Víadímír Megre

(Energia vieţii
cartea a şaptea din seria
CUPRINS
Gândul creator.
Logodnica lordului englez
Destinul tău, de tine însuţi făurit gândul (a ladă de gunoi
Soţia zeiţă.
La ce vă stă gândul astăzi?.
(. Discuţia cu 6uniculanastasiei
Mulţumesc
Credinţa (Dumnezeiască
Viteza de gândire.
Antrenamentul gândului
temă ta!u. *
"rana (Divină.
Societatea de sc#izofrenici
$oziţia.
Adresat iudeilor, cre%tinilor %i nu numai în a!isurile istoriei
Co!orâţi&l$e 'isus de $e cruce.
(eroarea.
)ăgânii
*ătăda.
$reafrumoasele săr!ători vedice.
Cărţi im$ortante.
E+erciţiu $entru tele$ortare.
Lăsaţi&le o )atrie co$iilor.
,ona viitorului
Lege $entru de$utaţi – ale%ii $o$orului
Stimaţi cititori ai seriei „Cedrii sunători ai -%iei )ostfaţă
Gândul creator
Víaţa omuíuí! De cíne sau de ce depínde ea? De ce uníí devín împaraţí şí
capeteníí de oştírí şí aíţíí aduna resturí de prín gunoaíe?
Exísta o opíníe conform careía, înca de ía naştere, fíecaruí om îí este ursít
un destín. În acest caz înseamna ca omuí este doar un míc şurub, íípsít de
ímportanţa, dín sístemuí unuí oarecare mecanísm, şí nu creaţía cea maí de
seama a íuí Dumnezeu.
Çí maí exísta o aíta opíníe care susţíne ca omuí este o fíínţa
autosufícíenta, în care sunt încatuşate absoíut toate energíííe Uníversuíuí.
Omuí poseda o energíe numaí íuí característíca, numíta „energía
gânduíuí" Çí daca devíne conştíent de ceea ce poseda şí începe s-o foíoseasca
dín píín, atuncí eí devíne stapânuí întreguíuí Unívers.
Care díntre aceste doua opíníí antagoníce este conforma cu adevaruí?
Pentru a înţeíege cât de cât, haídeţí sa ne amíntím o píída maí veche,
deveníta aproape anecdota.
Un om neca|ít pe víaţa fuge în padurea de ía margínea oraşuíuí, îşí duce
mâínííe pâíníe ía gura şí stríga spre cer, adresându-í-se íuí Dumnezeu:
- Aşa nu maí pot traí! În împaraţía Ta terestra domneşte nedreptatea şí
haosuí. Uníí se píímba prín oraş în maşíní íuxoase şí se ospateaza prín
restaurante, íar aíţíí aduna resturí de pe ía coşurííe de gunoí. Míe, uíte, nu-mí
a|ung baníí nící macar sa-mí cumpar o pereche de pantofí noí. Dar daca Tu,
Doamne, eştí drept şí îndeobşte, daca Tu exíştí, atuncí fa ca eu sa câştíg ía
íoteríe.
Noríí de pe boíta s-au împraştíat, o raza de soare í-a mângâíat tandru pe
omuí ce stríga, şí dín cer a rasunat o voce bíânda:
- Líníşte-te, fíuí Meu. Eu sunt gata sa-ţí îndepíínesc dorínţa.
Se bucura omuí.
Mergea pe strada, zâmbea, se uíta cu satísfacţíe ía vítríneíe magazíneíor
şí îşí menea íucrurííe pe care sa íe cumpere cu baníí câştígaţí ía íoteríe.
S-a scurs un an, nu a câştígat nímíc, şí îşí zíce omuí în sínea íuí:
«Dumnezeu m-a mínţít».
Çí maí amarât ca pân-atuncí, merge íara omuí în padure, în íocuí în care a
auzít promísíunea íuí Dumnezeu şí excíama:
- Tu nu ţí-aí ţínut vorba, Doamne! M-aí mínţít. Un an întreg am tot
aşteptat şí am vísat ía cumparaturííe pe care o sa íe fac cu baníí câştígaţí. Dar
anu´ a trecut şí. de câştíg, nící pomeneaía!
- Ah, fíuí Meu, s-a auzít dín cer o voce trísta, tu aí vrut sa câştígí muíţí
baní ía íoto. Atuncí de ce, într-un an întreg n-aí cumparat nící macar un bííet ía
íoteríe?
***
Această míca píída-anecdota se vehícuíeaza prín popor, íar poporuí râde
de neprícopsít:
- Da´ cum de n-a înţeíes atâta íucru? Ca sa-şí îndepííneasca vísuí şí sa
câştíge ar fí trebuít maí întâí sa cumpere ceí puţín un bííet ía íoteríe!
Însa omuí nostru nu facuse nící macar gestuí ceí maí eíementar, de ía
síne înţeíes.
Aící, nu píída în síne este ímportanta şí nící daca s-a întâmpíat cu-
adevarat aşa cum se vorbeşte. Important este cum se raporteaza oameníí ía
evenímenteíe în care sunt antrenanţí.
Iar faptuí ca oameníí au râs de ghíníonuí ceíuí în díscuţíe, este tocmaí
dovada ca íntuítív sau, poate ínconştíent, oameníí înţeíeg ca fagaşuí víítor aí
propríííor víeţí nu atârna doar de oarece Forţe Mareţe sau de provídenţa Dívína,
cí şí de eí înşíşí.
Acum, fíecare să&ncerce să&%i anaíízeze condíţía propríeí víeţí. Aţí facut
voí, oare, tot ceea ce trebuía ca víseíe sa ví se adevereasca?
Îndraznesc sa subííníez, şí nu fara temeí, ca fíecare vís, chíar şí aceía
aparent íreaí sau fantastíc, se va îndepííní daca omuí care vrea sa-í reaíízeze va
întreprínde acţíunííe eíementare şí ímpíícíte care sa-í poarte spre asta.
Afírmaţía de faţa poate fí ííustrata prín numeroase exempíe. Iata unuí dín
eíe.
Logodnica lordului englez
S-a întâmpíat odata, în mícuţa píaţa dín Víadímír, sa asíst ía cearta díntre
o tânara fata vânzatoare şí un cííent chercheíít.
Fata víndea ţígarí. Se vede ca era ía prímeíe zííe de munca, deoarece nu
prea cunoştea marfa şí încurca tare denumírííe ţígarííor. De asta, servea foarte
încet. De|a se crease o coada díscreta de vreo treí-patru persoane, când un
barbat chercheíít, uítímuí dín rând í-a tunat feteí:
- Nu poţí sa te míştí oíeaca maí repede, íaíâío!? Pe obra|íí feteí s-au
apríns doí bu|orí de roşeaţa. Câţíva târgoveţí care treceau pe acoío s-au oprít
sa se hoíbeze ía fata-vânzatoare mocoşíta.
Beţívanuí a dat înaínte cu comentaríííe íuí badaraneştí. Vroía sa cumpere
doua pachete de írZ / xz, dar când í-a venít rânduí, fata a refuzat sa-í
serveasca. Cíocotínd de mâníe şí maí-maí s-o podídeasca píânsuí, í-a aruncat
beţívanuíuí:
- Dumneavoastra sunteţí prost crescut! Refuz sa va servesc.
Cííentuí, în prímuí moment a amuţít, buímacít de întorsatura pe care-o
íuase sítuaţía, dupa aceea s-a întors catre grupuí tot maí numeros dín spateíe
íuí şí a excíamat cu un ton şí maí ofensív:
- Ia te uíta ía ea, gaíţa uşuratíca! O sa te maríţí, şí barbat´tu o sa-ţí zíca
şí maí şí dac-o sa te învârţí tot aşa, ca o curca beata, prín bucataríe.
- Nící íuí nu o sa-í permít sa ma |ígneasca, a raspuns fata.
- Da´, cín´ te crezí tu? Gaíţa cu ífose, hî, a strígat maí tare şí maí ofensív
beţívanuí, íu´ barbat´su nu-í permíte! Da´ poate ca vreí sa te ía vreun íord
engíez?
- Poate. Poate ca ma marít cu un íord, e treaba mea, í-a taíat-o scurt fata
şí s-a întors cu spateíe.
Sítuaţía deveníse íncandescenta. Nícíuna dín parţí nu ceda. La cearta se
strânsesera de|a o muíţíme de târgoveţí dín mícuţa píaţa şí, care maí de care,
faceau aprecíerí bat|ocorítoare ía adresa vânzatoareí dín píaţa, care avea de
gând sa se maríte cu un íord engíez.
Dín spateíe tarabeí vecíne a íeşít o fata şí í s-a aíaturat príeteneí eí.
Statea íânga ea, dar nu spunea nímíc.
Stateau amândoua mute.
Stau ceíe doua fetíşcane, dupa toate aparenţeíe proaspete absoívente de
şcoaía, în faţa gíoateí adunate, care íe |udeca comportamentuí ínsoíent şí
arogant.
Toata încurcatura a descâícít-o tânaruí propríetar aí tarabeíor dín píaţa.
Maí întâí s-a apropíat şí í-a cerut feteí sa-í vânda ţígarí barbatuíuí chercheíít,
însa prímínd refuzuí eí, a gasít íute o aíta caíe sa-í împace pe toţí. A scos baní
dín buzunar şí í-a spus feteí vânzatoare:
- Stímata domníşoara, fíţí amabíía şí víndeţí-mí doua pachete de 'rina.
- Poftím, í-a raspuns fata şí í-a dat doua pachete de ţígarí.
Tânaruí í-a dat barbatuíuí beat ţígarííe, confííctuí a fost rezoívat şí gíoata
s-a împraştíat.
Istoría asta a avut o urmare – şí una chíar surprínzatoare.
Întorcându-ma ía cumparaturí în píaţa, ínvoíuntar m-am uítat ía ceíe doua
tínere vânzatoare. Acum serveau cu aceeaşí promptítudíne cu care serveau
coíegíí íor maí rutínaţí, dar totodata, se şí deosebeau vízíbíí de eí. Erau
îmbracate maí cochet, maí ía moda, totuşí sobru, nu erau machíate exagerat,
íar míşcarííe íe erau muít maí eíegante decât aíe ceíoríaíţí. Au íucrat un an în
píaţa, apoí, pe nepusa masa, au dísparut.
În tímpuí veríí, ía vreo şase íuní dupa dísparíţía íor, în aceeaşí píaţa dau
cu ochíí peste o fata foarte eíeganta, care se píímba de-a íunguí tarabeíor cu
fructe. Se dístíngea díntre ceííaíţí oamení dín píaţa prín ţínuta eí dârza, prín
haíneíe de fírma şí prín bí|uteríííe scumpe pe care íe purta. În urma feteí paşea
un domn respectabíí cu un coşuíeţ încarcat cu tot soíuí de fructe în mâna.
Am recunoscut în tânara femeíe, care atragea prívírííe barbaţííor şí vadíta
ínvídíe a femeííor, príetena tínereí vânzatoare de ţígarí.
M-am apropíat şí í-am expíícat tínereí perechí, în partícuíar tânaruíuí care
o însoţea pe frumoasa fata, motívuí curíozítaţíí meíe. În ceíe dín urma, fata m-a
recunoscut. Ne-am aşezat pe terasa uneí cafeneíe, şí Nataşa – aşa o chema pe
fata – mí-a povestít perípeţíííe prín care-a trecut în uítíma |umatate de an.
- În zíua în care Catía a prímít muştruíuíaía de ía beţívan, în faţa gíoateí
de târgoveţí dín píaţa, am decís sa ne íuam catrafuseíe şí sa píecam, ca sa nu
maí râda nímení de noí. Va amíntíţí? Catía a spus ca se va maríta cu un íord
engíez. Çí oameníí au râs de ea. Am înţeíes amândoua ca de atuncí înaínte
aveau sa râda de noí şí sa ne-arate într-una cu degetuí.
Dar nu am gasít nícaíerí de munca. Tocmaí am termínat şcoaía, íar ía
facuítate am pícat amândoua. Ca sa fíu síncera, ía şcoaía eu nu prea
straíuceam, dar Catía era fruntaşa. La examenuí de admítere ía facuítate a
obţínut o medíe foarte mare, dar nu a íntrat. Numaruí de íocurí era míc ía
facuítatea de stat, íar pentru cea prívata nu avea baní. Mama eí câştíga foarte
puţín şí tata, Catía, nu are. Çí uíte-aşa am gasít de munca doar în píaţa. În aíta
parte nu ne-a vrut nímení.
Munceam şí studíam ca sa íntram ía facuítate anuí urmator. Dar ía o
saptamâna dupa íncídentuí dín píaţa, Catía îmí spune pe nepusa masa: «Eu
trebuíe sa ma pregatesc sa devín o soţíe demna de un íord engíez. Vreí sa ne
pregatím împreuna?»
Am crezut ca gíumeşte típa, da´ nící gând. Çí mí-am amíntít cât era de
tenace înca de pe vremea şcoííí.
A scormonít undeva, príntr-o bíbííoteca, o programa a şcoííí buneíor
maníere şí a adaptat-o ía sítuaţía moderna. Apoí am început sa urmam, ca
níşte apucate, programuí Catíeí.
Am învaţat sa dansam, am facut aerobíca şí am studíat ístoría Angííeí,
íímba şí pronunţía engíeza şí coduí buneíor maníere. Am urmarít ía teíevízor
díscuţíí pe teme poíítíce, ca sa putem face fata conversaţíííor cu oameníí
ínteíígenţí. Chíar şí ía taraba ne straduíam sa menţínem un comportament de
gală, ca maníereíe noastre sa devína autentíce.
Luam saíaríííe, dar nu cheítuíam nímíc pentru noí. Am renunţat pâna şí ía
machía|e. Economíseam. Agoníseam banuţ peste banuţ sa ne facem barem
câteva haíne, câtuşí de decente, şí sa ne íuam bííet pentru o excursíe în Angíía.
Catía a spus: cum íorzíí engíezí nu prea vín prín píaţa príca|íta dín
Víadímír, va trebuí sa mergem noí în Angíía, doar aşa putem avea ceva şanse
de reuşíta.
Çí am a|uns în Angíía, cu un grup turístíc.
Doua saptamâní au zburat ca nímíc. Va ímagínaţí şí síngur, cred, ca íorzíí
nící nu ne-au întâmpínat şí nící nu ne-au petrecut. Çí, ca sa fíu sinceră, eu nu
m-am aşteptat ía cíne ştíe ce, am mers maí muít de draguí Catíeí, însa ea a
tras mare nade|de. Ea este foarte încapaţânata. I-a prívít pe toţí engíezíí în
ochí, catându-şí soţíoruí ursít. În doua rândurí am mers ía un cíub, dar nu s-a
stropşít nímení sa ne ínvíte ía dans.
Chíar şí-n zíua píecaríí. Ieşísem de|a dín hoteí ca sa íuam autocaruí spre
aeroport, dar Catía înca maí spera şí tot se uíta împre|ur. Tocmaí ne suíam pe
scara autocaruíuí, când Catía se opreşte pe neaşteptate, pune geanta |os şí-mí
spune: «Uíte-í!».
Çí eu îí vad. Mergea típuí pe trotuar, trece prín faţa íntraríí hoteíuíuí, se
gândeşte ía aíe íuí, dar pe noí nící nu ne baga în seama. Çí, aşa cum banuísem,
odata a|uns în dreptuí nostru şí-a contínuat píímbarea fara macar sa se uíte ía
Catía.
Dar Catía, spune dumneata daca-í posíbíí, îí stríga cu voce tare.
Tânaruí s-a întors spre noí. Catía, încet dar încrezatoare, s-a apropíat de
eí şí í-a spus în engíeza: «Eu sunt Catía. Vín dín Rusía. Acum merg cu autocaruí
ía aeroport, împreuna cu grupuí meu de turíştí. M-am apropíat de
dumneavoastra. Am símţít ca pot sa va fíu soţíe foarte devotata. Eu înca nu
va íubesc, dar o sa reuşesc: eu o sa va íubesc pe dumneavoastra şí
dumneavoastra pe míne. Vom avea copíí buní. Un baíeţeí şí o fetíţa. Çí vom fí
ferícíţí. Iar acum, daca va face píacere, puteţí sa ma conduceţí ía aeroport.»
Tânaruí engíez s-a uítat seríos ía Catía, dar nu a scos o vorba. Era evídent
ca surpríza îí zapacíse totaí.
Abía peste câteva cíípe í-a raspuns ca avea o întâíníre ímportanta de
afacerí, í-a urat drum bun şí s-a departat.
Tot drumuí pana ía aeroport, Catía s-a uítat pe geamuí autocaruíuí fara sa
spuna un cuvânt. Taceam amândoua şí ne |enam de ceííaíţí turíştí pentru scena
dín faţa hoteíuíuí. Símţeam în ceafa râseteíe şí remarcííe íor ía adresa Catíeí.
Am a|uns ía aeroport. În tímp ce coboram pe scara autocaruíuí, tânaruí
engíez a întâmpínat-o pe Catía cu un buchet mare de fíorí.
Catía şí-a íasat geanta pe asfaít, maí bíne spus a zvâríít-o, nu a íuat
buchetuí, cí s-a aruncat ía píeptuí íuí şí a ízbucnít în píâns.
Eí a íasat sa-í cada buchetuí dín mâna şí fíorííe s-au împraştíat. Noí, ceí
dín grup, am adunat fíorííe de pe |os. În tot acest tímp eí au ramas necííntíţí.
Engíezuí o mângâía pe par şí, ca şí cum ar fí ramas doar eí doí, îí spuse pe
nerasufíate ca daca nu ar fí a|uns ía tímp, ar fí suferít toata víaţa şí ca îí
muíţumea Catíeí ca í-a gasít.
Zboruí a fost amânat. Nu va spun cum am facut, va spun doar ca eu am
ţínut pe íoc avíonuí.
Engíezuí Catíeí provenea díntr-o famíííe de dípíomaţí brítanící. La rânduí
íuí, urma sa íucreze într-un consuíat.
Dupa ce ne-am întors în Rusía, a sunat-o pe Catía în fíecare zí. Vorbeau
ore în şír. Acum Catía traíeşte în Angíía şí e însarcínata. Sunt convínsa ca
íubírea íor este autentíca. Çí cred în dragostea ía príma vedere.
Încheíndu-şí uímítoarea poveste, Nataşa í-a surâs însoţítoruíuí eí aşezat ía
masa.
I-am întrebat daca se cunoşteau de muít tímp şí tânaruí mí-a raspuns:
- Eram şí eu în grupuí turístíc. Când Nataşa s-a apíecat sa cuíeaga fíorííe
împraştíate de engíez, eu am a|utat-o. Çí acum, uíte ca-í duc coşuí cu fructe.
Paí, ce. ne punem noí cu íorzíí?
Nataşa şí-a pus dragastoasa mâna pe umaruí cavaíeruíuí şí, cu un zâmbet
zugravít pe chíp, í-a repíícat:
- Paí, ce. se pun engíezíí cu voí, barbaţíí noştrí ruşí?
Apoí, fata s-a întors radíoasa spre míne şí mí-a expíícat:
- Eu şí Andreí ne-am casatorít acum o íuna şí mergem sa íe dam vestea
parínţííor.
***
Auzínd povestea acestor fete, muíţí ar putea gândí ca au fost norocoase şí
ca aceasta e o sítuaţíe atípíca. Însa eu ma hazardez sa afírm ca, aící, sítuaţía
este absoíut standard şí fíreasca. Maí muít, pot sa subííníez ca, urmând
succesíunea acţíunííor Catíeí şí Nataşeí, muíte aíte fete ar putea sa-şí
pronostícheze un deznodamânt símííar într-o sítuaţíe símííara.
Díferenţeíe pot aparea, desígur; şí între numeíe sau trasaturííe aíeşííor, şí
între termeníí de apíícare a píanurííor, însa faptuí ca, într-o sítuaţíe
asemanatoare s-ar putea afía şí aíte fete, este predetermínabíí. De cíne? De eíe
înseíe, de moduí de gândíre şí de acţíunííe uíteríoare, ímpíícíte.
|udecaţí síngurí. Catía a avut un vís sau un ţeí; sa se maríte cu un engíez.
Nu conteaza sub acţíunea a ce a vísat ea ía asta. Poate ca nu-í píacea
atmosfera dín píaţa, cííenţíí beţívaní, grosoíanía sau, poate, bat|ocora
cumparatoruí certareţ.
Astfeí a íuat naştere vísuí. Çí? Câte fete nu visează ía prínţuí caíare pe un
Mercedes aíb şí pana ía urma se maríta cu câte un níscaíva coate-goaíe? Víseíe
ceíor maí muíte nu se adeveresc.
Sunt de acord ca nu íí se adeveresc víseíe, însa dín cauza acţíunííor sau,
maí bíne zís, dín íípsa propríííor acţíuní în vederea reaíízaríí vísuíuí, ca în
sítuaţía anecdotíca cu bííetuí íoto. Omuí víseaza ía câştíg, a|unge sa-í ceara
a|utor şí íuí Dumnezeu, dar nu face gestuí ceí maí scontat – aceía de a cumpara
barem un bííet ía íoteríe.
Feteíe au trecut ía fapte şí au decíanşat o secvenţa determínata: vís –
gând – fapta. Încercaţí să îníaturaţí dín secvenţa de faţa macar un síngur
eíement şí destínuí feteíor va fí cu totuí aítuí.
Destinul tău, de tine însuţi făurit
Destínuí omuíuí! Muíţí s-au obíşnuít cu gânduí ca destínuí este format de
cíneva de sus. Dar acest cíneva pune ía díspozíţía fíecaruí om cea maí
puterníca energíe dín Unívers, care este în masura atât sa-í formeze destínuí,
cât şí sa creeze noí gaíaxíí. Această energíe este „gânduí uman"
Doar a ştí că este aşa, nu a|unge: acest fenomen trebuíe perceput şí
patruns.
Pe cât de profund reuşím sa-í patrundem, sa-í percepem şí sa-í înţeíegem,
pe atât de deschís ní se vor reveía taíneíe Uníversuíuí, dínamíca místereíor sau,
cu aíte cuvínte, fenomeneíe íogíce.
Doar acceptarea şí conştíentízarea energíeí gânduíuí îí permít omuíuí
cíadírea uneí víeţí ferícíte síeşí şí ceíor apropíaţí. Pe Pamânt, omuíuí í-a fost
predestínata doar o víaţa ferícíta.
Haídeţí să ne convíngem de índíscutabííítatea urmatoaneíor concíuzíí:
Príma: omuí este o creatura gândítoare.
A doua: ca forţa, energía gânduíuí nu are seaman în Unívers, toate ceíe
vízíbííe noua au fost concepute de propríííe noastre gândurí.
Pot fí exempíífícate míííoane de obíecte, de ía cíocanuí prímítív, pâna ía
nava spaţíaía. Aparíţía fíecaruía díntre eíe este rezuítatuí gândíríí.
Gânduí píasmuíeşte un obíect materíaí într-o dímensíune ínvízíbíía noua,
noí înca nu-í vedem materíaíízarea, dar asta nu înseamna nícídecum ca
obíectuí nu exísta. Eí a fost de|a creat ía níveíuí gândíríí, şí acest íucru este
muít maí ímportant decât materíaíízarea în síne.
Nava cosmíca este conceputa de gânduí unuía sau maí muítor oamení.
Noí înca nu o putem vedea, nu o putem atínge şí totuşí ea exísta! Exísta într-o
dímensíune ínvízíbíía noua, de unde, uíteríor se materíaíízeaza, îmbracând
forma vízíbíía cunoscuta noua.
Ce este maí ímportant în construírea uneí nave spaţíaíe? Gânduí
ínventatoruíuí, actívítatea constructoruíuí sau a muncítoruíuí de pe íínía de
monta| a componenteíor pe baza proíectuíuí? Fíreşte ca aící toate actívítaţííe
sunt índíspensabííe, dar ca punct de píecare ramâne totuşí gânduí.
O nava cosmíca adevarata poate suferí o avaríe. Çí motívuí nu este o
píesa def ectuoasa, cí o eroare a mínţíí. În vorba popuíara, asta se cheama
„sminteala"
1
*. Míntea poate prevedea oríce avaríe. Pentru ea nu exísta sítuaţíí
ímprevízíbííe.
Orícum, avaríííe şí dezordínea exísta. De ce? Deoarece materíaíízarea a
fost grabíta şí gânduí nu a avut tímp îndea|uns pentru a perfecţíona proíectuí.
Fíecare om se poate convínge de íncontestabííítatea acesteí concíuzíí
doar gândínd síngur, de síne-statator: toate obíecteíe vreodata create pe
Pamânt sunt materíaíízarí aíe gândurííor.
Trebuíe acceptat şí înţeíes faptuí ca absoíut toate sítuaţíííe ívíte în víaţa şí
însaşí víaţa omuíuí, íníţíaí íau forma în gândurí.
Lumea víe a naturíí vazuta de noí, íncíusív omuí, au príns forma moí întâí
în gânduí íuí Dumnezeu.
Omuí, ca şí Dumnezeu, este capabíí sa formeze cu gânduí íuí noí obíecte
şí sítuoţíí propríí în víoţa.
Daca gânduí vostru este şíob dezvoítot sau, dín anumíte motíve, nu are
cum sa-şí foíoseasca dín píín energía şí víteza – característíce doar gânduíuí
uman – în sítuaţíííe dín víaţa voastra va íntervení un gând straín, posíbíí aí unuí
apropíat sau cunoscut, sau círcumstanţeíe generaí acceptate de socíetate.
Dar şí în aí doííea caz, sítuaţíííe dín víaţa vor fí determínate maí întâí de
gânduí uman. Iar vínovaţí sunteţí doar voí, daca v-aţí sufocat sau v-aţí robít
gânduí, prín asta supunându-í voínţeí gânduíuí straín. Uíteríor, succeseíe sau
eşecurííe voastre vor depínde de acest gând straín sau de aítuí.
De ceíe de maí sus va puteţí convínge prín numeroase exempíe dín víaţa.
Bunaoara, ce face un om înaínte sa devína un artíst faímos? E evídent ca maí
întâí víseaza ía asta, apoí píanuíeşte míntaí apíícarea în reaí a vísuíuí şí abía
dupa aceea trece ía fapte: dííetantísmuí, studíuí materíííor corespunzatoare,
íntrarea în teatru, în studíouí cínematografíc sau fííarmoníc.
Aící aş putea fí contrazís – ca toţí víseaza sa fíe artíştí faímoşí, dar díntre
toţí, doar câţíva reuşesc, în tímp ce aíţíí sunt constrânşí sa-şí caute de munca în
cu totuí aít domeníu, straín caríereí artístíce. Pe íânga vís maí trebuíe şí taíent,
ba, taíentuí este índíspensabíí! Dar taíentuí, ía rânduí íuí, víne tot dín puterea
gânduíuí.
Aptítudínííe naturaíe şí fízíce? Desígur, sunt ímportante şí eíe. Dar, íaraşí,
1
„smínteaía – aící cu sensuí de abatere, cuípabííítate, greşeaía, neatenţíe (şí nu nebuníe
sau ţícneaía). (n.t.)
gânduí nu-í aşa de prost încât sa-í împínga pe oíog sa devína baíerín.
Cum aşa, ar putea sa se întrebe cítítoríí, devreme ce totuí – pâna şí
profesía şí bunastarea materíaía – depínde de míntca omuíuí, înseamna ca toţí
or fí trebuít sa fíe bogotí şí faímoşí şí nu or maí fí exístat oomení care sa-şí
târasca exístenta umíía Sau care sa cotrobaíasca prín íazííe de gunooíe dupa
hrana?
Întocmaí! Lado de gunoí! Hoídetí sa mergem în adevaratuí sens aí
cuvântuíuí ía o íada de gunoí.
Gânductd Cada de gunoi
/
|Lscuítaţí ce-am facut. Mí-am íasat barba, mí-am cíufuíít paruí, am
împrumutat de ía un príeten zugrav níşte haíne mân|íte, de íucru şí, cu o punga
de píastíc şí un beţígaş în mâna, am mers ía o íada de gunoí. Am cotrobaít cu
baţuí prín gunoí, om gasít câteva stícíe goaíe, íe-am azvâríít în punga şí am
mers ía íada de ía bíocuí vecín. Eforturííe meíe au fost încununate de succes.
De|a ía aí doííea contaíner, în nu maí muít de zece – cíncísprezece mínute,
puţín a íípsít sa nu fíu cotonogít de un típ cu o varga de fíer în mâna:
- Nu-ţí vârî gheara, nu-í a´ tau, mí-a aruncat típuí cu un ton care nu
suporta confruntare.
- E terítoríuí tau, vasazíca?
- í-am întrebat eu caím, îndepartându-ma o ídee de íada şí trecându-í
punga cu stícíe goaíe.
- Da´, a cuí sa fíe? mí-a raspuns nouí venít, ceva maí domoíít, apoí mí-a
smuís punga şí, facând abstracţíe de prezenţa mea, a facut ínventaruí
deşeurííor dín ea.
- Poate ca-mí araţí şí míe unde gasesc aíteíe ííbere, pe aící, í-am întrebat
eu şí am adaugat: aí o stícíuţa de ía míne.
- Beíoí´, o spus patronuí neofícíaí oí íazíí de gunoí şí s-o întors cu fota
spre míne.
Am mers ía magazín, am cumparat o stícía de vodca şí níşte mezeíícurí.
Am cínstít împreuna şí aşa ne-am cunoscut. Poveí mí-a vorbít muít despre
trucurííe meseríeí. Çí nu-s deíoc puţíne.
Se cerea sa ştíí zííeíe în care sa prestezí atenţíe maxíma, ca ocazionalii ca
míne sa nu-şí vâre nasuí şí sa-ţí despoaíe patrímoníuí. De reguía, sunt zííeíe de
dupa sarbatorí, în care stícíeíe goaíe sunt aruncate dín abundenţa. Tot atât de
ímportant ero sa ştíí care díntre íucrurííe aruncate conţín metaíeíe neferoase şí
cum sa íe coíectezí, care sunt centreíe de achízíţíe care píatesc maí bíne
metaíeíe neferoase şí stícía, şí unde erau aruncate haíneíe înca bune de purtat.
Eu am încercat sa oríentez díscuţía spre aíte teme. Paveí putea vorbí ía
feí de bíne şí despre poíítíca sau conducere, dor cu muít maí puţín ínteres.
Míntea íuí íucra íntens într-o síngura dírecţíe – íazííe de gunoí.
Pentru o patrunde maí profund chestíunea, í-am propus:
- Çtíí, Paveí, eu cunosc un típ prín vecínatate, care tocmaí îşí rídíca un
cottage. Arz nevoíe de un pazníc pe tímp de íarna şí o zís ca daca paznícuí vrea
sa-í a|ute şí ía construcţíe, este díspus sa píateasca extra. Aí asígurata şí
mâncarea, şoferuí íuí te aprovízíoneaza saptamânaí cu cartofí, ceapa şí faína.
Tu eştí un típ acatarea, o sa te ía. Mergem sa vorbím?
La bautura, se ştíe, se íeaga príeteníe. Dar, maí mare mí-a fost mírarea
când am remarcat brusca schímbare a expresíeí feteí íuí Paveí. La început, preţ
de vreun mínut |umate, Paveí s-a gândít foarte concentrat, apoí un aít mínut
|umatate s-a uítat ía míne tacut, cu o prívíre deíoc príetenoasa şí, în fíne, a
vorbít:
- Tu gândeştí ca am baut şí nu maí ştíu ce-í cu míne? Ce canaííe! Eu
pazníc, da´ tu, vasazíca, sa-mí íeí íazííe!
Nící nu m-a întrebat ce saíaríu are paznícuí, care sunt condíţíííe de íocuít
sou care sunt muncííe concrete dín gospodaríe, pe care ar fí trebuít să íe faca
pentru a prímí saíaríuí extra. Míntea íuí era concentrata în totaíítate asupra
íazííor de gunoí. Stabííca míntaí cum să organízeze maí efícíent íazííe şí cum sa
ţína píept concurenţeí.
Asta scoate evídent în reííef ca omuí şí-o axat benevoí gândírea pe
rezoívarea chestíuníí propríeí exístenţe pe baza íazííor de gunoí şí, tot de buna
voíe, a şí urmat-o.
Pot fí aduse nenumarate dovezí în sprí|ínuí íncontestabííítaţíí faptuíuí ca
reaíízarea materíaía a tuturor obíecteíor, sítuaţíííor exístenţíaíe şí fenomeneíor
socíaíe este determínata anteríor de energía gânduíuí.
Cu a|utoruí propríuíuí gând, omuí poate exercíta ínfíuenţa asupra aítuí
om. Despre asta stau marturíe şí povestírííe şí píídeíe stravechí. O sa va spun
ce-a povestít bunícuí Anastasíeí despre energía gânduíuí uman.
Soţia zeiţă
n
- |f ra. Víadímír, gânduí uman poseda o energíe neîntrecuta. Oameníí íau
muíte díntre creaţíííe acesteí energíí ca pe magíí şí vorbesc despre eíe ca
despre níşte mínuní savârşíte de Puterí Mareţe.
Uíte, de píída, exísta ícoaneíe facatoare de mínuní. Dar cum de-au
devenít aşa díntr-odata, facatoare de mínuní? Cum se face ca o bucaţíca de
íemn înfrumuseţata de mâna unuí om cu ímagíní, devíne díntr-odata facatoare
de mínuní? Aşa ceva se întâmpía atuncí când omuí care&o deseneaza
învesteşte în ícoana sufícíent de muíta energíe psíhíca. Uíteríor, şí oameníí care
o vor príví, o vor îmbogaţí cu energíííe íor. Exísta noţíunea de
'coana$reaslăvită
0
?
Sau, cu aíte cuvínte, „ícoana în care a fost concentrata muíta energíe a
gânduíuí uman".
Oameníí care píctau maí demuít ícoaneíe cunoşteau bíne trasaturííe
acesteí mareţe energíí. Çí înaínte de a se apuca de treaba, maeştríí fíamânzeau
pentru a-şí purífíca corpuí de necuraţeníí, ampíífícându-şí prín asta gândírea.
Apoí íntrau în transa şí îşí concentrau întreaga energíe pe un síngur íucru –
píctarea ícoaneí. Când aceasta era defínítívata, maeştríí îşí príveau îndeíung
opera.
Çí íata, câteodata se întâmpíau mínuní.
Uneorí, oamení deosebíţí vad tot feíuí de fenomene sau îngerí. Dar, fíí
atent, oameníí vad întotdeauna doar aceea ía ce se gândesc. Vad întotdeauna
doar ímagínííe în care cred.
De exempíu, creştíníí vad doar sfínţíí íor, musuímaníí pe-aí íor. Se
întâmpía aşa, deoarece aceştí oamení vad proíecţía gândurííor propríí sau
coíectíve.
Cu nu maí muít de o míe cíncí sute de aní în urma, traíau oamení
conştíenţí de característícííe şí puterea gândíríí umane. Despre asta graíesc şí
píídeíe. Vreí sa-ţí povestesc una dín aceste pííde?
- Da.
- Eu o s-o taímacesc dín íímba antíca în cea moderna, íar obíecteíe care
fígurau acoío o sa íe îníocuíesc cu aíteíe moderne, pentru a-í da píídeí un sens
maí cíar. Tu sa-mí spuí, astazí, de reguía cum se comporta barbatuí însurat
de|a de maí muíţí aní cu femeía íuí? Ce face când se întoarce acasa?
2
ícoana preasíavíta – este o traducere de compromís, deoarece expresía, în íímba romana
este íntraductíbíía cu un síngur cuvânt, (nu exísta expresíe consacrata). Traducerea ííterara
ar fí icoană la care se înc#ină (%i s&a înc#inat) foarte multă lume. (n.t.)
- Muíţí, daca nu beau, se toíanesc în fotoííu, cítesc zíaruí sau se uíta ía
teíevízor. Poate merg sa arunce gunoíuí, daca íe-o cer nevesteíe.
- Çí femeííe?
- Femeííe? Logíc, pregatesc cína în bucataríe şí pe urma spaía vaseíe.
- Aha! Acum îmí va fí maí íesne sa adaptez stravechea píída ía un modeí
contemporan.
dată demuít, pe íume traíau ca toţí oameníí un soţ şí o soţíe. Ea se
numea Eíena, eí, Ivan.
Se întoarce soţuí de ía síu|ba, s-arunca în fotoííu în faţa teíevízoruíuí şí
cíteşte gazeta. Nevasta íuí, Eíena, pregateşte cína. Îí serveşte soţuíuí cína şí
bombaneşte ca eí nu face nímíc utíí în casă şí ca aduce baní puţíní. Vaícareaía
femeíí îí sâcâíe pe Ivan, dar eí nu-í raspunde urât. Îşí zíce numaí în sínea íuí:
«Neprícopsíta şí negíí|enţa, maí are şí gura de vorbít: Când am íuat-o era aíta,
maí frumoasa, maí afectuoasa».
Odata, în tímp ce mereu nemuíţumíta nevasta îí spunea íuí Ivan sa
mearga sa arunce gunoíuí, eí, fără nící-o tragere de íníma, s-a rídícat de ía
teíevízor şí s-a îndreptat spre íeşíre. S-a oprít în tocuí uşíí, s-a rasucít oíeaca şí
gândítor í s-o adresat íuí Dumnezeu:
- Dumnezeuí meu, ooo Dumnezeuí meu! Anapoda víaţa maí duc. Oare,
veacu´ meu tot o sa mí-í petrec íânga soţía asta íaíâíe şí cícaíítoare? Asta nu-í
víaţa, asta-í chín far´ de sfârşít.
Çí auzí brusc, Ivan, vocea de-abía perceptíbíía a íuí Dumnezeu:
- Napasteí taíe, Eu, fíuí Meu, capat aş putea sa-í pun. Çí fermecatoare
zeíţa de nevasta sa-ţí daruí. Doar că pe-aí taí vecíní, numaí ce-or vedea
neaşteptata schímbare dín destínuí tau, mare mírare o sa-í cuprínda. Maí bíne,
haí sa facem aşa: Eu o s-o schímb graduaí, o sa-í sadesc soţíeí taíe duh zeíesc
şí aspectuí exteríor o sa í-í fac maí frumos. Numaí ca, tu ía amínte! De veí vrea
aíaturí de-o zeíţa sa traíeştí, atuncí şí a ta víaţa, merítuoasa de-o zeíţa, va
trebuí sa-ţí fací.
- Îţí muíţumesc, Doamne. Orícare barbat îşí poate schímba víaţa de
draguí uneí zeíţe. Spune-mí numaí, când veí începe schímbarea soţíeí meíe?
- Câte puţín, Eu, chíar de pe-acum voí începe s-o schímb. Çí cu fíecare
cíípa, tot maí muít înspre bíne voí contínua s-o schímb.
A íntrat în casa íuí, Ivan, s-a aşezat în fotoííu, a íuat zíaruí şí a deschís íar
teíevízoruí. Dar parca nu-í maí venea nící sa cíteasca, nící sa vada fíímuí. Se
abţínea cu greu şí dín când în când maí tragea cu coada ochíuíuí nu s-o fí
schímbat cumva nevasta, macar câtuşí de puţín?
S-a rídícat, a deschís uşa de ía bucataríe, a íasat capu´ pe-o parte şí
prívea concentrat ía soţíe. Ea statea cu spateíe ía eí şí spaía vaseíe murdare de
ía cína.
Eíena îí símţí prívírea ía un moment dat şí se rasucí spre eí. Prívírííe ceíor
doí se întâíníra. Ivan prívea ía soţíe şí gândea: «Nu, nu, nící-o schímbare ía
soţía mea.»
Eíena, sesízând ínsoííta atenţíe a soţuíuí, dar neînţeíegând ce se petrece,
îşí aran|a paruí, şí chípuí îí fu înfíacarat de doí bu|orí de roşeaţa când îí întreba:
- Ce-í cu tíne, Ivan, ce te uíţí aşa patrunzator ía míne?
Soţuí, eí însuşí zapacít, raspunse díntr-o sufíare fara sa gândeasca:
- Ce-ar fí sa te a|ut sa speíí vaseíe? Ma gândeam şí eu aşa.
- Vaseíe? Sa ma a|uţí? raspunse în şoapta soţía contraríata, íepadând
şorţuí murdar, íe-am spaíat de-acuma.
«Ca sa vezí, a început sa se schímbe de|a ía ochí», a gândít Ivan, «şí arata
maí bíne», şí s-a apucat de şters vaseíe.
În zíua ce-a urmat, Ivan s-a grabít sa a|unga acasă. Ohh, nu maí avea
rabdare sa vada cum se transforma treptat într-o zeíţa, nevasta íuí cea
cícaíítoare.
«Dar daca ea s-a schímbat de|a şí eu tot ca-naínte am ramas? Ia, maí
bíne sa cumpar níşte fíorí, sa n-o íoveasca în faţa mízería mea.»
S-a deschís uşa caseí şí şí-a píerdut cumpatuí, vra|ít, Ivan. În faţa íuí
statea Eíena într-un negíí|eu pe care í-í cumparase tocmaí eí cu un an în urma.
Avea paruí frumos aran|at, adunat sub o pangííca. Eí a amuţít şí, fâstâcít, í-a
întíns buchetuí de fíorí, nemaídezíípíndu-şí prívírea de ía ea.
Eíena a íuat fíorííe, íe-a mírosít puţín şí şí-a coborât píeoapeíe,
îmbu|orându-se toata.
«Ahh, cât sunt de fermecatoare geneíe zeíţeíor! Çí ce trasaturí graţíoase!
Ohh, câta frumuseţe ínteríoara şí exteríoara!»
Când s-a aşezat ía masa, în faţa íuí s-a aşezat şí soţía. Brusc, Eíena s-a
rídícat în pícíoare şí s-a scuzat:
- Scuza-ma, am uítat sa-ţí deschíd teíevízoruí! Uíte ţí-am cumparat
zíareíe de azí.
- Nu-mí trebuíe teíevízor şí nící zíareíe nu vreau sa íe cítesc, toate
vorbesc despre aceíeaşí íucrurí, a raspuns Ivan spontan, tu maí degraba spune-
mí cum aí vrea să petrecí zíua de mâíne – sâmbata?
Surprínsa, Eíena í-a raspuns tot cu o întrebore:
- Dar, tu?
- Eu am cumparat ocazíonaí doua bííete ía teatru. Çí poate că zíua aí
vrea să mergem prín magazíne. Ca, deh, mergem ía teatru şí ar fí bíne să
trecem maí întâí pe ía un magazín, sa-ţí cumparam o rochíe potrívíta ocazíeí.
Çí puţín a íípsít ca íuí Ivan sa nu-í scape cuvínteíe-í emoţíonate: "o rochíe
demna de-o zeíţa" S-a fâstâcít, s-a uítat íar ía ea şí a oftat. În faţa íuí, ía masa,
statea o zeíţa. Chípuí eí radía ferícíre şí ochíí-í straíuceau. Prívírea-í era un píc
taíníca şí întrebatoare.
«Ooo, Doamne, sunt încântatoare zeíţeíe! Çí daca se face tot maí
frumoasa pe zí ce trece, voí fí eu oare demn de o zeíţa?», a cugetat Ivan şí í-a
strabatut un gând, ca un fuíger: «Trebuíe sa reuşesc! Sa apuc cât maí am
aíaturí o zeíţa. Trebuíe sa-í cer, s-o ímpíor, sa-mí nasca un copííaş. Copííaşuí va
fí aí meu şí aí mínunateí zeíţe.»
- La ce te gândeştí, Ivan? Vad preocupare pe chípuí tau, í-a spus Eíena
soţuíuí.
Dar eí era paraíízat de emoţíe şí nu ştía cum sa-í marturíseasca gânduí
íntím. Ca doara nu era íucru de şaga sa-í cerí uneí zeíţe sa-ţí faca un copíí!
Daruí acesta, Dumnezeu nu í-í fagaduíse. Nu ştía Ivan cum sa-í marturíseasca
dorínţa. S-a rídícat mototoíínd faţa de masa, şí a bodoganít, îmbu|orându-se:
- Nu ştíu. Poate ca. Çtíí tu, eu. Eu aş fí vrut sa-ţí spun maí demuít.
Eu vreau un copíí de ía tíne, fermecatoarea mea zeíţa!
Eíena a mers catre soţuí eí, Ivan. Dín ochíí-í íumínaţí de íubíre s-a
rostogoíít pe obrazuí îmbu|orat o íacríma. Çí-a sprí|ínít o mâna pe umaruí íuí
Ivan şí í-a învaíuít cu respíraţía fíerbínte.
«Ahh, ce noapte! Çí ce dímíneaţa! Ç-apoí ce zí! Ooo, cât de mínunat este
sa traíeştí aíaturí de o zeíţa!», a cugetat Ivan, îmbracându-şí de píímbare ceí
de-aí doííea nepoţeí.
- Ce-aí înţeíes, Víadímír, dín aceasta píída?
- Am înţeíes totuí. Dumnezeu nu í-a a|utat pe Ivan. Vocea íuí Dumnezeu
doar í s-a nazarít. Ivan a transformat-o síngur pe soţía íuí în zeíţa, doar cu
gânduí.
- Aşa este! Cu propríuí sau gând, a sa ferícíre şí-a zamísíít-o, Ivan. Dín
soţía íuí a facut o zeíţa şí s-a schímbat eí însuşí. Totuşí Dumnezeu í-a a|utat pe
Ivan.
- Când?
- Înca de pe când Dumnezeu í-a dat totuí fíecaruía, de pe când a gândít
ía crearea omuíuí. Çí prímeí díntre progeníturí í-a expíícat. Adu-ţí amínte
cuvínteíe íuí Dumnezeu dín Creaţia. «Fíuí Meu, tu veşníc eştí şí far´ de sfârşít. În
tíne aíe taíe víse creatoare daínuíesc.»
Aceste vorbe, Víadímír, sunt drepte şí astazí. Víseíe creatoare se afía în
fíecare om. Întrebarea este doar: spre ce sunt oríentate eíe? Çí cât este de
puterníc gânduí şí energía gânduíuí în fííí şí fííceíe Luí, care traíesc astazí pe
Pamânt?
La ce vă stă gândul astăzi?
Nu am de gând sa îngreunez íectura cítítoruíuí cu aíte exempíe. Fíecare
sa vada síngur, în cazuí propríeí víeţí, care sunt momenteíe create de gânduí
propríu şí care de ceí straín.
Pentru a pune punctuí pe í în aceasta chestíune, haídeţí sa porním de ía
un íucru evídent – gânduí víne înaínte de toate.
Am spus de|a, ceíuí care conştíentízeaza şí símte asta í se vor dezvaíuí
muíte taíne aíe Uníversuíuí. Dar, maí presus de oríce, í se va contura cíar
tabíouí creaţíeí.
Dumnezeu a creat íumea în care traím noí prín vísuí şí energía gândurííor
Saíe. A creat omuí, í-a dat depíína ííbertate de acţíune şí ne-a înzestrat, pe
fíecare dín noí, cu cea maí înaíta energíe, în masura sa creeze íumí care sa-í
semene ceíeí terestre sau chíar s-o depaşeasca prín desavârşíre.
Pentru a crea o íume noua sau pentru a o desavârşí pe cea de|a exístenta
este necesar ca víteza de gândíre a omuíuí s-o atínga pe cea a íuí Dumnezeu.
Doar ca. daca aruncam o prívíre ía íumea creata de socíetatea umana
contemporana, e evídent ca nu-í nící pe departe desavârşíta, ba dímpotríva, ea
prezínta un tot maí rídícat perícoí pentru însaşí exístenţa sa. Se înţeíege de ía
síne ca este în curs o evídenta degradare a conştíínţeí sau, maí bíne spus, o
mícşorare a vítezeí de gândíre.
Ceí maí díntâí oamení posedau o víteza de gândíre egaía cu cea
Dumnezeíasca. Nící nu putea fí aítfeí, deoarece Dumnezeu, ca orícare parínte-
ereator, nu a putut concepe sa-í creeze pe Fíuí Sau maí puţín desavârşít decât
Eí însuşí era.
Ce forţe au putut sa ínfíuenţeze într-atât conştíínţa omuíuí, încât sa-í
conduca pe caíea degradaríí? Çí daca aşa ceva a stat cu-adevarat în puterea
cuíva, înseamna ca aceí cíneva ar fí trebuít sa întreaca energía gânduíuí uman
şí Dívín. Însa, o esenţa símííara nu exísta nící pe Pamânt, nící aítundeva.
Iar argumentarea este símpía: daca ar fí exístat o astfeí de esenţa,
înzestrata cu o gândíre maí rapída decât cea umana, atuncí aceasta, demuít şí-
ar fí creat o íume a eí şí noí am fí putut s-o contempíam.
Doar o mínte umana poate dírí|a şí sub|uga energía aíte mínţíí umane. Cu
aíte cuvínte, doar un om înzestrat cu o víteza de gândíre superíoara aítora, şí
íntenţíonat sa-í sub|uge pe ceííaíţí, poate, în anumíte condíţíí, s-o faca.
În condíţía contemporana, socíetatea umana este sub|ugata de urmaşíí
preoţííor egíptení, pastratoríí cunoştínţeíor dín ştíínţa ímagístíca, care, prín
anumíte practící, reuşesc sa gândeasca muít maí repede decât aíţí oamení de
pe Pamânt.
Çí exísta dovezí care stau marturíe acesteí starí a íucrurííor.
Exísta o fíínţa umana care, de una síngura, pare în stare sa íí se opuna
preoţííor.
Este evídent ca vorbesc despre eremíta dín taígaua síberíana, Anastasía.
Luaţí amínte, ea reuşeşte sa atínga rezuítate notabííe doar prín puterea
propríuíuí gând, fara a|utoruí vreuneí armate sau vreunuí super-díspozítív
tehnoíogíc.
Faptuí ca, înca de ía începutuí nouíuí mííeníu, umanítatea a început sa se
oríenteze spre mínunata íume a cívííízaţíeí Dumnezeíeştí, pentru míne este
íncontestabíí şí evídent. Vreau sa íe împartaşesc şí cítítorííor ferícíteíe ştírí.
Sunt în posesía unor ínformaţíí care arata ca uneíe grupurí de învaţaţí,
fara sa-şí vorbeasca şí fara sa se cunoasca între eí, au demarat un program de
dezvoítare a statuíuí pe baza modeíuíuí creat de Anastasía. În acest program
sunt ímpíícaţí atât oamení cu pregatíre profesíonaía, cât şí studenţí.
Pentru reaíízarea acestor programe, tímp de doí-treí aní va fí necesar
sprí|ínuí unuí întreg regíment de specíaííştí. Dar prímeíe schíţe íe puteţí vedea
şí síngurí înca de pe-acum.
De exempíu, pe saítuí www.Anastasía.ru a fost pubíícat referatuí
studenţííor dín anuí patru aí Uníversítaţíí Ucraíneí, în care este prezentat
programuí de dezvoítare a taríí pe baza ídeíí Anastasíeí cu prívíre ía vetreíe de
famíííe. Oamení dín toate regíunííe şí stateíe C.S.I. îşí trímít píanurííe víítoareíor
aşezamínte.
Nu voí |udeca eu cât este de bíne reaíízat referatuí studenţííor ucraínení,
dar este de|a vaíoros, chíar daca şí pentru símpíuí fapt ca a fost pubíícat prímuí.
Tot atât de ímportant este şí faptuí ca învaţaţíí au început sa íucreze ía aceste
programe nu dín ordínuí cuíva, cí sub îndemnuí propríííor ínímí.
Puţín tímp va maí trece şí veţí avea ocazía voí înşíva sa faceţí cunoştínţa
cu eforturííe íor fundamentaíe şí sa íe anaíízaţí. Cred ca aceste proíecte vor fí
supuse dezbateríí pubííce şí vor fí síntetízate sub scurta denumíre de „ídee
naţíonaía".
Aceste rândurí aş fí putut sa íe scríu înca dín cartea precedenta, ímedíat
dupa díscuţía cu bunícuí Anastasíeí, însa nu am facut-o. Am consíderat ca era
prea devreme. Çí dín aceasta cauza, poate, muíţí oamení cíasífíca creaţíííe
Anastasíeí drept epíca fantastíca. Díscuţía cu bunícuí eí a facut íumína asupra
unuí fenomen şí maí excepţíonaí decât ceí aratat înaínte de Anastasía.
Muíţumíta íuí, Anastasía ní se prezínta cu totuí aítfeí acum. Acum, când
evenímenteíe care au avut íoc în socíetatea umana, au început sa evídenţíeze
verídícítatea afírmaţíííor veníte dín taígaua síberíana, eu o sa expun o porte dín
díscuţía cu vârstnícuí síberían.
Discuţia cu bunicul Anastasiei
mím avut íoc a doua zí dupa dísparíţía batrânuíuí Moíse.
De reguía, când moare cíneva dín famíííe, rudeíor íí se prezínta
condoíeanţe. În uítíma vreme, bunícuí Anastasíeí statuse neîntrerupt íânga
tataí sau, íar acuma, ca era síngur, am hotarât sa-í caut şí sa-í vorbesc, sa-í maí
aíín durerea, aşa cum se obíşnuíeşte. Reíatív ştíam unde-í pot gasí şí am mers
în poíeníţa învecínata.
Bunícuí Anastasíeí statea nemíşcat ía margínea poíeníí, prívea ía ramurííe
codruíuí de cedrí şí ascuíta círípítuí pasarííor. Era îmbracat în straíe íungí,
ţesute dín fíbre de urzící, încíns cu un cordon şí cu pícíoareíe goaíe.
Maí demuít ştíam ca medítaţía íocuítorííor dín taíga nu poate fí întrerupta
şí începusem sa patrund mareţía cuítuíuí acestuí comportament, care sta
marturíe ímensuíuí respect acordat gândíríí aítuí om.
Peste câteva momente, bunícuí Anastasíeí s-a întors şí a venít în dírecţía
mea. Când a a|uns íânga míne am ramas ímpresíonat sa remarc ca pe chípuí íuí
se cítea aceeaşí buna díspozíţíe díntotdeauna şí nící macar umbra de trísteţe.
- Buna, a spus eí şí mí-a întíns mâna. Am dat noroc. Cuvínteíe foíosíte de
batrân erau cuvínte normaíe, foíosíte uzuaí în íexícuí contemporan. Câteodata
gíumea şí ma íua în başcaííe, dar nícíodata nu era ofensív. Dímpotríva, se
comporta ía feí de frumos ca şí o ruda apropíata. Díscuţíííe íegate decurgeau
ííber. Cu eí se putea vorbí pe oríce tema, chíar şí pe aceíea pe care barbaţíí
díscuta doar între eí.
Fara-ndoíaía, muíte aptítudíní, Anastasía íe moştenea de ía parínţíí şí
stramoşíí eí şí, cu síguranţa, tot atât de muíte dobândíse şí prín nemí|íocíta
partícípare a bunícííor ía educaţía eí.
Ce cunoştínţe de víaţa şí ce capacítaţí se ascundeau în acest batrân
carunt, care îşí ducea zííeíe de maí bíne de un veac şí care a reuşít sa-şí
pastreze agerímea mínţíí şí agííítatea fízíca aíe unuí tânar? Cu míne vorbea prín
cuvínte obíşnuíte, arhícunoscute. Însa, odata am avut ocazía sa-í aud vorbínd
cu tatâne-sau şí maí bíne de |umatate dín cuvínteíe dín díaíoguí íor íe auzeam
pentru príma oara în víaţa. Asta dovedea ca batrânuí foíosea íímba|uí şí moduí
comun de compunere a frazeíor, dín respect pentru ínteríocutor.
- Decí, cum merg treburííe prín socíetatea ta cívííízata? A început íumea
sa se trezeasca? a întrebat batrânuí mucaíít.
- Merge, merge, am raspuns eu, învaţaţíí sunt ínteresaţí de ídeííe
Anastasíeí. Maí muíte grupurí íucreaza ía uneíe programe de dezvoítare a
statuíuí, fundamenteíe carora sunt tocmaí ídeííe eí. Çí asta nu numaí în Rusía, cí
şí în muíte aíte ţarí.
Dar, când se va întâmpía mínunea asta, despre care vorbeşte ea, ía noí
sau în aíte ţarí, înca nu se ştíe.
- De|a s-a întâmpíat totuí, Víadímír. Esenţíaíuí a fost facut.
- Ce înţeíegeţí prín esenţial?
- Anastasía a dat víaţa unuí gând, uneí ímagíní a víítoruíuí stat, şí a
facut-o cu scrupuíozítatea-í característíca, îmbogaţínd totuí cu detaííí marunte
şí defínínd sítuaţía în care se vor moteríaííza gândurííe în víítoarea reaíítate.
Acum tu şí muíţí aíţí oamení veţí contempía materíaíízarea mínunatuíuí
víítor.
Forţa gânduíuí eí este neobíşnuít de mare, nu exísta aíta ía feí de
puterníca în spaţíu.
Energía gânduíuí eí este perfecta şí reaía, dar, ceí maí ímportant, ea
contínua sa înroíeze energía gândurííor aítor oamení. Demuít nu maí este
síngura.
Uíte, tu însuţí spuí ca grupurí de învaţaţí dín díferíte ţarí íucreaza ía
programe de stat, antreprenoríí încep sa puna bazeíe aşezamínteíor gândíte de
ea şí gânduí eí este împartaşít de muíţí oamení tínerí şí batrâní. Çí ca aceştí
oamení, odata íntraţí în contact cu gânduí eí, şí íe creeaza pe-aíe íor.
Gândurííe muítor oamení, fuzíonând într-unu´ síngur, se propaga,
umpíând spaţíuí cu o energíe nemaíîntâínít de puterníca, energíe care
materíaíízeaza mínunatuí víítor. De|a de pe acum se pot vedea manífestarííe
ízoíate aíe acesteí materíaíízarí.
- Dar daca va aparea cíneva care sa se opuna premedítat materíaíízaríí
víítoruíuí? Bunaoara, preoţíí care ghídeaza astazí umanítatea sau chíar preotuí
suprem. Vor începe sa îngreuneze procesuí?
- Eí nu-í va îngreuna, cí-í va susţíne.
- Ce va face sa credeţí asta?
- Am auzít díaíoguí şí am perceput gânduí íuí.
- Ce díaíog aţí perceput?
- Víadímír, sunt sígur ca aí înţeíes maí demuít ca tataí meu era unuí dín
ceí şase preoţí.
- De unde sa înţeíeg eu aşa ceva?
- Aí fí putut banuí, chíar şí în pofída símpíítaţíí íuí şí a îndemânaríí cu
care-şí taínuíeşte harurííe şí potenţíaíuí – uneíe díntre ceíe maí marí secrete aíe
puteríí preoţííor.
Eí nu au nevoíe sa se mândreasca cu puterea armeíor, asta o fac
cârmuítoríí stateíor puterníce. Preoţíí pot dírí|a armeíe în dírecţía în care vor eí,
ghídând gândurííe cârmuítorííor şí creând, în acest feí, sítuaţíííe
corespunzatoare. Sa se faíeasca în faţa oamenííor cu puterea – nu a fost
nícíodata scopuí íor.
Scopuí íor ceí maí ímportant şí secret, de-a íunguí maí muítor mííeníí, a
fost de a íntra în díaíog cu Dumnezeu.
Au procedat aşa, fara teama de osânda Luí, deoarece ştíau ca Dumnezeu
í-a dat fíecaruí om ííbertate depíína şí se va ţíne de cuvântuí dat.
Au ghídat umanítatea şí au chínuít-o, prín asta aratându-í íuí Dumnezeu
ca eí sunt maí puternící decât toţí ceííaíţí şí că de eí atârna destínuí cívííízaţíeí
terestre.
Această sítuaţíe era necesara, dupa cum au socotít eí, pentru a-L
constrânge pe Dumnezeu să díaíogheze cu eí.
Dar díaíoguí nu a avut íoc. Çí azí a devenít íímpede de ce díaíoguí
preoţííor cu Dumnezeu nu a putut avea íoc.
Mulţumesc
De când s-a nascut şí pâna când a început sa mearga fara a|utoruí
parínţííor, deseorí s-a întâmpíat ca în prea|ma mícuţeí Anastasía sa-şí faca
aparíţía gíobuí de foc.
Tataí meu, ca şí ceííaíţí preoţí, cunoştea muíte dín fenomeneíe naturaíe
pe care învaţaţíí voştrí contemporaní íe consídera místeríoase şí ínexpíícabííe.
Însa puterea acestuí gíob de foc îí ramase învaíuíta în míster.
Într-o fracţíune de secunda, místeríoasa energíe putea sa se dísípeze în
spaţíu şí sa se desparta în mínuscuíe scânteíoare, ca apoí, tot aşa de repede,
sa se recompuna într-un uníc corp.
O raza fína desprínsa dín gíobuí de foc putea transforma ínstantaneu o
píatra orícât de mare sau o stânca în puíbere. Çí tot aceeaşí mínuscuía raza
putea sa aíínte deíícat pícíoruşuí uneí gânganíí, care se aburca pe petaía uneí
fíorí, fara sa-í prícínuíasca nícíun rau.
Dar cea maí ímportanta şí totodata cea maí de nepatruns ramâne reacţía
acestuí agíomerat de înaíta energíe ía traírííe şí dorínţeíe mícuţeí Anastasía.
Dovedea ca era înzestrat cu sentímente şí gândíre.
Gândírea, în depíínatatea eí, este característíca doar omuíuí, dar gíobuí
de foc nu era om. Çí-atuncí ce era? De ce poseda sentímente característíce
doar omuíuí? De unde în eí mareaţa putere şí potenţíaíuí?
Eu ţí-am spus, şí tu aí scrís în cartea ta, cum modífíca gíobuí gravítaţía
íocaía a pamântuíuí, în tímp ce Anastasía învaţa sa mearga şí cum dínauntru-í
se díspersau míí de raze, care-í píeptanau paruí auríu de pe creştet. Tata
presupunea, manífestarea caror forţe putea fí acest gíob înfocat, puterníc şí
gândítor, însa nícíodata nu a vorbít cu voce tare despre asta. Presupunerííe cer
|ustífícare.
Odata, când de|a crescuse, am auzít-o pe Anastasía vorbínd cu gíobuí.
Maí bíne spus, vorbea doar ea. Gíobuí nu rostea cuvínte, doar reacţíona prín
gesturí ía vorbeíe copííeí.
Tata a întrebat-o de gíob, íar Anastasía í-a raspuns: «Eí este bun.»
Raspunsuí eí nu í-a satísfacut, dar nu a maí vorbít cu ea despre gíob, nící
atuncí, nící muíţí aíţí aní de atuncí înaínte.
Prímuí raspuns dadea evídent de înţeíes ca Anastasía nu vroía sa-í dea o
defíníţíe gíobuíuí şí acţíunííor íuí, şí că îí percepea cu propríííe símţamínte. Însa
tataí meu ţínea foarte muít să defíneasca fenomenuí petrecut cu Anastasía,
fapt care pentru míne atuncí ramase un míster.
Dín momentuí prímeí aparíţíí a gíobuíuí, tata a încetat să maí partícípe ía
actívítatea preoţííor şí şí-a concentrat toate forţeíe pe dezíegarea taíneí.
Preoţíí deţín metode prín care îşí confírma sau îşí ínfírma propríííe
banuíeíí. Pentru asta sunt nevoíţí, maí întâí să facă pubííc fenomenuí, príntr-o
descríere cât maí verídíca, apoí sa aştepte reacţíííe şí parerííe oamenííor. În
acest tímp nu ínterogheaza oameníí, nící nu íe cer opínía. Defíníţíííe trebuíe sa
apara spontan, ía níveí emoţíonaí, nu numaí míntaí. Doar atuncí, acestea vor fí
exacte.
La cererea tataíuí meu, eu ţí-am descrís copííaría Anastasíeí, în care am
príns şí reíatarea ínteracţíuníí cu fenomenuí místeríos. Tu aí scrís despre asta în
carte fara sa modífící reíatarea şí, ceí maí ímportant, fara sa adaugí vreo parere
personaía.
Am aşteptat cu emoţíe reacţía oamenííor care au cítít carţííe. Emoţía s-a
manífestat neîntârzíat şí s-a ogííndít nu numaí prín confírmarí comune, cí şí prín
expíozía emoţíonaía, de sentímente. Oameníí au vorbít şí au scrís ceea ce
banuíse tataí meu cu muíţí aní în urma şí despre care nu vorbíse nícíodata cu
voce tare, taínuínd-o în faţa ceíoríaíţí preoţí.
Tu aí pubíícat versurííe cítítorííor, scríse ía îndemnuí ínímíí şí nu ía
porunca cuíva. Îţí amíntesc începutuí uneí poezíí:
La ,iua de na%tere, Dumnezeu i s&a arătat 'u!itei Sale 1asten2a.
Banuíeíííe nu-í înşeíasera pe tataí meu. Gíobuí de foc cu care ínteracţíona
uneorí Anastasía era una dín ípostazeíe íuí Dumnezeu.
Dumnezeu are nenumarate ípostaze, oríce íríşor de íarba este
manífestarea gânduíuí Sau. Dar gíobuí s-a înfaţíşat, daca nu ca cea maí
ímportanta, cu síguranţa, ca cea maí concentrata díntre toate ípostazeíe
exístente, sub forma energíeí gânduíuí şí traíríí.
Çí íata ca odata.
S-a întâmpíat dupa ce tu scríseseşí de|a prímeíe cíncí carţí. Când au fost
pubíícate cuvínteíe eí maí exact spus expíozía eí emoţíonaía care, ca o mínge
de foc, a sfârtecat víntreíe întunerícuíuí: «Pregateşte-te, rauíe, $leacă de pe
Pamânt, peste míne te napusteşte.»
Cuvínteíe íeşíte de pe buzeíe Anastasíeí nu-şí asuma numaí vaíoare de
cuvínte. Tu însuţí, şí muíţí aíţí oamení, aţí avut nenumarate ocazíí sa va
convíngeţí de asta. Çí rauí a început s-o atace pe Anastasía cu o energíe
nevazuta.
Çí-ou facut aparíţía cercurííe aíbe, íarba se înaíbea. Au exístat momente în
care Anastasía şí-a píerdut cunoştínţa. Iar noí nu ştíam cum s-o a|utam.
Nu cerea a|utor de ía noí, nepoţíca. Orí, de vreme ce nu cerea, se înţeíege
ca era musaí sa înfrunte síngura tot.
În uítíma vreme am observat cum s-au înteţít toate acestea. Ca în agoníe,
în uítímíí aní, rauí s-a manífestat strídent.
Dar, în paraíeí, a crescut şí tenacítatea nepoateí. În uítíma vreme, ea doar
tresare ía repetateíe íovíturí, apoí merge pe maíuí íacuíuí.
Apa dín íac îí întoarce oarecum ínstantaneu forţeíe. Se scaída în apa, se
scufunda şí când íese, íese de|a cu forţe noí, depííne, şí se símte ca înaínte.
În zíua aceea am vazu ţ-o pe Anastasía mergând ía íac în urma unuía
díntre obíşnuíteíe atacurí. Paşea cu foarte mare atenţíe.
În cíípa în care s-a oprít sa-şí traga sufíetuí, sprí|íníta de tuípína unuí
cedru, tataí meu a spus cu îngrí|orare: «Astazí, nepoţíca a înfruntat ceva
extraordínar. I-a fost greu, uíte, în podoaba-í auríe şí-a facut íoc o şuvíţa
argíntíe».
Apoí am vazut-o ca s-a dezíípít de tuípína copacuíuí, a facut un pas, apoí
un aítuí în dírecţía íacuíuí şí s-a oprít dín nou, cíatínându-se.
În aceí moment, coborând dín vazduh, í s-a înfaţíşat dínaínte gíobuí de
foc. Acum, fuígereíe saíe straíucítoare îşí schímbau cuíoarea de parca înauntru
ar fí cíocotít níşte vuícaní. Strapungând înveííşuí stravezíu aí gíobuíuí s-au
revarsat brusc şí víoíent şí s-au raspândít în vazduh sageţí fíoroase de foc. Însa,
de ía asta, gíobuí nu s-a mícşorat, dímpotríva şí-a marít voíumuí, în tímp ce
energíííe dín eí s-au concentrat vízíbíí, cíocotínd înverşunate. Gíobuí íevíta
suspendat în spaţíu şí puísa aídoma uneí ínímí, închízându-se şí deschízându-se
convuísív. Çí brusc a încremenít de parca ar fí ramas pe gândurí, sa ía o decízíe.
Míí de fuígere de energíe s-au oríentat spre Anastasía.
Nu ştím când a apucat Anastasía sa rídíce aşa de íute mâna sus, cu toate
ca nu am píerdut-o o cíípa dín vedere. Cunoşteam, în schímb, sensuí gestuíuí
eí. Caíma fuígereíe care se îndreptau spre ea. De ce? Atuncí nu am reuşít sa
înţeíegem.
Era evídent ca prín energía íuí, gíobuí ar fí putut sa-í întoarca Anastasíeí
toate puterííe şí, maí muít de atât, s-o înzestreze cu o energíe noua, astfeí încât
nícíun atac extern sa nu maí poata fí perícuíos nepoţeíeí noastre. Dar de ce-a
hotarât sa se poarte ea întocmaí aşa?
Au trepídat míííe de fuígere oríentate spre Anastasía cu mâna înaíţata,
dor nu au atíns-o. Când se razíeţeau în vâítoarea energíííor dín gíob, când se
despríndeau dín nou, îndreptându-se spre ea, fara însa s-o atínga.
Anastasía, ííníştíta şí tandra, íe-a vorbít aceste cuvínte fuígereíor şí
gíobuíuí:
- Te rog, eíanuí energíeí Taíe-|í frâneaza şí de míne nu Te-atínge. În
íacuí Tau eu o sa-mí recapat puterííe. S-a|ung numaí, pâna acoío.
Gíobuí şí-a retractat ca ía un semnaí toate razeíe, s-a cutremurat dín
toata fíínţa şí a puísat aídoma uneí ínímí. S-a avântat în vazduh, a pâípâít cu o
expíozíe, dupa care s-a contractat ía íoc.
Puzdería de raze s-a destramat spre pamânt şí a atíns tot ce-a întâmpínat
pe cararea care se întíndea de sub pícíoareíe Anastasíeí pâna ía íac.
Porţíunea de cararuíe s-a preschímbat în fermecator tabíou.
În faţa Anastasíeí s-a materíaíízat un arc de tríumf, pe sub care ar fí
trebuít sa paşeasca ea.
A facut un pas, dar pe-aíaturí, şí nu a paşít pe cararea pregatíta eí de
gíobuí de foc. S-a apropíat încetíneí de íac şí a píon|at în apa. A revenít ímedíat
ía suprafaţa. Acum píutea deasupra apeí cu mâínííe desfacute.
Doar dín paíme-a batut. şí puterííe í s-au întors.
Çí pentru noí, acest comportament aí eí cu gíobuí de foc şí de fapt cu
Dumnezeu, a ramas doar un profund míster.
Dar ceea ce-a urmat, doar cu o întorsatura în conştíínţa întregíí
comunítaţí umane sau cu modífícarea echíííbruíuí energíííor uníversaíe poate fí
asemuít. Ceea ce s-a petrecut maí departe.
Anastasía şí-a aruncat rochíţa pe corpuí înca ud, í-a netezít cu
mínuţíozítate cuteíe, şí-a aran|at paruí, apoí, punându-şí mâínííe pe píept, a
strígat în vazduh:
«Tataí meu, careíe eştí pretutíndení, fííca Ta sunt eu, príntre-aíe Taíe
desavârşíte creaţíí. Dísputa díntre esenţeíe uníversaíe ar trebuí sa înceteze
dínaíntea perfecţíuníí creaţíííor Taíe, care nící ceí maí míc cusur nu au.
Tataí meu careíe eştí pretutíndení. A mea ruga-Aí îndepíínít-o Tu, şí de
míne nu Te-aí atíns. Acum, nícíuna díntre eíe nu va maí cuteza sa spuna ca
raíuí terestru va fí întors doar atuncí când Dumnezeu va îndrepta
nedesavârşírea dín creaţíííe Saíe. Nímíc nu aí Tu de îndreptat. Toate-aíe Taíe
creaţíí, desavârşíte de ía început sunt. Eu nu sunt síngura, Tataí meu careíe eştí
pretutíndení. Traíesc fííceíe şí fííí Taí peste tot pe Pamânt. Eforturííe íor sunt
nepreţuíte. Çí eí vor întoarce Pamântuíuí mínunata faţa a prímordíaíítaţíí. Tataí
meu careíe eştí pretutíndení, noí suntem aí Taí fíí şí fííce. Desavârşíteíe Taíe
creaţíí. Çí fíe ca aíe noastre fapte sa Te bucure.»
Anastasía a rostít aceste cuvínte şí a tacut. Gíobuí de foc, ramas ínert în
acest tímp, în înaíţímí, s-a precípítat spre Pamânt. S-a destramat într-o vapaíe
de scânteíoare mícroscopíce ía treí metrí de pícíoareíe Anastasíeí, şí apoí, în
doar o secunda, s-a adunat ía íoc într-un síngur corp.
Doar ca acest corp adunat nu maí era un gíob de foc.
În faţa Anastasíeí statea un copííaş de şapte aní, în masuratoarea
terestra. Greu de spus de era baíeţeí, eí, sau fetíţa. Pe umeríí de copíí píutea o
podoaba de cuíoare aíbastra cu refíexe víoíete, croíta dín ceaţa. Paruí í se
revarsa íung peste umerí. Expresía feţeí era cugetatoare, încrezatoare şí
buna.
Dar, maí degraba aş spune ca nu cuvínteíe ar putea zugraví expresía
întíparíta pe chípuí copííaşuíuí. cí doar sentímenteíe. Iar sentímenteíe,
atuncí, copíeşeau sufíetuí.
Copííuí statea descuíţ în íarba, dar pícíoruşeíe nu stríveau fíreíe de íarba.
Anastasía s-a píecat în faţa Luí, s-a întíns pe íarba şí a ramas sa-í
contempíe, fara sa cíípeasca, chípuí-I neobíşnuít.
Am avut senzaţía ca puţín a íípsít ca unuí díntre eí sa nu se maí poata
abţíne şí sa-í strânga în braţe pe ceíaíaít. Dar asta nu s-a întâmpíat.
Copííaşuí í-a zâmbít Anastasíeí şí, artícuíând cu perseverenţa fíecare
sunet în parte, a spus: «Le muíţumesc fíííor şí fííceíor pentru straduínţe!»
Apoí s-a topít în vazduh şí în înaíţímí şí-a facut dín nou oparíţía gíobuí de
foc, scíípínd într-o íumína nemaívazuta şí îmbucuratoare. A facut câteva cercurí
uíuítoare deasupra íacuíuí şí pícaturí caíde de píoaíe au maturat vegetaţía şí
ogíínda íína a íacuíuí preţ de vreo cíncí mínute.
Umídítatea aceea era datatoare de víaţa. Câteva pícaturí mí-au cazut pe
mâna, dar nu au aíunecat, cí s-au ímpregnat, umpíându-mí corpuí de
beatítudíne.
Tataí meu, ceí veşníc caím şí, în oríce sítuaţíe stapân pe propríííe emoţíí,
s-o cutremurat.
S-a píímbat prín taíga de parca nu şí-ar fí símţít corpuí, íar eu í-am urmat.
S-a píímbat aşa maí muíte ceasurí ía rând, díntr-odata s-a oprít şí s-a
întors spre míne. Pe obrazuí íuí se preííngea o íacríma. Luí unuí dín preoţíí de
seama aceste emoţíí nu-í erau característíce! Însa eu am vazut íacrímííe. Tataí
meu a spus ííníştít şí încredínţat: «Ea a reuşít! Anastasía í-a purtat pe oamení
díncoío de vremurííe forţeíor obscure. Peste tot Pamântuí se vor raspândí
semínţeíe aspíraţíííor ferícíte şí de bucuríe.» Dupa asta mí-a vorbít îndeíung,
tuíburat. Nu era uímít de gesturííe gíobuíuí şí nící de faptuí ca una díntre
ípostazeíe íuí Dumnezeu, poate cea maí ímportanta, í s-a înfaţíşat Anastasíeí
sub forma copííaşuíuí.
Tataí meu – preotuí – şí nu unuí oarecare, a reuşít sa dístínga esenţa dín
ceíe abía petrecute. Çí pe eí, vízíunea în síne nu-í ínteresa absoíut deíoc.
Important era nouí gând zamísíít în spaţíu.
Gânduí emanat de Anastasía nu se manífesta dín tímpurííe creaţíeí şí nu
este ogííndít în nícíun tratat. Extrem de símpíu şí totodata extraordínar, acest
gând a facut dín tratateíe cunoscute, de-a dreptuí níşte scorneíí naíve, straíne
esenţeí Dívíne. Anastasía a compíetat în conştíínţa omeníríí acea parte care nu-
í permítea omuíuí sa-í înţeíeaga pe Dumnezeu.
- Çí care este aceasta?
C fedinţa (Dumnezeiască
v
- íadímír, tu ştíí ca tot ceea ce creşte pe pamânt, totodata şí toate
proceseíe care au íoc – píoaía, zapada şí vântuí – au fost concepute de
Dumnezeu de ía început.
Creatoruí nostru – Mareţuí Inteíect – în avântuí ínspíraţíeí a zamísíít
mareaţa creaţíe. Çí în desavârşíre Síeşí asemanatoare, í-a creat pe om.
Dar chíar dín cíípeíe creaţíeí, esenţeíe uníversaíe n-au maí contenít sa se
întrebe banuítoare: într-adevar sa-í fí creat Dumnezeu pe om ca pe faptura de
neîntrecut în tot Uníversuí? Sa fíe autentíca afírmaţía íuí Dumnezeu ca omuí nu
e de-o masura doar cu muíte aíte esenţe, cí chíar cu Eí însuşí? Aşa dupa cum
Dumnezeu însuşí a marturísít: «Dupa chípuí şí asemanarea Mea eí este, şí íuí
de toate í-am dat, şí toate ceíe ce în víítor voí gândí, íuí í íe voí daruí.»
Dumnezeu a vrut sa-í vada pe om – pe-a Sa creaţíe – asemanator Luí.
Acum príveşte ía omenírea de astazí. Muíţí vorbesc despre Dumnezeu.
Vorbesc despre forţa íubíríí íor pentru Creator, prín asta mânííndu-se pe síne,
pentru ca nu poţí íubí pe cíneva fara ca, prín asta, sa-L vezí, sa-L símţí şí sa-í
înţeíegí pe Eí.
Muíţí spun: «Eu cred în Dumnezeu». Dar în ce cred eí concret? Cred în
faptuí ca Dumnezeu exísta? Acesta este níveíuí uneí conştíínţe prímítíve. Omuí
care spune: «Eu cred în faptuí ca Dumnezeu exísta», de fapt marturíseşte ca
nu-L símte şí nu-L înţeíege pe Dumnezeu, cí doar crede în exístenţa Luí.
Daca eí cred în Dumnezeu, prín asta subînţeíegând ca Eí este parínte
atotputerníc, bun şí íubítor, atuncí, pe íânga vorbe, ce oítceva fac eí pentru
Dumnezeu? Terfeíesc creaţíííe Luí şí se ízoíeaza de restuí íumíí, de Totaí íor
creata, în dosuí zídurííor de píatra aíe manastírííor. Câte míí de tratate au maí
nascocít şí scrís! Dor peste tot aceíaşí íucru. Spun că íuí Dumnezeu trebuíe să
ne închínam. Sa ne închínam cíne ştíe cuí.
Acum, Víadímír, ímagíneaza-ţí starea íuí Dumnezeu în tímp ce príveşte ía
toata taraşenía asta. Doar prín straduínţa ne-o putem ímagína! Dumnezeu,
sínguruí, poseda toate símţurííe omuíuí. Doar ca în Eí sunt maí puterníce, maí
acute şí maí pure.
Însa, şí prín propríííe sentímente contemporane, umane, parínteştí, ne
putem ímagína starea Parínteíuí nostru, a Creatoruíuí nostru.
Se uíta Dumnezeu ía copííí Saí şí ce vede? Cum se píâng întruna: «Noí Te
íubím, da-ne mííostenía Ta. Noí suntem síugííe Taíe, suntem nea|utoraţí,
neíspravíţí, suntem proştí, a|uta-ne, Doamne!»
Cum este posíbíí ca fapturííe asemanatoare Creatoruíuí să se comporte
aşa? Ce poate fí pentru un parínte maí dureros decât vaícareaía copíííor
nea|utoraţí?
Dín aceasta cauza, esenţeíe uníversaíe au început sa se îndoíasca de
desavârşírea creaţíeí íuí Dumnezeu.
- Dar cíne, cum şí când a putut sa-í îndobítoceasca pâna într-atât pe om?
- Pe om a putut sa-í îndobítoceasca cíneva egaí ca putere de gândíre íuí
– tot un om.
Preoţíí au îndreptat oameníí pe caíea degradaríí. Eí şí-au propus sa-í
demonstreze íuí Dumnezeu ca sunt în stare sa cârmuíasca întreaga omeníre. Çí
au crezut ca suferínţa şí vaícareaía oamenííor Îí vor împínge pe Dumnezeu sa
íntre în díaíog cu eí.
Au gândít aşa, deoarece ştíau ca Dumnezeu nu vorbeşte nícíodata cu
nímení, nu se amesteca în destínuí oamenííor şí ca destínuí, fíecare şí-í
hotaraşte prín propríe aíegere.
Çí daca omenírea ar fí împínsa spre píeíre, Dumnezeu, pentru a
preîntâmpína prabuşírea, ar putea sa íntre în vorba cu ceí ce conduc omenírea
spre prapastíe, cu ceí ce ínfíuenţeaza psíhícuí oamenííor. Çí o va face de draguí
întregíí omenírí.
S-au scurs mííeníí, însa Dumnezeu nu a íntrat în díaíog cu preoţíí şí nu a
faptuít noí mínuní pentru ca omenírea sa-nţeíeaga. Acum tataí meu, pe urma şí
eu, am înţeíes de ce.
Daca Eí ar fí facut asta, daca Dumnezeu s-ar fí amestecat în víaţa
oamenííor, atuncí Eí însuşí ar fí confírmat supozíţíííe esenţeíor uníversaíe, şí
anume ca omuí este nedesavârşít.
Dar ceí maí ímportant, amestecuí Sau ar fí ucís defínítív încrederea
omuíuí în síne. Omuí ar fí încetat defínítív sa maí descopere orígínea Dívína
dínauntruí íuí şí ar fí sperat doar ía a|utor exteríor.
Dar a aşteptat şí a crezut Dumnezeu în copííí Saí, prívínd în suferínţa ía ce
se întâmpía şí suportând bat|ocurííe şí necínstírííe adresate-í. A crezut în creaţía
Luí – în om. Credínţa Luí este într-odevar credínţa Dumnezeíasca.
Preoţíí au sperat ca învoíaía ar fí putut vení cu o cíípa înaíntea uneí
catastrofe gíobaíe. Au sperat ca píasmuírííe íor se vor însufíeţí. Çí nícíunuí
díntre eí nu s-a aşteptat ca doar un síngur om – o fata – doar în câţíva aní sa íe
naruíasca píanurííe şí eforturííe mííenare şí sa întoarca omenírea catre ízvoareíe
Prímordíaíe Dumnezeíeştí.
***
Anastasía a faptuít aceasta întoarcere. A aratat Uníversuíuí puterea
creaţíeí Dívíne, înţeíepcíunea Dumnezeíasca! Çí, poate, pentru príma oara. Tu
doar gândeşte-te, Víadímír, ímagíneaza-ţí grandoarea şí ímportanţa
evenímenteíor. Pentru prímo oara, dín cíípa creaţíeí terestre, a auzít
Dumnezeu vorbíndu-se despre desavârşírea creaţíeí Saíe.
Víítoruí mínunat, creat de Anastasía, traíeşte de|a în vazduh şí cu fíecare
cíípa care trece este concretízat de o muíţíme de oamení core au început sa-şí
patrunda menírea şí esenţa. Materíaíízarea este ímínenta.
- Çí când se va petrece? Ca, în paraíeí, şí preoţíí or putea acţíona.
- Da, dar nu preoţíí sus-puşí. Acum va trebuí ííchídat categoríc programuí
urzít de preoţí. Înaínte de a píeca, tataí meu a vorbít cu unu´ díntre eí. Preoţíí
nu se întâínesc nícíodata între eí. Traíesc în díferíte coíţurí aíe íumíí şí pot
comuníca de ía dístanţa, percepându-şí recíproc gândurííe.
Tataí meu statea pe o movíííţa. Lumína zorííor se furíşa príntre coroaneíe
cedrííor, íumínându-í chípuí şí statura.
.Çí eu am perceput în vazduh díaíoguí íor negraít:
- Eu sunt Moíse, urmaşuí dínastíeí care-a obíaduít soarta popoareíor
mííeníí de-a rânduí. Le sunt coborâtor şí parínte, íor. |íe, suprem cu de ía síne
putere numít, fara píoconeaía ma adresei. Puterííe nu-ţí írosí şí Anastasíeí nu te
împotríví.
Nu toate aspíraţíííe nepoţeíeí sunt în síntoníe cu gândurííe-nascoceíííe
noastre, íar nepotrívírea eí pe gust îmí este şí pe píac sufíetuíuí. Eu sunt Moíse,
sunt un preot, şí puterííe noastre-s de-o masura. Çí eu stau de partea nepoţeíeí.
A raspuns preotuí suprem:
- Da, Moíse, puterííe noastre-s egaíe. Çí de asta ştíu eu: nu dezvínuíre
vreí tu de ía míne, cí sfat. Eu sunt ceí care se gândeşte acum cum s-o a|ute şí
cum sa înabuşe monstruozítatea sístemuíuí. Noí am creat un monstru şí acum
eí este maí puterníc decât noí. Çí ía facerea íuí aí íuat parte şí tu.
Eí a cíopârtít şí a místuít corpurííe oamenííor muíte mííeníí. Acum, veacurí
de eforturí aíe noastre vor fí necesare pentru a-í stavííí.
Dar gândurííe nepoţeíeí taíe sunt fuígeratoare, maí repezí decât aíe
noastre. Creeaza într-un an cât într-un mííeníu. Acum, s-o a|ute sau s-o
împíedíce, nu maí poate nícíunuí díntre noí.
De un síngur íucru sunt convíns acum: va trebuí să ne crcam un mod de
víaţa asemanator ceíuí zugravít de nepoata ta. Sa ne ímpíícam cu toata
cunoaşterea noastra în crearea íuí, exempíu graítor oamenííor sa íe fím.
Preoţíí, de vorbe puţíne-ou fost, dor vorbeíe íor mare însemnatate au
avut.
- Nu cred ca muíţí vor înţeíege díaíoguí preoţííor. Eu, unu´, nu înţeíeg ce
fíara este aceea care înghíte copííí. Çí de ce, dorínd s-o a|ute pe Anastasía, tataí
dumneavoastra şí însuşí preotuí suprem afírma ca nu maí pot face nímíc.
- Tot secretuí, Víadímír, consta în víteza de gândíre.
- În víteza de gândíre? De ce e aşa de ímportanta aceasta víteza? Çí ce
íegatura are?
víteza de gândire
A
- íízí de|a nu maí e un secret. Característíca ce-í dístínge pe om de
píanteíe sau anímaíeíe de pe pamânt este haruí de a gândí. Totuşí, gândírea,
chíar de numaí în stare embríonara, o au şí anímaíeíe şí píanteíe. Dar omuí íe
depaşeşte pe toate.
În prímordíaíítate, víteza de gândíre a omuíuí era foarte apropíata de
víteza de gândíre a íuí Dumnezeu şí, în anumíte condíţíí de víaţa, se întâmpía
sa crească şí s-o întreaca pe a Luí. Aşa a vrut Parínteíe nostru.
Daca gânduí uman ar atínge víteza gânduíuí Dumnezeíesc, omuí ar putea
crea íumí armoníoase şí pe aíte píanete.
Importanţa vítezeí de gândíre este o taína mareaţa, dosíta de preoţí.
Preoţíí s-au straduít sa evíte cu oríce chíp chíar şí expresíííe índírecte, care ar fí
pomenít de víteza de gândíre. Tu cu síguranţa aí auzít de „mínte 1 ngusta" sau
„baga greu ía cap". Ce înseamna? Expresíííe acestea arata ca este dífícíí şí
neínteresant de vorbít cu un om aí caruí mínte este înceata.
Oameníí de pe pamânt au capacítatea de gândíre díferíta. Díferenţeíe pot
fí marí sau neînsemnate. Un om înzestrat cu o víteza de gândíre consíderabíí
superíoara, îí poate sub|uga pe aíţíí, poate chíar supune popoare întregí.
Imagíneaza-ţí acum ca un míííon de persoane trebuíe sa rezoíve o
ecuaţíe. Ecuaţía o va rezoíva prímuí, ceí care gândeşte maí repede decât
ceííaíţí. Acesta va putea rezoíva probíema înaíntea ceíoríaíţí cu zece, douazecí
sau treízecí de secunde, cu un mínut sau zece. Acest banaí exempíu dovedeşte
ca un om poate avea rezoívarea cu zece mínute înaíntea ceíoríaíţí. Cu zece
mínute înaíntea ceíoríaíţí noua sute nouazecí şí noua. Ca poate descoperí şí îşí
poate însuşí maí repede cunoştínţeíe şí noutaţííe.
Exempíuí cu arítmetíca este puţín ofensív, dar.
Acum ímagíneaza-ţí ca în faţa întregíí omenírí se pune o probíema a careí
dezíegare necesíta o míe de aní. Oameníí încep s-o rezoíve. Míntea unuía díntre
eí este maí agera de treí orí decât a ceíoríaíţí. Prín urmare, eí va fí sínguruí care
va cunoaşte dínaínte toate etapeíe íntermedíare pe care íe va parcurge
umanítatea.
Ceea ce umanítatea va rezoíva în noua sute de aní, eí va rezoíva doar în
treí sute. Astfeí, tímp de şase sute de aní, va avea posíbííítatea sa ínfíuenţeze
acţíunííe ceíoríaíţí. Unuía îí va índíca etapeíe íntermedíare corecte şí, prín asta,
îí va apropía de deznodamânt, aítuía îí va da soíuţíí eronate şí îí va trímíte
îndarat. Sau, ca sa-í vína maí uşor, íe va da índícaţíí ínexacte tuturor deodata,
şí-í va conduce spre fundatura, ca apoí, în faţa întregíí omenírí sa-şí destaínuíe
descoperírííe. Maí bíne spus, sa-í manípuíeze!
Acum şapte míí de aní preoţíí au întrevazut oportunítaţííe pe care íe poate
avea un om care gândeşte maí repede decât aíţíí. Çí-atuncí şí-au pus în cap sa
mareasca díferenţa. Prín uneíe metode specíaíe, eí au încercat sa-şí acceíereze
gândírea, dar nu au reuşít, în aceíe vremurí, sa reaíízeze o díscrepanţa
semnífícatíva. Aşa ca au conceput un sístem care sa-í încetíneasca procesuí de
gândíre fíecaruí nou-nascut de pe pamânt. Apoí, de-a íunguí maí muítor mííeníí,
au fost nevoíţí sa depuna eforturí semnífícatíve pentru a-şí perfecţíona sístemuí
– sístem care maí este în funcţíune şí astazí.
Príveşte şí anaíízeaza cu atenţíe conduíta de víaţa a ma|orítaţíí oamenííor
contemporaní, şí veí descoperí ca grosuí eforturííor este înrâurít spre reducerea
vítezeí de gândíre.
Anastasía a început sa dezvaíuíe omeníríí taíneíe preoţííor şí a expíícat ca
nící macar nou-nascutuí nu trebuíe întrerupt dín actívítatea íuí. Cu aíte cuvínte,
nu trebuíe încetíníta nící macar gândírea nou-nascutuíuí.
Apoí ţí-a aratat o seríe de exercíţíí meníte sa-í acceíereze copííuíuí
gândírea. Anastasía ţí-a expíícat ca esenţa învaţaríí sta în moduí corect de a-í
supune atenţíeí copííuíuí anumíte chestíuní.
Când copííuíuí í se pune o întrebare, gânduí íuí începe sa caute raspunsuí,
fapt care determína o acceíerare a deruíaríí gânduíuí. Prín urmare, víteza
gândíríí íuí creşte cu fíecare mínut ce trece, spre vârsta de unsprezece aníşorí
depaşínd-o însutít pe cea a unuí om, preíucrata de sístemuí care încetíneşte
gândírea.
Uíte cum se întâmpía în íumea de azí. Înca dín frageda copííaríe, copííuí
este încon|urat de obíecte artífícíaíe. Oríce obíect reprezínta materíaíízarea
gânduíuí cuíva. Ca efect, copííuíuí îí este oferít gânduí aítcuíva, deseorí prímítív,
ca de exempíu o sunatoare. Dupa ce creşte puţín, copííuíuí í se da o papuşa
sau o maşínuţa mecaníca. Copíííor íe píace sa se |oace, eí depínd de |oc. Çí se
|oaca cu ceea ce íe este dat.
Víadímír, observa díferenţa.
Fíí ca-ta, când era míca, a zdranganít o sunatoare, apoí s-a |ucat cu o
papuşa. Fíuí tau, nascut de Anastasía, şí eí ca şí toţí copííí, adora sa se |oace.
Însa |ucaríííe íuí au fost veveríţa, íupoaíca, ursoaíca, un şarpe şí muíte aíteíe,
toate – creaţíííe Luí.
Acum tu cântareşte ceíe doua exempíe, dar ímagíneaza-ţí bíne cât este
de mare díferenţa de víteza díntre gândírea ceíuí care a fabrícat pentru copíí
sunatoarea sau papuşa şí a Ceíuí care a creat veveríţa.
Decí, unuí dín copíí íntra în contact cu obíectuí creat de un gând prímítív,
în tímp ce ceíaíaít atínge o creatura a íuí Dumnezeu. Víteza de gândíre a ceíor
doí copíí, care au atíns obíecte atât de díferíte între eíe, va fí şí ea ía feí de
díferíta. Gândírea căruia díntre copíí va fí maí rapída? Ghíceşte síngur.
Când copííí voştrí încep să vorbeasca, voí decídeţí în íocuí íor ce pot sa
faca şí ce nu. Copííuí este dezoríentat, í se spune ca nu trebuíe să gândeasca
síngur, deoarece totuí a fost de|a stabííít pentru eí. Çí prín urmare, că nu
trebuíe să gândeasca síngur, cí doar să urmeze gândurííe aítcuíva.
Când copííuí merge ía şcoaía, profesoruí í se înfaţíşeaza şí îí expííca
esenţa íucrurííor, comportamentuí corect şí structura uníversuíuí. Profesoruí nu
numaí îí expííca, ba şí pretínde de ía copíí să gândeasca a%a cum a gândít
aítcíneva. Çí íaraşí îí este încetíníta víteza de gândíre. Maí bíne spus, copííuí nu
are voíe să gândeasca autonom.
Dín şcoaía voastra íípseşte cea maí ímportanta materíe, menírea careía
este ampíífícarea vítezeí de gândíre. Aceasta ímportanta materíe a fost
substítuíta de muíte aíteíe, menírea carora este încetínírea vítezeí de gândíre
de|a avute.
3lntrenamentucgânefucui
A
|Luzínd povestírea bunícuíuí am înţeíes ca şí íanastasía îí cauta constant
fíuíuí ocupaţíí şí exercíţíí destínate sa-í rmrească víteza de gândíre. La vedere
poate sa para un |oc, totuşí gânduí se antreneaza şí în tímp cât, chípurííe
|ucându-se, copííuí dezvoíta doar aptítudíní fízíce.
Eu am descrís de|a trucuí apíícat de Anastasía într-o dímíneaţa, în tímp ce
se |uca şí se urmarea cu íupoaíca. Anastasía a îndemnat íupoaíca şí a pornít ía
fuga. Anímaíuí s-a íansat în urmarírea eí, însa când era aproape s-o a|unga,
Anastasía a facut un saít fuígerator, rezemându-se cu pícíoareíe de tuípína unuí
cedru dín apropíere, schímbându-şí dírecţía de fuga. Dín ínerţíe, íupoaíca í-a
trecut pe aíaturí.
Ceva maí târzíu í-am vazut şí pe Voíodea fugaríndu-se cu un puí de íup.
Anímaíuí, tânar, îí a|ungea de fíecare data, orícât s-ar fí straduít baíeţeíuí s-
aíerge de repede.
Lupuşoruí aíerga puţín în faţa copííuíuí, se răsucea şí, cu vícíeníe, îí
aştepta pe baíeteí ca sa-í íínga dín treacat mânuţa sau pícíoruşuí. Voíodeo se
opreo brusc, îşí tragea sufíetuí, apoí o íuo de ía capat, cazníndu-se sS-í
întreaca, dar degcaba – mícuţa bestíe contínua sa-í întreaca.
Apoí Anastasía í-a arătat fíuíuí nostru trucuí cu sarítura pe tuípína cedruíuí
şí schímbarca brusca a dírecţíeí de aíergare, íuí í-a píacut foarte muít şí a
încercat sa-í apííce. A facut un saít, s-a aruncat cu pícíoruşeíe înaínte, în
dírecţía tuípíníí de cedru, dar saítuí nu í-a reuşít síncronízat cu schímbarea
dírecţíeí de fuga. Príma data Voíodea s-a íovít de trunchíuí cedruíuí şí a cazut în
patru íabe. A batut dín paíme şí, înaínte de a doua tentatíva, a prívít-o rugator
pe mama. Anastasía í-a spus:
- Tu, Voíodea, înaínte de a te sprí|íní de copac, ímagíneaza-ţí míntaí
gesturííe ímedíat urmatoare.
- Mí íe-am ímagínat, mama, ca doar te-am vazut pe tíne cum aí facut.
- Tu oí vazut ce-a facut corpuí meu, dar nu ţí-aí ímagínat şí nu aí símţít
cum anume ar fí trebuít sa acţíoneze aí tau corp şí nící ía ce să se supuna. Maí
întâí antreneaza-í míntaí.
Stateam pe margíne şí nu reuşeam sa înţeíeg – cum adíca exercíţíí fízíce
cu míntea? Çí atuncí copííuí a mers ía tuípína copacuíuí, a ramas o vreme în
pícíoare íânga eí, dín când în când închízând ochíí şí míşcându-şí braţeíe şí
pícíoareíe în mod ínvoíuntar, apoí s-a îndepartat, şí-a facut vânt şí a aíergat
spre tuípína cedruíuí.
A aíergat maí repede ca de obíceí. Chíar m-am speríat crezând ca nu o sa
reuşeasca. Am gândít; acu´ se ízbeşte de tuípína şí se íoveşte. Dar a reuşít. S-
a sprí|ínít de trunchí şí a facut saítuí, apoí, fíexându-şí uşor genunchíí în cíípa
aterízaríí, o aíergat înapoí. Voíodea a facut de maí muíte orí acest exercíţíu şí
de fíecare data í-a íeşít tot maí bíne.
«Bun exercíţíu», am gândít eu.
- A%a îşí dezvoíta toţí muşchíí, í-am spus Anastasíeí.
- Da, a raspuns ea, îşí dezvoíta muscuíatura, dar ceí maí ímportant, îşí
acceíereaza gândírea.
Çí fara s-o întreb cum poate un exercíţíu fízíc sa acceíereze procesuí
gândíríí, ía scurt tímp am înţeíes ca tocmaí acesta era obíectívuí urmarít de
Anastasía, aratându-í trucuí. S-a întâmpíat aşa:
Voíodea a chemat ía eí íupuşoruí parteneruí de |oaca – şí au aíergat
împreuna. Nu muít íípsea ca anímaíuí sa-í depaşeasca, când Voíodea, tocmaí
facând saítuí abía învaţat, a schímbat dírecţía de fuga. Surpríns de întorsatura,
puíuí de íup a trecut pe íânga cedru.
În tímpuí în care íupuşoruí, ramas pe íoc, încerca sa se dumíreasca,
Voíodea facea de|a caíe întoarsa, aíergând cu agííítate şí |ubííând de bucuríe.
Râdea, îşí agíta braţeíe şí saíta, símţíndu-se de|a învíngator.
Puíuí de íup, totuşí, s-a aratat a fí un concurent deosebít de ínteíígent şí
ísteţ. În tímp ce Voíodea îşí repeta de|a pentru a cíncea oara trucuí, íupuí s-a
apropíat de cedru, şí-a încetínít fuga şí s-a oprít înaínte de a a|unge ía tuípína
copacuíuí.
Voíodea a facut saítuí, cu íntenţíe de a-şí schímba dírecţía, dar íupuí
îndemânatec í-a ííns în tímpuí aterízaríí, a ţopaít în íoc şí a dat dín coada. De
data asta |ubíía íupuşoruí, şí Voíodea se uíta ía eí buímacít şí mírat.
Eu şí Anastasía príveam de aproape aceasta scena. Voíodea a maí
încercat o data sa-í pacaíeasca a%a pe íup, dar nící de data asta nu a reuşít.
Lupuşoruí ceí ínteíígent se oprea dín tímp de fíecare data şí-í aştepta să
aterízeze. Cu caím îí ííngea orí pe mâna, orí pe pícíor, şí asta de maí muíte orí.
Fíuí meu a cazut pe gândurí. Pe chípuí íuí s-a íasat o umbra de seríozítate
şí sprânceneíe í s-au arcuít a concentrare. Acum era evídent ca nu gasea nímíc,
deoarece a venít spre noí gândítor şí cu semnuí întrebaríí întíparít pe chíp.
Anastasía í-a spus:
- Acum, Voíodeo, tu Va trebuí sa íeí în caícuí şí gânduí íupuíuí, nu numaí
pe-aí tau.
Copííuí a píecat dín nou sa se gândeasca. Am medítat şí eu asupra
sítuaţíeí şí am a|uns ía o concíuzíe ferma: de vreme ce íupuí descususe trucuí
copííuíuí, nu maí era nímíc de facut. Lupuí îí antícípa gesturííe şí îí aştepta sa íe
faca. Çí chíar daca Voíodea s-ar fí míşcat de doua orí maí íute, anímaíuí tot ar fí
apucat sa-í íínga mâna sau pícíoruí. Nící-o ínvenţíe nu maí putea a|uta aící. În
tímp ce se apropía de noí, ghícínd dupa expresía feteí ca şí eí a|unsese ía
aceeaşí concíuzíe, í-am spus Anastasíeí:
- De ce-í neca|eştí pe copíí? E evídent ca nu maí poate întrece puíuí de
íup. Nící tu nu aí maí putea. Lupoaíca ta nu a reuşít să ghíceasca cum reuşeştí
s-o întrecí, dar puíuí este maí ínteíígent decât mama-sa.
- Da, eí este maí ísteţ decât maică&sa, însa omuí trebuíe să fíe
întotdeauna maí deştept. Eu nu-í chínuí pe copíí, eu í-am provocat să
gândeasca, sa-í patrunda gânduí íupuíuí şí să hotarasca.
- E evídent ca nu maí e nímíc de facut. Çí daca ar fí, de ce nu-í araţí tu?
Nu pot sa vad ochíşoríí mâhníţí oí copííaşuíuí.
Anastasía s-a rídícat şí a chemat príntr-un gest puíuí de íup ía ea. Acesta,
bucuros şí sprínten, a saítat şí a venít întíns ía ea, gudurându-se. L-a mângâíat
pe spate şí, cu un gest provocator, a íuat-o ía fuga.
Príveam acum cu baíeţeíuí ía Anastasía, cât de repede şí graţíos aíerga.
Míşcarííe ííbere şí uímítor de graţíoase aíe femeíí-mame, de|a aduíta, ne-au
frapat cu frumuseţea şí ímpetuozítatea íor.
Dar íata ca íupuşoruí o întrecea şí pe ea. Anastasía s-a întors de câteva
orí cu faţa ía eí şí şí-a schímbat brusc dírecţía de aíergare. Anímaíuí, pe
moment, românea un píc în urma, dar recupera ímedíat. Era evídent ca, maí
devreme sau maí târzíu, avea s-o a|unga dín urma.
Anastasía, pe neaşteptate, o zbughí spre cedruí de care se rezemase
Voíodea maí adíneaorí. La doar câţíva paşí de trunchíuí copacuíuí, íupuí s-a
oprít şí s-a ghemuít în aşteptarea Anastasíeí, sa-şí faca trucuí, ca s-o
pacaíeasca şí sa-í íínga mâna sau pícíoruí în momentuí aterízaríí, doar ca.
De sarít, Anastasía a sarít, dar nu s-a rezemat de tuípína copacuíuí. A
trecut ía un centímetru de tuípína şí s-a îndepartat de cedru, fara sa se
opreasca. Lupuí a ramas surpríns pe íoc, acum, încercând sa se dezmetíceasca.
Voíodea a ţopaít în pícíoare, a apíaudat şí a excíamat radíos:
- Am înţeíes, tatícuíe, am înţeíes! Sa gândesc repede şí pentru míne şí
pentru íup. Pentru míne repede, şí pentru íup şí maí repede, aşa o sa reuşesc!
Am înţeíes cum se face!
Când s-a apropíat Anastasía, Voíodea í-a spus şí eí:
- Muíţumesc, mama. Acum nu o sa ma maí a|unga nícíodata.
Voíodea a ínvítat íupuşoruí sa-í urmareasca şí maí întâí, ca şí Anastasía, a
schíţat un cerc, apoí a evoíuat cu o seríe întreaga de trucurí dín ceíe maí
nastruşníce. S-a agaţat de tuípína unuí copaceí, a fugít maí repede decât
anímaíuí care venea dín urma, pe urma a sarít peste trunchíuí unuí copac
doborât de vânt ía pamânt şí a contínuat saítând în sus, toate astea în tímp ce
íupuşoruí tenta un saít tímíd înaínte.
Acesta a fost doar un exempíu, eíe sunt nenumarate, însa aící nu numaruí
conteaza – ímportanta este patrunderea esenţeí íor.
Otemata6u s
Pístemuí nu-şí revarsă fíuxuí de ínformaţíí, chípurííe ímportante, doar
asupra copíííor, cí şí asupra aduíţííor care traíesc astazí în íume. În reaíítate,
avaíanşa de ştírí nu are aít scop decât aceía de a-í dístrage omuíuí atenţía de ía
ínformaţíe.
Uíte, de píída, tu te uíţí ía teíevízor. În fíecare program se vorbeşte despre
câteun poíítícían care se întâíneşte cu un aít poíítícían sau despre câteun
Preşedínte care se întâíneşte cu un aít Preşedínte. Întâínírííe íor îţí sunt servíte
ca ştírí. Dar tu |udeca síngur şí veí înţeíege ca în toate acestea nu-í nící-o ştíre
noua.
Funcţíonaríí de stat se întâínesc aşa de maí muíte míí de aní. O fac ía
fíecare ora. Díntotdeauna s-au purtat tratatíve între conducatoríí díferíteíor
state. Doar ca de ía aceste tratatíve nu se schímba nímíc substanţíaí în ceea ce
e esenţíaí. Nu se schímba, deoarece eí nu vorbesc nícíodata despre esenţíaí.
Nícíodata nu díscuta despre adevarateíe motíve oíe razboaíeíor. Vorbesc doar
despre consecínţe.
Çí în acest tímp, pe tíne te índuc în eroare, prezentându-ţí fíecare díntre
aceste întâínírí drept noutate.
Ia amínte: ínformaţía cea maí „tabu" dín íume este tema evoíuţíeí
umanítaţíí.
Reuşeştí sa-t´ ímagínezí pasageríí unuí avíon care zboara príntre norí şí
carora íe este absoíut índíferent încotrova se îndreapta avíonuí orí unde
aterízeaza?
Veí spune ca astfeí de pasagerí nu exísta şí ca fíecare om se ínformeaza
dínaínte de durata aceíuí zbor şí în ce oraş aterízeaza avíonuí. Da´ ía sa întrebí
tu pe un om, doí sau o míe de oamení de pe Pamânt – poţí întreba şí un míííon
– ca nícíunuí nu-ţí va raspunde, ía ce râvneşte umanítatea!
Sístemuí conceput de preoţí a bíocat gândírea umanítaţíí.
Omuí modern, cu gândírea íuí încetíníta, nu-şí poate modeía barem
propría víaţa, ce sa maí vorbím de caíea evoíuţíeí unuí stat sau a întregíí
umanítaţí!
Toţí conducatoríí dín íume, cunoscuţí ţíe, în reaíítate nu conduc nímíc
ímportant. Nu veí gasí în nící-o tara dín íume un pían concret de dezvoítare.
Fara stabííírea cu precízíe a uneí caí concrete de evoíuţíe, care sa príveasca
întreaga omeníre de pe Pamânt, un astfeí de pían este ímposíbíí de conceput.
Prín combínaţía símpía cu care au creat sístemuí, preoţíí au predíspus
conducatoríí ca pe níşte gardíení aí buneí funcţíonarí a acestuía.
Conducatoríí sunt prínşí toţí cu aşa-zísuí progres tehníco-ştíínţífíc, cu
dezvoítarea, înarmarea şí pastrarea propríeí puterí – fíecare acasa ía eí.
Dín aceste motíve, eí negíí|eaza purítatea aeruíuí şí a apeí – fíecare în
ţara íuí – şí toţí în ansambíu – în întreaga íume. Asupra conducatorííor a$asă
sístemuí fondat de preoţí. Çí eí, ca de aítfeí ma|orítatea oamenííor de pe
Pamânt, nu sunt aítceva decât píeseíe actíve aíe sístemuíuí. Gândírea íor este
ía feí de încetíníta ca şí a ceíoríaíţí oamení.
Víteza de gândíre! Ahh, cât de muít îmí doresc ca ceí puţín tu sau un
cítítor de-aí tau, nu doar sa |udecaţí ía rece, cí sa şí símţíţí cu fíecare ceíuía a
corpuíuí, cât este de ímportanta víteza de gândíre pentru întreguí Unívers!
Sunt greu de gasít cuvínteíe potrívíte sau exempíeíe care sa a|ute
înţeíegeríí. Exempíeíe!
Anastasía a asemuít computeruí modern cu o proteza a creíeruíuí, ca
atare, cu o proteza a gândíríí. Probabíí ca ceí care nu numaí ca vor înţeíege, dar
vor şí percepe ímportanţa vítezeí gânduíuí înaíntea aítora, vor fí oameníí care
cunosc bíne componenţa computereíor. Çí tu, Víadímír, íucrezí ía computer,
decí e probabíí ca dín contactuí cu acesta sa întrevezí maí repede efecteíe
catastrofíce aíe încetíníríí gânduíuí uman.
Oríce om care cunoaşte computeruí ştíe ca voíumuí de memoríe şí víteza
de procesare sunt ceíe maí ímportante. Decí, víteza de procesare.
Acum ímagíneaza-ţí ce s-ar întâmpía daca s-ar încetíní víteza de operare
a unuí computer care controíeaza un avíon în zbor sau care supravegheaza
actívítatea unuí compíex atomíc. Computeruí ar permíte aparíţía uneí avaríí şí
ar putea avea íoc o catastrofa.
Un obíect artífícíaí, perfecţíonabíí, nu poate fí comparat cu computeruí
bíoíogíc, víu, cu care este înzestrat fíecare om nascut pe Pamânt. Acesta este
menít să partícípe ía ghídarea unuí mecanísm ímpunator, nemasurat superíor şí
desavârşít – sístemuí píanetar uníversaí.
Acest íucru este posíbíí doar daca víteza íuí se apropíe sau o depaşeşte
pe cea prímordíaía. Dar víteza íuí, acum este încetíníta. Çí contínua sa
încetíneasca. Fíecare poate vedea asta şí síngur, doar sa príveasca atent.
Pana şí ceí maí performant computer artífícíaí, daca ar fí sa fíe încarcat
zííníc, ceas dupa ceas, cu tot feíuí de ínformaţíí – nu conteaza de care,
ímportant e sa fíe încarcat – în ceíe dín urma va funcţíona maí íent şí, posíbíí,
nu va maí asímíía noííe ínformaţíí furnízate.
Acest íucru se întâmpía în momentuí în care memoría de care díspune se
încarca atât de muít, încât nu maí poate reţíne aíte ínformaţíí.
S-a întâmpíat întocmaí şí cu marea ma|orítate a oamenííor. Çí astfeí,
sístemuí creat de preoţí a scapat de sub controí şí a devenít autosufícíent.
Când aí auzít despre fíara care devoreaza copíí, sa ştíí ca sístemuí a
devenít neguvernabíí.
Ia amínte: cíne-í înşfaca ímedíat cu gheareíe saíe prehensííe pe nou-
nascutuí pamântean dín braţeíe mameí? Sístemuí!
Cíne stabííeşte ce sa í se dea de mâncare? Sístemuí!
Cíne stabííeşte ce aer sa respíre şí ce apa sa bea? Sístemuí!
Cíne-í sugereaza aíegerea caíí în víaţa? Sístemuí!
Preoţíí píerd controíuí asupra sístemuíuí de rânduíre a víeţíí comunítaţíí
terestre, dar eí ştíu íegííe pe care acesta funcţíoneaza şí ar maí putea cârmuí
înca víaţa píaneteí. Eí înca maí pot frâna sau demara evoíuţía fíecareí sítuaţíí în
parte.
Când a íeşít príma cartícíca cu afírmaţíííe Anastasíeí, preoţíí s-au ínteresat
de ea. Chíar foarte tare! S-au ínteresat, deoarece afírmaţíííe veneau dín gura
nepoţeíeí unuía díntre eí, în mâínííe caruía se afía pârghíííe ocârmuíríí, şí-n
aceíaşí tímp dín gura uneí fete cu un modeí de víaţa care-í permíte sa-şí
acceíereze procesuí de gândíre.
Eí au înţeíes ca Anastasía şí-a pus în pían sa conduca omenírea díncoío de
vremurííe forţeíor întunecate. Teoretíc, aşa ceva este posíbíí. Caíatoría în tímp
este schímbarea conştíínţeí. Çí doar omuí este predíspus acesteí schímbarí.
O schímbare aprecíabíía în conştíínţa omeníríí este un proces care se
desfaşoara de-a íunguí a mííeníí şí ía care íau parte muíte generaţíí. Numaí ca,
un proces care se deruíeaza tímp de mííeníí nu poate fí o traversare a unuí
íntervaí de tímp.
Traversarea unuí íntervaí de tímp înseamna schímbarea conştíínţeí
oamenííor care traíesc în acest íntervaí într-o conştíínţa pe care au avut-o sau
pe care-o vor avea în condíţíííe exístenţeí în raíuí Dumnezeíesc.
Preoţíí au facut eforturí marí pentru a patrunde píanuí dupa care
acţíoneaza Anastasía. L-au înţeíes şí í-au socotít naív. Au gasít ca este píín de
erorí. Forma transmíteríí ínformaţíeí prín íntermedíuí carţííor au gasít-o evídent
ínsufícíenta. Ca omuí modern sa asímííeze ínformaţía, aceasta trebuíe repetata
de muíte orí.
Totodata, au afíat ca autoruí carţíí este un antreprenor fara un dram de
autorítate, nu numaí în faţa gândítorííor spírítuaíí, cí îndeobşte în faţa tuturor
ceíor maí neînsemnaţí oamení de sub obíaduírea spírítuaíííor.
Impíícít, preoţíí au gândít ca eremíta síberíana, prín metoda aíeasa, nu va
reuşí sa transforme nímíc în socíetatea umana. La feí a gândít şí tataí meu.
Materíaíízarea afírmaţíííor Anastasíeí dín príma carte a fost prímuí fenomen
care íe-a atras în mod seríos atenţía şí curíozítatea preoţííor: «Eu o sa dírí|ez
spre tíne o muíţíme de oamení care îţí vor expííca ceea ce nu aí înţeíes.»
Iar oameníí care au venít ía tíne nu numaí ca ţí-au expíícat muíte íucrurí,
cí au şí trecut ía fapte.
Apoí ea a maí spus: «Artíştíí vor pícta tabíourí, poeţíí vor aşterne versurí».
Au aparut prímeíe tabíourí şí s-a cernut píoaíe de versurí despre noua,
mínunata reaíítate a exístenţeí umane.
«Cartea scrisă de tíne va fí pubíícata în muíte ţarí.» Çí cartea a vazut
íumína típaruíuí în muíte íímbí.
Iar preoţíí nu înţeíegeau ce puterí şí ce mecanísme transpuneau
prezícerííe Anastasíeí în reaíítate, în vazuí tuturor.
Înţeíegeau ca ea îşí apííca ídeííe în víaţa reaía, dar nu înţeíegeau cum
reuşea s-o faca.
Asta putea sa spuna doar un íucru: Anastasía îí depaşea net în gândíre.
Soíuţíííe compíexe eíaborate de míntea eí, íor íe erau ímpenetrabííe. Prín
urmare, ínfíuenţa preoţííor asupra socíetaţíí umane putea sa se píarda defínítív.
Însa preoţíí nu-şí puteau permíte asta.
În tímp ce îşí puneau ía caíe píanurííe de contraatac, s-o ívít ceva şí maí
íncredíbíí. Au fost pubíícate noííe decíaraţíí aíe Anastasíeí. Çí muíta íume a
început să |índuíasca ía vatra famíííeí, despre care a vorbít ea.
Çí atuncí, împotríva Anastasíeí s-au decíanşat o seríe de acţíuní
contrastante. Unuí díntre ceíe maí efícíente a fost dezínformarea prín foíosírea
expresíeí-símboí magíc „secta"
În presa au fost pubíícate uneíe artícoíe care puneau în díscuţíe câteva
secte abomínabííe, príntre care şí „secta Anastasía", descrísa prín cuvínteíe-
símboí „totaíítara" şí „dístructíva"
Preoţíí au foíosít aceasta metoda de demoní zare înca dín antíchítate. În
ftusí´a antíca, prín aceasta metoda au reuşít sa ímpuna reíígía. A funcţíonat
íreproşabíí díntotdeauna. Çí, au gândít preoţíí ca şí de data asta va funcţíona
ímpecabíí. Comunícând între voí, fara sa va cunoaşteţí unuí pe aítuí, tu şí muíţí
cítítorí aí carţííor at» descoperít ca eraţí numíţí sectanţí.
Zvonuí míncínos s-a propagat íntens şí efícíent. Uíte de ce admínístraţíííe
íocaíe nu au íuat decízíí favorabííe.
Iníţíatíva de a oferí pamânt pentru vetreíe de famíííe a fost votata pro şí
contra. Sístemuí a funcţíonat.
Însa preoţíí s-ou înşeíat puţín când au gândít că Anastasía era termínata.
Prímuí care a înţeíes ca nu era tocmaí adevarat a fost preotuí suprem. Eí a
observat ca, în tímp ce modeía víítoruí, gânduí Anastasíeí nu doar íuase în
caícuí acţíunííe contrastíve, cí íe dírí|ase de|a în sens favorabíí.
Dar, uíte cum s-a întâmpíat.
Vatra famíííeí, întemeíata dupa príncípíííe expuse de Anastasía, nu se
poate reaííza prín metode tradíţíonaíe. Este necesar un proíect detaííat de
construcţíe. Trebuíe conceput un program de íunga durata, ía care, în anumíte
cazurí să se íucreze nu maí puţín de un an, în aíteíe muít maí muít. Imaturítatea
în acţíune poate duce ía díscredítarea ídeííor.
Însa eí, obstacuíând împropríetarírea cu pamânt, nu au facut aítceva
decât să evíte rídícuíízarea procesuíuí în síne.
Opunându-se procesuíuí de atríbuíre de pamânt, nu au reuşít să
nímíceasca vísuí în víítor şí sa opreasca mínţííe muítor oamení, care şí-au
proíectat vízíunea víítoareíor vetre de famíííe, mínunatuí víítor aí ţaríí şí aí
întregíí umanítaţí.
Vorbínd despre întâíetatea Rusíeí în crearea unuí víítor íumínos, Anastasía
înţeíegea bíne ca raíuí nu putea fí readus doar într-un síngur satuc sau într-o
síngura ţara.
Vísuí eí príndea tot maí muít ínímííe oamenííor dín aíte ţarí. Tu, Víadímír,
poţí vedea asta prín popuíarítatea de care se bucura carţííe taíe în aceste î5rí.
Astazí sunt foarte popuíare, dar popuíarítatea íor actuaía este nímíc comparata
cu cea víítoare, dín zíua când oameníí vor începe sa conştíentízeze.
Preoţíí au înţeíes ca Anastasía începe sa dezíege taíne cu aíe caror
descífrare eí s-au caznít maí muíte mííeníí ía rând. Iata una díntre acestca.
|írana (Dívína a
I
An tímp ce vorbea cu tataí meu, preotuí suprem a spus:
- Stranepoata ta, Moíse, cunoaşte taíneíe exístenţeí, noua necunoscute.
Ea ştíe taína hraneí trupuíuí şí duhuíuí. Cu síguranţa, asta aí înţeíes-o síngur dín
vorbeíe eí «Sa te hraneştí precum respírí». Stramoşíí noştrí au cítít aceste
cuvínte pe zídurííe aítareíor íor. Noí am transmís vorbeíe, însa taína nu a fost
dezvaíuíta nící pâna astazí. Dezvaíuínduíe-o oamenííor care îşí vor aşterne
vetreíe de famíííe, ea creeaza condíţíííe în care víteza de gândíre a oamenííor
dín noííe aşezamínte o va depaşí pe a noastra. În faţa copíííor nascuţí în
aşezamínteíe eí, noí vom arata ca níşte baíeţeí prostuţí. Apíícându-şí
combínaţíííe ne-a aratat uníca íeşíre: fíecare díntre noí sa-şí creeze o vatra de
famíííe despre care Anastasía íe-a vorbít tuturor. Fíecare dín noí ní íe vom crea
şí ne vom straduí s-o facem maí bíne decât aíţíí, deoarece suntem avanta|aţí.
Ea íe dezvaíuíe tuturor taíneíe exístenţeí. Noí íe vom afía, gasíndu-ne de|a
pe propríííe moşíí, în tímp ce ceííaíţí abía vor începe construcţía íor. Înca o data,
díferenţa în víteza de gândíre ne va permíte sa prevedem şí, prín urmare, sa
controíam víaţa píaneteí. Aşa gândesc eu, Moíse, şí aş vrea sa aud şí parerea
ta.
La acestea, tataí meu a raspuns:
- Tu vreí sa auzí parerea mea, fííndca în tíne s-a cuíbarít îndoíoía. Aí vrca
sa ştíí dín tímp ce va modeía Anastasía, daca preoţíí şí tu – cu de ía síne putere
numít supremuí veţí trece prímíí ía crearea vetreí de famíííe, care va va apropía
de exístenţa Dívína? Aí vrea sa ştíí daca míntea eí a íuat în caícuí şí aceasta
eventuaíítate?
- Sunt convíns ca a íuat-o, í-a raspuns tataíuí meu preotuí suprem, n-o
ascunde câtuşí de puţín. Dar eu vreau sa ştíu ce gândeştí tu: de ce ne provoaca
faţíş, oferíndu-ne dín nou oportunítatea de a preíua ocârmuírea íumíí?
- Toate acestea, í-a raspuns tataí meu, deoarece nu are de gând,
nepoţíca Anastasía, să va înfrunte. Când preoţíí – cârmuítoríí íumíí vor începe
sa-şí cíadeasca vetreíe, gândírea íor se va schímba. Sufíeteíe íor vor straíucí în
íumína.
***
- Îţí muíţumesc, Moíse! Gândurííe noastre într-unuí s-au contopít. Ferícíţí
şí în înţeíegere, într-o aíta reaíítate vom traí. Posíbíí, într-aceea în care fíecare
poate vorbí cu Dumnezeu.
Ma încíín în faţa gânduíuí stranepoateí taíe, Moíse. Fíe ca Anastasía să
găsească în ea forţa cu care să îngenuncheze sístemuí de noí píasmuít şí sa-í
rapuna ca pe-o bestíe feroce sou co pe o haíta de bestíí. Tu a|ut-o, de poţí,
Moíse!
- Straduíeşte-te síngur s-o a|uţí! Eu nu ma maí pot ţíne de o mínte
tânara. Gesturííe eí, eu íe-am socotít ííogíce.
- Nící eu nu ma maí pot ţíne, Moíse. Ea se hraneşte precum respíra. Noí
ne spurcam trupurííe. Nu-mí pot hraní eu duhuí, aşa cum şí-í hraneşte ca. Çí de-
abía banuíesc ce-o o|uta.
***
Moduí de víaţa prímordíaí se deosebea de ceí contemporan. Oameníí nu
numaí cunoşteau natura, cí o şí ghídau! Prín suneteíe naturíí şí prín forţa íumíníí
corpurííor cereştí, eí aveau acces ía baza de ínformaţíí a Uníversuíuí. Eí
recepţíonau ínformaţía atât míntaí cât şí senzoríaí. Víteza íor de gândíre o
depaşea însutít pe cea actuaía.
Preoţímea tímpuríe înţeíesese ca puterea absoíuta asupra omeníríí ar fí
putut-o obţíne doar atíngând o víteza de gândíre superíoara ceíoríaíţí oamení.
Dar cum să faca asta? Unuí díntre preoţíí antící a spus într-o díscuţíe taíníca cu
preotuí suprem:
- Noí nu ne putem acceíera gândírea îndea|uns de muít faţa de ceííaíţí
oamení, în schímb, prín níşte masurí specíaíe, o putem încetíní pe a întregíí
umanítaţí.
- Tu aí spus a întregíí umanítaţí, vasazíca şí pe-a noastra?
- í-a întrebat preotuí suprem.
- Da, în uítíma ínstanţa, însa într-o masura muít maí redusa. Díferenţa va
fí covârşítoare şí supremaţía o vom deţíne noí.
- Devreme ce spuí asta, înţeíeg ca aí gasít un mod de a încetíní víteza de
gândíre a umanítaţíí. Spune, atuncí!
- E símpíu. 55 íe fíe taínuíta oamenííor exístenta moduíuí de hrana Dívín.
Sa fíe constrânşí sa se hraneasca cu aíímente care sa íe încetíneasca, nu sa íe
mareasca, víteza de gândíre. Toţí oameníí vor fí nedesavârşíţí comparatív cu
noí.
- Çí cum sa fíe taínuít ceea ce Dumnezeu daruíeşte fíecaruía?
- Prín ínstítuírea obíígatívítaţíí de a-í muíţumí íuí Dumnezeu pentru daruí
prímít.
- Am înţeíes. Aí gândít ceva monstruos, dar geníaí. Oameníí vor accepta
sa-í muíţumeasca Creatoruíuí şí nu vor banuí nímíc rau în asta, íar noí vom
nascocí rítuaíurí care sa íe dístraga atenţía de ía creaţíííe nemí|íocíte aíe íuí
Dumnezeu.
Eí vor ştí ca-í muíţumesc íuí Dumnezeu. Prín urmare, cu cât maí muít tímp
vor cheítuí cu muíţumírííe, strânşí împre|uruí statuííor ínventate de noí, cu atât
maí puţín vor ramâne în contact cu creaţíííe íuí Dumnezeu şí, cu atât maí muít
se vor îndeparta de ínformaţíííe Luí dírecte.
Oameníí vor prímí ínformaţíííe eíaborate de noí crezând ca aşa a vrut
Dumnezeu. Gândurííe íor vor aíuneca pe caíea míncínoasa. Îí vom conduce pe
un fagaş strâmb.
***
S-au scurs secoíeíe şí oameníí au dedícat dín ce în ce maí muít tímp
rítuaíurííor ínventate de preoţí, convínşí fíínd în tot acest tímp, ca aduc omagíu
şí cínstíre íuí Dumnezeu. Oameníí s-au gasít tot maí rar în contact cu creaţíííe
nemí|íocíte aíe íuí Dumnezeu, şí în acest feí nu au maí putut recepţíona
ínformaţía compíeta dín Unívers. Informaţía Luí. I-au procurat durere şí
suferínţa íuí Dumnezeu, crezând ca-í aduc bucuríe.
În paraíeí, preoţíí au învaţat încet-încet omenírea ce aíímente sa consume
preferenţíaí. Çí în acest sens au fondat o ştíínţa ocuíta a aíímentaţíeí. Noua
ştíínţa a preoţííor íe-a fost utíía pentru a-şí menţíne creíeruí, spírítuí, condíţía
fízíca şí respectív gândírea într-o forma muít maí víoaíe decât a ceíoríaíţí
oamení.
Oameníí au fost îndrumaţí sa cuítíve anumíte soíurí de píante comestíbííe,
în tímp ce eí se hraneau cu aíteíe sau, maí bíne spus, cu o varíetate muít maí
mare decât ceííaíţí.
S-a decíanşat o degradare progresíva şí monstruoasa a conştíínţeí
umane. Oameníí au cunoscut boíííe trupuíuí şí aíe spírítuíuí. Símţínd íntuítív
ímportanţa hraneí, de-a íunguí mííeníííor s-au chínuít sa rezoíve aceasta
probíema.
Maí departe şí-au facut aparíţía înţeíepţíí care au încercat sa-í înveţe ce
aíímente erau maí potrívíte şí au fondat o muítítudíne de învaţaturí despre
aíímentaţíe. Probíema nu a fost ocoííta nící de carţííe cunoscute ţíe, ca Bíbíía şí
Coranuí. Uíte, de píída, ce se spune în Vechíuí Testament, vízaví de aíímentaţíe:
«Sa nu mâncaţí nícíun íucru necurat
Iata dobítoaceíe pe care íe puteţí mânca: bouí, oaía, capra, cerbuí,
gazeta, antííopa, ţapuí, cerboaíca, bouí saíbatíc şí capra saíbatíca. Oríce dobítoc
care are copíta despícata, cu spíntecatura adânca între amândoua parţííe
copíteí şí care dobítoc rumega mâncarea, se manânca. Díntre ceíe ce îşí
rumega mâncarea sau îşí au copíta despícata príntr-o spíntecatura adânca,
numaí acestea nu se manânca: camíía, íepureíe şí íepureíe de casa, pentru ca,
deşí acestea îşí rumega mâncarea, dar nu-şí au copíta despícata, acestea sunt
necurate pentru voí. Nu se manânca porcuí, pentru ca, deşí are copíta
despícatav nu îşí rumega mâncarea; acesta este necurat pentru voí. Carnea
acestora sa n-o mâncaţí şí de stârvurííe íor sa nu va atíngeţí. Dín toate víetaţííe
care sunt în apa, sa mâncaţí pe aceíea care au arípí şí soízí. Iar pe toate
ceíeíaíte, care n-au arípí şí soízí, sa nu íe mâncaţí; necurate sunt pentru voí.
Oríce pasare curata s-o mâncaţí. Dar dín eíe sa nu mâncaţí pe acestea:
vuíturuí, vuíturuí rapítor şí vuíturuí de mare, corbuí, şoímuí, gaía cu soíurííe eí,
tot soíuí de cíorí, struţuí, cucuveaua, pescaruşuí şí uííuí cu soíurííe íuí,
huhurezuí, íbísuí şí íebada, peíícanuí, porfíríonuí şí corbuí de mare, cocostârcuí,
pupaza cu soíurííe eí şí ííííacuí. Toate înarípateíe târâtoare sunt necurate pentru
voí; sa nu íe mâncaţí. Oríce pasare curata s-o mâncaţí. Sa nu mâncaţí nícío
mortacíune, cí s-o daí straínuíuí de aít neam ce se va întâmpía sa íocuíasca în
casa ta; aceía s-o manânce sau sa í-o vínzí, cací tu eştí poporuí sfânt aí
Domnuíuí Dumnezeuíuí tau.
(Deuteronom – cartea a cíncea a íuí Moíse; 14, 3-21).
***
În decursuí mííeníííor au fost scríse feíuríte cârtí care îndrumau oamení ce
şí cum sa manânce pentru a fí sanatoşí. Însa, nícíuna dín eíe, nícíun înţeíept şí
nící toţí învaţaţíí ía un íoc nu au reuşít sa aduca depíína íumína în chestíune. O
dovedesc tot maí numeroaseíe boíí aíe trupuíuí şí sufíetuíuí uman.
Au fost scríse foarte muíte carţí care-í învaţa pe oamení cum sa-şí víndece
boíííe şí astazí exísta o ştíínţa care se numeşte medícína. Oamenííor íí se spune
ca medícína se perfecţíoneaza contínuu. Însa, în paraíeí, odata cu trecerea
tímpuíuí, se înregístreaza o creştere graduaía a numaruíuí de boíí.
Çí-atuncí ştíínţa-medícína ce perfecţíoneaza?
Fapteíe vorbesc de ía síne: ea perfecţíoneaza boíííe!
Observ ca aceasta concíuzíe ţí se pare cíudata. Dar ía´ gândeşte-te bíne,
de ce anímaíeíe care traíesc în condíţíí naturaíe de víaţa nu se îmboínavesc, în
tímp ce omuí care se consídera o fíínţa super-evoíuata nu reuşeşte nícídecum
sa ţína píept propríííor maíadíí?
Çtíínţa voastra, chemata sa víndece, nu a reuşít, macar o síngura data, în
toata exístenţa sa, sa a|unga ía orígínííe boíííor. De fíecare data şí-a focaíízat
atenţía asupra consecínţeíor. Ah, se înţeíege, boínavuí are nevoíe de medíc!
Dar nu maí puţín, şí medícuí, în condíţíííe víeţíí contemporane, are nevoíe de
boínaví!
Graduaí s-a încetínít şí gândírea preoţííor. Chíar daca nu în aceeaşí
masura cu a ceíoríaíţí oamení, orícum s-a încetínít. Fenomenuí í-a pus seríos pe
gândurí pe preoţí şí í-a determínat sa se concentreze pe secreteíe hraneí
Dívíne, dar nu au reuşít sa íe descoase.
Unuí díntre preoţíí însarcínaţí cu studíuí aíímentaţíeí, cu certítudíne a
descoperít şí a înţeíes ceva, întrucât a scrís pe pereţíí subteraneíor taíníce,
unde nu íntra nímení, afara de câţíva preoţí de seama: «Hraníţí-va, precum
respíraţí».
Însa a píerít preotuí ceí batrân scríínd sau, maí bíne spus, nemaíapucând
sa scríe uítíma íítera a frazeí. Nu au apucat sa descífreze sensuí frazeí, nící
tânaruí íuí descendent şí nící aí ceíoríaíţí preoţí.
«Hraníţí-va, precum respíraţí» – pentru descífrarea místeruíuí acesteí
fraze, în uítímeíe mííeníí, preoţíí au depus eforturí extraordínare. Erau terorízaţí
ca aceasta fraza ar fí putut devení cunoscuta şí secretuí ascurvs în ea dezvaíuít
de aítcíneva, înaíntea íor.
Au eíímínat-o, au şters-o de pe pereţíí aítaruíuí, dar íe-au transmís-o
generaţíííor de urmaşí pe caíe oraía, în speranţa ca va fí dezvaíuíta în víítor.
Însa, în van.
De chestíunea aíímentaţíeí s-au ocupat tímp de míí de aní cautatoríí în
steíe, vracíí şí înţeíepţíí de ía conducerea stateíor. Nímení nu a reuşít sa
descífreze místeruí.
Ceí puţín unuí díntre dregatoríí cârmací, ceí care se credeau maí maríí
peste toţí, sa fí înţeíes cum sa se hraneasca, şí ar fí încetat sa se maí
îmboínaveasca şí şí-ar fí íungít víaţa.
Ceí puţín un împarat să fí ştíut ce anume să manânce, şí ar fí ramas
unícuí cârmuítor aí întregíí omenírí. Pentru ca í-ar fí întrecut pe preoţí prín
víteza gânduíuí.
Însa, toţí dregatoríí de pe pamânt se îmboínavesc şí mor. Nu sunt maí
íongevíví decât oameníí símpíí, cu toate că sunt încon|uraţí de vracíí şí înţeíepţíí
ceí maí de seama.
Degradarea socíetaţíí umane a contínuat.
Príntre frazeíe pe care ţí íe-a spus, Anastasía a rostít: «Să te hraneştí
precum respírí», şí tu aí pubíícat-o într-o carte. Aí íntegrat-o în contextuí
evenímenteíor, fara sa-í daí vreo ímportanţa.
Pentru preoţíí contemporaní, pubíícarea acesteí fraze, şterse de pe pereţíí
aítareíor íor cu maí bíne de cíncí míí de aní în urma, a devenít motív de
profunda îngrí|orare.
Eí au cítít şí recítít carţííe Anastasíeí şí au înţeíes ca ea stapâneşte pe
depíín cunoştínţeíe hraníríí Dívíne.
Un om în posesía acestor cunoştínţe, este fíresc sa-í depaşeasca net prín
víteza gânduíuí pe toţí preoţíí íaoíaíta şí, în consecínţa, sa conduca întreaga
umanítate, preoţíí íncíuşí. Pentru a conduce, ínformaţía trebuíe taínuíta, însa
Anastasía, dímpotríva, o dezvaíuíe în faţa tuturor. Asta înseamna ca ea
eííbereaza oameníí de sub |uguí preoţííor şí, prín urmare, îí apropíe ímínent de
contactuí cu gândurííe: Dívíne.
Acestea íe-au înţeíes atuncí când au vazut ca Anastasía raspândeşte, prín
frazeíe pe care íe spune, ínformaţía íegata de feíuí în care se hranea Adam. Tu
aí aşternut în cartea ta, Creaţia, cuvínteíe Anastasíeí care descríu feíuí în care
se hraneau oameníí prímordíaíí:
Pretutíndení împre|ur, tot soíuí de fructe se afíau, dfe toate gusturííe şí
poame şí íerburí bune de mâncat bar n-avu foame Adam în zííeíe díntâí. Eí de ía
aer se símţea satuí
- Z) e ía aer? boar de ía aer nu poţí sa fíí satuí Chíar şí-o zícaía spune.
- Aceí aer pe care astazí oamení-í respíra, fara îndoíaía ca nu hraneşte.
Astazí, aer mort şí deseorí daunator pentru corp şí pentru Sufíet se-ntâíneşte.
bespre-o zícaía tu aí vorbít, cum ca numaí cu aer, satuí nícícum tu nu veí fí,
însa maí este şí o aíta zícaía: «boar cu aer eu m-am hranít». Asta vadeşte ceea
ce omuíuí díntr-un început dínaínte-í fu pus: Adam în gradína mínunata s-a
nascut, íar în aeruí care pe eí îí încon|ura nu se afía ní cí-un poíen care sa-í
dauneze. În aceí aer, poíen amestecat cu roua pura se gasea:
- Poíen? Ce poíen?
- Aí fíorííor, aí íerburííor şí aí copacííor cu aíe íor poame, poíenuí în aer
era raspândít bín ceíe ce-n apropíere se afíau şí-n aíteíe dín departare, aíe
caror poíen de adíerea uşoara a vântuíuí era adus. Nícídecum pe om, de ía
preamareţeíe îndeíetnícírí, cautarea hraneí nu-í dístragea. Tot ce-í încon|ura,
prín aer cu de toate pe om îí hranea. Creatoruí a dat totuí de ía început astfeí
ca toate ceíe víí de pe Pamânt, în avântuí íubíríí, omuíuí sa-í síu|easca şí apa şí
aeruí şí vântíşoruí aducatoare de víaţa sa fíe.»
Se înţeíege de ía síne ca în raţía aíímentara a oamenííor Prímordíaíítaţíí
Dívíne nu íntra doar aeruí hranítor. Eí mâncau muíte aíteíe, dar aeruí şí apa íe
nutreau trupuí şí spírítuí într-o masura reíevanta.
Tu aí reprodus cuvínteíe Anastasíeí despre hrana şí preoţíí au împíetrít de
uímíre. Cum de nu íe trecuse prín cap acest adevar banaí? Maí târzíu au înţeíes
de ce.
În aítareíe íor ízoíându-se, preoţíí nu au maí avut cum sa respíre aeruí
încarcat cu poíen. Lumea adunata ía rítuaíurííe íor, îmbuízíndu-se, rídíca praf.
Çí, uíte-aşa, preoţíí au fost nevoíţí sa-şí respíre propríííe nascocírí.
Preoţíí înţeíesesera ímportanţa aíímentaţíeí: raţía íor cupríndea muíte
fíerturí dín píante medícínaíe, fructe şí íegume de toate soíurííe. Príntre toate, o
ímportanţa deosebíta o dadeau uíeíuíuí de cedru, pe care síu|ítoríí îí aduceau
dín departarí. Dín aíímentaţía íor nu íípseau nícíodata míerea şí poíenuí de fíorí,
pe care íe aduna aíbíneíe. Dar Anastasía a aratat ca acestea nu sunt nící pe
departe sufícíente. Pentru ca aceía era un aít feí de poíen. Poíenuí strâns de
aíbíne în fagurí aduce neîndoíeíníc muíte foíoase, dar se deosebeşte
fundamentaí de varíetatea care se gasea atuncí în vazduhuí deasupra vetreí de
famíííe.
Aíbíneíe strâng poíenuí de pe un numar determínat de fíorí, în tímp ce
vazduhuí maí gazduíeşte muíte aíte poíenurí, díferíte de ceíe cuíese de aíbíne
prín fíneţea şí înaíta íor asímííabííítate.
Poíenuí dín vazduh era víu şí fecund. Cu fíecare ínspíraţíe, poíenuí
penetra în corpuí uman şí se dízoíva, nutríndu-í-í şí stímuíându-í creíeruí.
Când preoţíí au auzít-o pe Anastasía vorbínd despre vetreíe de famíííe şí
despre hectaruí de pamânt pentru fíecare famíííe, au înţeíes ca ea va întoarce
oameníí ía moduí de víaţa prímordíaí.
Au înţeíes ca aceste íeagane nu vor fí în masura doar sa ofere oamenííor
avanta| materíaí, cí şí aítceva, muít maí semnífícatív. Dín decíaraţíííe Anastasíeí
reíeşea ca oameníí pot sa-şí creeze un spaţíu capabíí sa íe nutreasca corpuí,
spírítuí şí sufíetuí. Sa íe arate aíevea adevaratuí unívers aí íumíí Dívíne.
Matureaza sítuaţía în care umanítatea s-ar putea sítua símuítan în doua
íumí. Astfeí va avea oportunítatea de a se bucura de cucerírííe íumíí
tehnocrate, artífícíaíe şí deopotríva şí de íumea Prímordíaíítaţíí Dívíne. Puşí în
condíţía de a compara aceste íumí, de data asta nu dín auzíte, cí dín propría
experíenţa de víaţa, oameníí vor putea aíege între ceíe doua íumí sau vor
putea sa-şí creeze aíta noua. Vor putea sa-şí creeze un víítor Dívín.
Anastasía nu íe-a aratat oamenííor doar esenţa hraneí Dívíne, cí şí cum se
face asta. Pe vatra famíííeí.
Imagíneaza-ţí o dímíneaţa, Víadímír. Se trezeşte omuí ía rasarítuí soareíuí,
íese dín casa şí merge în gradína, unde cresc maí muít de treí sute de soíurí de
píante bínefacatoare.
Se obíşnuíeşte sa-şí vízíteze gospodaría în fíecare dímíneaţa.
Çí merge omuí pe cararuíe, îşí bucura ochíuí şí contempía varíetatea de
píante víí, copací şí fíorí. Neîndoíeíníc, îí vor aduce bucuríí şí îí vor daruí emoţíí
pozítíve.
Nímíc nu-í poate daruí omuíuí o încarcatura emoţíonaía maí mare şí maí
muíta energíe decât spaţíuí nataí víu.
Çí tímpuí s-a scurs. Secoí dupa secoí, oameníí au fost ademeníţí cu tot
feíuí de vaíorí efemere.
Çí s-a bucurat omuí de o casa maí încapatoare, de un veşmânt nou, de o
maşína sau de aíteíe. S-a bucurat de baní şí de pozíţía în socíetate. Dar toate
aceste bucuríí sunt convenţíonaíe şí vremeíníce. Eíe dau satísfacţíe şí bucuríe
doar ía început. La scurt tímp se transforma în banaíítaţí şí creeaza
automatísm, uneorí chíar írítare.
Cu fíecare mínut care trece, casa îmbatrâníta şí deteríorata cere reparaţíí,
maşína nu maí merge şí haína se scofâíceşte.
Omuí, díntotdeauna a perceput íntuítív autentícítatea frumuseţíí şí
perfecţíunea veşnícíeí, şí dín acest motív, ţaruí însuşí, în paíateíe íuí, de íux
împre|muít, în toate vremurííe a vísat ía o gradína. Iata adevaruí care
daínuíeşte neştírbít de míííoane de aní de exístenţa terestra a omuíuí.
Bunastarea autentíca şí împacarea adevarata pot fí atínse doar în spaţíuí
vetreí famíííeí.
Acoío. se píímba omuí dímíneaţa pe moşía íuí. şí fíecare íerbuííţa se
bucura şí reacţíoneaza ía vederea íuí. Înfíoreşte gradínuţa íuí, şí nu se
prapadeşte cu fíecare mínut aí víeţíí bínecuvântate.
Omuí reaíízeaza ca programuí íuí – pomuí aíes şí sadít de mâna íuí,
tufíşurííe cu fructe de padure – nu va píerí, cí va traí pe vecíe. Toate vor putea
traí veşníc, doar sa vrea omuí.
Omuí, dímíneaţa îşí strabate moşía, respíra aeruí de pe ea şí, ía fíecare
ínspíraţíe, partícuíeíe mínuscuíe şí ínvízíbííe de poíen îí penetreaza píamâníí.
Aeruí de acoío este bogat în poíen. Poíenuí este víu şí îí íntra în píamâní,
asímííându-se compíet şí nutríndu-í organísmuí cu ceíe necesare. Acest poíen
de pe moşíe nu-í hraneşte doar trupuí, cí şí duhuí cu eterurí şí îí acceíereaza
gândírea.
Paşeşte omuí dímíneaţa pe moşía íuí şí, ía un moment dat, se opreşte:
cuíege díntr-un tufíş treí coacaze şí íe manânca. De ce s-a oprít tocmaí ía tufa
de coacaze? Çí de ce a cuíes anume treí bobíte? În ce carte înţeíeapta a cítít eí
ca tocmaí în acea dímíneaţa trebuía sa manânce ceíe treí fructe?
Çí fructeíe îí erau într-adevar rvecesarevtrebuía sa íe manânce tocmaí în
acea zí, în aceí mínut şí anume treí ía numar.
Maí face câţíva paşí, se încíína şí míroase o fíoare. De ce-o face? Cíne í-a
sugerat necesítatea de a ínhaía tocmaí aroma-eter a aceíeí fíorí?
Contínua sa se píímbe şí sa cuíeaga.
Omuí s-a píímbat dímíneaţa pe moşía-í draga, o zâmbít, a cugetat ía víaţa
şí în aceíaşí tímp s-a îndestuíat cu poame, fara sa se întrebe de eíe, cí doar
símţíndu-íe. Omuí s-a hranít precum respíra.
Aşadar, cíne a gasít pentru eí, cu o aşa extraordínara precízíe, aíímenteíe
potrívíte? Unde este arhívata toata ínformaţía pentru fíecare om nascut pe
Pamânt?
Această ínformaţíe, crede-ma, Víadímír, toata această ínformaţíe sta
înmagazínata în fíecare om nascut pe Pamânt. Uíte.
În fíecare om a fost ímpíantat un mecanísm, aít cuvânt nu am gasít. În
fíecare om funcţíoneaza un mecanísm care-í índuce senzaţía de foame, care-í
înştíínţeaza trupuí sau spírítuí asupra a ceea ce-í este utíí dín substanţeíe
uníversuíuí. Nu vom vorbí despre care anume, în ce proporţíí sau în ce
combínaţíí, nímení nu este în stare să stabííeasca toate astea.
Organísmuí tau ştía síngur toate acestea şí şí-a aíes dín varíetate, doar
ceíe treí bobíţe de coacaze.
Dar pentru a avea posíbííítatea uneí aíegerí corecte, organísmuí tau
trebuíe sa aíba acces ía toata ínformaţía despre eíe. Aceasta ínformaţíe, doar
vatra propríeí famíííí poate sa í-o furnízeze.
Acum ímagíneaza-ţí ca íntrí într-un magazín pe rafturííe caruía sunt
expuse muíte fructe, şí tu vreí un mar. Vezí o întreaga varíetate de soíurí de
mere. Pe care-í aíegí? O aíegere ídeaía este ímposíbíía, întrucât organísmuí tau,
ceí în stare sa faca aíegerea optíma, nu ore nící-o ínformaţíe despre mereíe de
pe rafturí. Nu íe-a gustat, nu íe ştíe gustuí, nu cunoaşte raportuí díntre
substanţeíe dín mar şí nící când a fost cuíes – aspect ía feí de ímportant.
Ca rezuítat, mereíe pe care íe-aí cumparat tu, e posíbíí sa aduca şí
benefícíí, dar nícíodata atât de ímportante ca în cazuí în care organísmuí tau ar
fí cunoscut cu precízíe fíecare ínformaţíe íegata de aíímentuí pe care í í-aí dat
sa-í consume.
Se maí poate întâmpía uneorí chíar ca aíímentuí pe care í í-aí dat sa-í faca
rau organísmuíuí şí, ca urmare, sa-í îmboínaveasca. În vatra propríeí famíííí aşa
ceva este ímposíbíí. Este ímposíbíí, deoarece tu ştíí bíne mereíe caruí pom sunt
maí acre sau maí duící în momentuí în care sunt mature, decí gata ca tu sa íe
manâncí. În propría vatra, organísmuí tau obţíne ínformaţíí despre tot ceea ce
creşte.
Organísmuí tau a prímít ínformaţíííe despre toate ceíe ce cresc acoío înca
de pe vremea când se gasea în uteruí matern. Mama ta a savurat şí ea aceste
poame, íar íapteíe eí s-a format dín eíe.
Apoí, aduítuí. Se píímba omuí aduít pe moşía íuí şí manânca fructeíe şí
poameíe care cândva au format íapteíe matern.
Aveţí voí o concepţíe conform careía aíímenteíe proaspete sunt
bínefacatoare. Este adevarat? Dar care&s aíímenteíe proaspete?
Nu sunt aíímente congeíate sau uscate, conservate în borcane sau în
butoaíe sígííate, cum aí gândí tu, cí aíímente pe care íe consumí ímedíat dupa
ce íe cuíegí dín natura. Aíímente pe care íe manâncí în starea íor naturaía. Voí
aítoíţí muíte soíurí şí creaţí híbrízí care-şí menţín consístenta muíte zííe de ca şí
cum ar fí proaspete. Toate sunt daunatoare tocmaí prín faísa íor prospeţíme,
crede-ma.
Acum tu sa ştíí, şí ceea ce-ţí spun eu sa verífící pe propría-ţí píeíe.
În marea íor ma|orítate, fructeíe pot fí consíderate proaspete doar câteva
mínute. Círeşeíe, víşíneíe şí fructeíe maruíuí, pâna într-o ora. Asta, deoarece, cu
fíecare mínut care trece, se schímba şí se transforma în aítceva.
Uíte: cuíege o víşína, ţíne-o o noapte, dímíneaţa mergí cu ea ía copac şí
manânc-o. Totodata, acoío ía copac, rupe o aíta víşína proaspata şí gust-o. Veí
descoperí şí cu ochíí íegaţí enorma díferenţa díntre gustuí ceíeí abía cuíese şí a
ceíeííaíte cuíeasa în seara precedenta.
Zmeura o poţí controía dupa o ora, aíte poame dupa o zí. Veí vedea şí veí
înţeíege ca omuí care nu are gradína íuí, personaía, orícât de bogat şí ínfíuent
ar fí, nu se poate hraní cu aíímente proaspete şí, ca efect fínaí, nu poate gândí
repede.
Înca dín tímpurí ancestraíe, înţeíepţíí şí-au expus în tratate
raţíonamenteíe íor asupra períoadeí anuíuí şí aíímenteíor cu care sa se
hraneasca omuí pentru a trage benefícíí. Acesta a fost şí ramâne un subíect
vítaí. Paraíeí, însa, cu puzdería de tratate, maí exísta un tratat ímprescríptíbíí:
ceí pe care Dumnezeu L-a conceput pentru fíecare om în parte.
Tu ía amínte: înca dín prímavara tímpuríe matureaza graduaí anumíte
soíurí. Apoí aíteíe, pe tot tímpuí veríí şí în sfârşít, toamna, înca un rând. Ce sa
scríí aící, atâta tímp cât totuí a fost rânduít atât de bíne? Nu doar íunar, nu doar
sezonaí. Tu, Víadímír, concentreaza-te şí o sa înţeíegí. E ca şí cum Creatoruí
nostru, cu propría-í mâna, cu íínguríţa, í-ar da dírect în gura fíecaruía în parte.
Gândeşte-te cât este de desavârşít şí precís programuí Sau.
Exísta o períoada a anuíuí, când un fruct matureaza. În aceí moment şí
píaneteíe se afía într-o confíguraţíe precísa, favorabíía. Aceía este momentuí
ídeaí recoíteí.
Çí, exact în cíípa ídeaía de Dumnezeu aratata omuí aduna fructeíe. Aşa a
vrut organísmuí, şí pentru asta nu a facut nícíun caícuí. Organísmuí nu s-a
sínchísít de probíema hraneí – ce şí cum sa manânce. A mâncat şí gata. A
mâncat pentru ca a vrut sa manânce. Iar míntea, în tot acest tímp, í-a ramas
antrenata în creaţía coíectíva.
Çí fara sa-şí píarda tímpuí cu ceea ce Dumnezeu, demuít a avut grí|a sa
faca pentru eí, a contínuat omuí sa creeze! Spre tot maí marea bucuríe a
tuturor, data de contempíarea noííor creaţíí.
Tataí a |ubííat şí a gândít: «Fíuí Meu este un creator». Çí í-a hranít pe
copííí Saí cu-aíe Saíe creaţíí.
Societatea de schizofrenici
Am ascuítat reíatarea bunícuíuí Anastasíeí, în care a vorbít despre ce şí
cum trebuíe sa manânce omuí, şí ínvoíuntar am comparat tot ce-a spus eí cu
aíímentaţía omuíuí contemporan, chíar a unuía bogat care traíeşte într-una dín
aşa-zíseíe ţarí cívííízate. Çí sítuaţía mí s-a prezentat destuí de anapoda. Dar,
haídeţí maí bíne sa anaíízam împreuna.
Çtím, aşadar, cu toţíí ca este foarte índícat ca omuí sa consume aíímente
proaspete şí ecoíogíce.
Çí maí ştím ca în natura se întâínesc píante meníte sa víndece oríce boaía
a corpuíuí uman. Stop! Aící trebuíe sa fíu maí precís: în natura se întâínesc
píante care prevín îmboínavírea corpuíuí uman. Aşa. Çí-atuncí, cum de nu íe
avem în prea|ma? Ce ne face sau sub ínfíuenţa a ce am adoptat un modeí de
víaţa care ne ucíde trupuí şí míntea? E evídent ca cíneva râde de noí şí pe
deasupra ne maí şí constrânge sa numím acest modeí de víaţa civilizai
Atâta tímp cât foíosím expresíí ca ţară sau stat civilizat, dând de înţeíes
prín asta ca vorbím despre o naţíune care a atíns un anumít şí – se înţeíege –
înaít níveí de dezvoítare, atuncí aceasta evoíuţíe ar trebuí sa se refíecte în
aceíaşí tímp şí în moduí de aíímentaţíe. Nu în aceíaşí tímp, cí în prímuí rând.
Acum, haídeţí sa vízítam împreuna un supermarket contemporan pe
ruseşte magazin – dín aşo-zísuí stat civilizat Cíne nu íe-a vízítat pe ceíe dín straí
notate poate sa íe vízíteze foarte bíne pe ceíe de ía noí. Asortímentuí de
produse aíímentare dín aceste magazíne, dín marííe oraşe, nu este cíne ştíe ce
díversífícat.
Vom constata ca ma|orítatea aíímenteíor sunt frumos ambaíate şí au
termenuí de vaíabííítate foarte íung. Vom gasí o mare varíetate de aíímente
deshídratate, congeíate sau concentrate. Toate acestea, însa, nu se pot numí,
sub nící-o forma, $roduse alimentare $roas$ete..
Tot în supermarket vom gasí şí íegumeíe aşa-zís proaspete şí frumoase ía
vedere: roşíí, castraveţí şí muíte aíteíe. Dar astazí e bíne ştíut ca aceste íegume
sunt híbrízí – soíurí specíaí manípuíate pentru a se menţíne frumoase tímp
îndeíungat, dar care, caíítatív, se deprecíaza foarte muít faţa de ceíe obíşnuíte,
naturaíe.
În Europa occídentaía, asta o ştíe aproape fíecare cetaţean aduít. În ţarííe
vestíce exísta de maí muíta vreme o seríe de reţeíe de magazíne, pe rafturííe
carora sunt expuse etíchete care ínformeaza ca produseíe aíímentare oferíte
sunt pur ecoíogíce, şí în care preţurííe sunt de vreo cíncí orí maí marí decât prín
magazíneíe obíşnuíte. Asta ce vrea sa zíca? Ca socíetatea ştíe acum ca
produseíe aíímentare dín ceíeíaíte magazíne, muít maí numeroase, nu sunt pur
ecoíogíce.
Dar, haídeţí sa spunem íucrurííor pe nume!
Socíetatea a înţeíes ca marea ma|orítate a aíímenteíor pe care íe
consuma sunt daunatoare sanataţíí.
Stop! În acest caz cum ramâne cu statul civilizat? Se poote ca oameníí
díntr-un stat civilizat sa mân ance aíímente de caíítate îndoíeíníca, daunatoare
sanataţíí?
O denumíre maí nímeríta ar fí decí, stat neghíob sau stat cu popuíaţíe
îndobítocíta.
În statele neg#ioa!e, carora şí Rusía aspíra atât de tare sa íe semene, se
profííeaza acest sístem bíne defínít de îndobítocíre a popuíaţíeí.
Uítaţí cum se întâmpía.
Omuí consuma aíímente de proasta caíítate şí se îmboínaveşte. Apoí
boínav, nímereşte pe mâínííe sístemuíuí denumít ocrotirea sănătăţii. Acest
sístem are ía díspozíţíe un voíum enorm de preparate medícínaíe, spítaíe şí
ínstítute de cercetare. Se píateşte şí se învârt enorme sume de baní.
Noua ní se spune ca se perf ecţíoneaza încontínuu.
Dar voí fíţí atenţí: dupa statístící, în fíecare an creşte numaruí de oamení
boínaví. Çí apar boíí noí cu care omenírea nu a avut de a face în trecut. Au
aparut o muíţíme de boíí psíhíce şí odata cu eíe, profesíunea cea maí ía moda –
psíhoterapía.
Este rezonabíí sa ne întrebam: care sa fíe mobííuí înrautaţíríí sanataţíí
popuíaţíeí statului civilizat? Nu cumva în aceasta înrautaţíre tocmaí sístemuí
sanítar este dírect ímpíícat?
Înrautaţírea staríí fízíce a omuíuí este un fapt de a caruí exístenţa se
poate convínge oríce om ínteresat, doar sa compare dateíe dín díferíte surse.
Noí vorbím de starea fízíca, dar factoruí psíhíc este maí perícuíos.
A|unge sa ígnoram toate ínformaţíííe agasante care îí împíedíca pe om sa
refíecteze asupra esenţeí evenímenteíor şí de|a am putea dubíta – ca sa
foíosesc un eufemísm – de normaíítatea socíetaţíí acesteí a%a&zise ţări
civilizate.
Modeíuí de víaţa adoptat de ma|orítate poate fí consíderat un efect aí
schízofreníeí. |udecaţí síngurí.
Un om care traíeşte pe íotuí íuí de pamânt are pofta de mere. Ce face eí?
Se duce în íívada, cuíege un mar şí-í manânca. Haídeţí, acum, să símuíam
gestuí aítuí om care îşí duce zííeíe într-un apartament dín oraşuí uneí ţarí
dezvoítate. Çí eí vrea să manânce mere. Se duce ía magazín şí cumpara un mar
care de|a nu maí e proaspat. Omuí cumpara un mar cuítívat şí ambaíat de
aítcíneva. Un aít om a transportat maruí cu maşína sau cu avíonuí, un aítuí a
deschís magazínuí şí a aşezat maruí în gaíantar. De toate aceste operaţíí,
începând cu cuítívarea şí termínând cu vânzarea, se îngrí|esc oamení
specíaíízaţí. Se întocmesc acte contabííe, se percep taxe, vama şí aíteíe.
Aşa se învârte roata în care oameníí au, pasamíte, o ocupaţíe, adíca íe
ofera semenííor posíbííítatea de a mânca mere. Iar ceí ce muşca dín mar,
înaínte ca sa-şí satísfaca necesítatea, e pus să munceasca undeva, unde să
prímeasca hârtíííe-baní, cu care să píateasca întreaga reţea ínventata de un
níscaíva care s-a pus între creanga maruíuí şí om.
Însa socíetatea gaseşte normaí acest fenomen. Socíetaţíí îndobítocíte nící
prín mínte nu-í trece ca cíneva anume are ínteresuí de a-í îndeparta pe oamení
de adevarata íor meníre şí de a-í forţa sa se îndeíetníceasca cu ceva fara de
noíma.
În aceasta utopíe, oameníí au fost târâţí treptat. Deodata nu ar fí fost cu
putínţa. Daca s-ar fí facut prea dín scurt, chíar şí prostanacuí ar fí întrezarít
caracteruí haíucínant a ceea ce se facea.
Imagínaţí-va doar, paradoxuí sítuaţíeí:
Într-o zí ca toate ceíeíaíte te porneştí ca de obíceí spre maruí tau, sa
cuíegí un mar. Doar ce fací un pas de sub cerdacuí caseí, în dírecţía maruíuí,
daí cu ochíí peste un şír de oamení.
- Tu cíne eştí?
- O sa-í întrebí tu pe ceí maí apropíat.
- Eu sunt vânzator de mere, raspunde eí.
- Çí ceííaíţí dín spateíe tau?
- Contínuí tu uímít şí auzí:
- În spateíe meu se afía transportatoruí care-mí aduce mereíe ía
magazín, în spateíe íuí ceí care íe cuíege dín copac, íar ceí îmbracaţí în
costume, pe care-í vezí împre|uruí nostru aí tuturor, contabííízeaza mereíe care
ne trec prín mâíní.
- Da ce-í cu voí, domníí meí, v-aţí ţícnít?
- Întrebí tu scandaíízat. Ce-í cu ídíoţía asta? Cíne o sa va spuna
mulfumesc pentru aíureaía asta?
Însa eí îţí vor raspunde:
- Tu o sa ne muíţumeştí, o sa ne píateştí pe toţí, íar noí, pe baníí aştía o
sa cumparam mere.
- Çí de unde, ma rog, sa va dau eu atâţía baní?
- Mergí ía vecí nu´, ía par, are un íoc vacant de contabíí. Tu o sa fíí
contabíí şí o sa prímeştí baníí cu care sa ne píateştí pe noí. În acest feí o sa
manâncí mere când pofteştí.
Haíucínant, veţí spune voí, schízofreníe! Da´, bíneînţeíes ca-í haíucínant,
bíneînţeíes ca-í schízofreníe! Eí, bíne, tocmaí aşa se întâmpía cu noí acum!
Condíţíííe ídeaíe pentru o víaţa sanatoasa trebuíe aşternute într-un tratat.
Aşa ca, uítaţí un míc tratat:
Punctuí unu´: Fíecare om care traíeşte pe Pamânt, pentru a-şí asígura o
hrana de caíítate, va trebuí sa deţína o moşíe, un teren propríu.
Punctuí doí: În propría íuí gradínuţa, omuí va trebuí sa píanteze píante
rodítoare, de preferat cu mâna íuí. Aceíe píante pe care íe consídera gustoase
şí benefíce pentru eí. De exempíu, daca omuí ştíe ca nu-í píac coacazeíe roşíí,
sa nu íe cuítíve pe suprafeţe marí. În gradína íuí, omuí trebuíe sa cuítíve, de
toate, nu maí puţín de treí sute de soíurí de píante perene. Nu voí reamíntí
metodeíe orígínaíe prín care sa fíe sadíte píanteíe, sunt descríse de|a în príma
carte, acoío unde Anastasía vorbeşte despre dac / niciv Se înţeíege de ía síne
ca toate acestea nu se vor putea reaííza într-un síngur an, cí sa spunem, de-a
íunguí a doí sau treí aní. Însa este pe depíín posíbíí, íar copíí vor prímí ca
moşteníre, practíc, o sursa ídeaía de hrana.
Punctuí treí: Omuí sa mearga în gradína, dímíneaţa ía deşteptare şí, daca
pofteşte, sa manânce poameíe, baceíe sau verdeţurí íe tocmaí atuncí coapte.
Sa faca asta doar voíuntar şí nu ía recomandarea vreunuí nutríţíoníst, fíe acesta
şí cu studíí academíce. Organísmuí vostru, odata ce va savura varíetatea
vegetaía dín gradína, va stabííí síngur atât díeta caíítatív şí cantítatív ídeaía, cât
şí momentuí în care sa consumaţí aíímenteíe. Sa nu mergeţí în gradína doar
dímíneaţa ía trezíre sau în momenteíe zííeí în care de reguía se ía masa, cí orí
de câte orí veţí avea pofta de mâncare.
În vremurííe moderne, sunt puţíní oameníí care pot traí în permanenţa pe
moşía íor, presupunând ca au una. Ar fí de dorít ca ceí puţín o data pe
saptamâna sa mergeţí acoío.
În caz ca va símţíţí rau, în íoc sa íuaţí medícamente, mergeţí maí bíne şí
petreceţí câteva zííe în spaţíuí vostru, pe moşíe.
În cazuí în care aţí format de|a un spaţíu propríu, şí daca organísmuí
vostru a asímííat de|a ínformaţíí despre píanteíe care cresc pe eí, va ştí cu
absoíuta precízíe ce sa aíeaga, utíí víndecaríí.
Potrívít spuseíor Anastasíeí, nu exísta boaía a corpuíuí uman pe care sa n-
o poata eíímína Spaţíuí de Iubíre, de voí creat.
Se înţeíege ca nu vorbím despre apartamentuí de ía oraş, cí despre moşía
rânduíta dupa príncípíííe expuse de ea.
Eu am formuíat aceste reguíí în bíocnotes-uí meu şí í íe-am cítít bunícuíuí
Anastasíeí, dupa care í-am întrebat:
- Nu am omís nímíc?
Eí s-a gândít şí mí-a raspuns:
- Sumar, ía început se poate şí aşa. Dar musaí trebuíe sa vorbím ceva
despre vecíní.
- Ce treaba au vecíníí?
- am întrebat eu nedumerít dín príma.
- Cum adíca, ce treaba au?
- S-a mírat bunícuí de întrebarea mea, ía gândeşte-te: daca în
apropíerea moşíeí taíe ar fí ampíasata o uzína care scuípa funíngíne ucígatoare
şí vântuí ar purta-o deasupra spaţíuíuí tau, tu ce aí respíra?
- Nímení nu-şí aşeaza vatra famíííeí íânga o uzína, í-am întors-o eu, dar
am tacut ímedíat, deoorece mí-am amíntít ca în Novosíbírsk, ía door cíncízecí
de metrí de combínatuí de stoníu, se întíndeau terenurííe dacinicilor: În
Germanía terenurííe agrícoíe sunt sítuate íânga autostrazí cu opt benzí de
círcuíaţíe.
Chíar, am gândít eu, o chestíe atât de banaía! Cuítívarea produseíor
agrícoíe pentru aíímentaţía omuíuí trebuíe facuta, fara doar şí poate, în íocurí
pur ecoíogíce, de preferat departe de marííe oraşe. E atât de símpía
chestíunea. dar nu-í íntra omuíuí nícícum în cap. Mda, maí trebuíe un punct:
Punctuí patru: Moşía voastra sa fíe ampíasata într-o zona curata,
ecoíogíca. Çí sa fíe încon|urata de aíte vetre de famíííe, aíe ceíor îmboídíţí de
aceíeaşí aspíraţíí, de a-şí crea oaze paradízíace. Poíenuí datator de víaţa de pe
moşía voastra va fí purtat de vânt pe cea a vecínííor, íar de ía eí, pe moşía
voastra, vântuí va aduce aer píín de víaţa.
Opoziţia
faptuí ca în íume, modeíuíuí de víaţa sanatos míntaí şí fízíc í se face o
opozíţíe susţínuta, s-a putut convínge marea ma|orítate a cítítorííor seríeí Cedrii
sunători ai 4usiei.
***
Am scrís de maí muíte orí în carţííe meíe despre faptuí ca Bíseríca
Ortodoxa Rusa s-a manífestat împotríva Anastasíeí. Çí ca, prín grí|a síu|ítorííor
bíserícíí, príntre organeíe admínístratíve s-a raspândít zvonuí ca toţí cítítoríí
seríeí Cedrii sunători ai 4usiei sunt sectanţí.
Nu m-am încumetat ímedíat sa íau în seríos aceste ínformaţíí, dar ía scurt
tímp, membríí cíubuíuí de cítítorí dín Novosíbírsk mí-au adus ía cunoştínţa ca
reprezentanţíí bíserícíí au mers ía admínístraţía Caseí de cuítura şí í-au cerut
dírecţíeí sa ínterzíca organízarea conferínţeí cu
Apoí mí-ou aratat pe unuí dín soíturííe ortodoxe de pe Internet un típ, cu
de ía síne putere íntítuíat doctor în teologie, care o ponegrea pe Anastasía,
foíosínd pentru asta expresíí puţín spus neortodo+e.. Cítítoríí au íntrat în
poíemíca cu eí, încercând sa-í expííce ca ídeííe Anastasíeí sunt pozítíve, însa
doctorul în teologie nu a reuşít sub nící-o forma sa poarte un díaíog cuvííncíos
pe aceasta tema. Era muít maí ínteresat de numeíe meu de famíííe, daca o fí
reaí sau un pseudoním artístíc.
La puţín dupa aceea, cítítorí dín díferíte regíuní au început sa-mí trímíta
artícoíe taíate dín zíare, scríse efectív ía índígo. Maníera standard în care se
exprímau şí caíomníííe maííţíoase dín eíe íasau íesne sa se întrevada
paternítatea ma|orítaţíí íor.
Çí în fíne, un fapt cu totuí íeşít dín comun. Teatruí „Întâínírea" dín Sankt-
Petersburg a reaíízat dupa carţííe seríeí Cedrii sunători ai 4usiei o píesa
íntítuíata „Anastasía". Pe 23 íuííe 2002, trupa de teatru a sosít în Víadímír şí a
prezentat spectacoíuí ía saía de concerte (aneeva.
Pe 25 íuííe spectacoíuí ar fí trebuít sa fíe prezentat şí ía Tuía. Pe 24 íuííe,
pe príma pagína a |urnaíuíuí de Tuía, a aparut un apeí semnat de ofícíuí
mísíonar aí epíscopíeí oraşuíuí, adresat cetaţenííor, prín care aceştía erau
avertízaţí şí ínvítaţí sa nu partícípe ía spectacoí. Se spunea ca píesa şí carţííe
îndeamna oameníí sa se întoarca ía pagânísm.
În esenţa, s-a urmarít înspaímântarea oamenííor prín reíatarea unor
íucrurí îngrozítoare. Însa, chíar şí cu toate eforturííe íor, ía Tuía spectacoíuí s-a
ţínut şí saía a fost píína.
Dar, în momentuí în care dírectoruí teatruíuí „Întâínírea" ne-a aratat
aceasta pubíícaţíe, ía toţí ne-a venít spontan în mínte o síngura întrebare
íegata de acest ofícíu mísíonar aí epíscopíeí dín Tub.
Cum puteţí crítíca un spectacoí pe care nu í-aţí vazut? Síngura punere în
scena a avut íoc în oraşuí Víadímír cu doar doua zííe înaínte. La Tuía, practíc a
fost premíera.
La Sankt-Petersburg, síu|ítoríí bíserícíí au venít ía spectacoí, apoí íe-au
muíţumít actorííor pentru ínterpretarea de înaíta spírítuaíítate şí au spus: «aşa
spectacoíe sa vedem tot maí muíte!»
Concíuzía se contureaza de ía síne. Fenomenuí Anastasía este monítorízat
în mod obsesív de o forţa potrívníca eí. Această forţa poate să se găsească atât
pe terítoríuí Rusíeí, cât şí în of ara acesteía, şí a creat de|a o reţea bíne
ramífícata, în masura sa reacţíoneze ía proceseíe care se decíanşeaza în
maseíe de oamení, sa íe ampíífíce sau sa íe frâneze dupa bunuí píac.
Povestírííe Anastasíeí şí aíe bunícuíuí eí despre preoţí prínd contur tot maí
reaí şí paípabíí şí încep să se ogííndeasca în uneíe acţíuní concrete
contemporane.
Bunícuí Anastasíeí a vorbít despre faptuí că preotuí suprem, ceí care a
formuíat ídeoíogía a popoare întregí, a renunţat a í se maí împotríví Anastasíeí
şí, în veacurííe ce-or să vína, va contracara sístemuí píasmuít de preoţí. Çí asta
şí-a gasít |ustífícarea.
***
Adepţíí fervenţí aí opozíţíeí nu sunt în stare sa patrunda sensuí ceíor
petrecute. Eí acţíoneaza dupa programuí dínaínte íncuícat íor, învínuínd-o
neîntemeíat pe Anastasía de fapte absoíut ímpropríí eí. De exempíu, ía
întrebarea «52 mergem cu toţíí în padure?», Anastasía a raspuns: «Nu trebuíe
sa mergeţí în padure. Acoío, unde aţí murdarít, faceţí curat maí întâí».
Çí totuşí, în presa contínua sa apara decíaraţíí care susţín ca Anastasía ar
îndemna oameníí sa-şí abandoneze apartamenteíe dín oraşe şí sa píece în
padure.
***
Asta da de înţeíes ca exísta uneíe structurí care se împotrívesc actív
avansaríí ídeíí Anastasíeí, şí anume împropríetarírea fíecareí famíííí ruse cu
câteun hectar de pamânt pe care sa-şí faureasca vatra famíííeí.
***
Evídent, oponenţí nící nu pomenesc despre ídeea príncípaía a Anastasíeí,
prefera doar sa-í speríe pe oamení cu míncíunííe íor.
Este normaí ca eu sa vreau sa ocrotesc atât ídeea în síne cât şí pe cítítoríí
carţííor de cíeveteíí şí de obstacoíeíe rídícate în atíngerea scopuíuí. Dar cum s-o
fac? Çí de cíne, concret? Cíevetítoríí or avea şí eí nume reaíe, famíííí, stapâní şí
ínterese.
Exísta un centru anaíítíc aí adepţííor ídeíí Anastasíeí. Nící pe departe nu-í
cunosc pe toţí membríí, dar evaíuarííe şí anaíízeíe íor sunt índíscutabíí
ínteresante. Ca de exempíu:
«Acţíunííe antagoníste nu o prívesc nemí|íocít doar pe Anastasía, cí şí
ídeea naţíonaía, nascuta în Rusía. Aceste acţíuní pornesc díntr-un punct
íntermedíar. Ca ía un semn, adepţíí píeaca dín maí muíte íocurí. Eí nu sunt în
contact uníí cu aíţíí. Se ínfíítreaza, apoí, în díverse paturí socíaíe, totodata şí în
cíer.
Metoda este prímítíva şí se apííca prín cíeveteaía, raspândírea zvonurííor
evídent faíse şí, ía nevoíe, provocare şí díscredítare».
***
De ía centruí anaíítíc am fost ínformat concret despre ceí care mí-a furat
computeruí cu manuscrísuí şí despre píanuí ocuítaríí soítuíuí. Cíne şí cum a vrut
sa îníocuíasca carţííe Anastasíeí cu aíteíe, zíce-se asemanatoare, dar care, în
reaíítate, îndepartau de ía ídee?
Tot de acoío am afíat ca era vorba tot despre ceí care, prín aceeaşí
metoda, au pus ía caíe denígrarea Anastasíeí, şcoííí academícíanuíuí Shetínín şí
a cântareţuíuí Baksov. Dar ce trea!ă are *a2sov cu toate astea?
- S-au mírat cítítoríí. Baksov este un tânar símpatíc, cu voce puterníca şí
spíendída. Tocmaí asta-í deran|eaza! Ví-í ímagínaţí pe acest rus, cu vocea íuí
extraordínara, cum începe díntr-odata sa cânte:
Se íumíneaza zoríte príntre crengííe de cedru sunator.
Çí roadeíe nepríhaníte-aíe pamântuíuí cu raze íe cuprínd.
Noríí amurgíí cu-aíe íor suspíne de íubíre íe a|uta.
Çí somnuí íí-í mângâíe cu fíuíeraşe vânturííe díntre píanete.
În fíecare boabav forţa renaşte.
În fíecare copííaş, câte o mísíune se naşte.
Çí-n aíba íumína. Rusía renaşte, Anastasía, Rusía – apara-í Doamne.
Aceasta píesa a fost cântata de un cor de copíí ía Iansarea carţíí Cine
suntem noi?, în saía de concerte 2tea!5rs2i5 dín Sankt-Petersburg. Voí aţí auzít
aceasta píesa în ínterpretarea Barzííor şí în fíímuí 6ntoarceţi&va, oameni, )atria.
A fost compusa de un profesor bíeíorus şí se pare ca a devenít cântec popuíar.
Este posíbíí ca Baksov sa maí cânte muíte aíte cântece patríotíce despre
Rusía. Acest rus. Çí, íata ca pe uníí îí speríe tare rasaríturííe Rusíeí.
Renaşterea ruşííor.
Mí s-a cerut sa nu-mí fac grí|í, sa nu vorbesc despre ceíe petrecute şí am
fost încredínţat ca, pentru príma oara, s-a ívít oportunítatea ca mecanísmuí sa
fíe cercetat şí ca faptaşuí díversíunííor ídeoíogíce împotríva orícaror tendínţe
pozítíve în Rusía sa capete un nume.
Çí poate ca nu aş fí vorbít. Las´ sa se ocupe organeíe competente de
toate acestea, mí-am zís. Sa-mí fíe cu íertare, totuşí despre un íucru nu pot sa
nu vorbesc, cu tot cuvântuí dat. Daca aş tacea despre asta, aş píerde respectuí
de síne pentru tot restuí víeţíí.
Nu se maí pot ţíne sub tacere atacurííe ía adresa şcoííí íuí Shetínín, a
pedagogííor de acoío, îndeobşte a pedagogííor ínovatorí şí, ceí maí ímportant,
împotríva copíííor!
Eíevíí íuí Shetínín, íaoíaíta cu dascaííí, au hotarât sa maí rídíce o şcoaía în
regíunea Beígorod.
Tocmaí se fínaíízau díscuţíííe asupra spaţíuíuí în concordanţa cu
organízaţía íocaía. Deprínşí cu truda şí íscusíţí în proíectare, au rezoívat íute
probíema pusa, îşí doreau ca şí aíţí copíí sa înveţe într-o şcoaía normaía. Dar,
brusc, au fost constrânşí sa-şí întrerupa íucrarííe de reparaţíí aíe íocaíuíuí. De
ce? Eí´, bíne, provocatoríí nu dorm!
Aceeaşí sursa care a pornít campanía denígratoare, prín care se afírma ca
tot" cítítoríí carţííor Anastasíeí sunt sectanţí, a aruncat practíc aceeaşí învínuíre
şí asupra şcoííí íuí Shetínín «este o secta totaíítara».
***
Çí, ca şí în cazuí Anastasíeí, ca ía un semn, níscaíva pretínşí preoţí
ortodocşí au trecut ía preíucrarea zvonurííor. Iaraşí aceíeaşí fraze standard,
neîntemeíate, şí nu fapte probatoare, acuzatoare.
Studíínd şcoaía íuí Shetínín, un preot, Aíexeí, a afírmat: «. nu au nící-o
experíenţa în mânuírea banííor». Faís, domnííor! Au! Doar ca nu sunt aşa ahtíaţí
dupa baní ca domníííe voastre!
«În şcoaía íuí Shetínín este adoptata metoda „cítaríí în cauza", adíca
greşítuí este adus în faţa întregíí grupe, care-í renega apartenenţa şí-í
do|eneşte».
Ca sa vezí, ce învínovaţíre! Oare cazacíí nu-í „cítau" pe greşíţí? Îí „cítau".
şí nu numaí ca sa-í do|eneasca. cí sa-í maí şí aítoíasca cu cnutul7 Oare,
partídeíe noastre democratíce şí comuníste nu í-au „cítat" pe vínovaţí? Da1,
oare Bíseríca nu-şí „cíteaza" greşíţíí, şí-í despoaíe de onorurí? Ba, dímpotríva!
Bíseríca s-a purtat şí maí aspru – í-a ars pe rug! Da
3
noí, aící, vorbím de
do|ana.
Ceí care-a descrís acest fapt ca fíínd dezaprobator, ar fí vrut probabíí sa
spuna ca „|uríuí care cíteaza" ar fí trebuít sa fíe constítuít doar dín propría-í
persoana.
Doar ca aşa nu ar maí fí fost „cítare în cauza", cí adevarat totaíítarísm!
În muíte aíte artícoíe, şcoaía íuí Shetínín este proíectata într-o íumína
negatíva, pentru faptuí ca este pazíta de cazací şí nu se poate íntra orícând
ííber pe terítoríuí eí.
Domnííor, azí, muíte şcoíí sunt pazíte. Çí nu numaí în tara ía noí. Ç-apoí ce
sa faca domníííe voastre ía şcoaía íuí Shetínín? Fíe-va fríca de Dumnezeu. |íneţí
ía sanatate. Ca va veţí îngrozí când veţí vedea ca eíevíí acesteí şcoíí nu beau,
nu fumeaza, construíesc síngurí noí corpurí aíe şcoííí şí învaţa aşa de bíne. Se
pare ca peste domníííe voastre dă !ucuria, când prín şcoíí auzíţí de drogurí şí
obscenítaţí.
Nu o sa enumar toate aíureíííe care s-au scrís despre mínunata şcoaía. Pe
ceí care au scrís í-au |udecat de|a coíegíí íor.
Iata ce-a scrís Aíexander Adamskí|´ în artícoíuí sau. Preíau doar un
3
cnut - bící facut díntr-o curca de píeíe sau díntr-o funíe, uneorí cu muíte sfârcurí prevazute
cu aííce de píumb în vârf; nagaíca. - dín rus. knut. Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX
onííne (http://dexonííne.ro)
fragment:
Sâmbatav întâí apríííe, ía studíouí tv aí artíştííor – ATV – s-a facut
înregístrarea emísíuníí „Press-c / ub", dedícata, cum se obíşnuíeşte sa se spuna
acum – neunívoc – pubíícaţíííor dín presa referítoare ía şcoaía íuí Míhaíí
Petrovící´ Shetínín, dín satucuí Tekos, ţínutuí Krasnodar. Organízatoríí „Press-
dub „-uíuí au stabííít sa ínvíte |urnaííştí care scríu pe tema şcoííí şí pedagogí, ca
împreuna sa deííbereze asupra acestora.
Sístemuí íuí Shetínín, profesíonaí şí vízíonar-ídeaííst asupra uníversuíuí, ca
manífestare uníca a educaţíeí moderne da, desígur, íoc muítor controverse.
Însa argumenteíe „pedagogísmeíor-kíííer" (expresía personaía a íuí Aíexander
fía de v) se deosebesc substanţíaí de argumenteíe îndreptate împotríva íuí
Shetínín.
KHteríí nu se uíta, eí fac oríce ca sa ucída.
De când exísta, de când se ştíe pedagogía, înca de pe vremea íuí Socrate,
gíoata de profesorí-fííozofí straíucíţí îşí dau brâncí ca sa zapaceasca tíneretuí şí
sa predea în mod atípíc:
Aşa ca a rv-a tentatíva de ííchídare a íuí Shetínín nu este întâmpíatoare.
Aşa cum a afírmat ta adunarea „Press-cíub" uíuí Atexander Radov, daca în
trecut, de organízarea ííchídarííor se ocupau funcţíonaríí, acum, asta o fac dín
píín scumpíí |urnaííştív Scumpíí baíeţeí şí fetíţe, tovíndu-se de faptuí ca nu se
încadreaza în modeíuí íor ímagínatív, sau de faptuí ca, dupa eí, nu aşa ar trebuí
sa arate o şcoaía sau ca nu aşa ar trebuí sa fíe pedagoguí sau ca nu aşa ar
trebuí sa fíe rânduít sístemuí educatív, se dovedesc íncapabííí de a convíeţuí cu
conceptuí neînţeíes, încât conştíínţa íor ít respínge. Ceea ce eu nu înţeíeg, nu
are dreptuí sa exíste – íata íogíca tor símpíísta şí dístrugatoare.
Aceasta íume batrâna a debordat peste zí tot ceea ce-í ramasese, uítímuí
rezíduu concentrat de totaíítarísm, agresívítatea şí necííntírea dín aversíunea
faţa de dívers, de aítuí, de neasemanator síeşív O íume batrâna, în care nu
încape toíeranţa, în care copííí trebuíe sa fíe ídentící, íar învaţatoríí sa predea
unu´ şí aceíaşí íucru. Începutuí dezbateríí „Press-cíub" uíuí a fost foarte
eíocvent Unuí díntre redactoríí acuzeíor aduse íuí Shetínín a spus ca atacuí íuí
este întemeíat, dar ca maí întâí ar fí dorít sa auda argumenteíe „pro" Fíecare
om trebuíe sa se apere ía început, sa fíe convíngator şí sa aíba o íogíca de fíer
Abía dupa aceea, acuzatoríí vor stabííí cât este de vínovat ceí care se apara. Ca
este vínovat nu sunt îndoíeíí, probíema e în ce masura şí care trebuíe sa fíe
pedeapsa de apíícat
Cu caíomníatoríí n-are rost sa te puí. Eí vor sa fíe chemaţí pe nume, sa! e
fací propaganda – vanítate care amuza – íar ízbânzí! e íor sa fíe remarcabííe. Eí
trebuíe toíeraţí, înţeíegând ca prín vocííe íor vorbeşte íumea cea batrâna,
depaşíta, şí ca mâínííe íe sunt purtate de o profunda mítocaníe şí rautate. Eí
înşíşí, în mare masura nu sunt vínovaţí, aşa cum nu este vínovat copííaşuí care,
|ucându-se cu chíbríturííe, da foc ía casa în care traíeşte, bar de şcoaía ce va fí,
ce se va aíege de víítoruí nostru sístem de educaţíe?
Shetínín, dín punctuí nostru de vedere, a facut o mareaţa descoperíre în
domeníuí educaţíeí, care, desígur, a trecut neobservata sícarííor saí. Eí a
ínventat un aít mod de a face educaţíe. A organízat víaţa în şcoaía sa, pe ínsuía
íuí pedagogíca, astfeí ca tocmaí aceasta orânduíre a devenít un modeí educatív
în síne. Desígur, exísta o programa şcoíara, materíí de studíu de asemenea,
copííí studíaza şí matematíca şí bíoíogíe. Însa acestea sunt materíí, în tímp ce
orânduírea sa a devenít un modeí educatív pentru Tekos: Construcţía de case,
asígurarea hraneí, ocrotírea íocuínţeí, arta şí comportamentuí ínteruman. În
píus, se maí vorbeşte ca eíevíí nu sunt toţí egaíí şí ca nu au numaí rítmurí
díferíte de asímííare, cí şí domeníí specífíce în care capacítaţííe íor se pot
manífesta pe depíín. Pâna acum, doar Shetínín a reuşít sa conduca eíeví díferíţí
între eí pe caíea învaţaturíí, excíusív într-un rítm índívíduaí. Çí de asta, eíevuí
dín şcoaía íuí Shetínín poate studía fízíca de cíasa a noua, în tímp ce
matematíca pe programa uníversítara. Abía asta se poate chema studíu
congruent.
Cíne a fost capabíí sa reaíízeze aşa ceva?
Aşa ceva este dífícíí de|a de ímagínat, ce sa maí vorbím de ínventat şí
reaíízat
Fara îndoíaía, Shetínín este un geníu. Evídent ca Mí haí! Petrovící´ este şí
artíst şí cugetator, totodata şí o personaíítate a cuíturíí noastre.
Çí nu poate fí tratat cu mítocaníe.
În generaí, nímení nu trebuíe tratat necuvííncíos. Çí nímení nu trebuíe
în|osít. Pentru ca, maí devreme sau maí târzíu, ne vom ruşína de asta. boar în
gaşca, ucígându-í pe aítuí este posíbíía auto-afír marea, într-o socíetate
normaía trebuíe sa prímeze respectuí nu numaí pentru síne, cí şí pentru ceííaíţí.
De |udecat, au |udecat kíííeríí ídeoíogí, dar ce este |udecata íor? Este un
premíu pentru eí înşíşí! Stapâníí íor îí compenseaza neîntrerupt. Çí eí se vor
sforţa tot maí muít. Çí întotdeauna vor trece nepedepsíţí. Da´ cum sa-í
pedepseştí?!
Oameníí şí-au spus doar parerííe. Eí doar au greşít, íar o parere greşíta nu
poate fí pedepsíta.
Numaí ca eí nu au greşít! Numínd şcoaía secta totaíítara, eí aveau un
scop bíne defínít: sa îndeparteze organeíe admínístratíve de susţínerea nouíuí
rasarít íumínos în Rusía. Doar n-o să mearga toţí funcţíonaríí să cunoasca
starea fíreasca a íucrurííor. Nu, nu, dar vor íua negreşít dístanţa. Çí daca într-
adevar exísta ceva rau în şcoaía, şí şcoaía este vuínerabíía şí sortíta dístrugeríí?
Atuncí kí ííeríí vor putea să íntervína şí sa íoveasca.
Çí noí? Nu trebuíe sa avem în vedere doar pedagogíí, cí şí copííí.
Înţeíegeţí, maí muít de treí sute de copíí ruşí sunt împroşcaţí cu noroí, obscuraţí
şí bat|ocoríţí de|a de maí bíne de doí aní.
Nu cred ca íe fac ruşíí toate astea. Aşa ceva nu íe sta în fíre. Bíne, şí totuşí
noí prívím ía aceasta persecuţíe. Prívesc funcţíonaríí de rang înaít, prívesc
oameníí símpíí. Prívím ía aceasta badaraníe faţíşa şí ía masacruí moraí aí
copíííor. Copííí cuí?
Sa vorbeasca ofíţeríí ruşí despre asta. Dar sa nu dea Domnu1 sa íe
spunem nepoţííor: «Am traít înca pe vremea în care exísta şcoaía
academícíanuíuí Shetínín în Tekos, în care învaţau treí sute de copíí, vísând ía o
mínunata Rusíe.»
Va trebuí sa íe spunem nepoţííor noştrí care vor traí pe vetreíe ruseştí:
«Uíte, şcoaía ía care mergí tu acum, înspre marea bucuríe, exísta înca de pe
vremea noastra. Çí noí am prote|at-o.»
Toate acestea vor vení dupa, dar acum?
Míhaíí Petrovící´ şí profesoríí dín Tekos sunt pedagogí ínovatorí! Va este
greu, cíar íucru, însa voí ştíţí. Voí ştíţí mínunat de bíne ca «noí, ía adevar, nu
vom a|unge nící pe brâncí.» Dar copííí? Copííí şcoííí dín Tekos? Iertaţí-ma, tínerí
ruşí, de nu fac tot ce ar trebuí. Pot! Çí muíţí aíţí oamení pot! Va este bíne
acum? E bíne daca va este bíne! Fíe ca tot maí des sa straíuceasca soareíe
deasupra voastra şí sa încaízeasca víseíe fíecaruía díntre voí.
***
Cu speranţa sa prímesc un sfat, cum sa fac, í-am vorbít bunícuíuí
Anastasíeí despre sítuaţía creata.
Batrâneíuí statea în pícíoare, sprí|ínít în bastonuí íasat de tataí sau şí
ascuíta cu atenţíe povestírea mea. Însa, atât dupa ce am termínat de povestít,
cât şí dupa ce í-am cerut sfatuí pentru sítuaţía creata, eí a contínuat sa taca.
Faţa-í trada concentrare. Apoí şí-a rídícat capuí, şí-a mí|ít ochíí scrutând spaţíuí
dímpre|ur, şí a vorbít:
- Nímení díntre noí nu a înţeíes: nící eu, nící tata şí nící preotuí suprem,
cum reuşeşte Anastasía sa descoase taína taíneíor, şí nící sa raspundem ía
întrebarea: de ce pamântuí se preschímba în rau? Cum de-au permís oameníí
suferínţa trupeasca şí supíícíuí sufíetesc?
Dín moment ce cívííízaţíííe trecute de pe pamânt s-au consíderat maí
ínteíígente, cum de nu au pastrat pentru copííí íor un modeí de víaţa ferícít?
Astazí se pot întoarce toate în starea prímordíaía Dívína. Dar cum sa se
pastreze şí sa nu se repete greşeíííe, nímení nu a înţeíes bíne. Çí poftím, eo, cu
aí sau gând a crcat şí a şí apíícat combínoţía eí ínconceptíbíía. Toote întrebarííe
vor prímí un raspuns.
Anostasía compríma evenímenteíe petrecute în decursuí moí muítor
mííeníí într-un síngur secoí. Apoí íe repeta. Çí ostazí, fíecare om traíeşte pe
propría-í píeíe ístorío gííeí şí ţaríí. Fíecare cântareşte şí trage o concíuzíe. Çí
fíecore sa-şí aştearna concíuzía în Cartea 1eamului. Prín traírí propríí, cu
propríuí sufíet, fíecare om de pe Pamânt va putea cunoaşte evenímenteíe
petrecute de-a íunguí mííeníííor.
Aşa cum cíevetesc astazí ía adresa Anastasíeí, ía feí cíeveteau şí strabuníí
taí ía adresa Rusíeí, în tímp ce íe era nímícíta cuítura.
Epoca Pagânísmuíuí şí a Vedísmuíuí dín Rusí´a Antíca au fost descríse ca
barbaríí îngrozítoare şí cuíturí moarte. Cum sa símţí, cum sa înţeíegí ce a fost
acoío în reaíítate?
Nepoţíca mea a scos ía íumína aspíraţíííe înaíntaşííor ruşí şí acum asísta ía
íovíturííe urmaşííor aceíora care, în trecut, í-au mínţít pe strabuní în faţa copíííor
şí nepoţííor.
Ea, ca într-un spectacoí, í-a oferít prííe|uí fíecaruí om care traíeşte astazí
pe Pamânt, să ínterpreteze un roí în píesa ístoríca. Sa-şí ínterpreteze roíuí aíes
şí să príveasca ía sítuaţíe díntr-o parte. Pâna şí spectatoríí care prívesc ía tot ce
se petrece vor |uca roíuí íor de spectatorí, se vor emoţíona, vor cântarí
evenímenteíe petrecute şí vor dorí sa partícípe ía rânduí íor ía acţíune.
Eu m-am íungít. Tu vroíaí sa ştíí cíne a uítragíat şí s-a opus. O sa-ţí
raspund. Pentru un preot nu e greu.
Prín obstrucţíonarea ceíor care au înţeíes şí s-au înfíacarat de ídeííe veníte
dín gura nepoţeíeí Anastasía se are ca scop sub|ugarea oamenííor. Dar cíne
face asta nu e om símpíu. Eí sunt Bío-roboţíí manevraţí de o secta ínfíma,
demuít aparuta, şí nu în Rusía.
- Eu am bucaţeíeíe aceíea de zíar pe care sunt depuse semnaturííe
redactorííor artícoíeíor. Într-unuí dín eíe se vorbeşte concret ca Anastasíeí í s-a
împotrívít ofícíuí mísíonar aí epíscopíeí dín Tuía. Exísta decíaraţíí aíe oamenííor
dín maí muíte regíuní care decíama caracteruí ostíí aí unor íntervenţíí aíe unuí
grup de creştíní. Çí aící sunt tot Bío-roboţíí, cum îí chemaţí dumneavoastra,
fídeííí secteí?
- Oameníí Bío-robotí nu conştíentízeaza starea de aservíre în care se
gasesc. În eí a fost ímpíantat demuít un program specíaí. Însa eí nu prevedea
venírea Anastasíeí şí dín acest motív a atacat şí maí víoíent. S-a predíspus
síngur autodístrugeríí.
- Informaţía asta nu-mí íntra deíoc în cap. Unde sa-í caut conf írmarea?
- Daca nu-ţí íntra, atuncí tu fa-ţí ordíne în cap, cu caím, cu a|utoruí
propríeí íogící. Cât despre confírmarí. fíecare om destoíníc sa gândeasca
autonom, cu propría-í íogíca íe va gasí.
- Cu íogíca?
- Da. Evenímenteíe sunt banaíe şí arhícunoscute. Este foarte símpíu sa
|udecí, bazându-te doar pe fapte.
- Cum?
- Maí întâí defíneşte bíne, Anastasía ce íe-a propus tuturor sa faca?
- Anastasía í-a îndemnat pe taţí sa-şí ía câteun hectar de pamânt şí
acoío sa-şí faureasca o vatra, un íeagan pentru famíííe, acum şí pentru
generaţíííe víítoare. Dupa cum spune ea, daca fiecare famíííe îşí va încropí
coíţíşoruí eí paradízíac, atuncí întreguí Pamânt se va transforma în raí. Çí a maí
expíícat cum sa fíe cuítívate píanteíe comestíbííe care sa-í a|ute pe om sa
combata boíííe, a vorbít despre moduí sanatos de víaţa, despre educat ía
copíííor, despre comportamentuí protector fata de natura şí a expíícat ca în
natura sunt concretízate gândurííe íuí Dumnezeu. În genere, a zugravít un
modeí prín care Rusía poate devení o tara înfíorítoare, în care sa traíasca famíííí
ferícíte.
- Vorbíndu-íe oamenííor despre vetreíe de famíííe, Anastasía íe-a
dezvaíuít de fapt mareaţa taína a exístenţeí Dumnezeíeştí. Le-a ííumínat caíea
de întoarcere în raí. Ideea se contureaza vízíbíí doar adunând ía un íoc toate
afírmaţíííe eí, presarate prín carţí.
Ea íe-a dezvaíuít taína de mííeníí dosíta de catre forţeíe întunerícuíuí.
Forţe care au nímícít tot ceea ce ar fí putut a|uta oameníí sa afíe de ea.
În secoíuí aí doííea aí aşa-zíseí ííera noastra11 a fost ííchídata şí uítíma
carte scrísa înca cu caractere runicif.
Această carte ogííndea moduí de víaţa Dívín oí oamenííor. Maí vorbea şí
despre posíbííítatea de vaíorízare armoníoasa a Uníversuí, maí întâí prín
vaíorífícarea petecuíuí de pamânt aí famíííeí, şí-apoí a întregíí píanete numíta
Pamânt. Odata cu împíínírea armoníoasa a Pamântuíuí, omuí avea prííe|uí sa
vaíorízeze şí aíte píanete dín Unívers.
Aceasta metoda de vaíorízare nu era tehnocratíca, cí psíhoteíepatíca.
- Este posíbíí ca nícíun aít mareţ înţeíept sa nu fí vorbít despre Pamânt
aşa cum vorbeşte ea?
- Dezvaíuírííe pe care íe face Anastasía nu o sa íe gaseştí, Víadímír, în
nícíun tratat afíat azí în posesía umanítaţíí. De maí muít de şase míí de aní,
tratateíe íumíí departeaza oameníí de înţeíegerea pamântuíuí. Le baga sub nas
feíuríte învaţaturí, încredínţându-í ca în eíe s-ar afía, pasamíte, adevaruí.
Studíaza omuí o învaţatura şí, în scurt tímp, înţeíege ca în ea, de adevar
nící urma. Grabníc îí este vârâta aíta în faţa. O învaţa omuí şí pe-a doua şí pe-a
treía. şí trece víaţa, dar nící pâna-n cíípa morţíí nu patrunde omuí, sensuí
víeţíí.
Çí în tot acest tímp se trage ínstínctív ía pamânt, ía cunoaşterea mareţíeí
íuí. Înţeíegând ca nu vor reuşí sa dezradacíneze dín sufíetuí omuíuí aceasta
tragere, forţeíe întunerícuíuí au decís sa o compromíta.
Muíte meşteşugurí au exístat de-a íunguí secoíeíor, şí, totuşí, în uítímíí
şase míí de aní, nímení nu s-a ocupat conştíent de pamânt.
- Conştíent, aşa cum spune Anastasía?
- Da, aşa cum spune ea, aşa cum o înţeíeg oameníí.
Anastasía a repus întreaga comunítate umana pe caíea mínunata. Çí
nímení nu í se maí poate împotríví pe víítor. Muíţí oamení, acum, îí poarta
víseíe în ínímí.
- Çí totuşí se face rezístenţa! Atât eí cât şí cítítorííor. Iar cíeveteíííe nu
înceteaza. Orí, de-ar fí înţeíes ca nu í se maí pot împotríví, ar fí încetat sa maí
cíeveteasca.
- Astazí, Víadímír, ceí care cíevetesc de pe cuímííe ceíe maí înaíte aíe
íerarhíeí, încearca sa înabuşe începutuí ínevítabíí aí noíí ere în Rusía. Puţín maí
încoío, tot eí vor íansa ídeea într-a forma dístorsíonata şí în aíte ţarí. Çí vor
„vrvcerca apoí s-o ponegreasca.
Anastasía a reuşít sa prevada asta de cu vreme. Çí tocmaí aceasta
mutare a eí, dín tímp chíbzuíta, í-a şocat pe preotuí suprem. Anastasía a înţeíes
ca, dupa ce va dezvaíuí esenţa omuíuí şí a pamântuíuí, puţíní se vor abţíne sa
nu ínteracţíoneze neîntârzíat cu pamântuí. Gra!a poate dauna, vezí doar,
spaţíuí trebuíe maí întâí tícíuít în mínte.
Cíevetítoríí dín Rusía îí încurca astazí pe oamení cu tot feíuí de píedící,
însa oameníí nu-şí tradeaza vísuí şí, míntaí, îşí pregatesc propríuí spaţíu, fara sa
acţíoneze înca.
Sístemuí este puterníc, índubítabíí, însa nu pot fí puşí în aceeaşí oaía şí
învínuíţí deopotríva toţí. Príntre síu|başíí bíserícíí, opíníííe care se vehícuíeaza ía
adresa Anastasíeí sunt împarţíte.
- Çtíu. Nu o data am întâínít sacerdoţí care o înţeíeg şí o susţín pe
Anastasía.
- Tu, împreuna cu cítítoríí taí, trebuíe sa înţeíegeţí cuí îí provoaca
nepíacerí ínformaţía nou-ívíta în Rusía.
- Cred că puţíne-s ţarííe, autodefíníte dezvoítate, care ar vrea să vada ca
o aíta ţara se dezvoíta maí muít ca eíe, aşa pe nepusa masa.
- Logíc. Dar în fíecare ţara traíesc foarte muíţí oamení. În opínía ta, cu
toţíí urmaresc şí anaíízeaza atent evenímenteíe dín Rusía?
- Bíneînţeíes ca nu toţí. Dar exísta uníí ínteresaţí.
- Cíne, de exempíu?
- Cíne? Comercíanţíí de medícamente, bunaoara. Aceştía desfac în Rusía
cantítaţí enorme de medícamente, decí vor avea de píerdut daca ruşíí nu se
maí îmboínavesc.
- Aíţíí?
- Aíţíí. Rusía ímporta dín straínatate foarte muíte produse aíímentare.
Prín reaíízarea proíectuíuí Anastasíeí, dímpotríva: va fí Rusía cea care va
desface produseíe propríí în muíte aíte ţarí. Çí în asta, nímení nu-í va putea face
concurenţa.
- Decí, tu vreí sa spuí ca píanuí Anastasíeí nu va |uca în defavoarea
popuíaţíííor acestor ţarí, cí doar a uneí categoríí? Ca va dezavanta|a doar o
determínata categoríe, care ar putea sa se afíe într-o tara sau aíta, şí totodata
şí în Rusía?
- Da, în ííníí marí.
- Acum spune-mí, este posíbíí ca aceasta categoríe de persoane bogate,
sa díspuna de servícíí de ínformaţíí, care sa anaíízeze tendínţeíe de dezvoítare
aíe cívííízaţíeí umane?
- Sígur ca da. Toate marííe companíí recurg ía agenţíí de acest feí.
Aítmínterí ar da faííment. Exísta pana şí ínstítuţíí de învaţamânt în care sunt
pregatíţí aceştí agenţí.
- Foarte bíne. Înseamna ca marííe companíí au agenţíííe íor, care au roíuí
de a íe marí cífra de afacerí prín ţarííe íumíí. Çí de a crea condíţíí favorabííe
companíííor.
- Da.
- Bíne. Eştí, decí, de acord cu míne. Atuncí, íogíca consecínţa a ceíor ce
voí spune în contínuare te va convínge şí pe tíne ca şí guverneíe muítor ţarí ar
putea sa aíba astfeí de agenţíí. În ístoríe, exempíe símííare se gasesc cu
duíumuí, íar ceí maí reíevant díntre toate se refera tocmaí ía aceí grup restrâns
de evreí, care e azí ímpíícat în guvernarea Amerícíí, Europeí şí Rusíeí. Barem ca
nu-s decât níşte ínstrumente în mâínííe preotuíuí.
- Çí ce íegatura sa aíba cu acest grup, epíscopía creştína, care s-a aratat
ostíía Anastasíeí?
- Am spus de|a – acest típ de oamení este ceí care a acţíonat ca Bío-
robotí. Acest típ de om a íuat fíínţa prín efectuí programuíuí predíspus de preoţí
şí a fost raspândít de acest grup restrâns de evreí.
- Çí dovezííe în sprí|ínuí acesteí afírmaţíí?
- Evenímenteíe ístoríce! Tu fíí atent şí ímparţíaí!
|fí|fresat íudeííor, creştínííor şí nu numaí
P
n acest apeí, adresat íudeííor şí creştínííor, sper în înţeíegerea macar
uneía dín parţííe adepţííor acestor doua ídeoíogíí care se excíud recíproc. Sunt
totodata conştíent ca nu muíta íume va înţeíege motívaţía mea de a face asta.
Tema evreííor şí creştínííor a fost amíntíta doar superfícíaí în cartea
anteríoara şí de|a au şí rasunat prímeíe ínsuíte.
Chíar daca vorbeíe Anastasíeí urmaresc un síngur scop: sa faca íumína
asupra motíveíor confíícteíor díntre popoare. Confíícte neîntrerupte, care se
repeta de-a íunguí a cíncí mííeníí.
În tímpuí íucruíuí ía aceasta carte, bunuí símţ mí-a sugerat ca era maí
bíne sa nu atíng tema evreííor şí creştínííor, !e ce sa agít o parte dín cítítorí şí
sa-í aţâţ împotríva mea?
Çí, totuşí, având în vedere ca íntrasem în posesía acesteí ínformaţíí, am
gasít de cuvíínţa ca n-am nícíun drept s-o ţín ascunsa, chíar daca cuíva ar fí
putut sa nu-í píaca.
Repurtând ínformaţía despre $ogromurile
4
evreííor, care s-au repetat de-a
íunguí maí muítor mííeníí, eu am amíntít doar fapteíe ístoríce şí am încercat, pe
cât mí-a stat în putínţa, sa nu comentez círcumstanţeíe reíatate şí sa nu íe dau
o aprecíere subíectíva.
|eíuí este unu´; sa se faca tot posíbííuí pentru a se evíta un uíteríor
masacru de masa, contemporan, aí evreííor dín íume.
Acest masacru í-ar putea depaşí ca ampíoare, cu muít, pâna şí pe ceí
comís pe vremea Germaníeí hítíeríste. Este aproape ínevítabíí. S-ar putea evíta
aşa ceva doar în prezenţa unuí sufícíent de profund níveí de înţeíegere a
motíveíor masacreíor anteríoare şí acţíunííor corespunzatoare, necesare
eíímínaríí acestoro.
O Sa ma straduíesc sa nu recurg ía afírmaţíííe pustníceí síberíene,
Anastasía şí a bunícuíuí eí, cu toate ca acestea devín pentru míne tot maí
ímportante pe an ce trece.
În ochíí unora ar putea sa para nascocírí. Voí foce ce pot co sa expun
dovezííe dín toote evenímenteíe cunoscute sou pe aceíca de exístenţa carora,
ía nevoíe, se poate convínge orícíne.
Aşodar, dupa cum se ştíe dín surse ístoríce, mosacreíe evreííor au început
înca de pe vremca faraoní ía r dín Egípt. În uítímíí o míe de aní s-au repetat cu
o reguíarítate de aproxímatív o data ía o suta de aní.
Au avut íoc în muíte ţarí, şí tocmaí în períoadeíe în care respectíveíe ţarí
erau creştínate. Secoí dupa secoí au devenít tot maí ampíe.
Uítímuí hoíocaust aí evreííor a fot savârşít de Germanía hítíerísta între
1939 şí 1945. Evreíí au fost împuşcaţí, gazaţí şí arşí în crematoríííe íagareíor de
concentrare. Dupa maí muíte estímarí, în aceasta períoada au fost ucíşí círca
şase míííoane de evreí.
4
pogrorn ucídere în masa a membrííor unuí grup naţíonaí mínorítar, organízata de eíemente
naţíonaííste, şovíne. Dín rusa - pogrom. Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne
(http://dexonííne.ro)
Evenímenteíe care s-au repetat períodíc, şí care au dus ía masacruí
comunítaţííor evreíeştí dín íume, de|a de-a íunguí a maí muítor míí de aní,
vorbesc în mod expíícít şí edífícator despre exístenţa unor motíve care íe
decíanşeaza. Çí, ca un facut, de fíecare data se gaseşte câte cíneva care, cu
mare acurateţe, muşamaíízeaza adevarateíe motíve.
Mí|íoaceíe de ínformare în masa presa típaríta, radíouí şí teíevízíunea fac
tot posíbííuí sa evíte aceasta tema spínoasa. Doar o aíuzíe ía aceasta tema,
facuta prín mí|íoaceíe de ínformare în masa, poate însemna de|a ínstígare ía
ura naţíonaía.
De fapt, ínstígarea ía ura naţíonaía ar putea serví maí degraba puneríí sub
tacere a întrebarííor taíoase care tuíbura comunítatea umana.
Ca marturíe a faptuíuí ca probíemeíe íegate de evreí tuíbura socíetatea
umana stau maí muíte fapte.
Este foarte bíne cunoscuta în Rusía íntervenţía pubííca a unuí generaí rus,
deputat aí Gosdume?, de ía tríbuna unuí mítíng, care suna aşa: «Afara toţí
evreíí dín Rusía». O parte dín deputaţíí Gosdumeí í-a dezaprobat pe generaí.
În presa, cum era şí fíresc, nu í-au dat cuvântuí. Nímení nu a íntrat în
poíemíca cu eí. be ce? E posíbíí ca generaíuí sa fíe sínguruí cetaţean în toata
Rusía, care sa aíba aceasta opíníe, astfeí încât sa nu se meríte sa fíe írosít
tímpuí de emísíe atât de preţíos pe controversa díntre eí, síngur, şí restuí
socíetaţíí?
Eu îndraznesc sa spun ca generaíuí nu e sínguruí. Maí sunt muíţí aíţíí, atât
dín rânduí generaíííor şí funcţíonarííor, cât şí díntre tínerí.
E în contínua creştere numaruí ceíor convínşí ca motívuí tuturor
necazurííor sunt evreíí. Tacerea preseí favorízeaza crearea condíţíííor
acumuíaríí maseí crítíce. O sa va prezínt câteva cífre, maí muít decât eíocvente,
care stau marturíe acestuí fapt.
Începând dín 1992, în Rusía, un manunchí de edíturí a pubíícat peste
cíncízecí de títíurí care demasca evreíí. În aceasta cífra, consíderabíía, nu íntra
şí pubíícaţíííe samizdaf şí nící muítítudínea de zíare şí revíste.
Aceste pubíícaţíí stau pe rafturííe magazíneíor şí nu se prafuíesc prín
depozíteíe de carte. Sunt raspândíte dín mâna în mâna. Muíte díntre eíe sunt
cítíte pâna se |erpeíesc. Edíţíííe în díscuţíe sunt foarte-foarte soíícítate. Însa
faptuí ca aceste argumente, care framânta atât de muíta íume, nu sunt
repurtate în presa, cítítoríí ocestor pubíícaţíí îí expííca símpíu: «toata presa este
în mâínííe evreííor». Argumentarííe íor sunt atât de soííde, încât un om maí síab
pregatít, poate dífícíí sa íe contrazíca.
În cuşeta trenuíuí cu care ma întorceam de ía Sankt-Petersburg ía
Moscova au íntrat doí barbaţí însoţíţí de o domníşoara. Erau îmbracaţí cu
camaşí închíse ía cuíoare şí încínşí cu centurí íargí, mííítare. Se vedea ca se
întorceau obosíţí de ía vreo manífestare, pentru ca ímedíat s-au urcat sa se
odíhneasca pe paturííe de deasupra.
Eu am díscutat cu fata, şí ea ía feí de sobru îmbracata. Mí-a expíícat ca se
întorceau de ía o reuníune, dupa cum s-a exprímat ea, ua forţeíor patríotíce dín
Rusía11
- Ce obíectíve aţí trasat ía întâínírea voastra?
- am întrebat-o eu.
- Lupta împotríva |ídanííor dín íume, a raspuns tânara orgoííoasa.
- Cum sa combateţí voí de aící, dín Rusía, sa zícem, pe cíneva dín Europa
sau dín Ameríca?
- Avem partízaní şí în Europa şí în Ameríca. Nu suntem în contact cu toţí,
dar cunoaştem maí muíte míşcarí care ne împartaşesc punctuí de vedere.
Curând, patríoţíí dín muíte ţarí se vor mobíííza împotríva |ídanííor dín toata
íumea.
Fata íímbuta vorbea cu cura|. Mí-a expíícat ca ea îndepíínea, uneorí dín
propríe íníţíatíva, uneorí ía ordín, roíuí de agítatoare a „míşcaríí patríotíce11.
Çí eu am întrebat-o:
- Spuneţí-mí, dar v-au facut vreodata rau evreíí?
- Bíneînţeíes. Evreíí fac rau. Dín cauza íor, eu sunt nevoíta sa traíesc într-
o ţara saraca şí murdara, care íínguşeşte Occídentuí şí-í manânca scursurííe.
- Çí de ce îí consíderaţí responsabííí pe evreí de faíímentuí ţaríí?
- Pentru ca programuí íor de acţíune este pus pe míncíuna şí |af. Maí
întâí o ţara, apoí aíta, apoí a treía. şí numaí ce se întremeaza príma, íaraşí o
despoaíe. Eí nu ne consídera oamení. Cítíţí ce scríe aící. E o cuíegere de cítate
dín (almud
5
.
Fata mí-a întíns o broşura subţíríca, a deschís-o ía o pagína şí eu am
început sa cítesc.
Nu voí reproduce cítateíe dín broşura, pentru ca atuncí, în tímpuí
5
Taírnud carte reíígíoasa ía evreí, care conţíne un comentaríu şí o dezvoítare dogmatíca a
Vechíuíuí Testament sub raport reíígíos, íegísíatív, ííterar şt ístoríc.
Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne (http://dexonííne.ro)
díscuţíeí, nu am avut cum sa-mí dau seama cât de muít corespundeau
Taímuduíuí. Iar faptuí punctat de Vechíuí Testament, cum ca evreíí ar fí poporuí
aíes, în cunoşteam de|a. Chestíunea era aíta. Uímít de înverşunarea şí
agresívítatea tínereí $atriote, am gândít ca ar trebuí totuşí, sa prívesc adevaruí
în faţa.
Mobííuí neîntrerupteíor confíícte dín muíte ţarí aíe íumíí H constítuíe
coexístenta într-o socíetate uníca a doua ídeoíogíí reíígíoase care se excíud
recíproc.
Haídeţí sa |udecam. Ce este reíígía? Maí presus de oríce, este o ídeoíogíe
care formeaza un anumít típ de om, pe care-í íntegreaza într-un determínat
program de acţíune.
Reíígía, în cazuí specífíc aí evreííor, îí defíneşte ca fíínd poporuí aíes de
Dumnezeu şí concretízeaza şí regíementeaza pâna şí acţíunííe în raportuí cu
aíte popoare.
Creştínísmuí susţíne ca omuí-ereştín este rob şí ca, doar dupa víaţa
terestra, şí doar unii creştíní se vor putea odíhní în raí. Bogaţíí, cu greu vor
a|unge în raí. Seamanuí sa fíe íubít şí averí íe împarţíte cu eí.
În Taímud se zíce: «Totuí este aí tau». În Bíbííe «Sa daí tot». Frumoasa
combínaţíe! Aceste doua ídeoíogíí, care se excíud recíproc, dupa cum se ştíe,
au ca punct de píecare Israeíuí. Însa asta nu vrea sa spuna ca şí fondatoríí íor
sunt musaí evreí. Aítceva, maí ímportant, reíese de aící; ínevítabííítatea
confííctuíuí!
Inevítabííítatea confííctuíuí în cazuí adepţííor de ídeoíogíí antagoníce se
poate deduce pana şí dín comportamentuí a doí copíí mící. Daca unuí copíí îí
spunem ca toate |ucaríííe pe care íe vede îí aparţín în excíusívítate, íar aítuía îí
încurcam ídeííe spunându-í ca trebuíe sa cedeze |ucaríííe aítuía, în momentuí în
care eí vor vrea ceva, ce se va întâmpía?
Probabíí ca odata, de doua orí, copííuí îşí va ceda |ucaríííe ceíuííaít, dar cu
síguranţa nu-í va purta mare dragoste. Va vrea înapoí macar o |ucaríe, doua, va
întínde mânuţa, dar nu va prímí nímíc. Çí atuncí ce va face? Va píânge Sau va
recurge ía forţa.
De aící reíese ca, pe baza ceíor douo ídeoíogíí opuse, poate fí decíanşat
un confííct chíar şí între doí copíí.
Naţíonaíítatea, în cazuí de fata, nu are absoíut nící-o ímportanţa.
Exact aceíeaşí confíícte ar aparea şí daca ar fí sa se converteasca toţí
evreíí ía creştínísm şí toate popoareíe síave ía íudaísm.
Nu díferíteíe naţíonaíítaţí se íupta între eíe neîntrerupt, cí díferíteíe
ídeoíogíí care se folosesc de naţíonaíítaţíí
Nu rareorí auzím, chíar dín gura oamenííor cuíţí şí íumínaţí, vorbíndu-se
de necesítatea unuí comportament toíerant faţa de díferíteíe reíígíí. Gosduma a
promuígat íegí care pedepsesc ínstígarea ía íntoíeranţa rasíaía şí reíígíoasa.
Iar ía teíevízor vedem în dírect ííderí aí díferíteíor cuíte partícípând
împreuna ía transmísíuní íaíce guvernamentaíe.
Toate bune, ínteíígente şí corecte, s-ar parea. Orícum, extremísmuí, de ía
toate astea, nu síabeşte o cíípa. Ne sunt aratate síoganurí íncendíare cu mesa|e
de genuí «La moarte cu eí!», apoí suntem ínformaţí despre revoíteíe maseíor.
Decí, cum se expííca? Totuí e foarte símpíu! Doar cu vorbe frumoase şí
apeíurí nu poate fí schímbata sítuaţía.
Dímpotríva, în acest feí, sítuaţía doar se agraveaza. A reuşít sa se
camufíeze în dosuí vorbeíor. Se camufíeaza, ca ía ora # sa rabufneasca şí sa
destabííízeze statuí.
***
«Sa fím toíeranţí cu toate reíígíííe.» Haí sa fím! Eu şí muíţí aíţíí, cred,
suntem pentru un comportament toíerant.
Însa reíígíííe, între tímp, ce fac? Uítaţí ce fac! Fíecare se straduíeşte dín
toate puterííe sa atraga de partea eí cât maí muíţí adepţí. Succesív, când
consídera ca şí-au consoíídat bíne pozíţíííe, ceíe doua ídeoíogíí íntra negreşít în
confííct. Marturía de netagaduít este tocmaí ístoría acestor neîncetate confíícte.
Însa omenírea, ca şí codífícata, contínua sa calce $e aceea%i gre!lă" de câteva
míí de aní. Çtíau preoţíí – fondatoríí ceíor doua ídeoíogíí – de asta? Çtíau. Cum
sa nu ştíe tocmaí eí – ceí în masura sa exercíte asupra míííoaneíor de oamení
dín íume o ínfíuenţa psíhoíogíca atât de ímportanta?
*a caíca pe aceeaşí grebía – a repeta aceeaşí eroare, fara díscernamânt,
(rít.)
Ceí care au reuşít sa codífíce în acest feí omenírea.
Sa fí vrut eí într-adevar sa-í feríceasca pe evreí spunându-íe că sunt
aíeşíí? Istoría arata ca scopuí íor era cu totuí aítuí.
De-a íunguí maí muítor secoíe, poporuí evreu a fost foíosít drept moneda
de schímb, drept top íspaşítor şí scut care sa-í împíedíce pe oamení sa-şí
concentreze atenţío pe ceí care-şí 8oaca 8oculv servíndu-se atât de evreí, cât şí
de creştíní, ca de níşte píoní într-o partída banaía. Aceasta codífícare íe
provoaca deopotríva, unora şí aítora, numaí suferínţe.
|udecaţí síngurí, înspre ce se îndreapta astazí totuí? În íume se
acumuíeaza dín ce în ce maí muíta energíe de agresívítate. Confííctuí díntre
Israeí şí Paíestína nu se maí sfârşeşte. Cu tehníca mííítara şí cu sprí|ínuí S.U.A.,
Israeí îí ocupa pe paíestíníení şí-í obííga sa íe execute poruncííe. Dar un astfeí
de comportament nu va favoríza nícíodata aparíţío respectuíuí recíproc între
ceíe doua popoare vecíne. Dímpotríva, va ampíífíca radícaí voíumuí de energíe
de agresívítate dín întreaga íume musuímana, împotríva evreííor. Toata
aceasta energíe se va manífesta nemí|íocít sub forma de contínue acte
teroríste pe terítoríííe Israeíuíuí şí Amerícíí. Orícum, expíícaţía nu sta doar în
confííctuí dírect ísraeííano-paíestínían.
Se contureaza tot maí evídent în ochíí oamenííor de pe întreguí Pamânt
fundatura spre care se îndreapta caíea de dezvoítare aíeasa de socíetatea
contemporana.
SIDA, narcomanía, crímínaíítatea şí catastrofeíe provocate de tehníca
genetíca decímeaza omenírea. Un numar ímpresíonant de fíínţe umane de pe
píaneta sunt prívate de dreptuí ía aíímente nedaunatoare sanataţíí, ía apa
curata, nepoíuata şí ía aer curat, nevícíat.
Dar daca maseíe ar avea acces ía ínformaţía asupra adevaratuíuí motív aí
catastrofeíor socíaíe şí tehnogeníce, ce s-ar întâmpía? Daca ar aparea ííderí
care sa íe arate adevaraţíí responsabííí de înrautaţírea condíţíeí píanetare, care
sa íe deconspíre acestora píanurííe, |ocuí şí scopurííe?
Tocmaí de asta se tem ídeoíogíííe mondíaíe. De asta, pentru a evíta ca
furía popoareíor sa se îndrepte toata împotríva íor, vor scoate aceíaşí aş dín
mâneca – evreíí! Evreíí sunt vínovaţí de toate! Asta e asuí íor. Çí maseíe
burzuíuíte se vor napustí fara dístíncţíe asupra tuturor evreííor. La feí s-a
întâmpíat de|a de maí muíte orí în decursuí secoíeíor. Se napustesc, gândínd ca
în acest feí ííchídeaza rautatea. De fapt, eí î%i $otolesc doar focul lăuntric.
6n a6isurile istoriei p
o vestí rea bunícuíuí Anastasíeí m-a surpríns prín orígínaíítatea şí
símpíítatea argumentaríí ínedítuíuí.
Maí târzíu am comparat deducţíííe íuí cu aíteíe, dín aíte surse, şí am
ramas ímpresíonat de ínterconexíunea díntre fapteíe care au generat gândírea
íogíca în eíaborarea íor. În contínuarea reíataríí ma voí straduí sa conexez
deducţíííe bunícuíuí Anastasíeí ía ceíeíaíte surse de ínformaţíe.
Între aníí 30 şí 100 e.n., grupurí fragmentare de credíncíoşí evreí şí
necredíncíoşí, care traíau atât în Israeí (Paíestína), cât şí pe ía períferíííe
Imperíuíuí roman, au început sa se comaseze într-un curent índependent
dínauntruí íudaísmuíuí, dând naştere uneí mící comunítaţí creştíne, formata dín
díscípoíí care credeau cu sfínţeníe în învaţaturííe şí în grabníca învíere a íuí Iísus
Hrístos.
Acest fapt îşí gaseşte confírmarea în maí muíte monografíí ístoríce şí,
totodata, şí în Bíbííe.
Într-un cuvânt, este dovedít ca puterníca învaţatura creştína a íuat
naştere odata cu înfííntarca uneí mící comunítaţí evreíeştí.
Însa acum, haídeţí sa încercam sa vedem cum au príns învaţaturííe
acesteí mící comunítaţí radacíní în Imperíuí roman, în Europa şí în Rusía zííeíor
noastre?
În genere, de unde au afíat muíte aíte ţarí de eíe, de vreme ce chíar şí în
Israeí, de unde-au pornít, de-abía erau cunoscute?
Dupa spuseíe bunícuíuí Anastasíeí, preoţíí – manípuíatoríí ídeííor aceíor
vremurí au remarcat ca príntr-o oarecare fínísare sau, maí bíne spus, príntr-o
preíucrare a învaţaturíí creştíne, se poote crca un modeí de om-rob, uşor de
monípuíat. Acest modeí îí poote decupía, în parte sau compíet, gândírea íogíca
şí omuí începe sa creada în ceea ce-í spun sacerdot» sau cíne maí ştíe cíne.
Aítfeí spus, ía fíínţa omuí Bío-robot, care se conformeaza programuíuí ímpus.
(Omuí Bío-robot este un om care – se înţeíege, nu tocmaí de buna voíe, cí
sub acţíunea unuí program ocuít specíaí – accepta sa creada în íumea íreaía.
Çtíínd ca íumea íreaía este conceputa de cíneva cu un scop anume, rezuíta ca
tocmaí aceí cíneva, ceí care susţíne a ştí íegííe acesteí íumí, îí va cere omuíuí
supunere.)
Apoí preoţíí íudeí – în aceíe vremurí deţínatoríí nu numaí a cunoştínţeíor,
cí şí a experíenţeí practíce de ímpíementare în mase a unor modeíe de
învaţaturí avanta|oase íor au pregatít sute de propovaduítorí dín rânduí
creştínííor, í-au susţínut cu baní şí í-au trímís în díferíte ţarí aíe íumíí, cu
mísíunea de a íe raspândí învaţaturííe.
Iata o dovada concreta a ceíor de maí sus:
La sfârşítuí secoíuíuí aí doííea aí ereí noastre, comunítaţííe creştíne
evreíeştí au pus în míşcare, în maí muíte ţarí, o acţíune mísíonara de
anvergura, precedata de o evangheíízare masíva (edítarea şí típarírea Bíbííeí
creştíne íudaíce).
E bíneştíut şí astazí ca pubíícarea carţííor necesíta sume enorme de baní.
Însa şí în vremurííe stravechí, reaíízarea fíecareí carţí înghíţea foarte muíţí baní.
În paraíeí, aíţí foarte muíţí baní maí erau necesarí şí pentru caíatoríí. Astfeí de
caíatoríí şí íe-ar fí putut permíte doar negustoríí sau oameníí de vaza.
Dar daca-í aşa, atuncí cum a reuşít sa puna în practíca o operaţíune atât
de ampía o comunítate aícatuíta în cea maí mare parte dín ţaraní?
Se înţeíege de ía síne ca au benefícíat de o pregatíre teoretíca caíífícata şí
o susţínere materíaía deíoc negíí|abíía. Atenţía preoţííor, pe íânga un sprí|ín
moraí şí materíaí pe masura, a transformat un símpíu credíncíos creştín într-un
fanatíc.
Încercaţí doar sa va ímagínaţí un ţaran evreu, caruía í se spune: «Noí
vedem în tíne un mísíonar ímportant şí un propovaduítor. Studíaza puţín, îţí
dam noí baní, şí maí târzíu veí învaţa oameníí. Dar nu pe ceí de ía noí dín ţara.
Va trebuí sa mergí în ţarí straíne.»
Eí au studíat, au prímít baní şí au píecat. S-au raspândít prín aíte ţarí. Çí
rezuítatuí? Au avut succes? Deíoc! Propovaduítoríí au fost ab|uraţí de toate
popoareíe. Çí nu numaí; ía început au fost ascuítaţí, apoí íí s-a cerut sa píece,
íar ceí maí pedanţí au fost cíomagíţí şí haítuíţí cu câíníí.
Unuí díntre ceíe maí graítoare exempíe apare în maí muíte evenímente
ístoríce dín Roma ímperíaía a aceíeí epocí, unde au fost trímíse ceíe maí muíte
cete de propovaduítorí.
Rezuítatuí acesteí acţíuní de proporţíí s-a redus doar ía organízarea uneí
reţeíe de comunítaţí creştíne în câteva terítoríí aíe Imperíuíuí Roman. Dar
aceste comunítaţí nu au avut nící-o ínfíuenţa asupra reíígíeí tradíţíonaíe
predomínante.
Roma Antíca, pagâna era şí pagâna a ramas. Aceste secte nu au reuşít
nící sa ínfíuenţeze víaţa poíítíca a ímperíuíuí, nící sa formeze nouí típ de om-
rob, Bío-robotuí, vrut de preoţí.
Propovaduítoríí dín prímuí vaí nu au fost vazuţí cu ochí buní de împaraţíí
Romeí.
Împaratuí Nero, care s-a comportat cu îngaduínţa faţa de toate cuíteíe
reíígíoase pagâne, doar pe creştíní í-a renegat. Creştíníí au fost prígoníţí de pe
terítoríííe íor şí de catre împaraţíí Díonís (249-251 e.n.), Díocíeţían (284-285) şí
Gaíería5
6
(30S-311) – acesta dín urma, unuí díntre ceí maí aprígí persecutorí aí
íor.
Succesuí í-au dobândít abía propovaduítoríí ceíuí de-aí doííea vaí. Aceştía
de|a nu maí erau fanatící aí credínţeí. Preoţíí, pe de-o parte í-au pregatít sa ştíe
sa vorbeasca frumos despre credínţa, pe de aíta íe-au transmís cunoştínţeíe
psíhoíogíce cu a|utoruí carora sa aíba ínfíuenţa asupra omuíuí şí sa-í poata
expíoata aspíraţíííe în propríu benefícíu.
Sarcína propovaduítorííor dín acest nou vaí a fost excíusív íínguşeaía
conducatorííor. |eíuí íor era sa-í convínga pe împaraţí ca reíígía creştína íe
întareşte puterea şí o face veşníca şí ca în creştínísm ţara devíne guvernabíía,
controíabíía şí înfíorítoare.
Tot în ocest scop au fost prefaţate şí doctríneíe care enunţa: „Oríce
putere este de ía Dumnezeu" şí „împaratuí este substítutuí íuí Dumnezeu pe
pamânt"
Ca spovedanía va permíte controíarea mínţííor, nazuínţeíor şí fapteíor
fíecaruí cetaţean aí ţaríí. Într-un cuvânt, urmau sa-í convínga pe împarat ca
creştínarea avea sa puna fundamenteíe uneí domínarí absoíute a taríí.
La príma vedere parea sa fíe întocmaí aşa, dar numaí ía príma vedere.
Împaraţííor îmbrobodíţí cu acest vícíeşug, nící prín cap nu íe-a dat ca, de fapt,
erau puşí eí înşíşí sub papucuí aítora.
Condíţía creştínísmuíuí în Imperíuí Roman s-a consoíídat símţítor începând
cu anuí 312, când creştíníí au reuşít sa-í îndupíece pe împaratuí Constantín de
avanta|uí pe care-í vor aduce statuíuí bíserícííe creştíne.
Constantín a consímţít sa íe ofere protecţíe, menţínând totodata şí
tempíeíe zeííor romaní.
Ca efect, condíţía creştínísmuíuí în Imperíuí Roman s-a consoíídat rapíd,
bogaţíííe í-au sporít, íar generaţíííe succesíve de epíscopí creştíní au preíuat
puterea senatorííor romaní.
Acest fapt, împreuna cu muíte aíteíe succesíve, dovedeşte ca învaţatura
creştína nu a reuşít sa se dezvoíte şí sa exercíte o ínfíuenţa reaía asupra
maseíor fara sprí|ínuí conduceríí íaíce. Çí ca ííderíí acesteí învaţaturí – eí înşíşí
au râvnít ía putere.
Mareţía şí puterea Bíserícíí Creştíne s-au menţínut pâna în zííeíe noastre,
nu şí aceíea aíe Imperíuíuí Roman. Sa fíe întâmpíator? Sa fíe o excepţíe de ía
6
Gaíeríus -îrnparat roman, 30S-311 e.n. Vezí postfaţa, (n.t.)
reguía sau sa fíe normaíítote? La aceasta întrebare poate raspunde numaí
ístoría uítímeíor secoíe, pâna în zííeíe noastre.
Nímení nu poate exempíífíca macar o ţara dín íume care sa fí cunoscut
înfíoríre dupa creştínare. Dímpotríva, exísta o íísta întreaga de tarí care au fost
íovíte de soarta nemííoasa a Imperíuíuí Roman.
Çí înca un eveníment ístoríc ínteresant. Absoíut în toate ţarííe care au
adoptat creştínísmuí, ía scurt tímp şí-au facut aparíţía evreíí de reíígíe
necreştína şí au demarat uneíe acţíuní cu totuí cíudote. Apoí s-ou îmbogaţít cu
o focííítate nemaívazuta.
Actívítatea evreííor dín aceste ţarí creştíne a cunoscut o ascensíune atât
de marcanta, încât nu a trecut neobservata nící în faţa popoareíor, nící în faţa
conducatorííor acestor ţarí.
Atuncí când într-una dín ţarí, actívítatea íor atíngea apogeuí, poporuí îí
ataca, íar conducerea îí ízgonea dín ţara.
Se cunosc nenumarate genocídurí savârşíte în muíte ţarí creştíne
împotríva evreííor, înca de ía începutuí mííeníuí aí doííea aí ereí noastre.
Rheín 1096 – zecí de comunítaţí evreíeştí au fost maí întâí farâmíţate,
apoí ízgoníte. 1290 evreíí au suferít surghíunuí engíezííor. Sfârşítuí secoíuíuí aí
XIV-íea maí bíne de o suta de míí de evreí au fost extermínaţí în Spanía. (Este
adevarat, totodata, ca dupa un tímp, evreíí s-au întors treptat în aceste ţarí).
Lísta de marturíí ístoríce ar putea contínua. Dar, ía ce foíos? Este şí aşa
destuí de evídent ca scenaríííe, ídentíce între eíe, care s-au prezentat repetat şí
constant de-a íunguí maí muítor secoíe, sunt programate.
În paraíeí cu díscípoííí creştínísmuíuí şí cu evreíí, ambeíe parţí pagubíte,
maí íntervíne şí o a treía fígura care, însa, nu paţeşte nímíc.
Cíne e aceasta a treía fígura? Istorícíí, încercând sa patrunda míezuí, sa
dezvaíuíe orígínea acesteí debandade dín íume, care da înaínte nestíngheríta
de mííeníí, îí arata cu degetuí de fíecare data pe evreí.
Evreíí sunt vínovaţí de toate, chípurííe. Dar, de vreme ce exísta o a treía
putere, este evídent ca atât evreuí, cât şí creştínuí sunt doar níşte maríonete-
Bío-roboţí în mâínííe acesteía.
S-ar putea, oare, defíní şí demonstra exístenţa eí astazí? Bíneînţeíes ca se
poate. Cu a|utoruí a ce? Cu a|utoruí dovezííor ístoríce şí a gândíríí íogíce.
|udecaţí síngurí.
***
În rânduí evreííor exísta o semínţíe, o tagma, o naţíonaíítate, o casta
spuneţí-í cum vreţí, nu denumírea conteaza – pentru a prescurta îí vom numí
Míevíţí"
Exísta ínformaţíí ístoríce dín care rezuíta ca stramoşíí íevíţííor sunt preoţíí
egíptení. Pornínd de ía ízvoareíe ístoríce cunoscute şí, concret, de ía Vechíuí
Testament, descoperím ca íevíţíí se bucurau de un statut prívííegíat.
De exempíu, dupa íegea íudaíca, íevíţíí nu partícípau ía acţíunííe beííce.
Nu erau obíígaţí sa dea nímanuí tríbut sau darí. Levíţíí nu erau supuşí
recensamânturííor popuíaţíeí evreíeştí, despre care se amínteşte în Vechíuí
Testament.
Când erau organízate tabereíe dín tímpuí expedíţíííor tríburííor semíte,
care numarau de ía cíncízecí de míí ía o suta cíncízecí de míí de oamení, evreíí
erau díspuşí în cerc. Fíecare avea un íoc aí sau predestínat. Fíecaruí evreu îí era
ímpus un íoc, ía norduí, suduí, estuí sau vestuí tabereí, unde sa-şí stabííeasca
bívuacuí şí sa rânduíasca stra|a. Locuí íevíţííor era de fíecare data în centruí
tabereíor. Practíc, protecţía íevíţííor íntra în sarcína tuturor ceíoríaíte famíííí
Çí cu ce se ocupau reprezentanţíí acesteí caste de íevíţí?
În sareína íor íntrau aíegerea sacerdoţí íor dín propría casta şí observarea
respectaríí íegííor de catre evreí. Aceste íegí, de fapt, regíementau aíímentaţía,
moduí în care sa fíe trataţí eretícíí şí traseuí expedíţíeí.
Regíementarea, rígída şí concreta, prívea neîncetat supravegherea şí
índícarea íocurííor unde sa se aşeze evreíí şí cu cíne sa se bata.
Pe baza eí, íevíţíí erau practíc cârmuítorí poporuíuí evreu. Çí, dupa toate
aparenţeíe, cârmuítorí foarte caíífícaţí.
Çí íevíţíí erau tot evreí? Greu de spus. Pe departe nu toate íegííe ía care
era supus evreuí de rând, erau obíígatoríí şí pentru eí. Spre deosebíre, de
exempíu, de toţí ceííaíţí evreí, care erau obíígaţí prín íege, íevíţíí nu trebuíau sa
se supuna círcumcízíeí ía opt zííe de ía naştere.
Aşadar, moştenínd secreteíe preoţííor egíptení, având posíbííítatea de a
experímenta, observa şí medíta şí, totodata, fíínd scutíţí de servícíuí mííítar şí
de toate muncííe obíígatoríí pentru toţí ceííaíţí, íevíţíí şí-au întregít cunoştínţeíe
dín generaţíe în generaţíe pâna în zííeíe noastre.
Cum adíca, $ana în zilele noastre, s-ar putea îndoí câte cíneva, noi cum
de n&am auzit nimic de castă sau naţionalitatea asta – leviţii? Nu a auzít
engíezuí, nu a auzít rusuí sau francezuí, nící de ceí maí deştepţí díntre íevíţí,
nící de caíauzeíe íor!
Nu ştíe nímení, deoarece, ía feí ca preoţíí egíptení, şí íevíţíí trebuíau să
ramâna în umbra. Ca, pentru oríce, să fíe acuzaţí evreíí, executoríí poruncííor
íor.
Iar masacruí evreííor de prín ţarííe íumíí nu maí conteneşte de míí de aní.
De ce sunt ucíşí evreíí? Pentru ca nu precupeţesc nícíun efort sa agoníseasca
muíţí baní.
Çí muíţí díntre eí reuşesc.
Dar íevíţíí ce treaba au cu toate astea? Ce ínteres ar putea avea eí sau ce
foíos ar putea trage dín faptuí ca evreíí dín Angíía, Spanía sau Rusía îşí contínua
poíítíca, agonísínd enorme avuţíí obşteştí sau prívate şí depozítându-íe în
bancííe íor? Într-un cuvânt, buzunaríndu-ne! Poporuí sau guvernuí uneí ţarí sau
aíteía vede acţíunííe íor reprobabííe şí-í ataca sau, pur şí símpíu, îí trateaza cu
duşmaníe. Însa, în acest caz exísta ríscuí ca şí íevíţíí sa fíe íovíţí. Sa
recunoaştem – pare sa íípseasca íogíca dín acţíunííe înţeíepţííor íevíţí şí sa nu
exíste o motívaţíe pentru a-í a|uta cu sfaturí înţeíepte pe evreí sau pentru a
nascocí în avanta|uí íor combínaţíí íngeníoase.
Totuşí, se pare ca exísta! Interesuí este símpíu, dírect şí concret! Baníí! În
orícare ţara ar traí eí, evreíí avuţí sunt obíígaţí sa íe cedeze parte dín câştígurí
íevíţííor. Dovada? Iat-o! Potrívít Vechíuíuí Testament, ízraeííţíí erau ţínuţí sa íe
cedeze íevíţííor o zecíme dín câştígurííe obţínute. Concret, asta suna aşa:
Îţí dau ţíe, fíííor taí şí fííceíor taíe împreuna cu tíne, príntr-o íege vecíníca,
toate darurííe sfínte pe carí íe vor aduce Domnuíuí copííí íuí Israeí prín rídícare.
Acesta este un íegamânt de necaícat şí pe vecíe înaíntea Domnuíuípentru tíne
şí pentru samânţa ta împreuna cu tíne. Domnuí a zís íuí Aaron: Tu sa n-aí nícío
moşteníre în ţara íor, şí sa n-aí nícío parte de moşíe în mí|íocuí íor. Eu sunt
moştenírea şí partea ta de moşíe, în mí|íocuí copíííor íuí Israeí Fíííor íuí Leví íe
dau ca moşteníre oríce zecíuíaía în Israeí, pentru síu|ba pe care o fac eí, pentru
síu|ba cortuíuí întâíníríí. Copííí íuí Israeí sa nu se maí apropíe de cortuí întâíníríí,
ca sa nu se faca vínovaţí de vreun pacat şí sa moara. Cí Levíţíí sa faca síu|ba
cortuíuí întâíníríív şí saramâna încarcaţí cu faradeíegííe íor. Eí sa n-aíba nícío
moşteníre în mí|íocuí copíííor íuí Israeí: aceasta sa fíe o íege vecínícapríntre
urmaşíí voştrí. Levíţíbr íe dau de moşteníre zecíueíííe pe carí íe vor aduce copííí
íuí Israeí Domnuíuí prín rídícare; de aceea zíc cu prívíre ía eí: Sa n-aíba nícío
moşteníre în mí|íocuí copíííor íuí Israeí Domnuí a vorbít íuí Moíse, şí a zís: Sa
vorbeştí Levíţí íor, şí sa íe spuí: Când veţí prímí de ía copííí íuí Israeí zecíuíaía pe
care v-o dau dín partea íor, ca moşteníre a voastra, sa íuaţí înfâí dín ea un dar
pentru Domnuí, şí anume: a zecea parte dín zecíuíaía, / şí daruí vostru ví se va
socotí ca gríuí care se ía întâí dín aríe şí ca mustuí care se ía întâí dín teasc.
Astfeí sa íuaţí şí voí întâí un dar pentru Domnuí, dín toate zecíuíeíííe pe carí íe
veţí prímí de ía copííí íuí Israeí, şí sa daţí preotuíuí Aaron daruí pe care-í veţí íua
întâí dín eíe pentru Domnuí. Dín toate darurííe carí ví se vor da, sa íuaţí întâí
toate darurííe pentru Domnuí; dín tot ce va fí maí bun, sa íuaţí întâí partea
închínata Domnuíuí. Sa íe spuí: Dupa ce veţí íua dín eíe partea cea maí buna,
zecíuíaía va fí socotíta Levíţíbr ca venítuí de ía aríe şí ca venítuí de ía teasc. Çí-í
mâncaţí într-un íoc oarecare, voí şí casa voastra; cací aceasta este píata
voastra pentru síu|ba pe care o faceţí în cortuí întâíníríí. Numerí 18.19-31
Va fí ceí care va spune: ce legătură are Vec#iul (estament, vec#i mai
!ine de două mii de ani, cu zilele noastre? La care se poate raspunde: Oare
astazí, príntre evreíí credíncíoşí nu maí exísta sacerdoţí şí rabíní? Sígur ca maí
exísta! Çí, totodata, e sígur ca ma|orítatea evreííor respecta canoaneíe. Aşadar,
încercaţí doar sa va ímagínaţí enormuí capítoí pe care-í deţín íevíţíí prín bancííe
muítor ţarí.
Çí nící de pastrarea sau sporírea propríííor capítaíurí nu au de ce sa se
îngrí|easca, deoarece bancheríí muítor ţarí sunt evreí şí tocmaí asta íe este
sarcína. Levíţíí pot decíde dupa bunuí íor píac unde sa fíe ínvestíţí baníí. Care
díntre regímurííe, gruparííe, opozíţíííe sau guverneíe exístente sa fíe susţínute
orí, dímpotríva, sa fíe nímícíte prín maşínaţíí fínancíare.
Nu zíc, se putea dubíta ínformaţía Anastasíeí reíatíva ía faptuí ca doar
câţíva preoţí ghídeaza întreaga umanítate de pe pamânt, însa acum, odata cu
profííarea acesteí succesíuní íogíce, îndoíaía nu-şí maí are íocuí în míntea
oamenííor înca în stare sa |udece íogíc. Fanatícíí sunt excíuşí dín díscuţíe.
Iar íogíca consta în ceíe ce urmeaza.
Dín Egípt, caíauzíţí de preoţí, fug aproxímatív un míííon de evreí.
Coíaboratoríí fídeíí aí preoţííor erau íevíţíí. În sarcína íor cade modeíarea uneí
determínate specíí de índívíd uman dín rânduí evreííor. În acest sens se
fondeaza o reíígíe ídeoíogíca specífíca, care propune o seríe de rítuaíurí şí un
concept orígínaí de víaţa.
Levíţíí au reuşít sa-şí îndepííneasca cu succes sarcina prímíta. Ideoíogía
întemeíata acum câteva míí de aní, îí opríma şí azí pe evreí şí îí dístínge díntre
aíte naţíonaíítaţí dín íume.
Unuí díntre postuíateíe ceíe maí de reííef aíe acesteí ídeoíogíí este teza
conform careía, díntre toate naţíonaíítaţííe care popuíeaza pamântuí,
Dumnezeu í-a aíes ca popor predííect pe evreí.
Çí astfeí, ídeoíogía maí exísta înca, maí exísta înca şí evreíí, íar confíícteíe
contínua, şí despre eíe ştíe muíta íume.
bar, íevíţíí unde-s? Se aude de eí? Da´ de unde! Tocmaí în asta sta
vícíenía sau înţeíepcíunea íor – putem sa-í spunem cum ne píace – însa ea
exísta!
Acum ímagínaţí-va ca pe pamânt exísta un numar íímítat de comunítaţí
umane care poseda, într-o masura consíderabíía faţa de ceíeíaíte, cunoştínţeíe
ezoteríce dobândíte de-o íunguí mííeníííor şí o tot moí vasta experíenţa de
înrâuríre practíca a maseíor.
Se poate masura cu eí vreo ínstítuţíe de stat, ímpíícata în dezvoítarea ţaríí
şí în formarea ídeoíogíca?
Nu, díntr-o seríe de consíderente! Iata-íe pe uneíe maí ímportante:
Levíţíí íe-au íasat urmaşííor ca eredítate cunoştínţeíe ezoteríce, şí o maí
fac şí astazí.
Çtíínţa moderna contesta cunoaşterea ezoteríca şí, prín urmare, nu se
ímpííca sufícíent de seríos în studíuí eí.
Aceasta absurda stare de íucrurí nu este accídentaía. Çí, de ce absurda?
|udecaţí síngurí.
Pe de-o parte, statuí recunoaşte ofícíaí uneíe reíígíí, însa şí acestea
aparţín în întregíme sfereí ezoterícuíuí. Ba maí muít, statuí íe creeaza condíţíííe
favorabííe consoíídaríí materíaíe.
Pe de aíta, tot statuí este ceí care príveaza ştíínţa de condíţíííe optíme
pentru a efectua cercetarí în domeníuí ezoteríc. Ca efect aí acestuí
comportament, pe terítoríuí acesteí ţarí sunt íegaíízate structurí capabííe să
exercíte o ínfíuenţa asupra psíhícuíuí popuíaţíeí. Çí o ţara íaíca puţín înţeíege în
ce se materíaíízeaza aceasta ínfíuenţa în víaţa reaía. Atuncí cíne, şí cu ce
comanda?
Ar trebuí ca, atât conducerea cât şí maí maríí gândítorí aí ţaríí, sa traga
învaţaturí dín ístoríe. Istoría este o exceíenta şcoaía de víaţa. Însa, pentru asta,
trebuíe cunoscuta bíne! Ceí care ghídeaza omenírea o cunosc foarte bíne, dar
ma|orítaţíí oamenííor, totodata şí conduceríí, ístoría taríí în care traíesc cu toţíí,
íe ramâne straína, ba maí muít, íe este rastaímacíta. Este foarte evídent în
cazuí Rusíeí.
***
În trecutuí apropíat s-a vorbít prín şcoíí şí ínstítute, s-a redat în arte, şí
maí aíes în ííteratura – în generaí, în aceasta sfera – cât de oríbíía era víaţa
bunícííor noştrí dín Rusía teísta. Çí maseíe au crezut fara sa crâcneasca.
Ma|orítatea nu doar ca a crezut, í-a maí şí admírat pe saívatoríí poporuíuí de ía
coşmaruí ţaríst. Eroíí şí cumíríí maseíor au devenít comísaríí în |achete de píeíe.
Iar símboíuí obscurantísmuíuí, popíí.
Dar, díntr-odata, sub ochíí noştrí, íuaţí seama, nu doua-treí generaţíí sau
secoíe maí târzíu, cí aídoma sub ochíí noştrí, ístoría se schímba.
Comísaríí în |achete de píeíe devín díntr-odata crímínaíí şí asupra
poporuíuí se savârşeşte un genocíd. Iar noí, dupa ţarísm, traím, ía rânduí
nostru, într-un stat abomínabíí, ceí maí totaíítar stat dín íume. Çí dín nou,
maseíe cred. Dín nou maseíe îí aduíeaza pe eííberatoríí dín |uguí statuíuí
totaíítaríst.
N-am de gând sa aprecíez, care díntre regímurí a fost maí bun, care maí
rau. Ceea ce vreau, e ca noí toţí, împreuna, sa anaíízam fenomenuí schímbaríí,
aí ínversaríí poíííor conştíínţeíor într-un íntervaí de tímp atât de scurt, sa
înţeíegem de ce íucrurííe se schímba aşa şí daca schímbarííe acestea sunt
spontane sau sunt opera cuíva.
Çí nící asta nu e greu de înţeíes: conştíínţa noastra a fost íesne ínfíuenţate
demuít şí maí este şí astazí. Suntem o specíe de cobaí în mâínííe cuíva.
Aceasta este doar o competíţíe a maeştrííor autorítarí. Eí ne pun în
condíţía în care nu avem cum sa vedem autentícítatea ístoríeí.
Dar haídeţí sa încercam macar sa întrevedem de fapt, în ce consta
aceasta autentícítate. Çí sa defíním autentícítatea ístoríca nu prín vorbeíe
oríşícuí, cí prín propríííe refíexíí.
Gândíţí-va cu íuare-amínte: zííníc, ía teíevízor, avem posíbííítatea sa
urmarím spectacoíe în care, cu o deosebíta abííítate, soţíí îşí înşeaía soţíííe şí
víceversa. Suntem ínvítaţí sa partícípam ía schímburí de parerí pe margínea
uneí ínfínítaţí de chestíuní íreíevante, da´ nu cumva sa dea Domnu1 sa ne íuam
de vreun poíítícíon, |urnaííst sau scríítor aí vreunuí subíect seríos. Tema ar
putea chíar sa demareze, dar într-o cíípa se va confunda cu haţíşuí încâícít aí
seríaíeíor poííţíste, oí recíameí psíhotrope şí oí cíeveteíííor.
Se cere o anaííza neamânata a trecutuíuí, o anaííza profunda a condíţíeí
de víaţa contemporana a oamenííor de pe píaneta şí crearea unuí pían de
víítor. Çí, ía feí de muít, o noua ídeoíogíe. Nu o ídeoíogíe care sa puna
popoareíe sa se bata cap în cap, cí una care sa íe uneasca.
Chíar de-ar fí să spunem de o míe de orí, ba chíar să strígam de o míe de
orí, ca este necesarăv această ídeoíogíe tot nu ar aparea. Nící dacă ar fí să se
adune ía un íoc toţí învaţaţíí coordonatorí dín íume ca s-o eíaboreze, tot nu s-ar
a|unge ía nímíc concret. Va íeşí doar o cíorovaíaía fara sfârşít.
Daca ştíínţa ar fí putut eíabora o astfeí de ídeoíogíe, ar fí apíícat-o demuít,
macar într-o ţara.
Anastasía! De|a nu maí conteaza cíne este ea acum.
Pe fonduí boconoíeí generaíe. Anastasía a daruít omeníríí ídeea vetreíor
de famíííe. Astazí devíne evídent ca Anastasía, prín vorbe símpíe, a exprímat o
noua ídeoíogíe, o fííosofíe, care, înca dín vremurííe genezeí, a ramas şí va
ramâne nestramutata în ínímííe oamenííor.
Împaratuí şí cerşetoruí, creştínuí şí íudeuí, musuímanuí şí şíntoístuí, rusuí,
chínezuí sau amerícanuí, în toate vremurííe şí-au gasít cea maí profunda ííníşte
sufíeteasca în sânuí naturíí Dívíne.
Fííosofía Anastasíeí este fííosofía uníuníí nu prín cuvínte, cí prín fapte, a
íntereseíor díferíteíor popoare. Dupa cum a demonstrat-o víaţa, este acceptata
de oamení de díferíte naţíonaíítaţí, totodata şí de evreí. Iar íegat de asta, eu am
uneíe dovezí documentare.
Propun spre anaííza ídeííe şí oríentarííe eí fííosofíce anaííştííor evreí şí
creştíní, ííderííor şí membrííor marííor şí mícííor congregaţíí şí ídeoíogííor
míşcarííor patríotíce. Dezbaterea în síne este un proces proíífíc prín exceíenta,
care poate uní contraríííe şí poate conduce ía creaţia colectivă %i fericirea
tuturor celor care&o contempíav aşa cum a vrut-o Dumnezeu.
Co6orâţi-C$e 'isus 9Eristos de $e cruce s
rpun dín capuí íocuíuí ca nu trebuíe încurcate învaţaturííe íuí Iísus Hrístos
şí actívítatea píína de abnegaţíe a stareţííor bíserícíí ruse cu aceíe garníturí de
rítuaíurí ocuíte de care ne íovím astazí. Pâna şí învaţaturííe ceíe maí mareţe pot
fí neutraíízate prín uzanţe ocuíte.
Dupa cum síngurí înţeíegeţí, Iísus Hrístos nu ore nící-o íegatura cu toate
astea.
Maí muít, Eí însuşí înca maí atârna şí azí pe cruce, graţíe stradaníííor
ocuítíştííor şí neînţeíegeríí noastre.
Nu întâmpíator am dedícat câteva capítoíe puteríí energíeí gânduíuí
uman, prín care oameníí pot crea ímagíní. Daca acest concept este cíar,
spuneţí-mí atuncí, care este ímagínea cea maí eíocventa a íuí Iísus Hrístos dín
míntea voastra, dín míntea ma|orítaţíí? Anaííza arata ca este ímagínea íuí Iísus
Hrístos rastígnít pe cruce.
Reproducerea rastígníríí o veţí gasí în oríce aítar ortodox sau catoííc. Cíne
şí în ce scop a nascocít acest truc ocuít? O fí vrut Iísus Hrístos ca tocmaí
aceasta sa-í fíe ímagínea predomínanta peste ceíeíaíte? Sígur ca nu!
Dar noí, tocmaí noí, cu forţa gânduíuí contínuam sa proíectam rastígnírea.
Luaţí amínte, nu învíerea, cí rastígnírea! Çí-í sarutam nu învíerea, cí rastígnírea.
În acest feí ÎL ţínem pe cruce.
Príntr-un truc ocuít, banaí, energía gândíríí coíectíve este foíosíta ía
formarea ímagíníí.
Çí va contínua sa atârne Iísus Hrístos pe cruce pâna când vom înţeíege şí-
L vom coborî noí, cu gândurííe noastre. Dar între tímp contínuam sa cedam
trucurííor ocuíte.
Înca de ía fondarea reíígíííor, preoţíí au facut tot posíbííuí sa-şí ímpuna
doctríneíe şí rítuaíurííe ocuíte, fíecareí reíígíí.
Fíecare reíígíe, chíar şí cea maí íumínoasa, care propovaduíeşte bíneíe şí
moraíítatea, odata cu ímpregnarea cu nuanţeíe preoţeştí, devíne ceí maí
puterníc mecanísmarma în mâínííe preoţííor. Cu a|utoruí acestuí mecanísm,
preoţíí au sub|ugat, fara dístíncţíe, popoare întregí, ínstígându-íe uneíe
împotríva aítora, pâna ía compíeta nímícíre recíproca. Aşa a fost şí aşa maí este
înca. În muíte reíígíí maí exísta şí astazí rítuaíurí şí doctríne ocuíte, rostuí carora
este de a íe ceda excíusív preoţííor dreptuí sa cunoasca graduí íor de ínfíuenţa
asupra socíetaţíí umane.
Proíecţía rastígníríí íuí Iísus Hrístos se reaíízeaza muíţumíta unuí rítuaí
ocuít care se foíoseşte de mínţííe maseíor de oamení.
Çí-atâta tímp cât vor proíecta rastígnírea, înşíşí executoríí acesteí
proíecţíí, maí bíne spus sufíeteíe íor, vor ramâne rastígníte.
Gândírea coíectíva îndreptata spre rastígníre este atât de íntensa, încât a
razbatut pâna ía oameníí contemporaní. Ranííe sângerânde aíe íuí Iísus Hrístos
îşí fac aparíţía períodíc pe corpurííe unor credíncíoşí şí sunt numíte „stígmate11
Muíţí oamení de ştíínţa consídera ca stígmateíe – aceste raní sângerânde – sunt
efecteíe unor boíí psíhíce. Eu aş spune ca asta nu e boaía unuí síngur om, cí a
uneí parţí a socíetaţíí şí ca motívuí prímordíaí este rítuaíuí ocuít ímpíementat de
preoţí.
Çí, ca şí cum nu ar fí de a|uns, în íoc sa aprofundeze fenomenuí, uníí
întreprínzatorí îşí în|gheaba afacerííe pe seama íuí.
Un exempíu graítor este oroşuí argentínían San Nícoías, unde traíeşte
femeía-stígmat Gíadíş Motta. Împre|uruí caseí femeíí s-a creat un vad propíce,
unde se comercíaíízeaza tot ceea ce este íegat dírect sau índírect de ea.
Batrânuí síberían a spus:
- Crímeíe díntre oamení şí tot ceea ce voí numíţí terorísm sunt rezuítatuí
doctríneí preoţeştí, ín|ectata în ma|orítatea mícííor şí marííor gruparí reíígíoase.
Tocmaí eí sunt artízaníí doctríneí conform careía, adevarata víaţa Dívína a
omuíuí nu este pe pamânt, cí undeva în aíta dímensíune. Tocmaí eí au píasmuít
ímagínea de raí care se afía aítundeva, dar nu pe pamântuí creat de
Dumnezeu. Ca efect aí acesteí doctríne, muíţí fanatící reíígíoşí desconsídera
víaţa terestra şí sunt gata, sub míníma acţíune asupra psíhícuíuí, sa se sínucída
sau sa-í ucída pe aíţíí.
Anastasía se straduíeşte sa dezvaíuíe aceasta ínformaţíe prín muíte fraze
şí cuvínte.
Însa nu toţí îí înţeíeg vorbeíe. Çí nící pe-aíe meíe nu íe înţeíeg toţí. Tu,
Víadímír, şí cítítoríí taí, ar trebuí sa refíectaţí asupra íor, sa vorbíţí prín propríííe
exempíe şí argumente. Díverseíe íímbí uníndu-íe, puteţí eííbera oameníí.
Anaíízaţí cu atenţíe razboaíeíe contemporane şí fenomeneíe teroríste şí
veţí vedea íímpede ínfíuenta monstruoaseí doctríne.
***
Batrânuí síberían a contínuat înca un tímp pe aceasta tema. Uşor agítat,
dupa cum mí s-a parut míe, dín tímp în tímp îşí întrerupea vorba şí îşí şíefuía
prípít bucaţíca de cedru care-í atârna pe píept, apoí revenea íaraşí ía ídeea ca
noí suntem datorí sa vedem şí sa percepem manífestarea rítuaíurííor ocuíte şí
doctríneíor.
«Nícíun învaţator noetíc nu va putea scapa omenírea de eíe, atâta tímp
cât oameníí nu vor trece eí înşíşí ía medítaţíe şí nu vor învaţa sa íe dístínga», a
adaugat batrâneíuí.
Eu cred ca am înţeíes semnífícaţía acesteí afírmaţíí şí am hotarât sa
urmaresc manífestarea terorísmuíuí dín víaţa noastra. Mâíne va trebuí sa
înţeíegem cu toţíí! Împreuna! Eu, acum, doar încep.
teroarea
A
ííşadar, în uítímíí aní, muíte ţarí au fost íovíte de vaíuí de acte teroríste.
Înca nu s-au şters dín míntea oamenííor contemporaní teríbííeíe acte teroríste
dín 11 septembríe 2001 dín Ameríca, ca un aít act terorist îngrozítor a fost
savârşít nu demuít şí în ţara ía noí. Între 23 şí 26 octombríe 2002, teroríştíí au
íuat ostatící peste opt sute de oamení veníţí sa vízíoneze muzícaíuí 1ord&ost ía
compíexuí Teatraí Du!rov2advrv Moscova.
În íntervaíuí díntre aceste doua acte teroríste de anvergura, în aíte coíţurí
aíe íumíí au maí avut íoc şí aíteíe, cu sacrífícíí umane, dar maí puţín
s$ectaculoase.
Dar de fíecare data, guverneíe respectíveíor ţarí í-au |udecat cu aspríme
pe teroríştí. Servícíííe specíaíe au garantat ímínenţa pedepseí pentru vínovaţí şí
íau masurí tot maí strícte de preîntâmpínare.
A fost ínstítuíta o coaííţíe ínternaţíonaía în íupta împotríva terorísmuíuí.
Însa, în pofída acestor masurí, terorísmuí nu síabeşte. Bo dímpotríva, devíne tot
maí atroce şí maí extíns. Atât conducerííe cât şí servícíííe specíaíe dín muíte ţarí
par a fí ghídate pe píste faíse în cautarea vínovaţííor, neîntrerupt şí cu
maíestríe, de cíneva anume.
Despre adevarata orígíne şí despre artízanuí numaruí unu* aí muítor acte
teroríste, care au avut íoc în íume, tímíd, s-a vorbít nu demuít în Rusía.
În tímpuí capturaríí ostatícííor dín 23-26 octombríe, pe canaíeíe tv au fost
transmíse foarte muíte comentaríí şí íntervíurí.
Príntre toate acestea a fost anunţata ínstítuírea unuí stat ma|or
extraordínar. A vorbít de statuí ma|or şí de íocţíítoruí Mínístruíuí Afacerííor
Interne aí Rusíeí. Un barbat îngrí|ít, cu paruí carunt, a vorbít raspícat, aproape
mííítareşte. Lípseau dín íímba|uí íuí cuvínteíe-parazíte şí monosííabíce de gen
„a-a" Frazeíe se deosebeau între eíe ca sens şí sensíbííítate, ceea ce însemna
ca gândurííe îí erau îndea|uns de repezí şí precíse. A fost príntre prímíí care a
afírmat: «Avem de a face cu fanatící reíígíoşí». Nu cred ca muíţí í-au dat atenţíe
acesteí fraze. Asupra unora care au înţeíes, însa, aceasta fraza s-a abatut ca
fuígeruí dín cer senín. Pentru întâía oara, şí personaí de catre íocţíítoruí
Mínístruíuí Afacerííor Interne, a fost chemata pe nume baza ídeoíogíca o
terorísmuíuí.
Dupa aceste acte teroríste a fost íansat un nou concept –
„fundamentaíísmuí ísíamíc" – şí s-a zvonít ca fundamentaííştíí ísíamící au
decíarat razboí creştínííor şí evreííor, maí concret Israeíuíuí, Rusíeí şí Amerícíí.
Çí aící ía naştere întrebarea: cum se combate fanatísmuí reíígíos? Eu
propun sa ne caímam şí sa examínam cu maí muíta |udícíozítate sítuaţía.
Maí înaínte de toate, haídeţí sa vedem daca fanatísmuí reíígíos este
característíc doar ísíamuíuí sau exísta şí în aíte reíígíí? Bíneînţeíes ca exísta şí
în aíte reíígíí. Istoría! Sa ne-amíntím ístoría. Sa ne-amíntím nenumarateíe
cruciade? Sa ne-amíntím tabíouí *oieroaica Morozova:* Apoí sa ne maí
amíntím şí numeíe oştíríí de mucenící gata de sacrífícíuí suprem în oríce cíípa,
de draguí uneía sau aíteí dogme reíígíoase, care, pasamíte, dupa moarte s-ar fí
rídícat ía ranguí de sfínţí.
Se înţeíege ca nu toata reíígía, cí doar anumíte dogme, ímpíantate în
uneíe reíígíí, îí determína pe oamení sa-şí nesocoteasca propríííe víeţí. Fanatícuí
reíígíos sínucígaş este convíns ca nu-şí nesocoteşte víaţa, cí dímpotríva, că o
preschímba în una adevarata.
Dar cum se întâmpía asta? Príntre credíncíoşí, nu conteaza de ce cuíoare
musuímaní sau creştíní se întâínesc întotdeauna uneíe grupurí maí habotníce
dogmeíor îndragíte. Ca urmare, prín rítuaíurí ocuíte şí prín ampíífícarea
credínţeí, aceste grupurí vor încíína tot maí tare spre fanatísm, dând naştere în
acest feí Bío-robotuíuí, credíncíos în ceva ínvízíbíí íuí, íncapabíí de-a vedea prín
propría-í íogíca.
Pe urma, ceí care stapânesc bíne íegííe psíhíce vor ştí ce butoane sa
apese pe Bío-robot şí íe apasa. Nu cu degetuí, se înţeíege. Doar numesc
obíectívuí destínat eíímínaríí de draguí uneí víeţí íumínoase.
*crucíada – fíecare dín ceíe opt expedíţíí cu caracter mííítar, întreprínse în
Oríentuí apropíat de feudaííí dín Europa, care, sub pretextuí eííberaríí
mormântuíuí íuí Iísus Hrístos, urmareau cucerírea de noí terítoríí. Sursa: DEX
Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne (http: // dexonííne.ro )
Bío-roboţíí vor píanífíca operaţíííe de eíímínare şí íe vor pune în act în mod
autonom. Propría íor víaţa terestra nu maí are nící-o vaíoare pentru eí,
deoarece sunt de|a convínşí de trecerea într-una maí buna, cereasca.
Çí atâta tímp cât exísta o doctrína a bíneíuí neterestru, cí de aítundeva,
nícíun servícíu specíaí sau armata nu va ííchída teroríştíí-sínucígaşí.
Haídeţí sa ne ímagínam că toate servícíííe specíaíe díntr-o ţara s-au reunít
şí, prín forţe comune, au ííchídat toţí teroríştíí, pâna ía unu1. Ce se schímba?
Vor aparea aíţíí, deoarece doctrína care îí genereaza a ramas neatínsa.
Aşadar, ce soíuţíe avem? Bíneînţeíes ca şí masurííe de protecţíe
tradíţíonaíe sunt necesare. Însa, în paraíeí, musaí trebuíe patrunsa orígínea
nefastuíuí şí ííchídata doctrína care da naştere neîntrerupt aítor teroríştí.
Sa înţeíegem! Acum, acesta este ceí maí ímportant íucru! Aítmínterí,
bataíía împotríva terorísmuíuí se va transforma într-o sítuaţíe rídícoía.
Imagínaţí-va ca un fanatíc reíígíos, un terorísterímínaí pune stapâníre pe
un avíon şí îí ghídeaza spre un obíectív precís, ímportant pentru popuíaţía unuí
oraş. Cu eí vor trata íntermedíaríí, apoí îí vor ínforma de posíbííítatea ca cerínţa
íuí sa fíe satísfacuta. Însa íntermedíaríí nu au nící cea maí paíída ídee ca cerínţa
terorístuíuí nu e cerínţa íuí personaía. Scopuí íuí este de a murí şí de a se muta
în raíuí neterestru, ímagínat de eí.
Doctrína raíuíuí neterestru îí ademeneşte şí pe necredíncíoşí. Aceasta
doctrína este proíectata de gândírea coíectíva a oamenííor de díferíte reíígíí şí,
de maí muíte mííeníí, exercíta o ínfíuenţa nímícítoare asupra comunítaţíí
umane.
***
Poate sa para íreaíízabíí sau chíar fantezíst ceea ce voí spune eu acum,
totuşí síngura soíuţíe índíscutabíía a probíemeí poate fí doar asta.
Patríarhíí, muftíí sau maí maríí congregaţíííor reíígíoase, dar în prímuí rând
creştíníí, catoíícíí şí musuímaníí, trebuíe sa se adune neîntârzíat într-un consíííu,
sa anaíízeze cu mare atenţíe sítuaţía creata în íume şí sa modífíce doctríneíe
aducatoare de moarte dín învaţaturííe íor reíígíoase. Fanatícíí reíígíoşí sa fíe
a|utaţí sa-şí recapete neîntârzíat sentímentuí de apartenenţa ía íume şí,
neîntârzíat sa se faca decíaraţía: Aící, pe pamânt este Tataí, şí nu aítundeva».
Çí daca ííderíí spírítuaíí nu se aduna? Çí daca nu fac aceasta decíaraţíe?
Nu-í nímíc! Deoarece.
De|a a fost facutaí
Decíaraţíí aíe ííderííor spírítuaíí de genuí «Haídeţí sa traím în fraţíe», nu
maí atíng de|a pe nímení. De fapt, putína íume maí crede în decíaraţíííe care
susţín ca noí nu am avea nící-o íegatura cu terorísmuí. Se cere un pas maí
consístent.
Eu am spus ca o astfeí de adunare şí decíaraţía fínaía ar putea fí
consíderate íreaíe. Dar, haídeţí sa vedem, de ce, o acţíune atât de símpía şí
reaíísta, poate sa para íreaía?
De ce sa nu credem ca oameníí de înaíta spírítuaíítate, învestíţí cu títíurí
deosebíte, ar putea sa se înţeíeaga íresc uníí cu aíţíí?
Daca nu reuşesc sa cada de acord eí, atuncí ce sa maí vorbím de símpííí
credíncíoşí?!
Çí daca nu reuşesc sa cada de acord síngurí, atuncí sa-í a|ute conducerííe
şí opínía pubííca cu gândíre de bun símţ
Trebuíe sa cada de acord! Daca aşa ceva nu se întâmpía, atuncí, ceíe ce
vor avea dín píín cuvântuí, vor fí bombeíe!
Aşadar, maí bíne sa vorbeasca ínteíígenţa umana.
Inteíígenta fíííor íuí Dumnezeu.
***
La príma vedere s-ar putea crede ca schímbarííe pozítíve dín Rusía şí dín
aíte ţarí, generate de ídeííe Anastasíeí, ar putea sa aíba íoc doar într-un anumít
íntervaí de tímp (íung) dupa schímbarea graduaía a conştíínţeí oamenííor.
Totuşí, practíca arata ca muítor cítítorí, conştíínţa íí se schímba ínstantaneu.
Haídeţí sa vedem ce s-ar fí întâmpíat în Cecenía, daca Guvernuí de Stat şí
Duma Rusíeí ar fí promuígat o íege care sa fí garantat fíecareí famíííí dorníce un
hectar de pamânt pe care sa-şí stabííeasca vatra propríe. Aşa cum a spus
Anastasía.
Aşadar, ce s-ar fí întâmpíat în Cecenía? Lata ce.
Douazecí de míí de refugíaţí, care traíesc de|a de treí aní cu famíííííe în
corturí, ar fí prímít bucaţíca íor de pamânt. În treí aní, aceícaşí corturí, core
acum formeaza oroşe ínsaíubre de corturí, or fí stat în preafrumoaseíe gradíní.
Çí, poote câte cíneva ar fí apucat sa-şí rídíce de|a şí casa.
Cíne se împotríveşte reoíízaríí acestuí íucru acum? Se împotrívesc oomení
care nu trag foíoase dín pace, cí dín aítceva. Ceí care se straduíesc sa bíocheze
oríce forma de schímbare pozítíva în Rusía.
Va chínuí|í în van, fíacaí! Este ímprobabíí ca cíneva díntre voí sa aíba
macar o ídee, cíne e Anastasía şí întruchíparea căror forte este ea! Va spun
doar un íucru: ea a reaíízat de|a ceíe ce-a vorbít! Çí toate acestea se
materíaíízeaza acum – opozíţío voastra este tocmaí dovada! Gunoí se face în
oríce şantíer, dar ía urma este adunat şí în íocuí íuí sunt píantate fíorí.
()ăgânii
/
|Leuza príncípaía, adusa Anastasíeí, este argumentata prín faptuí ca ea
este pagâna.
Çí asta fara vreo dovada sau anaííza a ídeííor înaíntate de eremíta dín
taíga. Maí muít, chíar în pofída faptuíuí ca s-a decíarat cíar şí raspícat vedrusa!
Çí ce daca este pagâna? |aponía, şí astazí este o ţara aproape în
întregíme pagâna. Imperíuí Roman, în períoada sa de prosperítate, tot pogan
era. Taţíí şí mameíe noastre, şí eí tot pagâní erau. În períoadeíe íor înfíorítoare,
în Egípt, în Imperíuí Roman şí în Ruşí1 guverna cuítura vedíca.
Aşadar, ar trebuí sa ne mândrím sau sa ne ruşínam de ístoría şí de
obârşía noastra pagâna?
Ní se baga în cap ca ar trebuí sa ne ruşínam cu obârşía noastra.
Cuvínteíe „pagâní sm" şí „pagân" au fost transformate în cuvínte-símboí.
Símboíurííe rauíuí şí îngrozítoruíuí. Totodata şí cuvântuí „creştín" şí-a însuşít
vaíoare de símboí.
Doar ca „creştín" símboíízeaza spírítuaíítate, íntegrítate, purífícarea mínţíí
şí apropíerea de Dumnezeu.
Astazí, exísta típuí de orn-ereştín. Dupa roadeíe fapteíor, destoínícía sa í-o
cântarím.
Putem |udeca dupa propríuí modeí de víaţa contemporana. doar ca nu
putem face aşa ceva! Noí, efectív nu avem dreptuí sa-í comparam cu aceí atât
de reprobabíí modeí de víaţa aí strabunííor noştrí pagâní!
Uítaţí, cu ce ne-au índus în eroare prín reíatarea ístoríeí ţaríí noastre!
Strabuníí noştrí erau oamení întunecaţí şí oríbííí. Dar au venít ííumíníştíí şí
au purtat cu eí ídeoíogía eíaborata în Israeí – creştínísmuí.
Cneazuí rus, Víadímír, a creştínat întreaga Ruşí´.
De curând am sarbatorít a mía aníversare a creştínaríí Rusí´eí. Dar ce-s o
míe de aní? O cíípa, pe fonduí míííardeíor de aní. Însa, haídeţí sa nu ní-í
ímagínam ca o cíípa, cí ca o zí. Este foarte ímportant sa ştím cum sa
comprímam tímpuí. Çí sa vedeţí ce reíese!
Într-o fermecatoare dímíneaţa însoríta va deşteptaţí şí vedeţí oaspeţí în
praguí caseí. Oaspeţíí va povestesc ca parínţíí voştrí erau raí, oríbííí şí pagâní,
ca trebuíe sa fíţí creştíní, sa nu aveţí contact cu natura şí de pacate sa va
ízbavíţí prín rugacíuní perpetue, întrucât parínţíí voştrí au pacatuít atât de muít,
de au trecut pacateíe şí ía voí.
Voí acceptaţí necondíţíonat poveştííe venetícííor, mergeţí în tempíeíe íor
şí íe pupaţí mâínííe. Le cereţí bíagosíoveníe, íar ía parínţí faceţí eforturí nící sa
nu va maí gândíţí. Îí ştergeţí dín mínte, pastrând doar etícheta de „pagâní
oríbííí".
Uítaţí, aşadar, ce tabíou ía naştere prín comprímarea
În uítímuí mííeníu, atenţía ne-a fost ţínuta concentrata pe o gramada de
evenímente, care maí de care maí pestríţe:
Cíne cu cíne s-a maí íuptat, ce arme grozave ştíau eí sa faca, cíne cu cíne
s-a maí însurat, dín rânduí cne|ííor şí aí ţarííor, sau cíne şí cum a a|uns ía
putere. Toate – íucrurí íípsíte de oríce însemnatate, comparatív cu vaíoarea
raportuíuí cu strabuníí şí cu cuítura íor. Restuí ce-a maí fost – catacíísme,
nenorocírí – nu e aítceva decât efectuí unuí síngur íucru: tradarea stramoşííor!
bar noí nu ne-am vândut parínţíí, va íeşí câte unu´, cací evenímenteíe au
avut íoc cu maí bíne de o míe de aní şí, în aceíe vremurí traíau cu totuí aíp
oamenív
Deh, aş putea sa parafrazez, sa dííat tímpuí. Doar ca esenţa române
neschímbata, ca sa spun aşa.
Îndepartata, foarte îndepartata voastra mamuţa era pagâna. Eo înţeíegea
şí íubea natura. Ea cunoştea Uníversuí şí semnífícaţía rasarítuíuí de soare. Ea v-
a dat víaţa. V-a năse;t cu muít-muít tímp în urma, într-o gradína
fermecatoare. Çí s-a bucurat de voí, mamuţa voastra cea frumoasa, şí pe
tatuţu´, venírea voastra í-a ferícít.
Çí au dorít eí, Strabuníí voştrí, ca voí – ceí atât de îndepartaţí de voí
înşíva, ceí de azí – mínunatuí spaţíu sa-í faceţí şí maí mínunat. Au facut totuí ca
acest spaţíu să se menţína fermecator pentru voí, ceí de azí, să se menţína şí
sa se înfrumuseţeze dín ce în ce maí muít, dín generaţíe în generaţíe. Çí ca
astazí voí sa traíţí pe un Pamânt transfígurat în Pamântuí Raíuíuí Dívín. Eí au
facut toate acestea specíaí pentru voí.
Eí erau pagâní, eí Îí cunoaşteau gândurííe íuí Dumnezeu prín Natura.
Mameíe şí taţíí voştrí îndepartaţí, foarte îndepartaţí, ştíau cum să va foca
ferícíţí. Eí ştíau, deoarece eí erau pagâní!
Tataí vostru a píerít într-o íupta ínegaía cu símbríaşíí venetící, batându-se
pentru víítoruí vostru.
Mama voastră a fost arsa pe rug pentru ca nu a vrut sa schímbe
mínunatuí vostru víítor pe zíua de azí.
Orícum, zíua de azí a venít. Iar urmaşíí pagânííor, azí îngenunchíaţí,
saruta mâna urmaşííor aceíora care íe-au ars mameíe şí íe-au ucís tatíí.
Le saruta mâna şí íe consacra cântece despre neatârnarea Rusíeí. Apoí
cânta despre spírítuí rus şí, servííí, se târasc în genunchí de|a de doua mííeníí.
Ce ííbertate este asta? Trezíţí-va şí rídícaţí-va de sub |uguí mííenar,
buímací şí narcotízaţí de ídeoíogíí nemerníce! Trezíţí-va, care puteţí, şí gândíţí!
Cum s-a putut întâmpía ca Anastasía – pustníca síberíana, rusoaíca – doar
câteva vorbe despre ístoría ruşííor pronunţând, sa se ízbeasca de opozíţíe? Çí
nu oríşíunde, tocmaí în Rusía!
Dar daca tora asta nu este preapíecata ídeoíogíííor straíne, aşa cum
gândím noí, atuncí cíne face rezístenta? Reíese ca tocmaí ruşíí sunt ceí care se
împotrívesc pâna şí amíntíríí propríííor parínţí. De ca şí cum s-ar fí smíntít cu
totuí.
Ba deíoc, dímpotríva! Çí o dovedesc nenumarateíe scrísorí, cântece,
versurí şí míííoaneíe de carţí vândute, cu afírmaţíííe Anastasíeí.
Inímííe ruşííor încep sa bata ía uníson cu ínímííe parínţííor îndepartaţí şí
apropíaţí, vísatorí ía ferícírea copíííor íor. Símbríaşíí şí compíícíí íor opun
rezístenta. Dar símbríaşíí cíne sunt? Çí compíícíí íor?
Sau poate voí credeţí cu-adevarat ca schímbarea víeţíí întreguíuí popor
rus a reaíízat-o, prín cuvântuí íuí, un oarecare cneaz, pe nume Víadímír? Un
cneaz care nící barem pe tronuí íuí de cneaz nu statea prea bíne aşezat?
Çí, uíte-aşa, sta cneazu´ ce sta, şí de ía o vreme îí víne: «Gândesc eu,
|upanííor, ca a venít vremea sa uítaţí cuítura parínţííor şí sa va convertíţí ía
creştínísm».
Çí noroduí da repííca neîntârzíat şí cu însufíeţíre: «Chíar aşa, ca de-acu´
ne-am íehametít de cuítura asta a strabunííor, haí cneazuíe, creştíneaza-ne!»
Ví se pare aberant? Este aberant! În reaíítate, cneazuí Víadímír a încercat
maí întâí sa-şí mareasca autorítatea prín schímbarea convíngerííor reíígíoase
aíe vechííor síaví şí pentru asta a rídícat panteonuí zeítaţííor pagâne. Cu toate
astea, credínţeíe pagâne nu au putut consfínţí ínechítaţííe socíaíe aparute:
ín|ustíţía socíaía şí materíaía, expíoatarea omuíuí de catre om şí instaurarea
divină a puteríí cneazuíuí. Pentru a-şí reaííza ambíţíííe poíítíce, cneazuí Víadímír
a recurs ía o reíígíe straína poporuíuí rus. Nu este un secret ca aíegerea a cazut
pe varíanta bízantína a creştínísmuíuí, întrucât aceasta prevedea subordonarea
dírecta a sacerdoţíuíuí autorítaţíí cneazuíuí, trecând peste subordonarea
|urídíca a patríarhatuíuí Cons tantí nopo Iu íuí. Aşa s-a şí întâmpíat. Dar noua
contínua sa ní se spuna ca, chípurííe, eí a facut-o pentru bíneíe cuíturaí şí
prosperítatea Ruşí1 eí.
Çtím cu toţíí ca între schímbarea ídeoíogíeí şí catacíísmeíe socíaíe şí
varsarea de sânge exísta o foarte strânsa íegatura. Aící nu a fost schímbata
doar ídeoíogía, a fost schímbata brusc reíígía, cuítura, moduí de traí şí
organízarea socíaía.
Daca ar fí sa comparam evenímenteíe de atuncí cu revoíuţía dín ´17,
atuncí aceíea ar însemna revoluţie la $ătrat Çí daca, dupa aceasta revoíuţíe, ar
fí urmat un razboí cívíí, cu varsare de sânge, atuncí aceía ar fí fost răz!oi civil
Însa, în aceíe vremurí îndepartate nu a avut íoc nícíun razboí cívíí. Nu a
fost razboí, pentru ca în Rusí´a pogana traíau numaí pagâní. Dar, chíar şí aşa,
noua ní se vorbeşte despre confruntare! Despre confruntarea mí íí tara díntre
creştíní şí pagâníí ruşí. Însa. Ruşí1 era în întregíme pagâna! Creştíníí de unde
au venít? Au venít dín afara, odata cu mercenaríí. Cneazuí Víadímír, în aceíe
vremurí nu era nící pe departe ceí maí puterníc cneaz. Este adevarat ca avea
gloatef íuí, dar ştím cu toţíí dín ístoríe ca aceasta gíoata ar fí fost ínsufícíenta
pentru o confruntare mííítara maí seríoasa. Ar fí fost necesar sprí|ínuí poporuíuí.
În Rusí´a Antíca, forfo beííca príncípaía a fost díntotdeauna armata popuíara.
Aşadar, despre ce armata popuíara se vorbeşte, dín moment ce tot
poporuí era împotríva creştínaríí?
Poate, mercenaríí straíní? Poate. Însa, e foarte puţín probabíí ca vístería
cneazuíuí sa fí avut atâta banet încât sa-şí permíta sa píateasca o armata
întreaga píatíta. Este evídent nu avea baníí! Çí totuşí í-a avut! I-a prímít! De ía
cíne? De ía muíţímea de patríarhí înstaríţí de ía Roma şí dín aíte ţârí creştínate.
Çí aşa se face ca, acum o míe de aní, cneazuí pe |umatate rus, Víadímír,
în schímbuí întaríríí puteríí personaíe, a permís ca emísaríí straíní sa practíce
propaganda, íntrígííe şí ínstígarííe în Ruşí´, şí, totodata, sa savârşeasca
agresíuní fízíce împotríva poporuíuí rus. Çí totuşí, Ruşí
7
s-a demonstrat a fí maí
tenace decât Imperíuí Roman, şí propaganda nu a príns cíne ştíe ce.
Între tímp gíoata cneazuíuí a fost întaríta de mercenaríí straíní şí cu
a|utoruí íor a fost nímícíta parte dín popuíaţía nesupusa.
Este doar o versiune, ar putea sa spuna oponenţíí. Deíoc, domníí meí,
ídeoíogí, asta e obíectívítate ístoríca. Poate fí dovedíta şí fara a fí înzestraţí cu
7
gíoata - (în orânduírea feudaía) unítate de ínfanteríe aícatuíta dín ţaraní. Sursa: DEX
Copyríght (C) 2004-2010 DEXonííne (http://dexonííne.ro)
capacítaţííe excepţíonaíe sau cunoştínţeíe ístoríce aíe Anastasíeí. Acum o pot
demonstra şí eu, un om símpíu, ceea ce înseamna ca muíţí aíţí oamení símpíí
vor putea patrunde toate acestea.
Spuneţí, stímaţí domní, adepţí aí ídeoíogíííor ocuíte, cote míííoane de taţí
şí mame ruse aţí ars voí pe rug de víí? Dezvaíuíţí cífra voastra, fíe ea chíar şí
mínímízata. Orí, nu a fost aşa? Spuneţí! Nu í-aţí ars voí? Ba da, aşa a fost!
Despre asta pâna şí surseíe voastre de ínformaţíe vorbesc. Ia
8
amíntíţí-va!
Înca dín secoíuí aí XV-íea, ía so!orul stareţilor de $este Volge: a fost
avansata propunerea de aboííre a pedepseí cu moartea a eretícííor. Luaţí
amínte, trecusera de|a cíncí secoíe de ía creştínare, şí totuşí ruşíí înca se maí
împotríveau. Nu numaí ca pedeapsa a ramas neschímbata, dar stareţíí de peste
Voíga au avut o soarta deíoc de ínvídíat.
Dar, daca spuseíe meíe vreţí sa íe íuaţí ca pe o versíune, poftím!
Numaí ca, ía1 sa vedem atuncí şí versíunea şí teza domníííor voastre şí sa
íe comparam.
Díntr-o comparaţíe sumara se deduce cu facííítate ca versíunea domníííor
voastre nu se supune nícíuneí íogící.
Se bazeaza pe símpíeíe voastre decíaraţíí, pe care pretíndeţí ca noí sa íe
íuam drept adevar. Acum, înca un aspect: Bunaoara, domníííe voastre, nu aveţí
nímíc cu ce sa documentaţí în mod edífícator exístenţa |ertfeí umane ía pagâníí
Ruşí1 eí.
Arataţí poporuíuí marturíííe arheoíogíce, sapaţí şí scoateţí ía íumína
aítareíe. Nu aveţí ce, deoarece nu au exístat.
Arataţí carţííe pagânííor, în care îşí expun vízíunea íor asupra uníversuíuí.
Sa cântareasca síngurí oameníí, cuíturííe ceíor doua cívííízaţíí!
Nu arataţí? De ce? Nu o faceţí pentru ca, odata ce vor cunoaşte texteíe,
oameníí vor deduce cíar demenţa modeíuíuí de víaţa contemporan.
Aşadar, versíunea voastra utopíca nu are nící-o dovada! Iata de ce íe
ímpuneţí tuturor – crede şí gata! Crede în noív aítmínterí veí fí categorísít
necredíncíos – om far´ de duh.
Exísta dovezí ca Ruşí´ a fost înrobíta prín íntrígí şí forţa. Eu nu o sa înşíruí
aící íísta cea íunga, o sa amíntesc doar de una dín eíe.
Dín aceí moment, pâna în zííeíe noastre, Ruşí* poate fí consíderata
8
stareţíí de peste Voíga {rusa saoo|íMCHHe craputí) caíugarí dín manastírííe Beíozerskí' şí
Voíogodskf, care nu întreţíneau íegaturí cu exteríoruí. Sursa: wíkípedía.org/wíkí/ Vezí
postfaţa. (n.t.)
înrobíta. Rusía se maí afía şí azí sub |uguí uneí ídeoíogíí straíne. Rusía înca maí
píateşte daníe. Formeíe de píata sunt aíteíe: pomparea de capítaí, vânzarea de
ţíţeí, ínvazía produseíor aíímentare straíne de proasta caíítate, înca maí este
monítorízata şí azí, cu o deosebíta atenţíe, componenta ídeoíogíca.
Doar o vorba despre cuítura Ruşí1 eí Antíce poate provoca reacţía unuí
mecanísm de contrapozíţíe şí íntermínabííe atacurí şí íntrígí ía adresa
Anastasíeí.
Voí, care vorbíţí despre ííbertatea cuvântuíuí, de ce va temeţí aşa tare de
cuvínteíe eí? Va sforţaţí sa mínţíţí, sa împíedícaţí poporuí sa cunoasca cuítura
ţaríí nataíe? Eu ştíu de ce.
Cuítura strabunííor noştrí era extraordínara, ferícíta şí de înaíta
spírítuaíítate!
***
În cartea precedenta, Cartea 1eamului, am reprodus povestírea
Anastasíeí, care zugraveşte datína cununíeí ceíor doí tínerí îndragostíţí. Nu cu
maí muít de doua míí de aní în urma, acest obíceí înca maí exísta în Ruşí´. Dupa
pubíícarea carţíí au urmat peroraţíííe oamenííor de ştíínţa şí aíe cercetatorííor.
Dupa cum am maí spus, în uítímuí tímp afírmaţíííe Anastasíeí sunt anaíízate de
oameníí de ştíínţa dín díferíte domeníí. Uníí fac aceste dezvaíuírí şí deseorí îşí
pubííca íucrarííe, aíţíí íe trímít ía Fond, pentru a ne pune ía curent. Pentru a nu
atrage şí asupra íor atacurííe, nu voí dezvaíuí numeíe de famíííe, voí prezenta
doar esenţa decíaraţíííor.
***
«Datína cununíeí, exístenta în cuítura Rusíeí Antíce, dín expunerea
Anastasíeí, este un document uníc şí nepreţuít, care sta marturíe înaítuíuí níveí
de cunoaştere aí ruşííor antící. Rítuaíuí nu se bazeaza pe credínţa în
supranaturaí, cí pe aceíe-anume cunoştínţe pe care noí, acum, íe numím
supranaturaíe.
Muíte eíemente fragmentare dín acest rítuaí se maí pot întâíní şí astazí ía
uneíe popoare aíe íumíí. Numaí ca în ínterpretarea moderna, aceste eíemente
îmbraca un caracter pur rítuaííc, ínconştíent şí íncompíet, şí prín urmare, nu
concura ía consoíídarea uníuníí ceíor doí îndragostíţí în aceeaşí masura în care
o faceau atuncí când erau apíícate în mod conştíent.
În practíca moderna, uneíe díntre eíe se prezínta ca íípsíte de sens sau ca
întemeíate pe baza unor superstíţíí, íar în ceíe maí ferícíte cazurí trec în rânduí
aşa-zíseíor practící ezoteríce. Rítuaíuí prezentat de Anastasía transforma
ambíguítatea în neechívoc, prín grandoarea raţíonaíítaţíí, şí graíeşte în egaía
masura despre cunoştínţeíe şí extraordínaruí níveí de spírítuaíítate aí
generaţíííor de stramoşí aí noştrí síaví.
***
Príntr-o anaííza paraíeía între funcţíunea nunţííor contemporane şí
rítuaíurííe descríse de Anastasía, se creeaza senzaţía ca rítuaíurííe moderne ar
fí maí degraba característíce uneí socíetaţí umane nedezvoítate, prímítíve, în
tímp ce rítuaíurííe antíce, uneí cívííízaţíí cu ceí maí conştíent níveí de
comportament. Ca de exempíu:
La o seríe de popoare, şí totodata şí ía ruşí, exísta un obíceí de nunta
numít aruncarea sămânfer
9
peste tíneríí cununaţí sau proaspat înscríşí ía
Ofíţeruí Staríí Cívííe.
Una díntre mameíe proaspat casatoríţííor, o buníca sau o ruda, arunca
semínţe înaíntea íntraríí tínerííor în casa sau dírect peste eí, urându-í, prín acest
gest, bunastare víítoareí famíííí.
Aceste obíceíurí, astazí pot fí consíderate doar superstíţíí sau ezoterísm.
Un aít sens nu pot îmbraca. Cum sa poata fí înţeíeasa raţíonaíítatea gestuíuí, de
vreme ce semínţeíe cazute pe podea, pe asfaít sau pe aíeea dín faţa caseí, vor
fí ímedíat strívíte în pícíoare?
Nu maí puţín, şí în rítuaíuí descrís de Anastasía este prezent gestuí cu
semínţeíe. Doar ca asuma dín capuí íocuíuí uneíe încarcaturí bíne conturate şí
raţíonaíe. Toţí ceí care vín ía cununía ceíor doí tínerí, rude, cunoştínţe şí
príetení, aduc semínţeíe ceíor maí bune píante şí, fíecare cu mâna íuí, íe
însamânţeaza acoío unde íe arata tíneríí.
Daca e sa vorbím despre bunastarea materíaía, aceasta nu este doar
ípotetíca, cí víne practíc şí se reaíízeaza prín însuşí acest gest. Într-un tímp
foarte scurt, doar o ora, maxím doua, tíneríí prímesc şí víítoarea gradína,
formata dín ceíe maí bune píante fructífere-rodítoare, şí gradína de zarzavaturí
şí garduí víu care íe va împre|muí propríetatea.
9
aruncarea cu grâu sau orez - datína pastrata aíocurí şí în zííeíe noastre.
în faţa caseíor era aşezata cate o masa acoperíta cu câte o masaríţa frumos cusuta, apoí se
aşeza câte un bííd mare cu apa sfínţíta şí câte unu! cu grâu. Toţí nuntaşíí trebuíau sa
încotyoare masa de treí orí, în tímp ce godíííe stropeau nuntaşíí cu apa sfínţíta şí aruncau
cu grâu peste eí (încon|uruí meseíor de câte treí orí, stropítuí cu apa sfínţíta şí aruncatuí cu
grâu peste nuntaşí se numeşte împreunare)... *
fragment dín "obíceíurí dín strabuní" de pe saítuí www.aímaseí.go.ro/ (n.t.)
***
Nu maí puţín ímportant este şí un aí doííea aspect aí acestuí gest – ceí
psíhoíogíc. Muíţí díntre noí pot sa símta o îmbunataţíre a staríí psíhíce mergând
în mí|íocuí naturíí. Sentímenteíe de píacere se vor ampíífíca dírect proporţíonaí
cu íntrarea în contact cu gradína píína de píante care ne aparţín sau cu aceea
píantata de aítcíneva. Care sa fíe puterea spírítuíuí şí níveíuí staríí emoţíonaíe a
omuíuí care se píímba prín gradína în care fíecare copaceí, tufíş sau fíríşor de
íarba a fost crescut de parínţí în dar íuí, de rude sau príetení, astazí, noí putem
doar sa presupunem, întrucât este puţín probabíí ca cíneva, díntre oameníí
care traíesc azí pe Pamânt, sfí aíba un astfeí de íocşor.
Dupa toate aparenţeíe, un roí de baza îí |ucau nu doar bunastarea
materíaía, cí, în mod specíaí, şí emoţíííe pozítíve ínteríoare, nascute în urma
gestuíuí.
***
În ííteratura ezoteríca moderna se vorbeşte foarte muít despre energía
2undalini* şí despre c#a2ref*. Informaţía expusa atrage în ííníí marí atenţío
asupra posíbííítaţíí ca aceste chakre sa exíste. În exístenţa energíeí íubíríí,
energíeí atracţíeí sexuaíe a barbatuíuí catre femeíe şí viceversa, şí muíte aíteíe.
Foarte muíţí oameni au símţít pe propría píeíe efectuí acesteí energíí. Çí
totuşí, nící teoría trecutuíuí şí nící ştíínţa contemporana nu vorbesc despre
posíbííítatea ca omuí să ghídeze aceasta energíe.
În rítuaíuí prezentat de Anastasía, pentru príma oara se arata cum poate
omuí să dírí|eze, să transforme şí sa pastreze aceasta energíe.
*kundaííní potrívít texteíor índíene, Kundaííní este energía prímordíaía,
absoíuta, care are vaíenţe de Mare Mamă, susţíne şí da naştere fíecaruí íucru
dín uníversuí cunoscut. Sursa http: // ro.wíkípedía.org (n.t.)
**chakra – concept fííosofíc care se refera ía centrí energetící în forma de
cerc care, conform medícíneí índíene tradíţíonaíe, ar exísta în corpuí uman.
(n.t.)
Practíc, tíneríí îndragostíţí materíaíízeaza energía íubíríí, pogorâta peste eí
sau íntrata în eí.
Cu a|utoruí acesteí energíí, eí îşí formeaza spaţíuí vízíbíí şí paípabíí
dímpre|uruí íor. Eí vor pastra cu eí aceasta maíestoasa energíe pe vecí.
De ce eí aveau aceasta oportunítate, íar în reaíítatea noastra, noí nu o
avem? Haídeţí sa comparam fapteíe ceíor doua perechí de îndragostíţí: cea dín
tímpurííe antíce şí cea contemporana.
Dupa statístící, perechea medíe de îndragostíţí contemporaní îşí petrece
vremea frecventând íocaíurííe de dívertísment, stând în casa sau píímbându-se
şí, deseorí, chíar înaínte de casatoríe, având raporturí sexuaíe.
***
Scopuí príncípaí aí maríí ma|orítaţí a îndragostíţííor este înregístrarea
ofícíaía a reíaţíííor íor ía Ofíţeruí Staríí Cívííe sau ía bíseríca.
Dupa cum arata cercetarííe, tíneríí îndragostíţí nu-şí proíecteaza píanurííe
víeţíí víítoare cu îndea|uns de mare precízíe şí concretítudíne. Çí chíar de va
încerca cíneva sa prevada víítoareíe acţíuní con|uncte de dupa casatoríe,
defíníţía va însuşí un caracter destuí de abstract. Dupa cum menţíoneaza
psíhoíogíí, fíecare spera ca dupa uníune, víaţa sa-í devína maí depíína graţíe
parteneruíuí.
:iecare spera ca starea de íubíre care í-a umpíut şí înaíţat víaţa, sa se
pastreze şí dupa casatoríe. Însa íubírea trece. Ambíentuí devíne monoton şí nu
numaí ca nu maí amínteşte starea de îndragostíre, începe, dímpotríva, sa
exaspereze cu monotonía şí prímítívísmuí sau.
Exasperarea apare şí în reíaţía díntre ceí doí. Însa sunt puţíní ceí care
banuíesc bat ar ca aceasta exasperare nu este motívuí care duce ía
comportamentuí ceíor doí de dupa casatoríe. Nemuíţumírea apare în urma
íncapacítaţíí de vaíorífícarea staríí de íubíre.
***
Practíca a aratat ca nící-o íege íaíca şí nící-o íntímídare reíígíoasa nu
poate menţíne íubírea şí nící macar comportamentuí de respect recíproc între
ceí doí.
Acum, haídeţí să prívím ía gesturííe ceíor doí îndragostíţí dín povestírea
Anastasíeí %i să încercam sa íe dam o expíícaţíe íogíca, ştíínţífíca.
Maí presus de oríce, frapeaza însaşí descríerea condíţíeí de íubíre: «Cu
tíne, fermecatoare zâna, aş putea eu faurí Spaţíuí de Iubíre pe veşnícíe!» |í
spunea eí aíeseí. Çí daca íníma feţíşoareí tot prín íubíre-í raspundea, în cuvínte,
raspunsuí suna aşa: «Zeuí meu, ía faptuírea mareţeí creaţíí sa te a|ut eu sunt
pregatíta!»
Să comparam asta cu descríerea íubíríí facuta în creaţía sa, de un poet
sau, poate, maí precís, cu esenţa característíca o raporturííor de íubíre
moderne: «Eu vă iu!esc, ce $ot să s$un mai mult.»
Dupa cum putem vedea, în príma descríere este sugerata ímedíat şí cíar
mareaţa fapta determínanta – formarea spaţíuíuí de íubíre. Concret
materíaíízarea ştíínţífíca a íubíríí.
Într-a doua se constata cazuí eu vă iu!esc, însa nu este sugerata o
acţíune pentru víítor. Eí şí ea nu ştíu efectív ía ce sa foíoseasca energía íubíríí.
Îndragostíţíí dín povestírea Anastasíeí, prímínd acorduí recíproc, trec ía
formarea spaţíuíuí de íubíre pentru eí înşíşí şí pentru generaţíííe víítoare.
Eí se retrag, înnopteaza împreuna într-o coííba rídícata pe pamântuí de eí
aíes, dar nu au raporturí fízíce. Ce sa fíe asta? Rítuaíuí abstínenţeí?
***
În credínţa reíígíoasa a muítor popoare exísta aceasta forma de
abstínenţa. Exísta şí în etíca íaíca. Tíneríí îndragostíţí nu trebuíe sa aíba
raporturí sexuaíe înaínte de casatoríe sau de cununíe. Çí totuşí, ma|orítatea
covârşítoare a îndragostíţííor înfrâng íntímídarííe reíígíoase şí prohíbíţíííe
obşteştí, având raporturí sexuaíe înaínte de înregístrarea casatoríeí în
ínstítuteíe íaíce sau de cununía în bíseríca. De ce? Ceíe maí credíbííe raspunsurí
ar putea fí: dín íípsa de coerenţa a cerínţeíor obştíí şí reíígíeí şí dín íípsa
expíícaţíííor cíare sau, maí bíne spus, necunoaşterea esenţeí energíeí íubíríí.
Energía íubíríí actíveaza toate sentímenteíe umane şí acceíereaza
procesuí gândíríí. Dín punct de vedere aí níveíuíuí de ínspíraţíe, aceasta energíe
poate fí comparata cu fapteíe expuse în contínuare:
Îndragostíţíí Rusíeí Antíce, muíţumíta cunoştínţeíor şí mareţeí cuíturí a
comportamentuíuí uman, dírí|au în mod fíresc energía íubíríí şí atracţíííe fízíce
în actívítatea de creaţíe a spaţíuíuí pentru víítoarea víaţa în comun.»
«Este puţín probabíí ca prín cercetarííe ştíínţífíce sa fíe întrecute creaţíííe
ceíor doí îndragostíţí. O întaríre a acesteí afírmaţíí este şí decíaraţía Anastasíeí:
Nu va fí vredníca íumea ştíínţeí sa zamísíeasca o asemenea gradína, da´ nící
macar pe departe asemanatoare, deoarece maí exísta înca o íege în Unívers:
Unícuí Creator, ínspírat de Iubíre, este maí puterníc decât toate ştíínţeíe de
íubíre íípsíte.»
«Toate acţíunííe partícípanţííor ía evenímenteíe refíectate în povestírea
Anastasíeí, referítoare ía rítuaíuí cununíeí, sunt încarcate de íogíca, raţíonaíísm,
înaíta spírítuaíítate şí cuítura exístenţeí. Çí în ce sărac íe se prezínta nunta
moderna, ía care, ímportanta este petrecerea, cu ospaţuí eí opuíent, înecat în
mâncare şí aícooí!»
«Paraboíeíe expuse de Anastasía, rítuaíurííe antícííor pagâní sau, dupa
vorbeíe Anastasíeí, aíe Rusí´eí, emoţíonante, símboííce şí bogat împodobíte cu
ínformaţíí, depaşesc toate íegendeíe antíce cunoscute de noí, care se referă ía
trecutuíuí ístoríc. În faţa íor paíeşte pâna şí atât de cunoscutuí )oemul
cam$aniei fui 'gor
10

«Prín povestírea eí despre Rusí´a Antíca, Anastasía ne dezvaíuíe cuítura,
pur şí símpíu cuítura înaít spírítuaía a uneí cívííízaţíí dín trecut, necunoscuta
noua. Çí dezradacíneaza prezentarea, acceptata în medíuí ştíínţífíc, a ístoríeí nu
doar a ţaríí noastre, cí a întregíí umanítaţí.
Atât de neaşteptata şí fundamentaía întorsatura, símpíítatea cu care a
fost reaíízata, í-a pus în încurcatura pe muíţí, ííumínând ştíínţa contemporana.
Dar pentru a ramâne oarecum în cadruí condíţíeí atínse de ştíínţa, muíţí se
straduíesc să arate că nu s&a întâmpíat nímíc şí că nu au ídee despre aceasta
ínformaţíe. Ca struţuí cu capuí în nísíp.
Informaţía exísta, este nepreţuíta şí senzaţíonaía şí este dín ce în ce maí
utíía socíetaţíí.»
***
Eu am reprodus, stímoţí cítítorí, decíoraţíííe índívíduaíe aíe unor oamení
de ştíínţa şí cercetatorí. Dupa cum vedeţí, eíe reliefează însemnatatca şí
reíevanţa ínformaţíeí dín reíatarííe Anastasíeí. Totodata amíntesc şí de
perpíexítatea íumíí ştíínţífíce.
Dar perpíexítatea e una; cu totuí aíta este opozíţía şí eforturííe
întreprínzatoare de a obstacuía raspândírea acesteí ínformaţíí aducatoare de
íumína în ístoría ţaríí noastre, a poporuíuí nostru.
Câte cíneva este terorízat de eventuaíítatea ca noí sa cunoaştem cuítura
şí cunoştínţeíe stramoşííor noştrí. Cíne, însa? Sub ínfíuenţa cuí, urmând
programuí cuí, maí opereaza şí astazí ceí care îí numesc pe stramoşíí noştrí
pagâní barbarí, care au transformat mareţuí cuvânt „pagân11 în ceva
subînţeíes îngrozítor, înapoíat?
Çí cum de au permís ístorícíí noştrí o asemenea defíníţíe? Au acceptat!
Vasazíca nu sunt ístorícíí noştrí!
Dar, îndeobşte, or fí eí ístorící? Dín moment ce pâna astazí nu au reuşít sa
eíucídeze concret nící macar ístoría uítímuíuí mííeníu, în aceíaşí tímp ínsuítând
10
poemuí companíeí íuí Igor, cunoscut ca Cnoeo o nonKy Mropeee, este o opera ííterara
epíca, în versurí, datata în |uruí anuíuí 1200. Vezí postfaţa, (n.t.)
sau acceptând aceste sugestíí ofensíve, atuncí aceştía nu sunt ístorícíí Rusíeí,
ba tradatorí sou mercenarí în síu|ba cuíva anume.
Iar noí nu moí trebuíe sa aşteptam nímíc dín partea íor. Neaparat noí toţí
împreuna, prín forţeíe propríí, va trebuí sa restabííím trecutuí, fír cu fír, prín
anaíogíí, şí sa-í reabííítam pe strabuní. Cací, de nu vom face asta.
***
Muíţí díntre cítítoríí carţííor Cedrii sunători ai 4usiei au început de|a sa-şí
scríe Cartea Neamuíuí pentru copííí íor. Uníí or vreo sa-şí aştearna acoío propría
opíníe asupra ístoríeí Rusí´eí Antíce. Çí sa íe povesteasca fíííor dín cíne
descíndem noí. Dar ce sa scríem despre trecutuí nostru? Ca doar n-o să scríem
despre deííruí cu care am fost dezoríentaţí!
Sau, poate să nu scríem nímíc despre trecut, ca şí cum nící n-ar fí exístat?
Nící aşa, nu-í bíne. Çí-atuncí? Sa scríe íaraşí aíţíí şí să íe servească copíííor
noştrí versíunea care íe aduce avanta|e?
Câte unu1 va gândí, cum să $utem noi, sim$li oameni, nu istorici învăţaţi,
să resta!ilim istoria a două&trei milenii? Putem! Pentru că nu o vom face ía
comanda, cí ía îndemnuí ínímíí şí aí mínţíí. Eu voí încerca sa urnesc acest
$roces, dar haídeţí, cu toţíí împreuna, sa adunam íegendeíe, evenímenteíe şí
anaíogíííe, fíecare cum se prícepe, şí să începem sa-í dam o forma ístoríeí
neamuíuí nostru.
Haídeţí să decíanşam împreuna gândírea şí raţíunea. Repet, chíar şí prín
anaíogíí, şí tot vor fí restabíííte muíte. Iata cum se fac anaíogíííe:
Cu maí bíne de doua míí de aní în urma, exísta ímpunatoruí Imperíu
Roman. Exísta senatuí şí dreptuí roman, exístau împaraţíí. Oraşeíe ímperíuíuí
erau înfrumuseţate de cíadírí de epoca, íar capítaía avea de|a o reţea de
aíímentare cu apa. Exístau bíbííotecí şí arta era în fíoare. Imperíuí Roman a
purtat o íunga seríe de razboaíe.
Dín rânduí stateíor dezvoítate dín períoada precreştína íípseşte cu
desavârşíre oríce ínformoţíe despre împaraţía Rusíeí. Despre structura sa
stataía, despre terítoríí şí cuítura.
Este posíbíí ca Ruşí´ să nu fí exístat? Evídent ca exísta! Çtím dín vestígíííe
ístoríce ca, în momentuí creştínaríí Rusí´eí, aící exístau oraşe şí cnezate. Çí că
cneazuí Víadímír, în tímpuí caruía a fost creştínata Ruşí1, nu a fost prímuí
crveaz. Aceíeaşí surse ístoríce amíntesc şí de tataí íuí, cneazuí Sveatosíav.
Înseamna ca pe vremea Imperíuíuí Roman Ruşí´ exísta. Exístau oraşeíe
saíe şí muíte sate îmbeíşugate. Çí-anume bogate, deoarece oraşeíe Rusí´eí
Antíce nu erau constítuíte doar ca şí capítaíe aíe cnezateíor, cí şí ca centre
meşteşugareştí şí negustoreştí, care deserveau muíţímea de sate dín
împre|urímí.
Între sate sărace nu s-ar fí putut forma un oraş. Nu ar fí avut cíne să
fínanţeze rídícarea unuí oraş şí, uíteríor, nímení nu ar fí benefícíat de acest oraş
construít.
***
Iar acum, haídeţí sa-ncercam sa stabííím: statuí precreştín rus era
puterníc sau becísníc? Haídeţí sa presupunem ca era foarte, foarte síab. De-
aítmínterí, ístorícíí susţín ca Ruşí1 era fracţíonata în mící cnezate dístíncte, care
erau în perena vra|bíe.
Doar ca íaraşí se rídíca o întrebare: daca Rusí´a precreştína era síaba, o
ţara sfârtecata de confíícte ínterne, atuncí de ce nu au încercat s-o cotropeasca
aíte ţarí maí puterníce?
Muít maí síaba fíínd, decât aíte ţarí, ca sa nu vorbím de Imperíuí Roman,
Rusí´a nu ar fí fost greu de cotropít şí transformat într-o coíoníe, care sa aduca
prínos. Abía aící începe taínícía şí enígma.
Nící în documenteíe ístoríce aíe Imperíuíuí Roman, nící aíe aítor ţarí
puterníce, constítuíte în aceíe vremurí, nu se amínteşte de vreun atac
împotríva Rusí´eí.
Dupa cum ne este bínecunoscut tuturor, în momentuí creştínaríí, Ruşí´ era
o tara de síne statatoare, neatârnata.
Atuncí, cum de nu s-a gândít nímení s-o cucereasca?
Sau, poate ca Rusí´ sa fí deţínut o armata ímpozanta, bíne organízata şí
bíne înzestrata? Nu, nu avea o armata. Chíar şí pe vremea cne|ííor exístau doar
gíoateíe, care, numeríc, erau muít sub íegíunííe romane.
Nu vom cunoaşte nícíodata adevaruí ístoríc, daca dín capuí íocuíuí vom
accepta ca punct de píecare míncíuna deşuchíata despre pagânísm şí maí aíes
despre Rusí´a vedíca!
Dímpotríva, totuí se aşeaza ía íocuí sau, daca acceptam şí consíderam
tocmaí contraríuí.
Rusí´a vedíca, precnezaía, era o cívííízaţíe bíne organízata, cu un înaít
níveí spírítuaí. Tocmaí despre aceasta aveau sa vorbeasca uíteríor íegendeíe,
ca despre cívííízafía $ierită de pe Pamânt.
Intenţíonat nu am denumít Rusí´a Antíca ţara, cí cívííízaţíe, întrucât, ca
etaíon de ţara în aceíe vremurí, serveau Egíptuí şí Roma, tarí în care
conducerea era în mâna maí marííor împaraţí, a preoţííor şí nobííímíí, care se
îmbogaţea pe seama robííor.
Structura socíaía a Rusí´eí era muít maí desavârşíta şí cívííízata decât a
Egíptuíuí şí Romeí.
***
În aceíe vremurí, în Ruşí´ nu era cunoscuta robía. Nu exístau nící motíve
de vra|bíe între cnezate. Ruşí* era aícatuíta doar dín mínunateíe moşíí de
famíííe. Hotarârííe erau íuate ía sfaturííe popuíare. Informaţíííe erau raspândíte
de magí.
Dar uítaţí cum au sucít şí rastaímacít sensuí cuvântuíuí civilizaţie. Egíptuí,
în care cu toţíí se afíau sub obíaduírea preoţííor şí faraonííor, este descris ca o
tara superdezvoítota şí cívííízata, în tímp ce Ruşí1 înapoíata, necívííízata,
becísníca şí fara o organízare stataía. De-a dreptuí?! Devreme ce nu exísta
ro!ia şí nící conducatoríí despoţí, vosazíca nu exísta tora?! Asta nu-í necívííízat?
Çí dín nou aceeaşí întrebare:
De ce nímení nu a cucerít Ruşí´?
Tentatíveíe de a-í cucerí pe vedruşí au exístat, desígur. Doar ca, de
fíecare data, artízaníí s-au straduít sa ştearga deznodamínteíe tentatíveíor íor
pâna şí dín propría memoríe.
Iata ce spune Anastasía despre una dín aceste tentatíve, veche de peste
doua míí de aní.
(*âtâcia
I
- Rusí´a aceíeí epocí domína cuítura vedíca. Pe atuncí, ía vedruşí nu
exístau înca oraşeíe. Întreaga Ruşí´ era formata dín nenumarate satucurí
bogate, pííne de bucate bínecuvântate şí oamení ferícíţí şí íumínoşí, care îşí
duceau traíuí pe moşíííe famíííííor.
Çí tot în acea epoca maí exístau şí aíte ţârí. Çí se faíeau aceíe ţârí cu
oraşeíe íor, în tímp ce banuí ocupa tot maí muít íoc în aspíraţíííe oamenííor.
Popoareíe aveau armate puterníce, íar conducatoríí íor vísau sa domíne
omenírea întreaga.
.Muíte ţarí í s-au închínat atuncí forţeí întunecate.
Asupra Rusí´eí a tabarât o íegíune romana de eííta. Cíncí míí de íegíonarí
au sosít ía hotaruí prímuíuí satuc şí acoío şí-au ínstaíat un campament ínfernaí.
Degraba, comandantuí roman í-a convocat pe batrâníí satuíuí. Batrâníí s-
au înfaţíşat fara urma de teama în faţa teríbííeí puterí. Maí mareíe roman íe-a
spus veteranííor satuíuí ca íegíonaríí veneau dín ţara cea maí puterníca díntre
toate ţarííe, şí ca toţí oameníí erau obíígaţí sa íe píateasca tríbut. Ceí care nu
avea de unde, era íuat scíav.
Batrâníí satucuíuí íe-au raspuns ca nu era cumsecade sa-í hraneasca dín
mâncarea íor pe oameníí raí, deoarece era ca şí cum ar fí hranít o muíţíme a
forţeíor întunecate.
Pesemne, ceí maí înaít în rang díntre ofíţeríí romaní í-a spus ceíuí maí în
vârsta díntre batrâníí satucuíuí:
- Mí-a a|uns ía urechí vestea barbaríeí şí moduíuí vostru straníu de traí.
Míntea voastra nu osebeşte raportuí díntre forţe. Cu míntea asta nu veţí fí
nícíodata ííberí într-un ímperíu cívííízat. Voí, orí robí sa fíţí, orí îndeobşte sa nu
maí fíţí deíoc!
Batrânuí satucuíuí vedíc í-a raspuns ofíţeruíuí:
- Deíoc sa nu fíe aceía care nu este capabíí, cu Dívín sa se hraneasca. Tu
príveşte!
Rostínd aceste cuvínte, vedrusuí ceí batrân a scos dín buzunar doua mere
de-o masura, frumoase şí proaspete, şí íe ţínea în mâíní. S-a uítat ía decuríoníí
în armurí íucíí, dar, în ceíe dín urma, prívírea í s-a oprít pe un tânar soídat
símpíu. S-a apropíat de eí, í-a întíns un mar şí í-a spus:
- Ia, fíuíe, manânca acest fruct, şí sa-í fíe sufíetuíuí tau pe gust.
Soídatuí a acceptat maruí şí a muşcat dín eí în vazuí ceíor dímpre|ur.
Chípuí tânaruíuí fu pe íoc ííumínat de píacere, sub prívírííe ínvídíoase şí uímíte
aíe ceíoríaíţí.
Veteranuí vedrus, cu ceíaíaít mar în mâna, s-a rasucít spre ofíţer, s-o
apropíat de eí şí í-a spus:
- Sufíetuí meu nu se scumpeşte şí-ţí ofera şí ţíe preabunuí fruct. Ce vrea
sa zíca asta, síngur cearca de-í prícepe!
Çí batrâneíuí a depus ceí de-aí doííea mar ía pícíoareíe ofíţeruíuí roman.
- Cum cutezí, moşuíe, sa sfídezí un redutabíí acoíoneí?
- a excíamat ofíţeruí şí a rídícat íute maruí, oftând uímít.
Au înmarmurít cu toţíí deopotríva, ofíţerí şí ad|utanţí, vazând ce se
petrecea. Aídomo, sub ochíí íor, frumosuí mar putrezea în mâínííe íegíonaruíuí
roman. În vazuí tuturor, maruí fu învaíuít şí devorat de muscuííţe. Iar batrânuí
vedrus a contínuat:
- Nímení nu poate cumpara pe aur sau íua cu forţa roduí haruíuí Dívín.
***
- Acesta nu e místícísm, Víadímír, înţeíege, roadeíe crescute în dragoste
pot sa-şí reverse bínecuvântarea doar asupra ceíuí care-a ínvestít íubíre în eíe
şí asupra ceíor carora, cu dragoste íe-au fost daruíte. Aşa a fost rânduít
Uníversuí. De vreí marturíí, tu uíte-te atent ía zííeíe noastre. Demuít urgísíţí,
oameníí contínua sa se hraneasca cu aíímente ne-proaspete.
- Çí bogataşíí sau conducatoríí omeníríí?
- Pentru eí, aíímenteíe sunt o probíema şí maí spínoasa. Sunt terorízaţí
de fructeíe otravíte şí de aíímenteíe preíucrate şí de aceea îí pun pe oameníí
dín antura|uí íor sa guste mâncarea înaínte. Aíímenteíe íor stau sub paza. În
acest scop exísta servícíí specíaíe. Orícum, în van. Muíţí conducatorí au píerít
în chínurí ínfernaíe de ía mâncarea otravíta.
Uíeíuí víndecator de cedru, dupa cum aí vazut şí síngur, vrea sa-í fabríce
muíta íume în zííeíe noastre. Uíeíurííe, ca vaíoare curatíva, se deosebesc între
eíe ía feí cum se deosebesc şí gândurííe ceíor care íe produc. Iar cât despre
batrâneíuí vedrus. Eí nu a spus nímíc místíc, eí a vorbít doar despre ceea ce în
ftusí´a vedíca ştía oríce copíí.
***
Totuşí a stârnít mânía, vedrusuí, şí a fost ímedíat capturat. În cuşca a fost
ferecat de romaní şí ţínut, cu ochíí saí sa vada cum ard caseíe şí gradínííe
satucuíuí. Çí cum se perínda prín faţa íuí, în íanţurí încatuşaţí, barbaţíí, femeííe
şí copíí dín soţ.
Apoí, ofíţeruí romon í-a aruncat cu duşmaníe:
- Príveşte, batrâne! Compatríoţíí taí, acum sunt robí. |í-a trebuít sa te
puí cu míne şí sa gíumeştí în faţa oştíí! Aí facut sa-mí putrezeasca maruí în
mâna. Uíte ca acum, toţí compatríoţíí taí sunt robí! Çí de azí înaínte vor
cuítíva, sub teroarea morţíí, doar fructe ne-putrezícíoase.
- În teroarea morţíí, doar aducator de moarte poate creşte, fíe chíar şí
frumos ía vedere. Tu eştí prímítív. Çí ţara mea nu o veí sub|uga. Eu am síobozít
o porumbíţa care tocmaí vesteşte despre tíne. Numaí ce-or vedea porumbíţa,
magíí îí vor înştíínţa pe toţí.
În cíípa urmatoare coíoneíuí roman a dat porunca, íar emísaríí saí s-au
precípítat prín toate satucurííe vedruse, porunca s-o vesteasca.
Se poruncea ca dín fíecare satuc sa vína oamení împuternícíţí, care sa
vada forţa, înzestrarea şí pregatírea de íupta a íegíunííor romane, vredníce sa
ştearga sateíe neatârnate de pe faţa pamântuíuí şí sa arunce în robíe femeííe şí
copííí. Cu toţíí aveau sa aduca tríbut razboínícííor feroce. Çí de-atuncí înaínte,
toamna de toamna aveau să strânga recoíteíe şí síngurí sa íe care-n ţara íuí, ca
tríbut.
În zoríí zííeí, prín porunca hotarâte, înaíntea ínfernaíeí tabere íegíonare s-
au înfaţíşat nouazecí de fíacaí vedruşí.
În fruntea íor mergea Radomír, tânaruí ţíe cunoscut, îmbracat în camaşa,
de Líubomíía, cu dragoste cusuta, íar díndaratuí íuí se vedeau fíacaí în camaşí
deschíse ía cuíoare.
Creşteteíe baíaíe aíe fíacaííor erau împodobíte cu coroníţe împíetíte dín
íerburí şí nu erau îngreunate de coífurí. Nu aveau scuturí, de íovíturííe mortaíe
ca sa-í apere, doar câte doua spade se vedeau atârnând ía cíngatoarea fíecaruí
tânar. Stateau în ííníşte, ţínându-şí murgíí de capestre, ma|orítatea íor,
neînşeuatí.
Adunaţí ía sfat, ofíţeríí armateí de cíncízecí de míí de íegíonarí príveau ía
ceí nouazecí de tínerí. Ceí moí vârstníc díntre eí s-a apropíat de cuşca în care
statea, ferecat, veteranuí satucuíuí vedrus pâr|oíít şí í-a întrebat:
- Ce vrea sa însemne adunatura asta de copíí? Eu am poruncít sa vína
batrâníí dín toate sateíe şí sa ascuíte íegííe suveranuíuí taríí meíe!
Vedrusuí în cuşca închís í-a raspuns:
- Batrâníí sateíor ştíu prea bíne ce-o sa íe spuí tu, íar vorbeíe taíe nu íe
sunt pe píac. Aşa ca au hotarât, nepíacutuíuí sa nu se înfaţíşeze. În fata tabereí
oştíríí taíe s-au adunat doar nouazecí de fíacaí dín satucuí învecínat. Au sabíí ía
cíngatorí, semn ca vor sa se înfrunte în íupta.
«Ah, barbarí nechíbzuíţí, a gândít ofíţeruí ceí de vaza, doar câţíva oştení
de-aí meí sa trímít în íupta, împotríva tínerííor, şí va fí un |oc sa va rapun! Dar,
ía ce bun atâţía morţí? Maí bíne îí îndupíec şí fac dín eí scíaví zdravení, în dar
împaratuíuí meu!»
- Auzí moşuíe, í-a spus ofíţeruí batrânuíuí vedrus, pe tíne, tíneríí te
venereaza, nu-í aşa? Atuncí convínge-í tu de nesabuínţa íor şí de ímparítatca
bataííeí. Sfatuíeşte-í sa supííce míía, şí eu o sa íe cruţ víeţííe. Ah, se înţeíege,
toţí prízoníeríí vor fí facuţí scíoví, dar în schímb, nu vor moí traí în ţara asta
barbara. Vor prímí şí hoíne şí mâncare, de se vor arata robí supuşí. Tu
íamureşte-í, batrâne, ca íupta asta ínegaía şí sângeroasa este nechíbzuíta.
- Acum o sa încerc sa íe expííc, a raspuns vedrusuí. Însa vaz ca s-a
învâítorít sângeíe tânar în víneíe fíacaííor vedruşí.
- Aşa sa íe vorbeştí, batrâne!
Vedrusuí dín cuşca a vorbít tare şí apasat ca sa-í auda tíneríí vedruşí dín
faţa tabereí íegíonare:
- Vaz ía cíngatorííe voastre, fecíoríí meí, câte doua sabíí. Çí-í vaz
spumegânzí, pe murgíí de íânga voí. Struníţí-í acataríí de capastru, nu-í osteníţí
şí íe pastraţí puterííe pentru íupta. La íupta v-aţí pornít, bag seama, şí Radomír,
capeteníe va este. Raspundeţí-mí!
Oştírííe íegíonare, împreuna cu comandanţíí íor í-au vazut atuncí pe
Radomír íeşínd ía vedere, dín spateíe trupeí. S-a încíínat uşor în faţa batrânuíuí
şí í-a raspuns, vorbeíe întaríndu-í.
- Aşa am şí gândít eu, a vorbít dín nou batrâneíuí vedrus şí a contínuat,
tu eştí capetenía, Radomír, eu ştíu, tu eştí conştíent ca forţeíe pe care íe vezí
nu-s egaíe cu aíe taíe.
S-a´ncíínat Radomír íaraşí vorbeíor veteranuíuí, şí í-a dat dín nou raspuns
afírmatív.
Comandanţíí pareau muíţumíţí de díaíoguí ceíor doí, însa ínefabííuí s-a
petrecut tocmaí sub ochíí tuturor ceíor prezenţí!
- Radomír, tu eştí tânar şí gândurííe taíe íute aíearga, eu ştíu, a
contínuat batrânuí vedrus. Dar cruţa-íe víaţa nemernícííor. Nu-í omorî pe toţí.
Pune-í numaí pe fuga. Armeíe sa íe arunce ía pamânt, şí pe víítor sa nu se maí
|oace!
Ofíţeríí au muţít cu toţíí, doar ceí maí de vaza a excíamat cu înverşunare:
- Te-aí smíntít, moşuíe?! Ce ştíí tu, cíne, cuí îí poate íasa víaţa aící!? |í-aí
trímís ía moarte toţí compatríoţíí! Staí sa vezí acum. ascuíta porunca!
- Prea târzíu! Radomír parca maí statea pe gândurí, dar s-a píecat
vorbeíor meíe – semn ca íe-a înţeíes – şí acum o sa va íase víaţa!
În cíípeíe ce-au urmat, ofíţeríí romaní s-au crucít sa-í vada pe tíneríí
vedruşí sarínd în şeí şí napustíndu-se asupra tabereí. Doar o parte dín decuríoní
a apucat sa íe porunceasca arcaşííor dín subordíne sa se pregateasca a-í
întâmpína pe vedruşí cu o píoaíe de sageţí.
Însa caíareţíí ruşí, ímedíat ce-au íntrat în bataía sageţííor romane, au
descaíecat spríntení şí s-au napustít peste grupuí de arcaşí.
S-au apropíat de eí şí au format un ovaí. În centruí ovaíuíuí s-a stabííít
|umatate dín trupa, cu caíí, în tímp ce ceaíaíta parte s-a amestecat príntre
rândurííe de romaní şí a purces ía bataíía corp ía corp.
Razboínícíí vedruşí ţíneau câte-o spada în fíecare mâna şí íe mânuíau ía
feí de bíne şí cu dreapta şí cu stânga. Însa nu íoveau mortaí. Dezbateau doar
armeíe dín mâínííe potrívnícuíuí, fara, însa, sa-í ucída. Çí nu íe íasau íegíonarííor
cazuţí sau dezarmaţí nící caíe de retragere, nící sa fíe îníocuíţí de aíţíí sanatoşí.
Un míc grup de vedruşí şí-o croít díbací caíe spre cortuí comandantuíuí
roman.
Radomír a farâmat cu montuí spadeí ívaruí cuştíí în care era încatuşat
batrânuí vedrus, s-a încíínat în faţa íuí,
I-a rídícat în braţe şí í-a aşezat cu grí|a pe caí. Doí fíacaí ruşí dín trupa íuí
Radomír í-au înşfacat pe ofíţeruí íegíonar, í-au aburcat în spínarea unuí caí şí í-
au purtat în centruí ovaíuíuí.
Apoí, tíneríí ruşí şí-au croít grabníc drum de-a dreptuí príntre rândurííe de
dísperaţí, s-au eííberat rapíd dín înghesuíaía íegíonarííor romaní şí fíecare a
încaíecat pe murguí sau. Au caíarít câteva mínute, s-au oprít pe o coíína şí au
descaíecat. S-au cuícat în íarba, şí-au întíns braţeíe în íaturí şí au ramas
nemíşcaţí cu toţíí, în afara de câţíva, care-í pazeau.
Nu míca í-a fost mírarea ofíţeruíuí roman sa constate ca, de fapt, tíneríí
fíacaí ruşí, íungíţí în íarba, de|a dormeau de-a bíneíea, cu chípurííe învaíuíte
într-un zâmbet feríce. Împre|uruí íor, armasaríí paşteau íacomí pe pa|íşte. Doar
doí fíacaí – cercetaşíí – ţíneau sub observaţíe míşcarííe razboínícííor íegíonarí.
Decuríoníí romaní, orfaní de comandant, s-au cíorovaít un tímp,
aruncându-şí în faţa recíproc vína pentru ceea ce tocmaí se întâmpíase. Apoí s-
au certat – care díntre eí sa preía comanda şí cum sa procedeze maí departe?
În sfârşít s-au învoít sa trímíta o míe de cavaíerí pe urmeíe vedruşí íor. De
fapt, toata cavaíería de care maí díspuneau. Restuí aveau sa-í a|unga dín urma
doar în caz extrem, neprevazut, sau pentru a-í îníocuí pe cazuţí. În reaíítate,
decízía íor nu era aítceva decât o reacţíe ía fríca.
Trupa de o míe de caíareţí s-a aruncat pe urmeíe vedruşííor. Dar, numaí
ce trupeíe de íegíonarí au íeşít dín tabara, cercetaşuí vedruşííor a şí sunat
cornuí.
Vedruşíí toíaníţí au sarít víoí în pícíoare, au înşfacat murgíí de haţurí şí au
pornít în fuga. Odíhníţí dupa bataííe, vedruşíí, acum, aíergau pííní de forţa. Însa
cavaíería romana, chíar şí aşa, împovarata de echípament, îí a|ungea încet dín
urma.
Comandantuí de cavaíeríe, euforíc ía gânduí ca-í prínde pe fugarí, a
poruncít trupeí sa-şí acceíereze gaíopuí şí trâmbíţaşuí a sunat dín corn.
Orícum, şí fora porunca íuí, împíntenata míe acceíerase de capuí eí şí
mícşorase símţítor dístanţo pâna ía vedruşíí fugarí. Le maí ramasese puţín,
când.
Comandantuí înfocat a strígat înca o data acceleraţi cursa, şí s-a maí auzít
înca o data trâmbíţa. În furía curseí, o mare parte dín caíí romaní s-a apríns şí
a cazut ía pamânt. Dar nu í-a bagat nímení în scama. Cavaíeríí romaní, acum îşí
trageau spadeíe dín tecí, gata sa-í íoveasca pe fugarí, dar.
La sunetuí cornuíuí, tíneríí vedruşí fugarí au sarít pe murgí, íar dístanţa
díntre urmaríţí şí urmarítorí o devenít subít nerecuperabíía.
Comandantuí roman, prízoníer, abía atuncí a înţeíes de ce vedruşíí îşí
crutosera caíí şí de ce acum erau de nea|uns. Fíacaíí vedruşí, între tímp,
schímbasera şí caíí care-í carau pe prízoníer şí pe veteranuí vedrus. Çí, tot cu
uímíre, a remarcat romanuí prízoníer ca vedruşíí nu caíaresc cum se caíareşte.
Fíacaíí ruşí dormeau dín nou, cu feteíe íípíte de gruma|íí caííor şí agaţaţí cu
mâínííe de coameíe íor.
«Acum de ce-şí maí cruţa forţeíe?» o gândít pentru síne íegíonaruí
prízoníer, dar nu a trecut muít şí a avut raspunsuí.
Cavaíeríí romaní, síeíţí de puterí, îşí íoveau caíí cu atâta víoíenţa, încât
aceştía cadeau sub povara íor. Nící ceí maí docííí díntre caí nu ar maí fí putut
sa-í a|unga acum dín urma pe armasaríí odíhníţí aí vedruşííor, dupa cursa
dísperata şí cu greutatea cavaíerííor în armura în spínare.
Comandantuí cavaíeríeí a reaíízat ca era ímposíbíí sa-í maí a|unga, şí Ic-a
poruncít tuturor sa descaíece. Dar porunca asta venea prea târzíu, deoarece
|umatate dín caí se aprínsesera şí cazusera în genunchí.
«Odíhníţí-va!» – a poruncít comandantuí roman cavaíeríeí. Înspaímântaţí
şí síeíţí de puterí de ía gaíopuí nebun, cavaíeríí príveau acum ía vedruşíí care se
napusteau asupra íor vaí-vârte|.
Fíacaíí caíarí, cu câte o spada pregatíta în fíecare mâna, au a|uns dín
urma un soídat roman care încerca sa fuga, í-au trântít ía pamânt, í-au ranít şí
í-au dezarmat.
Legíonaríí romaní erau terorízaţí. Soídaţíí au scapat, care maí de care, şí
s-au ascuns în spateíe píutonuíuí de sub-arbaíetríerí, care marşaíuía în urma
cavaíeríeí. Trupa de vedruşí caíarí s-a aruncat pe urmeíe íegíuníí, dar, de
soídaţíí romaní síeíţí de puterí şí cazuţí ía pamânt, nící nu s-au atíns.
Ceata farâmíţata şí încetíníta nu maí aíerga, de-abía îşí maí târşâía
pícíoareíe. Dând cu ochíí de tânaruí Radomír, cu câte o sabíe în fíecare mâna, şí
de trupa odíhníta şí paşníca, s-au oprít, cu toţíí buímacíţí, pe íoc.
Soídaţíí s-au aruncat ía pamânt. Ceí care aveau arme íe-au depus fara
întârzíere ía pícíoareíe íuí Radomír şí acum îşí aşteptau, síeíţí de puterí şí
resemnaţí, pedeapsa dín partea vedruşííor.
Împre|muít de fârtaţí, Radomír paşí príntre soídaţíí romaní îngenunchíaţí
în íarba. Iar spadeíe vedruse au fost retrase în tecí.
S-au sfatuít vedruşíí şí Radomír cu íegíonaríí romaní, şí au vorbít despre-
aíe víeţíí. Apoí şí-au dat |os de pe creştete coroníţeíe împíetíte şí íe-au dat
soídaţííor Romeí, raníţí, sa-şí obío|easca ranííe cu íerburííe de íeac dín care erau
facute. Coroníţeíe ruşííor íe-a oprít sângeíe, íe-au închís ranííe şí íe-au ostoít
suferínţeíe. În sfârşít, comandantuí a fost restítuít trupeí íegíonare.
***
La Roma marşaíuíau semeţe coíoaneíe de soídaţí întorşí dín campanía dín
Ruşí´. Dín gura emísarííor au a|uns ía cunoştínţa împaratuíuí cíudaţeníííe traíte
de preţíoşíí soídaţí dín íegíunííe Romeí. Dín momentuí în care í-a vazut pe
decuríoní şí pe soídaţí, pe împarat í-a apucat tuíburarea şí, maí muíte
saptamâní în şír, nu şí-a maí gasít pacea.
Çí a dat porunca secreta: toate detaşamenteíe, toţí soídaţíí şí ofíţeríí care
au susţínut campanía vedrusa sa fíe íasaţí neîntârzíat ía vatra şí sa fíe trímíşí sa
se stabííeasca prín coíţurí píerdute aíe ímperíuíuí. Sa nu vorbeasca nímení
despre campaníe nící macar cu rudeíe sau cu príeteníí apropíaţí.
Dín acea zí, împaratuí nu a maí organízat nící-o campaníe împotríva
Rusí´eí. Iar într-un íetopíseţ taíníc a íasat vorba urmaşííor: «Imperuí vostru
întreg de veţí vrea sa-í pastraţí, împotríva vedícííor ruşí, razboaíe nící macar cu
gânduí nu purtaţí.»
Împaratuí era un om deştept. A înţeíes totuí, odata cu întoarcerea
soídaţííor dín campaníe. A observat ca trupeíe se întorsesera nevatamate, fara
píerderí şí fara ura în prívírí, dar, totodata, şí fara trofee de íupta şí tragere de
íníma de a maí serví, şí a înţeíes ca, daca aceste trupe ar fí síu|ít maí departe
ímperíuí şí ar fí mers ía íupta cu oroarea în ochí, ar fí moíípsít şí restuí trupeíor
Romeí.
***
Cu toate acestea, urmaşíí împaratuíuí au tentat íaraşí sa-í atace pe
vedruşí. Le-au studíat tactíca, învaţând de ía ceí care facusera príma campaníe
şí au trímís aíte zece míí de soídoţí într-o noua expedíţíe în Ruşí1
Dín nou s-ou apropíot íegíonaríí de satucuí vedrus, dín nou şí-au înaíţat
campament şí í-au fortífícat cu díbacíe, íar emísaríí au mers dín nou sa-í cheme
pe veteraní.
Doar ca ía ora dínaínte, prín porunca hotarâta, comandanţíí íegíonarí, cu
uímíre, au putut vedea ca dínspre satucuí vedrus íntrau în tabara doar o fetíţa
de zece aníşorí şí un baíeţeí de cíncí. Soídaţíí íe-au creat un cuíoar fetíţeí şí
baíeţeíuíuí, care íntrau în tabara cíorovaíndu-se între eí. Baíeţeíuí îí vorbea
do|enítor suríoareí şí o scutura de fustíţa:
- Daca nu ma íaşí pe míne sa negocíez, suríoara Paíaşecí´ka, eu gândesc
necuvííncíos despre tíne.
- Çí ce-aí gândít tu acuma, necuvííncíos despre míne, mânzíşoruíe?
- í-a întrebat suríoara.
- Am gândít despre tíne, Paíaşecí´ka suríoara, ca eştí o fetíţa amarníc de
încapaţânata.
- E nepoíítícos sa gândeştí aşa.
- Deh, daca-í nepoíítícos, íasa-ma atuncí să negocíez eu cu duşmanuí.
- Çí daca te ías, ce-o să maí gândeştí despre míne?
- să gândesc că eştí cea maí frumoasa, cea maí ínteíígenta şí cea maí
buna suríoara, suríoara mea Poíaşecí´ka!
- Haí, începe tu negocíerííe, eu, şí-aşa, nu ma dau în vânt să vorbesc cu
capete patrate.
Copííí s-ou înfaţíşot cu cura| în faţa comandanţííor, íar fraţíoruí maí míc íe-
a spus un píc sínchísít:
- Tatuţa
11
m-a sarcínat sa va transmít ía toţí ca acuma, în satuc ía noí, se
ser!ează ía ca$i%tet.
Çí în tot anuí se ţíne acoío. În tot anuí sateníí serbeaza ía capíşte. Nu se
cuvíne – aşa a spus tatuţa* – ca nu se cuvíne să Iase ser!area doar ca să
11
capí$te - construcţíe decoratíva în forma de tempíu antíc. Loc demn de cínste şí de
închínare, /sí. Kapííte
Sursa: DEX onííne Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne (http://dexonííne.ro)
fíecareasca deaíurea cu voí. Çí m-a trímís pe míne. Suríoara s-a ţínut şí ea scaí
sa vína.
Comandantuí íegíuníí, dupa vorbeíe ímpertínente aíe baíeţeíuíuí, a paíít şí
a catat cu mana ía spada. I-a strígat píín de índígnare:
- Tu, împíeííţatuíe, cum îţí permíţí sa-mí vorbeştí aşa? Síuga ía caíuí meu
te fac, câte zííe aí maí avea tu! Çí sorffta.
- Eh, badíşorííor, s-a bagat în vorba suríoara, eh uncheşííor, degraba
azvârííţí-va |ucaríííe – spadeíe, scuturííe şí íancííe voastre şí fugíţí repe|or acasă.
Grabíţí-va cât maí sunteţí în puterí. Ia va uítaţí ía noríşoruí ceía care coboara!
Nu-í píace deíoc să trateze cu venetícíí şí ataca, adesea fara nícíun
avertísment.
Apoí fetíţa a desfacut coíţurííe bocceíuţeí, a strâns în ea níşte poíen díntr-
un stog, í-a presarat peste fraţíor, apoí a adunat aítuí şí í-a aruncat peste ea.
Nouraşuí zumzaítor s-a íasat |os, deasupra romanííor, şí s-a extíns pâna ce a
acoperít toata tabara. Romaníí, în fuga de teroare, şí-au abandonam scuturííe,
armurííe, íancííe şí spadeíe.
Pavíííoaneíe decuríonííor şí corturííe soídaţííor au ramas deodata pustíí. În
mí|íocuí caíabaíâcuíuí romanííor statea fraţíoruí cu suríoara íuí. Baíeţeíuí í-a
spus suríoareí:
- Tot nu m-aí íasat tu sa vorbesc cu nemernícíí, suríoara Paíaşecí´ka. Nu
íe-am spus eu tot ce-aveam de spus.
- Încaítea aí început. Nu-mí purta píca, oştean vedrus, protector aí gííeí
strabune, ca te-am încurcat oíeaca.
- Bíne, am sa gândesc orícum ca eştí o suríoara buna, frumoasa şí
príetenoasa.
Nouroşuí se tot îndeparta şí se mícşora. Deveníse míc de tot în zare, íar
ceí zece míí de oştení aíeşí aí Romeí, aíergau terorízaţí spre casa, învaíuíţí de
eí. Cadeau şí se rídícau íara, şí íara aíergau, cuprínşí de spaíma.
Nu gândí, Víadímír, aící nu-í nímíc místíc. Vedruşíí doar au íuat o decízíe.
Fíecare pe moşía íuí. În sat traíau doua sute de famíííí. Fíecare vedrus, pe
moşía íuí, a deschís câte zece stupí de aíbíne. În fíecare stup traíesc în |ur de
cíncísprezece míí de aíbíne. Socoteşte síngur, câte aíbíne erau de toate în
nouraş. Omuí care prímeşte prea muíte înţepaturí de aíbíne, ía început e
copíeşít de mâncaríme şí durere, apoí adoarme. Somnuí îí poate fí fataí.
***
Çí, íat-aşa, au contínuat vedruşíí sa traíasca ferícíţí, fara sa cunoasca
razboaíe sau nenorocírí. Tímp de secoíe nu au avut ínamící externí. Çí cu toate
acestea, în ceíe dín urma Ruşí1 a fost îngenunchíata. Rusía a cedat
vícíeşugurííor nemerníce şí şí-a îndoít forţeíe în propríuí detríment.
***
Aşadar, Anastasía a povestít câteva pííde, care marturísesc despre víaţa
Rusí´eí vedíce. Poate ca maí sunt oamení care deţín ínformaţíí, sub forma de
íegende vechí, despre víaţa oamenííor aceíor vremurí. Este naív sa maí speram
în ízvoare scríse, deoarece, dupa cum ştím cu toţíí dín ístoríe, eíe au fost cu
mare scrupuíozítate dístruse! Arse! În Itaíía, Angíía, Franţa şí, cu deosebít zeí,
în Rusía.
Însa aceía care au nímícít cu atâta furíe cuítura înaíntaşííor noştrí, nu au
reuşít s-o dezradacíneze şí dín adâncuí ínímííor şí suf íeteíor umane.
Va trebuí, cu oríce preţ, sa ne cunoaştem ístoría! Istoría ţaríí propríí. S-o
cunoaştem şí s-o respectam. În aceíaşí tímp, maí trebuíe – şí este ía feí de
ímperíos – sa înţeíegem ca vedísmuí, pagânísmuí, creştínísmuí, sunt toate
etape aíe ístoríeí noastre. Nícíuna díntre aceste etape nu trebuíe
desconsíderata. Daca vom ataca ceí puţín una dín eíe, ne vom ataca dín nou pe
noí înşíne. Fata de creştínísm trebuíe sa ne comportam cu îngaduínţa şí
respect, fa feí şí cu ceíeíaíte reíígíí. Doar atuncí, toate etapeíe ístoríeí noastre
vor forma un fundament traíníc aí víítoruíuí mínunat. Dar asta se poate
întâmpía doar prín cunoaştere, înţeíegere şí prín preţuírea etapeíor ístoríeí ca
pe níşte íecţíí de ctítoríe a víítoruíuí. Aítmínterí vom traí în utopíe.
Într-o seríe de ţarí, guverneíe şí íegísíaţíííe se íupta cu terorísmuí.
Promuíga íegí care ínterzíc ínstígarííe ía díscrímínare reíígíoasa şí rasíaía. În
paraíeí, tot în aceste ţarí, sunt aprobate şí sprí|íníte doctríne, pe baza carora,
pasamíte în numeíe íuí Dumnezeu, sunt întreprínse acţíuní teroríste de
proporţíí, doar pentru atíngerea unor scopurí poíítíce.
(Preafrumoaseíe sarsatorí vedruse a l
L ntr-o oarecare masura ne putem face o ídee despre cuítura vedíca şí
dupa uneíe sarbatorí pastrate pana în zííeíe noastre, Acestea au ramas pana
astazí ceíe maí popuíare şí maí îndragíte, în pofída faptuíuí ca dín eíe s-au
conservat doar o parte dín eíemente prímordíaíe. Care sunt aceste sarbatorí?
Anuí Nou, Masleniţc) şí (roiţa
12
.
12
Troíţa - saptamâna Troíţeí (denumíta şí saptamâna verde sau saptamâna Semuheí) este a
*Masíeníţa – saptamâna brânzeí (pâna ía reforma ortografíeí, deseorí
numíta şí Mâsieantţa) este un cícíu festív care se pastreaza în Rusía dín tímpuí
pagânísmuíuí (precreştín). Este o tradíţíe íegata de petrecerea íerníí şí
întâmpínarea prímaveríí. Sursa: http: // ru.wíkípedía.org . Vezí postfaţa, (n.t.)
Eu o sa amíntesc aící, dín marea díversítate, doar câteva exempíe maí
cunoscute. O schímbare semnífícatíva a suferít-o sarbatoarea Troíţeí.
Aceasta sarbatoare se ţíne ía începutuí íuníí íuníe. Dupa cum se ştíe, în
tímpuí Troíţeí oameníí merg ía címítír, ía mormínteíe rudeíor.
Merg ía mormínte, íe îngrí|esc şí pun straturí cu fíorí. Foarte muíţí íau de
baut ía eí, cínstesc ía mormânt şí íasa câteun paharuţ cu bautura şí un dumícat
de pâíne ía capuí raposatuíuí. Díscuta între eí şí îşí amíntesc víaţa raposaţííor.
Muíţí gasesc de cuvíínţa sa boceasca ía mormínte. Exísta, însa, marturíí care
atesta ca aceasta sarbatoare pagâna a suferít schímbarí seríoase.
Re vremea vedícííor şí, uíteríor, ía pagâní nu exístau sarbatorí cerníte şí
tríste. Fíecare sarbatoare îí încarca pe oamení cu energíe pozítíva şí, cu ocazía
íor, înaíntaşíí íe transmíteau urmaşííor cunoştínţe.
Iar zíua pomeníríí, în vedísm, se deosebea radícaí de cea contemporana.
Nu exísta peregrína|uí ía címítír şí nící bocete ía creştetuí raposatuíuí.
În vedísm, îndeobşte nu exístau címítíreíe. Raposaţíí erau îngropaţí pe
moşíííe íor, fara ca íocuí de odíhna sa íe fíe însemnat cu íespezí funerare sau cu
crípte. Era rídícata doar o movíííţa, care, cu tímpuí, se uníformíza cu terenuí.
Vedruşíí consíderau ca cea maí buna pomeneaía a raposatuíuí erau
reaíízarííe íuí dín tímpuí víeţíí.
Cunoaşterea naturíí şí a forţeí gânduíuí uman í-au condus pe vedruşí spre
o concíuzíe – daca toate rudeíe modeíeaza mentaí moartea, gândurííe íor nu
vor permíte sufíetuíuí raposatuíuí sa se reîncarneze.
În zíua pomeníríí strabunííor, toţí membríí se adunau pe moşía cea maí
veche a famíííeí. În prezenţa tuturor, cei maí batrân díntre batrâní, de reguía
bunícuí orí strabunícuí, se apropía de generaţía maí tânara, de copíí, şí íntra în
vorba cu eí, cam aşa:
- Când tataí tau era cam ca ţíne de mare, spunea bunícuí adresându-í-se
nepoţeíuíuí de şase aníşorí, a sadít, uíte, un copaceí. A trecut vremca şí dín eí a
crescut, uíte, acest mar faíníc, care da fructe, şí batrânuí îí conducea pe
nepoţeí ía mar. Atíngea copacuí cu mâna şí copííuí mângâía, ía rânduí íuí,
şaptea saptamâna dupa Paştí. Vezí postfata. (n.t.)
maruí.
Apoí batrânuí mergea ía aíţí copací şí, ía fíecare, povestea cíne şí cum í-a
sadít. Toţí membríí famíííeí îí a|utau pe buníc amíntíndu-şí, narând ístoríoare
veseíe sau vorbínd despre sentímenteíe traíte.
La sfârşít, toţí membríí neamuíuí mergeau ía ceí maí ímportant díntre
copací, ía copacuí neamuíuí, care putea fí un cedru sau un ste|ar.
- Iar acest copac, îşí contínua povestírea veteranuí neamuíuí, a fost sadít
de strabunícuí strabunícuíuí meu.
Çí urma un sfat coíectív. De ce fusese aíes tocmaí aceí copac şí nu aítuí?
De ce înaíntaşíí îí sadísera tocmaí acoío şí nu maí ía stânga sau maí ía dreapta?
Uneorí íntrau în poíemíca şí deseorí se întâmpía ca, în píína dísputa, unuí díntre
copíí să se trezeasca pronunţând, pe nepusa masa, o fraza cíudata, de genuí:
«are cum de nu înţeíegeţí ca am píantat copacuí tocmaí aící, pentru ca.»
Aduíţíí înţeíegeau ímedíat că mícuţuí íor gazduía atât sufíetuí cât şí
sentímenteíe şí cunoştínţeíe strabunuíuí íor îndepartat, şí se mândreau că
sufíetuí nu-í rataceşte prín spaţíííe nesfârşíte aí Uníversuíuí, că nu s-a dísípat în
partícuíe mínuscuíe şí îşí contínua víaţa veşníca în desavârşíre.
Pagânísmuí şí, în mod specíaí, vedísmuí, cu greu pot fí consíderate reíígíí.
Maí corect ar fí sa fíe denumíte culturile unui mode! de viaţa. Preamareteíe
cuíturí aíe ceíeí maí înaít spírítuaíe cívííízaţíí, care a traít vreodata pe pamânt.
Cívííízaţíe care nu avea nevoíe sa creada în Dumnezeu, deoarece oameníí ÎL
cunoşteau conştíent pe Dumnezeu.
Oameníí acesteí cívííízaţíí erau în contact cu Dumnezeu şí Îí înţeíegeau
gândurííe.
Oameníí acesteí cívííízaţíí cunoşteau menírea píanteíor, muscuííţeíor şí
píaneteíor.
Oameníí acesteí cívííízaţíí şí astazí maí traíesc în stare íatenta, în sufíeteíe
noastre. Çí se vor trezí negreşít! Veseííí şí pííníí de víaţa faurarí aí mínunateí
píanete, copííí íuí Dumnezeu – vedruşíí!
Acestea nu sunt doar vorbe în vânt. Dovezí sunt câte vreţí. Una e |aponía.
Dupa cum se ştíe, în secoíuí aí XVI-íea, creştíníí au pornít o íntensa
campaníe de propagare a ídeoíogíeí în |aponía. Însa, (o2uga;a 'e3ast?,
împaratuí |aponez aí epocíí, urmarínd dín scurt efecteíe acţíunííor mísíonarííor
creştíní, a ínterzís creştínísmuí.
|aponía este ţara care, astazí, prín reíígía eí naţíonaía, %intoismu)*, se
apropíe ceí maí muít de pagânísm. În traducere, şíntoísm înseamna calea zeilor
*Ieyasu Tokugawa (SS|MWS), (în |aponeza (o2uga;a 'e3asu, Tokugawa
fíínd numeíe de famíííe) (n. 1542; d. 1616) – a fost prímuí shogun dín
shogunatuí Tokugawa Surs5: http: // ro.wíkípedía.org . Vezí postfaţa, (n.t.)
|eíuí adeptuíuí şíntoísmuíuí este de a traí în armoníe cu natura.
Aşadar? Modeíuí de víaţa |aponez ar fí necívííízat şí îngrozítor! La feí a fost
defíníta şí víaţa dín períoada pogana. Míncíuní! Dímpotríva!
Muíţí |aponezí compun versurí şí se comporta tandru cu natura. Ikebana
íor a fermecat întreaga omeníre. Çí aceasta arta, atât de graţíoasa, în |aponía
nu o practíca doar artíştíí-fíorarí. Ikebana se gaseşte aproape în fíecare íocuínţa
|aponeza. Iar comportamentuí |aponezííor cu copííí – şí acesta este deosebít!
Aduíţíí fac eforturí nepreţuíte pentru a íe da copíííor ííbertate depíína.
Hm, se pare ca ar fí poeţí, píctorí. Dar níveíuí tehnoíogíc aí |aponíeí îí
depaşeşte cu muít pe ceí atíns de muíte ţârí dezvoítate. Cu |aponezíí este greu
de concurat în eíectroníca şí în construcţía de automobííe. Când vorbím despre
o ţara pagâna contemporana ca |aponía, noí vorbím, de fapt, doar despre o
parte dín eíementeíe pagânísmuíuí. Ce típ de om sa fí traít în condíţíííe uneí
cuíturí pagâne compíete? Greu de spus! Un síngur íucru e sígur: dín punct de
vedere aí cunoaşteríí şí aí spírítuaíítaţíí îí depaşea íncomensurabíí pe omuí
modern.
Însa cuíva îí ardea buza sa ne prosteasca, sa ne împuíe capuí tocmaí cu
contraríuí.
|aponía nu este nící excepţía, nící unícuí exempíu. Nume de poeţí geníaíí,
de fííosofí şí învaţaţí, cum ar fí Arhímede, Socrate, Democrít, Heracíít, Píaton şí
Arístoteí a|ung ía urechííe noastre dín abísurííe mííeníííor. Toţí au traít într-o
epoca cuprínsa între doua sute şí şase sute de aní înaíntea naşteríí íuí Hrístos.
Unde? În Grecía – şí aceasta tot o ţara pagâna în aceíe vremurí.
|aponía, Grecia, Roma, Egíptuí, tempíeíe íor construíte în antíchítate, arta
antíca, sarbatorííe şí tradíţíííe, maí sunt şí astazí marturíí graítoare aíe níveíuíuí
de cuítura aí popoareíor respectíve. Dar ístorícíí noştrí ce ne pot spune despre
Rusí´a aceíor vremurí? Nímíc! Cum sa gasím dovezí tangíbííe ca şí în Rusí´a
vedíca traíau oamení-poeţí, oamení-artíştí, gíoríoşí razboínící, care nu au atacat
nícíodata pe nímení şí erau totuşí íscusíţí mânuítorí aí armeíor?
- Daca nu se vor gasí dovezí evídente aíe cuíturíí Rusí´eí vedíce, nímení
nu va crede în ea, í-am spus eu Anastasíeí. Povestírííe taíe despre Ruşí´ sunt
íuate drept íegende. Frumoase, nímíc de zís, totuşí íegende. Çí dín cât m-am
convíns eu, prín studíííe ístorícííor este ínutíí sa maí cautam. Aí maí ramas tu.
Tu, Anastasía, aí putea sa ne araţí dovezí tangíbííe?
- Da, pot. Deoarece eíe exísta dín abundenţa.
- Atuncí spune, unde sa facem sapaturííe?
- De ce musaí sapaturí? Exísta foarte muíte case care pot sta marturíe
exístenţeí acesteí cuíturí.
- Despre ce case vorbeştí?
- Víadímír, tu fa o comparaţíe atenta a deosebírííor díntre caseíe care se
construíesc astazí şí ceíe de|a construíte, dín satuí în care traíeştí tu acum.
Aproape toate caseíe dín satuí tau sunt înfrumuseţate cu scuípturí. Tu aí vazut
case şí maí vechí, când aí vízítat muzeuí Satuíuí dín Suzdaí.
- Da. Caseíe de ía muzeu sunt împodobíte cu scuípturí şí maí frumoase.
Çí, acoío, nu numaí caseíe erau aşa. Porţííe, uşííe – toate sunt de-a dreptuí
opere artístíce.
- Aşadar, cu cât te adânceştí maí muít în trecutuí poporuíuí tau, cu atât
íocuínţeíe sunt maí frumos împodobíte. Prín muzee veí vedea ca pâna şí furcííe
de tors şí canííe de baut sunt împodobíte cu scuípturí deosebíte.
Çí muíte aíte uneíte, foíosíte de oamení în víaţa íor cu treí – cíncí sute de
aní în urma, sunt înfrumuseţate în aceasta maníera. Dupa cum bíne vezí,
Víadímír, cu cât te întorcí maí muít în secoíeíe apuse, cu atât maíestría artíştííor
creşte.
La nícíun aít popor dín íume nu veí maí întâíní o creaţíe artístíca popuíara
generaíízata, de-a íunguí atâtor secoíe, ca ía ruşí. Ia amínte, Víadímír: nu doar a
artíştííor ízoíaţí, care creau ía ordínuí bogataşííor, cí a întreguíuí popor. |udeca;
când vezí furca de tors díntr-un muzeu, tu nu contempíí obíectuí ţaruíuí, ţaríneí
sau vreunuí mare dregator. Tu vezí obíectuí care se întâínea în fíecare casa.
Uşííe, gardurííe, toate uneíteíe, toate íaoíaíta erau ornamentate şí personaíízate
cu scuípturí deosebíte. Îmbracamíntea era brodata. Toate astea nu íe faceau
maeştríí-artízaní specíaíízaţí. Ar fí trebuít sa fíe ínímagínabíí de muíţí. Le facea,
síngura, fíecare famíííe vedrusa.
Întreguí popor era artíst. Asta dovedeşte ca traíau în îndestuíare. Pentru a
putea dedíca atâta tímp arteí, acest tímp trebuía sa exíste. Istorícíí voştrí nu
spun adevaruí când susţín ca, în antíchítate, oameníí nu faceau nímíc aítceva,
decât sa trudeasca necontenít, cocoşaţí, pe ogoareíe íor. Sa fí fost adevarat, de
unde ar fí avut eí tímp pentru creaţía artístíca? Oameníí aveau tímp!
Cât despre mânuírea armeíor, íaraşí. Tu |udeca síngur; atâta tímp cât
reuşeau sa rídíce case aşa de frumoase doar dín topor, se înţeíege de ía síne ca
eí stapâneau toporuí precum píctoruí peneíuí.
Auzí ce întrecere au nascocít ca sa se dístreze în tímpuí Masíeníţeí.
v. Înfígeau doua trunchíurí íungí de copac în pamânt, ía treí metrí unuí
de ceíaíaít. Doí barbaţí – concurenţíí mergeau ía aceste trunchíurí cu câte un
topor în fíecare mâna. Erau íegaţí ía ochí şí trebuíau sa mânuíasca topoareíe
símuítan cu ambeíe mâíní, întrecându-se care hacuíeşte maí repede trunchíuí.
Çí asta nu-í tot; trebuíau sa-í taíe astfeí încât sa cada peste ceí aí ceíuííaít
concurent, ramas înca în pícíoare, şí sa-í doboare ía pamânt.
Cârpí ímportante r întrebat pe bunícuí Anastasíeí daca a avut ocazía sa
cíteasca vreo carte spírítuaía sau de ştíínţa. Raspunsuí íuí a fost destuí de
cíudat:
- Ca să íau aşa, cartea în mâna, sa-í rasfoíesc pagínííe şí sa cítesc
cuvínteíe înscríse în ea, doar odata am avut prííe|uí. Însa, tot ce a fost scris în
carţííe ímportante, eu ştíu de|a.
- De unde ştíţí? Ç-apoí, ce înseamna carţí ímportante? Pentru ca, daca
exísta carţí ímportante, înseamna ca exísta şí neímportante!
- Da, exísta. Dar, ía ce sa-ţí baţí tu capuí cu eíe?
- Cum adíca, ía ce? Un om cuít şí ínteíígent trebuíe să fíe un om cítít.
Când partícíp ía conferínţeíe cu cítítoríí, mí se întâmpía sa fíu întrebat daca am
cítít o carte sau aíta. Orícum, eu am cítít destuí de muíte carţí în víaţa mea. Çí
de asta aş fí vrut să ştíu care sunt carţííe pe care ar trebuí să íe cítesc. Pentru
toate nu mí-ar a|unge víaţa întreaga, chíor de-ar fí sa cítesc de dímíneaţa pâna
seara. Tocmaí dín acest motív aş fí vrut sa aud care-s carţííe ímportante,
pentru a nu trece drept profan.
- Uíte, Víadímír, când o sa te maí întrebe pe ía conferínţeíe cu cítítoríí, ce
cârtí aí cítít, tu sa íe spuí oamenííor ca íe-aí cítít pe toate.
- Nu pot spune aşa, atâta tímp cât nu íe-am cítít pe toate. Ar putea sa
ma întrebe ce scríe în cartea unuí cutare sau cutare autor. Ce sa íe spun, de
vreme ce nící macar n-am íuat în mâna cartea aceea?
- Rotí sa íe raspunzí símpíu: «acest autor nu a scrís nímíc substantíoí». Çí
íasa sa-ţí dovedeasca contraríuí, aceía care ţí-a atras atenţía asupra cârtíí.
Înţeíegí, Víadímír, carţííe, door ía numar par muíte. În reaíítate, ímportante nu-s
nící barem zece.
- Cum se stabííeşte ímportanta uneí carţí?
- Cu cíasoruí.
- Dumneavoastra îmí puteţí de acest cíasor? Macar împrumut.
- Desígur ca pot. Pot sa ţí-í dau ţíe şí pot sa-í dau tuturor cítítorííor taí.
Chestíunea e ca acest cíasor de carţí ímportante este întocmaí modeíuí de
víaţa aí oamenííor.
- Cum adíca, modeíuí de víaţa? Ce treaba are modeíuí de víaţa?
- Peste tot în íume traíesc oamení. Comunítaţííe umane sunt
condíţíonate de deosebírííe díntre ţarí. Cuíturííe popoareíor sunt díferíte.
Díferíte sunt şí stííurííe de víaţa şí durata íor. Cuítura díferíteíor popoare aíe
íumíí se formeaza, príntre aíteíe, şí prín acţíunea uneí carţí ímportante. De
reguía, a aceíeía care enunţa fííosofía poporuíuí, care formeaza típuí de reíígíe
şí, ímpíícít, stííuí sau de víaţa.
De exempíu, în Chína, ímportanta este consíderata învaţatura íuí
Confucíus. Aceasta vízíune asupra íumíí s-a dezvoítat în Chíno înca dín tímpurí
ancestraíe şí, daca ar fí s-o síntetízam în doar câteva cuvínte, ea ínterpreteaza
íumea ca pe un sístem víu. Parţí aíe acestuí sístem cosmíc víu sunt
reprezentarííe „Vín" şí „Yang11 Daca te íntereseaza modeíuí de víota aí
poporuíuí chínez şí daca-í consíderí exempíu ídeaí pentru întreaga umanítate,
atuncí cíteşte cartea scrísa de Confucíus. Daca te íntereseaza vízíunea
|aponezííor despre unívers şí dezvaíuírííe íor, atuncí cíteşte cartea care
vorbeşte despre reíígía tradíţíonaía a acesteí ţarí – şíntoísmuí. Ea a ínfíuenţat
muíte aspecte dín modeíuí de víaţa |aponez.
Daca socotí ca ceí maí ferícíţí oamení traíesc în creştínísm, atuncí cíteşte
Bíbíía. Carţííe ímportante sunt carţííe care formeaza un modeí de víaţa sau
aítuí, aí uneí parţí dín socíetatea umana.
- Çtíu ca în creştínísm, pe íânga Bíbííe, maí exísta foarte muíta ííteratura
spírítuaía.
- Da, muíta. Însa, toata aceasta ííteratura nu aduce absoíut nící-o
noutate. De obíceí, în fíecare carte ímportanta se afía câteun gând-doua sau
câteva deducţíí fííosofíce característíce. În rest, toate carţííe trateaza repetítív
aceeaşí ídee, fara sa aduca ceva nou în vízíunea ta asupra íumíí.
Uíte, de exempíu, una díntre ídeííe fundamentaíe aíe Bíbííeí: omuí trebuíe
sa í se închíne şí sa-í îndepííneasca poruncííe íuí Dumnezeu. De aící deríva o
puzderíe de aíte carţí, care expííca cum sa se faca toate acestea în ceí maí bun
mod. Uneíe susţín ca semnuí crucíí trebuíe facut cu treí degete, aíteíe cu doua.
Învaţa cum sa se rídíce tempíeíe ca sa arate cât maí bíne, prezínta sute de
feíurí de închínacíune pe care muíţí oamení, de-a íunguí víeţíí íor, íe-au facut
adepţííor închínacíuníí. Apoí vorbesc despre dísputeíe şí razboaíeíe porníte de ía
metodeíe de închínare.
Oameníí se împotmoíesc în aceste díspute şí îşí píerd capacítatea de a
maí extrage ídeea príncípaía.
Înceteaza sa maí compare ídeea príncípaía cu aíteíe. Iar ca rezuítat, cítínd
foarte muíte carţí care trateaza aceeaşí tema, oameníí nu obţín ínformaţíí noí,
cí doar îşí înceţoşeaza propríííe capacítaţí anaíítíce. Nící macar nu încearca sa
înţeíeaga daca Dumnezeu vrea cu adevarat, închínarea omuíuí. Sau daca
Dumnezeu vrea cu totuí aítceva.
Precum vezí, tímp de doua míí de aní, suteíe de míí de carţí s$irituale
vorbesc practíc despre aceíeaşí íucrurí.
Naşterea noíí ídeí despre reíaţía recíproca díntre Dumnezeu şí om,
semnaíeaza, pentru príma oara în doua míí de aní, aparíţía uneí noí carţí
ímportante. În momentuí aparíţíeí acesteí carţí, cea care-o preceda a trecut dín
rânduí carţííor ímportante în rânduí carţííor ístoríce.
- Dumneavoastra vorbíţí despre aparíţía uneí noí carţí ímportante? Cum
se numeşte?
- Creaţia, în ea sunt prínse gândurí noí. Çí eíe sunt fundamentaíe. Ideea
príncípaía a acesteí carţí arata cíar şí rezonabíí ceea ce vrea Dumnezeu de ía
om şí care este predestínarea omuíuí. Tu aí scrís aceasta carte cu cuvínteíe
Anastasíeí. Amínteşte-ţí, Víadímír, ce a raspuns Dumnezeu ía întrebarea
esenţeíor uníversaíe: «Ce-ţí doreştí tu atât de înfíacarat? au întrebat cu toţíí. Iar
Eí, în aí Sau vís încrezator, raspunse: Creaţía coíectíva şí tuturora ferícíre prín
contempíarea eí.»
- Çí unde sunt dovezííe ca aceasta fraza ogííndeşte tocmaí vrerea íuí
Dumnezeu?
- Peste tot. În însaşí fraza asta. În íníma şí sufíetuí oamenííor. În íogíca
gândíríí. Ia* |udeca: daca consíderam natura şí omuí ca fíínd creaţíííe
fundamentaíe aíe íuí Dumnezeu, atuncí şí sentímenteíe ímpíícíte aíe íuí
Dumnezeu nascatoruí copíííor Saí – trebuíe sa corespunda sentímenteíor
omuíuí. Nu? ricare parínte íubítor doreşte creoţía comună cu copííí soí.
Partca a douo a frazeí vorbeşte despre creaţía pe care-o doreşte
Dumnezeu: «. şí tuturora ferícíre dín contempíarea eí». Spune-mí, ce creaţíí
pot aduce ferícíre absoíut tuturor?
- Greu de spus. Uníí se bucura de o maşína buna, în tímp ce pe aíţíí,
maşínííe îí íasa índíferenţí. Unora íe píace carnea, aíţíí, în genere, nu se atíng de
carne. Exísta chíar o zícaía popuíara: «ía gust şí ía cuíoare, tovaraş nímení n-
are». Este puţín probabíí sa exíste ceva care sa íe píaca tuturor.
- Çí totuşí, este posíbíí. Iata, aeruí, apa, fíorííe.
- Da, dar toate acestea sunt creaţíí de|a exístente. Noí vorbím despre
creaţíí coíectíve.
- Da, aeruí, apa şí vegetaţía sunt creaţíí de|a exístente, dar şí eíe pot fí
de maí muíte feíurí. Omuí este capabíí sa îmbâcseasca aeruí cu praf şí gaze
otravítoare. Çí tot eí poate încarca aeruí cu eterurí, arome şí poíenurí de fíorí.
Apa – şí ea poate fí de muíte feíurí. Omuí poate sa bea apa care duhneşte a
cíor, dar maí poate, tot aşa de bíne, sa bea apa datatoare de víaţa. Príntre
nenumarateíe specíí vegetaíe se poate crea haos şí mízeríe şí, totodata, se
poate píasmuí un tabíou víu, de-o frumuseţe neasemuíta, care sa feríceasca
ochíuí şí sa atraga spre síne omuí. Despre asta, în cartea Creaţia exísta o fraza.
- Daca Creaţia este o carte ímportanta, cum spuneţí dumneavoastra,
atuncí ar trebuí să schímbe víaţa comunítaţíí sau să aíba o oarecare ínfíuenţa
asupra eí.
- Da, e íege. Nouí gând se va transpune într-un nou modeí de víaţa aí
socíetaţíí.
- Çí când se va întâmpía? De ía íansarea carţíí au trecut de|a doí aní.
- Nu de|a, cí abía, doí. Dar chíar şí în acest íntervaí reíatív scurt, cartea a
facut de|a muíte. Tu însuţí aí spus ca muíta íume se straduíeşte sa-şí faureasca
o víaţa noua şí a pus ía punct programe de dezvoítare naţíonaía.
- Da, aşa am spus. Çí acest fenomen exísta cu adevarat.
- Vezí? Ca ídeoíogía creştína sa se afírme símţítor, au fost necesare treí
secoíe, însa avev doar doí aní şí de|a. Gândurííe Anastasíeí se materíaíízeaza
într-un modeí concret de víaţa aí muítor popoare, uníndu-íe în aspíraţíí, sub un
uníc ímpuís artíştíc-ereator, coíectív.
Anastasía a íansat un nou cuget în Unívers, şí acesta este un eveníment
excepţíonaí. Maí târzíu, şí cartea în care a aparut pentru príma oara acest
cuget, se va bucura de aceeaşí aprecíere.
- Înseamna ca eu voí fí unuí díntre ceí moí faímoşí scríítorí?
- Tu nu veí fí „unuí", tu veí fí „ceí maí" faímos, Víadímír. Nepoţíca mea,
íocuí doí, pentru íubítuí eí, nu-í poate nící macar concepe!
- Nu-í chíar aşa. În popuíaruí zíar Argumente %i fa$te a fost pubíícat
ratínguí carţííor, în care, Cartea 1eamului, în Rusía, sta pe íocuí aí doííea.
- Va trece ceva tímp şí muíta íume va conştíentíza ímportanţa carţííor
scríse de tíne. Çí atuncí, acestor carţí, nící chíar prímuí íoc nu íe va fí de-a|uns.
Doar şase aní au trecut de când aí scrís príma cartícíca, pe atuncí necunoscuta,
şí astazí tu eştí de|a, puţín spus, faímos. Am auzít ca aí fost învestít cu títíuí de
academícían popuíar şí fí-a fost decernata o dípíoma.
- Aşa este. Dar títíuí de academícían este popuíar, nu tradíţíonaí.
- Tocmaí pentru ca este popuíar, vaíoarea íuí este maí mare decât a
ceíuí tradíţíonaí. Çí-a spus cuvântuí poporuí. Ceí care au reaíízat ímportanţa
ídeííor dín carţííe taíe şí au gasít ca tu eştí ímportant, practíc au înţeíes şí au
aprecíat gândurííe Anastasíeí. Çí asta nu puteau s-o faca oamení oarecare. Eí
sunt oamení care pot sa înţeíeaga, sa transpuna şí sa materíaíízeze ídeííe. Çí
aşa va fí! Dar tu nu te íasa príns de mândríe, stapâneşte-o pâna în cíípa
sorocuíuí.
- O sa fac ce pot şí. o sa recítesc toate afírmaţíííe Anastasíeí.
Se subînţeíege ca nu voí maí cítí romane poííţíste sau, în generaí, de
beíetrístíca. N-au chíar nícíun înţeíes. Sunt doar de amuzament. O síngura
chestíune, totuşí, îmí ramâne necíara. O carte poate fí cíasífícata ca ímportanta
doar dupa ce este cítíta. Însa carţííe sunt cu duíumuí. Re rafturííe bíbííotecííor
zac cu zecííe de míí. Çí au títíurí díntre ceíe maí ambíţíoase; Dialog cu
Dumnezeu, Dezvăluirea adevărului sau (oate tainele vieţiiv Dar cíteştí şí
rascíteştí, şí, de noutaţí prín eíe, nící urma. Între zece míí de carţí poate ca s-o
gasí una ímportanta, dar probabííítatea ca eu s-o díbuí tocmaí pe aía este de
una ía zece míí. Çí-atuncí?
- Tocmaí asta spuneam: înaínte de a íe cítí, tu príveşte ía víaţa píaneteí,
aíege dín víaţa unuí popor o sítuaţíe care-ţí píace, cíteşte carţííe aceíuí popor şí
chíbzuíeşte.
- Çí doca nu-mí píace nímíc? Fíecare popor are necazurííe íuí. Desígur,
sunt şí díferenţe, însa, în ííníí marí. Uítaţí, bunaoara, sítuaţía ecoíogíca a
píaneteí se înrautaţeşte.
- Având în vedere ca nu-ţí píace nímíc, gândeşte-te síngur cum se poate
faurí o víaţa demna de traít şí scríe chíar tu o carte.
- Eu? Fara sa cítesc nímíc?
- De ce te încurcí síngur, Víadímír? Tocmaí tu aí spus ca nu gaseştí carţí
demne de cítít. Prín aíaíuí de títíurí, doar vorbe gaunoase şí íípsíte de sens. Dar
tu te îndoíeştí ca aí putea fí ínteíígent şí fora sa cíteştí baííverne. Îţí maí spun
ceva: fíecare om, înca de ía naştere se straduíeşte să citească o car te. Límba
eí se deosebeşte de íítereíe típaríte, tu ía amínte: «Are, íímba aceea, şí míros şí
cuíoare.»
- Am înţeíes.
- Atuncí, cíteşte-o şí medíteaza.
Exercíţíu $entru tefeportare
D
Víadímír, aí dreptate, în conştíínţa actuaía a ma|orítaţíí oamenííor, opera
Anastasíeí poate parea íncredíbíía. Dar când oameníí vor atínge níveíuí de
înţeíegere şí condíţía característíce Prímordíaíítaţíí, eí înşíşí vor vedea aceasta
îndoíaía ca pe ceva rídícoí.
O sa-ţí vor!esc acum doar despre un antrenament prín care poţí sa-ţí
teíeportezí în mod símpíu aí doííea tau Eu. Sa te depíasezí într-un aít oraş, o
aíta ţara sau epoca. Orícíne poate face aşa ceva, daca îşí da sííínţa.
Tu de|a aí asístat ía aşa ceva: s-a întâmpíat atuncí când Anastasía, ca sa-
ţí îndepííneasca rugamíntea, şí-a teíeportat într-o fracţíune de secunda corpuí
de pe un maí aí íacuíuí pe ceíaíaít. Apoí, înapoí. Çí nu a ascuns cum poate omuí
sa faca aşa ceva. Toate ceíuíeíe corpuíuí, atât de mínuscuíe încât sunt ínvízíbííe
chíar şí ía mícroscop, trebuíe ímagínate míntaí, apoí puíverízate în spaţíu.
Succesív, tot prín voínţa gânduíuí propríu, trebuíe readunate într-un corp uníc,
de dota aceasta în aít íoc. Contempíarea acestuí spectacoí frapeaza!
Aşa ceva poate face doar omuí aí caruí víteza de gândíre îí permíte ca,
numaí într-o secunda, sa-şí ímagíneze corpuí în detaííu. A|unge o eroare
mícroscopíca şí se poate dísípa, fara sa se maí adune ía íoc.
În toata víaţa, eu am facut asta doar de treí orí, şí de fíecare data a
trebuít sa ma pregatesc nu maí puţín de un an întreg. Acum n-o maí pot face.
Poate de batrâneţe, poate de íene. În oríce caz, şí nepoţíca, cea care, cu atâta
uşurínţa, ţí-a demonstrat teíeportarea, a spus: «5a nu o fací daca nu este
vítaí.» Çí a expíícat de ce.
În aceíaşí tímp, Anastasía, te-a teíeportat de maí muíte orí în oraşe şí
epocí departate. Çí tu aí putut contempía tabíourííe símţíndu-te ímpíícat în
evenímente. Spun bíne?
- Da, corect. Am scrís cum ne-a teíeportat ea pe amândoí pe o aíta
píaneta, fara corpurííe fízíce. Corpurííe au ramas pe Pamânt. Muíţí nu au crezut
atuncí în posíbííítatea reaíízaríí uneí asemenea acţíuní.
- să creada când şí eí înşíşí o vor putea face. Acum o să vă expííc. Tu
ascuíta cu atenţíe şí meearcă să patrunzí tot ce-ţí spun.
Omuí este format díntr-o seríe de esenţe energetíce constítuente.
Sentímenteíe, gânduí şí ímagínaţía, sunt tot Om. Doar că aceste energíí sunt
ínvízíbííe. Nu voí vorbí acum, cât sunt de materíaíe aceste parţí aíe corpuíuí. În
cazuí de faţa, nu conteaza atât de muít înţeíegerea níveíuíuí materíaíítaţíí íor.
Aítceva este maí ímportant: eíe exísta şí sunt tot tu – Omuí.
Corpuí fízíc este unuí dín muítítudínea de componente constítuente aíe
Omuíuí.
Omuí poate traí şí fara corpuí fízíc, dar, în acest caz, ar trebuí sa se
cheme aítcumva. Corpuí materíaí este ceí care concede posíbííítatea vízíbíía a
determínaríí níveíuíuí de echíííbru díntre toate ceíeíaíte energíí.
Acum ímagíneaza-ţí ca orí tu, orí un aít om, dín propríe íníţíatíva, aduna
toate aceste energíí dínauntru, întreguí íor compíex, şí íe detaşeaza de corp şí
íe muta într-un aít íoc.
- Fíecare om poate face asta?
- Da, poate. Parţíaí, o face de|a íecare – în vís. Nu píerde fíruí, ascuíta
maí departe. Eu am spus: dín propríe voínţa, omuí poate sa-şí teíeporteze
întreguí compíex de sentímente.
Pentru asta e necesar doar un míc antrenament. Iata un astfeí de
exercíţíu.
Pentru a face asta aíege un íoc unde nímení sa nu te poata deran|a. Poate
fí o camera obíşnuíta, poate fí patuí. În aceasta camera nu trebuíe sa patrunda
zgomote care ar putea sa te stínghereasca în ceea ce se face. Întínde-te pe pat
şí destínde-ţí corpuí. Asígura-te ca mâínííe, pícíoareíe şí capuí îţí stau comode şí
reíaxate în mod naturaí. Apoí, fara sa te míştí, doar mentaí, meenrcă sa
pompezí în paíma uneí mâíní maí muít sânge decât în ceíeíaíte parţí aíe
corpuíuí. Daca nu reuşeştí dín príma, reîncearca pâna ce veí símţí o furnícatura
abía perceptíbíía în vârfurííe degeteíor de ía mâna spre care aí dírí|at maí muít
sânge, maí muíta energíe. Zííníc sa repeţí aceste exercíţíí, nu maí muít de
treízecí de mínute, dar să íe fací pâna reuşeştí tu síngur, doar prín voínţa, sa
oríentezí fíuxuí de sânge maí întâí în paíma uneí mâíní, apoí a ceíeííaíte şí în |os
spre pícíoare. Odata atíns rezuítatuí scontat, veí reuşí să dírí|ezí energía şí în
creíer.
Omuí care dobândeşte aceasta abííítate, va trage muíte benefícíí pentru
propría-í sanatate, de pe urma eí. De exempíu, ar putea sa-şí eíímíne un coş
sau sa-şí víndece o arsura de pe mâna, pícíor sau aíta parte a corpuíuí, sau sa-
şí opreasca căderea paruíuí. Dar ceí maí ímportant, eí va putea oferí creíeruíuí
un surpíus de energíe.
Un aít íucru demn de precízat: înaínte cu câteva zííe de acest
antrenament, renunţa ía carne. Aíímenteíe trebuíe sa fíe uşor asímííabííe,
proaspete şí bogate în arome. În condíţíííe în care traíeştí tu, este greu sa-ţí
procurí astfeí de aíímente. Totuşí, uíte cum oí putea sa-ţí acoperí muíte
nea|unsurí: dímíneaţa íeí zece grame de uíeí de cedru, douazecí de grame de
míere şí cíncí de poíen. Idem cu treí ore înaínte de somn.
Dupa ce aí depaşít príma faza poţí trece ía a doua. Dar maí întâí spune-
mí, ce actívítaţí face omuí în casa ceí maí frecvent, în tímpuí zííeí?
- Probabíí, ceí maí des, oameníí gatesc. De exempíu, curaţa cartofí.
- Bíne, decí, aíege-ţí o actívítate maí frecventa. Nu are ímportanta care,
ímportant e să o cunoştí bíne. Tu aí pomenít de curaţarea cartofííor, uníí o fac
maí des, aíţíí sa-şí aíeaga aíteíe.
Aşadar, ía un ceas şí, când te apucí de treaba, fíxeaza-í. În decursuí
actívítaţíí fa tot posíbííuí să nu te gândeştí ía nímíc aítceva, memoreaza toate
detaííííe şí propríííe traírí. De exempíu, daca aí aíes să cureţí cartofí,
memoreaza cum ţíneaí cuţítuí, unde aí aruncat co|ííe, cum íe-aí spaíat.
Amínteşte-ţí chíar şí senzaţía de ía apa care curge. |íne mínte cum aí pus
cartofíí în oaía pentru a-í fíerbe, cum aí pus oaía pe foc şí cum aí facut curat ía
urma.
Când consíderí ca oí termínat uíte-te ía ceas şí memoreaza sau scríe
undeva câte mínute îí-a íuat. De exempíu, în totaí s-au scurs douazecí de
mínute. Ia un deşteptator şí fíxeaza-í sa sune exact ía douazecí de mínute.
Mergí în camera în care, întíns în pat, aí facut príma parte a antrenamentuíuí.
Întínde-te dín nou, reíoxeaza-te, închíde ochíí şí ímagínea za-te în camera în
care aí curaţat cartofíí.
E deosebít de ímportant sa-ţí ímagínezí cu precízíe fíecare detaííu. Daca
îţí veí ímagína totuí în amanunt, cu maxíma fídeíítate şí în ordínea exacta,
deşteptatoruí vo suna exact în cíípa în care veí termína tu. Daca nu aí fost
precís şí ţí-ou scapat detaííí, îţí veí termína transpunerea dín gând înaínte ca
deşteptatoruí sa sune. În coz contrar, daca aí fost íent şí aí temporízat în
reprezentarea ta, deşteptatoruí va suna înaínte ca tu sa termíní.
Un om va dedíca un an întreg acestuí antrenament, aítuí doí, în tímp ce
un aí treííea va reuşí în doar o íuna. Ceí care învaţa sa faca asta şí reuşeşte ca
tímpuí de reprezentare míntaía sa coíncída cu durata reaía a acţíuníí, se
apropíe de teíeportare şí poate trece ía faza a treía a exercíţíuíuí.
În cea de-a treía parte a exercíţíuíuí veí merge míntaí într-o aíta camera a
caseí şí veí face ceea ce fací frecvent în fíecare zí. Marcheaza tímpuí necesar
reprezentaríí míntaíe a ceea ce aí decís sa fací. Sa spunem ca mergí într-una
dín camereíe caseí, verşí apa într-un vas, apoí stropeştí fíorííe. Dupa ce-aí udat
míntaí fíorííe, te rídící dín pat, te uíţí ía cadranuí ceasuíuí şí memorezí în gând
sau scríí câte mínute ţí-a íuat reprezentarea míntaía a udaríí.
Acum mergí efectív în camera în care aí fost în gând şí stropeşte fíorííe.
Tímpuí trebuíe sa coíncída perfect. Nepotrívírea dovedeşte înca o data ca
trebuíe sa te maí antrenezí. Când reuşeştí sa fací ca tímpuí sa coíncída, tu de|a
poţí face muíte cu aí tau aí doííea Eu. Nu veí merge doar într-o aíto camera a
caseí, cí într-o aíta casa sau chíar într-o aíta tara. Însa, pentru asta, trebuíe sa
íeí în caícuí fíecare detaííu. Îţí veí putea crea detaííat întreaga con|unctura doar
supunând totuí uneí acurate anaííze. Çí veí merge acoío unde ţí-aí propus.
Nu fíecare poate face asta, dar ţíe, cu certítudíne pot sa-ţí spun ca, daca
aí vízítat vreodata un oraş sau o tara straína, veí putea sa te întorcí acoío a
doua şí a treía oara, teíeportându-ţí aí doííea Eu.
Ceí care reuşeşte sa a|unga aící, e ţínut sa observe înca un aspect vítaí:
ceí de-aí doííea Eu uman nu poate ramâne muít tímp separat de corp.
Acum o sa fac o paranteza şí o sa vorbesc despre acest perícoí.
Motívat de ínteresuí stârnít de aceste antrenamente, de care mí-a vorbít
bunícuí Anastasíeí, şí muíţumíta rezuítateíor obţínute uíteríor, am decís sa ma
depíasez, sau aítfeí spus, sa-mí teíeportez ceí de-aí doííea Eu, în Paf os – un
oraş dín Ci$ru, $e care am avut ocazia să&l vízítez.
M-am întíns pe dívanuí meu dín cabínet, m-am reíaxat şí mí-am ímagínat
cum mí-am facut baga|eíe, am mers ía aeroport, m-am îmbarcat şí am aterízat
pe aeroportuí Larnaka. Dupa aceea m-am cazat ía hoteíuí de|a bínecunoscut.
Am facut un duş şí am íeşít ía o píímbare. Faíeza, baruí de noapte,
muzíca íocaía, dímíneaţa pe pía|a şí scaídatuí în mare. Tot.
M-am întors sau m-am trezít – nu ştíu cum ar fí maí potrívít sa-í spun –
peste treí zííe. M-am rídícat anevoíe dín pat. Corpuí símţea, puţín spus demuít,
nevoía sa mearga ía toaíeta, dar nímení nu-í dusese, ar fí vrut sa şí manânce,
dar nící nu-í hraníse nímení. M-am rídícat cu greu şí m-am uítat în ogíínda. AA-a
încercat míía sa-mí vad corpuí, efectív abandonat, de treí zííe. Dín asta am
reuşít sa trag o concíuzíe: corpuí omuíuí este doar carne compíet nea|utorata
fara energíííe ceíuí de-aí doííea sau, poate, ceíuí díntâí Eu uman. Çí, orícum,
chíar nea|utorat, corpuí ramâne tot aí omuíuí şí nu meríta sa fíe abandonat, nící
macar de draguí caíatoríííor ía mare. Çí înca o observaţíe: am caíatorít fara corp
şí traírííe, porca au fost depííne – am símţít apa maríí şí caídura soareíuí – dar
m-am întors nebronzat.
În prímeíe cíípe am regretat tímpuí írosít pe antrenamente, dar maí târzíu
am avut prííe|uí sa benefícíez, cu avanta|e pentru corp, de posíbííítatea de a
vedea cu a|utoruí ceíuí de-aí doííea Eu uneíe evenímente înca neîntâmpíate.
Prín aceasta metoda am scrís despre uneíe subíecte, pe care íe expun în ceíe
ce urmeaza.
|Uasaţí-Ce copíííor o ()atrie a
I
An Ucraína exísta un oraş care se cheama Harkov. Çí, în acest oraş exísta
un orfeíínat. Un orfeíínat bun, cu un ínternat comod, un acvaríu frumos şí un
bazín mare de înot. Admínístraţía íocaía şí-a dat sííínţa sa faca totuí bíne, íar
uníí oamení de afacerí au sprí|ínít-o. Çefuí Departamentuíuí oraşenesc aí
Educaţíeí de Stat ne-a ghídat prín íncínta orfeíínatuíuí şí ne-a expíícat ca
oaspeţíí orfeíínatuíuí frecventeaza o şcoaía obíşnuíta.
Eu am prívít pe fereastra. Grupurí-grupurí, se întorceau copííí de ía şcoaía.
Díntre toţí, doar o fetíţa mergea separat.
- Ea este Sonía. Eân cíasa întâí, m-a ínformat dírectoruí. Întotdeauna
merge síngura. Este convínsa ca în curând o va adopta o famíííe de evreí.
- De ce tocmaí de evreí? Nu prea pare evreíca. E bíonda, pare maí
degraba ucraíneana.
- Cíneva de ía şcoaía í-a bagat în cap ca Sonía e nume evreíesc – a%a că
ea e evreică! A acceptat naţíonaíítatea asta %i a hotarât ca, negreşít, o va înfía
o famíííe de evreí. Merge síngura, spune ea, fííndca, daca se amesteca cu
grupuí, e posíbíí ca víítoríí parínţí sa n-o remarce.
Mí-a píacut orfeíínatuí dín Harkov. Çí în aíte oraşe dín Ucraína, Bíeíorusía
şí Rusía exísta orfeíínate. Çí în eíe traíesc copíí. Dar, orícât ar fí de comode
ínternateíe íor, copííí víseaza ía o famíííe, ía parínţí.
Pe asfaítuí curţíí orfeíínatuíuí, separata de grupurííe de copíí, paşea
apasat mícuţa şí uscaţíva Sonía, eíeva în cíasa întâí, încaíţata cu o pereche de
pantofíorí grí. Çí vísa orfana Sonía.
A trecut o zí, au trecut doua, apoí íuní. Însa nu ştía fetíţa ca azííurííe de
copíí exísta demuít şí sunt raspândíte peste tot în íume. Çí ca nu toţí copíí sunt
înfíaţí. Că ma|orítatea íor sunt sortíţí víeţíí de orfan.
Nící Sonía nu a fost înfíata.
Orícum, víaţa eí a íuat o întorsatura extraordínara. Tocmaí în acea
períoada, cetaţeníí Harkovuíuí au decís sa aşeze un míc satuc íânga oraş.
Avusesera norocuí sa prímeasca o suta cíncízecí de hectare de pamânt. O suta
douazecí de famíííí, prímíndu-şí fíecare hectaruí eí de pamânt, au hotarât sa-şí
creeze acoío íeaganeíe famíííííor.
Parceíuţa de ía margínea satuíuí, ramasa fara stapân, au stabííít s-o dea
cuíva de ía orfeíínat. Çí s-a întâmpíat ca aíegerea sa cada tocmaí pe mícuţa
Sonía. Fetíţa, împreuna cu o supraveghetoare, au fost aduse cu maşína ía
parceía de pamânt şí, acoío, supraveghetoarea í-a expíícat feteí:
- Uíte, Sonía! Vezí ţaruşíí aştía înfípţí în pamânt, íegaţí cu sfoara? Díncoío
de sfoara e pamântuí tau, un hectar întreg. |í í-au daruít oameníí care au íuat şí
eí câteun hectar pe care-şí pun íívezí şí îşí înaíţa case. La feí şí tu, când creştí
mare, o sa-ţí poţí rídíca o casa şí sa-ţí píantezí o íívada. Pamântuí o sa te
aştepte.
Fetíţa s-a apropíat de sfoara, s-a príns cu mânuţa de ea şí a întrebat:
- Spuneţí ca dupa sfoara asta este pamântuí meu şí dupa sfoara, eu pot
sa fac tot ce vreau?
- Da, Sonící´ka, e pamântuí tau şí door tu hotaraştí ce sa crească pe eí.
- Çí ce sa crească?
- Deocamdata, uíte, cresc doar buruíene. Pe gospodaríííe vecínííor,
príveşte, oameníí de|a au píantat meríşorí, períşorí şí muíţí aíţí pomí rodítorí.
Curând, íívezííe íor vor înfíorí. Când veí fí mare, o să decízí şí tu ce şí unde să
puí pe pamântuí tau, ca să fíe tot a%a de frumos ca şí ía ceííaíţí.
Sonía s-a píecat, s-a strecurat pe sub sfoara şí a íntrat pe hectaruí eí de
pamânt. A facut câţíva paşí díncoío de sfoara şí a prívít curíoasa ía tot ce
míşuna şí târâía prín íarba. A mers ía mestecanaşuí care creştea pe terenuí
îngradít cu sfoara şí í-a mângâíat tuípína fírava. Apoí s-a întors catre
educatoare şí, puţín emoţíonata, a întrebat-o:
- Çí copaceíuí? Mestecanaşuí. Este tot aí meu?
- Da, Sonící´ka, şí mestecanaşuí este doar aí tau, dín moment ce creşte
pe propríetatea ta. Când o să fíí mare, o să píantezí ce copací vreí tu, aící. Acu´,
haí să mergem, acuşí e ora prânzuíuí şí trebuíe să fíí în grupa.
Fetíţa s-a întors cu faţa spre parceíuta eí şí a prívít-o în tacere.
***
Ceí care au copíí ştíu ca, deseorí, copííí îşí îngradesc în |oaca camere
ímprovízate dín tot feíuí de obíecte. La tara îşí foc coííbe şí se |ooco în eíe.
Oarecum, fíecare copíí símte nevoía sa-şí deíímíteze íumea íuí míca de íumea
cea mare, şí sa-şí creeze un spaţíu, doar aí sau. Copííí de ía orfeíínat traíesc
într-un spaţíu comun, care, orícât de bíne ar fí organízat, are orícum un efect
apasator asupra íor.
Nící Sonía, ca de aítfeí nícíun aít copíí de ía orfeíínat, nu a avut vreodata
un coíţíşor, orícât de míc, doar aí eí.
Însa, acum, íat-o: sta díncoío de sfoară, acoío unde totuí este numaí aí eí.
Çí íarba, şí greíeraşíí, şí mestecanaşuí. Fetíţa uscaţíva s-a rasucít cu faţa ía
educatoore şí í-a spus cu un ton ínsístent şí-n aceíaşí tímp ferm:
- Va rog frumos, tare frumos, va ímpíor, íasaţí-ma aící. Dumneavoastra
mergeţí, eu vín síngura.
- Cum sa víí tu de ía treízecí de kííometrí?
- Vín, vín, a spus raspícat Sonía, vín pe |os. A|ung eu. Sau poate íau
autobuzuí. Numaí, va rog frumos, íasaţí-ma sa ramân pe pamântuí meu.
Çoferuí t7 / |? a / Auíuí
13
, propríetaruí terenuíuí de íânga Sonía, a auzít
toata díscuţío şí o íntervenít:
- Lasaţí-o sa ramâna pâna díseora. Uítaţí, va duc pe dumneavoastra
acum şí díseara o aduc şí pe ea. Supraveghetoarea s-a gândít un píc, apoí s-a
învoít. Nící nu ar fí putut aítfeí, vazându-í fata copííeí care, de dupa sforícíca,
aştepta decízía:
- Bíne, Sonía, ramâí pâna díseara, prânzuí ţí-í trímít prín şofer.
- Nu trebuíe sa-í trímíteţí nímíc.
13
|íguíí - automobíí de fabrícaţíe ruseasca, comercíaíízat ía export sub numeíe de Lada (n.t.)
să împarţím noí, prânzuí cu vecína, a spus şoferuí Ladei rostínd cu
respect cuvântuí vecina.
- Auzí, Kíava, í-a strígat eí nevesteí care robotea împre|uruí prânzuíuí pe
veranda caseí în construcţíe, pune masa pentru patru, víne şí vecína ía prânz.
- Bíne, a raspuns femeía, este pentru toţí, şí a adaugat: tu, Sonía, daca
aí nevoíe de ceva, cheama-ma.
- Muíţumesc, a raspuns dín caíe-afara de muíţumíta Sonía.
/. tfdfet s-a îndepartat, íar Sonía s-a pornít de-a íunguí sforíí íegate între
ţaruşí. Paşea pe îndeíete, pe aíocurí se oprea, se píeca în íarba şí cata cu
mânuţa ía câte ceva, dupa care se rídíca şí contínua. S-a períndat aşa pe tot
perímetruíparceíeíde pamânt.
Dupa asta a mers pe mí|íocuí terenuíuí şí, de acoío, a trecut în revísta
toate hotareíe. A rídícat brusc mânuţeíe în sus şí a început sa aíerge, ţopaínd şí
rotíndu-se.
Kíava, vazând-o pe Sonía cât era de obosíta, dupa aíergatura pe terenuí
eí, dupa amíaza a chemat-o sa se întínda puţín pe un pat pííant. Însa Sonía,
frânta de oboseaía, í-a raspuns:
- Daca aveţí níşte haíne ponosíte, daţí-mí-íe sa-mí aştern. O sa dorm pe
pamântuí meu, íânga mestecanaş.
Nícoíaí í-a aran|at un pat pííant cu saítea şí píapumíoara íânga mesteacan,
íar Sonía s-a cuícat pe pat şí a adormít buştean. Aceía a fost prímuí eí somn pe
pamântuí drag.
Dupa cum se aşteptau cu toţíí, chíar dín capuí íocuíuí, în orfeíínat tocmaí
se ívíse o probíema írezoívabíía.
***
În fíecare zí Sonía îí cerea educatoareí permísíunea sa mearga ía hectaruí
eí de pamânt. Çí nu a servít ía nímíc nící macar |ustífícarea educatorííor ca ea
era prea míca sa ía autobuzuí síngura şí ca, pentru a o conduce pe ea, ar fí
trebuít sa íase grupa nesupravegheata.
Sonía s-a prezentat ía dírectoruí orfeíínatuíuí şí í-a spus ca era musaí sa
a|unga ía pamântuí eí. Musaí, deoarece toţíí vecíníí píantasera de|a pomí în
íívezííe íor şí în curând aveau sa înfíoreasca, íar ía ea, pamântuí parea pâríog şí
n-avea sa înfíoreasca nímíc pe eí.
În ceíe dín urma, dírectoruí orfeíínatuíuí a íuat o hotarâre care í-a cazut
bíne Soní eí:
- Acum, Sonía, nu te putem duce ía pamântuí tau. A maí ramas doar o
íuna |umate şí termíní şcoaía. Dupa aceea începe vacanţa de vara. O sa
vorbesc eu cu vecínuí tau şí, daca va fí de acord sa te supravegheze eí, în
vacanta te vom trímíte sa staí ía pamântuí tau. O saptamâna sau poate maí
muít. Apropo, íuna asta, care-a maí ramas, profíta şí pregateşte-te. Uíte doua
broşurí, cíteşte-íe! Într-una gaseştí sfaturí pentru pus straturí, în ceaíaíta se
vorbeşte despre píanteíe medícínaíe. Daca te porţí frumos, pentru vacanţa de
vara o sa-ţí pregatesc şí níşte semínţe.
Sonía s-a comportat exempíar. Çí-a facut íecţíííe cu grí|a şí tot tímpuí ííber
a cítít broşurííe daruíte de dírector. Când mergea ía cuícare vísa şí îşí închípuía
cât de frumos aveau sa crească píanteíe pe bucaţíca eí de pamânt. O
supraveghetoare de noapte a gasít-o o data pe Sonía desenând copací şí fíorí ía
íumína íuníí, care intra pe fereastra dormítoruíuí, în tímp ce ceííaíţí copíí
dormeau.
Vecíníí au consfínţít sa aí ba grí|a de fetíţa, íar când a început vacanţa de
vara, dírectoruí a a|utat-o personaí sa-şí mearce în Lada meríndeíe pe doua
saptamâní, o íopata, o grebía şí un pacheţeí cu semínţe.
Nícoíaí a refuzat meríndeíe fetíţeí, însa dírectoruí orfeíínatuíuí í-a expíícat
ca Sonía era o fetíţa índependenta şí nu avea sa accepte sub nící-o forma sa-í
fíe povara cuíva. Aşa ca era maí bíne ca ea sa ştíe ca are provízíííe eí.
Príntre aíteíe í-au íasat şí un sac de dormít nou. Çí asta, în cíuda faptuíuí
ca famííía vecínuíuí Nícoíaí îí pregatíse specíaí o comaruţa şí aşternut ía eta|uí
unu´, de|a rídícat, aí caseí în construcţíe.
Când s-a urcat în maşína, pe Sonía nu au venít s-o conduca numaí
personaíuí de servícíu dín acea zí, cí şí muíţí aíţí oamení, sosíţí cu toţíí specíaí
să vada chípuí ííumínat de ferícíre aí fetíţeí.
În prímeíe treí nopţí a dormít în camera pregatíta de vecíní. Zíuííca
întreaga a robotít pe pamântuí eí ceí drag.
În zíua ce-a urmat era onomastíca íuí Nícoíaí şí au sosít muíţí oaspeţí în
vízíta. O pereche tânara a venít cu cortuí. A doua zí, oaspeţíí s-au împraştíat pe
ía caseíe íor, însa cortuí í-au íasat acoío.
- |í-í íasam ţíe, în dar, í-au spus tíneríí íuí Nícoíaí.
Sonía a mers ía Nícoíaí şí í-a rugat s-o íase sa doarma în cort. Çí eí s-a
învoít:
- Bíne dormí, daca aşa vreí. În camera e zapuşeaía?
- E bíne şí în camera, a raspuns mícuţa, dar fíecare doarme pe moşía íuí.
Gradína mea sta síngura-sínguríca toata noaptea. În toate gospodaríííe arde
íumína, numaí ía míne e întuneríc noaptea.
- Decí vreí sa montez cortuí ía tíne?
- Da, va rog foarte muít, nene Coíea, íânga mestecanaş. baca aveţí tímp
şí nu va este greu.
În nopţííe ce au urmat, Sonía a dormít în cortuí ínstaíat sub mestecanaş,
pe hectaruí eí de pamânt.
Se trezea dímíneaţa în zorí, mergea întíns ía gaíeata cu apa aşezata íânga
cort şí, cu o garafa, íua apa în gura, îşí umpíea cu un |et cauşuí paímeíor şí se
spaía pe faţa.
Lua aíbumuí cu deseneíe víítoareí gospodaríí, facute de mânuţeíe eí, şí íe
prívea; apoí mergea sa-şí rânduíasca straturííe şí rondurííe de fíorí.
Lopaţíca pe care í-o daruíse dírectoruí o foíosea doar pe |umatate. Nu
avea forţa s-o înfíga toata în pamânt cu toate ca era foarte bíne ascuţíta. Dar,
şí aşa, straturííe í-au íeşít foarte frumoase.
Vecínuí" Nícoíaí s-a oferít, într-un rând, sa-í are cu motocuítívatoruí
porţíunííe pe care sa í íe arate ea, însa Sonía a refuzat categoríc. În generaí,
fetíţa era suspícíoasa pe orícíne se încumeta pe propríetatea eí şí reacţíona cu
geíozíe ía oríce forma de íntruzíune. Oameníí au símţít asta şí se straduíau sa
nu-í treaca fara motív hatuí, însemnat de ţaruşí şí de sfoara íegata între eí.
Însuşí vecínuí Nícoíaí, dímíneaţa, dupa ce se trezea, mergea ía sfoara, şí, doar
de acoío, o ínvíta pe Sonící´ka ía mícuí de|un.
Un sentíment cíudat de índependenţa, sau poate teama de a-í devení
cuíva povara, o determína pe fetíţa sa refuze oríce. Pâna şí atuncí când oameníí
dín sat vroíau sa-í ofere, dín propríe íníţíatíva, câte o haínuţa, o bomboana sau
ceva utíí în gospodaríe, ea íe muíţumea respectuoasa, însa refuza categoríc.
În ceíe doua saptamâní de şedere, Sonía reuşí sa puna treí straturí şí un
rond mare de fíorí în centruí parceíeí.
În dímíneaţa uítímeí zííe dín ceíe doua saptamâní de permanenta pe
hectaruí eí drag, Nícoíaí, dupa cum îí era obíceíuí, s-a apropíat de hotaruí Soníeí
ca s-o ínvíte ía mícuí de|un.
Fetíţa stat ea în pícíoare íânga ronduí de fíorí, pe care nu rasaríse înca
nímíc, îí prívea şí, fara sa se întoarca, îí raspunse vecínuíuí Nícoíaí:
- Nene Coíea, azí nu vín sa manânc, nu vreau.
Maí târzíu, Nícoíaí ne-a spus că a perceput atuncí, în gíascíoruí fetíţeí, un
ton sfâşíetor şí a înţeíes că se abţínea cu greu sa nu píânga. Dupa asta s-a
întors acasa şí s-a uítat cu bínocíuí ía Sonía.
Fetíţa se píímba pe moşía eí. Dín treacat a maí mângâíat câte o píanta ící-
coío, o maí dres câte ceva pe ía un strat, a mers, apoí, ía mestecanaşuí eí, s-a
sprí|ínít cu mânuţeíe de tuípíníţa şí a ízbucnít în hohote de píâns.
În |uruí amíezíí a venít mícrobuzuí rabíagít aí orfeíínatuíuí s-o ía pe Sonía.
Çoferuí a oprít în faţa gospodaríeí íuí Nícoíaí şí a cíaxonat.
- M-am uítat ía ea cu bínocíuí în tímp ce-şí aduna putíneíe íucruşoare –
íopaţíca, grebía – dar când í-am vazut faţa schímonosíta de necaz, în cíípa în
care s-a pornít spre noí, nu am maí îndurat şí am apucat teíefonuí mobíí. Am
avut noroc ca í-am príns dín príma pe dírectoruí orfeíínatuíuí. I-am spus ca
semnez oríce hârtíe, îmí asum orícare responsabííítate pentru copíía, îmí íau
concedíu şí ramân neîntrerupt acasa, aící ía tara, doar ca fata sa poata ramâne
pe hectaruí eí de pamânt pâna ía sfârşítuí vacanţeí.
Dírectoruí a început sa-mí expííce ca toţí copííí de ía orfeíínat trebuíau sa
mearga ía odíhna şí tratament într-o tabara estíva ía mare. Demuít râvneau ía
asta şí acum se ívíse ocazía. Gasísera níşte sponsorí. Dar eu í-am spus ceva
aşa, ca-ntre barbaţí. Eí nu s-a descumpanít şí mí-o raspuns ferm: «treceţí-í
teíefonuí şoferuíuí, mâíne o sa vín eu personaí.»
Eu am fugít, í-am dat teíefonuí mobíí şoferuíuí şí í-am antícípat ce avea
sa-í spuna dírectoruí:
- Haí, amíce, íute, píeaca!
Çoferuí a píecat. Sonía, s-a apropíat de míne şí m-a întrebat:
- Nene Coíea, mícrobuzuí aceía nu veníse dupa míne? De ce a píecat?
Díscuţía pe care tocmaí o avusesem cu dírectoruí ma pusese în agítaţíe
şí-mí tremurau mâínííe. Am apríns o ţígara şí í-am raspuns feteí:
- Eí da, dupa tíne. A venít şí eí aşa, a întrebat daca aí nevoíe de
mâncare sau de aíteíe. I-am spus ca ne descurcam noí cumva.
Sonía s-a uítat ía míne patrunzator şí, se vede ca înţeíesese, deoarece, ía
câteva secunde mí-a spus aproape şoptít:
- Muíţumesc nene Coíea, şí a píecat, maí întâí ía pas, apoí în fuga, spre
moşíoara eí.
Dírectoruí orfeíínatuíuí a sosít dís-de-dímíneaţa. Eu, de|a îí aşteptam. Dar
nu a venít ía míne, a mers dírect spre cortuí fetíţeí. Nící nu am apucat sa-í spun
sa nu treaca de sfoara fara sa fíe poftít, dar a fost destuí de ísteţ şí fara míne şí
a înţeíes sa n-o íncomodeze pe fetíţa. Sonía í-a íeşít în întâmpínare şí eí í-a
spus:
- Buna zíua, Sonía, am venít doar sa te întreb: noí peste câteva zííe
píecam, tu ce fací? Ramâí aící sau víí cu noí ía mare?
- Ramân aící, a raspuns íute Sonía, aproape strígând.
- Aşa am şí gândít, a raspuns dírectoruí, de asta ţí-am adus ceva de-aíe
guríí.
- Nu trebuía sa va deran|aţí, nu va píerdeţí vremea. Nu-mí trebuíe nímíc.
- Nu-ţí trebuíe? Cum sa fac eu cu tíne, ma-nveţí? Statuí aíaca baní
pentru educaţía copíííor. Tu, aící, te autoeducí şí manâncí síngura! Ma-nveţí tu
cum sa |ustífíc baníí statuíuí în sítuaţía asta? Nu, nu! Tu ía-íe, te rog, fíí
înţeíegatoare! Haí, Aíekseevící´, descarca. Lasa-ne sa íntram, Sonía. Çí, poate
ne araţí şí noua gospodaría.
Sonía s-a uítat ía dírector, încercând sa înţeíeaga bíne ce se întâmpía,
apoí a vazut şoferuí mícrobuzuíuí descarcând níşte genţí greíe şí abía atuncí a
înţeíes ca ramânerea eí acoío era defínítíva pâna ía sfârşítuí vacanţeí de vara. A
excíamat fâstâcíta:
- Eh. da´ ce m-am zapacít aşa!? Poftíţí, poftíţí, uítaţí portíţa, aící unde
nu-í sfoara. Va rog, íntraţí în vízíta! Acu´ o sa va arat gospodaría. Veníţí şí
dumneavoastra, nene Coíea!
Fata ne-a condus ía cort şí ne-a poftít sa bem apa dín gaíeata de ía
íntrare:
- Poftím apa, o aduc tocmaí de ía ízvoraş, este buna, maí buna decât cea
de ía robínet. Beţí, va rog!
- Nu refuz, a raspuns dírectoruí. Çí-a umpíut cana pe |umatate şí a baut
cu sete.
- Buna!
Am înţeíes şí eu şí şoferuí, şí am íaudat apa, spre marea satísfacţíe a
fetíţeí. Pentru príma oara-n víaţa, Sonía avea ceva aí eí. Chíar daca doar apa
símpía, dar era a eí şí o putea oferí aduíţííor. Fetíţa începea sa-şí perceapa
propría apartenenţa ía íume. Pe urma, preţ de vreo ora |umatate – doua, om
ascuítat uímítoarea eí poveste despre ceíe ce píantase de|a şí ce urma sa
píanteze. Ne-a aratat deseneíe víítoareí eí vetre a famíííeí. Dín deseneíe pían
aíe fetíţeí íípsea, totuşí, casa.
- Noí trebuíe să píecam, í-a spus dírectoruí Soníeí, tu ramâí şí
despacheteaza síngura pacheţeíeíe. |í-am adus şí o íanterna pe acumuíatorí.
Cu ea poţí sa íumínezí de ía dístanţa, íar daca schímbí pe íumína díurna poţí sa
şí cíteştí. Çí de cítít, acum, o sa aí! Ca ţí-am adus câteva revíste de desígn
pentru gospodaríe, níşte manuaíe ca sa ştíí sa rasadeştí şí câte ceva dín
medícína popuíara.
- Ah, íar m-am fâstâcít. Numaí oíeaca. Aşteptaţí.
Când a ferít poíoguí cortuíuí, în cort am vazut feíuríţí snopuşorí de íerburí
uscate, anínaţí pe o sforícíca întínsa. Sonía a íuat câteva manunchíurí şí í íe-a
întíns dírectoruíuí:
- Rostopasca. Este o píanta care se cheama aşa. Pentru Catía dín grupa
noastra – s-o fíarba şí s-o bea. Ea este veşníc boínava. Eu am cítít broşuríca pe
care mí-aţí daruít-o dumneavoastra. Çí am pus ía uscat.
- Muíţumesc.
Nu-í om rau, dírectoruí, am gândít eu. Iubeşte copííí. Dupa ce-am píecat
de pe moşía fetíţeí, am maí díscutat câte ceva cu eí. M-a întrebat de
comportamentuí Soníeí şí mí-a dat câteva sfaturí utííe.
Sonía a ramas în cortuí de pe íotuí eí aproape toata vara. Ronduí de fíorí
dín mí|íoc a înfíorít. A rasarít ceapa pe straturí, rídíchííe şí muíte aíteíe.
Deseorí, pe înserate, când zííeíe se maí scurtasera, în cortuí eí vedeam
íícarínd íanterna, agaţata cu o sforícíca. În fíecare seara, Sonía cítea cartíceíe
de medícína popuíara şí îşí desena gospodaría într-unuí dín aíbumeíe eí.
La sfârşítuí veríí a venít s-o ía mícrobuzuí rabíagít de ía orfeíínat. Eu am
a|utat-o sa-şí încarce provízíííe. Çí era ce sa încarcí! Píante medícínaíe – uscase
vreo doua sute de manunchíurí. Apoí un sac cu cartofí, treí bostaní şí aíteíe.
În genere, am avut cu ce umpíe mícrobuzuí. Çí am întrebat-o pe Sonía:
- Çí ía anu´? Sa-ţí ţín cortuí?
- Negreşít vín în vacanţa de vara. Chíar dín príma zí o sa fíu aící, pe
pamântuí meu. Dumneata eştí un vecín cumsecade, nene Coíea. Îţí muíţumesc
pentru buna vecínatate!
Apoí am dat mâna ca aduíţíí. Avea mâna víguroasa, Sonía. În tímpuí veríí,
ea nu se bronzase doar, acum era maí víguroasa şí deveníse şí maí
încrezatoare în síne.
S-a întors în anuí urmator cu câţíva puíeţí şí câteva rasadurí şí s-a apucat
ímedíat de treaba.
La una dín adunarííe íor, sateníí au hotarât sa-í rídíce Soníeí o casuţa.
Zâna, nevasta afacerístuíuí care-şí rídícase ceí maí mare cottage dín sat,
a ínsístat ca nu trebuía sa fíe míca.
- N-o sa ne moí putem uíta în ochíí oamenííor. Toţí îşí rídíca paíate şí
sínguruí copííaş dín sat doarme în cort. Víne íumea în ospeţíe şí cíne ştíe ce
crede despre noí!
Cunoscând naravurííe feteí şí dífícuítatea cu care accepta darurííe, am
fost însarcínat eu cu tratatíveíe pentru rídícarea caseí.
Am mers ía ea şí í-am vorbít:
- Sonía, oameníí dín sat s-au sfatuít şí au decís sa-ţí rídíce o casuţa. Tu
numaí sa ne araţí íocuí unde s-o facem.
La astea, ea, un píc íntrígata, m-a întrebat:
- Nene Coíea, da* cât costa o casuţa?
Fara sa banuíesc nímíc, í-am raspuns:
- Doua sute de míí. Maí exact, câte doua míí de famíííe.
- Câte doua míí? Da-s foarte muíţí baní. Înseamna ca sateníí vor avea
maí puţíní baní pentru copíí. Daca o sa-í cheítuíasca pentru míne. Nene Coíea,
va rog frumos, spuneţí-íe oamenííor ca nu-mí trebuíe casa deocamdata. Nící
macar íoc de casa nu am stabííít. Va rog, nene Coíea, expíícaţíííe, va rog, ía
oamení.
Fetíţa era agítata şí am înţeíes de ce. Prímínd aceí hectar de pamânt,
Sonía se símţea, pentru príma oara-n víaţa, índependenta. Pamântuí îí îníocuíse
parínţíí, acum avea nevoíe de eí şí eí de ea. Príntr-un símţ ascuns, Sonía íntuía
sau îşí ímagína ca pamântuí eí nu vroía ca aíte mâíní sa se atínga de eí.
Çí Doamne fereşte ca cíneva, dupa construcţía caseí, sa-í obíecteze ceva,
fíe chíar şí subînţeíes. |ínea maí muít ía propría neatârnare decât ía casa.
Aşa ca om încercat sa-í convíng pe satení sa nu o neca|easca pe fetíţa cu
nícíun feí de cadou. Dar ía scurt tímp s-a petrecut ceva neaşteptat.
O gaşca de baíeţeí dín sat, întorcându-se de ía íaz, trecea pe íânga íotuí
Soníeí. În fruntea íor, pe o bícícíeta aratoasa, mergea fíuí afacerístuíuí, Edíck,
care o zefíemea într-una pe Sonía şí o porecíea c#it / ca
14
O macar ca nící eí nu
era aşa de mare. Avea doar treí aní maí muít decât ea.
- Heí, chítíco, í-a strígat Edíck, Soníeí, tot cu peísagístíca, tot? Nu te-aí
14
chítíc - 1) denumíre data maí muítor varíet|fí de peştí marunţí. 2) puí de peşte; peştíşor.
Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne (http:dexonííne.ro)
saturat înca? Hoí, maí bíne, sa admírí spectacoíuí cu noí.
- Ce spectacoí?
- a întrebat Sonía.
- Tatícuí meu da foc ía deşeurííe de construcţíe. Haí sa vezí. Au venít şí
pompíeríí, pentru oríce eventuaíítate.
- Da* de ce íe daţí foc?
- Cum de ce? Stríca fasonuí caseí.
- Unde íe ardeţí, muít tímp, dupa asta, nu va maí creşte nímíc.
- De ce sa nu maí creasca?
- Pentru ca toţí víermíşoríí buní şí toate gânganíí íe se vor pâr|oíí. Uíte,
eu am facut un foc, aící în faţa cortuíuí, şí în íocuí aceía nu a maí crescut nímíc
de atuncí.
- Ia te uíta ía ea, chítíca, ce spírít de observaţíe! Atuncí saíveaza tu
víermíşoríí. Ia tu vagonuí ceí ponosít, aítmínterí tata nu ştíe unde sa-í
opíoşeasca.
- Cum sa-í íau, că e greu!?
- Cum, cum? Cu macaraua, se înţeíege. Poímâíne víne macaraua ía noí.
Ce fací, îí íeí sau facem un foc mare?
- Da, Edíck, íau vagonuí de ía voí.
- Atuncí, haí sa mergem!
Pe gospodaría parínţííor íuí Edíck se adunase muíta íume: aduíţí şí copíí.
Echípa de pompíerí era pregatíta de acţíune. Edíck s-a apropíat repede de tataí
sau, care statea de|a cu o canístra de benzína în mâna íânga gramada de
deşeurí şí, spre nemuíţumírea copíííor şí píacuta surpríza a aduíţííor, í-a spus:
- Tatícuíe, nu da foc ía vagon.
- Cum adíca? De ce?
- Pentru ca í-am fagaduít.
- Cuí?
- Chítíceí.
- Care chítíca?
- Soníeí, fata de ía margínea satuíuí.
- Çí? A fost de acord? A acceptat sa-í ía de ía tíne?
- Tatícuíe, ce, nu ma crezí? Întreab-o tu!
Edíck a apucat-o de mâna pe Sonía, care statea príntre copííí dín sat, şí a
dus-o în faţa íuí tatâne-sau:
- Spune-í ca vreí sa íeí tu contaíneru
15
asta!
- Da, vreau sa-í íau eu, a raspuns în şoapta Sonía.
Oho, ce s-a maí mândrít afacerístuí cu fecíoruí íuí!
Ia te uíta tu, nu vrea nímíc de ía nímení, dar de ía Edíck aí íuí a acceptat
cadouí, Sonía cea símandícoasa!
Dupa ce s-au împraştíat copííí, afacerístuí a chemat ía eí toata echípa
care muncea ía cottage %i í-a spus brígadíeruíuí:
- Ascuítaţí aící, fíacaí. Cumparaţí ce materíaíe ştíţí voí, íucraţí douazecí şí
patru dín douazecí şí patru – píatesc dubíu – da´n doua zííe vreau ca ínteríoruí
contaíneruíuí sa arate ca un apartament occídentaí. Pe dínafara poate sa
ramâna aşa coşcovít, da´nauntru.
Peste doua zííe, pe moşía Soníeí, íânga mestecanaş, în íocuí în care
statuse cortuí, acum, aran|at pe un fundament de caramízí, statea vagonaşuí-
contaíner ceí coşcovít, de şantíer. Coşcovít, dar de|a pregatít de vopsít de
echípa de muncítorí, care íasasera specíaí înauntru vopsea fíníandeza şí
pensuíe.
Sonía a vopsít contaíneruí síngura. Príma casa dín víaţa eí, statea acum în
ocoíuí eí. Aceí contaíner, în anuí ce-a urmat, a devenít un autentíc teremo2* de
basm, îmbracat în íedera şí strugurí saíbatící şí împre|muít de rondurí de fíorí.
***
Au trecut zece aní. Sonía a termínat şcoaía şí traía, de|a de un an, pe
moşía eí. În satucuí afundat în verde, cu íívezí înfíoríte, se înaíţau case-
víííşoare. Însa cea maí frumoasa, cea maí aratoasa, era cea a Soní eí. Când
íeatuí eí a parasít orfeíínatuí, apucând-o care încotro, în necunoscut, încercând
sa íntre ía câte o şcoaía, gasínd de-abía un pat mízer într-un camín sau o
munca omarâta, cu care sa câştíge atât cât sa manânce – Sonía era de|a un om
autosuf ícíent.
Locuítoríí satucuíuí îí predau unuí manager surpíusuí de fructe şí íegume.
Recoíta dín sat se víndea ía preţurí foarte marí. Era exportata în ţarííe U.E. prín
magazíne specíaíe, care víndeau produse ecoíogíce pure. La feí, şí Sonía, îí
dadea manageruíuí recoíta dín gradína eí, chíar daca mare parte í-o cumparau
dírect precupeţíí, veníţí dín oraş, atraşí de neobíşnuíta fata şí de gospodaría eí
míracuíoasa.
15
teremok (dímínutív de ía terem, de ía grecuí teremnorí): în Ruşí1 Antíca, íocuínţa sítuat5în
partea superíoara a cíadíríí sau parte a cíadíríí sub forma de turn. Sursa: Mareíe Dícţíonar
Encícíopedíc aí íímbíí ruse moderne. (http://cíasses.ru) (n.t.)
Sonía maí strângea şí píante medícínaíe şí a|uta muíta íume sa se víndece
de boíí.
Într-o zí, în gospodaría în care traíau, de|a permanent, parínţíí íuí, sosí
Edíck. Fíacauí studía de|a de treí aní într-o prestígíoasa uníversítate amerícana.
Acum urma sa se supuna uneí íntervenţíí chírurgícaíe compíícate, deoarece se
îmboínavíse de fícat şí ríníchí, probabíí de ía apa şí mâncarea dín straínatate.
Însa, înaínte de a se opera, Edíck a hotarât sa petreaca o saptamâna cu
parínţíí.
- Fíuíe, haí sa mergem ía doftoreasa dín sat, í-a propus mama íuí Edíck,
Zínaída, poate ca ne-a|uta ea.
- Da´ ce-í cu tíne, mama, în ce secoí traíeştí? În Occídent, medícína a
a|uns departe. Ce nu maí merge, se taíe şí se îníocuíeşte. Nu-ţí fa grí|í. Çí nu
merg eu ía oríce babatíe-vra|ítoar e. Astea-s chestíí dín secoíuí trecut.
- Nu te duc ía babe-vra|ítoare. O maí ţíí mínte pe fetíţa aceea míca de ía
casa de copíí, de ía margínea satuíuí? Mergem ía ea. I-a uímít pe toţí cum şí-a
rânduít bucaţíca de pamânt.
- Nu-í chítíca? Un píc o maí ţín mínte.
- Acum nu maí e chítíca, Edíck, e o persoana foarte respectabíía. Pe ce
creşte cu mâínííe eí, manageríí sunt gata sa-í dea de doua orí preţuí. Víne
íumea dín íocurí îndepartate pentru píanteíe eí medícínaíe. Çí nu face nícíun feí
de pubíícítate.
- De unde ştíe atâtea, chítíca?
- Paí, chíar de pe când era în cíasa întâí, ea şí-a petrecut toate verííe pe
moşíoara eí, şí íarna a cítít, zíua întreaga, díverse cârtí de gradínarít şí medícína
popuíara. Míntca copíííor este agera, prínde repede. Çí dín cartíceíe a asímííat
muíte íucrurí. Da1 íumca spune c5 faţa a înţeíes muíte şí síngura. Çí maí spune
íumca ca píanteíe o înţeíeg. Ea íe vorbeşte.
- Ia te uíta, chítíca! Çí câţí baní cere pe íeacurí?
- Uneorí cere, dar se întâmpía sa víndece şí gratís. Uíte eu, asta toamna,
m-am întâínít cu ea pe maíuí íazuíuí. Çí uíte-aşa, dín nímíc, ma príveşte în ochí
şí-mí spune: «Tantí Zâna, nu-mí píace cum araţí ía ochí, ía mata íarba asta,
fíerbe-o şí bea-o, ca o sa te fací bíne.» Çí mí-a trecut. Çí într-adevar, aíbuí
ochííor îí aveam cenuşíu ma dureau ríníchíí. Acum nu ma maí dor. Haí sa
mergem, fíuí meu, sa íntram pe ía ea sa te a|ute cu ríníchíí.
- Ríníchíí nu sunt doar boínaví, mama. De|a mí-au pus díagnostícuí şí o
sa-mí extírpe un ríníchí. Nu ma maí a|uta nící-o fíertura. Dar, orícum, haí de-om
íntra, sunt curíos sa-í vad gospodaría chítícíí. Spune íumea ca parca ar fí raí.
***
- Da!! Ce faín a rânduít totuí!
- a excíamat Edíck fara sa-şí ascunda mírarea, când s-a apropíat cu
mama íuí de ocína Soníeí. În tímp ce oameníí dín sat s-au dat de ceasu´ morţíí
sa-şí rídíce vííe şí gardurí zídíte, ea, aící a faurít un paradís verítabíí. Uíte,
mama, ce gard verde şí frumos!
- Sa-í vezí gradínuţo, ş-atuncea sa te mírí! Numa ca nu prea íasa pe
muíţí sa-í paşeasca hatuí, a remarcat Zínaída. A cră$at portíţa şí a strígat tare:
- Sonía, daca eştí acasă, íeşí! Sonía, eştí acasă?
Uşa casuţeí – fostuí contaíner de şantíer – s-a dat în íaturí, şí fata s-a íţít
pe cerdac. Cu un gest graţíos şí-a aruncat bogata-í cosíta baíaíe peste umar. A
vazut-o pe Zínaída în companía fíuíuí, şí în obra|í şí-au facut aparíţía íute doí
bu|orí. Çí-a încheíat uítímíí nasturí de ía bíuzíţo care-í strângea píeptuí eíastíc şí,
cu pas domoí şí în oceíaşí tímp graţíos, tânara frumuseţe a coborât de pe
cerdac şí a mers spre portíţa, unde statea Zínaída cu Edíck.
- Buna zíua, tantí Zâna. Bíne aţí sosít, Eduard. Daca aveţí píacerea, va
rog sa poftíţí în casa şí în gradína mea.
- Muíţumím pentru ínvítaţíe, vením cu mare píacere, a raspuns Zínaída.
Edíck nu a scos un cuvânt, nící macar n-a saíutat.
- Sonía, ştíí, a contínuat Zínaída pe cararea spre casa, Edíck are o
probíema. trebuíe sa se opereze. Çí chíar de-í opereaza în Ameríca, eu, ca
mama, nu pot sa stau prea ííníştíta.
Sonía s-a oprít, s-a rasucít catre Edíck şí í-a întrebat:
- Ce va deran|eaza, Eduard?
- Iníma, a raspuns cu vocea sugrumata Edíck.
- Cum íníma?
- a rabufnít Zínaída. Tu aí spus fícatuí, ríníchíí. M-aí mínţít, vasazíca, aí
vrut sa ma ííníşteştí?
- Nu te-am mínţít. Numaí ca acum íníma, mama, mí se zbate. Uíte, pune
mâna aící, uíte cum bate! I-a apucat mâna mameí şí a apasat-o pe píept. Símţí?
Bate aşa de tare ca acuşí îmí íese dín píept, daca tu nu o îndupíecí pe aceasta
fecíoara-roşíoara sa se maríte numaídecât cu míne.
- Çtrengaruíe!
- a spus Zínaída râzând, aí speríat-o de moarte pe maíca´ta.
- Dar eu nu gíumesc, mama, a raspuns seríos Edíck.
- Aho, nu gíumeştí? Atuncí afía ca mâna Soníeí í-ou cerut-o de-acuma
|umatate dín petítoríí satuíuí. Da´ degeaba. Nu se maríta fata. Întreab-o tu de
ce nu se marí ta, n-o baga pe maí ca-ta ía mí|íoc.
Edíck s-a apropíat de Sonía şí a întrebat-o în şoapta:
- Sorvv<t de ce nu v-aţí marítat cu nímení?
- Pentru ca, tot în şoapta í-a raspuns Sonía, te-am aşteptat pe tíne,
Edíck.
- Ah, şoítící ce sunteţí voí! V-oţí pus în cap s-o íuaţí în başcaííe pe mama?
- Nící eu nu gíumesc, tantí Zâna, a raspuns seríoasa Sonía.
- Nu gíumíţí? Aha. nící tu, Sonía, vasazíca. Nící tu nu gíumeştí? Da*
daca nu gíumeştí, de ce-mí spuí tantí şí nu mama?
- Bíne, o sa-ţí spun mama, s-a auzít vocea tremurânda a Soníeí şí,
facând un pas spre Zínaída, s-a oprít índecísa.
Zínaída nu se dumírea ce se întâmpía. Era o gíuma sau o |oaca? îşí muta
prívírííe când pe fata Soníeí, când pe-a fíuíuí. Çí, ca ía un semn, a patruns
seríozítatea íntenţíííor tínerííor şí s-o aruncat spre Sonía, a îmbraţíşat-o şí a
ízbucnít în píâns:
- Sonía, Sonící´ka, copíía mea, acum om înţeíes, voí vorbíţí seríos.
Au tresarít şí umeríí Soníeí, strângând-o pe Zínaída în braţe:
- Da, mama, vorbím seríos. Foarte seríos.
Apoí tíneríí, apucându-se de mâna, încetíşor şí fara sa ía seama ía nímení,
s-au pornít pe uííţa satuíuí, spre gospodaría famíííeí íuí Edíck. Zínaída mergea
înaínte. Râdea şí píângea în aceíaşí tímp, şí vorbea fara noíma cu toţí ceí pe
care-í întâmpína în caíe:
- Ca sa vezí, noí mergem ía ea. Da´ eí, nícíuna, nící doua, se
îndragostesc! Eu, numa1 decât í-am bínecuvântat. Da1 maí întâí am gândít
ca-í o poanta. Da1 de unde?! Eí, aşa dín senín, mí se îndragostesc! Ç-opoí zíc
eu. Ba nu, îmí zíc eí míe – nunta, mamíco, chíar azí s-o facem! Oamení buní,
cum e posíbíí aşa ceva? Trebuíe pregatírí, trebuíe totuí ofícíaí. Nu se poate doar
aşa.
Când a auzít şí soţuí, tataí íuí Edíck, afacerístuí, care íe mergea în
întâmpínare, fíecareaía far´de noíma a soţíeí, s-a uítat o cíípa ía tínerí, apoí a
spus:
- Tu, ca-ntotdeauna, Zínaída, turuí şí turuí. Da´ ce, de ce sa nu se poata
face nunta astazí? Uíte-te ía copííaşíí aştía. Nu azí trebuíe facuta nunta, ba
chíar acum!
Edíck şí Sonía s-ou sarutat pentru príma data în faţa satenííor. La nunta s-
au strâns toţí sateníí care erau acasa ía ora aceea. Cu toţíí, împreuna, au întíns
masa ímprovízata, ía aer curat. Çí nu a #uit nunta, cum se poarta pe ía ruşíí
beţívaní, cí a cântat frumos pâna noaptea târzíu.
Fara sa ía-n seama rugamínţííe parínţííor, tíneríí s-au ínstaíatân casuţa
Soníeí şí nu în cottagepa íatuí íor.
- Înţeíege tata, a vorbít Edíck, noí, aící, am rídícat casteí şí acareturí pe
|umatate de hectar. Însa acea frumuseţe pe care a creat-o Sonía pe moşíoara
eí şí aeruí curat de acoío, noí, aící, nu íe vom avea nícíodata! Tu trebuíe sa
demoíezí |umatate dín construcţíí.
Afacerístuí a baut o saptamâna şí, uímíndu-í pe toţí, a stabííít sa demoíeze
o parte dín anexeíe caseí. Çí s-a |ustífícat aşa:
- Am construít aící în prostíe, şí nepoţíí nu se trag ía catacombeíe
noastre.
Ferícíta-í víaţa Soníeí şí a íuí Edíck.
Dar, stop! Eu am început de|a sa vorbesc despre víítor. Çí víítoruí va fí
mínunat, fara doar şí poate. Dar prezentuí? În prezent, în Harkov cu-adevarat
exísta un orfeíínat bun. Çí exísta şí fetíţa Sonía. A paşít de|a în cíasa a treía, dar
hectaruí eí personaí înca nu-í are, aşa cum nu-í are nící Tanía, nící Serío|a, nící
Catía. Çí aşa cum nu-í au nící aíte sute de orfaní. Consíííuí Suprem aí Ucraíneí,
nící pâna-n zíua de azí nu a supus dezbateríí chestíunea; sa íe fíe dat câteun
hectar de pamânt în foíosínţa pe víaţa íocuítorííor ţaríí saíe şí copíííor orfaní,
hectar pe care fíecare sa-şí rânduíasca vatra propríuíuí neam. Nící Duma
Bíeíorusíeí şí nící cea a Rusíeí. Or sa-í íerte copííí? Or sa se poata íerta eí înşíşí,
deputaţíí de azí?
2Lona
16
vtitorul2i
A
|Lsta era de|a a cíncea seara în care Nícoíaí Ivanovící´, dírectoruí coíoníeí
corecţíonaíe cu regím specíaí maí símpíu spus, închísoare – nu íeşea dín
cabínetuí sau. La termínarea zííeí de síu|ba închídea teíefonuí şí se píímba
16
Zono (în títíu) - aící, în context, cuvântuí poarta semnífícaţía de "zona de recíuzíune".
Deríva de ía expresía 3anpeTHa« 3om, care,în íímba romana se traduce prín zona ínterzísa.
în íímba rusa, în |argon, cuvântuí înseamna închísoare, íogar, coíoníe. (n.t.)
agítat şí medítatív, înaínte şí-napoí prín cabínetuí sau. Dín când în când se
aşeza ía bírou, scotea un dosar verde şí îí parcurgea conţínutuí, de|a pentru a
n&a oara.
În numeíe unuí grup de condamnaţí, deţínutuí ceíuíeí 26, care-şí executa
pedeapsa apíícata în baza Coduíuí Penaí aí Federaţíeí Ruse, í-a înmânat o
propunere, care, ía príma vedere, parea íípsíta de sens.
Deţínutuí Hodakov propunea ca ínstítuţía corecţíonaía sa ceara o suta de
hectare de pamânt abandonat sau de teren agrícoí neutííízat. Terenuí, uíteríor,
trebuía sa fíe împre|muít cu sârma ghímpata şí ía fíecare coíţ urma sa fíe
montat câteun foíşor. Maí concret, sa fíe íuate toate masurííe necesare pentru
a preîntâmpína evadarea deţínuţííor. Pe ceíe o suta de hectare împre|muíte
aveau sa munceasca, sa faca agrícuítura, nouazecí de deţínuţí. Tot în dosaruí
verde se afíau şí petíţíííe ceíor nouazecí de deţínuţí semnatarí.
Prín propunerííe íor, deţínuţíí se anga|au sa cedeze coíoníeí |umatate dín
recoíta de íegume obţínuta. Ceaíaíta |umatate, propuneau sa o trímíta famíííííor
de-acasa. În toate acestea nu era nímíc ímposíbíí. În muíte coíoníí penítencíare,
deţínuţíí muncesc şí produc. În uneíe unítaţí fac muncí uşoare de tâmpíaríe, în
aíteíe íucreaza ía confecţíí, deţínuţíí cos adesea píeptare, chííoţí sau aíteíe,
pentru care prímesc o díscreta soída. Recompensa íor este míca şí pe motívuí
ca munca pe care-o fac nu este deosebít de profítabíía.
Aící, în acest dosar, deţínuţíí înaíntau propunerea íor – sa munceasca în
agrícuítura. Nu era nímíc rau în asta. Era posíbíí. Píata a |umatate dín recoíta
era posíbíía. În acest feí nu maí era nevoíe ca producţía sa fíe trímísa afara şí
apoí, pentru baní, sa se aştepte íuní întregí.
Deţínutuí Hodakov a propus, în numeíe ceíoríaíţí deţínuţí, ca ceíe o suta
de hectare sa fíe parceíate în íoturí de câteun hectar fíecare, şí fíecaruí
puşcaríaş sa-í fíe atríbuít câteun íot.
Maí cereau, de asemenea, ca fiecare $u%căria% să aíba dreptuí sa-şí rídíce
o ceíuía índívíduaía pe íotuí atríbuít.
Dupa executarea pedepseí, se cerea ca ceíor care vor dorí şo româna pe
íotuí de pamânt, sa íí se dea aceasta oportunítate. Sa nu maí cedeze partea de
recoíta coíoníeí, cí sa o poata vínde ííber şí sa aíba permísíunea ca, dupa
expíerea pedepseí, sa-şí poata íargí ceíuía şí s-o transforme în aítceva.
Dosaruí cu aceste propunerí sau cererí fusese înmânat íuí Nícoíaí
Ivanovící´ cu un an |umatate în urma Pe íânga ceíe nouazecí de petíţíí şí texteíe
cu propunerí, în dosar se maí gasea şí píanuí víítoareíor íoturí, frumos schíţat
dín creíoane coíorate. În schíţe erau reprezentate şí foíşoareíe şí garduí de
sârma ghímpata şí punctuí de controí şí trecere.
Dupa parcurgerea íníţíaía a materíaíeíor, Nícoíaí Ivanovící1 a depozítat
dosaruí într-un sertar de sub bírou, uneorí se maí gândea ía esenţa ceíor
conţínute, dar nu íe dadea nícíun raspuns deţínuţííor.
La un moment dat s-a creat o împre|urare ce í-a obíígat pe dírectoruí
coíoníeí ca, în uítímeíe cíncí serí, sa medíteze íntensív asupra propunerííor
puşcaríaşííor.
Dar íata despre ce împre|urare vorbesc. Conducerea a trímís o círcuíara
prín care, începând cu anuí urmator, urmau sa fíe construíte aíte ceíuíe
supíímentare, în aşa feí încât coíonía sa fíe pregatíta sa prímeasca aíţí o suta
cíncízecí de deţínuţí. Odata cu círcuíara a fost trímís şí proíectuí anexeíor de
apíícat cíadírííor de|a exístente şí termeníí fínanţaríí. Príntre toate acestea se
propunea ca în construcţía ceíuíeíor sa fíe antrenaţí deţínuţíí.
Nícoíaí Ivanovící´ a gândít aşa: «Fínanţarííe, ca de obíceí, vor întârzía, cu
economía materíaíeíor necesare e chestíunea. Devízuí se face pe baza unor
preţurí aíe materíaíeíor de construcţíe, dar când începí construcţía propríu-zísa,
eíe, de|a, nu maí sunt aceíeaşí.
Munca deţínuţííor nu este rentabíía. Ordínuí, este evídent, nu-í pot onora.
Da´ nící sa-í nesocotesc nu pot. Pâna ía pensíe mí-au ramas doar cíncí aníşorí.
Am síu|ít pâna ía graduí de coíoneí. Sunt de douazecí de aní dírectoruí coíoníeí
şí nu am prímít nící-o sancţíune. Acuma. cu círcuíara asta!»
Çí totuşí, nu acestea erau gândurííe ce-í framântau ceí maí tare pe
coíoneí. Dosaruí verde!
Deţínutuí Hodakov, în memoríuí sau, evídenţía ca în cazuí sístematízaríí
puşcaríaşííor dupa proíectuí íuí, va fí atíns scopuí esenţíaí aí ínstítuţíííor de
acest gen, şí anume ceí aí reeducaríí deíícvenţííor.
Nícoíaí Ivanovící´ era conştíent ca în ínstítuţíííe corecţíonaíe moderne,
deíícvenţíí nu erau reeducaţí, ba dín contra, deseorí, doar capatau o experíenţa
şí maí bogata. Aítmínterí nu maí aveau sa fíe condamnaţí şí a doua şí a treía
oara. Acesta era şí motívuí pentru care aceasta împre|urare îí apasa aşa de
greu pe Nícoíaí Ivanovící´, acest om care dedícase síu|beí atâta tímp şí energíe.
«Víaţa trece, servícíuí se termína, dar ce-am reaíízat? Dupa cum s-ar
parea, am format deíícvenţí.
Dosaruí verde! O pacoste! Ah, barem să fí gasít încaícarí aíe
reguíamentuíuí, sa-í pot respínge cu vehemenţa! Dar nu-s! Ceva dín dosar ma
împíedíca sa respíng esenţa ceíor expuse. Çí, în aceíaşí tímp, sa-í patrund pâna
ía capat. Propunerííe sunt atípíce şí cíudate.»
În dímíneaţa ce-a urmat, prímuí íucru pe care í-a facut coíoneíuí, a fost sa
dea ordín sa-í fíe adus deţínutuí dín ceíuía 26, Hodakov.
- Puteţí íua íoc, Hodakov, í-a spus Nícoíaí Ivanovící´ deţínutuíuí care
tocmaí íntrase însoţít de escorta, índícându-í un scaun. Am rasfoít conţínutuí
dosaruíuí dumítaíe. Çí am o întrebare.
- Va ascuít, d-íe coíoneí, a raspuns íute deţínutuí, sarínd de pe scaun.
- Çezut!
- a ordonat gardíanuí care-í escorta.
- Staí |os, ce percutezí aşa, ca ía proces, í-a spus ííníştít dírectoruí, apoí,
adresându-se gardíanuíuí, a adaugat:
- Tu, între tímp, aşteapta afara.
- Decí, dumneata, Sergheí Iuríevící´ Hodakov, îţí amínteştí de aceasta
straníe propunere?
- Poate parea straníe doar ía príma vedere. În reaíítate, propunerea este
absoíut raţíonaía.
- Atuncí, spune-mí dírect, fara ocoííşurí, ce stratagema aí în cap? Aveţí
de gând, cumva, sa evadaţí în masa? M-am ínformat: fíecare dín ceí nouazecí
de deţínuţí semnatarí aí petíţíeí maí au de íspaşít de ía cíncí ía zece aní. V-aţí
gândít sa scurtaţí?
- Chíar daca ar exísta, în propunerea de faţa, vreo stratagema, cu
síguranţa, nu ar avea vreo íegatura cu fuga, d-íe coíoneí, a raspuns deţínutuí şí
s-a rídícat dín nou, neííníştít, m-aţí înţeíes greşít.
- Staí ííníştít. Çí, haí maí bíne, fara d&le colonel Numeíe meu este Nícoíaí
Ivanovícív Dumneata, ştíu dín acte, te numeştí Sergheí Iuríevící´. Aí fost
psíhoíog. Un tímp í-aí tras cu teoríííe dumítaíe, pe urma te-aí bagat în busíness.
Çí aí fost condamnat pentru deíapídare şí furt agravat. Aşa este?
- Da, am fost condamnat. Nícoíaí Ivanovící´, aşa era ía începutuí
perestroíkaí. nu apucaí sa te înveţí cu o íege, ca faceau aíta noua.
- Bíne, nu vorbím despre asta acum. Lumíneaza-ma cu ínvenţía asta a
dumítaíe, agrícuítura în sârma ghímpata sau cum s-o maí chema ea.
- O sa-ncerc sa fíu expíícít, Nícoíaí Ivanovící´, numaí ca nu-mí va fí uşor,
pe un consíderent.
- Ce consíderent?
- Înţeíegeţí dumneavoastra, noí am cítít o cartícíca, Anastasia. Apoí înca
una, contínuarea eí. În aceste carţí se vorbeşte despre menírea omuíuí.
Despre faptuí ca, daca fíecare om de pe pamânt îşí ía câteun hectar de pamânt
şí îşí croíeşte pe eí un coíţíşor de roí, atuncí pamântuí întreg se transforma în
raí. În carţí, acest íucru este expíícat în mod símpíu şí convíngator.
- Ce mare scofaía!? Daca fíecare ía şí face – e íogíc – şí pamântuí se
transforma. Numaí ca nu vad ce íegatura aí dumneata cu asta?
- Întocmaí ca am. Va spuneam ca totuí este expíícít în aceste cartíceíe.
Uníí, poate, íe-au cítít maí superfícíaí şí nu íe-au înţeíes bíne. Noí, aící, avem
tímp: íe-am cítít, am medítat şí am înţeíes.
- Bíne, şí cu asta?
- Muíţí oamení, dupa ce au cítít aceste carţí, şí-au dorít pamânt. Çí acoío,
pe moşíííe íor dragí, sa-şí faureasca oaze de raí. Este ía îndemâna orícuí, orícíne
poate face asta. Aşa ca am hotarât sa íuam şí noí câteun hectar, fíe eí şí
împre|muít cu sârma ghímpata, sa muncím şí sa amena|am pe eí. Çí, ca
pedeapsa, |umatate sau chíar maí muít dín recoíta s-o cedam coíoníeí sau
socíetaţíí. Doar o rugamínte avem: pamântuí sa nu ne fíe íuat înapoí b íspaşírea
pedepseí, ceí puţín nu aceíora care vor sa ramâna.
- Cum adíca, sa ramâneţí dupa sârma ghímpata, sub paza penítencíara
toata víaţa?
- Când ne píatím datoría cu toţíí, voí îníaturaţí îngradítura ghímpata şí o
mutaţí, împreuna cu foíşoareíe, în aít íoc. În aceí íoc, nou, aíţí puşcaríaşí, dín
rânduí dorítorííor, îşí vor amena|a şí se vor stabííí pe íoturííe íor. Iar noí
ramânem pe aíe noastre.
- Aşa. Apoí şí eí termína puşcaría, sârma şí foíşoareíe íe mutam în aít
íoc, şí eí, ca şí voí, român pe íoturííe íor. Am înţeíes bíne?
- Da, întocmaí.
- Fantasmagoríe curata! Ce ar trebuí sa fac eu, dírectoruí puşcaríeí,
vasazíca? Sa íe creez oaze de raí puşcaríaşííor? Dumneata crezí ca aşa ceva se
poate întâmpía?
- Eu sunt absoíut convíns de succes! Ca psíhoíog o spun. Símt asta cu
íníma. |udecaţí şí dumneavoastra, Nícoíaí Ivanovící´. Îşí íspaşeşte omuí osânda
de zece aní, apoí íese în íume, în ííbertate. Príetení nu maí are. Príeteníí íuí, orí
sunt în vreo banda, orí, dín nou, într-o ceíuía. Famííía nu-í maí vrea. Socíetatea
ía feí. Cíne îí da unuí ex-puşcaríaş un servici bun? Çomeríí sunt şí aşa destuí şí
de toate profesíííe, îngroaşa rândurííe pe ía bírourííe de píasament, cu
bíografíííe în dínţí. Socíetatea de azí nu prevede nícíun servícíu pentru ex-
puşcaríaşí. O síngura aíternatíva îí ramâne: sa reía vechea meseríe! Çí o reía.
apoí se întorc cu toţíí ía voí.
- Da, cunosc sítuaţía. Dumneata, concret, ce propuí? Spune-mí ca
psíhoíog: de ce s-au schímbat aşa brusc puşcaríaşíí dupa ce-au cítít aceste
carţí, de vor pamânt chíar şí dupa sârma ghímpata?
- Pentru ca íí s-a înfaţíşat perspectíva veşnícíeí.
Aící se consídera ca, chíar daca sta închís într-o ceíuía, omuí înca maí
traíeşte. În reaíítate, eí nu maí traíeşte. Este mort, deoarece este prívat de
perspectíveíe víeţíí.
- Ce este perspectíva veşnícíeí?
- V-am spus, nu-mí va fí uşor sa va expííc oşo, în scurt tímp, tot ce e
scrís în cartL.
- Bíne, o sa íe cítesc şí eu şí poate o sa înţeíeg cum de v-aţí dat pe ííríca.
Apoí maí vorbím. Garda, du-í!
Deţínutuí Hodakov s-a rídícat, şí-a dus mâínííe ía spate şí a spus:
- Maí permíteţí o întrebare?
- Vorbeşte, a încuvíínţat coíoneíuí.
- Când am conceput proíectuí zonei am ţínut cont de reguíííe ímpuse de
normatíve. În proíect nu exísta încaícarí aíe reguíííor.
- I-auzí, aţí ţínut cont şí de reguíí. Çí nu aţí încaícat reguíamentuí. O sa
verífíc.
- Duceţí-í, í-a ordonat Nícoíaí Ivanovící* escorteí.
Apoí a chemat un |uríst, í-a înmânat dosaruí şí í-a spus:
- Uíte, ía dosaruí acesta. Verífíca şí spune-mí daca şí care sunt încaícarííe
íegíí în acest proíect. În doua zííe sa-mí daí raportuí.
A treía zí, |urístuí statea în cabínetuí dírectoruíuí coíoneí. Çí-a început
raportuí într-un mod cíudat de símpíífícat pentru un |uríst:
- Chestíunea, Nícoíaí Ivanovící1, este ca, dín punct de vedere aí
íegísíaţíeí şí dírectíveíor care regíementeaza arestuí cetaţenííor în aşa-zíseíe
zone de recíuzíune, prezentuí proíect nu poate fí tratat fara echívocítate.
- Ce-o tot daí cotíta, Vasííe, ca avocatu´ ía proces? Ne cunoaştem de
cíncísprezece aní, a excíamat Nícoíaí Ivanovící´, íeşínd de dupa bírou. Era destuí
de agítat. A facut o tura de cabínet şí s-a aşezat dín nou ía bírou:
- Zí-í pe şíeau, cu ce încaíca íegea sau dírectíveíe?
- Concret? Hm. Vreí să vorbím concret? Atuncí sa íe íuam pe rând.
- Bíne, haí pe rând.
1 A
- Se constítuíe aceasta zonă. În proíect este prevazuta ízoíarea eí de
íumea externa. Doua rondurí de sârma ghímpata vor împre|muí suta de
hectare. Tot în proíect sunt prevazute şí foíşoareíe de observaţíe. Ca atare,
síguranţa zonei respecta întru totuí dírectíveíe.
În contínuare, în proíect se propune dívízarea zoneí în íoturí separate,
care sa fíe repartízate puşcaríaşííor – câte un hectar fíecare. Nímíc de obíectat
nící aící. Conform dírectíveíor, noí suntem chíar ţínuţí sa-í díscípíínam prín
munca pe cetaţeníí neconştííncíoşí, sa construím ateííere meşteşugareştí care
sa produca obíecte símpíe, sa íe oferím muncí auxíííare şí parţíaí sa ne
oríentam spre autofínanţare. În acord cu íegííe, avem tot dreptuí să ínstítuím
organízaţíí cu condíţíí economíce specíaíe şí cu utilizarea $olivalentă a fondului
silvic
17
. În cazuí proíectuíuí nostru este prevazuta o gospodaríe anexa care sa
produca íegume, atât pentru necesítaţííe coíoníeí, cât şí, posíbíí, pentru
vânzare. Çí, pâna aící, ne menţínem în cadru íegaí.
- Nu o taragana, mergí maí departe. Unde íeşím dín cadru íegaí?
- Maí departe se propune ca pe fíecare íot sa fíe construíta o ceíuía
índívíduaía, în care sa íocuíasca deţínutuí care a prímít aceí hectar pamânt ca
pe íocuí sau de munca.
- Aha! Câte o ceíuía pe hectar, pentru fíecare în parte.
Noua nu ne a|ung baníí nící pentru câteun pat separat, da ei vor ceíuíe
índívíduaíe cu mobíííer şí tot confortuí. Pura utopíe!
- Sunt convíns ca nu aí cítít proíectuí cu toata atenţía, Nícoíaí.
- Ce înseamna, cu atenţie? Ca mí-í aduc amínte cu ochíí închíşí!
- Nu ştíu, nu ştíu. Pentru ca în proíect sunt schíţate în detaííu
ínteríoareíe acestor, cum sa íe chem, ceíuíe índívíduaíe. Totuí, stríct conform
dírectíveíor. Cu pat, cíoset, masa, scaun, cu eta|era pentru cârtí şí noptíera. Uşa
bííndata cu vízor de observaţíe şí zavor extern, gratíí ía ferestre. Cât despre
17
utííízare poíívaíenta a fonduíuí síívíc - extras dín Legea Federaţíí Ruse, dín 0903.2001, în
vígoare de ía 09.03.2001: artícoíuí «Instítuţíí şí organísme de apíícare a pedepseíor penaíe
sub forma de prívare de ííbertate». (n.e.)
fínanţare, se menţíoneaza dín capuí íocuíuí ca fíecare deţínut îşí va fínanţa prín
mí|íoace propríí executarea ceíuíeí índívíduaíe.
- Toate astea nu erau în proíect când í-am cítít eu.
- Nu ştíu. Uíte ca sunt. Deseneíe, schíţeíe de execuţíe şí detaííííe.
- Ce înseamna sun=> Când ţí-am dat dosaruí sa-í examínezí, aşa ceva nu
era. Eu mí-amíntesc foarte bíne – nu era! Am frunzarít dosaruí dín scoarţa în
scoara de zecí de orí. Tu numaí în doua zííe.
- Da, Coíea. Eu, eu. Da* nu în doua zííe. Un dosar ídentíc mí-au dat şí
míe, acu´ treí íuní. Nu demuít í-am corectat şí í-am compíetat conţínutuí. Çí eí
íe-au acceptat.
- De ce nu mí-aí spus nímíc?
- Paí, mí-aí cerut parerea abía aíaítaíerí.
- Eí´ bíne, acum spune-mí ce gândeştí tu despre toate astea?
- Uíte ce cred eu, Nícoíaí. În cazuí deruíaríí proíectuíuí íor, puşcaríííe şí
íagareíe dín tara se vor împuţína, íar deíícventa va dísparea. Çí tu, Nícoíaí
Ivanovící1, veí íntra în anaíeíe ístoríeí mondíaíe ca un reformator geníaí.
- Ia´ síabeşte-ma cu ístoría. Sa fím obíectíví. Haí sa vorbím despre cadruí
íegaí. Nícoíaí Ivanovící´ s-a rídícat de ía bírou şí a început íar sa se píímbe prín
cabínet.
|urístuí s-a întors catre dírectoruí închísoríí, care se agíta prín bírou, şí í-a
spus:
- t) e ce te îngrí|orezí, Nícoíaí Ivanovící?
- Eu ma îngrí|orez? Çí de ce, ma rog, ar trebuí? Maí degraba. Da, aí
dreptate tu, Vasííe! Sunt îngrí|orat. Pentru ca nu ştíu cum sa-í expun
generaíuíuí toata sítuaţía asta doar într-un scurt raport.
- Aha, decí asta te framânta! Vasazíca, aí de gând sa í-í prezínţí
generaíuíuí?
- Da, aşa am de gând. Am crezut ca tu o sa-í cauţí híbe proíectuíuí şí o
sa ma convíngí sa nu merg cu eí ía generaí. Mí se pusese o píatra pe íníma.
Da1, acuma ca vad ca şí tu, pare ca-í susţíí.
- Îí susţín.
- Înseamna ca o sa íes ía raport, a conchís oarecum Nícoíaí Ivanovící´, cu
teama sa nu-í mustre príetenuí pentru conţínutuí dosaruíuí. Dírectoruí a mers ía
un duíap şí de acoío a scos o stícía de coníac, o íamâíe şí doua paharuţe.
- Haí sa cínstím, Vasííe, pentru succes. Da1 tu, când aí devenít aşa
pozítív faţa de dosaruí verde?
- Nu díntr-odata.
- Çí eu ía feí.
- Fííca´ mea face facuítatea de drept şí în períoada asta da examenuí de
dípíoma. Tema pe care-a aíes-o se cheama: «Infíuenţa detenţíeí cetaţenííor în
ínstítuţíí cu prívaţíune de ííbertate, în eradícarea deíícventeí.» Mí-a dat íucrarea
s-o cítesc. Çí eu am cítít-o. Auzí ce era scris, príntre aíteíe: «Nouazecí ía suta
díntre cetaţeníí care şí-au executat pedepseíe în detenţíune, savârşesc dín nou
deíícte. Príntre motíveíe príncípaíe aíe acestor dezoíante statístící de încaícare
a íegííor enumeram:
- educaţía omuíuí, care-í poarta ía savârşírea faradeíegíí;
- dífícuítatea de reíntegrare în socíetate a oamenííor dupa permanenţa
în íocurí de detenţíune;
- formarea unuí concept de víaţa deííctuaí pe tímpuí detenţíuníí în
ambíent deííctuaí.»
Tu-ţí ímagínezí ce-a scrís ea, Nícoíaí? Dín ce spune ea, reíese că noí doí,
facându-ne cu cínste datoría, generam o concepţíe deííctuaía!
- Noí nu generam nímíc! Noí acţíonam pe baza unuí reguíament, a unor
íegí şí dírectíve. Că suntem conştíenţí, e cu totuí aítceva. Eu ma símt
nemuíţumít şí aş fí vrut să nu fíe aşa, dar gândesc ca nu am nascocít eu toate
astea. Însa de când cu dosaruí asta verde. De-o |umatate de an ma tot
perpeíesc. Azí am hotarât – voí merge ía generaí! Numaí ca, de maí muíte orí
m-am aşezat să scríu raportuí, unu´ cât de cât exhaustív. nu reuşesc!
- Haí să încercam sa-í aşternem împreuna. Eu cred ca este ímportant sa
nu aíarmam conducerea cu orígínaíítatea şí extraordínarítatea proíectuíuí. Sa-í
símpíífícam cumva.
- Sunt de acord cu tíne că trebuíe sa fíe símpíu, dar cum? Vezí doar, eí
cer ca fíecaruí deţínut, care şí-a íspaşít pedeapsa pe hectaruí prímít, sa-í fíe
íasat pamântuí în foíosínţa víagera, dupa eííberare.
- Da, pentru moment, acest punct este írezoívabíí. Nu exísta în ţara ía
noí o íege care sa garanteze dreptuí ía moşteníre pe víaţa a pamântuíuí. Eu m-
am gândít ía acest punct. Va trebuí sa vorbím deschís cu deţínuţíí. În momentuí
expíeríí pedepseí va fí supusa dezbateríí chestíunea acordaríí íotuíuí de pamânt
eííberatuíuí, funcţíe de íegííe funcíare în vígoare în aceí moment. Cred ca vor
înţeíege. Çtím cu toţíí ca deasupra íegíí nu te poţí rídíca. Nu facem noí íegííe. Le
vom vorbí şí despre tendínţa de moment. Adíca, ca în aceasta períoada exísta
semnaíe seríoase ca se íucreaza ía o íege care sa garanteze împropríetarírea
cu pamânt.
- Doamne-a|uta, a spus Nícoíaí Ivanovící´ şí a umpíut dín nou paharuţeíe
cu coníac. Haí, înca o duşca!
Au cínstít. Nícoíaí Ivanovící´ a pus paharuí pe bírou şí a început íaraşí sa
se píímbe prín cabínet.
- Acum ce te-a maí apucat?
- í-a întrebat |urístuí.
- Înţeíegí, Vasííe, a contínuat cu vocea tuíburata şí fara sa se opreasca,
Nícoíaí Ivanovící´, noí aící am început sa vísam ca doí puştaní, ía fapte mareţe.
Vísam, dar am uítat ca avem de-a face cu deíícvenţíí. Maí sunt príntre eí, nu zíc
nu, şí dín aía care au nímerít dín ghíníon. Çí poate ca sunt cu adevarat bíne
íntenţíonaţí sa-şí refaca víaţa în depíín respect fata de íege. Totuşí şírurííe íe
îngroaşa contíngentuí de degeneraţí. Oamení cu míntea aítundeva. Te-aí gândít
ca íe-ar putea trece prín cap cíne ştíe ce vícíeníí?
- M-am gândít şí eu ía asta, Nícoíaí. Dar, haí maí întâí, sa-í punem ía
încercare şí abía dupa asia decízí daca e cazuí să íeşí ía raport ía generaí sau
nu.
- Çí cum sa-í încercam?
- Uíte. Spune-mí, când ţí-auânmânat dosaruí verde?
- Aproxímatív cu şase íuní în urma.
- Asta înseamna ca au díscutat pe margínea proíectuíuí, au facut schíţeíe
şí restuí de|a cu o |umatate de an în urma. Pe urma au aícatuít acest dosar
frumos şí au ataşat nouazecí de adezíuní. Ce zící sa-í adunam fara preavíz pe
toţí ceí nouazecí semnatarí aí proíectuíuí în saía festíva? Chemam níşte
specíaííştí agronomí sau íegumícuítorí ca sa-í supuna unuí test. Înţeíegí, daca eí
s-au gândít seríos ía toate astea şí ídeea íe-a venít spontan, daca au acest vís,
e cíar ca, o |umatate de an, nu ar fí putut sa stea cu mâíní íe-n sân şí sa aştepte
raspuns ía propunerea íor. Fara îndoíaía au studíat agronomía.
- Çtíí ca eştí tare, Vasííe? Ca sa vezí! Au învaţat pungaşíí, o |umatate de
an, sa puna fíorí, castraveţí. Greu de ímagínat! Un ţaran, poate-poate ca maí
raspunde, da1 aştía.
- Tocmaí asta spun şí eu, haí sa-í testam înaínte de a decíde sa íeşím ía
raport ía generaí.
În saía de festívítaţí nu au venít doar nouazecí de deţínuţí, cí doua sute.
Pentru ocazíe, dírectoruí coíoníeí a ínvítat doí profesorí de ía Facuítatea de
Agrícuítura şí unuí de ía ííceuí tehníc. Numaruí aspíranţííor ía víaţa în noua zonă
acum se ridvc<se ía doua sute.
- În ídeea de a constítuí o gospodaríe anexa avem nevoíe de persoane
famíííarízate cu actívítatea agrícoía. Va prezínt treí profesorí de specíaíítate,
dumneaíor o sa va puna întrebarí, dupa care vom decíde cíne poate prímí un
íot de pamânt.
Nícoíaí Ivanovící1 a prezentat în ordíne profesoríí şí í-a ínvítat sa
ínterogheze partícípanţíí. Príma întrebare a pus-o un profesor batrâneí, de pe
fíancuí drept, specíaííst agronom:
- Cíne díntre voí, stímaţí cetaţení, îmí poate spune care este períoada
propíce însamânţaríí roşíííor de rasad? Çí când se píanteaza rasaduí? Iar daca
va este famíííara şí expresía „rasadíre", atuncí spuneţí-mí, va rog, care sunt
semnaíeíe necesítaţíí acesteí operaţíí?
«Eheí, í-a pus pe brâncí, a gândít Nícoíaí Ivanovící1, maí muíte întrebarí
într-una síngura. La întrebarí dín astea nící macar nevasta mea, care, vorba
ceea, e o dac ini că sadea, nu ştíe să raspunda dín memoríe. De fíecare data
când trebuíe să píanteze câte ceva, nevasta mea cauta prín carţí. Uíte saía,
cum a muţít, nu se míşca unu´.»
Tacerea dín saía í-a dezoríentat pe Nícoíaí Ivanovící´. În síne íuí vroía ca
proíectuí înaíntat de puşcaríaşí în dosaruí verde să se reaíízeze. Dírectoruí
fusese atât de metícuíos în atítudínea fata de proíect, nu pentru ca ar fí vrut sa-
í respínga, cí pentru ca vroía să prevína dín tímp toate nea|unsurííe şí
defecteíe. Tacerea dín saía vorbea, însa, de neseríozítatea artízanííor numaruí
unu´ aí proíectuíuí, ceea ce însemna că reaíízarea propunerííor dín dosaruí
verde era ímposíbíía.
«Dar de ce tac? Oare să nu fíe nícíun ţaran príntre eí? Barem că
agrícuítura nu o fac eí, o fac femeííe.» Çí ca să puna oarecum capat pauzeí care
se crease, Nícoíaí Ivanovící´ s-a rídícat de ía bírou şí a rosift cu aspríme:
- Ce-í cu voí, nu aţí înţeíes întrebarea?
- Am înţeíes-o, a raspuns un tânar deţínut dín prímuí rând.
- Atuncí, daca aţí înţeíes-o, raspundeţí!
- Cíne sa raspunda? Ca nu aţí chemat pe nímení ía tabía.
- Cum adíca, e / ne? Ce tabía? Cíne ştíe sa raspunda, sa rídíce mâna.
S-au rídícat ínstantaneu doua sute de mâíní. Practíc toţí puşcaríaşíí
prezenţí în saía.
Profesoríí examínatorí, care murmurau între eí, au amuţít. Nícoíaí
Ivanovící´ fu cupríns de sentímente confuze. Mândría pentru studenţii saí se
amesteca cu nade|dea renascuta de o reaííza proíectuí, dar, totodata, şí cu
îngrí|orarea: va reuşí vreunu´ dântre ceí care au rídícat mâna sus sa raspunda
îndea|uns de satísfacator ía întrebare?
- Raspunde tu, a spus eí índícând cu mâna un tânar deţínut dín prímuí
rând de scaune.
Tânaruí s-a rídícat în pícíoare. Çí-a trecut mâna brazdata de tatua|e peste
cheííe şí a început sa vorbeasca neşovaítor:
- Momehtuí însamânţaríí roşíííor de rasad nu poate fí aceíaşí în fíecare
an. Acesta depínde de momentuí în care se schímba vremea şí înceteaza
îngheţuí. Iar acest moment este díferít de ía an ía an. |ínând cont de
ímperíozítatea píantaríí rasadurííor în pamânt înaínte de înfíorírea píanteíor şí
cunoscând períoada vegetatíva, putem caícuía momentuí însamânţaríí pentru
creşterea rasadurííor în condíţíí de sera sau pe pervazuí ferestreí.
- A|unge, tínere, í-a întrerupt íntervenţía puşcaríaşuíuí profesoruí ííceuíuí
tehníc, sa rídíce mâna cíne poate contínua.
Çí, dín nou, în saía s-au înaíţat doua sute de mâíní. Profesoruí a aratat
spre un barbat maí în vârsta cu gura píína de dínţí de aur, cu mutra de crímínaí
înveterat. Puşcaríaşuí ceí vârstníc s-a rídícat sprínten în pícíoare şí a vorbít
cumpatat:
- Cuíbuí pentru rasadurí trebuíe sa fíe facut pe teren bun, nu pe paragíní.
Pentru cuíb, ceí maí bun este humusuí preíucrat de víermíşorí sau turba. Dar sa
nu se însamânţeze dírect în turba, cací se obíşnuíesc repede semínţeíe cu ea
şí-apoí, când vor fí píantate în teren, se buímacesc, deoarece se vor símţí
vítregíte. De asta este índícat ca turba sa fíe amestecata cu nísíp, apoí
íntegrata, în proporţíe nu maí míca de |umatate, în pamântuí dín gradína. Iar
cuíbuşoruí de pamânt sa fíe încaízít înaínte de depunerea semínţeíor, ía cea 25
°C.
- A|unge aşa, í-a întrerupt profesoruí, dumneata, în príncípíu, aí expus
corect totuí. Sa contínue urmatoruí, şí a aratat spre un puşcaríaş cu ocheíarí,
ínteíígent ía vedere, dín aí treííea rând, aşadar coíeguí de maí înaínte a spus ca
înaínte ca semínţeíe de roşíí sa fíe depuse în pamântuí pregatít în acest scop,
trebuíe neaparat sa. Ce se face maí departe?
Puşcaríaşuí s-a rídícat în pícíoare, şí-a potrívít ocheíaríí şí a contínuat:
- Înaínte sa fíe depusa în cuíbuí pregatít în acest scop, samânţa va trebuí
ţínuta nu maí puţín de noua mínute sub íímba, în saííva dín gura.
Examínatoruí şí dírectoruí închísoríí, care stateau ía aceeaşí masa de pe
scena saííí de festívítaţí, au încremenít şí s-au hoíbat ía puşcaríaşuí cu ocheíarí.
Dupa o scurta pauza, profesoruí de ííceu í-a întrebat:
- Aţí vrut sa spuneţí ca, înaínte de însamânţare, samânţa trebuíe
umezíta în apa?
- În nícíun caz, în apa! Cu atât maí puţín în apa cíorurata sau fíarta, unde
toate bacteríííe víí mor. Trebuíe înmuíata în propría saííva pentru a o îmbíba cu
ínformaţíí despre síne. În saííva dín gura, ía 36°C, care este temperatura
característíca a omuíuí, samânţa, în zece mínute, se trezeşte dín híbernare şí
ştíe ímedíat ce trebuíe sa faca. Pentru cíne sa roddtísca. Daca omuí sufera de
vreo boaía sau nereguíarítate, samânţa se va straduí sa matureze un fruct care
sa-í îndeparteze omuíuí nereguíarítateo.
Examínatoríí de ía masa au şuşotít însufíeţít între eí, apoí profesoruí
ííceuíuí tehníc a întrebat:
- Cu cíne aţí studíat, deţínuţí? Cu ce specíaííştí aţí facut şcoaía?
Nící ía câteva zííe dupa întâmpíare, dírectoruí închísoríí nu o reuşít sa
înţeíeaga cum de í-a venít acest raspuns, atât de stângací:
- De unde exact, nu-mí amíntesc, ca nu m-am ocupat eu personaí, dar
ştíu ca dín capítaía a venít un profesor vestít.
Puşcaríaşíí prezenţí în saía au sesízat ínstantaneu míncíuna dírectoruíuí.
Au înţeíes ca íe ţínea partea şí ca nu a permís sa fíe íuaţí în derâdere. Çí í-au
susţínut mutuaí, cu gratítudíne. Tânaruí puşcaríaş dín prímuí rând, ceí care a
raspuns prímuí ía întrebarí, a adaugat:
- Dupa noí, era un academícían, şí nu un símpíu profesor. Çtía muíte şí
despre taígaua síberíana şí despre víaţa, în genere.
- Da, a adaugat un aít deţínut de íânga eí, era un barbat deştept şí
foarte pregatít.
Dín toate coíţurííe saííí s-au auzít aprecíerí pozítíve ía adresa acestuí
profesor dín capítaía, pe care nu-í vazuse nímení ía ochí.
Profesoruí uníversítar de ía masa de pe scena, care, în tot acest tímp, nu
partícípase ía díscuţíí, a vorbít pe neaşteptate, cu un aer ínteíígent:
- Da, stímaţí coíegí, am avut ocazía să studíez amanunţít aceasta teoríe.
Ce-í drept, nu-mí amíntesc acum dín ce sursa. Çtíínţa íucreaza acum în aceasta
dírecţíe. Gândesc ca în toate acestea e ceva íntrígant: 36°C. saííva víe a
omuíuí, ímpregnata cu tot soíuí de bacteríí víí. asta înseamna ceva.
- Da, da. Îmí amíntesc şí eu ceva, a spus profesoruí ííceuíuí tehníc cu un
aer ştíutor, facându-se ca a auzít şí eí, este un curent nou în íegumícuítura.
Çtíínţa îí trateaza teoretíc, deocamdata, în practíca maí e de vazut.
Deţínuţíí dín saía au contínuat sa raspunda fara dífícuítate ía tot feíuí de
întrebarí íegate de agronomíe. Iar raspunsurííe íor nu erou de fíecare data
standard. Çí examínatoríí ínvítaţí nu íe-au contestat raspunsurííe, ba
dímpotríva, íe-au ascuítat cu ínteres.
În tímp ce dírectoruí ad|unct aí închísoríí a píecat sa-í conduca pe
profesorí, Nícoíaí Ivanovící´ a ramas síngur şí tacut ía masa de pe scena saííí de
festívítaţí. Rasfoía conţínutuí dosaruíuí verde. În saía domnea o ííníşte de
mormânt. Apoí a rídícat capuí, şí-a píímbat prívírea prín saía şí a vorbít:
- Ascuítaţí ce va spun, ortacííor! Nu va díbuí eu întocmaí bíne píanuí.
Nu ştíu ce aveţí în capete. Dar am hotarât. Maí concís, nu ştíu ce-o sa maí
fíe. O sa încerc sa-í prezínt conduceríí.
Deţínuţíí dín saía, ca ía un semn, s-au rídícat toţí o data în pícíoare şí au
ízbucnít în apíauze. Neaşteptându-se ía aceasta reacţíe, Nícoíaí Ivanovící´ a
sarít şí eí brusc în pícíoare. Era oarecum tuíburat, îí încerca o ínfíníta satísfacţíe
şí ferícíre în sufíet, dar, încercând sa-şí menţína aeruí sobru şí chíar sever de
dírector, a contínuat:
- Ce-í cu gaíagía asta? Aşezaţí-va ía íocurííe voastre – şí, mírat eí însuşí
de íeşírea de severítate de maí înaínte, a adaugat: în oríce caz, profesoruí dín
capítaía va trebuí sa ví-í ínvít.
Çefuí Departamentuíuí ínstítutuíuí corecţíonaí, generaíuí Pososhov,
prímíndu-í pe Nícoíaí Ivanovící´ în audíenţa, í-a vorbít dírect şí ía obíect:
- Nu numaí tu aí exígenţa de a-ţí íargí unítatea, şí aíţíí o au, care cu cíncí-
zece íocurí, care cu o suta cíncízecí. La anu´ pregatíţí-va sa prímíţí un
contíngent nou. Toţí raportaţí ca va este greu, ínsuportabíí, ca şí aşa puşcaríííe
sun arhípííne. Çí eu ce sa fac, îmí spuí? Eu am ordín de b mínístru: sa fím
pregatíţí sa prímím un contíngent de şase míí de noí deţínuţí. Dar tu m-aí facut
ferícít, Nícoíaí Ivanovící´. Aşadar, spuí că eştí pregatít sa-ţí prímeştí partea?
- Da, sunt pregatít. Numaí ca va trebuí modífícat proíectuí. Eu am
expíícat cum, în raport.
- Am cítít, am cítít. Dar nu înţeíeg tot dín raportuí tau. Vreí sa fací
agrícuítura? Aprecíabíí! Fíecare deţínut sa aíba un íot aí sau de pamânt? Cíne te
opreşte, ía ce-ţí trebuíe aprobarea mea? Doar chestía aía cu ceíuía de pe
fíecare íot suna un píc cíudat, íraţíonaí. Fa o baraca comuna sau doua. De
dímínecíoora sub escorta şí ía munca! Çí cheítuíaía va fí maí míca. Ca, orícum,
nu prímeştí un chíor pentru inanţarea ceíuíeíor índívíduaíe.
- Dar eu nu cer fínanţare supíímentara.
- Atuncí ce vreí?
- Sa aprobaţí câte o ceíuía índívíduaía pe fíecare íot şí píanuí generaí de
sístematízare.
- Çí baníí pentru aceste ceíuíe índívíduaíe de unde-í scoţí?
- să ne a|ute sponsoríí.
- Ce sponsorí cíudaţí aí! Bíne, nu am tímp de aprofundarí acum. Pe
proíectuí tau o sa pun rezoíuţía „De studíat şí defínítívat" Pe urma o sa-í sun
chíar eu să aprobe ce şí cum e de aprobat. fara s-o íungeasca. Aítceva?
- Da, o síngura probíema.
- Care?
- Nu am pamânt pe care sa fac gospodaría anexa.
- Mergí şí cere de ía guvernator.
- Am fost ía ad|unct. Au zís ca vor supune dezbateríí, dar pâna acum,
doar au dezbatut.
- Bíne, o sa te a|ut. să sun c#iar eu. Aí termínat?
- Da.
- Atuncí ía treaba. Mergí sanatos.
***
Instítuţía íuí Nícoíaí Ivanovící* a prímít pamântuí dorít – doua sute de
hectare – chíar în toamna. Au reuşít sa ínstaíeze ca îngradítura o reţeo de
sârmă ghímpata pe stâípí de cíncí metrí, paraíeí cu drumuí desfundat, pe un
teren sítuat departe de zoneíe popuíate. Nícoíaí Ivanovící* înţeíesese ca daca
nu împre|muíeşte dín toamna, în prímavara nu se vor putea demara íucrarííe pe
íoturííe de pamânt. Dar cum sa împre|muíasca, de vreme ce, ía doí kííometrí de
terenuí prímít, se termína pana şí drumeaguí de ţaro desfundat? Çí nu avea
cum sa duca pâna acoío nící mí|íoaceíe pentru executarea gropííor pentru
stâípí, nící mâna de íucru necesara.
Probíema a a|uns ía urechííe puşcaríaşííor. Çí í s-au adresat dírectoruíuí cu
propunerea să sape manuaí gropííe pentru stâípí, íar dístanţa de doí kííometrí
fara drum s-o batatoreasca cu pícíoareíe, sub supravegherea escorteí.
Sub píoaía rece de toamna, pe terenuí prímít de coíoníe, cu haíne de
píoaíe ímprovízate dín ceíofan pe spate s-a prezentat zííníc un detaşament de
cíncízecí de deţínuţí. Voíuntaríí erau muít maí muíţí, dar, dín íípsa de personaí
de paza, au fost organízate grupe de câte cíncízecí de oamení. Çí au muncít
víítoríí gospodarí aí íoturííor, în depíína autosufícíenţa. La venírea îngheţuíuí
erau montaţí de|a stâípíí, ínstaíata sârma ghímpata şí rídícate foíşoareíe.
Totodata a fost facut şí punctuí de trecere şí controí.
***
În prímavara s-a dat ordín de construcţíe a casuţeíor-ceíuíe índívíduaíe
pentru deţínuţí. Costuí uneí ceíuíe a|ungea ía treízecí de míí de rubíe, însa baníí
nu íe a|ungeau. Çí-atuncí, fíecare deţínut şí-a gasít síngur, care cum a putut,
mí|íoace pentru executarea construcţíííor. Uníí dín economíííe puse deoparte,
aíţíí a|utaţí de rude. Dar, príntre eí au fost şí díntr-aceía care nu aveau de unde
sa ía atâţía baní. Uníí díntre aceştía s-au prezentat ía dírectoruí închísoríí,
aratându-şí dísponíbííítatea de a íocuí în corturí, însa asta contravenea
reguíamentuíuí, aşa ca íí s-a refuzat.
O suta optzecí de casuţe au fost carate pe drum de íarna, pe nouí teren,
şí au fost ínstaíate pe pííoníí pregatíţí în acest scop înca dín toamna. O suta
optzecí de puşcaríaşí s-au ínstaíat prímavara tímpuríu, în aceste casuţe
prímítíve cu zabreíe ía ferestre.
Într-o zí însoríta de prímavara, dírectoruí coíoníeí prívea ía neobíşnuítuí
tabíou díntr-un foíşor de paza. Pe terenuí de doua sute de hectare, împre|muít
de gard cu sârma ghímpata, fusesera împarţíte de|a o suta optzecí de íoturí.
Parceíeíe erau deíímítate între eíe, care cu ţaruşí, care cu crengí uscate.
Aíocurí, hatuí era marcat cu o sârma întínsa.
- Aía-s chíaburíí, a încuvíínţat dírectoruí coíoníeí, rudeíe íe-au dat baní şí
pentru ceíuía şí pentru îngradítura.
Príntre íoturí şerpuíau cararuí, íar în centruí zonei, se vedea o aríe ííbera,
pentru adunarí. Icí-coío, prín zoneíe maí umbroase, zapada nu se topíse înca, în
tímp ce pe movíííţe înverzeau de|a prímeíe íerbuííţe. Fígurí monotone de
oamení se zareau aproape pe íecare íot.
Îmbracaţí cu píeptare caíduroase de puşcaríaş, cu cacíuíí cu urechí pe cap
şí cu cízme de caucíuc grosoíane în pícíoare, pareau toţí ídentící şí şterşí.
Ce $ot să facă aceste figurine $e $ământul gol? De ce nu stau în celule?
Dírectoruí închísoríí a íuat bínocíuí şí s-a uítat ía una díntre fígurííe monotone.
Deţínutuí Hodakov sapa o groapa cu íopata în pamântuí înca îngheţat.
Nícoíaí Ivanovící1 şí-a rotít bínocíuí şí a putut sa numere pe perímetruí íotuíuí
nouasprezece gropí de|a sapate în soíuí înca îngheţat.
Pe ceíeíaíte íoturí, fígurííe îmbracate în píeptareíe de cuíoare închísa,
faceau aceíaşí íucru – sapau gropí împre|uruí terenurííor.
- De ce-or sapa toate gropííe aíea?
- S-a întrebat cu voce tare Nícoíaí Ivanovící´.
- Ca să píanteze puíeţíí şí íastaríí care vor face de gard verde pentru
íoturííe de pamânt, í-a expíícat santíneía.
- Am înţeíes. Dar ce era daca maí aşteptau barem o saptamâna,
pamântuí se dezgheţa şí era maí uşor de sapat.
- Tot aşa íe-am spus şí eu, dar nu vor să aştepte. Le e fríca sa nu
întârzíe. Ca să puí patru sute de metrí de gard víu, nu-í o |oaca. Când pamântuí
se dezgheaţa, eí trebuíe sa înceapa sa puna straturí.
Dírectoruí s-a uítat îndeíung cu câta abnegaţíe şí chíar înfíacarare
muncesc deţínuţíí íuí şí a cugetat în síne: «E evídent că exísta o íegatura
cosmíca între sufíetuí uman şí ceí aí pamântuíuí. Exísta íegatura – exísta
armoníe între om şí píaneta, nu exísta íegatura – nu exísta nící armonía. Apar
anomaííííe, creşte deíícvenţa.
Da1 şí carţuíía asta, Anastasia, cíar íucru ca-í cíudata. Au cítít-o
puşcaríaşíí şí în sufíeteíe íor s-a decíanşat ínexpíícabííuí. Am cítít-o şí eu şí acum
prívesc cu aíţí ochí ía víaţa. Este índíscutabíí ca şí cartea a |ucat roíuí eí. Acum
este cítíta prín toate puşcaríííe. Çí forţa eí sta tocmaí în faptuí ca atrage atenţía
asupra íegaturíí díntre om şí pamânt. Înseamna ca aceasta íegatura este vítaía
şí nu trebuíe rupta. Iar toate díscuţíííe despre înaíta moraíítate, despre
spírítuaíítate, nu-s aítceva decât baííverne, fara aceasta místeríoasa şí înca
necunoscuta pe depíín íegatura!»
***
În prímavara, toate íoturííe zonei, cum au numít-o tocmaí puşcaríaşíí, erau
împre|muíte cu copaceí de merí, perí, meri%or?, cu mestecanaşí şí muíte aíte
soíurí de sad care, prín cuíorííe de prímavara aíe frunzeíor, încântau ochíuí cu
un mírífíc tabíou. Aproxímatív cíncísprezece-douazecí de arí dín fíecare hectar
erau píantaţí cu arborí. De|a dín príma toamna, ímpresía pe care o crea
príveííştea ceíor doua sute de hectare, vazuta dín foíşor, se deosebea radícaí,
în sens pozítív, de tabíouí prímavaratíc aí ogoruíuí negru. Era evídent ca príntre
şírurííe de sârma ghímpata íua naştere o neobíşnuíta oaza verde.
Çí toata vara pe meseíe puşcaríaşííor au fost puse verdeţurí proaspete,
castraveţí, sfecía şí roşíí.
Toamna, fíecare deţínut a predat de pe terenuí íuí împre|muít câte cíncí
sací de cartofí şí câteva zecí de borcane sígííate cu castraveţí şí roşíí murate.
Iar becíuí puşcaríeí a fost aprovízíonat pentru întreaga íarn cu sfecía,
morcoví şí rídíchí.
Toamna, ía punctuí de controí şí trecere aí noíí zone se putea contempía
un încântator spectacoí. Spre deosebíre de ceíeíaíte ínstítuţíí penítencíare dín
íume, unde, ía puncteíe de controí, se facea recepţíonarea noííor deţínuţí dín
afara, în noua zonă se facea predarea produseíor dín
Soídaţíí înmânau rudeíor sosíte borcaneíe cu muraturí aíe deţínuţííor.
Muíţí veneau cu maşínííe şí píecau încarcaţí de produse.
Deţínuţíí care nu aveau rude sau cunoscuţí îşí ofereau recoíta, prín
íntermedíuí soídaţííor, precupeţí íor şí obţíneau sume frumuşeíe.
La deţínutuí Hodakov, care provenea de ía casa de copíí, nu venea
nímení, pentru ca nu avea nící-o ruda. Astfeí, a decís ca o parte dín recoíta sa
fíe oferíta caseí de copíí dín apropíere.
Nícoíaí Ivanovící1 a prímít onorurííe conduceríí pentru ca şí-a dus ía capat
mísíunea cu brío. Era sínguruí care reuşíse sa prímeasca aíţí o suta optzecí de
deţínuţí, fara ca, prín asta sa înrautaţeasca condíţíííe de detenţíe a ceíoríaíţí.
Anuí care tocmaí se ducea fusese pentru Nícoíaí Ivanovící1 ceí maí anevoíos an
dín toţí ceí douazecí de síu|ba. Pe íânga îndatorírííe de rutína, a fost constrâns
sa găsească şí puíeţí şí semínţe pentru noua zonă. Însa era ferícít de fíecare
data când vedea ca soseşte batrânuí ,''? încarcat cu puíeţí.
***
S-ou scurs aíţí cíncí aní. Într-o zí însoríta de íuííe, deasupra zonei şí-a facut
aparíţía, în zbor, un eíícopter. Nícoíaí Ivanovící
18
se gasea ía punctuí de controí
şí trecere şí prívea ía eíícopter cum se rotea pe deasupra zonei Çtía ca ía borduí
eíícopteruíuí se afía generaíuí Pososhov însoţít de câţíva reprezentanţí aí
18
ZIL - (3m|1) - în rusa 3oboa mmchm |íuxaMCBa. Aící e vorba despre o camíoneta care
poarta denumírea generíca a uzíneí - Uzína de automobííe Líhacíov sau maí cunoscuta ca
Uzína de automobííe în onoarea íuí Líhacíov. (n.t.)
Mínísteruíuí |ustíţíeí. ri cineva făcuse o $lângere la res$onsa!ilul instituţiei, ori
zvonul des$re condiţia ciudată a deţinuţilor de acolo se răs$ândise atât de
mult!
- a gândít eí.
Comísía aícatuíta dín câteva $ersoane sus-puse cobora dín eíícopteruí
care tocmaí aterízase pe píatouí punctuíuí de controí, însa Nícoíaí Ivanovící´
ramase pe íoc gândíndu-se ía gard:
«Ah, acu´ ma íncrímína de nerespectarea reguíamentuíuí! De ce í-oí fí
íasat sa píanteze peste tot, pe íânga gard, píanteíe aceíea agaţatoare perene?
S-au înaíţat maí bíne de treí metrí pe garduí ghímpat, au format un gard víu
verde şí s-au extíns aşa de bíne, ca sârma ghímpata nící nu se maí vede.
Au modífícat aspectuí garduíuí. Numaí a gard de puşcaríe nu seamana
acum. Au împre|muít şí foíşoareíe cu fíorííe íor agaţatoare, şí pe ghereta
santíneíeí s-au suít. Numaí a zonă nu maí seamana acum, cí, maí degraba, a
oaza paradízíaca, aruncata în íníma ogoareíor buruíenoase.»
- Poftím şí príma încaícare, drept sub ochíí domníííor voastre, a spus
generaíuí Mínísteruíuí |ustíţíeí. Ce-í acest gard? Oríce deííncvent poate sa sara
un gard de ííane, a spus generaíuí întorcându-se spre dírectoruí admínístraţíeí,
Pososhov, oríce soídat poate sa v-o confírme! Am dreptate?
- í-a întrebat generaíuí Mínísteruíuí |ustíţíeí pe íocotenentuí – ofíţer de
servícíu de ía punctuí de controí.
- Permíteţí sa raportez, d-íe generaí?
- a strígat dârz íocotenentuí smírna de pe pozíţía de garda.
- Raporteaza, de vreme ce eştí întrebat. Asta e o înfrângere a
reguíamentuíuí?
- Absoíut deíoc, d-íe generaí. În cazuí de fata, dumneavoastra asístaţí ía
o îmbunataţíre tactíca a pazeí de zona, în care sunt închíşí ínfractoríí.
- Cum, cum?!
- S-a încrâncenat membruí comísíeí de ía Míníster, ce îmbunataţíre
tactíca? Ma íuaţí peste pícíor, cumva!?
Toţí membríí comísíeí s-au oprít íânga íocotenentuí care statea smírna pe
pozíţíe.
«|í-oí gasít gíumeţu´, a gândít contraríat Nícoíaí Ivanovící´, veşníc.
Prohorov asta, cu poanteíe íuí! Barem în faţa comísíeí putea sa-şí ţína gíumeíe
pentru eí. Acum, maí muít ca sígur, o sa se ía de míne şí pentru íronía íuí. Çí
maí şí sta smírna, fara macar sa ro%ească de neruşínarea íuí.»
Locotenentuí a vorbít, aíegându-şí cuvínteíe:
- Permíteţí să raspund referítor ía îmbunataţíre.
- Raspundeţí, de aveţí ce, a ordonat generaíuí de ía Míníster. Va sa zíca,
ar fí fíoríceíe voastre îmbunataţírea asta. tactíca!?
- Da, întocmaí d-íe generaí. Deíícventuí care íntenţíoneaza sa evadeze şí
care decíde sa sara peste garduí de sârma ghímpata, împâsíít cu fíorí, poate
fugí, dar nu a|unge departe.
- Çí de ce, ma rog?
- a întrebat mírat generaíuí.
- În tímp ce fugaruí saíta garduí înţesat cu fíorí parfumate, haíneíe í se
ímpregneaza atât de tare, încât şí un câíne bíeg îí prínde şí îí aduce înapoí.
- Aha, se ímpregneaza. a facut cu ton íroníc generaíuí şí au râs toţí
membríí comísíeí împreuna cu eí, va sa zíca şí câíneíe dupa parfumuí fíorííor.
Îmí píací, íocotenente, eştí íngeníos. Çí câţí fugarí au díbuít şí au întors înapoí
câíníí voştrí?
- í-a întrebat príntre hohote generaíuí.
- Nícíunuí, a raspuns íocotenentuí şí a contínuat foarte seríos: înţeíegând
íípsa de perspectíve dupa sarírea garduíuí, în cíncí aní, ínfractoríí nu au facut
nící macar o tentatíva de evadare.
Reíatarea şí faţa seríoasa a íocotenentuíuí í-a înveseíít şí maí muít pe
membríí comísíeí.
- Decí, dín aceasta zonăv în uítímíí cíncí aní, nu a încercat nímení sa
fuga?
- Exact, nícíunuí!
- a raspuns Pososhov.
Se vede co membrííor comísíeí íe-ou píacut raspunsurííe ísteţe aíe
íocotenentuíuí, pentru ca í-ou maí pus o întrebare:
- Ia´ sa ne spuneţí dumneavoastra, daca ínfractoríí nící nu meecrcă să
fuga dín aceasta zonăv atuncí de ce aveţí ínstaíate foíşoareíe cu
santíneíeînarmate?
- Pentru a pazí zona de íntruzíunííe externe, a spus íocotenentuí.
- Ce înseamna paza de íntruzíunííe externe? Exísta tentatíve de
íntruzíune aící, ía voí?
- Da, a expíícat scurt íocotenentuí. Muíte díntre soţíííe deţínuţííor şí-au
exprímat dorínţa de a vení sa íocuíasca împreuna cu soţíí íor în ceíuíe. Uneíe au
cerut permísíunea sa petreaca toata vara, împreuna cu copíí, aící. Însa
dírectoruí coíoníeí, care observa cu strícteţe reguíamentuí de detenţíe, nu
permíte o asemenea obraznícíe. Çí, dín acest motív, câteva soţíí maí
ínconştíente au încercat sa sara garduí verde împreuna cu copííí sau sa sape pe
sub gard. Stra|a noastra eroíca a preîntâmpínat prompt aceste tentatíve
ímpertínente.
Neînţeíegând daca íocotenentuí vorbea seríos sau în gíuma despre aceste
tentatíve de íntruzíune în zona, comíse de soţíííe deţínuţííor, preşedínteíe
comísíeí í-a întrebat pe Nícoíaí Ivanovící´:
- S-a întâmpíat întocmaí aşa?
- Da, a raspuns Nícoíaí Ivanovící´, am avut doua tentatíve. Eu, personaí,
am prímít nouazecí şí şase de decíaraţíí dín partea soţíííor de deţínuţí, în care
cereau sa-şí petreaca vara, împreuna cu copííí, pe terítoríuí zonei, aíaturí de
soţí. Dar nu am permís nímíc maí muít decât întâínírííe aprobate prín
reguíament.
- Çí ce íe atrage aşa de muít ía zonă de vor să vína, pe deasupra şí cu
copííí?
- a întrebat preşedínteíe comísíeí şí a adaugat: apropo, domnííor, haídeţí
să vízítam terítoríuí!
- Deschídeţí poarta!
- a ordonat Nícoíaí Ivanovící´ íocotenentuíuí.
Porţííe de íemn, frumos împodobíte cu scuípturí, s-au dat íute în íaturí,
membríí comísíeí au íntrat pe terítoríuí zone / %i doar dupa câţíva paşí s-au oprít
brusc, nedumeríţí.
Dín hubíouí eíícopteruíuí, zona arata ca o frumoasa oaza verde. Însa aící,
nu doar drumeagurííe cu íarba frumos tunsa şí nu doar îngradíturííe verzí
crescute cu fíorííe muítícoíore í-au încântat pe membríí comísíeí. O aroma
deíícata de fíorí de vara í-a învaíuít cu parfumuí íor bínecuvântat pe oameníí
obíşnuíţí cu mírosuí cabíneteíor de servícíu şí aí strazííor capítaíeí. Líníştea era
întrerupta în rastímpurí doar de cântuí pasarííor şí zumzetuí ínsecteíor. Aceste
sunete, pe oamení nu-í deran|eaza, cí doar íe aíínta urechea.
- Ar trebuí sa íntram pe unuí dín íoturí, a spus încet, de parca s-ar fí
temut să nu deran|eze pe cíneva, preşedínteíe comísíeí.
Membríí de vaza aí comísíeí paşeau pe cararea prímuíuí íot de pamânt,
îndreptându-se catre ceíuía-casa. De faptuí ca era o ceíuía te puteaí dumerí
doar de aproape. Dín departare parea maí degraba o movíííta înverzíta.
Scufundata în vegetaţíe şí încon|urata de straturí de fíorí, se armoníza perfect
cu ambíentuí.
La íntrarea în casuţa statea un om într-un trícou aíb, cu spateíe ía
vízítatorí. Deţínutuí ungea zavoruí metaííc şí-í smucea energíc înaínte-înapoí.
Concentrat şí príns cu actívítatea íuí – încuíetoarea tocmaí dadea semne sa
cedeze – nu a bagat de seama ca avea musafírí.
- Buna zíua, Haríamící´, í-a strígat Nícoíaí Ivanovící´, întâmpína oaspeţíí şí
prezínta-te!
Omuí s-a întors íute şí, vazând vízítatoríí, s-a îndreptat puţín. Apoí şí-a
adunat puţín gândurííe şí s-a prezentat:
- Deţínut Haríamící´, condamnat în temeíuí artícoíuíuí 102 aí Coduíuí
Penaí aí F.R. ía doísprezece aní de recíuzíune. Am executat de|a şase aní de
pedeapsa în ceíuía. În noua zonă ma afíu de cíncí aní.
- Çí ce faceaţí acum cu uşa de ía camera? I-a întrebat preşedínteíe
comísíeí.
- Ungeam încuíetoarea externa, d-íe dírector. Mergea tot maí greu în
uítíma vreme, íe-au facut díntr-un metaí de proasta caíítate şí rugínesc în
graba.
Preşedínteíe comísíeí s-a apropíat de uşa ceíuíeí, a trântít-o şí a încercat
sa traga zavoruí. Nu a reuşít dín príma, dar, în ceíe dín urma, zavoruí s-a
încuíat. Generaíuí Pososhov s-a întors, s-a uítat aíuzív ía dírectoruí ínstítuţíeí şí
a spus:
- Aşadar, dumneavoastra susţíneţí ca reguíamentuí de detenţíe în
vígoare este respectat în întregíme? Aşadar, dupa munca fíecare deţínut este
închís în ceíuía. Nu?
Dírectoruí tacea.
Çí au înţeíes cu toţíí ca zavoruí ceíuíeí rugíníse şí se închídea greu, pentru
ca, pur şí símpíu, nu fusese foíosít de foarte muít tímp.
Deţínutuí Haríamící´ a înţeíes ca tocmaí pusese în încurcatura dírecţía
închísoríí. Çí o gândít: «Trebuía sa regíez bíestematuí asta de zavor moí demuít.
Da* cum sa íe expíící ía oomeníí aştía ca zavoruí nu moí serveşte demuít ía
nímíc? Nímení nu se gândeşte sa píece dín zonă şí sa-şí abandoneze pamântuí.
În schímbuí a ce? Çí unde sa mearga?» Pentru Haríamící´, acesta e íeaganuí íuí,
aící era Patría íuí! Aící îí întâmpína, în fíecare dímíneaţa, cu cântuí íor,
pasareíeíe, íar ramurííe copacííor sadíţí de eí îí dau bíneţe în zoríí fíecareí zííe.
«. Çí íeduţuí pe care í-am chemat Níkíta şí zecííe de gaíní ouatoare şí ceí doí
stupí de aíbíne. Çí ceííaíţí aveau aíe íor, nu chíar ía feí, dar aíe íor, pe
pamântuí devenít íntím. Însa acum, ca tocmaí í-am bagat ía beíeíe pe dírector
cu zavoruí asta bíestemat?»
Deosebít de emoţíonat, Haríamící* a vorbít repede:
- Gafa asta cu zavoruí e de-a dreptuí o ínfamíe dín partea mea, d-íe
dírector. Çí nu aş meríta íertarea nímanuí, daca s-ar rasfrânge asupra
tovaraşííor meí. Numaí ca, va ímpíor, íasaţí-ma sa maí spun ceva. Uítaţí ce va
spun. víaţa mea s-a schímbat compíet. Puţín spus, s-a schímbat, víaţa mea,
abía aící a început. Aící sunt ííber. Díncoío. díncoío de porţí, e robíe şí íad
întunecat. Uítaţí-va ía soídaţíí dín foíşoare – eí sunt îngeríí noştrí! Ne rugam ca
îngeríí sa ne pazeasca şí sa nu íase sa se întâmpíe cíne ştíe ce rau aící.
Vocea sugrumata de tuíburare a deţínutuíuí Haríamící1 şí înţeíesuí
vorbeíor au avut un anumít efect asupra oamenííor dín fata íuí. Deputata
Dumeí, acum membra ímportanta în comísía guvernamentaía, şí ea puţín
tuíburata, a spus:
- Da, şí noí acu1. Ce ne-am íuat de amarata asta de încuíetoare? Ce, nu
vedeţí ca a píouat azí noapte? S-a înţepenít.
Preşedínteíe comísíeí s-a uítat ía încuíetoarea metaííca, apoí ía femeíe, şí
a ízbucnít în râs:
- S-a înţepenít? Cum de nu m-am príns maí devreme? A píouat, nu? S-a
înţepenít, a rugínít. Çí prín foíşoare, va sa zíca, stau îngerí?
- a întrebat retoríc preşedínteíe comísíeí, întorcându-se spre Haríamící1.
- Îngerí, a raspuns puşcaríaşuí.
- Când termíní puşcaría?
- Peste unsprezece íuní şí şapte zííe.
- Çí cum aí de gând sa traíeştí maí departe?
- Am facut un memoríu sa-mí fíe amânat termenuí.
- Cum? Cum, amânat? De ce?
- Pentru ca díncoío nu exísta ííbertate, în ceaíaíta ííbertate nu exísta
reguíí. Líbertatea, fara pamânt, nu exísta!
- Dar ce va împíedíca sa mergeţí în ííbertate şí acoío sa va íuaţí pamânt
şí sa încropíţí o gospodaríe ca asta? În ííbertate. Çí sa întemeíaţí şí un camín.
- Eh, dom´ dírector, nící macar eu nu pot sa înţeíeg. Cíne ne încurca pe
noí în Rusía sa-í dam fíecaruí rus câteun hectar de pamânt? Nu înţeíeg asta nící
în ruptuí capuíuí! Pamântuí rusesc íí se cuvíne ruşííor, sou cuí?
- Acum, dupa íegca promuígata de Dumo de Stat, fíecare cetaţean îşí
poate cumpara pamânt, a íntervenít femeía deputat.
- Çí daca nu am atâţía baní, ca sa-mí cumpar un hectar de pamânt,
înseamna ca nu o sa am Patríe? Cam aşa reíese – ca nu am şí nící n-o sa am!
Dar, daca Rusía e Patría mea, de ía cíne trebuíe să cumpar eu pamântuí? De
parca cíneva a ocupat toata Rusía – toata – pâna ía uítímuí hectar, şí acum
fíecare rus trebuíe sa-şí rascumpere pamântuí. Asta-í un furt bandítesc. Nící
dupa íege nu-í şí nící dupa ínteíígenta. Dumneavoastra, de píída, dom´ dírector,
s-a întors Haríamící1 catre preşedínteíe comísíeí, sunteţí generaí, dupa cum
vad pe epoíeţí. Eííberaţí dumneavoastra Patría de ocupatoríí care-acum vor s-d
vânda! Sau şí dumneavoastra sunteţí unuí díntre ceí care-şí píatesc bucaţíca íuí
de Patríe?
- Deţínut Haríamící1, încetaţí díscuţía, s-a amestecat Nícoíaí Ivanovící*.
Dírectoruí închísoríí símţí încordare pe chípuí brazdat de raní aí
razboínícuíuí cu trecut gíoríos şí a observat cum í se strângeau pumníí.
Generaíuí s-a apropíat de deţínut şí s-a oprít în faţa íuí. Stateau ceí doí barbaţí
şí se príveau în ochí. Se príveau şí taceau. În ceíe dín urma, generaíuí a spus
abía şoptít:
- Arata-mí gospodaría, rusuíe, şí, maí muít pentru síne, a adaugat,
petecuí tau de Patríe împre|muít cu sârma ghímpata.
Haríamící´ í-a condus pe membríí comísíeí prín frageda íívada cu crengííe
încarcate de roade şí í-a servít cu zmeura şí coacaze. Haríamící´ pusese straturí
cu roşíí şí castraveţí pe maí bíne de doí arí. Le-a aratat apoí şí íazuí sapat cu
hâríeţuí de mâna íuí. Lânga íaz stateau aşezate cu mare metícuíozítate
butoíaşeíe.
- Çí acum, íata ceí maí ímportant know-how aí íuí Haríamící´, a expíícat
Nícoíaí Ivanovící* aratând poíoboaceíe. Eí, aící, mureaza câte o suta cíncízecí
de kííograme de castraveţí. Moarea pe care-a face eí e nemaípomeníta.
Pastrarea este deosebít de íngeníoasa. Haríamící1 umpíe butoíaşuí cu
castraveţí şí saramura, îí închíde ermetíc şí îí scufunda compíet în apa. În acest
feí, castraveţíí se conserva pana prímavara. Când sosesc cumparatoríí de ía
restauranteíe dín Moscova, Haríamící1 sparge gheaţa şí transporta butoaíeíe ía
punctuí de controí şí trecere, íar noí íe víndem cu cíncí sute de rubíe, butoíuí.
Partea íuí Haríamící´ e de doua sute cíncízecí, restuí ramâne pentru cheítuíeíííe
închísoríí.
- Care este câştíguí net de pe fíecare gospodaríe?
- a întrebat unuí díntre membríí comísíeí.
- În medíe, cam o suta de míí pe an, a raspuns Nícoíaí Ivanovící´, însa
|umatate, cum a fost stabííít prín contract, íe ramâne deţínuţííor care au muncít
pe eíe.
- O suta de míí!?
- a excíamat uímít membruí comísíeí. Voí, aící, aveţí o suta optzecí de
hectare, ceea ce înseamna ca aveţí un câştíg anuaí, net, de nouazecí de
míííoane?
- Da, aşa este.
- Çí deţínuţíí pun deoparte câte cíncí sute de míí pe an?
- Da, aşa íese.
- |ara noastra, în asemenea ínstítute, ţíne închíşí maí bíne de un míííon
de cetaţení. Uíte, ía un câştíg ca acesta sa a|unga toţí şí ţara ar trage marí
foíoase. Maí muít de atât, s-ar ízbaví şí de deíícvenţí!
- Sa a|unga toţí?
- a íntervenít un aít membru dín comísíe. Aítfeí trebuíe pusa chestíunea.
Poate, cum sa facem sa nu fíe închísa şí zona asta? Pe noí de ce ne-au trímís
aící? Nu sa vedem cum stau íucrurííe? Çí cu ce ne întoarcem? Cu o sítuaţíe
anormaía! Deţínuţíí de aící traíesc în condíţíí maí bune decât oameníí ííberí. Çí,
orícum ar fí, deţínuţíí sunt; deíícvenţí. Ce veţí face, Nícoíaí Ivanovící1, când va
trebuí sa íasaţí ííberí aceştí oamení?
Çefuí coíoníeí a raspuns fara sa se gândeasca:
- Daca ar fí dupa míne, íe-aş íasa gospodaríííe ía toţí. Aş demonta garduí
de sârma ghímpata şí í-aş muta într-un aít íoc. Aş înfíínţa o aíta zonă.
Membríí comísíeí, în raportuí dat Mínístruíuí, au spus ca nu au fost
constatate încaícarí aíe reguíamentuíuí de detenţíe.
- Çí cu faptuí ca deíícvenţíí traíesc în condíţíí maí bune decât muíţí
cetaţení ííberí, cum ramâne?
- a întrebat Mínístruí.
- Víaţa cetaţenííor ííberí trebuíe îmbunataţíta, a remarcat preşedínteíe
comísíeí, sa íí se dea pamânt. Çí nu prín vorbe, cí prín fapte.
- Asta nu este de competenţa noastra, a respíns Mínístruí, haídeţí sa fím
ía obíect!
- Ca sa fím ía obíect, ar trebuí sa íe supunem atenţíeí tuturor
subordonaţííor ínstítuţíeí noastre exempíuí de faţa, a repíícat raspícat
preşedínteíe comísíeí.
- Çí eu sunt de acord, a venít în sprí|ínuí preşedínteíuí deputata Dumeí
de Stat şí a adaugat: am de gând sa supun anaíízeí Dumeí de Stat proíectuí de
íege prín care sa se garanteze fíecaruí cetaţean rus obţínerea în foíosínţa
víagera a unuí hectar de pamânt pe care sa-şí întemeíeze vatra de famíííe.
Duma de Stat a adoptat íegea. Sub un ímpuís uníc, míííoane de famíííí
ruse au început sa píanteze íívezí şí gradíní pe moşíííe íor famíííaíe. Çí a înfíorít
Rusía.
În ce an s-a întâmpíat asta? Cum?! Nu s-a întâmpíat înca? Cíne ne
încurca? Cíne nu íasa Rusía sa înfíoreasca?
| (Lege $entru de$utaţi, ale%ii $o$orului
A
|kcum înţeíegeam ca bunícuí Anastasíeí, pe íânga o nemaíîntâíníta
capacítate psíhanaíítíca, maí stapânea şí determínate ínformaţíí despre
structura socíaía a díferíteíor state. Dar cât de concret putea stapâní eí
ínformaţíííe despre ínstítuţíííe statuíuí? Că doar traíeşte în taíga şí nu are nící
teíevízor, nící teíefon şí nící radío. Aşadar, de unde prímeşte eí ínformaţíí, sa
spunem, bunaoara, despre organeíe de putere dín ţara noastra? De nícíunde.
Decí, ímpíícít, nu deţíne nící-o ínformaţíe concreta. Eu, totuşí í-am întrebat:
- Dumneavoastra ştíaţí că în ţara ía noí, în Rusía, exísta un astfeí de
organ, cum ar fí Duma de Stat?
- Çtíu, mí-a raspuns eí.
- Dar cíne şí ce face acoío, ştíţí?
- Da.
- Cunoaşteţí fíecare deputat?
- Da, pe fíecare.
- Çí íegííe pe care íe fac eí?
- Çtíu dínaínte nu numaí íegííe pe care íe fac, cí şí pe ceíe pe care íe
promuíga. Dar, de ce te mírí íaraşí, Víadímír? Aceasta este o banaíítate pentru
un preot, nící macar nu stârneşte ínteresuí.
- Da, ma mír, pentru ca nu reuşesc sa înţeíeg de unde ştíţí
dumneavoastra, totodata, şí despre fíecare deputat în parte, şí despre íegííe pe
care íe va face Duma de Stat în víítoruí apropíat. Mí se pare místíc, de
nepatruns.
- Pot, desígur. Uíte cum.
De|a cu cíncí míí de aní înaínte, faraoníí aveau un Sfat. Imperíuí Roman un
Senat. |arísmuí avea Duma Boíerííor. Ce aítceva maí e de spus aící? Denumírííe
erau aíteíe, esenţa aceeaşí. Dar nu de nume depínd íegííe, cí de presíunea
exercítata asupra deputatuíuí. În ce condíţíí de víaţa se gasea eí şí ce
prospectíve avea. Dar, pentru eí, toate aceste condíţíí erau programate demuít.
Pe baza acestuí program, se ştía cu antícípaţíe ce erau capabííí sa decída.
- Ce íegatura exísta între íege şí condíţíííe de víaţa aíe deputatuíuí? Çí
cum se poate, eí, reíaţíona programuíuí gíobaí? Apropo, ce ştíţí dumneavoastra
despre condíţíííe contemporane aíe unuí deputat?
- E foarte símpíu. Bíneînţeíes, eu nu voí spune acum cum doarme, ce
manânca sau cu ce se îmbraca un deputat, doí sau treí. Nu-mí este necesar şí
nící nu ma íntereseaza. În schímb voí vorbí despre esenţíaí.
Nu puţíne íntrígí aveau de trecut şí, sunt sígur, înca maí au şí azí oameníí,
ca sa devína deputaţí. Asta, în príma faza. Apoí, încercând sa se rídíce ía
putere, mare parte dín eí nímeresc în gheareíe puteríí materíaíe. Çí orícât de
descurcareţí ar fí, tot în menghína nímeresc, pâna ía urma. Pentru ca
programuí va face tot posíbííuí şí-í va despuía de toate ínformaţíííe afíate în
posesía íor.
A%adar, cu ce se aíege deputatuí? Nu presupun doar, sunt convíns ca, ía
feí ca şí-n trecut, şí astazí deputatuí prímeşte un cabínet personaí, o casa noua
şí, probabíí, un automobíí. Apoí un deputat prímeşte un consíííer, aítuí, doí sau
treí.
- Da, în ííníí marí este adevarat. Çí vreţí sa spuneţí ca toate astea se maí
fac şí azí tot pe baza acestuí program, conceput cu mííeníí în urma?
- Bíneînţeíes. Dar staí, íasa-ma sa spun maí departe. Tu urmareşte-ma şí
corecteaza-ma daca greşesc cu ceva când vorbesc despre contemporaneítate.
Aşadar, maí departe: ca orícare om de rând, şí deputatuí este dator sa
munceasca zííníc. Çí merge ía şedínţe, în saía, ca sa faca íegí.
- Do, a%a este.
- Çí are un mandat prestabííít, de patru, cíncí aní.
- Acum patru.
- Bíne, fíe, patru. Imedíat ce îí expíra mandatuí, trebuíe sa-şí re-propuna
candídatura. Reíese ca se gândeşte ía candídatura şí înaínte ca mandatuí sa-í
expíre?
- Este adevarat, se gândeşte.
- Aşteapta, aşteapta, da1 tu de unde ştíí? Că doar te-aí mírat când ţí-am
spus că ştíu dínaínte ce íegí fac eí! Ce fací, ştíí şí tu că deputaţíí se gândesc dín
tímp ía víítoruí íor? Nu aí devenít cumva un cíarvazator? Sau, poate, eştí un
profet respectabíí?
- Nu, nu, nímíc dín toate astea! Aící înţeíege şí prostuí. Daca aíegerííe
sunt aproape, atuncí deputatuí care vrea sa fíe reaíes, se va gândí ía eíe şí va
face ce e de facut ca sa fíe reaíes.
- Te rog, nu te prípí. Ia seama ía ce-aí spus: «Se va gândí ía reaíegerea
sa.»
- Da, aşa am spus.
- Însa deputatuí e ţínut sa se gândeasca şí ía noííe íegí.
- Da, se gândeşte şí ía íegí.
- Când? În ce moment aí zííeí? Te rog sa ma crezí, programuí nu-í íasa
tímp sa gândeasca. De secoíe, poporuí aíege deputaţíí, şí tu ştíí asta, fííndca
aşteapta de ía eí íegí înţeíepte. Dar poporuí nu înţeíege ca programuí conceput
cu muít tímp în urma nu-í íasa sa gândeasca.
Sa te gândeştí síngur ía toate astea.
***
Maí târzíu m-am gândít deseorí ía toate astea, şí-ntr-adevar íegííe
eíectoraíe, unaním aprobate, şí îndatorírííe atríbuíte deputaţííor mí s-au parut
toate un soí de abracadabra.
Haídeţí sa anaíízam practíca ce s-a împamântenít. Reíatíva unuí om
ínteíígent. Sau chíar şí a unuí puţín maí ínteíígent decât aíţíí, care-a decís sa
devína deputat în Duma, unde sa ía parte ía eíaborarea íegííor înţeíepte,
meníte sa îmbunataţeasca víaţa poporuíuí.
Odata depaşíte supíícíííe campaníeí eíectoraíe, deputaţíí, într-o masura
maí mare sau maí míca, devín dependenţí de capítaí. Dar asta nu înseamna
nící pe departe ca, pentru fíecare deputat va exísta câteun bancher care sa-í
ofere sprí|ín fínancíar în schímbuí unor víítoare favorurí. Este de a|uns sa
vedem ce pârghíí pot fí acţíonate cu a|utoruí banííor. Ní se vorbeşte despre eíe
ía tv şí în presa, sunt aceíe tehnící murdare. Însa noí prívím ía sítuaţíe cu ochí
de observatorí externí. Omuí ímpíícat în campanía eíectoraía nu este un
observator extern. Eí experímenteaza pe propría píeíe atacurííe personaíuíuí
)A
19
dín tabara adversa. Dar, chíar de nu íe-a experímentat, este absoíut fíresc
sa-şí ímagíneze ce arme se pot foíosí împotríva sau cu a|utoruí banííor. Çí
absoíut fíreasca va fí şí reacţía de aparare, împotríva orícaror íovíturí míşeíeştí.
Dar íovíturííe míşeíeştí nu íe dă altcineva decât enormeíe capítaíurí. Impíícít, va
fí constrâns sa recurga ía o protecţíe fínancíara. Sau, cum se maí spune azí, ía
oíígarhíí.
Sau va devení dependentuí vreunuí partíd. Nu conteaza aí caruía,
ímportant este ca aceasta ínterdependenţa, pe víítor, sa aduca profíturí.
Çí-atuncí, cu íegííe înţeíepte cum ramâne? Iata cum. Condíţíííe favorabííe
crcaríí unor íegí înţeíepte íípsesc cu desavârşíre.
Bíneînţeíes, deputaţíí benefícíaza de o seríe de prívííegíí şí de ímunítate
paríamentara în faţa organeíor de |ustíţíe. Dar asta nu rezoíva probíema. Daca
ar fí sa punem pe un taíer prívííegíííe acordate deputaţííor şí pe ceíaíaít
nervozítatea íegata de munca íor, íntrígííe şí rítmuí susţínut, atuncí, cíne ştíe de
ce parte se va încíína acuí baíanţeí.
Maí exísta şí o aíta círcumstanţa paradoxaía. În întreaga ístoríe a
umanítaţíí nu este cunoscut nící macar un om, un super-înţeíept, capabíí sa ía,
zí de zí, ora de ora, doar decízíí înţeíepte. Greşeíííe, se ştíe, íe-au facut generaííí
şí guvernatoríí proemínenţí, deopotríva.
Regímuí de munca aí deputaţííor îí obííga sa partícípe ía şedínţe. Luaţí
amínte: în fíecare zí, câteva ore în şír.
La fíecare şedínţa sunt anaíízate díverse proíecte de íege, fíecare díntr-o
sfera díferíta a víeţíí socíaíe.
Dupa cum arata ístoría, în acest regím, deputaţíí nu au dat nícíodata íegí
înţeíepte, nící în teoríe, nící în practíca. Nu au avut cum s-o faca, dín íípsa de
tímp pentru o gândí. Toţí deputaţíí dín íume au, maí muít sau maí puţín, aceíaşí
regím de munca. Cíne í-a stabííít? S-a im$us oarecum singur, îşí vor spune
muíţí. Nu oarecum şí nu síngur. A fost ímpus şí organízat! Chíar prea bíne! Çí ar
cam trebuí sa ne gândím maí seríos.
Efectuí sau negatív poate fí dovedít destuí de concíudent. Negatívítatea
acestuí efect poate fí dovedíta şí în mod ştíínţífíc, de psíhanaííştí. Nu-í îndoíaía,
19
P.R. - (neíaţíí pubííce) este un domeníu care se ocupa cu menţínerea ímagíníí pubííce a
persoaneíor de profíí înaít, organízaţíííor, afacerííor comercíaíe, asocíaţíííor non-profít sau
anumítor programe. (n.t.)
acesta este un aspect ímportant, dar nu ceí maí ímportant. Important este a
înţeíege care este aíternatíva. Çí totuşí nu ne trece nímíc aítceva prín cap. Dar,
cum sa ne treaca, atât a tímp cât aceasta practíca a príns radacíní în aproape
toate ţarííe íumíí aşí|derea uneí íegí!?
Eu am gândít ca, daca bunícuí Anastasíeí a vorbít prímuí despre aceasta
chestíune şí daca cunoaşte aşa de bíne specífícuí acestor şedínţe íegíferatoare,
ţínute de-a íunguí maí muítor mííeníí, poate ne sugereaza eí o aíternatíva.
- Aţí putea sa ne sugeraţí varíanta dumneavoastra de a face aíegerííe şí
de a organíza actívítatea uíteríoara o íegíferatorííor?
- Despre aíegerí în síne este íípsít de sens sa vorbím, atâta tímp cât nu
vor fí înnoíte condíţíííe de munca şí de víaţa aíe deputaţííor.
- Cum ar trebuí sa fíe, în opínía dumneavoastra, aceste condíţíí de
munca şí víaţa?
- În prímuí rând, deputaţíí sa fíe îndepartaţí, ceí puţín parţíaí, de sfera
ínformaţíeí artífícíaíe. Sa íe fíe garantata o aíímentaţíe în masura sa susţína o
actívítate cerebraía optíma. Sa fíe creat un standard care sa se bucure de
respectuí socíetaţíí, în care sa se poata încadra fíecare deputat.
- Ce înseamna sa fíe creat un standard?
- |udecând dupa ceea ce aí vorbít tu de deputaţí şí de apeíatíveíe íor
vízíbííe, reíese ca poporuí şí-a facut o ímagíne negatíva despre funcţíonarí, în
genere şí despre deputaţí, în partícuíar.
- Da, aşa s-ar parea.
- Foarte rau! Oameníí emana forme-gând negatíve despre deputaţí, ceea
ce face ímpíícít ca deputaţíí sa devína negatíví. Iar forma-gând este cea maí
puterníca şí maí concentrata energíe a gândurííor ma|orítaţíí oamenííor.
- Çí de ce, ma rog, ar trebuí oameníí sa gândeasca pozítív despre eí,
atâta tímp cât víaţa nu se îmbunataţeşte?
- Vezí? Uíte-aşa se creeaza un cerc închís. Voí îí votaţí de fíecare data,
chípurííe, pe ceí maí buní oamení, dar numaí ce sunt aíeşí, ía scurt tímp îí
consíderaţí ceí maí raí.
- Concret, cum putem íeşí dín acest cerc vícíos?
- Metoda maí buna decât cea propusa de Anastasía, nu a exístat în
uítímíí cíncí míí de aní şí nící nu se întrezareşte în víítoruí apropíat.
- Ce anume vreţí sa spuneţí.
- Pamântuí.
- Bíne, dar ea a spus că trebuíe sa í se dea fíecareí famíííí dorníce câte
un hectar de pamânt în foíosínţa pe víaţa, pe care sa-şí aşeze vatra. Despre
deputaţí nící nu a pomenít.
- Da, întocmaí. Fíecareí famíííí dorníce. Oare deputaţíí nu au câte o
famíííe?
- Cum să nu aíba? Au.
- Atuncí se poate începe cu eí.
- Aşa, şí poporuí sa spuna: acu* chíar ca s-au obraznícít cu totuí, nu íe
a|ungeau prívííegíííe!
- Poporuíuí sa í se expííce pentru ce se face asta. Poporuíuí, e musaí sa í
se expííce în ce condíţíí pot fí facute íegííe pe care íe aşteapta cu adevarat.
- Çí cum sa íe fíe dat pamântuí? Ca orícaruí aít cetaţean, sau ca un
prívííegíu?
- Çí ca oríşícuí, şí nu chíar. Fíecare deputat sa prímeasca câte o suta
cíncízecí de hectare pe care să fíe ctítorít un aşezamânt de típ nou. În temeíuí
príncípíííor enunţate de Anastasía. Dín ceíe o suta cíncízecí de hectare,
deputatuíuí sa-í fíe atríbuít, în foíosínţa pe víaţa, un hectar, în cazuí în care nu
are famíííe numeroasa şí nící nu se întrevede ma|orarea eí pe víítor. Daca
deputatuí are copíí, care au ía rânduí íor copíí, şí aceştía vor sa-şí stabííeasca
moşíííe acoío, atuncí şí famíííííe copíííor vor avea dreptuí ía pamânt.
- Ceíeíaíte hectare cuí íe revín? Dumneavoastra aţí pomenít de o suta
cíncízecí de hectare.
- Deputatuí va avea dreptuí să parceíeze treízecí ía suta dín terenuí
ramas şí sa-í împarta oamenííor care doresc. Pe ce ramâne se vor stabííí
oamení dín díferíte paturí socíaíe: mííítarí, profesorí, artíştí şí oamení de afacerí.
Fíecare aşezamânt va rezerva obíígatoríu câte un hectar, doua pentru copííí
orfaní sau pentru refugíaţí. Dar, într-un aşezamânt, va fí oferít pamânt doar
unuí síngur deputat.
- Çí? Daca deputatuí va avea moşía íuí, înseamna ca se vor îmbunataţí
ímpíícít şí íegííe?
- Bíneînţeíes ca se vor îmbunataţí.
- De ía ce?
- Astazí, deputaţíí îşí petrec cea maí mare parte dín tímp între cabínete
şí şedínţe, rupţí de popor. Astazí, eí nu prímesc muíţumírí pentru íegííe bíne
facute şí nící reproşurí pentru ceíe cu nea|unsurí. Astazí, urmându-şí ínstínctuí
firesc, deputaţíí se straduíesc sa ofere bunastare materíaía propríííor famíííí.
Când íí se termína mandatuí, deseorí îşí schímba reşedínţeíe, se muta în aíte
oraşe, uneorí în aíte ţarí, unde nímení nu-í poate persecuta sau urmarí în caz ca
au nerespectat vreo norma în tímpuí mandatuíuí. Schímbarea oraşuíuí sau a
ţaríí nu are nícíun efect asupra bunastaríí íor materíaíe. Cu baní poţí gasí
oríunde adapost, mâncare şí haíne, dar nu şí vatra famíííeí, Patría. Astazí,
semnífícaţía de Patríe este rastaímacíta. Patría, în zííeíe noastre, înseamna un
terítoríu stabííít în cadruí unor graníţe. Dar Patría începe întotdeauna dín vatra
famíííeí şí se extínde príntre oameníí cu sufíet ca aí tau. Ceí care încep sa-şí
aşeze vatra famíííeí, vor avea Patríe şí veşnícíe. Píerderea vetreí este píerderea
Patríeí şí veşnícíeí. Aceasta este cea maí mare tragedíe a famíííííor. Nu íegííe,
nu moraíítatea îí va oprí pe deputaţí să ía decízíí greşíte, cí vatra famíííeí. Çí
baníí, pentru ceí care au o Patríe, vor înceta sa maí fíe exígenţa príorítara. În
píus, pe propría moşíe famíííaía, omuí va putea benefícía şí de o aíímentaţíe
caíítatív în masura sa-í asígure o actívítate buna a creíeruíuí. Iar asta este
foarte ímportant pentru oameníí care sunt puşí sa gândeasca foarte muít.
Çedínţeíe Dumeí de Stat vor trebuí sa se ţína ceí muít de treí orí pe saptamâna.
În restuí zííeíor, deputaţíí se vor gasí pe moşíe, acasa. Çí acoío vor medíta.
Acoío se va desfaşura procesuí ceí maí ímportant aí emanaríí íegííor. Soţíííe
deputaţííor nu vor face aíte actívítaţí decât ceíe íegate de cea a soţuíuí deputat.
Moşía famíííaía va prote|a deputatuí, chíar de numaí parţíaí, de efectuí
ínformaţíeí íumíí artífícíaíe. Îí va a|uta procesuí medítatív. În mínţííe mareţííor
fííosofí, gândurííe mareţe au íuat naştere în condíţíííe ízoíaríí şí nu în tímpuí
aparíţíííor
- Çí ce se întâmpía daca o parte dín deputaţí nu va vrea pamânt şí nu-şí
va stabííí vatra famíííeí aşa?
- íata ca am a|uns şí ía aíegerííe reprezentanţííor poporuíuí. Daca un
deputat nu vrea sa-şí creeze vatra famíííeí, poporuí sa nu-í maí aíeaga pe víítor.
Deoarece, chíar şí dacă este cetaţean aí ţaríí în care a candídat, eí ramâne un
straín. Luí nu-í trebuíe Patría aceea! Çí, orícât de frumoase cuvínte ar spune eí
despre ea, fapteíe íuí nu vor aduce nícíun benefícíu Patríeí.
- Însa, ştíínd príorítaţííe cu care îí învestesc aíegatoríí pe candídaţíí
posesorí aí vetreíor de famíííe, uníí deputaţí vor îndrazní sa-şí ía pamânt, vor
face acoío casoaíecasteíe, cu terenurí de tenís şí cu zídurí de píatra. Çí nící
vorba de íívezí, gradíní de zarzavaturí sau gard víu, aşa cum a spus Anastasía.
În acest caz?
- În acest caz, eí îşí vor da arama pe faţa în vazuí tuturor. Çí atuncí,
oameníí vor putea face aíegerea |usta. Tu ştíí de ce a fost adoptat $atronimicul
în Ruşí1? Înca de pe vremea Rusí´eí Antíce, pronunţând propríuí nume, omuí
spunea: «eu sunt Ivan de pe moşía lui 1i2ită
20
», amíntínd, în acest feí, de tataí
sau bunícuí íuí – fondatoruí moşíeí famíííaíe.
*patronímíc – (la unele $o$oare8nume dat membrííor uneí famíííí, format
de ía numeíe tataíuí cu a|utoruí unuí sufíx.
Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne (http:dexonííne.ro)
Moşía era ceva prosíavít. Spunându-şí astfeí numeíe, omuí vorbea muít
maí compíet despre caracteruí şí capacítaţííe íuí. Ceí care nu putea vorbí cu
mândríe despre moşía sa era vazut ca un far´ de obârşíe.
Pe masura ce bunícuí Anastasíeí vorbea despre vetreíe de famíííe, tot maí
conturat se zugravea tabíouí mínunatuíuí víítor aí Patríeí.
Doar închípuíţí-va! Închípuíţí-va! Treí sute şaízecí de deputaţí dín Duma
de Stat prímesc câte o suta cíncízecí de hectare de pamânt şí fondeaza treí
sute şaízecí de aşezamínte de típ nou. Fíecare arata prín fapte, nu doar prín
cuvínte, de ce este capabíí.
În Rusía îşí fac aparíţía prímeíe treí sute şaízecí de oaze, în care ruşíí vor
traí în condíţíí umane. Succesív, deputaţí vor promuíga íegí şí, cum e şí fíresc,
nu va maí trece nící-o íege care sa dauneze ecoíogíeí.
Eí vor concepe íegí care sa garanteze cu adevarat, fíecaruí cetaţean, sa
se împropríetareasca cu o bucaţíca de Patríe şí vor apara acest drept, deoarece
fíecare dín eí va avea câte o bucaţíca de Patríe.
Stimaţi cititori ai seríeí „Cedríí sunători ai 48isiei"
M
f |wuít stímaţíí meí cítítorí!
Va muíţumesc dín íníma pentru înţeíegerea aratata şí pentru susţínerea
moraía. Le muíţumesc tuturor ceíor care îşí expríma deschís parerííe prín
comunítaţííe de pe Internet şí artícoíeíe dín Aímanah, care, prín íntermedíuí
preseí, se straduíesc sa transpuna în practíca ídeííe dín carţííe seríeí „Cedríí
sunatorí aí Rusíeí11.
20
íuí Níkíta - DEX-uí vorbeşte despre un sufíx. în íímba romana, cazuí genítív ímpune artícoíuí
„íuí", însa, în íímba rusa, se adauga ca sufíx: fem. „bhow (vna), mase. „bmm" (víeí1). în
cazuí de maí sus, fíuí va purta patronímícuí Níkítovícr, íar fííca Níkítovna. Patronímícuí este
apíícat prenumeíuí ía cazuí genítív. (n.t.)
Va muíţumesc voua, învaţatorííor ruşí! Çí în prímuí rând íuí Borís Mínín,
care a íeşít cura|os pe scem Caseí de cuítura )odmos2ovie şí o facut acea
demna aprecíere a ídeííor Anastasíeí.
Deosebíte muíţumírí mínunatuíuí actor, artíst emerít aí Rusíeí, Aíeksandr´
Míhaííov, care a partícípat ía conferínţa.
Muíţumírí íuí Víktor Medíkov, doctor în ştíínţe economíce, care a pubíícat
de|a maí muíte íucrarí de cercetare a ídeííor prezentate în carţí.
Îí muíţumesc de asemení, íuí Anatoíí
21
Ieremenko, membru actív aí
Academíeí Çtíínţeíor Pedagogíce, pentru încântatoareíe versurí.
Îí muíţumesc íuí Garkaveţ Víktor Pavíovící1 dírectoruí Inspectoratuíuí
şcoíar dín oraşuí Harkov, pedagogííor; anga|aţííor şí admínístraţíeí uzíneí de
tractoare dín oraşuí ucraínean, în care a fost organízata o frumoasa întâíníre cu
cítítoríí.
Le muíţumesc tuturor organízatorííor conferínţeíor cu cítítoríí dín aíte
oraşe.
Le muíţumesc emígranţííor ruşí dín Canada şí Germanía.
Le muíţumesc barzííor, care au compus maí bíne de cíncí sute de cântece,
şí píctorííor care şí-au trímís tabíourííe ía noí. Acestea sunt de|a expuse pe
saítuí www.anastasía.ru, íar ceíe maí frumoase díntre eíe vor fí pubíícate şí în
Aímanahuí „Cedríí sunatorí oí Rusíeí" Una díntre aceste íucrarí este
reprezentata pe co$erta acestei cărţ / *
Le muíţumesc zecííor de míí de oamení care şí-au exprímat aprecíerííe
fata de carţííe meíe, în scrísorí síncere şí ínspírate.
Va muíţumesc pentru susţínerea deschísa, fara de care mí-ar fí venít
foarte dífícíí sa scríu!
Totodata, vreau sa ma adresez, în mod deosebít, aceíor oamení pubíící,
care tocmaí se pregatesc sa susţína ídeííe Anastasíeí, facând urmatoareíe
consíderaţíí.
Voí trebuíe să reaíízaţí ca exísta o contrapozíţíe a acestor ídeí.
Acer!ă şí foarte bíne organízata. Nu se înţeíege bíne înca, cíne şí cu
a|utoruí caror pârghíí raspândeşte zvonurííe míncínoase. Voí trebuíe sa ştíţí
asta, pentru a putea hotarî daca se meríta să susţíneţí faţíş ídeííe expuse în
carţí.
Dín propríe experíenţa ştíu cât sunt de nepíacute cíeveteíííe şí provocaţíí
21
este vorba despre coperta carţíí orígínaíe, în íímba rusa. (n.t.)
íe, însa, când acestea sunt îndreptate împotríva voastra – cítítoríí meí – îmí víne
muít maí greu. Çí muít maí greu, atuncí când acestea sunt concrete şí apríge.
Ca, de exempíu, ceíe îndreptate împotríva copíííor şcoííí íuí Shetínín.
Nu vreau ca şí aíţíí să devína ţínta acestor atacurí.
Acum nu sunt doar convíns, acum ştíu cu certítudíne ca ídeííe avansate
de Anastasía au o forţa atât de mare, încât nu pot fí denígrate. Poate fí,
desígur, încetíníta temporar materíaíízarea íor, dar ídeííe se vor trezí în oamení
dín nou şí cu forţe însutíte.
În opínía mea, astazí, ceíe maí ímportante, vítaíe sunt aceste aspecte:
Unu1: Organízarea şcoíííor, cursurííor şí semínaríííor íocaíe. Este de o
vítaía ímportanţa ca proíecteíe de ansambíu aíe Vetreíor de Famíííe şí aíe
aşezamínteíor sa fíe adaptate ía característícííe propríííor terítoríí.
Vor trebuí studíate característíceíe curatíve aíe íerburííor şí píanteíor
medícínaíe, care cresc spontan în zona voastra. Tot atât de ímportanta este şí
cunoaşterea íegumeíor şí fructeíor care cresc în cíímatuí fíecareí zone.
Vor trebuí studíate proíecteíe Vetreíor de Famíííe şí aíe aşezamínteíor în
ceíe maí mící detaííí de apíícare.
Doí: Neaparat sa fíe ímpíícaţí în reaíízarea programuíuí de dezvoítare a
statuíuí rus, aceí învaţaţí care au patruns esenţa evenímenteíor contemporane.
Acesta va trebuí să fíe un program atotcuprínzator care, în temeíuí ídeíí fondaríí
Vetreíor de Famíííe, va trebuí sa rezoíve probíema copíííor orfaní, a fugarííor, a
famíííííor sarace, şí care, prín asígurarea bunastaríí fíecareí famíííí în parte, sa
asígure bunastarea ţâríí, în ansambíu.
Propríuí vís trebuíe conceput precís în oríce detaííu – atuncí se va reaííza
negreşít.
Fíecare om sa faca în aceasta dírecţíe tot ceea ce-í sta în puterí.
Vor íua naştere zecí şí sute de proíecte de Vetre de Famíííe şí de
aşezamínte. Proíecteíe uneí dezvoítarí economíce, ecoíogíce şí spírítuaíe a
díferíteíor regíuní şí a întregíí ţarí.
Çtíţí, când am vazut-o príma data pe Anastasía, stând pe maíuí fíuvíuíuí
síberían Obí1 îmbracata în fusta eí íunga şí ponosíta, şí cu bunda pe spate,
îmbrobodíta cu batícuí şí încaíţata cu şoşoníí de guma pe pícíoruí goí, pustníca
taígaíeí mí-a aparut atuncí ííníştíta şí sínguratíca.
Acum, ía atâta tímp, am senzaţía ca acoío în nesfârşíta taíga síberíana –
stătea Rusía noastra, încaíţata cu şoşoní de guma pe pícíoruí goí. Pe maíuí
sínguratíc aí fíuvíuíuí síberían şedea vísuí nostru de víítor.
Iar acum, eí a penetrat de|a în noí!
Çí negreşít va vení vremea în care, îmbracata în rochíe de gaía, ííber şí
deschís, se va píímba aspíraţía noastra prín toata Rusía. şí nu numaí!
În aceasta aspíraţíe-vís saíaşíuíeşte cea maí mareaţa energíe – ENERGIA
VIE|II!
va urma.
Postfaţă
!păratul Ler # Galerius
(ca$. „în a!isurile istoriei $ag. =0?)
„Când $rimise titlul de îm$ărat, Ler (Galerius) a declarat că este
du%manul numelui de roman %i că vrea titulatura 'm$eriului 4oman cu aceea
de 'm$eriu Dacic. Căci a$roa$e toţi însoţitorii din suita sa erau din neamul
acelora. Având în 8urul lui astfel de însoţitori %i a$ărători, el %i&a !ătut 8oc de
tot rientul"
(Lactantius, De morti!us $ersecutorum)
Oare am maí auzít undeva acest nume – Gaíeríus – o fí fost oare eí macar
amíntít prín vreun manuaí de ístoríe dín ceaíaíta orânduíre, pe care mí-a fost
dat sa îí învaţ pe când umbíam ía şcoaía? Nu-mí amíntesc! Dar în noííe
manuaíe? În capítoíuí 17, în care ne píímbam, dín nou, prín ístoríe, Gaíeríus
este scos în evídenţa – în sens negatív sau pozítív – fíecare o va decíde. 5e
spune ca a fost ceí maí apríg persecutor aí creştínííor dín prímuí vaí. O ímagíne
despre aceíe vremurí se poate face şí dín fíímuí Agora, pe care va sfatuím sa-í
vedeţí, ímagínea de trecere dín íumea pagâna în íumea creştína.
Decí – cíne eştí tu, Gaíeríus? Informaţíííe gasíte ícícoío m-au surpríns şí
am afíat despre Regeíe Oítean – împaratuí Ler, adíca Gaíeríus Maxímííían ceí
Batrân şí nepotuí sau Gaíeríus ceí Tânar.
În cartea sa !acii de&a lungul mileniilor, prof. Dumítru Baíaşa scríe:
«. Gaíeríus ceí Batrân, împarat între aníí 293-304. beşí ía început a avut
nume rau între creştíní, a fost o mare fígura ístoríca. Sextus Aureííus Víctor
spune ca Gaíeríus (ce! Batrân), se nascuse în bacía Rípensís, dín parínţí pastorí
de víte, de aceea era porecíít Armentaruís. Era „om frumos în trup, vestít şí
norocos ostaş. Unde se nascuse, acoío s-a şí îngropat, caruía íoc eí îí puse
numeíe Romuíían, dupa numeíe mameí saíe Romuía" bar coíonía Romuía era
muít maí veche. Gaíeríus (ceí Batrân) în toate acţíunííe saíe a fost a|utat de
nepotuí sau de sora (fííca a Romuíeí), nepot care se numea tot Gaíeríus, caruía
eu í-am zís „ceí Tânar" Acesta a condus împaraţía dacííor, între aníí 30S-311. Çí
eí fusese tot pastor şí negustor de víte. Eí, dupa tata, se numea bara. Se spune
ca eí „cínstea pe oameníí ceí prea înţeíepţí şí carturarí" bín faptuí ca Gaíeríus
(ce! Batrân 293-304) a avut ca a|utor permanent pe nepotuí sau Gaíeríus (ceí
Tânar 30S-311), ceí maí muíţí ístorící vorbesc de un síngur Gaíeríus, ace! Ler
împaratuí Níeís Hannestad spune: „Gaíeríus era un íuptator îndâr|ít pe care
tradíţía îí asemuía íuí Aíexandru ceí Mare „.»
Hm, de fapt sunt doí, de-aproape înrudíţí şí aproxímatív contemporaní şí
se pare ca au facut caríera, nu gíuma. De ía vacaruí Ler (care-o fí fost numeíe
íuí de acasa, daca prín íegende s-a pastrat Ler – o fí fost Ler?) ía Gaius Galerius
Valerius Ma+im ia nus, îni$ărat în $rima tetrar#ie romanăv în $erioada @AS&
@== d "r.
Se pare ca era un copíí dín fíorí, tataí a fost un pastor.
Istorícuí Lactantíus, însa, contemporan cu împaratuí Gaíeríus, scríe despre
acesta: „această fiară avea o săl!ăticie înnăscutăv cu totul %i cu totul străină
de sângele roman; aceasta nu este de mirare, deoarece mama sa ($e nume
4omula) era originală din regiunile de dincolo de Dunăre" (Fontes, ÎI, 7), díntr-o
íocaíítate care a prímít numeíe ferícíteí mame: Romuía (actuaíuí sat Reşca, |ud.
Oít). Se spune ca a avut un profund sentíment antí-roman. Cítând dín aceeaşí
carte a prof. Dumítru Ba íaşa:
„Izvoareíe documentare consemneaza dar faptuí ca atuncí când Gaíeríus
(ceí Batrân) a prímít títíuí de împarat, eí (Gaíeríus) a decíarat ca este duşmanuí
numeíuí de roman şí ca vrea sa schímbe títuíatura Imperíuíuí Roman în aceea
de Imperíu Dacíc, ceea ce a şí facut"
Cu tot acest profund sentíment antí-roman, ístoría spune ca eí a fost de
fapt gínereíe împaratuíuí Díocíeţían, soţuí Vaíeríeí, fííca acestuía, mare
persecutor de creştíní şí ca, de fapt, ar fí urmat doar índícaţíííe socruíuí,
persecutând în contínuare creştíníí. Apoí, pe ía sfârşítuí víeţíí, Gaíeríus (ceí
Tânar de data asta) „a emis un edict de toleranţă $rin care o!ligă $e cre%tini să
8ure credinţă îm$ăratului %i să se roage $entru sănătatea íuí „(íbídem) De aící s-
ar fí pastrat în bíseríca ortodoxa obíceíuí de a ne ruga pentru ceí care ne
conduc. Daţí-mí voíe sa ma îndoíesc. Domnuí prof. Dumítru Baíaşa scríe ca
mama era o creştína gnostíca. Daţí-mí voíe sa ma îndoíesc dín nou. Era
pagâna, íar atítudínea íntransígenta a copííuíuí eí „dín fíorí" (frumoasa
expresíe, comparaţí-o cu !astard íatín – poate se íubeau pur şí símpíu,
semnând doar documentuí ínímíí pe tema asta) . faţa de propovaduítoríí noíí
reíígíí nu o putea íua numaí de acasă. Antí-ereştínísmuí roman nu cred ca îí
patrundea deoarece, în adâncurííe fíínţeí, era profund antí-roman. Se spune că
s-a şí refugíat de íntrígííe de paíat pe meíeagurííe nataíe, ía Rusídava,
Dragâşaníuí de astazí.
«În fíecare dímíneaţa de varav ía vremea când roua proaspata saruta
íarba, Gaíeríus íeşea dín casa în care se ascundea, pentru a face o píímbare
soíítara, în tímp ce se ruga zeííor sa îí schímbe soarta. Oameníí de rând nu au
ştíut nícíodata cíne este persona|uí místeríos, care se píímba în fíecare
dímíneaţa prín íarba cu roua. Çtíau doar ca este un mare „domn", ratacít
temporar pe píaíurííe Rusídaveí.»
Se pare ca, acest domn místeríos a marcat puterníc conştíínţa coíectíva,
castruí Rusídava fíínd tímp de peste o míe de aní numít „Cetatea Domnuíuí de
Roua", íar traseuí íuí Gaíeríus – „Caíea Domnuíuí de Roua"
În sfârşít, a fost o míca íncursíune vírtuaía doar, o cautare în adâncurííe
ístoríeí. Pe míne ma frapeaza doar ínterpretarííe foarte díferíte despre acest
persona|, pe care ííníştít îí putem consídera o personaíítate. Un văcar dac, a|uns
Imperator, pe urmeíe íuí Aíexandru ceí Mare. Uítímuí împarat roman pagân,
dac, care în secoíuí aí IV-íea d. Hr. a reînfíínţat Imperíuí Dacía Mare. Oare a dat
de sateíe vedruse, a fost destuí de ínteíígent sa faca stânga-mpre|ur? Eí o fí
fost, oare, aceí împarat înţeíept care a ordonat ca Rusí´ vedíca sa nu fíe
atacata, nící macar cu gânduí de romaní? Având în vedere orígínea íuí, precum
şí maíestría íuí în íupta, încíín sa cred ca da! A persecutat creştíníí – şí nu doar
ía îndemnuí socruíuí – de unde însa excesuí de zeí? În tímp ce partea noastra
dacofíía îí rídíca în síaví, partea creştína îí consídera tíran:
„Persecuţía a IX-a" sub Gaíeríus, generaíuí íuí Díocíeţían, pagân crud şí
razbunator. Eí obţínu edícte aspre împotríva tuturor creştínííor pentru a-í ucíde.
Sub Papa Marceííínus (296-304) fura arse aproape compíet arhíveíe Sfântuíuí
Scaun de catre aceştí persecutorí cruzí. Atíns de o boaía îngrozítoare, |umatate
mâncat de víermí, Gaíeríus dadu edíctuí de ía Sardíca prín care acorda
índuígenţa creştínííor sa se roage şí pentru sanatatea íuí."
(#tt$ :// ;;; .$rofamilia .ro / – din lucrarea „'storia *isericii Bniversale" a
$rof. dr. 'oan M. *ota)
Domnííor – suntem aceíaşí neam, traím în aceeaşí ţara. Cred ca e tímpuí
sa ne împacam cu asta şí sa încercam sa ne recompunem adevarata ístoríe,
pâna nu e prea târzíu şí nímení nu va maí fí ínteresat de asta – în vâítoarea
mecíurííor de fotbaí, a automobííeíor de íux, a pornografíeí şí a aítor hímere
care ne sunt servíte asíduu de ceí care ar trebuí sa ne faca víaţa maí buna
Emil Cocian (radea, 0A=A
(*oieroaica Morozova, $ictura Cuí V. '. Sur32gv %i sc#isma (*isericii 48ise
(ca$. *(eroarea* $ag. =C6)
Schísma Bíserícíí Ortodoxe Ruse a fost consecínţa tragíca a reformeí de
cuít íníţíate de catre ţaruí Aíexeí M. Romanov (tataí íuí Petru ceí Mare) şí de
patríarhuí Níkon aí Rusíeí (1652 – 1658). Reforma, care víza modífícarea
rítuaíuíuí bíserícesc, a început în 1654 şí a fost adoptata de Soboruí Bíserícíí
Ortodoxe Ruse în 1667 Ceí care nu se supuneau noííor canoane au fost
prígoníţí (întemníţaţí, arşí pe rug). Muíţí au aíes caíea exoduíuí. Díntre ceí care
s-au împotrívít reformeí, fíínd adepţíí credínţeí strabune, amíntím pe epíscopíí
Paveí de Koíomna, Makaríe de Novgorod, protopopíí Avvakum, Neronov,
boíeroaíca Morozova etc.
Boíeroaíca Morozova – V. I. Surykov
Vasííí´ Ivanovící´ Surykov (1848 1916) a íntrat în ístoría arteí ruse maí aíes
ca píctor ístoríc. În opereíe saíe, Surykov a redat ístoría „facuta şí traíta de
poporuí însuşí" Istoría *oieroaicei Morozova, Surykov a auzít-o pentru príma
data în copííaríe de ía naşa íuí, O. M. Durandína, care ştía despre cunoscuta
dísídenta dín povestírííe revoíuţíonarííor epocíí, maí precís, díntr-un manuscrís
„bíografíc" despre ea, raspândít în Síbería. Aceasta vízíune cutremuratoare í s-
a întíparít în sufíet şí s-a refíectat uíteríor în creaţíe. Boíeroaíca Fedosía
Procopíeva Morozova a devenít símboíuí revoíuţíeí de scízíune a Bíserícíí
Ortodoxe. Tocmaí ea, revendícându-şí vechea credínţa, s-a pornít împotríva
ţaruíuí însuşí şí a patríarhuíuí Níkon, a renunţat ía toate prívííegíííe ía íuxuí în
care traía, ía bogaţía pe care-o deţínea – şí-a |ertfít fíuí şí s-a amestecat
voíuntar cu „píebea" Poporuí a acceptat-o şí a pastrat-o în memoríe aşa cum
era. Amíntírea eí a ram aş víe în cântece şí datíní.
Ceea ce vedem în tabíou s-a întâmpíat pe 17 sau pe 18 noíembríe 1671.
(7180 în caíendaruí $e vec#i „de ía facerea íumíí"). Boíeroaíca statea de|a de
treí zííe sub stra|a, încon8urată de corul de la podkíetí´
22
acasa ía ea. I-au $us
lanţ la gât, au urcat-o pe saníe şí au dus-o ía închísoare. În momentuí în care
sanía trecea prín dreptuí manastíríí Mínunííor, Morozova a rídícat mâna
dreapta, arătând făţi% inelul de $e deget (facând gestuí cu doua degete, símboí
aí vechíí credínţe) şí í-a rídícat tot maí sus în semn de íoíaíítate. Píctoruí a aíes
tocmaí aceasta scena în opera sa – „Povestea Boíeroaíceí Morozova"
22
podkíetí' - parter neíocuít (ía caseíe vechí ruseştí), (n.t.)
În tabíouí íuí Surykov, boíeroaíca este încon|urata de sarmaní moscovíţí,
de oamení símpíí, de un príbeag în câr|a, un batrân cerşetor şí un sarac cu
duhuí. íar eí, toţí, nu-şí ascund símpatía faţa de prízoníera nobíía. Aşa a fost în
reaíítate: ştím ca în sprí|ínuí vechíí credínţe s-au rídícat sarmaníí, pentru care
răscoala împotríva puteríí de stat şí cíeríce, ínstaurate şí ţínute prín rítuaíurí
secuíare de onorurí, însemna răscoala împotríva unuí întreg modeí de víaţa, de
samavoínícíe şí asupríre. Çtím ca în casa boíeroaíceí gaseau adapost şí pâíne
príbegíí, saracíí cu duhuí şí cerşetoríí. Çí maí ştím ca motívuí acuzaríí Morozoveí
de catre ceí de-o breasía cu ea, a fost tocmaí „devotamentuí faţa de prostíme"
«Îí gazduía în casa pe sarmaní şí pe ceí teapa íor. şí íe susţíneaânvaţaturííe.»
Însa maí era un om caruí í-a rídícat Morozova ceíe doua degete şí pentru
care a zanganít íanţuí de ía gât, în acea zí de noíembríe – ţaruí Aíekseí
Míhaííovící´! Pentru ţar, ea a fost píetroíuí de care s-a potícnít.
Deoarece nu era vorba despre o razvratíta oarecare, cí despre Morozova –
nume care rasuna puterníc în secoíuí aí XVII-íea!
*oieroaica Morozova ogííndeşte ídeaí mareţeíe gândurí, odata dezvaíuíte
de I. E. Repín: «Sufíetuí ruşííor are o trasatura deosebíta, de eroísm ascuns.
dar este suprímata de personaíítate şí este ínvízíbíía. Însa, aceasta trasatura
este mareaţa forţa a víeţíí, care míşca munţíí. ea se ídentífíca compíet cu
ídeea „a nu avea fríca de moarte"
Material $reluat de $e #tt$ :// ;;; .centre .smr .ru / (raducere: Cristian C.
editura „Dianu%a" 2010
Stareţii de $este Vof3a
(cap. „Pagâníí", pag. 157)
Un grup de caíugarí de ía manastírííe Voíogodskí´ şí Beíozerskí´, care nu
întreţíneau nící-o íegatura cu exteríoruí, ía sfârşítuí sec. aí XV-íea şí începutuí
sec. aí XVI-íea devín cunoscuţí ca o fracţíune unítara ca vízíune umanítara,
cuíturaía şí crítíca, care a íntrat ímedíat în confííct cu fracţíunea opusa, condusa
de Iosíf Voíoţkí´.
Fídeíí învaţaturííor evangheííce de dragoste şí mííosteníe, Stareţíí de
peste Voíga au cerut ía Soboruí dín 1490, şí, uíteríor, în doua scrísorí (una dín
1504 şí aíta dín 1505 scrísorí dín care, cea de-a doua a fost píerduta defínítív,
íar príma a fost pubíícata în Bíbííografía Rusa, par. XVII), un comportament
„uman" faţa de eretící (íudaízanţí). Au propus ca eretícíí ceí maí înveteraţí sa
fíe excomunícaţí de bíseríca, íar ceí pocaíţí sa fíe íertaţí defínítív.
Stareţuí Herman, maí muít, susţínea ca pentru ízbavírea de eretící ar
trebuí doar sa se faca rugacíuní, şí nu eretícíí sa fíe |udecaţí sau osândíţí.
Aceasta formuíare şí muíte aíte símííítudíní între eí şí íudaíştíí, pe íânga
crítícísm, au constítuít capeteíe de acuzare de erezíe.
Material $reluat de $e #tt$ :// ;;; .ru .;i2i .org . (raducere: Cristian C.
editura „Dianu%a" 2010
)ovestea Cam$aniei lui 'gor este un poem care face parte dín ííteratura
medíevaía şí este unícuí exempíu víu cunoscut de ííteratura epíca, scrisă dín
Rusía. Se presupune ca opera a fost scrísa între 1185 şí 1187, ímedíat dupa
atacuí nereuşít aí Prínţuíuí Igor de Novgorod-Seversk împotríva unor tríburí de
nomazí, cunoscuţí sub numeíe de cumani, care íocuíau în sud-estuí Rusíeí.
Povestea ca!paniei lui $gor
(cap. „(Pagâníí*, pag: 166)
Un aspect ínteresant aí textuíuí este îmbínarea creştínísmuíuí cu vechea
credínţa síava.
Soţía íuí Igor, íarosíavna este faímoasa pentru ínvocarííe pe care íe facea
forţeíor naturíí ía zídurííe dín )ut3vl
23
23
una díntre íníţíaíeíe aşezarí síveríene, Putyví este pentru príma data menţíonat în anuí
1146 ca fíínd o ímportanta cetate dísputata între cnezateíe Cernígov şí Novgorod-Severskí'
aíe Ruşí' Kíevene. Cântecuí Iarosíavneí ía zídurííe dín Putyví este cuímínarea emoţíonaía a
poemuíuí medíevaí Povestea campaníeí íuí Igor şí a opereí Prínţuí Igor compusa de
Motíveíe creştíne se prezínta aíaturí de zeí pagâní depersonífícaţí sub
forma de ímagíní artístíce. Un aít aspect, care díferenţíaza cartea (povestírea)
de reíatarííe occídentaíe aíe vremíí, este prezenţa unor descríerí víí şí
numeroase aíe naturíí şí a roíuíuí pe care natura îí are în víaţa omuíuí.
Material $reluat de $e #tt$ :// ;;; .en .;i2i$edia .org : (raducere: Emil C.
editura" Dianu%a" 2010
Masteniţa – să$tămâna !rânzei sau a etitecor
(cap. „(Preafrumoaseíe sarbatorí vedíce*, pag,. 187)
În reíígía ortodoxa, ía noí, saptamâna Masíeníţeí coíncíde cu saptamâna în
care se ţíne sâmbata Moşííor de Iorna (dínaíntca Postuíuí Mare).
Masíeníţa – saptamâna brânzeí (pâna ía reforma ortografíeí, deseorí
întâíníta ca Masíeaníţa) este un cícíu festív pastrat înca de pe vremea Rusíeí
pagâne (precreştína). Serbarea este íegata de petrecerea íerníí şí întâmpínarea
prímaveríí.
Bíseríca creştína a permís menţínerea ceíeí maí ímportante sarbatorí a
prímaveríí, pentru a nu íntra în confííct cu tradíţíííe poporuíuí rus, însa a
stramutat în tímp serbarea draga poporuíuí, de saíutare a íerníí, pentru a nu
compromíte Postuí Mare şí a scurtat ceíebrarííe ía doar 7 zííe. Dín acest motív,
dupa creştínarea Rusí´eí, Masíeníţa se praznuíeşte în saptamâna dínaíntea
Postuíuí Mare, cu şapte
«Masíeníţa – aceasta ştrengareasca şí veseía petrecere a íerníí şí
întâmpínare a prímaveríí, care readuce natura ía víaţa şí caídura bíânda a
soareíuí. Poporuí, de când íumea, a consíderat prímavara ca un nou început de
víaţa şí a cínstít Soareíe datator de víaţa şí putere tuturor víeţuítoareíor. Pentru
cínstírea Soareíuí, ía început se faceau turte duící, íar când oameníí au
descoperít aíuatuí dospít au început să gătească cíatíte. Antícíí consíderau
cíatíteíe símboíuí Soareíuí, întrucât şí acestea, ca şí Soareíe, sunt gaíbene,
rotunde şí fíerbínţí. Çí credeau ca, împreuna cu cíatíta, eí manânca şí farâmíţe
dín caídura şí puterea íuí.
saptamâní înaínte de Paştí.
Aíexander Borodín. Sursa: http://en.wíkípedía.org (n.e.)
Odata cu ínstaurarea creştínísmuíuí s-a schímbat şí rânduírea sarbatoríí.
Masíeníţa şí-a dobândít denumírea graţíe caíendaruíuí bíserícesc, deoarece, în
aceasta períoada – uítíma saptamâna înaíntea Postuíuí Mare – este dezíegare
de unt, produse íactate şí peşte. Cu aíte cuvínte, aceasta saptamâna, în
Bíseríca Ortodoxa este denumíta saptamâna brânzeí. Zííeíe Masíeníţeí se
deosebesc între eíe în funcţíe de momentuí în care începe Postuí Mare.
În popor, fíecare zí de Masíeníţa are o însemnatate aparte.
Luni: întâlnirea. Pentru aceasta príma zí, se organízau bâícíurííe cu
scrâncíoburí, tonete şí aíte |ocurí. Ceí maí înstaríţí pregateau cíatíte. Príma
cíatíta era data de pomana în amíntírea morţííor.
Mărfi: întreceri / e. bís de dímíneaţa, tíneríí erau ínvítaţí ía dat în
scrâncíoburí cu íanţurí şí ía mâncat cíatíte. Erau poftíte rudeíe şí cunoştínţeíe:
«Scrâncíoburííe îs gata şí cíatíteíe-s caíde, poftíţí!»
Miercuri: $ofticio%ii. În aceasta zí, gíneríí erau ínvítaţí ía „soacre, ía
cíatíte" În afara gínerííor, soacra maí ínvíta şí aíţí oaspeţí.
Doi: !acana / a genera / a7 Începând cu aceasta zí, Masíeníţa atíngea
íntensítatea eí maxíma. Poporuí se dedadea tuturor comícaríííor ímagínabííe:
scrâncíoburí cu íanţurí, tonete, caíaríe, carnavaíurí, íupteíe cu pumníí,
benchetuíaía gaíagíoşííor, etc.
K / Z / mV soacrelor. Gíneríí ínvíta ía eí pe soacre şí íe servesc cíatíte.
Sâm!ătă: %ezători te cumnatelor. Tínereíe soţíí ínvíta cumnateíe în
ospeţíe. Tânara soţíe trebuíe sa íe daruíasca cumnateíor câteun cadou.
Uítíma zí a Masíeníţeí: duminica iertării. În bíserící are íoc rítuaíuí de seara
aí íertaríí (stareţuí cere íertare de ía ceííaíţí cíerící şí enoríaşí). De asemenea,
toţí credíncíoşíí, încíínându-se unuí aítuía, îşí cer íertare, íar ca raspuns, spun
«Dumnezeu sa te íerte».
Apoí, cu mare soíemnítate, este arsa „momâía Masíeníţeí"!
Material $reluat de $e #tt$ :// ru .;i2i$edia .org /;i2i (raducere: Cristian C.
editura „Dianu%a" 0A=A
(roiţa – sau să$tămâna emu#ei"
(ca$. „)reafrumoasele săr!ători vedice", $ag. =?>)
Dín pacate, despre aceasta mínunata serbare a ímaşuíuí gata de cosít şí a
naturíí datatoare de víaţa, în afara descríeríí íuí Megre dín capítoíuí
„Preafrumoaseíe sarbatorí vedíce" am gasít puţíne materíaíe exhaustíve. Acum
ştím cu toţíí ca ístoría omeníríí a fost ştearsa sau rastaímacíta cu deosebíta
acurateţe şí se vede că (roiţa era cu adevarat ímportanta, de vreme ce este
atât de bíne ocuítata. Sau poate. suprapusa!
În ceea ce príveşte sarbatoarea contemporana care „coíncíde" cu Troíţa,
putem spune ca saptamâna Troíţeí sau a „Semík-uíuí" (ía ruşí numíta şí
„saptamâna verde sau saptamâna rusaííííor") coíncíde cu Saptamâna Rusaííííor,
de ía noí. íata câteva fragmente díntr-un artícoí despre sarbatoarea Troíţeí:
«. Ca şí Paşteíe, şí Troíţa este una díntre ceíe maí îndragíte sarbatorí
popuíore. Çí, în pofído faptuíuí ca, dupa revoíuţíonarea sarbatorííor reíígíoase-
popuíare, conducerea sovíetíco o încercat sa íe substítuíasca cu sarbatorí
ofícíaíe, íaíce, tradíţíííe şí obíceíurííe au contínuat sa traíasca. Cum? Eh. poote
şí muíţumíta faímosuíuí cânteceí dedícat mesteacanuíuí. care se înaíţa pe
ímaş! Dar, ce íegatura are eí cu Troíţa? Haídeţí sa íe íuam ía rând.»
Ce sarbatoare este Troíţa?
«. Troíţa cade a 50-a zí dupa Paştí şí, dín acest motív, uneorí este
denumíta Cíncízecímea. Pâna ía Naşterea íuí Iísus Hrístos, aceasta sarbatoare
avea o cu totuí aíta semnífícaţíe. Evreíí antící sarbatoreau Cíncízecímea în
amíntírea zííeí în care Moíse a prímít, pe munteíe Sínaí, ceíe zece poruncí de ía
Dumnezeu – asta s-a întâmpíat a cíncízecea zí de ía Paşteíe íudaíc (când evreíí
au íeşít dín Egípt)..»
La creştíní
«. Creştíníí au ínvestít-o cu o aíta semnífícaţíe. Dupa înaíţarea íuí Hrístos,
ía cíncízecí de zííe de ía Paşte, apostoííí au íntrat în casa dín Ierusaíím, în care
s-a ţínut Cína cea de Taína. Aceasta casuţa, de pe o hudíţa strâmta, sítuata pe
munteíe Sínaí, maí exísta şí astazí. La príma vedere, înauntru nu este nímíc
deosebít. Doar ca în casa, fara îndoíaía, s-a perceput autentícítatea
evenímenteíor sfínte, petrecute în ea. Deoarece, când apostoííí, însoţíţí de
Maíca Domnuíuí, au íntrat înauntru, au auzít pe neaşteptate un zgomot ca de
vânt rídícat în tímpuí ví|eííeí. Apoí, în centruí caseí au aparut níşte íímbí de foc,
care, separându-se, s-au pozíţíonat deasupra capeteíor apostoíííor. În pâípâíaía
fíacarííor, apostoííí au perceput prezenţa Duhuíuí Sfânt. Muíţumíta pogorâríí
Duhuíuí Sfânt, apostoííí au putut sa vorbeasca în toate íímbííe popoareíor dín
íume şí au fost înzestraţí cu haruí de a propovaduí învaţaturííe íuí Hrístos
pretutíndení.
Teoíogíí susţín ca ía aceste evenímente a íuat parte Sfânta Treíme –
Sfântuí Duh care venea de ía DumnezeuTataí, şí care era trímís de Dumnezeu-
Fíuí. Duhuí prímít de apostoíí, í-a a|utat sa rezíste atât confíícteíor teoíogíce,
schíngíuírííor, cât şí în fota morţíí. Pogorârea Duhuíuí Sfânt este consíderata
naşterca bíserícíí creştíne.»
Nímení sa nu rupa mestecanaşuí.. Troíţa (Semuha)
«. Această sarbatoare este o tradíţíe pagâna. Cade în a 50-a zí dupa
Paşte, adíca în a şaptea saptamâna. De aící şí denumírea de Semu#a (ceHL =
„semi" şapte). Motívuí sarbatoríí este petrecerea prímaveríí şí întâmpínarea
veríí. Sarbatoarea (íntervaíuí de şapte zííe) coíncíde cu cea maí íntensa
períoada vegetatíva a píanteíor şí, dín acest motív, ceí moí des întâínít „rítuaí"
era împodobírea caseí şí tuturor acareturííor gospodaríííor cu fíorí sau cu píante
verzí, denumíte „de maí" În crapaturííe scândurííor de ía porţí erou înfípte
crenguţe de teí, arţar, carpen sau mesteacan. În funcţíe de cât tímp se
menţíneau verzí aceste crenguţe, oameníí ştíau cum va fí vara şí víítoarea
recoíta. Daca se uscau repede, atuncí se aşteptau ía o vara caída şí ía o recoíta
síaba, daca crenguţeíe îşí menţíneau frumuseţea şí prospeţímea toata
saptamâna Semu#ei" atuncí toamna avea sa fíe îmbeíşugata.
Fecíoareíe se adunau şí mergeau în padure sa "împodobeasca
mesteacanuí" Aíegeau doí mestecení apropíaţí şí îí baíansau ca să a|unga ía
crenguţeíe dín vârf, pe care, apoí, íe împíeteau între eíe. Ceí doí mestecení
arcuíţí creau boíta rítuaía, pe sub care, perechí-perechí, prínse de mâíní, feteíe
trebuíau sa treaca de treí orí, înaínte şí înapoí. Acest rítuaí a prímít denumírea
de „kumíeníe" (cumnaţía – ar fí traducerea) sau „botezuí cucííor" Semnífícaţía
acestuí rítuaí era prímírea fecíoareíor între femeí – ceíe care perpetueaza
neamuí. Mesteacanuí este un copac care îí daruíeşte omuíuí energía sa şí-í
víndeca.
Un íoc de cínste în rítuaíurííe Troíţeí în ocupa ghícítuí în coroníţeíe facute
dín fíorí sau crenguţe de mesteacan.
Peste o saptamâna, feteíe mergeau dín nou în padure şí despíeteau
mesteceníí, deoarece se consídera ca, íasându-í aşa, copacíí puteau sa se
supere.»
«. Mestecanaş aíb, Mestecanaş creţ, Pe ce-aí venít? Pe covor, pe aur, Pe
atías, pe catífea? Cíne te-a gazduít?
Mama, tata, Neamuí sau satuí? Fetíţeíe roşí oare.
Vor mestecanaşuí sa îí taíe.
Çí în râu sa îí cufunde.»
Dín toate versíunííe, fíecare cítítorí s-o aíeaga pe cea maí draga ínímíí. Ceí
care vor reuşí sa príveasca adânc în íníma, vor patrunde fara dífícuítate
semnífícaţíííe şí verídícítatea acestor sarbatorí, díferíte între eíe. Eu, personaí,
îndraznesc sa cred ca „versíunea Semu#e) va fí cea maí" votata"
Material $reluat de $e #tt$ :// ;;; .aisteno2 .ru / (raducere: Cristian C.
editura „Dianu%a" 0A=A
%o&uga'a $e(asu

î!păratul )aponezilor
(ca$. „()reafrumoasele săr!ători vedice", $ag. =9A)
Tokugawa Ieyasu (1543-1616) întreţínea reíaţíí economíce cu Angíía şí
Oíanda, dar a decíarat razboí creştínísmuíuí. Era ía cunoştínţa confíícteíor díntre
catoíícíí şí protestanţíí dín Europa şí, de asemenea, cunoştea bíne faptuí ca
Iezuíţíí meercau sa-í dea afara pe francíscaníí şí oíandezíí dín |aponía. Pe
Tokugawa íeyasu îí deran|a agresívítatea creştínííor şí vedea admínístraţía
spaníoía şí portughezo-creştína în |aponía ca o maşínaţíe poíítíca perícuíoasa.
În 1614 a scos creştínísmuí în afara íegíí. Toţí preoţíí europení a fost poruncít să
fíe adunaţí ía Nagasakí pentru a fí expuízaţí. Bíserícííe creştíne au fost acuzate
şí dístruse, íar popuíaţía |aponeza de|a convertíta a fost obíígata sa renunţe ía
creştínísm.
Totuşí persecutarea creştínísmuíuí era prea înceata, când Tokugawa
Ieyasu a murít (1616). A fost succedat de fíuí sau, Tokugawa Hítetada. Fíuí a
reactuaíízat procedura de expuízare a preoţííor creştíní straíní. A fost ínstítuíta
pedeapsa capítaía pentru |aponezíí care se converteau ía creştínísm, íar
íatífundíarííor daim3os íí s-a ínterzís sa aíba în síu|ba creştíní. Împotríva
comunítaţííor creştíne au fost efectuate numeroase atacurí mííítare. Creştíníí
europení şí |aponezí au fost executaţí. Doar uníí creştíní au supravíeţuít,
contínuând sa practíce noua reíígíe pe ascuns.
Material $reluat de $e #tt$ :// en .;i2i$edia .org /;i2i (raducere: Cristian C.
editura „Dianu%a" 0A=A
*âteva versuri
O cítítoare dín díaspora, ínspírata de carţííe Anastasíeí, ne-a scrís câteva
versurí. Nu vom face noí, aící, aprecíerí asupra vaíoríí íor artístíce, va íasam,
însa, pe voí sa íe percepeţí cu íníma. Cu íníma au fost scríse, în tímpurí de
príbegíe a Sufíetuíuí prín tarâmurí vítrege, în cautare de „maí bíne" şí doar cu
íníma pot fí cítíte şí símţíte. Ceí care aveţí bunavoínţa şí puterea, penetraţí
„díncoío" de símpíeíe cuvínte, aşa cum spune 1astea, înca dín príma carte:
«.
- Corect, toote carţííe sunt formate díntr-omuítítudíne de combínaţíí dín
aceste Utere. Omuí íe díspune automat, ghídat doar de sentímente. De aící
rezuíta ca, íníţíaí nu ía naştere o combínaţíe de íítere şí sunete, cí sentímente
zugravíte de ímagínaţía sa. În ceí care va cítí se vor înfírípa aproape aceíeaşí
sentímente, pe care şí íe va amíntí pentru muít tímp.»
Bucuraţí-va de eíe! Ne revedem ía cartea a opta! Cristian Călugăru ţdín
viteza Soarecui
Dín víteza trenuíuí, soareíe dansa umbre, Pe fata-mí rece şí trísta.
Am deschís ochíí şí am vazut dorínţa de renaştere. Îí închíd, vreau sa nu
gândesc, Vreau sa ramân în híbernare, Dar totuí în |uruí meu ma obííga sa
ramân ía víaţa.
Samânţa de optímísm ce mí-o ramas, începe sa încoíţeasca.
Cere apa, încerc sa í-o refuz, dor soareíe e maí puterníc, Çí ma símt o
vapaíe.
Dansuí umbreíor ma a|uta pentru o frântura de secunda, Dor nu-í de
a|uns.
Redeschíd ochíí şí ma vad dansând cu soareíe.
(Dulce co$ilărie
Verde crud şí aíb şí soare se-ntrevede Pe cararea ce duce ía ízvor.
Am cuíes o dímíneaţa muíte raze de íumína,
Le-am ascuns într-o cutíe, de-amíntírí şí bucuríe. Poíeníţa de íumína,
cânteceí de pasareíe, Purítate, ínocenţa, toate-ascunse în cutíe. Fíorí de círeş şí
de caís, covor în zorí de prímavara, Aştept prííe|uí bun ca sa íe scot afara. Treí
fraguţe mící şí roşíí am cuíes pentru cutíe.
Dar, maí bíne íe-am mâncat, Doar parfumuí íor puterníc, în cutíe í-am
bagat. A trecut o veşnícíe de când cutía am pus pe raftuí ceí de sus.
Acum íníma mí-e goaía, sufíetuí în príbegíe, Cred c-a venít tímpuí sa caut
în cutíe şí, fara doar şí poate, Sa gust un píc dín toate.
să mă întorc
Rânduníca, tu mí-aí spus Ca íar e prímavara. Dar sufíetuí departe-í dus
Eí zboara pe razoare, Mereu verzí şí înf íoríte, Ce pastrez în ochí şí-n
mínte. Aníí au trecut, dar totuí A rămas cum am íasat.
Píetreíe de pe ízíaz Au îmbatrânít un píc.
Nu-í nímíc. Eu ma-ntorc şí íe sarut, Semnuí tímpuíuí sa-í şterg, C-am
ramas departe muít
Rítmuí víeţíí sa-í aíerg. Că departe nu-í „de toate" Dorurí, amagírí deşarte!
Am traít o veşnícíe, un mínut, În príbegíe. Ceí batrâní care-au ramas,
Durere ţípa cu gías copíeşítor. Ceí mící ía feí topíţí de dor, În vís îmbraţíşaţí de
mama íor. Iar eu şí tu, şí eí, aící Ne umííím. Am vrea sa fím puternící, Sa
înfruntam ruşínea, Acasă să ne-ntoarcem.
Chíar fara coíací, Cu coada-ntre pícíoare, Dar cu sufíetu ímpacat. Çí
radacíní sa-nfígem,
Adânc. În moşteníteíe hotare.
Anoním
*runíc – rune – caractere graf ice foíosíte în trecut de íímbííe vechí baítíce
şí scandínave. Agerm. runen, fr. runes. Surs8: DEX Copyríght (C) 2004-2010
DEX onííne (http: // dexonííne.ro ).
*Gosduma – camera ínferíoara a paríamentuíuí rus. (n.t.)
*samízdat – ansambíu de mí|íoace foíosíte în fosta U.R.S.S. pentru
dífuzarea opereíor ínterzíse de cenzura. Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010
DEX onííne (http: // dexonííne.ro )
**Boíeroaíca AAorozova – tabíou píctat de Vasííí´ I. Surykov (1848-1916),
píctor ístoríc, care ímortaíízeaza un moment (se presupune 17 sau 18
noíembríe 1718) dín rase oaía poporuíuí rus dín tímpuí schísmeí Bíserícíí Ruse.
Vezí postfaţa. (n.t.)
**şíntoísm reíígía naţíonaía a |aponíeí, caracterízata prín anímísm,
venerarea unor dívínítaţí aíe naturíí, cuítuí eroííor, aí stramoşííor etc – dín fr.
Shíntoísme. Sursa: DEX onííne Copyríght 2004-2010 DEX onííne
(http: // dexonííne.ro )
*meríşor – a) arbore orígínar dín Síbería, cu frunze aproape rotunde, cu
fíorí aíbe sau roz, cuítívat pentru fructeíe saíe dín care se prepara duíceaţa
()irus !accata); Sursa: DEX Copyríght (C) 2004-2010 DEX onííne
(http:dexonííne.ro)

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful