va fi alungat tot pe atâta timp din þara strãinului. Dacã se supune de bunã voie legii acesteia, ruda cea mai apropiatã a mortului, ce va avea privirea aþintitã la tot ce se petrece, se va cãlãuzi dupã regulile moderaþiei, iertându-i crima ºi împãcându-se cu el. Dar dacã vinovatul refuzã sã asculte, dacã cuteazã sã jertfeascã în temple cu mâinile pãtate de sânge, dacã nu vrea sã stea exilat departe de patrie pe timpul prescris, aceeaºi rudã îl va acuza de omorînjustiþie; ºi dacã amorul este dovedit, sã se pedepseascã îndoit. ªi dacã ruda cea mai apropiatã nu urmãreºte amorul, ea se va pãta însãºi de crimã, mortul va îndrepta asupra ei ura sa ºi oricine poate sã cheme în judecatã pe aceastã rudã ºi s-o sileascã, prin lege, a se exila pe cinci ani din patria sa. 275

PLATON PLATON 1 Strãin cu drept <.le a <.lomicilia într-un stat grec . 276

LEGILE LEGILE trebuie sã hotãrâm în legile noastre. CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Reîntorcându-nc din nou, sã zicem: dacã cineva omoarã cu mâna sa pe un om liber, dacã faptul este calificat ca fãrã prccugctarc ºi Ia o mânie oarecare, sã sufere aceleaºi pedepse ca ºi acela care a omorât fãrã mânie; ºi pe lângã aceasta sã fie exilat în mod necesar pe timp de doi ani, sã aibã vreme sã-ºi potoleascã mânia; iar cel care a omorât la mânie, însã cu precugetare, sã sufere aceleaºi pedepse, ca ºi cel de mai sus, însã exilul sãu sã fie de trei ani, precum al celuilalt, de doi ani, din cauza greutãþii mâniei sale, sã fie lovit de o pedeapsã mai îndelungatã. Despre reîntoarcerea exilaþilor se hotãrãsc urmãtoarele: Este greu, negreºit, sã obþinem în materia aceasta proporþionalitatea cerutã, pentru cã, uneori, o speþã pusã de lege în clasa cea mai gravã trebuie pusã în clasa cea mai uºoarã ºi o speþã din clasa cea mai uºoarã trebuie pusã în clasa cea mai gravã; ºi pentru cã în aceeaºi clasã din doi omorâtori, unul lucreazã cu mai multã, altul cu mai puþinã brutalitate. Totuºi de cele mai multe ori faptele se petrec cum le-am orânduit noi. Pãzitorii legilor sunt obligaþi sã instruiascã toate aceste crime. Când va expira termenul exilului cutãrui ori cutãrui exilat, judecãtorii acelor crime vor trimite doisprezece dintre ei la hotarele þãrii, care în timpul acesta se vor informa despre purtarea celor trimiºi în exil , ºi vor decide dacã trebuie iertaþi ºi reabilitaþi; aceºtia trebuie sã se supunã sentinþei acestor judecãtori. Dacã în urmã vreunul din ei, orbit de mânie, va sãvârºi aceeaºi crimã, sã fie exilat pentru totdeauna; ºi dacã reintrã în patrie, sã fie pedepsit ca ºi strãinul reîntors. Cine însã omoarã pe sclavul sãu, sã se purifice, dacã ucide unul strãin Ia mânie, sã plãteascã posesorului lui îndoitul daunei. Orice omorâtor, care nu se supune legii, ci care, pe lângã cã nu s-a purificat, a mai spurcat ºi forul ºi concursurile ºi celelalte locuri sacre cu prezenþa sa, poate sã fie chemat în judecatã de cãtre oricine, atât el, cât ºi ruda cea mai apropiatã a ucisului, care 1-a tolerat. ªi unul ºi celãlalt sã fie condamnaþi Ia îndoitul amenzii ºi pedepselor, iar amenda s-o ia, potrivit legii, acel ce acuzã. Dacã un sclav, într-o miºcare de mânie, ucide pc stãpânul sãu, rudele mortului pot sã-I ucidã în modul în care vor vrea; numai sã nu-l lase în viaþã, dacã vor sã fie scutiþi de orice ispãºire. Dacã un sclav omoarã oricare altã persoanã liberã, în stare de mânie, stãpânii lui îl vor preda rudelor 277

PLATON PLATON omoarã pe fiul sau fiica sa cu lovituri sau în alt mod violent, sã facã aceleaºi penitenþe ca ºi ceilalþi omorâtori ºi sã fie exilaþi pe trei ani. La reîntoarcerea omorâtorilor, bãrbatul sã se despartã de femeia sa ºi femeia de bãrbatul sãu, sã nu mai facã niciodatã împreunã copii ºi sã nu mai locuiascã împreuna cu aceia cãrora le-a ucis un fiu sau un frate ºi nici sã ia parte la aceleaºi sacrificii. Cine însã se poartã în situaþiile acestea ca un nelegiuit sã fie acuzat de impietate de cãtre oricine. Bãrbatul ce ucide la mânie pe femeia unitã prin cãsãtorie cu el, sau femeia care ucide la fel pe soþul sãu, sã facã aceleaºi curãþiri ºi sã fie exilaþi timp de trei ani. Vinovatul reîntors sã nu mai aibã vreodatã sacrificii comune, nici aceeaºi masã cu copiii sãi; pãrintele sau fiul, nesupus legii în privinþa aceasta, poate sã fie acuzat de impietate de cãtre oricine. Dacã un frate omoarã la mânie pe frate-sãu sau pe sorã-sa, ori dacã sora omoarã pe fratele sau pe sora sa, sã facã aceleaºi curãþiri ºi sã sufere acelaºi exil ca ºi pãrinþii ce-ºi ucid copiii. Aceleaºi pedepse sã sufere ºi aceia care vor lipsi pe fraþi de fraþii lor ºi pe pãrinþi de copiii lor. Omorâtorul însã sã nu aibã niciodatã locuinþã comunã cu aceºtia pe care i-a lipsit de un frate, nici cu pãrinþii pe care i-a lipsit de un copil, ºi nici masã comunã sã n-aibã cu ei. ªi dacã cineva nu þine legea respectivã, ce am menþionat-o deja, sã fie învinovãþit de nelegiuire ºi pasibil de pedeapsã. bacã cineva ajunge atât de nestãpân în mânia sa contra pãrinþilor, cã împins de furie cuteazã sã omoare pe pãrinte, dacã mortul înainte de moarte îl iartã cu voinþã, de omorul sãu, dupã ce se va curãþi ca ..ntru un omor fãrã de voie, ºi dupã ce va suferi celelalte pedepse prescrise pentru speþa aceasta, sã fie nevinovat. Însã dacã pãrintele nu-l iartã, sã fie urmãrit conform multelor legi ce pedepsesc fapta aceasta. În adevãr, acela care ridicã viaþa aceluia ce i-a dat-o, atrage asupra capului sãu toate pedepsele pe care le poate merita cineva, atât din cauza violenþei, cât ºi a nelegiuirii sau a sacrilegiului sãvârºit; astfe.l cã, dacã ar fi cu putinþã de a ucide de mai multe ori pe copilul care la mânie a ucis pe tatãl sau pe mama sa, dreptatea ar cere sã fie supus mai multor morþi. ªi în adevãr, în care alt mod legea ar putea sã pedepseascã îndeajuns pe acela, cãruia legile nu-i dau voie sã omoare pe tatã-sãu sau pe mamã-sa, chiar în cazul când el n-ar putea sã-ºi scape viaþa de loviturile lor, decât cu primejdia vieþii lor ºi cãruia îi impun datoria de a rãbda mai degrabã orice, decât sã ajungã la extremitatea aceasta faþã de 278

LEGILE LEGILE Dacã într-o încãierare cu prilejul unei rãzvrãtiri, sau în vreo împrejurare asemãnãtoare, fratele ucide pe frate-sãu, dupã ce a fost lovit întâi ºi în apãrare legitimã, sã fie nevinovat, ca ºi cum ar fi ucis un vrãjmaº. Aceeaºi sancþiune ºi dacã un cetãþean sau un strãin omoarã într-o situaþie asemãnãtoare pe un cetãþean sau pe un strãin. ªi tot aºa, dacã un cetãþean omoarã pe un strãin, sau când un strãin omoarã pe un cetãþean sau când un sclav ucide pe un alt sclav, în aceleaºi împrejurãri. Dar dacã un sclav omoarã o persoanã liberã apãrându-se contra ei, va suferi aceleaºi sancþiuni ale legii, ca ºi ucigaºul de pãrinþi. ªi ceea ce am spus cu privire la cazul când pãrintele iartã pe fiu-sãu de omorul sãvârºit contra sa, are loc de asemenea în toate cazurile precedente, dacã acela ce este ucis iartã înainte de a muri pe ucigaºul sãu, oricine ar fi unul ºi celãlalt. Omorul se considerã atunci ca fãrã de voie; ºi pe lângã penitenþele prescrise, vinovatul sã pãrãseascã, conform legii, þara pe timp de un an. Legile acestea relative la omorurile sãvârºite cu violenþã, însã fãrã precugetare ºi Ia mânie, mi se par complete. Dupã acestea, trebuie sã legiferãm omorurile cu voinþã, din plinã rãutate ºi cu precugetare, la care cineva se lasã împins de tirania poftelor, a dorinþelor ºi a invidiei. CLINIAS: Bine zici. ATENIANUL: ªi mai întâi sã precizãm cât mai bine toate cazurile 10 câte sunt. Puterea cea mai mare o are lãcomia, când pune stãpânire pe un suflet sãlbãticit din pricina poftelor. Aceasta este îndeobºte starea acelora, ce sunt stãpâni þi de o dragoste foarte mare ºi foarte puternicã de avere care produce în inima omului o mulþime de dorinþe nesãþioase ºi nelimitate, izvorâte din caracterul lor ºi dintr-o rea educaþie. Cauza însã a relei educaþii se datoreºte faptului cã grecii ºi barbarii dau o însemnãtate prea mare averilor. Cãci punându-le înaintea celorlalte bunuri, când ele, de fapt, vin în al treilea rând, ei degradeazã atât pe urmaºii lor, cât ºi pe ei înºiºi. Nimic n-ar fi mai frumos ºi mai folositor tuturor statelor, decât de a desluºi tuturor adevãrul acesta relativ la avuþii, anume cã ele sunt fãcute pentru corp, ºi corpul în vederea sufletului; ºi cã prin urmare trebuie socotite pe a treia treaptã, dupã calitãþile corpului ºi acelea ale sufletului. ªi o asemenea convingere ne poate învãþa cã cel ce va sã fie fericit nu trebuie sã nãzuiascã numai sã fie bogat, ci sã devinã bogat prin mijloace cinstite ºi în mod 279

PLATON PLATON Cele spuse pânã aici sã fie socotite ca preludiu al legilor în materia aceasta. Este locul de a adãuga la acestea învãþãtura ce se dã acelora care se iniþiazã în mistere, cãreia ei îi dau mult crezãmânt, anume cã în iad sunt chinuri grele impuse unor asemenea omoruri; cã vinovatul, când începe o viaþã nouã, în mod necesar va suferi pedeapsa de drept natural, anume cã fiecare are sã sufere, întocmai ce a fãcut altora, ºi cã are sãi se ia viaþa prin acelaºi fel de moarte, de mâna altuia. Dacã cineva se pãtrunde de preludiul acesta ºi de teama unei asemenea pedepse, nu va mai fi nevoie sã se pronunþe legea ce urmeazã, pe care o Il legiferãm numai pentru cel ce nu ascultã învãþãtura noastrã. Oricine va omorî cu mâna sa, cu precugetare ºi în chip nedrept, pe un cetãþean oarecare, mai întâi sã fie gonit din societatea civilã ºi sã nu pângãreascã (cu prezenþa sa) nici templele, nici forul, nici portul, nici vreo altã adunare publicã, fie cã vreun om i-ar interzice intrarea sau nn; cãci legea îl opreºte ºi, oprindu-1, ea este de faþã întotdeauna ºi va fi de faþã în numele statului întreg. Toate rudele mortului, atât dinspre tatã, cât ºi dinspre mamã, inclusiv verii , care nu vor urmãri pe vinovat, precum sunt datori s-o facã, sau nu-l vor înºtiinþa despre interdicþia sa, vor atrage asupra lor crima ºi mânia zeilor, pe care legea, prin blestemele ei, o face sã treacã asupra capetelor lor. În al doilea loc, ucigaºul sã poatã fi chemat în judecatã de cãtre oricine va vrea sã rãzbune pe mort. Acuzatorul însã, dupã ce va împlini întocmai cele prescrise de cãtre zeu cu privire la purificãri ºi celelalte ceremonii ºi dupã ce va face denunþurile necesare, sã constrângã pe ucigaº a suferi pedeapsa prevãzutã de lege. Este lesne pentru legiuitor a hotãrî, în principiu, cã aceste ceremonii trebuie sã consiste din oarecare rugãciuni ºi sacrificii adresate divinitãþilor, a cãror atribuþie este sã vegheze, 280

LEGILE LEGILE Îmãri aceste pricini ºi, acestea fãcute fiind, sã introducã aceste acþiuni. Pricinile acestea se vor înfãþiºa înaintea aceloraºi judecãtori , care am zis mai sus cã sunt competenþi în materie de sacrilegiu. Vinovatul sã se condamne Ia moarte ºi, spre a-1 pedepsi pentru cutezanta ºi nelegiuirea sa, sã nu fie îngropat în þinutul celui ucis. Însã dacã a fugit ºi nu a voit sã stea Ia judecatã, sã fie exilat pe vecie; dacã va cãlca în urmã în vreo parte a þinutului celui ucis, oricare dintre rudele acestuia, ºi chiar oricare cetãþean ce-l va întâlni, sã-I omoare fãrã rãspundere; sau sã-I predea legat în mâinile juc!..cãtorilor, care au judecat procesul lui, ca sã fie ucis. Acuzatorul sã pretindã totdeodatã garanþi de Ia acela pe care-I acuzã. Acuzatul sã dea trei garanþi, declaraþi suficienþi de cãtre judecãtori, trei garanþi bogaþi, care sã fãgãduiascã sã-I asiste în judecatã Ia nevoie. Dacã nu voieºte sau nu poate sã dea garanþi, magistraþii sã se asigure de persoana lui, sã punã sã fie strict pãzit în închisoare ºi sã-I cheme Ia ºedinþa judecãrii procesului. Cine însã a uneltit moartea altuia, nu cu mâna sa, ci este autorul amorului sãvârºit prin voinþa sa, însã prin fapta altuia ºi în unna unei trãdãri ºi în contra acestui (autor moral), dacã continuã sã rãmânã în cetate cu cugetul necurat, dupã ce a provocat omorul , sã se facã judecata în acelaºi mod, însã fãrã garanþi; dacã este condamnat, sã i se îngãduie însã înmormântarea în þinutul natal; celelalte formalitãþi vor fi aceleaºi ca mai sus. Aceeaºi sancþiune la omorurile comise personal sau prin altul între strãini sau între un cetãþean ºi un strãin sau invers, sau între sclavi, cu excepþia garanþilor, care nu se cer, cum am spus, decât în caz de omor cu propria sa mânã, când acuzatorul trebuie sã cearã în acelaºi timp garanþi de la acel pe care-I acuzã. Dacã un sclav omoarã pe un om liber, fie cu mâna sa, fie cu mâna altuia, ºi dacã crima se probeazã în justiþie, cãlãul cetãþii sã-I ducã într-un loc de unde sã se poatã vedea mormântul mortului ; ºi dupã ce 1-o bate cu nuielele atât timp cât îi va plãcea acuzatorului, dacã nu-ºi dã sufletul sub lovituri, sã fie executat. Dacã cineva omoarã un sclav , care nu-i fãcea nici un rãu , de teamã ca el sã nu destãinuie oarecare fapte necinstite ºi rele, sau dintr-un motiv asemãnãtor, sã fie pedepsit pentru omorul acestui sclav, cum ar fi pedepsit pentru omorul unui cetãþean. Dacã însã se petrec fapte, pentru care este trist 12 ºi dureros sã prescrii legi, ºi nici sã nu le Iegiferezi nu se poate, anume un 28 1

PLATON PLATON graniþele þãrii, ºi va fi lãsat acolo, dupã prevederea legii. Dar ce pedeapsã vom da ucigaºului a ceea ce este mai aproape ºi mai scump pe lume, vreau sã zic, sinucigaºului, care îºi curmã, în ciuda destinului, firul zilelor sale, când nu e împins la aceasta de o nenorocire îngrozitoare ºi inevitabilã, ivitã pe neaºteptate, nici de vreo infamie care sã-i facã viaþa urâtã ºi nesuferitã, dar care, dintr-o slãbiciune ºi fricã foarte mare, se condamnã singur la pedeapsa aceasta, pe care n-o meritã? Numai lli i ..tiu care sunt slujbele trebuitoare pentru ispãºirea crimei ºi pentm ' in..·.rupikiunca vinovatului. Astfel rudele cele mai de aproape ale mortului 282

LEGILE LEGILE Dacã o vitã de povarã sau orice alt dobitoc omoarã un om, rudele cele mai de aproape ale mortului sã aducã cazul la cunoºtin..ajudecãtorilor, afarã de cazul când un asemenea accident ar avea loc Ia jocurile publice. Judecãtorii aceºtia, aleºi dintre agronomi, dupã voinþa rudelor ºi în numãrul dorit de cãtre ele, vor instrui afacerea; dobitocul vinovat va fi ucis ºi aruncat pesce hotarele þãrii. Dacã un lucru neînsufleþit -nu vorbesc de trãsnet ºi celelalte sãgeþi repezite de mâna zeilor -ia viaþa unui om, fie prin cãderea sa, sau prin cãderea omului, ruda cea mai apropiatã a mortului sã ia ca judecãtor pe unul ..in vecinii lui, ºi sã se justifice înaintea lui de accidentul acesta, el ºi toatã familia sa. Lucrul neînsufleþit se va arunca peste hotarele þãrii , cum s-a prescris ºi pentru animale. Dacã se gãseºte un cadavm, fãrã sã se ºtie ucigaºul, ºi dacã acesta nu se poate descoperi, cu toate cercetãrile cuvenite, se vor face aceleaºi publicaþii ca ºi în celelalte cazuri: vinovatul, oricare ar fi, va fi acuzat de omor ºi, dupã ce se va da verdictul, un pristav va înºtiinþa cu voce tare, în piaþa publicã, cã cel ce a ucis pe cutare, ºi care este vinovat de omor, sã nu mai viziteze templele ºi sã iasã din þara celui ucis, sub pedeapsã, dacã este descoperit ºi recunoscut, de a fi executat ºi azvârlit fãrã înmormântare peste hotarele þãrii celui ucis. Aceasta sã fie legea în vigoare cu privire la omor ºi cele ce þin de materia aceasta numai pânã aici se trateazã. Iatã acum persoanele ce este îngãduit a le omorî ºi împrejurãrile când amorul este îngãduit. Dacã cineva vede noaptea în casa sa un hoþ, ce vrea sã-i fure avutul, ºi dacã îl omoarã, sã fie nevinovat; ºi dacã omoarã, apãrându-se, pe un jefuitor, sã fie nevinovat. Dacã cineva silueºte pe o femeie liberã sau pe un fiu, spre a-ºi satisface pofta de dragoste, sã fie ucis fãrã nici o rãspundere, fie de cãtre cel violat, fie de cãtre tatãl sãu, sau de cãtre fraþi, sau de cãtre copii. Orice soþ ce prinde pe cineva siluind pe femeia sa, dacã omoarã pe adulter, sã fie nevinovat dupã lege. Omorul sãvârºit spre a scãpa viaþa tatãlui sãu, mamei sale, copiilor, fraþilor, femeii sale, în cazul unui atac nedrept, sã fie cu totul nevinovat. Sã rãmânã deci 13 283

PLATON PLATON Rãnile ºi mutilãrile pricinuite de rãni sunt, dupã omoruri, faptele cele mai grave; ºi omul cel mai neînsemnat poate sã legifereze relativ la cazurile acestea. Rãnile, aºadar, ca ºi omorurile, trebuie deosebite în douã clase: unele fãrã voie, fie din mânie, de teamã; altele sãvârºite cu voinþã ºi cu precugetare. Însã mai întâi trebuie fãcutã o prelegere relativã la capitolul acesta: Oamenii au nevoie de legi ºi trebuie sã asculte de ele, altfel nu s-ar deosebi întru nimic de dobitoacele înzestrate cu cea mai mare sãlbãticie. Cauza acestui fapt este cã natura nimãnui nu este aºa de desãvârºitã, sã înþeleagã foloasele ce revin oamenilor din traiul în societate, ºi sã poatã ºi sã voiascã a face cele recunoscute de bune. Cãci mai întâi este lucru greu a înþelege cã politica adevãratã ºi sãnãtoasã trebuie sã aibã în vedere binele obºtesc, iar nu binele particular, pentru cã interesul comun leagã împreunã pãrþile statului, iar interesul particular le desparte: prin urmare, publicul ºi particularii sã-ºi caute folosul lor mai degrabã în sãvârºirea binelui obºtesc, decât în aceea a binelui particular. ªi în al doilea loc, chiar dupã ce cineva a înþeles cã aºa este natura lucrurilor, dacã s-ar gãsi stãpân absolut într-un stat, fãrã sã aibã sã dea socotealã cuiva, ar fi peste putinþã sã rãmânã credincios acestei maxime, ºi sã-ºi orânduiascã activitatea sa, astfel ca binele obºtesc sã aibã întâiul loc în stat în toatã viaþa sa, iar binele particular sã-i fie subordonat. Cã natura muritoare a omului va împinge totdeauna pe om sã doreascã sã aibã mai mult decât ceilalþi ºi sã nu se gândeascã decât la interesul sãu personal , pentru cã ea fuge de durere ºi aleargã dupã plãcere în mod nechibzuit. Ea va pune aceste douã aplecãri mai presus de ceea ce este mai drept ºi mai bine ºi, orbindu-se singurã, se va zdrobi în cele din urmã de toate nenorocirile atât ea însãºi, cât ºi statul întreg. Cãci dacã vreun om, iubit de zei chiar de la naºtere, ºi înzestrat cu o fire perfectã, ar putea înþelege în toate urmãrile lui principiul acesta, n-ar mai avea nevoie de legi sã-I îndrepte; pentru cã nici o lege, nici o orânduire nu este mai bunã decât ºtiinþa, ºi nu este drept ca mintea sã fie supusã sau sclavã la nimic, ci sã 284

LEGILE LEGILE Acum sã edictãm ce trebuie sã pãþeascã sau sã plãteascã acela, care a rãnit pe un altul sau 1-a vãtãmat într-un mod oarecare; aci îi vine Ia îndemânã oricui sã ne întrebe relativ la cazurile acestea: ce fel de ranã a fãcut, pe cine, cum ºi când? ºi alte nenumãrate întrebãri relative la împrejurãrile schimbãtoare ale infracþiunii ºi care dau tot atâtea speþe deosebite. Nu ne este îngãduit, poate, sã lãsãm specificãrile acestea în seama judecãtorilor, precum nici sã le facem noi o enumerare completã în lege. Cãci mai întâi este un punct, despre· care trebuie sã le lãsãm lor decizia: dacã faptul a avut loc sau nu. De altfel, aproape cã nu este cu putinþã a sancþiona toate felurile de infracþiuni mari ºi mici, de a prevedea pedepse ºi amenzi pentru toate ºi a nu lãsa nimic Ia hotãrâreajudecãtorilor. CLINIAS: Atunci ce hotãrâre sã luãm? ATENIANUL: Unele speþe sã le lãsãm la decizia judecãtorilor, iar pe altele sã le sancþionãm noi. CLINIAS: Dar care sunt speþele ce trebuie lãsate sã le decidã judecãtorii, ºi care acelea, ce le vom sancþiona noi? ATENIANUL: Este locul sã desluºesc chestiunea aceasta. Una dintre 14 cele mai mari neorânduieli, ce pot avea loc într-un stat, este priveliºtea ce o dau tribunalele slabe ºi mute, care ascund judecãþile lor de cunoºtinþa publicului ºi îºi dau sentinþele cu uºile închise; sau, ceea ce este ºi mai dureros, faptul cã în aceste tribunale nu se þine nici o liniºte; e un zgomot acolo ca la teatru; spectatorii se împart în tabere, fiecare cu avocatul ei preferat, laudã pe unul, criticã pe altul cu strigãte, ºi în mijlocul zãpãcelii acesteia judecãtorii îºi dau sentinþa. Este un lucru foarte trist, când un Iegiuitor e silit sã facã legi pentru asemenea tribunale; dar, în fine, când nu are încotro, singurul lucru ce-i rãmâne de fãcut, când legifereazã pentru un stat aºa de nãrãvit, este sã nu lase pe seama hotãrârii judecãtorilor decât sancþiunea cazurilor celor mai uºoare, prevãzând el însuºi în termeni preciºi sancþiunea aproape a tuturor cazurilor. Din contrã, într-un stat, unde tribunalele sunt organizate cât se poate de bine, unde judecãtorii sunt oameni cu educaþie ºi sunt aleºi în urma unor severe examene, este drept, 285

PLATON PLATON ªi acum iatã articolul relativ Ia rãniri: Cine, cu gândul de a ucide un cetãþeah -las Ia o parte cazul când legea dã voie -nu reuºeºte decât sã-l rãneascã, nu meritã nici compãtimire, nici mai multã iertare, întrucât a rãnit cu gândul de a omorî, decât dacã ar fi sãvârºit un omor; ºi ar trebui sã fie chemat la judecatã ca omorâtor. Totuºi, având în vedere soarta sa, care n-a ajuns în culmea nenorocirii, ºi geniul care a avut milã de el ºi de rãnit, ºi a abãtut de deasupra unuia lovitura mortalã ºi a scãpat pe celãlalt de soarta ºi nenorocirea cea mai funestã; din recunoºtinþã faþã de acest geniu ºi spre a nu ne împotrivi hinefacerii lui, sã nu i se califice fapta ca omor, ºi sã fie relegat într-o cetate vecinã, cu dreptul de a se folosi tot restul zilelor de avutul sãu. Dacã, pe deasupra, a mai adus vreo daunã rãnitului, sã-I desdãuneze dupã evaluarea tribunalului ce va judeca pricina, acelaºi ce ar fi judecat dacã rãnitul ar fi murit din cauza rãnilor primite. Dacã un fiu rãneºte pe tatã-sãu sau pe mamã-sa, sau un sclav pe stãpânu-sãu, cu precugetare, sã se pedepseascã cu moartea. Sã se pedepseascã de asemenea cu moartea fratele sau sora, ce rãnesc pe fratele sau sora lor, dacã se adevereºte cã au fãcut-o cu premeditare. Dacã o femeie rãneºte pe bãrbatul sãu, ori dacã bãrbatul rãneºte pe femeia sa, cu gândul de a scãpa de ei, sã fie exilaþi pentru totdeauna. Dacã au copii mici, fie bãieþi, fie fete, sã se numeascã tutori sã le administreze averea ºi sã aibã grijã de ei, ca ºi cum ar fi orfani; dacã sunt mai mari, sã li se îngãduie folosinþa averii lor, dar sã nu fie þinuþi a întreþine pe pãrintele exilat. Dacã cel cãruia i s-a întâmplat nenorocirea aceasta n-are copii, rudele din partea bãrbaþilor, cât ºi cele din partea femeilor, pânã la gradul de vãr, sã þinã un consiliu în care, în înþelegere cu pãzitorii legii ºi cu preoþii, sã aleagã un moºtenitor, care va fi proprietarul celei de-a cinci mii patruzecea casã în locul 286

LEGILE LEGILE Limitele obiectelor nu se ating totdeauna, pe cât se pare, ci relativ Ia 15 acelea care au între ele un spaþiu, care atinge amândouã limitele; acest spaþiu este mijlociu între amândouã. Am spus cã nedreptãþile sãvârºite Ia mânie sunt de felul acesta, mijlocii între infracþiunile cu voinþã ºi cele fãrã de voie. Astfel, oricine va face o rãnire la mânie, dacã rana se poate lecui, sã plãteascã îndoitul daunei; dacã nu se poate vindeca, împãtritul. Chiar dacã rana se vindecã, însã dacã deformeazã pe rãnit, ºi-1 face de râs, sã plãteascã iarãºi împãtrit. Dacã rana aduce o daunã nu numai aceluia ce o suferã, ci ºi statului, deoarece îi rãpeºte patriei un sprijin în contra vrãjmaºilor, pe lângã celelalte pedepse, sã fie condamnat a plãti o despãgubire statului, anume: pe lângã serviciul sãu militar, sã mai se ducã la ºi în locul aceluia care nu mai este în stare; ºi, dacã nu îºi face aceasta, oricine sã aibã dreptul a-1 acuza de dezertare. Judecãtorii, care I-au condamnat, sã decidã valoarea amenzii, dacã trebuie sã fie îndoitã, întreitã sau împãtritã. Dacã un frate rãneºte pe un frate tot Ia mânie, rudele sale dinspre tatã ºi dinspre mamã, pânã la veri, atât bãrbaþi cât ºi femei, se vor reuni ºi, dupã 287

PLATON PLATON Dacã un sclav rãneºte la mânie o persoanã liberã, stãpânul sãu sã-I predea rãnitului, sã-I pedepseascã el însuºi. Dacã nu-l predã, sã achite el însuºi dauna. Dacã cineva se plânge cã acuzaþia nu este decât o fraudã a servului ºi a rãnitului, sã aducã cazul înaintea judecãþii. Dacã pierde, sã plãteascã întreitul daunei; dacã câºtigã, sã aibã acþiune de fraudã (ºicanã, ºantaj) contra autorului unei asemenea învoieli cu sclavul sãu. Oricine rãneºte fãrã de voie o persoanã sã plãteascã numai dauna; cãci nici un Iegiuitor nu poate sã facã nimic împotriva cazurilor fortuite. Judecãtorii sã fie aceiaºi ca pentru rãnirile fãcute de copii pãrinþilor; ei trebuie sã evalueze dauna. Toate infracþiunile, despre care vorbirãm, sunt în clasa faptelor violente; în aceeaºi clasã intrã ºi toate felurile de loviri ce se aduc corpului . latã cum trebuie sã cugete despre faptele acestea orice bãrbat, copil, femeie: cã bãtrâneþea este mai vrednicã de respect ca tinereþea, în faþa zeilor ºi a tuturor oamenilor care vor sã fie fericiþi ºi în siguranþã; cã este prin urmare o priveliºte ruºinoasã ºi urâtã de cãtre divinitate , de a vedea într-un oraº un bãtrân schingiuit de un tânãr; ºi cã, din contrã, orice tânãr, lovit de un bãtrân, trebuie sã sufere cu rãbdare efectele mâniei sale, asigurându-ºi sic însuºi acelaºi respect la bãtrâneþe. Sã fie hotãrât astfel: Oricine sã respecte prin fapte ºi vorbe pe cei mai în vârstã ca ei; sã socoteascã ºi sã priveascã, ca pe tatã-sãu ºi mamã-sa, pe orice persoanã care are douãzeci de ani mai mult ca ei. Din veneraþie pentru zeii ce privegheazã la naºterea oamenilor, sã nu cuteze nimeni sã loveascã pe aceia mai în vârstã, care ar fi putut sã le fie pãrinþi. Pentru acelaºi motiv, sã nu loveascã pe strãinul, fie aºezat la noi de vreme îndelungatã, fie sosit de curând; sã nu cuteze sã-I loveascã, fie atacându-l, fie apãrându-se. Dar dacã un strãin a cutezat sã-i loveascã, dacã cred cã trebuie sã fie pedepsit, sã-I aducã în faþa tribunalului astinomilor, abþinându-se de a-l lovi , spre a-i insufla prin gestul acesta ºi mai multã silã 288

LEGILE LEGILE Dacã cineva loveºte pe o persoanã de vârsta sa sau mai în vârstã, dar fãrã copii, dacã un moºneag loveºte pe alt b&trân, sau un tânãr pe alt tânãr, cel lovit sã se apere cu mâinile goale, fãrã arme, cum este natural. Oricine, mai în vârstã de patruzeci de ani, dacã cuteazã sã se batã cu cineva, fie cã începe el , sau se apãrã, sã fie calificat de caracter grosolan, brutal , josnic ºi aceastã calificare sã-i fie pedeapsa meritatã. Cine va asculta de poveþele acestea, se va îndruma lesne; cine însã le nesocoteºte ºi nu þine seamã de îndemnurile noastre , va primi gata legea urmãtoare: Cine loveºte pe un cetãþean mai bãtrân ca el, cu douãzeci de ani ºi mai mult, mai întâi acel ce este de faþã, dacã nu este nici de o vârstã, nici mai tânãr ca acei ce se bat, sã sarã sã-i despartã; altfel sã fie prin lege calificat de om rãu . Dacã e de o vârstã sau mai tânãr decât cel lovit, sã-I apere ca pe frate-sãu, pe tatã-sãu sau bunicu-sãu. Pe deasupra, cine îndrãzneºte sã loveascã pe un altul mai bãtrân ca el, sã fie, cum s-a zis, chemat Ia judecatã pentru lovire, ºi dacã se adevereºte, sã fie þinut Ia închisoare cel puþin un an, astfel cã dacã judecãtorii îl condamnã la mai mult, va fi þinut închis tot timpul hotãrât prin sentinþa lor. Dacã un strãin, aºezat sau nu în cetate, loveºte pe cineva mai bãtrân cu douãzeci de ani sau mai mult, aceeaºi lege se va aplica cu privire Ia îndatorirea ce o impune trecãtorilor sã sarã în ajutor. Strãinul care nu s-a aºezat la noi, dacã este condamnat de judecatã într-o afacere asemãnãtoare, sã fie þinut în închisoare doi ani; strãinul domiciliat în þarã, trei ani, fiindcã a cãlcat legile, numai dacã sentinþa nu cuprinde închisoare ºi mai îndelungatã. Cei ce vor fi fost de faþã ºi nu vor fi dat ajutor celui atacat, precum ordonã legea, sã plãteascã amendã o minã, dacã sunt din clasa întâi, cincizeci de drahmeytacã sunt din a doua, treizeci, dacã sunt din a treia, ºi douãzeci, cei patra. Tribunalul competent pentru asemenea procese sã fie alcãtuit din generali de armatã, din taziarhi , din filarhi ºi din ilarhi . Printre legi, sunt unele fãcute pentru oamenii buni ºi n-au alt scop 17 decât sã-i înveþe arta de a trãi în unire ºi în pace cu concetãþenii lor; altele sunt menite pentru oamenii rãi , pe care o educaþie bunã n-a reuºit sã-i 289

PLATON PLATON Oricine va cuteza sã loveascã pe tatãl sãu, pe mamã-sa sau vreunul dintre moºii sãi, fãrã sã se teamã de mânia zeilor din cer, nici de pedeapsa ce-I aºteaptã în infern (iad), cãlcând legile, ca ºi cum ar ºti, ceea ce de fapt nu cunoaºte câtuºi de puþin, ºi în dispreþul tuturor legilor tradiþionale de pretutindeni din vechime, sã se trateze cu oarecare leac extrem, spre a-1 abate de Ia o asemenea faptã. Ori moartea nu este leacul cel din urmã, ci mai degrabã chinurile, ce se zice cãi se pregãtesc în iad ºi care, deºi foarte reale, nu fac nici o întipãrire asupra unor suflete de teapa asta, pentru cã altminteri n-ar exista nici pari ci duri, nici vreo altã încercare de lovire nelegiuitã sãvârºitã de copii contra pãrinþilor. Este deci necesar ca pedepsele cu care se vor pedepsi în viaþa aceasta felul acesta de crime sã nu fie mai prejos, dacã se poate întru nimic, faþã de chinurile iadului. Acestea hotãrâte, iatã legea ce credem cã trebuie edictatã: Oricine, dacã nu a fost în stare de nebunie, cuteazã sã loveascã pe tatã-sãu, pe mamã-sa sau pe mamele ºi taþii acestora; mai întâi toþi cei de faþã sã dea ajutor, ca ºi în cazurile de mai sus. Strãinul stabilit Ia noi, ce va fi sãrit în ajutorul pãrinþilor, sã fie aºezat la locurile de cinste la jocurile publice; dacã nu a dat ajutor, sã fie exilat pentru totdeauna. Strãinul nedomiciliat va primi laude, dacã a venit în ajutorul lor, dacã nu, sã fie mustrat. Sclavul ce va fi dat ajutor, sã fie liberat; dacã nu, sã i se dea o sutã de lovituri din ordinul agoranomilor, dacã faptul s-a petrecut în piaþa oraºului, sau din ordinul astinomilor, dacã a avut parte în orice altã parte a oraºului; iar dacã faptul are loc la þarã, din ordinul agronomilor. Orice cetãþean prezent Ia violenþa aceasta, om, femeie, copil, va respinge atacul acestui fiu denaturat, strigându-i nelegiuit; dacã nu fac acest lucru, sã cadã asupra lor blestemele lui Zeus rãzbunãtor al drepturilor de rudenie ºi al sângelui. Cât despre cel calificat cã a lovit pe pãrinþii sau moºii sãi, sã fie mai întâi gonit pentru totdeauna din cetate ºi exclus din toate locurile sacre din restul þãrii. Agronomii sã punã sã batã cu bãþul, dupã plac, pe oricine scapã din vedere sã-i goneascã. Dacã vine din nou în cetate, sã fie pedepsit cu moartea. Orice persoanã liberã, care mãnâncã, bea sau are orice altã relaþie cu el sau care întâlnindu-1 îl atinge cu voinþã, sã nu mai calce în nici un 290

LEGILE LEGILE Dacã un sclav loveºte un om liber, tie strãin, fie cetãþean, martorul sã sarã în ajutor sau sã plãteascã amenda specificatã pentru clasa lui . Sã lege pc sclav cu ajutorul celui lovit ºi sã-I predea celui maltratat. Acesta îl va împiedica, ºi dupã ce îi va da atâtea lovituri, câte îi va plãcea, fãrã ca totuºi sã aducã nici o pagubã stãpânului sclavului, îl va da înapoi ca sã-i aplice legea urmãtoare: Orice sclav ce loveºte, fãrã ordinul magistraþilor, o persoanã liberã, va fi predat legat stãpânului sãu de cãtre acela pe care 1-a lovit; ºi stãpânu-sãu îl va þine în fiare, pânã ce sclavul va dobândi iertare de la persoana pe care a lovit-o. Legile acestea se vor aplica ºi femeilor, fie cã ele se bat între ele, fie cã bat pe bãrbaþi sau cã sunt lovi te de cãtre bãrbaþi.

