Simbolismul

Cuprins:
*Simbolismul-definiţie *Provenienţă *Ideologia şi estetica simbolismului *Trăsături ale simbolismului *Teme şi motive simboliste *Charles Baudelaire *Stéphane Mallarmé *Paul Verlaine *Arthur Rimbaud *Simbolismul românesc *Bibliografie

nu pot surprinde altceva decât o realitate superficială.simbolul a devenit tot mai complex.Simbolismul-definiţie • Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa.el înlocuieşte expresia directă. a romantismului retoric şi a naturalismului. Considerat din perspectiva social-istorică. folosindu-se în toate domeniile culturii.simbolismul apare ca produs şi expresie a stării de spirit generate de agravarea contradicţiilor societăţii capitaliste de la sfârşitul secolului al XIX-lea.intrat în limbă prin filieră franceză. • Termenul de „simbolism”provine din cuvântul grecesc „symbolon ” . o lume a aparenţelor. . naturalistă.O dată cu evoluţia limbajului.Simbolul este un substituent.În concepţia simboliştilor. descripţia rece. promovând conceptul de poezie modernă.vorbirea noţională.iar în literatură este un mod de constituire a imaginii artistice.ca reacţie împotriva parnasianismului. urmărind să decupeze “o felie de viaţă”. ca şi observaţia meticuloasă. parnasiană.mediind cunoaşterea pe calea analogiei şi a convenţiei.

René Ghil înfiinţează şcoala „simbolist-armonistă”. a publicat un articol-program. • • . Jules Laforgue. românesc. care. Toţi poeţii amintiţi începuseră să scrie cu mult înainte de constituirea grupărilor în care s-au încadrat. În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat simbolistă . în 1886. Astfel.Provenienţa • Numele curentului a fost dat de poetul francez Jean Moréas. dar şi prin tentativele de a scrie proză simbolistă(Georges Rodenbach-romanele « Bruges » şi « Clopotarul») sau dramaturgie (Maurice Maeterlinkpiesele « Pelleas » şi « Melisanda ») Simbolismul pătrunde mai târziu în ţările europene cu tradiţie culturală puternică (Anglia. de orientare antiparnasiană. Spania. condusă de poetul Stéphane Mallarmé. intitulat Le Symbolisme. elemente ale curentului simbolist au apărut înainte de 1886. ei şi-au luat numele de decadenţi. maghiar. Reprezentanţi de seamă ai decadenţilor sunt Arthur Rimbaud. devenită „filozofic-instrumentalistă”. Tristan Corbière. îl considerau şef de şcoală pe Paul Verlaine. Alţi poeţi.Tot atunci. Simboliştii belgieni de expresie franceză prezintă un deosebit interes prin creaţia lor poetică(Emile Verhaeren. Rene Ghil). Italia). precum şi în ţările din centrul şi sudestul european unde generează şcoli naţionale:simbolism polonez.

În simbolism. •Simbolul literar concentrează în imagini elemente ale realului cu un grad mai mic sau mai mare de generalizare. .simbolul rămâne însa.raportul dintre simbol si realitate este sugerat.Racine.de arta orientală.Simboliştii preiau idei filozofice din Fichte.al picturii.Schopenhauer. Schelling.Chateaubriand.Sunt preţuiti în special Vilon . a lui Poe si Whitman.Curentul se diferentiază de alte curente tocmai prin faptul că dă imaginilor poetice functia implicit şi nu explicit simbolică.sunt atraşi de poezia lui Novalis. ca în literatura premergătoare nu se diferenţiază foarte net de alegorie.Hegel. Lamartine.Nerval.În cuprinsul romantismului.Ideologia şi estetica simbolismului •Simbolismul reprezintă o reacţie antipozitivistă şi antiraţionalistă.al muzicii. al ştiintelor şi al artelor în general.Poeţii simbolişti vor prelua din şcolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor neliniştit şi dornic de „altceva” decât ceea ce le putea oferi mediul ambiant şi vor fi receptivi la tot ce este nou in domeniul filozofiei.

