Ministerul Educației al RM.

Universitatea Tehnică Din Moldova Facultatea Industria Ușoară Catedra Design și Tehnologii Poligrafice

REFERAT La disciplina ISTORIA SCRISULUI

Tema: Începuturile tiparului în spațiul românesc.

Elaborat: Verificat:

st. gr. DTP-111: Guzun Mihail l. univ. :Crigan Lucia

Chişinău 2012

. Evident ca orice fragmentare a timpului este mai mult sau mai putin conventionala si constatam ca primele tiparituri românesti sînt dupa aceasta data. în Muntenegru. Avînd în vedere ca Tarile Române se aflau intr-o zona laterala fata de civilizatia europeana. scoase de catre carturari care se formasera la Venetia. gratie eforturilor a zeci de generatii de copisti din manastiri si din cancelarii imperiale. fiecare tiparind la rîndul lui carti care au circulat în spatiul slavon-ortodox. Macarie. De numele primelor carti tiparite se leaga figura ieromonahului sîrb Macarie si cele ale urmasilor sai de la curtea principilor munteni Radu cel Mare (1495-1508) si Neagoe Basarab (1512-1521). În tipariturile din Polonia s-au luat. iar mitropolitul Moldovei Dosoftei a fost cel care a elaborat si tiparit în 1673 la Uniev. asa cum în cele de la Cetinje sînt litere luate din manuscrisele sîrbe. Cei mai cunoscuti au fost Dimitrie Liubavici si diaconul Coresi (ale carui carti tiparite au circulat pretutindeni unde au trait români). “Psaltirea în versuri”. Tiparul vechi românesc se încheie odata cu domniile lui Serban Cantacuzino (1678-1688) si Constantin Brâncoveanu (1688-1714) care în Tara Româneasca au marcat apogeul acestui mestesug. literele din manuscrisele moldovenesti pentru ca erau foarte frumos scrise. Iar în domeniul tiparului aceasta s-a dovedit un mijloc foarte important pentru apropierea zonelor îndepartate si pentru existenta mixajelor culturale. În secolul al 17-lea. ideilor si a tehnicii era la fel de importanta ca si în zilele noastre. Primul tipograf în Tarile Române a fost un carturar de origine sîrba. Liturghierul din 1508 este prima carte tiparita cu litere lucrate dupa modelul grafic al literelor frumoase din manuscrise. Considerat pe buna dreptate una dintre marile inventii ale umanitatii. Fara îndoiala ca ne-am fi bucurat ca unele tiparituri de la noi sa intre între asa-numitele incunabule. în Galitia (Polonia). carti tiparite în perioada de copilarie a tiparului. cînd Johannes Gutenberg a descoperit cel mai eficient mijloc de multiplicare. Urmasii lui Macarie s-au ridicat la înaltimea profesorului lor. urmat în 1510 de un octoih si în 1512 de un evangheliar. dar prima tiparitura care marcheaza începutul tiparului european este celebra Biblie. Macarie a tiparit în 1508 primul liturghier din lumea ortodoxa. era înrudit prin Despina chiar cu principele Neagoe Basarab. si tipariturile au proliferat si mijloacele tehnice s-au perfectionat. Întrucît tirajele erau destul de restrînse si cartile tiparite costau destul de mult. Pe teritoriul României de azi. la o jumatate de secol de la inventarea sa. Cu trecerea timpului. Meletie Macedoneanul a tiparit Pravila de la Govora (1640). Circulatia oamenilor.Începuturile tiparului în spațiul românesc. care s-a pregatit în domeniul tipografiei la Venetia si acolo s-au scolit unii tipografi care au început tiparul cartilor slave. Apoi au aparut carti cu litere slave la Cetinje. care a fost pentru scurta vreme mitropolit al Tarii Românesti. Primele tiparituri în slavona erau destinate spatiul românesc. regale si princiare. tiparul si-a facut aparitia în primul deceniu al secolului al 16-lea. tiparul a contribuit decisiv la raspîndirea culturii si la cresterea gradului de alfabetizare al oamenilor. dar si tarilor din jur care utilizau slavona şi unde nu functiona o tipografie. Acest carturar Macarie a venit în Tarile Române pe lînga membrii familiei Brancovici. înca multa vreme s-a continuat raspîndirea textelor prin manuscrise si numai treptat s-a micsorat rolul manuscriselor. Aceste carti sînt datate clar prin postfete sau epiloguri. ultimii domnitori ai Serbiei libere. Dar aceasta nu a însemnat ca oamenii au ramas într-un un orizont restrîns. Maxim Brancovici. în Polonia. Mai întîi. aceasta întîrziere de circa o jumatate de secol nu este prea mare în raport cu ritmurile evolutiei societatii românesti. traduse sub influenta reformei religioase din Transilvania. De numele diaconului Coresi se leaga si aparitia primelor carti în limba româna. aparuta în anii 1454-55. ca modele. Marile carti ale antichitatii si ale evului mediu au ajuns pîna la jumatatea secolului al 15-lea. Primele încercari de file si brosuri tiparite au fost în jurul 1450. considerata a fi primul caz de poezie culta româneasca. de exemplu Bulgaria si zonele sîrbesti ocupate de turci. în spatiul est-central european au aparut carti slavone la Cracovia. Se fac cercetari aprofundate despre tiparul european si aceste cercetari au convenit ca cele mai vechi sînt pîna la 1500. între 1493-1495. înca de la 1491.