CARTEA a X-a

ªi dupã lovirile ce se aduc corpului sã edictãm, ca principiu, legea aceasta contra oricãrui act de violenþã: Sã nu ia ºi sã nu-ºi însuºeascã nimeni vreun bun al altuia; sã nu uzeze de nici un bun care e al vecinului, fãrã voia lui, cãci din cãlcarea acestei legi au provenit, provin ºi vor proveni toate relele despre care am vorbit. Printre celelalte infracþiuni, cele mai grave sunt faptele de neînfrânare ºi necumpãtare ale tinerilor, când au ca obiect cele sfinte., ºi iarãºi cele mai nelegiuite sunt acelea care se referã la lucruri sfinte ce intereseazã statul întreg sau un trib sau orice specie de comunitate. În al doilea loc vin crimele ce ating cultul particular ºi domestic ºi sfinþenia mormintelor. În al treilea loc, lipsa de respect faþã de pãrinþi , crimã ce nu va fi confundatã cu acelea de care s-a vorbit mai sus. În al patrulea loc, ultragiile aduse magistraþilor, când fãrã a se þine seamã de caracterul lor, ºi fãrã învoirea lor, cineva ia sau duce cu el sau se foloseºte de un lucru ce le aparþine. În al cincilea loc, orice faptã care vatãmã drepturile cetãþeanului ºi atrage asprimea dreptãþii dupã ea. Este necesar a înfrâna printr-o lege toate aceste neorânduieli. Relativ Ia rãpirea de lucruri sacre, fie cã are loc cu violenþã sau în ascuns, s-a spus sumar ce pedeapsã trebuie sã i se dea. E necesar a hotãrî acum ce osândã se va da aceluia care insultã pe zei prin vorbe sau fapte, dând mai întâi îndemnul urmãtor: Cine crede cã existã zei nu va face niciodatã nici o faptã nelegiuitã, nici nu va rosti vreodatã vreo vorbã injurioasã. Nelegiuirea aceasta poate avea loc numai în unul din aceste trei cazuri: ori crede cã nu existã zei, cum zisei, ori în al doilea loc, crede cã 292

LEGILE LEGILE existã, însã ei n-au nici o grijã de oameni; ori al treilea, cã este lesne a-i corupe cu jertfe si cu rugãciuni. CLJNIAS : Ce vom face cu ei, sau ce le vom spune unor ase..enea oameni? ATENIANUL: Bunul meu amic, mai întâi sã ascultãm cele ce prevãd cã ne vor replica ei cu trufie ºi dispreþ. CLINIAS: Ce oare? ATENIANUL: Cam acestea, cu ironie: Oaspeþi din Atena, Lacedemona ºi din Cnosos, aveþi dreptate. Printre noi, unii cred cã nu existã zei alþii cã existã ºi cã sunt astfel precum ziceþi voi. Aºadar, cerem de la .. voi, precum ºi voi aþi cerut în legile voastre, ca pânã ce nu începeþi a ne ameninþa cu asprime, sã încercaþi mai întâi a ne ºi a ne proba aducând dovezi suficiente, cã existã zei ºi cã sunt prea buni ca sã se lase corupþi de niscaiva daruri, ca sã se abatã de la calea dreptãþii. Auzim acum lucrurile astea ºi multe altele spuse de cãtre oameni consideraþi învãþaþi , poeþi , oratori , prezicãtori ºi preoþi ºi alþii nenumãraþi , însã noi nu ne convertim, aºa ca sã putem preveni faptele rele, ci doar le cãutãm leacul, dupã ce le-am sãvârºit. Astfel cã pretindem de niºte legiuitori nu severi, ci clemenþi, aºa cum vã afirmaþi voi , sã încercaþi mai întâi sã ne convingeþi , expunându-ne adevãruri, dacã nu mai frumoase decât ale altora, cel puþin mai verosimile, care sã probeze cã existã zei. Poate cã vom crede. Dacã vã rugãm ceva drept, daþi-vã osteneala sã ne luminaþi în neºtiinþa noastrã. CLINIAS: Oaspe, þi se pare anevoie a proba cã existã zei? ATENIANUL: Cum? CLINIAS: ºi soarele ºi celelalte astre ºi universul cu miºcãrile lor circulare regulate, apoi ordinea periodicã aºa de frumoasã a timpurilor, deosebite în ani ºi luni, în urmã faptul cã toate neamurile, atât greci, cât ºi barbari, cred cã existã zei, nu sunt dovezi suficiente? ATENIANUL: Amicul meu, mã tem -nu voi spune niciodatã cã mi-e ruºine -cã necredincioºii ne vor dispreþui oarecum. Voi nu ºtiþi ce-i face sã cugete deosebit decât ceilalþi. Credeþi cã numai nestãpânirca plãcerilor ºi neînfrânarea în pofte îi pornesc cãtre viaþa nelegiuitã? CLINIAS: Dar care alt motiv mai este, oaspe? ATENIANUL: O cauzã pe care voi n-aþi putea s-o ghiciþi ºi care

Lrcbuie sã vã rãmânã necunoscutã vouã, care trãiþi deprute de ceilalþi greci. CLINIAS: Bine, care este ea? · 293

PLATON PLATON înalte ºtiinþe. CLINIAS: Ce vrei sã zici? ATENIANUL: La noi sunt multe scrieri, unele în versuri, altele în prozã care, dupã câte aud, nu sunt cunoscute Ia voi, datoritã superioritãþii guvemãmântului vostru. Cele mai vechi din aceste scrieri ne spun, relativ la zei, cã primul lucru care a luat fiinþã a fost cerul ºi celelalte corpuri. Dupã aceastã întâia creaþie, la oarecare interval de timp, autorii aceºtia pun naºterea zeilor, ne povestesc crearea lor ºi purtarea lor unii faþã de alþii. Nu este uºor a hotãrî dacã istoriile acestea aduc vreun folos sau nu ascultãtorilor, graþie vechimii lor. Dar n-aº putea sã le laud vreodatã, nici sã afirm cã sunt folositoare ºi potrivite spre a insufla respectul ºi atenþia datorate pãrinþilor ºi cã ar fi în principiu expuse cu rost. Sã lãsãm deci cele scrise de cãtre cei vechi relative la generaþia zeilor ºi fie judecate cum or vrea zeii. Sã venim la scriitorii noºtri modemi ºi sã arãtãm, învinuindu-i, cum scrierile lor propagã nenumãrate rele. Iatã efectul ce produc cuvintele lor. Când aducem argumente, tu ºi eu, sã probãm cã existã zei, ºi când arãtãm cã soarele, luna, astrele, pãmântul sunt zei ºi fiinþe divine, cei de, pãrerea acestor învãþaþi modemi ne rãspund cã toate aceste astre sunt numai pãmânt ºi piatrã, neînzestrate cu suflet ºi nici cu vreo putere de a îngriji de soarta oamenilor, ºi dovezile lor spre a convinge sunt expuse abil. CLINIAS: Oaspe, pãrerea expusã de tine e anevoie de combãtut, chiar când ar fi un singur reprezentant al lor, iar când sunt mai mulþi , pare ºi mai anevoie. ATENIANUL: Ce-i de fãcut? Care-i hotãrârea noastrã? Sã ne apãrãm noi, ca ºi cum am fi învinuiþi de cãtre cineva, în faþa unor atei, care ne-ar acuza pe noi cei chemaþi în judecatã, din cauza legiuirii noastre, cã rãspândim idei periculoase, când afirmãm în legile noastre cã existã zei? Ori, lãsând sã treacã pentru un moment adevãratã învinuirea lor, sã ne întoarcem la legile noastre, pentru ca preludiul (expunerea de motive) legilor noastre sã nu se lungeascã prea mult? Expunerea noastrã s-ar extinde prea mult, dacã am vrea sã le probãm ateilor, punctele pe care ei spuneau cã e necesar sã le dovedim ºi totdeodatã sã le forþãm respectul ºi sã-i facem sã lepede erorile ce trebuie respinse, ºi numai la urmã sã formulãm în fine legile. CLINIAS: Dar, oaspe, precum ne-am repetat într-un scurt rãstimp de mai multe ori, nici acum nu se cuvine sã facem economie de vorbe, cãci, 294

LEGILE LEGILE cum se zice, nu ne goneºte nimeni de la spate. Altfel, am fi ridicoli ºi vrednici de dispreþ, dacã s-ar afla cã preferãm concizia în locul b!nelui. Avem cel mai mare interes sã înfãþiºãm cuvântarea noastrã în mod elocvent ºi plauzibil, cã existã zei, cã sunt buni ºi cã þin Ia dreptate mult mai strict decât oamenii. Acesta ar fi preludiul cel mai frumos ºi cel mai bun. Sã nu ne dãm învinºi ºi, fãrã sã ne grãbim ºi nici sã scãpãm ceva din vedere, în mãsura puterii noastre de a convinge despre problema aceasta, sã ne silim pe cât putem sã o desluºim cât mai complet. ATENIANUL: Vorbele tale parcã sunt rugãciuni, aºa te arãþi de zelos; nu-mi este îngãduit de a mai întârzia multã vreme. Cum ar putea cineva sã se vadã fãrã mânie silit sã probeze cã existã zei? Cum sã nu vadã cu ochi rãi ºi sã urascã oricine pe aceia care au provocat ºi pricinuiesc ºi astãzi discuþiile acestea? Ca unii care n-au credinþã în lecþiile religioase, supte din · pruncie o datã cu laptele, auzite din gura doicilor ºi mamelor lor, lecþii pline de farmec ce li se dãdeau când într-un ton glumeþ, când în chip serios. În mijlocul pregãtirii sacrificiilor au fost de faþã la rugãciunile pãrinþilor; au luat parte la spectacolele totdeauna miºcãtoare ºi plãcute copiilor, legate de sacrificii. Ei au vãzut victimele oferite zeilor de cãtre pãrinþii lor, cu cea mai caldã cucernicie pentru ei înºiºi ºi pentru copiii lor, ºi au auzit jurãmintele ºi rugãciunile pe care le înãlþau cãtre aceiaºi zei, într-un mod care arãta cât de adâncã este în sufletul lor credinþa în existenþa lor. Ei ºtiu, sau vãd cu ochii lor, cã grecii ºi barbarii se prosternã ºi se închinã la zei, Ia rãsãritul ºi apusul soarelui ºi al lunii , în toate împrejurãrile fericite sau nefericite ale lor, ceea ce aratã cât de profund cred aceste popoare în existenþa zeilor cât de departe sunt de a se îndoi de aceasta. ªi acum, în dispreþul atâtor ºi pentru motive fãrã nici un temei, cum cred toþi cei înzestraþi cu cât de puþinã minte, ne silesc sã le vorbim cele ce le vorbim acum! Cine ar putea sãri instruiascã pe aceºtia cu vorbe blânde ºi sã înceapã sã-i înveþe cã existã zei? Totuºi, trebuie sã îndrãznim, (cu sânge rece) pentru ca sã nu se spunã cã, pc când ei bat câmpii din pricina setei de plãceri, noi aiurãm, fiind aprinºi de mânie contra lor. Sã le dãm aºadar, celor cu mintea stricatã de asemenea principii, povaþa aceasta liniºtitã; sã spunem blând, cu mânia potolitã, unuia dintre ei: Fiul meu, eºti tânãr; cu vremea tu o sã-þi schimbi multe din pãrerile ce le ai acum ºi te vei opri la cele contrare; aºadar amânã pânã la vremea aceea judecata ta despre datoriile cele mai însemnate ale vieþii. Problemele, cãrora acum tu nu le dai nici o însemnãtate. sunt de fapt cele mai importante, adicã sã ai despre zei 295

PLATON PLATON poþi mai bine, pânã ce te vei convinge cã adevãrul e aºa sau sfãtuindu-te atât cu alþi oameni. cât ºi cu legiuitorul îndeosebi. În acest rãstimp nu cuteza sã faci ceva nelegiuit contra zeilor; cãci este datoria legiuitorului sã încerce chiar de acum ºi mai târziu sã te înveþe adevãrul relativ Ia chestiunile acestea. CLINIAS: Pânã aci, oaspete, povaþa ta a decurs cât se poate de bine. ATENIANUL: Desigur, Megillos ºi Clinias, însã fãrã sã ºtim, am intrat într-o doctrinã admirabilã. CLINIAS: Care? A TENIANUL: O învãþãturã pe care mulþi o socotesc drept cea mai înþeleaptã din toate. CLINIAS: Aratã-ne ceva mai clar. ATENIANUL: Sunt unii care zic cã toate lucrurile ce existã, au existat sau vor exista, îºi datoresc fiinþa lor sau naturii, sau artei, sau întâmplãrii. CLINIAS: Nu e adevãrat? ATENIANUL: Ba da; este recunoscut cã învãþaþii spun drept; totuºi sã-i urmãrim ºi sã vedem la ce pãreri ajung acei ce pleacã de la principiul acesta. CLINIAS: Bine. A TENIANUL: Este probabil, zic ei, cã pe cele mai însemnate ºi frumoase corpuri le creeazã natura ºi întâmplarea, iar lucrurile mai neînsemnate . arta , care, primind de la naturã materia primã ºi informã creatã dinainte, va plãsmui ºi fabrica toate lucrurile mai neînsemnate, ce le numim opere de artã ºi artificiale. CLINIAS: Cum înþelegi asta? 296

LEGILE LEGILE o parte la facerea lor; cã din aceste stihii neînsufleþite s-au fom1at în 'mmã celelalte corpuri mari, globul pãmântesc, soarele, luna ºi astrele; aceste prime elemente împinse încoace ºi încolo la întâmplare dupã însuºirile lor, amestecându -se, s-au alcãtuit împreunã potrivit naturii lor, cele calde cu cele reci, cele uscate cu cele umede, cele moi cu cele tari. Din acest amestec al contrarelor, produs necesar al întâmplãdi, s-au alcãtuit toate corpurile ce le vedem, cerul întreg cu toate corpurile cereºti, animalele ºi plantele, cu rânduiala timpurilor anului, pe care aceastã întocmire a adus-o. Toate acestea nu în virtutea unei inteligenþe, nici a vreunui zeu, nici a artei, ci, precum am zis, prin lucrarea naturii ºi intâmplãrii. Arta, posterioarã acestor douã plincipii, creatã din acestea în urmã, nãscocitii de fiinþe muritoare, ºi pieritoare ea însãºi , a dat naºtere cu mult timp în urmã acestor jucãrii deºarte, care n-au decât câteva trãsãturi de adevãr, ci sunt doar niºte întruchipãri asemãnãtoare între ele, cum sunt operele de picturã, de muzicã ºi celelalte arte înrudite cu acestea. Dacã sunt oarecare opere de artã mai puþin de nesocotit, acestea sunt cele ce îºi bazeazã efectele lor pe puterea naturii, ca medicina, agricultura ºi gimnastica. Politica însãºi are foarte puþin t..ren comun cu natura, ci în cea mai mare parte, se zice cã þine de artã; astfel ºi legiuirea nu este opera naturii, ci a artei, ºi tezele ei nu sunt adevãrate. CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Mai întâi, scumpul meu, ei susþin cã zeii existã nu ca o creaþie a naturii, ci o plãsmuire a artei, în virtutea oricãror legi; cã ei sunt alþii la diversele popoare, dupã cum fiecare neam s-a învoit sã-i instituie prin legi; cã morala este dupã naturã una, ºi alta dupã artã; în ce priveºte dreptul, nu existã câtuºi de puþin în naturã, dar cã oamenii se îndoiesc relativ la instituþia aceasta ºi hotãrãsc altfel despre aceleaºi obiecte ºi aceste hotãrâri sunt mãsura dreptului atât cil.t ele dãinuiesc, ºi bazate pe convenþia legilor, iar nu o creaþie a naturii. Acestea sunt, amicii mei, maximele pe care le predau tinerilor învãþaþii noºtri, atât particulari, cât ºi poeþi, repetând cã supremul drept este ceea ce dobândeºte cineva dupã ce l-a luat prin forþã. De aci nelegiuirea ce se strecoarã în sufletele tinerilor, o datã cu credinþa cã nu sunt zei, pe când legea prescrie contrarul; de aci rãzvrãtirile, în care fiecare trage spre viaþa potrivitã cu natura, care în fond constã numai în 297

PLATON PLATON ATEN lANUL: Adevãrat vorbeºti, Clinias. Ce crezi tu cã trebuie sã facã un legiuitor contra unei stãri de lucruri pregãtitã de mult timp? Sã stea în mijlocul cetãþii, ameninþând pe cetãþeni cã-i va denunþa, dacã nu cred cã existã zei, ºi dacã nu-ºi fac despre ei o reprezentare aºa cum prevede în acelaºi mod sã vorbeascã ºi despre moralã ºi dreptate ºi despre toate datoriile cele mai însemnate? În ce priveºte virtutea ºi viciul, sã-ºi formeze orice idee, pe care legiuitorul a zugrãvit-o în legile sale, ºi sã se cãlãuzeascã astfel în faptele lor; iar cel ce nu se supune legilor, unul sã fie condamnat la moarte, altul la lovituri ºi la închisoare, al treilea la infamie publicã, altul la sãrãcie ºi exil; însã fãrã sã adauge instrucþiunilor sale relativ la legile ce le sancþioneazã nici o atenuare, prin care sã le îmblânzeascã cât îi stã în putere? CLINIAS: Nicidecum, oaspete, însã, dacã existã o convingere cât de slabã despre adevãrurile acestea, legiuitorul, chiar de-ar fi unul mediocru, sã nu se descurajeze, ci, fãcându-se luntre ºi punte, cum se zice, sã sprijine legea cea veghe, dovedind cã existã zei , precum ºi toate punctele amintite de cãtre tine, precum ºi a lua apãrarea legii ºi a artei, ca sã arate cã ele au la bazã natura nu mai puþin decât arta însãºi, dacã e adevãrat cã-ºi trag originea din inteligenþã, dupã cum încearcã sã demonstreze vorbele tale, ºi cum cred ºi eu, în urma celor spuse de tine. ATENIANUL: Prea zelosule Clinias, nu-i va veni greu vulgului sã priceapã dovezile acestea, mai ales cã sunt aºa de lungi ºi prolixe? CLINIAS: Da' de unde, oaspete! Am zãbovit atâta cu discuþiile noastre despre beþie ºi muzicã ºi, când e vorba despre zei ºi celelalte probleme de aceeaºi specie, sã nu stãruim cât trebuie? ªi desigur unei legislaþii înþelepte îi aduce cel mai mare folos faptul cã prescripþiile ei legale sunt fixate prin scris, astfel cã ele pot sã dea socotealã de dispoziþiile lor, rãmânând neschimbate. Aºa cã, dacã discuþia aceasta este grea de înþeles la început pentru ascultãtori, sã nu ne temem, fiindcã chiar cel neînvãþat, recitind adesea aceste prescripþii, va putea sã le studieze ºi deºi lungi, dar dacã sunt utile, nu este nici un motiv raþional, ºi dupã pãrerea mea, nu este îmgãduit nimãnui sã nu le consolideze din toate puterile. MEGILLOS: Mi se pare, oaspete, cã Clinias are dreptate. 298

LEGILE LEGILE MEGJLLOS : Nimeni altul. ATENJANUL: Aºadar, spune-mi din nou, Clinias, cãci trebuie sã-mi fii tovar㺠în toatã discuþia aceasta, mi se pare cã cel ce susþine doctrina aceasta socoteºte cã focul, ºi apa, ºi pãmântul, ºi aerul sunt elementele primordiale, ºi cã sub numele de naturã nu înþelege altceva decât aceste elemente, pe când sufletul este creat din ele, dupã ele ºi prin ele; ºi nu numai cã se pare, dar chiar acest Jucm vrea în realitate sã ne dea a înþelege doctrina aceasta. CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: Fiindcã, pe Zeus, oare nu descop$!rirãm oarecum izvorul concepþiei smintite a oamenilor care au cercetat pânã acum problemele naturii? Examineazã lucrul cu cea mai mare luare-aminte, cãci avem un foarte mare interes sã arãtãm cã acei, ce seamãnã discursuri nelegiuite ºi le sugereazã ºi altora, nu argumenteazã bine, ci fals; mie unuia, aºa mi se pare cã stã chestiunea. CLINIAS: Ai dreptate, dar desluºeºte în ce punct s-au înºelat. ATENIANUL: Vãd bine cã trebuie sã încep o expunere ceva mai neobiºnuitã. CLINIAS: Nu teamã sã nu dar dacã nu despre zei, aceasta. este de ºovãit câtuºi de puþin, o, oaspete; înþeleg cã þi-e depãºeºti scopul legiuirii, dacã ne apucãm de discuþia aceasta, e alt mijloc de a justifica legile noastre relativ la afirmaþiile lor trebuie negreºit, scumpul meu amic, sã trecem prin digresiunea

A TENIANUL: Trebuie de pe acum sã dezvolt demonstraþia aceasta aproape cu totul nouã. Învãþãturile care au adus nelegiuirea au rãstumat rânduiala lucmrilor, luând calitatea de principiu primordial cauzei prime a creaþiei ºi a pieirii tuturor lucmrilor, ºi punând înaintea ei ceea ce nu existã decât în urma ei; de aici vin erorile lor referitoare Ia adevãrata naturã a zeilor. CLINIAS: Tot nu înþeleg. A TENIANUL: Se pare, prietene, cã aproape nici unul n-am ºtiut ce este sufletul ºi care sunt facultãþile sale. Ei n-au vãzut cã în toate privinþele, 299

PLATON PLATON Însã, dacã e aºa, nu trebuie sã deducem în mod necesar cã orice lucru, de aceeaºi naturã cu sufletul, este anterior celor ce þin de corpuri, sufletul fiind el însuºi anterior corpului? CLINIAS: Sigur. ATENIANUL: Prin urmare ºi cugetarea, ºi prevederea, ºi inteligenþa, ºi arta, ºi legea au existat înainte de cele duri ºi moi, de cele grele ºi uºoare; ºi de asemenea operele cele mari ºi cele dintâi, precum ºi lucrãrile cele dintâi pornesc de la artã; iar toate ce le produce natura ºi natura însãºi, dupã ideea falsã ce o au despre termenul acesta, sunt posterioare ºi subordonate puterii artei ºi inteligenþei. CLINIAS: Cum, ce idee falsã? ATENIANUL: Ei vor sã susþinã cã prin naturã se înþelege plãsmuirea primelor corpuri ºi prin aceste corpuri înþeleg elementele fizice; dar dacã reuºim a demonstra cã sufletul a fost plãsmuit întâi, iar nu focul ºi aerul, se va putea zice cu cea mai mare dreptate cã sufletul trebuie sã fie esenþa naturii , aceasta este rânduiala naturii , numai dacã se demonstreazã cã sufletul este anterior corpului; altminteri nu se stabileºte nimic. CLINIAS: Foarte adevãrat. A TENIANUL: ªi de acum sã ne echipãm spre a proba aceasta. CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Sã ne ferim aºadar de vreo chestiune înºelãtoare care, fiind nouã, ne-ar putea seduce pe noi, niºte bãtrâni, ºi scãpatã din mâinile noastre ne-ar face de râs, aºa încât sã pãrem doborâþi de încercãri neînsemnate, deºi ne.avântãm sufletul spre întreprinderi mari. Ia sã vedem ce e de fãcut: dacã câteºitrei am avea de trecut un râu repede, ºi eu, fiind cel mai tânãr, dar ºi mai cunoscãtor în materie de trecere de ape, v-aº propune sã încerc prin mine însumi, pe voi lãsându-vã în siguranþã, sã vãd dacã se poate sã-I treceþi ºi voi, mai bãtrânii, sau ce fel e apa; ºi dacã aº gãsi cã se poate trece, atunci ar fi rolul meu sã vã chem ºi sã vã ajut s-o treceþi cãlãuzindu-vã; dacã însã fapta aceasta ar fi peste puterile voastre, încercarea sã rãmânã fãcutã pe riscul meu; cred cã judecata mea n-ar fi tocmai nechibzuitã. Tot astfel chestiunea de faþã este repede ºi poate de netrecut pentru puterile voastre; aºadar, ca sã nu vã întunece ºi sã nu vã ameþeascã, târându-vã prea repede, ºi, întrebând pe niºte oameni 300

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ni se pare cã ai vorbit cât se poate de bine, ºi fã cum zici. ATENIANUL: Dacã am avut vreodatã nevoie sã ne rugãm spre a cere 6, sprijinul divinitãþii, trebuie s-o facem mai ales acum: sã ne rugãm deci din toate puterile noastre, cerând ajutorul zeilor, ca sã demonstrãm existenþa lor; ºi, sprijinindu-ne pe apãrarea lor, ca de o ancorã sigurã, sã ne îmbarcãm în discuþia de faþã. Ascultaþi, ceea ce pot rãspunde eu mai temeinic Ia întrebãrile urmãtoare: Oaspete, toate lucrurile sunt în repaos ºi nimic nu e în miºcare? Sau este tocmai dimpotrivã? Sau, în sfârºit, unele lucruri sunt în miºcare, iar altele în repaos? Eu rãspund cã o parte din ele sunt în miºcare, iar cealaltã parte în repaos. Dar nu sunt unele în miºcare, altele în repaos în oarecare spaþiu? -Negreºit. Nu sunt oare corpuri, care se miºcã fãrã sã-ºi schimbe locul ºi altele care ºi-1 s_chimbã? -Dupã cât se pare, vom rãspunde noi, prin corpurile care se miºcã fãrã a-ºi schimba locul voi înþelegeþi pe acelea al cãror centru rãmâne nemiºcat, cum se zice despre cercuri cã stau, deºi circumferinþa lor se învârteºte. -Da. Înþelegem cã în aceastã rotaþie, cercul cel mai mare precum ºi cel mai mic se rotesc deodatã prin aceeaºi miºcare care se transmite ºi celor mari ºi celor mici, proporþional mãrindu-se ºi micºorându-se în aceeaºi proporþie; acest lucru este izvorul câtorva fenomene minunate, aceeaºi forþã miºcãtoare imprimând în acelaºi timp cercurilor celor mari ºi celor mici o iuþealã mai mare sau mai micã, în proporþie; ceea ce mulþi s-ar aºtepta sã nu se poatã niciodatã. -Ai dreptate. -Prin corpuri care îºi schimbã locul miºcându-se, mi se pare cã tu înþelegi pe acelea pe care o miºcare de translaþie le face sã treacã fãrã încetare de Ia un loc Ia altul, ºi care uneori n-au decât un singur centru ca bazã a miºcãrii lor, alteori au mai multe, pe când se rostogolesc. Însã când se ciocnesc de altele, dacã se ciocnesc cu unele în repaos, se despart; dacã însã se ciocnesc cu corpuri miºcãtoare venite din partea opusã ºi îndreptate spre aceeaºi þintã, luând amândouã calea de mijloc a unei linii între cele douã direcþii iniþiale, capãtã o miºcare conjugatã. Afirm cã aºa se petrec lucrurile precum zici ºi tu. ªi desigur cele cu miºcare conjugatã cresc, cele cu miºcare despãrþitã descresc, atâta timp cât îºi pãstreazã forma lor constitutivã; dacã aceasta nu se pãstreazã, ele 30 1

PLATON PLATON CLINIAS: Care douã? ATENIANUL: Aceleaºi, cu privire la care se învârteºte discuþia de faþã. CLINIAS: Vorbeºte mai clar. A TENIANUL: Dacã nu mã înºel , era vorba despre suflet. CLINIAS : Da. A TENIANUL: Sã mai deosebim deci încã douã feluri de miºcãri: una care poate miºca alte corpuri, dar pe sine nu se poate miºca niciodatã; cealaltã, care însã se miºcã ºi pe sine ºi celelalte corpuri, prin compunere sau despãrþire, creºtere sau descreºtere, prin creare sau nimicire. CLINIAS: Aºa sã fie. ATENIANUL: Astf..l, pe aceea care miºcã totdeauna altceva ºi este miºcatã de alt corp, o vom socoti a noua, iar pe aceea care se miºcã pe sine, precum ºi alte corpuri, care este capabilã de toate acþiunile ºi susceptibilã de toate afectele ºi care este de fapt principiul miºcãrii ºi al prefacerii tuturor lucrurilor, o vom enunþa ca a zecea. CLINIAS: Da, aºa. ATENIANUL: Pe care din aceste zece feluri de miºcãri o vom pune deasupra tuturor celorlalte, ca fiind fãrã asemãnare cea mai puternicã ºi cu deosebire activã? CLINIAS: Trebuie sã recunoaºtem cã miºcarea care poate sã se miºte singurã este infinit superioarã, iar toate celelalte feluri vin în urmã. ATENIANUL: Bine zici. Dar acum nu trebuie sã corectãm una sau douã afirmaþii rãu enunþate? CLINIAS: Care? A TENIANUL: Ne-am exprimat rãu, când am zis cã speþa aceasta de miºcare este a zecea. CLINIAS: De ce? 302

LEGILE LEGILE ºi ca putere. aceasta ºi pe a doua treaptã vine aceea, pe care rãu am

CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Uite aºa: când un lucru produce o schimbare într-altul, acesta într-al treilea ºi aºa mai departe, se poate zice oare cã existã printre aceste lucruri un principiu prim de schimbare? Cum ar putea fi principiu de schimbare acela ce este miºcat de cãtre altceva? Acest lucru nu este cu putinþã. Dar când un mobil, care nu datoreºte miºcarea sa decât sieºi, pricinuieºte o prefacere în alt lucru, acesta iarãºi într-altul, ºi dacã miºcarea se comunicã astfel la o mulþime de substanþe, existã oare atunci un alt principiu al tuturor acestor miºcãri, decât schimbarea existentã în aceastã substanþã, care are însuºirea de a se miºca prin sine? CLINIAS: Drept vorbeºti ºi nu se poate ca cineva sã nu o recunoascã. A TENIANUL: Sã mai punem o întrebare ºi sã încercãm a rãspunde la ea. Dacã, precum cuteazã sã afirme cei mai mulþi dintre dumnealor, dacã toate lucrurile ar sta reuni te în repaos, care ar fi prima miºcare necesarã în sistemul acestor lucruri? CLINIAS: Nici o îndoialã cã aceea care se miºcã de sine; cãci e vãdit cã nimic nu I-ar putea face sã-ºi schimbe starea mai înainte de acest moment; pentru cã mai înainte de acþiunea sa nu are loc nici o schimbare în tot restul. ATENIANUL: Vom zice deci cã principiul tuturor miºcãrilor, fie trecute în lucrurile ce sunt acum nemiºcate, fie actuale în lucrurile ce se miºcã, principiul care are virtutea de a se miºca este în mod necesar cea mai veche ºi cea mai însemnatã specie de prefacere; ºi în al doilea rând vom pune felul de schimbare care, având pricina în afara sa, pricinuieºte miºcarea altor lucruri. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: Fiindcã am ajuns la punctul acesta, sã rãspundem ºi la acestea. CLINIAS: La ce? A TENIANUL: În caz cã prima speþã de miºcare se întâlneºte la oarecare substanþã, terestrã, de apã, de foc, simplã sau compusã, ce fel de efect vom zice cã este imanent acestei substanþe? CLINIAS: Nu cumva mã întrebi , dacã vom zice despre aceastã substanþã cã este vie, de vreme ce se miºcã prin sine? 303

PLATON PLATON CLINIAS: Trãieºte; cum altfel? ATENIANUL: Dar ce! Când vedem substanþe însut1eþite, nu trebuie sã recunoaºtem cã principiul vieþii în ele este chiar sufletul? CLINIAS: Nimic altceva. ATENIANUL: În numele lui Zeus, fii cu luare-aminte: ai putea sã conccpi trei lucruri în fiecare fiinþã? CLINIAS : Cum aºa? ATENIANUL: Unul este esenþa sa; celãlalt definiþia esenþei sale; al treilea, numele sãu; ºi cã despre fiecare obiect sunt de pus douã întrebãri? CLINIAS: Care douã? ATENIANUL: Câteodatã se dã numele ºi se cere definiþia; alteori se dã definiþia ºi se cere numele. Ia vezi, dacã nu este aceasta ceea ce voim a zice? CLINIAS: Ce? ATENIANUL: Numele ºi definiþia sunt deosebite în multe lucruri , între altele când e vorba de numãrul îndoit; ca numãr, numele sãu este numãr pereche; ºi definiþia, un numãr divizibil în douã pãrþi egale. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Tocmai aceasta vreau sã spun. Ori nu este acelaºi lucru pe care-I denumim în douã moduri, fie cã ni se cere definiþia, iar noi îi dãm numele; fie cã ni se cere numele ºi noi îi dãm definiþia: acelaºi numãr fiind deopotrivã desemnat prin numele sãu care este numãr pereche ºi prin definiþia sa, care este un numãr divizibil în douã pãrþi egale? CLINIAS: Netãgãduit. A TENIANUL: Care este acum definiþia a ceea ce se cheamã sut1et'? Oare avem vreo alta afarã de cea spusã adineaori, cã este acea miºcare în stare a se miºca de sine? CLINIAS: Cum! Tu zici cã definiþia acestei esenþe, pe care toþi o numim sut1et, este de a se miºca de sine? A TENIANUL: Da, aºa susþin. ªi dacã e aºa, n-am probat îndeajuns cã sut1etul este totuna cu primul principiu al originii ºi al miºcãrii, al alterãrii ºi al repaosului acelor corpuri, care sunt, au fost ºi vor fi, fiindcã am vãzut cã el este pricina oricãrei schimbãri ºi miºcãri în tot ce existã? Mai doriþi o altã probã pe lângã aceasta? CLINIAS: Nu; s-a demonstrat de ajuns cã sut1etul este cea mai veche dintre fiinþe ºi principiul miºcãrii. 304

LEGILE LEGILE CLINIAS: Mã învoiesc. ATENIANUL: Deci ne-am exprimat într-un chip exact, propriu, adevãrat ºi perfect, spunând cã sufletul a luat fiinþã înaintea corpului, cã are stãpânire asupra corpului, care vine dupã el ca vrednicie ºi rânduialã a fiinþei ºi îi este în mod firesc supus. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. ATENIANUL: Ori, ne amintim, cã am recunoscut cã din momentul ce am probat cã sufletul este anterior corpului, trebuie sã tragem concluzia cã cele ce þin de suflet sunt anterioare fa..ã de cele ce þin de corp. CLINIAS: Mi-amintesc. ATENIANUL: Prin urmare, caracterele, moravurile, voinþele, raþionamentele, opiniile adevãrate, prevederea ºi memoria au fiinþat înainte de lungime, de lãrgime, adâncime ºi de puterea corpurilor, deoarece sufletul însuºi a existat înainte de corp. CLINIAS: Este o urmare necesarã. A TENIANUL: Nu e oare o altã necesitate de a mãrturisi cã sut1etul este principiul binelui ºi al rãului, al onestului ºi al neonestului, al dreptului ºi al nedreptului, ºi al tuturor celorlalte contrare, dacã noi îl recunoaºtem ca autor a tot ce existã? CLINIAS: Netãgãduit. A TENIANUL: Oare nu mai trebuie a recunoaºte cã sufletul, care este inerent oricãrei fiinþe ce se miºcã, ºi îi conduce miºcãrile, guverneazã de asemenea ºi cerul? CLINIAS: Ba da. A TENIANUL: Sufletul acesta este oare unul singur, sau sunt mai multe? Rãspund cu pentru amândoi, cã sunt mai multe; sã nu admitem mai puþin de douã: unul binefãcãtor, altul care are puterea de a face rãul. CLINIAS: Ai vorbit foarte drept. ATENIANUL: Fie. Sufletul guverneazã deci tot ce este în cer, pe pãmânt ºi în mare, prin miºcãrile sale proprii, ºi pe care noi le numim voinþã, observaþie, prevedere, chibzuinþã, judecatã adevãratã sau falsã, bucurie, tristeþe, încredere, teamã, urã, dragoste, ºi prin celelalte miºcãri 305

PLATON PLATON asemãnãtoare, care sunt cele dintâi cauze eficiente ºi care punând în lucrare miºcãrile corpurilor, ca tot atâtea pricini secundare, produc în toate fiinþele sensibile creºtere sau descreºtere, compunere sau despãrþire, ºi însuºirile care rezultã din ele, precum caldul ºi recele, greutatea, uºurinþa, duritatea, moliciunea, albul, negrul, asprimea, dulcele ºi amarui. Sufletul, care este o divinitate, ce cheamã în sprijinul sãu o altã divinitate, anume inteligenþa, spre a-1 cãlãuzi în folosinþa acestor miºcãri deosebite, cârmuieºte atunci toate lucrurile cu înþelepciune, ºi le conduce la adevãrata fericire; dar are loc contrarul când el ia povaþã de la nechibzuinþã. Vom recunoaºte oare adevãrul tuturor acestora? Ori vom presupune cã lucrurile au loc poate în alt chip? CLINIAS: Nicidecum. ATENIANUL: Dar ce fel de suflet credem cã guverneazã cerul, pãmântul ºi tot universul acesta? Cel înzestrat cu înþelepciune ºi bunãtate, sau acela care n-are nici una, nici cealaltã din aceste calitãþi? Vreþi sã rãspundem la întrebarea aceasta în modul urmãtor? CLINIAS: Cum? ATENIANUL: Dacã este adevãrat, vom zice, cã miºcãrile ºi revoluþiile cerului ºi ale tuturor corpurilor cereºti sunt de o naturã asemenea cu a miºcãrilor, revoluþiilor ºi a raþionamentelor inteligenþei; dacã acelaºi mers îl au ºi unele ºi altele, trebuie sã concludem evident cã sufletul cel bun guverneazã universul acesta ºi-1 conduce pe o cale desãvârºitã. CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: ªi cã, din contrã, sufletul cel rãu îl conduce, dacã toate lucrurile lumii acesteia au un caracter de nechibzuinþã ºi neorânduialã. CLINIAS: ªi aceasta e sigur. A TENIANUL: Care este deci natura miºcãrii inteligenþei? Întrebarea aceasta, prieteni , este anevoioasã pentru oricine vrea sã rãspundã cu prudenþã. De aceea e bine sã ne unim puterile, spre a gãsi rãspunsul. CLINIAS: Ai dreptate. Sã ne ferim, rãspunzând, a ne lua dupã aceia care, fiindcã au privit fix soarele, se gãsesc în mijlocul întunericului în miezul zilei. Sã nu ne aþintim privirile spre inteligenþã, ca ºi cum am putea-o vedea ºi cunoaºte perfect cu ochii muritori. Este lucru mai sigur sã ni le aþintim spre imaginea ei. CLINIAS: De ce imagine vorbeºti? 306