în volumul „În grădină”.insule.fabula. asonanţele. .nici Ştefan Petică fecioarele. Versul liber.Rolul sugestiei în realizarea simbolurilor este foarte mare. Marea inovaţie a simboliştilor în materie de prozodie o constituie folosirea versului liber. Se folosesc refrenul.poeţii simbolişti nu descriu.iată visul!”.nu narează. armonia.D.pe cale de sugestie.Mallarme susţine că „a numi un obiect este a suprima trei sferturi din plăcerea poemului”şi adaugă „a sugera. cu versificaţie liberă. vizuale) corespunzătoare unor stări sufleteşti. corespunde muzicii interioare.Urmând acest principiu.nu relatează. rima şi ritmurile elaborate.faruri spre a-şi exprima aluziv.Trăsături ale simbolismului Sugestia : simbolul se realizează prin sugestie. laitmotivul.în”Fecioara în alb” . rima este considerată o simplă convenţie. Anghel nu descrie florile. în ritm variabil.tentaţia depărtărilor.Ei resping anacdotica . produce efecte muzicale deosebite. Versul clasic apare multor simbolişti ineficient. Prozodia. susţin simboliştii. de aceea ei ajung la concluzia că strofa asimetrică.dorul de călătorii.de aceea Baudelaire numea poezia „o specie de vrăjitorie evocatoare”.Ei comunică mai ales senzaţii (olfactive.Ion Minulescu descrie corăbii mari.reportajul.

Este ceea ce se cheamă sinestezie(mijloc prin care sunt puse în relaţie de echivalenţă realităţi receptate de simţiri diferite.Ele tind să exprime relaţiile ce există.U-verde. O-roşu.culoare.principii metafizice(Mallarme).Pentru Ghil.Oalbastru.în poemul „Vocale”.este metaforic).Taina aceasta adâncă nu se ofera ochiului comun.imagini de naturi diferite. În poezie.I este albastru.dezvoltă ideea unor corespondente între culoare şi sunet:A-negru.ci în sensul că simboliştii văd în sufletul individual chintesenta vieţii cosmice.În categoria corespondenţelor intră şi analogiile dintre senzaţii.Rimbaud.ca în poezia populară sau la romantici.descoperirea corespondenţelor aparţine lui Baudelaire (Correspondances-Les fleurs du mal).de luminare a zonelor ascunse ale realităţii.• • Corespondenţele sunt un mod de sondare.specific sinesteziei.al artistului.sunet se-ngână şi-şi răspund”. a palpitului vital existent în întreaga natură. E-alb.dar nu în sensul căutărilor de analogii uşor de stabilit între starea de spirit şi natură.dimpotrivă.între părţile componente ale totului cosmic.emoţii.În concluzie.Poetul devine demiurgul care crează lumea din cuvinte menite să sugereze idei fundamentale.Poezia are ca punct de plecare credinţa că exista o unitate a lumii în temeiul căreia senzaţiile de ordin diferit comunică între ele:”Parfum.I-roşu.ci aceluia înzestrat cu facultaţi superioare.care observă numai exterior lumea. .la baza simbolismului stă această osmoză dintre poet şi lumea din jur.pe baza unor afinităţi secrete.Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor raporturi între eul poetului(universul mic)şi lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivităţii prin simboluri.transferul elementelor.

Macedonski ). a sugestiei: „muzica înainte de toate” (Verlaine ). • Muzicalitatea: simboliştii pledează pentru muzicalitatea versurilor.ritm.pauze. auz – miros: „Primăvară – o pictură parfumată cu vibrări de violet” ). .• Cultivarea sinesteziilor.creând cele mai savante armonii verbale.de pura virtuozitate.manierism.La unii se ajunge la un joc gratuit.asonanţe si refrenuri. „arta versurilor este arta muzicii” ( Al. ca mijloc de obţinere a inefabilului. Sinestezia este o figură de stil prin care se pun în relaţie realităţi receptate de simţuri diferite ( auz – văz.degenerând in formalism. • Poeţii simbolişti au dat importanţă problemelor de formă.

destănuie starea de „spleen”.În literatura universală.În majoritatea cazurilor se autoinfatizeaza ca suflete obosite. .de solitudine.efectul artistic fiind ieşirea din simbolism:totală sau parţială.filistinizată.Atitudinea faţa de societate rezulta din felul în care se reflectă in versuri-indirectcondiţia poetului si a poeziei.izvorâte din neacceptarea lumii date.în ultimă analiza.Teme si motive simboliste • În diversitatea ei.de inaderentă la o lume prozoică.spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru întaia data de Baudelaire.şi atunci poetul este insinuant.Conflictul cu societatea poate exista în stare latentă.o atitudine noncoformistă.care voaleaza suportul imediat al acestor stari.Poeţii simbolişti recurg la proza de damant.sau el se manifesta fatis. mercantilă.”nevroze”susţinute de o întreaga recuzita caracteristică simbolismului.deprimate.tematica poeziei simboliste exprimă.

