You are on page 1of 70

La trei secole de Paris

– Ghita Bizonu’ despre –
Seculara inapoiere a Romaniei

Cand, de pe inaltimile Filaretului, am vazut intinzandu-se in fata
mea orasul Bucuresti, inecat intr-un ocean de verdeata, l-am
intrebat pe tovarasul meu de calatorie:
- Ce distanta este intre Paris si Bucuresti ?
- Trei secole, domnule.
(citat din: De la Pesta la Bucuresti – Insemnari de calatorie de Ulysse de
Marseilliac. Discutia a avut loc in anul 1867)

1. Cuvant inainte..............................................................................................................1
2. Seculara inapoiere a Romaniei....................................................................................2
3. Valori comune europene..............................................................................................3
4. Conditii pentru dezvoltare...........................................................................................7
5. Cuvant despre Romania , si nu mai...........................................................................10
6. Transilvania – particularitati si asemanari.................................................................25
7. Dupa Marea Unire.....................................................................................................27
8. Romania in sistemul socialist....................................................................................34
9. Dupa 1990..................................................................................................................44
10. Consideratii personale asupra unor circumstante locale.............................................52
Spatiul romanesc inte Occident si Orient..............................................................52
Constiintra sociala sau Morala publica si efectele ei............................................54
A avut un rol Biserica Ortodoxa in inapoierea zonei?...........................................57
11. Concluzie finala si personala despre starea de inapoiere a Romaniei........................57
12. Consideratii personale si generale..............................................................................59
13. Ce ar fi dost daca … Romania nu devenea socialista.................................................60
14. Surse :.........................................................................................................................63
15. Anexe..........................................................................................................................64
16. Apel catre Europa..................................................................................................64
17. Explicaţii privind cauzele decalajului între „cele doua Europe“...........................70

1.Cuvant inainte
Daca va asteptati sa vorbesc despre Adevar, Morala, Dreptate si alte asemenea, nu mai
cititi .
Daca vreti sa cititi despre condamnarea comunismului si diverselor acte genocidare, nu
mai cititi. Sunt documente mai bune si lucrari mai grele.
Eu am dorit sa–mi spun parerea mea intr-o anume privinta. Daca insa credeti ca
societatea poate fi schimbata de azi pe maine prin imitarea unor forme de suprastructura
(gen adoptarea unui anume cod de legi, a unei religii sau a unui sistem de organizare
politica) la fel, nu mai va obositi. Recititi mai bine pe Maiorescu despre Forma fara fond.
El chiar merita sa fie si recitit.
Daca o sa vi se para ca ar fi trebuit sa condamn hotarat comunismul va atrag atentia
asupra unei ciudatenii: nici unul dintre aprigii nostri luptatori impotriva comunismului nu
a declarat ca diploma sa de studii, activitatea sa anterioara sunt nule si neavenite fiindca
au fost obtinute sau infaptuite in timpul unui regim criminal, ilegal si ilegitim.
Insa daca in unele locuri a trebuit sa vorbesc despre relatiile dintre diversele nationalitati
tineti cont de faptul ca am fost nevoit. Fiindca grupurile umane se agrega prin segregare
si oricat de malthusian si darwinist as parea totusi grupurile care formeaza o societate mai
larga (gen natiune) concura intre ele pentru resurse. Daca ati inteles acest paragarf puteti
continua sa cititi .

2, Seculara inapoiere a Romaniei

Imi cer scuze ca eu, care nici macar diletant nu sunt, ma amestec intr-o problema atat de
serioasa. Insa prins intre tacerea vinovata – si suspecta - a istoricilor profesionisti si
acuzele fanteziste - unele cu iz rasist, altele cu tenta de intoleranta religioasa, romanofobe
in general si am impresia ca nu odata “sponsorizate” de alte interese – ale societatii
“civile” si fanteziile bolnavicios autofobe ale emululilor “civicilor” care isi cauta
“atestarea intelectuala” in tot soiul de sustineri antiromaneesti una mai insultatoare ca
alta, ma vad silit sa incerc sa dau o posibila explicatie la intrebarea obsesiva pe care
societatea noastra si-o pune: carui fapt se datoreaza inapoierea Romaniei?
Explicatiile care ni se ofera cu generozitate pacatuiesc in principal prin excesul de
voluntarism, prin “miopie locala“ care duc la considerarea Romaniei ca o entitate
complet separata de evolutia celorlate state europene, prin lipsa de informatii sau mai rau
ocultarea lor, prin partizanate externe duse la extrem, combinate cu o rea vointa evidenta
bazata pe preluarea trunchiata a unor teorii de ultima ora si, s-o zicem pe cea dreapta,
naravul propagandistului P.C.R. care nu se obosea sa afle despre ce vorbeste si inlocuia
argumentatia cu tupeu, amenintare voalata si acuze nefondate si multa aliniere “politica”
la ce considera el linia momentului. Totul combinat cu lipsa de informatii, lene de
gandire, agresiviate si de ce nu, incultura crasa.
In anexe adaug doua materiale foarte elaborate care “incearca” sa explice inapoierea
zonei. Materialul din Wilkpedia este bazat pe o carte coordonata de Daniel Chirot,
marxist american care in mod suprinzator renunta la… marxism si prefera explicatii din
sfera idealismului (pastrand totusi lupta de clasa ca firul rosu al istoriei). Al doilea este
datorat poetului Viorel Padina. Din mai multe motive consider ca textul poetului este cel
mai bun document in materie, atat ca realizare cat si ca erori continute. Nu spun decat ca
efectele pe care autorul le pune in carca ortodocsismului s-au observat in sec VI-X si in
zona catolica si ca in materiale occidentale am gasit acuze ca sfarsitul civilizatiei romane
s-a datorat biserici crestine (adica inclusiv in Galia, Italia). Poetul greseste atunci cand
“localizeaza” prea mult un process care cuprinde si Apusul, insa istoricii gresesc si mai
mult ca atunci cand analizeaza Apusul nu observa ca in Imperiul Bizantin orasele s-au
pastrat… Am scris “incearca” fiindca mie mi se pare ca materialele doresc sa impuna o
parere preferata din motive politice sau religioase. Si asta din perspectiva inchipuita a
unor valori comune europene la care chipurile ar trebui sa aderam. Sa analizez putin ce se
ascunde sub expresia cetoasa a valorilor comune despre care se vorbeste al naibii de mult,
uitandu-se ca ce intelegem astazi prin valori comune europene este creatia ultimilor 25-30
de ani.

3. Valori comune europene

In urma cu 50 de ani valorile astea erau ca si inexistente (in schimb exista o practica
comuna „passage au tabac”).
Ce-i drept, conceptul politic al Europei are la baza 2 mari mituri fondatoare: ideea
imperiala romana si crestinismul. Dar as observa ca respectivele mituri fondatoare au fost
folosite din plin pentru a justifica conflictele europene in decursul ultimului mileniu.
Astazi aceste 2 mituri par a se concretiza in ideea unitatii politice europene si intr-o
aparenta preeminenta catolica, si sunt asezonate cu unele idei cu geometrie variabila gen
protectia minoritatilor, regionalism, libertati individuale extinse (dar se pare ca liberatea
de miscare a persoanelor si a muncii incepe sa se restranga).
Ce nu se intelege – sau nu se vrea a sti – este ca Europa privita ca un concept politic este
decantarea lenta a uneii serii de accidente istorice.
Ca sa incepem cu inceputul trebuie sa mergem la Odoacru, cel care l-a depus pe Romulus
Augustulus si a trimis coroana imperiala la Bizant. In perioada care a urmat, regii
germanici din Italia, Galia, Iberia si Africa de Nord erau dispusi sa-l considere pe
imparat (ul bizantin) precum un „presedinte” de onoare (intaistatator) si sa-i acorde tot
respectul de la distanta, sub rezerva ca puterea imperiala sa nu-i deranjeze politic, militar
sau economic. Si, cel mai important, nu se ia in consideratie ca vechea unitate economica
a lumii mediteraneene era inca neatinsa, ba mai mult, economia era inca bazata pe
moneda.
Insa in sec VII aceasta unitate este sparta de cucerirea araba, care anexeaza Siria, Egiptul
si nordul Africii si intrerupe comertul mediteranean. Adio papirus din Alexandria, adio
aur african, adio mirodenii, adio multe altele. Mai rau, iuresul maur cucereste si Spania,
ba se intinde peste Pirinei, ocupa Marsilia, Arles si nu mai stiu cat. Acum de Poitiers ati
auzit, da’ Guillaume d’Oranges va zice ceva?
In aceste conditii economice noi dinastia merovingiana slabeste, lipsita fiind de resurse
financiare. In schimb soseste ceasul carolingienilor, mari latifundiari in nordul Galiei.
Carolmagnul cucereste Germania, Austria, ceva din viitorul teritoriu polonez, Panonia,
introduce crestinismul intr-o buna parte a Germaniei si pur si simplu „inventeaza” din
punct de vedere politic nordul Europei. Inscaunarea lui Carolmagnul ca imparat da o
legitimitate politica apusului european, contrapusa imperiului bizantin (care neputand
face nimic se multumeste sa-l recunoasca pe noul imparat doar ca Cesar – de unde si
cuvantul Kaiser).
Alt accident istoric duce coroana imperiala romana in zona germananofona, bun prilej de
razboaie cateva secole mai tarziu (Galia, devenita intre timp Franta nu va uita prioritatea
ei imperiala).
Rivalitatii de legitimitate imperiala i se adauga rivalitatea ideologica exprimata in
termenii epocii ca rivalitate religioasa. Ca sa aranjeze si mai „bine” situatia are loc si
accidentul de la 1204 al cruciadei deturnate. Geaba papa excomunica pronto pe toti
cruciatii si venetienii, raul era deja produs. Relatiilor reci dar politcoase le vor urma
relatiilor de dusmanie si nici una din parti nu va uita „lectia” invatata. Putin mai tarziu
grecii vor respinge in mod sinucigas punctetele florentine, preferand toleranta venala a
turcilor musulmani intrasingentei papistase. Ceva mai tarziu, in Ucraina si Transilvania
beneficiind de sprijinul puterii seculare va fi impusa uniatia (pentru isprava din Ucraina,
biserica rusa va impinge dusmania foarte departe. Dar merita sa observam ca si in acest
caz ideologia era sprijinita de o noua pretentie la legitimitatea imperiala).
Intorcandu-ne la momentul 1204 observam ca cele 2 legitimitati imperiale au destine
diferite. In timp ce imperiul rasaritean este supus asaltului puterii otomane (care va iesi
invingatoare) imperiul occidental se descurca mai bine: Venetia dreneaza comertul cu
Orientul si-l dirijeaza spre nordul Germaniei, Genova se straduie si ea cat poate prin
Marea Neaga si spre NV european iar nordul Italiei devine noul pol al bogatiei. Asa ca
nu e de mirare ca aici a inceput Renasterea. Dar tot acum se schiteaza cum va arata
viitorul: un centru bogat, pe atunci nordul Italiei, o periferie mai prospera –pe atunci
Tarile de Jos – iar restul periferia, slugile de darloaga bune de exploatat. Dar si in acest
circuit sunt unii care se insereaza mai bine, isi construiesc propria retea – orasele
hanseatice.
Cam tot prin epoca asta unul Filip August produce prima fisura in unitatea imperiala
vestica atunci cand prin juristii sai proclama ca „Regele Frantei este imparat in regatul
sau” – v-am zis, Franta nu va uita niciodata precedenta ei imperiala.
Putin mai la apus si mai tarziu tarile iberice, terminind Reconquista si avand un excedent
de luptatori greu de reciclat, se arunca in aventura maritima. Bogatiile pe care le vor jefui
nu le vor folosi prea mult, in schimb vor asigura succesul altora, mai ales al Olandei.
Dar odata cu succesul maritim iberic axa comertului mare paraseste Mediterana Orientala
si se deplaseaza in Atlantic: va incepe lunga decadere a S-E european si a Orientului
Mijlociu si auxiliar decaderea Venetiei care reusise sa-si incropeasca ce astazi am numi
un imperiu colonial.
In rasarit victoria lui Mehmed ridica o mica probleama de legitimitate imperiala: urmand
exemplul basileilor, sultanul se proclama singurul imparat legitim al Europei. Dar cat de
legitim poate fi un imparat necrestin? Si in plus unul care cucereste din exterior capitala?!
Raspunsul il dau calugarii moscoviti care dezvolta ideea celei de-a treia Rome, punand
astfel bazele unei noi pretentii la legitimitatea imperiala.
In vest, spiritului galican rebel i se aduga reforma. De data aceasta nu se contesta numai
legitimitatea imperiala dar se contesta si fundamentul sau ideologic; unitatea crestina
vestica este sparta si urmeaza razboaiele religioase. Mai rau, cardinalul duce de Richelieu
se aliaza cu protestantii impotriva imparatului catolic. Se contesta chiar universalitatea
imperiala, deci legitimitatea. Sunt zorii erei moderne.
In secolele ce umeaza ideea imperiala este amputata la un cadru strict teritorial si
cuvantul de ordine este diversitatea. Si in acelasi timp Anglia si Olanda luasera calea
marii. Franta, cu dubla ei vocatie atlantica si mediteraneana si cu vesnicele complicatii
continentale, nu reuseste sa se insereze in jocul Atlantic. Va ramane un outsider.
Danemarca va incerca cu oaresce succes si ea jocul Atlantic dar copenhagarea flotei sale
o va scoate din competitie.
Germania, ramasa teoretic un imperiu este faramitata. Partea nordica insa conectata prin
vechiul comert hanseatic si la comertul Atlantic isi incepe ascensiunea. La inceput lenta.
Si in jocul european isi (re)face aparitia Anglia (rupta de imperiu de saxoni, conectata
partial de normanzi dar ramasa pina acum la periferia atlantica) care incepe sa se implice
tot mai mult si mai agresiv in politica europeana.
Iar in est? Se creaza un nou imperiu – cel rus. Iar vechiul imperiu turcesc cunoaste acum
zile grele aflat in stransoarea imperiului germanic si celui rus.
In sec XIX dupa o tentativa imperiala franceza lucrurile tind sa se precipite. Dupa 1848
(totusi curioasa concordanta de revolutii) imperiul ca idee universala pare abolit in
favoarea natiunilor. Ma rog, a ramas imperiul habsburgic, dar strict austriac, nu sfant si
nici roman. Nici macar german. Adica imperiul incepe sa corespunda definitiei lui
primare: imperium, puterea de a comanda. Si in acest sens fiecare stat european tinde sa
devina un mic imperiu. Si in acelasi timp multe natiuni incearca sa-si incropeasca
propriile imperii in alte zone ale lumii, bazindu-se pe superioritatea armanentului. Franta
care se trezeste incurcata in Algeria da exemplu si incepe cursa contracronometru a
colonizarii. Un Leopold al Belgiei reuseste sa se-nvarta de o colonie personala: Congo
(Kinshasa). O va lasa mostenire statului belgian.
Se ridica noi natiuni puternice, care doresc si ele partea lor din „mostenirea lui Adam”.
Germania se proclama imperiu. Italia de abia unificata, cu o parte ocupata de Austria
viseaza deja la gloria romana. Dar venind ceva mai tarziu la imparteala cele 2 trebuie sa
se multumeasca cu ramasitele marelui festin. Tarde venientibus ossa. Si asta le
nemultumeste, asa ca se vor alia. Si sa nu uitam Austria, si ea nemultumita desi tocmai
miluita cu Bosnia, dar nelinistita de panslavismul miltant al Moscovei (culmea, tocmai
acest panslavism ii asigura fidelitatea supusilor polonezi si cehi!).
1900 este perioada de glorie a Europei: este centrul lumii, bogata, puternica, imperiala.
Nu mai este vorba de un imperiu european si o legitimitate imperiala, dar exista o
multitudine de imperii (declarate sau nu, dar imperii!) care coabiteaza complotand unul
impotriva altora visand sa se extinda, sau macar sa-si pastreze integritatea. Si sa nu uitam,
exasperand uneori natiunile tinere.
Asa ca sa nu ne miram, razboiul era inevitabil. Nu se stia cand va avea loc, dar se stia ca
va veni. Si a venit! Zbrobind 3 imperii declarate.
Dar o urmare neasteptata a razboiului a fost intoarcerea in forta a ideologiei sub forma a 2
curente politice – comunismul si fascismul – excelente surogate ale religiei… Si sub
influenta comunismului, imperiul rus a fost restaurat neoficial dar de data aceasta cu
pretentii de universalitate. Apeland la fascism Germania si Italia au incercat si ele
restaurari imperiale. Ce-a urmat se stie. Fascismul a fost distrus manu militari.
Sa privim acum Europa la 1945: de la Londra la Caucaz cea mai marea parte a ei a suferit
in varii proportii distrugeri de razboi. Este indatorata pana peste cap lui Uncle Sam. Greu
incercat, dar avand un moral ridicat, imperiul rasaritean s-a extins si a luat in sfera sa de
influenta jumatate de Europa. Si, pentru prima oara de 1300 de ani unii din Vest – destul
de multi! – priveau plini de speranta spre noua capitala imperiala (care imperiu avea
aspiratii universale!).
In aceasta conjunctura si din varii motive, inclusiv necesitatea de a-si proteja investitiile,
de a nu avea o cadere economica pe propriul teritoriu, Uncle Sam a cautat sa nu mai fie
Shilock si a oferit ajutor. Conditionat. Dupa cate stiu una din conditiile puse in Vest a fost
ca beneficiarii sa colaboreze economic si sa lase naibii ranchiunele. Ca sa manace s-au
executat.
Dar lucrand pe sub masa USA si URSS au fortat decolonizarea. Astfel incat la 1965, cu
exceptia Portugaliei, statele din Apus erau strict nationale, toate. O situatie inedita in
ultimul mileniu: o Europa cu un singur imperiu. Si ala in Est! Si nimeni cu pretentii
imperiale in Vest. Deci cale deschisa unei intelegeri sincere.
Iar in a doua jumatate a anilor ’60 Europa a mai primit un soc. A aparut o carte: Sfidarea
americana de Jean-Jaques Servan-Sschreiber. Excelenta ocazie ca Europa sa
constientizeze ce stia si in particular pentru Franta un motiv sa–si tempereze
galicianismul ei cronic. Asa ca s-a pornit motorul franco-german. Peste 10 ani intalnirile
neoficiale dintre sefii de la Bonn si Paris nu mai erau in tete a tete ci bot-in-bot. Iar Uncle
Sam este privit cu tot mai mare suspiciune… (deh prea puternic, prea bogat, prea cu
multa tehnologie, cum naiba sa-l iubesti?!)
Dar, pentru a construi ceva in politica este nevoie de un mit fondator. Asa ca a fost
reactivat Charlemagne si Aachenul, ca simbol al noii Europe. Si drept urmare Europa a
inceput sa fie definita ca organizatie politica a statelor vest-europene, uitandu-se ca se
intinde pina la Urali.
Si a avut loc si caderea imperiului rasaritean. Prima oara in 2000 de ani nu mai exista nici
un imperiu european.
Asa ca europenii au inceput sa-l construiasca. Noul Imperiu. La inceput au vizat numai
teritoriile depinzand de vechea legitimitate imperiala carolingiana, folosind si teoria lui
Huntigton pentru a justifica noul gard.
Parerea mea este ca sub expresia cetoasa a valorilor comune europene despre care se
vorbeste mult ca ar trebui sa ne aliniem se ascund interese particulare. Fiindca o
constructie imperiala impune printre altele si a stabili cine va conduce si mai ales cine va
avea painea si cutitul. Diferitele tari implicate in acest demers de constructie sunt in
concurs intre ele. De ce spun concurs? Caci resursele sunt in mod natural limitate, dar
dorintele nu. Si atunci fiecare jucator are tendinta de a-si maximiza partea. Ori aceasta se
poate obtine si prin plasarea altora intr-o situatie periferica si inducerea in constiinta
colectiva a unor neamuri ideea ca sunt “tolerati”, ca nu “corespund” valorilor comune
definite ca aspecte ale suprastructurii – de exemplu religie – si ca “trebuie” sa se
“alinieze” facand concesii inevitabile. Inevitabil economice. Iar pentru asta cei
“desemnati” ca fiind mai putin dezirabili trebuie sa nu inteleaga care sunt motivele
ramanerii lor in postura de outsideri si sa le atribuie unor motivatii ideologice si, sau,
etnice, rasiale. Si sa nu inteleaga mecanismele obiective prin care au ajuns in aceasta
situatie – fiindca intelegand ar putea sa inverseze tendinta ce ar fi in defavoarea unora
dintre ”fruntasii” de azi. Caci argumentele ideologice isi au si ele valoarea lor in istoria
noastra. Sa ne aducem aminte ca atunci cand s-a facut secularizarea averilor bisericesti o
treime (30% sau 1/3) din pamanturile exploatabile ale Romaniei mici erau “inchinate”
bisericilor din Orient. Ca Tarile Romane au sustinut ortodoxia in secolele XVII- XVIII si
cand zic sustinut ma refer la sustinere materiala exprimabila in bani. Si daca mergeti la
Athos aduceti-va-ti aminte ca acum Grecia cere sprijin international pentru restaurare dar
ca, cateva secole, banii din Tara Romanesca si Moldova sustineau complexul. Problemele
au inceput sa apara dupa secularizarea din Romania. Si cand mergeti la Sinaia aminti-va
ca numele vine de la mosia inchinata manastririi Sfanta Ecaterina din Sinai. Si ca aceste
“inchinari” s-au facut in numele unor “valori comune”… Spre beneficiul altora.

7. Conditii pentru dezvoltare

Consider ca pentru a raspunde in mod corect la intrebarea “ce a cauzat inapoiera
Romaniei” trebuie sa privim situatia in contextual istoric al dezvoltarii istorice a zonei
europene, atat sincronic cat si diacronic si trecand dincolo de “evidentele” inselatoare
(gen: catolicism, ortodoxism, germanism samd).
Cunostintele mele sunt rezultatul unor lecturi disparate, uneori la voia intimplarii. Ce-i
drept, ele sunt si rodul unei pasiuni pentru istorie, dar este vorba de o pasiune cu titlu
particular. Si marturisesc ca sunt tributar in primul rand lui Ferdinad Braudel. Si ca
Chaunu si Walerstein sunt printre preferatii mei. Si deci sunt adept al tripartismului
braudelian care considera zonele economice (si de dezvoltare) ca fiind impartite in trei
tipuri :
1centrale – zonele dezvoltate, in care se produc marfurile cele mai pretentioase
tehnologic a epocii, in care societea atinge cea mai mare dezvoltare economoca si
sociala si implicit cel mai mare nivel de bogatie.
2semiperiferice – zone mai putin dezvolate , “subordonate” economic zonelor
centrale, care furnizeaza zonelor centrale produse avand un nivel de prelucrare mai
redus si mai putin pretentioase. Aceste produse vor fi inglobate in productia de inalta
calitate a zonelor centrale. Furnizeaza si materii prime, neprelucrate si consuma
produse din zonele centrale.
3periferice – zone care furnizeaza materii prime, cu scazut grad de prelucrare zonelor
semiperiferice si centrale. Nu intamplator sunt zonele cele mai sarace.
Ca un exemplu, in secolele XII – XIII zona “centrala” europeana era Nordul Italiei. Adica
Lombardta (sa va amintesc: in Londra strada finatelor este Lombard Street. Si “rata
lombarda” comanda finanta londoneza). Un oras foarte important era Florenta unde se
produceau cele mai fine stofe ale epocii. Care stofe erau prelucrate (prin pieptanare ,
vopsire) din postavuri flamande. Care postavuri flamande erau tesute din lana.. engleza.
Deci Tarile de Jos erau semiperiferia Europei iar Anglia periferie (cam ca toata Europa).
Noi? Tarile Romane? N-am zis: cam ca toata Europa? Eram periferie vanzand si
cumparand cate ceva prin porturile controlate de genovezi, dar mai bine decat altii care
nici periferie nu erau, adica nu existau in comertul european… (de exemplu Finlanda sau
Suedia. Atunci in sec XIII).
Iar comertul dintre aceste zone formeaza un circuit economic.
Se pare ca pentru o dezvoltare serioasa a unei zone sunt necesare cu prioritate doua
conditii:
1)Integrarea intr-un circuit economic
1)A : pozitia in circuitul economic
2)B : “rentabilitatea” circuitului economic comparativ cu altele si dinamica
circuitelor comerciale .

2)Securitatea geopolitica (termenul - pun pariu impropriu - imi apartine)

As observa ca daca faci parte din mai multe circuite economice castigurile cresc.
Insa, in ce ne priveste stam prost la ambele puncte.

Ah, da . Uitasem. Cele 2 puncte de mai sus implica o preconditie sine qua non: o
densitate a populatiei care sa permita exploatarea resurselor intr-un mod mai elaborat (de
exemplu o populatie rara poate sa traiasca din simpla exploatare a padurii insa nu va
ajunge sa fabrice mobila destinata pietiei) si sa impuna o structura organizationala de
model statal sau parastatal…

1)Integrarea intr-un circuit economic

Zona noastra a fost dominata milenar de circuitul economic cunoscut sub numele de
Drumul Chihlimbarului sau “De la varegi la greci” legand litoralul baltic de spatiul est-
mediteranean. Insa sa fim cinstiti, acest circuit poate avea abateri importante la Vest sau
Est, in unele epoci evitand spatiul nostru (de exemplu drumul de la varegi la greci trecea
pe ruta Ladoga – Kiev – Nipru – Constantinopol). Si mai era si varianta venetiana cu
trecere prin Elvetia spre Germania. Asa ca la un moment dat rolul zonei Tarilor Romane
in acest circuit a scazut si odata cu aceasta si veniturile realizate.

1) A: pozitia in circuitul economic.
Pozitia noastra a fost in general una defavorabila: ori de simplu tranzit ori de furnizor al
unor produse naturale, adica cea mai putin banoasa.

1) B: “rentabiliatea” circuitului economic comparativ cu altele. Daca la
inceputurile sale Drumul Chihlimbarului era principalul circuit comercial din zona
europeana inca de timpuriu i s-a alaturat circuitul economic mediteraean care
corespundea comertului cu Persia, India, Arabia. Iar valoarea totala a schimburilor
depasea cu mult valoarea schimburilor de pe Drumul Chihlimbarului.

Trebuie sa mai observam ca beneficiile unui circuit economic tind sa se contabilizeze mai
ales in puncte privilegiate gen orase si mai bine orase-porturi... si pe la 1200 si mai tarziu
cele mai importante erau Cetatea Alba si Caffa, sub control genovez la care se adauga nu
mai stiu de cand Chilia. Lor li se adaugau porturile Vicina si Cavarna tot controlate de
genovezi. Cand zic control ma refer la principalii operatori ai comertului nu la cine
percepea taxele vamale.
In legatura cu aceste porturi si veniturile realizate prin ele (venituri din comert, taxe
vamale) indraznesc sa amintesc ca prin anii 1300–1420 Tara Romaneasca si Moldova
aveau o situatie baneasca mult mai buna. La un moment dat lui Carobert de Anjou i se
propune o suma importanata sa lase in pace pe Basaraba, nitel mai traziu pe la 1350 nu
mai stiu ce domn cumpara de la genovezi 10.000 de echipamente militare complete (za,
scut, coif, spada) o comanda foarte mare si mai mult, asta inseamna ca putea dispune de
10.000 de oameni bine inarmati (ducii din Occident nu prea puteau visa la asa forta).
Alexandru cel Bun imprumuta cu cateva mii de marci regele polon si primeste ca zalog
Pocutia. Si cum craiul nu are bani Stefan va executa zalogul…
In plus se pare ca Serbia era cam... necunoscuta sau slab dezvoltata in epoca. Asta
inseamna ca voivozii (adica ducii) tarii Romanesti si ai Moldovei aveau suficiente
venituri banesti (taxe diverse) din care sa-si plateasca cheltuielile, inclusiv serviciile
nobilimii (pardon radacina lui boier este slavul barin si acest barin nu vi se pare ca se
apropie de .. baron?!).
Stefan cel Mare inainte de toate face obrazul gros si ia Chilia prin forta. Isi asigura astfel
veniturile necesare cheltuielilor de razboi. Turcii dupa esecul asaltului frontal iau masura
sa-i “taie” fondurile si pun mana pe Chilia si Cetatea Alba. Banii de acum inainte merg la
Istambul. Nitel mai tarziu Stefan se va intelege cu turcii. Sau mai precis va fi silit si de
lipsa de bani.
Cam in aceaisi epoca Vicina si Cavarna dispar la propriu si raman doar in cronici. Insa
sunt inlocuite de porturi noi – Giurgiu, Braila, Galati dar pe care turcii pun mana si le fac
raiale.. si banii merg la Isatmbul!! Si in pararel cu aceasta situatie monetara si forta
militara a Tarilor Romane scade... Si fiindca banii lipsesc boierii se “intorc” spre tarani.
ca sa-ifaca “rumani” , adica ce s-a intamplat si in Galia si Imperiul urmasilor lui
Carolmagnul, cand alte surse n-au mai fost la indemana nobilimii.. Iar legatura lui Mihai
consfinteste noua stare de lucruri - curios cum nimeni nu s-a intrebat din ce traiau boierii
daca nu aveau iobagi?! Ceva mai tarziu turcii isi impun monopolul de comert in Tara
Romaneasca si Moldova. De acum inainte este dus sau redus comertul cu Lipska si
Liovul, o sursa de bani dispare, iar imperiul Hotzoman (scuze dar nu ma pot abtine!!)
aflat in dificultati financiare cumpara cam la preturile fixate de el. Mai rau preturile sunt
fixate intr-o moneda cu titlu scazut, adica cu prea putin argint si cam multa arama sau
cum se zice azi inflationista... iar acest monopol inseamna ca zona nu mai este cuprinsa
decat intr-un fragment al circuitului economic. Este exact nenorocitul de secol XVIII
fanariot.

In paralel, circuitul economic est-mediteranean dominat copios de turci si venetieni
primeste o grea lovitura prin devierea comertului cu mirodenii prin Atlantic. Iar turcii
incearca sa compenseze scaderea castigurilor mediteraneene prin prelevari mai mari din
circuitul economic al Drumului Chihlimbarului.

Si astfel zona noastra este vaduvita de resurse monetare... iar cel mai rau o duc Tarile
Romane care isi platesc din greu autonomia tot mai ciuntita.
Ca o ultima observatie: in sec XVIII Tarile Romane sunt supuse unei presiuni uriase,
dincolo de capacitatea lor economica. Nu se mai face nici o acumulare ci deja se consuma
din insasi subsanta economica. Si asta este exact secolul hotarator in care altii isi incep
ascensiunea (iar Italia declinul. Curios nimeni nu observa lentul declin al Italiei, care din
centru tinde spre semiperiferie).
Tarile Romane in aceasta perioada sunt reduse la rolul de periferie a Imperiului Otoman,
devenit si el o periferie a Sistemului Mondial. La 1821 Tarile Romane sunt o periferie a
unei periferii.

2)Securitatea geopolitica (termenul - pun pariu impropriu - imi apartine).
Adica vulnerabilitatea zonei la dominatia externa. Si nu este vorba doar de dominatia
politica. Dominatia politica se imbina intotdeauna cu exploatarea economica .
Si din acest punct de vedere stam prost. Din cele mai vechi timpuri. Suntem expusi
invaziilor de stepa, primii “serviti”, ultimii “clienti”.
Sa nu uitam ca pe aici a inceput presiunea migratoare care a dus la abandonarea Daciei
Romane si pana la urma la prabusirea Imperiului Roman. Si in continuare am
“beneficiat” din plin de alani, avari, bulgari, unguri, pecenegi, cumani terminand cu
tatarii. Ultima incursiune tatareasca este de pe la 1770. Iar locul lor este luat imediat de
rusi.... si chiar daca este o diferenta intre tatari si armata rusa, ocuparea teritoriului si
impunerea intretinerii armatei pe lungi perioade de timp s-ar putea sa fie mai costisitoare
chiar decat “shopingul” tatarasc...
Nereusind sa–si asigure securitatea, zona este astfel secatuita de resursele ei in beneficul
altora.

5. Cuvant despre Romania, si nu numai

Romania, cu tot respectul, este victima unei perceptii gresite: mitul tarii bogate. Asta au
invatat stramosii nostri si noi o repetam cu obstinatie, visand sa emigram in tari cu
adevarat bogate. Adevarul a fost sintetizat de Adrian Severin: tara bogata in resurse
sarace.
Fata de majoritatea tarilor europene Romania dispune de mai multe resurse naturale.
Suficiente pentru a trezi apetiturile altora, insuficiente pentru a trai doar din exploatarea
lor si aceasta exploatare sa genereze bogatie in tara.
Avem petrol dar in cantitati insuficiente fata de nevoile noastre actuale. Destul insa
pentru a atrage atentia altora. Care atentie s-a concretizat in presiuni asupra guvernelor
romanesti in anii 20. Sau sa trezeasca apetitul german. Masina de razboi hitlerista s-a
bazat pe petrolul romanesc. Dar operatiunea aeropurtata din Creta – o splendida victorie a
parasutistilor germani – a consumat 8 luni din productia Romaniei. Asa ca nemtii au tras
concluzia: fara alte operatiuni aeropuratate! Insa petrolul ne-a atras in valtoarea
razboiului (un amanunt uitat deseori).
Avem gaze naturale. Dar importam o treime din consum.
Avem carbune. De calitate mediocra spre proasta.
Avem minereuri diverse. Insa insuficiente pentru o societate moderna.
Avem chiar si aur si argint, dar insuficient sa putem concura cu Klondike sau Tombstone
(ma rog Tombstone s-a epuizat. Dar cantitatea extrasa din Tombstone era uriasa). O
paranteza istorica: daca ar fi fost mai mult aur si argint poate ca Principatul autonom al
Transilvaniei ar fi devenit un centru de putere important in Europa, caci principii Bethlem
numai de ambitii nu erau lipsiti. Mai degraba le-au lipsit banii (adica cantitatile de aur si
argint) care sa le permita armatele de mercenari necesare pentru a castiga o pondere mai
mare in razboiul de 30 de ani sau Polonia. Cum am zis ambitii aveau, idei aveau,
mijloacele insa…
Singurul mineral pe care il avem din belsug este sarea. Insa anii trecuti am importat sare
din Turcia (sare de evaporare, obtinuta din apa marii).
Avem lemn. Dar putem concura cu Siberia sau Canada?!
Se spune despre exporturile antebelice de grau. Nu se spune care razboi. Sa va spun eu :
primul! caci dupa 1918 explodeaza graul argentinan si canadian. Ca ala american era la
putere de pe la 1880. Si uitam cu obstinatie de graul rus si ucrainean (am fost la Odesa.
Frumos oras! Au o opera splendida. Cam totul cladit pe export agricol, mai ales de grau).
Deci ar fi cazul sa abandonam mitul tarii bogate. Avem cate ceva, mai mult decat altii,
dar insuficient.

Dar, daca privim cu atentie statisticele economice o sa observam ceva care ar putea parea
socant: tarile bogate prin dotare naturala (minerale, dotari agrare) sunt in general tari
sarace. Ah, da sunt si exceptii notabile: SUA (o tara foarte bogata si prin dotare naturala),
Canada, Australia. Dar tarile bogate prin dotare naturala sunt in general tari sarace:
Brazilia, Argentina, Congo. Nici Rusia nu e chiar bogata.
Este aici o mica enigma aparenta. Unii vor incerca sa raspunda prin argumente rasiale
(germanism, anglo-saxoni) sau religioase (catolicism). Va recomand din Wilkpedia
Occident si Ramanerea in urma a Europei de Est, foarte frumoase texte de propaganda si
credinta pura, dar care ignora si deformeaza realitatea istorica. Seamana nitel cu
socialismul romantic si gnoza – este destul sa stii adevarul si sa vrei. Si ignora brutal
realitatea Americii Latine. Sau succesul Japoniei si al Coreii de Sud. Sau nu explica cum
se face ca in secolul XVII Olanda surclaseaza Italia de Nord (pana atunci Italia de Nord
era culminatia dezvoltarii civilizatiei europene).
Deci sa mergem la datele primare: tari bogate in resurse naturale sunt sarace si tari
nedotate sunt bogate (cu exceptiile de rigoare). Paradoxal? Numai aparent .
Popoarele din tarile sarace prin dotare naturala si-au facut rost de cele necesare din tarile
care aveau, fie prin forta fie prin alte mijloace. Acele alte mijloace au fost fie servicii dar
mai ales prin industrie (aici se inteleg si productia mestesugareasca si manufacturiera).
Fiind constranse de lipsa de mijloace a trebuit sa-si dramuiasca resursele naturale, uzand
de inteligenta si inventivitate. Si de comert.
Sa dezvolt cu exemple istorice. La inceput normanzii au recurs la violenta. Iar
excedentele obtinute prin jaf le-au reciclat in comert (Furau sa zicem vite. Nu le puteau
duce pana in Scandinavia sau Danemarca. Asa ca le vindeau pentru stofe, argint, vin pe
care le puteau transporta pana acasa). La un moment dat forta lor de expansiune a fost
oprita (cred ca se exagereaza rolul crestinarii lor. Sa nu uitam ca nefericitul Harold
saxonul distrusese o armata de normanzi inainte de lupta fatala cu Wilhelm bastardul. Si
la data aia normanzii nu fusesera crestinati. A nu se confunda Northmenii cu les
Normands). Si expansiunea violenta fiind oprita s-au “reciclat” – pescuit, minerit,
productie de gudron, intrand in circuital comercial baltic. Care circuit apare cam in
aceeasi epoca. Interesanta coincidenta, nu?
Sau olandezii. Si-au “scos” tara de sub ape. Harnic popor. Dar poate nu au avut ce face?
Ca tot din zona aia, a Olandei, plecasera saxonii care au ocupat Anglia britonilor
romanizati. Insa dupa 1000 se pare ca nu mai aveau ce face. Decat sa-si “scoata” tara din
ape, sa teasa stofe din lana importata din Anglia si sa le vanda italienilor… Si in secolul
XIV Tarile de jos sunt urbanizate la circa 50 %! Iar pe la 1600 se hranesc cu graul
polonez important prin Danzig.
Dar pofta vine mancand si dezvoltarea creaza nevoi noi. Pentru aceste noi nevoi unii
negustori se indreapta spre Rusia. Care traia bine mersi si nu-i pasa de altii. Numai ca
Rusia de atunci nu-i Rusia de astazi. Printre altele nu avea nici aur, nici argint. In Rusia
de atunci platile se faceau in blanuri. Si unii aveau prea multe blanuri. Si blana atrage
moliile. Nu si argintul. Asa ca… negustorii au bagat argint si au obtinut blanurile si
cheresteaua dorite. Si apoi ii vor ademeni pe rusi cu stofe fine. Cu arme de foc. Cu
ceasuri. Cu alte cele, inclusiv calesti pentru boieri. Si Rusia cea bogata se indatoreaza (nu
uitati!) pentru multe chestii de care nu avea nevoie. Ma rog a fost si unul Piotr care ii
iubea pe nemti si olandezi si a vrut sa-i imite. In stil rusesc, ca naiba stie pe cati morti
este construita splendoarea Sankt Petersburgului (a nu se uita ca a avut un mare rol, dar a
inceput cu perucile Petiusa asta).
Ce am povestit mai sus este un circuit economic. Circuitul Marii Baltice, in care marii
castigatori au fost olandezii. …care nici pamant nu aveau. De aia l-au scos din mare si au
facut multe altele, fata de rusi care nu doreau decat argintul (ca restul aveau din plin)..

Bogatia se construieste pe un circuit economic si bogat nu-i cel care are de la
Dumnezeu ci ala care poate sa-l convinga pe cel avut ca are nevoie de caleasca.
Dar un circuit comercial nu dezvolta doar bogatie ci si ordine. Un sistem. De jos in sus
(Piotr a inceput invers). Si depinde unde te plasezi in sistem – la intrare (materii prime)
sau la iesire. La coada vacii sau angrosist de cascaval.

Iar istorie. Europa a fost lipsita de metale pretioase (erau, dar insuficiente). Si toti au luat
masuri sa retina aurul si argintul pe teritoriul lor (Colbert nu a fost singular ci doar cel
mai sistematic). Exista o exceptie notabila: comertul cu India. Indienii nu doreau
marfurile europenilor. Nici macar vinurile. Insa europenii doreau multe din India. Si
indienii nu acceptau decat aur. India a fost poreclita “mormantul aurului”. Si se pare ca
oricat aur au scos englezii din India, balanta a ramas in favoare Indiei.
Si in secolul XVIII mai apre o exceptie: China. Care nu dorea decat argint. Si europenii
doreau cu nesat portelanuri, matasuri si ceai. Noroc cu razboaiele opiumului ca si asa
englezii aveau probleme cu gasitul argintului…

Ei si acu sa ne intoarcem la oile noastre… tara bogata inclusiv in oi (candva). Pe vremea
stramosilor nostri, cand s-a zis aceasta, strainii ce vizitau Tarile Romanesti ziceau “tara
bogata!” si evaluau bogatia. Dar si bogatia potentiala. Fiindca neamtul (in general erau
nemti) aprecia mai ales bogatia potentiala adica ce valoare ar fi avut daca ar fi fost
organizata in sistem nemtesc (care in vremea aia era inferior sistemului englez sau
olandez). Evaluau pamamanturile libere si se gandeau la ferme. Ei vedeau turmele si le
evaluau in taleri pe piata din Dresda sau Danzig. O lista mult mai detaliata se gaseste in
Descriptio Moldaviae.
Partea proasta este insa ca avutia era o bogatie potentiala, fiindca lipsea ceva esential:
piata!! Si cand am zis piata am zis bani.
Si in afara de aceestea de mai sus otomanii au pretentii in crestere, dupa cum urmeaza:
In secolul XVIII tributul Moldovei creste de la 65.000 de taleri la 260.000, al Tarii
Romanesti de la 260.000 la 300.000. La care se adaugau peschesurile, bacsisurile.
La care se adauga mucarerul - cel mic pentru confirmarea anuala a domniei si cel mare
pentru cea trienala. Si pe la 1750 se mai adauga geaigea, o noua taxa si astfel se
estimeaza ca la 1772 obligatiile Tarii Romanesti fata de poarta se ridicau la 650.000 de
taleri. Si in plus prestatiile in natura: de la mari cantitati de grau, turme de berbeci,
heghelii, mari cantitati de unt sau miere. Care furnituri trebuiau transportate de partea
romana… plus oameni de corvoada pentru armata. Sau cereri de mii de seceratori pentru
holdele din Dobrogea…
Si scuze, ma repet, in afara acestor mari prelevari monetare otomane turcii au instituit si
un monopol comercial. La preturile lor. Si cu moneda lor. Care moneda (aspru) era cam
inflationista, continand putin argint (vedeti si cazul Spaniei in secolul XVII si monezile ei
de billon). Iar acest monopol poate a fost mai distrugator decat prelevarile directe.
Aceasta lipsa de bani, bani moneda, face ca situatia mjoritatii populatiei sa fie
ingrozitoare. Marturii straine din epoca povestesc despre simple bordeie in care vatra este
doar o groapa in pamant. De cele mai multe ori cea mai importanta posesiune din bordei
este doar un cazan. O saracie lucie, sub nivelul termenului mizerie. O populatie terorizata
de agentii fiscali. Simplul zvon al apropierii taxidarilor pune lumea pe fuga ca si
apropierea tatarilor. Prin 1840 Mihalache Sturdza, domn al Moldovei (mare snapan, om
cultivat, interesat de cultura, cel care a creat Academia Mihaileana) descrie astfel situatia
normala a taranului moldovean: mananca mamaliga, bea apa cu otet, paine carne si vin
consuma doar la sarbatori si este exploatat pana la extrem astfel incat nici o acumulare nu
este posibila (vedeti si Dinicu Golescu). Si totusi in timpul lui Mihalache situatia se
imbunatise in oaresicare masura fata de 30 de ani inainte.
La sfarsitul secolului XVIII situatia “normala” a taranului era asa de “infloritoare” incat
acestia fugeau in orasele raia (Giurgiu, Braila, Galati) sa poata trai mai bine. Caci sub
directa stapanire turceasca situatia era mai buna…
Si poate se poate vorbi si de o rarire a populatiei – totusi am unele retineri in a accepta
cifrele sustinute de unu Stokes (vezi mai jos ) care este convins ca pe la 1750 in
principatele romane (Muntenia+Moldova) populatia nu depasea jumatea de milion? (la
1750 Moldova cuprindea intreaga Bucovina si parte a Moldovei de peste Prut! Parte
fiindca sudul si Hotinul erau raiale turcesti) si cam in contradictie cu enormele sume de
bani scoase din tara…
Si sa mai detaliem. In secolul XVIII odata cu instalarea domnilor fanarioti, creste foarte
mult numarul strainilor care patrund in Tarile Romane. Nu este vorba de xenofobie ci de
faptul ca acestia “exportau” multe venituri in Fanar pentru a-si asigura familiile si
viitorul.
Si in acelasi timp balcanicii ocupa pozitii in orase – negustori (in special grecii),
gradinarit (in special bulgarii) sau macar de arnauti (vocatie albaneza precum este politia
pentru irlandezii din SUA).
Si a mai crescut numarul manastirlor “inchinate”, asa cum am zis s-a ajuns ca o treime
din pamanturile tarilor sa fie “inchinate”. Adica alti bani care ies din tara.
Asa ca de ce sa te omori cu productia? Sa ingrasi turcii? Pe gratis?! Sau sa aiba ce jefui
tatarii? Si vremurile erau tulburi – cate mari case boieresti din secolele XVII–XVIII sunt
in picioare? Credeti ca marii boieri stateau in cocioabe? Asa ca banii cam lipseau,
prisosul se baga in “scule” si “odoare” (bijuterii). Cand Dudescu se duce la Paris are
problema sa gaseasca bani, isi vinde bijuteriile si isi amaneteaza mosiile si.. saraceste. Ca
era el bogat, dar era bogat ca-n Tara Romaneasca: mosii, clacasi, robi, vite (poate va zice
ceva? De exemplu Argentina..) si bijuterii. Bani prea putini.
Iar in conditiile acestei saracii lucii orice dezvoltare este stopata. Nu este vorba doar de
un “dat genetic” sau lipsa unor calitati “morale” sau determinism religios, este vorba pur
si simplu de lipsa banilor. Lipsa banilor care face ca productia de marfuri sa devina
inutila. Si productia de marfuri s-ar fi putut deazvolta daca ar fi existat cerere solvabila,
adica piata. Dovada stau diferitele utilaje hidraulice prezente in muzeul tehnicii sau in
muzee etnografice: roti de apa de diverse tipuri (inclusiv cea cu facaie care este o turbina
Pelton avant Pelton) care puneau in miscare mori (nu numai pentru cereale!) ci si piue
(ciocane care bateau postavul), vartejuri pentru facut pasla… Sigur nu este chiar
tehnologie moderna, insa inainte de revolutia industriala lemnul era baza utilajelor chiar
si-n Olanda. Chiar si in aceste conditii defavorabile se observa progrese: in Muntenia si
Moldova numarul mestesugurilor atestate documentar sporesc in orase de la 20 la 38 si
83, iar in sate de la 11 la 13 si la 55. Pe la 1800 sunt inregistrate in Bucuresti 36 de bresle
la Iasi 24. Pe la 1820 numarul breslelor creste la 40, respectiv 32. Catagrafia
moldoveneasca de la 1772 da aproape 200 de mestesuguri diferite (Dinu C Giurascu,
Istoria ilustrata a Romanilor, 1981). Este un progres, insa de mici dimensiuni si slab si sa
nu uitam ca secolul XVIII este secolul in care Occidentul cunoaste marele avant care
deschide revolutia industriala si il plaseaza indiscutabil in fruntea Sistemului Mondial. Si
asa cum zicea un personaj al lui Lewis trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc – luati cazul
Italiei de Nord, care nu a “alergat” destul de iute si isi incepe relativul declin (ma repet,
Nordul Italiei a fost cea mai dezvolatata zona a Europei de pe la 1100 pana in secolul
XVII. De unde au provenit lombarzii de pe Lombard Street, contabilitatea dubla,
renasterea, opera, sapunul si furculita).

De fapt secolul XVIII a fost secolul cel mai rau pentru Tarile Romanesti. Diversele
iesiri monetare – fie cu titlu de datorii reglementate fata de poarta, fie bacsisuri
diverse inclusiv pentru cumpararea domniei , trimiteri banesti la manstiri straine
sau la familii -, alte prelevari otomane combinate cu monopolul turcesc al cometului
si in conjunctie cu razboiaele diverse si pagubele produse au facut ca in acest secol
nu numai sa nu se poata face nici o investitie ci a dus la consumare a substantei
economice a tarii. Aici as mai spune ceva ca ilustrare. Pana pe la 1770 Oltenia era
zona cea mai bogata a Tarii Romesti. Insa o prima lovitura a fost data de razboaiele
austro-turce. La un moment dat Oltenia a fost ocupata de austrieci (nemti cu coada,
coada de la haine, nu de drac). Pana la urma turcii au prevalat si Oltenia a revenit
Tarii Romanesti. Numai ca atunci Oltenia a cunoscut invazia si distrugerea (de
obicei rezervata Munteniei). Ceva mai tarziu Pasvante Chiorul, pasa rebel, incepe
excursii de “shoping” prin Oltenia si o pustiieste. Cam de atunci cula (deja
existenta) devine casa tip boiereasca in Oltenia. O stiti? La parter o singura usa
solida, nici o fereastra. La primul etaj ferestre mici. Aprope ambrazuri. La ultimul
etaj balcon de piatra de jur imprejur, de fapt pentru aparare. O casa de refugiu,
buna pentru a te salva din fata unei bande in trecere. Nu in fata unei unitati militare
care dispune macar de o singura piesa de artilerie, chiar modesta.
Si aici trebuie sa fac o observatie foarte importanta: orasele, pardon targurile erau
slab dezvoltate, slab populate si activitatile lor normale tineau mai mult de ceva
negustorie si activitati administrativ-fiscale. Adica erau un slab motor al activitatii
economice. Iar buna parte din populatia oraseneasca era, scuzati, neromaneasca.
Negustorii greci si alti balcanici conduceau de multe ori jocurile economice.
Sa nu uitam in epoca “ruman” definea situatia servila .
Si se impune sa trag aici o prima concluzie: prima si cea mai importanta cauza de
stagnare seculara a fost data de fragilitatea pozitiei geografice, ce am denumit cu un
termen impropriu Securitatea Geopolitica. Zona find una de contact a fost supusa
unor mari presiuni exterene carora nu le-a facut fata. Nu romanii ci Imperiul Roman.
Si nici imperiul Bizantin – care s-a retras din Dobrogea pe la 670, fiindca a fost silit. Si
nici regatul ungar nu s-a simtit mai bine sub socul mongol. Si apoi au aparut
otomanii. Ca o paranteza: si in Occident in secolele V-IX insecuritatea geopolitica a
avut consecinte negative in planul dezvoltarii si ma refer la invaziile germanice
(inclusiv francii), la impactul invaziei musulmane, la raidurile normande si maghiare.
Occidentul catolic incepe o lenta ascensiune dupa ce forta de soc normanda si cea
maghiara se pierd. Adica prin preajma anului 1000. Insa in zona noastra mai dureaza
250 de ani si pot sustine ca acest soc a durat 1000 de ani – de dinainte de retragerea
aureliana pana dupa Marea Invazie Mongola.
Derivata din aceasta a urmat a doua cauza majora: circuitul economic de care
depindeam traditional a fost deviat fie pe ruta Novgorod - Kiev – Bizant, fie pe ruta
Venetia - Saint Bernard - Baltica. Si mai tarziu prin interventia otomana punctele
favorizate (porturile) au scapat controlului zonei. Si in final prin monopolul comercial
instituit de otomani Tarile Romane au fost practic excluse din circuit. Adica au ramas
fara piata externa. Ceea ce a facut ca si piata interna sa fie subdezvolatata. Ori fara
piata dezvoltarea este stopata.

Pe acest fundal vine pacea de la Adrianopol Monopolul otoman este abolit si la Braila
apar agenti englezi (greci) “inarmati” cu lire sterline de aur de ramane celebru cantecelu
cu “la noi la Braila, la tanti Elvira usor se castiga lira“ (tanti tinea un bordel si lira sterlina
circula liber la Braila). Si acesti agenti cer grau. Pana atunci agricultura moldo-valaha era
orientata mai mult spre cresterea vitelor, dar acum se schimba directia. Uite d’aia
Regulamentul Organic devine regulamentul muncii de claca… si cam nimeni nu observa
ca, poate, suntem in situatia nefericta si unica (?) a celei de-a treia Serbii (Braudel a
lansat termenul de a doua serbie (iobagie) pentru secolul XVII-XVIII in regiunile baltice
si parti ale Imperiului Habsburg. Adica in aceasta epoca obligatiile feudale s-au ingreunat
in aceste regiuni ca urmare a cererii crescute de cereale panificabile. Cerere provocata de
olandezi in primul rand – olandezii ajunsesera sa manace si din import. Asa ca feudalii
din aceste zone au intensificat exploatarea. Insa acum vine partea hazlie: marele magnat
polonez, care poate intretine regimente particulare, era agent comercial al agentilor din
Danzing care erau agentii olandezilor. Asa funcitiona deja Sistemul Mondial. Si asa
functioneaza si acum.

V-am zis sa nu uitati exemplul rus? Ca rusii au si ei un rol in tarisoarele astea. Nu numai
cu pacea de la Adrianopol si Kiselev. Rusii au dus nu stiu cate razboaie pe aici (alt motiv
de saracie) si poate ca stiti ca s-a incheiat si o pace la Bucuresti (1812). Da, da pacea asta
a premers cu 20 de ani Adrianopolul… Numai ca boierimea romana in secolul XVIII traia
in mod oriental – vesminte, muzica, obiecte de uz cotidian. Si apar ofiteri rusi frantuziti si
ingroziti: vai nu aveti scaune?! Ne asezam turceste pe sofa? Vai nu aveti clavir ??! Le mai
datoram si pasiunea pentru Franta (caraghioz, nu?).
Si la 1830 o parte a boierimii doreste haine nemtesti (ocidentale). Iar tinerele boieroaice,
toate, vor rochii de la Paris (un june bine de pe la 1840 avea nevoie de vreo 6 fracuri si
20 de perechi de manusi pe an. Atunci o juna de spatar cate rochii necesita?! Se sparie
gandul!!). Si toti, si modernistii cu joben si traditionalistii cu islac prefera confortul
trasurilor vieneze. Pe la 1850 pianul devine cvasiobligatoriu intr-o casa cu pretentii de
bogatie. Sa fie sa se vada!
Si pentru toate acestea este nevoie de negustori. Negustori nu prea erau. Nu-i nimic,
importam! Si in mare viteza intre 1830 si 1900 Romania mica se doteaza si cu o
populatie de noi imigranti in jur de 0,5 milioane ce se stabileste in orase si in special in
Moldova si se dovedeste foarte utila ca intermediara intre comertul austriac (nitel mai
tarziu si cel german) si Romania (cu sens unic!) si foarte utila in spolierea taranimii si
ajutand si la rotunjirea pungii latifundiarilor. De exemplu la granita Bucovnei, un
mare boier, poate Sturza, inainte de 1850 a infiintzat tirgusorul
Mihaileni si a adus evrei si le-a dat loc de case, ca sa faca comert..
Tirgusorul ii aducea venit mult mai mare pe falcia de pamint decit
restul mosiilor sale.
De aici dateaza si asa numita “problema evreiasca” din Romania. Scuzele mele, oricat as
vrea nu pot eluda “problema evereiasca” daca vorbesc despre dezvoltarea capitalista a
Romaniei. Si trebuie sa vorbesc despre dezvoltarea capitalista daca vorbesc despre
ramanerea in urma a Romaniei. Fiindca aici este clenciul: ramanerea in urma a Romaniei
este legata de intarziata aparitie a capitalismului in Romania si directia lui de dezvoltare.
Iar “problema evreiasca” este urmare a dezvoltarii tarzii si cam in sila a capitalismului in
Romania. Fiindca evreii au constituit in buna parte “clasa” mijlocie a societatii romanesti
de dupa 1830.
Din Neoliberalismul de Zeletin sunt in masura sa va ofer niste cifre. Imi permit sa vi le
ofer „impachetate” in paragrafele din care fac parte.
Primul paragraf:
„Si in adevar, de la 1829 incoace sunt doua mijloace dupa care putem sa urmarim
intarirea relatiilor noastre cu Apusul: a) cresterea neincetata a importului si b) invazia tot
mai puternica de straini la orase.
Caci este in toata puterea cuvantului o invazie. Cu bun temei Radu Rosetti a asemanat
aceasta navala a strainilor in orasele noastre cu asaltul aventurierilor in California, in
cautarea minelor de aur. Iata cateva din numeroasele date adunate de acest scriitor cu
privire la miscarea celor mai numerosi dintre straini, evreii, La 1820 Iasii aveau 4 mii de
evrei, la 1831 acest numar se ridica la 17 mii, la 1838 la 29 mii, la 1859 la 31 mii, la
1899 la 39 mii, In acest an populatia totala a Iasului este de 78 mii asa ca romanii sunt
in minoritate. Bucurestii aveau in 1831 2 mii de evrei, la 1831 numarul se ridica la 3
mii la 1860 la 6 mii , la 1899 la 43 mii.”

Observati mai ales progresia din Bucuresti. Numai emigrarea poate motiva o astfel de
crestere in cazul speciei umane. Ar fi greu de sustinut si pentru Iasi alta motivatie.

Ce se oculteaza in mod voit este aparitia asa-zisei probleme evreiesti in Romania si se
trece sub tacere ca intre anii 1830-1880 a avut loc o puternica emigratie evreiasca dinspre
imperiul Habsburg in Tarile Romane, mai ales in Moldova. In acesta epoca numarul
populatiei evreiesti din Romania mica trece de pe la 20.000 la vreo 300.000, toti acesti
emigranti stabilindu-se de preferinta in targuri si orase. Si sa nu va inchipuiti ca erau
purtatori ai unei culturi si civilizatii superioare. Mai degraba marea majoritate a acestor
emigranti din Galitia erau la fel de alergici la sapun si igiena ca si populatia majoritara,
convietuind la fel de armonios cu paduchii ca si taranul roman din acea vreme. Si nici sa
nu va inchipuiti ca aveau namol de bani, ci erau in general niste sarantoci zdrentarosi si
jegosi. Dar aveau un avantaj: erau intermediarii (reprezenantii daca vreti) negustorilor
mai asezati din Austria si prin ei au patruns in Tarile Romane marfurile austriece si
creditul austriac. Si uite asa jumatate din boierimea moldoveana a ajuns creditoare fata de
unii dintre emigranti. Astia au devenit negustori bogati. Restul s-au facut croitori, primii
din zona care stiau sa croiasca o haina dupa canonul occidental, baiesi, carciumari si
altele asisderea ducand in general o viata sordida in consonanta cu noroiul de pe ulitele
bantuite de porcii vecinilor crestini. Dar sa nu uit: la un moment dat, prin 1850-1855
croitorii din Bucuresti (care erau obisnuiti numa cu moda fanariota) s-au plins la domnie
ca noii veniti nu luau ucenici paminteni ci numa emigranti de acelasi neam cu ei (al
noilor veniti). Deci domnii emigranti duceau o politica de discriminare fata de bastinasi!
Va place? Iar aceasta politica facea sa creasca afluxul de emigranti, astfel incat mai tarziu
guvernul Romaniei (mici) a fost nevoit sa introduca o lege care sa ceara ca numarul
emigrantlor sa nu depaseasca o treime din nr total de lucratori ai unui stabiliment
industrial. Si mai sunt nevoit sa observ ca spre 1890 acesti emigranti constituiau
majoritatea lucratorilor industriali din orase si targuri si primul nucleu socialist proletar –
ca Nadejde erau socialisti, da nu proletari.
Toate ar fi fost cum ar fi fost, daca Romania nu ar fi fost o tara agrara inapoiata, cu o
agricultura extensiva lipsita de tehnicile mai inaintate ale epocii. Dar fiindca Romania era
cum era, afluxul de emigranti a dus la unele distorsiuni sociale – nu aveam un Far West in
care sa plecam si sa impuscam indieni ca sa le luam paminturile. Sau mai pe sleau acesti
emigrani constituiau o povara in plus pentru taranime. Ca sa nu mai zic ca unii dintre
emigranti erau agenti de prima mana ai mosierilor in spolierea satelor.
Binenteles ca domnii mosieri, inclusiv cei din Junimea, nu recunosteau nici picati cu
ceara asa ceva ci frumusel dadeau vina pe strainii de neam si credinta. Hai sa nu uitam ca
taranii din Flaminzi in 1907 subarendau pamintul de la agentii lui Fischer care arenda nu
stiu cate mosii de la crestinii, harnicii si patrihotii boieri moloveni. Si ca oricum bunii
crestini din Grecia nu erau mai breji odata ajunsi arendasi.
Dar, revenind asupra impactului unei mari mase de emigranti intr-o tara care de abia
trecea de la modul de productie agrar-feudal la cel capitalist-agrar. Dom’le populatia se
inmultea. Aia locala vreau sa zic. Ca sa mearga in orase si sa-si caute loc de munca nu
prea mai putea: emigrantii tineau targurile si orasele! Ca sa emigreze in America, de unde
bani? Asa ca se inghesuia la sate intr-o agricultura extensiva care scadea randamentul si
crestea exploatarea. Pe la 1900 densitatea populatiei agrare in Romania mica era de cca
50 locuitori la kilometrul patrat, o densitate care in Europa de Vest nu se mai intalnise
dupa Marea Ciuma, o densitate similara unor state asiatice. Care densitate repet ducea la
o agricultura de tip extensiv. Asa ca inerent, in afara faptului ca erau de alt neam si
religie, iata un motiv in plus de resentimente. Si uite asa ajungem la momentul in care AC
Cuza tipa: fratilor, pierim! Si de aici si un filon autohton al antisemitismului: lupta pentru
resurse de existenta in cel mai maltsusian sens sau daca vreti s-o luam marxist
exploatarea de clasa era dublata in unele cazuri si de cea cu conotatie etnic-religioasa.
Asa ca clasa conducatoare in loc sa-si vada vina care ii apartinea in toata tarasenia,
prefera sa dea vina pe mozaicul culpabil numai in parte (ca destui dintre ei erau saraci ca
vai de mama lor, ca puteau zice si ei “ca tot ii merge ca racul”).
Dar, fiindca tara era cum era si votul cenzitar era vot cenzitar mai incepea inca o
problema: acordarea drepturilor politice acestei emigratii (adicatele incetatenirea lor) ar fi
dus la aparitia unui parlament cu aspect ciudat – mai tineti minte greco-bulgarimea
nepoata lul Traian? Pai astia ar fi fost juma din parlament (ma refer la aia cu nas subtire si
la aia cu ceafa groasa!). Pai credeti ca clasa conducatoare era altruista?! Asa ca au zis: nix
impamintenire! Si fiindca se parlisera deja – cel putin in Moldova – au mai zis:
necrestinii nu pot sa se stabileasca in zona rurala! Si nu pot dobandi imobile rurale (pai
taranul saracit sa fie nevoit sa-si vanda pamintul boierului, nuuu … altuia). Credeti ca au
facut-o din prejudecata? Xenofobie ?Aiurea-n tramvai! Banii vorbeau!!! Pai la un
moment dat, Marghiloman a explicat pe sleau: dom’le pana cand este sistemul asta de
vot, voi nu puteti fi incetateniti! Bagand la cap (ca prosti nu sunt) evreii au devenit cei
mai ferventi sustinatori ai votului universal – si apoi au beneficiat deschizind iute
carciumi in sate, dar daca nu erau ei erau altii, asa ca propagarea etilismului pare a fi
opera mozaica doar la prima vedere. Au ei destule pacate ca tot omu’), au vandut destula
bautura falsificata dar n-au complotat sau n-au complotat mai mult decat patura
conducatoare. Care patura conducatoare s-a facur vinovata de intinderea alcoolismului la
sate dupa G. Soutzo si Radu Rosetti . “Spre a-si mari veniturile ei intemeiau pe mosiile
lor targuri evreiesti a caror indeletnicire era tinerea de carciumi si velnite. Asfel boierii n-
au stiut sovai, pentru meschine castiguri banesti, sa surpe insasi temeliile existentei
noatre ca rasa, inlesnind propagarea alcolismului in sanul populatiei. Fapta lor e cu atat
mai trista cu cat relatiile calatorilor straini la noi, in timpul vechiului regim, ne spun ca
taranul roman este destul de sobru “ (St Zeletin, Neoliberalismul. Inclus “relatiile
calatorilor straini” in loc de relatarile). A se observa insa ca totusi, castigurile banesti nu
erau chiar meschine, dimpotriva. Si ca rachiul (contrafacut!) a fost prima marfa adresata
marii mase (nu numai la noi, iar in Anglia acelei vremi opiul era mai la indemana decat
“clasicul” gin al alcolismului din secolulul precedent – din aceasta cauza Marx a zis
“opiu pentru popor” si nu schnaps sau gin).
Care patura conducatoare nu prea reusea sa se desprinda din cele mai proaste naravuri
feudale. Interesata in general doar de cheltuieli somptuoase, de plimbari la Paris si care se
“sincronizau” doar la nivel de joben si crinolina aceasta patura conducatoare “nationala” ,
“crestina”, “pamanteana” se interesa doar de banii pe care ii putea cheltui in scopuri futile
si nu se ocaupa de minime investitii in domeniile lor agricole. Constatin Stere “alinta”
agricultura practicata pe mosiile verilor sai numind-o “de tip african”. “Normalul”
agiculturii “de performanta” de pe latifundiile care asigurau exportul de grau al
“granrului Europei” consta in inchirierea la un pret cat mai mare al pogonului de teren.
Taranul urma sa asigure cu mijloacele lui (vitele lui, plugul lui, grapa lui) lucrarea
pamantului. Si de multe ori impartirea recoltei se facea in asa fel incat taranul sa ia cat
mai putin. Si la o adica taranul era constrans manu militari sa-si execute obligatiile
contractuale (insa bacanul falit nu intra in puscarie, nu era constrans la munca cu
jandarmul). Mosia romana, la 1900, era de multe ori mai subdezvoltata decat o estancia,
fiindca era lipsita de mijloace proprii de productie. Iar taranul nu putea sa asigure o
agricultura dezvoltata, sa investeasca. Mosierul care ar fi avut mijloacele necesare pentru
investitii, vite de soi, masini agricole (seceratorile dateaza totusi de pe la 1850, treieratul
mecanic tot de atunci insa la noi se obisnuia secera si imblaciul) isi delapida banii pe lux.
O alta dovada a inapoierii noastre: carul cu boi! In Occidentul spre care ne uitam cu jind,
boul, ca mijloc de tractiune agricola a fost abandonat cam de mult in favoarea calului
greu (stiti voi percheronii de exemplu) care are un randament mai bun. De fapt prima
mare desprindere occidentala s-a datorat plugului greu atelat de cai grei, aparuta in zona
Ile de France in jurul anului 1000. Si de loc intamplator, imediat dupa acest progres prima
catedrala gotica apare in Ile de France: abatia Saint Denis construita de abatele Surger
(plugul greu atelat de cai grei cu hamuri cu chinga la piept a asigurat surplusul de
alimente necesar pentru muncitorii de la catedrala). Si acest progres se intinde in
Occident atragand defrisarea padurilor, noi terenuri agricole, surplusuri si avantul
“secolului catedralelor” si mai putin mediatizata inceperea unei vieti urbane, comert,
constructia oraselor, primariilor si auxiliar castelelor. In privinta aceasta la 1950 aveam o
intaziere de 6 sau 9 secole fata de vest. Trebuie sa mentionez ca in timpul lui Cuza s-a
facut o reforma agrara importanta (care a motivat si secularizarea averilor manastiresti).
Insa din cauza inapoierii generale a Romaniei Mici efectele acestei reforme au fost
reduse. Desi s-a incercat sa fie favorizate elementele cele mai bogate ale satelor -
“fruntasii” – nu s-au obtinut ferme burgheze ca in Vest. Doua au fost motivele – lipsa
unei piete accesibile producatorului modest si deferirea mostenirii catre toti succesorii.