LEGILE LEGILE CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Din tot ce s-a spus atunci, am reþinut cel puþin adevãrul acesta, cã printre toate corpurile universului acestuia, unele se miºcã, altele sunt în repaos. CLINIAS: Da. ATENIANUL: ªi cã printre corpurile ce se miºcã, unele se miºcã rezemate pe acelaºi punct, iar altele trec dintr-un loc într-altul . CLINIAS: ªi aceasta. ATENIANUL: Din aceste douã miºcãri, aceea, care are loc în acelaºi punct, trebuie în mod necesar sã se învârteascã în jurul aceluiaºi centru, asemenea cu bilele ce se lucreazã la strung ºi are toatã asemãnarea ºi afinitatea posibilã cu circuitul intelectului. CLINIAS: Cum aºa, mã rog? A TENIANUL: Nu e de temut cã o sã fim gãsiþi proºti plãsmuitori de imagini potrivite a reprezenta obiectele, dacã vom zice cã miºcarea inteligenþei ºi aceea care are loc în acelaºi punct, asemenea miºcãrii unei sfere date la strung, se fac dupã aceleaºi legi, în acelaºi mod, în acelaºi loc, pãstrând întotdeauna aceleaºi distanþe atât de centru cât ºi de corpurile înconjurãtoare, dupã aceeaºi proporþie ºi rânduialã. CLINIAS: Foarte bine vorbeºti . ATENIANUL: Pentru motivele c,ontrare, miºcarea ce nu 'ie face totdeauna în acelaºi mod, dupã aceleaºi norme, în acelaºi loc, care n-are nici centru fix, nici vreo legãturã statornicã cu corpurile înconjurãtoare, într-un cuvânt care este fãrã regulã, fãrã rânduialã, fãrã uniformitate, se aseamãnã foarte bine cu miºcarea nechibzuinþei. CLINIAS: Nimic mai adevãrat. A TENIANUL: Acum nu este anevoie a rãspunde precis cã, fiindcã sufletul întipãreºte universului întreg miºcarea circularã, trebuie sã afirmãm în mod necesar cã revoluþiile cereºti le cârmuieºte ºi le orânduieºte sau sufletul cel bun, sau cel rãu. CLINIAS: Oaspete, cu privire la cele spuse, nu cred cã este permis a cugeta altceva, decât cã unul sau mai multe suflete înzestrate cu toatã virtutea guverneazã miºcarea cerului. 307

PLATON m PLATON m ATENIANUL: Ai înþeles bine, Clinias, cuvintele mele; mai ascultã acum ºi lucrul acesta. CLINIAS: Ce? A TENIANUL: Dacã sufletul miºca cerc tot cerul , nu este el principiul revoluþiilor soarelui, lunii ºi ale fiecãrui astru? CLINIAS: Fãrã îndoialã. A TENIANUL: Ceea ce vorbim de unul, se va aplica tuturor celorlalte astre. CLINIAS: Despre care anume? ATENIANUL: Despre soare. Oricine vede corpul soarelui, sufletul lui însã nimeni, precum nici pe acela al vreunui animal viu ori mort. Dar este o puternicã prezumþie de a crede cã specia aceasta de substanþã este de naturã a nu putea fi perceputã de nici unul din simþurile noastre corporale, ºi cã el nu se poate vedea decât numai cu ochii spiritului. Sã încercãm deci, numai prin inteligenþã ºi reflecþie, a ne face o idee despre el. CLINIAS: Ce idee? ATENIANUL: Dacã e un suflet care conduce soarele, nu ne vom înºela spunând cã el face unul din urmãtoarele trei lucruri. CLINIAS: Care? ATENIANUL: Sau se aflã înãuntrul acestei mase rotunde ce se vede, ºi el o transportã peste tot, dupã cum sufletul nostru transportã corpul nostru; ori înveºmântat cu un corp strãin, fie de foc, fie de aer, dupã cum afirmã unii, se slujeºte de acest corp spre a împinge pe acela al soarelui; sau, în fine, liber de orice corp, el conduce soarele, prin oarecare puteri peste mãsurã de minunate. CLINIAS: Da. ATENIANUL: Este deci o necesitate, ca sufletul care guverneazã tot universul sã procedeze într-unul din aceste trei moduri. Dar, fie cã, în timp ce conduce soarele pe un car, el împarte oamenilor lumina; fie cã lucreazã asupra lui printr-un impuls din afarã, ori în ce mod ºi pe orice cale ar avea loc miºcarea aceasta, fiecare din noi trebuie sã priveascã sufletul acesta ca pe o fiinþã de o treaptã superioarã ºi ca pe o divinitate. Nu e adevãrat? CLINIAS: Ba da, afarã numai dacã nu va fi fost izbit de sminteala extremã. ATENIANUL: ªi despre toate celelalte astre, lunã, despre ani, luni, anotimpuri, ce vom spune, dacã nu acelaºi lucru, de vreme ce un singur suflet sau mai multe, înzestrate cu toatã virtutea, sunt, dupã cum am vãzut, 308

LEGILE LEGILE CLINIAS: Nu, oaspete, nu e nimeni atât de absurd. ATENIANUL: Sã terminãm deci aci, o, Megillos ºi Clinias, disputa noastrã contra aceluia, care nega cã existã zei, dupã cei-am impus hotarele pânã unde sã se întindã. CLINIAS: Care hotare? A TENIANUL: Trebuie sã ne arate cã n-avem dreptate sã susþinem cã sufletul este principiul generaþiei tuturor lucrurilor, ºi de a trage toate urmãrile care rezultã de aci; sau dacã nu este în stare sã judece mai bine ca noi despre lucrurile acestea, recunoscând adevãrul argumentelor noastre, sã trãiascã de aci înainte convins despre existenþa zeilor. Sã vedem dacã cele spuse sunt de ajuns spre a înfrânge pe tãgãduitorii existenþei zeilor sau dacã nu cumva mai lipseºte ceva. CLINIAS: Nu mai e nimic de dorit, oaspe. ATENIANUL: Aºadar, aceasta sã fie încheierea disputei cu ei. Acum 10 e necesar sã convingem pe acela care, deºi crede în existenþa zeilor, neagã însã cã ei au vreo grijã de interesele omeneºti. Bunul meu amic, îi vom spune, credinþa ta cã existã zei provine poate dintr-o oarecare afinitate divinã între firea lor ºi a ta, care te face sã-i recunoºti ºi sã-i venerezi. Dar te rãzvrãteºti, când vezi oameni nedrepþi ºi rãi bucurându-se , în public ºi în particular, de bunãstare. Pe aceastã bunã stare, care e numai aparentã, numai ochii vulgului o socoteºte ca realã, contra dreptei judecãþi, iar poeþii ºi ceilalþi scriitori au slãvit-o pe întrecute în scrierile lor. Poate cã fiindcã ai vãzut nelegiuiþi rãmânând fericiþi pânã la bãtrâneþea lor, lãsând în urma lor pe copiii copiilor lor în posturile cele mai onorabile, spectacolul acesta a scandalizat sufletul tãu. Vei fi auzit vorbindu-se ori vei fi fost spectator la multe nedreptãþi ºi crime, care le-au slujit unora ca trepte spre a se ridica din starea cea mai de jos, pânã la cele mai înalte dregãtorii ºi chiar pânã la tiranie. Atunci înþeleg foarte bine de ce n-ai vrut, din pricina acestei afinitãþi ce te leagã de zei, sã-i învinuieºti pe ei, cã ar fi autorii acestor anomalii, însã condus de raþionamente eronate ºi neputând sã-þi descarci mânia ta asupra zeilor, ai ajuns la erezia aceasta dureroasã, cã în adevãr ei existã, dar nu se sinchisesc de interesele omeneºti ºi nu se rnilostivesc sã se ocupe 309

PLATON PLATON CLINIAS : Foarte bine, înainte ! Noi te vom urma cât mai de aproape. A TEN lANUL: Cel puþin poate cã nu va fi tocmai anevoie a arãta adversarului nostru cã grijile zeilor se întind deopotrivã asupra lucrurilor mici ca ºi a celor mari. El a auzit ce am spus despre zei, fiindcã era de faþã, cã ei fiind perfecþi în orice virtute au misiunea deosebitã a cârmui universul. CLINIAS: Da, a ascultat expunerea aceasta cu toatã luarea-aminte. ATENIANUL: De acum înainte sã examineze împreunã cu noi, ce virtute au ei, când recunoaºtem cã sunt huni. Rãspunde: a fi cumpãtat ºi inteligent nu sunt virtuþi, iar însuªirile contrare, vicii? CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Curajul nu este ºi el o virtute, iar laºitatea, un viciu? CLINIAS: Ba da. A TENIANUL: Dintre aceste calitãþi, unele nu sunt de ocarã, iar altele onorabile? CLINIAS : În mod necesar. A TEN lANUL: ªi nu vom recunoaºte cã cele de ocarã sunt partea naturii omeneºti, dar cã nici un viciu nici mare, nici mic, nu se poate atribui zeilor? CLINIAS: Recunoaºte oricine. A TENIANUL: Cum? Pune-vom între virtuþile sufletului nepãsarea, lenea, lâncezeala? Ce ziceþi? CLINIAS: Cum s-ar putea? ATENIANUL: Ori printre cele contrare? CLINIAS: Da, printre acestea. , ATENIANUL: Adicã cum? Nepãsãtorul ºi trândavul, pe care poetul îl aseamãnã cu trântorii leneºi 1 nu e el socotit la un fel ºi dupã judecata noastrã? CLINIAS: Da. Foarte bine i-a zugrãvit Hesiod. 1 Hesiod, Munci ºi Zile, versurile 300-304. 310

LEGILE LEGILE CLINIAS: Nicidecum; cum s-ar putea? A TENIANUL: Însã dacã unul, însãrcinat deosebit cu conducerea ºi administrarea unor afaceri, n-ar avea grijã decât de cele mari, iar pe cele mici le-ar neglija, pe ce bazã am avea dreptul a-l lãuda, fãrã a aiura? Sã privim chestiunea în modul urmãtor: nu e aºa cã oricine ar lucra în chipul acesta, om sau zeu, n-ar putea avea decât unul din aceste douã motive? CLINIAS: Care motive? ATENIANUL: Ori cã crede cã nu intereseazã întregul afacerii, când s-ar neglija operaþiunile neînsemnate, ori dacã intereseazã în oarecare mãsurã, el le neglijeazã din trândãvie ºi moliciune. Ori poate sã existe neglijenþa în vreun alt mod? Cãci nu va fi neglijenþã nici micã, nici mare, când cineva nu poate vedea de toate treburile; atunci zeul, ori cel propus într-un post mai umil, este pur ºi simplu slab, nu are puterea de a îngriji. CLINIAS: Nu, desigur. A TENIANUL: Acum cei doi adversari, care recunosc amândoi cã existã zei, însã unul susþine cã sunt coruptibili, iar celãlalt cã neglijeazã lucrãrile neînsemnate, sã ne rãspundã nouã, pe rând. Mai întâi aþi recunoscut cã zeii cunosc, vãd, aud toate, cã nu le scapã nimic din lucrurile ce cad sub simþuri, sau sub inteligenþã? Aºa aþi afirmat, ori cum? CLINIAS: Da, aºa. A TENIANUL: ªi cã ei au puterea tuturor muritorilor.ºi nemuritorilor? CLINIAS: Cum sã nu recunoascã? A TENIANUL: ªi toþi cinci am convenit cã zeii sunt buni ºi perfecþi. CLINIAS: Adevãrat. ATENIANUL: Dar dacã sunt aºa cum am recunoscut, nu e imposibil a afirma în urmã cã ei fac vreun lucru cu trândãvie ºi neglijenþã? Cãci lenea e în noi fiica laºitãþii ºi trândãvia vine din lene ºi moliciune. CLINIAS: Aºa e. ATENIANUL: Deci nici un zeu nu este neglijent din lene ºi trândãvie, fiindcã zeii nu pot fi laºi. CLINIAS: Drept vorbeºti. ATENIANUL: Prin urmare, dacã e adevãrat cã în cârmuirea acestui univers ei nesocotesc lucrurile mãrunte, trebuie sã presupunem cã ei cred grijile lor, pentru asemenea obiecte, cu totul nefolositoare, sau trebuie sã afirmãm cã sunt încredinþaþi de contrar. Nu existã termen de mijloc. 311

PLATON PLATON ATENIANUL: Ei bine, amice, trebuie ..ã admitem cã tu susþii cã zeii neglijeazã, pentru cã ei nu ºtiu cã trebuie sã aibã grijã ºi cã neglijenþa lor vine din aceastã neºtiinþã. Ori cã, deºi ºtiu cât de necesarã este îngrijirea lor, ei nu vor sã o dea, ca oamenii aceia vrednici de dispreþ, care deºi ºtiu cã e ceva mai bun de fãcut decât ceea ce fac, lasã acest mai bine, spre a-ºi procura oarecare plãcere sau a se scuti de vreo ostenealã. CLINIAS: Cum s-ar putea afirma aºa ceva? ATENIANUL: Oare interesele omeneºti nu þin de viaþa omului ºi omul nu e el, dintre toate vietãþile, aceea care venereazã mai mult pe zei? CLINIAS: Aºa cred. ATENIANUL: Însã noi susþinem cã toate vietãþile însufleþite sunt în stãpânirea zeilor precum ºi cerul întreg. CLINIAS: Cum sã nu? ATENIANUL: Deci poate sã zicã oricine cã interesele noastre sunt mici sau mari în faþa zeilor; dar nu se cade ca stãpânii noºtri fiind cu mare luare-aminte ºi foarte buni, sã n-aibã grijã de strãduinþele noastre. Sã vedem acum ºi chestiunea urmãtoare. CLINIAS: Care? ATENIANUL: Relativ la simþurile ºi puterile noastre, aþi observat cã ceea ce este lesne sau anevoie pentru simþurile noastre este din contrã pentru puterile noastre? CLINIAS: Nu înþeleg. ATENIANUL: Pare-se cã a vedea ºi a auzi obiectele mici este mai anevoie decât cele mari; însã a purta ºi a stãpâni ºi a îngriji obiectele neînsemnate ºi mici este mai lesne pentru odcine, decât cele contrare. CLINIAS: Mult mai uºor. A TENIANUL: Dacã un medic îndatorat a lecui un bolnav, pe care vrea ºi poate sã-I vindece, s-ar apuca sã lecuiascã numai simptomele grave, fãrã sã se îngrijeascã de cele mici, ºi nici de mãdulare în parte, bolnavul sãu se va însãnãtoºi vreodatã deplin? CLINIAS: Nu. ATENIANUL: Nu e tot aºa cu piloþii, cu capii armatelor, cu capii de familie, cu fruntaºii politici, într-un cuvânt cu toþi cei în vestiþi cu vreo administraþie, dacã nesocotesc lucrãrile mici ºi puþin numeroase ºi dacã nu se ocupã decât de operaþiunile mari ºi importante? Cãci, cum zic constructorii, nici pietrele mari nu se fixeazã bine fãrã cele mici. 312

LEGILE LEGILE ATENIANUL: Sã nu socotim deci pc vreun zeu mai prejos ca lucrãtorii muritori, care cu cât sunt mai destoinici cu atât sãvârºesc mâi bine ºi mai perfect, cu o artã egalã, atât lucrãrile mari cât ºi pe cele mici; iar divinitatea foarte înþeleaptã, binevoitoare ºi atotdestoinicã de a îngriji de toate fiinþele ºi lucrurile, sã nesocoteascã lucrãrile mici de care îi vine mai lesne sã îngrijeascã, aºa cum ar face un lucrãtor trânda. sau laº ºi scârbit de lucru; ºi sã nu fie atentã decât la lucrurile mari? CLINIAS: În nici un chip nu trebuie a admite o asemenea pãrere despre zei, oaspe. Asemenea credinþã ar fi contrarã ºi smereniei, ºi ade vãrului . ATENIANUL: Mi se pare cã l-am înfundat destul de bine pe învinuitorul de nepã'iare a zeilor. CLINIAS: Destul de bine. ATENIANUL: ªi cã l-am silit sã recunoascã, cu argumentaþia noastrã, cã n-arc dreptate. Însã cred cã mai trebuie sã-I încântãm oarecum cu câteva descântece. CLINIAS: Cam ce fel, scumpule? ATENIANUL: Sã încercãm a convinge pe tânãr cã cel care are grijã 12 de toate existenþele, le-a întocmit spre conservarea ºi perfecþiunea lumii, cã fiecare parte suferã ºi face numai ce i se cuvine, cã divinitatea a prepus fiinþe (genii) sã vegheze asupra fiecãrui individ pânã Ia cele mai neînsemnate fapte sau sentimente ale lui, astfel cã perfecþiunea operei este extinsã pânã Ia cel din urmã amãnunt. Tu însuþi, nefcricitule, cât eºti de mititel, eºti o pãrticicã din ordinea universalã ºi ai permanentã legãturã cu ea. Dar tu nu pricepi cã orice creaturã individualã se face în vederea întregului, cã viaþa întregului, cã scopul evoluþiei sã fie fericit, cã nimic nu se face pentru tine, ºi cã tu însuþi eºti creat pentru univers; cã orice medic, orice meseriaº destoinic, fãurind lucrurile în vederea unui scop particular, le lucreazã totdeodatã în vederea scopului celui mai bun îndeobºte, punând în corelaþie fiecare lucru în parte cu întregul, ci nu raporteazã întregul la parte. ªi tu murmuri, pentru cã nu ºtii ceea ce e mai bine totdeodatã pentru tine ºi pentru întreg, conform legilor vieþii universale. Însã fiindcã sufletul e contopit când într-un corp când într-altul, ºi fiindcã el suferã felurite prefaceri, ori cu voia sa, ori cã-1 miºcã un alt suflet, nu mai rãmâne jucãtorului la zaruri decât sã aºeze la un loc mai bun pe acela cu calitãþi 313

PLATON PLATON CLINIAS : Cum înþelegi asta? ATENIANUL: Cred cã atribuind zeilor prevederea (pronia), aleg explicarea cea mai plauzibilã a acestui sistem al lumilor. Dacã cineva, privind întruna universul, ar schimba necontenit forma tuturor corpurilor, spre exemplu fãcând din foc apã însufleþitã, ºi nici mai multe deodatã dintr-unul singur ºi nici din mai multe unul, trecând printr-un întâi, al doilea, ºi chiar al treilea proces de devenire, atunci elementele creaþi unii în stare de prefacere ar fi infinite în cantitate; acum însã toate sunt uimitor de lesne de organizat pentru stãpânul universului. CLINIAS: Iarãºi nu înþeleg. ATENIANUL: Regele universului înþelegând cã toate faptele noastre sunt însufleþite, dar cã în ele se aflã multã virtute dar ºi multã stricãciune, cã sufletul ºi corpul, deºi nu sunt eterne ca zeii, dupã lege, dar totuºi nu sunt supuse niciodatã pieirii, cãci dacã sufletul ºi corpul ar pieri, urmarea creaþiunii fiinþelor însufleþite ar înceta cu totul, ºi cã este în natura binelui, de vreme ce purcede de la suflet, sã fie totdeauna folositor, pe când rãul e totdeauna dãunãtor, regele, zic, vãzând toate acestea, a orânduit în distribuþia diferitelor elemente, structura cea mai potrivitã ºi cea mai bunã, pentru ca binele sã învingã ºi rãul sã fie învins în lume. Numai în vederea aceasta a întregului a combinat el poziþia ºi locul de ocupat pentru fiecare, potrivit cu calitãþile sale în stare sã-I deosebeascã. Dar a lãsat la alegerea noastrã cauzele care produc calitãþile fiecãruia dintre noi. Cãci fiecare om este în general aproape totdeauna aºa cum vrea sã fie. CLINIAS: Aºa pare cã este. A TENIANUL: Aºadar, toate fiinþele cu suflet suferã schimbãri, iar cauza schimbãrilor o au în ele însele. În urma acestor prefaceri ele sunt duse la locul ºi treapta însemnate de legea destinului. Cele mai puþin alterafe ca moravuri trec într-un loc aproape de luminã. Fiinþele alterate mai tare, ºi care alunecã mai profund spre nedreptãþi, sunt cufundate în adâncimile ºi în locurile acelea de sub pãmânt, numite infern ºi cu alte nume asemenea. Ele sunt turburate mereu de spaime ºi visuri rele în timpul vieþii ºi dupã ce se despart de trupurile lor. ªi când un suflet a crescut mai mult în virtute sau viciu prin forþa voinþei sau deprinderii sale, dacã a progresat în bine, urmând calea virtuþii divine, pânã ce a ajuns oarecum divin ca ºi zeii, trece din locul ce-l ocupa, într-alt loc ales, sfânt ºi fericit, iar 314

LEGILE LEGILE Într-un cuvânt, în timpul vieþii ºi în toate morþile ce le suferã cineva pe rând, sufletele fac semenelor lor ºi primesc de Ia ele toate cele ce li se cuvin unele de la altele. Nici tu, nici vreun alt nefericit ca tine, nu va putea sã se laude vreodatã cã a scãpat de aceastã judecatã a zeilor, fiindcã ºi aceia care au instituit-o, au instituit-o înaimea ºi mai presus de toate celelalte judecãþi, ºi trebuie observatã în toate modurile. Nu vei scãpa vreodatã de ea, chiar de ai fi aºa de mic, încât sã intri în adâncul pãmântului, ºi nici când ai fi aºa de uºor ca sã poþi zbura Ia cer. Ci vei suferi peceapsa hotãrâtã de ei, fie pe pãmântul acesta, fie în altã viaþã ºi lume, fie cã te-ai duce într-o lume ºi mai înspãimântãtoare. Aceeaºi soartã o vor avea aceia care prin nelegiuire sau crimã au ajuns mari din mici ce erau, ºi pe care i-ai crezut cã au trecut de Ia suferinþã Ia fericire. În urma acestor schimbãri, þi s-a pãrut cã vezi, ca într-o oglindã, în soarta lor, cã zeii n-au nici o grijã de soarta oamenilor, fiindcã nu înþelegi legãtura lucrurilor ºi ce sfârºit o sã aibã pãruta lor prosperitate. ªi cum crezi cã nu prea e necesarã ºtiinþa aceasta, prea trufaºule tânãr, fiindcã neavând-o n-ai sã poþi sã-þi croieºti vreodatã un plan de viaþã virtuoasã, nici sã-þi faci o concepþie adevãratã despre fericire ºi nefericire? Dacã reuºim, Clinias, acesta împreunã cu tot senatul nostru, sã te convingem, cã tu nu ºtii ce vorbeºti, când vorbeºti în modul acesta despre zei, ai sã pari cã te bucuri chiar de ajutorul divinitãþii. Dacã mai doreºti vreo lãmurire, iatã ce-i vom spune celui de al treilea. Cred cã n-am probat tocmai rãu cã existã zei ºi cã le pasã de soarta oamenilor. Afirmaþia cã zeii sunt coruptibili ºi cã ajutã pe nedrepþi în schimbul ofrandelor ce primesc, nu trebuie permisã nimãnui, ci combãtutã din toate puterile ºi în tot chipul. CLINIAS: Ai dreptate. Sã facem cum zici. A TENIANUL: În numele aceloraºi zei, dacã e adevãrat cã ei sunt 13 lesne coruptibili, spune cum putem sã-i corupem, dacã se Iasã corupþi? ªi mai spune-ne ce fel sunt ei ºi cu cine se pot compara? Desigur, fiind cârmuitori ai întregului cer, îi vom socoti dregãtori stãpâni ai puterilor. CLINIAS: Da. Dar cu care dregãtori se aseamãnã sau, mai degrabã, care dregãtori le sunt asemenea, ca sã ne putem apropia de adevãr comparând fiinþele cele mici cu cele mari? Sã-i comparãm cu conducãtorii 315

PLATON PLATON pãstorii turmelor. În adevãr, fiindcã am recunoscut cã cerule c plin de mult bine ºi de contrarele lui, cele mai multe, însã, rele, e necesar sã se dea acolo sus o luptã perpetuã între bine ºi rãu, care cere din partea noastrã o luareaminte extrem de încordatã. Aliaþii noºtri sunt zeii ºi geniile, cãrora noi le aparþinem la rândul nostru. Pe noi ne pierde nedreptatea, necumpãtarea ºi neºtiinþa ºi ne mântuieºte dreptatea, frugalitatea (temperanþa) ºi cunoºtinþa, calitãþi inerente naturilor vii ale zeilor. Câteva urme din aceste virtuþi se aflã ºi aici în noi. Aºadar, existã unele suflete care locuiesc aici pe pãmânt, înzestrate cu fire nedreaptã, firi de fiarã, care linguºesc sufletele pãzitorilor, fie câini, pãstori, ori chiar pe stãpânii cei preaînalþi, prin ispitele vorbelor lor, ori prin anumite vrãji ale rugãciunilor lor, dupã cum afirmã cel puþin gurile rele, ºi-i seduc sã le dea voie sã-ºi însuºeascã mai multã avuþie decât ceilalþi oameni, dar sã nu pãþeascã nici un rãu din cauza aceasta. Susþin, aºadar, cã ceea ce numeam adineaori viciu nu este decât pornirea aceasta de a agonisi mai mult ca alþii, ºi reprezintã acelaºi lucru ca boala în corpurile de carne, ca molimele în anotimpuri, ºi, cu un alt nume, este nedreptatea în state ºi guvernãminte. CLINIAS: Bine. Ci, iatã cum ar trebui sã vorbeascã acela care afirmã cã zeii iartã totdeauna pe oamenii nedrepþi ºi pe rãufãcãtori, dacã le dã ºi lor o parte din câºtigul lor nedrept. Este ca ºi cum ar afirma cã lupii ar da câinilor o parte din prada lor, iar aceºtia, mituiþi prin darurile lor, sã le dea voie lupilor sã sfâºie turmele. Nu sunã aºa argumentaþia celor ce zic cã zeii sunt lesne coruptibili? CLINIAS: Ba da, desigur. ATENIANUL: În cazul acesta cine ar putea compara pe zei cu vreunul din pãzitorii numiþi mai sus, fãrã a se face de râs? Îi va compara oare cu niºte cârmaci de nave, care s-ar lãsa cumpãraþi de libaþiuni de vin ºi de grãsimi, ca sã scufunde navele împreunã cu navigatorii? CLINIAS: Nicidecum. ATENIANUL: Nici cu vizitiii carelor înscriºi la concursuri, care mituiþi cu daruri ar lãsa altora premiul victoriei. CLINIAS: Ar fi comparaþie revoltãtoare. 316

LEGILE LEGILE CLINIAS: Frumoase comparaþii, zãu! Cum s-ar putea aºa ceva? ATENIANUL: Dar noi nu privim pe zei ca pe cei mai auguºti pãzitori, ..i ai lucrurilor celor mai importante? CLINIAS: Da, ai celor mai însemnate. ATENIANUL: Îi vom pune pe aceºti zei, dregãtori asupra afacerilor celor mai frumoase ºi a cãror supraveghere este fãrã seamãn, mai prejos decât niºte câini ºi decât niºte oameni mediocri, care nu trãdeazã niciodatã dreptatea, în schimbul unor daruri viclene din partea oamenilor rãi? CLINIAS: Nicidecum; erezia aceasta nu trebuie toleratã. Printre impii 1 , cel ce are asemenea credinþã despre zei se va judeca, cu cea mai mare dreptate, ca fiind cel mai rãu ºi nelegiuit. ATENIANUL: N-avem dreptul acum sã afirmãm cã am probat suficient cele trei chestiuni propuse, adicã existenþa zeilor, providenþa lor ºi dreptatea lor incoruptibilã? CLINIAS: Desigur ºi noi aprobãm dovezile. A TENIANUL: Zelul dârz al oamenilor rãi m-a silit sã vorbesc oarecum cam pãtimaº. Am fost aºa de înverºunat, scumpul meu Clinias, numai spre a-i constrânge pe rãi sã nu creadã cã-ºi pot face nestingheriþi vrerile lor ºi sã-ºi propage ereziile lor despre zei, în caz cã ne-ar fi învins din întâmplare în polemica noastrã. Iatã ce m-a împins sã vorbesc Ia vârsta mea aºa de aprig, ca un tânãr. Cât de puþin de am reuºit a convinge pe adversarii noºtri sã se urascã pe ei înºiºi ºi sã iubeascã moravurile contrare, preludiul acesta al legilor contra ereziei (ºi ateismului) va avea rostul sãu. CLINIAS: Sã nãdãjduim; ºi dacã n-o fi aºa, cel puþin modelul acesta de cuvântare nu necinsteºte pe legiuitor. ATENIANUL: ªi acum o cuvântare va înlocui preludiul , ca un interpret al legilor, care porunceºte tuturor ereticilor sã pãrãseascã apucãturile lor ºi sã-ºi însuºeascã altele cucernice. Iar pentru cei ce nu se supun, sã se edicteze legea aceasta relativã la erezie: Cine calcã legea religioasã, fie prin vorbe, fie prin fapte, trebuie sã fie denunþat magistratului de cãtre cel ce va fi de faþã ºi care este obligat a-l împiedica sã se manifeste; cei dintâi dintre magistraþi, care vor fi încunoºtinþaþi, vor înainta procesul 1 lmpii (în lat.) -lipsiþi de pietate, nelegiuiþi. 317

PLATON PLATON Se întâlnesc, în adevãr, oameni care nu recunosc existenþa zeilor, dar au un caracter just din naturã; aceºtia au urã pe cei nedrepþi, ºi fiindcã le e scârbã de nedreptate, unii nu sunt aplecaþi a sãvârºi asemenea crime ºi fug de oamenii nedrepþi ºi iubesc pe cei drepþi. Sunt alþii care, pe lângã condiþia cã totul este lipsit de zei, dau dovadã de neînfrânare faþã de plãceri ºi de slãbiciune faþã de dureri, ºi mai au o memorie sãnãtoasã ºi o mare pãtrundere de spirit. Boala lor comunã este cã nu cred cã existã zei; dar cei dintâi par mult mai puþin vãtãmãtori societãþii, decât cei de al doilea. Într-adevãr, cel dintâi va vorbi despre zei cu multã libertate, precum ºi despre sacrificii ºi despre jurãminte ºi, batjocorind pe ceilalþi, îi poate face lesne ºi pe alþii eretici, dacã nu au nici o rãspundere; însã cel de-al doilea, având aceeaºi pãrere ca ºi celãlalt, dar plin de spirit, se slujeºte de viclenie ºi de ºiretenie. Dintre ei se recruteazã prezicãtorii ºi tot felul de fãcãtori de minuni, câteodatã se fac dintre ei ºi tirani, oratori, generali de armatã; de asemenea, ursitori de culturi secrete ºi sofiºti în raþionamentele lor înºelãtoare; cãci speciile acestei a doua clase de eretici sunt nenumãrate. Însã douã legi vor fi de ajuns contra lor. Crima celor din urmã, care simuleazã o credinþã ce n-o au, meritã nu numai una, dar chiar mai multe morþi. Pentru cei dintâi este de ajuns mustrarea ºi închisoarea. De asemenea, erezia ce crede cã zeii n-au grijã (de soarta oamenilor) este de douã feluri, iar erezia cã zeii sunt lesne coruptibili este iarãºi de douã feluri. Fãcându-se deosebirile acestea, judecãtorul sã condamne, 318

LEGILE LEGILE În timpul acesta însã nici un cetãþean sã n-aibã inttare la el, afarã numai de membrii consiliului de noapte, care sunt obligaþi sã vorbeascã cu el ca sã-I povãþuiascã ºi sã-i lecuiascã sufletul. Dupã expirarea termenului închisorii, dacã pare cã ºi-a redobândit mintea sãnãtoasã, sã trãiascã în societatea celor drept credincioºi; însã dacã nu se îndreaptã ºi este condamnat iarãºi pentru aceeaºi nelegiuire, sã fie pedepsit cu moartea. Cât priveºte pe aceia care, ca niºte fiare, nu numai cã nu cred cã existã zei, ºi sunt convinºi cã n-au grijã (de oameni) ºi cã se lasã înduplccaþi, dar care din dispreþ faþã de oameni , înºalã pe cea mai mare parte dintre muritori , fãcându-i sã creadã cã ei pot evoca sufletele morþilor, cã ei au puterea de a îndupleca pe zei, ca ºi cum ar avea taina de a-i fermeca prin sacrificii, prin rugãciuni ºi vrãji ºi nãzuiesc astfel a rãsturna din temelie starea particularilor ºi a statului, spre a-ºi mulþumi setea de bani: oricine va fi învinovãþit ºi dovedit de aceste crime sã fie condamnat de judecatã, conform legii, la închisoarea aºezatã în mijlocul þãrii; nici o persoanã liberã sã nu intre niciodatã la el; sã primeascã din mâna sclavilor ceea ce pãzitorii legilor îi vor fi hotãrât drept hranã; ºi dupã moartea sa, cadavru! sãu sã fie aruncat fãrã înmormântare dincolo de graniþele þãrii. Orice persoanã liberã, ce va încerca sã-I îngroape, poate sã fie urmãritã ºi acuzatã de impietate. Dacã are copii în stare sã fie folositori odatã statului, magistraþii tutori ai orfanilor sã aibã grijã de ei ca de niºte adevãraþi orfani, începând chiar din ziua când tatãl lor a fost condamnat. Mai trebuie a impune o lege comunã cu scopul de a opri înmulþirea 15 pãcatelor contra zeilor fie în fapte, fie în vorbe, ºi de a stãvili superstiþia, interzicând orice alt sacrificiu, afarã de cele prescrise de lege. Legea edictatã simplu pentru toþi cetãþenii sã fie aceasta: Nimeni sã nu aibã altare în locuinþa sa particularã. Ci, când are de gând sã sacrifice, sã se ducã sã-I facã în templele publice; sã se predea victimele în mâinile preoþilor ºi preoteselor, însãrcinaþi în mod deosebit cu puritatea sacrificiilor; sã-ºi facã rugãciunile împreunã cu ei ºi cu aceia dintre cei de faþã, care vor voi sã-ºi uneascã rugãciunile lor. Motivele, care ne hotãrãsc a face legea aceasta, sunt cã nu este uºor a ridica altare zeilor, ºi cã, spre a reuºi într-o asemenea întreprindere, trebuie o inteligenþã superioarã. Pe lângã aceasta, mai ales femeile, suferinzii de vreo boalã, cei ce se aflã în primejdii ºi strâmtorãri, precum ºi cei ce au dat peste un noroc, toþi aceºtia obiºnuiesc a face danii 319

PLATON PLATON Spre a preveni asemenea dezordini trebuie sã se aplice legea pe care o prescrisei. Ea are scopul a rãpi ereticilor orice pretext de a construi capele ºi altare secrete în locuinþele lor, spre a jertfi în ascuns acolo zeilor, în credinþa cã-i pot îndupleca ºi corupe prin ofrande ºi rugãciuni, când de fapt ei croiesc o cale mai netedã nedreptãþilor lor, atrãgând mânia zeilor, atât asupra capetelor Jegiuitorilor, cât ºi asupra magistraþilor -oameni mai virtuoºi decât poporul -care îi tolereazã, ºi aducând statul în primejdie de a fi pedepsit din cauza ereziei câtorva particulari. Cel puþin divinitãþile nu vor avea cuvânt sã mustre pe legiuitor pentru cã interzice prin lege de a se construi mici temple domestice. Dacã se descoperã cã are cineva alte bisericuþe ºi ceremonii decât cele oficiale, în caz cã vinovatul, bãrbat sau femeie, nu e notat mai dinainte de crime sau erezie, oricine îl va descoperi, sã-I denunþe paznicilor legii. Aceºtia îi vor ordona sã mute bisericuþa sa 'in templele închinate slujbelor divine oficiale. Dacã nu se supune, sã-I amendeze pânã ce va asculta. Dacã cineva, care a mai comis nu crime de copil, ci de primul rang, e prins cã jertfeºte la el acasã în secret sau chiar faþã de alþii, oricãrei divinitãþi ar fi, sã se pedepseascã cu moartea, ca unul ce a jertfit cu inima necuratã. Este rostul paznicilor legii sã hotãrascã dacã infracþiunile de care s-a fãcut vinovat sunt crime de copil ori de altfel, ºi a-1 aduce apoi în faþa tribunalului spre a-1 face sã sufere pedeapsa datoratã melegiuirii sale.

