P. 1
Animatie si agrement

Animatie si agrement

|Views: 18|Likes:
Published by Larissa Ivanova
economia turismului
economia turismului

More info:

Published by: Larissa Ivanova on Nov 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/19/2014

pdf

text

original

AGREMENTUL ŞI ANIMAŢIA ÎN INDUSTRIA TURISMULUI ŞI A OSPITALITĂŢII Agrementul – abordare conceptuală Agrementul reprezintă un element esenţial în satisfacerea nevoilor turiştilor

. Activităţile de agrement nu ţin cont de vârsta sau de profilul demografic şi social al turiştilor, cererea fiind atât de mare încât a căpătat statut de motivaţie turistică propriu-zisă. 1. Motivaţiile de călătorie şi agrementul Înţelegerea consumatorului (în acest caz a turistului), şi a comportamentului său reprezintă o condiţie esenţială pentru succesul unei afaceri în industria turismului. Dacă operatorii din turism îndeplinesc sau chiar depăşesc aşteptările consumatorilor, atunci aceştia din urmă vor promova atracţiile în cauză potenţialilor turişti sau chiar vor reveni pentru o nouă experienţă. - operatori trebuie să menţină sau să îmbunătăţească condiţiile şi servicile deja existente. 1.1.Scurt istoric asupra motivaţiilor de călătorie membrii înstăriţi ai societăţii romane şi ateniene care deţineau staţiuni de vară obişnuiau să-şi petreacă vacanţele acolo pentru a evita căldura de la oraş, dar şi pentru a se lăsa pradă unei vieţi sociale caracterizată prin desfăţuri culinare şi bahice; Stabilitatea care caracteriza lumea romană a favorizat interesul cetăţenilor pentru călătoriile pe distanţe lungi, astfel că vizitarea monumentelor egiptene şi colecţionarea de suveniruri din aceste locuri reprezenta o practică menită să contribuie la confirmarea statutului social Evul Mediu a fost o etapă în care religia a avut un rol important în ceea ce priveşte motivaţia de călătorie, aceasta manifestându-se sub forma pelerinajelor. - Ulterior, apariţia şi dezvoltarea Marelui Tur (Grand Tour) a dat o nouă dimensiune motivaţiilor de călătorie. Acest tur, destinat tinerilor englezi din pătura socială superioară, avea drept scop educarea şi iniţierea acestora în tainele artelor, limbilor străine, culturii şi istoriei principalelor ţări vestice (Franţa, Italia, Spania etc.). Efectele industrializării, urbanizarea şi dezvoltarea transporturilor de la mijlocul secolului al XIX-lea, a permis atât persoanelor din clasa mijlocie accesul la călătorii, cât şi dezvoltarea unui număr impresionant de staţiuni turistice. În prezent, turismul este un fenomen global şi deşi vechile motivaţii de călătorie sunt încă prezente acestora li s-a adăugat o listă suficient de lungă. Unii specialişti afirmă chiar faptul

că astăzi turismul reprezintă un „microb” („microbul călătoriei”), sau un „virus” care îl determină pe turist să caute şi să viziteze alte locuri. 1.2. Tipologia motivaţiilor Exista teorii de psihologie motivaţională care pot fi utilizate si in turism; cercetătorii din domeniul psihologiei nu fac referiri directe la motivaţia de călătorie, însă lista nevoilor şi a motivaţilor poate să lămurească motivele pentru care turiştii sau grupurile de turişti caută un anumit tip de experienţă turistică. Mai pot fi astfel adăugate motivaţii legate de: control, dragoste, sex, reducerea stresului, acceptare, autoeducare, câştigarea respectului, curiozitate, securitate etc. Motivaţiile de călătorie pot fi abordate şi din perspectiva examinării formularelor sau chestionarelor completate de turişti la sfârşitul experienţei turistice. Au fost identificate şase grupuri de turişti în funcţie de motivaţile turistice: cei care caută evadare din cotidian, căutătorii de senzaţii tari şi adrenalină, motivaţii familiale şi de grup, cei cărora le place natura, curioşii şi cei care călătoresc având motivaţii complexe. Alţi autori susţin că se poate observa un anumit ciclu în comportamentul de călătorie al turiştilor, şi în acest fel chiar o ierarhizare a motivaţiilor de călătorie a acestora. Oamenii pot intra în acest ciclu de la un anumit nivel, pot trece de la un nivel la altul sau pot fi inhibaţi de elemente precum banii sau sănătatea. 2. Conceptul şi definiţia agrementului Agrementul reprezinta orice activitate sau preocupare care are rolul de a deconecta şi a relaxa turistul. rolul agrementului este unul destul de important, din moment ce, în ultimul timp, odihna pasivă nu mai asigură individului recuperarea necesară după efortul şi oboseala muncii depuse. -În schimb, formele de odihnă activă sunt din ce în ce mai diverse, ele fiind de fapt rezultatul mutaţiilor intervenite în structura profesiilor şi a locurilor de muncă, diminuării eforturilor fizice şi a creşterii stresului. Toate acestea conduc la o mărire a ponderii activităţilor de agrement în totalul preocupărilor din timpul liber şi determină o corelare a activităţilor de agrement practicate de un individ şi categoria sa socio-profesională, vârsta, nivelul de educaţiei etc. legătura dintre industria turismului şi agrement este foarte puternică, mai ales în condiţiile în care agrementul poate fi soluţia uneia dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă turismul, şi anume sezonalitatea.

- pentru recreeare şi relaxare nu exisă sezon sau extrasezon, fiind cunoscute la nivel internaţional o serie de destinaţii turistice care au un caracter permanent datorită activitătilor de agrement. 3. Forme de agrement Formele de agrement pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, fiecare dintre acestea contribuind la punerea în evidenţă a unor trăsături specifice sau aspecte ale activităţilor recreative din timpul liber. A. Activităţile de recreere Sporturile – sunt parte integrantă a activităţilor turistice -> pachete de vacanţă oferite pentru practicarea schiului sau sub forma vacanţelor de aventură Categorii de sporturi: jogging (alergare), sporturile de iarnă (schi, patinaj, săniuş, plimbări cu sania etc.), sporturile nautice (nataţie, schi nautic, iahting, windsurfing, croaziere, pescuit etc.), jocuri cu mingea (fotbal, volei, tenis etc.) - Jocuri diverse Sporturi extreme Artele – contribuie la recreerea turiştilor - presupune vizitarea unor galerii de artă, muzee, centre culturale, vizionarea unor spectacol etc. Recreerea în zonele rurale – include: - activităţi recreative pasive – plimbările cu maşina, organizarea unui picnic, plaja etc. Termenul pasiv este folosit pentru a indica faptul că participanţii sunt implicaţi mai mult în “consumul” experienţelor pe care le trăisc decât în “producerea” lor. - Activităţi recreative active – plimbarea cu bicicleta, drumeţiile, golf etc. B. Ocupaţii din timpul liber - unele activităţi din timpul liber sunt în mod convenţional numite “meşteşuguri”, “hobbyuri”, altele sunt promovate prin intermediul unor cursuri complementare, iar altele reprezintă doar meserii sau meşteşuguri casnice Hobby-urile – reprezintă activităţi desfăşurate acasă sau în aer liber. - pot fi grupate fie în categoria “căutarea şi colecţionarea de produse şi obiecte”, fie în categoria “creşterea unor plante şi animale”, sau “practicarea unor activităţi de relaxare”. Meşteşugurile – sunt activităţi recreative care presupun “fabricarea” sau confecţionarea de obiecte, din lemn, piatră, lut, lână, cânepă etc. - ele implică activităţi de modelare (lucru manual), cum ar fi: cusături, ţesături, tricotat,

croitorie, gastonomie, aranjamente florale etc. - spre deosebire de hobby-uri, acestea necesită cunoştinţe şi o pricepere deosebită, adesea fiind necesarea consilierea din partea unui expert C. Activităţi cu caracter de divertisment Se referă la un gen de activităţi care au cunoscut o dezvoltare explozivă începând cu sfârşitul secolului 19. în sec.19, formele tradiţionale de divertisment, precum târgurile, cursele de cai, meciurile de box etc., s-au menţinut în preferinţele oamenilor, în ciuda faptului că au apărut noi forme de divertisment ca urmare a progreselor tehnologice (teatru de varietăţi, radioul, cinematograful sau televiziunea). Activităţile de divertisment pot fi înţelese ca fiind consumul de activităţi produse de către sectorul comercial şi sunt strâns legate de fenomenul audienţei în masă. - de altfel audienţa în masă reprezenta un aspect important, în măsura în care un număr ridicat de persoane călătoreau pentru a urmări întreceri sportive, spectacole de varietăţi sau pentru a vedea filme - În staţiunile de litoral şi cele montane se organizau spctacole de circ, varietee, concerte de muzică sau demonstraţii din diverse sporturi. - în prezent mai putem include aici şi cluburile şi discotecile, piscinele publice, stand-up comedy, spectacole de pantomimă, spectacole de revistă etc. - în ultima vreme este promovat un nou tip de spectacol, “teatrul activ”, la care se cere participare publicului, acesta devenind parte integrantă a spectacolului. D. Cumpărăturile - Construirea unor spaţii comerciale în afara oraşelor reprezintă o recunoaştere a faptului că populaţia doreşte ca şi cumpărăturile pe care le face să reprezinte o activitate socială cât mai plăcută. Motivaţii pentru turismul de shopping Mall-urile sunt proiectate să cuprindă spaţii generoase cu plante decorative, fântâni arteziene, cafenele, baruri, restaurante, săli de cinema etc. - de exemplu, cea mai mare atracţie turistică în Minnesota (SUA) o reprezintă The Mall of the Americas in Bloomington, care atrage anual peste 45 de milioane de persoane Ski Dubai situat în Dubai Emirates Mall (2005), reprezintă prima staţiune de schi „indoor” situată în Orientul Mijlociu, oferind multiple posibilităţi de practicare a schiului, snowboarding-ului, tobogan pe gheaţă etc. Construcţia ocupă o suprafaţă de 22 500 m2,

jucătorii au posibilitatea de a face unele raţionamente. Jucătorii sunt “pasivi” în prima fază a jocului şi se bazează pe şansă atunci când se împart cărţile. pe baza cunoştinţelor şi experienţelor anterioare. bridge. Pariatul – implică raţionament şi întâmplare . Oferă posibilitatea de a socializa. Turiştii pot alege să schieze în Ski Dubai pe una din cele 5 pârtii de schi cu grade de dificultate diferite. partide de cărţi. deţinând a treia pârtie ca lungime din lume (400 m). .odată ce pariul a fost făcut. . înainte de a paria – faza activă. . Facilităţi pentru turişti: . Moritz. ruletă. bingo etc.centre comerciale. Domino etc. acasă sau în locuri publice.instructori de schi profesionişti. dar devin implicaţi “activ” după aceea determinând rezultatul jocului prin acţiunile lor. Multe sunt jucate fără a avea o miză şi se desfăşoară între prieteni. . meciuri de fox. E. . Monopoly. Avalanche. lăţimi de 80 m şi o diferenţă de nivel de 85 m.se practică în agenţiile de pariat pentru cursele de cai. .acoperită cu 6 000 tone de zăpadă pe tot parcursul anului. partide de fotbal etc.închirierea de echipamnet sportiv inclusă în taxa de acces. Capacitatea totală a snowdome-ului este 1 500 de schiori. . Se desfăşoară în mod “pasiv”. Jocurile Jocurile de noroc – se desfăşoară în cazinouri şi cuprind toată oferta lansată acolo: jocuri mecanice.cafenele cu vedere spre pârtie: St. .activităţi pentru copii. participanţii devin “pasivi” şi aşteaptă rezultatele acţiunilor altora.restaurante. Jocuri de societate – se bazează pe îndemânare şi şansă Fac parte jocurile de cărţi de tip: whist. .crează oportunităţi de socializare.