. • Natura:spre deosebire de poezia romantică. Culorile dominante sunt cenuşiul.Ploaia si toamna ii strivesc sensibilitatea.roşul.exprimată muzical ori cromatic.În jurul obiectelor plutesc muzica şi parfumul.Simboliştii cantă amurgurile subordonate starilor afective. parcul.natura nu mai este subiect.ci stare sufletească.culorile obsesiei.orizonturile marine sunt prezentate static.• “Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseală profundă.sau decor. galbenul.expresii ale starilor anxioase.dezolare şi tristeţe abstractă.ca în romantism”(Lidia Bote).în sensul estompării contururilor sub impresia luminii. statuiile.ca şi în poezia lui Baudelaire.tonul unora este însa explicativ.violetul.în spaţii nedefinite. gradina.negrul.fără ca poetul să ajungă la decepţie şi pesimism propriu-zis.Percepţia vizuală a naturii îi apropie de impresionişti.albul. Astfel.poeţii îşi propun să dezvaluie „corespondentele”din natură.

ca la romantici. Erotica simbolistă.pe lângă motivul nevrozei.a lui D.florile amintesc de cei morţi.iar procesul lăncezirii.implicând trăiri intense.implică şi un univers floral.pentru care făptura iubită este „o rază parfumată”.Ei cantă energiile cosmice.se mişcă într-o lume dematerializată sau nostalgia prezenţei ei deşteaptă senzaţii olfactive.sunt însetati de ea.Poeţii vor gasi însa corespondente în comunicarea sentimentelor.Macedonski. Petică iubesc viaţa.de statornicia în dragoste. Anghel.manifestate prin reacţii vitaliste.ca şi cel al anemiei sau al nevrozei devin rareori trăire propriu-zisă.• Iubirea :Simboliştii nu încadreaza tematica iubirii în contextul naturii. Un univers floral bine cunoscut aduce volumul „În grădină”. St.Femeia este hieratică.rămânând simplă manieră.M.un tot. Săulescu.Ei vor exprima uneori şi direct sentimentul.Cele doua elemente nu formează. Predilecţia pentru parfumuri şi muzica este de ordin vital.sau maladive. . Petică.ca la Şt.

Petică evocă mai toate instrumentele muzicale. Petică-„Când viorile tăcură”)..harfă.fanfara trezeşte melancolii.realizând corespondenţe între emoţie şi instrumentul muzical:vioara..La noi.Şt.violina exprimă emoţii grave.decorative. Amestecul de anotimpuri creează o stare de ambiguitate într-o abandonare voită.• Instrumentele muzicale:simbolismul aduce în poezie o gamă de instrumente muzicale. până la enervare exasperantă • Primăvara este.vioară. Sentimentul ploii aduce stări depresive./În dezacord clavirul moare”.fluierul este funebru. Culorile crude..mandolină. • Motivul ploii şi al toamnei apare la toţi simboliştii.Culorile sunt în corespondenţă cu instrumentele muzicale. melancolia constituie motive uneori exterioare.amurgul însoţeşte cântecul viorilor(Şt. Minulescu percepe muzica sentimental.dezvăluindu-ne stări nevrotice:”Iubita cântă-un marş funebru..grav.. şi ea.iar Bacovia.alteori vor intra în substanţă şi în atmosfera generală a poeziei. generatoare de nevroze. soarele anemic strivesc nervii. în care sentimentul morţii porneşte din ideea descompunerii. ./Şi geme greu ca în delir./Ea plânge. I.pian. pianina.clavirul-tristeţea şi sentimentul desperat al iubirii.şi-a căzut pe clape.pelicula este o pictură parfumată a primăverii.