CARTEA a XI-a

De aci înainte se cuvine sã legiferãm cum trebuie convenþiile obiºnuite în relaþiile vieþii. Legea destul de simplã e oarecum aceasta: Nimeni sã nu se atingã, cât îi stã în putinþã, de ceea ce e al meu, nici sã nu miºþe, ceva de la locul sãu, dacã nu are învoirea mea. Dacã sunt întreg la minte, ºi eu voi face acelaºi lucru în acelaºi mod. ªi ca sã încep cu comoara pe care ar ascunde-o unul, ca s-o pãstreze pentru el sau pentru urmaºii lui, dacã ascunzãtorul nu e unul dintre ascendenþii mei, nici nu mã voi ruga divinitãþii s-o gãsesc. ºi nici n-aº miºca-o de la locul ei, dacã aº gãsi-o, nici nu aº consulta pe ghicitori, sã mã sfãtuiascã într-un chip sau altul, sã ridic comoara încredinþatã pãmântului. Cãci voi câºtiga mai puþin dinspre partea avuþiei însuºindu-mi-o, decât aº creºte ca virtute ºi dreptate, neatingândumã de ea ºi pierderea avutã se va cumpãni cu un profit mult mai mare în partea cea mai bunã din mine însumi , preferând creºterea dreptãþii în sufletul meu, în loc de înmulþirea avuþiei. Sfatul cã nu trebuie sã miºcãm ceea ce trebuie sã rãmânã în nemiºcare, se aplicã multor cazuri ºi se potriveºte mai ales în cazul despre care vorbim. Apoi e bine sã dãm crezare la ceea ce se spune în popor relativ la gãsitorii de comori, cã adicã ei pãcãtuind astfel nu vor avea parte de copii. Dar la ce osândã vom condamna pe acela care fãrã sã-i pese, dacã va avea sau nu copii, ºi nesocotind pe legiuitorul acelei legi, ar lua comoara pe care n-a depus-o nici el, nici vreunul din ascendenþii lui ºi, fãrã învoirea depunãtorului, cãlcând legea cea mai frumoasã ºi cea mai simplã, precum ºi sfatul unui 321

PLATON PLATON 1, care a zis: ceea ce n-ai pus tu, sã nu iei? Divinitatea singurã ºtie cu ce osândã trebuie lovit acela care, dispreþuind pe aceºti doi legiuitori, îºi însuºeºte, nu cine ºtie ce valoare micã, ci uneori un tezaur de mare preþ nedepus de el. În ce mã priveºte, primul care-I va vedea, dacã faptul are loc în oraº, sã-1 denunþe astimonilor, agoranomilor, dacã are loc în vreun punct al pieþii, agronomilor ºi paznicilor lor, dacã faptul are loc în altã parte. Dupã facerea denunþului, statul sã trimitã sã se consulte oracolul de la Delfi, ºi el va executa întocmai ordinul zeului cu privire la comoarã ºi Ia cel ce a luat-o. Dacã denunþãtorul e o persoanã liberã, sã fie onoratã ca bun cetãþean, iar dacã nu a fãcut denunþul, sã fie considerat om rãu. Dacã denunþãtorul e sclav, statul îi va da libertatea, plãtind stãpânului preþul; iar dacã nu ºi-a fãcut datoria, sã se pedepseascã cu moartea. Dupã legea aceasta, sã se adauge îndatã urmãtoarea referitoare la obiecte fie mari, fie mici. Dacã cineva lasã de voie sau fãrã de voie un lucru ce-i aparþine, într-un loc public, cine îl va gãsi sã nu se atingã de el, gândindu-se cã se aflã în paza divinitãþii drumurilor ºi cã îi este consacrat prin lege. Dacã din contrã cineva îl ia ºi-1 duce acasã la el, în caz cã lucrul nu are valoare mare, iar vinovatul e sclav, oricine îl va surprinde în fapt, dacã are cel puþin treizeci de ani etate, sã-i dea atâtea lovituri câte vrea; dacã însã e liber, pe lângã cã se va socoti nevrednic de libertate ºi de apãrarea legilor, sã plãteascã preþul înzecit al obiectului luat, aceluia care l-a lãsat. Când cineva reclamã cã un altul posedã o parte mai mare ori mai micã din avutul sãu, iar celãlalt, deºi recunoaºte cã deþine obiectul, însã neagã cã ar fi al reclamantului , în caz cã obiectul e înscris în tabelele magistraþilor, cum cere legea, sã cheme pe deþinãtorul obiectului înaintea magistraþilor. Acela din doi Ia partida cãruia se va gãsi înscris obiectul, sã rãmânã posesorul neturburat al lui. Dacã se constatã cã obiectul aparþine unui al treilea absent, acela din doi va da cauþiune suficientã, îndatorindu-se a-1 restitui la timp, sã dispunã de obiect ca ºi absentul însuºi. Dacã lucrul contestat nu e înscris la magistraþi, va fi sechestrat de cãtre cei trei magistraþi mai în etate pânã la ziua judecãþii. Dacã obiectul este un animal, partea care va pierde procesul sã plãteascã magistraþilor hrana (animalului). Judecãtorii sã dea sentinþa în timp de trei zile. 1 Solon . 322

Oricine, dacã e în toate minþile, poate sã-ºi reia sclavul sãu ºi sã facã cu el ce va vrea; însã numai ce este îngãduit. EI poate de asemenea sã punã mâna pe sclavul fugar al altuia, al unei rude sau al vreunui prieten, cu scopul de a i-1 pãstra. Dar dacã revendicã cineva ca pe un om liber, pe cineva care este luat ca sclav, cel ce-l deþine este obligat sã-i dea drumul; cel ce revendicã are drept sã-I ia cu sine, numai dupã ce dã trei garanþi suficienþi, altfel nu. Dacã îl ia, fãrã sã prezinte garanþi, poate fi urmãrit pentru violenþã; ºi dacã c condamnat, sã plãteascã îndoitul daunei recunoscute, aceluia de la care 1-a luat. Orice stãpân are drept sã-ºi reia libertul sãu, dacã acesta nu respectã sau nu respectã îndeajuns pe cel ce 1-a liberat. Respectul acesta constã în îndatorirea din partea libertului de a vizita de trei ori în fiecare lunã pe stãpânul sãu, ºi de a-ºi oferi serviciile sale în cererile drepte ºi care sunt în puterea sa, ºi dacã are de gând sã se însoare, catã sã ia povaþã de la acela, care i-a fost stãpân. De asemenea, sã fie oprit ca sã devinã mai bogat decât cel ce 1-a liberat, iar ceea ce prisoseºte sã dea stãpân ului. Libertul sã nu rãmânã mai mult de douãzeci de ani în stat, ci ca ºi ceilalþi strãini, dupã acest termen, sã plece împreunã cu toatã averea sa, afarã numai dacã va dobândi de la magistraþi ºi de la patron autorizaþia de a mai rãmâne. Orice libert, ºi chiar orice strãin, a cãrui avere se va ridica peste aceea a celui de al treilea cens, sã fie obligat, în termen de treizeci de zile, cu începere din ziua când a ajuns la gradul acesta de avere, sã plece din þarã cu toatã averea lui; ºi magistraþii sã nu-i dea voie sã mai rãmânã peste termenul acesta. Dacã însã cineva contravine ºi, fiind adus la judecatã, este condamnat, sã fie pedepsit cu moartea, iar averea lui sã fie confiscatã. Pricinile acestea sã se judece de tribunalele fiecãrui trib, afarã de cazurile când pãrþile vor fi rezolvat neînþelegerile dintre ei mulþãmitã arbitrajului vecinilor, sau al altor cetãþeni aleºi de cãtre ei. Dacã cineva pune mâna pe un animal sau pe alt lucru ºi pretinde cã este al sãu, posesorul lucrului sã-I restituie celui care i 1-a vândut, dat sau predat în oricare alt mod valabil ºi juridic, în termen de treizeci de zile, dacã este cetãþean sau un strãin domiciliat în cetate, iar dacã se restituie unui strãin, în termen de cinci luni, astfel ca luna mijlocie a restituirii sã fie cea în care soarele de varã trece spre anotimpul brumei . Toate faptele de vânzare sau cumpãrare sã se facã în piaþã, în locurile hotãrâte pentru fiecare fel de mãrfuri; vânzãtorul sã predea marfa ºi sã primeascã pe loc preþul. Sã nu se vândã sau sã se cumpere într-alt loc ºi nici pe datorie. ªi dacã cineva schimbã cu altcineva ceva pentru alt lucru, 323

PLATON PLATON Cel ce va fi primit în bani preþul nu mai mic de cincizeci de drahme, al unui lucru oarecare vândut, este dator sã mai rãmânã încã zece zile în cetate dupã vânzare; ºi trebuie ca cumpãrãtorul sã cunoascã locuinþa vânzãtorului, ca sã poatã sã dea curs contestaþiilor care se ivesc de obicei în asemenea cazuri ºi pentru ca anularea vânzãrii sã se poatã face când legea o va autoriza. Iatã cazurile de anulare ºi neanulare legalã: Dacã cineva vinde un sclav atins de ofticã, de piatrã sau strangurie 1,sau de ceea ce se cheamã boala copiilor sau de oarecare boalã a corpului sau a minþii , ascunsã celor mai mulþi, boalã îndelungatã ºi greu de vindecat, anularea nu se face dacã cumpãrãtorul este un medic sau maestru de exerciþii gimnicc, ºi nici dacã vânzãtorul a spus cusururile de mai înainte. Dar dacã un vânzãtor iscusit vinde unui cumpãrãtor necunoscãtor în marfa respectivã, acesta are drept sã restituie sclavul pânã în termen de ºase luni, cu excepþia bolii sfinte (epilepsia), în care caz anularea sã fie îngãduitã în termen de un an. Afacerea sã se judece în prezenþa unor medici aleºi de comun acord, ºi cel condamnat sã fie dator a plãti celuilalt îndoi tu! preþului lucrului vândut. Dacã ºi vânzãtorul ºi cumpãrãtorul sunt amândoi de bunã-credinþã, restituirea sã fie aceeaºi ca ºi mai sus, precum ºi judecata. însã cel condamnat trebuie sã plãteascã numai preþul simplu. Dacã cineva a vândut altcuiva un sclav ucigaº, despre care însuºire ºtiu ºi cumpãrãtorul ºi vânzãtorul, anularea unei asemenea vânzãri nu va avea loc; dar dacã cumpãrãtorul nu ºtia de calitatea sclavului, ea va avea loc din momentul ce el va fi aflat aceasta. Judecata o vor face cei cinci pãzitori ai legilor, mai tineri; ºi, dacã se adevereºte cã vânzãtorul ºtia de cusurul acesta, el va fi dator sã purificc casa cumpãrãtorului, conform ceremoniilor prescrise de interpreþi ºi sã-i plãteascã întreitul preþului. În orice schimb de bani pentru bani, sau de animale, sau de orice alte lucruri, sã se dea ºi sã se primeascã obiecte nefalsificate (nestricate), conform legii. Sã ascultãm preludiul relativ la aceastã fraudã obºteascã, 1 Stranguria (în lat.) -retenþie de urinã. 324

LEGILE LEGILE ..duite ..i cã înºelãciunea, când e fãcutã cu rostul ei, trebuie sã fie trecutã cu vederea de cãtre lege; lãsând neorânduite ºi nehotãrâte timpul , locul ºi împrejurãrile celelalte, ei aduc, cu norma aceasta a lor, multe nedreptãþi altora ºi suferã la rândul lor de la alþii. Legiuitorului însã nu-i este îngãduit de a lãsa chestiunea aceasta nehotãrâtã, ci trebuie sã o fixeze în limite mai mult ori mai puþin strâmte. ªi astfel sã se hotãrascã: Nimeni sã nu se facã vinovat, nici cu vorba, nici cu fapta, de minciunã, de fraudã, sau de falsificare, invocând în acelaºi timp zeii, cã nu înºalã, dacã nu vrea sã cadã ura zeilor asupra lui. Cãci acesta jurându-se, nu are nici un respect faþã de zei; în al doilea rând vine acel care minte pe superiorii lui. Decât cei buni preþuiesc mai mult ca rãii, ºi bãtrânii, vorbind în general, sunt mai buni ca tinerii; de aceea ºi pãrinþii sunt superiori copiilor, bãrbaþii, femeilor ºi copiilor, ºi magistraþii sunt mai presus de cei supuºi autoritãþii lor. Pe aceºtia toþi trebuie sã-i respecte în toate felurile de guvemãminte ºi mai cu seamã în guvernãmântul politic, care formeazã materia convorbirii noastre. Astfel oricine falsificã ceva din cele expuse în târg, minte ºi înºalã, ºi în dispreþul legilor ºi al autoritãþii magistraþilor pieþei , jurã strâmb luând de martori pe zei , fãrã ruºine de oameni, ºi fãrã veneraþie faþã de zei. Totuºi în general este un obicei frumos de a nu pângãri cu neruºinare numele zeilor, ºi de a avea o atitudine cât mai curatã ºi castã, în raporturile noastre cu zeii, precum ºi obiºnuiesc cei mai mulþi dintre noi. Dacã nu se respectã povaþa aceasta, iatã legea: Cine vinde ceva pe piaþã, sã nu-i punã douã preþuri mãrfii sale; ci , Ja..:ã nu gãseºte cumpãrãtor pentru preþul fixat, sã o ia ºi s-o expunã a doua oarã; însã în aceeaºi zi sã nu-i ridice, nici sã nu-i coboare preþul. Sã nu-ºi laude marfa, nici sã nu se jure. Orice cetãþean mai în etate de treizeci de ani este dator sã loveascã fãrã rãspundere pe cel ce calcã aceastã lege ºi sã pedepseascã astfel pe cel ce face jurãminte (false). Dacã nu-ºi face datoria aceasta ºi nu se sinchiseºte, sã fie expus mustrãrii ºi acuzaþiei de a fi trãdat legile. Dacã cineva nu poate sã se supunã regulamentului exprimat mai sus, ºi vinde ceva falsificat, cel ce aflã, ºi este în stare sã probeze faptul , sã-I dovedeascã în faþa magistraþilor ºi, dupã ce va face acest lucru, dacã e sclav sau strãin domiciliat, sã ia pentru el marfa stricatã. Dacã e cetãþean ºi nu denunþã pe vinovat, sã fie lovit de infamie, ca unul ce tolereazã ca zeii sã fie înºelaþi., iar dacã-! dovedeºte, s-o închine marfa zeilor, cãlãuzitori ai pieþei. 325

PLATON PLATON Dupã cele spuse cu privire la falsificarea mãrfurilor, este natural sã tratãm despre negustori . Vom începe printr-o povaþã în care vom da socotealã de felul nostru de a vedea ºi pe urmã vom propune legea. Negustoria, din tirea sa nu s-a întocmit în stat spre paguba cetãþenilor, ci tocmai din contrã; cum sã nu socotim ca pe un binefãcãtor al nostru, pe acela care distribuie într-un mod uniform ºi dupã mãsura trebuinþelor fiecãruia, tot felul de mãrfuri împãrþite fãrã mãsurã ºi neegal? Distribuþia aceasta se face ºi prin mijlocul monedei, ºi trebuie recunoscut cã negustorul are rolul acesta, el ºi mercenarul ºi hangiul ºi ceilalþi, ale cãror ocupaþii, mai mult ori mai puþin cinstite, au toate acelaºi scop, care este de a satisface trebuinþele particuiarilor, împãrþind tuturor lucrurile trebuincioase vieþii. Sã vedem din ce pricinã negustoria nu este socotitã cinstitã ºi nici onorabilã ºi care este cauza ce i-a adus faima proastã, pentru ca sã lecuim prin lege dacã nu tot rãul, cel puþin în parte. Problema aceasta, dupã cât se pare, nu este neînsemnatã ºi reclamã un talent destul de mare. CLJNIAS: Ce vrei sã zici? ATENIANUL: O, scumpul meu Clinias, sunt foarte rari oamenii care, reunind cu un caracter fericit o educaþie bunã, sã poatã pãstra mãsura când dorinþa ºi trebuinþa pun stãpânire pe ei ºi care, deºi pot câºtiga avuþie mare, trãiesc cumpãtaþi ºi preferã o stare mediocrã ºi cinstitã decât mãrirea. Pornirile cclvr mai mulþi oameni sunt tocmai contrare. Când au nevoi, trebuinþek .. _ ..unt nemãsurate, ºi când au ocazie sã câºtige câºtig potrivit, . nu se mai saturã de venituri. Iatã cauza pentru care orice negustorie, trafic sau meseria de hangiu are nume rãu ºi se socotesc ocupaþii infame ºi 326

LEGILE LEGILE Este o maximã veche ºi adevãratã, cã e anevoie a combate totdcodatã douã contrare, cum se petrece câteodatã în cazuri de boalã ºi în alte împrejurãri. Noi ne aflãm tocmai în cazul acesta, fiindcã trebuie sã luptãm în acelaºi timp ºi cu sãrãcia ºi cu avuþia, dintre care cea din urmã stricã sufletul omului prin neînfrânare ºi cealaltã îl împinge prin mijlocul suferinþelor sã devinã neruºinat. Cum sã Iecuim o asemenea hoa:::t inãuntrul unui guvemãmânt cuminte? Mai întâi sã facem aºa ca sã se gãseascã în oraº cât mai puþini indivizi de teapa aceasta a micilor negustori; ºi apoi aceºtia sã fie numai astfel de oameni , a cãror înrãutãþire crescândã sã nu poatã aduce statului nici un rãu considerabil; ºi al treilea, sã cãutãm a gãsi, pentru cei care se îndeletnicesc de fapt cu meseriile acestea. un mijloc care sã fereascã cugetele lor de o decãdere completã spre neruºinare ºi josnicie. Dupã toate aceste reflecþii, primiþi cu urãri de împlinire, legea urmãtoare: Nici unul dintre magneþi, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vor locui în statul nostru cel nou, ºi vor fi capii vreuneia din cele 5 040 de familii, sã nu se apuce, nici cu voia sa, nici silit, de birtãºie ºi nici sã nu facã negustorie micã; sã nu se facã agentul nici unui cetãþean care ar fi mai presus de el, decât al tatãlui sãu, al mamei sale, al celorlalte rude ascendente 327

PLATON PLATON stãrii lor. Nu e treabã uºoarã pentru un legiuitor a hotãrî precis ce este cuviincios ºi ce nu este pentru o persoanã liberã; aceastã pricepere o au cetãþenii care au dobândit premiul virtuþii, ºi aceºtia se cãlãuzesc dupã respingerea sau aplecarea ce o simt pentru anumite atitudini. Oricine face oarecare negustorie nevrednicã de condiþi a sa, sã fie chemat înaintea tribunalului cetãþenilor celor mai buni ºi sã fie învinovãþit cã-ºi necinsteºte familia. ªi dacã judecata hotãrãºte cã el a pângãrit casa pãrinteascã prin oarecare ocupaþie de ocarã, sã fie condamnat la un an închisoare ºi oprit a se mai îndeletnici cu asemenea lucruri. Dacã devine recidivist, sã fie închis timp de doi ani; într-un cuvânt sã i se dubleze pedeapsa de câte ori va fi prins în delict. Printr-o a doua lege se ordonã ca numai strãinul, ori strãinul domiciliat la noi sã exercite micul negoþ. A treia lege are scopul sã facã cât se poate de onestã sau cât mai puþi n rea specia aceasta de locuitori . Este necesar ca pãzitorii legilor sã aibã în vedere cã ei nu supravegheazã numai pe aceia care se bucurã de o naturã aleasã ºi de o bunã educaþie, supraveghere lesnicioasã, ca sã nu devinã infractori de lege ºi oameni rãi; dar cã trebuie sã privegheze mai mult pe aceia care neavând nici naºtere, nici o bunã educaþie, sunt împinºi cu mai mare tãrie sã se facã rãi, din pricina ocupaþiei cu care se îndeletnicesc. ªi pentru cã negoþul cu toate ramurile sale cuprinde o mulþime de ocupaþii de felul acesta, dupã ce vom opri la noi numai îndeletnicirile cu totul trebuincioase întreþinerii statului, trebuie ca pãzitorii legilor sã se adune cu persoane pricepute, sã se sfãtuiascã cu ei relativ Ia fiecare fel de negoþ, cum spuneam mai sus cu privire la falsificarea mãrfurilor, materie care este în legãturã cu aceea pe care o tratãm. Apoi sã calculeze împreunã care este venitul ºi cheltuielile, ºi care este proporþia dintre ele, de unde poate rezulta un câºtig potrivit pentru micul negustor. Pe urmã sã facã lista preþurilor de cumpãrare ºi de vânzare pentru fiecare fel de negoþ ºi sã le încredinþeze atât agronomilor,

cât ºi agoranomilor ºi astinomilor, spre a dispune sã fie respectate. ªi astfel micul negoþ va fi de folos ºi consumatorilor ºi va pãgubi foarte puþin pe aceia care-I exercitã. Cine îºi ia anumite obligaþii prin contract ºi nu le executã conform contractului, ;.tfacã de obligaþiile prohibite de lege sau de un decret, sau dacã cineva a contractat silit de o necesitate nedreaptã , precum ºi dacã cineva este împiedicat de o cauzã neprevãzutã, sã fie urmãrit pentru neexecutarea convenþiei Ia tribunalul tribului, dacã mai întâi nu pot stinge litigiul în 328

LEGILE LEGILE âcratã lui Marte ºi Minervei. ªi unii ºi alþii lucreazã pentru binele þãrii ºi al poporului, aceºtia luptând în riizboi pentru apãrarea comunã, iar ceilalþi fãurind pentru bani tot felul de lucrãri ºi unelte. De aceea ei nu trebuie sã mintã deloc în lucrãrile lor, ca unii ce vencreazã pe zei ca autori ai neamului lor. Dacã un meseriaº nu ºi-a fãcut, din vina sa, lucrul la ziua hotãrâtã, arãtând astfel lipsa sa de respect faþã de zeul ce-i dã hrana, în credinþa nechibzuitã, cã zeul ca protector al lui îi iartã neglijenþa, pe lângã pedeapsa ce are sã aºtepte de la zeu, iatã aceea la care-I condamnã legea: sã plãteascã preþul lucrului pe care s-a legat sã-I facã, dar nu 1-a fãcut; pc lângã aceasta, sã-1 confecþioneze gratuit în acelaºi timp convenit. Legea povãþuieºte pe oricine întreprinde un lucru, la fel ca ºi pe vânzãtor, sã nu caute sã înºele exagerând preþul mãrfii sale, ci sã o preþuiascã drept dupã valoarea ei; ea prescrie aceeaºi îndatorire lucrãtorului care se însãrcineazã sã facã un lucru; cãci el ºtie cât preþuieºte lucrul sãu. Într-un stat cu cetãþeni liberi nu se cuvine ca meseriaºul sã se slujeascã de lnºelãciune ºi sã abuzeze de meseria sa, adicã de ceva drept din firea sa ºi depãrtat de minciunã, numai spre a înºela pe particulari. Astfel oricine va fi suferit vreo daunã în aceastã privinþã are acþiune împotriva autorului acelei daune. Dacã cineva, dupã ce a dat unui meseriaº sã-i facã un lucru, nu-i plãteºte preþul convenit între ei, ºi dacã calcã îndatorirea sa cãtre Jupiter ºi Minerva, pãstrãtorii ºi apãr:îtorii statului, numai în scopul unui mic câºtig, el rupe legãturile principale ale relaþiilor sociale. Atunci legea se aliazã cu zeii aceºtia spre a veni în ajutorul societãþii, pe care el nãzuieºte s-o nimiceascã. De aceea, acela ce a primit lucrul de la meseriaº, dar n11 i-a plãtit preþul la timpul învoit, sã-i plãteascã îndoit; ºi dacã lasã sã treaca un an, sã plãteascã ºi dobânzi, câte un obol la fiecare drahmã pe lunã, deºi de altfel banii datoraþi cu orice alt titlu nu trebuie sã aducã nici o dobândã. Judecata acestui fel de pricini este de competenþa tribunalului tribului. E drept sã observãm, fiindcã am vorbit despre meseriaºi îndeobºte, cã aceleaºi norme se aplicã ºi generalilor de armatã ºi tuturor celor versaþi în aceste arte, ca unor fãurari ai mântuirii patriei. Dacã cineva dintre aceºtia împlineºte în mod destoinic o lucrare, fie primitã de bunã voie, fie cã i s-a ordonat, legea din partea sa sã-i dea, dupã merit, cinstirea, care este plata 329

PLATON PLATON În primul rând însã, cea mai mare rãsplatã sã se dea acelora care au fost capabili sã dea cinstea cuvenitã legilor scrise ale legiuitorilor celor buni. Am orânduit aproape principalele convenþii ce oamenii încheie între ei; au rãmas convenþiile pupilare ºi grija ce trebuie sã aibã tutorii de orfani. Este necesar sã legiferãm ºi aceastã materie. în urma celor de mai sus. Principiul tuturor neorânduielilor în materia aceasta provine în parte din capriciile testamentare ale muribunzilor, parte din cauza accidentelor întâmplate celor ce nu Iasã nici un testament. Am spus cã e necesar, o, Clinias, privind cât de spinoasã ºi anevoioasã este chestiunea succesiunilor, sã o cuprindem ºi pe ea în lege. În adevãr, dacã se lasã oricui libertatea sã facã testament valahi!, aºa ca ultima voinþã a celui ce se aflã Ia sfârºitul vieþii sã fie totdeauna împlinitã necondiþionat, mulþi vor lua dispoziþii contradictorii între ele ºi contrare atât legilor, cât ºi moravurilor cetãþenilor, precum ºi sentimentelor lor personale, ce le aveau înainte de a testa. Cãci cei mai mulþi suntem cu mintea slabã ºi cu sufletul frânt oarecum, când ne credem aproape de moarte . CLINIAS: Cum înþelegi afirmaþia aceasta, oaspete? ATENIANUL: Omul muribund este o fiinþã anevoie de împãcat, o, Clinias; o fiinþã plinã de vorbe supãrãtoare ºi contrare legiuitorului. CLINIAS: Cum? ATENIANUL: Dorind sã fie toate dupã placul sãu, rosteºte de obicei cuvinte mânioase. CLINIAS: Ce cuvinte? ATENIANUL: O, zei, zice el, este ceva revoltãtor ca eu sã n-am dreptul sã dau ale mele ºi sã le dau cui vreau eu, unuia mai mult, mai puþin altuia dintre aceia care m-au sprijinit ºi au dat dovezi îndestulãtoare de dragostea lor, în timpul bolii mele, la bãtrâneþe ºi în alte împrejurãri ale vieþii mele. CLINIAS: Nu þi se pare cã vorbeºte drept? 330

LEGILE LEGILE CLINIAS: Ce vrei sã zici'? ATENIANUL: Din teamã faþã de mustrarea lor, au fãcut ei legea care dã voie fiecãruia sã testeze necondiþionat cum îi place; tu însã ºi eu vom rãspunde mai la largul nostru muribunzilor. CLINIAS: Ce? ATENIANUL: Prieteni, le vom zice , cu un ricior în groapã cum sunteþi , vã este greu sã cunoaºteþi acum afacerile voastre , sau pe voi înºivã, cum zice ºi inscripþia Pitici; aºa cã cu, ca legiuitor, hotãrãsc cã nici voi, nici averea aceasta a voastrã nu sunteþi ale noastre, ci ale familiei noastre întregi, atât a strãmoºilor, cât ºi a urmaºilor, ºi cã atât familia voastrã ºi averea voastrã sunt ºi mai mult posesiunea statului. Stând astfel lucrurile, dacã pe când boala sau agonia te face sã plutcºti între viaþã ºi moarte, un linguºitor te ia în primire ºi-þi strecoarã în suflet sã faci un testament, care sã cuprindã nu ce este mai bine, eu nu \'OÎ îngãdui, pe cât pot, sã aibã loc asemenea lucru, ci luând aminte h cel mai mare bine al statului, al familiei tale, ºi având în vedere interesul acestora, voi face o lege (succesoralã), convins cã interesul particular trebuie pus cu dreptate pc al doilea plan. Iar voi, binevoitori ºi buni faþã de noi, duceþi-vã acolo unde vã duce natura omeneascã; noi vom avea cea mai mare grijã rJe toti ai voºtri , fãrã pãrtinirea unora ºi urgisirea altora. Acestea sã fie poveþele ºi preludiul adresate celor vii ºi muribunzilor; iar legea, urmãtoarea: Oricine dispune prin testament de averea sa, d.1cã c:;te tatã de copii, este dator sã instituie mai întâi moºtenitor pe unul dln bãieþi, pe care voieºte; iar dintre ceilalþi copii, dacã dã pe vreunul dintre ei cuiva ca sã-1 adopte, sã înscrie aceasta în testament. Dacã îi mai rãmâne încã un bãiat, care, nefiind trecut cu nici un lot drept pãmânt de moºtenire, va fi trimis, dupã toate probabilitãþile, în oarecare colonie, conform legii, poate sã-i dea acestuia restul averii sale, afarã de moºtenirea pãrinteascã ºi de t0ate accesoriile acestei moºtcniri. Dacã îi rãmân mai mulþi , sã le dea câte o parte din averea deosebitã de fondul pãrintesc. Aceluia dintre fii care are casa sa, sã nu-i lase nimic, precum nici fiicei logodite ºi fãgãduite în cãsãtorie; dacã nu este logoditã, sã ia parte la moºtenire. Dacã dupã facerea testamentului unul dintre fii sau una dintre fiice primeºte o moºtenire de pãmânt, sã lase partea sa moºtenitorului testatorului. Dacã te.stat0ml nu lasã bãieþi, ci m1m1i fete, sã 331

PLATON PLATON instituie moºtenitor un tânãr, pe care îl va alege de bãrbat al aceleia dintre fete, care crede de cuviinþã, ºi pe care îl va fi adoptat ca fiu. Dacã cineva pierde pe fiu-sãu, fie natural, fie adoptiv, mai înainte de a putea fi înscris printre bãrbaþi, sã însemneze întâmplarea aceasta în testament ºi sã arate pe acela pe care voieºte sã-I adopte cu un noroc mai bun. Cine face un testament, fãrã sã aibã copii, are dreptul sã punã de o parte a zecea parte din averea câºtigatã de el, ºi sã o lase cui îi va plãcea, dupã ce a lãsat tot restul aceluia pe care 1-a ales ca fiu adoptiv; astfel nu se expune mustrãrilor ºi are un fiu adoptiv, ca sã-i cultive memoria, potrivit legii. Dacã testatorul lasã copii minori , poate sã le dea prin testament orice tutori crede de cuviinþã ºi câþi vrea, numai cu condiþia ca aceºtia sã consimtã ºi sã fãgãduiascã ei înºiºi cã primesc tutela: orice instituire de tutelã fãcutã în forma aceasta este valabilã. Dar dacã cineva moare fãrã sã facã t.:-<>taml'nt sau fãrã sã numeascã tutori, tutela o împlinesc rudele cele mai apwpi ..tie Jinspre tatã ºi mamã, câte douã de fiecare parte, cãrora se va a-.neta 1111 prieten al mortului. Pãzitorii legilor sã numeascã tutori orfanilor , ar.: au IH.:voie: ºi cincisprezece dintre ei, cei mai în etate, au atribuþia lllateriei tutcki ºi a ....rLmilor. Sã se împartã aºa ca, în fiecare an, câte trei sã exercite funcþia ac,·a::.ta; iar dupã cinci ani sã fi trecut toþi prin ea. Întocmirea aceasta, pe cilt cu putinþã, sã nu se întrerupã niciodatã. Aceleaºi legi sã se aplice în folo..ul minorilor, lãsaþi de unul mort fãrã testament. Cel ce lasã fete, sã dea voie legiuitorului, în urma unei morþi neprevãzute, sã împlineascã el douã dintre cele trei datorii ale unui tatã de fete: adicã sã mãrite pe fete dupã rudele cele mai apropiate, ºi sã pãstreze porþiunea ereditarã. A treia îndatorire, aceea de a cãuta printre cetãþeni un bãrbat plãcut la caracter ºi cu hune deprinderi, spre a ºi-1 face fiu ºi bãrbat fetei sale, lucrul acesta, fiindcã nu poate ghici intenþiile defunctului, sã-I lase Ia o parte. Astfel este deci legea, ce trebuie respectatã cât mai strict cu putinþã. Dacã cineva moare fãrã testament, lãsând fete, fratele dupã tatã al decedatului, sau fratele dupã mamã, dacã n-are casa lui, sã se însoare cu una dintre ele ºi sã ia moºtenirea rãposatului. Dacã n-are frate, ci un nepot de frate, este acelaºi lucru, numai sã fie potriviþi la vârstã. Dacã n-are nici frate, nici nepot de frate, ci numai nepot de sorã, sã se procedeze tot aºa. Al patrulea sã fie unchiul rãposatului dinspre tatã; al cincilea, fiul acestui unchi; al ºaselea, fiul surorii tatãlui, ºi aºa mai încolo, dupã gradele de rudenie, începând cu fraþi ºi nepoþi, ºi la grade egale dându-se întâietate rudelor prin bãrbaþi faþã de acelea prin femei. Judecãtorii constatã dacã 332

LEGILE LEGILE ' Dacã fata o-are rude, tineri buni de însurat, pânã la gradul de fii ai fiilor fratelui ºi nici pânã la fiii bunicului, bãrbatul pe care ea ºi-! alege cu învoirea tutorilor, ºi care o place ºi el, sã fie moºtenitorul rãposatului ºi soþul ei. Afarã de acestea, fiindcã multe sunt cazurile ce pot avea loc, se poate întâmpla în statul nostru câteodatã sã aibã loc o ºi mai mare lipsã de bãrbaþi, decât prevederile noastre. Astfel, dacã o fatã nu gãseºte un bãrbat bun printre cetãþeni ºi vede pe unul trimis în oarecare colonie, pe care i-ar plãcea sã-I facã moºtenitor al patrimoniului tatãlui ei, dacã el îi este rudã, sã intre în posesia moºtenirii, dupã orânduirea legii; dacã nu îi este rudã, are nevoie numai de consimþãmântul ei ºi al tutorilor spre a o lua în cãsãtorie, ºi spre a intra în posesia moºtenirii rãposatuui intestat1, reîntorcându-se în patrie. Cât priveºte pe acela care moare fãrã testament ºi nu lasã nici bãieþi, nici fete, se va þine legea enunþatã mai sus, relativ la toate celelalte condiþii; pe lângã aceasta, o fatã ºi un bãrbat dintre rudele rãposatului, legându-se prin cãsãtorie, sã intre în casa dezolatã ºi sã fie pe drept moºtenirea lor, în primul loc sora, a doua -fiica fratelui, a treia -fiica sorei, a patra sora tatãlui, a cincea -nepoata de frate, a ºasea -nepoata tatãlui dupã sorã; sã se uneascã acestea cu aceia dupã rudenie ºi dupã lege, precum am prescris mai înainte. Sã nu trecem cu vederea fãrã a observa asprimea unor asemenea legi, care impun rudei celei mai apropiate a rãposatului de a lua în cãsãtorie pe ruda cea mai apropiatã, obligaþie împovãrãtoare de multe ori; legea pare cã nu vede miile de piedici ce se opun omului în împlinirea acestor prescripþii; astfel cã se gãsesc unii hotãrâþi sã sufere mai degrabã orice, decât sã se supunã acestor îndatoriri, ºi sã se însoare sau mãrite cu o fatã sau un bãrbat bolnavi, cu diformitãþi ale corpului sau metehne ale spiritului. Li se va pãrea unora cã legiuitorul nu s-a gândit deloc la nepotrivirile acestea; însã nu e aºa. Iatã speþa de preludiu oarecum comun, prin care se cere acelora pentru care se fac legile sã nu-i ia în nume de rãu legiuitorului, cãci el, preocupat de binele obºtesc, poate numai cu foarte mare greutate sã înlãture totdeodatã relele ce decurg pentru particulari din legile sale; de asemenea, 1 lntestat (din lat. intestatus) -care n-a lãsat testament. 333

PLATON PLATON CLINIAS: Care este atunci, oaspete, lucrul cel mai bun de fãcut? ATENIANUL: Trebuie, Clinias, sã se numeascã arbitri între legi ºi aceia ce trebuie sã le þinã. CLINIAS: Ce vrei sã zici? A TENIANUL: Câteodatã, fiul fratelui, fecior de bani gata, nu vrea sã se însoare cu fiica unchiului, mândru de averea lui ºi fiindcã are de gând sã se însoare mai bine. Câteodatã, de asemenea, este silit sã refuze supunerea la lege, când bunãoarã ea îi impune o adevãratã nenorocire pentru el , anume sã se însoare cu o smintitã sau cu una lovitã de alte grave defecte ale corpului sau ale spiritului; în condiþiile acestea viaþa devine nesuferitã. Cu privire la aceste neajunsuri, urmãtoarea propoziþie sã se þinã ca lege: "Dacã cineva are vreun cuvânt sã fie nemulþumit pe cuprinsul legilor testamentare în vreo privinþã oarecare, mai ales relativ la cãsãtorie, ºi pretinde cã, dacã legiuitorul ar fi viu ºi de faþã, niciodatã nu I-ar sili sã ia în cãsãtorie asemenea persoane, pe care îl sileºte sã le ia acum, conform legii -o rudã a rãposatului sau unul din tutorii copiilor sãi sã apeleze la cei cincisprezece pãzitori ai legilor instituiþi de cãtre legiuitor ca arbitri ºi pãrinþi ai orfanilor, fete ºi bãieþi; atunci pãrþile sã se înfãþiºeze înaintea lor, sã-ºi expunã motivele lor ºi sã se conformeze deciziei lor. Dacã cuiva i se pare cã se atribuie pãzitorilor legii puteri prea mari , chemându-i în faþa judecãtorilor de elitã, sã se pledeze cauza înaintea lor. Cine pierde, sã sufere mustrarea ºi ocarã din partea legiuitorului, pedeapsã mai grea, pentru un om simþitor, decât o mare amendã bãneascã. Vedem acum cã orfanii se nasc, oarecum, a doua oarã. Am vorbit despre hrana ºi educaþia ce trebuie sã urmeze îndatã dupã naºtere; cât priveºte momentul când pierd pe pãrinþi , trebuie sã cãutãm toate mijloacele potrivite spre a le îndulci nenorocirea stãrii lor. În primul rând, voim ca pãzitorii legilor sã le þinã loc de pãrinþi, dispunând în interesul lor conform legii; le ordonãm sã aibã câteºitrei grijã de ei, cu zel, în fiecare an, ca de copiii lor. Dar mai întâi îi povãþuim printr-un preludiu atât pe ei , cât ºi pe tutori, cum sã educe pe pupili. Mi se pare cã am spus mai sus, foarte la locul lor, cã sufletele morþilor pãstreazã oarecare putere ºi dupã moarte, încât pot sã îngrijeascã de treburile omeneºti. Afirmaþia aceasta, deºi este adevãratã, ar avea nevoie 334

LEGILE LEGILE o respectã ºi nedreptãþeºte într-un chip oarecare pe cel orfan ºi de tatã ºi de mamã, sã fie pedepsit îndoit de cum ar fi fost pedepsit, dacã ar fi fãcut vreun rãu unuia care are tatã ºi mamã. Cât despre regulamentele relative la datoriile tutorilor cãtre pupilii lor ºi relativ la controlul magistraþilor asupra gestiunii tutorilor, dacã ºi unii ºi alþii n-ar avea în educaþia ce o dau propriilor lor copii, ºi în administrarea afacerilor lor domestice, un model de educaþie ce se cuvine copiilor de condiþie liberã, ºi dacã de altfel n-ar avea cu privire la materia aceasta legi destul de înþelepte, ar fi poate la locul sãu de a edicta legi speciale despre tutelã ºi de a distinge prin instituþii deosebite educaþia orfanilor de aceea a celorlalþi copii. Dar astãzi nu se face mare deosebire între modul de educaþie al orfanilor ºi chipul cum un tatã îºi creºte copiii sãi; însã în ce priveºte cinstea sau necinstea ce-ºi atrag, precum ºi cu privire la ostenelile la care sunt îndatoraþi, de obicei nu sunt egale. Din pricina aceasta, când e vorba de orfani, legea orânduieºte cu luare-aminte materia aceasta, dând sfaturi ºi ameninþând totdeodatã. Deci ameninþarea aceasta va fi bine venitã: Oricine este tutor al unui bãiat sau al unei fete, ºi oricine dintre pãzitorii legilor, instituit ca inspector al 335