este menţionat la 1483 supraveghind la Veneţia tipărirea unui liturghier slav. a dorit pacea. Aici. paşnic şi drept” care “n-a purtat războaie. Cu atât mai mult a dorit domnitorul să ridice aici. iar în 1495 o Psaltire . încă de la apariţie. gravori sau legători venind să lucreze în Ţările Române.Liturghierul (1508) În contextul tiparului chirilic european. în acelaşi timp constituindu-se ca o parte integrantă a unui fenomen european. reflectând gradul de dezvoltare culturală la care ajunseseră ţările române. după numai doi ani tipografia să-şi înceteze activitatea. pe Macarie tipograful şi alţii. un Octoih (14931494) . fiul lui Ştefan Brancovici cel Orb. . şi s-a ocupat îndeosebi de treburile bisericeşti şi culturale”. Despre Radu cel Mare se spune că era un “domn înţelept. Macarie va tipări un Molitvenic (1496) . în acel sfârşit al veacului al XV-lea. nu este doar o coincidenţă că în timpul domniei lui Radu cel Mare s-a înfiinţat tipografia şi că tot în timpul domniei lui s-a dat o nouă organizare bisericii din Ţara Românească . ultimul despot independent al Serbiei. activitatea tipografică din Ţara Românească ocupă un loc important. cea mai măreaţa biserică din câte se înălţaseră până la acea vreme în Ţara Românească. care însoţea în Italia pe tânărul principe muntenegrean Gheorghe Cernoievici. primele tipărituri macariene de la Târgovişte (1508-1512) răspândindu-se şi în lumea slavă.. când ultimele rămăşiţe de stăpânire creştină se înecau în noianul turcesc.8 astfel că tiparul va avea condiţii prielnice de dezvoltare. tipografi. Relaţiile culturii scrise româneşti cu celelalte culturi sud -est europene s-au manifestat pe mai multe planuri: activitatea tipografică era într-o permanentă evoluţie.De numele principelui Serban Cantacuzino se leaga marea realizare a perioadei culturale cantacuzine. în mănăstirea întemeiată de tatăl său. însă despre aceasta nu există dovezi scrise. În momentul când Radu cel Mare a decis să pună bazele unei tipografii în Ţara Românească . Venirea acestora în Ţara Românească a reprezentat un act pozitiv pentru cultura românească. Este cunoscut faptul că între cultura românească şi cultura popoarelor sud-slave a existat o puternică legătură. Cartojan explică înfiinţarea tipografiei de către Radu cel Mare prin aceea că: “Tipărirea cărţilor necesare cultului divin corespundea atunci în ţările slave din Balcani unei necesităţi adânci simţite”. cu cât Veneţia nu mai voi să se ocupe cu lucrul tipografic pentru slavi. Asigurarea autonomiei Ţării Româneşti în cadrul Imperiului Otoman crease un climat favorabil dezvoltării culturale. Călugărul Macarie . prima traducere integrala a cartii fundamentale a crestinismului în limba româna. împreună cu protectorii săi. un ocrotitor. adus fiind de mitropolitul sârb Maxim. Înfiinţarea tipografiei în Ţara Românească a fost făcută la iniţiativa bisericii şi a oficialităţilor locale pentru folosul cultural propriu.”. Acelaşi Gheorghe Cernoievici va aduce tiparul din Veneţia peste câţiva ani şi -l va instala la Cetinje . Iorga spune: “Tipărirea cărţilor slavone nu-şi putea găsi un adăpost în Balcani. După un timp va pleca în Ţara Românească. N. la Dealu. iar înfiinţarea tipografiei de la Târgovişte este astfel strâns legată de numele acestuia. corectori. fiind folosite drept model pentru cărţile tipărite aici. Aşadar. care s-a preocupat în a aduce la curtea sa de la Târgovişte în anii 1507 câţiva sârbi din înalta nobilime. iar la sud de Dunăre erau vremurile în care islamul cuceritor nu îngăduia să se ridice vreo biserică peste care să nu poată privi un turc călare. si anume Biblia de la Bucuresti din 1688. Pătrunderea otomanilor pe teritoriul Muntenegrului va face ca. dincoace de Dunăre. moment în care călugărul Macarie se va refugia la Veneţia. iar N. Meşterii trebuiau să-şi caute un sprijin. deoarece ei militau pentru tipărirea cărţilor bisericeşti. Această îndreptare spre noi era cu atât mai impusă. dintre care amintim pe Maxim. unde se păstrau vechile forme de stat. aşa cum meşteri români produceau manuscrise şi cărţi pentru comunităţile balcanice sau chiar se deplasau în locuri îndepărtate pentru a întemeia ateliere tipografice. dar şi pentru ţările care foloseau limba slavă în biserică. Tipărirea primei cărţi în spaţiul românesc . arta tipografică exista de peste o jumătate de veac în Europa apuseană..