sunet se-ngână şi-şi răspund. Cu nişte lungi ecouri unite-n depărtare Într-un acord în care mari taine se ascund. Corespunderi „Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc Şi scot adesea tulburi cuvinte ca-ntr-o ceaţă Prin codri de simboluri petrece omu-n viaţă Şi toate-l cercetează cu glas prietenesc. Ca noaptea sau lumina.Viaţa de boem a lui Baudelaire ilustrează revolta împotriva societăţii şi revanşa artistului.Opera sa mai cuprinde „Spleenurile Parisului”. culoare. Parfum. fără hotare. „Paradisurile artificiale” şi „Curiozităţi estetice” (critica de artă). alegând definitv calea modernismului. întemeietorul poeziei moderne. biografia şi opera lui întruchipând perfect mitul „poetului blestemat”.considerat (cu volumul de versuri „Florile răului”. Charles Baudelaire se situează la răspântia din care poezia se desparte de romantism. adânc. conştient de propria superioritate faţă de spiritul burghez.Charles Baudelaire (1821-1867) precursorul poeziei simboliste • • Ilustru poet francez.Simboliştii şi-l revendică drept precursor.” .

poetul caută o „estetică a profunzimilor”. Metafora obsesivă a creaţiei sale este abisul „le gouffre”. depăşirea aparenţelor şi sondarea adâncimilor universului.al regretului şi al remuşcării. oceanul. dar şi abisul acţiunii. căci avea oroare de gesticulaţia meridională. de aliernare şi de cădere în absurd.Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă. Concepţiile despre procesul poetic stau pe aceeaşi treaptă cu poezia însăşi…de altfel. .În mod deliberat. aceste concepţii au avut mai multă influenţă asupra epocii următoare decât lirica sa”. al visului. dezvăluirea impalpabilului. ţineau mâinile apropiate de trup. nu numai abisul somnului. sobre. al frumosului. al numărului…Acum mă simt tot timpul ameţit”(Charles Baudelaire) În “Structura liricii moderne”. „În vocea sa se auzeau italice si majuscule initiale. am avut mereu senzaţia abisului. El întruneşte geniul poetic şi inteligenţa critică. Hugo Friedrich constata: “ o trăsătură fundamentală a lui Baudelaire e disciplina sa spirituală şi claritatea conştiinţei sale artistice. rare. prăpastia) apar cu mare frecvenţă în universul săn poetic şi sugerează stari de disperare. al amintirii.Gesturile sale erau încete. iar coordonatele fundamentale ale viziunii sale sunt: adâncul. marea. infernul.• • • • Baudelaire încalcă flagrant principiile estetice ale epocii când conferă alt scop artei: explorarea părţii ascunse a lumii. iar răceala britanică i se părea de bun-gust.Imagini ale vidului(golul.Despre Baudelaire se poate că era un dandy rătăcit în mijlocul boemei…”(Teophile Gautier) „Atât moral cât şi fizic.

la sân cu prunc rozalb.Aşadar. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire. . ştiind că poezia nouă trebuie să continuie Să zboare între ceruri şi spume neperechi! Nimic. Ca şi Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!” Baudelaire. mai În calea unei inimi care închină mării exact. de răul călimării. poeziei. „Florile răului” împlinesc o funcţie „Mâhnită-i toată carnea. poetul transcede realităţile cotidiene şi ajunge la o esenţă ideală. similară în cazul lui Mallarmé. Tot am să plec!Fregată-n tresalt de mari dupa ce a găsit Neantul. citite. crede că. goale-n clar de lampă. Frumosul. nici oglindite-n priviri grădini prearevoluţia începută de Baudelaire în vechi planul limbajului. ci punct de plecare. de către propriul Mallarmé a trecut printr-o criza alb spirituală de mare intensitate în Nici tânăra femeie. a găsit pavoaze. unde trebuie să inventeze o limbă a poeziei. din care iese mărturisind că. prin analogii. o limbă numai şi numai a O.Stéphane Mallarmé (1842-1898) De la parnasianism la simbolism • Briză marină • Aşa cum creaţia lui E. Foi.A. nopţi!nici ocrotite. Neantul nu este capăt. care Să fug!Să fug aiurea!Sunt păsări fericite intuieşte linia de continuitate. 1866. iar cărţile.