Ce-i drept o parte a clasei conducatoare a fost mai dispusa sa se modernizeze si sa nu-si
reduca modernismul la portul redignotei si la cravata. Este vorba despre liberali . Acestia
au mers spre comert (Ion Constantin Bratianu a mers pana acolo incat pe la 1848 s-a
inscris in catagrafie ca negustor), finante si spre industrie. Pe la 1880 s-a dat si o lege de
sprijinire a industriei. Insa cam tot de atunci dateaza si masurile pompieristice, aiurea. De
exemplu s-a dorit ca franghiile sa fie facute in Romania (dorinta fireasca: nu necesita
investii prea mari, nu implica o tehnologie prea complexa, nu avea nevoie de o mana de
lucru prea calificata) macar pentru ca canepa este un produs normal al unei tari
eminamente agricole, nu? Ntz. Canepa se importa din … Transilvania (parte din
Imperiului Habsburg). Si nu prea s-a facut nici un demers pentru obtinerea canepii
locale. Vi se pare ceva cunoscut?
Au mai facut si o Banca Nationala (Da, Banca Nationala a fost creatie liberala si privata.
Avea drept de emisiune). Insa crearea Banca Nationale s-a lovit si de unele dificultati sa
zicem subiective. Deranja capitalurile austriece preponderente in zona si deranja teribil de
mult camatarii locali. Fiindca acesti camatari erau pana atunci “finanta” si cam unica
“institutie” de credit iar aparitia unei banci i-ar fi plasat intr-un rol secundar si zone mai
putin profitabile.Unii dintre acesti camatari – destui dar nu toti – erau evrei. Cam de aici
izvoraste si rezerva Partidului Liberal fata de capitalul evreiesc. Insa Banca Nationala a
permis creditarea intreprinzatorilor romani, a afacerilor din Romania si controlul lor. Si
conducerea bancii, asa – numita “Oculta” era un instrument de disciplinare a membrilor
partidului zisa si “disciplina cascavalului”. Asta nu impiedica ca unii liberali sa aiba
puternice conexiuni cu capitalul stain – de exemplu liberalii din familia Stirbey erau
devotati intereselor englezesti dar nu dezinteresat ci din amor sincer pentru lira sterlina
(cea mai puternica moneda din vremea aia, unica din aur de 22 carate).
Un alt motiv de neintelegeri intre liberali si evrei a fost pozitia acestora din urma de
reprezenatnti ai capitalului austiac si apoi ai celui german. Si fiind reprezentanti ai
capitalului strain ii serveau interesele, inclusiv cele privind difuzarea marfurilor austro-
germane si o oaresce opozitie fata de industria locala. Nu este vorba de antisemitism
ideologic (fie el motivat religios fie rasial) ci pur si simplu de interese economice
contrare. Fiindca evreii nu au fost intreprinzatori industriali. Ce-i drept in anii 20-30 a
fost exceptia Max Auschnit, mare industrias legat de industria grea, promotor uneori a
unui modernism a outrance chiar bizar pentru tara noastra (am auzit ca in 1938-1939
contabilitatea centrala a firmelor lui Auschnit se facea cu masini elecromecanice de calcul
care utilizau cartele perforate!) si care cu toate pacatele sale (inerente si zonei si epocii)
poate fi considerat un adevarat capitalist si mare industrias national. De data aceasta el
depasise pe liberali… Dar cu o floare… Si oricum exista concurenta economica. Azi este
uitata pe nedrept marea cerere a lui Catavencu: Sa avem si noi falitii nostri!!! Finndca
falitii nu prea erau romani. Romanii nu prea aveau ocazia sa fie faliti (adica sa fie
comercianti sau antreperenori)..
Si in ultimii ani ai secolului XIX isi face aparitia industria petroliera, care se dezvolta
rapid mai ales in ce priveste capacitatile de extractie. Inca un exemplu al importantei
pietei. Extragerea petrolului era o indeletnicire veche in zona, iInsa pana la aparitia
gazului lampant cererea de petrol era redusa, fiind folosit ocazional ca unguent contra
unor boli de piele, impermeabilizarea ciubotelor si la gresarea rotilor de caruta.

Dar in general eforturile liberalilor spre modernizare si dezvoltare economica au fost
incununate de rezultate submediocre, fiind minate de baza economica precara: o
agricultura inapoiata tehnic, cu randamente mici, cu puternice influente latifundiare (ca sa
nu zic cvasi feudale) in care dezvoltarea capitalista era franata. Avand drept corolar o
suprapolatie agrara care ducea la o agricultura extensiva si asigura o mana de lucru
pletorica si ieftina pentru latifundii si ingaduia marilor proprietari sa nu modernizeze
productia. Ceea ce in ultima instanta restrangea relatiile capitaliste la o parte mica a
societatii… si care a fost si unul din motivele rascoalei de la 1907, ultima jaquerie
europeana .

Aici trebuie sa pomenesc de faptul ca dezvoltarea capitalista induce intotdeauna
rezistenta in societate. Si cu cat o societate este mai ramasa in urma ca atat aceste
rezistente sunt mai mari. In special din partea clasei conducatoare care se vede
deposedata treptat de proprietati, venituri si statut. La fel s-a petrecut si la noi. Clasa
mosiereasca, in general conservatoare, a adoptat doua moduri de rezistenta: politica si
culturala.
A) Rezistenta politica , incercand sa franeze deposedarea lor de privilegii,
conservatorii au reusit sa obtina “Legea Contractelor Agrare” care ii permitea
constrangerea prin forta a taranimii la executarea muncilor agrare .

O nota originala apare in cartea “Originile inapoierii in Europa de Est” ,
editata in 2004 de Corint dupa originalul aparut in 1989 sub egida lui The
Regents of University of California , coordonata Daniel Chirot. Vorbind despre
Romania o belea marxista Gale Stokes, profesor la Universitatea Rice din
Houston care totusi aproape se ridica ridica la nivelul de emancipare
ideologica a istoricilor romani din anii 80 (!!!) , aduce o acuza interesanta
“clasei de mijloc” romanesti din perioada 1860-1930 creditand presupusa
“clasa de mijloc” cu un nivel de machiavelism si previziune care i-ar face
cinste daca ar fi reale si o banuie in schimb de prea mare si inteleapta ticalosie.
Stokes sustine ca zisa clasa de mijloc a manevrat in 1864 astfel incat sa
introduca neoiobagia pentru ca apoi dand inapoi in fata potentialului
revolutionar al taranimii a desfiintat mosierimea prin impartirea pamantului,
DAR fara sa asigure prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si
independenta materiala a taranimii. Intereesanta opinie. Numai ca Gale a
ouat ideea asta omitand opinia marxistilor romani care sustineau ca reforma
agrara din 1921 s-a facut pentu a introduce si relatiile capitaliste si a crea o
baza burgheza in tara. Aici as putea nota ca americanul incurca nitel datele
problemei si incurca realitatile romanesti ale secolelor XIX si XX, poate sub
impresia maoismului la moda printre intelectualii vestici. Trebuie sa observ ca
presupusa “clasa de mijloc” romaneasca din anul 1860 era foarte redusa
numeric si avea o influenta minora in treburile tarii. Liberalii, presupusii
reprezentanti ai clasei de mijloc erau in cea mai mare parte mosieri sau de
provenienta boiereasca ( adica mosiile erau pierdute, poate la stos, si ei traiau
din activitati liberale sau din functii administrative). Si de multe ori deciziile lor
politice trebuia sa tina cont de rezistenta conservatorilor, foarte puternici si
influent . Majoritatea targovetilor erau cantonati in activitati marunte, nu prea
lucrative, iar sistemul de vot cenzitar favoriza membrii colegiului I, mari
mosieri. Asa ca aparitia “neoiobagiei” nu se datoreaza “clasei de mijloc”
machiavelice ci pur si simplu este un “aranjament” comun practicat de toti
latifundiarii din intreaga lume (de exemplu cam tot cu acelasi sistem s-au
“descurcat” si marii plantatori din Sudul SUA) cand a trebuit sa gaseasca un
substitut al muncii aservite. Si sistemul gen neoiobagist este el insusi un
impediment al dezvoltarii capitaliste. De altfel Lucretiu Patrascanu face o
afirmatie interesanta : la 1907 cele mai puternice miscari taranesti au avut loc
exact in zonele in care in mediul rural aparusesra primele elemente burgheze
agrare. In mod voalat Constantin Stere sustine exact aceeasi opinie ( in
romanul sau in Preajma Revolutiei un personaj, taran insarit este cel mai
revoltat din sat, fiindca nu poate cumpara pamant de la “sarantoci”). Si mai
observ ca presupusa “clasa de mijloc” la 1860 era in buna parte alogena si o
buna parte din cea alogena era compusa din evrei care nu aveau drept de vot,
care nu puteau lua decizii politice si care aveau mai degraba interese contrare
latifundiarilor. De altfel termenul de neoiobagie apartine lui Dobrogeanu-
Gherea ( Solomon Katz ) , membru al clasei de mijloc… care era ostil
neoiobagiei. Iar restul de acuze aduse de Stokes privind reforma agrara care nu
ar fi adus prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si independenta
materiala a taranimii arata si neintelegere, si necunoastere si mult idealism…
si o doza mare de rea credinta – caci daca intr-adevar nu a adus multa
prosperitate, a asigurat o evolutie si independenta materiala taranimii. Si
pentru prima data in epoca moderna si o oaresce capacitate de a influenta
decizia politica.

Tot in planul rezistentei politice s-a situat si sistemul electoral cenzitar, care in prima lui
forma – cu 4 colegii - ducea la situatii cel putin bizare – in nu mai stiu ce judet din Sudul
Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad – care au fost reintoarse Moldovei dupa razboiul
Crimeii) colegiul I avea un singur membru. Care era si unicul candidat si unicul alegator
si ghiciti cine era ales… A doua forma a sistemulu cenzitar a anulat bizarerii ca cea mai
de sus, insa colegiul I cam avea painea si cutitul… Un amanunt azi uitat: senatorii se
alegeau in orase dupa “punga” alegatorilor. Asa ca la 1914 dupa numarul de senatori
primele 3 orase erau: Bucuresti, Iasi si… Botosani! Da, Botosani – unde am facut armata
si pot sa va spun ca inca mai erau multe – chiar prea multe - case boieresti, mari, cu peron
pentru trasura. Cand le-am vazut mi-am zis d’aia din Flamanzi si Stanilesti a inceput
vapaia!!
In afara de acestea a fost si legea Imobilelor Rurale, prin care se interzicea achizitionarea
proprietatilor rurale de catre “necrestini”. Adica de evrei. Nu in consideratia lor de evrei
si cetateni straini (in general supusi austrieci sau rusi) ci din cauza datoriilor enorme pe
care mosierii le contractasera fata de evrei. Adica isi pastrau proprietatile, chiar grevate
de datorii si cu venituri diminuate, prin evitarea executarii silite. Si in mod accesoriu isi
asigurau cvasimonopolul achiztionarii pamanturilor taranilor indatorati. Iar carciumarii
evrei erau bine veniti pe mosii, dar in calitate de chiriasi nu de proprietari ai carciumilor.
Sa ne intelegem nu este xenofobia motivul ci egoismul de clasa (situatia taranului roman
“crestin” si “pamantean” era si mai proasta decat a evreului “necrestin” si strain).
Si nu in ultimul rand opozitia fata de nationalizare a evreilor. Care opozitie trebuia sa
asigure aplicarea stricta a legii Imobilelor Rurale si prezervarea pozitiilor politice
conservatoare (prea multi dintre evrei ar fi fost incadrati in colegiul 2, ar fi sporit numarul
celor alesi din acest colegiu, si atunci ar fi scazut influenta colegiului I in care
predominau conservatorii) .

Trebuie sa amintesc in legatura cu impamantenirea evreilor ca interzicerea
incetatenirii pentru necrestini in prima forma din1864 nu era antievreiasca
prin definitie. Era un obicei mai vechi ai Tarilor Romane si “beneficarii”
vizati de primele restrictii erau turcii. Desi in mod traditional Moldova si
Muntenia erau tolerante religios intr-o masura mult mai mare decat alte
tari europene din aceiasi epoca si permiteau si alte culte sau dizidente
persecutate de Inchizitie, pe aici nu cunosteau decat focul iadului in
picturile infatisand Judeacta de Apoi (de exemplu orasul Husi pastreaza
numele husitilor care s-au refugiat in Moldova – si va atrag atentia ca
husitii erau considerati eretici buni de arsi pe rug in Occident) exista o
singura exceptie: erau interzise moscheile. Asta ca sa impiedice stabilirea
turcilor in teritoriu. Ca negustorii si reprezentantii turci sa fie siliti sa se
intoarca din cand in cand in teritoriile propriu zis otomane. Si mai amintesc
ca in Divanul Adhoc au fost si proteste ale unor tarani moldoveni din zona
Bacaului care erau in mod traditional catolici. Dupa 1877 cand turcii din
Dobrogea au obtinut (prin tratat) cetatenia romana evreii au fost singurii
“beneficiari”. Insa considerentele erau de ordin economic nu religioase sau
etnice… Considerentele unei clase aristocratice decazute care isi apara
privilegiile cu disperare (de fapt in Moldova evreii au cam terminat
boierimea pana spre 1880. Nu in calitate de evrei ci in calitate de creditori
– fie comercianti de crinoline sau clavire fie de camatari).
Tot in aceasta materie as observa ca pana la 1864 interesul scazut al
majoritatii evreilor de a obtine impamantenirea. Erau in general cetateni
austrieci iar pricinile lor erau judecate de consulii austrieci . Dupa ce a fost
abolita legislatia consulara incetatenirea a devenit dezirabila .
Business at usual din partea celor care mentineau taranii intr-o mizerie ingrozitoare.

B) Rezistenta culturala. Oricat de bizar ar parea aceasta a fost cea mai eficienta si care
se resimte pana astazi. Aceasta rezistenta prin cultura la modernizarea economica a dus la
o “sincronizare” la nivelul literar – artistic cu negarea sincronizarii sociale si economice.
Poate fi redusa la celebra formula “forma fara fond” care la inceput a fost folosita ca
arma de lupta ideologica impotriva capitalismului romanesc, respingerea lui si
respingerea modernizarii sociale si economice. Si care a dat bazele culturii romane (zisa
“cultura critica” pana prin 1930). Adica Junimea (si marea triada Eminescu – Caragiale
-Maiorescu fara de care cultura noastra n-ar mai fi) Si cum radacina acesteia a fost
romantismul (germanic) si de aici ne ramane un paseism de cele mai multe ori pagubos si
exaltarea “eroului” neinteles de societate, a societatii care isi reneaga “geniul”, obsesia
“geniului pustiu” si Poetul (sau azi Criticul) ca expresie suprema aeroului de geniu, opus
societatii ignare, inculte si asa mai departe. Pentru o mai buna informare va recomand
Neoliberalismul lui Stefan Zeletin (de la el am aflat si eu). Stefan Zeletin defineste astfel
de atitudini drept “reactiune agrara”. Si o alta urmare – exaltarea unui trecut agrar,
bucolic, a romanasului sus la munte la izvor, ideea ca sufletului romanului ii corespund
numai coada sapei si a vacii si ca destinul sau e ori la coasa ori la catedra si in nici un caz
in industrie, stiinta, comert (caz in care ar fi “dezumanizat” si ar trebui “reabilitati”,
“reumanizati” ca sa fie scosi din starea deterioritata de “halfingi”, Sa va dau un exemplu
– ma rog nesemnificativ? – gasit pe “forumul celui mai puternic ziar noncomunist”: <
Cum este posibil ca Romania ,tara membra a Uniunii Europene sa nu aiba nici o politica
de reintegrare sociala si profesionala a tuturor paduchiosilor fosti sclavi din lagarele de
munca comuniste, numite combinate?> Si <Sa nu uitam ca-n tara orasele au fost distruse
odata cu aducerea fortei de munca taranesti in combinatele si fabricile comuniste, sa nu
uitam ca vinovati de comportamente dusmanoase, necivilizate, distructive la orase sunt
marlanii romani> < invatati cu hotia din combinatele comuniste, nu cu munca cinstita si
grea a campului.> in opozitie cu < taranii adevarati, oameni legati de pamant, civilizati
si cu mult bun simt, nu au fost dezumanizati de comunisti. Ei au ramas neclintiti in
gospodariile lor si asa vor ramane pentru totdeauna>. Poate exemplul este
nereprezentativ insa aparitia lui libera pe un forum romanesc este semnificativa. Cum am
spus sincronizarea dorita de acestia este doar la nivel de garderoba si consum, doar pentru
o fractiune a rezidentilor perceputi ca superiori. Aceasta “sincronizare” doar pentru unii
doreste de fapt prezervarea secularei inapoieri a Romaniei si are efecte si mai curioase.
Voi reveni la acest subiect.

Deci , in preajma anului 1914 societatea romanesca suferea de handicapuri istorice ,
seculare si deja de cateva decenii se confrunta cu rezistenta elementelor
conservatoare, anticapitaliste. Iar aceasta rezistenta imbraca deja forme ideologice
care dominand cultural s-au extins si pana azi.
In 1914 Romania Mica era subordonata economic, furnizoare de produse agricole
cu valoare adaugata relativ scazuta, tributara importurilor in ce priveste marfurile
cu valoare adaugata ridicata. Era de facto o periferie economica a sistemului
mondial modern, handicapata de o agriculutura inapoiata, de o structura
economica cu puternice ramasite feudale, cu o economie dominata de agenti ai
capitalului strain. Sa nu ne amagim ca moneda nationala era leul de aur, echivalent
ca valoare cu francul elvetian. Fiindca leul facea parte din Uniunea Latina si ca
atare moneda avea aceiasi acoperire in aur cu francul francez, belgian, elvetian si
lira italiana (pe asta o stiati? Lira italiana! Ce valoare avea lira italiana in 1988
comparativ cu francul belgian sa nu zic cel elvetian? ) . Insa ce diferea era cantitatea
de moneda aflata la dispozitia populatiei – de 5 ori mai mica decat in cazul Belgiei.
Trebuie insa sa spun ca se facusera progrese. Mari tinand cont de la ce incepuse.
Liberalii reusisera sa faca Banca Nationala, mijloc excelent de a finata dezvoltarea
tarii. Aparuse si Casa de Economii si Consemnatiuni. Caile ferate erau in
constructie, cu ingineri romani. Portul Constanta lua deja locul Brailei si Sulinei.
Liberalii incepusera sa puna bazele industriei romanesti. Ce-i drept slabe si putin
importante, in genral vizand prelucrarea produselor agricole (faina, zahar), hartie si
tesaturi. Sa recunostem insa ca cel putin productia de zahar beneficia de mari
avantaje de stat, piata interna fiind protejata si deci impunand preturi mari. Mai
mari decat cele de la export, asa incat prin zona Dobrogei aparusera contrabandistii
de zahar: aduceau din Bulgaria zahar romanesc si-l revindeau. In Romania.
Romania Mica avea 2 Universitati, o Scola de Poduri si Sosele, o Facultate de
Medicina, o Facultate de Farmacie, Facultate de Medicina Veterinara.
Dar toate acestea aveau si un pret social ridicat. In 1913 in timpul celui de-al doilea
razboi balcanic maiorul Ion I.C.Bratianu – la baza inginer de poduri, ocupatia
obisnuielnica politician liberal sef de partid si intermitent (da’ des) prim ministru - a
avut neplacerea sa observe ca starea economica a taranului bulgar era superioara
celei a taranului roman. De fapt taranul roman avea cea mai proasta stare din zona.
Adica baza politicii economice era tot cea din epoca lui Dinicu Golescu: arde-l pe
taran! Ca d’aia e taran!! Iar aceasta constanta isi are pretul ei in inapoiere (taranul
nu este activ pe piata. Deci capacitatea pietei este scazuta si are ca urmare scaderea
capacitatii de dezvoltare). Si in paralel cu aceasta se dezvolta “cultura critica” a
reactiunii agrare care devine cultura dominanta .
O mentiune pentru orase. Orasele incep sa se dezvolte si incep sa fie un motor al
dezvoltarii. Insa populatia urbana este redusa ca proportie, activiatile economice
productive neagrare se situeaza enorm in sfera artizanatului. “Cultura critica”
depreciaza orasul coonsiderandu-l un loc al prabusirii morale si al pierzaniei. Si
cum o buna parte din populatia oraselor era de origine etnica neromaneasca
“cultura critica” il privea ca pe ceva strain traditiei si “adevaratelor valori
romanesti”. (Orasul romanesc, fiindca altfel corifeii acesti culturi adorau Parisul,
Berlinul, Roma si riscau sa considere Viena mai mult ca o statie in drumul spre
Europa. Delicioasa ipocrizie).

O a doua concluzie partiala : dupa pacea de la Adrianopol Tarile Romane au acces din
nou la piata. Sunt integrate in circuite economice sau mai bine zis in Sistemul
Mondial. Intregrarea lor se face insa la un nivel economic inferior. Foste periferii ale
unei periferii nici nu puteau sa ceara mai mult. Dar si aceasta integrare “joasa”
aduce beneficiile pietei si incepe o lenta si grea dezvoltare, grevata la inceput de
existenta muncii servile. Dar si asa asistam la inceputul unei dezvoltari a pietei locale
si modestele ei beneficii.
6. Transilvania – particularitati si asemanari

Transilvania fata de Tara Romaneasca si Moldova pare a fi caz aparte. Doar partial.
In primul rand fiindca Transilvania a fost intotdeauna strans legata de Tara Romaneasca si
Moldova, formand un spatiu economic relativ coerent. De exemplu in transhumanta
pastorilor. Intre 7 septembrie si 13 decembrie 1833, nummai prin vadul de la Piua Pietrei
trec Dunarea in Dobrogea 10.029 ciobani din Transilvania cu 221.927 de oi si miei,
28.682 capre si iezi, 1.779 cai si 264 magari. In 1831 sosesc din Transilvania, in pasumile
montane ale Tarii Romanesti “la varatec” 730. 151 oi si jmiei, 116.056 noateni si
berbeci, 25.017 capre si iezi, turme conduse de 4.217 ciobani (Dinu C Giurascu, Istoria
Ilustrata a Romanilor p 191 )

