You are on page 1of 5

Devierile comportamentale ale elevilor şi combaterea lor Tema pe care v-o propun nu este deloc nouă.

Ea a constituit obiectul multor dezbateri psiho -pedagogice. Ea revine în actualitate, pentru că şcoala se confruntă astăzi cu probleme din ce în ce mai dificile privind comportamentul elevilor. Scopul temei propuse pentru dezbatere este: - oferirea unor sugestii explicative privind înţelegerea fenomenului adaptării / inadaptării şcolare, în vederea prevenirii şi combaterii eficiente a devierilor comportamentale ale elevilor; - analizarea diferitelor aspecte ale „insuccesului şcolar", cu scopul înţelegerii sale corespunzătoare şi a adaptării celor mai potrivite măsuri de prevenire şi înlăturare a efectelor lui. Adaptarea presupune: a) • • acomodare: modificarea comportamentului persoanei in functie de exigentele mediului asimilare: transformarea mediului in functie de scopurile, aspiratiile individuale Adaptarea de tip psihologic presupune: asimilarea de noi cunostinte, valori renuntarea la atitudini nefunctionale (inacceptabile pentru societate) Dezadaptarea (perspectiva piagetiana): incapacitatea unei persoane de a realiza echilibrat asimilarea si acomodarea Caracteristici persoana dezadaptata: ignorarea constanta, respingerea exigentelor exterioare supralicitarea dorintelor, trebuintelor individuale

Un elev este adaptat şcolar atunci când realizează adaptarea pedagogică (instrucţională) şi adaptarea relaţională. Prima înseamnă disponibilitatea elevului de a-şi însuşi informaţiile transmise şi de a le operaţionaliza în mod creativ. Cea de-a doua se referă la capacitatea elevului de a relaţiona cu profesorul şi cu ceilalţi elevi, de a interioriza normele şcolare şi valorile sociale acceptate. Nu este uşor, nici chiar pentru psihologi şi pedagogi experimentaţi, să se definească multiplele cauze ale comportamentului şcolar deviant. Iată câteva dintre acestea, după Saunders şi W. Gnagey: 1. Antipatia în raport cu şcoala. În acest caz, profesorul trebuie să ducă o muncă sisifică de motivare a elevilor, prin: - a avea aşteptări maxime în raport cu elevii; - a fi plin de entuziasm pentru obiectul de studiu; - a comunica elevilor scopurile urmărite, mijloacele şi strategia pe care intenţionează să le util izeze în acest scop. În acest fel se determină la elevi asumarea de responsabilităţi şi creşterea întăririlor pozitive, prin atingerea obiectivelor propuse; - a stabili o atmosferă empatică în clasă; - a implica elevii în mod activ în procesul de predare / învăţare;
1