Să ne fi păstor sufletesc şi sol nouă la Dumnezeu”. dar cu toate acestea. Cetinje Târgoviştea a fost la începutul secolului al XVI-lea un centru cultural de vază. Mai mult. Liturghierul din 1508. s-a observat că ornamentele din cărţile tipărite în Ţara Românească sunt influenţate de manuscrisele din vremea lui Ştefan cel Mare. răscumpărat de domnitor şi adus în Ţara Românească . Problema originii tiparniţei macariene a fost dezbătută atât de cercetătorii români cât şi de cei străini. tipărirea cărţilor la începutul secolului al XVI-lea se face foarte anevoios. Octoihul din 1510 şi Evangheliarul din 1512 nu fac decât să pună în practică. Astfel. iar domnul s-a simţit dator să ajute şi să întărească biserica. a fost şi realizarea slujbelor bisericeşti.două probleme. pentru ca Alexandru Odobescu să conchidă în cercetările sale că în această perioadă nu a existat tiparniţă chirilică în Ţara Românească şi că tipăriturile macariene cu stema Ţării Româneşti sunt tipărituri veneţiene executate la comanda domnitorilor români: „Această carte tipărită cu aşa litere curate şi desluşite în anul 1508 în domnia lui Mihnea Vodă I. corespunde măsurilor generale luate în vederea ă se nderepteze toată ţara de la arhierei” şi pentru desăvârşirea acestei opere care acum devenea un instrument spiritual al stăpânirii centralizate. care sunt controversate şi în prezent: originea şi locul de tipărire a celor trei lucrări. sub formă tipărită. iar tu să ne fi îndreptar în legea domnului. Octoih. ci se încadrează în istoria socială şi culturală a ţării. Mircea Păcurariu afirmă că Macarie ar fi venit în Ţara Românească cu literele turnate de către el sau că Radu cel Mare ar fi cumpărat o instalaţie tipografică nouă de la Veneţia prin intermediul lui Macarie. litera tipografiei muntenegrene fiind subţire şi mică. spune în ce stare a găsit biserica în primii ani ai secolului al XVI-lea: “Iară sfântul află turma neplecată şi neascultătoare şi biserica izvrătită şi cu obiciaiuri rele şi nesocotite. iar rolul ei era să întărească noul instrument al noii cârmuiri centralizate. Acest lucru arată faptul că tipografii veneţieni foloseau matriţele unor litere latine pentru turnarea literelor chirilice asemănătoare ca formă.” La rândul său Virgil Molin afirma categoric: “Cărţile lui Macarie . Astfel. dorinţa clasei conducătoare şi bisericeşti.Radu cel Mare s-a preocupat în mod deosebit de întărirea prestigiului Bisericii şi de înzestrarea ei cu “izvoare de învăţătură limpede”. pe când ornamentele celor din Muntenegru sunt în stil clasic de Renaştere italiană. în locul celor manuscrise care circulau până atunci. organizării statului şi a Bisericii Române. Înfiinţarea tipografiei în Ţările Române nu mai apare astfel ca o operă întâmplătoare. Şi chiemă pre toţi egumenii de la toate mînăstirile ţărăi Ungrovlahii şi tot clirosul bisericii şi făcu săbor mare de împreună cu domnul şi cu toţi boierii. cu preoţii şi cu mirenii şi slobozi izvoare de învăţătură limpede şi necurmat”. În ceea ce priveşte limba celor două tipuri de tipărituri aceasta este slava bisericească de redacţie sârbă în Muntenegru şi de redacţie medio bulgară în Ţara Românească . V. Jagic afirmă că între tipografia din Cetinje şi cea din Ţara Românească nu există nici o asemănare. iar cea din Ţara Românească groasă şi mare. Dar materialul tipografic cu care Macarie a imprimat cele trei cărţi slavoromâne este altul decât cel întrebuinţat de el în tiparniţa de la Cetinje. În legătură cu tiparniţa macariană târgovişteană au existat . Slavistul V. asemenea procedee nefiind întâlnite în tipăriturile româneşti. De asemenea. cu valoare chirilică. pentru înfăptuirea acestor reforme. 1493. iar aducerea tiparului aici s-a făcut într-un moment în care nevoia de carte de cult era foarte stringentă. cum ar fi “B” latin pentru “V” chirilic. Radojicic şi Dejan Medakovic insistă asupra apartenenţei celor trei tipărituri la centrul de la Cetinje . întâlnim iniţiale ornamentale latine. cele dintâi necesare Ţării Româneşti sunt editate şi tipărite la Veneţia ”. Nifon. primele cărţi tipărite la noi au căutat să se substituie cărţii manuscrise. “P” latin pentru litera “R” . e o adevărată curiozitate. Patriarhul Nifon . Între alte învăţături şi orânduiri date de Nifon . Nifon numi pe doi episcopi “ca sîa fost nevoie de cărţi. Sp. Tipăriturile lui Macarie de la Cetinje prezintă caracteristicile unor cărţi editate în condiţiile unui nivel evoluat al meşteşugului tiparului. Iniţiativa sa de a da o carte de slujbă bisericească tipărită. iar ca elemente de ornare sunt folosite şi clişeele unor litere ornate din tipăriturile veneţiene cu litere latine. Istoricii D. Ca şi în Occident. de a se realiza sub formă unitară cea mai mare şi mai esenţială parte din slujbele bisericeşti. Pentru realizarea acestui deziderat îl va aduce în ţară pe fostul patriarh al Constantinopolului. Molin a încercat să identifice tipografia .şi există . căruia îi spune: „Eu o să domnesc.