De altfel buna parte din dezvoltarea oraselor sasesti Brasov si Sibiu se baza pe legaturile
economice cu Tara Romenasca ce era un debuseu pentru mestesugarii acestora.
Apoi se pare ca Transilvania a fost zona cea mai dens populata – din motive obiective,
geografia ei o facea mai putin expusa atacurilor din Est. Ultima mare invazie estica in
Trasnilvania este Marea Invazie Mongola. Apoi fiindca in secolele X- XV zona de deal
era zona preferata si cea mai proprice asezarilor umane (in intreaga Europa nu numai in
zona Romaniei) prin varietatea resurselor oferite. Iar podisul transilvan ofera o zona
deluroasa mai mare decat cea din Tara Romaneasca si Moldova. Asa ca Transilvania a
plecat cu un atu – densitatea populatiei mai mare care favorizeaza o dezvoltare mai
marcata. Si sa nu uitam ca sute de ani singura cetate romaneasca a fost Alba Iulia. Alba
de la zidurile de piatra (Bielai Gorod, adica Balgrad) cenusii opuse palisadelor de lemn
care dupa ceva timp deveneau negre (si palisadele de lemn erau cam regula in sec VIII-
XII ). Si Iulia de pare de la un Iuliu care a stapanit cetatea si zona (sau tinand cont de
“fantezia” onomastica a epocii mai multi Iuliu. Fiindca pe vremea aia un Ion era fiul lui
Ion, nepot de Ion, stranepot de Ion si-si boteza fiul… Ion, fie ca era vorba de un Ion
roman sau protoroman sau un Jean, Giani, Johan sau Janos . Iar prin zona ardeleana n-ar
fi deloc de mirare ca un Janos fiu de Janos sa aiba un strabun Ion sau Johan de la care sa i
se traga numele. Caz comun in intreaga Europa).
Si apoi a intervenit expansiunea arpadiana (asta dupa ce un Otto i-a mai potolit pe unguri
dezvatandu-i sa mai mearga la “shoping” in vest platind cu sabia – apropos cuvantul
sabie este de origine ungara, inclus la sabre ). Ca pe la 841 ungurii si-au intins
“shopingul” pana la Reims! Si in Lohengrin la un moment dat se zice vechea rugaciune a
Germaniei: si fereste-ne pe noi de sagetile unguresti!!). Si avand expansiunea spre Vest
interzisa de urmasii carolingienilor s-au orientat spre Estul apropiat, mai putin organizat –
adica mai putin organizat ca formatii statale suficient de puternice sa ridice armate
sufiecient de mari. Oricum expansiunea arpadiana s-a bizuit si pe sabie si pe
compromisuri, casatorii si angajamente incalcate.
Insa ungurii deja se aflau sub influenta germanica. Nu ma refer la catolicism sau numai la
catolicism ci sub influenta civilizatiei si culturii occidentale. Fata de inaintasii lor
imediati, unguri pur sange calareti de stepa nealterati de europenism, regii poststefanieni
aflasera utilitatea oraselor (alta decat jefuirea lor). Asa ca in Transilvania au adus
colonisti germanici – saxoni, adica sasi dar se pare ca astia veneau dinspre Flandra de mai
tarziu, care sa construiasca o retea de orase. Si le-au construit. Chiar si Clujul (Clusium) a
fost la origine un oras german. De fapt se pare ca, cu exceptia Albei Iulia (Gyulafehenvar
adicatelea Orasul Alb a lui Iuliu), toate orasele vechi ardelene sunt la origine germane (ca
si orasele unguresti din Ungaria. Pst sa nu zicem prea tare ca se supara. Nu nemtii.)
Acesti germani sunt cei care pun bazele oraselor si breslelor… si care in unele orase vor
disparea prin maghiarizare. Si de aici un avans al Transilvaniei din punct de vedere al
dezvoltarii. Insa trebuie sa spun ceva: Tarile Romensti erau foarte importante pentru
comertul acestor orase. O buna parte din prosperitatea lor se datora acestui comert .
Ma rog exista si o reciproca. Postul catolic avand dezlegare cvasipermanenta la peste era
o binecuvantare pentru pescarii din Moldova - Petru Rares era zis si Maja, de la plasa de
pescuit - isi intemeiase buna stare pe baza acestui comert. (Nimic exceptional , cateva
decenii mai tarziu si mai la Vest pescarii de cod englezi – anglicani adica eretici! –
toastau pentru papa si 4 fahrtingi pe livra. Fiindca papa impunea postul si postul le
asigura desfacerea.. codului. Cea mai proasta afacere pentru acesti protestanti ar fi fost ca
zonele lor de comert sa fi devenit… protestante).
Asa ca in zona teritoriului nostru national de azi Transilvania era centrul. Dar nu uitati ca
era totusi subordonata Regatului Ungar si ca zisul regat era in legatura mai stransa cu
Europa Centrala… Fiindca poti fi centru pentru unii si in acelasi timp sa fii periferia
altora…
Apoi in perioada principatului autonom Transilvania a fost mai protejata de incursiuni
turco-tatare. Nu au lipsit dar au fost mai putine. Si au avut de platit tributuri si peschesuri
mult mai mici (ce-i drept grofii nu se indeseau sa-si cumpere domnia ca boierii
extracarpatici, ce-i a lor e a lor) ce a fost in avantajul Transilvaniei.
Iar cucerirea habsburga a adus intrarea Transilaviei si intr-un alt circuit economic. Ce-i
drept nu unul de prima mana, poate nici secundar dar unul mai prosper decat ramolitul
circuit otoman din secolul XVIII. Si sa nu mai zic fara jecmanirea generala provocata de
un monopol comercial bazat pe o moneda inflationista si preturi impuse (in jos).
Repet situatia Transilvaniei e roza numai privita in comparatie cu Tarile Romane. Fiindca
Transilvania a fost integrata ca periferie a Imperiului, care comparat cu alte tari nu era
chiar pe roze. Si din Voivodul Tiganilor (nuvela nu opereta): parca in Salaj era zicala
comic amara ca desi comitatul a oferit imparatului 10.000 de boi ca proviant pentru
armata i s-a returnat un singur bou, comitele care nu prea a fost apreciat dupa cum se
vede. Cam asa stateau lucrurile.
Iar “civilizatia” si ordinea habsburga au fost caracterizate de Marx (scuze, da e o sursa
buna) ca inlocuirea jugului otoman din lemn cu unul de fier. Fiindca in prima miscare
fiscul habsburg a fost mai dur decat cel traditional transilvanean si nu-i scapa nimic. Ca
sa-l parafrazam pe Nastase, numara si oualele, nu numai gainile. Iar celebra carte funciara
(cea mai buna metoda de inregistrare funciara, cea mai sigura) isi justifica costurile
introducerii ei (mari) doar prin beneficiile fiscale care le aduce statului (si mai mari. A
fost introdusa prima oara in ducatul Milano pe la 1770 si intrarile au fost atat de
statisfacatoare incat Maria Tereza a zis ca merita sa-l extinda. Insa deja se intarise, avea
un stat centralizat si isi putea permite introducerea lui generala. In Turcia sultanuil ar fi
murit imediat ce ar fi avut asa o idee nenorocita, Ba nici Napoleon n-a avut taria s-o imite
desi era in goana permanenta dupa bani). Insa costurile imediate ale lui Ordnung au facut
ca multe sate de romani trasilvaneni sa se mute peste munte… Insa acest sistem dur
avea si avanatajele sale. Era previzibil, imuabil. Preferabil starii de vesnica incertitudine
din Tarile Romanesti unde ploua cu noi biruri si “sferturile” ajunsesera sa fie platite si de
6 ori pe an, iar “ruptoarea” s-a vazut imediat insotita de alte dari (“ruptoarea” – se
comasasera toate darile intr-una singura, mare si de aici “ruptoarea” ca te rupea cand o
plateai). Aceasta este si motivul starii mizerabile a taranimii romane de la inceputul
secolului XIX. Revedeti-l pe Dincu Golescu, capitolul “ado banii”. Sistemul era dur dar
nu descurajant – caci in Tara Romaneasca cel putin taranul era jupuit de orice ban si
orice bun ce ar fi putut fi valorificat si cand nu se gasea… era spanzurat de picioare si
afumat la foc de ardei sau era priponit sub o barna in plin soare sa fie mancat de muste si
tauni (Dinciu Golescu din nou).
Si imperiul nefiind in declin precum cel Otoman nu marea mereu darile. Si situatia fiind
stabila nici nobilimea oricat de rapace era nu vedea nici un motiv sa jupoaie turma caci
tunsul producea suficient si nu-si punea problema zilei de maine (adica fluiditatea politca
si administrativa din Tara Romaneasca si Moldova era de natura sa duca la o politica de
maximizare a profitului de moment si ignorare a investitiei).
Apoi in secolul XIX odata cu dezvoltarea industriala, interesele imperiului au dus si la o
dezvoltare in Transilvania. In afara traditionalelor centre mestesugaresti ale oraselor
sasesti se dezvolta si industrii – de exemplu Resita, Hunedoara. Ce-i drept insa
Transilvania era in general sursa de produse agrare pentru regiunile cele mai dezvoltate
ale imperiului si furnizor de materii prime pentru Ungaria.
Si mai trebuie sa fac o precizare, fiindca astazi unele lucruri se prefera sa fie uitate. in
Transilvania poporul roman era “tolerat”. Ceva precum algerienii in Algeria la 1860 daca
nu mai rau. Nu ma refer doar la politica de maghiarizare fortata (care era nitel mai veche.
Ca si nobilii romani ori au devenit nobili unguri – de exemplu Dragosestii din Mramures
care au dat primii domni moldoveni au devenit contii Dragffy – sau nu au mai fost
considerati nobili. Iar contele Banffy, marele sovin ungur care a dus politica de
maghiarizare cu mana de fier, era urmasul unui foarte roman Banu). La pozitia
economica, romanii nu puteau sa se stabileasca in orase. Ori orasele sunt centre
economice in care se strang si se invart banii. Adica pe sleau romanii erau tinuti in
situatie coloniala (de fapt asta si erau popor ocupat) si neputand sa se stabileasca in orase
erau exclusi ab initio si de la activitatile cele mai lucrative. Adica cum se zicea cateva
decenii in urma o situatie de apartheid.. Situatia si mai vizibila daca comparam nivelul
taranului roman din Ardeal si Banat si al taranului german din aceleasi zone (da, erau si
tarani germani, sasi sau svabi). Tranul german avea si alte debusee economice asa ca
starea lui materiala mai buna nu se explica doar prin diferente culturale.

7. Dupa Marea Unire

Poate cea mai importanta masura ce a urmat Marelui Razboi (asa se zicea pe atunci) a
fost reforma agrara din 1921. Care cu toate limitele sale (in mod traditional subliniate
gros de marxisti) a avut meritul de a lichida odata pentru totdeauna vechiul regim
economic si a facut ca relatiile capitaliste sa nu mai cunoasca rezistenta si concurenta.
Ca urmare a reformei s-au expropriat aproximativ 66,1% din totalul mosiilor de peste 100
ha. Prin aplicarea reformei agrare, 1,4 mil. de familii au primit 3,7 mil. ha de teren arabil,
la care se adaugau 2,7 mil. ha, reprezentand izlazurile comunale. Proprietatea mica
detinea marea majoritate a suprafetei tarii, circa 73,7%. (Istoria contemporana a
Romaniei (1918-2004) Prof. univ. dr. Ioan Scurtu)
A fost departe insa de a crea o baza burgheaza in sate. Nici nu ar fi putut fiindca
elementele agrare presupus burgheze din Regat (fruntasi, chiaburi, ziceti-le cum doriti)
nu aveau cum sa fie burgheze (tot asa cum un Tanase Scatiu putea ajunge latifundiar dar
in nici un caz boier). Fiindca le lipsea in primul rand puterea economica (totusi pamantul
nu era suficient de mult) cat si din faptul ca in general erau doar niste tarani mai bogati,
Elemntele burgheze rurale au continuat sa fie in general carciumarii si cativa ani mai
tarziu, spre 1930 apar primii burghezi agrari propriu zisi. Acesti burghezi rurali propriu
zisi erau fie elemente ale vechii clase mosieresti ce mai conservasera o “sfoara” de mosie
si au avut suficienta inteligenta si vointa sa-si exploateze proprietatea intr-un mod mai
putin traditional (adica s-au interesat de metode mai moderne, au facut ceva insvestitii si
s-au si diversificat in activitatile lor), fie descendenti de tarani cu educatie care au imbinat
profesia de “baza” (invatatori, profesori , diversi ipistati) cu exploatarea agricola dar si
indepartandu-se de practica agrara “traditionala’’ tinzand spre o agricultura mai intensiva
si mai diversificata .
Sa ne intelegm – eu nu consider ca un propietar agricol urbanizat care isi dadea pamantul
in parte facea parte din zona burgheziei agricole. Caci acesta de fapt urma metodele
traditionale ale vechiului regim.
In acelasi timp parte a vechilor mosieri a investit sumele obtinute ca despagubiri in
comert si mai ales in industrie. Fiindca marea masa de tarani proprietari (chiar daca mici
proprietari, cu pamant putin) incepeau sa constituie o masa de clienti cat de cat solvabili,
adica sa fie o piata. Acesta este marele merit al reformei agrare, oricate ii imputa criticii
ei. Iar unii critici de la dreapta observa ca primul rezultat al reformei a fost scaderea
cantitatii de grau si faina exportate, dat fiindca taranul nu era atat de interesat de
obtinerea excedentelor. Insa acesti apologeti ai latifundiei uita ca exportul se baza pe
restrangerea drastica (deloc voluntara) a consumului taranesc si nu pe o presupusa
superioritate de productie a marii proprietati latifundiare romanesti. Si ar trebui luat in
considerare ca productia agrara de la inceputul anilor 20 suferea de urmarile razboiului
(multe vite de tractiune lipsa, piederi umane mari care nu fusesera compensate inca de
noi generatii - adica copiii au mai trebuit sa creasca ca sa poata inlocui la munca un
barbat de 20-25 ani )… Si ce se omite in aceasta critica este ca taranul inca nu participa
prea mult pe piata in rol de consumator. Asa ca necesitatile sale de consum fiind
satisfacute nu avea rost sa caute un plus de productie ( fata de vechiul latifundiar care era
mereu dator ba pentru o noua trasura, o noua rochie, o noua excursie la Paris sau chiar o
datorie de onoare – asa se numeau datoriile la jocul de carti! – si cu veniturile nu numai
depasite dar si arvunite pe 2- 3 ani!!). Si adevarul este ca taranul din Regat de multe ori
avea nevoie de piata mai ales pentru banii de: fonciire (impozit), sare, petrol si chibrituri
(insa unii traditionalisti au ramas la amnar pana prin 50!). De multe ori panza era tesuta
in casa, hainele erau facute in casa, opinca la fel iar bocancul soldatesc era marfa de lux,
iar vara.. ei da, vara mersul descult era sport national. Fiindca sa fim cinstiti nimeni nu
munceste din placere – din placere pui flori in fata casei si nu te apuci sa prasesti nu stiu
cate pogoane de porumb. Ca sa aiba surplus omul trebuie sa aiba un motiv. Ori
constrangere (fizica ca-n feudalism, fiscala prin impozit) ori dorinta de a obtine un
produs, care sa fim sinceri rareori chiar necesar – de exemplu o… masina (echivalentul
social al trasurii din sec XIX care i-a indatorat pe boieri). Slaba dezvoltare a pietei
determina slaba dezvoltare a societatii. Si invers .
Mai tineti minte ca ceva mai sus am spus ca asa functioneaza Sistemul Mondial? Dintai
cere niste produse. Este important sa le gaseasca si nu se intereseaza prea mult de piata.
Dar odata ce o creaza Sistemul Mondial tinde s-o foloseasca. Adica sa o mareasca. Nu
uitati asta, fiindca este important. Fiindca Sistemul Mondial nu avea nevoie de latifundii,
latifundiile au disparut. Si nu numai ele. Se va ocupa de rest nitel mai tazriu (de fapt in
Rusia se ocupa deja. Pe noi ne-a terminat deja).
Dar vorbeam despre reforma agrara dupa Marea Unire si efectele ei in Regat. Acum sa
vedem si-n restul tarii.
Reforma agrara s-a facut si in Ardeal (datorita unui specific accidental in Banat nu prea a
avut loc, din lipsa de “obiect” al muncii). Aici chiar putem vorbi de existenta unui
burghezii rurale. Asa cum am zis Transilvania era conectata si la si intr-un alt circuit
economic. Si aici deja piata era mai dezvoltata si aparusera deja elemente agrare
burgheze. Din aceasta cauza aici efectele reformei nu au fost spectaculoase ca-n Regat..
Si data fiind situatia de apartheid indreptata impotriva romanilor burghezia romana era
mai degraba agrara, rurala. Insa era bine inchegata. De aici o importanta consecinta
politica: neintelegerea cu liberalii. Dincolo de acuzele de tendinte autoritatre ale
Bratienilor, “balcanism” samd era vorba de ciocnirea intereselor a doua burghezii. Si or fi
fost amndoua romanesti da’ branza-i pe bani. Iar Partidul National Roman nu dorea sa
imparta prajitura cu verisorii de peste munti care doreau nespus de mult o bucatica. Si
suportul mai degraba agrar al burgheziei romanesti ardelene o facea mai distanta de
liberalii regateni care doreau construirea unei industrii.
Asa ca acum observam si o urmare politica. Chiar daca Stokes sustine (de unde oare?) ca
reforma agrara nu ar fi asigurat prosperitatea clasei taranesti si posibila evolutie si
independenta materiala a taranimii (cam dificil) ea a fost suficenta sa asigure o autonomie
politica taranimii. Si in Romania Mare a aparut o miscare politica agrariana. De altfel
partide agrariene infloreau si in Balcani si in Polonia si Ungaria. In ce priveste situatia
noastra partidul agrarian era in mod necesar ostil liberalilor din motive extrem de
practice: producatorul agrar dorea marfuri la preturi acceptabile pentru el. Insa industria
locala aflata intr-o stare incipienta nu putea sa le puna la dispozitie la calitatea si pretul
dorit. Dar concurenta straina putea. Industria nationala avea nevoie de protectie, care
protectie era platita de producatorul agrar. Ostilitatea agrariana fata de industria locala a
mers atat de departe incat s-a preferat sa se importe pana si antetrenurile tunurilor (niste
carute mai dichiste) de la Skoda. As observa ca in afara bacsisurilor si a idosincraziei fata
de industrie, obisnunta de a privi Cehia ca furnizor industrial poate sa fi contat si ea (si
asta in detrimentul chiar al Ardealului care prin uzina din Cugir putea asigura macar
partial necesarul de armament de infanterie, pusti mitraliera si mitraliere inclusiv).
Insa epoca de dupa Marea Unire a fost si una de industrializare. Nu ma refer doar la
aportul industrial al Ardealului – mai dezvoltat si in aceasta privinta. Numarul
“stabilimentelor” (expresie inca folosita curent) industriale creste in ritm vertiginos si in
Regat. Apar si nu numai in sectoarele liberale traditionale, ci si in pielarie (Dermata,
Mociornita) si metalurgice. Iar cele deja existente se maresc. Explicactia acestei atractii
spre industrialism este data de rata de profituri mai mari si capitalul existent .
De unde acesti bani pentru proiecte industriale ?
Partial din banii de despagubiri platiti latifundiarilor expropiati in urma reformei agrare.
Insa, mai ales din “inginerii” financiare, specula de razboi si furt curat. Caci Stefan
Zeletin scrie ca primul razboi mondial a dat burgheziei romane ocazia neasteptata de a-si
jefui propria tara. De aici si acumularea de venituri (de provenienta penala) care au fost
reciclate in industrie…
Si apar si primele mari afaceri legate de industria grea din Regat – de exemplu Malaxa. Si
o adevarata pasiune pentru aeronautica – pai in anii 30 erau in Romania: Societatea de
Exploatri Tehnice (SET) si ICAR in Bucuresti si IAR in Ardeal. IAR la inceput a fost
afacere privata dar statul a prelat 60% din capital si a facut marea uzina de la Brasov. A
fost o intelegre de acest fel si cu SET care nu s-a finalizat din cauza inceperii razboiului
(trebuia sa se construiasca o uzina noua, moderna la Bacau. Unde mai tarziu prin anii 70
a fost construita o uzina de reparatii aviatice).. Oricum, multe din aceste afaceri
depindeau de comenzile de stat – fie militare, fie ale cailor ferate (locomotivele). In
domeniul cailor ferate avem frumoasa reusita a automotorului aerodinamic Malaxa din
anul 1938 (care si in 1960 era cel mai modern mijloc de transport feroviar rpmanesc).
Se dezvolta la noi dimenisuni industria extractiva si mai ales cea petroliera. Insa dorinta
liberalilor de a pastra in exclusivitate pentru cetatenii romani (pe sleau mai ales pentru
ei!) resursele minerale ale tarii au dus la presiuni internationale. Presiunile internationale
primesc satisfactie in timpul guvernarii taraniste care modifica Legea Minelor.
Dezvoltarea industriei romanesti pare a fi vertiginoasa daca uitam nivelul de la care s-a
pornit. Si in aceasta perioada asistam la o prima industrializare aparand industria electrica
care cunoaste o crestere de– 429,4% , iar cea chimica – 320% .
In manualul profesorului Iona Scurtu gasesc niste date interesante care sa fiu cinstit ma
socheaza .: “In 1938, industria producatoare de mijloace de productie detinea o pondere
de circa 45%, iar cea producatoare de mijloace de consum – 54%. Ramurile neagricole
aveau o pondere de aprox. 51% in produsul social si de 41,7% in venitul national.
Aceasta arata limpede ca Romania incetase sa mai fie un stat agrar, devenind un stat
agrar-industrial.” Sunt in absoluta contradictie cu tot ce stiam (din familie, cunsocuti in
varsta, lecturi diverse. Asta dovedeste inca o data ca totusi Nicolae Ceausescu avea
dreptate sa se planga de ramanerea in urma a constiintei sociale, in acest caz a celei
“capitaliste” – am zis cand se plangea nu ca masurile luate de NC ar fi fost bune!
Masurile au fost proaste).

Si in paralel cu aceasta dezvoltare industriala incepe si o dezvoltare a sectorului imobiliar.
Toate acestea inseamna si locuri de munca si atragerea unei parti a populatiei agrare in
munca industriala. Chestiune extrem de importanta: pamantul nu este o reursa
extensibila. Si fiindca la noi proprietatea taraneasca nu era indivizibila, pamantul era
impartit intre toti copii in mod egal sau pe aproape. Si copii slava domnului taranii aveau
– cam singurul domeniu in care aveau - in exces. Asa ca urmasii fruntasului
improprietarit de Cuza riscau ca 40 de ani mai tarziu sa fie saraci lipiti. Si cam asta ar fi
fost si situatia improprietaritilor din 1921 (si a cam fost). Fiindca pe aici un taran care
avea 6-8 hectare era relativ instarit, insa cand mostenirea era impartita sa zicem de 6
copii… Iar acesti copii aveau alti copii. Scuze pentru didacticism dar in general la noi nu
se tine cont de aceasta problema. Dezvoltarea industriei dadea taranilor si posibilitatea de
a iesi din zona agrara. Si unii dintre tarani luasera deja obiceiul ca sa-si pastreze acasa
doar pe mezin (care urma sa mosteneasca tot pamantul) iar cei mari erau dati la ucenicie
sau uneori la scoala (dar mult mai rar). Era unica solutie la suprapopulatrea agrara care
motiva subdezvolatrea cronica a agriculturii incepand de la jumatatea secolului XIX.

Criza din 1928 a avut urmari importatante si la noi in tara, dar mai putin spectaculoase ca
in Vest. Unele intreprinderi industriale au dat faliment. Falimentul banciii Marmorosh
Blank a dus la prabusirea altora si la saracirea unei parti a clasei de mijloc.
Insa cel mai putin se ia in considerare impactul asupra populatiei agrare. Care s-a vazut si
ea saracita desi in general azi se considera ca”Moromete” avnd hambarul plin nu a
resimtit criza. Insa hamabarul plin nu-i asigura plata datoriilor la banci, camatari si a
fonciirii. Nu se tine cont ca cererea internationala a fost franata brusc – de exemplu in
SUA (mare producator de grau de pe la 1880, poate cel mai mare) graul era ars in
locomotive, ca sa se mentina pretul. Si mai ales producatorul agrar roman nu a mai putut
face fata concurentei straine pe piata internationala, unde URSS a dat o lovitura dura
exporand milioane de tone de grau la preturi insignifiante (desi in URSS erau zone in
care se murea de foame si se practica canibalismul) si concura cu graul american si cel
argentinian care beneficia de o productie mai moderna (tractoare, seceratori-legatori ,
samd). Deci taranul roman trebuia sa accepte preturi mai mici care ii inrautateau starea
economica.

Oricum ritmul rapid de dezvoltare industriala nu trebuie sa ne faca sa uitam ca Romania
Mare era – macar in mentalul colectiv - o tara “eminamente agrara” ( si asta uneori era
zisa cu o mandrie vecina cu tampenia) in care populatia agrara reprezenta 81,8%. Adica
suprapopulatie agrara. Si date fiind conditiile generale ale proprietatii agrare (proprietatea
medie era de 4,5 hectare) asta insemna o productivitate scazuta si ca satele nu constituiau
chiar o piata pentru industria locala. Si ca un corolar, o parte a taranimii nu participa la
piata, traia in limitele unei agriculturi de subzisteanta. Iar dezvoltarea industriala era in
contradictie cu interesele imediate ale producatorului agrar.
Ori aceasta a fost si unul din motivele dinamitarii sistemului democratic interbelic.
Lucretiu Patrascanu definea dictatura regala ca o dictatura a industriei grele. Fiindca
regele era sprijinit si sprijinea in primul rand industria grea in statu nascendi .

Potrivit “ recensamantului din 1930, populatia totala era de 18.057.028 locuitori, dintre
care: 71,9% romani, 7,9% unguri, 6,15% germani, 4% evrei, 3,2% ruteni si ucraineni,
2,3% rusi, 2% bulgari, 1,5% tigani, 0,9% turci, 0,6% gagauzi, si alte minoritati, in
procente mult mai mici. Sporul natural fiind de 35 la 1 000 de locuitori, Romania se
afla pe primul loc in Europa.
Repartizarea demografica dupa mediile de locuire cuprindea 77,78% din populatie in
mediul rural, respectiv 22% in cel urban. Interesant este faptul ca la sfarsitul perioadei
interbelice, ponderea populatiei rurale a crescut la 81,8%, datorita ratei de natalitate mult
mai sporite in aceasta zona.” (Scurtu)

Si fiindca am supus ca populatia agrara reprezenta 81 % sa ma refer si la populatia
oraseneasca. Tot din Neoliberalism:

“Dupa razboi populatia oraselor de seama ale Romaniei Mari se infactisa in chipul
urmator:
Populatie totala Romani Straini

Bucuresti 472 mii 356 mii 64 mii
Iasi 94 mii 56 mii 35 mii
Cluj 83 mii 28 mii 10 mii
Timisoara 82 mii 15 mii 8 mii
Cernauti 92 mii 12 mii 43 mii
Chisinau 135 mii 40 mii 62 mii

Trebuie sa relevam insa ca populatia romana de la orase este inferioara nu numai ca
numar, ci si ca situatie materiala. Astfel, romanii locuiesc de obicei la periferie, in vreme
ce la centru se inalta palatele comertului si industriei straine.
Cea mai numeroasa populatie oraseneasca straina se afla in Bucovina, aici avem 67,7 la
suta straini, evrei impreuna cu alte nationalitati, vin apoi orasele basarabene cu 66,2%
straini, orasele ardelene cu 65,4% straini, cele moldovene cu 34,1 % straniu si la urma
orasele muntene. Aici strainii scad la 18,3%.”.
As observa ca aparenta neconcordanta a cifrelor din tabel se poate explica doar daca in
loc de straini ar fi scris evrei. Uitati cazul Chisinaului – 40 mii de roamani plus 62 mii de
straini rezulta 135 mii?!!!!? Pardon mai erau inca 33 mii care ar fi trebuit scrisi ca alte
etnii (mai ales rusi ). Sau Cluj – chiar numai 10.000 de unguri?!
Si daca mai tinem cont sa zicem de situatia Brailei, in care prin 1930 se publicau ziare in
vreo 5 limbi, era un mozaic de etnii dar in care grecii tineau sus pavoazul (ca tot era oras
portuar) sau ca-n Constanta pe la 1900 grecii erau cei mai influenti vedem ca in general
populatia urbana avea un procent de romani mai mic de acel aparent 15 %. Aceasta
situatie poate fi descrisa usor ca fiind coloniala.
Fiindca acesta este tristul adevar: la inceputul chiar si in prima jumatate a secolului
XX populatia majoritara era cantonata intr-o conditie coloniala. Asa ca miscarea de
emancipare a populatiei majoritare s-a facut doar aparent in detrimentul
minoritatilor care erau majoritare in multe orase ale tarii. De aici si lozinca
romanizarii oraselor. Nu sa-i dam afara pe evrei, greci, bulgari, nemti, unguri sau
rusi, ci sa cream conditii ca romanii (de la sate) sa intre in orase altfel decat ca slugi!
Ca au existat si stridente antisemite sau xenofobe nu se poate contesta. Dar , ma
repet: ce vroiati ca populatia majoritara sa ramana intr-o conditie coloniala?!?
Si astazi nu se spune dar in 1920 Partidul Liberal avea printre scopuri nationalizarea
economiei si a oraselor. Prin nationalizare economica intelegandu-se nu exproprierea
cetatenilor romani de alta etnie, ci promovarea capitalului romanesc conform doctrinei
“Prin noi insine” adica “Capital romanesc, munca romaneasca, profit romanesc“. Si prin
romanesc neintelegandu-se doar etnicitatea romaneasca ci in primul rand ca afacerile sa
fie inregistrate in Romania ca firme romanesti – chiar si cu cetateni romani de alta etnie.
Si in acest sens a fost si Legea Minelor care dorea sa mentina exploatarea resurselor
miniere doar pentru afaceri nationale. Si au mai fost luate unele masuri, incepand de la
burse alocate tinerilor pauperi care au permis accederea in invatamantul gimnazial, liceal
si universitar a unor tineri provenind din familii taranesti – tatal meu si fratii sai au fost
beneficiarii unor astfel de burse. A fost o promovare sociala pe scara larga a carei roade
au inceput sa fie vizibile la sfarsitul anilor 30 .

Trebuie insa sa arat ca aceste progrese au intampinat rezistenta mentalului colectiv
influentat de “cultura critica” de sorginte junimista. De data aceasta pot spune ca era
reactia normala a unei societati agrare traditionale. Adica o societate profund
conservatoare care nu ageaza inovatiile. S-a cultivat in epoca o intreaga mitologie a
ruralului, a infratirii cu natura, a satului rezervor de inalta moralitate (personal am unele
dubii la unele aspecte ale “moralitatii” satului “neaos”, “nealterat de influente straine” –
cu toata aceasta “inalta moralitate crestina” nu toti copiii din flori erau rezultatele
“inselarii” fetelor naïve de catre “oraseni”, “straini” ci ai unor amoruri rurale intre tarani
foarte neaosi si crestini) si a tarii “eminamente agrara”. Si s-a dezvoltat o intreaga
nostalgie uneori ridicola… Tin foarte bine cum lacrimau batranii (nu chiar asa batrani,
caci erau nascuti prin 1910-25) prin 1960 cantand “Sa fi ramas fecior la boi / Sa fi rams
la coasa“ chiar si unchiul meu, ofiterul care facuse pe dracu-n patru sa nu ramana fecior
la boi si dupa ce a implinit 16 ani a invatat sa se descurce cu diverse tabere, numai sa
scape de coasa sau tanti Silvia care era deliciul si hazul satului iesind la prasila cu.. ei da,
umbrela de soare!!! (erau de langa Cernauti). Si lacrimau foarte sinceri… desi erau
oraseni convinsi (facuti dar convinsi). Si fiindca vorbesc despre cultura romana din anii
30. Da, a fost un maxim infloririi culturale. Putem spune ca atunci s-a format prima data
o arta romaneasca strict oraseneasca. Insa multe din marile nume sunt strans legate de
reactiunea agrara (Crainic, Eliade, Noica) si cel putin la nivel declarativ detestau
modernismele.
Si aici indraznesc sa zic ca Legiunea a fost exemplul cel mai tampit al reactiunii agare
altoite cu o “sincronizare” europoida. Inalta capacitate de tampenie (crunta!) a fost pe
deplin demonstrata in cele cateva luni de existenta a Statului National-Legionar. Atunci
Legiunea a initiat “romanizarea” prin expropierea proprietatilor evreiesti si obtinad
rezultate aleatorii si chiar rizibile, cand de “romanizare” au profitat cetateni de origine
etnica greaca, germana sau ungara si expropriind uneori evrei care erau ceva mai romani
decat unii beneficiari (adica voi a zice ca in casa vorbeau romaseste. Dupa capul meu
unul care are limba materna romana este roman). Curat “romanizare” si mai ales dovada
suprema a “capacitatilor” de dezorganizare a Legiunii.

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial Romania Mare era o tara agrara care
incepuse un proces de industrializare. Insa ramanea in situatia unei periferii.
Agricultura era in continuare handicapata de randamente mici si o buna parte din
populatie era inactiva din punct de vedere al pietei. Procesul de industrializare era
impresionant doar in comparatie cu situatia anterioara iar nivelul de dezvoltare era
redus. Situatia de subdezvolatre cronica era agravata de o situatie cvasicoloniala a
economiei si a starii majoritatii populatiei.
Povestile cu chiolhanuri interminabile si uriase cantitati de mancare (partial valabile) sunt
si o dovada a unei subdezvoltari, inclusiv sociale: ghiftuiala era una din principalele
distractii. Si ascund realitatea unei situatii mizere a unei mari parti a populatiei care
manca in mod curent mamaliga cu posirca (posirca era ce ramanea dupa ce se fierbea
tuica. Resturi de prune si ceva zeama ce se otetea. Era vanduta in alte zone ca sa se
inmoaie mamaliga in ea) si cand nu avea posirca se folosea zeama de muraturi
(muraturile erau cum se zice? Must? Plus? Bonus?) sau otet taiat cu apa. Cand urzicile te
“scoteau” din iarna dar nu erau asa o fantezie ca acum.. ci meniul pe cateva saptamani .
Iar ciorba de loboda (gustoasa!) era cam regula. Si cu mamaliga. Iar mamailga nu era o
fixatie “culturala” a taranului inapoiat care nu stia ce-i aia franzela, ci din ratiuni
economice. Iar prinsul gainii din batatura si bagatul ei pronto in oala era mai degraba o
potentialitate. De obicei gainile nu se taiau. Credeti sau nu, gaina s-a “democratizat” si a
ajuns cea mai comuna carne de abia dupa industrializarea cresterii puilor (Thanks You,
Uncle Sam! cautati ziarele din anii 60 privitaore la “razboiul puilor de gaina”). Gaina era
sarbatoreasca. Si din cauze economice postul din satele romanesti era foarte sever… Si
nu uitati, prin Baragan, Moldova, Oltenia mersul descult era un soi de sport national
practicat si-n periferia oraselor pana prin anii 50 (in curtea unde am copilarit era normal
ca vara copii sa umble desculti. Eu am facut prima exceptie in rasul tuturor – reuseam sa-
mi lovesc degetele mai des ca altii. Margine de Bucuresti dar un cunoscut de-al meu care
locuia mai central – dar zona de curti vechi – sustinea ca a practicat sportul asta pana pe
la liceu, adica prin 1966). Numai ca la tara era normalul, nu calirea organismului.. si
taranul a aflat de folosul sandalei prin anii 60 ba chiar prin 70. Fiindca nivelul lui de trai
nu-i permitea luxul unei sandale! (insa negrul din Alabama avea de pe la 1880
posibilitatea bocancilor). Si sa mai stiti ceva: moneda aur dispare din circulatia
europeana aproape imediat dupa inceperea primului razboi mondial. Si-n Germania si-n
Franta si-n Anglia. Si nu mai reapare in circulatie. Asa ca povestile despre moneda de aur
care circula prin Romania anilor 30 risca sa fie un pic mai fanteziste decat cele despre
OZN-uri . Ce-i drept, prin 1929 cu ocazia stabilizarii s-a “tras” o mica serie de monezi
de aur. Care monezi au ajuns la cine trebuie la valoarea nominala inscrisa pe moneda
prilejuind mari castiguri personale - printre cei acuzati ca au profitata era si Titulescu…
Insa leii de aur nu au mai circulat – adica sa dai o hartie de 5 lei la bacanie si sa prinesti
rest o piesa de aur, mai ales din cauza cursului de stabilizare care era de 32 ori mai mic
decat cel antebelic. Si dupa izbucnirea crizei moneda de aur dispare si din SUA. Cam tot
pe aici si povestile cu Romania, a 5-a putere economica a Europei (am auzit si asta !!!) .
Curios care era a sasea? Olanda? Austria? Poate Germania?! Si se uita de creditul ITT sau
creditul suedez al regelui chibriturilor – daca eram asa bogati si neatinsi de criza de ce a
trebuit sa acceptam astfel de conditii?!
Totusi “venitul national, era, in 1938, de 110 dolari, tari ca Ungaria, Portugalia sau
Iugoslavia, situandu-se sub pozitia ocupata de Romania, in timp ce in S.U.A. se inregistra
o valoare de 512 dolari, iar in Franta – 146 dolari.” (Scurtu). Insa aici trebuie sa nu uitam
rolul acumularilor anterioare, mai ales din secolul XVIII si iinceputul secolului XIX,
deceniile noastre pierdute – cand cei din Portugalia sau Croatia, Ungaria facusera niste
poduri din piatra ce erau functionale si-n 1930 – fata de noi care trebuia sa le facem!
O ultima mentiune – in materie de export principala pondere o are petrolul si derivatele
sale detronand agricultura. Si as mai observa ca in general in Romania combustibilul de
baza era pacura, chiar si pentru locomotive (in anii 1942 – 43 germanii se straduie sa
treaca cat mai multe locomotive romanesti pe consumul de carbuni pentru a disponibiliza
petrolul).