a utiliza curiozitatea naturală a elevilor. . pentru a-şi masca dezinteresul. . 4. . Benning enumeră 24 de factori ai mediului familial care induc comportamentul deviant. în general.Spre exemplu. deci.Părinţii îşi petrec timpul lor liber în mod negativ.a cultiva încrederea în sine a elevilor.a sublinia că fiecare lecţie transmite ceva foarte important pentru viaţa elevilor. poate fi transferată asupra profesorului şi a şcolii. Ignorarea regulilor.Mamele nu sunt fericite în mediul în care trăiesc. Iată câţiva dintre ei: . Thurston. .Părinţii lasă pe prietenii copiilor lor să aibă o influenţă hotărâtoare asupra acestora. . 2 . marginalizaţi în grupul şcolar. Pornirea spre agresivitate.al elevilor incapabili să anticipeze consecinţele actelor lor. legată de problemele din mediul familial al elevului. aducându-le în faţă un arsenal variat de tehnici şi mijloace. mai ales din partea colegilor. cele pentru şcoală).Părinţii nu se iubesc.Părinţii îi dezaprobă pe copii mai mult decât îi încurajează.Copiii sunt pedepsiţi de părinţi pentru absolut orice greşeală. Feldhusen şi J. Aceasta se face în modul cel mai evident prin provocarea autorităţii profesorului. . .a folosi interesele şi cunoştinţele anterioare ale elevilor. 2. . Izolarea socială . Această cauză este. . Nevoia de recunoaştere socială. sunt reci unul cu celălalt.provocată şi de profesor. dar nici exagerat de dificile. . 6. în funcţie de interesele..a provoca elevii prin solicitările la care trebuie să răspundă şi care nu trebuie să fie nici excesiv de uşoare. . antipatia resimţită de elev faţă de tatăl său (dacă există). provoacă probleme profesorului. 8. .a întări pozitiv comportamentele dezirabile. Transferul afectiv . abilităţile elevilor. 7. cele pentru grupul de prieteni. din dorinţa de a se integra în grup.Apare în cazul elevilor labili psihic. Anxietatea . 9.Regulile tatălui sunt prea lejere sau prea stricte sau lipsite de coerenţă. J. . Conflicte între sistemele de reguli ale elevului (cele de acasă.Părinţii nu vorbesc între ei despre copii şi despre problemele lor. J. A. au prea puţine lucruri în comun. U. 3.Indiferenţa sau ostilitatea părinţilor faţă de copii. conştientă sau inconştientă.Părinţii au serviciile total diferite şi. . .a utiliza din când în când competiţia între elevi. 5. în urma unor cercetări făcute în S. Comportamentul impulsiv . în general. . nevoile. dacă acesta are obiceiul să judece elevul în faţa colegilor etc. care.a planifica diferenţiat activităţile de învăţare.

tendinţe de a se constitui în bande etc. în sfera afectivităţii . Devieri de comportament care ţin de constituţia psihopatoidă . Devierile de comportament ale elevilor au fost clasificate în funcţie de mai mulţi factori. Devieri de comportament ce ţin de schimbările patologice produse şi în cazul individului. minciună. să stabilească şi să menţină standarde comportamentale coerente. fiind egoişti. atitudini obscene. isterie.Acestea sunt datorate unor traumatisme cranio-cerebrale. refuz al sarcinilor de lucru. să aplice standardele de comportament tuturor elevilor. Sunt rare şi parţial educabile. labilitate psihică.asuprirea elevilor. negativism. care pot crea probleme de disciplină.Există mai multe atitudini inadecvate ale profesorului. să mintă. vagabondaj. a influenţelor negative ale prietenilor etc. să fure.A copiilor care aparţin tipurilor de perverşi. Ozunu a alcătuit următoarea clasificare: a. epileptoizi sau a combinaţiilor acestor tipuri. profesorul modern are nevoie de sprijinul părinţilor elevilor.a. În plus. Şi anume: . cu retard intelectual şi cu ritm lent de evoluţie. cicloizi. minciună ş. d. D. De obicei.Copiii irascibili sau total pasivi. b. şi al mediului Sunt greu recuperabile. Se manifestă prin: nelinişte motorie. c. Ei au dese conflicte cu părinţii. obişnuiesc să chiulească. se înregistrează multe asemenea cazuri în Marea Britanie. amoralitate sau labilitate morală accentuată. Manifestările lor au cauză organică şi sunt greu de tratat. Ei afişează o atitudine pesimistă sau criticistă. Aceşti copii fie sunt prea răsfăţaţi în familie. ei au suferit traume psihice.evaluarea constant negativă a elevilor. Se recunosc după: lipsă de afectivitate sau hiperactivitate. devierile de comportament se pot localiza astfel: în sfera relaţională . Studiile britanice recomandă profesorului modern să fie o personalitate pozitivă. capricioşi.Copiii care refuză comunicarea.ignorarea lor dispreţuitoare. . Asemenea profesori ajung adesea să fie bătuţi de elevi. pentru a putea diagnostica şi trata comportamentele inadecvate. spre exemplul. de impunerea unor măsuri stricte de respectare a disciplinei. dar şi cu profesorii şi colegii. schizoizi. în sfera dezvoltării intelectuale . autism. . cu consecvenţă. Devieri de comportament ce ţin de modificările structurii neuropsihice . care să dispună de metode de predare eficace. respinşi de colectiv. Modul de manifestare al profesorului .Din cauza carenţelor mediului familial. fie sunt neglijaţi afectiv în familie. Devieri de comportament datorate schimbărilor negative din mediul fizic şi social . unor boli infecţioase etc. tendinţe de chiul. În funcţie de sfera psihicului predominant afectată.10. de influenţa pozitivă a directorului. care să fie sprijinit de directorul şcolii / liceului pentru măsurile disciplinare pe care le ia.Copiii ostili învăţăturii. să consume alcool şi droguri. de cunoştinţe psihologice solide şi de intuiţie psiho-pedagogică. fără curiozitate pentru nou. 3 . din aceste cauze.

). care se vindecă mult mai greu. Trebuie ţinut cont. Tulburările de comportament pot fi uşoare (de gradul I). dar în ultimul timp s-au răspândit şi abaterile severe de conduită. de sociologia moralei. Măsurile posibile sunt următoarele: . în trăsăturile lor pozitive. de obicei. . este nevoie de relaţii adecvate. trimitere spre examen neuropsihiatric şi endocrinologic. el trebuie să anticipeze situaţiile de inadaptare şi să le remedieze din timp. de sociologia familiei. autoevalua. de înfiinţarea centrelor şi a cabinetelor de consultanţă familială şi şcolară. . Preocuparea psiho-pedagogilor de azi e în primul rând de a preveni devierile de comportament. acestea sunt: 4 . lucru mai eficient decât terapia lor. pentru a putea lua o serie de măsuri. cu tulburări de conduită uşoare. . Este importantă optimizarea comunicării dintre profesor . În mod concret. profesor (diriginte) . În primul rând. vagabondajul.elev. Trebuie să se aleagă sarcini de lucru pe cât posibil în acord cu interesele şi aptitudinile reale ale elevilor şi să se elaboreze metode şi procedee formative şi diagnostice.familie. profesorul are nevoie de cunoaşterea elevilor.socioterapia şi psihoterapia familiei. ca: furtul repetat. care nu intră sub incidenţa juridicului. indisciplinat. sensibilă la influenţele exterioare. de droguri. mai ales pentru tratarea „elevilor problemă" (a celor cu tentative de suicid.a. profesorii au nevoie de urmarea unor cursuri de perfecţionare (de psihologia copilului. de psihoterapie ortodoxă sau religioasă). în autocontrolul pe care ei şi-l pot manifesta. ci este o persoană. în plus. pubertatea. învăţa creativ. . de psihoterapie. pe cei cu afecţiuni neuropsihice etc. încât elevul să se poată autocunoaşte. capricios. echilibrate între elevi şi cadrele didactice. Iar dacă s -au manifestat comportamente de inadaptare şcolară. După Saunders.11 la 14 . pentru a evita sau a rezolva situaţiile conflictuale rezultate din comportamentele deviante ale elevilor.în sfera voliţională . şi de vârsta elevului. actele de tâlhărie. a celor ce se droghează etc. Sunt urmări ale tutelării excesive sau ale nesupravegherii copilului. prin dezvoltarea încrederii în posibilităţile acestora. trebuie luate măsuri ca să nu se repete. Perioada cu frecvenţă maximă de manifestare a conduitelor deviate este de la 10 .). Să nu se uite faptul că elevul nu e un simplu „obiect" ce poate fi manipulat la bunul plac al profesorilor. Pentru a preveni. în sala de clasă profesorul poate recurge la strategii diverse. Pentru aceasta. prostituţia ş. De asemenea. mijlocii (de gradul II) sau grave (de gradul III).15 ani. cu rol profilactic în inducerea autocenzurii comportamentale. îndrumarea elevilor spre asistenţă psiho-pedagogică şi medicală. a mediilor lor familiale (spre exemplu. pe cei abandonaţi. Părinţii trebuie atraşi ca parteneri în prevenirea devierilor de comportament ale copiilor lor.dacă e cazul. decât dacă sunt prelungite.popularizarea legislaţiei penale. pentru a depista din timp copiii orfani.consilierea spre alegerea unei profesii care să nu fie în dezacord cu aptitudinile sau interesele elevilor. consumul sistematic de alcool. Profesorii se confruntă. În această etapă crizele de personalitate nu trebuie să îngrijoreze.plasarea elevului în situaţii interpersonale pozitive. pe cei cu părinţi despărţiţi. dezordonat etc.Copilul încăpăţânat.

între autoritate şi putere".„Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice". care sunt supuşi permanent perspectivei conflictului. Să-l ajutăm. Ele sunt utilizate curent de profesorii din Occident. Colecţia „Psihologie aplicată". Deşi ieşirea din conformismul infantil îmbracă forma multor stridenţe. glumeşte. . . 5 .Prin acţiuni de amânare. Nici aceste strategii nu rezolvă conflictul. De asemenea. Bibliografie .Evitaţi confruntarea cu elevii în faţa clasei. Coordonator Constantin Cucoş. Educaţia religioasă poate ajuta foarte mult spre aplanarea acestor comportamente deviante. Prevenire şi terapie. Strategii de evitare . 1999. în privinţa unor situaţii conflictuale la clasă: .Evitaţi orice ameninţare. Watkins şi Wagner dau şi câteva sfaturi generale. nu întotdeauna cea mai bună. pentru că afectează relaţiile ulterioare dintre elevi.Profesorul e tolerant. căci profesorul îşi va pierde credibilitatea. excentricităţi. Acesta se recomandă numai în ultimă instanţă. poate fi un precedent. B. Compromisul e riscant. Editura Polirom. Ele sunt doar o soluţie de moment. . apelul la afiliere. mai ales pe cele care pot fi percepute ca fizice. nesupuneri. Colecţia „Educaţia XXI". supărătoare. nu numai profesional. Saunders.". adică împărţirea grupului de elevi angajaţi în conflict sau a situaţiei conflictuale.18/20 ani). pentru aceasta.„Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi. răspunsuri tangenţiale. fiind considerat de cele mai multe ori de către elevi ca o dovadă de slăbiciune. şi elevilor. căci ei pot câştiga astfel noi aderenţi. Editura Teora. Cele de putere se ghidează după principiul „Divide et impera" („fragmentează şi stăpâneşte"). Cele de negociere: când elevii implicaţi în conflict par dispuşi să accepte o soluţie raţională. care ignoră sursele principale de conflict. Apelul la afiliere înseamnă să se ceară elevilor neutri la conflict să se disocieze de turbulenţi.„Profesorul . pentru a evita conflictul.Ele sunt: de putere sau de negociere. că e bolnav. se preface. Editura Aramis. Se pot folosi trei procedee: compromisul. în mod deliberat. eventual. spre împlinirea lui sufletească.Sfătuiţi elevul să vă descrie percepţia sa asupra stării conflictuale. dar şi dumneavoastră explicaţi -i propria percepţie asupra stării conflictuale respective. cu timpul adolescentul va realiza penibilul situaţiei şi faptul că doar integrarea e calea de emancipare şi valorizare. Trebuie să ţinem seama că nicio altă etapă a vieţii nu cere mai multă înţelegere şi afecţiune din partea adulţilor decât cea a adolescenţei (14 . se pot promite recompense sau să se facă apel la tradiţia şcolii. 1998.A. Strategii de diminuare . . Strategii de confruntare . pseudo-compromisul. C. . Emil Stan. Emilia Albu. Aceste strategii nu pot fi folosite des.Optaţi pentru alternativa care dă câştig de cauză şi profesorului. Sau se fac ameninţări care nu vor fi puse niciodată în practică. 2002. orientându-l spre un ideal în viaţă. ci şi un ţel duhovnicesc.