PLATON PLATON Pãrinþii au câteodatã neînþelegeri cu copiii lor ºi aceºtia cu pãrinþii lor, certuri care ajung mai mari decât se cuvine; atunci se poate întâmpla ca pãrinþii sã-ºi închipuie cã legiuitoml trebuie sã le dea voie, dacã ei voiesc, sã desfieze pe copiii lor în faþa lumii , ºi printr-un pristav , aºa ca sã nu-i mai fie fiu, dupã lege; ºi, dimpotrivã, copiii sã repudieze pe pãrinþii doborâþi de boalã sau de bãtrâneþe, plângându-se de demenþa lor. Purtarea aceasta nu intrã de obicei decât în apucãturile oamenilor cu desãvârºire rãi. Cãci dacã numai o parte ar fi rãutãcioasã, vreau sã zic cã dacã numai fiii ar fi rãi, iar pãrinþii nu, sau invers, nu s-ar vedea niciodatã asemenea neorânduieli, pe care aceste duºmãnii le atrag dupã ele. În orice alt stat, un fiu repudiat în public de cãtre tatãl sãu nu pierde în mod necesar dreptul de cetãþean. Dar la noi, având în vedere legile noastre, este o necesitate sã tie trimis în altã regiune, fiind lipsit de cap de familie; cãci nu e îngãduit a mai adãuga nici o singurã familie la cele 5 040 existente. ªi astfel cel ce face aceastã pedeapsã juridicã trebuie sã tie repudiat nu numai de cãtre tatã, ci ºi de cãtre familia întreagã. În cazul acesta trebuie urmatã legea urmãtoare: Cine s-a oprit la gândul nefericit, de a se lepãda de fiul sãu pe care l-a nãscut ºi 336

LEGILE LEGILE Dacã boala, bãtrâneþea sau un caracter nesuferit sau toate aceste defecte reunite fac pe cineva mai slab de minte decât sunt cei mai mulþi oameni, astfel cã slãbiciunea aceasta nu e cunoscutã decât de cãtre cei ce convieþuiesc cu el, însã ca unul ce are puterea pãrinteascã ruineazã casa ºi fiul nu ºtie ce sã facã, ºi se teme sã-I cheme la judecatã sub calificarea de demenþã -iatã ce zice legea în cazul acesta: Mai întâi tiu! catã sã gãseascã pe cei mai vechi dintre pãzitorii legilor ºi sã le comunice trista situaþie a tatãlui lui. Aceºtia, dupã ce se vor încredinþa suficient de adevãrul stãrii, sã-i spunã dacã e cazul sã-I citeze sau nu ca dement; ºi dacã îl povãþuiesc sã facã lucrul acesta, ei sã-i slujeascã de martori ºi de avocaþi. Dacã sentinþa se dã contra tatãlui, el nu mai poate dispune valabil, în tot restul zilelor sale, de cea mai micã parte a averii sale ºi de aci înainte sã fie considerat ca un copil . Dacã bãrbatul ºi soþia nu se înþeleg deloc din pricina nepotrivirii 10 caracterelor lor, zece dintre pãzitorii legilor de vârstã mijlocie ºi tot atâtea femei alese dintre acelea ce au inspecþia cãsãtoriilor trebuie sã se însãrcineze a aplana totdeauna aceste neînþelegeri ; dacã ei reuºesc sã-i împace, hotãrârea lor sã-i lege pe amândoi. Dar dacã spiritele lor sunt prea tare aprinse, sã caute pe cât le stã în putere sã cãsãtoreascã pe fiecare din ei cu o altã persoanã. Este recunoscut cã asemenea temperamente nu au deprinderi tocmai blânde; de aceea sã caute sã-i uneascã cu caractere mai paºnice ºi mai blânde. Dacã soþii între care se ivesc asemenea certuri n-au 337

PLATON PLATON copii sau au puþini , cãsãtoriile noi sã se încheie ºi în scopul de a face copii , iar cei ce sunt destul de înzestraþi cu copii se despart ºi se cãsãtoresc din nou, precum se cuvine, numai cu scopul de a trãi împreunã pânã la bãtrâneþe ºi a se îngriji unul pe altul. Dacã cuiva îi moare femeia ºi rãmân mai mulþi bãieþi ºi fete de pe urma ei , legea îl povãþuieºte sã-ºi creascã copiii ºi sã nu le aducã în casã o mamã vitregã; dar ea nu-l constrânge; dacã nu are copii, sã-ºi ia negreºit femeie, pânã ce va face destui copii, sprijin al casei lui ºi al statului. Dacã bãrbatul moare mai întâi lãsând un numãr îndestulãtor de copii, mama sã-i creascã ºi sã rãmânã vãduvã. Totuºi, dacã pare cã e prea tânãrã, ca sã poatã trãi mai departe sãnãtoasã fãrã bãrbat, rudele ei sã þinã sfat cu femeile inspectoare ale cãsãtoriilor, ºi ea sã urmeze hotãrârea luatã de unele ºi altele în unanimitate. Dar dacã n-are copii de la bãrbatul rãposat, sã se mãrite din nou ca sã facã copii . Se zice cã cineva are destui copii ºi în numãr legal , când are un bãiat ºi o fatã. Dacã un copil este recunoscut ca odrasla acelora care I-au fãcut, însã este nevoie de a hotãrî a cui condiþie trebuie s-o urmeze, dacã copilul este fãcut de o sclavã, cu un sclav, sau cu o persoanã liberã sau cu un libert, sã fie al stãpânului sela vei; dacã însã o femeie liberã are legãturi cu un sclav, ce se naºte sã aparþinã stãpânului sclavului. Dacã un stãpân are un copil cu sclava sa, ori o femeie, cu sclavul sãu, ºi dacã faptul ajunge în gura lumii, femeile sã îndepãrteze pe copilul acesteia din urmã împreunã cu tatãl sãu, iar pãzitorii legilor sã trimitã împreunã cu mama sa pe copilul celui dintâi în altã regiune. Nu se gãseºte nimeni nici printre zei, nici printre oamenii sãnãtoºi Ia minte, ca sã povãþuiascã pe cineva sã-ºi nesocoteascã pãrinþii. ªi trebuie sã înþelegem un lucru, cã aceleaºi sunt motivele pentru care trebuie sã slãvim pe zei, ºi pentru care trebuie sã respectãm sau sã nu respectãm pc pãrinþi. Pretutindeni ºi din vechime au existat douã feluri de legi referitoare Ia zei: cãci sunt divinitãþi pe care le vedem desluºit; alteori ne închinãm la imaginile ºi statuile lor, ºi slãvind aceste statui, deºi neînsufleþite, noi credem cã închinãciunile noastre sunt bine primite de cãtre zeii vii, pe care ele îi reprezintã, ºi ne aduc binefacerile lor. De aceea, dacã cineva are retraºi în casa lui un tatã sau o mamã sau taþii sau mamele acestora, obosiþi de bãtrâneþe, sã nu creadã cã are sub acoperiºul casei sale o statuie sau imagine mai preþioasã, mai puternicã, dacã de fapt posesorul lor le culti vã aºa cum se cuvine. 338

LEGILE LEGILE ATENIANUL: O sã-þi spun acum; cãci, prietenii mei, lucrul meritã sã fie auzit. CLINIAS: Spune. ATENIANUL: Se zice cã Edip, acoperit de ocarã de fiii sãi, i-a blestemat ºi blestemele lui, se ºtie, le-au auzit ºi le-au împlinit zeii. Amyntor ºi Teseu, într-un noment de mânie, au blestemat pe Phoenix ºi pe Hippolit; ºi nenumãraþi alþii ºi-au blestemat copiii . Într-adevãr, blestemele oricui altcineva sunt mai puþin grele ca ale unui tatã, ºi cu drept cuvânt. Dar dacã se crede cã este ceva firesc ca zeii sã asculte blestemele cu care un tatã sau o mamã împovãreazã pe fiul lor, când ei se vãd dispreþuiþi de cãtre el , nu trebuie oare sã credem ºi mai tare cã dacã plini de bucurie, când se vãd cinstiþi de cãtre copiii lor, pãrinþii se roagã la aceiaºi zei pentru fericirea copiilor, rugãciunile lor nu sunt mai puþin active spre bine, ca spre rãu? Dacã n-ar fi aºa, atunci zeii nu sunt drepþi în împãrþirea bunurilor; defect care am recunoscut cã le lipseºte cu desãvârºire. CLINIAS: Netãgãduit. ATENIANUL: Sã ne gândim, aºadar, Ia ce am zis adineaori, cã nu putem avea statuie mai slãvitã în ochii divinitãþii , decât pe un tatã sau un bunic sleiþi de bãtrâneþe ºi mame tot aºa de neputincioase, ºi cã zeul se bucurã când cineva îi cinsteºte pe aceºtia sau acestea; cãci altfel nu le-ar împlini voia. Cãci puterea acestor strãmoºi, pe care îi avem aºezaþi acasã, are o tãrie minunatã faþã de statuile neînsufleþite; acelea care sunt însufleþi te, când le respectãm, îºi unesc rugãciunile lor cu ale noastre ºi ne blestemã când le insultãm; pe când cele de al doilea nu fac nici una, nici alta. Aºa cã cine cinsteºte cum se cuvine pe tatãl, pe moºu-sãu ºi pe ceilalþi ascendenti, sã fie încredinþat cã are în persoana lor statuile cele mai puternice, spre a atrage asupra lor binecuvântarea zeilor. CLINIAS: Foarte bine zis. ATENIANUL: Oricine, aºadar, care se bucurã de o minte sãnãtoasã, se teme ºi cinsteºte rugãciunile pãrinþilor, fiindcã ºtie cã au fost împlinite multora ºi în multe prilejuri ºi au fost confirmate prin rezultatul lor. ªi pentru cã aºa este orânduirea fireascã , pentru oamenii buni , pãrinþii ºi moºii încovoiaþi de ani, care trãiesc pânã la o bãtrâneþe foarte înaintatã, sunt un bine mult dorit ºi foarte regretat, când ei pãrãsesc viaþa în floarea vârstei; însã pentru cei rãi, ei sunt un prilej de spaimã. Deci oricine sã cinsteascã ....9

PLATON PLATON 12 Despre daunele pe care cineva le aduce altuia prin mijlocul unor oarecare doftorii, am sancþionat pe acelea, care aduc moartea; dar n-am vorbit nimic despre celelalte vãtãmãri sau daune cu voinþã ºi dinadins pe care cineva le aduce prin mijlocul unor oarecare bãuturi, alimente sau aliiii. În adevãr, neamul omenesc se slujeºte de douã feluri de farmece, a cãror deosebire este cam greu de fãcut. Primul fel este acela pe care-I desluºirãm clar acum, când se vatãmã în mod natural unele corpuri prin acþiunea altor corpuri . Cealaltã specie de farmece este aceea care , graþie oricãror fãcãturi ºi incantaþii ºi "legãturi", cum li se zice, convinge pe înºiºi autorii farmecelor cã în adevãr ele fac rãu, ºi cred cã ei se pot sluji cu succes de 1 Manumis (din lat. manumissus) -elibemt din sclavie, dezrobi!. 340

LEGILE LEGILE ..i , dacã ai ºti, nu este lesne sã le demonstrezi altuia. Nici nu face sã-þi dai o..tenealã sã încerci a proba unor oarecare spirite tare prevenite contra acestor lucruri, cã nu trebuie sã dea nici o însemnãtate figurilor mici de n:arã aºezate sau la uºile lor sau în rãspântii sau la mormintele strãbunilor lor, fiindcã ei n-au nici o explicaþie sigurã a acestor lucruri. Dupã ce împãrþim în douã capitole legea despre farmece, mai întâi rugãm, îndemnãm ºi povãþuim pe aceia, ce ar avea de gând sã se slujeascã de unul sau celãlalt fel de farmece, sã nu încerce a face aºa ceva, ºi nici sã inspãimânte mulþimea proastã ca pe niºte copii ºi nici sã sileascã pe lcgiuitor ºi pe judecãtor sã lecuiascã spaimele acestea ale oamenilor; mai întâi pentru cã acela care încearcã sã facã farmece nu ºtie ce face, atât cu privire la aplicaþiile ce se fac pe corp sau în corp, dacã nu cunoaºte medicina, cât ºi în ce priveºte fãcãturile, dacã nu este vrãjitor sau maestru de boscoane (farmece). Aceasta este povaþa ce le-o dãm ºi aceasta e legea: Cine, slujindu-se de oarecare bãuturi otrãvite, nu omoarã pe un cetãþean >au pe cineva dintre oamenii lui, însã face sã-i piarã vitele sau albinele lui, sau îi pricinuieºte oarecare altã pagubã, dacã este medic ºi va fi dovedit ºi condamnat pentru fcrmecãtorie (cu otrãvire), sã fie condamnat la moarte; dacã nu este specialist, judecata sã hotãrascã amenda sau pedeapsa ce are sã o sufere. Cine se slujeºte de "legãturi" sau de vrãji, sau de oarecare fãcãturi , sau de toate celelalte farmece de felul acesta, cu scopul de a face rãu altora cu asemenea farmece, dacã este ghicitor sau maestru de hoscoane, sã moarã; iar dacã nu este versat în artele acestea, dar este dovedit de fermecãtorie, judecata sã hotãrascã ce are sã sufere în persoana sau în averea sa. Oricine aduce, prin furt sau hoþie, o daunã altuia, sã fie condamnat la u amendã mai mare, dacã dauna este mai mare ºi la una mai micã, dacã dauna este mai micã; îndeobºte despãgubirea sã fie proporþionalã cu dauna, pânã ce ea se va repara în întregime. Pe lângã aceasta, orice rãufãcãtor, pentru fiecare delict comis, sã fie condamnat la o pedeapsã potrivitã, în scopul îndreptãrii lui. Pedeapsa aceasta sã fie mai uºoarã pentru infractorul din imprudenþã sau din îndemnul altuia, sau din cauza tinereþii, sau din o altã pricinã asemãnãtoare; ºi mai mare, pentru acela, pe care propria nechibzuinþã l-a împins la crimã, lãsându-se biruit de ispita plãcerilor sau de teama durerilor, de fricã, de laºitate, invidie, mânie sau altã patimã greu 341

PLATON PLATON Pentru toate aceste motive, trebuie ca legile, asemenea cu un arcaº destoinic cu ochii aþintiþi, sã nu piardã din vedere aceste fapte ºi sã potriveascã gravitatea pedepsei cu gravitatea infracþiunii, aºa ca s-o nimereascã pe cea justã. Judecãtorul de asemenea trebuie sã ajute pe legiuitor, când legea îi dã voie sã evalueze el ce trebuie sã sufere sau sã plãteascã condamnatul, formându-ºi judecãþile sale, ca ºi un pictor, dupã modelele ce le are înainte. Acum e rostul nostru, o, Clinias ºi Megillos, sã-i înfãþiºãm modelele cele mai frumoase ºi cele mai bune. Este rostul nostru de a-i arãta care pedepse sã pronunþe pentru cazurile de furt ºi de tâlhãrie, aºa cum ne lumineazã ºi pe noi zeii sau fiii zeilor. Furi osul sã nu fie lãsat liber în public, ci rudele sã-! pãzeascã acasã cât mai bine cu putinþã; altminteri sã plãteascã amendã, anume censul cel mai ridicat, o sutã de drahme, clasa a doua, patru cincimi dintr-o minã, trei cincimi, clasa a treia, ºi douã cincimi, acei din clasa a patra. Sunt mai multe feluri de furioºi; aceia de care vorbirãm mai sus, sunt din cauza bolii. Alþii, din cauza unui camcter violent, datorat relei educaþii ce au primit-o; aceºtia, din pricina celei mai mici neînþelegeri, strigã cu voce tare ºi se nãpustesc unii asupra altora cu vorbe injurioase, fapte care nu trebuie în nici un mod sã aibã loc într-un stat cu legi bune. Aºadar, sã se edictcze o singurã lege pentru toate cazurile de injurii; anume: Nimeni sã nu insulte cu vorbe rele; ci dacã cineva nu se poate înþelege cu altul Ia vort-ã, o;ã-ºi spunã liniºtit temeiurile sale atât adversarului, cât ºi celor de faþã, ºi sã asculte pe ale sale, abþinându-se cu totul de la vorbe rele. Cãci din urã reciprocã se înjurã unul pe altul ºi îºi dau drumul vocilor lor ca de muiere, în vorbe de ocarã; apoi din vorbe, lucru de nimic, iau naºtere duºmãnii de fapt, ºi foarte grave. Cãci acela care vorbeºte stãpânit de mânie, are în minte numai lucruri rele ºi hrãneºte cu fiere iuþeala aceea, ce fusese potolitã mai înainte graþie educaþiei , ºi pune iarãºi în lucrare partea aceasta a sunetului , care îl face sã trãiascã întocmai ca o bestie, cu sufletul întunecat, fiindcã s-a lãsat prea mult în voia mâniei. Dupã aceea, aproape toþi au obiceiul, în asemenea împrejurãri, sã ia în batjocurã pe adversarul sãu ºi sã facã sã râdã pe cei de faþã. Toþi cei ce s-au deprins cu defectul acesta, s-au depãrtat cu totul de seriozitatea 342

LEGILE LEGILE o amendã legalã. ªi acum sã mai spunem cã în asemenea certuri este peste putinþã sã nu ajungã cineva sã rosteascã vorbe batjocoritoare; lucrul acesta este de condamnat, când sunt izvorâte din urã. Ce adicã! Sã rãbdãm oare mâncãrimea de limbã a unor oarecare comici, ce ridiculizeazã pe cetãþeni, dacã zeflemelile lor la adresa celorlalþi nu sunt bazate pe urã? Sau sã distingem douã feluri de glume, una inocentã ºi alta rãutãcioasã, ºi sã îngãduim celui ce glumeºte uºor ºi fãrã mânie sã ia peste picior pe alþii, iar celui ce glumeºte rãutãcios ºi din urã, cum am zis, sã nu-i dãm voie? ªi punctul acesta din urmã nu trebuie câtuºi de puþin retractat. ªi acum sã hotãrâm prin lege cui sã-i fie permis ºi cui nu: Nu îi este îngãduit nici unui poet, autor de comedii, de poezii iambice sau de cântece lirice, sã ridiculizeze pe vreun cetãþean, fie prin .cuvinte, fie prin imagini, fie din mânie sau fãrã vrãjmãºie; pe cel ce contravine, arbitrii spectacolelor sã-! sileascã sã pãrãseascã þara chiar în aceeaºi zi, sub pedeapsã de trei mine amendã, ce trebuie consacratã zeului în cinstea cãruia se dau spectacolele. Cât despre aceia, cãrora, am spus mai sus, cã le este îngãduit sã se ridiculizeze prin versuri, sã le fie permisã gluma hazlie ºi fãrã mânie; însã zeflemeaua înþepãtoare sã nu fie permisã. Discemãmântul acestor speþe de comic sã fie în atribuþia educatorului tinerimii. Se vor putea publica micile piese aprobate de cãtre el; însã pe cele pe care le va fi respins, nici autorul a le aduce la cunoºtinþã cuiva, ºi sã nu se afle cã a lor sã n-aibã instruit pe vreun sclav sau pe un liber cu privire la ele; altfel sã fie considerat cetãþean rãu ºi nesupus legilor. Vrednic de milã nu este acela care suferã de foame sau de o altã nevoie 14 asemenea ºi numai pentru aceastã lipsã, ci acela care, fiind cumpãtat ori înzestrat cu o altã asemenea virtute sau cu o parte a ei, ajunge la o asemenea 343

i-'LATON i-'LATON Dacã un sclav sau o scl..vã, din neºtiinþã sau din nedibãcie, pricinuieºte oarecare pagubã altcuiva decât stãpânul sãu , fãrã nici o culpã din partea pãgubaºului, stãpânul sclavului sau sã despãgubeascã în întregime paguba fãcutã sau sã-i predea pe sclav. Dacã stãpânul se plânge cã a fost conivenþã între autorul daunei ºi pãgubaº, în scopul de a-i lua sclavul, sã aibã acþiune de doi ' contra acelui ce pretinde cã a suferit daune, ºi dacã câºtigã procesul, sã i se plãteascã îndoitul preþului sclavului, evaluat de judecãtori; dacã-1 pierde, sã fie þinut a repara dauna ºi a da pe sclav celuilalt. Dacã dauna s-a fãcut de o vitã de povarã, un cal, un câine, sau orice alt animal, stãpânul acestui animal sã fie dator sã despãgubeascã dauna. Dacã cineva nu voieºte de bunã voie sã depunã mãrturie în justiþie, sã fie citat de partea care are nevoie de el ºi , fiind chemat, este dator sã se prezinte la judecatã ºi dacã ºtie ceva, ºi vrea sã depunã, sã dea mãrturie; dacã declarã cã nu ºtie nimic, dupã ce va jura pe trei zei, Iupiter, Apollo ºi Temis, cã nu ºtie nimic, sã i se dea drumul. Cel ce este citat ca martor, ºi nu se prezintã la judecatã, sã fie þinut a despãgubi dauna ce rezultã din lipsa lui pentru cel ce l-a chemat. Dacã un judecãtor este chemat ca martor, el nu poate sã judece în pricina în care a dat mãrturie. Femeia liberã mai în vârstã de patruzeci de ani, care o-are bãrbat, are dreptul a fi martorã, a pleda în procesul altuia ºi a intenta acþiuni; dacã îi trãieºte bãrbatul, nu are alt drept decât sã fie martorã. Însã sclavul ºi sclava ºi copilul pot sã dea mãrturie ºi sã apere dreptul altuia numai în procese de omor, numai dacã dau cauþiune suficientã cã vor rãmâne la dispoziþia justiþiei pânã în momentul verdictului , în caz cã sunt învinovãþiþi de mãrturie falsã. Oricare din pãrþi poate sã se înscrie în fals contra unora dintre martori sau contra 1 Doi (din lat. dolus) -înºelãtorie, fraudã. 344

LEGILE LEGILE trebuie sã se judece iarãºi, dacã numãrul martorilor mincinoºi trece de jumãtatea sumei lor. ªi chiar dacã nu s-ar fi luat în considerare depoziþiile mincinoase, cauza trebuie anulatã ºi judecatã a doua oarã, ºi în orice sens se va da sentinþa, ea sã punã capãt judecãþilor de mai înainte. Deºi sunt multe întocmiri bune în viaþa omului. cele mai multe cuprind 15 din natura lor în ele un principiu de stricãciune, care le degradeazã ºi le infecteazã. Bunãoarã, este ceva mai bun pe pãmânt ca jurisdicþia care a îmblânzit toate moravurile oamenilor? Dacã jurisdicþia este bunã, cum n-ar fi bun ºi frumos faptul de a apãra pe cineva în justiþie? Cu toate acestea, existã o bârfitoare rea, împodobitã cu frumosul nume de artã I,care constã numai în niºte artificii dialectice, o artã conformã cu dreptul aparent, capabilã sã intenteze acþiuni ºi sã pledeze, aºa ca sã câºtige totdeauna, fie dreaptã ori nedreaptã, cererea adusã în faþa justiþiei; însã ea fericeºte cu talentul ºi discursmile ei numai pe cine plãteºte gras. Talentul acesta, fie cã e artã sau nu, se cuvine sã nu existe niciodatã în statul nostru; ori dacã existã, cel puþin sã asculte îndemnul legiuitorului ºi sã nu vorbeascã contra dreptului; altminteri mai bine sã plece în altã þarã. Dacã ascultã, legea tace, dacã nu, vocea legii e urmãtoarea: Dacã un avocat încearcã sã clatine în sufletele judecãtorilor sentimentul dreptãþii ºi sã-I schimbe în contrarul lui , sau dacã intenteazã procese inoportune ori asistã pe alþii în astfel de procese, sã fie acuzat de "rea procedare" ºi de "asistare nepotrivitã". Tribunalul "aleºilor" sã-I judece spre a vedea dacã inculpatul a procedat 1 Arta aceasta e retorica. 345

PLATON PLATON

CARTEA a XII-a

Dacã cineva uzurpã pe lângã un guvernãmânt strãin, titlul de ambasador sau de sol, trimis în numele statului, sau dacã fiind de fapt trimis, nu comunicã exact notele pentru care a fost trimis sau, în fine, dacã la reîntoarcere nu raporteazã credincios cele ce are de spus din partea vrãjmaºilor sau aliaþilor, de unde vine, i se va intenta proces, ca ºi cum ar fi cãlcat, în ciuda legii, niºte porunci sau instrucþiuni ce le-ar fi primit de Ia Mercur sau Iupiter însuºi, ºi dacã va fi dovedit, judecãtorii evaluând pedeapsa sau amenda, sã fie condamnat. A lua din averea altuia prin furt este o faptã josnicã; a jefui este ceva neruºinat. Nici unul dintre copiii lui lupiter nu s-a apucat de asemenea fapte, cãci ei nu se bucurã de vicleºug ºi nici de silnicie. Nimeni sã nu se lase înºelat ºi convins de cãtre poeþi sau de cãtre alþi autori de fabule cã, dacã furã sau jefuieºte, nu sãvârºeºte vreo faptã rea, ci cã face ceea ce fac ºi zeii. Cãci lucrul acesta nu e nici adevãrat, nici verosimil, ºi cine face asemenea fapte contra legii, nu este niciodatã nici zeu, nici fiu de zeu. Legiuitorul trebuie fireºte sã ºtie rostul acestor fapte, mai bine decât toþi poeþii împreunã. Cine are încredere în povaþa noastrã este fericit ºi-i dorim sã fie fericit în tot timpul, cine n-are, sã se lupte dupã aceasta cu legea urmãtoare: Cine furã din averea statului, o valoare mare sau micã, trebuie pedepsit cu aceeaºi osândã; cãci cine furã mai puþin, a furat cu aceeaºi lãcomie, însã cu puteri mai mici; iar cine sustrage mai mult din averea care nu-i aparþine, face strâmbãtatea deplinã. Legea socoteºte cã pedeapsa trebuie sã fie proporþionalã nu cu valoarea mai mare sau mai micã 347

PLATON PLATON Relativ la expediþiile militare se face multã discuþie ºi cu drept cuvânt se edictcazã multe legi, însã lucrul de cãpetenie este ca oamenii, bãrbat sau femeie, sã nu se rãzvrãteascã niciodatã contra ordinului. Sã nu se obiºnuiascã nimeni, nici în rãzboi, nici în întrecerile concursurilor publice, sã se conducã singur, dupã capul sãu. Ci atât în rãzboi ºi în orice ocazie a pãcii sã aibã ochii aþintiþi spre comandant, urmându-1 disciplinat în fiecare moment, supunându-se lui în lucrãrile cele mai neînsemnate, precum ºi dacã îi ordonã sã stea, sau sã porneascã în marº sau sã se exercite, sau sã se spele, sã ia masa, sau sã se scoale noaptea, sã se ducã Ia post de santinelã, sau sã dea semnale. În toiul încãierãrii sã nu urmãreascã pe inimic, nici sã nu-i cedeze, decât în urma ordinului ºefului. În sfârºit, sã nu-ºi deprindã sufletul a face îndeobºte sau sã cunoascã sau sã ºtie ceva separat de ceilalþi. Ci sã trãiascã totdeauna uniþi ºi totdeodatã cât mai uniform, într-o viaþã cât mai comunã. Nu este ºi nu va fi niciodatã o disciplinã mai bunã, mai folositoare ºi mai aptã a întãri trupele în rãzboi ºi a asigura victoria. Cu disciplina aceasta cetãþenii noºtri se vor deprinde ºi în timp de pace ºi chiar din copilãrie, învãþând sã execute ordinele unora ºi sã comande altora. Anarhia însã trebuie înlãturatã cu totul din viaþa tuturor oamenilor ºi a dobitoacelor de sub ascultarea omului. ªi toate întrecerile publice de lupte, dansuri, muzicã, într-un cuvânt toate dansurile sã se întocmeascã aºa ca sã dezvolte virtuþile rãzboinice ºi sã mãreascã, în acelaºi scop, vioiciunea ºi mlãdierea trupului. Tot în scopul acesta trebuie sã ne deprindem a suferi foamea, setea, frigul, arºiþa ºi contrare le lor, culcatul pe tare ºi , ce este mai grav , sã nu slãbim forþa picioarelor ºi a capului, acoperindu-le cu corpuri strãine, ºi fãcând astfel sã înceteze creºterea ºi întãrirea pãrului ºi a pielii. Cãci ele fiind la cele douã extremitãþi ale corpului, au o puternicã înrâurire asupra bunei sau relei stãri a lui, dupã cum sunt þinute în stare bunã sau rea. Pe lângã aceasta, picioarele sunt fãcute sã asculte mai mult ca oricare alt membru de celelalte 348

LEGILE LEGILE Apoi dupã judecarea tuturor cazurilor de dezertare a serviciului militar, comandanþii sã convoace din nou în parte trupele de toate armele, ºi oricine vrea, pcate sã ia parte la judecata ºi împãrþirea distincþiilor de vitejie, fiecare la comitetul armei lui, dar astfel ca sã nu producã nici un document relativ la rãzboiul precedent sau sã înfãþiºeze vreo mãrturie de cuvinte vrednice de crezare, decât numai cu privire la expediþia ce vor fi fãcut-o atunci. Premiul vite jiei sã fie pentru învingãtor o cununã de mãslin, pe care o va dedica cu o inscripþie templului oricãrei divinitãþi rãzboinice, alese de el , ca o mãrturie pentru tot restul vieþii a premiului de vitejie câºtigat de el; ºi tot aºa cu premiul obþinut pentru a doua ºi a treia oarã. Dacã însã cineva a luat parte la expediþie, dar a pãrãsit, fãrã voia comandanþilor, tabãra înainte de termen, spre a se duce acasã, sã fie acuzat de dezertare înaintea aceloraºi judecãtori care au pronunþat ºi în cazurile de mai sus ºi, dacã este dovedit, sã fie condamnat la aceeaºi pedeapsã ca ºi delincvenþii de mai sus. Cine cheamã pe altul în judecatã, pentru orice cauzã ar fi, trebuie sã ia aminte cât îi stã în putere, sã nu-l învinuiascã pentru un motiv fals, fie cã o face dinadins, sau fãrã voie. Cãci Justiþia este cu drept cuvânt numitã fiica Ruºinii; ori Ruºinea ºi Justiþia urãsc din firea lor minciuna. Dar dacã trebuie sã fim cu luare-aminte în toate capetele de acuzãri, ca sã nu pãcãtuim contra dreptului, mai ales când e vorba de a învinui pe cineva cã a aruncat armele sale cu prilejul luptei, trebuie sã fim cu luare-aminte mai ales în cazul când un ostaº poate sã fie silit câteodatã sã facã lucrul acesta, 349

PLATON PLATON I, zeii le dãduserã ca zestre Thetidei în ziua nunþii sale, erau în puterea lui Hector, toþi Iaºii de atunci din armata greacã ar fi avut prilej sã-i impute fiului lui Menoctius pierderea armelor sale. Astfel, unii au pierdut armele în alunecarea lor pe povârniºuri repezi, sau pe mare, sau în vremuri de furtunã, târâþi pe neaºteptate de ºuvoaie, sau în fine în nenumãrate alte strâmtorãri, ce pot fi invocate spre a fi scutit de o degradare în care bârfirea se strecoarã lesne. ªi astfel este necesar a deosebi pe cât ne stã în putere delictele mai mari ºi foarte grave de contrarele lor. Gãsim distincþia aceasta oarecum deja fãcutã în poreclele ocãrâtoare ce îºi dau rãzboinicii cu aceste prilejuri; cãci oricine s-ar putea porecli pierde-arme; nu însã azvârle-scut; ºi nu este acelaºi lucru, când unuia i se smulge cu forþa scutul, cu cazul când cineva îl leapãdã dinadins, ci este o mare deosebire. Aºadar, legea sã se redacteze în termenii urmãtori: Dacã cineva, prins de vrãjmaºi cu armele în mânã, nu se împotriveºte ºi nu se apãrã, ci de bunã voie le predã sau le aruncã, voind mai bine o viaþã ruºinoasã datoratã fugii, decât o moarte glorioasã ºi fericitã datoratã vitejiei, se expune a fi urmãrit de învinuirea de a fi lepãdat armele. Dar judecãtorii nu vor cerceta cazurile de pierdere de arme, de forþã majorã, spuse mai sus. Cãci Iaºul trebuie pedepsit totdeauna, ca sã se facã mai curajos, nu însã un nenorocit, cãci aceasta nu duce Ia nici un rezultat moral. Dar care este pedeapsa potrivitã contra acelora care au lepãdat astfel puterea armelor, date lor spre apãrare? Cãci omul nu poate sã prefacã ceva în contrarul sãu, cum a fãcut odatã un zeu, care, zice-se2, a metamorfozat în bãrbat pe Ceneu tesalianul, din femeie, cum era mai înainte. ªi dacã metamorfoza contrarã, din bãrbat în femeie, ar putea avea loc, ar fi metamorfoza cea mai potrivitã ºi pedeapsa cuvenitã unui pierde-scut. Acum însã, spre a ne apropia cât mai mult de osânda aceasta, ºi spre a-i mulþumi lãcomia lui de viaþã, ºi ca sã rãmânã restul vieþii cât mai la adãpost 1 Homer, 1/iada, XVI . 2 Ovidiu, Metamorlc1ze, XII. 350

LEGILE LEGILE ªi acum sã croim oarecum procedura alegerii lor: În fiecare an de la trecerea soarelui de la varã Ia iarnã, se vor aduna în templul Soarelui ºi al lui Apollo toþi cetãþenii; fiecare va propune dintre ei trei cetãþeni, consideraþi cei mai luminaþi, nu mai tineri de cincizeci de ani. Nimeni nu are drept sã se propunã pc sine. Din cei propuºi, sã aleagã jumãtate din 35 1

PLATON PLATON Aceºti cenzori, împãrþind toate funcþiile publice în douãsprezece clase, sã ancheteze gestiunile magistraþilor dupã norme ce nu jignesc demnitatea unor persoane libere. Cât timp sunt în funcþie vor locui în templul Soarelui ºi al lui Apollo, unde s-a fãcut alegerea lor. ªi dupã ce vor judeca, când fiecare individual, când toþi împreunã, pe funcþionarii ieºiþi din funcþie, sã comunice cetãþii pe tãbliþe scrise, relativ la fiecare gestiune controlatã, pedeapsa sau amenda impusã în fiecare caz, conform deciziei cenzorilor. Dacã un magistrat contestã dreptatea deciziei date în verificarea gestiunii sale, are drept sã cheme pe cenzori în faþa judecãtorilor aleºi; ºi dacã, dupã ce a dat socotealã de gestiunea sa în faþa acestui tribunal, este gãsit nevinovat, are drept, dacã vrea, sã intenteze proces cenzorilor. Dacã a fost dovedit vinovat ºi condamnat Ia moarte de cãtre cenzori, va fi executat pur ºi simplu. Cât priveºte însã celelalte pedepse care se pot dubla, sã se dubleze. Acum sã ascultãm ce sancþiuni se aplicã chiar gestiunii cenzorilor, ºi cu ce forme. Aceia cãrora întreg statul le-a acordat premiul bunului cetãþean, nu numai cã au drept la locurile de onoare, în tot timpul vieþii lor, în toate adunãrile solemne , dar tot dintre ei statul nostru va trimite sã-I reprezinte ca ºefi ai misiunilor, la toat.. sacrificiile, în toate delegaþiile sacre 352

LEGILE LEGILE el mai destoinic dintre cei din anul trecut. Numele sãu sã-I înscrie în faste I,ca sã constituie o mãsurã a numãrului anilor, atât cât dãinuieºte statul. Iar la moartea lor, expunerea corpului lor, alaiul funebru ºi înmormântarea sã se facã cu pompã mai mare decât a celorlalþi cetãþeni. Sã fie îmbrãcaþi în veºminte cu totul albe. Sã nu se permitã bocetele ºi plânsul lângã sicriu! lor; ba încã un cor de cincisprezece bãieþi ºi unul de cincisprezece fete, de o parte ºi alta a catafalcului, sã cânte alternativ un imn de laudã Ia adresa acestor preoþi, ºi sã-i slãveascã toatã ziua. A doua zi dis-de-dimineaþã, o sutã de tineri, aleºi din gimnazii de cãtre rudele rãposatului, vor purta coºciugul la groapã. Înaintea mortului sã meargã toþi bãrbaþii capabili a purta armele în echipament de campanie, cãlãraºii cãlare, greu-înarma þii în armura lor ºi tot astfel fiecare corp. Înapoia lor ºi în jurul coºciugului sã vinã tinerii intonând imnul naþional. În urmã vin fecioarele ºi femeile trecute de etatea naºterilor, ºi în sfârºit dupã ele, preoþii ºi preotesele, deºi îndeobºte aceºtia n-au voie sã urmeze un alai funebru, sã încheie convoiul acesta care în mod excepþional nu-i necurãþeºte, numai dacã Pitia îngãduie ºi aprobã aceasta. Monumentul construit sub pãmânt sã aibã forma unei bolte dreptunghiulare zidite din pietre absorbante ºi cât mai trainice la intemperii , având firide aºezate una lângã alta. Dupã ce vor depune aci pe fericitul între fericiþi, sã semene, pe movila de pãmânt îngrãmãdit în cerc în jurul monumentului, o dumbravã de arbori, afarã de o laturã lãsatã liberã, pentru ca mormântul sã se poate mãri , fãrã sã fie nevoie a mai ridica alte movile, pentru morþii urmãtori. ªi în fiecare an vor institui în cinstea memoriei lor concursuri muzicale, gimnice ºi ecvestre. Acestea sunt aºadar onorurile date cenzorilor integri. Însã dacã vreunul din ei, bazat pe alegerea lui, se dã pe faþã cã nu este ºi el decât un om, ºi devine rãu dupã numirea sa, legea ordonã oricãrui cetãþean sã-I acuze ºi procesul sã se instruiascã înaintea judecãtorilor în forma urmãtoare: consiliul acesta de judecatã sã fie alcãtuit întâi din pãzitorii legilor, în al doilea rând din cenzorii în viaþã ºi în al treilea rând din judecãtorii de elitã. Formula de acuzare sã fie conceputã în termenii 1 Faste (din lat. fasti) -calendar. 353

PLATON PLATON urmãtori: cutare este nevrednic de cununa bunului cetãþean ºi de autoritate. Acuzatul, dacã este dovedit, sã piardã dreptul la autoritate, la înmormântare ºi celelalte onoruri cuvenite funcþiei sale; dacã însã reclamantul nu dobândeºte nici o cincime a voturilor, sã plãteascã, cel din censul întâi, o amendã de douãsprezece mine; opt, al doilea; cel de censul al treilea, ºase; cel de al patrulea, douã. 4 Procedura de care se zice cã se slujea Radamante în judecarea proceselor, este vrednicã de laudã. Fiindcã el înþelesese cã oamenii din vremea sa cred în existenþa zeilor, cu atât mai mult cu cât atunci cei mai mulþi erau fii de zei, dintre care ºi el însuºi era unul, precum spune tradiþia; dupã cât se parc, el era convins cã judecarea proceselor nu trebuie încredinþatã oamenilor, ci numai zeilor. De aci forma în care judeca pricinile era simplã ºi rapidã. El dãdea jurãmânt pãrþilor cu privire Ia fiecare din punctele contestate ºi termina astfel neînþelegerile lor în chip sigur ºi repede. Astãzi însã, când oamenii, unii tãgãduiesc cã existã zei, alþii cã ei n-au grijã de soarta oamenilor, iar alþii, ºi cei mai pãcãtoºi, au credinþa cã zeii primesc micile lor jertfe ºi linguºirilc lor ºi ajutându-i cu sprijinul lor puternic, îi scapã de pedepsele grele, cuvenite fãrãdelegilor lor, forma de judecatã a lui Radamantc pare cã nu se mai potriveºte cu asemenea oameni . De vreme ce s-a schimbat credinþa oamenilor relativ la zei, trebuie sã se schimbe ºi legile. În procesele de intentat, dacã legile sunt înþelepte, e necesar sã se înlãture jurãmântul ambelor pãrþi , iar rcclamantul sã înainteze capetele sale de acuzare în scris ºi de asemeni pârâtul sã prezinte apãrarea sa tot scrisã, fãrã a li se dcfcri jurãmânt nici unuia, nici celuilalt. În adevãr, ar fi ceva înspãimântãtor, datã fiind mulþimea proceselor ce se judecã într-un stat, sã constatãm precis cã aproape jumãtate din cetãþeni sunt spcrjuri , mai ales cã sunt în relaþii neîntrerupte atât Ia prânzurile publice , cât ºi în alte situaþii ºi cu ocazia întrevederilor lor particulare. Aºadar legea sã decidã: Orice judecãtor ce va avea sã judece, sã jure mai întâi el. ªi când se instituie magistraþi aleºi prin jurãmânt sau prin votare þinutã într-un local sacru, sã presteze jurãmânt. De asemenea, sã jure orice judecãtor al coruri lor ºi al muzicii, directorii concursurilor gimnice ºi ecvcstre ºi arbitrii în toate situaþiile când, conform pãrcrii obºteºti a oamenilor, nu ar câºtiga nimic fãcându-sc spcrjuri. Din contrã, în toate afacerile unde e vãdit cã negarea întãritã de jurãmânt aduce un profit mare, judecata sã se facã fãrã a se dcfcri jurãmânt nici unuia din împricinaþi . ªi în general judecãtorii sã nu permitã nimãnui sã jure spre a inspira încredere, ori sã se blesteme pe el 354

LEGILE LEGILE În toate infracþiunile pe care o persoanã liberã le sãvârºeºte la legile statului, care însã nu atrag dupã ele nici loviturile, nici închisoarea, nici moartea, precum ºi în cazul delictelor de a lipsi de Ia coruri, de Ia procesiunile solemne ºi de la alte ceremonii publice, cât ºi în caz de refuz de a contribui la spesele sacrificiilor în timp de pace ºi Ia cheltuielile impuse pentru rãzboi, cea dintâi sancþiune lecuitoare sã fie amenda. Cei ce nu vor sã o plãteascã, sã fie urmãriþi cu sechestru, de cãtre agenþii numiþi de cãtre stat ºi de cãtre lege sã încaseze amenzile. Dacã cu tot sechestrul, ei nu intrã în legalitate, obiectele poprite sã se vândã, ºi preþul, sã revinã tezaurului public. Dacã este nevoie de o amendã mai mare, judecãtorii competenþi sã cheme în judecatã pe contravenienþi ºi sã-i impunã la amenda ce vor crede de cuviinþã, pânã ce ei se vor hotãtî sã-ºi împlineascã datoriile. Într-un stat ca al nostru, care nu face alt comerþ interior decât cu produsele solului sãu ºi unde nu se face nici un comerþ exterior, este necesar sã se Iegifereze chestiunea cãlãtoriilor în þarã strãinã ºi a primirii strãinilor ce vin Ia noi. Iatã mai întâi instrucþiunile pe care legiuitorul le dã în aceastã privinþã, silindu-se din toate puterile sã-i convingã pe cetãþeni . Urmarea fireascã a comerþului dintre diferite þãri este cã amestecã moravuri deosebite, de vreme ce între locuitorii lor au loc un schimb reciproc de noutãþi. Amestecul acesta este cel mai mare rãu, ce poate lovi pe un stat bine organizat graþie unor legi juste, pe când celor mai multe state, ca unele ce se folosesc de legi mai puþin bune, nu le pasã deloc de amestecul acesta cu strãinii pe care-i primesc la ei, sau dacã cetãþenii lor cãlãtoresc în strãinãtate, de câte ori cineva, fie tânãr, fie bãtrân, e apucat de pofta sã cãlãtoreascã oricând ºi oricum ºi în orice þarã. Iarãºi a nu permite intrarea strãinilor în þarã ºi nici cãlãtoriile noastre în altã þarã, nici nu se poate; mãsura aceasta ar pãrea neomenoasã ºi barbarã celorlalþi oameni. Ei ne-ar pune în numãrul neamurilor ce se slujesc de instituþia aºa de rãu vãzutã a 355

PLATON PLATON 356

LEGILE LEGILE CLINIAS : În ce mod trebuie procedat? A TENIANUL: Astfel: mai întâi informatorul nostru trebuie sã fi trecut de cincizeci de ani; apoi sã fie unul dintre cetãþenii destoinici în toate ramurile, dar mai ales în meseria rãzboiului, dacã vrem ca el sã înfãþiºeze strãinilor în persoana sa un model al pãzitorilor noºtri de legi . Când împlineºte vârsta de ºaizeci de ani, sã înceteze studiile. Dupã observaþii fãcute timp de atâþia ani din acei zece, cât a vrut, reîntors în patrie, sã se prezinte la consiliul inspectorilor legii. Consiliul acesta, amestecat din tiner i ºi bãtrâni, sã þinã ºedinþã în mod necesar în fiecare noapte pânã la rãsãritul soarelui; el trebuie sã se compunã mai întâi din preoþii ce au fost premiaþi cu rãsplata virtuþii, apoi din zece pãzitori ai legii totdeauna cei mai în etate, precum ºi directorul educaþiei publice, atât cel nou cât ºi toþi foºtii directori; toþi aceºtia sã nu vinã singuri, ci fiecare cu câte un tânãr între treizeci ºi patruzeci de ani, pe care îi convine sã ºi-1 asocieze. Deliberãrile ºi convorbirile lor sã trateze despre legi sau despre guvemãmântul lor, sau despre instituþiile strãine care par vrednice de luat în consid": .tre, de asemenea despre ºtiinþe, care par utile acestei cercetãri :;.. al cãror studiu ar contribui sã le uºureze cunoaºterea legilor, a cãror nesocotire le-ar face-o mai obscurã ºi confuzã. Dupã ce bãtrânii vor alege aceste ºtiinþe, tinerii sã-ºi dea toatã silinþa sã le înveþe. Dacã vreunul din aceºtia este socotit nevrednic, tot consiliul sã aducã mustrãri bãtrânului care 1-a adus. Pe tinerii vrednici, toatã cetatea trebuie sã-i respecte ºi, fiind cu ochii aþintiþi asupra lor, sã ia faptele lor drept regulã de purtare; dupã cum din contrã vor avea ºi mai mare dispreþ faþã de ei, dacã devin mai rãi decât cei mulþi. La acest consiliu aºadar, sã se înfãþiºeze, îndatã dupã reîntoarcerea sa, acela ce a studiat instituþiile strãinilor ºi dacã are ceva de spus despre legiuiri , sau despre educaþia ºi cultura tinerimii sau niscaiva reflecþii personale despre aceste materii, sã le expunã tuturor, sã le comunice întregii adunãri. Dacã se reîntoarce nici mai luminat ºi nici mai rãu, sã fie totuºi lãudat pentru 357

PLATON PLATON Totdeodatã trebuie sã primim cu omenie pe strãinul ce vine la noi. Strãinii ce imigreazã sunt de patru feluri; sã spunem ceva despre ei. Prima categorie, asemenea pãsãrilor cãlãtoare, au obicei sã vinã de cele mai multe ori vara ºi zburând oarecum pe întinsul mãrii, fac negoþ pentru câºtig, câtã vreme timpul e bun, apoi zboarã în alte þinuturi ; acesta trebuie primit afarã, la porþile edificiilor publice, în afarã de ziduri , însã în vecinãtatea oraºului, de cãtre magistraþii competenþi, care sunt datori sã fie cu luareaminte, ca nu cumva vreunul din ei sã unelteascã ceva contra legilor; ci sã le împartã dreptatea în mod echitabil, în procesele lor, ºi sã nu aibã cu ei decât relaþiile strict necesare, ºi cât de rareori cu putinþã. Cei de-al doilea sunt aceia care vin sã-ºi desfãteze ochii ºi urechile la spectacolele ºi producþiile noastre muzicale. Pentru toþi cei de felul acesta trebuie sã fie pregãtite locuinþe aproape de temple, ºi sã fie primiþi cu o ospitalitate binevoitoare. Preoþii ºi îngrijitorii templelor sã aibã grijã ºi sã-ºi dea osteneala ca în timpul mãsurat ce li se va îngãdui sã rãmânã, sã le procure plãcerea de a vedea ºi auzi frumuseþile pentru care au venit, aºa ca sã poatã pleca fãrã sã fi fãcut sau sã fi suferit vreo neplãcere. Judecãtorii în neînþelegerile lor sã fie preoþii, când valoarea daunei pe care le-au adus-o alþii, sau pe care au adus-o ei altora, nu trece de cincizeci de drahme; dacã trece peste valoarea aceasta, judecãtorii competenþi sã fie agoranomii. Strãinii de speþa a treia trebuie primiþi în mod public: sunt aceia care vin din altã þar.. pentru afaceri de stat. Pe aceºtia îi primesc generalii ºi ilarhii ºi taziarhii, ºi acela care-i gãzduieºte sã aibã împreunã cu pritanii grija întreþinerii lor. Al patrulea fel de strãini, dacã vin vreodatã vreunii, ceea ce are loc rareori. dar în fine dacã vine vreunul din altã þarã, care ca ºi 358

LEGILE LEGILE Cine dã garanþie pentru altul, sã o facã în scris, prevãzând toate condiþiile cu care înþelege sã chezãºuiascã, în faþa a cel puþin trei martori, dacã valoarea pentru care garanteazã nu trece de o mie de drahme, ºi cu cinci martori, dacã este mai mare. Cine vinde în numele altuia, va da cauþiune pentru el, dacã este vreo fraudã în vânzare, ºi dacã nu este în stare sã rãspundã; ºi unul ºi altul, atât vânzãtorul, cât ºi acela în numele cãruia se face vânzarea, pot fi chemaþi în judecatã. Cine vrea sã facã o percheziþie la altul, lepãdând veºmintele sau îmbrãcat numai în tunicã ºi fãrã cingãtoare, sã facã perchaiþia dupã ce va jura pe zeii, prescriºi de lege, cã nãdãjduieºte sã gãseascã la el ce a pierdut. Bãnuitul sã-i deschidã casa sã percheziþionezc toate încãperile, atât cele sigilate cât ºi ncsigilate. Dacã cineva nu dã voie sã facã percheziþia, acel ce este împiedicat sã-I cheme în judecatã, ºi dupã evaluarea obiectului percheziþici, dacã este condamnat, sã plãteascã îndoitul preþului ca daune. În lipsa stãpân ului casei, oamenii lui sã dea voie sã se caute în toate încãperile nesigilate; ºi interesatul sã punã propriul sãu sigiliu pe încãperile sigilate de mai înainte ºi sã punã un custode pe timp de cinci zile; dacã însã stãpânul casei nu vine nici dupã cinci zile, cel ce pcrcheziþioneazã sã ia cu el pe astinomi ºi, dupã ce a ridicat în faþa lor sigiliile, sã facã percheziþia, însã pe urmã sã sigileze din nou în faþa oamenilor casei ºi a astinomilor. Despre termenele de prescripþie a dreptului de a contesta o posesiune: 359

PLATON PLATON celãlalt nu a cãutat sã-I a..cund.. niciodatã, dreptul de revendicare se presclie dupã un an de posesiune neîntreruptã. Dacã posesorul se foloseºte de obiect, nu în oraº ºi nici în piaþã, ci numai la þarã în vãzul tuturor, dupã cinci ani, în care timp nu l-a reclamat nimeni, posesiunea devine proprietate; dacã se serveºte de obiect numai în casã ºi în oraº, revendicarea se prescrie în trei ani, ºi în zece ani, dacã el uzeazã de lucru numai la þarã înãuntrul familiei. În fine, dacã posedã în þarã strãinã, revendicarea nu se prescrie niciodatã ºi obiectul îl va lua întâiul posesor, în orice timp ºi oriunde îl gãseºte. Dacã cineva a împiedicat cu forþa pe un altul :>au pe martorii lui sã se prezinte la judecatã, sentinþa sã fie nulã ºi nevalabilã, dacã cel împiedicat este chiar sclavul sãu ori al altuia; iar dacã este o persoanã liberã, pe lângã anularea hotãrârii de judecatã, vinovatul sã fie pedepsit cu închisoare de un an, ºi oricine voi..ºte are drept sã-I acuze de andrapodism 1. Când cineva . împiedicã cu forþa pe concurentul sãu de a lua parte la concursurile gimnice, de muzicã sau Ia orice alt fel de întrecere, oricine poate sã înºtiinþeze despre aceasta pe conducãtorii concursurilor, ºi aceºtia sã-i lase intrarea liberã concurentului înscris la întreceri. Dacã aceasta nu a mai fost cu putinþã, când împiedicãtorul a luat premiul, sã fie decretat celãlalt ca învingãtor, ºi în aceastã calitate sã i se punã o inscripþie în templul ce va alege; aceluia însã care e vinovat de violenþã, sã nu i se dea nici o distincþie ºi nici sã i se facã vreo inscripþie a concursului; ºi fie cã a fost învins sau a reuºit la întrecere, sã fie chemat în judecatã pentru daune. Oricine ascunde un lucru ºtiind cã e de furat, sã fie pedepsit ca ºi hoþul. Cine adãposteºte la el pe un exilat, sã se pedepseascã cu moartea. Oricine sã socoteascã drept amic ori inimic pe acela care este ºi al statului. Dacã cineva însã încheie pace sau rãzboi cu un neam strãin, fãrã participarea statului, ci în numele sãu particular, sã se pedepseascã iarãºi cu moartea2. Dacã oarecare parte a statului face în particular, în numele sãu, un tratat de pace sau o declaraþie 1 Fuptul (.].. a re<.luce în sclavi pe un om slobo<.l . 2 Vezi cazul lui Diceopolis <.lin come<.lia Acamienii a lui Aristofan. 360

LEGILE LEGILE Cine este însãrcinat cu o funcþie publicã trebuie sã 0 exercite fiirã sã primeascã danui, sub orice pretext ar fi ºi fãrã sã invoce un motiv îndeobºte aprobat, cum cã ar fi permis a primi daruri pentru servicii legale, nu însã pentru cele nelegale. Deosebirea aceasta nu e lesne de fãcut ºi nici de a se abþine, chiar de ar avea noþiuni exacte despre aceasta; cea mai sigurã cale este de a asculta legea, de a o urma, nefãcând nici un serviciu public, pentru daruri. Oricine calcã legea, dacã este dovedit în judecatã, sã fie pedepsit cu moartea, fãrã a se distinge calitatea darului. În ce priveºte contribuþiile pentru nevoile statului, este necesar pentru mai multe motive sã se facã o statisticã a averilor particulare, precum ºi câte o statisticã a producþiei anuale a fiecãrui trib, ce se vor înainta agronomilor, pentru ca fiscul, comparând cele douã feluri de cont:Iibuþii, sã poatã alege în fiecare an, dupã deliberare, pe aceea care i se parc mai rentabilã, fie o cotã a censului întreg, tie o cotã a producþiei anuale, afarã de contribuþia meselor comune. Omul moderat trebuie sã facã zeilor ofrande modeste. Pãmântul ºi vatra locuinþei sunt consacrate de cãtre locuitori tutun'lr zeilor. Aºadar, bunurile acestea sã nu le mai închine nimeni, fiind deja consacrate. Aurul ºi argintul din casele particularilor ºi din templele altor \ãri deºteaptã invidia poporului; fildcºul luat de la un corp lipsit de suflet nu este o ofrandã curatã, iar fierul ºi arama servesc la armele de rfizboi. Deci cine vrea sã ofere, sã facã din lemn sau din piatrã, ºi numai dintr-o singurã bucatã, ofranda ce dãruieºte templelor publice. Ofranda de þesãturi nu trebuie sã aibã o valoare mai mare ca munca de c lunã a unei femei, ºi culoarea albã, atâl la þesãturi , cât ºi la celelalte danii, le place mai mult zeilor. Boielile însã sã se foloseascã numai pentru omamentele militare. Cele mai divine daruri sunt pãsãrile ºi imaginile, pe care un pictor le poate face într-o singurã zi. Celelalte ofrande sã se facã dupã modelul acestora. Dupã ce am expus care sunt ºi câte vor fi organele statului ºi dupã ce am reglementat convenþiile cele mai însemnate ce pot interveni între cetãþeni , se pare sã nu ne-a mai rãmas decât a legifera administrarea justiþiei. Cei dintâi judecãtori vor fi aceia pc care reclamantul ºi pârâtul i-ar alege de comun acord, care trebuie a fi numiþi mai propriu arbitri decât judecãtori. A doua instanþã o formeazã judecãtorii satelor precum ºi 361

PLATON PLATON Întinatul condamnat din nou, sã plãteascã a cincea parte a valorii la care s-a estimat obiectul procesului. Dacã cineva nemulþumit cu sentinþa acestora, vrea sã pledeze a treia oarã, sã facã recurs la judecãtorii de elitã; ºi dacã pierde, sã plãteascã pe deasupra jumãtate din valoarea ce face fondul procesului. Dacã reci amantul ce pierde procesul la arbitri, apeleazã la cel de al doilea ºi câºtigã, are drept sã încaseze el cincimea pe care este datoare sã o plãteascã partea adversã; dacã pierde ºi în apel, o plãteºte el, în chip de cheltuieli de judecatã. Dacã nemulþumitã cu judecata celor douã instanþe dintâi, una din pãrþi face recurs la a treia instanþã, pârâtul fiind condamnat, sã plãteascã, ca ºi mai sus, o datã ºi jumãtate valoarea obiectului în litigiu, recurentul însã sã plãteascã jumãtate din valoarea estimatã. S-a vorbit mai sus despre crearea tribunalelor, despre completarea lor, despre instalarea viitorilor funcþionari în fiecare magistraturã, ºi despre durata lor, ºi timpul când trebuie sã se exercite, de asemenea despre modul de pronunþare a sentinþelor, despre amânãri ºi despre celelalte formalitãþi necesare în materia proceselor, precum ºi despre ordinea acþiunilor intenta te în prima ºi în a doua instanþã, despre necesitatea replicilor, a depoziþiilor ºi toate câte sunt în legãturã cu acestea; însã lucrurile frumoase trebuie spuse de douã ºi chiar de trei ori . Totuºi legiuitorul cel vechi sã lase în sarcina legiuitorului tânãr a completa opera legiuitoare cu regulamente de mai puþinã însemnãtate ºi uºor de orânduit. Tribunalele particulare, dacã se organizeazã în modul acesta, vor funcþiona destul de bine. În privinþa tribunalelor publice ºi comune, ºi relativ la ce trebuie sã facã magistraþii spre a-ºi împlini fiecare obligaþiile funcþiei lor, existã în mai multe state un numãr însemnat de instituþii vrednice de considerat ºi ai cãror autori au fost bãrbaþi înþelepþi; din acestea pãzitorii legilor trebuie sã aleagã chibzuit pe cele potrivite cu statul nostru de-abia nãscut. ªi perfectându-le mereu, în urma probei uzului ºi experienþei, pânã ce toate ramurile statului vor pãrea destul de unitar constituite, sã punã capãt lucrului lor, sã le pecetluiascã în fine, ca sã rãmânã neschimbate ºi a se folosi ca de niºte instituþii ºi legi perpetue pe tot timpul vieþii . Cu privire la tãcerea judecãtorilor, la discreþia lor în vorbe ºi despre defectele contrare, ºi cu privire la diferite alte practici, ce se deosebesc de 362

LEGILE LEGILE vor fi vrednici de lauda tuturor cetãþenilor. Pe mãsurã ce procesele, care se prezintã în cursul anului, vor fi terminate, iatã normele de execuþie ce trebuie urmate: Mai întâi tribunalul, care a pronunþat, îndatã dupã darea sentinþei sã popreascã printr--un pristav, în folosul celui ce câºtigã, toate bunurile condamnatului, afarã de posesiunile necesare, fiind de faþã judecãtorii. Dacã într-o lunã dupã sentinþã, partea ce a pierdut nu se acomodeazã prin bunã înþelegere cu partea câºtigãtoare. tribunalul care a judecat afacerea, sprijinind pc cel ce a câºtigat, sã-I punã în posesiunea bunurilor condamnatului; dar dacã acesta n-are de unde sã achite, ºi dacã lipseºte cel puþin o drahmã, sã nu aibã dreptul a mai chema pe nimeni în judecatã, pânã ce nu achitã toatã datoria; cu toate astea toþi cetãþenii sã aibã acþiuni contra lui. 1 Nous-ºi vu11os-. 363

PLATON PLATON Dupã ce un cetãþean nãscut ºi crescut la noi fi crescut ºi se va fi purtat cum se cade cu nedreptãþile fãcute de el altora, sau cerând nedreptatea suferitã, dupã cum se cuvine, ºi va lua moartea. , va fi nãscut copii ºi îi va ceilalþi oameni, îndreptând socotealã altora pentru îºi va fi petrecut bãtrâneþea îl

Cu privire la morþi, fie bãrbaþi, fie femei, interpreþii sã aibã autoritatea de a orândui ceremoniile ºi sacrificiile ce trebuie fãcute cu acest prilej, divinitãþilor infernului ºi ale pãmântului; de altfel, sã nu se sape nici un mormânt, sã nu se ridice nici un monument nici mare, nici mic, în nici un pãmânt bun de culturã; ci partea aceea a þinutului potrivitã pentru acest scop, sã primeascã adicã corpurile morþilor, fãrã vreo pagubã pentru cei sã fie cimitir. Nu e îngãduit nimãnui, fie viu sau mort, sã împiedice pe vreo persoanã vie sã se foloseascã de acele pãmânturi din care mama-naturã voieºte sã dea hranã oamenilor. Sã nu se construiascã monumente mai înalte decât munca a cinci oameni în cinci zile de lucru; nici sã se punã pietre de marmurã mai mari decât cât trebuie sã cuprindã laudele mortului, gravate în nu mai mult de patru versuri eroice. Mortul sã nu se þinã în casã mai mult timp, decât este necesar spre a se asigura cã moartea nu este aparentã, ci realã; ºi dupã natura omeneascã, scoaterea mortului din casã a treia zi este la timpul ei. Apoi trebuie sã avem încredere în toate prescripþiile legiuitorului, dar mai ales când spune cã sufletul este cu totul deosebit de corp ºi cã în viaþa aceasta numai el este esenþa personalitãþii noastre; cã corpul nostru nu este decât o imagine ce ne însoþeºte pe fiecare din noi ºi cã s-a dat cu dreptate numele de simulacre, corpurilor morþilor; cã persoana noastrã este o substanþã nemuritoare prin natura sa, numitã suflet, cã dupã moarte sufletul se duce la alþi zei sã dea socotealã, cum spune legea strãmoºeascã, socotealã pe cât de mângâietoare pentru cel bun, pe atât de plinã de spaime pentru nelegiuit ºi care nu va fi de nici un mare ajutor pentru mort. Cãci rudele lui trebuiau sã-i vinã în timpul vieþii în ajutor, pentru ca sã trãiascã cât mai drept ºi sfânt, cât trebuia sã trãiascã, ºi pe de altã parte sã fie scãpat, ca mort, de pedepsele pãcatelor grele în viaþa de apoi. 364

LEGILE LEGILE Între multele atribuþii ºi îndatoriri ale pãzitorilor legii, este ºi aceea de a supraveghea cu luare-aminte pe copii ca ºi pe oameni sã ducã în tot timpul vieþii lor o viaþã cuviincioasã. Tot astfel ºi la moartea cuiva, unul dintre pãzitorii legilor, pe care îl aleg rudele mortului, trebuie sã conducã funeraliile. Sã i se aducã laude, dacã înmormântarea are loc dupã cuviinþã ºi în limitele prescrise; iar dacã nu, sã fie ruºinea lui. Expunerea cadavrului ºi celelalte forme sã se facã conform regulamentului respectiv; însã în interesul ordinii publice trebuie sã se primeascã dispoziþiile urmãtoare: desigur, nu se cuvine a interzice sau a ordona a plânge pe mort, totuºi sã fie oprite bocetele ºi plânsul cu hohote, ce se pot auzi în stradã ºi sã fie prohibit a conduce convoiul în vãzul mulþimii, sau a vocifera dupã mort, sau a fi afarã din oraº înainte de zorii zilei. Acestea sã fie aºadar legile în materia aceasta, ºi cine se conformeazã lor sã fie scutit de pedeapsã, cine nu voieºte însã sã asculte pe unul dintre pãzitorii legilor, sã fie pedepsit cu osânda ce li se va pãrea tuturor potrivitã cu cazul. Relativ la oricare alte înmormântãri deosebite, precum ºi despre procedura de urmat pentru cei lipsiþi de înmormântare, cum sunt paricizii, condamnaþii pentru sacrilegii ºi celelalte cazuri asemãnãtoare, s-au luat dispoziþii în legile menþionate mai sus. Astfel, planul legiuirii noastre este aproape terminat. Cu toate acestea, un proiect nu poate fi privit ca împlinit nici când s-a fãcut, sau câºtigat, sau orânduit, obiectul proiectului; ci numai dupã ce s-a gãsit mijlocul de a pãstra în toatã desãvârºirea lui pentru totdeauna lucrul terminat; pânã atunci lucrul trebuie socotit nedesãvârºit. CLINIAS: Drept vorbeºti, oaspete; însã spune-ne mai clar unde vrei sã ajungi cu vorba asta. ATENIANUL: O, Clinias, multe lucruri s-au slãvit la cei vechi, ca 10 frumoase; între acestea n-au fost cele din urmã, numele Parcelor. 365

PLATON PLATON A TENIANUL: Pe cea dintâi au numit-o Lachesis, pe a doua Cloto, pe a treia Atropos, care întãreºte firele toarse de cãtre surorile ei. Numele acesta din urmã este luat de la ideea lucrurilor rãsucite în foc, ºi care nu se mai pot desrãsuci. Acelaºi lucru trebuie fãcut în orice stat ºi oraº, îngrijind nu numai de sãnãtatea ºi de conservarea corpurilor, ci a sãdi în suflete dragostea de legi, sau mai bine a face ca ele sã dãinuiascã veºnic. Mie mi se pare cã legilor noastre le lipseºte pânã acum lucrul acesta: cum sã le asigurãm o aºa naturã, ca sã nu poatã fi niciodatã rãsucite în sens contrar. CLINIAS: Nu e lucru neînsemnat, ce spui, numai dacã se poate gãsi 'mijlocul, ca sã se poatã realiza lucrul acesta. A TENIANUL: E cu putinþã, cel puþin pe cât judec eu în momentul acesta. CLINIAS: Deci sã nu încetãm cu nici un chip pânã ce nu vom realiza ºi punctul acesta, spre trãinicia legilor noastre. ATENIANUL: Bine mã îndemni, ºi mã vei gãsi totdeauna însufleþit pentru treaba aceasta. CLINIAS: Desigur, ceea ce spui meritã laudã. ATENIANUL: În ce constã, deci, mijlocul acesta de a pãstra siguranþa statului ºi a legilor, ºi cum trebuie sã procedãm? N-am spus noi , oare, cã trebuie sã instituim în cetatea noastrã un consiliu compus mai întâi din zece pãzitori ai legilor, cei mai bãtrâni dintre ei, la care sã se asocieze toþi cei ce au fost distinºi cu premiul bunului cetãþean, precum ºi aceia dintre cãlãtorii pentru studii în strãinãtate, care vor fi cules ceva ºtiinþe relativ la siguranþa legilor ºi care, la reîntoarcerea lor, se vor socoti vrednici sã fie membrii acestui consiliu; ºi cã fiecare din ei trebuie sã aducã cu el câte un tânãr nu mai mic de treizeci de ani, dupã ce 1-a gãsit vrednic, dupã caracterul ºi educaþia sa, sã fie propus ºi celorlalþi, ºi cã dacã va fi plãcut ºi celorlalþi, sã fie primit, dacã nu, sã fie respins, fãrã sã ºtie cetãþenii ºi mai ales el însuºi cã s-a deliberat relativ la persoana sa? Cã acest consiliu trebuie sã-ºi þinã ºedinþele chiar în zorii zilei, când oricine este mai ales neocupat cu celelalte afaceri particulare sau publice? Cam acestea, pare-mi-se, s-au spus în discuþiile de mai sus. CLINIAS: Da, desigur. ATENIANUL: Vorbind din nou despre consiliul acesta, aº afirma cã,

dacã îl azvârlim ca pe o ancorã a întregului stat, înzestrat cu toate 366

LEGILE LEGILE le conservãm. CLINIAS: În ce mod? A TENIANUL: E momentul potrivit sã desluºesc cât mai bine chestiunea aceasta. CLINIAS: Foarte bine ai vorbit; fã deci ceea ce cugeþi. ATENIANUL: Mai întâi trebuie observat, Clinias, cã nu existã nimic pe lumea asta fãrã sã aibã în sine un principiu menit sã-i asigure existenþa funcþiunilor sale, dupã cum într-o vieþuitoare, sufletul ºi capul au virtutea aceasta. CLINIAS: Nici acum nu înþeleg. ATENIANUL: Numai virtutea acestor douã pãrþi conservã fiinþa vieþuitoarei . CLINIAS: Anume , cum? A TENIANUL: În suflet este sediul inteligenþei, pe lângã alte facultãþi; în cap, între alte simþuri, este localizat vãzul ºi auzul. Ci, pe scurt, ceea ce reiese din conlucrarea inteligenþei ºi acestor douã simþuri principale, se poate numi, cu drept cuvânt, principiul conservãrii fiecãruia dintre noi. CLINIAS: Aºa pare a fi. ATENIANUL: Chiar aºa e. Dar prin ce este reprezentat principiul acesta de conservare al navelor atât pe timp de furtunã, cât ºi de calm, în ce rezidã atunci conlucrarea inteligenþei ºi a simþurilor? Oare nu reunindu-se simþurile mateloþilor împreunã cu inteligenþa cârmaciului, reuºesc sã se scape atât pe ei înºiºi, cât ºi vasul? CLINIAS: Cum nu? ATENIANUL: Deºi nu e nevoie de o sumedenie de asemenea exemple, dar, sã ne gândim la armatã ºi la medicinã. Ce scop îºi propun generalii armatelor ºi medicii, când nãzuiesc sã conserve durabil obiectul lor? Oare nu victoria ºi înfrângerea duºmanilor, iar al medicilor ºi infirmierilor, reînsãnãtoºirea corpurilor? CLINIAS: Cum de nu? ATENIANUL: Dar dacã medicul nu pricepe relativ la corp, ceea ce am numit acum sãnãtate, ºi generalul, ce este biruinþa, sau ceilalþi despre care am vorbit, se poate zice oare cã ei au inteligenþa acestor obiecte? CLINIAS: Cum sã se poatã? A TENIANUL: Dar într-un stat? Când cineva se vede cã nu cunoaºte scopul politic, ce trebuie avut în vedere, se poate oare zice, cu exactitate, cã 367

PLATON PLATON nu-l ºtie? CLINIAS: Cum sã poatã? ATENIANUL: Astfel ºi acum, dacã avem nevoie sã constituim în chip desãvârºit colonia noastrã, trebuie sã existe înãuntrul ei un organ care sã cunoascã mai întâi scopul politic, cum am zis, ce trebuie realizat, apoi pe ce cãi se poate realiza ºi care sunt legile precum ºi oamenii în stare sã-I înfãptuiascã. Dacã un stat este lipsit de acest organ, nu e de mirare cã, fiind lipsit de inteligenþã ºi de simþuri, sã se vadã purtat la întâmplare în toate acþiunile lui. CLINIAS: Adevãrat. A TENIANUL: Acum putem oare sã spunem în care parte a statului nostru, sau în care instituþie a lui, se gãseºte pregãtit pentru noi principiul acela de conservare a lui însuºi? CLINIAS: Sigur nu pot ºti, oaspete, însã dacã trebuie sã mã slujesc de o presupunere, mi se pare cã vorbele tale au în vedere consiliul acela care ziceai cã trebuie sã þinã ºedinþe noaptea. ATENIANUL: Foarte bine ai presupus, Clinias, ºi de acum, dupã cum aratã discuþia de faþã, consiliul acesta trebuie sã întruneascã în el toatã virtutea politicã, în primul loc sã nu rãtãceascã, nãzuind spre mai multe scopuri, ci sã-ºi aþinteasc.. privi riie cãtre unul singur, spre care sã repe adã, ca sã zicem aºa, totdeauna toate sãgeþile sale. CLINIAS: Desigur. A TENIANUL: Acum vom înþelege cã nu e de mirare cã instituþiile celor mai multe state sunt rele, fiindcã legiuirile lor n-au un scop unitar ºi cã în unele guvemãminte dreptatea constã sã ridice în posturile cele mai înalte o seamã de oameni, fie buni, fie rãi; în altele n-au altã nãzuinþã decât sã se îmbogãþeascã, fãrã sã le pese dacã sunt sclavi sau liberi; iar în altele toþi tind numai la o viaþã liberã; sunt iarãºi alte state care în legiuirile lor îºi propun douã scopuri deodatã, anume sã aibã ºi libertate înãuntru, ºi sã-ºi extindã dominaþia asupra altor state; în fine, cei ce se cred cei mai deºtepþi îºi pun înainte toate aceste scopuri deodatã, fãrã sã-ºi fixeze un ideal unic, Ia care sã raporteze toate celelalte interese de stat. CLINIAS: Aºadar, oaspete, încheierea la care am ajuns mai înainte este adevãratã? Ziceam, anume, cã toate legile noastre trebuie sã aibã un singur scop, virtutea, ºi ne oprisem Ia acest adevãr. ATENIANUL: Da. 368

LEGILE LEGILE A TENIANUL: Foarte bine. CLINIAS: ªi cã inteligenþa trebuie sã conducã pc toate celelalte trei puteri sufleteºti, care catã sã fie subordonate ci. ATENIANUL: Mã înþelegi foarte bine, Clinias; urmãreºte-mã tot aºa ºi în cele ce rãmân de spus. Am desluºit care este scopul la care trebuie sã þinteascã inteligenþa pilotului, a medicului ºi a generalului, ne rãmâne acum sã cercetãm care este scopul omului de stat. Sã ne închipuim cã, întrebând pe Lnul dintre ei, îi zicem: ªi tu, amice, care este scopul tãu? Care este þinta aceea unicã cãtre care nãzuieºti? Medicul inteligent ºtie s-o arate desluºit pe a sa, ºi tu, care te pretinzi cã eºti mai deºtept decât toþi ceilalþi, nu ai putea sã ne spui pe a ta? Ori tu, Megillos ºi Clinias, nu puteþi voi în locul lui sã-nli lãmuriþi precis care este acest scop, dupã cum am fãcut ºi eu în locul vostru pentru alþii mulþi? CLINIAS: Oaspe, nu pot deloc. ATENIANUL: Recunoaºteþi cel puþin cã trebuie fãcute toate sforþãrile spre a-1 cunoaºte, ºi totdeodatã puteþi sã-mi spuneþi unde trebuie cãutat? CLINIAS: Unde vrei sã ajungi? ATENIANUL: Fiindcã am spus cã speciile virtuþii sunt patru, este evident cã fiec are dintre aceste specii este una, de vreme ce ele sunt patru. CLINIAS: Fãrã îndoialã. ATENIANUL: Cu toate acestea le numim pe toate cu un singur nume: zicem cã curajul este virtute, prudenþa virtute, ºi tot aºa de celelalte douã specii, ca ºi cum nu sunt mai multe, ci un singur lucru, virtutea . CLINIAS: Aºa e. ATENIANUL: Nu este greu de desluºit în ce se deosebesc între ele curajul ºi prudenþa, ºi de ce are fiecare numele lor; însã nu este tot aºa de uºor de a spune, pentru ce s-a dat amândurora ºi celorlalte numele de virtute. CLINIAS: Ce vrei sã zici? A TENIANUL: Ceva ce nu este greu de explicat; numai sã ne întrebãm ºi sã rãspundem pe rând. CLINIAS: Iarãºi, ce vrei sã zici? ATENIANUL: Întreabã-mã pentru ce, dupã ce am numit cu un singur nume pe amândouã, adicã virtute, le dãm apoi douã nume, curaj ºi prudenþã? Îþi voi spune pricina, care este cã dintre ele, curajul este corelativ 369