8. Romania in sistemul socialist

Ramane o tara subdezvoltata. Insa problema principala este alta: sistemul socialist incerca
sa dezvolte o realitatea economica paralela cu Sistemul Mondial .
Insa pozitia de start a tarilor din sistemul socialist a fost (asa cum se justificau si
comunistii) proasta. Adica sufereau de handicapuri in comparatie cu tarile dezvolate,
intamplator – sau nu – capitaliste. Mai precis in care relatiile capitaliste erau mai vechi,
apucasera sa se “matureze”. Rusia imperiala in ciuda enormelor sale bogatii era o tara
semiperiferica cu multe zone sudezvolate de-a dreptul periferice sau nici macar atat.
Polonia era o tara semiperiferica. Bulgaria si Iugoslavia periferice. Sa nu mai spunem
despre Mongolia si dezvoltarea ei… Tari in general agrare (nu si Mongolia!), sau
eminamente agrare…
Unica tara care se poate plange ca a decazut in cursul anilor “socialismului biruitor” este
Cehia. Cehia care fusese zona industriala a imperiului Habsburg. Cehia care era un
important producator de material greu. Care avea o industrie automobilistica proprie, care
exporta masini unelte. Si care avea si o importanta industrie usoara, imbracaminte si
incaltaminte, care exporta din plin in Apus. Cehia care era parte a centrului (ma rog nu
chiar parte centrala, insa parte si mai ales veche). Cehia care inainte de razboi avea o
situatie mai buna decat Austria si chiar Franta…
Zona germana, fosta Republica Democrata Germana cu tot respectul nu facea parte chiar
din zonele cele mai dezvoltate ale Germaniei. Dovada si slaba “mostenire“ care parea
importanta doar prin comparatie cu restul tarilor socialiste (minus RSC). Sovieticii au
castigat premul cel mare din punct de vedere al politicii, Berlinul, dar prea putine zone cu
tehnologie ridicata. Acestea au ramas in Vest (de exemplu Mercedes, BMW – producatori
si de motoare de avion! – si viitorul VW).
Si cu aceste tari URSS a dorit sa construiasca un sistem economic paralel… care sa
concureze sistemul capitalist in cadrul Sistemului Mondial. Resurse naturale existau insa
mai importante sunt resursele tehnologice. Care resurse tehnologice erau la concurenti…
si care curand vor avea grija sa le protejeze cu gelozie.
Si acest sistem se baza si pe o frauda morala uriasa: desi se pretindea ca fiind cel mai pur
materialism pretindea supusilor sai un idealism delirant. Din idealism trebuia sa muncesti
in conditii grele sau foarte grele cu recompense materiale foarte scazute. Ma rog uneori
pe termen scurt a fost posibil. Insa un asa sistem are nevoie de mase de sfinti. Asa ca
trebuia sa foloseasca coercitia si in aceleasi sa accepte randamente scazute. Metodele
coercitive insa nu stimuleaza prea mult creatia tehnologica, dar in schimb stimuleaza
atitudini birocratice.
Alt handicap major a fost “modelul sovietic” si negarea scopului sau. Modelul sovietic al
industrializarii socialiste si in primul rand al pilonului hotarator industria grea (cer scuze
dar am uitat formularea corect dogmatica) a fost insusit de toate tarile ca o dovada de
fidelitate fata de hegemon si puritate ideologica. Insa modelul a avut la lansare un scop
nedeclarat si de nedeclarat. Industrializarea stalinista a avut ca scop nu modernizarea
societatii, ridicarea nivelului de trai, satisfacerea nevoilor populatiei, ci pregatirea
razboiului de agresiune. Ori pentru acesta trebuia armament (pentru orice razboi). Din
aceasta cauza URSS in 1941 a avut cele mai moderne tancuri – T 34 si KV.. O artilerie
moderna si in numar mare. Si altele asemenea (de exemplu magnifice motoare diesel.
Motoare diesel din aluminiu! Ba chiar motoare diesel de aviatie, o minune). Dar nu a
realizat productie de consum si nici tractoare prea bune. Insa scopul era cam de
nerecunoscut, nu ?
Ori daca in cazul URSS din anii 30 inarmarea a outrance poate mai avea un chichirez –
daca ar fi cucerit intreaga Europa sau macar Germania intreaga si geografic si ca baza
indutriala-tehnologica putea face rost de resursele tehnologice si orgazitionale necesare –
in cazul altor tari si mai tarziu modelul sovietic a dus la acumularea de productie de otel
cu scopuri economice sa zicem cam nedefinite. Fiindca de inarmare trebuia sa se ocupe
hegemonul (care nici azi nu reuseste sa converteasca complexul militaro-industrial iar
lozinca sa facem din tunuri pluguri ramane un deziderat pios).
Lipsit de tehnologie, de organizare, avand o economie cu pondere agrara mare, slab
industrializat si indrumandu-si industrializarea dupa un model cu un scop inavuabil acest
sistem nu putea concura Sistemul Mondial, iar lipsa de cooperare intre sisteme a dus la
inevitabila ramenere in urma ….

Asa ca sansele de recuperare a intarzierii de dezvoltare nu erau prea bune. S-a facut mult
datorita eforturilor uriase ale populatiei…

Insa as observa ca ruptura nu a fost asa de mare pe cat s-a clamat. In multe situatii s-au
continuat tendinte deja existente. Sa dau 3 exemple sa zic asa “didactice” de continuitate,
ba chiar de insusire frauduloasa a meritelor. De exemplu caile ferate Agnita-Botorca si
Bumbesti-Livezeni, celebre santiere ale “eroismului” socialist. Este adevarat ca aceste 2
bucati de drum de fier au fost construite in anii de inceput ai socialismului. Perfect
adevarat ca au fost tronsoane greu de construit. Insa ce au avut grija sa nu spuna a fost ca
aceste 2 tronsoane erau legate de cai ferate aflate in constructie de prin 1939-40… si
facand multa propaganda efortului final regimul socialist si-a insusit si meritele
guvernelor anterioare! Sau aprobarea studiului de fezabiliatte a hidrocentralei de la Bicaz
a fost data de maresalul Ion Antonescu. Si decizia de a construi o uzina aviatica la Bacau
a fost luata de Carol II nu de Ceausescu (care si-a insusit-o).

Alt handicap major al sistemului socialist a fost modul in care a tratat agricultura .
Sectorul agricol a fost tratat ca un sector secundar care avea rolul de a asigura mijloacele
economice pentru dezvoltarea sectorului industrial si mana de lucru necesara acestuia.
Dipretul ideologic pentru agricultura si taranime a facut ca agricultura sa nu poata deveni
o piata care sa sustina productia industriala si dezvoltarea sociala. Ca sa zic asa sectorul
agricol a fost jupuit nu tuns. Dupa un inceput care - cu toata brutalitatea lui, avea o doza
de rationalitate - preferinta anormala pentru munca fizica bruta, economia dusa la absurd
si dificultatile financiare de dupa 1975 au dus, in partea finala a existentei socialismului,
la o supraexploatare dincolo de orice rationalitate economica.
Am zis dupa un inceput care avea o doza de rationalitate. Dezvoltarea tarii impunea
dezvoltarea industriei. Procesul de industrializare cere mari efoturi finaciare si in
conditiile postbelice fondurile nu puteau fi obtinute decat din agricultura – ori prin masuri
economice inechitabile ori prin prelevari fortate. In acealsi timp totusi, trebuie sa
observam ca la inceput in agricultura s-au alocat si un numar de mijloce moderne de
lucru seceratori-legatori, combine, tractoare. Acestea corespundeau si unei dorinte
ideologice de modernizarea insa cel mai important sporeau randamentul nuncii agrare si
disponibilizau forta de munca in folosul celorlalte sectoare. S-au facut eforturi sustinute
in vederea construiri unor sisteme de irigatie – tin minte ca prin 1972 a fost inaugurat un
astfel de sistem prin zona Galatiului, care costase 6 miliarde de lei. S-au introdus noi
soiuri mai productive, s-a trecut la ierbicide, a sporit cantitatea de fertizanti disponibili si
altele asemenea. Insa la un moment dat a inceput o campanie tembela de economisire –
de exemplu se cautau sa fie inlocuite bateriile de pe tractoare cu diverse dispozitive care
de care mai … ciudate. Asa ca in loc de economie s-au inregistrat pagube. Si aceasta idee
a dus la dotarea mai slaba a agriculturii. Se faceau economii insa acestea se rasfrangeau
negativ si in planul industriei grele dedicate agriculturii lipsind-o de motivatia inovarii si
a cresterii pietei interne. Ca exemplu in 1989 “baza” mecanizarii ramasese vechiul UTB
din anii 60 (care era de fapt.. FIAT) si cu o piata de export bazata in special in tari ca
Egipt, Grecia, Turcia. O politica mai putin zgarciob marginita ar fi putut moderniza si
agricultura si productia de masini destinate ei si ar fi permis, poate, extinderea exportului.
Si apoi sistemele de irigatii nu au mai fost folosite la capacitatea lor.. cu alte
repercursiuni. S-au facut alte economii tembele.
Si astfel in 1982 regimul comunist a luat o hotarare ce o putem califica profund
reactionara si, fiindca doresc sa fiu sarcastic, chiar contrarevolutionara (dpv al
doctrinei socialiste): copiii de tarani sa nu poata urma decat invatamantul agricol.
Asa ceva nu a mai fost edictat in Europa de la Constantin cel Mare (si unii istorici
considera ca evul mediu a fost inceput cu acest edict!!). Ca o observatie – aceasta
masura aberanta, retrograda a fost aplaudata cu mare statisfactie de o proportie
incredibil de mare a populatiei cultivate.

In domeniul industrial au avut loc dezvoltari notabile – desi indraznesc sa zic in
continuarea tendintelor interbelice. Nu o sa repet ce ar trebui sa stie oricine.
Insa readuc aminte ca la inceputul anilor 60 au fost vehiculate idei despre “diviziunea
muncii” in cadrul sistemului socialist comfrom carora RPR ar fi trebuit sa se mentina
strict in cadrul unei societati agrare care sa devina furnizor de materii prime si produse
agricole statelor cu pretentii industriale – RDG, RPU, RSC. Si a fost si planul Valev care
in plus avea “meritul “ de a desfiinta de facto Romania daca nu ca tara cel putin ca
natiune. Adica s-o zic pe sleau pentru intelesul celor care nu vor sa priceapa: Romania
trebuia sa devina o colonie “socialista“ in condominium si sa asigure prosperitatea altora.
Spre cinstea lor echipa lui Gheorghe Gheorgiu-Dej a refuzat acest plan care ar fi adus
Romania in situatia de la 1800 si a continuat industrializarea.
Odata cu acest refuz industrializarea Romaniei s-a facut mai degraba impotriva integrarii
economice a tarilor socialiste si s-a facut pe baze de independenta. Aceasta a dus in mod
obligat la cooperarea economica cu tarile vestice si la modernizarea tehnologica direct de
la “sursa”. Insa libertatea de miscare nu era totala, asa ca unele optiuni aveau explicatii
politice. De exemplu RPR a cumparat licenta Renault pentru autoturisme poate si pentru
motivul ca Renault era firma de stat (ce-i drept si Bulgaria la sfarsitul anilor 60 a montat
un numar mic de masini Renault Alpine dar alegerea explica si motivul – dorea
perfromante sportive). Sau cumpararea licentei de calculatoare CII (identic, firma de stat
si in plus evitarea IBM. Si poate ca licenta IBM ne-ar fi adus acuza de pactizare cu
capitalismul american). La inceputul anilor 70 Romania se putea lauda si cu firme mixte
– RomControl Data, Renk Resita. Oricum Romania la inceputul anilor 70 parea ca se
desprinde din cadrul tarilor periferice si decoleaza spre alte orizonturi. Intr-atat incat in
1975 programul PCR are ca obiectiv egalarea PIB per capita a unor tari ca Olanda si
Belgia si a nivelului lor de trai. Insa cum am spus trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc…
si ar fi trebuit sa alergam foarte iute…
In ciuda acestor neajunsuri perioada 1950-1989 a fost caracterizata printr-o
crestere economica continua. Astfel, venitul national a crescut in deceniul VI de 2,7
ori, in deceniul VII de 2,2 ori, in deceniul VIII de 2,4 ori, INSA in deceniul IX numai
cu 8%.
Dar a fost socul petrolier al anilor 70. Care a fost prost gestionat la noi. In general PCR
vorbea despre criza mondiala (cu referire implicita la criza finala a sistemului capitalist)
si ignora realitatea ca RSR era macar partial inclusa in Sistemul Mondial. A fost o politica
schizofrenica si autista care incepand din 77-78 a dus la aparitia primelor semne de
blocaj economic – disparitia carnii proaspete fiind cel mai neplacut lucru. Si apoi decizia
din 1981 de a rambursa fortat datoria externa a dus la scaderea abrupta a consumului
popular si scaderea nivelului de trai. Dupa calcule proprii, sigur cam discutabile (totusi
tocmai dadusem un exemn de Statistica) la bunurile de consum de toata ziua creterea
preturilor a fost de cca 35%. Estimez grosso modo ca scaderea nivelului de trai a fost de
circa 30% . Acestea au fost doar primele momente cand s-au folosit parghii economice
(“reasezari” adica mariri de preturi), urmate aproape imediat de masuri administrative
(stingera luiminii, ratii, scaderea temperaturii agentului termic) care dupa estimarea mea
a dus la injumatatirea nivelului de trai in 1987 comparativ cu 1980. De fapt indicatorii
economici generali au inceput sa scada din anul 1981.
Si trebuie amintit ca masurile administrative au un dublu tais. Asa cam in genul zicalei
scump la tarate si ieftin la faina. Oprirea brusca pe zone a curentului electric a dus la
oprirea foratata a unor intreprinderi si la pagube imense (nu mai stiu care intreprindere se
plangea ca in momentul intreruperii curentului s-a stricat o piesa de pe un strung carusel
de 4 metri. O astfel de piesa se prelucreaza in zile, poate o saptamana asa ca nu se poate
opri caruselul). Alta traznaie se pare ca a fost decizia de a da apa calda doar intre anumite
ore – insa furnizorii trebuiau sa incalzeasca cazanele! Si deci economia s-a transformat in
paguba. Sa nu mai zic ca etica muncii – si asa nu prea ridicata – s-a prabusit complet
cand prima idee era sa faci rost de ceva mancare si plecai de la serviciu. Efectele se mai
resimt si azi.
In plus economiile bezmetice au dus la intreruperea importului unor semifabricate sau
componente esentiale pentru asigurarea exportului – alte pagube. O alta paguba de prin
1985 genialele dispozitii au fost sa nu mai zincam stalpii de inalta tensiune ci sa-i
vopsim. Beneficarii din Orientul Apropiat au spus ca prefera zincati asa ca alta paguba..
Proba cea mai evidenta a esecului regimului a fost insa parca prin 1983 cand proaspetii
absolventi de facultati au fost angajati de abia prin noiembrie. Asta arata ca regimul se
blocase finaciar si nu putea face fata salariilor necesare angajarilor.
Totusi ca sa fim cinstiti in unele ramuri se demarase modernizarea tehnologica. Si
discutand despre situatia economica mai trebuie sa fac niste observatii mai putin
ortodoxe.
Transporturile nu erau in cea mai buna forma. Este drept ca de prin 1983 nu se mai
alocase un leu pentru repararea soselelor si regimul aratase o preferinta anacronica pentru
canale (bune! Inainte de aparitia trenului!). Si din cauza economiei se prefera transportul
pe cale ferata (mai rentabil energetic insa mai putin flexiibil si mai lent) dar ramanerea in
urma a soselelor are o motivatie militar-politica. Dupa 1968 s-a decis ca in eventualitatea
unei operatiuni ale “aliatilor” din Pactul de la Varsovia sa le incetinim avansul. Asa ca
soselele au fost lasate special subdimensionate si uneori prezinta particularitati cel putin
ciudate. De exemplu in Moldova soseaua care leaga Bacaul de Iasi si Iasiul de Ungheni
este contruita conform ideii apararii. Portiunea de la Ungheni la Iasi este.. facuta sa se
strice usor sub traficul greu (si tancurile chiar sun trafic greu!). Insa portiunea de la Bacau
la Iasi era facuta foarte bine, pat de balast, peste el pat gros de ciment si asfalt bun si gros.
Insa la Bacau este o mare unitate de tancuri, deci ideea era ca tancurile sa sjunga in fuga
la Iasi… Sau ce rost are autostrada Bucureti – Pitesti? Sa mearga Nicu la Scornicesti!
Buna scorniceala. Ati observat ca pe la mijlocul ei autostrada aia isi unifica aiurea
sensurile de circulatie? Aici este explicatia, acea portiune a fost facuta in ideea de a fi un
aeroport militar de rezerva si aceasta a motivat si constructia autostrazii. Tot aici trebuie
sa amintesc ca in general nici un canal de irigatie mai de doamne ajuta nu era facut fara
avizul armatei care dorea ca in caz de nevoie acel canal sa fie un obstacol antitanc.
Si deliciul este dat de faptul ca desi miltam pentru pace ne concentrasem pe productia de
armament si sa o zicem pe sleau am fost printre marii profitori ai razboiului irano-
irachian.
Insa in general in 1989 cand datoria externa a fost achitata aveam o industrie uzata macar
moral, care nu produsese la capacitatile proiectate si pentru care ne indatorasem.

Si nu stiu de ce, la un moment dat s-a dat o foarte mare importanta potentialului trafic pe
ape interne. Asa ca au fost redemarate lucrarile la canalul de la Dunare si a fost lansat
proiectul (mai vechi) a portului Bucuresti. Foarte multi bani cheltuiti in speranta unor
rezultate cel putin incerte. Fiindca traficul fluvial si cel pe canale, care a fost esential in
dezvoltarea unor tari in secolele XVII-XIX, este foarte lent si lipsit de flexibilitate. Ori
banii ar fi fost mai bine alocati in sistemul rutier.
Printre alte "minuni" ale gandirii economice socialiste (sau ceausiste) se numara pastrarea
in serviciu a unor utilaje depasite moral, de multe ori cu norma de functioanre depasita si
pastrate in functiune doar cu multa munca si imaginatie din partea celor insarcinati cu
intretinerea. De exmplu in 1979-80 era o intreprindere, Matase Populara. Care utiliza cu
"succes" aceleasi masini de la inaugurare - 1927!! Randamentul era minim si profitul
doar de 2 milioane lei anual (la cateva sute de angajati)... Sau in aceiasi sectie se
invecinau strunguri de prin anii 60 cu strungurui semiautomate si uneori strunguri
automate - cu rezultatul inevitabil al sabotarii strungurilor automate. Zic inevitabil fiindca
nu poti pretinde aceeasi productivitate de la un strung simplu ca de la unul automat... insa
unii pretindeau!
O gandire bizara domina si productia bunurilor de consum. Regula de fier era ca produsul
cerut pe piata... era scos din productia dominata de aceleasi produse neatragatoare care
aveau viata luunga (chiar prea lunga). Si sa ne intelegem - ca sa produci o sacoasa urata
sau una frumoasa diferenta tehnologica este inexistenta iar cea de pret poate fi egala cu
zero. Este drept ca era obiceiul ca previzunile sa includa stocuri prea mari, care trebuiau
terminate si uneori astea determinau productia sortimentelor .
Si modernizarile de stil se faceau foarte greu si foarte tarziu. De exmplu Dacia 1300 a
aspteptat 10 ani sa se faca mici modificari exterioare si cand in final s-au haitarat sa faca
Dacia 1310 moda celor 4 faruri era deja pe duca... Sau modernizarea motoretei Mobra...
cand Hoinarul a intrat in fabricatie era nitel prea tarziu.
Mai exista si ideea absurda a separarii produselor pentru export de produsele pentru piata
interna. De exmplu celebrul pe vremuri Eurocord Stereo a fost produs ani de zile doar
pentru export. Il vazusem in reclame din l'Humanite Dimanche impreuna cu radioul
desteptator Europhon - erau produse atragatoare, in linia stilistica a acelor ani, cu
performante accepatbile si preturi extrem de avantajoase... Si am avut apoi marea
surpriza sa le vad expuse la standul Electronica de la TIBCO 1975.
Insa oferta interna se baza pe Maestro Stereo si Atlantic... Cand in sfarsit Eurocord si
Europhon au ajuns si pe piata interna erau deja depasite moral... Si trebuie sa mai spun ca
modificarile stilistice au fost foarte intarziate. Consider ca normal ar fi fost sa fie
introduse si pe piata interna prin renuntarea la aparatele depasite.. obtinandu-se astfel si o
capacitate de export mai mare – in caz de cerere sistemul adminstrativ putea impune o
restrangere momentana a ofertei interne si favorizarea celei externe .
In zona produselor electronice se pare ca si decizia politica a cabinetului 2 a avut
influente nefaste. Prin 1979-80 a fost organizata o expozitie in care erau prezentate si
prototipuri ale unor gageturi de larg consum... insa Elena Ceasusescu a fost auzita
decretand ca sunt prostii si nu au mai intrat niciodata in productie. Tin sa va amintesc ca
prin 1977 - 78 televizorul "portabil" Sport avea de multe ori jocuri incorporate.. dar
jocurile au disparut curand conform regulii de fier... Si fabricarea casetofoanelor si a
combinelor a fost mult intarziata, se pare ca din motive de cabinetul 2.
In afara cabinetului 2 trebuie sa mai adaug ca piedici apareau si din cauza concurentei
neloiale. Fiindca si in socialism exiista concurenta - nu pe piata ci pe pile si denunturi.
Astfel la inceputul anilor 70 s-a hotarat sa fie fabricat in tara un echivalent al
calculatoarelor PDP 11/34. Pentru fabricarea lor erau necesare eforturile conjugate ale
Institutului de Proiectari pentu Tenica de Calcul si ale Fabricii de Calculatoare
Electronice. Insa la FCE a existat posibiliatea cumpararii de componente vestice si asa s-a
realizat in mare viteza unitatea centrala a primului Coral... si mandria lor ca au facut
calculatorul in timp ce Institutul inca nu avea ce arata in afara unor planse.. Dar, Coralul
avea UC ul si atat - nu avea cuploarele necesare pentru unitatile de discuri, de banda
magnetica, imprimanta, consola.. In final ambele calculatioare au fost gata in acelasi timp
- Coralul (cu tot cu cuploare) si Independent 100 (in onoarea a 100 de ani de la
proclamarea indpendentei). Fabica insa a fortat punera in fabricatie a produsului ei, bazat
pe import masiv de piese din Vest – ‘’indicatiile pretioase" cereau integrarea in tara si
importuri de completare din CAER . .. Si FCE argumenta peste tot - nu oficial, nu in
adrese scrise - ca Independentul ar fi mai putin fiabil. Insa la un moment dat CAER-ul a
spus ca Independentul sa fie considerat calculatorul tip si au fost comandate un numar
relativ important de calculatoare. Asa ca I 100 a intrat in fabricatie. Insa FCE avea 2 linii
de fabricatie - una pentru Coral si alta pentru Independent! Ori mai ales in conditiile
pietei romanesti si a posibiliatilor reduse de export existenta a doua linii de fabricatie cu
tehnologii diferite insemna paguba curata. Iar despre presupusa fiabiliate sporita a
Coralului va spun ca unul ce a lucrat si pe Coral si pe Independent ca problemele erau
aceleasi - unitatile de banda si imprimanta!!Imprimanta fiind RCD cu un car de 64
caractere si uneori taste sarite de la consola. Deci nu din cauza calculatorului... Mari
probleme cu fiabiliatea le-a avut I 106 dar din cauza conectorilor - pe motive de
economie, facuti din material mai slab si auriti cu parcimonie, nu rezistau decat la maxim
2 introduceri...
Sau mai existau si alte interese. De exemplu la un moment dat se luase hotararea sa se
construiasca un calculator de generatia IV, proiectul Felix 8000. Din varii motive
proiectul a fost finalizat cu mare intarziere si la parametrii mai scazuti. Insa intrarea in
fabricatie a fost blocata fiindca FCE - si nu numai - spera la un import de licenta, asa ca
specificatiile de fabricatie nu au fost facute decat in urma injonctiunii energice a
"forurilor superioare". Sa nu va inchipuiti cumva ca se dorea o licenta straina din motive
de superioritate tehnologica sau din deschidere catre Vest! Motivele erau mai lucrative .
Cand a fost luata licenta de IRIS 50 (la noi Felix 256) au fost trimisi la specializare in
Franta un numar de cca 50-60 de persoane. Si au fost aduse in tara cel putin 5 masini (2
Fiat 850, 1 Fiat 1500 si restul nu mai stiu) plus cam omu si casetofonu' sau magnetofonu'.
Acestea erau de fapt principalele motive... Ce este drept doi sau trei se impotriveau
proiectului din motive strict profesionale (si aveau drepatate).
Tot in acest domeniu s-a inregistrat o ramanere in urma din cauza stoparii investitiilor.
Pesemne ca "forurile suprioare" nu puteau pricepe ca industria tehnicii de calcul era ceva
mai dinamica decat productia cimentului. Asa ca in prin 1985-88 bulgarii tindeau sa ne
depaseasca. Oricum nu stiu din ce cauze unitatea de disc magnetic nu a intrat nciodata in
productie - pot sa va spun ca a trecut probele de test oficiale si "proba" mea neoficiala.
Proba mea - am alcatuit doua cutii de programe care stiam ca utilizeaza masiv discul si
le-am rulat. Pe unitatea facuta in tara tineam zona Symbiont, asa ca discul a fost zgaltanat
2 ore lungi si de 2 ori au fost momente de "suspans" de pana la 10 minute cand... sa nu
devin obscen, tebuie sa fi vazut cu ochii tai cum se faceau capetele la DIMAS uri.
Unitatea a rezistat si discul nu a fost zgariat . Va garantez ca nici un program de test nu
era atat de rau ca o partitie Symbiont suprafolosita .
Presupun ca astfel de situatii se repetau in fiecare ramura... eu am scris despre ce am
vazut.
Si in plus, peste toate trona o idee falsa despre planificare. Planificare socialista era mai
mult tema de propaganda decat practica chibzuita. Ea se baza pe trimestre si pe
impartirea aritmetica tinad cont prea putin de sa zicem calendar sau realitate. Si aberatia
pseudoplanificarii ducea la situatii stranii. In anii 80 citeam de plangeri ale santierului
naval Galati care nu putea arma niste nave din lipsa cablurilor electrice. Insa cand se ia
decizia construirii unei nave proictul este deja facut, se stiu cantitatile si sortimentele. In
domeniul acesta planificarea este la ea acasa poate si dinainte de nasterea lui Nelson, da
nu era si in RSR! “Normalul” in epoca era cum am zis trimestrul de plan. Adica
produsele trebuiau livrate in cadrul unui trimestru. Daca erau livrate in ultima luna se
zicea ca s-a realizat planul. Insa in practica acest obicei ducea la gatuirea productiei celor
care primeau subsambluri si lucrul in “hopuri”. De exemplu la Electronica din Baicului
alternau perioade “calme” in care barbatii faceau campionate de table si femeile crosetau
cu perioade in care lucrau si 12 ore pe zi plus duminicile. Iar aceasta facea ca
intreprinderile sa-si faca stocuri diverse, Care stocuri creau neplaceri contabile si slaba
eficienta economica. S-a incercat sa se remedieze situatia prin introducerea legii
contractelor economice si crearea unui surogat de Curte de Conturi, insa rezultatele nu au
fost multumitoare fiindca lipseau planificatorii adevarati (adica cei in stare sa planifice si
pe zile, caci nu este normal sa primesti livrarea sa zicem in 1 Mai). Si situatia de mai sus
mai avea un corolar daunator economic. Se faceau stocuri “gospodareste” sa fie. Ori asta
insemna si stocuri prea mari la SDV uri si tiparele industriei de confectii . Si de aici
decurgea reticenta in fata inoirii gamei de fabricatie – fiindca s-ar fi pus problema
raspunderii pentru piesele din stoc nefolosite (de exemplu in industria usoara se
comandau prea multe tipare. Se schimba moda, dar fabricantul care mai avea tipare
pentru inca 7 ani bloca schimbarea sortimentelor. Imi este frica ca de multe ori pretexta
invocand false motive ideologice). Insa exemplul meu favorit cand vorbesc despre
pretentia mincinoasa a planificarii este cel al locurilor de parcare. Insuficiente deja din
anii 80. In 1980 uzinele Dacia, Oltcit, ARO produceau din plin. Se construia linia de
asamblare pentru Lastun. In mod normal, in orice societate cu bun simt, s-ar fi planificat
si extinderea posibilitatilor de parcare. La noi, nu!! Deci aveam planificare sau doar ne
prefaceam ca planificam?
Serviciile au fost slab dezvoltate. Unicul domeniu care s-a bucurat de atentie a fost
turismul a carui baza materiala s-a extins foarte mult in anii incepand din anii 60 (practic
Mamaia de azi este cea construita dupa anii 60. In anii 50 era o statiune si jumatate
statiune pe litoral, Vasile Roaita fost Carmen Silva azi Eforie Sud si jumatatea era Eforie..
Si la Felix nu erau decat cladirile vechi zise “vile”.)
Insa restul serviciilor… oferta era extrem de redusa. Si suplinita de cele mai multe ori
prin munca la negru, fie ca era vorba de mediatii, zugravit, lucrari la insatlatii sanitare. Si
aproape intotdeauna foarte scumpe in raport cu venitul normal. Poate subdezvolatrea
serviciilor se datora si unei idei gresite ca munca inseamna doar industrie si unei pareri
dogamtice asupra sistemului tertiar. Insa trebuie sa observam ca nedezvoltarea serviciilor
a corespuns si cu o crestere a birocartiei pe baza principiului “trei cu mapa doi cu sapa”.
Nu-l uitati, o sa mai dam peste el!!
In domeniul comertului as zice ca problema principala era goana dupa supraprofit. Putine
unitati inseamna profit mare pe metru patrat. Din aceasta cauza erau subdezvolate. De
exemplu in zona unde locuiesc au aparut inca 10 farmacii!! Si nici una nu pare a fi in
faliment. Deci profitul celei vechi era extrem de mare. Goana dupa supraprofit a dus la o
slaba dezvolatre a serviciilor si a dus la o "imbatranire" a ofertei de produse de larg
consum.. Cel putin in domniul confectiilor si incaltamintei soldurile au disparut de prin
anii 70 si aceleasi prduse care nu se vandusera in urma cu 7 ani erau prezente in mod
aberant in raioane, printre alte motive fiind ca se renuntase la soldarea marfurilor
invechite... Si de prin anul 1982 vanzarea in rate s-a limitat doar la apartamente,
autoturisme (de productie interna) si motorete... ce a dus la o ingreunare a desfacerii .
Si toate acestea au dus la
Dezastru in economia Romaniei socialiste

Incepand cu anul 1985 se manifesta stagnarea economica, scaderea eficientei economice
exprimata in reducerea cresterii venitului national. Intrucat nu ma pricep redau mai jos in
extenso un material preluat din Jurnalul National 1 iunie 2009 si parerile sunt ale fostului
guvernator al Bancii Nationale a Romaniei, Florea Dumitrescu:

<< Creditele curente pentru productie si circulatie s-au diminuat ca pondere de la 77,7%
la 44,7%. Atrage atentia cresterea creditelor restante de la 12,7 miliarde de lei la 205,3
miliarde de lei, cu o pondere in total de 36,3% in anul 1989 fata de 3,3% in 1985.