Psaltirea . că între cărturarii Bistriţei şi cei din sudul Dunării au existat puternice legături de rudenie. Ştefan Ştefănescu. Molin toate tipăriturile chirilice apărute până în deceniul al treilea al secolul al XVI-lea în spaţiul sud-esteuropean aparţin doar unui centru tipografic: Veneţia. Octoihul. Târgoviştea nu mai exista ca unic centru administrativ şi cultural al ţării: „scaunul ţării era deopotrivă atât în Bucureşti.P. iar postfaţa.de la Târgovişte cu cea veneţiană a lui Aldus Manutius şi Torresani afirmând: “Tipărirea a fost făcută sub teascurile unor tipografii din Veneţia. iar P. corectarea textului tipărit în caietul al doilea. În 1916. poartă data 1494. înzestrată cu puţin material. ceaslovul. diferenţa de circa doi ani între apariţia celor trei cărţi târgoviştene arată că tipărirea s-a făcut într-o tiparniţă mai modestă. Sobolevski afirma că tipăriturile cracoviene din 1491 au “ca temelie a lor texte de origine românească”. partea a doua. necesare cultului ortodox şi anume. în privinţa lipsei de indicaţii în epilogurile celor trei cărţi asupra locului unde s-au tipărit este de presupus că stema indică locul. Micle argumentând că aici s-au găsit şapte exemplare din această carte de către Alexandru Odobescu. A. Octoihul. ci le imită pe cele din manuscrisele moldoveneşti de la sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. cuprinde în anexe slujbele acatistului. fiind scoase foile de sub presă. pentru că aici lucrul de împodobire a urmat până pe vremea lui Neagoe. tipografii ar fi trecut anul şi locul apariţiei lucrărilor. Sextil Puşcariu. legătura este identică cu cele veneţiene din jurul anului 1500. cât şi la Târgovişte. Octoihul fiind tipărit în 1510. care sunt de origi ne veneţiană.legăturile cărţilor lui Macarie sau făcut în mănăstirile şi atelierele care existau în ţară şi nu au aceeaşi factură cu legăturile executate în atelierele veneţiene. Panaitescu. imitând semiunciala de manuscris se deosebesc de caracterul literelor slave veneţiene . tiparul în două culori era executat în cărţile lui Macarie după o tehnică rudimentară. asemănătoare cu alfabetul latin din tipografia de la Cetinje a lui C ernoievici . iar dacă tipărirea Liturghierului s-ar fi făcut la Veneţia . În ceea ce priveşte Bistriţa olteană primul care abordează acest aspect a fost N.P. tiparul este în două culori. Cercetătorul rus este de părere că tipăriturile chirilice ale lui Sweipolt Fiol au fost realizate la o comandă venită din Ţara Românească sau Moldova . iar dacă aceste tipărituri ar fi apă rut la Veneţia . După V. Prefaţa care arată începerea lucrării poartă data 7001 (1493). Însă această ipoteză a imprimării tipăriturilor româneşti ale lui Macarie în tipografia lui Torresani nu este întemeiată din următoarele considerente: literele din Liturghier fiind groase. Govora şi mănăstirea Dealul. Acesta se întemeiază pe următoarele argumente: caracterele literelor din cărţile lui Macarie (1508-1512) sunt de tip veneţian. Virgil Cândea. tipărită în 1495. hârtia este de provenienţă veneţiană. Printre cei care au mai susţinut această teorie au fost P. primele patru glasuri. adică manuscrise slave cu ortografia folosită în Ţările Române în secolul al XVI -lea. îndreptarea greşelilor s-ar fi realizat în toate exemplarele. o cuvântare a lui . precum Veneţia . după toate probabilităţile ale lui Torresani. sau. la Bistriţa Craioveştilor. Altfel spus Macarie n-a avut decât un rol de legătură cu lumea ortodoxă a Balcanilor”. după care se tipărea iar cu cerneală roşie pe locurile lăsate albe.” În tipografia lui Macarie s-au tipărit o serie de cărţi în limba slavă bisericească de redacţie sârbă. O altă teorie privind originea tiparului macarian este legată de tiparniţa chirilică din Cracovia a lui Sweipolt Fiol . unde apăruseră unele greşeli care denaturau sensul textului. Barbu Theodorescu. V. Iorga : „La Dealul.P. mai curând. cât şi de literele slave subţiri. Panaitescu susţinea chiar că literele cărţilor lui Sweipolt Fiol se aseamănă cu cele din manuscrisele slavo-române. nu s-a putut tipări în tipografia lui Torresani deoarece aceasta era închisă la acea dată. Dintre centrele tipografice de pe teritoriul ţărilor române care au fost vehiculate ca fiind locul de apariţie al celor trei tipărituri amintim Bistriţa olteană. din care nu se cunosc exemplare complete. unde se zice că şi Maximiam ar fi serbat nunta Miliţei s-a făcut această nobilă lucrare de artă”. Snagov. data terminării. de unde şi neconcordanţa la linie. a sfinţirii apelor. ornamentele din tipăriturile lui Macarie nu sunt nici ele de origine veneţiană. partea întâi. în timpul editării Liturghierului. făcându-se doar la al doilea tiraj demonstrează că tipărirea s-a realizat într-o oficină care se afla la început de drum. şi că nu este vorba de o comandă tipografică într -un mare centru tipografic. tehnică pur veneţiană. 4 ianuarie 7002 (1494).

Bibliografie: 1. s-a putut realiza o unificare a practicii religioase. “trudindu-se cu mâinile smeritului ieromonah Macarie din Cerna Gora” (Muntenegru). Buletinul Fundației Urechia. nu poate fi datat cu precizie. temelia. Aceste cărţi poartă indicaţia că au fost tipărite din porunca domnului Gheorghe Cernoievici şi a mitropolitului Vavila. www. cărţile tipărite de Macarie la Târgovişte . între anii 1508 . al lunii. Anul 6. Concluzionând. Copyright © 2008 Biblioteca „V.com . Molitvenicul.1512. Postfaţa Octoihului partea întâi are indicaţia anului şi a celorlalte elemente cronologice: crugul soarelui. dar după literă provine din aceeaşi oficină tipografică.A. situează tiparul românesc în fruntea celor din răsăritul Europei.wikipedia. în ţările care oficiau slujba în slava veche. numărul de aur. dar şi prin faptul că. venind în sprijinul preoţilor români care oficiau slujba religioasă după manuscrise. Nr. circulând în toate cele trei ţări româneşti precum şi în afara graniţelor. Dintre toate doar Psaltirea poartă indicaţia locului tipăririi: „la Cetinje”.Urechia” Galaţi 2.Ioan Gură de Aur şi altele. din care se cunoaşte numai un fragment. 9.