PLATON PLATON cu teama ºi el se gãseºte ºi Ia animale ºi în sufletele copiilor mici , cãci sufletul devine curajos din naturã ºi fãrã raþiune; din contrã, un suflet prudent ºi înzestrat cu curaj nu a existat, nu existã ºi nici nu va exista vreodatã, fiindcã prudenþa e una ºi curajul alta. CLINIAS: Drept vorbeºti. ATENIANUL: Þi-am desluºit întru cât aceste speþe de virtute se deosebesc ºi cum sunt douã: la rândul tãu, explicã-mi pentru ce nu sunt decât unul ºi acelaºi lucru. Închipuie-þi cã tu eºti dator sã-mi spui cum aceste patru specii sunt una, ºi tu de asemenea cere de la mine sã-þi explic cum sunt patm. Sã vedem pe urmã dacã, pentru a cunoaºte exact un lucm care are un nume ºi o definiþie, este de ajuns sã-i cunoascã cineva numele, deºi nu îi cunoaºte definiþia, sau dacã nu e o mºine, pentru un om cult, sã nu cunoascã nici numele, nici definiþia lucrurilor, mai ales a celor care se deosebesc prin valoarea ºi însemnãtatea lor. CLINIAS: Mi se pare cã aºa ceva e ruºinos. ATENIANUL: Existã oare pentru un Iegiuitor, ºi pentru un pãzitor al legilor, ºi pentru oricine crede cã întrece pe alþii în virtute, ºi care a dobândit de fapt premiul virtuþii, chestiuni mai interesante decât cele ce ne ocupã în momentul acesta, curajul, înfrânarea, pmdenþa,justiþia? CLINIAS: Cum ar putea exista? ATENIANUL: Nu trebuie oare ca, relativ la toate aceste chestiuni, interpreþii, preceptorii, inspectorii celorlalþi cetãþeni, sã fie mai destoinici ca oricine de a instrui ºi desluºi în ce constã virtutea ºi viciul pe aceia care doresc sã o ºtie, ºi pc aceia care, abãtându-se de la datorie, au nevoie de a fi îndreptaþi ºi corectaþi? Vom rãbda oare ca un poet, ce vine în oraºul nostru, sau oricine altul care se dã drept educator al tinerimii, sã aparã mai luminat în materia aceasta decât un cetãþean distins cu toate speciile de virtuþi? Apoi, într-o asemenea cetate 1, unde nu se aflã oameni politici de frunte, nici ca oratori sau oameni de acþiune, care sã cunoascã suficient virtutea, e de mirare oare cã are loc ceea ce se petrece ºi în multe state de astãzi? CLINIAS: Nicidecum; trebuie sã ne aºteptãm Ia aºa ceva. ATENIANUL: Ei bine, face-vom ce am zis? Ori cum avem sã silim pe oamenii noºtri politici, sã fie mai zeloºi în virtute decât vulgul, atât în 1 La cei vechi, cetatea (civitas, no/..ts-) se confunda cu statul . 370

LEGILE LEGILE CLINIAS: Cum trebuie sã înþeleg comparaþia aceasta? A TENIANUL: Desigur, statul se poate asemãna cu capul , sediul inteligenþei, iar paznicii mai tineri, cu niºte ochi aºezaþi în partea de sus a capului, care, rotindu-ºi privirile lor scrutãtoare, inspecteazã de jur-împrejur ce se petrece în stat, iar observaþiile fãcute le încredinþeazã memoriei, comunicând celor mai bãtrâni miºcãrile din þarã. Pe când aceºtia se con.parã cu inteligenþa, întrucât cugetã, prevãd, delibereazã ºi, cu sprijinul celor tineri, asigurã împreunã conservarea statului. Nu aºa trebuie sã se constituie organismul politic? Putem oare reuºi în alt mod? Ai vrea ca toþi cetãþenii sã fie aidoma unii cu alþii, fãrã nici o diferenþiere de funcþii sociale? Sã nu existe unii mai educaþi ºi mai luminaþi ca alþii? CLINIAS: Atunci, scumpul meu, planul nostru nu s-ar putea înfãptui. A TENIANUL: Deci suntem datori a ne gândi la o educaþie mai bunã decât aceea de care s-a vorbit mai sus. CLINIAS: Dupã cât se pare. A TENIANUL: Dar poate cã educaþia amintitã în treacãt este tocmai aceea de care avem trebuinþã. CLINIAS: Poate. ATENIANUL: Nu ziceam cã pentru a fi cineva lucrãtor bun, paznic iscusit în orice ramurã, nu este de ajuns numai a fi în stare a-ºi îndrepta privirile asupra mai multor obiecte, ci cã mai e necesar sã nãzuiascã la un scop unic, sã-I cunoascã bine, ºi dupã c.:-1-a cunoscut, aþintindu-ºi toate strãduinþele spre el, sã-I realizeze? CLINIAS: Foarte bine. ATENIANUL: Existã o metodã mai exactã, spre a examina ceva, decât aceea care ne permite a concentra într-o singurã noþiune mai multe concepte care se deosebesc între ele? CLINIAS: Poate cã nu. ATENIANUL: Nu poate, amice, ci, hotãrât, spiritul omenesc nu dispune de o metodã mai operantã decât aceasta. CLINIAS: Te cred pe cuvânt, oaspe; sã urmãm dupã metoda aceasta convorbirea noastrã. ATENIANUL: Se cuvine sã obligãm, pe cât se parc, ºi pt· p;1t.it"" ' statului nostru divin sã-ºi formeze mai întâi o noþiune exactã dnp · 11"''' 37 1

PLATON PLATON CLINIAS: Nicidecum, oaspe, în numele zeului ospitalier, sã nu pãrãsim discuþia aceasta, cu atât mai mult cã vorbele tale îmi par adevãrate. Însã cum sã facem spre a reuºi? A TENIANUL: Deocamdatã sã nu cercetãm modul de a reuºi , ci mai întâi sã decidem între noi, în urma unei înþelegeri comune, dacã cunoºtinþa aceasta e necesarã sau nu. CLINIAS: Dacã e posibilã, atunci eºi necesarã. ATENIANUL: Dar ce? N-avem aceeaºi concepþie despre frumos ºi despre adevãr? Este de ajuns oare ca pãzitorii noºtri sã ºtie doar cã fiecare din aceste lucruri este o multiplicitate? Nu mai trebuie sã ºtie cã este ºi o unitate ºi anume în ce mod? CLINIAS: Da, cred cã e necesar ca ei sã aprofundeze ºi în ce mod toate împreunã constituie o unitate. ATENIANUL: Dar dacã ei cuprind cu mintea problema aceasta, însã nu o pot exprima prin cuvinte? CLINIAS: Cum aºa? Parcã ai vorbi de lipsa de expresivitate a sclavilor. ATENIANUL: Nu vom spune la fel ºi despre obiectele vrednice de luarea noastrã aminte? ªi nu e necesar ca acela, ce va sã ajungã un adevãrat pãzitor al legilor, sã cunoascã temeinic adevãrul relativ la fiecare din aceste ohiecte, sã-I explice prin vorbe, sã-ºi potriveascã cu el faptele ºi sã poatã judeca ceea ce e vrednic de laudã ºi ce nu? CLINIAS: Fireºte. ATENIANUL: Una din cele mai frumoase cunoºtinþe nu e are ca obiect pe zei, ceea ce noi am probat atent cu întinderea puterii lor; astfel ca fiecare om sã ºtie îi este permis sã ºtie? Cã cei mai mulþi cetãþeni se 372 aceea care privire la existenþa ºi în materia aceasta atât cât mãrginesc în punctul

LEGI LE LEGI LE CLINIAS: În adevãr, se cuvine sã privim ca strãin de virtuþile politice pe cel ce nu se intereseazã sau e incapabil de acest studiu frumos. ATENIANUL: ªtii cã douã adevãruri ne dau certitudinea afirmaþiilor referitoare la zei? CLINIAS: Anume care? ATENIANUL: Întâiul, cã sufletul este cea mai veche ºi divinã dintre toate entitãþile, a cãrei miºcare, odatã ce a început, s-a manifestat ca o esenþã eternã. Celãlalt este miºcarea ordonatã a perioadelor astrelor ºi a tuturor celorlalte corpuri, operã sigurã a unei inteligenþe atotputernice care a orânduit aºa de arhitectonic cosmosul. Cãci orice om luminat, contemplând cu luare-aminte spectacolul universului, oricât ar fi depãrtat de zei, nu se poate sã nu ajungã la o concepþie despre lume contrarã omului de rând. Acesta îºi închipuie cã învãþaþii, care se ocupã cu astronomia ºi cu celelalte ºtiinþe ajutãtoare, devin atei, fiindcã ar descoperi cã fenomenele cosmice sunt cârmuite de necesitate, iar nu de cãtre o voinþã inteligentã în vederea unui bine suprem. CLINIAS: Care e adevãrul atunci? A TENIANUL: Desigur, e tocmai contrar de ceea ce cred materiali ºtii, mecaniciºtii, cã adicã astrele ar fi corpuri neînsufleþite, neinteligente. Deºi chiar atunci spiritul unora era frãmântat de multe minuni ºi ca o presimþire nãpãdea pe cei care consideraserã cu atenþie fenomenele cereºti, cã adicã nu e posibil ca niºte corpuri fãrã suflet ºi inteligenþã sã se miºte dupã niºte reguli aºa de precise. Atunci câþiva cutezarã sã afirme cã o inteligenþã a combinat toate circuitele cereºti. Pe de altã parte, însã, aceiaºi filosofi, având idei greºite despre natura sufletului, cã adicã sufletul ar fi posterior, deºi în realitate el e primordial faþã de lumea fenomenalã, au încurcat toate noþiunile ºi pe ei înºiºi în primul rând. Li s-a pãrut cã astrele care se rostogolesc în cer sunt alcãtuite din pietre, din pãmânt ºi din altã materie moartã, cauze generatoare ale întregului univers. Iatã ce a produs atâtea învinuiri de ateism ºi a dezgustat pe atâþi cercetãtori de studiul acestor ºtiinþe. Iatã ceea ce a provocat ºi invectivele poeþilor, care au comparat pe 373

PLATON PLATON deºert. Dar, cum am spus, adevãrul este cu totul altul. CLINIAS: Cum aºa? ATENIANUL: Nu se poate ca vreunul dintre muritori sã ajungã la adevãrata pietate faþã de zei, decât dacã e convins de aceste douã lucruri, despre care s-a vorbit, anume cã sufletul este primordial în raport cu lumea sensibilã, ºi cã este nemuritor ºi conduce toate corpurile; precum ºi, ceea ce s-a demonstrat adesea, cã existã în astre o inteligenþã a lucrurilor. Apoi trebuie sã posede cunoºtinþele anterioare necesare, care duc la aceastã certitudine ºi, dupã ce au prins legãtura ce existã între ele ºi artele dãruite nouã de cãtre Muzc, sã se slujeascã de ele în armonizarea datinilor ºi a legilor, aºa ca sã poatã desluºi orice fenomen care poate avea o definiþie. Iar cine nu-ºi poate însuºi aceste cunoºtinþe, pe lângã virtuþile populare, nu va fi niciodatã destoinic sã guverneze statul, ci numai ca subordonat altor magistraþi. Acum trebuie sã vedem, Clinias ºi Megillos, dacã pe lângã toate legile pomenite, vom mai edicta ºi pe aceasta care instituie consiliul nocturn de magistraþi, învãþat în ºtiinþele de care am vorbit, spre a funcþiona ca pazã a statului, ºi pãstrãtor al legilor: ori e altceva mai bun de fãcut? MEGILLOS: Se poate sã n-o edictãm? Numai de-am fi în stare într-o mãsurã cât de micã! ATENIANUL: La aceasta sã tindem cu toþii. La opera aceasta vã voi fi de ajutor ºi poate cã, în urma experienþei mele ºi a cercetãrii cu care m-am ocupat multã vreme, voi gãsi ºi pe alþii care se vor asocia cu mine, în vederea aceluiaºi scop. CLINIAS: Da, oaspete, cu toþii trebuie sã înaintãm hotãrât pe calca aceasta, pe care oarecum ne cãlãuzeºte un zeu. Acum trebuie sã descoperim ºi sã expunem mijloacele de a reuºi. ATENIANUL: Însã nu se pot prescrie legi despre materia aceasta, Clinias ºi Megillos, mai înainte de a se orândui lucrurile; atunci pot ei înºiºi sã determine în mod valabil atribuþiile ce vor avea. Deocamdatã, dacã voim ca acest consiliu sã se instituie cât mai bine, trebuie sã adunãm ºtiinþã cât mai multã în convorbiri frecvente. CLINIAS: Cum, ce vrei sã zici? A TENIANUL: Mai întâi trebuie fixat numãrul acelora care sunt destoinici pentru paza statului ca etate, cunoºtinþe, caracter ºi purtare. Dupã aceea, ºtiinþele ce ei sunt datori sã ºi le însuºeascã, e anevoie sã le inventãm noi înºine ori sã luãm despre ele lecþii de la un altul, care le-ar fi inventat 374

LEGILE LEGILE CLINIAS: Dacã aºa stau lucrurile, oaspe, ce e de fãcut? ATENIANUL: Amicii mei, toate sunt la mijloc, nu s-a ales încã nimic, cum zice proverbul. Însã dacã vrem sã ne luãm asupra noastrã rãspunderea constituirii întregului stat, catã sã ne înarmãm cu cel mai tare curaj spre a rezista pânã la capãt împotrivirilor din partea oamenilor inerti ºi nãclãiþi de rutinã, cum se zice; aºa trebuie procedat. Voi împãrtãºi cu voi pericolul, propunându-vã ºi explicându-vã pãrerile mele relative la educaþia ºi instituirea despre care vorbirãm mai sus. Pericolul în adevãr e mare ºi n-aº îndemna pe un altul sã se expunã la el. În ce te priveºte, Clinias, te povãþuiesc sã încerci, fiindcã, dacã reuºeºti sã dai o bunã formã de guvemãmânt statului magneþilor sau cum or vrea zeii sã-I botezãm, vei dobândi o glorie nemuritoare, luând parte la fapta aceasta sau, oricum, nu vei pierde niciodatã în faþa posteritãþii renumele de om foarte curajos. Aºadar, atunci când se va organiza consiliul acesta divin, îi vom încredinþa, amicii mei, paza statului. Acest lucru nu e câtuºi de puþin anevoie ºi aproape nu existã legiuitor astãzi care sã fie de altã pãrere. Atunci vom vedea înfãptuindu-se aievea proiectul pe care convorbirea noastrã 1-a expus oarecum în vis, când am reprezentat simbolul reunirii capului ºi a inteligenþei, dacã membrii ce vor constitui acest consiliu sunt uniþi, aºa cum trebuie sã fie, dacã vor avea o pregãtire potrivitã ºi dacã, dupã ce au primit-o, fiind postaþi în cetãþuia statului, oarecum în capul statului, ei devin paznici perfecþi, salvatori ai statului, aºa precum n-am mai vãzut alþii asemenea nici în tot cursul vieþii noastre. MEGILLOS: Dupã expunerea ce ziserãm, trebuie ori sã pãrãsim proiectul statului nostru, ori sã nu-l lãsãm pe oaspele acesta sã plece, ci sã-I facem, prin toate mijloacele ºi rugãminþile, sã se oblige a ne sprijini în întreprinderea noastrã. CLINIAS: Foarte bine vorbeºti, Megillos; aºa vreau sã fac ºi eu; ajutã-mã ºi tu. MEGILLOS: Te voi ajuta.

EPINOMIS EPINOMIS carte a Legilor ) Personajele: Atenianul Clinias Megillos (ca simplu auditor, fãrã sã mai ia parte la discuþie) CLINIAS: Potrivit înþelegerii dintre noi, iubite oaspe, iatã, ne-am întâlnit aici tustrei, eu, tu ºi prietenul Megillos, ca sã discutãm în ce fel 973 trebuie sã tratãm problema înþelepciunii pe care, dupã lãmuririle date, susþinem cã firea omeneascã poate sã ºi-o însuºeascã în cel mai fericit chip, în mãsura în care acest lucru e dat omului. Cãci, dupã pãrerea noastrã, am discutat toate cele privitoare la aºezarea legilor; dar ceea ce e mai important de descoperit ºi de explicat, adicã ce trebuie sã înveþe omul spre a ajunge înþelept, aceea nici n-am deswperit ºi nici n-am lãmurit. Sã încercãm, deci, acum a nu lãsa la o parte nici aceastã chestiune, cãci astfel ar rãmânea oarecum neisprãvitã toatã discuþia prin care, de la începutul ºi pânã la sfârºitul convorbirii noastre, ne-am strãduit sã lãmurim tocmai aceastã problemã. ATENIANUL: Ai dreptate, Clinias, dar, în acest caz, pregãteºte-te sã auzi o afirmaþie ciudatã ºi, oarecum, nu tocmai ciudatã. Mulþi dintre cei care n-au avut noroc în viaþã vânturã pãrerea cã nu va fi cu putinþã neamului omenesc sã ajungã la fericire ºi la o stare binecuvântatã de zei. Fii cu luare-aminte ca sã vezi dacã am dreptate sã împãrtãºesc ºi eu aceastã pãrere a lor, cãci ºi eu susþin cã nu le e dat decât la puþini oameni sã aibã parte de fericire ºi de acea stare binecuvântatã de care pomeneam mai înainte. Dar sã fim lãmuriþi: afirmaþia mea se referã la timpul vieþii noastre de aici, cãci am temeinicã nãdejde cã, dupã moarte, omul va avea parte de toate bunurile în vederea cãrora s-a strãduit sã ducã, dupã puterile lui, cel mai fmmos fel de viaþã spre a avea parte de un asemenea sfârºit. Nu spun 376

LEGILE LEGILE Dar ce dovadã am eu cã, prin iîrea lor, astfel stau lucrurile cu privire la obiectul discuþiei noastre de acum? Desigur, faptul cã noi cercetãm în ce chip putem ajunge înþelepþi, ca ºi cum fiecare dintre noi ar avea aceastã putinþã. Dar aceastã putinþã zboarã grabnic, atunci când cineva purcede la cunoaºterea aºa-ziselor arte sau discipline sau a altor asemenea lucruri pe care noi, vezi Doamne, le socotim ºtiinþe, pe când ele nu meritã sã fie denumite cu numele de înþelepciune privitoare la cele omeneºti, în vreme ce sufletul, plin de o mare nãdejde ºi presupunând cã e din fire înzestrat pentru ea, totuºi nu poate nicicum sã descopere ce e ea, când ºi unde se "gãseºte. Nu oare cu aceastã stare de nesiguranþã seamãnã leit nedumerirea ºi cercetarea noastrã despre înþelepciune, care întrece toate aºteptãrile oricãruia dintre noi care suntem destoinici sã ne examinãm cu pricepere ºi în bunã înþelegere atât pe noi înºine, cât ºi pe alþii, prin tot felul ºi chipul de discuþii? Nu vom recunoaºte noi cã aºa stau lucrurile ºi nu altfel? CLINIAS: Vom recunoaºte, cinstite oaspe, mânaþi poate de nãdejdea cã, în decursul discuþiei avute împreunã cu tine, va ieºi cât mai deplin la ivealã adevãrul în aceastã privinþã. ATENIANUL: Aºadar, catã sã trecem mai întâi în revistã toate aºanumitele ºtiinþe care n-au darul de a face înþelept pe cel care ºi le însuºeºte ºi le posedã, pentru ca, dupã ce le vom fi înlãturat pe acestea, sã prezentãm pe acelea de care avem nevoie ºi, dupã aceea, sã încercãm a le învãþa. Sã recunoaºtem, prin urmare, cã ºtiinþele de care are mai întâi trebuinþã 2 neamul muritorilor sunt -putem spune -cele dintâi ºi într-adevãr cele mai necesare, dar cel care ajunge sã le stãpâncascã, mãcar cã la început era încredinþat cã e cine ºtie ce mare înþelept, acum nu mai e socotit nici mãcar numai înþelept (pur ºi simplu), ci, de pe urma unor asemenea ºtiinþe, se 975 377

PLATON PLATON Sã citãm darã mai întâi acea (înþelepciune?) ce ne-a învãþat pe noi , vieþuitoarele umane, sã renunþãm, cum spune legenda, de a ne mai mânca unii pe alþii, ºi sã ne deprindem cu consumarea îngãduitã de lege a cãrnii celorlalte animale. Sã ne ierte acei înaintaºi ai noºtri ºi, desigur, ne vor ierta, cãci de bunã seamã, deºi au fost pricinuitorii acelei schimbãri a felului nostru de hranã, ei nu pot trece drept înþelepþi. Într-adevãr, pregãtirea fãinii de orz ºi de grâu ne procurã o hranã bunã ºi sãnãtoasã, dar aceastã îndeletnicire nu are darul de a face pe un om sã fie pe deplin înþelept. Cãci chiar denumirea operaþiei prin care se face aceastã pregãtire, ar pune o patã pe aceste fabricate înseºi (care reclamã o muncã de banausosl). Cam tot aºa stã lucrul ºi cu cultivarea pãmântului în genere; cãci nu datoritã unui meºteºug, ci unei înclinãri fireºti date de Dumnezeu se pare cã noi toþi ne-am apucat sã lucrãm pãmântul. De asemenea, nici meºteºugul întocmirii locuinþelor ºi arta de a construi case sau a fãuri scule sau meseria celui care fãureºte, plãsmuieºte sau împleteºte tot felul de unelte (nu conferã calitatea de om înþelept), cãci, deºi aceste îndeletniciri sunt folositoare poporului, ele nu duc spre virtute. Tot atât de puþin are aceastã însuºire ºi arta vânatului în întregul ei, care, însã, o datã cu prestigiul ei mãreþ, datorat varietãþii ºi iscusinþei sale, nu ne dã ºi înþelepciunea. Cu atât mai puþin are aceastã calitate arta prorocitului ºi a tãlmãcirii, cãci ea ºtie doarã ce i s-a insuflat de cãtre zeu, dar nu-ºi dã seama dacã ce i s-a spus e adevãrat sau nu. Aºadar, deoarece vedem cã dobândirea celor trebuitoare pentru trai se face datoritã diverselor meºteºuguri, însã nici unul din ele nu e în stare sã facã un om înþelept din cel care le practicã, ceea ce ne mai rãmâne de luat în consideraþie nu e decât o joacã ce se reduce în cea mai mare parte la imitaþie, dar care nu urmãreºte nimic serios. Se practicã aceastã imitaþie cu ajutorul a tot felul de instrumente sau prin tot felul de miºcãri imitatoare, nu întotdeauna cuviincioase ale trupului însuºi, întovãrãºite de un text sau în prozã sau în poezie acompaniatã de fel ºi fel 1 Adicã o muncã grosolanã (de la grecescul j3âvauows-). 378

LEGILE LEGILE Dupã ce am isprãvit cu toate celelalte, ar fi la rând acea artã ce vine în ajutorul a milioane de oameni, arta cea mai însemnatã ºi la care se recurge mai totdeauna în caz de rãzboi , anume arta strategiei, r'..a mai vestitã pentru foloasele ce le aduce. dar care are nevoie de cel mai mare noroc, ºi care e hãrãzitã mai degrabã omului înzestrat cu un curaj firesc decât cu înþelepei une . ªi arta numitã medicalã este, de bunã seamã, ºi ea de ajutor, de câte 976 ori schimbarea anotimpurilor, fie prin frigul prea mare sau arºiþa la vreme nepotrivitã, vatãmã bunãstarea vieþuitoarelor. Dar nici una din prcscripþiile ei nu se bucurã de reputaþia adevãratei înþelepciuni, întrucât ele, în chip aproape exclusiv, se datoresc numai presupunerilor. Vom socoti ca ajutãtori ºi pe cârmaci ºi pe corãbieri, dar sã nu vinã nimeni sã ne spunã, ca sã ne facã inima bunã, cã vreunul dintre ci este înþelept, cãci nici unul dintre ei nu cunoaºte dinainte mânia sau prietenia vântului, lucru aºa de trebuitor pentru arta pilotului. Dar nu sunt înþelepþi nici aceia care se laudã cã, datoritã elocinþei lor, pot sã fie de ajutor împricinaþilor la judecatã, deoarece numai bizuiþi pe memorie ºi experienþã pot sã-ºi dea seama de caracterul (schimbãtor) al pãrerii Uuraþilor), pe când ei (avocaþii), de fapt rãtãcesc, rãmânând în afara drumului ce duce la adevãr ºi la dreptatea realã. Mai rãmâne, spre a dobândi renumele de înþelept, o anumitã însuºire pe care mulþimea o numeºte mai degrabã talent decât înþelepciune ºi care constã în a putea pricepe lesne ceea ce înveþi, a putea înmagazina cu uºurinþã multe cunoºtinþe ºi a le pãstra în memorie, putând totodatã sã aduci repede la îndeplinire o acþiune care, dacã ar fi sãvârºitã, ar fi încuviinþatã de toþi ºi folositoare pentru oricine. Toate aceste însuºiri la un loc unii le numesc talent, alþii înþelepciune, alþii, agerime de minte, dar nici un om cuminte n-ar admite vreodatã ca o persoanã astfel înzestratã sã fie socotitã ca un adevãrat înþelept. Totuºi, trebuie sã iasã la ivealã o ºtiinþã datoritã cãreia cel ce o posedã 3 sã ajungã înþelept cu adevãrat, nu numai cu numele. Ia sã vedem. Suntem în faþa unei probleme extraordinar de grele, ºi anume: sã gãsim, în afarã de ºtiinþele pomenite, o alta care cu adevãrat ºi pe bunã dreptate sã poatã fi 379

PLATON PLATON 977 acestui bun? De bunã seamã cã Cerul (Uranus) pe care mai presus de orice suntem îndreptãþiþi sã-I cinstim, cum îl cinstesc toate celelalte Genii împreunã cu zeii, ºi cãruia trebuie sã ne rugãm îndeosebi. Cã el e cel care ne-a hãrãzit ºi toate celelalte bunuri, toþi ar fi gata s-o mãrturiseascã. Afirm cã tot el e cel care ne-a dãruit cu adevãrat numãrul , ºi cã va continua sã ni-l dãruiascã, dacã ne luãm dupã El. Într-adevãr, dacã cineva purcede cum trebuie la contemplarea acestui ... fie cã-i zicem cer, sau Univers sau Olimp, sau cum pofteºte sã-i zicã fiecare (asta e treaba lui) apoi catã sã-I urmãreascã spre a vedea cum îºi schimbã mereu înfãþiºarea atât a lui însuºi, cât ºi a celor cuprinse într-însu!, dãruindu-ne anotimpurile ºi hranã îndestulãtoare pentru toþi, precum ºi toatã cealaltã înþelepciune (cãci asta o putem recunoaºte), cât ºi întreaga ºtiinþã a numãrului împreunã cu toate bunurile. Iar dacã cineva, dupã ce a primit acest dar al numerelor, va cerceta cu de-amãnuntul circuitul lor, îºi va da seama cã i s-a hãrãzit cel mai de preþ bun. Revenind asupra unui punct atins puþin mai înainte în discuþia noastrã, sã ne aducem aminte de observaþia justã cã, dacã am desfiinþa numãrul din preocupãrile firii omeneºti, n-am mai putea niciodatã sã ajungem înþelepþi în vreo privinþã oarecare. Cãci, în acest caz, sufletul acestei vieþuitoare care e omul, dacã ar lipsi din el raþiunea, n-ar mai fi nicicând în stare sã-ºi însuºeascã virtutea în întregul ei . O fiinþã care nu ºtie ce e doi ºi trei sau ce este pereche sau nepereche ºi ignoreazã cu desãvârºire ce este numãrul, nu 380

LEGILE LEGILE Ca sã explicãm de ce e necesar acest lucru, am avea nevoie de o discuþie mai lungã decât toate cele dinainte. Dar din discuþia de acuma rãmâne totuºi justificatã afirmaþia prin care am susþinut cã, chiar dacã am lãsa sã subziste toate artele pe care le-am enumerat adineauri , n-ar mai dãinui nici una, ci toate ar pieri, dacã s-ar desfiinþa ºtiinþa numerelor. Cineva, care ia în considerare diferitele arte, ar fi poate înclinat sã creadã cã neamul omenesc are nevoie de numãr mãcar pentru anumite lucruri mai mãrunte, cu toate cã ºi acestea au importanþa lor; dar dacã cineva ºi-ar arunca privirea asupra a ceea ce e divin ºi muritor în actul creaþiei (naºterii), cu care prilej iese la ivealã atât respectul faþã de divinitate, cât ºi numãrul în adevãrata sa valoare, apoi nu existã proroc care 978 sã-ºi dea seama de rostul numãrului în întregul lui, ºi de puterea pe care el ne-o hãrãzeºte când sãlãºluieºte între noi, de vreme ce e limpede cã ºi în domeniul muzicii avem nevoie de numãrarea ritmurilor ºi a sunetelor (ce produc armonia). Dar lucrul cel mai de seamã e cã în el e temelia tuturor bunurilor ºi, pe de altã parte, nu e pricina nici unui rãu. Lucrul e uºor de constatat ºi se va vedea numaidecât. Aºa, de pildã, orice miºcare nechibzuitã, fãrã rânduialã, lipsitã de cuviinþã, de ritm ºi de armonie, ºi toate cele întinate de vreun rãu oarecare, sunt lipsite de orice numãr, ºi la acest lucru catã sã ia aminte cel care vrea sã-ºi sfârºeascã viaþa într-un chip plãcut lui Dumnezeu. Cãci binele, dreptatea ºi frumosul nimeni, dacã e lipsit de opinia adevãratã, nu le poate cunoaºte, dacã nu-ºi dã seama de esenþa lor numericã în aºa fel ca sã se poatã convinge atât pe el însuºi, cât ºi pe alþii. Sã purcedem dar la cercetarea felului însuºi cum am învãþat sã 4 numãrãm. Ei bine, de unde ne-a venit nouã putinþa de a ne face o idee despre numãrul unu ºi doi, nouã care am primit din Univers acest dar firesc de a fi în stare sã înþelegem cã existã numere? Multor altor vieþuitoare nici mãcar în aceastã privinþã nu le-a stat firea într-ajutor, încât ele sã poatã învãþa de la pãrinþii lor sã numere. Nouã însã, din capul locului, Dumnezeu 381

PLATON PLATON Privind aceste fenomene, fiecare dintre noi poate sã-ºi dea seama cã (pe lângã unu ºi doi) mai existã ºi trei, ºi patru ºi multe alte numere. Cã unul din mijloacele pentru a ajunge acest scop, Dumnezeu a fãcut Luna, care, arãtându-se (pe cer) când mai mare, când mai micã, dã la ivealã o zi dupã alta, pânã-ºi împlineºte crugul ei de cincisprezece zile ºi tot atâtea nopþi. Acesta se înfãþiºeazã ca un ocol, dacã acest întreg circuit (al Lunii), care e unul, cineva vrea sã-l socoatã ca un numãr, pentru cã, dupã cum se zice, chiar fãptura cea mai grea de cap dintre cele cãrora Dumnezeu le-a dat darul de a putea învãþa, sã fie în stare sã-ºi dea seama de acest lucru (a noþiunii de unul). ªi în mãsura în care, ºi privitor la lucrurile pe care le cerceteazã în sine unul câte unul -fiecare vieþuitoare înzestratã cu aceastã însuºire a ajuns, în foarte mare mãsurã, destoinicã sã numere. Cât priveºte, însã, calculul numerelor unul în raport cu celelalte, cred cã divinitatea, în vederea acestei probleme mai grele, fãcând Luna sã creascã ºi sã scadã, dupã cum am spus, a stabilit raportul dintre luni ºi ani, ºi astfel omul, ajutat de un noroc binecuvântat, începu sã-ºi dea seama de legãtura dintre un numãr ºi altul. Datoritã acestor împrejurãri, când vânturile ºi ploile nu sunt nici prea nãbãdãioase, nici prea nãprasnice, cresc pentru noi poamele, iar pãmântul se face rodnic, astfel încât toatã fãptura sã aibã hranã îndestulãtoare; iar când ceva din aceastã rânduialã ia o întorsãturã spre mai rãu, nu trebuie sã bãgãm vinã firii dumnezeieºti, ci celei omeneºti, care nu-ºi chiverniseºte traiul cum ar trebui. Când ne-am ocupat despre legi, ne-a apãrut ca fiind de altfel uºor sã descoperim ce e mai prielnic pentru oameni ºi cã oricine e în stare ºi sã înþeleagã cele spuse, cât ºi sã le înfãptuiascã atunci când îºi dã seama despre ceea ce, în chip firesc, e folositor sau nu. Ni s-a pãrut atunci, ºi ne pare ºi acum, cã celelalte îndeletniciri nu sunt prea grele, dar cã e nespus de 382

LEGILE LEGILE toate cele bune este, vorba ceea, ºi cu putinþã ºi nici prea greu; cât de mare trebuie sã fie o avere, ce calitãþi catã sã aibã trupul , ºi cã sufletul trebuie sã fie bun, sunt chestiuni în privinþa cãrora toatã lumea e de acord, dupã cum tot astfel fiecine recunoaºte în ce fel catã sã fie sufletul bun ºi cã trebuie sã fie drept, cumpãtat, curajos ºi înþelept. Dar în ce fel de înþelepciune trebuie omul sã fie înþelept, în privinþa asta nimeni nu mai e deloc de acord cu vreunul din ceilalþi . Acuma , însã , în afara tuturor acelor înþelepciuni (ºtiinþe) pe care le pomenirãm înainte, descoperim una care n-ar fi nepotrivitã pentru scopul ce-l urmãri m (de a face pe om cu adevãrat înþelept) ºi ea pretinde ca sã aparã ca înþelept acela care ºi-a însuºit cunoºtinþele (despre cer ºi numãr) asupra cãrora am stãruit mai sus. Dar în ce mãsurã dobândirea acestor cunoºtinþe e în stare sã facã pe cineva într-adevãr înþelept ºi bun , iatã problema ce va sã facã obiectul discuþiei noastre de aci înainte. CLINIAS: Câtã dreptate ai avut, cinstite oaspe, sã spui cã, pentru niºte probleme aºa de importante, vei încerca sã dai o dezlegare care sã fie la înãlþimea lor! ATENIANUL: Într-adevãr, Clinias, nu sunt fãrã însemnãtate, dar ceea ce e mai greu, e sã vã încredinþez cã aceastã dezlegare va fi în totul ºi din toate punctele de vedere deopotrivã cu adevãrul . CLINIAS: E tarc greu, iubite oaspe, dar aceasta nu poate fi un motiv care sã te descurajeze de a expune ceea ce fãgãduieºti . ATENIANUL: Da, dar cu condiþia ca nici voi doi sã nu vã obosiþi ascultând u-rnã. CLINIAS: De asta sã nu duci grijã. Mã pun eu zãlog pentru amândoi . ATENIANUL: Bine. Aºadar, din capul locului , pe cât se vede, trebuie 5 neapãrat , exprimând , pe cât posibiL într-un singur cuvânt, sã arãtãm ce credem noi cã e aceea înþelepciune , iar dacã acest lucru e cu totul peste 980 putinþã, sã vedem, în al doilea rând, care ºi câte sunt ºtiinþele pe care cineva, însuºindu-ºi-le, poate, potrivit convorbirii noastre, sã ajungã înþelept. CLINIAS: Spune darã. ATENIANUL: Apoi , dupã aceea , catã sã nu facem legiuitorului o vinã din aceea cã el , ca unul ce a avut parte de o educaþie superioarã , expune despre zei o pãrere mai bunã ºi mai frumoasã decât cele exprimate pânã acum ºi îºi duce viaþa slãvind pe zei prin cântãri ºi prin fapte plãcute divinitãþii . 383

PLATON PLATON ATENIANUL: Cum sã începem expunerea noastrã, Clinias? Au socoþi cã trebuie sã purcedem prin a-i slãvi cât mai mult prin cântece sfinte, rugându-i ca sã ne inspire cele mai frumoase ºi nobile cuvinte despre ei? În felul acesta socoþi , sau cum crezi? CLINIAS: Cred cã acesta e felul cel mai minunat. Ci tu, fiinþã binecuvântatã, plin de credinþã ridicã o rugã zeilor ca sã-þi inspire o cuvântare plinã de cele mai frumoase gânduri privitoare la zei ºi la zeiþe. ATENIANUL: Aºa vom face, dacã divinitatea însãºi ne aratã calea. Iar tu împreunã-þi numai rugãciunea ta cu a mea. CLINIAS: De acum cred cã poþi sã începi. ATENIANUL: Voi fi mai întâi nevoit, pe cât se pare, sã vã fac, conform discuþiei dinainte, o expunere asupra ivirii zeilor ºi a celorlalte vieþuitoare mai pe potriva adevãrului decât cele fãcute de înaintaºii noºtri în chip greºit, reluând ideile prin care am încercat sã combat pãrerile necredincioºilor, spre a arãta cã existã zei ce au grijã de toate, atât de cde mari cât ..i de cele mici, ºi care, când e vorba de dreptate, sunt, de bunã seamã, neîndurãtori, dacã vã aduceþi aminte, Clinias, de aceste afirmaþii despre care aþi ºi primit niºte însemnãri. Cele cuprinse în ele erau, cred, foarte adevãrate. Cea mai de seamã afirmaþie cuprinsã acolo era cã orice suflet este mai vechi decât orice trup. Vã amintiþi? De bunã seamã cã aºa stau lucrurile, cãci e firesc sã crezi cã ceea ce e mai bun, este mai vechi, mai asemãnãtor cu dumnezeirea decât ceea ce e mai rãu, mai puþin vechi ºi mai de puþinã valoare, ºi tot astfel, ceea ce porunceºte este, în orice împrejurare ºi oriunde, mai de preþ ºi mai vechi decât ceea ce se supune, dupã cum ceea ce cãlãuzeºte e mai presus decât ceea ce e cãlãuzit. Prin urmare, sã admitem mãcar atât ca un lucru stabilit, anume cã sufletul e mai 981 vechi decât trupul. Iar dacã aºa stau lucrurile, e mai firesc sã credem cã primul principiu a precedat prima creaturã ºi atunci putem admite cã începutul începutului are întâietatea ºi cã suntem cât se poate de îndreptãþiþi sã atacãm problema capitalã a înþelepciunii, pornind de Ia doctrina despre naºterea zeilor. CLINIAS: Sã recunoaºtem acest lucru atât cât ne îngãduie mintea noastrã. 384

LEGILE LEGILE CLINIAS: Desigur. ATENIANUL: Nu avem tot dreptul sã numim aºa ceva o vieþuitoare? CLINIAS: Da. ATENIANUL: Potrivit raþiunii fireºti, trebuie sã admitem cã existã cinci corpuri solide, din care se poate plãsmui tot ce e mai frumos ºi mai de seamã (pc lumea asta), pe când toatã materia cealaltã are doar o formã; în afarã de acestea nu poate sã existe altceva netrupesc, care sã nu aibã nicicum, niciodatã vreo culoare, decât fiinþa divinã a sufletului. Numai acesteia din urmã i se cade, de bunã seamã, sã plãsmuiascã ºi sã fãureascã, pe când pãrþii pe care o numim trup nu i se cade decât sã fie plãsmuitã, creatã ºi vãzutã, celei dintâi, însã (sufletului) -o spunem din nou, cãci lucrul acesta nu trebuie spus numai o datã -i se cade sã fie invizibilã, înzestratã cu facultatea de a cunoaºte ºi a gândi, de a fi pãrtaºã la memorie ºi la calculul cerut de schimbãrile ce se petrec în cele cu soþ ºi fãrã de soþ. Cinci fiind numãrul corpurilor, catã sã recunoaºtem cã unul din ele e focul, altul, apa, al treilea, aerul, al patrulea, pãmântul, iar al cincilea eterul ºi, dupã felul în care în alcãtuirile lor precumpãneºte cutare sau cutare din aceste elemente, iau naºtere tot felul de vieþuitoare de toate neamurile. Luate fiecare în parte, aceste elemente, trebuie sã ni le închipuim în felul urmãtor: sã punem întâi ca o speþã aparte categoria acelora fãcute (în cea mai mare parte) din pãmânt (pãmântene), adicã pe toþi oamenii ºi toate vieþuitoarele cu multe picioare sau fãrã picioare, cât ºi pe cele ce se pot miºca din loc în loc, ori stau locului, fixate (de pãmânt) prin rãdãcinile lor. Ca o caracteristicã a lor trebuie sã socotim cã toate acestea sunt alcãtuite din toate cele cinci elemente, dar cã în ele precumpãneºte elementul pãmânt ºi însuºirea de a fi solid. Sã punem ca o a doua speþã pe aceea alcãtuitã ºi ea din vieþuitoare ce iau naºtere ºi sunt vizibile. Partea componentã de cãpetenie a lor este focul, dar ele cuprind în alcãtuirea lor ºi pãmânt, ºi aer, cât ºi din toate celelalte elemente câte puþin, ceea ce ne ºi sileºte de fapt sã recunoaºtem cã din ele iau naºtere tot felul de vieþuitoare vizibile. Iarãºi, catã sã socotim ca o speþã de vieþuitoare corpurile cereºti ºi cã aceastã întreagã categorie de astre alcãtuiesc o speþã divinã, înzestrate fiind cu cel mai desãvârºit trup ºi cu sufletul cel mai bun ºi mai bine plãcut lui Dumnezeu. Cât priveºte alternativa celor douã feluri de sorþi care le pot fi 385

PLATON PLATON 982 este veºnic, nemuritor ºi absolut divin în chip absolut necesar, sau cã fiecare din ele are un soroc foarte îndelungat de viaþã care îi este îndestulãtor ºi peste hotarele cãruia nu simte nicidecum nevoia sã treacã vreodatã. 6 Sã cãutãm mai întâi a ne da seama mai bine ce vrem sã spunem când afirmãm cã sunt douã feluri de astfel de vieþuitoare (cel fãcut din foc ºi cel din pãmânt). Repetãm cã amândouã sunt vizibile, unul, pe cât se pare, alcãtuit în întregime din foc, iar celãlalt, din pãmânt, acesta din urmã miºcându-se în neorânduialã, iar cel dintâi, într-o ordine deplinã. Trebuie sã credem cã cel care se miºcã în neorânduialã, cum fac cele mai multe fãpturi din jurul nostru, e lipsit de minte, pe când rânduiala pe care o pãzesc corpurile ce purced pe bolta cerului e pentru noi o dovadã cã ele sunt înzestrate cu raþiune. Cãci faptul cã ele umblã veºnic pe aceleaºi drumuri ºi în acelaºi fel, cã lucreazã ºi suferã lucrarea altora mereu la fel, constituie pentru noi o puternicã dovadã cã ele duc o viaþã cuminte. Necesitatea pe care o impune sufletul înzestrat cu raþiune e cea mai puternicã din toate necesitãþile, cãci el dicteazã legile sale în calitate de stãpânitor, nu de supus. Când sufletul a luat, potrivit celei mai bune raþiuni, hotãrârea cea mai bunã, aceasta rãmâne nestrãmutatã ºi se înfãptuieºte cu adevãrat în chip desãvârºit potrivit raþiunii, cãci nici chiar diamantul nu ar putea ajunge vreodatã a fi o materie mai tare ºi mai neschimbãtoare decât aceastã hotãrâre, ci cu adevãrat cele trei Ursitoare vegheazã ca sã asigure împlinirea desãvârºitã a deciziei luate de fiecare zeu în urma celui mai bun sfat. Iar pentru oameni trebuie sã stea ca o dovadã cum cã astrele ºi drumul ce ele îl parcurg e cãlãuzit de raþiune, faptul cã ele se poartã totdeauna la fel, aducând la îndeplinire un plan întocmit dinainte pentru un timp nespus de lung, nu schimbându-se încoace ºi încolo, rãtãcind dintr-o miºcare într-alta ºi schimbându-ºi mereu orbitele. Cei mai mulþi dintre noi am crezut, dimpotrivã, cã ele n-au suflet, tocmai pentru cã pãstreazã totdeauna aceeaºi linie de conduitã. Astfel, dupã aceºti lipsiþi de minte se luã apoi marea mulþime, încredinþatã cã neamul omenesc e dotat cu raþiune ºi e viu pentru cã se miºcã, iar cel divin e lipsit de raþiune pentru cã stãruie mereu pe aceleaºi cãrãri. ªi i-ar fi fost cu putinþã omului, interpretând lucrul în sensul cel mai frumos, mai bun ºi mai prietenos, sã-ºi dea seama cã trebuie sã socoatã ginta divinilor înzestratã cu raþiune, tocmai pentru cã se poartã 386

LEGILE LEGILE 'dans spre priinþa tuturor vieþuitoarelor. E de ajuns sã ·ne dãm seama de mãrimea acestor corpuri cereºti, ca sã 983 ne convingem cã avem dreptate sã le socotim drept niºte fiinþe însufleþite. Într-adevãr, ele nu sunt aºa de mici în realitate, cum ne apar nouã, ci e de crezut cã fiecare din ele are un volum extraordinar, ceea ce se poate deduce din demonstraþii convingãtoare. Aºa, de pildã, pe bunã dreptate putem sã ne închipuim soarele mai mare decât întregul pãmânt, precum, tot astfel ºi celelalte astre miºcãtoare sunt de o mãrime nespus de mare. Sã cãutãm·a ne da seama în ce fel o fãpturã oarecare ar putea sã miºte de jur-împrejur un volum aºa de uriaº, într-un interval de timp tot aºa de mare ca acela în care îl miºcã acum? Susþin cã numai o divinitate va fi pricina acestui fenomen, ºi lucrul nu e nicidecum cu putinþã altfel, iar (un astfel de corp ceresc) nu poate niciodatã sã ajungã o fiinþã însufleþitã, decât datoritã, dupã cum am arãtat, divinitãþii. Deoarece, însã, Dumnezeu e în stare de aºa ceva, i-a fost cât se poate de uºor sã facã astfel încât orice trup ºi orice masã (volum) sã ajungã o vieþuitoare ºi, apoi, sã colinde pe orbita pe care zeul a închipuit-o drept cea mai bunã. De aceea, putem acum sã recunoaºtem ca adevãratã o singurã afirmaþie cu privire la toate aceste corpuri: pãmântul, cerul ºi toate astrele ºi volumele din care ele se alcãtuiesc n-ar avea putinþã, dacã nu s-ar întovãrãºi cu fiecare din ele ºi nu s-ar sãlãºlui în fiecare din ele un suflet, sã purceadã aºa de exact, în tot decursul anului, dupã luni ºi dupã zile, ºi ca toate aceste miºcãri ale lor sã fie spre binele ºi priinþct 110astrã a tuturora. Drept aceea omul, întrucât e cu atâta mai prejos de aceste minunãþii, catã sã nu se exprime despre ele printr-o deºartã limbuþie, ci sã ne spunã despre ele ceva lãmurit. Dacã, deci, cineva s-ar încumeta sã afirme cã pricina acestor fenomene 7 e datoratã unor anume porniri ale acestor corpuri cereºti sau unei anume alcãtuiri a firii lor sau altor cauze asemãnãtoare, explicaþia datã nu ne-ar lãmuri cu nimic; mai degrabã ar trebui reluatã cu cea mai mare atenþie afirmaþia fãcutã de noi, spre a se vedea dacã e întemeiatã pe raþiune sau e cu totul neîntemeiatã, ºi anume, în primul rând, dacã cele existente se reduc Ia douã principii, pe de o parte sufletul, pe de alta, trupul, ºi dacã fiecare din acestea au multe însuºiri ºi cã toate laolaltã, cât ºi unele comparate cu celelalte, sunt deosebite, ºi cã nici unul din aceste douã principii n-au un al 387

PLATON PLATON 984 niºte divinitãþi, sau ca pe niºte chipuri ale divinitãþilor, asemenea cu statuile ºi fãurite chiar de zei, iar nu ca opera unor nepricepuþi cârpaci. Catã, deci, cum am spus, sã admitem una din aceste douã pãreri, ºi, dupã ce am admis-o, sã cinstim corpurile cereºti mai presus decât orice statuie. Cãci nu se vor gãsi nicãieri vreodatã statui mai frumoase ºi mai vrednice de cinstirea tuturor oamenilor, nici aºezate în locuri mai de seamã ºi nici mai deosebite prin curãþenia, mãreþia ºi felul lor de viaþã, decât acestea ivite fãrã greº în felul arãtat. Acuma, cu privire la zei, sã încercãm, dupã ce am recunoscut cele douã feluri de vieþuitoare vizibile pentru noi, ºi cã unele sunt nemuritoare, iar celelalte fãcute din pãmânt, sunt toate muritoare, sã încercãm, zic, a arãta, în felul cel mai desluºit cu putinþã, cã cele trei elemente, ce ocupã locul de mijloc între cele cinci, sunt aºezate, potrivit pãrerii celei mai fireºti, tot Ia mijloc (între fiinþele divine ºi cele muritoare). Eterul o sã-I punem dupã foc, admiþând cã din el sufletul plãsmuieºte vieþuitoare în care, cum se întâmplã ºi cu celelalte specii, predominã elementul caracteristic firii lor (eterul), dar Ia care, de dragul legãturii, se adaugã ºi pãrticele mai mici din celelalte elemente. Dupã eter, sufletul plãsmuieºte din aer alt fel de vieþuitoare, iar pe al treilea fel îl plãsmuieºte din apã. Dupã ce sufletul a fãurit toate acestea, slujindu-se, dupã putinþã, de toate elementele, care toate erau pãrtaºe la viaþã, a umplut toatã lumea cu vieþuitoare, iar dupã ce a plãsmuit al doilea, al treilea, al patrulea ºi al cincilea fel de fãpturi, socotind de la naºterea zeilor vizibili, a isprãvit cu noi, oamenii. 8 Cât priveºte pe zeii obiºnuiþi, cum e Zeus, Hera ºi toþi ceilalþi, sã-i considere fiecare dupã norma care vrea, dar cu condiþia ca sã respecte statornic aceeaºi normã ºi sã observe strict aceastã rânduialã. Ca zei vizibili, însã, trebuie sã proclamãm în primul rând drept cei mai mari ºi mai vrednici 388

LEGILE LEGILE inteligenþã, fãcând parte dintr-o speþã ce e foarte sprintenã la învãþãturã ºi þinãtoare de minte, ele cunosc tot cugetul nostru, iar pe acela dintre noi care e om de ispravã îl îmbrãþiºeazã cu o nespusã dragoste, iar pe cel rãu îl urãsc, ca unele ce ºi ele sunt supuse sentimentului durerii (ºi plãcerii). Cãci numai divinitatea, care posedã în chip absolut acest atribut, e cu totul strãinã de astfel de sentimente cum e durerea sau plãcerea, dar pãrtaºã în totul la facultatea de a judeca ºi a cunoaºte. Ci Universul, fiind plin cu vieþuitoare, Geniile toate stau în legãturã atât între ele, cât ºi cu zeii cei mai din slavã, (dând de veste despre) toate, pentru cã, gãsindu-se la mijloc între (cele douã feluri de) fãpturi (divine ºi umane), ele zboarã pe pãmânt ºi pe întreg cerul, mânate de o uºoarã miºcare. Cât priveºte apa, al cincilea element, n-am greºi dacã am presupune cã din el a luat naºtere un al cincilea fel de semizei, care uneori sunt vizihili, alteori, ascunzându-se vederii noastre, ne pun în mirare luând forma de nãluci nedesluºite. Indiferent de felul în care au ajuns la cunoaºterea acestor cu adevãrat fiinþând vieþuitoare unii dintre noi, fie cã li s-au ivit în timpul somnului în chip de vis, fie ca, sub formã de divine sau preziceri , au fost auzite aievea de unii oameni sãnãtoºi sau bolnavi, sau au apãrut unora în ceasul morþii, sau ca pãreri primite ºi îndeobºte ºi de fiecare în parte , pãreri ce stau ºi vor mai sta la obârºia atâtor practici ºi credinþe religioase la atâtea neamuri -ei bine, din toate acestea nici un legiuitor, înzestrat mãcar cu o fãrâmã de minte, nu va cuteza sã schimbe ceva, spre a-ºi îndrepta statul spre o religie care.n-are nimic desluºit în ea. ªi tot aºa nu va pune nici o opreliºte cu privire la felul de jertfe încuviinþat de datina pãrinþilor, întrucât nici nu ºtie nimic (sigur) ºi nici nu îi e cu putinþã fãpturii muritoare a omului sã ºtie vreodatã ceva cu privire la aceste lucruri. ªi nu oare aceeaºi raþiune ne impune sã socotim drept cei mai mari ticãloºi pe 389

PLATON PLATON 986 dupã propria sa pãrere cât ºi dupã a celor pricepuþi, cã e un rãu legiuitor? CLINIAS: Cum de nu, cinstite oaspe? Ba chiar foarte rãu. ATENIANUL: Ei aflã, iubite Clinias, cã acuma ºi cu mine se întâmplã fãrã îndoialã acelaºi lucru. CLINIAS: Ce lucru? 9 ATENIANUL: Aflaþi cã în întregul Univers sunt opt puteri (cele opt sfere) înrudite între ele, pe care eu le-am observat. N-am fãcut cine ºtie ce mare ispravã, cãci asta putea s-o facã uºor ºi altcineva. Trei din ele sunt acelea pe care le-am amintit puþin mai înainte, ºi anume una, a soarelui, alta, a lunii, ºi a treia a stelelor fixe, ºi, afarã de acestea, încã cinci altele. Toate aceste puteri ºi corpurile cereºti ce se miºcã în ele, fie plutind, fie cã ar fi trase într-un car, nimeni dintre noi sã nu ºi le închipuie cumva altfel, cum cã adicã unele din ele ar fi zei, iar altele nu, sau cã unele sunt zei neaoºi pe când celelalte ar fi de aºa fel... cum ar fi o adevãratã nelegiuire pentru oricare dintre noi sã pronunþe un asemenea cuvânt (falºi zei), ci toþi catã sã spunem sus ºi tare cã toate aceste corpuri sunt înrudite între ele ºi au o soartã înfrãþitã; sã le arãtãm cinstea cuvenitã, nu punând în seama unuia anul, a altuia, luna, iar altora nerecunoscându-le nici un merit ºi nici vreun soroc anumit în care raþiunea întru toate cea mai divinã a menit-o sã fie vãzutã de ochii noºtri. Aceastã minunatã rânduialã omul binecuvântat de Dumnezeu mai întâi o admirã, apoi simte în sufletul sãu dorinþa de a-ºi da seama de ea, atât cât îi e cu putinþã firii muritoare, încredinþat cã, luându-se dupã pilda lor (a astrelor), va fi în stare sã ducã traiul cel mai cuminte ºi mai fericit, iar dupã moarte va ajunge în lãcaºurile menite virtuþii, ºi, ca un ales (iniþiat) cu adevãrat ºi aievea, el singur pãrtaº al uni cei înþelepciuni, îºi 390

va petrece timpul (nesfârºit) ce-i stã înainte, în contemplarea celor mai frumoase priveliºti de care poate sã aibã parte ochii omului. Dupã aceasta ne mai rãmâne sã spunem câte ºi care sunt i!Ceste divinitãþi, ca sã nu fim vreodatã daþi de minciunã. Afirm ca sigur doar atâta: sunt -o repet -opt la numãr, iar din aceste opt, pe trei le-am amintit, aºa cã rãmân de lãmurit încã cinci (puteri). A patra miºcare de revoluþie (Venus) ºi a cincea (Mercur) au o vitezã aproape egalã cu aceea a soarelui, cãci nici una, nici cealaltã nu e mai înceatã sau mai iute decât a soarelui ºi, în genere, între aceste trei joacã rolul de cãlãuzitor acela care e înzestrat cu raþiunea reclamatã de acest rol. Acestea sunt revoluþiile descrise de Venus ºi de soare ºi de un al treilea corp, al cãrui nume (exact) nu-l putem spune, pentru cã nu-l cunoaºtem, ºi pricina stã în aceea cã omul care a fãcut cele dintâi observaþii asupra lor a fost un barbar. Într-adevãr, e veche þara care 987 a hrãnit pe primii observatori ce au luat seama la aceste fenomene, ajutaþi de frumuseþea verii lor de care are parte îndeosebi Egiptul ºi Siria, unde putem spune cã aproape toate stelele sunt vizibile, deoarece meleagurile acestor þãri sunt aºezate departe de negurile ºi ploile ce bântuie aiurea. De acolo s-au rãspândit (cunoºtinþele acestea despre cer) pretutindeni ºi au ajuns ºi pânã aici la noi, cercetate ºi probate în cursul a nenumãrate secole. De aceea putem, fãrã sfialã, sã le socotim drept legi, cãci a admite cã cele divine nu trebuiesc cinstite, sau cã aceste (corpuri) nu-s divine, e o treabã de oameni smintiþi. Cã unele din aceste corpuri n-au cãpãtat un nume, pricina e aceea arãtatã mai înainte, dar între timp au primit nume dupã anume divinitãþi. Luceafãrul de dimineaþã, care e totuna cu cel de searã, are reputaþia cã e steaua Afroditei, atribuire foarte potrivitã pentru un legiuitor iar steaua care are un drum aproape la fel ºi împreunã cu al soarelui ..i al Luceafãrului, are numele de a fi steaua lui Mercur. În afarã de acestea sã mai pomenim trei revoluþii (miºcãri) care, împreunã cu cea a soarelui ºi a lunii, se fac înspre dreapta. Una din aceste miºcãri trebuie s-o socotim ca pe a opta, pe care am fi foarte îndreptãþiþi s-o numim regiunea superioarã a Universului, care face o miºcare potrivnicã tuturor celorlalte corpuri cereºti, conducându-le pe toate celelalte, dupã pãrerea, cel puþin, a oamenilor ce nu se pricep în astronomie. Noi însã nu ne putem opri de a spune ceea ce ºtim sigur în aceastã privinþã, ºi o voi spune, cãci adevãrata înþelepciune divinã în acest sens se destãinuie celui care, mãcar într-o micã mãsurã e pãrtaº la adevãrata pãtrundere dumnezeiascã. Mai sunt încã trei astre, dintre care unul, cu numele Saturn, e vestit pentru încetineala lui. Pe cel care, ca 391

PLATON PLATON 10 De un lucru catã sã-ºi dea seama orice elen, cã dintre toate þinuturile greceºti, noi, putem zice, locuim pe cel mai propriu pentru dezvoltarea virtuþii, iar drept cea mai de preþ însuºire a lui trebuie sã pomenim pe aceea cã e aºezat la mijloc între cele douã extreme ale climatului, pe de o parte a celui friguros, pe de altã parte, a celui cãlduros. Faptul cã natura ne aduce nouã anotimpul cãlduros mai târziu decât þãrilor pe care le-am pomenit mai înainte, explicã de ce noi am ajuns mai târziu decât ele la cunoaºterea rânduielii datorate zeilor amintiþi. Dar trebuie sã recunoaºtem cã tot ce elenii împrumutã de la barbari ºtiu sã desãvârºeascã în chip mai fericit. Tot aºa trebuie sã ne dãm seama ºi cu privire la cele discutate acum, cã, adicã, e greu sã descoperim definitiv toate lucrurile de acest fel , dar suntem cu 988 totul îndreptãþiþi sã nutrim frumoasa speranþã cã elenii vor cultiva pe toþi aceºti zei într-un chip mai frumos ºi mai vrednic de ei, decât dacã s-ar lua dupã tradiþia ºi cultul împrumutat de la barbari, întrucât noi ne vom sluji de cultura noastrã, de oracolele de la Delfi ºi de regulile prescrise de legi spre a fi observate în toatã practica acestui cult. Nici un elen sã nu se lase cuprins de teama cã nouã, muritorilor, nu ne-ar fi îngãduit sã ne îndeletnicim cu cercetarea celor dumnezeieºti, ci sã fim încredinþaþi cã, tocmai dimpotrivã, divinitatea nici nu e lipsitã de raþiune ºi nici nu ignoreazã firea omeneascã, ci ºtie cã, dacã zeii ne învaþã ceva, noi îi urmãrim cu luare-aminte ºi învãþãm cele predate de ei , dar, pe de altã parte, divinitatea ºtie, de bunã seamã, cã ea ne învaþã numãrul ºi numãrãtoarea, iar noi ne însuºim aceastã învãþãturã; cãci dacã n-ar ºti acest lucru, ar fi cea mai lipsitã de minte fiinþã din toate câte existã. Ar însemna, în acest caz, sã se ignoreze, cum spune zicala, pe sine însãºi, dacã, în loc sã se bucure împreunã cu noi, fãrã de nici un fel de pizmã, de binele pe care ni-l face un zeu , ea s-ar mânia pe om pentru cã poate învãþa cele predate de zeu. Sunt multe ºi temeinice motive ce ne îndreptãþesc sã credem cã explicaþiile date la început de oameni despre felul cum s-au nãscut zeii, ce însuºiri aveau ºi ce fel de fapte sãvârºeau, n-au mulþumit pe înþelepþi ºi n-au fost primite de ci, dupã cum, tot astfel, n-au fost gãsite mulþumitoare nici 392

LEGILE LEGILE elementului foc, apã ºi celorlalte, punând mai prejos rolul minunat jucat de suflet; tot atât de puþinã aprobare gãsi în faþa acelor înþelepþi afirmaþia fãcutã de învãþaþii din acel timp , cum cã rolul de cãpetenie ºi cel mai de preþ îl joacã miºcarea cu care a fost înzestrat corpul de a se miºca el singur datoritã cãldurii, frigului ºi altor fenomene asemãnãtoare, neadmiþând cã sufletul s-ar putea miºca el atât pc sine însuºi cât ºi trupul. Dar acum când afirmãm cã sufletul, când ajunge în trup, poate sã se miºte ºi sã se mute unde vrea, atât pe sine cât ºi trupul, nu e nici un motiv ca cineva sã nu ne creadã când spunem cã sufletul poate sã se miºte ºi sã preumble cu el oriºice greutate. Drept aceea, deoarece ºi noi susþinem acuma cã sufletul c pricina Totului ºi cã toate cele bune sunt pricina tuturor celor bune, iar cele rele, pricina celor rele, nu e deloc de mirare cã sufletul este la temelia oricãrei schimbãri sau miºcãri, cã schimbarea ºi miºcarea sufletului celui mai virtuos are ca þintã binele, iar a celui rãu, rãul, ºi cã neapãrat cele bune trebuie sã fi învins ºi sã învingã cele rele . Toate aceste discuþii au în vedere dreptatea care pedepseºte pc 11 nelegiuiþi, iar din cercetarea fãcutã reiese în chip neîndoios cã nu putem refuza crezare concluziei ce ne impune sã socotim drept înþelept pe omul 989 bun . Dar ia sã vedem dacã înþelepciunea aceasta, în cãutarea cãreia zãbovim de atâta vreme , o putem gãsi cu ajutorul vreunei învãþãturi sau arte de nccunoºtinþa cãreia, pentru niºte oameni ca noi, ar fi condiþionatã ignorarea dreptãþii. Ei bine, cred cã o putem descoperi ºi cã trebuie s-o dcstãinuim ºi altora. Dupã ce mi-am frãmântat mintea în toate felurile ca sã dau de ca, voi încerca sã vã lãmuresc ºi pe voi cum mi s-a desluºit ca mie. (Pricina neºtiinþei noastre relativ la înþelepciune) stã în aceea cã nu ne-am îndclctnicit cum se cuvine cu partea de cãpetenie a virtuþii, dupã cum reiese foarte limpede din cele spuse mai înainte. Într-adevãr, nimeni sã nu caute a ne convinge cã, pc tãrâmul virtuþii , existã ceva mai însemnat pentru neamul muritorilor decât pietatea faþã de zei . Catã sã recunoaºtem cã aceastã virtute n-a fost sãditã în firile cele mai bine înzestrate, din pricina unei desãvârºite neºtiinþe. Firile cele mai fericite sunt ºi cele mai greu de pregãtit, dar, odatã ce izbutim a le pregãti (a le cultiva), folosul pe care îl tragem de pe urma lor e foarte mare . Un spirit, ce e un fericit amestec între firea greoaie ºi cea sprintenã, însuºindu-ºi metodic ºi calm (învãþãtura necesarã pentru dobândirea pietãþii), e cel mai nimerit pentru o astfel de misiune; reunind în sine sentimentul de admiraþie pentru curaj cu 393

PLATON PLATON Sã încercãm acum, în aceastã discuþie, sã precizãm, dupã putinþa mea care expun aceastã temã, cât ºi dupã putinþa acelora care sunt în stare sã 990 urmãreascã aceastã discuþie, cum va învãþa cineva pe altul pietatea faþã de zei, la ce se reduce ea ºi cum trebuie învãþatã. Ceea ce voi spune, va pãrea poate ciudat. Declarãm dar cã numele ºtiinþei (ce ne duce la acest scop), nume la care cineva -nefiind în cunoºtinþã de cauzã -nu s-ar fi aºteptat, este astronomia. Voi nu ºtiþi cã adevãratul astronom e totodatã, în chip necesar, ºi omul cel mai înþelept, dar nu e vorba aici de astronomul aºa cum ºi-1 închipuia Hesiod, ºi nici de toþi cei de talia lor, a cãror ºtiinþã se reducea la a studia apusul ºi rãsãritul (soarelui ºi lunii), ci la cele ºapte orbite din cele opt, dintre care fiecare descrie acelaºi ocol în aºa fel, cã nu orice minte, dacã nu e cu deosebire înzestratã de la naturã, poate sã cerceteze cum se cade aceste fenomene. Ceea ce am spus ºi vom spune se referã, repet, la felul în care trebuie învãþatã aceastã disciplinã. În primul rând, însã, sã statornicim urmãtorul lucru: 12 Luna îºi descrie orbita ei mai repede (decât toate celelalte corpuri), aducând luna ºi prima lunã plinã. În al doilea rând trebuie sã luãm în consideraþie soarele care, în timpul total al ocolului pe care-I descrie, aduce cu el întoarcerile (solstiþiile ºi echinocþiile), ºi apoi sã observãm corpurile ce aleargã (pe cer) împreunã cu el. Dar, ca sã nu repetãm adeseori acelaºi 394

LEGILE LEGILE despre drumurile celorlalte corpuri de care ne-am ocupat mai înainte. Dar pentru a urmãri aceste fenomene catã sã pregãtim oameni cât mai destoinici , pe care trebuie, dându-ne toatã osteneala, sã-i deprindem ºi sã-i instruim de tineri sau chiar de copii. Pentru aceasta e nevoie ca ei sã-ºi însuºeascã multe discipline. Cea mai de cãpetenie ºi cea dintâi e aceea a numerelor, nu a celor concrete, ci a numerelor în sine, ca ei sã-ºi dea seama de întreaga devenire a parului ºi imparului ºi asupra influenþei pe care acestea o exercitã asupra firii celor existente . Pentru cel care a învãþat acestea, vine apoi la rând disciplina ce se numeºte cu un nume foarte ridicul geometria (mãsurarea pãmântului), cu prilejul cãreia apare ca evidentã asemãnarea numerelor care prin firea lor nu sunt asemãnãtoare între ele , raportatã Ia categoria suprafeþelor. Pentru cel care poate sã-ºi dea seama, acest lucru apare nu ca ceva omenesc, ci ca o minune divinã. Dupã aceasta trebuie sã se studieze numerele înmulþite de trei ori , care, prin firea lor, sunt asemãnãtoare solidelor (cu trei dimensiuni)' ºi , dupã aceea, cele asemãnãtoare, prin ajutorul unei discipline înrudite, pe care , cei ce s-au îndeletnicit cu ea, au numit-o geometrie. Ceea ce e vrednic de admirat ºi într-adevãr divin (în aceste operaþii) pentru cei care constatã acest lucru ºi-ºi dau seama e faptul cã întreaga naturã, deoarece orice ridicare Ia putere 991 cât ºi operaþia contrarã acesteia se învârte în jurul dublului (îndoitului), în orice proporþie exprimã genul ºi speþa. Primul dublu îl avem când trecem de la 1 la 2 (alcãtuind din punct, o linie); al doilea îl întâlnim când ridicãm la putere (2 înmulþit cu 2 ne dã prima suprafaþã) ºi tot aºa se întâmplã când, cu prilejul solidului , ne ridicãm de la 1 la 8 (2 x 2 x 2). Proporþia (armonicã) a dublului apare Ia mijloc (termenul mijlociu), care, cu acelaºi numãr e mai mic ºi mai mare decât termenii extremi -termenul mediu 9 dintre termenul mai mic 6 ºi cel mai mare 12 este o datã ºi jumãtate decât 6 (pe care-I întrece cu 3) ºi reprezintã doar trei sferturi din 12, decât care e mai mic tot cu trei; acest termen din mijloc, deopotrivã depãrtat de amhele extreme, le hãrãzi oamenilor o îndeletnicire armonioasã ºi o graþie ce stã în concordanþã cu ritmul ºi armonia jocului vesel dãruit, ca o binecuvântare, omului de cãtre Muze. Aceste mãsuri de îndrumare sã se ia în acest fel. Dar þinta finalã cãtre 13 care catã sã se îndrepte ele este cunoaºterea felului în care a luat naºtere divinitatea ºi firea cea desãvârºit de frumoasã ºi dumnezeiascã a celor vizibile, atât cât Dumnezeu a îngãduit omului sã cunoascã aceste lucruri , 395

PLATON PLATON Apoi catã sã observãm cu precizie data exactã la care timpul face sã se repete la momentul fixat toate fenomenele cereºti, pentru ca acela care dã crezare adevãrului cã sufletul este un principiu mai vechi ºi mai divin decât ele, sã se poatã convinge de exactitatea ºi temeinicia zicalei cã "totul e plin de zei ºi aceste fiinþe superioare nu ne dau uitãrii, nesocotindu-ne". Privitor la toate aceste lucruri trebuie sã fim încredinþaþi cã cel ce îºi dã bine seama de fiecare din ele, în felul cuvenit, se va alege cu un mare folos, iar, dacã nu e în stare de acea..ta, e mai bine sã invoce totdeauna ajutorul zeului. Felul în care trebuiesc învãþate aceste discipline e urmãtorul (cãci catã sã lãmurim cel puþin acest lucru): Pentru cel care învaþã aceste ºtiinþe în felul trebuitor catã sã reiasã în chip necesar ca ceva evident cã este o concordanþã, una ºi singurã, între mice figurã ºi sistem numeric, cât ºi orice structurã a armonici (a raportului dintre tonuri) ºi între circuitul astrelor, iar acest rezultat va apãrea, repet, dacã cineva îºi va i'nsuºi aceste cunoºtinþe 992 cu privirea îndreptatã asupra Unului. Cãci pentru cel care reflecteazã se va dovedi ca evident cã una este legãtura ce leagã între ele toate aceste lucruri. Dar dacã cineva studiazã aceste discipline în alt chip (decât cel indicat aici), n-are altceva de fãcut decât (cum am spus) sã cheme norocul într-ajutor. Fãrã observarea acestor reguli nu se va putea ivi vreodatã în vreun stat o fire destul de fericit înzestratã (spre a ajunge culmea în aceastã ºtiinþã), cãci doar aceasta e metoda, acesta e felul de educaþie, acestea sunt învãþãturile, uºoare sau grele, pe care trebuie sã le parcurgã (cel ce vrea sã ºi le însuºeascã pe deplin). Este aºadar un lucru neîngãduit (nelegiuit) sã nesocoteºti pc zei, când ni s-a revelat dupã cuviinþã (existenþa lor) printr-o fericitã inspiraþie pornitã de la toþi aceºti zei. Pe cel care a înþeles toate acestea în acest fel, îl socot cu adevãrat drept cel mai înþelept om. Despre unul ca acesta susþin, ºi în glumã, ºi în serios, cã atunci când, prin moarte îºi va împlini destinul, ba aº putea zice chiar în ceasul morþii, nu va mai fi, ca în timpul vieþii, tulburat 396

LEGILE LEGILE Aºadar, afirmaþia pe care am fãcut-o la începutul acestei discuþii, spunând cã numai câtorva oameni le e dat sã ajungã la desãvârºita fericire ºi sã fie bine plãcuþi zeilor, se dovedeºte acum ca adevãratã. Cãci numai cei înzestraþi cu o fire divinã, care au fost cumpãtaþi ºi au fost, datoritã firii lor, pãrtaºi la celelalte virtuþi, cei care, pe lângã aceasta, ºi-au însuºit toate cunoºtinþele cerute de acea fericitã ºtiinþã (am spus în ce constã) -numai lor, repet, li s-a hãrãzit de cãtre divinitate toate bunurile ºi se bucurã de ele. Acelora, darã, care prin truda lor s-au pregãtit astfel, catã sã li se încredinþeze, când vor ajunge la pragul bãtrâneþii (aceasta o stabilim noi între noi ºi o consfinþim ºi printr-o lege obºteascã), cele mai mari slujbe, iar ceilalþi cetãþeni, sub cãlãuzirea lor, catã sã slãveascã pe toþi zeii ºi toate zeiþele. Atunci vom fi cu totul îndreptãþiþi ca, pc aceia care au atins îndeajuns acel grad de înþelepciune (zugrãvit mai sus), sã-i poftim, dupã ce-i vom fi cercetat ºi pus la probã. sã ia parte la acea adunare de noapte.

Comandând prin poºtã o carte apãrutã la Editura IRI sau la Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC obþineþi o reducere de: Comandând prin poºtã o carte apãrutã la Editura IRI sau la Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC obþineþi o reducere de: %

Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 20 000 lei obþineþi o reducere de: 20% Costul expedierii prin poºtã e suportat de editurã. La Editura IRl au apllrut: J. Steinbeck -Perla -800 lei N. Arseniev -Mistica ºi biserica ortodoxã-2700 lei Immanuel Kant -Critica raþiunii pure -9500 lei Immanuel Kant -Critica raþiunii practice -6000 lei G. W. F. Hegel -Fenomcnologia spiritului -9000 lei Platon -Dialoguri -7000 Iei A. Adler -Psihologia ºcolarului greu educabil-4000 lei La Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC au ap&ut: R. Steiner-Ierarhiile spirituale ºi reflectarea lor în lumea fizicã -3300 lei R. Steiner -Esoterismul creºtin -3000 lei R. Steiner -Misterul biblic al genezei-3300 lei R. Steiner-ªtiinþa iniþiaticã ºi cunoaºterea aºtri lor -3700 lei K. Homey -Direcþii noi în psihanalizã -4500 lei A. Schmemann -Postul cel Mare-3300 lei Academia Românã-Îndreptar ortografic, ortoepic ºi de punctuaþie-3700 lei K. Hitchins -Ortodoxie ºi naþionalitate -5600 lei J. Maxwell -Magia -3500 lei Hermes Mercurius Trismegistus -Filosofia hermeticã -45(X) lei A. Tilgher-Viaþa ºi nemurirea în viziunea greacã (Trad. P. Creþia)-3500 lei Lichidarea lui Marcel Pauker (documente NKVD) -6000 lei G. Gafcncu -Misiune la Moscova -6500 lei Carlos Castaneda -Învãþãturile lui Don Juan -5000 lei Petru Crcþia -Luminile ºi umbrele sufletului -5000 lei

A. A. Transilvania -1 0000 Ici Rodie a Olivotto -Subiecte de literaturã românã pcntm admiterea la licct -4500 lei C. Ciofu ºi E. Ciofu -Dicþionar de pediatrie -7500 lei S. Panã ºi S. Panã jr. -Dicþionar de obstreticã ºi ginecologie -5500 Ici La Editura IRI vor apMt:a: A. Adler -Sensul vieþii G. W. F. Hegel -Filosofia dreptului Platon-Scrisorile. Dialoguri suspecte. Dialoguri apocrife. Francis Macnab -Dorinþa sexualã Leonard Gavriliu -Mic tratat de sofisticã La Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC vor apMt:a: N. Bagdasar -Teoria cunoºtinþei Ne puteþi contacta la: CP 02--0P 33, Bucureºti telefon: 223.15.30/ 1430 pagere: 312.40.10, 636.24.60/5408,5409. fax: 222.33.22 Comanda nr. 455 Imprimeria "Ardealul" Cluj

\