dar coresponda regulat cu Parisul. ci devin aluzii. poetul işi ia libertatea dislocării sintaxei consacrate de uzul limbii. versuri de o noutate care a scandalizat jurnalele. • În plan poetic. simboluri. acest rar poet va supravieţui atâta timp cât va exista o limbă franceză care să mărturisească despre uriaşele sale eforturi. fraza poetică nu are obişnuinta liniaritate. proces pe care Mallarmé l-a numit „transpunere”(transposition). pasărea. ca şi poemul în proză „Igitur”.A publicat în „Parnas”.Astfel. oglinda.• Imaginile recurente în imaginarul poetic mallarmmean(evantaiul.Rău primit de critică. • „Era profesor de engleză undeva în provincie. ci apare ca o construcţie in arabesc. • Printre operele sale cele mai reprezentative se numără „Irodiada”.De aici provine impresia de ermetism a poeziei lui. pentru a fi pe placul delicaţilor. sugestii.”(Paul Verlaine) .Ca să obţină efectele aluzive şi sugestive. „După-amiaza unui faun”. lectura este dominată de incertitudine şi ambiguitate. se produce o reinventare a lumii şi a cuvântului. căci era cel mai greu de mulţumit dintre toţi delicaţii. lebăda) nu sunt „zugrăvite” sau „descrise” în manieră parnasiană.Nu s-a sinchisit de nimic.

Paul Verlaine (1844-1896) Afirmarea noii sensibilităţi poetice • • Reprezentant de seamă al simbolismului francez. realismul şi naturalismul-în proză. Spleen „Aprinşi erau toţi trandafirii Si iedera cu totul neagră. Prea verde marea. „Cântecul bun”.Agravarea crizei face imposibilă orice fel de compensaţie în plan literar: romantismul şi parnasianismul nu le puteau oferi în poezie. „Înţelepciune”. Sunt pradă deznădăjduirii. „Serbările galante”. iubire dragă. „Cândva şi odinioară”. De cum te mişti. mult prea dulce briza” . Simbolismul îşi structurează liniile de forţă pe un fundal de criză profundă prin care trece Franţa:războaiele franco-germane si Comuna din Paris. preocupat de muzicalitatea cuvântului şi de valoarea lui magico-evocativă. prea gingaş Azurul.Este autorul unor volume de versuri ca: „Poeme saturniene”.

• „Nimeni n-a fost mai puţin teoretician ca el. mai puţin vizionar şi profet (ca Rimbaud). formulând astfel noua poetică simbolistă.Verlaine va intra în legenda literară care însoţeşte mişcarea simbolist. iar secvenţe din „Arta poetică” devin sintagme-reper pentru construirea identităţii simbolismului. mai puţin preocupat de ambiţiile estetice şi filosofice ale contemporanilor săi. pune în circulaţie textul în mediul boem al cafenelelor literare unde se întâlneau frecvent artiştii. asumându-şi destinul generaţiei sale: concepe şi scrie „Artă poetică”.El s-a născut pentru a duce la perfecţiune lirismul intim şi sentimentul…” (Marcel Raymond) .• Paul Verlaine face primul gest decisiv. mai puţin alchimist( ca de pildă Mallarmé).

se lasă atras de filozofia ocultă şi de scrierile ezoterice. de beţie sau de căinţi pătrunse.O vânăt. . budism. E alb. se îndreaptă spre filozofiile orientale(doctrine hinduse.” • Arthur Rimbaud realizează cea mai îndrazneaţă tentativă de schimbare a lumii prin poezie. purpuri.E. superbe guri râzând De furii. brun Ce zumzăe pe câte vreo proaspătă duhoare. U verde. I.Are convingerea că printr-o asemenea cunoaştere.El vede esenţa prometeică a poetului „tâlhar care fură focul” şi îi atribuie acestuia un rost suprem să pătrundă în tărâmul invizibilului. brâu catifelat de muşte-n roiuri. Rimbaud caută căile de acces: se apropie de pitagorism şi de orfism.Oare Voiu şti cândva geneza de taină sa v-o spun? A. sânge ftizic. zen) spre alchimie şi Cabală.I roşu. sondând straturile cele mai adânci ale necunoscutului.Arthur Rimbaud (1854-1891) Revoltă absolută • Vocale „A brun. albe pânze Gheţar cu lănci de sclipăt. În acest scop. regi albi. corole-n vânt. Golf greu de umbră. alb abur. dobândeşte puteri supranaturale.