Totodata, creditele pentru acoperirea pierderilor intreprinderilor erau de 107 miliarde de
lei sau 19% din totalul creditelor. Modificarile in structura creditelor pe termen scurt
exprima deficientele si dificultatile din intreprinderi, fenomenele de criza economica si
financiara. Astfel de fenomene se reflectau si in blocajul financiar prin cresterea datoriilor
restante fata de furnizorii de marfuri si servicii, formandu-se un blocaj in lant in intreaga
economie care atinsese la finele anului 1987 si 1988 peste 100 de miliarde de lei.

La majoritatea intreprinderilor, aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil,
subansambluri, se facea, cu mari intreruperi si intarzieri, provocand mari pagube, stocuri
supranormative de materiale dezasortate, produse neterminate etc. Mari stocuri de
materiale si produse rezultau ca supranormative, intrucat normativele de stocuri si in
consecinta si normativele financiare calculate pe baza normativelor de stoc erau arbitrare
fara o justificare si fundamentare temeinica economic.
Prin Decretul nr. 250 de la 12 iulie 1980 s-au stabilit o serie de asa-zise normative
sintetice economico-financiare, intre care si normative maxime de stoc, calculate la
volumul productiei marfa reprezentand: necesarul pe numai 20 de zile pentru materii
prime si materiale, 10 zile pentru productia neterminata, cinci zile pentru produsele finite
destinate consumului intern si 10 zile pentru cele destinate exportului.

Pe aceasta baza, la toate intreprinderile s-au stabilit normative de 5-10-20-30 de zile, in
timp ce conditiile de aprovizionare tehnico-materiala, procesele de productie durau - dupa
tehnologiile stabilite - de doua-trei ori mai mult, iar la unele produse cu ciclu de productie
lung, de opt-zece ori si chiar mult mai mult.

De exemplu, la Combinatul de utilaj greu Cluj-Napoca din industria constructoare de
masini, normativul pentru productia neterminata era de 21,6 zile, iar, conform
metodologiei si tehnologiei de fabricatie, ciclul de productie la turbine reprezenta 720 de
zile, la utilaj metalurgic 240 de zile, la cazane de apa 195 de zile, la parti specifice de
centrale termice 150 de zile, existand sute de astfel de exemple, indeosebi in industria
constructoare de masini, industria navala, aeronautica, energetica etc.

Crearea de stocuri supranormative de materiale si productie neterminata era determinata
si de faptul ca unele materiale si subansambluri care nu se fabricau in tara erau reduse si
chiar excluse de la import, ca sa se faca economie de valuta, "indicandu-se" sa fie
asimilate in tara. Asimilarea in tara dura foarte mult, iar uneori era imposibila si pentru o
economie de cateva mii de dolari - la nivelul unei intreprinderi - era afectata o productie
de sute de mii sau de milioane de lei. In realitate s-au inregistrat mari ramaneri in urma in
dezvoltarea unor ramuri, in evolutia tehnologiilor, in asimilarea unor produse noi.

A fost afectata calitatea produselor, cu efecte asupra satisfacerii nevoilor pietei interne si
exportului. Ne vom referi la un singur sector - productia de nave - in care, pentru
dezvoltarea si dotarea santierelor, s-au investit mari fonduri. Din cauza neasigurarii din
import a unor aparate de bord sau a altor subansambluri, nu se puteau termina la timp
navele, nu se onorau livrarile conform conditiilor contractuale, zeci si sute de nave stand
imobilizate ani la rand in santierele navale, in timp ce pentru nevoile de transport privind
exportul sau importul romanesc se plateau anual zeci si sute de milioane de dolari altor
societati de transport straine. Situatii similare se intalneau si in alte sectoare de
productie>>
Si as mai aduga ca uneori se inregistrau situatii rizibile. De exemplu in 1982 au fost
casate niste blocuri motor pentru Lada 1200. Ori se stie ca un bloc motor se schimba
faoarte rar – insa normativul prevedea casarea dupa un termen scurt !

In mod inevitabil criza economica a dus la prabusirea sistemmului socialist exact
conform postulatului celui mai dogmatic marxism – relatiile de productie care devin frana
in caleea fortelor de productie sunt inlocuite prin… revolutie ! Oricat de caragios ar
parea…

9. Dupa 1990

Martirisesc ca rusii nu sunt chiar preferatii mei ca natie.. Dar, apreciez ca fata de noi au si
cativa oameni lucizi. Am dat peste un extras al unei carti rusesti privitoare la marile
realizari ale democratizarii ieltiniste. Nu vorbeau de coruptia sufocanta – noi suntem
relativ cinstiti! – ci de efectele ei economico-sociale. Printre altele – scaderea dramatica a
productiei. Inclusiv a petrolului, untului etc. Care scaderi se acompaniaza cu scaderi
tragice ale nivelului de trai. Si o observatie cinica: privatizarea – la ei – nu a dus la
cresterea productivitatii, ci la scaderea ei!!! Inclusiv in materie de petrol (ca o observatie:
exporta tot atata petrol ca si-n 89 dar procentul a crescut de la 15% la 40%!). Deci hai s-o
zicem pe sleau Rusia in perioada asta a devenit o tara a lumii a 3-a, furnizoare de materii
prime.

Acu hai sa ma uit si-n batatura noastra. Regret, dar nimeni nu a reusit sa faca un studiu
serios, comparabil cu ala rusesc! 1-0 pentru muscali. Dar observ ca per total ne
asemanam: scaderea productiei, declin social. Export de mana de lucru ieftina – ca
materii prime mai putine, minus scandura din zonele despadurite de-an boulea.
Si imi amintesc de unele pareri ca problemele emigratiei islamice in UE se vor potoli ca
dupa aderarea noilor state si nitel mai incolo a Romaniei si astfel se va reduce importanta
emigratiei islamice. Buna conceptie! Inteligenta fina, nu reuseste sa priceapa ca in noile
aderate natalitatea e scazuta (nu stiu Polonia) si ca in „vidul” astfel format vor aparea
islamicii si asiaticii… deci hora se va largi precum aia a popilor!
Deci, rolul Romaniei in toata afacerea asta a fost sa furnizeze ceva mana de lucru
nepretentioasa (as zice ca si buci de ambe sexe pentru fornicatiune). Cu mica adaugare ca
aud de cazuri de oameni bine calificati care in UE fac munci mai putin calificate – caz
inginera in constructii, cam 30 ani face menaj si are grija de copii si batrani in Italia.

Cum am ajuns aici?
Eu cred ca am ajuns aici din cauza provincilaismului nostru, a unei copilaresti conceptii
despre societatea europeana si mondiala si nu in ultimul rand din lipsa de gandire sau
gandire deformata in epoca Ceausescu. Si mai ales din lipsa unei analize a situatiei de
fapt din tara comparativ cu cea din strainatate (alta comparatie decat cea dintre Dacia
proeictata in anii 60 si Golful proiectat in anii 80) si ignorarea suverana a necesitatii de
informare (alta decat cat de bine traiesc nemtii).
De fapt in 1990 am inlocuit o propaganda cu alta – propagandistii ramanad insa aceiasi
cu toate lipsurile lor.

In primul rand a fost o idée gresita referitoare la industrie. Ca industria a fost un moft al
socialismului care dorea sa creeze o clasa muncitoare care sa mentina la putere Partidul
Comunist. In al doilea rand ca industria este un morman de fiare vechi (valabil in cazul
unor intreprinderi a caror dotare data din interbelic sau din anii 50, hai 60). In al treilea
rand ideea ca industria ar fi fost toata subventionata masiv de stat.. S-a afirmat ca daca
am tine muncitorii acasa platindu-le aceeasi leafa s-ar realiza de fapt economii.
Asa ca ideea de reforma a industriei nu a fost orientata spre eficientizare, modernizarea
gamei de produse si in functie de acestea retehnologizare industriei ci prin reforma s-a
inteles mai ales lichidarea industriei “bugetivore” si “energofage”. Plus ca industria era
invinovatita ca are nevoie de materii prime din import si deci este daunatoare bugetului
de stat. Reforma a fost o mai degraba o marota ideologica un soi de lupta de clasa
inversata decat o idee despre cai si metode. A fost ultima izbucnire a reactiunii agrare – v
mai sus - care a incercat sa obtina o Romanie ideala a anilor 1920 daca nu chiar mai de
dinainte de 1900. Unica situatie similara pe care o stiu este cea din Iran, dupa alungarea
Sahului.

In al doilea rand cam nimeni nu a stat si a gandit caile de urmat. Fiindca sa faci dintr-o
societate capitalista este ceva usor insa invers.. Lech Walessa spunea ca este usor sa faci
supa dintr-un acvariu de pesti, insa invers… La noi nu s-a tinut cont de faptul ca nu
aveam capital intern si nici o cultura a managementului…

In primii ani, cand s-au succedat guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu s-a incercat
mentinerea situatiem in limitele “normalului”. S-au facut greseli mari si s-au facut
abuzuri la fel de mari. Una dintre cele mai mari greseli a fost pensionarea anticipata a
unor largi categorii. Aceasta s-a facut cu declaratia marturisita de a avea posibilitatea de a
incadra noua generatie (stufoasa ce este drept acea generatie). Incercarea de a astampara
cererile – mai mult sau mai putin indreptatite – de ridicare a nivelului de trai au dus la
cresteri salariale in dezacord cu productiviatea si in final la cresterea inflatiei. Si mai
trebuie sa spun ca inflatia este un mod de redistribuire a avutiei nationale.
Autonomia data intreprinderilor – in paralel cu desfiintarea legii contractelor individuale
a dus la situatii anarhice (nerspectarea contractelor si cresterea arieratelor) si cresteri
masive ale preturilor (o camasa barbateasca Braincof a saltat de la 101 lei la 500 de lei) si
pe urma la cresteri mari de salarii (de exmplu eu am trecut brusc de la 3200 lei la 9600 ba
am si primit participatie la beneficii de 15.000 lei) – alta sursa de inflatie. Imi amintesc ca
prin octombrie 1990 a fost un moment in care au fost dificultati la plata salariilor – nu
mai exista suficienta moneda fizica (in gneneral se considera ca era de ajuns sa fie batuta
1/3 din moneda considerate a fi in curculatie). Pana la urma ne-am primit salariile in niste
… hartii extrem de uzate aflate in calupuri de 10.000 cam lipte intre ele (fusesera
pregatite pentru distrugere). Situatia per total era cat de cat suportabila si datorita
faptului ca unele produse ramaneau in magazine la preturile vechi – de exemplu am mai
cumpart o caciula de astrahan la pretul “socialist” de 950 lei – si ca in transporturi
preturile erau stationare, insa acestea duceau la pierderi masive.
Autonomia intreprinderilor a mai dus la o aberatie. Intreprinderile care aveau export
retineau valuta in conturi (fiind totusi intreprinderi de stat) si faceau apel la imprumuturi
bancare. Aceasta a dus la celebra “nationalizare” a valutei – de fapt intreprinderile de stat
au fost silite – de guvernul reprezentant al statului proprietar – sa preschimbe depozitele
in valuta in lei si sa-si onoreze obligatiile.
O alta sursa de dezechilibre – si de viitoare imbogatiri rapide – a fost liberalizarea
comertului exterior. Unii, cei care aveau contactele trebuincioase atat cu producatorii
locali si cu partenerii externi, au devenit comercianti import-export. Insa pun pariu – este
opinia mea – ca acestia nu se multumeau cu un comision normal ci castigau mult mai
mult speculand foamea de valuta. Presupun ca importau diferite fleacuri gen Boni Bon si
Topi Top plus diferite ape inducite si colorate si din profitul astfel realizat isi plateau
datoriile cu lei tramvai. Grosul ramandu-le lor sub forma de valuta.
Fiindca in acei ani marfa cea mai cautata era dolarul urmat de marca vest germana .care
se vindeau la suprapret. In 1990 dolarul era cotat la 100 de lei, insa un pachet de kent
costa parca 28 de lei, un L’Express 50 de lei ( revista avand un pret de 2 dolari ) si altele
asemenea. In plus o hartie noua de 100 de lei se putea schimba cu 104-107 lei (era o
banca in Viena care accepta sa schimbe hartiile de 100, cu conditia sa fie noi).
Oricum, cu chiu cu vai guvernul Vacaroiu a restabilit o oaresce ordine in platile
intreprinderilor si a reusit sa scada inflatia.

Culminatia ideii ca industria ar fi fost o marota socialista a fost atinsa in epoca reformei
CDR iste, cu privatizarea prin lichidare si strania idee a salariilor compensatorii. Zic ca
stranie fiindca omul normal care primea 30 de salarii nu stia ce sa faca cu ele. Adica sa
faca afaceri. Sa faci afaceri iti trebuieste si un oaresce talent, nu numai bani – caci altfel
si Victor Ciorbea cel care a “implementat” ideea ar fi devenit magnat sau macar fabricant
ori comerciant.
Si milioane de oameni au ramas pe drumuri iar masa monetara brusc aruncata pe piata nu
a facut altceva decat sa creasca inflatia. Si nitel mai tarziu aceiasi oameni erau someri.
Multi dintre ei au reusit sa obtina o pensioanre pe caz de boala cu consecintele cunoscute,
printe acre azi avem toti atatia pensionari cati activi.

Si inca, din aceiasi epoca: a fost larg vehiculata ideea ca cei astfel disponibilizati ar trebui
sa se reintoarca la agricultura, modelul de social dorit a se reproduce fiind cel al
Romaniei interbelice! Ce nu s-a luat in calcul este faptul ca intre timp gratie politicilor
interventioniste de stat ale Pietei Comune, pietele traditionale ale exportului nostru agrar
au disparut: Germania, Austria sunt autosuficiente la grau (ba mai au si oaresicari
excedente) iar cel mai mare exportator este SUA. Iar cazul Argentinei a fost tratat doar in
mod ideologic dandu-se vina pe populismul peronist pentru decaderea Argentinei.
Adevarul este ca nu a mai avut unde exporta. Caci de de exemplu Anglia a devenit
autosuficienta la carne de vita, ba mai are si excedente, si drept consecinta ceva abatoare
in Argentina au falimentat. Aici se uita si rolul submarinelor germane a caror lectie a fost
bine insusita si se insista numai pe populism.
Toate tarile traditional agrare au aceleasi dificultati – sunt concurate de tarile
industrializate care au deazvoltat o agricultura performanta de inalt randament si pe care
o protejeaza cu gelozie. Nu stiu unde se spera la exporturi masive… si de unde, caci o
agricultura moderna impune altceva decat secera. Si acel altceva nu se poate decat in
tarile cu o industrie desvoltata, care sa ofere sprijinul financiar necesar si unelte moderne.
La noi inteligentul Ciorbea a renuntat la subventii ca sa faca concurenta loiala.
Acel guvern a debutat prin semnarea unor acorduri internationale care au fost benefice
doar pentru altii. Ma rfer la acordul CEFTA, ASAL, FESAL si planul Bechtel. Acordurile
FESAL si ASAL au fost impuse impuse de FMI si Banca Mondiala.
O sa incep cu acordul ASAL , pentru restructurarea agriculturii. Acesta accord a impus:
3Desfiintarea aproape completa a subventiilor si a primelor din agricultura; Anularea
Legii nr. 83/1995 care prevedea sprijinirea concreta a producatorilor agricoli si ca nu
vor mai fi prime pentru export agricol;
4 Incetarea refinantarii de catre BNR a creditelor directionate pentru agricultura;
5Reducerea stocului rezervei de grau la 350.000 de tone, fata de 2.800.000 de tone cat
fusese practicat inainte;
6Introducerea licitatiilor la achizitionarea cerealelor pentru rezerva de stat, cu
participare internationala, stiut fiind ca Uniunea Europeana subventioneaza intens
sectorul
Mai prevedea, de asemenea, si cateva masuri obligatorii, cum ar fi:
- Toate fermele de porci si pasari sa fie privatizate, lichidate sau introduse in
procedura de lichidare;
- Incheierea procesului de lichidare a cel putin 30 din cele 50 de foste IAS-uri.

Costul acestui accord a fost de 350 milioane dolari SUA. Care este insa suma cumulata a
importurilor alimentare din acesti ultimi 10 ani nu ma intrebati ca nu stiu !! Ce este mai
intersant este faptul ca provincialii nostri guvernanti au acepatat conditii pe care nu le
indeplineau tarile din care veneau negociatorii….

Era sa uit – taxele vamale pentru importuri agricole au fost scazute.

Insa in acelasi timp s-a semnat si acordul CEFTA. Acesta nu ar fi fost rau daca insa ar fi
fost negociat cu grija. In primul rand a fost deschisa piata pentru importurile agricole.
Tineti minte, noi renuntaseram sa subventionam agricultura! Nu si ungurii si nici
polonezii!! Asa ca Ungaria a exportat de toate pe piata romaneasca – inclusive malai! –
iar porcii polonezi au gasit aici un larg teren de desfacere – porcu polonez beneficiind de
credite generoase, subventii si taxa de export in timp ce porcii COMTIM treceau la
canibalism.. Asa ca agricultura romaneasca nu avea nici o sansa. Insa as observa ca in
unicul domeniu in care in 1997 Romania avea un mic avantaj competitiv, piata ramanea
inchisa – si ma refer la industria automobilistica …unde Daewoo tocmai poposise.

Acordul FESAL viza restructirarea industriei romanesti … prin restructurare trebuie sa
intelegeti lichidare. S-a impus :
7Liberalizarea preturilor si cometului tuturor care in prezent sunt supsuse concurentei
si sa observam mai ales ca “preturile titeiului, gazului natural si produselor
rafinariilor se vor stabili la nivel mondial si se vor mentine la acest nivel prin ajustari
bancare“.
8Liberalizarea extensiva si stabilizarea comertului extrior, si mai cu seama
“eliminarea tuturor interdictiilor si contingentarilor la export, cu exceptia produselor
forestiere si a acelor cote impuse prin acorduri internationale”. Adica pe sleau
guvernul s-a obligat sa favorizeze exportul materiilor prime in detrimentul
producatorilor autohtoni. Si la “Accelararea privatizarii” se mai gasea un paragraf
interesant: ”se vor aduce schimbarile necesare legislatiei pentru a permite vanzarea
actiunilor la licitatie celui care ofera cel mai bun pret, fara a stabili un pret minim sau
alte conditionari”. Adica uneori nu a fost chiar coruptia fratilor !!
9Privatizarea accelerata a intreprinderilor de stat care inregistreaza pierderi se cerea
posibilitatea ca lichidatorii desemnati sa fie atat romani cat si straini …

La acestea s-a mai adugat Planul Bechtel privind industria petrochimica. Romania avea o
capacitate de rafinare de aproximativ 30 milioane tone si o productie proprie de cca 7,5
milioane tone. Consumul annual era insa mult mai redus decat capacitatea instalata,
rafinariile exportand difernata - in jur de 3,5 milioane tone de benzina si 4 milioane tone
de motorina (insa importand pacura, produs inferior sau reziduu). Insa dupa anul 1990,
prin pierderea contractelor de barter cu Iranul - Romania livra tractoare, ciment si alte
asemena - industria de prelucrare a titeiului a intrat in criza furnizand 10-11 milioane
tone. Guvernul Ciorbea a preluat studiul firmei Bechtel si a incercat in prima faza
inchiderea unor rafinarii. A dat inapoi din cauza consecintelor cauzate – de exemplu
imediat s-a descoperit ca ar fi trebuit sa fie importate benzinele de extractie… Si chiar
daca nu s-au inchis rafinariile, in schimb s-a trecut la o impartire faorte complicata a
titeiului brut si la un joc al valorii petrolului folosit. Si nici o rafinarie nu producea la
capacitate ci cel mult la 50 % - situatie care in mod normal se lasa cu pierderi.. Oricum
exporturile romanesti de produse distillate au disparut si… si in 1997 a fost primul an
cand a trebuit sa importam pacura cu banii jos (pana atunci pacura se importa din sumele
rezultate prin exportul distilatelor). Oricum ce trebuie retinut: planul Bechtel a facut sa
se piarda niste bani.. si prin alte locuri sa se castige.

Deci roul reformei si a celor 4 tratate combinate se poate concluziona in: pierderea pietei
interne, pierdera industriei, pierderea de locuri de munca. Si in final emigrarea a nu se
stie cati dintre concetateni.
Insa nu uitai un amnunt: intreprindera cea mai energointensiva din Romania a fost si a
ramas ALRO Slatina. Nimeni nu mai vorbeste de consumurile ei uriase, dupa ce a fost
privatizata. Oare de ce?! Eu nu am nici un raspuns. Poate niste idei de ce se vorbea
inainte…

Si in afara acestora mai este si sistemul bancar… Practica din anii 91-1997 a bancilor a
fost una de prada. De multe ori ele au pus pe butuci niste afaceri nu prea profitabile, dar
oneste. Intarziau transferul de bani in cont timp de 15-20 de zile. Si atunci unii erau
nevoiti sa se-mprumute cu dobanzi exorbitante, desi ar fi trebuit sa aiba bani in cont. Si
de la o estimare a unui beneficiu mititel de 2-3% se ajungea la o pierdere de 20%. Dar
bancile castigau si-si faceau sedii luxoase, etc. Fiindca erau autonome. Si nici azi, chiar
privatizate cu capital strain bancile noastre nu renunta la ideea de prada.

Si era sa uit. A fost dusa o intreaga lupta de elinimare a produselor romanesti. De la micul
producator agricol pana la producatorul industrial. Incununata cu success aceasta lupta. In
cele mai diverse domenii. De la diamante artificiale la tigari. In numele pietei libere si a
liberei concurente nu am observat ca produse romanesti au disparut fiind inlocuite cu
produse straine mai scumpe. Si va rog nu-mi pomeniti de calitate! De exemplul
Colvitiodul era un medicament produs dupa licenta Vitaiodurol. Acum puteti cumpara
Viatiodurol. Colvitiodul nu se mai fabrica. Si mai sunt duzini de alte produse.
Ca sa va amuz nitel, reiau un post vechi de pe vremea cand inca mai existau tigari
romanesti.

“Studiu de caz “ dupa naravu englezesc

.Adica incerc sa povestesc cum se face ca SNTR are datorii.

Nu stiu cati dintre voi sunt fumatori si cati dintre fumatori sunt/ au fost fumatori de tigari
romanesti. Da eu am fost fumator si am fumat tigari romanesti. AM FUMAT - timpu'
trecut, perfectu compus..
Pai amintiri despre tigarile cu filtru facute de SNTR - ca pe asta le-am fumat dupa ce nu
am mai rezistat la Carpatii fara filtru (1/pachet/zi minim)
- primele au fost Daciile - erau mai ieftine. Si au fost si singura marca care mi-a produs o
surpriza placuta - au renuntat la caracteru' de nu-ma-uita (adicatelea daca o lasi in
scrumiera se stinge singura). Da la un moment dat au disparut!
- am trecut un anume soi de tigari mai moi - nu va zic care ca ziceti pe urma ceva cu
gusturile mele si taman bine cand soiu asta a devenit nitel mai popular, hopa ca se
inchide fabrica de la Sf Gheorghe si cauta Ghita alta tigara!
- (re)incep cu Amiralele da dispar si ele;
- incerc Snagovu' da la trei tipuri de pachet 4 - daca nu 5 - gusturi diferite (ale tigarilor!).
Oi fi eu eclectic da nici chiar asa!
- reapare Dacia, o reiau da nu mai stiu ce se intampla ca iar dispare - de fapt dispar
aproape toate soiurile de tigari romanesti, alea de la SNTR cel putin ca fabricile au fost
nitel inchise.
(Fumez Calatis, ma las nitel, ma reapuc)
- reapar tigarile SNTR. Incerc un soi de Record cartonat de se gaseste doar prin piete da
dispare si el! Precum sarpele cu pene: o luna zboara, o luna nu.
- regasesc Bega, pachete de 12. Dispar. Observ ca si reaparitia pachetelor de 12 Snagov e
meteorica!

Intre timp ne aliniem la UE si trintim o taxa la tigarile SNTR sa inebunesti nu alta:
Snagovu plateste aceiasi taxa ca si Dunhilu si Kentu (auzi, cica ar fi "de lux" si aceiasi
calitate!).
Dacia era (teoretic ca practic disparuse) cica la egalitate cu Philip Moris si uite asa ajunge
pachetu de tigari romanest la preturi aliniate cu alea straineze! Si unde mai pui ca si
strainezii reduc preturile ca ajunge Viceroiu necartonat cat Snagovu (care redevine usor
nu ma uita de trebe sa-i dai falci) si io ma apuc de More (produs in Romania, da de un
strainez).
Si priviti astazi: tigarile SNTR sunt toate la acelasi pret aproape Carpatiu cu filtru cat
Snagovu si asta aproape cat Viceroyu', si cu o difuzare confidentiala cvasi clandestina (de
parca ar fi marijuana)!
Pai sa te mai miri ca SNTR a ajuns in paguba?
Ca e de mirare, ca deobicei trei sunt chestiile care merg bine: tutunul, bautura si
bordelurile. La noi mi-e frica ca si bordelurile ar deveni falimentare!
De mirare e ca nimeni nu se intreaba cum dracu?! Ca cica daca privatizezi... ehe! Da uite
ca cu Interagro fu altfel.
Da as mai sti cateva povesti din astea si in alte domenii.
In caz ca vreti sa stiti: Montecarlo Lights.
Scuze pentu prolixitate
Bizonu'
Si cum va spuneam nu este vorba doar despre tigari !

Astea de mai sus au fost scrise pe vremaca cand Monecalo nu disparusera ...

Si as mai adauga un impediment ce a fost provocat de spolierea micului depunator. Nu
ma refer la scheme;e tip Caritas si cei care si-au bagat banii in ele . Ma refer la modul in
care au fost topite conturile CEC care insumau economiile populatiei si felul in care
fondurile de investitii au fost prabusite, daca nu chiar praduite . Cei care economiseau si-
au vazut economiile topite de inflatie , sau in cazul FNI au fost de-a dreptul estorcati .
Exact ca in vremurile lui Zola ... Asa incat populatria a fost "educata" ca cine
economiseste pierde si ca trebuie sa cumperi cat ai bani , spre fericirea importatorilor .
Astfel banii existenti pe piata au fost redisbuiti inechitabil si de multe ori exportati ,
S-a ajuns la aceatsa si din cauza ca in mentalul colectiv capitalism inseama mai ales
proprietatea unipersonala sau de familie , care poate fi indivizualitata (masina mea,
pravalia lui, fabrica lui ). Sistemul mai modern definit de proprietatea anonima a
actioanriatului nu a fost acceptata nici de "elita privilegiata" , ganditoare dupa schemele
lui Platon....si care credea in proprietatea absoluta.
Si acestea au dus la prabusirea economiei romanesti la forme primitive , incipiente ale
dezvoltarii capitaliste si alinierea economiei romanesti la nivelurile periferiei , adica
altfel zis a lumii a treia. Fiindca banii populatiei redistribuiti prin inflatie puteau fi folositi
in dezvoltare economica ... asa cum se face in tarile dezvoltate. Caci in aceste tari micul
depunator este protejat si micile economii ale populatiei alimenteza creditele necesare
marilor intreprinderi. De exemplu ,in cazul binecunoscut al Japoniei expansiunea
industriala s-a bazat pe economiile micilor depunatori care au asigurat cele mai ieftine
credite pentru marea industrie, care mare industrie a Japoniei a devenit cea mai moderna
si mai bine utilata industrie din lume - benegicind de credite cu o dobanda de 1%.
Insa la noi ... spolierea micului depunator s-a facut in beneficul unei minoritati de tip
comprador care a risipit beneficiile in luxura si le-a imobilzat in imobilar. De exemplu in
anii 90 in timp ce economia suferea de lipsa de lichiditati si activitatea de creditare era
privita ca o cvasiinfractiune bancile isi reciclau excedentele in sedii noi ....
Aceasta stare de lucuri duce la o crestere excesiva a consumului - bazat pe importuri - si
ingreunarea de obtinere a fondurilor necesare creditatii infrastructurii , industriei si
agriculturii , expunand tara riscurilor creditatii externe.
Si as mai obsrva ca obsesia "elitei" civico-mediatice de a se delimita in termeni de
optiune politica de majoritatea populatiei si credea ca este partizana "capitalismului"
definit dupa exemplele vizibile ale capitalismului renan despre care elita credea ca poate
fi constuit dupa retete reganiene si mai credea ca o clasa de mijloc solida se definsteste
in primul rand in putere de consum sau venituri - Brucan cu a sa aparitie la TVR in care a
spus ca veniturile clasei de mijloc ar trebui sa fie undeva la 30.000 lei lunar ( salariul
mediu al unui inginer la baza fiind de cca 2.800 lei ) si-a avut si el rolul lui diversionist -
a mai crezut ca asa ceva se construeste prin decret politic. Si ca intr-o societate moderna
(adica ce considera ei "adevaratul capitalism" clasa de mijloc ar fi doar o elita
economica ). Rezultatele le vrem azi cand aceiasi zelosi propagandisti care credeau ca
pentru majoritatea saraca a populatiei capitalismul este perceput ca un import strain, ca o
afacere necurata, prin care saracia celor multi este exploatata nerusinat in scopul
imbogatirii unora, putini. , astazi aceaisi propagandisti considera ca la noi capitalismul ar
fi un apanaj al clasei politice ,al clientilor puterii politice si a lumii interlope . Ideile lor
raman la fel de utopice si considera ca niste regelemtatri legale ar putea schimba de azi pe
maine rezultatele actiunii de decenii a pietei si a Sistemului Mondial . Citez apelul final si
pateteic al unuia dintre cei mai ilustri civici procapitalisti < Dati oamenilor garantia
proprietatilor lor si furnizati tuturor, nu numai unui numar de privilegiati ai puterii
politice, instrumentele legale de a vinde si cumpara titlurile rezultate din garantarea lor -
si veti obtine in scurt timp prosperitatea occidentala.> . A se obserrva dati, si furnizati ,
mentalitaea vesnicului "geniu neintels" de sorginte romantica si neintelegerea ca titlul nu
rezulta doar din garantarea proprietatii iar instumentele legale exista ... insa prosperitatea
occidentala ... nu se intinde pana in Haiti !!
Toate cele ce le-am zis mai-nainte arata clar o lipsa crasa de informare atit din partea
politicienilor cat si din partea formatorilor de opinie si a pretinsei societati civile. Plus ca
agravante se pot lua in consideratie lasitatea politicienilor si reaua vointa a celorlati.
Iar ignoranta majoritatii populatiei poate fi considerata cvasiaxiomatica – si de ce ar fi
mai informata tzatza Veta mulgatoarea decat formatorul de opinie cu facultate si
specializare in vest?!