. . Valea Loirei – castelele). . Conceptul şi tipologia atracţiilor turistice “atracţiile sunt reprezentate atât de resursele naturale.RECREERE ŞI ENTERTAINMENT Recreerea reprezintă o industrie care implică cheltuieli de peste 400 mld dolari în fiecare an.produsul de bază (componenta principală care atrage turiştii).catedrale şi biserici. La baza acestei industrii stau atracţiile turistice. Kotler vede atracţiile turistice ca şi produse. .produsele tangibile (achiziţiile pe care le pot face turiştii ca urmare a vizitării atracţiei turistice). Conform Consiliului de Turism Englez. plajele sau cascadele precum şi manifestările culturale specifice au prezentat un interes deosebit şi continuă să stârnească interes în rândul turiştilor.parcuri naturale. .Au apărut însă şi alternative pentru turismul de agrement cu caracter din ce în ce mai complex şi atracţie tot mai mare.produsele şi serviciile adiţionale de care beneficiază turistul. Clasificarea acestora este extrem de variată şi poate să facă referire la clasele majore de atracţii sau la atracţiile individuale. care au evoluat de la cele primare simple până la cele moderne şi sofisticate. Cele mai multe dintre aceste clasificări pornesc de la încadrarea atracţiilor în câteva clase majore. cât şi de evenimente sau facilităţi construite care se adresează atât turiştilor cât şi localnicilor” • este important să nu confundăm atracţiile turistice cu destinaţiile turistice. (exp. de la manufactură la vânzări şi servicii. Atracţiile turistice – suport al activităţilor de recreere şi agrement . extrem de variate şi de diversificate.Atracţiile naturale precum vulcanii.Tipurile de activităţi pe care turiştii doresc să le practice sunt la fel de variate precum sunt şi locurile pe care le aleg. dar care genereză milioane de locuri de muncă în domenii variate. atracţiile turistice pot fi clasificate în următoarele categorii: . peşterile. munţii. deoarece primele reprezintă unităţi individuale. în timp ce destinaţiile pot avea la bază multiple atracţii turistice. din prezent. dimensionate pe trei nivele: . . axate în special pe tehnologie.

sub aspectul managementului. consolidarea. în contextul supraîncărcării pieţei cu atracţii asemănătoare sau al scăderii interesului turiştilor (din diverse motive).atracţii cu caracter hidrografic. . .ferme. Mai întâi. . declinul şi refacerea. întrebarea este: cum şi în ce fel ar trebui recrutaţi şi pregătiţi angajaţii astfel încât aceştia să asigure servicii de calitate? Ciclul de viaţă al atracţiilor turistice . Aceştia folosesc infrastructura locală.peşteri şi caverne. 1988) • Faza de explorare – presupune un număr redus de turişti. acest lucru este inevitabil. .Privită ca un produs. • Faza de implicare – se constată că pe măsură ce interesul turiştilor pentru atracţia turistică . şapte etape: explorarea. iar contactul cu populaţia locală este unul foarte ridicat. .grădini zoologice. .muzee şi galerii de artă. implicarea. iar altele au caracter permanent.Chiar dacă cei mai mulţi operatori de atracţii turistice încearcă să amâne momentul de declin. . Această sezonalitate a cererii ridică anumite probleme atracţiilor turistice.. . . în ceea ce priveşte aspectele de marketing apare următoarea întrebare: cum pot fi atraşi mai mulţi turişti în extrasezon? şi cum pot fi determinaţi turiştii să petrecă mai mult timp şi să cheltuiască mai mulţi bani pe parcursul sejurului? În al doilea rând. în general din categoria celor individuali.case istorice şi castele.proprietăţi istorice. Ciclul de viaţă al atracţiilor turistice (adaptare după Butler. .atracţii ale turismului feroviar.sate turistice. Francezii clasifică atracţiile turistice în Ghidul Naţional al Agenţiilor Turistice în: .muzee în mediul rural. . după cum afirma Richard Butler (1988). orice atracţie turistică are un ciclu de viaţă care cuprinde.gradini zoo şi botanice. dezvoltarea.grădini. Unele dintre aceste atracţii sunt supuse sezonalităţii. .parcuri tematice şi de distracţie. stagnarea.

din ce în ce mai diversificate. dar treptat iese din modă. a costurilor. Se observă un declin în numărul turiştilor şi dispar o parte din facilităţile adresate turiştilor. • Faza de consolidare – numărul turiştilor continuă să crească.testarea cu o mare acurateţe a viabilităţii financiare a atracţiei propuse. • Faza de refacere – presupune introducerea de noi atracţii complementare. . previziuni asupra numărului de turişti şi a veniturilor. care le înlocuiesc pe cele locale (în special în sectorul de cazare). Obiectivul principal al acestor studii este acela de a testa viabilitatea proiectului propus înainte de luarea deciziei de a declanşa sau continua lucrările la proiectul respectiv. Apar astfel. . Continuă acţiunile de promovare şi apar investiţiile din exterior. Predomină turismul de masă.îmbunătăţirea conceptului original pentru a corespunde cu caracteristicile pieţei. Nu în ultimul rând. iar în unele cazuri se constată un surplus de cazare în destinaţia care deţine atracţia. Pot însă.furnizarea suportului pentru obţinerea unor alocaţii sau împrumuturi financiare necesare . • Faza de dezvoltare – se manifestă printr-o piaţă turistică bine definită. să apară conflicte între turişti şi partea de populaţie locală care nu este implicată în turism. iar economia locală se bazează în totalitate pe activităţile turistice. • Faza de declin – atracţia turistică nu mai poate concura cu noile atracţii apărute de pe piaţa turistică. . noi forme de recreere adresate turiştilor. Se încearcă extinderea sezonului. sporeşte şi interesul localnicilor cu privire la dezvoltarea activităţilor turistice. Studiul de fezabilitate al atracţiilor turistice Caracteristicile studiilor de fezabilitate Expresia „studiu de fezabilitate” cuprinde o paletă largă de studii diferite în funcţie de scopul sau conţinutul lor. Numărul turiştilor din sezon este mai mare sau cel puţin egal cu cel al localnicilor.previzionarea tipului şi a dimensiunii pieţei sau pieţelor ţintă ale atracţiei. ceea ce înseamnă calcularea capitalului. • Faza de stagnare – numărul turiştilor atinge valorile maxime. Încep să se realizeze diverse facilităţi destinate turiştilor şi se demarează acţiuni de promovare a atracţiei turistice. precum şi diversificarea activităţilor turistice. Atracţiile naturale şi cele culturale sunt completate de cele antropice. studiile de fezabilitate îşi propun de obicei mai multe obiective specifice care să reflecte scopul principal al acestuia.creşte. Aceste obiective pot face referiri la oricare dintre elementele de mai jos: . Atracţia are deja formată imaginea pe piaţă. a viabilităţii financiare şi a accesibilităţii.

Studiul de piaţă Atunci când există ideea unui produs (atracţie) şi urmează punerea acesteia în aplicare. .Cine anume va vizita atracţia? . teren.costuri de realizare ridicate . cum ar fi disponibilitatea forţei de muncă. Acest lucru este posibil prin întocmirea unui studiu de fezabilitate al pieţei.Când (în ce perioadă) vor veni vizitatorii? .analizarea unor aspecte operaţionale. accesibilitate etc.prejudecăţi .costuri mai reduse . În ceea ce priveşte realizarea acestor studii. care pot influenţa luarea unei decizii finale.atragerea potenţialilor sponsori.pentru construirea atracţiei. În cazul operatorilor de atracţii turistice.o înţelegere mai bună a scopului şi obiectivelor proiectului . acest studiu de piaţă face referire la patru caracteristici pricipale ale potenţialei pieţe: . În ambele situaţii există o serie de avantaje şi dezavantaje. .De unde provin cei care vor vizita atracţia? .expertize ale unor specialişti . Avantajele şi dezavantajele încomirii studiilor de fezabilitate din interior şi din exterior Avantaje Angajaţii organizaţiei . mai întâi trebuie stabilit dacă există sau nu o piaţă pentru acest produs.utilizarea greşită a experienţei anterioare Firmele de consultanţă Conţinutul unui studiu de fezabilitate A.timp de realizare mai redus Dezavantaje .posibilitatea utilizării experienţei câştigate din alte proiecte . amplasare. atunci trebuie examinată dimensiunea şi natura ei.).lipsa obiectivităţii .Câţi oameni vor vizita atracţia? .funizarea unor informaţii utile de marketing etc. .timp de realizare mai mare . există două posibilităţi de întocmire a acestora: din interior (angajaţii organizaţiei) sau din exterior (apelarea la firme de consultanţă). .lipsa înţelegerii scopului şi obiectivelor proiectului . francizorilor sau concesionarilor. iar dacă există.alegerea locului optim de amplasare a atracţiei (dimensiune.

De asemenea.după vârsta vizitatorilor: atracţia este destinată vizitatorilor tineri sau celor adulţi? .La întrebarea „Cine anume va vizita atracţia?” putem diferenţia cinci tipuri principale de vizitatori: . importantă la rândul ei prin faptul că.după clasa socială: atracţia se adresează vizitatorilor din clasa A. B. . . precum: . C sau D? .vizitatori naţionali.rezidenţii locali.vizitatorii de o zi. Întrebarea „De unde provin cei care vor vizita atracţia?”. . gradul de sezonalitate poate avea repecursiuni asupra succesului atracţiei.competitorii din regiune care se pot adresa aceleaşi pieţe.natura şi dimensiunea atracţiei. răspunsurile la această întrebare pot fi grupate şi în alte forme: .după sex: atracţia se adresează mai mult femeilor sau bărbaţilor? . . Unii specialişti consideră această alegere mai degrabă o artă decât o . . . Criterile de selecţie a amplasamentului atracţiei Alegerea celei mai bune locaţii pentru atracţia turistică este crucială pentru asigurarea succesului acesteia. unele atracţii pot atrage interesul clienţilor corporativi pentru organizarea de conferinţe. O abordare potrivită poate fi cea de analizare a profilului vizitatorilor dintr-o atracţie asemănătoare. Putem distinge astfel.numărul de turişti care vizitează în mod curent regiunea în care se află atracţia. atracţii de interes local şi atracţii de interes internaţional (Disneyland Paris sau Legoland). . B. este şi ea importantă deorece poate influenţa numărul vizitatorilor. însă în cazul atracţiilor bazate pe concepte noi acest lucru nu este posibil.grupurile de elevi şi studenţi.distanţa dintre cea mai apropiată comunitate şi atracţie. lansare de produse etc. deoarece răspunsul poate fi influenţat de o serie de factori.vizitatori internaţionali. specialiştii vor trata atracţia cu mai multă obiectivitate. Pe lângă aceştia.după organizare: atracţia se adresează famiilor sau vizitatorilor individuali? Răspunzând la aceste întrebări. „Când (în ce perioadă) vor veni vizitatorii?” este ultima din acest şir de întrebări. expoziţii. Una dintre cele mai dificile întrebări în cazul unui studiu de piaţă este: „Câţi oameni vor vizita atracţia?” . căutând cea mai bună piaţă-ţintă (ştiind că rareori o atracţie se adresează întregii pieţe).

În acest context.energia electrică. iar factorii care vor fi luaţi în considerare şi importanţa acordată fiecăruia dintre aceştia poate varia de la o atracţie la alta. Aceste venituri pot proveni dintr-o mulţime de surse: . .profilul socio-economic al populaţiei din regiune. .tipul şi calitatea solului pe care urmează să fie amplasată atracţia.administrare şi întreţinere. deprecierea monedei etc.existenţa resurselor umane disponibile pentru a fi angajate în cadrul atracţiei.costul terenului.climatul. .proximitatea de marile aglomerări urbane.atitudinea comunităţii locale faţă de atracţia propusă. canalizare etc.). Viabilitate financiară Viabilitatea financiară este dată de două elemente majore: capitalul investit şi profitul. cazare. .taxele către stat.ştiinţă.costurile de construcţie. . . cursuri de specializare etc. .asistenţă financiară publică.disponibilitatea infrastructurii şi utilităţilor. . asigurările.existenţa reţelei de transport. . concesiune. . .marketing (promovare. C. .). . De cealaltă parte. în cateoria cheltuielilor pot fi incluse: . căldura.costurile cu forţa de muncă (salariile. cum ar fi: electricitate. Printre aceşti factori putem include: . tururi cu ghid. apă.existenţa politicilor de planificare şi control.activităţile de franciză. cum ar fi granturile sau sponsorizările. . publicitate etc. pe o perioadă de aproximativ cinci ani.taxele de intrare. .activităţile comerciale şi de catering. . În cadrul studiilor de fezabilitate mai întâi se realizează o estimare a veniturilor anuale ale atracţiei.surse externe de finanţare.existenţa altor atracţii în regiune. .. . apa curentă. . . atracţiile turistice trebuie să îşi acopere în timp cheltuielile şi să genereze profit.

fiind necesară prezenţa unor manageri cu experienţă la toate nivelele de operare. . În acest context. gusturile şi preferinţele acesteia. cum sunt: -acordarea unei atenţii deosebite cercetărilor de piaţă.energia electrică.).activităţile comerciale şi de catering.). deprecierea monedei etc.activităţile de franciză. cum ar fi granturile sau sponsorizările. trebuie avute în vedere pierderile pe care le va suferi în primii ani de exploatare. Una dintre cele mai importante componente ale managementului atracţiilor turistice o reprezintă marketingul.marketing (promovare. cursuri de specializare etc. . De cealaltă parte. . În cadrul studiilor de fezabilitate mai întâi se realizează o estimare a veniturilor anuale ale atracţiei.administrare şi întreţinere. căldura. Managementul atracţiilor turistice Practica a demonstrat că atracţiile de succes sunt cele care au un management adecvat. în cateoria cheltuielilor pot fi incluse: . cazare. C. Aceste venituri pot proveni dintr-o mulţime de surse: . atracţiile turistice trebuie să îşi acopere în timp cheltuielile şi să genereze profit.Deoarece pentru ca o atracţie să atingă maximul de succes este nevoie de câţiva ani. trebuie avute în vedere pierderile pe care le va suferi în primii ani de exploatare. publicitate etc. .costurile cu forţa de muncă (salariile. pe o perioadă de aproximativ cinci ani.surse externe de finanţare. aspectele financiare. asigurările.taxele de intrare. managementul resurselor umane sau în planificarea strategică. . Deoarece pentru ca o atracţie să atingă maximul de succes este nevoie de câţiva ani. astfel încât operatorii atracţiilor să cunoască piaţa. Viabilitate financiară Viabilitatea financiară este dată de două elemente majore: capitalul investit şi profitul. apa curentă. Atracţiile care nu au un astfel de management prezintă slăbiciuni în anumite componente. .taxele către stat. tururi cu ghid. . Atracţiile de succes sunt cele care au o abordare sistematică şi planificată a aspectelor de marketing. precum: marketingul. . concesiune.

dormitul. Grupul Tussauds. Managerii unor atracţii turistice trebuie să cunoască foarte bine care sunt principalii competitori pe piaţă. Într-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Turismului recreerea este definită ca acea parte a timpului liber din cadrul unei vacanţe. Aceasta se desfăşoară după prestarea activităţilor principale. -alocarea unei sume anuale acţiunilor de promovare. Parcurile tematice şi de distracţie Conceptele de parc de distracţie şi parc tematic Conceptele de parc de distracţie şi parc tematic nu sunt foarte uşor de definit. liderul britanic al operatorilor de parcuri tematice. chiar dacă există situaţii când aceştia sunt dificil de identificat. Indiferent de tipul schimbărilor (dezvoltarea tehnologiei. În general. defineşte termenul de „parc de distracţie” ca: „atracţii pentru vizitatori care oferă posibilităţi de distracţie şi . şi doar răspunsul managerilor poate în final înclina balanţa într-un sens sau altul. Deasemenea. furnizate de o serie de atracţii (McEniff. modificări ale legislaţiei. având uneori scopuri terapeutice”. parcurile tematice şi de distracţie sunt asociate cu experienţe fizice şi de divertisment. trebuie să aibă puternice motivaţii intrinseci şi caracter voluntar. 1993).-adoptarea unei strategii de marketing pe termen lung. precum: mâncatul. Recreerea şi formele sale „recreerea reprezintă un mod activ sau pasiv de petrecere a timpului liber. mersul la servici sau la şcoală etc. -angajarea unor specialişti în vânzări şi marketing. modificări ale preferinţelor turiştilor) acestea au în comun faptul că pot oricând reprezenta o ameninţare sau o oportunitate pentru atracţia respectivă. O atenţie deosebită trebuie alocată şi monitorizării continue a poziţiei pe piaţă. ci există mai multe segmente de piaţă cu preferinţe şi gusturi diferite. precum şi planificării activităţilor pe termen lung (5 – 10 ani). -conştientizarea faptului că nu există un singur public ţintă. faţă de care o atracţie se poate instala în poziţia de lider sau în poziţii inferioare. destinate să îl distreze pe turist. Un alt element care poate influenţa succesul unei atracţii îl reprezintă competitorii. În crearea şi menţinerea unei atracţii de succes un rol important îl are şi abilitatea managerilor de a răspunde mai rapid decât competitorii săi la schimbările care apar pe piaţă.

Perioada maximă de funcţionare: începutul lunii aprilie – sfârşitul lunii octombrie. ştiinţe şi istorie. Asia şi SUA începând cu mijlocul anilor `60 până la începutul anilor `90. acestea devenind în scurt timp locurile preferate pentru plimbări. Durata minimă de vizitare este de 6-7 ore/zi. Parcurile tematice şi de distracţie pot fi considerate în prezent. amuzamente acvatice. destul de modern ca design pentru vremurile acelea. Unii autori merg chiar mai departe şi consideră că primul parc tematic a fost construit la sfârşitul anilor 1200 de către Robert II of Artoisla Vieil Hesdin. ca temă desene animate. includea „un castel.creştere ~ dezvoltare şi extindere în Europa. . în partea de nord a Franţei. Parcul tematic oferă aceleaşi posibilităţi de distracţie şi agrement.maturitate ~ cunoscută astăzi doar de America de Nord. s-au concretizat 3 faze în evoluţia parcurilor de distracţii. când au fost create grădinile publice. deschis în anul 1583. situat în nordul oraşului Copenhaga. şi se află şi astăzi în funcţiune. cinematograf. şi aici este vorba de parcul Bakken. Grădinile publice au fost extrem de populare până în perioada anilor 1700. şi considerat de unii ca fiind cel mai vechi parc de distracţie din lume.. marionete şi păpuşi animate. Se consideră că maturitatea a apărut şi în Europa începând cu `05. o adevărată industrie. nu corespunde unor pieţe de reînnoire ci unei reale maturităţi a pieţei. Istoricul apariţiei şi dezvoltării parcurilor tematice şi de distracţie Rădăcinile parcurilor tematice datează din Europa medievală (Anglia şi Franţa).agrement în mod permanent”. construite însă în jurul unei anumite teme. De-a lungul timpului. . simbolizând paradisul”. aceste progrese au condus la noi regrupări şi strategii care au determinat o creştere anuală a volumului încasărilor cu o rată de 30% în ultimii 10 ani. Se caracterizează prin agrement. când din cauze politice marea majoritate a acestora au fost închise. jocuri electronice). Se caracterizează prin oferirea unor produse care se bazează pe stimularea emoţiilor şi au.lansare ~ perioada de emergenţă înregistrată în Europa şi SUA. una dintre acestea a mai rămas deschisă. Totuşi. Ele sunt înconjurate de o zonă tampon pentru protejare acustică. urmând aceleaşi etape şi caracteristici ca cele parcurse de orice bun economic: . . care operează şi în prezent. filme populare etc. în general. o grotă. Parcul. poduri şi plante şi animale exotice. în sensul că ele ţin de un demers industrial chiar dacă înainte de toate sunt în sine un serviciu. spectacole sau jocuri. care reinventează produsul – apărut la începutul anilor `90. se integrează cu alte ramuri sau sectoare de loisir (TV.

SUA intră în perioada de recesiune. Ventor – Marea Britanie (1842). şi au devenit cunoscute până în prezent parcurile: Prater. rezultatul fiind apariţia parcurilor de distracţie. precum şi câteva utilaje speciale pentru amuzament. Dezvoltarea parcurilor de distracţie intră într-o nouă etapă odată cu organizarea în anul 1893 a World's Columbian Exposition în Chicago. Copenhaga – Danemarca (1843). a atras după sine o urbanizare puternică şi o dezvoltare a companiilor de electricitate şi a mijloacelor de transport care utilizau curent electric (tramvaie). jocuri diverse. În anul 1897. Blackgang Chine Top Theme Park. În aceste condiţii. când a fost prezentată „roata Ferris”. La sfârşitul anilor 1800. precum şi alte mijloace de distracţie. însă succesul acestora nu a fost de lungă durată. Tivoli. În anul 1929. Brooklyn (New York). Companiile care furnizau curentul electric au început să perceapă o taxă pentru consumul electric companiilor care deţineau tramvaiele. Intrarea in parc Până în anul 1919 funcţionau în SUA aproximativ 1 500 de parcuri de distracţie. fiind primul parc în care se percepea taxă de acces. primul dintre cele trei parcuri de distracţie importante deschise în Coney Island.Parcul nu a avut însă o viaţă foarte îndelungată. 2006). săli de dans. restaurante. acestea prezentând un imens succes pentru cei preocupaţi de îmbunătăţirea şi extinderea parcurilor de distracţie. companiile de tramvaie au căutat o modalitate de a stimula călătoriile de la sfârşitul săptămânii. iar odată cu introducerea faimosului roller coaster Cyclone. a devenit una dintre cele mai importante atracţii pentru turismul de agrement din lume. fiind distrus 300 de ani mai târziu de către Carol al V lea. . Acest tip de parcuri au cunoscut un succes imediat şi s-au răspândit pe tot teritoriul SUA (IAPPA. Ulterior. aceste parcuri de atracţie erau de fapt locuri destinate organizării de picnicuri. sfârşitul Războiului Civil. În 1894. Viena – Austria (1766). astfel încât în anul 1935 doar 400 de parcuri mai funcţionau. Construite la capătul liniilor de tramvai. Acesta a fost un mare succes. la sfârşitul secolului 19 „parcurile de distracţie” puteau fi întâlnite în multe dintre oraşele şi capitalele europene. acest fapt influenţând şi dezvoltarea parcurilor tematice. unele dintre acestea fiind foarte aproape de faliment. a fost inaugurat Steeplechase Park. căpitanul Paul Boyton pune în aplicare ideile prezentate la expoziţia de la Chicago şi deschide în partea de sud a aceluiaşi oraş parcul Paul Boyton`s Water Chutes. S-au dezvoltat astfel.

Abia după cel de al Doilea Război Mondial industria parcurilor de distracţie din SUA intră într-o nouă etapă de dezvoltare. 1998). Chiar dacă mulţi îl consideră pe Walt Disney ca parintele parcurilor tematice moderne. În anul 1955. . Începând cu anii 1960 şi 1970. pe măsură ce încep să se deschidă tot mai multe parcuri. Astăzi. Europa reprezintă locul de naştere al parcurilor tematice moderne. în detrimentul vechilor parcuri tradiţionale care nu au mai putut face faţă competiţiei. cu recorduri în ceea ce priveşte încasările. în care totul. În perioada anilor 1960 – 1970 astfel de parcuri tematice şi de distracţie au fost construite pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. este creatorul primului parc tematic modern. deschis în 1952. . în sud-vestul Olandei. cum ar fi The Marriott Corporation. Începând cu prima parte a secolului 20 americanii devin lideri în acest domeniu. Ideea lui Walt Disney a fost preluată şi de alţii. sau parcurile de tip Six Flags. Răspândirea geografică a parcurilor de distracţie Dacă partea de sud a Europei este dominată de monumente şi construcţii cultural istorice.Unul dintre motivele principale ale apariţiei parcurilor în acestă parte îl reprezintă faptul că ele au un caracter semi-permanent şi se adresează rezidenţilor care ar putea efectua mai multe vizite de o zi. aparţinând unor mari corporaţii (cum sunt parcurile Disney sau Universal Studios) cu investiţii de milioane de dolari. un olandez. dar cu o schimbare structurală profundă. din păcate. Cu toate acestea. inspirat după Parcul Tivoli (Castelul Frumoasei din pădurea adormită este o replică a unui castel din Bavaria). Unele dintre acestea s-au adaptat şi au împrumutat conceptul de parc tematic reuşind astfel să se menţină chiar până în prezent. un concept inovant. consideră unii (Futrell. organizare până la conducere era realizat de un singur om. a veniturilor populaţiei şi a posibilităţilor de deplasare în spaţiu (creşterea numărului de autoturisme personale). parcurile tematice reprezintă atracţii turistice importante. începând de la design. şi având ca temă principală poveşti europene celebre. cu 3 de ani mai devreme decât apariţia primului parc Disney în SUA. Walt Disney pune bazele primului parc Disneyland în Anaheim (California). dezvoltarea lor fiind susţinută de creşterea timpului liber. apărute începând cu 1961. partea de nord este cea în care noile parcuri de distracţie au început să se dezvolte. încep să apară tot mai multe parcuri tematice moderne în Europa. care a înfiinţat parcul tematic The Great America în Santa Clara (California). fondatorul său. adevărul este acela că De Efteling.

Astfel. parcurile tematice şi de distracţie au ca potenţială piaţă ţintă acei locuitori care dispun de suficient timp liber alocat divertismentului precum şi de venituri mai ridicate care să le asigure accesul spre acest tip de atracţii turistice. parcurile mari sunt situate la scurtă distanţă faţă de concentraţiile urbane majore.. Sezonalitatea joacă. Prin urmare. În SUA s-a constat în ultimul timp o tendinţă exterm de interesantă în ceea ce priveşte amplasarea parcurilor tematic şi de distracţie. s-a constatat că dezoltarea centrelor comerciale de mari dimensiuni a atras după sine apariţia şi dezvoltarea unor astfel de parcuri. Distribuţia geografică a parcurilor în Europa este legată şi de dimensiunea acestora. Până în acest moment moment SUA reprezintă singura destinaţie unde se poate observa această tendinţă. Japonia. deoarece poziţia geografică favorizează funcţionarea acestora pe tot parcursul anului. Acest lucru se reflectă şi în sezonalitatea forţei de muncă implicată în această industrie Pe continentul american. de asemenea un rol esenţial în amplasarea parcurilor. Olanda. Repartiţia geografică a parcurilor tematice şi de distracţie în SUA Regiunile care mai deţin un număr record de parcuri sunt: Texas. Germaniei. Cele mai importante parcuri de distracţie sunt concentrate în California şi Florida. Mexic şi ţările din America Latină.Marea majoritate a parcurilor tematice din Europa au fost construite în vecinătatea oraşelor puternic industrializate şi cu o populaţie ridicată. cele mai multe parcuri de distracţie se întâlnesc în jumătatea de est a ţării şi pe coasta de vest. cele mai multe parcuri se află în SUA. partea de nord a Rinului şi Marea Nordului şi incluzând părţi ale Franţei. turiştii beneficiază de un spaţiu extrem de vast destinat recreerii şi agremntului. În SUA. Se constată. Belgia. respectiv China. că în Europa s-a format o triplă axă de răspândire a parcurilor tematice şi de distracţie. având la bază oraşul Paris. constatându-se că aceasta influenţează mai mult dezvoltarea parcurilor din Europa decât în celelalte regiuni ale lumii. În acest fel. Luxemburg. Prin situarea lor în apropierea marilor aglomeraţii urbane. în timp ce parcurile mai mici se întâlnesc în interiorul oraşelor şi al staţiunilor turistice. New Jersey şi Pennsylvania. Korea . Numărul vizitatorilor şi veniturile obţinute în parcurile tematice din SUA În ceea ce priveşte continentul asiatic. urmată de Canada. din punct de vedere geografic parcurile tematice şi de distracţie sunt amplasate mai ales în partea de est şi nord-est.

Hong Kong şi Japonia se vor axa pe extinderea celor deja existente. iar altele erau foarte aproape de acest moment. Disney a preluat aceste influenţe şi le-a combinat cu celebrele personaje animate într-o viziune unică. asigurându-se în acest fel un număr relativ constat al cererii. uneori în cadrul aceleaşi ţări.Main Street USA – un oraş de la începutul secolului XX. . al căror vizitator era în mod regulat Walt Disney. În prezent. Grupul corporativ Walt Disney Parks and Resorts Walt Disney a fost creditat de foarte multe ori ca fiind fondatorul conceptului de parc tematic. Cheia succesului parcurilor Disney o reprezintă înlocuirea arhitecţilor cu directori de creaţie din industria filmului. Influenţe au fost şi din Tivoli Gardens din Copenhaga şi De Efteling. Singapore. în timp ce Australia. regiunea Asia-Pacific este considerată ca fiind cea de a doua regiune ca dezvoltare a industriei parcurilor de distracţie.Adventurelnd – cu atracţii pe tema junglei sălbatice. Vietnam şi India se vor deschide în perioada care urmează o serie de parcuri. Conceptele de bază ale parcurilor au fost fie îmbunătăţite. În China. fie adaptate astfel încât să corespundă cerinţelor turiştilor din diverse colţuri ale lumii. Disneyland a fost deschis în mod oficial la Anaheim. Anii care au urmat inaugurării parcului Disneyland au reprezentat o perioadă importantă în dezvoltarea industriei turismului de agrement. . din moment ce o mare parte din vechile parcuri tradiţionale au fost închise. alteori la nivel de continent sau chiar depăşind graniţele acestuia. motiv pentru care au decis să se extindă. Succesul unora dintre aceste lanţuri demonstrează interesul crescut al turiştilor pentru această modalitate de recreere şi mai ales pentru un anumit concept. Principalele lanţuri de parcuri tematice şi de distracţie De-a lungul timpului au existat unele corporaţii sau companii care au văzut în parcurile tematice şi de distracţie o importantă sursă de venituri. Cele mai multe parcuri sunt situate în apropierea marilor aglomeraţii urbane. deşi se observă în mod clar faptul că a fost influenţat de Knotts Berry Farm deţinut de Walter Knott (la momentul respectiv proprietar al “oraşului” Calico Ghost). California pe 18 iulie 1955. schimbând industria turismului de agrement pentru totdeauna. Olanda. în felul acesta fiind creat conceptul parcului “Disneyland”. precum şi de cererea turistică pntru un astfel de produs. La deschidere parcul era alcătuit din cinci arii tematice: . Korea de Sud. Aici dezvoltarea parcurilor a fost condiţionată de dezvoltarea economică a ţării respectivă.de Sud etc.

Epcot – Spaceship Earth (1982). Celelalte resort-uri sunt proprietate privată: Starwood.Frontierland – ilustrând zona vestului sălbatic.A.în 1966. Ulterior au mai fost adăugate şi alte arii adiţionale: . Tokyo DisneySea şi Ikspiari. Delux Villa.78%). Mickey’s Toontown. Pe proprietatea Tokyo Disney Resort mai funcţionează alt şase hoteluri. . Disneyland Resort Paris situat în Marne-la-Vallee a fost deschis la 12 aprilie 1992. Value şi Campground.în 1993.. Ca şi celelalte resort-uri de tip Disney. oferind vedere spre parcuri. În 2008 a fost deschis cel de-al treilea hotel Tokyo Disneyland Hotel. a cărui nume a fost schimbat mai târziu în Critter Country.Magic Kingdom – Cinderella Castle.în 1957. Acest complex este format din: . Pe proprietatea Walt Disney World se găsesc 32 de resort-uri şi hoteluri.Fantasyland – o zonă care transpune fantezia în realitate. având la bază New Orleans-ul secolului XIX. . . . Moderate. s-a dezvoltat ulterior ca un resort cu două parcuri tematice. “Bear Country”. Cele oficiale. Best Western şi Hilton. În anul 1971 a fost deschis Walt Disney World Resort în Florida. New Orleans Square. două hoteluri şi un complex comercial. .. Tokyo Disney Resort a fost deschis la 15 aprilie 1983. nefiind însă branduri Disney. Holiday Inn. . Disneyland Resort Paris este deţinut de compania franceză Euro Disney S. operat fiind de către Oriental Land Company sub licenţa Walt Disney Company. Tokyo Disney Resort are trei secţiuni principale destinate agrementului: Tokyo Disneyland. prinţul saudit .C. luat masa şi recreere din parcurile Disney din SUA). din care 22 sunt operate de către Compania Walt Disney.Disney’s Animal Kingdom – The Tree of Life (1998). Resort-urile Disney sunt clasificate în cinci categorii: Deluxe.în 1972. . Tokyo Disney are numroase hoteluri. Holidayland – o zonă de recreere incluzând un circ şi un teren de baseball (închis însă în anul 1961). acesta din urmă fiind o variaţie a Downtown Disney (zonă de shopping.Disney’s Hollywood Studios – The Sorcerer’s Hat (1989). care rămâne unul dintre cele mai mari parcuri tematice din lume. Deschis ca un singur parc (Tokyo Disneyland).Tomorrowland – o privire spre viitor. o companie publică ale cărei acţiuni sunt deţinute de compania Walt Disney (39. . Tokyo DisneySea Hotel MiraCosta şi Disney Ambasador Hotel sunt şi cele mai scumpe.

Datorită managementului parcul a reuşit să treacă peste toate acestea şi să se transforme trepatat într-un success. Disneyland Paris a fost poate primul parc din acest lanţ care a atras după sine o serie de controverse. În decembrie 1998 au fost puse bazele Merlin Entertainments Group Ltd. Decizia de a construi singurul parc european de tip Disney în Franţa a fost un subiect de intense dezbateri. Unii dintre cei mai vehemenţi oponenţi afirmau despre Disney că reprezintă un “Cernobâl cultural” sau. alimentaţie şi retailing (cumpărături). In anul 2002 a fost deschis Walt Disney Studios Park. militând faţă de numărul din ce în ce mai scăzut de rechin care populează apele oceanelor şi pe metodele brutale de prindere şi de masacrare a acestora. că este simbolul Americii în Franţa. Succesul lui a fost garantat de parteneriatul puternic stabilit între sectoarele public şi privat. temându-se ca acest lucru să nu îi afecteze imaginea. Branduri ale MEG sunt: Resort Theme Parks: Gardaland – cel mai mare parc tematic din Italia cu peste 40 de atracţii. Din martie 2007. MEG preia şi Grupul Tussauds. însă o serie de grupări pentru drepturile animalelor au protestat în iunie 2005. Acesta operează peste 50 de atracţii în 10 ţări europene. 2 hoteluri (Disneyland Hotel şi Disney’s Hollywood Hotel). Ca urmare. Disney’s Newport Bay Club. China şi Hong Kong. mai ales în rândul intelectualilor. Hong Kong Disneyland Resort a fost deschis oficial în 12 septembrie 2005 şi este format din: parcul tematic Hong Kong Disneyland. Disney a retras supa de rechin din meniu.000 de angajaţi şi peste 30 milioane de vizitatori în fiecare an. .Alwaleed (10%) şi alţi coacţionari (50. în USA. şi organizaţii precum Disney sau Worldwide Fund for Nature. având astfel mai mul de 13. iar ulterior în 2004 au preluat şi Blackstone Group. Gardaland Water Park – parc acvatic situat în apropiere de Milano. o delicatescă tradiţională chinezească. Merlin Entertainments Group Ltd reprezintă cel mai mare operator de parcuri de distracţie şi alte atracţii de agrement din Europa şi al doilea din lume. un hotel cu 247 camere. Disney plănuia să servească în meniu supă de rechin. precum şi o serie de facilităţi de recreere. 10 show-uri. În cadrul complexului Disneyland Resort Paris funcţionează şapte hoteluri. Hong Kong Nici acest parc nu a fot lipsit de controverse.22%). Cele mai importante sunt: Disneyland Hotel. Disney’s Hotel New York. Disney’s Sequoia Lodge.

Universal Studios Japan. 2 hoteluri.Londra. Hunstanton Sea Life Sanctuary. Finlanda şi Franţa. Universal Studios Recreation Group Universal Studios Hollywood ilustrează cel mai bine trecerea de la o simplă atracţie turistică (un tur cu trenuleţul prin studiourile de la Hollywood). Florida. San Francisco/Amity. Germania. Washington şi din 2008 în Berlin şi Hollywood. Amsterdam. un parc acvatic.muzee cu figuri din ceară . Chessington World of Adventures – parc thematic situat în apropierea Londrei. . Universal Studios Dubai (2012) şi Universal Studios South Korea (2012). un centru de conferinţe şi spa. Belgia. Hong Kong. În 1999 a fost deschis Universal's Islands of Adventure. un parc zoo. Spania. Pentru perioada care urmează există două proiecte în derulare: Universal Studios Singapore (2010). În anul 2001 a fost dschis cel de-al treilea parc din lanţ. Olanda. la un parc tematic în adevăratul sens al cuvântului. În anul 1990 a fost deschis primul parc în Orlando. 6 show-uri. New York. Woody Woodpecker's Kidzone and The Lagoon. Cornwall. Hollywood. Germania. Warwick Castle – cel mai popular castel din Marea Britanie. Heide Park – al patrulea parc ca mărime din Germania. Shanghai. SUA. New York. chinezi şi sud-koreeni. Earth Explorer – în Ostend. Hamburg şi Amsterdam. Atracţii individuale: Madame Tussauds . Thorpe Park – al doilea parc ca popularitate din Marea Britanie cu peste 20 de atracţii. London Aquarium. 20 de atracţii. Parcurile din grupul Universal Studios Recreation Group rprezintă cel de-al treilea lanţ de parcuri. Holiday Inn Safari Lodge Hotel. Anglia. Pepsi Globe – prima roată de observare din SUA. London Eye – roata “mileniumului”. Las Vegas. Legoland Parks – Danemarca. Seal Sanctuaries – operează în trei centre: National Seal Sanctuary. Sea Life Centres – în Marea Britanie. cu peste 40 de atracţii. având în cea mai mare parte vizitatori japonezi. Belgia. după numărul annual de vizitatori. The Dungeons – la Londra. Universal Studios Florida este format din şapte arii tematice: Production Central. care împreună cu Universal Studios Florida au format Universal Orlando Resort.Alton Towers – cel mai popular parc tematic din Marea Britanie. Scottish Seal Sanctuary. Edinburgh. World Expo.

ţinând cont de numărul locaţiilor. Florida) -Busch Gardens Williamsburg (Williamsburg. Florida) -Water Country. Roller-coaster-ele reprezintă o atracţie populară pentru parcurile tematice şi de distracţie. o cale ferată şi câteva spectacole cu tema vestului sălbatic. un turn de observare etc. deschis lângă St. Six Flags Over Georgia. Busch Entertainment Corporation Busch Entertainment este responsabil cu operarea şi întreţinerea a 10 parcuri de distracţie şi acvatice situate pe teritoriul SUA. În timp toate aceste atracţii (cu excepţia căii ferate) au fost înlocuite cu altele de tip roller-coaster. Texas) -SeaWorld San Diego (San Diego. California) -Adventure Island (Tampa. . ca număr de vizitatori. USA (Williamsburg. Florida) -SeaWorld San Antonio (San Antonio. Virginia). Atracţii turistice în parcurile tematice şi de distracţie Cele mai multe clasificări ale atracţiilor din parcurile tematice şi de distracţie le împarte în trei clase majore: . Cele mai vechi roller-coastere descind din aşa-numitul „munte rusesc” (de alfel denumirea . Louis). Lanţul Six Flags a început să se dezvolte în anul 1961. Din acest lanţ fac parte parcurile de distracţie: -Busch Gardens Tampa (Tampa. Texan).Six Flags reprezintă unul dintre cele mai importante lanţuri de parcuri tematice din lume. În 1968 a fost deschis cel de-al doilea parc. În 2008 au fost peste 25 milioane persoane care au vizitat parcurile Six Flags. putând fi construite fie din lemn (primele variante). incluzând parcuri tematice. Louis. Missouri.atracţii destinate familiei nu prezintă restricţii semnificative. acvariile şi parcurile acvatice: -SeaWorld Orlando (Orlando. când a fost deschis Six Flags Over Texas (Arlington. fie din oţel. fiind viziunea lui Angus Wynne Jr. prezintă restricţii legate de vârstă şi înălţime. iar în anul 1971 s-a deschis Six Flags Over Mid-America (în prezent Six Flags St. Virginia). Printre atracţii se aflau: un sat al nativilor americani. o gondolă. fiind cel de-al patrulea lanţ de parcuri din lume.atracţii pentru copii – anumite restricţii de vârstă. Compania deţine 21 de proprietăţii pe continentul nordamerican. parcuri acvatice şi centre de entertainment pentru familie. .thrills – atracţii palpitante. Florida) -Aquatica (Orlando.

în jurul Sankt Petersburg-ului. recesiunea. şi pot să aibă căderi asemănătoare cu megacoaster-ele.stratacoaster .un roller-coaster cu un circuit complet şi o cădere între 91 . Un rol important în dezvoltarea acestor atracţii l-a avut şi românul Aurel Vaszin. . în Jackson.152 m. 1812.megacoaster – un roller-coaster cu un circuit complet şi o cădere între 61 şi 91 m (prima structură de acest tip a fost construită în Cedar Point (Ohio.se foloseşte mai ales pentru roller-coster-ele de tip „înainte-înapoi” (engl. Montagne Russe Construite în jurul secolului al XVII-lea.National Amusement Device Company. SUA) – 2003 şi Kingda Ka din parcul Six Flags Great Adventure. fiind vorba de fapt. . În anul 1968 compania NAD a manufacturat primul roller-coaster la care s-a folosit oţelul. Les Montagnes Russes à Belleville. În anul 1964 a construit cel mai mare roller-coaster al momentului cunoscut sub numele Russian Mountain din Chapultepec Park în Mexico City.junior roller-coaster – destinat familiilor şi copiilor de vârste mai mici. Pe parcursul celor 950 m lungime. Mexic (34 m înălţime şi 1200 m lungime). care a înfinţat în SUA . revoluţionând acest concept. SUA) – Magnum XL-200). ambele constând în maşinuţe ale căror roţi erau legate de şine. .gigacoaster . În ceea ce priveşte mutarea „pe roţi” a acestei atracţii. In funcţie de înălţimea lor acestea au fost grupate în: . doar două astfel de coastere există în lume: Top Thrill Dragster din Cedar Point (Ohio.un roller-coaster cu un circuit complet şi o cădere între 120 . Se spune că.122 m. New Jersey SUA. de tobogane construite pe dealuri sculptate în gheaţă. informaţiile sunt încă incerte. Alţi istorici susţin că francezii au fost cei care au construit primul roller-coaster în Paris. încât îşi construise mai multe pe domeniile ei. cu o cădere de 127 m. Acesta are o înălţime maximă de 139 m. Acesta se ocupa de proiectarea şi construcţia de roller-coastere într-una din cele mai grele perioade. aceste tobogane aveau o înălţime între 21 şi 24 m şi un grad de înclinare a pantei de 50 şi erau strict apanajul clasei superioare. . precum şi Promenades Aeriennes. . „out and back”).hypercoaster . vagonul poate să atingă o viteză maximă de 206 km/h. regina Caterina II a Rusiei era atât de pasionată de aceste tobogane. Unii istorici afirmă faptul că primul roller-coaster a fost construit la ordinul Caterinei II în grădinile Oreinbau din Sankt Petersburg. cândva în jurul anului 1784. devenită ulterior International Amusement Device.franceză este de „montagne russe”).

Roata originală a fost proiectată de George Washington Gale Ferris. Alte surse de venit includ: taxele de parcare. fără a plăti nici o taxă de acces. Viena – construită în anul 1897. Aceasta a fost pusă în mişcare la 11 februarie 2008 şi deschisă oficial pentru public pe 1 martie 2008. . de cele mai multe ori. mai rar. simulând galopul. ca simbol al World’s Columbian Exposition din Chicago.Caruselul este format dintr-o platformă rotativă pe care sunt amplasate scuane pentru pasageri. numărul ceşcuţelor pe o platomă este de 12 sau. Cea mai înaltă roată Ferris este Singapore Flyer (Singapore). Pay-as-you-go) În acest caz. din parcul Prater. vizitatorul intră în parc în schimbul unei taxe nesemnificative sau. Tot pe o platformă rotativă se află şi „Ceşcuţele”. De obicei. Roata Ferris („Marea roată” sau „Roata Observator”). În mod curent. Avantajele politicii tarifare individuale sunt: . vânzarea de produse alimentare şi a băuturilor şi comercializarea de souveniruri. În gondolă pot să încapă între 36 şi 40 de persoane. care se deplasează în sus şi în jos. fiind stabilit în funcţie de complexitatea sau de popularitatea acestora. 24. De-a lungul timpului au fot create roţi cu 2 sau chiar 3 rânduri de gondole pentru pasageri. Tarifele şi politica tarifară practicată de parcurile tematice şi de distracţie Parcurile tematice şi de distracţie îşi obţin cea mai mare parte a veniturilor din tax ele de acces plătite de turişti la intrarea în parc. constă într-o roată verticală de care sunt ataşate gondole pentru pasageri. fie cu faţa spre interior. având 165 m. parcurile tematice şi de distracţie operează folosind una din următoarele politici tarifare: Politica tarifară individuală (engl. grupte câte patru.preţurile biletelor la diferitele atracţii pot fi uşor modificate pentru a creşte popularitatea şi a încuraja vizitatorii să cumpere de mai multe ori aceaşi atracţie. Preţul atracţiilor variază. Frisbee este un pendul în mişcare la baza căruia se află o gondolă circulară cu un diametru de aproximativ 8 m. care în plus se rotesc independent de rotaţia platformei. Odată intrat în parc acesta trebuie să îşi achiziţioneze bilete de acces pentru fiecare dintre atracţiile din parc. .vizitatorii plătesc doar atracţile care îi intresează. ori de câte ori doreşte să beneficieze de atracţia în cauză. În mod tradiţional aceste scaune sunt reprezentări ale unor animale (cai) realizate din lemn. fie spre exterior. Acestea sunt preferatele copiilor cu vârsta de până la aproximativ 5-6 ani. Cea mai veche roată Ferris aflată în operare este Reisenrad.

Se spune . unele dintre parcurile acvatice sunt mai mult orientate spre acest concept de spa: de exemplu. . duşuri şi zone acvatice de relaxare. pistele de cart etc. De altfel. Include: piscine de dimensiuni şi adâncimi diferite. Ca dezavantaje putem menţiona faptul că vizitatorii însoţitori (unii membrii ai familiei) trebuie să plăteacă aceeaşi taxă de acces chiar dacă nu folosesc atracţiile turistice. Jocurile de noroc (gaming. vizitatorul este îndreptăţit să folosească aproape orice atracţie din parc de câte ori doreşte. Wisconsin Dells (Wisconsin. cu cinci parcuri acvatice de tip indoor. Parcurile acvatice Parcurile acvatice reprezintă arii destinate recreerii în care apa este elementul de bază al atracţiilor. Popularitatea parcurilor acvatice a crescut de la apariţia în 1940 a primului parc modern de acest fel. zone de plajă etc. pot exista atracţii în parc care nu sunt incluse în această taxă de acces. parcurile acvatice funcţionează cu caracter permanent sau sezonier. Totuşi. Acolo unde condiţiile climatice nu permit funcţionarea acestui tip de parcuri decât o perioadă foarte scurtă din an. Schwaben Quellen (Germania) nu deţine tobogane.stabilirea exactă a bugetului înainte de vizita propriu-zisă în parc şi respectarea acestuia. Unii specialişti susţin faptul că la originea parcurilor acvatice stau spa-urile cu pe termale din Ungaria. camere cu aburi.vizitatorii sunt mult mai tentanţi de exprimentarea unor atracţii atunci când au plătit deja pentru acest lucru. acestea sunt numite atracţii “suprataxă” şi pot include bungge jumping. Plătind această taxă. . SUA) este numit “capitala mondială a parcurilor acvatice”. De exemplu. au fost construite parcuri acvatice de tip indoor. în schimb are foarte multe saune. Politica tarifului unic (engl.achiziţionarea de produse de alimentaţie sau a suvenirurilor s-ar putea să nu mai intereseze atât de mult vizitatorii. În funcţie de locul în care sunt amplasate.Printre dezavantaje se ală: -vizitatorii se pot sătura să cheltuie bani încontinuu. tobogane. Avantajele politicii tarifului unic sunt: . gambling) Jocurile de noroc reprezintă unul dintre cele mai vechi obiceiuri din istoria omenirii. pay-one-price) Un parc tematic sau un parc de distracţie care foloseşte această politică va percepe o taxă unică de acces la intrarea în parc.

de aici provenind de fapt . se crede că jocul cu cărţi a apărut în China. aceasta rămânând principala modalitate de a strânge fonduri în secolele XVIII şi XIX. datând de acum 40 000 de ani. Până în 1830 funcţionau mai mult de 420 de loterii. deşi la vremea aceea jocurile de noroc erau interzise în Grecia. pariurile erau de 10-1 în favoarea achitării. printre ruinele de la Pompei a fost descoperită şi o pereche de zaruri. În jurul anului 2300 î. nativii americani. iar soldaţii romani au pus în joc roba lui Isus după crucificarea Lui. crezând că însăşi zeii au creat jocurile de noroc. respectiv pământul (raiul).. Washington a fost cel care a cumpărat primul bilet în 1793 la loteria federală realizată cu scopul de a strânge fonduri pentru dezvoltarea Districtului Columbia. în ciuda faptului că el însuşi era un jucător pasionat. Au fost descoperite obiecte reprezentând zaruri. Scurt istoric al principalelor activităţi de gambling Jocul cu cărţi. Anne Boleyn. În vechea Romă. Artefacte asemănătoare au fost descoperite şi în China. precum şi unele desene pe pereţii peşterilor care înfăţişau jucători. Deoarece chinezii au fost cei care au realizat hârtia şi banii din hârtie. În secolul al XIV-lea.. a fost decoperită o pereche de zaruri din fildeş datând din anul 1500 î. realizate din oase de câine sau de oaie. iar scrieri referitoare la jocuri au găsite pe o tăblie într-una din piraidele de la Giza. infernul şi mările aruncând zarul.că Zeus. Claudius şi-a reproiectat trasura astfel încât să poată arunca zarurile. în Lumea Nouă. şi fratele acesteia au fost acuzaţi de trădare şi de incest. chinezii jucau un joc al sorţii iar 1100 de ani mai târziu soldaţii greci se amuzau aruncând zarurile. se pare că tot chinzii au fost cei care au pus în practică amestecul banilor din hârtie în jurul anului 900 d. De fapt. În Egipt. În timpul războiului. Caligula a confiscat proprietăţile cavalerilor pentru a-ţi putea acoperi datoriile rezulate din jocurile de noroc. Hades şi Poseidon şi-au împărţit universul.C. Descoperirile arheologice sugerează că inclusiv omul primitiv era un pasionat al jocurilor de noroc. aceştia jucau pentru a prezice recoltele viitoare şi în speranţa vindecării unor membrii ai triburilor. regale Henric al VIII-lea a interzis jocurile de noroc atunci când a descoperit că soldaţii săi petreceau mai mult timp cu această îndeletnicire decât la antrenamentele şi pregătirea pentru luptă.C. În perioada de vârf a Imperiului Roman exista chiar o lege prin care copiii trebuiau să înveţe să arunce zarurile şi să joace anumite jocuri de noroc.C. Deasemenea. armata continentală a fost pasionată de jocul loteriei.. De cealaltă parte. Pe lângă pariurile făcute pe propriile averi. jucau zaruri cu sâmburi de prună vopsiţi în alb şi negru. Japonia. India şi Roma. Atunci când soţia lui Henric.

Originile ruletei. Aceştia au inventat jocul “Un singur 0” în anul 1842. cunoscute şi sub numele de “fruit machine” (Marea Britanie) sau “poker machine” (Australia) reprezintă un aparat de joc cu trei sau mai multe bobine (rotiţe). nu prin buton. iar cărţile au început să fie decorate cu desinguri din ce în ce mai sofisticate. Ulterior. în jurul anului 1500. fiecare dintre aceste profiluri având caracteristici . „Pachetul francez” de cărţi a devenit în timp prototipul pachetul de 52 de cărţi care se foloseşte în prezent. francezii au retras una dintre cărţile care înfăţişau bărbaţi şi au adăugat „regina”. şi a început să fie folosit pentru jocul pe care îl cunoaştem de către Francois şi Louis Blanc. Unele surse susţin faptul că roata a fost creată în secolul XVII de către celebrul matematician Blais Pascal. De altfel. informaţii care atestă faptul că ruleta a fost inventată de către chinezi. În prezent. Jocul cu cărţi s-a dezvoltat din ce în ce mai mult. Multe din aparatele moderne sunt puse în funcţiune prin acest mâner. Acestea includ un detector de monede care le validează atunci când sunt introduse în fanta specializată de către jucător. Slot-machine. sunt încă ambigue. şi pentru că aveau scopul de a lăsa jucâtorul fără bani.tehnica de amestec a cărţilor de joc. iar ulterior dusă în Europa de către călugării dominicani. Jocul la ruletă. Există deasemenea. Segmenetele clientelei jocurilor de noroc Dezvoltarea şi diversificarea jocurilor de noroc de-a lungul timpului a determinat crearea unor segmente diferite de jucători-turişti. Acesta câştigă atunci când în zona centrală a ecranului este prezent acelaşi simbol pe toate bobinele. joc care a fost dus şi în America aproximativ în aceaşi perioadă. americanii au fost cei care au adăugat “dublu 0” roţii. deoarece la început acestea erau puse în funcţiune printr-un mâner lateral (1887). Termenul de ruletă provine de la cuvântul francez “roulette” (tradus prin roată mică). ca şi obiect. Mai sunt cunoscute şi sub numele de “one-armed bandits” – bandiţi cu brat inarmat. Jocul la ruletă are şi el o poveste interesantă. care se învârt atunci când este apăsat un buton. Atunci când cărţile de joc au ajuns în zona mediteraneană producătorii acestora au încercat să le diferenţieze prin marcarea acestora cu ranguri ale nobililor de la curtea regală. practicată până atunci. datorită tehnologiei computerizate au apărut mai multe variaţii ale conceptului original de slot-machine. creând astfel o variantă diferită a jocului la ruletă (American Roulette).

cu stare de sănătate bună. Reprezintă un segment mai aparte. iar colecţiile din secolul al XIX-lea au apărut adeseori sub numele de grădini zoologice. Printre acestea se află: educarea publicului. conservarea biodiversităţii. Prima grădină zoo modernă. pentru care jocurile de noroc tradiţionale reprezintă principala ţintă. de salvare şi adăpost a animalelor. Jucătorii-vizitatori de o zi. cunoscute sub numele de menajerii. babiloniene sau aztece. b. sanctuare etc. fiind dispuşi să cheltuiască sume considerabile. la instituţiile publice a marcat începuturile conceptului modern de zoo. deschisă în scop educativ şi ştiinţific a fost Ménagerie du Jardin des Plantes. Nou-veniţii (jucătorii noi). reprezintă un segment format mai ales din pensionari. jucând mai ales la aparatele cu fise. cercetarea sau recreerea. În timpul secolelor XIX şi XX multe dintre noile grădini zoologice şi facilităţile corespunzătoare au fost înfiinţate din diferite motive. Vacanţierii familişti. Din această categorie fac parte familiştii (adulţi şi membrii de vârsta a treia). care dispun de timp liber şi de resurse financiare în acest scop. egiptene. Jucătorii pasionaţi. Parcurile zoo şi acvariile Marile colecţii de animale. format din persoanele care în călătoriile lor alături de familie găsesc câteva ore pentru a desfăşura o astfel de activitate. după cum urmează: a. . practicând această activitate pentru recreere (în timpul zilei sau seara) atunci când călătoresc. de sex masculin. au reprezentat un magnet pentru turişti încă din timpul vechilor civilizaţii – chineze. Aceştia sunt cei care şi-au descoperit pasiunea pentru jocurile de noroc de curând. Evoluţia conceptului de zoo Tranziţia de la menajerie (de obicei colecţie privată). Profilul acestui segment ne arată că aceste persoane preferă călătoriile pe distanţe scurte. de tip safari. Specialiştii au delimitat patru segmente de clientelă a jocurilor de noroc. mănăstiri sau municipalităţi au deţinut colecţii importante de animale sălbatice. Tipologia grădinilor sau parcurilor zoo este variată şi le include pe cele urbane. În Europa medievală unele monarhii. aptitudini şi mai puţin pe noroc. c. tematice. Acest segment este format din jucători sofisticaţi (locali şi străini). ca parte a Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Paris (1793). d.proprii. S-a constat că aceştia sunt interesaţi mai ales de jocurile care pun accent pe perspicacitate. cu autoturismul. Aceştia sunt în general persoane în vârstă.

un număr însemnat de acvarii au fost deschise în Europa. San Francisco (Steinhart Aquarium. New York (Battery Park. Chiar dacă nu sunt la fel de populare ca şi grădinile zoo. Moscova.000 m³ de apă. 1911-1962). cum ar fi: Jardin d'Acclimatation în Paris. Philadelphia (Fairmount Water Works. până la păduri şi rezervaţii cum ar fi: Prince Albert National Park (Canada) sau Nairobi National Park (Kenya). Frankurt. Paris. 1903). Primul acvariu public a fost deschis în London Zoo. Ulterior. cât şi din punct de vedere al cererii turistice. în mai 1853.C. Vancouver. D. precum şi la Berlin (1869) sau Brighton (1872). (1873). Chicago (Shedd Aquarium. În anul 1856 a fost deschis şi în SUA un astfel de acvariu. San Francisco (Woodward's Garden. 1904-2005). New Delhi sau Sydney. În SUA au fost deschise în ordine cronologică: National Aquarium în Washington. Florenţa (1545). asta până în anul 2005 când a fost deschis publicului Georgia Aquarium din Atlanta (31. Philadelphia Zoo a fost prima locaţie (1859) din SUA dedicată unei colecţii impresionante şi expunerii de animale. Padova (1545). 120 000 animale şi 500 de specii). atât în ceea ce priveşte numărul şi dimensiunea acestora. 18731890). Cele mai multe dintre acestea au fost susţinute de organizaţii non-profit şi funcţionează cu ajutorul programelor de voluntariat. Detroit (Belle Isle. Montpellier-Franţa (1593). Leiden-Olanda (1590). Londra. Viennese Aquarium Salon (ambele deschise în 1860).Pisa (1544) by Luca Ghini (1490-1556). Pentru mulţi ani la rând Shedd Aquarium din Chicago a fost cel mai mare din lume. la New York în cadrul Barnum’s America Museum. Wood Hole (Science Aquarium. 1896-1941). Primele au apărut în Italia . fiind cunoscut sub numele de „Casa peştilor”. precum Central Park (New York) sau Hyde Park (Londra).Parcurile zoo moderne au dimensiuni variate şi pot fi găsite peste tot în lume. acvariile sunt într-o continuă dezvoltare. Pe plan mondial mai pot fi menţionate grădinile şi parcurile zoo din: Montreal. 1923). această locaţie a fost întrecută de altele mai spectaculoasecum ar fi Bronx Zoo şi San Diego Zoo. Bologna (1567). La Jolla (Scripps. 1885). Marine Aquarium Temple – ca diviziune a Grădinii Zoologice din Hamburg (1864). În aceeaşi categorie se înscriu şi grădinile botanice. Heidelberg- . 1929). urmate de Valencia-Spania (1567). Parcurile şi rezervaţiile naturale Parcurile şi rezervaţiile naturale prezintă caracteristici diferite în funcţie de anumite aspecte ale mediului natural în care se află. Tokyo. pe principiul unei sere. Chiar dacă rămâne importantă. Ele pot varia de la faimoasele parcuri publice urbane.

la cinema etc. holuri. sau chiar nunţilor şi a recepţiilor de tip cocktail. Entertainment-ul public: este organizat pentru toţii turiştii cazaţi în hotel. în restaurante. sau Missouri Botanical Garden în St. dintr-un hotel. Entertainment-ul privat: este asigurat de către firme specializate. Munich Botanical Garden. Lounge groups: constă într-un grup de instrumentişti însoţiţi de câteva voci. Atmosferă: crearea unui fundal sonor. Acest lucru se întâmplă nu numai în cazul unor destinaţii celebre precum Las Vegas sau Atlantic City. să fie „întreţinut”.Louis (SUA). şi care pot furniza la un moment dat muzica pentru spectacolele de dans. Copenhaga-Danemarca (1600). Oxford-Anglia (1621).Germania (1597). 3. ca spectatori în cazul spectacolelor. staţiune sau croazieră. Aceştia pot participa în mod pasiv. În prezent. Dezvoltarea unor centre pentru entertainment reprezintă un trend în industria turismului. 2. . 4. prin folosirea muzicienilor (mai ales a trio-urilor). publicul călător doreşte să se distreze. Montreal Botanical Garden. Spectacolele live pot fi deseori principala atracţie a unei destinaţii turistice. Hanovra-Germania (1666). Să ne gândim doar la Dubai sau la Macao ca cele mai noi destinaţii de entertainment din prezent. „Hotel entertainment-ul” cum îl numesc americanii. Acestea au fost concepute astfel încât să atragă atât jucătorii cât şi familiile acestora.ca o tehnică de organizare a divertismentului în centrele de vacanţă. să-şi trăiască fanteziile sau să scape din realitatea vieţii de zi cu zi. ci şi pe alte pieţe. fiind specific organizării unor convenţii.. Evenimente speciale: sunt organizate pe o anumită temă. zona de lounge etc. UppsalaSuedia (1655). Printre cele mai frecventate în prezent sunt: Royal Botanical Garden în Edinburgh. cu scopul de a creşte gradul de ocupare în extrasezon. sau pot participa activ cum este cazul jocurilor (oricare ar fi acelea). Entertainmentul s-a dezvoltat atât de mult încât două din destinaţiile turistice majore ale SUA (Disney World şi Las Vegas) au apărut şi s-au dezvoltat datorită acestei activităţi. Animaţia în industria turismului Animaţia în turism poate fi definită . grupurilor incentive. include: 1. Conceptul de entertainment Prin entertainment se înţelege orice activitate destinată relaxării şi recreerii oamenilor. 5. putând chiar inflenţa decizia de călătorie.

După momentul realizării: . cinematografelor. numită uneori „de ambianţă”. seri muzicale. cursuri de gimnastică aerobică. sporturi nautice.) cu acordare de premii câştigătorilor. care sunt identificate de unii autori şi cu tehnicile de animaţie. ateliere de creaţie (pictură. După vârsta participanţilor distingem: .animaţia creată. . . . cei mai buni dansatori. care depinde fundamental de arhitectura locală. animaţia comercială.animaţie pe parcursul sejurului. animaţia de eveniment. înot. aniversarea zilelor de naştere.ca orice acţiune într-un grup sau asupra unui grup.animaţie pentru copii. . . concursuri distractive între turişti (karaoke). programe cu tematică variată. din cadrul cazinourilor. literatură.animaţie de divertisment: organizarea de seri distractive. organizarea unor demonstraţii pe teme gastronomice. conversaţii dirijate cu animatori calificaţi pe diferite teme ştiintifice. Conceptul de animaţie poate fi tratat sub două aspecte: . echitaţie. teatru. meşteşuguri). recurgând la metode semidirecte. parada modei organizată de turişti etc.. realizarea de filme de către turişti şi prezentarea lor. . a unei colectivităţi sau a unui mediu social ce are ca scop dezvoltarea comunicării şi asigurarea vieţii sociale. spontană. literare. considerată ca fiind sofisticată şi de lux. ski. Rolul animaţiei în turism este de a da viaţă activităţilor de agrement.animaţie pentru adulţi.animaţie de întâmpinare. seri de discotecă şi concursuri: Miss Hotel.. restaurantelor.. organizarea de baluri mascate.animaţia naturală.animaţie socio-culturalã: organizare unor spectacole realizate cu participarea turiştilor. cafenelelor etc. yoga concursuri sportive între turişti. sporturi de iarnă. a antrena mai mult sau mai puţin activ participanţii la acţiunile programului turistic. dans. concursuri pe diferite teme cu participare turiştilor (muzică.animaţie pentru vârsta a treia. poezie. poate fi: animaţie non-comercială regăsită în activităţile unor asociaţii sau organizaţii. După natura activităţilor desfăşurate. întâlnim: animaţie sportivă: lecţii. plonjări subacvatice. etc. . ceramică. . golf. gradul de urbanism şi de modul de viaţă al populaţiei din centrele urbane.animaţie specifică momentului plecării clienţilor.

plaje. plecând de la premisa că animaţia poate completa activităţile şcolare şi poate contribui la aprofundarea unor aspecte culturale . În funcţie de locul în care se desfăşoară: . grădini...animaţie în locuri private: restaurante. Funcţia de corijare. percepută din perspectiva petrecerii şi organizării timpului liber.de a stârni interesul pentru alte persoane în scopul de a trăi în armonie. .. . Obiectivele şi funcţiile animaţiei Principalele obiective ale animaţiei sunt: .animaţie activă. în măsura în care animaţia permite acoperirea unor carenţe educative sau culturale. Funcţia educativă.de a descoperi lucruri interesante. folosind echipamente sociale şi culturale specifice şi personal specializat .În funcţie de nivelul de antrenare al participanţilor: . . a vitrinelor. . căutării unui nou mod de viaţă superior. cerinţele şi probemele trăite de fiecare membru al grupului.de a acţiona ca animator pentru a insufla dinamism organizaţiei respective. Unii autori mai fac referire la animaţia nocturnă. .de a favoriza adeziunea tuturor membrilor grupului la obiectivele animaţiei. deoarece animaţia poate permite exerciţiul unui spirit critic putând fi locul creării de noi raporturi între indivizi şi grupuri.de a defini un mod de organizare între diferiţii participanţi. sub aspect cultural şi socio-economic .de a crea o stare de spirit. societatea având tendinţa de a organiza divertismentul şi activitatea de zi cu zi a oamenilor.animaţie în locuri publice: pieţe. .de a favoriza relaţiile între persoanele din grup.animaţie pasivă. semnalele luminoase etc. . un climat pozitiv în cadrul unei organizaţii. baruri. pregătindu-i pentru posibilele schimbări ale societăţii. . Funcţia critică.de a se focusa pe nevoile. Funcţiile acesteia sunt: Funcţia de adaptare şi integrare prin care animaţia contribuie la socializarea indivizilor. . cazinouri etc. mai putem distinge: animaţia de sezon şi animaţia permanentă. . Deasemenea. mascarea unor dezechilibre sau prevenirea unor conflicte . locuri istorice etc. Funcţia de recreere. înţelegând prin aceasta tot ce ţine de iluminarea clădirilor. elemente care contribuie la crearea unei atmosfere dinamice.

având ca scop facilitarea comunicării între turişti. stimulând vânzarea serviciilor cu şi fără plată. faţă de cei mai în vârstă. adică ansamblul acţiunilor care urmăresc întreţinerea şi distracţia grupurilor de turişti. speologie etc. calitatea animaţiei putând fi cea care face diferenţa şi explică atracţia suplimentară a unei destinaţii turistice. cursuri de gastronomie. mai exact ansamblul senzaţiilor intangibile. ci trebuie să fie adaptată clientelei turistice. dar reale.Funcţia de marketing promovând. curiozitate.. oferă posibilitatea turiştilor de a paricipa la diferite activităţi de creativitate şi îndemânare (desen.ambianţa. ceramică.animaţia de tip creativitate. Funcţia economicã având ca scop stimularea şi creşterea vânzărilor. depinzând şi de stuctura socioprofesională a turiştilor. excursii. . împletituri etc. care contribuie la dezvoltarea activităţilor sportive. Activităţile specifice animaţiei în destinaţiile turistice Circuite de descoperire . plimbare etc. printre care: . pe care le provoacă modul în care se prezintă o unitate. de iniţiere în tehnici noi.). cum ar fi: .animaţia de tip mişcare. prin organizarea unor activităţi precum: serate dansante sau jocuri de societate. Tipuri de animaţie turistică Orice operator din turism are ca scop atragerea unei clientele noi şi menţinerea celei deja existente. Politica de animaţie nu trebuie să fie una strictă. .animaţia de tip aventură se adresează turiştilor aflaţi în căutarea de necunoscut şi se manifestă prin activităţi de tipul sporturilor extreme. . . fiind diferită pentru cei tineri. Pentru aceasta este nevoie de introducerea unor servicii şi activităţi diferite de ale competitorilor.animaţia.animaţia culturală oferă turiştilor posibilitatea de a-şi satisface nevoia de informare. . . meditaţii în grup. . expediţii. care să răspundă tuturor cerinţelor turiştilor. concursuri de orientare geografică etc.servicii legate de primirea turiştilor (calitatea primirii. informare. ospitalitatea).animaţia de tip relaxare-odihnă care are rolul de a compensa stresul vieţii cotidiene prin activităţi de tip yoga. Orice destinaţie turistică sau operator turistic trebuie să aibă în vedere un program de activităţi cât mai variat.animaţia de tip socializare.. Putem distinge mai multe tipuri de animaţie. prin participarea la activităţi de tipul: cursuri de limbi străine.

. a concursurilor. .vizitarea ecomuzeelor etc. tradiţii sau meşteşuguri specifice anumitor regiuni sau cu caracter unic. picturi pe corp etc. gravură. Animaţia sportivă include o serie de activităţi. chiar a comerţului cu suveniruri. . activităţi.).festivalurile de muzică. cum ar fi: . operă.organizarea unor şcoli de vară pentru a deprinde unele activităţi (desen.sărbătorile şi serbările populare. etnografice. cunoaşterea soiurior de struguri. zilele naţionale etc. prezentă sub forma defilărilor (ocazii festive. ceramică etc. storsul strugurilor etc. Acest tip de animaţie este frecvent întâlnit în taberele şcolare şi este destul de dificil de realizat având în vedere că se adresează unor turişti cu vârste cuprinse între 6 şi 15 ani. Târgul de fete de pe Muntele Găina). balet. . croitorie. Animaţia culturală este una dintre cele mai complexe forme ale animaţiei şi include: . Animaţia din stradă. tenis. . . spectacole de circ. teatru. . hipismul.). de teatru. geologiei regiunii etc. golf. contribuirea la realizarea unor preparate culinare specifice unor regiuni etc. Animaţia pentru copii – presupune organizarea unor spectacole pentru copii. modernă.). recunoaşterea vinurilor. cinematografie etc. florei. organizarea unor manifestări tradiţionale (expl. tradiţională cuprinde activităţi şi manifestări etnofolclorice.concertele şi alte întâlniri de muzică clasică. a faunei. patinaj.concursuri de pescuit. antichităţi etc. . dans. ciclismul.practicarea alpinismului indoor sau în aer liber. Animaţia locală.Sunt create cu scopul de a prezenta turiştilor aspecte socio-culturale.vizitarea cramelor.gastronomia (cunoaşterea artei culinare dintr-o ţară. jazz. participarea la culesul viei.cursele de maşini. .. instrumente muzicale.plimbările şi drumeţiile montane. .vizitarea castelelor şi a vechilor palate. comedie. . a paradelor (cum sunt cele organizate în parcurile Disney). . plimbările în munţi având scop descoperirea mediului. . Putem menţiona aici: circuitele gastronomice. vizionarea unor filme de desene animate. a pivniţelor de vinuri şi degustarea vinurilor (participarea la seminarii privind prepararea vinului. dans.deltaplanorism etc. spectacolele mimilor.).competiţiile de schi.

crearea şi dezvoltarea spiritului de echipă. iar dacă sunt luate individual nu mai prezintă tot atât interes. desfăşurate în destinaţiile turistice. karaoke. Animaţia destinată familiilor se referă la organizarea unor jocuri şi activităţi pentru copii şi părinţi. .formarea şi cultivarea respectului de sine. Sunt festivaluri care se desfăşoară cu repetitivitate. pe o anumită temă. . Este important de reţinut faptul că aceste echipamente funcţionează ca un tot unitar. Orient Expres-ul. Animaţia în parcurile de distracţie cuprinde o serie de activităţi diverse. . Animaţia în autocar are un caracter deosebit de restrictiv datorită faptului că turiştii nu au la dispoziţiei spaţiul necesar pentru mişcare. a respectului faţă de public. de obicei anual. vizionarea unor filme etc. parade. Animaţia în tren este specifică călătoriilor cu trenurile specializate pe curse turistice – expl. . care .De obicei animaţia oferită este structurată pe grupe de vârstă. jocuri. . defilări etc. În cazul acestui gen de animaţie se pune accentul pe: . În parcurile de distracţie şi cele tematice întâlnim o concentrare de echipamente de animaţie caracterizate printr-o mare diversitate.Focurile de tabără.Mini-disco. Acest tip de animaţie este frecvent întâlnit în staţiunile turistice şi în hotelurile de tip all-inclusive.Atelierele de machiaj.Activităţi manuale indicate mai ales pentru petrecerea timpului liber în interior. .dezvoltarea sub aspect educativ În cazul animaţiei în taberele şcolare principalele tipuri de activităţi sunt: . animaţia se manifestă printr-o antrenare a turiştilor în diverse jocuri.Concursurile pe diverse teme care pot fi organizate în aer liber sau în interior. Deoarece nu există un animator. . În acest caz. concursuri. festivă. având rolul de a spori atractivitatea parcului. ghidul este cel care dirijează desfăşurarea acestor activităţi în bune condiţii. . -realizarea unei atmosfere de sărbătoare.dezvoltarea emoţională. O astfel de călătorie reprezintă de fapt un produs turistic complex.Spectacole de teatru de păpuşi. sub forma unor concursuri. . astfel încât să fie accesibilă şi conformă cu cerinţele fiecărei categorii în parte.Discuţii pe o temă dată . Festivalurile şi carnavalurile – reprezentate de o serie de manifestări cu caracter muzical sau teatral.

având competenţe pentru crearea. Ghidul de animaţie creează programe şi activităţi de relaxare în funcţie de nevoile şi preferinţele turiştilor. . . . în staţiunile turistice şi localităţile vizitate. în scopul atragerii turiştilor.promovarea ofertei de animaţie.include pe lângă transport sau cazare şi animaţia la bord.gestionarea fondurilor alocate. . .). Animaţia în croaziere este cea mai complexă dintre formele animaţiei în mijloacele de transport şi poate fi abordată sub două aspecte: . cabaret. în timpul sejurului sau pe parcursul călătoriei.evaluare programului de animaţie. . .asigurarea unităţii în grup. scufundări. O definiţie mai simplă este aceea că: „animatorul reprezintă un tehnician care se ocupă cu gestionarea diferitelor activităţi de animaţie dintr-o staţiune turistică” Pe scurt. ghidul de animaţie este o persoană calificată. uneori cu tematică inspirată din unele romane (cum ar fi cele ale Aghatei Christie). La bordul vasului de croazieră turiştii au la dispoziţie atât serviciile clasice (restaurante. . muzică sau dans. organizarea şi coordonarea programelor şi activităţilor de divertisment pentru turişti. în timpul deplasării acesteia. spectacole de teatru. Ghidul animator şi rolul său în organizarea activităţilor de animaţie Conform CNFPA. Aceasta se bazează pe serate organizate.asigurarea deplasării grupurilor de turişti în condiţiile cele mai bune de securitate şi oferindu-le un climat de încredere. proiecţii de filme.animaţia organizată la ţărm. cât şi activităţi alternative care pot fi făcute în funcţie de locul în care se navighează (sporturi nautice.derularea activităţilor de animaţie. .elaborarea proiectelor pentru activităţile de animaţie. de cadrul de desfăşurare a programului. Acesta se ocupă de promovarea eficientă a activităţilor de divertisment dintr-o destinaţie turistică. pescuit etc. oferindu-le materiale informative si furnizându-le informaţii turistice. în porturi. baruri. Lista funcţiilor majore pe care trebuie să le îndeplinească un ghid animator: .satisfacerea nevoilor de recreere a turiştilor.organizarea acivităţilor de animaţie.activităţi organizate la bordul navei. misiunea de ghid animator este simplă: . activităţi sportive).

Domeniile de animatie: . Ghidul de animaţie trebuie să aibe cunoştiinţe solide de comunicare în limba maternă şi în cel puţin o limbă modernă de circulaţie internaţională. focuri de tabără etc. .Ghidul de animaţie trebuie să aibă o stare excelentă de sănătate. recitare de poezie etc. informatică.). . de istorie. fotografie etc. Clasificarea activităţilor de animaţie dintr-un hotel poate fi realizată luând în considerare mai multe criterii.aventură (rafting. geografie.).crearea tuturor condiţiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut şi util a sejurului. . condiţie fizică. altele decât cele pe care le desfăşoară în mod obişnuit în timpul anului.activităţi de relaxare (participarea la spectacole de muzică. etnografie. precum: În funcţie de natura clienţilor şi destinaţia hotelului: → animaţie pentru oameni de afaceri şi evenimente. sporturi nautice. grătare în aer liber. . sculptură. Nu sunt necesare cerinţe minime pentru obţinerea calificării. → animaţie recreativă.). rezistenţă la stres şi la efort susţinut.). → animaţie pentru clienţii sosiţi în vacanţă. organizate individual sau pe echipe. discuţii pe anumite teme etc.antrenarea clienţilor în activităţi inedite. . .). cultural – sportive ca participanţi activi sau pasivi. reîntorcerea la copilărie şi la esenţa lucrurilor. În funcţie de natura activităţilor realizate: → animaţie de vânzare. → animaţie pentru turiştii sosiţi la tratament. teatru.viaţă socială (picnicuri.informarea clienţilor şi stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată şi fără plată. . Animaţia în industria ospitalităţii Pentru industria ospitalităţii animaţia reprezintă o activitate organizată şi adaptată care are drept scop: . .crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului. literatură. petreceri sau aniversări pentru copii şi adulţi etc. de bucătărie.experienţe şi descoperiri (cursuri de orientare. sporturi de iarnă etc. . .). legislaţie specifică.activităţi creative (desen. scufundări.mişcare (fiind inclusă aici toată gama de sporturi în aer liber sau în interior. pictură. sporturi extreme.antrenarea clienţilor în diferite activităţi recreative.

→ animaţie culturală. → animaţie pentru copii. → animaţie de după amiază. sportivă. casino.) În funcţie de momentul zilei: → animaţie de dimineaţă. sală de spectacole. → animaţie ocazională. terasă etc. În ceea ce priveşte planificarea activităţilor de animaţie. pentru copii. Animatie gastronomica În funcţie de nivelul de antrenare a participanţilor: → animaţie pasivă. → animaţie specifică plecării clienţilor. → animaţie de seară. teren de sport. piscină. → animaţie de cazinou.stabilirea tipurilor de animaţie: culturală.) → animaţie realizată în interior (sala de spectacole. amfiteatru. de eveniment.stabilirea numărului de spectacole care vor fi puse în scenă. În funcţie de locul de desfăşurare: → animaţie realizată în spaţiile exterioare (plajă. În funcţie de statutul animatorilor: → animaţie realizată de animatori angajaţi de hotel. restaurant. teren de sport etc. club etc. piscină. → animaţie realizată de animatori angajaţi de touroperatori. În funcţie de specificul spaţiilor de desfăşurare a activităţilor: → animaţie realizată la locul vânzării (recepţie. urmărind mai ales: . → animaţie activă. . → animaţie sportivă. restaurant. → animaţie gastronomică.). → animaţie realizată în spaţii special amenajate desfăşurării activităţii de agrement şi animaţie (amifiteatru. În funcţie de momentul realizării: → animaţie de întâmpinare. . → animaţie de noapte. → animaţie pe parcursul sejurului. bar etc.). managerul stabileşte programul de animaţie pentru tot sezonul.

dotările cu materiale specifice.. costume.tipologia turiştilor – naţionalitate. Model de plan săptămânal al activităţilor de animaţie într-un hotel S-a constat că programele de animaţie de dimineaţă şi cele de după-amiază sunt relativ constante pe întreg sejurul.). Animaţia pentru copii joacă un rol important pentru familiile care călătoresc alături de copiii lor. jocuri de salon (biliard. de cărţi). fitness. Mai pot fi amenajate săli de gimnastică aerobică. părinţii căutând acele hoteluri de vacanţă în cadrul cărora copiii lor să aibă un loc de joacă sau să poată participa la activităţi specifice vârstei lor. Animaţia sportivă deţine un rol extrem de important în ultima perioadă. Activităţi de animaţie Indiferent de vârsta turiştilor activităţile de animaţie trebuie realizate în mod profesionist.perioada anului – influenţând desfăşurarea activităţilor de animaţie în interior sau exterior. pregătire etc. .infrastructura şi instalaţiile hotelului. seri de dans. iluzionism.stabilirea programului săptămânal şi afişarea lui pe zile.stabilirea frecvenţei de repetare a programelor (se repetă la 7-10 zile). constând în activităţi sportive. piese de teatru. .). hotelurile adaptânduse cererii pentru astfel de servicii.Clasificarea activităţilor de animaţie în funcţie de vârsta turiştilor a. bodybuilding etc. de interpretare. vârstă.bugetul prevăzut pentru organizarea activităţilor de animaţie. iar animatorii trebuie să fie pregătiţi corespunzător fiecărei grupe de vârstă. artificii etc. Pot fi desfăşurate activităţi precum: spectacole (concerte. proiecţii de film etc. având ca scop destinderea turiştilor şi petrecerea unui sejur plăcut. . . de la gimnastică la prestarea unor sporturi individuale sau de echipă. concursuri (de dans.percepţia managementului hotelului cu privire la rolul animaţiei. . .stabilirea listei de materiale necesare pentru realizarea activităţilor de animaţie. Printre criteriile care stau la baza alegerii tipurilor de animaţie putem menţiona: . Animaţia recreeativă. jocuri şi concursuri diverse. Animaţia pentru copii . bucătărie etc. 1. în timp ce programul de seară este diferit în fiecare zi a săptămânii. Formele animaţiei sportive sunt variate.

împletituri etc. zonele preferate pentru animaţia diurnă sunt cele din apropierea piscinelor sau plaja. . limbă locală. În mod obişnuit există un anumit ciclu de desfăşurare a acestor spectacole. d.culturale – tematică diferită: istorie locală. Clasificarea activităţilor de animaţie în funcţie de conţinut În funcţie de conţinut activităţile de animaţie pot fi grupate în următoarele categorii: . . Animaţia pentru persoanele în vârstă Gama de activităţi de animaţie specifică pentru această categorie de vârstă include: activităţi culturale. Animaţia pentru adulţi Animaţia diurnă include trei tipuri de programe principale: gimnastică şi sport. bingo etc. gimnastică de relaxare etc. Animaţia nocturnă este mai complexă şi include printre altele şi desfăşurarea unor spectacole profesioniste (artişti profesionişti). plante medicinale. În general. Activităţile de socializare Pot fi grupate în mai multe clase majore: . . Pentru cluburile situate în zonele litorale. Activităţile pot fi de tipul: demonstraţii sau expoziţii. cursuri de lucru manual.activităţi manuale – pictură.spectacole şi petreceri. explicarea unor tehnici culinare tradiţionale etc.activităţi cu caracter sportiv. domino. . jocuri de abilitate. o mare parte din activităţile de animaţie diurnă au la bază sporturile în apă. 3.activităţi pentru copii. ele repetându-se la un anumit număr de zile. biliard.jocuri de societate – cărţi. c. . . Animaţia pentru adolescenţi Programul specific adolescenţilor are două obiective importante: ca tinerii să se distreze la fel de bine ca şi celelalte segmente de turişti şi să se simtă integraţi în structura umană a centrului de vacanţă.gastronomice –pot fi incluse demonstraţii de reţete culinare. ceramică. 2. floră şi faună. activităţi culturale. desen. .activităţi de socializare. fără însă ca un turist să participe la acelaşi spectacol de două ori pe parcursul sejurului. degustare de băuturi.b.

Activităţile cu caracter sportiv Pot fi grupate în trei categorii. karaoke). care presupune cunoştinţe. de exigenţele fizice şi de complexitate: Efort scăzut – golf. mai pot fi organizate concursuri de imitaţie. costume tradiţionale etc. Astfel: * Animatorul turistic este acea persoană care se ocupă cu gestionarea timpului liber şi cu activităţile recreative dintr-un hotel sau centru de vacanţă. Animatorul are o pregătire polivalentă. deprinderi practice. disponibilitate sufletească. Putem include aici: organizarea unor concursuri (alegere Miss. Efort mediu – gimnastică. în funcţie de gradul de dificultate. Activităţi pentru copii Sunt adaptate vârstei acestora. alegere Mister. recunoaşte perechea. taichi (mişcări de gimnastică desfăşurate în aer liber). * Animatorul este persoana a cărei datorie este de a întreţine buna dispoziţie a celorlalţi. Pe lângă cunoştinţe şi aptitudini.4. . ping-pong. fiind alese melodii corespunzătoare. baminton etc. pilates. fotbal în sală etc. 6. Atribuţiile şi competenţele animatorului Există o multitudine de definiţii ale conceptului de animator turistic. când clienţii se destind. entuziasm. costumări (pe teme diferite – poveşti. stimulează o reuniune. muzică. spectacole muzicale (carnaval. Efort sporit – tenis. un club sportiv. conştiinţă profesională şi un înalt grad de moralitate ). iar animatorii sunt cei care dau tonul mişcărilor de dans. * Animatorul este persoana care conduce.shuffleboard etc. Deasemenea. 5. un spectacol. animatorul trebuie să se adapteze specificului fiecărei situaţii sau categorie de turişti. Pentru cei mai mulţi dintre ei se organizează în fiecare seară a sejurului Minidisco. frumuseţe. persoana a cărei activitate este de a stimula comunicarea şi exprimarea individuală sau colectivă în interiorul unui grup. jogging. * Animatorul este persoana care animă un spectacol. fotbal pe plajă. aptitudini diverse. perechea ideală etc. precum şi calităţi umane deosebite (har. cabaret. spontaneitate etc. atitudini. desene animate.). volei. carismă.). Spectacole şi petreceri Sunt activităţi specifice pentru cea de-a doua jumătate a zilei. polo în apă. baschet.

Funcţia de ghid-consilier este la fel de importantă ca şi primele două şi presupune faptul că animatorul deţine în acelaşi timp: . . Funcţia de coordonator pune animatorul în centrul relaţiilor existente între toţi cei implicaţi în programul de animaţie.Cunoştinţele unui animator se obţin prin formarea de bază (animator turistic) sau cea specifică (de exp.organizarea diverselor activităţi punctuale.punerea în aplicare a proiectului de animaţie. Funcţia de organizator presupune: . .elaborarea programului global de animaţie al structurii în care îşi desfăşoară activitatea. .Rolul de ghid . organizarea sejururilor în hoteluri şi centre de vacanţă.responsabilizarea persoanelor. El dovedeşte capacităţi deosebite de comunicare interactivă. Funcţiile unui animator Pe lângă participarea la activităţile punctuale de animaţie. dar şi rigurozitate în planificarea şi urmărirea realizării tuturor activităţilor propuse. animator pe un anumit tip de sport). Animatorul are următoarele responsabilităţi: .Rolul de mediator Reguli de comportament pentru animatori . coordonator.stabilirea principalelor coordonate ale acţiunilor într-o manieră complementară şi armoniosă. flexibilitate şi adaptabilitate în contexte diverse. ghid şi consilier. promovarea activităţilor şi a proiectelor de sejur în diferite medii ţintă pentru atragerea de noi participanţi la acţiuni şi noi parteneri de lucru. pregătirea şi desfăşurarea unor activităţi variate şi complexe cu diferite categorii de participanţi. Aptitudinile sunt cele care permit exercitarea abilităţilor necesare unui program de animaţie. urmărirea şi adaptarea acestuia. munca animatorului presupune mai multe faţete.organizarea „parteneriatului”.Rolul de consilier-tehnician . determinându-l pe acesta să exercite şi funcţiile de organizator. creativitate şi entuziasm. Animatorul este un specialist care dovedeşte cunoştinţele şi deprinderile practice necesare pentru elaborarea proiectelor de sejur. .

. . să aibă o atitudine pozitivă şi faţă de celelalte departamente ale centrului de vacanţă. animatorii pot fi avea succesul aşteptat şi pot chiar contribui la fidelizarea clientelei în hotel. .să intre în contact cu toţi turiştii fără a neglija pe cineva.să nu facă comentarii cu privire la serviciile hoteliere prestate în hotel sau în alte hoteluri. . . . astfel încât să nu deranjeze prin prezenţa şi atitudinea sa turiştii. NOTA: ACESTA ESTE UN MATERIAL SELECTIV.să nu părăsească hotelul decât cu aprobarea managerului şi cu informarea conducerii.să nu se lanseze în discuţii contradictorii cu turiştii. . 2009 .să fie punctual la toate activităţile de animaţie.să nu lase copiii nesupravegheaţi în timpul derulării programelor de animaţie.să se informeze permanent cu privire la activităţile şi serviciile puse la dispoziţie de hotel. PATRICHI IOANA.să poarte un echipament adecvat fiecărui tip de activitate şi un ecuson de identificare.să nu pună în pericol sănătatea turiştilor şi să adapteze intensitatea programelor la caracteristicile participanţilor. . PROUNIVERSITARIA. Respectând aceste reguli de comportament. EDIT.să informze turiştii asupra activităţilor din ziua respectivă şi invitarea acestora să participe la acestea.să menţină o distanţă corespunzătoare faţă de turişti (nu va stabili relaţii interpersonale cu turiştii). Fiecare animator trebuie să cunoască şi să respecte reguli de comportament. poate influenţa pozitiv turistul şi îl poate determina să participe la toate activităţile. Un animator competent.să nu fumeze în prezenţa turiştilor şi să nu consume băuturi alcoolice. .să folosească un limbaj adecvat.să nu intre în contact cu lucrurile personale ale turiştilor. . cum ar fi: . PENTRU COMPLETAREA ACESTUIA FOLOSITI CA BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MANUALUL “AGREMENTUL SI ANIMATIA IN INDUSTRIA TURISMULUI”. . capabil să asculte şi cu disponibilitatea de a soluţiona problemele care apar.Fiind în permanenţă în mijlocul turiştilor animatorul trebuie să dea dovadă de un comportament civilizat. . .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->