Renunţarea la poezie se poate explica şi ca un gest de autosalvare. ţâşnind de unul singur pentru a se stinge apoi. • Arthur Rimbaud enunţă prin celebra formulă „Je est un autre” (Eu este altul). viziuni. poetul pătrunde în irealitatea care îi provoacă stări stranii. care îl duc în pragul nebuniei şi al morţii.Titlurile ciclurilor de poezii indică limpede vizionarismul rimbaldian: „Corabia beată”. aceea a unui meteor aprins fără alt motiv decât propria-i prezenţă. meandrele interioare. marchează sfârşitul poeziei tradiţionale şi al limbajului poetic consacrat. • Creaţia poetică a lui Rimbaud.Apariţia acestui trecător colosal n-a fost pregătită de nici o împrejurare literară. folosind „dereglarea voită a tuturor simţurilor”. • „Strălucirea lui.• Ieşind din perimetrul raţiunii.”(Stéphane Mallarmé) . „Iluminări”. „Un anotimp în Infern”. determinat de neputinţa de a mai suporta asemenea exaltări şi halucinaţii. tărâmul pe care îl va explora poezia modernă: abisul propriu. realizată într-un timp concentrat şi plin de evenimente istorice şi biografice (1870-1874).

ca deschizător de drum. se îndreaptă în mai multe direcţii: publică articole teoretice în „Literatorul”. condusă de Albert Mockel. în revista „La Wallonie”. printr-un celebru manifest literar. În 1880. armonii imitative („Înmormântarea şi toate sunetele clopotului”) În 1886. simultan cu întâlnirile patronate de Mallarme la Paris. Eforturile lui Alexandru Macedonski de a impune noul curent. Dimitrie Anghel) şi se familiarizează cu noul spirit al sfarşitului de secol al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.Sincronizarea are mai multe cauze: o generaţie nouă se arată receptivă faţă de efervescenţa mediilor artistice pariziene. semnate de el însuşi sau de unii discipoli.Simbolismul Românesc • Începuturile simbolismului românesc coincid cu începuturile simbolismului francez. editează la Bucureşti revista „Literatorul”. cu riscul de a fi neînţeles sau de a fi considerat ridicol. pe care-l numea „simbolism instrumentalist”.afirmă o nouă identitate faţă de poezie. mişcarea şi numele simbolismului. cât şi creaţii experimentale: prima poezie în vers liber din literatura română („Hinov”). admirator şi discipol al lui Mallarme. • • • .O nouă conştiinţă a condiţiei artei şi a artistului apare la poeţii români care studiază la Paris sau călătoresc in Franţa (Ion Minulescu. tânărul Macedonski. Macedonski publică versuri în limba franceză. în care îşi publică atât articole teoretice („Despre logica poeziei”). când Jean Moreas consacra.

Ideea va fi reluată în Poezia viitorului ( 1892 ). Macedonski susţine că poetul nu este decât un instrument al senzaţiilor primite de la natură. Macedonski la revista Literatorul. prin proclamarea principiului libertăţii şi a progresului în artă. al experienţelor este marcat prin activitatea lui Al. pe care le transmite apoi în formulări inedite. Poezia are o logică proprie. Momentul tatonărilor. poezia îi apare ca o revărsare a sentimentului. nu să fie ea însăşi cugetare. înainte de 1890. el relevă faptul că poezia are o muzică interioară. problema artei romantice şi a celei simboliste. întemeietorul revistei Viaţa nouă. A doua etapă din evoluţia simbolismului românesc este reprezentată de activitatea literară a lui Ovid Densusianu. Simbolismul lui Densusianu este polemic prin atitudinea de combatere a epigonismului eminescian şi a sămănătorismului. Originea ei s-ar găsi în misterul universal. „formă şi muzică”. El este al imaginaţiunii”. în Arta versurilor. care este altceva decât muzicalitatea prozodică.• Simbolismul românesc a cunoscut 4 etape: • I. .” „Domeniul poeziei este departe de a fi al cugetării. Potul accentua. • II. astfel. În articolul Despre poemă relevă că a fi poet înseamnă a simţi: poezia trebuie să deştepte cugetarea. După 1890. Abordând. ea „tinde să se deosebească de proză. latura romantică a poeziei. în care se afirmă că poezia este muzică şi imagine. creându-şi un limbaj al ei propriu.

