Universitatea Al. I.

Cuza Iaşi Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice Master: Famila şi Managementul Resurseor Familiare An II

Particularităţi ale devianţei juvenile şi strategii de intervenţie

Masterande: Prisacariu Alina Brânduşa Siriteanu Ramona Miron Andreea Maidaniuc Oana Halaida Gianina

Cuprins

Argument Scopul cercetării Obiectivele cercetării Ipotezele cercetării I. Delimitarea conceptuală II. Teorii cu privire la educarea familială III. Statutul psihosocial al adolescentului IV. Factorii de risc în apariţia comportamentului deviant V. Grupul şi efectele sale în socializarea adolescentului VI. Intervenţia în situaţie de criză în familie VII. Metodologia şi instrumentele cercetării VIII. Studiu de caz IX. Strategii de intervenţie în delincvenţa juvenilă

Particularităţi ale devianţei juvenile şi strategii de intervenţie

Argument Tendinţele de creştere a numărului şi gravitatea abaterilor de la normă, indiferent de forma acestora, reprezintă în zilele noastre o importantă problemă, căci rata creşterii delictelor, constitue un fenomen real ale cărui efecte nu pot fi ignorate de asistenţi sociali, de jurişti, nici de psihologi ori de către specialiştii cu funcţei de răspundere î domeniul aplicaîrii legii şi prevenirii manifestărilor antisociale ce se produc în societate. Ne preocupă analiza conduitei deviante a adolescenţilor, pentri că reprezintă un fenomen social de mare complexitate, cauzator de prejudicii în plan valoric, psihosocial şi individual.Trebuie conştientizat faptul că pentru a preveni şi restrange sfera de manifestare a devianţei se impune un control macrosocial eficient, fundamentat pe investigarea sistematică a cauzelor şi modalităţilor de exprimare.Constituind o formă de deviantă socială, devianţa juvenilă include ansamblul manifestărilor antisociale, ilegale şi imorale cu un grad sporit de gravitate socială, care violează şi transgresează celel ma importante valori şi relaţii sociale. Scopul cercetării Identificarea strategiilor de intervenţie în reabilitatrea psiho-socială a copilului care săvârşeşte fapte antisociale. Obiectivele cercetării:    Identificarea cauzelor care determină devianţe de comportament la subiectul cercetat Stabilirea gradului de avansare a adolescentului în zona inadaptării şi tulburărilor de comportament Identificarea strategiilor de rezolvare pe care se poate întemeia o acţiune de reabilitare

Ipotezele cercetării    Socializarea discordantă, deficienţele şi disfuncţiile educative ale familiei duc la pariţia manifestărilor deviante adolescentine. Neimplicarea factorului educaţional şcolar în socializarea adolescenţilor, etichetându-i ca elevi –problemă, favorizează comportamentul deviant al adolescenţilor. Influenţa negativă a grupului de prieteni are ca rezultat socializarea negativă a adolescentului

I. Delimitarea conceptelor
Definind devianţa, C. Zamfir spune că aceasta semnifică orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii.1 Cunoscută ca un tip de comportament, care se opune celui convenţional sau conformist, devianţa cuprinde nu numai infracţiunile ori delicate, ci orice abatere de la regulile de convieţuire şi imperativele de ordine ale unei forme de viaţă colectivă, incluzând o gamă extreme de largă de acte de conduită, de la cele excentrice ori bizare la cele aşa zis imorale, incompatibile cu codurile culturale ale societăţii. Delincvenţa- în ansamblul formelor particulare de devianţă, delincvenţa are gradul cel mai ridicat de periculozitate social, deeoarece afectează cele mai importante relaţii şi valori sociale şi încalcă regulile şi normele morale sau juridice care orientează comportamentele indivizilor.2 Trăsăturile distinctive ale delincvenţilor sunt:    Violarea unei anumite legi, civilă sau penală care prescrie acţiuni sau sancţiuni punitive împotriva celor care o încalcă; Manifestarea unui comportament contrar codurilor morale ale grupului, fie ele formale sau informale, implicite sau explicite; Săvârşirea unei acţiuni antisocial cu caracter nociv pentru indivizi şi grupuri sociale.

1 2

Zamfir, C., Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993 Idem

asimilare.Prin urmare. b. savârşeste o faptă sancţionată de legea penală. Beneficiilor afective și simbolice li se adaogă cele statutare: mobilitatea intergenerațională caracteristică societăților actuale le permite părinților să atingă prin copiii cu care se identifică pozițiile sociale la care ei înșiși nu au avut acces. respectiv atâta timp cât părinții și familia ca întreg obțin la rândul lor un beneficiu. Elisabeta. Indiferent dacă este vorba despre transmiterea arbitrariului cultural al clasei dominante sau despre aceea a culturii clasei căreia îi aparține prin naștere un individ oarecare. Transmiterea culturală reprezintă unul dintre macanismele principale utilizate pentru aceasta. a atitudinilor. valorilor. familiile contemporane continuă să îndeplinească o importantă funcție educativă în raport cu sistemul social global: în afară de importanța crucială a socializării primare. viaţa. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social. familiile îndeplinesc o funcție educativă atâta timp cât sistemul recompensează direct sau indirect acest serviciu. Neofuncționalismul: funcția de adaptare/inovare a structurilor Din această perspectivă. Sociologia educației familiale. Iași. concepţiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunităţi în vederea formări. drepturile şi libertăţile individuale. Teorii conflictualiste: educație familială și reproducție a raporturilor de putere Conform acestei teorii. delincvenţa include acele violări şi încălcări ale normelor penale şi de convieţuire social care protejează ordinea public. 19 . p. savârşită cu vinovaţ ie şi prevazută de legea penală.Teorii cu privire la educaţia familială Pot exista patru tipuri de teorii cu privire la educaţia familială.3 a. Din această perspectivă. 2002. în fucţie de cum este percepută şi realizată aceasta în cadrul familiei. 3 Stănciulescu. raporturile sociale sunt raporturi de putere iar insupunerea și conservarea lor presupune un efort de legitimare. cu vinovaţie.i adaptării şi integrării sociale a unei persoane. finalitatea funcției educației-inclusiv familiale. sănătatea şi integritatea persoanei în societate. II. constă în legitimarea raporturilor de dominație/supunere. Editura Polirom. Infractorul este persoana care. familia intervine în diferite moduri și pe canale variate în evoluția socială a individului. Socializarea proces psihosocial de transmitere.

diversitatea lor. d. liberi să obteze pentru un comportament sau altul. școala. activitatea profesională feminină sau familiile cu risc. diferitele instituții culturale. mezosistemic (constituit din diferitele interacțiuni între microsisteme). dar și ca tot atâtea resurse. Strategiile educative ale familiilor contemporane iau naștere la intersecția acestor poli. strategiile familiale cu privire la contactele exterioare ale copiilor. teoria rețelelor): familiile exercită o funcție educativă în calitate de componente ale unor rețele educative Modelul ecologic al dezvoltării umane privește copilul ca fiind plasat în centrul unui ecosistem structurat în patru niveluri: microsistemic (alcătuit din diverse instanțe cu influență educativă directă). politicilor privind natalitatea. exosistemic (integrează microsistemele. Modele interactive (perspectiva ecologică. de petrecere a timpului liber sau instituțiile de educație parentală. mezosistemul și grupurile de apartenență ale părinților) și macrosistemic (constituit din modelele culturale care structurează rolurile parentale și infantile). care funcționează ca tot atâtea ansambluri de constrângeri externe. . trecute sau prezente. sportive. c. fără a putea face întotdeauna ce vor întrucât sunt obligați să se supună unor constrângeri structurale sau interacționale. Principalele componente ale mediului luate în considerare sunt: rețelele de rudenie.Reciprocitatea în schimburile familie-societate implică evident politicile familiale în materie de educație a copiilor. fără ca aceasta să însemne că sunt întotdeauna conștienți de ceea ce fac. Educatorii și educații sunt considerați în egală măsură actori sociali capabili de reflexivitate. de regulă. Sociologii constructiviste: educația familială are o funcție constitutivă în raport cu realitatea socială Familia îndeplinește nu numai o funcție integratoare și reproductivă ci și o funcție constructivă și de schimbare. asociate. competențele pe care părinții le atribuie fiecărui pol sunt indicatori ale experienței sale sociale. fiind implicată fundamental în însuși procesul de construcție a lumii sociale. numărul polilor. Teoria rețelelor privește copilul în centrul unei rețele constituite din instituții și persoane.

2. ceea ce îl conduce la sentimente de descurajare şi inhibiţie. Integrarea în societate este facilitată de aceste prime surse de învăţare socială: familia. i se pretind adolescentului roluri mature. adolescentul învaţă comportamente. Astfel pot fi descrise anumite aspect privind poziţia pe care o ocupă adolescentul. grupul de prieteni jucând un rol de tampon între individ şi cerinţele sociale.Maturizarea are loc în toate cele trei planuri ale fiinţei umane: biologic. Specific în această etapă este contradicţia dintre cerinţe adolescentului de a i se conferi statutul de adult şi tendinţa adulţilor de a-i menţine în continuare statutul de copil. printre care se pot enumera: 1. fapt care poate duce la conflicte intra şi interpersonale. atitudine prin care să-şi manifeste independenţa personalităţii lor şi să-şi dobândească conştiinţa de sine. potrivit vârstei. şcoala. . De obicei. Perioada preadolescenţei şi adolescenţei corespunde ciclului de studii gimnaziale şi liceale. Apariţia atitudini de opoziţie faţă de mediul familial şi şcolar şi în general faţă de orice autoritate. societatea prescrie roluri diferite şi mai mult contradictorii: în toate situaţiile când este vorba de emanciparea acestuia. care să-i satisfacă necesităţile de activitate şi independenţă. de a-şi măsura forţele cu alţii aderă la un grup iar în interacţiune cu alţii. când este vorba de efectele acţiunilor sale. de unele libertăţi de generaţie în creştere. de revoltă şi chiar de agresivitate. amintindu-i că nu mai este copil. În schimb. Statutul psihosocial al adolescentului Adolescentul este fiinţa umană aflată în prim proces de maturizare. Adolescentul resimte nevoia de protecţie şi securitate socială iar aceasta determină necesitatea căutării unui mediu social propriu. atitudini. pentru statutul de adolescent. tinerii fiind integraţi într-un mediu informaţional şi de activităţi practice de o mare diversitate care au efecte benefice în planul formării personalităţii. Modul de manifestare a sociabilităţii. 3. Ca atare. considerându-l încă un copil. în condiţiile comiterii unei greşeli şi oricând este vorba de obligaţiile sale.adolescentul este obsedat de teama de a nu fi acceptat în societatea adulţilor şi de a nu fi capabil să-şi ocupe locul printre ei. Adolescentul din nevoia de a deveni adult. 4. adulţii sunt tentaţi să-i pretindă roluri de supunere. adolescentului i se prescriu anumite roluri când este vorba despre aspiraţiile sale şi altele. psihologic şi social.III. de ascultare.

diferit de cel al educatorilor. Bucureşti . De aceea aceste roluri devin instrumente ale structurii vieţii interioare.Factorii de risc în apariţia comportamentului deviant 1. obligatorii. . IV. p. Instabilitate afectivă şi comportamentală In perioada adolescenţei. Nemaifiind copil. adolescentul resimte o necesitate puternică de a săvârşi gesturi şi acte care să-i ofere conştiinţa autonomiei şi sentimentul asimilării unor conduite noi şi originale faţă de cele precedente. care nu va intra în conflict decât dacă va găsi un limbaj comun cu reprezentanţii ambelor grupuri: cu părinţii şi cu prietenii. De aceea este întotdeauna dificil pentru adolescent să aleagă între aceste modele. în care intervin şi elemente naturale şi situaţionale: roluri de vârstă. roluri potenţiale. Adolescentul prezintă comportamente contrastante. de sex. 1979. subiectul uman îndeplineşte anumite roluri sociale. În perioada adolescenţei. instrumente de autoreglaj. dorinţe. de cetăţenie şi naţionalitate. 76 . Abandonul şcolar sau fuga de acasă trebuie privite şi prin această perspectivă 4 Şchiopu.roluri dobândite şi de adeziune determinate de expectanţa cuprinsă în organizarea socială mai largă care îşi programează direcţia şi nivelul dezvoltării sale: rolul de elev. U. visuri. tradiţional şi modern. Criza de originalitate la adolescenţi. descriind rolurile unui adolescent ca fiind diferite: unul aprobat sau dezaprobat de părinţi şi altul aşteptat sau nu de semeni. . virtuale sau prospective se află între nivelul de aspiraţii. Transferul de la un model la altul.Supun atenţiei conflictele de rol la adolescenţi. care opun atitudinile copilăreşti şi gesturile mature. Editura Didactică şi Pedagogică.roluri naturale. dar nedevenind încă adult. programate social prin formele primare ale organizării societăţii. generate de prelungirea dependenţei sale de mediul familial şi de dorinţa puternică de afirmare a identităţii sale în viaţa socială. crează anumite incoerenţe şi discontinuităţi în structura personalităţii. adolescentul se confruntă cu diverse situaţii contradictorii. conflictele interne şi cele externe şi de aici rezultă cauzele săvârşirii unor acte cu caracter deviant. odată cu amplificarea şi complicarea relaţiilor sociale. cum ar fi:4 . în acelaşi timp adolesce ntul este obligat să aleagă între două conduite.

Adolescenţii şi familia. Dan. Marin. rolurilor şi sarcinilor din cadrul familiei. datorată unei organizări deficitare a structurii familiei. a modelelor dezirabile de conduită şi comportament social. precum şi calitatea interacţiunilor dintre membri. Editura Didactică şi Pedagogică.5 Imaturitatea. Rădulescu. precedate de insatisfacţii ale cuplului şi grupului familial. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. nu-şi mai îndeplineşte rolul. are o serie de implicaţii. indisciplina. Cornelia. antrenând tinerii în săvârşirea unor acte devianţe nesancţionate penal. În această situaţie. apariţia unor stări de tensiune şi instabilitate afectivă între 5 Banciu. Bucureşti. ostilitatea faţă de sancţiuni sunt numai câteva din conduitele care sunt specifice perioadei de oscilaţie între statusul de adult şi cel de copil. atitudinilor şi valorilor de la părinţi la adolescenţi. alterarea progresivă a funcţiilor sale. abdicarea de la sarcinile impuse de familie şi şcoală. Absenţa uneia dintre aceste funcţii. şi atitudini permisive. Voicu. la însuşirea de către acesta a unui repertoriu larg de roluri sociale. normalitatea vieţii familiale impune exercitarea adecvată a tuturor funcţiilor. interdicţii. 1987 6 Dimitriu. refularea afectivităţii. înţeleasă şi concepută ca funcţionalitate integrală a familiei. Sorin. Constelaţia familială şi deformările ei. responsabilitate şi interdicţie. Familia educă spiritul de comunicare şi de cooperare. 1973 . astfel ca acesta să fie capabil să-şi însuşească primele noţiuni cu privire la datorie. 2. Agenţii socializatori care acţionează în cadrul familiei contribuie la stimularea intergrării sociale a adolescentului.6 Influenţele morale exercitate de familie de-a lungul socializării au un rol decisiv.a încercării de a se sustrage dependenţei sale faţă de părinţi şi tendinţe de a evita rigorile vieţii socializante. climatul familial se deteriorează. facilitează transmiterea obiceiurilor. conţinutul acestora. familia ca întreg se dezorganizează.. egocentrismul. Viaţa familială constituie premisa fundamentală a asimilării şi interiorizării normelor sociale. Influenţa negativă a familiei dezorganizate Familia reprezintă cadrul fundamental pentru socializarea morală a copilului sau adolescentului. M. sentimentele de injustiţie. ghidează din punct de vedere moral conduitele acestora. Bucureşti. reglementat de tabuuri. Disfuncţiile ei apar şi mai vizibil în situaţii de divorţ. Odată cu schimbarea compoziţiei familiei se schimbă rolurile familiei.

ignorarea petrecerii timpului liber şi a anturajului) ca şi atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism.conflicte cu familia. unde nu există comunicare dar există conflicte puternice între părinţi. educativ. cognitive-eşecuri ale performanţei şcolare . multiplicarea conflictelor. 7 Cucu. C. material. Literatura de specialitate enumeră următoarele reacţii de apărare ale adolescenţilor normali în cazul carenţelor familiale7 :     afective. perfecţionism. fenomene ipohondrice. parazitism.anxietate. Carenţa educativă poate apărea în absenţa unei orientări educative a vieţii sociale (libertatea prea mare a adolescentului sau contrângeri ferme. identificarea negativă (revoltă contra părinţilor. lipsit de armonie. insecuritate . disocierea şi dezorganizarea familiei îl fac pe adolescent să trăiască sentimente intense de insecuritate şi să dobândească chiar o concepţie falsă asupra vieţii.soţi. psihosociale. absenţa autorităţii sau autorităţii excesive. deteriorarea climatului conjugal. se consideră că nu dezorganizarea familială ca atare reprezintă un factor determinant al inadaptării sociale a adolescentului. Carenţa afectivă nu înseamnă numai absenţa afectivităţii manifestate faţă de copil sau adolescent. diminuarea sentimentelor de dragoste. ascetism. ci şi direcţionarea greşită a acestei afecţiuni. ci incapacitatea educativă. agresivitate. detaşare. suprasensibilitate . conduite agresive şi violente) sunt factori esenţiali care influenţează conduita adolescentului. efortul brutal pentru a stabili legăturile de dependenţă faţă de părinţi). Ioan. de disensiunile şi disocierile parentale. depresie. Psihiatria adolescentului. stări de excitaţie şi hipomaniacale. manifestată în carenţele procesului de socializare şi incapacitatea îndeplinirii unor funcţii de bază. reacţii psihosomatice. Editura Litera.imaturitatea proceselor afective. dezinteresul faţă de studiile sau anturajul său). intelectual. Deşi dezorganizarea familiei reprezintă condiţia apariţiei unor disfuncţii morale. Un cămin dezechilibrat. fobii. moral şi social. Cea mai mare parte din tulburările de comportament şi cele caracteriale ale adolescentului rezultă din perturbaţiile evoluţiei afective determinate de carenţele familiale. Carenţele familiale acoperă o multitudine de situaţii caracterizate p rin deficit afectiv. În acest sens. caracteriologice. deficienţele stilului educativ al familiei (lipsa de supraveghere şi control parental. Bucureşti. fidelitate şi ataşament. ignorând trebuinţa afectivă şi nevoia sa de securitate. obsesii. comunitatea. 1979 . neîdeplinirea obligaţiilor morale şi legale asumate reciproc.

autoritarismul) pot determina la copil şi ulterior la tânăr reacţii de indisciplină.  disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte. Ruxandra. în lipsa supravegherii parentale directe. alcoolic şi care provoacă certuri (cel mai adesea tatăl) duc la o serie de situaţii din partea acestora care. Editura ACTAMI. Rolul copilului fără mamă îşi construieşte la început o reacţie de protest. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale mai ales dacă în jurul său există exemple negative . pot îmbrăca următoarele aspecte :8  neînţelegerile şi disocierea căminului-aceste situaţii pot declanşa la copil tulburări emoţionale şi tendinţe de evoluţie patologică în timp.  absenţa unuia dintre părinţi poate influenţa negativ dezvoltatea personalităţii copilului prin absenţa figurii de identificare necesară în conturarea personalităţii viitoare. îi pot crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat . instabilitate faşă de fraţi. ceea ce explică unele conduite aberante .  deficienţe în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea.Cele mai frecvente şi generale cauze ţinând de mediul ambiant care favorizează apariţia comportamentului deviant la minori. Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri. 1999 .   reacţii dificile cu mama care nu poate satisface trebuinţa de afecţiune a copilului.  divorţul devine pentru copil un fapt iremediabil. pe lângă anxietate şi insecuritatea pe care o pot insufla copilului. pe lângă o privaţiune economică şi o frustrare emoţională. stări de anxietate şi sentimente de însingurare . Bucureşti. tensiunile excesive dintre părinţi sau un părinte brutal. încredinţarea copilului unei organizaţii anonime (grădiniţă. 8 Răşcanu. Disputele premergătoare. îl vor antrena pe acesta pemanent în cadrul unor carenţe afective şi de securitate . şcoală) reflectând tendinţa familiilor de dezangajare faţă de sarcinile afective şi educaţionale poate conduce. surori . poate crea familiei. la frustrarea de autoritate : copilul se simte prea rapid independent şi autonom. fapt ce se poate traduce în devieri comportamentale . pentru ca mai apoi să treacă printr-o stare disforică şi treptat să ajungă la stadiul de negare a nevoii de a avea mamă.

normativă. de regulă. participarea la acte antisocial individuale sau în grup. favorizând reacţii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinţelor. fapt ce antrenează copilul pe calea delincvenţei . precocitatea pubertăţii şi sexualităţii care se manifestă mai ales în plan socio-economic.  mass-media are o influenţă din ce în ce mai mare şi înlătură reflecţia. doar a celor primare cum ar fi: satisfacerea nevoii de foame. şcoala reprezintă un important factor educativ care facilitează însuşirea şi interiorizarea de către tineri a normelor şi regulilor de conduită recunoscute de societate. comunicaţională. sunt fenomene care permit cu mai mare uşurinţă expunerea la influenţele nocive mediului facilitând comiterea de delicate. paradoxal. reprezintă prima prima formă de organizare socială care familiarizează tinerii cu exigenţele integrării sociale în formele ei particulare (integrarea culturală.   prelungirea şcolarizării obligatorii face. sete. la cre sunt solicitaţi să se adapteze nuanţat şi rapid. 3. Indiferent care dintre aceşti factori au acţionat. funcţională). medicaţia. pseudodebilitatea mentală a părinţilor este caracteristică mediului subcultural şi prezintă multiple implicaţii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de diverse carenţe şi neglijenţe educative prezente în acest mediu. .  transformările demografice sunt legate de transferul dinamic al populaţiei în cadrul urbanizării îi impun trăirea unui stres inevitabil prin schimbarea bruscă a modului şi ritmului de viaţă. dorinţa de cultivare. şi autoinstruire.Şcoala ca instanţă socializatoare Alături de familie. sex. efectul este acelaşi asupra personalităţii minorului: subminarea simţului siguranţei. Acestea perturbă mai ales tinerii. insecuritatea. pentru copii cu intelect de limită să apară o sursă de inadaptare şi eşec. poate deveni un focar generator de delincvenţă juvenilă şi ridică probleme chiar unor adolescenţi cu dezvoltare normală . Instituţia şcolară. făcându-i vulnerabili în faţa numeroaselor tentaţii din noul univers polimorf ca structură şi funcţie.

alcătuiesc un grup. de joacă) b.Procesul de socializare nu se identifică cu procesul de adaptare socială sau integrare socială. Bucureşti. La baza conduitei morale a indivizilor se află o mulţime de condiţionări şi determinări influenţate de succesul sau eşecul procesului de socializare realizat în cadrul grupului familiar . nevoia de interacţiune care este în definitiv. pp. Grupuri de adolescenţi.V. p. există relaţii afective între memebri. semne şi rutialuri proprii. Rădulescu M Sorin. grupuri nonformale( de prieteni. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.S-a constata că în perioada adolescenţei tinerii se orientează şi participă la următoarele tipuri de grupuri:10 a.Încercând o definiţie sumară a grupului putem afirma că ansamblul de persoane care interrelaţionează şi interacţionează în vederea îndeplinirii unui scop fxat de socieate sau de aspiraţii comune. 9 Neculau.1977. grupuri formale. Pentru a se descoperi pe sine. Bucureşti. grupuri de la colţul străzii) c.A. exprimând nevoia asociativă a fiinţei umane.Procesul de socializare implică o interacţiune continuă tânăr -mediu în cursul căreia se schimbă atât tânărul cât şi mediul. şi altele organizate cu intervenţia adulţilor (organizaţii de tineret. mijlocul de exprimare liberă ci şi securitate. grupuri semiformal( grupuri de discuţii. 1987. clubul sportiv).. dintre care unele formate fără intervenţia adulţilor (clubul autonom. esenţa umanului cu atât mai mult esenţa adolescenţei. Grupul oferă adolescentului nu numai cadrul de afirmare. membrii se diferenţiază după rolurile ce le îndeplinesc în grup. grupurile de adolescenţi au un număr restrâms de membri. Editura Didactică şi Pedagogică. Adolescenţii şi familia.9 În general. interdependenţa membrilor şi sentimente de solidaritate.134 Banciu Dan. tânărul începe prin a arunca vechile modele de identitate şi a se orienta spre un grup de vârstă care oferă un cadru securizant şi multiplică modelele de identificare. Grupul deviant la adolescenţi Criza de identitate care se dclanşează odată cu momentul puberal se identifică şi intensifică în perioada adolescenţei. gangul). credinţe .De asemenea grupul are norme. distanţarea de ironiile adulţilor şi de autoritatea care se anihilează. pentru a se manifesta ca individualitate. Grupul şi efectele sale în socializarea adolescentului Grupul a contituit dintotdeauna cadrul de afirmare şi de securitate. siguranţă . au un scop comun. şcolar ori de prieteni. care le conferă un sentiment de solidaritate.76 79 10 .Îm grup adolescentul găseşte niveluri de aspiraţii şi valori comune cu ale sale.

fuga. Eforturile de intervenţie au două scopuri principale: să liniştească sau să tempereze evenimentele să susţină persoana şi să o ajute prin clarificare terapeutică imediată şi orientare pe perioada crizei O criză nu înseamnă. Intervenţia în situaţie de criză în familie Practica bazată pe modelul intervenţiei în caz de criză are ca scop tratarea nevoilor şi problemelor speciale ale unui client în cazul unei acute crize psihologice.. alcoolismul. consumul de droguri.12 Apariţia unei probleme implică mai multe posibilităţi de acţiune: rezolvarea problemei redefinirea problemei şi stabilirea altor obiective pe care clientul să le poată atinge ş i care să completeze pierderile renunţarea la anumite realizări şi resemnarea Modelul de intervenţie în caz de criză este aplicabil ori de câte ori acţiunea unui individ sau a unei familii a fost afectattă dramatic de o pierdere personală sau de o tragedie. cât şi ca intensitate: poate debuta cu o simplă minciună care poate avea un efect andonic. 2002. un eveniment tragic sau neobişnuit. irascibilitatea. Iaşi. prostituţia. Tehnici specifice în asistenţa socială. ceretoria. p.Modelul de intervenţie în caz de criză este aplicabil ori de câte ori acţiunea unui individ sau a unei familii a fost afectată dramatic de o pierdere personală sau de o tragedie. echilibrul este pierdut. impulsivitatea. cuprine o gamă foarte largă şi diversă de manifestări.Dacă un individ este depăşit de forţe externe sau interne (intrapsihice) sau interpersonale. vagabondajul.H. atunci. le Soi. L’esprit. piromania. cum ar fi violul.11 VI. furtul. în mod obligatoriu. tulburările sexuale. diferite acte de cruzime. et la societe. Între aceste extreme se interpun un număr mare de fenomene siptom: iritabilitatea. ci poate fi o componenetă normală a dezvoltării şi maturizării noastre. putând să ajungă la acte de mare gravitate. G. tentetivele de siucid. Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza.41 . PUF.Simptomatologia tulburărilor de comportament în grup. care reclamă intrvenţia legii. atât ca număr. eşecul şi abandonul şcolar. o vreme. Paris Irimescu Gabriela. instabilitatea. în mod necesar. 1963.Cercetările arată că persoanele care au reuşit să facă faţă unor situaţii de criză anterioare 11 12 Mead.

stabilirea scopului a obiectivelor specifice. Planifcarea pentru viitor: discutarea problemelor actuale. vor trece mai uşor peste o situaşie asemănătoare ulterioară. 3. Culegerea datelor: obţinerea datelor care lipsesc. decât cei care nu au reuşit să le rezolve mulţumitor pe cele dinainte. revederea celor mai importanţe subiecte atinse. 13 Gabriela Irimescu. ajutarea clientului să se acomodeze cu ideea intreruperii situaţiei de asistare ( a contractului) ajutarea clientului să accepte ideea reîntoarcerii la organizaţii cu alte probleme dacă va mai fi cazul. obiectivelor stabilite şi a modului în care au fost îndeplinite sau nu. O schemă condensată a fazelor de intervenţie în criză ar putea fi următoarea:13 Faza iniţială: 1. pe starea emoţională a clientului şi pe evenimentele care au condus la apariţia ei. sarcinile pentu client şi asistentul social Faza de mijloc: 1. focalizarea pe situaţia de criză: concentrată pe „aici şi acum”. 2. Evaluarea: sumarizarea progreselor făcute.şi să le rezolve într-un mod satisfăcător. iar clientul decide care sunt problemele cele mai importante de abordat. priorităţile. Evaluarea: se evaluează tuburările determinate de criză. 2004. clarificarea unor informaţii( dacă este necesar) selectarea subiectelor de discuţie mai importante. p. Asistenţa socială a familiei şi copilului. revederea sarcinilor. Contractul: se definesc scopurile. Schimbări comportamentale: verificarea mecanismelor de învăţare a noi comportamente în aria de interes pentru caz. 2. combinarea sarcinilor cognitive cu cele comportamentale. Faza finală: 1.102 . discutarea palnului de viitor al cleintului. Iaşi. 2. Editura Universitătii Alexandru Ioan Cuza. 3. propunerea de întâlniri mai rare pentru pregătirea clientul ui în vederea încheierii contractului de asistare. Decizii finale: verificarea perioadei care a trecut de la prima întâlnire şi stabilirea datei ultimei şedinţe.

cât şi de specificitatea prin care cunoaştem epoca respectivă. 150 . sau la abandonarea acestuia. potrivit cerinţelor de etapă ale dezvoltării diferitelor domenii ale vieţii sociale. p. Galaţi. Documentarea efectuată poate conduce cercetătorul la continuarea temei. DOCUMENTAREA Documentarea constituie o sursă principală de date şi informaţii sociologice însă nu poate constitui o sursă unică de informaţii şi nici nu poate suplini celelalte tehnici de investigaţie. 149 Idem. sintetice sau globale. arhivele şi rapoartele unor cercetări anterioare. În documentarea sa. precum şi documentarea de teren. realizată prin luarea la cunoştiinţă pe cale directă a fenomenelor ce alcătuiesc tema cercetării. Vasile. Editura Porto-Franco. cercetătorul poate apela la trei categorii de surse de informare:    populaţia. 1995. Metodologia şi instrumentele cercetării 1. documente statistice. Metodologie sociologică. în alta documentele neoficiale sau ambele tipuri de documente.15 Există câteva criterii de clasificare a documentelor:    după conţinut: de grup/individuale după formă: statistici/literare după natura lor: directe/indirecte/ originale/ reproducere Documentarea prealabilă cuprinde două aspecte: documentarea livrească. Ştiinţa conferă documentelor alte perspective şi alte funcţii. este constituit sau redactat de oameni într-un anumit context social şi este astfel marcat de personalitatea autorilor lui. Importanţa documentelor sociale se judecă în raport cu cerinţele de informare. realitatea socială. de diagnostic sau de prospectare. Într-o cercetare prezintă importanţă documentele oficiale. eventual la reformularea ei. urmând analize interdisciplinare. documentele sociale.14 Orice document ne oferă într-un fel sau altul o imagine asupra populaţiei sau domeniului vizat. adică consultarea literaturii de specialitate. p.VII. 14 15 Miftode.

datele observaţiei devin date indirecte. divers şi nuanţat. violenţa . apelând cu prioritate la fapte şi nu la opinii. de opiniile lui.2. nu înseamnă o descriere şi înregistrare pasivă a datelor. Observaţia ştiinţifică. Nici o observaţie.cum sunt performate funcţiile familiei: funcţionarea familiei ca unitate relaţională. . precum toţi ceilalţi. consumul de alcool. Observaţia presupune că cercetătorul să intre în contact direct cu realitatea directă. chiar întâmplătoare. se caracterizează prin următoarele:      este fundamentată teoretic este sistematică şi integrală este analitică metodică repetată şi verificată Am utilizat observaţia activă cu interacţiune socială. susceptibil de analiză calitativă. Volumul de date culese prin observaţia de teren trebuie să constituie proba decisivă a valorii şi semnificaţiei concluziilor la care se ajunge. unde am provocat răspunsuri prin interacţiune cu subiecţii. ci o selecţie mai mult sau mai puţin conştientă dintr-un număr de fapte oferite de domeniul observat în funcţie de personalitatea cercetătorului. iar datele sunt înregistrate în condiţii naturale.cum realizează şcoala şi familia socializarea copiilor .ce fapte ori evenimente sunt definitorii pentru familie: venituri. caracteristice sociologiei. cu o valoare documentară care trebuie verificate şi confruntate prin alte observaţii directe.definirea raporturilor în cadrul familiei. nesistematică.cum sunt luate deciziile în familie . interrelaţionări. Ghidul de observaţie a urmărit următoarele aspecte: . economică . diferită de cea spontană. observând fenomenul şi procesele în curs de desfăşurare. Datele observaţiei directe îşi păstrează valoarea de fapte numai în raport cu observaţia care le-a înregistrat. întrucât ne oferă informaţii cu valoare de fapte care constituie materialul cel mai bogat. de problemele lui care se pun şi de ipotezele şi de obiectivele teoretice şi practice stabilite. OBSERVAŢIA Observaţia directă reprezintă tehnica principală de investigaţie sociologică.

fiecare întrebare.  Interviul ca tehnică de recoltare a unor informaţii suplimentare celor obţinute prin alte metode. are mai multe scopuri:  Un scop explorator.care sunt problemele emoţionale în cadrul familial şi şcolar 3. ca şi chestionarul de exemplu. regulile ce guvernează interacţiunile dintre familie şi şcoală . în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiţie ce facilitează transmiterea informaţiilor unidirecţionale: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu. INTERVIUL Interviul de cercetare este o tehnică de obţinere. Tehnici de cercetare sociologică. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri ca şi chestionarul. Ghidurile de interviu cunosc o mare varietate de forme. se poate ajunge la formularea unor ipoteze. începând de la unele ce cuprind doar câteva teme mai generale. Utilizarea interviului în cercetarea ştiinţifică. Spre deosebire însă de chestionar..  Interviul poate fi instrumentul principal de recoltare a informaţiilor în vederea testării ipotezelor. în sensul că prin mijlocirea interviurilor. 16 Septimiu Chelcea. 2001.care sunt rolurile. până la altele cu o listă lungă de subiecte şi întrebări specifice. Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului. variabile. Bucureşti. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice. astfel că. a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau descrierea ştiinţifică a fenomenelor socioumane. Operatorul de interviu va pleca pe teren cu un ghid de interviu şi nu cu un instrument elaborat în detaliu. . Editura SNSPA. la testarea ipotezelor. unde întrebările şi răspunsurile sunt scrise. Este o sarcină grea pentru intervievator să încerce să pună anumite teme în discuţie şi mai ales să obţină anumite răspunsuri consistente la întrebările deschise. va constitui un item în structura instrumentului de măsurare. 16 Interviul trebuie să conducă la stabilirea relaţiilor dintre INTERVIUL NESTRUCTURAT Aceste tipuri de interviuri prestabilite reprezintă temele în jurul cărora se va purta discuţia. prin întrebări şi răspunsuri. „David Ogilvy”. interviul implică întotdeauna obţinerea unor informaţii verbale.

de a vedea dacă au anumite trăsături comune şi ce configuraţie. dar nu superficial. a notelor şi mecanismelor comune.STUDIUL DE CAZ Este o metodă calitativă cu scopul de a ajunge la o imagine cât mai completă posibil despre aceşti indivizi. cercetând ce poate fi similar sau contrastant. În acest caz se urmăreşte investigarea unui caz cât mai minuţios. se porneşte cu un ghid mai sumar. 17 Idem 13 . dacă ele sunt mai puţin cunoscute. variate ori redundante. atât ca interes în sine cât şi cu scopul de a desprinde trăsături generale sau de a testa o ipoteză sau o idee.Forma ghidului depinde şi de cât de familiară îi este cercetătorului problema şi populaţia de investigat. Studiul de cazuri multiple dezvoltă ideea generalizării. 17 4. studiind anumite caracteristici.

Studiu de caz I. A.1995 Domiciliul: Loc. Prezentarea problemei din perspectiva clientului Sentimente de tristeţe generate de plecarea mamei la muncă în străinătate Sentimente de furie faţă de atitudinea tatălui care îl neglijează atât pe el cât şi pe fraţii mai mici Sentimente de vinovăţie faşă de plecarea mamei Prezenţa unor sentimente de ataşament faţă de bunicii materni care sunt singurii care îi spijină din punctul de vedere a adolescentului Existenţa unei relaţii tensionate între tânăr şi tatăl său Sentimente de valorizare şi apreciere de către grupul de prieteni Sentimentul de respingere faţă de profesori şi colegii de şcoală . Iaşi Religie: Creştin ortodox II.Curând aceştia devin prietenii săi.Adolescentul se înţelege relativ bine cu bunicii materni.. fiind primul născut în familie. cu rezultate şcolare satisfăcătoare până după plecarea mamei. afirmă că situaţia lui s -a schimbat. băiat în vârstă de 15 ani.Din acest motiv. absentând nemotivat timp îmdelungat. când A. Din declaraţiile sale. rezultă că în urma rezultatelor şcolare slabe.04. dar şi la şcoală. Prezentarea problemei C. în urma deselor întârzeri de acasă a tatălui lor. dar nu doreşte să stea la ei. trebuia să aibă grijă şi de fratele mai mic.VIII. pleca de acasă la „nişte amici”. se ceartă cu tatăl său reproşându-i acestuia dezinteresul faţă de ei şi lipsa mamei care să se ocupe de familie. Date personale ale subiectului Nume şi prenume: C.A. atunci când întârzia.A.Creează probleme acasă. Sex: Masculin Data şi locul naşterii: 04. 1.Acesta. provenit dintr’o familie normal constituită. în pofida faptului că tatăl se opune şi îi pedepseşte.Subiectul a urmat normal cursurile având un comportament firesc.Se împacă foarte bine cu fratele lui I.

A. Prezentarea problemei din perspectiva tatălui Nemulţumirea faţă de fiul mai mare în ceea ce priveşte atitudinea faţă de şcoală şi familie Suprasolicitarea parentală datorită lipsei soţiei din mediul familial Existenţa unui conflict deschis între acesta şi fiul său care nu îşi asumă responsabilităţile pe care le presupune vârsta sa Diminuarea timpului petrecut cu copiii săi datorită suprasolicitării la locul de muncă Atitudine rigidă faţă de educaţia copiilor. căutând mereu vinovaţi. atunci când se enervează: aruncă. Este dezorientat . iar furtul a fost unul minor ( au luat câteva haine).Este uşor irascibil.2. vinovaţi îi consideră pe părnţi ( mama că a plecat la lucru.A fost implicat într-un furt dintr-o curte dar nu îi pare rău scuzandu-se că era beat şi “a fumat” şi nu a fost el cel care a luat. nu are încredere în oamenii maturi decât dacă îi cunoaşte bine şi dacă relaţia este sinceră. manifestând o atitudine agresivă faţă de regulile impuse de tată. fie că are probleme cu alcoolul.Fie că este un eşec şcolar. are tendinţa de a folosi violenţa verbală dar şi fizică în conflictele cu ceilalţi. Prezentarea problemei din perspectiva bunicilor materni Relaţie de ataşament faţă de nepoţii acestora inclusiv faţă de C.S-a simţit respins de colegi.Frecventează barurile şi discotecile.Consumă frecvent alcool şi tutun. Dorinţa de reîntoarcere a fiicei lor în cadrul familiei Existenţa unei relaţii vagi şi nedefinite cu ginerele lor Istoricul social Adolescentul a început să aibă probleme la şcoală şi în cadrul familiei imediat după plecarea mamei. iar rareori prizează sau inspiră “iarbă”. inclusiv frecventarea şcolii. dar şi locurile “ retrase” având legături şi cu alte grupuri “ strong”. loveşte. tata că lipsea de acasă) pe profesori că îl ceartă permanent şi îi spun “derbedeu” ori pe colegi că îl evită. este superficial. este negativist. de . nu respectă regulile de convieţuire socială. tatăl fiind adeptul pedepselor aspre 3.Este violent faţă de fiinţe dar şi faţă de obiecte.Nu ştie să-şi asume responsabilitatea pentru greşelile proprii. strică.

diriginta îl încuraja.1967 . momentan. iar tatăl are în îngrijire cei doi băieţi.12. dar nefiind loc pentru el (chiar dacă era bun la unele obiecte) nu i s-a acordat şi asta l-a făcut impasibil faţă de şcoală. la lucru în Italia. III. după care s-a simţit ignorat.Şi-a dorit mult să obţină măcar o menţiune la un moment dat. fetiţa fiind în îngrijirea bunicillor paterni.profesori întrucât nu reuşea să-şi însuşească materiile suficient. Prezentrarea familiei Date despre mama: Nume şi prenume: C. Mama este plecată.C Locul şi data naşterii: Dorohoi.1970 Domiciliu: Iaşi Studii: şcoală profesională Profesia:croitor Ocupaţia: Naţionalitate: romănă Religie: ortodoxă Stare sănătate: relativ bună Date despre tată Nume şi prenume: C. Date despre familie Familia este formată din cinci persoane: părinţii şi trei copii (doi băieţi cu vârsta de15 respectiv 10 ani şi o fetiţa de 5 ani şi jumătate). 11.M Locul şi data naşterii: Paşcani. neavând nici o satisfacţie. 3. de doi ani şi jumătate.10. 10. înainte de a intra în grup. Iniţial.

2005 07.2000 Ocupaţia Elevă în clasa a IV-a Relaţiile dintre membrii familiei Relaţia dintre membrii familiei este una discontinuă cu mama plecată în străinătate şi conflictuală între tată şi fiul cel mai mare. .07.Deşi atmosfera din căminul acestei familii este deseori tensionată există un ataşament puternic între fraţi şi sentimente de dor faţă de mama plecată în străinătate .05.I Data naşterii 10.Domiciliu: Iaşi Studii: liceu industrial Peofesia:sudor Ocupaţia:sudor Naţionalitate: română Religie: ortodoxă Stare sănătate: relativ bună Date despre fraţi: Nume şi prenume C. Date despre sănătatea fizică şi mentală a clientului Din punct de vedere fizic adolescentul nu a manifestat până la această vârstă probleme majore de sănătate. iritabilitate sau autoizolare. însă prezintă un dezechilibru psihologic manifestat prin crize de nervozitate.Se menţin legături cu bunicii paterni. aceştia având grijă de fetiţa mai mică a familiei.D C.

Date despre rezidenţă şi posibilitatea de deplasare a subiectului Adolescentul locuieşte în Iaşi într-un apartament cu două camere mobilat modest iar pentru a ajunge la şcoală acesta trebuie să schimbe două mijloace de trasport. Date despre educaţia subiectului Adolescentul în vârstă de 15 ani este elev în clasa a IX-a la Grup Şcolar “Anghel Saliny” Iaşi însă datorită problemelor de acasă cu tatăl şi grupului de prieteni care au o influenţă negativă asupra acestuia tânărul absentează des de la şcoală şi nu manifestă nici un interes în îmbunătăţirea rezultatelor şcolare. atunci când lipseşte noaptea de acasă. Mentalitate şi atitudini ale adolescentului Subiectul afirmă că îi pare rău că mama a plecat şi că nu se mai înţelege cu tatăl.Nu îşi asumă responsabilitatea deficienţelor şcolare. spunând că vinovaţi de problemele la şcoală sunt părinţii dar şi profesoara de matematică deoarece nu îl agreează şi îi face permanent observaţii. Este dezamagit de reacţiile neaşteptate ale oamenilor( instabilitatea tatălui) preferă să se autoizoleze la şcoală.Îşi minte tatăl spunând că are un prieten bun la care merge să facă temele. veniturile familiei sunt constituite de salariul tatălui şi banii trimişi de mamă din străinătate. şi să-şi strângă sfera relaţiilor interpersonale în cadrul grupului care îi este permanent alături şi unde găseşte ajutor ori de câte ori are nevoie.Pleacă de acasă des şi motivează că îi place să meargă în “life” cu prietenii săi. . Date despre situaţia economică Situaţia economică a famtiliei este modestă .

Ghid de observatie a clientului Observatii realizate la întalnirea cu adolescentul Nr. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Îmbrăcăminte şi ţinută curată Îmbrăcaminte neingrijită Fire adesea tristă Fire optimistă Stare de nervozitate Neatenţie Comportament cooperativ Comportament necooperativ Stare de autodispreţ Sentimente de izolare Curiozitate Timiditate Dorinţa de a studia Sentiment de vinovaţie x x x x x x x x Caracteristici principale observate la client .

Genograma familiei 67 64 68 39 41 43 40 48 15 5 10 Legendă: Persoană de sex masculin Persoană de sex feminin Persoană de sex feminin decedată Relaţie discontinuă - - - Relaţie de căsătorie .

15 ani Prietenii Mama Şcoala Bunicii paterni Legendă: Relaţie de echilibru şi sprijin reciproc Relaţie de sprijin Relaţie discontinuă Relaţie de cooperare Relaţie conflictuală - .Ecomapa familiei Fraţii Tatăl C.A.

Stadii de dezvoltare 0-9 9-14 14-25 25-35 35-45 X X < 45 X X X Harta reţelei sociale Bunicii paterni Prietenii Mama Fratele cel mic Şcoala Tata Sora .Matricea ciclului de viaţă Membrii familiei Mama Tata C.S. C.I.A C.

Analiza câmpului de forţe + - Puncte tari Sprijin din partea bunicilor paterni Dorinta de a se descurca pe cont propriu Dorinta de a–şi termina studiile Are aptitudini practice de lucru Comunicare deschisă cu mama Sentiment de ataşament faţă de fraţii mai mici - Puncte slabe Lipsa implicării în activitpţile şcolare Sentimente de vinovaţie Stari de izolare Aderarea la un grup de prieteni cu o infuenţă negativă asupra tânărului Stare depresivă accentuata datorată plecării mamei în străinătate În general relaţii tensionate cu familia Lipsa unui model patern adecvat Atitudine de dispreţ faţă de profesori şi colegi - - - - Dorinţa de a fi un model pozitiv pentru fratele mai mic .

Diferenţele constau.p. care contravine legii. compunerea instanţei. drepturile şi libertăţile individuale. cu următoarele menţiuni: între 14 şi 16 ani trebuie dovedit faptul că în momentul comiterii infracţiunii minorul avea discernământ iar între 16 şi 18 ani discernământul este prezumat. urmărirea penala si judecata se desfăşoară după o serie de reguli speciale. starea fizica si dezvoltarea intelectuală a minorului. răspunderea penală a minorilor începe de la vârsta de 14 ani. Minorilor care au comis fapte penale li se pot aplica măsuri educative şi pedepse. 100 C. în cauzele în care sunt implicaţi infractori minori. Pedepsele pentru minori. cercetarea. include acele violări şi încălcări ale normelor penale şi de convieţuire socială care protejează ordinea publică. Justiţia juvenilă se concentrează în principal pe sistemul de pedepse şi de reabilitare pentru a maximiza şansele ca tanarul predelincvent sa devina societăţii noastre.IX. delincvenţa juvenilă se referă la comportamentul minorilor. Conform prevederilor Codului de Procedură Penală.52 C. . dacă a mai săvârşit alte fapte. Art. „Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori sa i se poate aplica o pedeapsă”. în principal. Sancţiunile se stabilesc de către instanţa de judecată. în: modalităţile de investigare şi ascultare. obligativitatea anchetei sociale. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”. situaţia sa familial si orice alte date privind minorul şi posibilităţile lui de îndreptare. Strategii de intervenţie în delincvenţa juvenilă Din perspectivă juridică Din punct de vedere strict juridic. Potrivit Codului Penal Român în vigoare. Acestea din urmă se dispun numai în cazul în care se consideră că măsurile educative nu sunt suficiente pentru îndreptarea minorului. Art. diferite de cele aplicabile în cazul infractorilor adulţi. în principal după vârsta şi gravitatea faptei la care. trebuie să se mai ţină cont de o serie de factori : gradul de pericol social al faptei. pentru individualizarea pedepsei. viaţa sănătatea şi integritatea persoanei. deţinuta morală.p.(Codul penal) – „Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. calitatea persoanelor chemate la judecarea minorilorşi în modul de desfăşurare a judecăţii.

internarea într-un institut medical-educativ. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 4 ani sau amenda. de comportamentul său după comiterea faptei. stagiul de formare civica. minorului i se va aplica pedeapsa închisorii între 3 şi 5 ani. . se apreciază. consemnarea la sfarsit de saptamana. mustrarea. infracţiunile săvârşite din culpă. infractorul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. 109 C. pedeapsa închisorii între 6 şi 10 ani. Limitele pedepselor se reduc la jumătate”. de exemplu. Termenul de încercare: se compune din cuantumul pedepsei aplicate. supravegherea. afară de cazul în care condamnarea intră în vreunul din cazurile ce nu atrag starea de recidivă (infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.Conform Codului penal. asistarea zilnica. ţinând seama de persoana condamnatului. „Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. infracţiunile amnistiate. Masurile educative privative de libertate sunt: internarea intr-un centru educativ.p. la care se adaugă un interval de timp. masurile educative ce se pot lua fata de minori sunt: Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. condamnările pentru care a intervenit reabilitarea). stabilit de instanţă. internarea intr-un centru de detentie. dacă eşti pentru o faptă este prevăzută. între 2 şi 5 ani. libertatea supravegheată (timp de un an). Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă. Art. Asta înseamnă că. că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta.

să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă cu o durată între 50 şi 200 de ore. Instanţa poate să impună minorului (în cazul luării măsurii libertăţii supravegheate) respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii: să nu frecventeze anumite locuri stabilite. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate. Situaţia copilului care a săvârşit o faptă penală dar nu răspunde penal. tratament sau îngrijire. de maximum 3 ore pe zi. să anunţe. în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. după programul de şcoală.Spre deosebire de legislaţia anterioară legislaţia actuală îşi extinde prevederile asupra tututror copiilor (fie că trăiesc împreună cu părinţii lor sau separat de aceştia. orice schimbare de domiciliu. deci are vârsta sub 14 ani. să se supună măsurilor de control. precum şi întoarcerea. . să comunice informaţii de natură ce ar putea fi controlate prin mijloacele lui de existenţă. la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă. să nu intre în legătură cu anumite persoane. cum ar fi: . Această lege aduce o serie de elemente de noutate. să nu frecventeze anumite locuri stabilite. Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii: să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare. să nu intre în legătură cu anumite persoane. fie că au nevoi speciale de educaţie sau îngrijire medicală) acoperind astfel majoritatea situaţiilor în care se poate găsi un copil. în special în scopul dezintoxicării. este reglementată de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului Pe durata termenului de încercare. reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile. în prealabil.

in vederea remedierii situatiei scolare. Includerea intr-un program de reeducare privind comportamentul antisocial. poliţişti. preoţi precum şi angajaţii altor instituţii cu care vin în contact cu copii. hotărăşte. dupa ce asculta pe parinti. după caz. personal medical. Implicarea psihologului din cadrul scolii. aceştia având dreptul să primească sprijinul necesar din partea comunităţiişi a autorităţilor locale. Pentru minorului CA in varsta de 15 ani. Art. Legea interzice orice formă de pedeapsa corporală aplicată copiilor şi menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiza autorităţile competente despre situaţiile de risc în care se pot afla copiişi familiile lor: cadre didactice. îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Înainte de adoptarea acestei legi. in stabilirea unei punti de comunicare intre minor si scoala. specialistii reprezinta o importanta resursa in relatia minorului cu tatal. gasind intelegere si sprijin. copilul care a împlinit 14 ani. Conform Codului familiei. privind ocrotirea minorului. pot fi luate urmatoarele masuri privind comportamentul acestuia in contextul prezentat: Plasament familial la bunicii materni – minorul este atasat de acestia. potrivit cu interesul copilului. Plasamentul copilului intr-un centru de reabilitare comportamentala conform orientarii scolare si profesionale. autoritatea tutelara..Legea subliniază că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea. . nu sunt de acord. in cadrul unor centre de zi sau rezidentiale infiintate de DGASPC sau ONG. De asemenea. 99-Sectiunea I: Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii si minori: ori de cate ori se iveste neintelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor parintesti. aceasta din urmă fiind singura autoritate care poate decide separarea în cazul în care părinţii sau. comportamentul tatalui și mediul familial joacă un rol esențial în dezvoltarea unui comportament predelincvent. Această competenţă este acum împărţită între Comisia pentru protecţia Copilului şi Instanţa judecătorească. Comisia pentru Protecţia Copilului era responsabilă de luarea de decizii privind separarea copilului de părinţi.

La nivelul administraţiei publice. există diverse departamente şi servicii care au ca scop principal protecţia şi asistenţa minorilor aflaţi în criză sau în dificultate. La nivelul societăţii. O modalitate pe care o recomandăm se referă la recunoaşterea oficială a grupurilor „de cartier” prin identificarea şi înscrierea lor în evidenţe semi-oficiale şi atragerea acestora în activităţi de utilitate comunitară: sport. urmărind ameliorarea relaţiei şcoală-familie şi formarea competenţelor proprii astfel încât să distingă între conduite permise şi prohibite. concursuri. centrale şi locale. activităţi de loissir. se realizează cu scopul de a înţelege problema copilului prin prisma raporturilor sale cu ceilalţi membri ai familiei (fraţi. Obiectivul general al asistentului social în şcoală este identificarea barierelor învăţării şi îndepărtarea acestora. vizând identificarea şi diminuarea factorilor delictogeni şi a condiţiilor ce favorizează proliferarea manifestărilor delincvente în societate. se pot utiliza resursele informale ale acestora prin activităţi complexe de pedagogie socială. urmărind ameliorarea sistemului normativ din şcoli şi creşterea eficienţei educaţiei şcolare. ci să vizeze forme noi de asistenţă: în ultimul timp se vorbeşte foarte mult de terapia familială. Unele dintre acestea le-am amintit pe parcursul lucrării: Direcţia Generale pentru Protecţia Copilului. strategia de prevenire şi combatere a devianţei are un dublu caracter: general social. Este necesară intervenţia concertată şi diferenţiată la nivelul familiei. concerte. care să nu se rezume la măsuri macro-sociale.Din perspectivă socială Serviciile de asistenţă socială în şcoală urmăresc să creeze condiţii necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinţele educative de bază. Asistentul social din şcoală trebuie să prevină inadaptarea şcolară şi socială prin investigarea cauzelor sociale ale inadaptării şcolare. în care se înscriu aşa-numitele ”grupuri de cartier” generează conduite sociopatice şi contribuie din plin la diluarea funcţiilor socialintegratoare ale familiei şi şcolii. special normativ şi educativ şcolar. care se adresează atât „copilului problemă” cât şi membrilor familiei cu care acesta convieţuieşte. precum şi orientarea şcolară profesională. să-şi dezvolte abilitatea de a lua decizii şi de a rezolva problemele. scopuri dezirabile şi indezirabile. să fie pregătiţi să-şi asume responsabilitatea pentru propria conduită. iar prezenţa adolescenţilor în astfel de grupuri de semeni este o condiţie indubitabilă şi inevitabilă. părinţi. bunici). pedepsirea devianţilor reprezintă un avertisment pentru alţi elevi care ar putea fi corupţi să comită diferite delicate. Întrucât grupurile periferice şi marginale. .

Promovarea unei informări corespunzătoare a părinţilor asupra problemelor legate de cauzele. Din nefericire. lipsa autorităţii părinteşti. Prevenţia socială trebuie să fie axată pe următoarele aspecte: a. de regulă. el descoperă. capabile să-i motiveze pe aceştia. La nivel judeţean se pot organiza programe specializate pentru reinserţia socială. b. Una din cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în vederea integrarii lor optime în viaţă şi activitate socială. în mare măsură. cum ar fi: activităţile practice. ceea ce-i determină să recurgă la acte infracţionale. influenţe educaţional-formative asupra propriilor copii. Serviciul de Probaţiune. În cadrul grupului familial. Centre de Reeducare ş. în condiţiile modernizării şi secularizării. . a controlului şi a afecţiunii acestora i-au determinat pe copii să adopte atitudini antisocial. realizată de asociaţii ne-guvernamentale deprofil şi recunoscute în comunitate. cea mai afectată funcţie a familiei. Aceste programe trebuie să se desfăşoare în cadrul unor instituţii şcolare special desemnate. În urma evaluărilor şi prin prisma rezultatelor „invizibile” (spre exemplu. Fără îndoială. cu ajutorul unor coordonatori care să medieze relaţia elevului cu mediul şcolar şi cel familial. Studiile asupra delincvenţei juvenile au arătat că. simptomele şi prevenirea delincvenţei juvenile.Centru pentru Primire Minori Delincvenţi. creşterea permanent numărului de minori delincvenţi ) se poate considera că activitatea lor poate fi optimizată. importanţa relaţiilor minorului cu familia nu trebuie minimalizată. Meseriile la care aceştia au acces sunt cele foarte prost plătite. De aceea. O formă de eficientizare o poate constitui evaluarea extra-instituţională. permanentizată şi contractuală.a. părinţii exercită direct sau indirect. este cea educativă. că şi acest univers îi este la fel de ostil precum cel şcolar. familia are un impact definitoriu asupra delincvenţei. şcolară şi profesională a adolescenţilor delincvenţi. În general. Programele de inserţie şcolară. atmosfera din familiile dezorganizate. Atunci când un adolescent care a abandonat şcoala se confruntă cu perspectiva de a-şi găsi un loc de muncă. Pregătirea corespunzătoare a cadrelor didactice în vederea rezolvării problemelor de adaptare şi integrare în mediul şcolar. posturile disponibile cer un nivel al studiilor pe care devianţii nu-l posedă. studiul mediului. socială şi profesională vor fi destinate elevilor cu eşec şcolar şi vor formula sarcini concrete şi variate. cu caracter ştiinţific sau tehnologic.

Tânărul ar putea de asemenea să participe la o serie de ședințe de consiliere din cadrul unei fundații care se ocupă de copiii delincvenți pentru ca acesta să treacă mai ușor peste aceste moment de deznădejde. -acţiuni educative (informare şi formare în spiritul moral-civic). în vederea prevenirii actelor deviante şi a celor infracţionale.educarea moral-civică a părinţilor. Realizarea. În acest caz trebuie să se intervină în cadrul familiei pentru ca părinții să înțeleagă problemele băiatului și pentru a încerca să-l ajute. d.c. în vederea adaptării şi a integrării în comunitate şi în societate. În familia tânărului C. toate acestea ducând la un comportament antisocial din partea băiatului. aceste acţiuni vor fi implementate. există multe carențe sociale.A. . care se confruntă cu probleme infracţionale ale copiilor. plecarea mamei în străinătate. -consilierea tatălui în vederea adaptării la noul statut periodic de părinte singur -sprijinirea moral-afectivă şi educaţională a părinţilor. alături de directorii şi cadrele didactice ale şcolilor din comunitate. iar personalitățile fiecăruia să fie respectate.sprijinirea moral-afectivă şi consilierea educaţională a tânărului. precum şi de reprezentanţii bisericii şi ai poliţiei locale. faptul că acesta trebuie să aibă grijă de fratele său mai mic în lipsa tatălui. Implicarea asociaţiilor cetăţeneşti în dezvoltarea locală şi urbanistică în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a reducerii aspectelor criminogene ale urbanizării. în colaborare cu societăţile de asigurare şi cu specialiştii din domeniul pazei şi securităţii. realizate cu populaţia şcolară din comunitate. a unui inventar al măsurilor de precauţie şi al mijloacelor tehnice elementare ce trebuie respectate şi utilizate în vederea prevenirii infracţionalităţii. e. . Comunicarea trebuie să fie una eficientă și să existe încredere reciprocă. Ca intervenții în cazul tânărului C. f. în mod special. Promovarea şi încurajarea dialogului între autorităţile locale şi opinia publică în vederea consolidării rolului celei din urmă la realizarea prevenţiei sociale. printre acestea numărându-se și relația părinților (care este discontinuă).A. Asigurarea inserţiei/reinserţiei școlare a persoanelor tinere în general şi a celor care manifestă comportamente deviante. am putea sugera: .

43 .M. 1998. conduită agresivă în raport cu cadrele didactice şi colegii.. privind eşecurile de adaptare şi integrare şcolară. socializarea morală nu înseamnă numai transmitere de informaţii.Sesizarea din vreme de către educatori şi părinţi a apariţiei unor asemenea fapte.18 De asemenea trebuie remarcat faptul că abandonul şi evaziunea şcolară nu sunt acte spontane şi sunt precedente de o serie de abateri considerate de altfel de o parte din educatori ca fiind nesemnificative şi cărora nu li se dau prea mare importanţă: rezultate slabe la învăţătură. care facilitează integrarea copilului în societate. p. ca şi adoptarea unor măsuri adecvate conduc la prevenirea agravării comportamentului adolescentului cu consecinţe benefice în privinţa reînserţiei şcolare. din cauza aptitudinilor şcolare slab dezvoltate. Pentru dascăli. ci un proces de formarea unor deprinderi şi trăsături morale cu rol de anihilare a comportamentelor imorale asimilate de adolescent în grupul familial sau stradal. concretizat în subordonarea faţă de regulile şi normele şcolare. Cauzele de natură educaţională. repetenţie. o serie de cadre didactice preferă să acorde un tratament discriminator aşa numiţilor “ copii problemă”. şcoala reprezintă un important factor educativ care facilitează însuşirea şi interiorizara de către tineri a normelor şi regulilor de conduită recunoscute de societate. absenteism. proveniţi din familii dezorganizate sau caracterizate prin tendinţe de devianţă. pot fi determinate de:  Randament şcolar scăzut. motivaţii şi interese slabe în raport cu viaţa şi activitatea şcolară. adeseori. însă.(coord).Instituţia şcolară. 18 Zlate. sustragerea de la activităţi şcolare şi extraşcolare.  Lipsa unui nivel minimal de satisfacţie resimţită de elev. Psihologia vieţii cotidiene. Şcoala utilizează o gamă variată de modalităţi şi mijloace de socializare sistematică prin dezvoltarea şi fundamentarea atitudinilor morale durabile. reprezintă prima formă de organizare socială care familiarizează tinerii cu exigenţele integrării sociale în formele ei particulare. încercând chair atunci când sancţiunile nu duc la rezultate pozitive să se “debaraseze” de ei prin recomandări pentru şcoli cu profil de reeducare.Din perspectivă educaţională Şcoala – agent socializator în dezvoltarea psihosocială şi educaţională a adolescentului Alături de familie. Iaşi. Editura Polirom.

Informarea reciprocă. Convorbiri individuale.Ignorând climatul familial.Nu în puţine cazuri unii dascăli preferă să-i trateze discriminatoriu pe elevii problemă proveniţi din familii dezorganizate. unele cadre didactice au înţeles să aibă o atitudine pasivă. superficială.  restabilirea disciplinei şcolare. încredere în viaţă şi să dirijeze conduitele tinerilor spre cariere şcolare şi profesionale dezirabile. Vizitarea şcolii de către părinţi . Şedinţe comune cu elevi şi părinţi. nereuşind să insufle optimism. comportându -se în concordanţă cu aprecierile negative ale profesorilor. Forme de colaborare a dirigintelui cu familia         Şedinţele cu părinţii. atunci când sancţiunile nu au rezultate. la marginalizarea acestora şi la recomandări pentru şcoli speciale cu profil de reeducare.invitaţii la şedinţe. problemele specifice vârstei. Vizite la domiciliul elevului. Strategia de diminuarea a devianţei la nivelul şcolii trebuie să urmărească câteva obiective:  prevenirea problemelor decomportament prin descoperirea în timp util a surselor de disfuncţionalitate în procesul de învăţământ şi în viaţa şcolară  protecţia şi apărarea socială a elevilor. recurgând. Antrenarea părinţilor în activităţi şcolare şi extraşcolare. dar şi inadaptarea tinerilor la rigorile procesului de instruire şi educaţie constituie premise în parcurgerea rutei delincvente a acestora. Corespondenţa(rezultate la învăţătură. dar şi prezenţa factorilor extraşcolari perturbatori. Prin urmare. scrisori de felicitare sau mulţumire). perturbată prin conduitele de devianţă şcolară. grupurilor şi şcolii faţă de diferite acte deviante. eşecul şi abandonul şcolar.Reacţia este următoare: elevii-problemă vor continua seria abaterilor aducative.

serbări. Asistarea elevilor în efectuarea temelor.Forme de colaborare a părinţilor cu şcoala             Prezenţa la şedinţe. Participarea la activităţi cultural-artistice şi sportive. Având în vedere faptul că adolescentul C. deşi există anumite dificultăţi de comunicare. Oferte de sponsorizare. excursii. Stabilirea de contacte cu alte organizaţii în scopul unor schimburi de experienţă. ore care să fie acordate de către profesorii de la şcoală fără contracost. astfel ca tânărul să se simtă motivat şi să conştientizeze că poate reveni pe calea cea bună.Adolescentul este revoltat faţă de atitudinea tatălui care lipseşte de acasă lucra care l -a determinat să procedeze şi el la fel şi să abandoneze şcoala. Organizarea unui colţ verde în şcoală. Organizarea unor expoziăii. De asemenea pentru reabilitarea şcolară a tânărului ar fi nevoie ca tânărul să beneficieze de o serie de ore suplimente.Pentru ca tânărul să fie din nou motivat în reluarea cursurilor este nevoie de asemenea ca diriginta să renunţe la eticheta de “derbedeu” şi să atragă colaborarea colegilor tânărului pentru a-l sprijini şi accepta în colectivul clasei în vederea dispariţiei sentimentelor de discriminare. Atragerea unor fonduri pentru şcoală.O altă strategie de intervenţie în vederea reabilitării şcolare a tânărulu ar putea fi urmarea de către tânăr a unor şedinţe de consiliere pe care să le ofere psihologul şcolii în vederea creşterii gradului de conştientizare a importanţei şcolii precum şi implicarea acestuia cu prioritate în organizarea unor evenimente extraşcolare: excursii. Participarea la redactarea revistei clasei/şcolii.A provine dintr-o familia normală. relaţionare soluţiile cu privire la reintegrarea sa şcolară pot venid in cadrul familiei printr-o comunicare mai deschisă şi reducerea tensiunilor dintre tată şi fiu. diferite evenimente pentru elevi pentru creşterea sentimentului de responsabilitate . Antrenarea unei echipe sportive. Încurajarea copiilor performanţi prin acordarea de recompense. Participarea la decorarea clasei.

tatal ramanand persoana desemnată să-l supravegheze pe el. Tatal nu reuseste ss suplineasca nevoile copilului. dar si pe cei doi frati. p. comportamental. In acest caz. cresterea .Din perspectivă economică Familia influenteaza formarea comportamentului copilului in primul rand prin relatiile dintre parinti.187). plecat din familie ii creeaza copilului o stare afectiva de respingere sau de indiferenta si-i determina pe unii la acte de vagabondaj. este aceea a intrajutorarii. in vederea prevenirii delincventei juvenile. Are consecinte multiple pe diferite planuri: economic. cel mai mare dintre copii. pe resursele economice ale familiei.. social. cu copii. Atasamentul fata de parintele adevarat. Utilitatea acestei perspective a familiei C. pentru asigurarea bunastarii copilului. implicit in corectarea comportamentului deviant al baiatului C. in vederea prezervarii familiei. Intre strategiile urmate pentru rezolvarea deficientelor din cadrul familiei C. educarea copiilor in mediul . precum si pe strategiile familiei pentru administrarea resurselor in vederea cresterii si educarii copiilor. copilul C. consilierea fiind vazuta ca “suportul imediat acordat indivizilor într-o situatie de criza sau într-un moment de schimbare care necesita o adaptare a individului la conditii de viata cu care nu este familiarizat” (Pop. 2002. Consilierea familiei este oferita familiei care trece prin anumite crize. iar acest lucru se reflecta direct si imediat in comportamentul deviant al copilului dar si in atitudinea copilului fata de viata scolara. Din aceasta perspectiva. de abandon şcolar. a comportamentului deviant si/sau abandonului scolar. Dezechilibrele intrafamiliale sunt şi consecinţa migraţiilor spre locuri de muncă a unuia din parinti. se adapteaza foarte greu cu lipsa mamei. Familia este factor determinant în favorizarea/stoparea fenomenului de delincventa juvenila . psihologic.. iar finalitatea analizei este gasirea solutiilor de sprijin. accentul cade pe copii. recompense) a activitatii scolare a copilului si controlul acestei activitati. sfaturi. Instrumentul tehnic prin care se realizeaza interventia în criza a afamiliei este consilierea. se numara si consilierea pe probleme economice. Este un model de consiliere oferita familiilor cu copii. Cele mai multe studii au indicat dependenta reusitei scolare de un stil parental caracterizat printr-o combinatie nuantata si flexibila intre afectiune si sustinere parentala (incurajari.A.A. Definitia data acestui demers ne apropie de specificul situatiei de criza. cu varsta de 15 ani.

trebuie sa beneficieze de rolurile de mama si de tata. pe terenuri. alocatiile copiilor.familial. abonamente Cheltuieli periodice: impozite pe cladire. avand calificarea de croitor. In cadrul acestor intalniri se vor identifica diferite rute de formare profesionala:  Se vor face aprecieri cu privire la necesitatea de a avea o ocupatie. pentru a nu fi necesara plecarea mamei la munca in strainatate. Statusul familial presupune indatoriri si privilegii. saptamanal sau lunar. ajutorul social. In cadrul intalnirilor se vor identifica factorii economici si sociali din mediul familial care influenteaza viata familiei. Factori economici importanti pentru rezolvarea anumitor deficiente din cadrul familiei:  Se analizeaza venitul familiei (salariul tatalui.ocupatia de sudor. va participa la intalnirile cu specialistii din cadrul activitatii de consiliere familiala pentru promovarea formarii profesionale.  Se face un plan de venituri si cheltuieli. dar si ajutorul provenit de la bunicii copiilor).  Se intocmeste o lista cu nevoile de consum ale familiei . intretinere. Mama C. satisfacerea dorintelor  Se stabilesc caile prin care se pot reduce cheltuielile. iar pentru aceasta familia C. rechizite scolare Cheltuieli controlabile: concedii.  Se identifica resursele materiale ale familiei cu care se pot procura bunurile si serviciile necesare existentei si dezvoltarii familiei. Cheltuielile fixe: chirie.  Se analizeaza consumul familiei atat pentru acoperirea nevoilor cat si pentru satisfacerea dorintelor.  Se vor prezenta anumiti pasi pe care trebuie sa-i parcurga mama pentru a avea un loc de munca. .  Se elaboreaza un buget simplu pentru o zi. modalitati de economisire ale unei familii.S. Conceptul de utilitate – abilitatea unui bun de a satisface o necesitate sau dorinta umana. pe fiecare membru. pentru a asigura o functie a familiei. facturi de utilitati.

iar în sens duhovnicesc. ca o comunitate de dragoste. prin familie se înţelege obştea tuturor creştinilor. 2004. p. şi nu nesocoti pe mama ta. tot prin ei. De altfel. Familia este esenţială pentru creşterea Bisericii în lume. când a îmbătrânit” (Pro 23:22) 1. Importanţa legăturii familiei cu Biserica Încă de la începutul ei. se pot numi familii duhovniceşti. în vederea unor activităţi creştine de binefacere şi misiune ortodoxă. în vederea naşterii de copii. pe care a întemeiat-o Fiul lui Dumnezeu în lume prin moartea şi învierea Sa. E o prelungire a Bisericii în lume şi o aducere a lumii în Biserică.Din perspectivă religioasă „Ascultă pe tatăl tău. 7. Biserica creştină s-a constituit după modelul familiei. tot aşa există interconexiune între familia creştină şi Biserica lui Hristos. Editura Mănăstirea Sihăstria. care formează Biserica unică. aceştia sunt trimişi în lume ca ucenici ai lui Hristos. această instituţie atât de legată de viaţa şi de dezvoltarea poporului ales. . orice grupuri de credincioşi.”19 Familia duhovnicească este numită obştea credincioşilor dintr-o parohie. Pe de altă parte. Căci prin ei se face face îmbisericirea copiilor şi tinerilor şi. în multe din cărţile Scripturii găsim referinţe la familie. În cadrul instituţiei familiei. în 19 Bălan Ioanichie. Vânători. înseamnă unirea conjugală dintre cei doi soţi prin Taina Nunţii. Călăuză ortodoxă în familie şi societate. Se poate spune că părinţii creştini sunt cei mai de seamă mijlocitori dintre Biserică şi lume. care te-a născut. este şi o celulă a Bisericii şi după cum există interconexiune între viaţa familiei şi cea a societăţii. pentru răspândirea credinţei în lume. precum şi obştea călugărilor din fiecare mănăstire. Dumnezeu a împlinit cele mai importante momente referitoare la mântuirea lumii. Familia creştină este mediul cel mai propice pentru transmiterea stilului de viaţă creştin. aşa cum este o celulă a societăţii. Familia creştină. Cuvântul familie din punct de vedere creştin are două sensuri: ” în sens propriu. uniţi de dragoste în numele lui Hristos.

la creaţie. ci şi un act ontologic: este actul unei voinţe procreatoare. relaţia bărbat –femeie. ţinând cont de abisul între creat şi necreat.spaţiu. tot felul de manii . 21 Biserica Ortodoxă Română. între divin şi umano-cosmic. Un singur trup – aventura mistică a cuplului. sfinţită şi binecuvântată de Dumnezeu în Biserică. credinţa se învaţă. care cel puţin în mod implicit va fi împlinit de mamă. pe lângă faptul că prezidează faza finală şi obiectivele ultime ale existenţei umane. 20 Michel Phillippe Laroche.”20 ”. În Biserică ne reglăm conştiintele şi conduitele faţă de divinitate şi faţă de semeni. obiceiuri şi păreri care se bat cap în cap. Dumnezeu-Lume. ca să nu spunem chiar crunte deziluzii. Biserica participă activ la viaţa persoanei. Familia. Naşterea.care contrazic în mod brutal intuiţia de la început. Biserica uneşte pe oameni cu Dumnezeu şi ei înşişi şi de aceea familia. este un reflex la scară umană. Mai mult. “De aici atâtea decepţii.Influenţa pedagogică a Bisericii poate fi deosebit de importantă. Editura Amarcord. creşterea si educarea copiilor nu reprezintă un simplu proces mecanic sau biologic. familia este ca o mare ambarcaţiune fără busolă. p. Ianuarie-Aprilie. nr.21 Fără Biserică. 1995. Familia este această micro-biserică unde cu doi pot să-i dea viaţă celui de-al treilea-copiii. Devenim mai buni în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu. . Dumnezeu. Buletinul Oficial al Patriarhiei Române. Timişoara. 2004. Biserica oferă tineretului un model de conduită în persoană si actele instanţei transcendente cu un puternic impact asupra tineretului Biserica este o comunitate care promite mântuirea şi iertarea.71. Spritualitatea ortodoxă a văzut în taina familiei unul dintre nivelele de integrare în Comuniunea deplină. Atunci când familia nu mai reprezintă temelia societăţii. prin unirea dintre bărbat şi femeie oferă modelul de comuniune care deşi sugerează şi oferă o imagine imperfectă a comuniunii absolute în Dumnezeu este totuşi şi o cale de a spori în comuniune. p. se practică şi se transmite numai înăuntrul unei comunitâţi care este constituită din familii.1-4. dar şi de comunitatea umană. de părinţi. atunci când viaţa de zi cu zi scoate la iveală egoisme. aceasta întrucât. al existenţei absolute. încă de la începuturile ei.196. consecinţele vor fi depersonalizarea şi pierderea oricărei individualităţi. primul loc al educaţiei şi culturii. dar şi durata temporală prin transmiterea din generaţii în generaţii a mesajului evanghelic mântuitor. Anul CXXII.

a înţelegerii şi a iubirii a dus la apariţia acestei situaţii de criză familială 3. Slujbe) pentru a evita reîtoarcerea în vechiul grup de prieteni care îl influenţează în mod negativ. acesta poate participa. Stabilirea primului contact Preotul cunoaşte această familie.    absenţa de la orele de religie care pot ajuta la formarea spirituală şi educaţia morală a adolescentului adolescentul se căieşte şi este conştient că greşeşte. locuind în parohia pe care o păstoreşte. colinde. dar nu găseşte resursele pentru a schimba ceva în comportamentul său.2. într-una din vizitele pe care le-a facut în parohie cu ocazia vestirii Sărbătorii Crăciunului. lipsa modelului matern care să meargă alături de copiii la Biserică şi să-i îndrume spre a urma învăţăturile Bisericii. lipsa vorbei bune. problemele pe care le are la servici şi despre comportamentul neadecvat al fiului mai mare în vârstă de 15 ani. Prezentarea problemei din perspectiva preotului    această familie nu menţine o legătură mai strânsă cu Biserica (cuprinzând şi Sf. Preotul. la Biserică. Tatăl îi explică preotului problemele pe care le întâmpină de când a plecat soţia în străinătate. datorită faptului că adolescentul se simte izolat şi marginalizat. a discutat cu tatăl încurajându-l să dezbată problemele din familie mai pe larg în cadrul unei întâlniri ulterioare. aceasta frecventând ocazional Biserica înainte de plecarea mamei. Taine. 2. postului. strângere de fonduri. Preotul încercând să dezvolte o relaţie deschisă . împreună cu alţi tineri la diferitele activităţi care se desfăşoară în cadrul parohiei ( ore de cateheză. Intervenţia propriu-zisă din perspectivă teologică 1. rugăciunii) acest lucru conducând la neîntelegeri în familie şi certuri. Sf. Prima întrevedere Tatăl este receptiv faţă de sugestia preotului participând la Sfânta Liturghie şi mai apoi rămânând să vorbească cu acesta.

comportamentul acestuia s-a schimbat în sens pozitiv. Copii sunt atenţi şi receptivi faţă de propunerile preotului. manifestând înţelegere pentru ei. oferindu-i în aceelaşi timp sfaturi în ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu. apropiindu-şi copiii de el va reuşi să-i aducă mai aproape de Biserică şi să-şi facă noi prieteni care să-i influenţeze în mod pozitiv. datorită pierderilor pe plan emoţional. . 3. În urma participării la orele de catehism împreună cu alţi copii din parohie. Preotul sfătuieşte tatăl să vorbească mai mult cu copii. să fie mai aproape de aceştia. Aici preotul vorbeşte cu fiecare copil în parte. aflând cauzele pentru care tânărul nu doreşte să frecventeze şcoala. bazate pe suport şi înţelegere reciprocă. încurajându-i să ia parte la slujbele din cadrul Bisericii. moral şi spiritual cauzate de plecarea mamei în străinătate. 4. Intervenţia propriu-zisă şi punerea în practică După o perioadă de timp tatăl reuşeşte să reia comunicarea cu proprii copii. şi văd în acesta un prieten apropiat. discutând împreună cu profesoara de matematică şi cu celelalte cadre didactice cărora acesta le-a cauzat anumite probleme. De asemenea. convingându-i să meargă. vorbind cu profesorii. Acesta îi spune că numai cu răbdare şi cu ajutorul lui Dumnezeu poate să-şi întoarcă familia pe calea cea dreaptă.cu acesta îl încurajează. aceştia primesc şi Sfânta Împărtăşanie după ce au fost spovediţi. Astfel. împrietenindu-se cu un grup de tineri de vârsta sa care frecventează Biserica. într-o duminică la Sfânta Liturghie. la orele de catehism şi la diferitele activităţi desfăşurate în parohiei. alături de el. tatăl merge împreună cu fiul mai mare la Liceul unde acesta învaţă. Urmând îndemnul preotului. Rezultatele obţinute    adolescentul a renunţat la vechiul său anturaj care-l influenţa în mod negativ. preotul îl încurajează să ia legătura cu şcoala. frecventând şcoala şi manifestând o atitudine schimbată faţă de profesori şi colegii de şcoală: relaţiile dintre membrii familiei au devenit mai calde.

” (Pro 30:17) . „Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă. odată cu venirea ei în ţară) participă la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători şi ascultă de sfaturile preotului duhovnic. îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.  toată familia ( inclusiv mama. preotul a devenit un prieten apropiat al familiei.

7. Editura SNSPA. Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri. L. Tehnici de cercetare sociologică. 13.A. Galaţi. nr. Psihiatria adolescentului. Cornelia. Irimescu Gabriela. le Soi. Editura Amarcord. Ianuarie-Aprilie. Teză de doctorat. Ciornei Constantin. et la societe. Paris 11. Bucureşti. Editura Mănăstirea Sihăstria. Dicţionar de sociologie. Bucureşti. Metodologie sociologică.. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice. Editura Didactică şi Pedagogică. Vlăsceanu. 1993.1-4. Laroche Michel Phillippe. Voicu. Cucu. 1995. „David Ogilvy”. Constelaţia familială şi deformările ei. Criza de originalitate la adolescenţi.M. Ioan. Editura Porto-Franco. 2001. Anul . 12. 2004. 16. Bucureşti. CXXII. Zamfir. Bălan Ioanichie. Ruxandra. Buletinul Oficial al Patriarhiei Române. M.. L’esprit. Sociologia educației familiale. 14. Vasile. Un singur trup – aventura mistică a cuplului. Sorin. 1999. Rădulescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1987.. Tehnici specifice în asistenţa socială. Călăuză ortodoxă în familie şi societate. Neculau..H. Mead. 2002. Psihologia vieţii cotidiene. 1963. Iaşi. Bucureşti. 1979. 1979. 9. 1973.. 2002. 3. Stănciulescu. G. 17. Editura Polirom. Chelcea Septimiu. Dimitriu. Editura Litera.. Editura ACTAMI. 2004. 6. Editura Didactică şi Pedagogică. 2006. 15. U. Editura Polirom. Chişinău. 1995. Iași. Bucureşti. Răşcanu. Biserica Ortodoxă Română.1977. Elisabeta. 4. 5. Şchiopu. Probleme ale minimalizării delincvnţei juvenile: aspecte sociale. PUF. Bucureşti. Miftode. 1998. Banciu. Timişoara. Marin. C. Bucureşti. Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza. Iaşi. Vânători. C. Bucureşti. 10.Bibliografie 1. Grupuri de adolescenţi. 8. Zlate. 2. Editura Didactică şi Pedagogică.(coord). Adolescenţii şi familia. Dan. Editura Babel.