Ce incerc sa explic: unele interese sunt convergente si altele divergente. Intotdeauna se va
gasi o minoritate sa aiba interese divergente. Dar, cand este vorba de interese economice
se poate observa ca o minoritate tinde sa capete anume caracteristici, bazate pe un stil de
existenta „pradator” – de exemplu “ciubucul” care nu este exclusiv balcanic (francezii au
si ei pourboire si pots de vin!). Acum vine la rand toleranta societatii la astfel de
comportamente. Societatile mai ramase in urma – din pacate si a noastra – au un nivel
mai crescut de toleranta. Pana la urma, apar si exponentii „teoretici” ai unor astfel de
atitudini. Ca de exemplu Patapievici. Cand el teoretizeaza asupra defectelor poporului –
in stilul care i-a adus atata apreciere de fapt da apa la moara pletorei de „pradatori” din
admintratie - fie microlocala, fie statala sau suprastatala. Caci daca functionarul este
convins ca petentii sunt niste netrebnici se va purta ca atare! Si va cere ciubuc!! Stiu ca
va sochez dar asta e o aplicatie a principiului haosului: unde dai si unde crapa! Si intr-o
societate atit de fragmentata ca a noastra rezultatele se vad: functionarul sigur de
superioritatea sa – istorica as zice, el este reprezentant al unei autoritati – se vede
confirmat si teoretic! Ma rog nici Nitzsche nu avea de unde sa banuiasca ce va face Adolf
din teoriile sale… dar noi deja stim.

Acestea concura la nivelul mare de coruptie si “asigura” si gradul de nedezvoltare
economica care asigura un mediu proprice pentru coruptie. Insa determinat este gradul de
nedezvoltare.
.
10. Consideratii personale asupra unor circumstante locale

Spatiul romanesc inte Occident si Orient

In general se acuza cam prea mult o aplecre prea pronuntata spre Orient a Romaniai ca sa
se explice ramanerea in urma.

In primul rand trebuie observat ca distinctia clara dintre Apus si Rasarit este mai mult
conventionala si mai este o creatie a secolului luminilor.
Nu ca nu exista deosebiri, insa mult timp cele 2 parti s-au recunoscut ca egale, s-au
influentat reciproc adoptand mode si modele una de la alta si nu odata modelul impus a
fost unul oriental. Si sa ne amintim de cuvintele lui Napoleon (nitel inainte de campania
din Egipt sau in timpul ei): Numai in Orient poti face lucruri marete!!!
Sa incepem cu exemplele cele mai simple la indemana oricarui ins cu 8 clase care stie
sa-si foloseasca cunostintele. Alfabetul pe care il folosim este o inventie orientala.
Crestinismul care a format spiritual Europa (dar mai putin decat se zice) este si el o
religie de origine orientala. Ah da era sa uit. Si iudaismul… Iar institutia imperiala asa
cum a fost ea stabilita de Augustus imita modelul monarhiilor orientale avand uneori
asemanari directe cu Egiptul faraonic al ultimilor Ptolemei. Sa nu mai zic ca si algebra
si alambicul sunt creatii ale orientului arab.
Si datorita unei curioase amnezii a programei scolare europene nu prea se stie ca pana
ttarziu, spre secolul XV balanta inclina in favoarea Orientului (fie el persan, elenizat,
bizantin, arab ori turc.
In secolele uitate ale istoriei scolare – adica VI-X Orientul era cel dezvoltat si civilizat
nu Occidentul napadit de rapanul popoarelor germanice si slave, Si sa fim cinstiti in
vremea accea Spania Maura si stralucitrea Siciliei se datorau musulmanilor cotropitori. Si
Spania era cel mai evoluat teritoriu din vestul Europei…
Insa Occidentul a inceput sa evolueze in urma unui neinsemnat accident istoric – prin
secolul X in regiunea Ile de France apare prima data plugul greu tras de cai atelati cu
hamuri deja moderne (chinga de piept). Asa ca au avut resurse sa contruiasca catedralele,
sa meraga in cruciade si sa faca ce numea Jaques le Goff revolutia industriala medievala.
Un moment important al relatiei Occident-Orient il au cruciadele. Atunci oamenii
vestului au descoperit civilizatia. Orase mari, comertul intins, rafinamentul baii, uitlizarea
sapunului – insa aceasta cu multa multa reticenta!! si al camerei personale.. Au cucerit
Ierusalimul dar au orientalizat nitel Occidentul. Au plecat barbieriti si imbracati in tunici
si ciorapi, tinuta cam romana, si s-au intors barbosi de multe ori imbracati in caftane si
robe de matase si catifea dupa moda orientala. Si au mai importat ceva – castelul!!
Castelul medieval tipic are un model arab – primul fiind Krak des chevaliers ridicat in
regatul latin al Ierusalimului de catre cavalerii Templului. Si au adus cu ei.. alambicul
asa ca spirtoasele noastre cele de toate zilele sunt o urmare a cruciadelor si fara alambic
nu stiu cand am fi descoperit alcoolul – si el inventat de arabi, insa ei il foloseau pentru
parfumuri. Si foarte important Venetia ia locul Bizantului in comertul cu Asia (adica si
miroderniile din India). Si din Venetia mirodeniile trec prin pasul Saint Bernard spre
Germania si acesta este momentul in care Elvetia o ia inaintea Albaniei.
Intocandu-ne la Tarile Romane observam ca picturile ce il infatiseaza pe Mircea cel
Batran prezinta de fapt un cavaler occidental – tunica, ciorapii, incaltarile, sunt
occidentale nu orientale. De atfel si armele folosite de el si Stefan cel Mare sunt
occidentale.
Arma tip a nobilimii acelei vremi este spada. Arma occidentala. Prin spada se intelege
lama dreapta cu dublu tais. Sabia – cuvant mi se pare de origine ungureasca – adica lama
uneori dreapta, de cele mai multe ori curbata, are un singur tais si a fost preferata
Orientului.
Si daca mergeti la Muzeul Militar Central sau va uitati pe o istorie mai ilustrata a
armatei romane o sa observati acelasi lucru – in secolele XII-XV armele sunt de tip
occidental. Orientalizarea armelor incepe in sec XVI si securea dubla a Bravului in eroica
si disperata sarja de la Calugareni este o arma tipic orientala si foarte veche – labris ul
care a dat si numele Labirintului – si tot el Bravul este cel care adopta sabia. Insa sa nu
uitam – el avusese legaturi destul de stranse cu turcii inainte de domnie (negot. Ca asa isi
faurise marea avere care l-a dus la tron. Si mi se pare ca vorbea o turca de foarte buna
calitate). Apoi odata cu cresterea influenetei turcesti si instalarea monopolurilor
comerciale costumele se orientalizeaza, armele la fel pana la adoptarea unor arme putin
folositoare (secere de lupta). Insa nu disperati – la Muzeul National in Teazur puteti
admira braul si sabia unui voivod transilvan din sec XVII de factura specific orientala!!
Si daca largim hora observam ca la finele secolului XVII si inceputul secolului XVIII
ienicerii nu mai sunt exclusiv turci. Si polonezii au soldati numiti ieniceri cu costume
cvasi turcesti si arme la fel (chiar si pusca are o forma turceasca, desi patul prea scurt si
de o forma mai.. orientala nu garanteaza deloc precizia).
Iar mai in vest observam ca sabia devine standard. Dintai sucomba Germania apoi
imediat Franta preia ideea. Iar spada ramane doar de parada, de purtat ca semn al
disctinctiei nobiliare si arma de duel – armatele europene trecand la sabie.
La finele secolului apar si trupele de husari – cuvant de origine orientala ce pare a avea
radacina in numele de kazar. Costumatia husarilor francezi si germani este insa inspirata
de tinuta calaretilor de stepa si imprumutata de la husarii unguri (ultimul vestigiu al
gloriei apuse).
Insa, intre timp, gratie comertului cu Orientul Indepartat, europenii prind gusturi si mai
exotice – chinezariile devin apreciate iar Mazarin colectioneaza sabii japoneze (katana).
Si mai adaug ca in timp ce japonezii erei Meiji importau profesori de desen si pictura de
la Paris, modernistii parizieni sunt foarte interesati de tehnica stampei japoneze.
Celebrele afise ale lui Lautrec sunt in maniera de lucru japoneza.
Asa ca vedeti nu numai noi am fost orientalizati.
Ce este drept insa dupa instalarea fanariotilor incepe o orientalizare intensa. Costumele,
muzica, meniurile ba si distractia – djeridul si meterheneauau – sunt dupa moda
Stambulului. Intra in limba cuvinte turcesti – care vor fi in curand inlocuite de
frantuzisme. Insa acesata orientalizare este mai cu seama sau chiar exclusiv apanajul
elitei care in curs de o generatie va trece la moda apuseana reusind sa renunte pana si la
ciubuc (pipa orientala lunga, da lunga uneori de peste 1 metru si la nargilea - si un turc
mai batraior mare amator de tutun ii zicea ca totusi cel mai placut mod de a fuma este
nargileaua, apoi ciubucul si-l cred fiindca incercase toate modurile de a fuma iar tigareta
este sa zic asa lucru de mantuiala pentru vremuri moderne ce nu-ti lasa luxul timpului).
Asa ca vedeti plangerea ca suntem orientali este doar o scuza pentru ingnoranta.
Ocicdentalizarea sau orientalizarea sunt cele 2 fete ale aceleiasi medalii numite
civilizatie europeana si ambele tendinte s-au potentat reciproc influentand mai mult
moda decat socieatetea in general.
Si mai trebuie sa adaug ca pana tarziu orientalizarea la noi a fost apanjul elitei sau
paturilor de sus. Poporul in marea lui majoritate a adoptat ce era practic insa fondul a
ramas cel ancestral. Modificarile au aparut de curand odata cu modernizarea societatii,
cand productia de masa si mutatiile sociale induse au zdrobit vechea asezare a lucrurilor.
Insa nu uitati, procesele nu sunt locale ci globale. Asa ca nu numai societatea traditioanla
rurala din Romanaia a suferit intrzuiuni profunde ci toate societatile agrare traditionale
din intreaga lume.
Si am ca o banuiala ca moda manelelor – o detest, detest maneau – nu este decat
specificul local al unui proces mai larg in care influenta culturala orientala iar castiga
ceva teren in zonele culturale europene. Oricum mai bine manele decat Hary Crishna
sau hip hopul.
Insa tin sa atrag atentia ca unele dintre racilele pe care le consideram specific orientale –
hatarul, bacsisul – sunt in parte rezulatul ramanerii in urma a societatii noastre si in parte
nombrilismului nostru provincial.

Fiindca coruptia nu este specific romaneasca. Relativa ei impunitate si extinderea prea
larga sunt dovada clara a unei ramaneri in urma. In definitiv in Framta secolului XVII se
introdusese venalitatea functiilor oficiale, sau mai cinic vorbind coruptia se practica
ofcial ca politica de stat. Dar si in Germnaia. Si nu a disparut nici acum, doar ca nu mai
este oficiala ci penalizata in cazul formelor “traditionale”. Ca intre timp s-a modernizat si
coruptia – acum se cheama comision, prima de fidelitate, rabat sau premiu pentru prima
achizitie, consultanta ori chiar lobby si toate acetea sunt perfect legale ba exista si legi
care le reglementeaza! Si reglementeaza mai ales pentru ca sa constranga la cinste
amploiatii firmelor coruptiei intitutionalizate legal .
Noi insa avem si coruptia modernizata iar datorita decalajului de dezvoltare mai avem si
impunitatea coruptiei de moda veche…

Si ajungand aici cred ca este cazul sa fac vorbire despre constiinta sociala sau daca vreti
factorul moral.

Constiintra sociala sau Morala publica si efectele ei

Sunt de accord ca morala publica este cea care determina ce este permis sau nu in
societate. Iar la noi in societate se permit prea multe!!!
Insa puterea ei este mult suparestimata, mai ales de catre formatorii de opinie si altii care
isi arata dezinteresul fara de modernizarea de facto, materiala a societatii romanesti
punand accentual doar pe “necesitatea reformei morale”. Aceasta pesemne si din cauza ca
multi dintre ei au fost specialisti in propaganda politica in timpul regimului socialist si s-
au ocupat doar cu aceasta.
Fara a nega rolul ei as observa ca in general are efecte mai mici asupra ansamblului unei
societati decat se crede. De exemplu adoptarea crestinsmului ca religie de stat a avut
urmari modeste la inceput. A fost interzisa crucificarea ca mijloc de executie (oricum mai
existau si alte forme de executie barbare!) si jocurile de gladiatori. Insa sclavia a persistat
iar crestinii propietari de latifundii si sclavi din Brazilia se pare ca dadeau dovada de
fantezii sadice care ar fi atras rapid o pedepasa din partea unui Domitian.
Si observ ca sclavia a disparut cand a devenit o frana in exapnsiunea economica (sunt si
azi zone in care exista sclavie… insa in general cele mai sarace. Iar inArabia Saudita in
care unii bogatasi mai aveau sclavi pana prin anii 60, situatia materiala a unui sclav era
de multe ori mai buna decat a unui sarantoc liber. Si sclavul costa pe proprietar mai mult
decat un salariat normal).
Sau cum ziceam mai sus, incetarea exansiunii normanzilor (northmen nu les normands)
cred ca are explicatii mai putin pioase decat crestinarea. In general statele tinta favorite
reuseau sa faca fata atacurilor si jaful devenea mai putin rentabil iar inceputul unui
comert baltic le asigura mijloacele de trai necesare. Sau, la un moment dat unii dintre
piratii englezi ce actionau in Pacificul de Sud s-au convertit aproape peste noapte in
contrabandisti spre marea placere a fostelor victime, ramand insa la fel de antipatici
fiscului spaniol – fiscul pierdea oricum, insa fostele victime aveau parte de marfuri mai
ieftine si poate mai variate, iar piratii deveniti contrabandisti infruntau pericole mai
putine (inchhisoare nu spanzuratoare).
Si va atrag atentia ca zisii pirati erau crestini… asa cum erau musulmani cei din Alger, iar
ambele religii nu privesc cu ochi buni jaful.

Alteori este insa greu sa separi rolul moralei de conditiile materiale. In SUA, pe la 1830,
betia era ceva foarte normal. Chiar si predicatorul era majoritatea timpului beat – se cerea
insa ca la predica sa fie in stare de functionare. Dupa …
Insa dupa 50 de ani este la moda – macar declarativ – sobrietatea sau o relativa sobrietate.
Este adevarat ca multiple culte, comitete, comitii si moralisti au luptat fervent impotriva
lui John Ballerycorne insa… Insa poate devenise prea riscant sa fii beat. Nu numai din
cauza ca Samuel Colt avusese ideea marelui egalizator (adica revolverul) care ii favoriza
pe cei mai treji dar trebuie sa observam ca in anii acestia Statele Unite cunosc o crestere
economica masiva. Uluitoare. Ori in aceste conditii a fi beat mai mereu insemna sa pierzi
oportunitati, sa pierzi bani si fara bani de unde bautaura?!
Mai traziu cand aceleasi grupuri au reusit sa impuna prohibitia rezulataul moral a fost
dezastruos.
Asa ca intreb unde se termina influenta moralei si unde incepe determinismul social ?!

Si sa ma intorc la zona noastra .
Mult timp constiinta sociala sau morala publica (nu-s aceleasi dar in genral sunt
confundate in discursul public) nu au avut un rol important de jucat in ramanerea in urma
a dezvolatrii sociale.
Problemele apar la mijlocul secolului XIX odata cu aparitia elementelor capitaliste – asa
cum am aratat mai sus.. Ca peste tot in lume si in toate epocile aparitia oamenilor noi ( si
primul care a primit “disctinctia” a fost.. scuzati Cicero!) a trezit reactia furibunda a
societaii traditionale, agrare. Societate bazata pe statutul social in care detinatorii de statut
ridicat se vedeau concurati de oamenii banului, noii imbogatiti. In plus, aparitia relatiilor
capitaliste deranjeaza si clasa taraneasca. Fiindca la origine feudalul nu era proprietarul
pamantului ci taranul. Feudalul avea dreptul de a percepe dari si servicii in natura si cu
toate abuzrile la care se deda, unul singur ii era interzis: sa-si alunge taranii de pe mosie.
Ori relatia capitalista inseamna proprietatea libera de sarcini traditionale si libera
exploatare a fortei de munca. Asa ca starea taranilor se inrautateste brusc la inceputurile
capitalismului. Iar eliberarea serbilor este de multe ori eliberarea mosierului de obligatia
de a nu izgoni taranii. Aduceti-va aminte de oile de pe timpul lui Morus.
Astfel in societatile agrare traditionale se naste o intreaga ideologie anticapitalista. Nici la
noi nu a fost altfel, insa dominatia culturala a Junimii duce aceasta rezistenta ideologica
la un nou nivel calitativ, devenind o parte a culturii noastre. Si aceasta stare de fapt este
agravata de existenta unei clase taranesti pletorice ce dispune de putine resurse si care
este putin legata de piata. Si factor agravant, taranimea are destul de putine debusee in
orasele si prea mici si prea putine. In plus in orase intalneste concurenta elementelor
alogene care constituie o mare parte a lucratorilor manuali. Si astfel industria ajunge sa
fie privita ca fiind ceva strain “adevaratului suflet al poporului roman” de parca ar fi fost
mai prielnica sufletului poporului englez in secolul XVIII sau german la inceputul
secolului XIX (de fapt romantismul este el insusi paseisit si anticapitalist).
Pe acest fond a venit socul impus de socialism care a zdrobit cvasicomplet societatea
rurala traditionala si a facut-o in modul cel mai brutal prin mijloace administrative si
coercitie.
Si regimul socialist a mai incercat sa modifice si constiinta sociala prin neintrerupta
propaganda - insa la nivelul marii majoritati efectele au fost doar superficiale. O influenta
mai mare a reusit-o in segmentele mai scolarizate ale societatii si indraznesc sa zic ca a
fost mai mult o apropiere de comportamentele deja curente in Apus si mai ales in
reducerea influentei bisericii. Presupusele succese in creareea omului nou nu au fost
decat adaptarea populatiei la schimbarile economice si sociale. In rest nu a reusit sa
impuna decat un numar de clisee verbale si o grosolanie generalizata.
Insa, daca a avut un succes cel mult nesemnificativ in modificarea constiintei pe calea
propagandei, a avut un esec major in educarea progeniturilor activistilor de baza si a
oamenilor promovati de socialism. Modelul lor de educatia a fost domnul Goe, totul era
permis copiilor de stabi. Care copii de stabi copiau ce considerau ei a fi manierele vechii
clase suprapuse, in general excesiv, si erau cei mai buni promotori (prin exemplul
propriu) a ce combatea propaganda oficiala. Eu personal nu am vazut pui de stab care sa
nu fi regretat ca nu s-a nascut intr-o societate capitalista (si am vazut cam o duzina. La
serviciu)..
Insa orice schimbare in societate are de intampinat rezistenta mentalului colectiv. Asa ca
relativa modernizare a societatii prin industrializare a intampinat rezistenta si a trezit
nostalgii agrariene.

A avut un rol Biserica Ortodoxa in inapoierea zonei?

In genral opinia publica presupus cultivata, si chiar cultivata dar provioncilala, considera
ca intarzierea se datoreaza Ortodoxiei.
Insa aceiasi opinie publica, chiar cultivata confunda catolicismul cu protestantismul si se
pare ca nu a a auzit de Max Weber. Mai rau, opinia publica cultivata se pare ca ignora
complet datele istorice (nici istoricii marxisti nu sunt mult mai breji ci dimpotriva).
Se pare ca zisa opinie publica cultivata nu a citit lucrari occidentale care acuza
crestinismul tot pentru prebusirea imperiului roman si a societatii sale urbanizate. Ca
orasele occidentale dispar incepand cu anul 500 sau macar decad. Ca de prin anul 700
circulatia monetara din Galia merovingiana dispare, ca in Anglia disparuse de multisor
si nici prin nordul stapanit de germanici nu o ducea mai bine – a se vedea H Pyrenne De
la Mahomwet la Carol cel Mare - si cand mai tarziu va reaparea va fi sub forma monezii
de argint. Germania? Multam nu exista decat ca nume al unei zone paduroase, barbare si
pagane.
Iinsa circulatia monetara din Bizant se pastra, nomisma era din aur, argintul era cam
pentru aia mai saraci sau plati uzuale – ma rog sarantocii se multumeau cu arama –
creditul functiona perfect si ei da, orasele erau destul de bine. Ba in timp ce Roma
decadea sub luminata conducere germanica - ce-i drept nu catolica ci ariana – Bizantul
se mandrea cu noua catedrala Hagia Sofia iar hipodromul era plin. Alexandria era un
mare oras, Damascul idem, Ierusalimul la fel.
Si Bizantul era la fel de crestin, ba mai crestin decat vestul Europei!!!
Atunci de ce sa dam vina pe crestinism ca au decazut orasele Galiei si Italiei nebizantine
- ca am uitat sa spun o parte din Italia era bizantina. Si Venetia era si ea bizantina si isi
incepea drumul spre gloire sub acoperirea si cu ajutorul Bizantului.
Si daca catolicismul a fost atat de importatnt atunci de ce zonele catolice se plasau in
urma celor arabe sau bizantine? Sper ca intelegeti implicatiile.
Deci nu ortodoxismul in sine duce la inatarzierea zonei ci alte forte – cele economice –
influentate de alti factori decat credinta religioasa. Cei pe care i-am evocat mai sus.

11. Concluzie finala si personala despre starea de inapoiere a Romaniei

Sub aspect economic Romania este ramasa in urma fata de alte tari din cauze geografice
si circumstante politice.

Romania a depins de un circuit economice de importanta tot mai scazuta si banii erau tot
mai putini. La un moment dat Tara Romaneasca si Moldova au fost practic excluse din
punctele privilegiate ale circuitului economic (orasele portuare) si reduse la situatia de
stricta furnizare a produselor primare agricole. Mai mult, comertul lor a fost dirijat cvasi
total catre Imperiul Otoman, devenind periferia unei periferii. Propriu zis tarile Romane
au au mai avut piata...
Aceste conditii economice mizere au dus la o acentuata stare de saracire a populatiei
majoritare, la niveluri cvasiafricane si o subdezvoltare sociala extrema. Intruziunea unor
numeroase elemente alogene in patura conducatoare a dus la o si mai mare stare de
subdezvolatare.
Sustin ca populatia majoritara era mentinuta-ntr-o stare coloniala cu putin mai
fericita decat a populatiilor indigene din Indiile spaniole. Marturie sta insusi
apleativul de "ruman" care definea taranul aservit.
Inserarea tarii Romanesti si Moldovei in Sistemul Mondial s-a facut tarziu, pornind de pe
ultima treapta si avand un nivel de capitalizare extrem de scazut. Aceasta intrare a
corespuns si cu sfarsitul oranduirilor feudale in Tarile Romane si aparitia primelor
elemente capitaliste.
Insa aceasta evolutie a dus la inceput la o inrautatire a situatiei taranului dependent, care a
cunoscut ultima si cea mai tarzie a doua serbie (cf Braudel) iar eu indraznesc sa zic a
treia. In paralel cu aceasta incepe un "import" masiv de elemente alogene aflate in slujba
capitalului austriac si pe urma german, care import alogen capitalizeaza in favoarea lui
buna parte din noile disponibilitati monetare si intra in concurenta maltusiana cu
populatia locala si aceasta fara a asista la o imbunatatire a tehnicilor agricole si a
randamentului agricol.
Totusi si in aceste conditii Romania incepe un drum ascendent sub auspiciile Partidului
Liberal care lupta pentru emanciparea economica prin comert, sistem bancar si nu in
ultimul rand prin inceperea unei industrii.
In perioada interbelica dezvoltarea se continua, Romania cunoscand o mai mare
dezvolatare industriala, ramanand totusi in pozitie periferica in cadrul Sistemului
Mondial, dar tinzand prin industria petroliera spre o pozitie semiperiferica.
Paralel cu aceasta situatia populatiei taranesti se amelioreaza atat sub aspect economic cat
si social si se emancipeaza politic. Este o perioada cand statutul nu mai este colonial si
nici semicolonial.

Imediat dupa al doilea razboi mondial RPR a fost o "colonie de facto" a URSS, situatie
care in conjunctie cu pierderile provocate de razboi cat si despagubirile de razboi a dus la
restabilirea starii coloniale si incetinirea dezvoltarii. Insa desfiintarea SOVROM urilor si
retragerea unitatilor RKKA a imbunattati situatia, stare as numi-o semicoloniala. Dupa
respingerea tentativei politice- teoretice, dar se putea ajunge si la o stare de fapt - de a
tranforma RPR intr-o colonie in condominium a CAER prin Planul Valev, Romania
incearca si reuseste sa reduca subordonarea fata de URSS si restabileste legaturile cu
Sistemul Mondial. Insa apartenenta obligatorie la CAER impune constrangeri care
impiedica o dezvoltare mai rapida.
La aceasta se adauga derapaje ideologice si administrativ birocratice, combinate cu
diverse influente ale mentalitatii conservator-agrariene, care limiteaza efectul de
dezvolatare.
In final proasta gestionare a crizei provocata de criza petrolului din anii 70 ai secolului
trecut duc la dificultati de plati si fac ca regimul sa adopte masuri de fortare a platii
datoriei externe. Aceste masuri, administrative si economic-adminisriative, duc la o
oprire brutala a dezvoltarii exact in epoca in care "centrul" schimba tehnologiile..
Totusi la nivelul anilor 70-80 RSR se insera in randul tarilor semiperiferice Liga I a...

Dupa 1990 cuprinsi de o frenezie a consumului de marfuri importate si a libertatii am
ratat sansa de a ne repune pe picioare industria incepand cu cea de bunuri de consum. Sub
pretextul ineficentei proprietatii de stat si al privatizarilor s-a dezlantuit marele jaf
national la care au participat toti - muncitorii furau cu pisica, contabilul cu pixul si
directorul cu SRL eul. Rezultatul a fost prabusirea industriei, devenita tinta a
"intreprinzatorilor" vanzatori de fier vechi si a speculantilor imobiliari si cresterea
importurilor. In paralel am asitat la o degradare a agriculturii si azi importam 70% din
produsele alimentare, cvasitotalitatea celor industriale, marile magazine sunt ale unor
firme straine si bancile inca romanesti au o pondere insignifianta (insa statul roman
capitalizeaza bancile straine!!).
Ca sa zic asa ne-am reintors la o situatie coloniala care are corolarul in exportul de
mana de lucru ieftina (circa 2 milioane de cetateni) si oligantropia. Acestea si utilizarea
cel putin criticabila a noilor imprumuturi contractate cu FMI ma fac sa cred ca o
redresare nu va mai fi posibila.
Fiindca trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc!

Deci situatia de inapoiere economica a Romaniei se explica prin accesul redus la
sistemul international de schimburi (Sistamul Mondial) sau chiar lipsa unei piete
solvabile, situatia coloniala, intarziata trecere la capitalism. Apartenenta la sistemul
socialist isi are importanta ei in aceasta intarziere, dar nu este hotaratoare, fiindca
trebuie sa observam ca exceptand Cehia si fosta RDG restul statelor socialiste
europene fusesera si ele state semiperiferice sau periferice, intarziate in dezvoltare.

12. Consideratii personale si generale

Eu cred ca istoria este supusa unor hazarduri ale geografiei si ale istoriei. Nici o
explicatie rationala nu poate motiva sa zicem prabusirea Imperiului Roman si a celui
Persan in fata hoardelor din stepa. Sau mai rau oculteaza - de exemplu teoria marxista cu
sperioritatea civlilizationala devine de-a dreptul hilara daca comparam nivelul triburilor
germanice cu cel al Imperiului Roman. Triburile germanice nu au adus nimic superior
nici ca organizare sociala si nici ca mod de productie minus ceva maiestrie in plus la arta
ferariei (si aceasta cu aplicatie stricta la spadele folosite, scramaxul franc) pe larg
compensata prin superstitii, barbarie si jeg. Sau virulenta asaltului timurid care a
spulberat Orientul Mijlociu reducandu-l la trista ruina de azi. Si nici stricta necesitate
avantul Flandrei sau ridicarea Florentei ori a Genovei.
Insa orice intamplare are urmarile ei logice, care mai tarziu oculteaza hazardul... si
urmeaza explicatiile autovalorizatoare gen virtute, cultura, morala, aparteneta la o religie
sau chiar suprematia rasiala.

Romania de azi este cuprinsa intr-o zona in care miscarile de populatii din Vest se
ciocnesc cu miscarile din stepa si Asia Mica. Deci asaltata din 3 parti, stabilitatea ei
politica si economica este compromisa din start.
In epoca de constituire a popoarelor moderne - adica dupa prabusirea Imperiului Roman
de Apus si relativa retragere a celui de Rasarit - zona a ramas calcata de diversele popoare
venite din stepa si a suferit de pe urma infiltrarii slave, inregistrand astfel o prima
intarziere fata de fostele zone ale Impeiului Roman de Apus. In apus aceasta este epoca
constituirii unor nuclee statale gote, france, longobarde, saxone, din care vor rezulta
Spania, Franta, Italia si Anglia. Acesta intraziere a facut ca zona romanica de est sa nu
aiba o forta militara care sa-i asigure protectia in fata exteriorului si sa constituie o prima
etapa de dezvoltare. Si in cele din urma o forta suficienta sa-si proiecteze influenta in
zonele invecinate.
Zona aceasta impune doua alternative - cea pe care o vedem si azi din Slovacia pana in
Bulgaria, regiuni relativ ramse in urma, intrate in semiperiferie cu greu sau tinzand sa
ramana periferice - sau una de mare putere.
Consituirea unui stat suficent de puternic pentru a proteja resursele zonei (inclusiv a
controla in interes propriu porturile principale) ar fi dat posibilitatea unei extinderi
ulterioare la fel de influenta cum a fost Polonia sec XV-XVII sau Ungaria in epoca ei de
glorie (cu adaugirea ca atunci Ungaria ar fi riscat sa nu existe). Reusrsele naturale si
comertul folosit pentru dezvolatre ar fi adus zona la o capaciate militara care ar fi iradiat
pana departe, fiind posibila crearea unui imperiu propriu.
Ca o ipoteza proprie, presupun ca si hazardata, daca unirea facuta plotonereste cu sabia
de Mihai ar fi reusit sa dainuie, poate ca Tarile Romane sa se fi constituit ca o replica
sudica a Prusiei. Insa actiunea concertata imperialo-polona si apoi turca au anulat in
nucce aceasta virtualitate. Prusia a avut norocul ca primii sai vecini sa nu fie chiar atat de
puternici si decisi - si auxiliar in moartea Ecaterinei celei Mari, dar observ ca a fost destul
de puternica sa reziste ceva timp atacului concomitent a 2 imperii,

Cred ca zarurile au fost aruncate undeva intre anii 800 si 1000 . Si undeva are un rol si
Bizantul - cei din zona preferau sa se considere supusi nominali ai imparatului bizantin
caruia nu trebuiau sa-i plateasca impozit... si substratul tracic al dezbinarii (care a facut si
pe Asanesti sa rateze un inceput formidabil).

Daca aceasta zona - sa-i zicem tracica - ar fi resuit sa se inchege intr-una sau doua
formatiuni puternice, istoria s-ar fi scris altfel.
Daca Burebista a reusit sa infranga celtii si sa creeze un imperiu barbar, a fost o actiune
de prea mica importanta, data fiind scurtimea epocii sale si extinderea rapida a Imperiului
Roman.
Insa zona a intrat sub dominatia romana - dupa ce a scapat "la mustata" de cea persana si
a rams o zona subordonata.

13. Ce ar fi dost daca … Romania nu devenea socialista

Vazand visurile delirante ale unora care cred ca Romania interbelica era a 5-a economie
europeana (!!!) la egalitate cu Austria (totusi Cehoslovacia cica era nitel mai bogata) sau
Franta si cu dipret zicem ca italienii veneau in Romania pentru ca aici ar fi fost platiti in
monezi de aur (uitandu-se ca si grecii veneau si ei ) sau care basnesc ca in anii 20 copii
austrieci si germani veneau in vacantele de vara in Romania sa ,,, manance bine si care
tot repeta ca avionul IAR80 ar fi fost cel mai bun din lume de oameni care nu stiu ce
motor avea IAR ul , o sa incerc sa fac un fel de istorie alternativa pe baza a ce stiu depre
Romania si felul in care au evoluat sa zicem Grecia si Argentina.

Daca sa zicem ca Romania nu ar fi intrat in sfera de influenta sovietica si trupele
sovietice s-ar fi retas dupa iscalirea tratatului de pace de la Paris , oare care ar fi fost
evolutia Romaniei ?
In I ul rand si cel mai important, nu s-ar fi bagat atatia oameni in puscarii si nici altii n-ar
fi fost dati afara din servicii.
Politiceste insa unii ar fi avut de platit colaborarea cu regimul Antonescu (in aceasta
privinta taranistii eru fermi). Poate ca Nichifor Crainic si inca cativa ar fi avut totusi parte
de ceva puscarie.
Mircea Eliade si Cioran ar fi fost bine sa stea departe de tara din aceleasi motive. Ca sa
nu zic ca dupa stricarea relatiilor dintre URSS si anglo-americani Dan Desliu ar fi avut
ceva sanse de puscarie (pe bune!) plus L Patrascanu poate ar fi regretat si el dictatura
antonescina cea neprmis de permisiva cu comunistii.
Clasa politica ar fi ramas cam aceiasi din 1938 cu toate pacatele ei (care au fost speculate
de Carol II-lea pentru a instaura dictatura).
Taranistii ar fi predominat politic, mai ales din cauza ca dupa omorarea lui Duca liberalii
au ramas fara un conducator de valoare, plus taranistii le-ar fi bagat pe gat cu varf si-
ndesat specialistii care au fost ceva in regimul Antonescu. Sa nu zic ca Ghe. Bratianu ar fi
fost compromis politic si poate ca si dat afara si de la catedra!

Destul de sigur ca s-ar fi mai facut o reforma agrara, care insa ar fi intarit elementele
capitaliste din rural. Nu cred ca ar fi facut ceva in sensul concentrarii proprietatii
taranesti, dar sigur ca ar fi incercat ceva asocieri cooperatiste (ptr comercializarea
produselor) si tovarasii (ptr achizitia de tractoare, batoze) continuand astfel inceputuri
antonesciene.
Dar combinatia aceasta taranime plus partide agrariene dominante politic a dus in
perioada interbelica la apritia unor regimuri autoritare din Polonia pina in Grecia. Caci
interesele taranimii – inclusiv ale burgheziei rurale – ajung usor si iute in contradictie cu
interesle marii burghezii comercial-industriale. Sa nu mai zicem ca s-ar fi continuat
faramitarea proprietatii agrare (4 ha ajungeau sa hranesti o famile, dar 4 ha impartite la 3
frati = saracie curata) ar fi indus noi tensiuni in sistem.
Pe de cealalta parte baronii industriei grele (Malaxa, Auschnit si altii) ar fi avut interese
contrare cu blocul taranesc. Presupun ca la un moment dat s-ar fi ajuns la o dictatura (v
Grecia. Si L. Patrascanu care defineste dictaturile carlista si antonesciana ca dictaturi ale
industriei grele). Cred ca prin 1950-1955 conditiile ar fi fost coapte pentu dictatura. Si cu
acest pret dezvoltarea industriala ar fi continuat (pe alti parametrii decat ai industrializarii
socialiste!).
Am fi produs in continuare locomotive, un timp IAR ar mai fi produs poate 109bfG si
poate ar fi trecut la productie auto, , motocilete ori chiar tractoare. Ford sunt sigur ca si-
ar fi extins productia. Si naiba mai stie ce. Asta ar fi creat un debuseu pentu taranii cu
putin pamant sau fara si orasele s-ar fi marit (urbanizarea a fost un proces global),
intarind astfel curentul liberal si socialist in dauna blocului agrarian. Si in acest context s-
ar fi luat masuri economice de comasare a propietatii taranesti: unii ar fi plecat la oras iar
cei ramasi ar fi avut posibilitatea sa devina consumatori si piata de desfacere pentu
industria locala (in socialism ruralul a ramas nitel in afara fiind spoliat fara mila). Si ,
poate, unii si-ar fi incercat norocul prin Germania , aidoma a nenumarati italieni si a
multor iugoslavi.

Dupa un timp ne-am fi intors la regimul democrat dar bazele sociale ar fi fost altele si
taranismul ar fi dus decat o lupta de ariergarda cu baza sociala zdruncinata. Poate ca spre
1970 s-ar fi luat unele masuri in favoarea taranimii pentu a pastra votantii nesocialisti (ca-
n Franta!). Oricum partidele care s-ar fi confruntat ar fi fost cel socialist si cel liberal,
taranismul facand cel mult un joc cum face azi UDMR-ul.
Oricum socul petrolier ne-ar fi zdruncinat destul de bine, desi producatorii ar fi castigat
gros. Bun prilej pentu manifestatii stangiste si pericol pentu destul de recenta democratie
restaurata.
Dupa un timp ne-am fi reluat cresterea economica si sub protectia SUA poate am fi fortat
si noi intrarea in CEE; in definitiv fata de greci si portughezi nu avem portocale! da’ poa’
ca si numarul redus de comunisti nu ne-ar fi ajutat prea mult!!Oricum insa Romania in
acel moment ar fi fost mai dezvolata industrial decat Grecia si Portugalia si ne-am fi
situat ceva mai bine deact aceste doua tari . Insa nu cred ca industrial am fi fost la nivelul
Spaniei si nhu visati ca am fi fost egalii Belgiei !

Am fi avut destule datorii dar nu le-am fi platit ca nebunii.

Datorita conectarii la un alt circuit economic am fi avut venituri mai mari (hai sa fim
cinstiti, chiar 1$=100 lei din 1990 era valabil? Pai cate pachete de Kent puteai cumpara in
Romania cu 3000 lei si cate-n SUA cu 30$?!).
Cred ca ne-am fi situat ceva mai bine ca Portugalia si poate decat Grecia. Dar nu visati ca
am fi fost la nivelul Belgiei!!!

Daca totusi mai puteti:

N-ar fi existat niciodata o regiune autonoma maghiara. Nici o facultate Bolyai. In schimb
URSS ar fi incercat intotdeauna sa atate pe ungurii ardeleni.

Am fi continuat sa incercam sa romanizam orasele si meseriile si am fi deranjat pe unii
dintre concetateni care ar fi preferat ca romanii sa stea numai la tara. Si am fi avut niste
necazuri cu ei fiindca ar fi scos din tara sume de bani importante pentu a ajuta un stat nou
creat.

Sigur ca acum am fi avut si o intelectualitate de stanga. Pun pariu ca-n ’68 politia ar fi
fost obligata sa imblateasca serios studentii. Poate unii s-ar fi organizat in echipe ale
mortii de stanga!!! (v Italia, Grecia).

Iar Siguranta ar fi fost nevoita sa vaneze spioni sovietici si sa suporte blamul intregii
intelectualitati eropene progresiste si denunturi permanente de fascism. Mai ales ca
Garda-Legiunea si-ar mai fi gasit un nume si ar fi activat in continuare. Ce-ati zice de
Miscarea Sociala Romana?

Am fi ramas cu nemtii-n tara. Si evreii .

Cu siguranta ca multi din telectualii nostri de frunte n-ar mai fi fost intelectuali de frunte.
Altii , insa ar fi crescut. Sigur ca nea Diaconelu si Campeanu nu s-ar fi ajuns sefi de
partide, nu de alta dar selectia in cazul asta a fost biologica (asta nu inseamna ca nu le
doresc sanatate si ca in auxiliar n-as dori si eu sa traiesc atat de mult peste media
generatiei mele!).

Si nu in ultimul rand multi din aia care tipa ai ca-s telectuali oropsiti de comunism ar fi
cam ramas la coada vacii sau la saiba. Iar eu, bine mersi as fi profitat ca-s fecior de burjui
si bine-nteles ca as fi urmat aceleasi studii ( la mine-n famile facultatea-i ca pojaru).
Numai’ ca-n cazu ala eu as fi avut Pile, Cunostinte si Relatii asa ca unii care acu’ vor sa
ma-nvete ce-i aia capitalism ori mi-ar fi zis da domnule ori m-ar fi injurat ca-s burghez.

14. Surse :

Scuzati o sa le indic cam alandala. Nicodata nu mi-am inchipuit ca o sa am nevoie sa fac
ceva ce sa semene a bibliografie
Romanesti:
Istoria Romanilor sau a Romaniei – scrise de Xenopol, Iorga, Panaitescu, Daicoviciu ,
Dinu Giurascu, Vlad Georgescu, Ion Scurtu,
Aurul de Mugur Isarescu
Relatii Romano-Ruse editura Carpati – Madrid (de aici am informatia cu maiorul
Bratianu in Razboiul Balcanic !)
Neoliberalismul de Stefan Zeletin ( carte mica, usoara amuzanta si extrem de instructiva,
v-o recomand cu caldura)
Marea neagra de Ghe. Bratianu
Marx despre Romani – Editura Politica – insa prima editie a fost la.. Carpati – Madrid !
Bucurestiul in veacul al XIX de Ulysse de Marseilliac, Editura Meridiane (Marseilliac
pana la urma s-a considerat roman asa ca nu strambati din nas ca era francez !)
Dinicu Golescu
Ion Ghica `
Colectia revistei Vremea pentru anul 1933

Straine
Timpul Lumii, Jocurile Schimbului, Meditterana si lumea mediteraneana in epoca lui
Filip V, Gramatica Civilizatiilor de Ferdinand Braudel
Europa in secolul – Pierre Chaunu
Sistemul mondial modern de Imanuel Walerstein
Originile înapoierii în Europa de Est, coordonata de Daniel Chirot (va recomand primul
capitol – cu lamaie si extraveral - dezvoltarea Apusului se datoreaza luptei de clasa!)
Balcanii şi balcanismul, 2000 - Maria Todorova -
Diverse de Jean LeGoff

Si in plus nu mai stiu ce carti, ce edituri si ce autori, cand. Fiindca la un moment dat am
fost intrebat daca mai citesc si altceva decat istorie si am zis da, tocmai am terminat
Primele 6 minute de Hawkins…
Plus reviste de istorie, politica samd
1.Anexe

Cu permisiunea autorului va prezint textul poetului Viorel Padina .

1.Apel catre Europa

Securitatea europeana nu va fi practic realizata doar prin initiative menite a
contribui la evitarea razboiului, ci prin actiuni ferme de conlucrare în vederea
sustinerii tipului istoric de civilizatie europeana si a tipului de om european
corespondent. Situatia de pace sau perpetuarea puterilor actuale nu înseamna
înca, prin ea însasi, securitate europeana; gruparile aflate la putere în Europa
sunt purtatoare ale unor tendinte - istorice, politice, culturale - divergente,
unele dintre ele extrem anti-europene, si deci a promova securitatea
europeana în acest sens ar însemna în fapt proliferarea continua a fortelor
inamice Europei, iar pana la urma crearea unei stari de profunda insecuritate
pentru omul si spiritul european.

Ce este acest om european? Este tipul actual de om, fundat pe ratiune, vointa,
individualitate (stiinta, actiune, constructivism, libertate). Salvgardarea pacii
în Europa trebuie nemijlocit conditionata de salvgardarea elitei europene (a
omului si stilului european), în caz contrar pacea neînsemnand decat o
degenerare treptata, cap-de-pod pentru invazia unor forte straine, obscure,
stravechi, depasite de istorie. A fotografia Europa cu blitz-ul ingerului nuclear
ori a o expune “aburelii magice” a Orientului e, din punctul de vedere al
consecintelor, acelasi lucru.

Ca locuitori ai unei tari de granita rasariteana a Europei, romanii au resimtit
cel mai acut, de-a lungul timpului, expunerea la Orient. Orientalizarea noastra
ca natiune nu ne poate fi insa imputata; ea nu se datoreaza unei imanente
etnice, ci faptului ca am fost abandonati.

Enclava europeana, poporul roman – care vorbeste o limba latina – a fost lasat
singur, in timp, in fata ortodoxismului, turcismului, comunismului: intruziuni
orientale. Abandonand terrele valahe, Principatele danubiene si apoi Romania
in gura Orientului, Europa credea ca e vorba doar de a lasa sa fie devorate
granitele unui popor oarecare, pe cand in realitate erau violate granite
europene si oameni europeni. De altfel, aceeasi politica - de o uimitoare lipsa
de prevedere - Europa a dus fata de intreg rasaritul sau istoric, iar consecintele
se cunosc.

Ortodoxismul a lucrat in Romania in sensul molesirii latinitatii originare, al
inhibarii activismului si voluntarismului specific acestei rase, al devitalizarii
treptate. Dintr-o etnicitate plina de initiativa, cu o puternica personalitate
virila, ortodoxismul a facut o turma de sclavi, un harem pus la dispozitia
barbatiilor imperiale de pretutindeni. Principiul ortodox : “Orice imparatie este
de la Dzeu, chiar daca vine prin dracu” a fost inculcat poporului sub forma
neaosa: “Vin ai nostri, pleaca ai nostri!”, ceea ce a permis ca toti strainii ce
ne-au calcat de-a lungul vremii (de la Huni pana la Rusi) sa ajunga sa ne fie
stapani. Feminitatea, frica, supusenia, pasivitatea, ospitalitatea lasa au
patruns masiv in mentalitatea urmasilor legiunilor cu acvila si ai ostirilor cu cap
de lup, indepartandu-i de matca lor originara (fundata pe urbanizare,
mestesuguri, comert, razboi) si implantandu-i intr-un stil de viata specific
oriental, tradus prin lentoare spirituala, ruralism, anistorism, depolitizare,
absenteism social. Termenul de “valah”, care la origine insemna “roman”, a
ajuns sa insemne “cioban”. Cetatile fortificate, castrele romane si davele,
importantele centre urbane s-au ruinat prin neuz, tara fiind impanzita cu
atemporale obsti satesti si cu manastiri: consecinte si cauze ale orientalizarii.
Drept urmare, si cultura acestui popor orientalizat va deveni, pe de o parte,
folclorica, arhaizanta, iar pe de alta, bisericoasa la modul cultic, dogmatic.
Orice nota de intelectualitate, de initiatiativa, de libertate lipseste si prin
urmare lipseste elita. Nici o personalitate nu poate irumpe in afara dogmei,
relieful ideal e “spatiul mioritic”, cumintenia duce la hieratism, rationalitatea
si artisticitatea trebuie sa dispara. E o teribila incremenire bizantina,
consecinta a unei utopii a asteptarii, o rabdare imbecilizanta, o mortificare
continua, o degenerare. Orientul patrunde in acest spatiu european (lasat fara
aparare) prin toti porii, prin fisurile etnice, insinuandu-se cu viclenia somnului
religios.

Dominatia otomana - extinsa pe durata a cateva secole -, din contra, a
vulgarizat poporul. Vulgarizarea, in acest context, trebuie inteleasa in sensul
deschiderii bruste, catastrofice, a supapei vitalitatii populare - inhibate de
ortodoxism - catre un mod de viata dezaxat, ceea ce se va numi balcanism.
Frustrat de independenta si spoliat de specificitate, pe de o parte, napadit de
o concretete barbara, pe de alta, poporul isi va canaliza energia intr-o viata
tipica de balci oriental, impur, irational, lipsit de orice teleologie. Lenea,
coruptia, hotiile, prostitutiile de toate felurile patrund debordant.
Pe acest teren entropic, degradat pina la nefiinta, utopiile prind foarte usor
radacini. Iar cea mai teribila dintre utopii este comunismul.

Comunismul n-are nici o cauza reala, nici cea mai mica aderenta la natura
actuala a omului; el nu numai ca nu vine in intampinarea evolutiei firesti, dar o
contrazice in mod monstruos: prin totalitarismul ce-l caracterizeaza el
deturneaza forta de impact a selectiei naturale, care a fost si va mai fi motorul
lumii pentru cel putin inca 500 de ani.

Daca se poate totusi vorbi de o “cauza” a regimului comunist, prin care el
subzista, aceasta e resentimentul popular contra elitei. Lipsit de aportul inaltei
intelectualitati - pe care de altfel o abhora - si deci aflat in imposibilitate de a-
si transfera vitalitatea in sens constructiv, poporul ejaculeaza intr-un jet de
aversiune contra elitei si imprumuta aceasta aversiune grupului popular aflat la
putere, care o transforma in represiune. Departe de a folosi poporului,
istoricitatii sale, acest resentiment, eliberat si permis de catre regimul
comunist, nu serveste asadar decat functionarii grupului barbar aflat la putere.
Daca acest grup ar fi o elita, ar folosi puterea in sens constructiv; dar fiind
ceea ce este, dictatura proletara nu are decat sensul clasicei barbarii. Prin
aceasta, ea resuscita forte stravechi, anacronice, si creeaza grave pericole de
deviere a motricitatii specific umane si de deturnare a istoriei.

Iisus a precizat: “Vremea mea n-a venit inca” (si prin aceasta sublinia ca
viziunea sa e, inca, o utopie). Marx insa a crezut ca vede aci, in determinarea
pur materiala, cheia vremilor. Lenin, profitand de moliciunea si deci de
maleabilitatea unei natiuni orientale, a reusit sa puna in practica o utopie.
Hitler a facut o usoara rectificare acestei naluci comuniste, fundamentand-o pe
ideea nazista. Mai departe exista lagarul comunismului.

Vom incerca sa descriem in continuare modelul si schema (simpla) de
functionare a unui asemenea Lagar (cu referire speciala la situatia din
Romania, unde ne-am nascut si traim). Prima conditie de existenta a acestuia
e, desigur, granita statului comunist, perfect asimilabila unei imprejmuiri de
sarma ghimpata, cu rolul de a impiedica intrarea in lagar a persoanelor
indezirabile, dar mai ales de a face imposibila orice evadare din lagar a
cetatenilor-haftlingi. O a doua granita, imaginara, dar nu mai putin teribila, o
formeaza Cenzura. Cenzura intreprinde o selectie partinica in informatiile ce
descriu lumea, disloca, taie adevarurile considerate periculoase, le precizeaza
in interes comunist pe cele vechi, le ajusteaza pe cele echivoce, prelucreaza
totul conform programului de educatie socialista si, in fine, varsa (prin
mijloacele de mass-media, monopol de stat) in ochii si urechile Haftlingilor o
imagine convenabila a lumii.

O data izolarea obtinuta (prin intrarea in functiune a celor doua tipuri de
granita) se trece la procesul de indobitocire si dezumanizare, ceea ce se
cheama viata sau educatie comunista. Incepand inca din primii sai ani scolari,
micul haftling (soim al patriei, pionier, utecist) e supus unei intoxicari
sistematice cu lozinci utopice, marxiste. I se inoculeaza dragostea fata de
partid, socialism, patrie (dar i se ofera o imagine a acestora mitizata in spirit
comunist, falsificata). Datele sale fundamentale ca om, achizitii milenare ale
speciei: individualitatea, libertatea, sexualitatea, religiozitatea, curiozitatea,
spiritul de contradictie, luciditatea, initiativa ii sunt total inhibate.
Adolescentul ce rezulta e, de regula, un ins despersonalizat, mutilat sexual, de
un idealism atroce, complet dezarmat intr-o realitate ce i se va arata, de acum
incolo, odioasa.

Lipsit de proprieate (care i-a fost pradata “in numele boborului”) si de dreptul
de a o avea (dincolo de limitele strictei necesitati), Haftlingul comunist ajunge
literalmente la discretia conducerii “lagarului”, care detine, practic, totul.
Orice libertate, autonomie, identitate prin opozitie, onoare, nume, firma sunt
imposibile. Se tinde catre inmatricularea intr-un tipar unic, monstruos, al asa-
numitului “om nou”, al carui model straveziu e sclavul (sau robotul ?!). De
altfel, cetateanul e silit sa munceasca (cu un salariu la limita de jos a
pauperiatii) nu numai pentru a evita inanitia, dar, recent, au fost promulgate
chiar legi speciale care il obliga (neconditionat) la munca - sub sanctiune
penala -, pentru ca in felul acesta administratia lagarului sa obtina participarea
totala a Haftlingilor la punerea in practica a unor asemenea “programe de
dezvoltare” delirante. (*** nota de subsol in textul original: Un astfel de
“program”, in Romania, ambitioneaza sa aduca aceasta tara in randul statelor
puternic industrializate, ceea ce in sine ar fi stimabil, daca n-ar fi, in realitate,
absurd. Ca sa ajunga acolo unde sunt, americanilor, de pilda, le-au trebuit
doua sau trei secole; or, ai nostri promit sa-i imite in 3-4 decenii, ceea ce nu
numai ca e o naivitate, dar e o nebunie. Un mileniu de viata arhaica,
orientalizata, nu poate fi anihilat prin efortul unei singure generatii. Fostii
pastori, adusi prea repede si prea masiv in uzine, devin pur si simplu carne de
tun. Pe de alta parte, agricultura, lipsita de forta de munca necesara si
nesustinuta cu o tehnologie avansata, decade. Supusa unei presiuni bruste,
nefiresti, o natie intreaga risca sa fie bulversata. Se face politica de stat din
iluzia ca un popor, ca un cauciuc, ar putea fi intins pana se rupe...***) In aceste
conditii, e firesc ca Haftling-ul din lagarul comunist (spoliat de tot ceea ce i-ar
fi putut prelua tensiunile acumulate inerent de existenta lui ca fiinta, plus
fiintarea lui ca Haftling) sa fie disperat, isterizat, deprimat, terorizat,
angoasat, umflat de infinite impulsiuni refulate, indobitocit de frustrari etc. Si
ce posibilitati de eliberare are el? Practic, niciuna. Tristetea clasei lui o
sublimneaza pe cai catastrofice: in coruptie, alcool, infractionalitate,
ignobilitati, tiganii, kitsch. El se afla deci aproape de a-si pierde nu numai
specificul lui ca ins apartinand unei natiuni oarecare, dar si specificul lui ca
om.

Ilustrativ, iata, pentru nivelul intelectual rudimentar si pentru totala lipsa de
vocatie istorica (asadar de a conduce) in care se scalda regimul comunist e
faptul ca acesta nu intelege si nu dovedeste ca ar fi inteles vreodata rostul
democratiei reale. Pentru belferii ideologiei comuniste pare a fi complet
obscur adevarul ca democratia (cu institutiile sale) e unica modalitate isorica
actuala (si rationala) de eliberare a tensiunii vietii, a motricitatii specific-
umane (care altfel ar face din lume un infern, un big-bang continuu). In loc de
a se acumula exploziv, sufocant, aceasta motricitate e sublimata in haosul
aparent al institutiilor democratice si capata astfel sens constructiv, realitate
istorica (asa cum explozibilitatea potentiala a unui reactor atomic, controlata
prin miile de tehnici de imblanzire, sfarseste prin a deveni utila). Aparatorii
moralei comuniste, de pilda, sunt oripilati de “eliberarea sexului”, de
“pornografia” ce se practica in Occident, iar esteticienii marxisti condamna, la
randul lor, “decadenta” artei de avangarda etc; in fapt, nu se intelege ca
acestea sunt forme civilizate prin care statul controleaza, in primul caz,
energia frusta a maselor de tineri, iar in al doilea, tensiunile elitei
intelectuale. Libertatea reala a presei si cuvantului, proprietatea, dreptul la
greva, pasaportul, critica, tolerarea miscarilor de tot felul etc. au acelasi rost:
de a decanta, in ultima instanta, sensul constructiv, istoric, al motricitatii
umane. Si dimpotriva: represiunea totala pe care o practica conducatorii
comunisti (si care nu poate fi niciodata bine intentionata) nu duce decat la
explozie sau la dracu'.

Dar oricat de teribil si de inuman ar fi acest lagar comunist, iata ca el este
suportabil, totusi, pentru Haftlingul de rand: pentru “omul din popor”. Pentru
acest oriental sau orientalizat (pregatit in mod originar sa suporte totul, cu
infinita moliciune orientala, ca un res) nimic nu pare a fi atat de grozav incat
sa-l determine sa protesteze. Tragedia deci nu se petrece, cu adevarat, cu
acesta. Ea incepe abia atunci cand malaxorul comunist intalneste corpuri si
constiinte mai dure, inca neindobitocite, nedevitalizate, neorientalizate,
neortodoxe; asadar, atunci cand dintii sai intalnesc oameni europeni,
intelectuali... Intelectualii sunt cosmarul conducerii lagarului, sunt cei ce n-o
lasa sa horcaie in somnul utopiei sale. Caci, iata, ce tot vor acesti scriitori si
artisti, acesti savanti care nu stiu decat sa critice si sa ceara bani, libertate si
alte porcarii occidentale si care pun astfel bete in roatele Malaxorului? S-a
ajuns pana acolo incat conducerea Lagarului sa nu-si poata indeplini in bune
conditii, din cauza acestora, misiunea sa istorica de formare a omului nou,
perfect indobitocit si aplatizat. Ia sa facem o sedinta la Comitetul Politic
Executiv si sa vedem despre ce e vorba. Sa-i intimidam, sa-i dam pe mana
Securitatii, iar daca vor continua s-o faca pe desteptii, sa-i legam. Doar nu vom
rata un potential popor de oameni noi, viitorul nostru stiintifico-fantastic, din
cauza catorva insi decadenti, reactionari...

Acesti insi decadenti apeleaza azi la Europa; daca suntem atat de putini,
aceasta se datoreaza faptului ca multi dintre colegii si compatriotii nostri sunt
terorizati, inhibati de perspectiva privarii fizice de libertate si a represaliilor,
altii au constiintele deja castrate, orientalizate, obsedate de ideea
supravietuirii cu orice pret, iar ceilalti, in fine, cei mai multi, nu mai sunt.
Rugati-va pentru ei !

17. Explicaţii privind cauzele decalajului între „cele doua Europe“

Sursa :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Originile_%C3%AEnapoierii_%C3%AEn_Europa_de_Est

Nota Personala : Va atrag atentia asupra a 2 mici „inadvertente” cronologice :
capitalismul a aparut in Tarile de Jos inainte de a aparea in Anglia iar primele lui
inceputuri au avut loc in Lombardia. Si aparitia creditului in Europa de Vest nu este atat
un „accident cronologic“ cat o urmare a unei economii remonetizate. Sa nu uitam ca in
Orient fie el arab sau bizantin creditul functionase si in secolele „intunecate” . Am zis
uitam? Prin „atmosferă intelectuală propice gândirii libere” sa intelegm si activitatea
inchizitiei?! Iar prin „negocierile purtate între diferitele puteri ale statului” trebuie sa
intelegeti rascoale, inclusiv ale nobililor care au impus Magna Charta celui Fara de
Tara.

Modelul economiilor agricole occidentale poate fi o explicatie plauzibila pentru succesul
acestei parti a continentului. De asemenea, nu trebuie ignorata nici explicatia care vizeaza
oraşele occidentale şi modul acestora distinct de dezvoltare in comparatie cu Europa de
Est. Aici trebuie amintite şi negocierile purtate intre diferitele puteri ale statului, astfel
incat s-a ajuns la o separatie a acestora şi la flexibilizarea mecanismului decizional. In
acest context s-a putut dezvolta un parlamentarism mult mai eficient (mai ales Anglia)
decat chiar unele forme contemporane din alte regiuni. De aici s-a dat posibilitatea
infloririi capitalismului (la inceput in Anglia şi in Tarile de Jos, apoi şi in restul
occidentului). Combinatia dintre oraşele puternice şi lipsa unei autoritati imperiale sau
eclziastice asupritoare a facut posibila o atmosfera intelectuala propice gandirii libere.
Aşadar, iata cum Europa de Est nu se afla doar cu putin in urma celei apusene la 1500 sau
la 1600, ci deja inregistrase o intarziere semnificativa pe harta civilizatiilor.
Preponderenta economiei de tip pastoral in detrimentul celei agricole in Europa de Est,
alaturi de densitatea mai scazuta a populatiei, sunt şi ele in masura sa contribuie la
explicarea decalajului.
Totuşi, nu trebuie sa vedem intreaga Europa de Est ca o structura unitara pana la cele mai
mici detalii ale existentei cotidiene, ci mai degraba ca o forma care prezinta caracteristici
generale asemanatoare, dar şi particularitati specifice fiecarui teritoriu in parte.
Inapoierea structurala şi decalajul progresiv in raport cu Occidentul reprezinta, cel putin
din veacul al XIV-lea, regimul firesc de existenta al Europei de Est. In secolul al XIII-lea,
cu o suta de ani inainte de descalecatul lui Negru Voda sau de vanatoarea de bouri a lui
Dragoş, a avut loc in Peninsula Italica şi in regiunile atlantice ale Europei apusene un
masiv „accident cronologic“, impletirea a patru fenomene ieşite din comun. Mai intai,
Occidentul intrerupe practicile traditionale ale oralitatii şi memoriei prin rationalizarea
producerii cunoaşterii şi institutionalizarea transmiterii ştiintei in universitati. In al doilea
rand, oamenii occidentali nu mai sunt atat de legati de pamant şi de rigorile climei prin
planificarea viitorului cu ajutorul instrumentelor de credit. De asemenea, prin instituirea
reprezentarii politice, in parlamentul englez şi in comunele italiene, se realizeaza o
limitare a arbitrariului in viata cotidiana. In sfarşit, paradigma occidentala de gandire se
modifica: apelul la propria conştiinta, care are dreptul de a rezista şi de a se opune in fata
a ceea ce percepe ca o forma de asuprire. Universitatea, creditul, reprezentarea şi
dizidenta reprezinta de acum fundamentul gandirii occidentale. Intarzierea cu care aceste
deziderate vor fi adoptate in Europa Centrala şi in Europa de Est reprezinta de fapt
intarzierea unei paradigme de gandire orientale care perpetueaza miturile ignorantei,
pamantului, autocratiei şi unanimitatii pana aproape de vremurile noastre. Frica asumarii
responsabilitatii este acoperita cu blamarea „vitregiilor istoriei“ pentru a explica un
prezent aflat intr-o eterna tranzitie catre Occident, care Occident insa, datorita unei
gandiri individualiste şi a unei responsabilizari a cetateanului, işi asigura eficienta
sistemului sau.