formal. ci apare în orice operă scrisă de români. retorică. frapante prin sonoritate. Poetul manifestă atracţie pentru tehnica şi motivele simboliste: numărul fatidic.Densuşianu cere o literatură nouă. el nu apare numai la ţară. îl preocupă efectele sonore rezultate din neologisme cantabile ( matelot. plină de sugestii. • III. Simbolismul exterior. . ci este prezent şi în spaţiul citadin. în accepţia lui. Meritul grupării de la Viaţa nouă este că introduc în poezia română preocuparea pentru tematica citadină. afirmând că specificul naţional nu este un monopol al sămănătoriştilor. pledând pentru ridicarea maselor la nivelul elitelor. nota gravă. orologiu. cupolă ). ceea ce contravine principiilor simboliste. jovialitatea şi proza retorică. Poezia acestuia este grandilocventă. De provenienţă simbolistă sunt tristeţea. pentru că. „artă pentru artă” înseamnă „artă înaltă”. numele proprii exotice. mirajul depărtărilor. care pune accent pe muzicalitatea versurilor şi pe efectele sonore obţinute prin resurse fonetice apare în creaţia lui Ion Minulescu.

element al claustrării (Seară tristă ). nevroza ( Plouă ). Evocă idei. universul (Plumb ). sentimente. Simbolismul autentic ( bacovian ) se instaurează prin activitatea literară a lui George Bacovia. coloristice şi muzicale îşi corespund în plan afectiv. senzaţii pe calea sugestiei ( Amurg de iarnă ). peisajul interiorizat ( Amurg de toamnă ). izvorât din situaţia precară a proletarului intelectual. descompunerea materiei ( Cuptor ). Este un simbolism depresiv. Dominantă este neliniştea continuă. .• IV. Promovează „audiţia colorată” – principiul după care senzaţiile diverse. Poezia lui are toate trăsăturile esenţiale specifice simbolismului. natura. sinestezia. Cultivă simbolul ca modalitate de surprindere a corespondenţelor eu-lui cu lumea. Poezia implică sugestivitate melodică interiorizată ( Marş funebru ). Temele şi motivele sunt tipic simboliste: târgul de provincie. Manifestă preferinţe pentru culorile întunecate.

se simte un fior. E vremea rozelor ce mor -Mor în grădini. Mor în grădini.” . Şi azi se sting aşa uşor. decor banal. şi mor şi-n mine -Şi-au fost atât de viaţă pline.” XI de St. O jale e în orişicine.Rondelul rozelor ce mor Al. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. În tot. O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Macedonski “E vremea rozelor ce mor. şi mor şi-n mine. Petică “Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci.

un gand nebun imi vine! • . N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă... lucioasă.. N-am fost decât doi călători cu trenul. de cuţit!. Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit..” Romanţa negativa de Ion Minulescu “N-a fost nimic din ce-a putut să fie. Ce ne-am urcat în tren fără tichete Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul Semnalului de-alarmă din perete!.• Curcubeul • de D. Si-un gand..Anghel • “Ce schimbătoare e la munte • Lumina.” . Un curcubeu a-ntins o punte • Din casa mea pan’ la a ta.Aşa-s poeţii uneori – Să ma avânt până la tine • Pe puntea asta de culori. cat ai scapara.

... m-a ocolit acuma. O umbră mormăind păşeşte.. Dar vezi. Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi: El . pe câmp Stă luna palidă. mai mult. ... De vânt se clatină copacul.. El s-a temut mai mult... Pe luna palidă. eu . atât.. E om..om sătul. pustie.Crize de George Bacovia “Tristă.săracul. pustie De vânt se clatină copacul Şi simt fiori de nebunie..om flămând. după un copac. şi e destul..” ..

“Simbolismul” M.Bibliografie           Adriana Iliescu. Raymond.allposters. “Conceptul modern de poezie” www. “Poezia simbolistă românească” Ioan Mihuţ.Avangardism” G. “Simbolism. Bădărău.google.”Istoria didactica a literaturii române” .wikipedia. “De la Baudelaire la suprarealism” Lidia Bote.org www.Modernism. “Simbolismul românesc” Matei Călinescu.ro/image Gheorghe Craciun.com www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful