UNIVERSITATEA „AL. I.

CUZA IAŞI”
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Prof. Univ. Dr. Veronica Bălteanu

CURS

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

2013
MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ
CUPRINS
CURS 1......................................................................................6
I.MASAJUL – ISTORIC, NOŢIUNI GENERALE ......6
I.1.ISTORIC...............................................................................6
I.2.NoŢiuni generale ............................................................11
I.3.Aprecieri referitoare la activitatea maseurului.
Spaţiile de masaj. Reguli igienice de practicare a
masajului..................................................................................13
CURS 2...................................................................................18
II.TEHNICA MASAJULUI. .............................................18
PROCEDEE DE MASAJ ...................................................18
II.1. Procedeele principale de masaj .......................18
II.1.1. Netezirea (effleurage) .......................................19
II.1.2.Fricţiunea...............................................................25
CURS 3...................................................................................32
III.Frământatul (petrissage) ........................................32
III.1.1.Tapotamentul (baterea) ...................................37
3.1.2. Vibraţiile................................................................41
CURS 4...................................................................................45
IV.ProcedeeLE secundare de masaj ..............................45
IV.1.2.Rulatul ..................................................................46
IV.1.3.Presiunile .............................................................47
IV.1.4.Tracţiunile şi tensiunile ...................................49
IV.1.5.Scuturările............................................................51
IV.2.ALTE MANEVRE DE MASAJ..................................52
IV.2.1.Hidromasajul.......................................................52
IV.2.2.Hidroterapia........................................................53
IV.2.3.Duş-masajul..........................................................55
IV.2.4.Duşul subacval....................................................55
IV.2.5.Duşul cu aer cald ................................................56
IV.2.6.Băile cu bule gazoase. .......................................57
IV.2.7.Masajul local cu gheaţă. .................................57
3

VERONICA BĂLTEANU

CURS 5...................................................................................60
V.Masajul reflex..................................................................60
V.1.Efectele cele mai importante ale masajului ....67
V.2.Contraindicaţiile masajului .................................68
CURS 6...................................................................................72
VI.REGULI METODICE PENTRU PRACTICAREA
MASAJULUI.........................................................................72
VI.1.Metoda masajului parţial ....................................73
VI.2.Masajul spatelui. ..................................................74
VI.3.Masajul peretelui toracic. ...................................74
VI.4.Masajul peretelui abdominal. ..........................75
VI.5.Masajul membrelor inferioare şi al regiunii
fesiere..................................................................................75
VI.6.Masajul membrelor superioare. ........................76
VI.7.Masajul capului. ...................................................76
VI.8.Masajul feţei. .........................................................77
VI.9.Masajul gâtului......................................................79
VI.10.Masajul general ....................................................80
VI.11.Mijloace ajutătoare în aplicarea masajului 80
VI.12.Automasajul..........................................................83
CURS 7...................................................................................87
VII.PRESOPUNCTURA ....................................................87
VII.1.Indicaţii terapeutice ale presopuncturii
pentru afecţiuni frecvente la sportivi .......................98
VII.2.Contraindicaţii ale presopuncturii ..............100
CURS 8.................................................................................102
VIII.REFLEXOLOGIA ÎN KINETOTERAPIE ......102
VIII.1.Reflexodiagnosticul.........................................107
VIII.2.Reflexoterapia...................................................108
VIII.2.1.Tehnici de aplicare ......................................109
VIII.2.2.Reflexologia picioarelor .............................109
VIII.2.3.Efectele reflexoterapiei ..............................111
VIII.2.4.Avantajele reflexoterapiei .........................112
VIII.2.5.Contraindicaţiile reflexoterapiei ............112
CURS 9.................................................................................114
IX.TERAPIA PUNCTELOR TRIGGER
DUREROASE.....................................................................114
IX.1.Morfologia muşchiului .......................................116
IX.2.Etiologia punctelor trigger ...............................118
IX.3.Evaluarea clinică .................................................119
4

..............Circulaţia limfatică ......165 BIBLIOGRAFIE..... Drenajul limfatic al capului şi gâtului .......3..147 CURS 12...MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ IX.......149 12.Patologia sistemului limfatic ............................3.......133 X.................................................2.............................1......Masajul de refacere ................5.........................137 CURS 11................Mişcările (de masaj) specifice pentru drenaj limfatic manual......1...................Drenajul limfatic manual al membrului inferior – partea posterioară ..............DRENAJUL LIMFATIC ...139 XI...........139 XI...................................................................162 XIII......Contraindicaţiile generale ale drenajului limfatic...3.............156 CURS 13..............................129 X.......5...............................................................128 X.......................... 121 CURS 10.......159 XIII....4............4....145 XI................................Masajul de încălzire .....................151 12.....................Drenajul limfatic manual al membrului inferior .................Drenajul membrului superior ...........................................137 X................................................................................2......128 X...............................4..............156 12........149 XII.................................Drenajul limfatic al membrului superior ...........................Depistarea punctelor trigger ..2.......1...................Manevrele specifice drenajului limfatic manual.........................MASAJUL ŞI AUTOMASAJUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ ......................4.............................................Drenajul limfatic al abdomenului ..partea anterioră ........................Indicaţiile generale ale drnajului limfatic manual............161 XIII..........................................152 12.................................Drenajul limfatic al membrului inferior .................2.........................Aplicaţiile masajului în diferite tipuri de efort..................120 IX........Tratament – intervenţii kinetoterapeutice ...............154 12........................................................159 XIII........................144 XI....175 5 ..........1..................Drenajul limfatic al peretelui toracic anterior şi al sânului ...........

Presupuneri asupra etimologiei cuvântului sunt: 6 . I. bolnav (masajul terapeutic). Obiectivele cursului: .1. publicată în 1813. semestrul I.VERONICA BĂLTEANU CURS 1 I. Această denumire este introdusă în prezent în toate limbile moderne fiind considerat termen universal. ISTORIC Documentele istorice păstrate până în prezent arată că masajul s-a practicat în toate timpurile şi la toate popoarele antice. În limba română denumirea “masaj” a acestei practici a fost introdusă prin intermediul literaturii medicale franceze. care a dominat la noi în secolul trecut. – însuşirea cunoştinţelor teoretice în scopul lărgirii ariei metodice de utilizare a masajului în funcţie de scopul urmărit.însuşirea noţiunilor teoretice legate de apariţia şi dezvoltarea masajului. MASAJUL – ISTORIC. Prin conţinutul său (cursul 1) aduce în atenţia studenţilor aspecte legate de apariţia şi evoluţia cunoştinţelor acestei activităţi. sportiv (masajul în sport). Denumirea acestei activităţi este atribuită la o dată relativ recentă. Pentru desfăşurarea activităţii de masaj se impune respectarea unor condiţii şi reguli legate de activitatea maseurului şi a spaţiilor de masaj (sală/cabinet). În limba franceză cuvântul “massage“ apare pentru prima dată în lucrarea lui Lepage “Cercetări istorice asupra medicinei chineze”. NOŢIUNI GENERALE Introducere Cursul de masaj în traumatologia sportivă se adresează studenţilor de la masterul Kinetoterapia în traumatologia sportivă cuprins în planul de învăţământ al anului I. precum şi rolul ei în menţinerea parametrilor funcţionali optimi ai organismului uman în situaţii diferite în care se poate afla: sănătos (masajul igienic).

aveau însă o mare valoare psiho-terapeutică. 7 . Masajul la chinezi era practicat de către o castă de preoţi-medici (cu peste 3000 de ani î. egipteni. • “massien” în limba greacă înseamnă a frământa. La început avea un caracter empiric. magia se asocia gesturilor. de “reprezentare corticală a mişcării”. uleiuri).n. Medicina tradiţională din China are o foarte mare vechime. pentru stimularea sau liniştirea nervilor cât şi pentru vindecarea unor tulburări sau boli cronice ale organismului. Din studiile a numeroşi cercetători reiese că masajul a fost unul dintre cele mai vechi mijloace descoperite de oameni pentru alinarea suferinţelor. era legat de anumite ritualuri şi practici. În timp. La aceste popoare masajul era asociat cu alte procedee empirice de terapie cum sunt: aplicaţiile calde locale. idee ce corespunde noţiunii ştiinţifice din medicina modernă. Practicarea masajului a înregistrat epoci de mare răspândire la chinezi. Scrierile lui Cung-Fu recomandau folosirea exerciţiilor fizice şi a masajului. Este de reţinut indicaţia care se făcea. s-au conturat anumite reguli terapeutice care. de asociere a gândirii bolnavului cu mişcarea. Manevrele se executau lent şi stăruitor. ulterior au condus la fondarea unor adevărate şcoli medicale. aceste practici s-au sistematizat.e. în scopul activării circulaţiei sângelui şi a umorilor din corp.). ungeri cu diferite substanţe (mirodenii. De îngrijirea bolnavilor se ocupau reprezentanţii cultului religios. cu acumularea de noi cunoştinţe şi experienţe. cu caracter localizat. popoare care au ajuns la un înalt nivel de cultură şi civilizaţie. prestaţiile acestora departe de a fi fost fundamentate ştiinţific. • “massesch” în limba ebraică veche are aceeaşi semnificaţie. mişcări pasive ale segmentelor corpului. odată cu evoluţia societăţii.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ • “mass” în limba arabă înseamnă a apăsa. indieni.

Masajul a fost practicat şi de alte popoare vechi ale orientului.VERONICA BĂLTEANU Din datele istorice ale Egiptului antic s-au transmis numeroase documente scrise pe papirusuri. Medicii greci au fost primii specialişti care au recomandat şi fundamentat practicarea masajului în mod ştiinţific. principiu existent şi în prezent în practica oricărei activităţi. remarcându-se faptul că se utiliza atât înainte de efort cât şi după terminarea acestuia. în scopul tratării răniţilor din războaiele frecvente ce aveau loc în acele timpuri.).e. babilonienii. Practicanţii acestui masaj se numeau aliptes şi foloseau diferite uleiuri şi pulberi fine pentru a uşura executarea manevrelor. Ulterior. Aceste practici aveau caracter profund religios. picturi şi sculpturi care aduc mărturii despre practicarea masajului în scopul tratării bolnavilor. şcoala Hatha-Yoga face recomandarea economiei de energie. În India antică. masajul a fost cunoscut şi practicat în popor. La evrei. Practica Yoga se remarcă prin valoroase exerciţii de respiraţie şi tehnici de relaxare. Primele aplicaţii ale masajului în legătură cu activitatea sportivă au apărut în Grecia. socotit părintele gimnasticii medicale şi al masajului. cum sunt: asirienii. mezii. inclusiv cea sportivă. Grecii antici au folosit masajul în pregătirea diferitelor categorii de sportivi. de obţinere a unui randament maxim cu un efort minim. ca mijloc important pentru îngrijirea atleţilor. cum ar fi ungerea trupului cu uleiuri aromate. în scopul prevenirii şi combaterii oboselii musculare şi nervoase. îmbăierea în apele fluviilor şi lacurilor considerate sacre. Herodicos din Lentini (428-347 î. cărţile de cult recomandau folosirea masajului în scop igienic.n. în legătură cu unele procedee cu caracter igienic sau ritual. inscripţii. medic celebru în antichitate. perşii. Atleţii greci practicau şi automasajul. Legile lui Manu asociază practicarea lor cu îmbăierile pentru purificarea sufletului. prescria bolnavilor săi 8 . Scrierile Ayar-Veda conturează reguli de folosire a exerciţiilor fizice şi masajului.

Se practica în terme. discipol al lui Herodicos din Lentini. care erau adevărate monumente arhitecturale cât şi în locuinţele acestora. De la acesta au rămas reguli de practicare a masajului şi descrieri tehnice valabile şi în prezent. după cucerirea Greciei. El a contribuit la îmbogăţirea practicilor medicale în privinţa recuperării posttraumatice. aceştia practicând cu precădere exerciţiile cu caracter militar. 9 . Celsius. A fost preocupat de teoretizarea principalelor manevre de masaj făcând şi o clasificare a acestora. medii şi scurte. altele adaptate concepţiei acestui popor.n. Gimnastica greacă nu a fost preluată de romani. intitulându-se cu mândrie “medic al gladiatorilor”. În Imperiul Roman. unele ca atare. Pentru prima dată Hipocrat a descris factorii naturali de mediu şi importanţa lor pentru sănătatea omului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ anumite exerciţii fizice şi alergări pentru vindecarea bolilor şi întărirea organismului. cultura greacă s-a răspândit în imperiu şi mai ales la Roma. iar după forma lor: manevre lungi. moderate şi uşoare. Acesta. a continuat practicile şi tradiţiile instituite anterior. de asemenea medic de origine greacă. evidenţiind influenţele fiziologice pe care le au cât şi contraindicaţiile pentru practicarea lor. sub forma unui masaj de înviorare dimineaţa şi altul seara. cât şi alţii atraşi de bogăţie şi glorie. în funcţie de intensitate: manevre puternice. prin intermediul sclavilor. au făcut ca aceste descoperiri să fie cunoscute de romani. recomanda masajul atît înainte cât şi după exerciţiile corporale. se ocupa de tratarea gladiatorilor răniţi. pentru relaxare. Masajul practicat de sclavii greci devine obişnuit în regimul de viaţă al romanilor bogaţi. El a precizat indicaţiile şi efectele acestor mijloace terapeutice.e. Este considerat precursorul medicului de medicină sportivă din zilele noastre. Oribasius. Hipocrat (460-377 î. Medicii şi gimnaştii greci luaţi în captivitate.) este considerat cel mai mare medic al antichităţii. unul dintre cei mai mari medici romani de origine greacă.

Pehr Henrik Ling (1776-1839) pune bazele ştiinţifice ale masajului şi gimnasticii moderne. În epoca modernă masajul se dezvoltă sub aspect tehnic în cadrul medicinei. totuşi. mai ales a acelora care priveau îngrijirea corpului. Germania. 10 . lumea arabă se dezvolta cucerind teritorii în Asia. În timp ce în Europa interesul pentru îngrijirea trupului era interzis. În secolul al IXX şi începutul secolului al XX-lea au fost publicate numeroase lucrări şi manuale de masaj. masajul şi-a păstrat importanţa şi s-a transmis prin tradiţie. iar practicarea lui se extinde în multe ţări ale Europei ca: Suedia. Avicena (980-1037). recomandările lui de asociere a masajului cu hidroterapia şi dietetica. care era desconsiderată de dogmele religioase. constituie noutăţi. În popor. Elevii acestuia au perfecţionat tehnica. au diversificat manevrele de masaj şi l-au răspândit în toată lumea. arabii au pus accent pe dezvoltarea ştiinţei şi artei. Spania.VERONICA BĂLTEANU Evul mediu este perioada care a frânat evoluţia ştiinţelor. cât şi pentru refacere după consumarea efortului. dovedindu-se valoarea lui pentru prevenirea şi tratarea leziunilor şi tulburărilor produse prin accidentare. din generaţie în generaţie. După cuceririle făcute şi încetarea războaielor. în lucrarea “Cartea legilor medicinei” a concentrat toate cunoştinţele medicale din acele timpuri făcând şi o descriere exactă a masajului. Este dovedită valoarea masajului aplicat înainte de efort pentru pregătirea organismului. Anglia. s-au efectuat cercetări experimentale care urmăreau stabilirea exactă a efectelor masajului în scopul precizării indicaţiilor acestuia pentru organismul sănătos şi cel bolnav. Masajul în sport a făcut de asemenea mari progrese. sudul Franţei. Franţa. Rusia. Renaşterea este epoca în care reînvie interesul pentru cultura fizică. Africa de Nord. pe numele său adevărat Abu Ali Ibn Sin (medic arab). De asemenea. Practicarea exerciţiilor fizice şi a masajului a decăzut. educaţiei fizice şi sportului.

Ulterior. sub formă de curs pentru studenţii A. atât în şcoli cât şi în instituţiile medicale o bogată activitate în direcţia corectării deficienţelor fizice. fiind prima de acest gen din ţară.S. Odată cu răspândirea cunoştinţelor medicale. Primii medici care au introdus masajul în clinici au fost chirurgii. Adrian Ionescu publică “Masajul“. acţiunea fiziologică şi tratamentul câtorva maladii prin acest remediu”. P. în 1885 a publicat teza de doctorat cu tema: “Masajul. asociat cu alte mijloace de îngrijire a bolnavilor. prin 11 .E.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ În ţara noastră masajul empiric a fost cunoscut şi practicat în trecut în popor. manipulaţiunile. sub îndrumarea profesorilor Ion Lascăr şi Valentina Roşca. în 1889. Manga. O adevărată şcoală de masaj începe să se formeze la Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. sistematică a părţilor moi ale corpului uman.F. istoricul. urmat de mai multe ediţii de cursuri şi lucrări în care fundamentează masajul şi automasajul. transmiţându-se prin tradiţie din generaţie în generaţie. Masajul medical s-a instituit la noi începând cu a doua jumătate a secolului trecut. general şi parţial” al francezului M.N. ortopezii şi reumatologii.2. I. după înfiinţarea acesteia în 1922. recuperării stării de sănătate după diverse afecţiuni cât şi în domeniul sportului de performanţă. Defrumerie. R. N. Hălmagiu a susţinut teza de doctorat cu titlul: “Masajul şi mobilizarea ca tratament în unele fracturi”. Absolvenţii acestei instituţii de învăţământ superior cât şi ai celorlalte facultăţi de educaţie fizică înfiinţate în ţară. au desfăşurat. cât şi domeniul culturii fizice medicale. aceste aplicaţii au fost înlocuite cu masajul ştiinţific. NOŢIUNI GENERALE Masajul reprezintă o prelucrare metodică. În 1933 a fost publicat tratatul “Masajul practic şi teoretic.

în special la nivelul aparatului locomotor. terapie şi activitatea sportivă. Din cele expuse se poate aprecia că efectele masajului se leagă de profilaxie. având o importanţă mai mare sau mai mică în funcţie de diagnostic. este recomandat ca mijloc profilactic important în menţinerea stării de sănătate fizică şi psihică. aplicarea lui urmărind efecte stimulatoare (înainte de antrenamente şi competiţii). fie că ne referim la efectele stimulative locale şi generale pe care le are în plan biologic. electrice). mecanică). terapeutic (de tratare a unor afecţiuni organice. În prezent. efecte remarcabile de refacere neuropsihică (pe cale reflexă) şi neuromusculară (pe cale directă. bine fundamentat ştiinţific. funcţionale sau traumatice). Masajul este de asemenea legat de activitatea sportivă. • masaj sportiv.VERONICA BĂLTEANU mijloace manuale şi/sau instrumentale (mecanice. Masajul la omul contemporan supus în permanenţă stressului cotidian. Efectele masajului ca mijloc terapeutic sunt remarcabile în 12 . Pentru omul sănătos poate constitui un mijloc de susţinere a activităţii cotidiene. • masaj terapeutic. Practicarea lui urmăreşte un scop igienic (de întreţinere a sănătăţii şi prevenire a unor tulburări funcţionale). efecte trofice. sau la cele de relaxare. masajul este un mijloc de bază în terapia recuperatorie. constituind un mijloc specific al kinetoterapiei (terapia prin mişcare). decurgând din aceasta o clasificare în funcţie de scopul urmărit prin aplicarea lui: • masaj igienic. hidrice. În tratarea unor boli sau recuperarea sechelelor datorate unor afecţiuni. masajul este prezent ca mijloc de terapie în cadrul terapiei generale. de combatere a oboselii după activităţi intense care solicită organismul în plan neuropsihic sau neuromuscular. liniştitoare. de dezobosire (după concursuri sau în pauzele din cadrul concursurilor).

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ special în afecţiunile traumatice. La sportivii de mare performanţă masajul este un mijloc indispensabil în regimul cotidian de viaţă sportivă. Maseurul care practică masajul la sportivi. trebuie să aibă cunoştinţe atât din domeniul antrenamentului sportiv şi 13 . circulatorii şi neuromusculare la nivelul aparatului locomotor. explică prezenţa maseurului în echipa tehnică. Masajul se studiază în cadrul facultăţilor şi secţiilor de kinetoterapie. personal în cazul sportivilor de mare valoare. cu atribuţii de psihoterapeut care cunoaşte. Aceste cerinţe impuse de performanţa sportivă. se face de către maseur (o persoană calificată) sau de către o persoană asupra propriului corp. de regenerare activă pe plan biologic. REGULI IGIENICE DE PRACTICARE A MASAJULUI Maseurul. terapeutic sau legate de activitatea sportivă. manuale sau instrumentale. pentru efectele lui stimulative ce susţin efortul psihic şi fizic din antrenamente şi competiţii (susţinerea biologică a efortului). trebuie să fie un specialist pregătit în unităţi de specialitate. necesare în faza de refacere. APRECIERI REFERITOARE LA ACTIVITATEA MASEURULUI. expresia unei funcţionalităţi superioare a organismului uman. legat de activitatea de performanţă. luni pentru asistenţi medicali sau cadre recrutate din rândul foştilor sportivi. Aplicarea manevrelor de masaj. SPAŢIILE DE MASAJ. cel din unităţile sanitare. masajul este o disciplină de studiu obligatorie.3. Pregătirea lui se desfăşoară în instituţii de şcolarizare postliceală sau cursuri cu durata de 6-12. acţiune denumită automasaj. în scop igienic. regenerare trofică ce induce faza de supracompensare. I. precum şi în facultăţile de educaţie fizică. recreaţionale sau de întreţinere. cel care practică masajul sportiv (al sportivului de înaltă performanţă). simte corpul acestuia şi aplică mijloacele optime în funcţie de situaţie. de reechilibrare biologică. În aceste facultăţi. pentru efectele trofice.

ci numai la recomandarea medicului de specialitate (diagnostic. a celui masat cât şi a spaţiului în care se desfăşoară activitatea. Se mobilizează fiecare segment. unghii lungi sau neîngrijite. Masajul terapeutic de pură competenţă medicală se adresează strict specialistului în masaj. el devenind uneori o persoană foarte importantă în anturajul sportivului de performanţă. brăţări. fără handicapuri de nici un fel. Este recomandat ca la 2 . timp în care încăperea se aeriseşte. să evite fumatul cu cel puţin 15 minute înainte de efectuarea masajului. Nu trebuie să poarte inele. care ar putea răni pacientul. Maseurii cu handicap de vedere. sunt în general utilizaţi în unităţile sanitare. locul de aplicare). de întreţinere). durată. cu o bună cunoaştere a domeniului în care lucrează (sportiv. medical. Regulile de igienă se referă atât la igiena maseurului. cu o stare de sănătate bună. 20 minute pentru a se odihni (relaxare neuromusculară). rezistent la oboseala fizică şi psihică. echipamentul adecvat (tricou cu mâneci scurte. în special articulaţia 14 . maseurului. Mâinile maseurului trebuie să fie bine spălate înainte de fiecare şedinţă de masaj. papuci asemănători celor de la înot) întotdeauna foarte curat.VERONICA BĂLTEANU cel competiţional.30h să facă o pauză de cca. ei devenind adeseori confidenţi ai sportivilor. sucuri de fructe sau lactate. deşi au un bun simţ tactil. însă pentru activitatea sportivă sunt recomandaţi maseurii cu stare de sănătate bună. care îi însoţesc pe aceştia la competiţii. pantalon lung sau scurt. Să nu consume băuturi alcoolice înainte de activitate. dulciuri. igienic. Este de dorit ca acesta să aibă palme mari şi un simţ tactil la nivel palmar. echilibrat. proceduri. să nu aibă bătături. care nici el nu acţionează singur. deosebit. iar în cazul în care este răcit să poarte o mască la gură. Începerea fiecărei şedinţe de masaj trebuie să fie precedată de câteva exerciţii pregătitoare ale segmentelor şi articulaţiilor membrelor superioare.2. în care să consume fructe. Acesta trebuie să fie un om cult.

În activitatea sportivă. în timpul competiţiilor (în pauzele dintre probe) cât şi pentru refacere. Masajul se poate practica în spaţii special amenajate (cabinete de masaj) sau în aer liber. la competiţii. pentru mărirea mobilităţii articulaţiilor mîinilor şi supleţei mişcărilor acestora. frig sau orice alţi factori nocivi (se instalează cort în apropierea locului de desfăşurare a competiţiei). ziare sau pliante cu specificul activităţii. ploaie. Contraindicaţiile masajului sunt de asemenea numeroase. Se recomandă ca masajul să se efectueze la distanţă de 2-3 ore faţă de ora de servire a mesei anterioare şi cu 30-60 minute înainte de masa următoare. Cabinetele trebuie să fie bine aerisite iar spaţiile libere să fie ferite de radiaţiile solare.(mobilizări pasive). pacientul. să aibă o înălţime convenabilă maseurului. Cel ce urmează a fi masat. eventual o mică sală de aşteptare în care se găsesc scaune sau fotolii. are un rol foarte important. de asemenea. sportivul. bancheta de masaj bine întreţinută din punct de vedere igienic. după efort. extensie. în scop terapeutic în cazul terapiei complete de recuperare după îmbolnăviri sau traumatisme. Dintre acestea distingem contraindicaţiile 15 . Se fac mişcări de flexie. o măsuţă cu reviste. de întreţinere. de refacere după o stare de oboseală. de asemenea trebuie să se prezinte în bune condiţii de igienă personală. un grup sanitar şi duşuri. Din mobilierul specific fac parte scăunelele reglabile şi în mod obligatoriu în cabinet trebuie să existe o chiuvetă pentru spălarea mîinilor. În încăperi trebuie asigurată o ambianţă plăcută. vânt. Indicaţiile masajului sunt pentru persoanele sănătoase în scop igienic. temperatura trebuie să fie de 20-22 0 C. Sălile de masaj trebuie să aibă anexe. să asigure cele mai comode poziţii atât pentru cel masat cât şi pentru maseur. practicându-se înainte de efort. abducţie şi adducţie.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ pumnului şi articulaţiile degetelor. un vestiar pentru îmbrăcat-dezbrăcat.

VERONICA BĂLTEANU temporare (legate de o stare patologică acută. Masajul terapeutic – de tratare a unor afecţiuni funcţionale. trecătoare. De-a lungul timpului a evoluat. Contraindicaţiile pot ţine de starea de sănătate a celui masat. de spaţiul în care se desfăşoară activitatea (impropriu. terapeutic şi un suport important al performanţei sportive. dar şi de starea de sănătate a maseurului. traumatice. etc. de asemenea. respectându-se indicaţiile şi contraindicaţiile. al reconfortării. Rezumat Masajul este o activitate cunoscută şi practicată din vremuri străvechi. Dacă se ţine seama de recomandările făcute. contraindicaţii locale.). temporare sau definitive care depind de un anumit diagnostic şi pe care le precizează medicul specialist. masajul va fi un factor eficient. Sunt. 16 . Practicarea masajului are o arie deosebit de extinsă putând fi practicat în scop igienic. Masajul este un mijloc de întrţinere corporală pentru orice persoană. terapeutic şi legat de activitatea sportivă. vindecabilă) şi definitive (legate de o boală incurabilă cum ar fi neoplaziile generalizate. neigienic. un “medicament” de neînlocuit. igienic. umed şi rece). Pentru practicarea lui este necesară respectarea indicaţiilor şi contraindicaţiilor cât şi anumite regului de igienă. psihopatiile. Concepte şi termeni de reţinut Masajul igienic – de întreţinere a sănătăţii şi prevenire a unor tulburări funcţionale. s-au conturat reguli din ce în ce mai riguroase care au făcut din masaj un mijloc de întreţinere corporală pentru tratarea unor afecţiuni cât şi pentru creşterea performanţelor sportive. organice. pentru efectele sale benefice asupra organismului. de cunoaşterea aprofundată a efectelor masajului asupra organismului şi se cunoaşte bine tehnica de aplicare. regionale sau generale.

. Cordun M. Univ. trofice. 3.Masaj . Iaşi. 1992. Editura Plumb. Probleme de reflexie şi teme de dezbatere 1. Drăgan I. Ministerului Tineretului şi Sportului. Ed. 2004. Masaj şi tehnici complementare. Masajul terapeutic. Petrescu O.. I.. Bucureşti. de dezobosire. 4. Bălteanu V. Cuza”. Mârza D. regulile de igienă)? Recomandări bibliografice 1. 1994.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Masajul sportiv (în sport) – efecte stimulatoare. Bacău 17 . “Al. Care sunt regulile impuse de practicarea masajului (indicaţiile şi contraindicaţiile. 1993. 2.. Bălteanu V. 2... Ed. Motivaţi clasificarea masajului funcţie de scopul urmărit.. 5. Bucureşti. Editura Tehnopress. 2002. Editis.automasaj. Iaşi..Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport).Caiet metodic de kinetoterapie (partea I). Masajul şi automasajul. Ed. de refacere neuropsihică şi neuromusculară.

aplicarea procedeelor de masaj fundamentale (principale) respectă următoarea succesiune: • netezirea – effleurage.1. din aproape în aproape în ordinea aşezării lor anatomice. indiferent de specificul regiunii sau segmentului masat. – cunoaşterea efectelor locale şi generale obţinute prin efectuarea procedeelor principale de masaj. 18 . • baterea (tapotamentul). netezire. ajungându-se la o clasificare în ce priveşte tehnica şi metodica de execuţie. II. • frământatul (petrisage). Acestea constituie procedeele (manevrele) principale sau fundamentale. Din acest considerent. PROCEDEELE PRINCIPALE DE MASAJ Încadrarea în această categorie a unor manevre este determinată de utilizarea lor în orice şedinţă de masaj. de la suprafaţă spre profunzime.VERONICA BĂLTEANU CURS 2 II. Obiectivele cursului: . TEHNICA MASAJULUI. fricţiune. tapotament şi vibraţii. frământat. la diferite situaţii în care s-au aplicat. în funcţie de efectele pe care le determină. au avut o evoluţie şi o adaptare de-a lungul timpului. O parte din manevre sunt cuprinse în toate formele de masaj şi se aplică asupra tuturor ţesuturilor şi segmentelor corpului.însuşirea procedeelor principale de masaj din punct de vedere teoretic. Manevrele de masaj au denumiri sugestive în funcţie de felul mişcării executate. descrierea manevrelor. PROCEDEE DE MASAJ Introducere Procedeele de masaj (manevrele). Structurile anatomice moi ale organismului se prelucrează metodic. • fricţiunea. manuale sau mecanice.

• marginea cubitală (tăişul mâinii). II. Constă în alunecări ritmice. Fig. cu presiune minimă şi cu o frecvenţă variabilă. ale mâinilor maseurului în sensul circulaţiei sanguine venoase şi limfatice. 1. Din punct de vedere al tehnicii. Vasele de sânge şi limfatice situate în ţesuturile mai profunde şi în muşchi sunt influenţate prin manevre executate cu presiune ceva mai crescută executate cu: • zona eminenţei tenare şi hipotenare a mâinilor (rădăcina mâinilor). în funcţie de scopul urmărit. întinse – spate. uşoare. sunt acţiuni de împingere sau tragere a mâinilor pe suprafaţa de masat. Netezirea (effleurage) Netezirea este procedeul care vizează în special tegumentele. În această execuţie cu presiune mică. 19 .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ • vibraţiile. • cu faţa palmară sau/şi dorsală a mâinilor (pe suprafeţe plane.1. Mollon şi P.1. superficială. torace. Principiul de acţiune al netezirii (G. manevrele de netezire se execută: • cu degetele (pe suprafeţe mici şi rotunjite – articulaţii). influenţa se resimte la nivelul terminaţiunilor nervose şi vaselor pielii. abdomen). Dotte) Mişcările mâinilor maseurului seamănă cu cele de mângâiere.

Manevrele alternative se execută în trei direcţii.lungimea lor variind în funcţie de acestea. de asemenea mâinile aplicându-se alternativ. 20 . Clasificarea manevrelor de netezire din punct de vedere metodic este următoarea: • netezirea introductivă (iniţială). una după alta. în mod obişnuit. Întrucât circulaţia în artere se desfăşoară contrar presiunii executate prin această manevră. mâinile alunecând pe rând. În concluzie. Circulaţia în vasele limfatice este activată prin alunecări lente şi cu uşoară presiune (presiuni glisante). membre în întregime sau segmentele acestora). fiind de obicei lungi. “sacadat”. manevrele simultane lungi descrise anterior se pot executa şi alternativ. pe aceeaşi suprafaţă sau pe suprafeţe învecinate. • manevre alternative (mâinile acţionează pe rând). în principal acţionând pe segmentele membrelor. Manevrele alternative medii au direcţie de aplicare oblică. cuprinzând tot segmentul (ex. manevrele pot fi clasificate astfel: • manevre simultane (în care ambele mâini lucrează deodată). spate.VERONICA BĂLTEANU • pumnii închişi (zona palmară sau cubitală a pumnilor). procedeul numindu-se “manevra maşinii de cusut”. se recurge la executarea cu întreruperi. se aplică longitudinal pe suprafaţa de masat. presiunea (apăsarea) în manevrele de netezire se adaptează la natura şi consistenţa ţesuturilor în funcţie de necesitate. transversal şi oblic ). mâinile maseurului aplicându-se pe rând pe suprafaţa de masat. Efectuarea presiunii alternează ritmic şi la distanţe egale cu scurte întreruperi. la nivelul spatelui. După modul în care lucrează mâinile . pe regiunea scapulară. Manevrele simultane. Manevrele alternative scurte respectă o direcţie transversală pe suprafaţa de masat. Astfel. (longitudinal.

atât pentru confortul neuropsihic al subiectului. cât şi pentru relaxarea şi odihnirea mâinilor maseurului. Ritmul de execuţie respectă trecerea de la uşor. cu degetele uşor flexate şi depărtate. “încălzirea” lui. membre inferioare) mâinile maseurului vor folosi priza “în pieptene”. pentru a evita producerea unor reacţii dureroase. manevrele se vor adapta astfel: • pentru regiunile cu pilozitate crescută (cap.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ • netezirea intermediară (după manevrele mai puternice). mai stimulente. crescând treptat în intensitate pe măsură ce se obţine acomodarea subiectului. se efectuează la finalul şedinţei. • netezirea finală (de încheiere). folosind cele trei tipuri de manevre: lungi. la întindere (tragere) a firelor de păr. ritmul şi intensitatea mişcărilor vor descreşte treptat. medii şi scurte. rolul lor fiind de a induce un efect calmant asupra subiectului. În cazul acesteia. în vederea aplicării manevrelor de masaj mai puternice. asemănător unui circuit care începe şi se termină cu acelaşi procedeu). Din punct de vedere al specificului regiunii . alternative. la manevrele simultane lungi. acţionând atât simultan cât şi alternativ. Direcţia mişcărilor respectă sensul de întoarcere a sângelui către inimă (circulaţia de retur) şi sensul circulaţiei limfei în spaţiile şi vasele limfatice. mâinile maseurului se aplică cu faţa palmară. 21 . • pentru părţile moi mai consistente ale corpului. Alunecările mâinilor maseurului în efectuarea netezirii trebuie să aibă un ritm care să depăşească cu puţin viteza curgerii sângelui prin vene. Netezirea intermediară are drept scop scăderea intensităţii manevrelor după solicitarea ţesuturilor prin manevre mai puternice. Succesiunea manevrelor este inversă faţă de cea din netezirea introductivă (de la manevrele scurte. Netezirea finală (de încheiere). după cum indică numele. Netezirea introductivă (iniţială) se aplică la începutul oricărei şedinţe de masaj.

cu nodozităţile articulare ale degetelor flectate. acţiunea sa realizându-se pe două căi: • mecanică. necesită o abordare mai complexă. este influenţată şi circulaţia profundă. completează contracţia musculaturii netede a venelor. netezirea se completează cu manevre simultane lungi. favorizând astfel circulaţia de retur. • reflexă. prin acţiunea directă a manevrelor asupra vaselor superficiale care realizează împingerea coloanei sanguine venoase în sens centripet. care pe lângă acest strat muscular inelar cu dispoziţie transversală. sau cu o mână deasupra celeilalte. Pe cale mecanică. Efectele netezirii Netezirea are efecte importante asupra circulaţiei sângelui în capilare. având priza “în brăţară”. cu presiune crescută. alunecările se realizează cu mâinile “în brăţară”. Datorită consistenţei venelor de calibru mai mare. În acest caz. pe porţiunile mai subţiri. cu partea cubitală sau cu faţa palmară a pumnului închis. iar priza realizată în acest fel (în brăţară). efectuate sacadat (pentru a nu îngreuna circulaţia în artere) sau/şi însoţite de vibraţii care cresc efectul de relaxare al netezirilor. Alunecările pot fi continui. Acest fapt este explicat prin aceea că tunica medie a venelor este formată dintr-un strat muscular foarte subţire. în venele superficiale şi asupra circulaţiei limfatice. cu dispoziţia fibrelor transversală (sub formă de inele). mai ales în cazul în care mâinile maseurului acţionează “sacadat”. alternative 22 . • pe segmentele circulare ale membrelor. segmentele fiind cuprinse între mâinile maseurului la acelaşi nivel în porţiunile mai groase.VERONICA BĂLTEANU faţa dorsală. mai prezintă un rând de fibre musculare dispuse longitudinal. pentru a fi realizată o circulaţie sporită la nivelul lor. Prin manevrele executate simultan.

se remarcă şi asupra funcţiilor pielii. de a realiza o stare de relaxare fizică şi psihică a pacientului prin sugestie şi autosugestie. Rolul sebumului este de protecţie antimicrobiană şi 23 . activează secreţia de sebum a glandelor sebacee. calitate manifestată prin extensibilitate. cu mâinile “în brăţară”. Manevrele mecanice aplicate structurilor de suprafaţă. de netezire. specific suprafeţei corpului. determină creşterea fracţiei de ejecţie. contractilitatea. întârzie şi diminuează acest fenomen fiziologic specific vârstei înaintate. în special netezirea care se adresează suprafeţei corpului. cu aport energetic sporit în periferie. Efectele specifice acestui tip de manevră. se realizează acomodarea subiectului în vederea aplicării procedeelor de masaj mai puternice. Fiind aplicat la începutul şedinţei de masaj mai are rol de a stabili colaborarea între subiect şi maseur. executate cu uşoară presiune. Prin acest procedeu “netezire”. Masajul igienic. prin tactul şi comportamentul său are o contribuţie importantă. pentru ca acestea să fie mai bine tolerate şi mai eficiente. depinde de fibrele elastice conţinute în structura dermului. prin stimularea contracţiei muşchiului erector. Acţiunea mecanică directă determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunct. medii şi scurte. Circulaţia limfei este activată prin manevre lente. uşurează travaliul cardiac. stimulează diferenţierea celulelor bazale şi astfel se reduce timpul necesar reânoirii epidermului. Elasticitatea pielii. Cu vârsta elasticitatea pielii se diminuează prin încărcarea progresivă a fibrelor elastice cu calciu (14%). pe lângă cele executate “sacadat”. contracţiile sistolice fiind mai ample şi mai rare.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ lungi. Aceste efecte de accelerare a circulaţiei de întoarcere. Acest fapt conduce la ameliorarea proprietăţilor fizico-mecanice ale pielii: elasticitatea. rezistenţa la presiune. la care maseurul.

Manevrele lungi executate cu ritm şi intensitate redusă.). au acţiune calmantă. prevenind instalarea oboselii cronice.VERONICA BĂLTEANU antiparazitară la nivelul pielii. asupra sistemului nervos şi decontracturantă. devine obligatoriu. PO 4 3 . prin formarea filmului acid de suprafaţă. relaxantă. creatină. care. care stimulează deschiderea canalelor excretorii. substanţe rezultate în urma complexelor procedee biochimice care au loc în timpul contracţiei musculare. Impactul manevrelor de netezire asupra terminaţiunilor nervoase este diferit. Prin transpiraţie se elimină substanţe minerale + (Na .). etc. de asemenea intervine prin transpiraţie în reglarea funcţiei de termoreglare. completat cu produşii sudoripari. este favorizată de masaj. aceste manevre determină încetinirea funcţiilor ţesuturilor şi organelor şi au efect inhibitor asupra sensibilităţii. produşi reziduali rezultaţi în urma degradării substanţelor proteice (acid uric. În acelaşi mod glandele sudoripare reacţionează la solicitările mecanice ale masajului. prin aplicarea manevrelor de netezire sunt excitaţi receptorii senzitivo-senzoriali reprezentaţi de extero-proprio şi enteroceptori. mai ales în practica sportivă. Masajul asociat altor mijloace de refacere (complex de mijloace). a căror impulsuri se transmit centrilor superiori care declanşează pe cale reflexă reacţii de răspuns în ţesuturile şi organele corpului. Cl .. Ca 2 + . la nivelul musculaturii striate. Eliminarea acestor compuşi metabolici (reziduali). K + . În acelaşi timp. sporesc acelaşi rol antimicrobian. conductibilităţii şi reactivităţii nervilor. Aceasta poate surveni în urma unor eforturi submaximale şi maximale repetate între care nu se asigură refacerea corespunzătoare a organismului. favorizează refacerea proprietăţilor funcţionale ale ţesuturilor. 24 . format de glandele sebacee. uree. amoniac) şi compuşi organici neazotaţi (acid lactic. Pe cale reflexă. Filmul acid amintit anterior. liniştitoare.

muşchii din zonă fiind aproape de suprafaţă. semn al deschiderii vaselor capilare în număr mult mai mare pe unitatea de suprafaţă. ceea ce face ca fricţiunea să constituie manevra principală prin care se acţionează asupra lor. în cazul unor leziuni posttraumatice. lente şi uşoare prezentate anterior. 25 . iar cea scăzută o diminuează. declanşează reflexul axonic antidromic. În această idee. fiind una din cele mai vechi manevre de masaj cunoscute. Această vasodilataţie este persistentă. temperatura ridicată acutizează senzaţia dureroasă.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Manevrele de netezire scurte. cu ritm rapid. au efecte opuse manevrelor lungi. Aceasta vizează în general ţesutul subcutanat. Senzaţia de durere este corelată de obicei cu temperatura pielii. reprezentat de hipoderm. II. iar procesele hemoragice acolo unde există sunt diminuate prin vaso-constricţia obţinută. menţinându-se şi după încetarea acţiunilor mecanice aplicate prin manevrele de netezire.2. comparativ cu cel deschis în mod obişnuit. cu efect vasodilatator. Fricţiunea Acest procedeu este cel mai des folosit după netezire. care conduce la apariţia hiperemiei cutanate. de asemenea reducerea circulaţiei în acest fel diminuează metabolismul local împiedicând formarea colagenului. Fricţiunea constă în presarea ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor în limita elasticităţii proprii. Unele părţi ale corpului cum sunt faţa şi gâtul au stratul de hipoderm foarte subţire.1. Aplicaţiile reci sub această formă scad pragul de sensibilitate dureroasă prin inhibarea locală a receptorilor (a perceperii şi conductibilităţii nervoase). netezirea se aplică folosind cuburi de gheaţă (crioterapie). Excitarea terminaţiilor nervoase la nivelul pielii produsă în acest fel. executate cu presiune ceva mai mare.

VERONICA BĂLTEANU

Fig.
2. Principiul schematic de acţiune al fricţiunii
şi P.tehnic,
Dotte) manevrele de
Din punct (G.
de Mollon
vedere
fricţiune se clasifică după modul de acţionare al mâinii,
astfel:
• fricţiune executată cu vârful degetelor (index,
medius, inelar);
• fricţiune executată cu marginea cubitală a
mâinii;
• fricţiune executată cu “rădăcina mâinii”;
• fricţiune executată cu faţa palmară sau dorsală
a mâinii;
• fricţiune executată cu pumnul (nodozităţile
degetelor).
Din aceste moduri de acţionare, maseurul alege
forma cea mai potrivită suprafeţei căreia îi aplică
masajul astfel: pe suprafeţele mici va acţiona cu vârful
degetelor (index, medius, inelar); pe suprafeţe mai mari
va acţiona cu mâna în întregime, cu partea cubitală sau
cu pumnul închis, folosind o singură mână sau pe
amândouă.
Alegerea prizei este de asemenea determinată de
structura anatomică a zonei masate. Pe suprafeţele mai
sensibile se folosesc prizele aplicate cu partea mai
moale, mai musculoasă a mâinii (zona eminenţei tenare
şi hipotenare), iar pe porţiunile mai voluminoase, mai
puţin sensibile, se aplică mâna cu partea dorsală, cu
pumnul închis.
26

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

Sensul de execuţie al manevrelor de fricţiune este
determinat de particularităţile anatomice ale diferitelor
segmente ale corpului. În general acestea se aplică
circular, concentric sau excentric pe suprafeţele mici,
executându-se cu o mână, iar pe cele mai mari cu
ambele mâini. Pe suprafeţele cu ţesut moale, slab
reprezentat, puţin elastice, în lungul ligamentelor,
tendoanelor, spaţiilor interosoase şi intermusculare,
sensul manevrelor poate fi liniar, constând în mişcări
scurte şi ritmice de “dus-întors”. Manevra prin care se
fricţionează tendonul lui Achile este un mod particular
de abordare, cu priza “în cleşte”, care se realizează
între police şi index sau între marginile cubitale ale
mâinilor. Un alt aspect particular este manevra de
fricţiune în “zig-zag” aplicată la nivelul musculaturii
paravertebrale.
După intensitatea manevrelor, fricţiunea poate fi
superficială, medie sau profundă, aceste creşteri şi
descreşteri ale intensităţii putând alterna de la un
moment la altul prin micşorarea sau mărirea unghiului
de aplicare al prizei (30-70 °), în funcţie de structura
zonei sau de scopul urmărit.
Din punct de vedere metodic, fricţiunea este
simplă, atunci când se aplică într-unul din modurile
descrise anterior. În situaţia aplicării masajului pe
suprafeţe mari şi foarte mari, pentru a obţine o
prelucrare sistematică eficientă, fricţiunea va apela la o
formă metodică adecvată şi anume la fricţiunea
combinată. Combinarea rezultă fie prin folosirea
tuturor formelor tehnice de aplicare a fricţiunii
respectând gradarea intensităţii, fie prin combinarea
fricţiunii cu alt procedeu, cu frământatul. Combinarea
fricţiunii
cu
frământatul
reprezintă
o
formă
intermediară, de trecere de la fricţiune la frământat.
Fricţiunea se mai poate executa şi prin alte forme
decât cele clasice descrise anterior (auxiliare).
Cuta este o manevră pentru care priza se aplică cu
suprafaţa palmară a celor patru degete, policele făcând
opoziţie în aşa fel încât ţesutul moale subcutanat este
prelucrat luând forma pe care mâna maseurului o
27

VERONICA BĂLTEANU

imprimă, respectiv de cută. Mâinile se deplasează
succesiv, “una după alta”, continuând aceeaşi mişcare
pe toată suprafaţa de masat. Masajul în cută poate fi
executat sub formă liniară sau “şerpuit”, când mâinile
aplică priza simultan dar se deplasează în sensuri
opuse. Acelaşi masaj în cută poate fi executat
acţionând transversal pe suprafaţa respectivă, sub
formă de cută rulată,(mişcare asemănătoare cu rulatul
unei ţigări).
“Ciupirile şi pensările” sunt alte forme de
aplicare a masajului pentru ţesutul moale de la
suprafaţa corpului (tegument, ţesut celular subcutanat).

28

Pe cale mecanică. Principiul de acţiune al pensărilor (G. fără a provoca reacţii dureroase. 3. cu trei degete (index-medius-inelar – “priza toc”). din loc în loc. care reprezintă o protecţie mecanică pentru organism.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. pe două căi: • mecanică. Supleţea şi elasticitatea ţesuturilor supraiacente. Efectele fricţiunii sunt induse. pe suprafaţa de masat şi au efect stimulent. Ca şi netezirea. în limita elasticităţii ţesuturilor. epiderm. Dotte) Priza cu care se realizează poate fi cu două degete (index-police). manevrele de fricţiune se adresează în principal ţesutului fibro-grăsos subcutanat care constituie stratul hipodermic sau paniculul adipos. Acţiunea manevrelor de fricţiune stimulează activitatea factorilor lipolitici determinând scăderea stratului adipos al cărui exces este inestetic. de asemenea. • reflexă. Mollon şi P. Manevrele se execută în ritm viu. fricţiunea contribuie la înlăturarea depunerilor sărurilor de calciu în fibrele 29 . derm sunt favorizate de manevrele mecanice ale fricţiunii. Stratul adipos se află într-un circuit continuu de mobilizare şi depozitare sub influenţa factorilor lipolitici şi lipogenici. Presiunea este adecvată.

Procesul de regenerare şi cicatrizare la vârste înaintate este de aproximativ cinci ori mai redus decât la vârstele tinere. unde structurile anatomice amintite sunt dispuse la suprafaţă.VERONICA BĂLTEANU elastice pe care le îngroaşă. Manevrele de fricţiune executate cu presiune moderată dar insistent. conduce la accelerarea procesului de regenerare şi cicatrizare a ţesuturilor în cazul existenţei unor leziuni. lucru foarte important în 30 . treimea inferioară a gambei). au rol important în prevenirea traumatismelor de tipul întinderilor şi smulgerilor de fibre de la nivelul joncţiunii musculo-tendinoase în cazul unor mişcări greşite. de asemenea tendoanele. tecile sinoviale de la nivelul unor regiuni ale corpului (mâini. redarea elasticităţii ţesuturilor şi prin activarea metabolismului local. Influenţa masajului prin manevrele de fricţiune în tratarea sechelelor cicatriceale este importantă. menţinând astfel supleţea pielii. prin reducerea aderenţelor. după cum se ştie. poate fi considerată un adevărat organ senzorial în ce priveşte semnalizarea variaţiilor posturale. faţa anterioară a antebraţului. Fricţiunea executată cu intensitate excită proprioceptorii de la nivelul articulaţiilor. Articulaţia. buna nutriţie locală realizată în acest fel. articulare şi periarticulare se repercutează favorabil asupra supleţei şi rezistenţei acestor structuri. fiind beneficiarele acestui procedeu de masaj. de asemenea al accidentelor exprimate prin durere. Efectul fricţiunilor de activare a reţelei vasculare arteriale. Un alt efect important obţinut prin manevrele de fricţiune este acela de creştere a gradului de penetrabilitate cutanată pentru diverse medicamente. a unui efort fizic intens şi brusc. a tensiunii şi gradului de scurtare al muşchilor. picioare. Acestea pătrund mai uşor şi mai repede prin orificiile pilosebacee şi sudoripare. de asemenea sunt combătute stazele prin activarea circulaţiei venoase şi limfatice. Activarea circulaţiei locale.

Aplicaţiile fricţiunii în activitatea terapeutică. de fascii. histaminei. acetilcolinei urmată de vasodilataţie locală (hiperemie). Executate cu ritm lent şi insistent scad sensibilitatea locală. fie în viaţa de zi cu zi sau în activitatea sportivă (contuzii. hormonale) reglarea circulaţiei sanguine şi limfatice în întregul organism. entorse. Activarea circulaţiei locale prin fricţiune poate produce “embolii microbiene” în capilarele locale care apoi se pot extinde. sportivă sau igienică. fac ca aceste manevre să fie utilizate frecvent în diverse situaţii. cât şi terapeutic. 31 . umorale. În situaţia aplicării fricţiunii cu ritm viu şi intensitate sporită efectele sunt contrare. Pe cale reflexă.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ tratarea leziunilor şi sechelelor apărute. contractura musculară. întinderi. Efectele benefice multiple ale fricţiunii obţinute pe cale mecanică. întrucât fricţionarea zonei poate favoriza ruperea vaselor locale şi continuarea hemoragiei. De asemenea se contraindică în situaţia exudatelor hemoragice. efectele fricţiunii constau (prin stimularea reflexului axonic antidromic) în eliberarea la nivelul vaselor cutanate a bradikininei. atât în scop profilactic. de stimulare a sistemului nervos central şi periferic. încordarea nervoasă generală. în funcţie de scop aleg o formă sau alta pentru obţinerea efectului dorit. Ele sunt contraindicate doar în procesele inflamatorii şi hemoragice acute. de tendoane sau ligamente). ruperi de muşchi. Aceste reacţii locale cutanate declanşează prin mecanisme complexe (nervoase.

stoarcerea lor prin comprimare sau prin presiune pe planul profund. frământatul este procedeul cel mai eficient pentru masajul ţesuturilor profunde. după netezirea adresată pielii. ridicarea lor (când este posibil). fricţiunea pentru ţesuturile subcutanate. 32 . în special al muşchilor. Manevrele constau în prinderea muşchilor şi a altor ţesuturi profunde. Frământatul (petrissage) Urmărind succesiunea metodică logică de aplicare a masajului de la suprafaţa corpului în profunzime.VERONICA BĂLTEANU CURS 3 III.

Frământatul în cută reprezintă o formă de masaj care se poate aplica atât pe suprafeţele plate şi întinse cât şi la segmentele membrelor (braţ. Aceste mişcări. • frământatul prin rularea muşchilor. forma lor fiind determinată de specificul regiunii. coapsă). urmată de apăsarea ei pe planul dur profund. • priza mare . Dintre aceste forme. • frământatul cu pumnii.între vârfurile degetelor. repetate de câteva ori în acelaşi loc. gambă. • frământatul circular şi frământatul şerpuit. antebraţ. sunt urmate de aplicarea mâinilor din aproape în aproape pe suprafaţa învecinată. astfel: • frământatul în cută. Principiul de acţiune al frământatului (G. • frământatul “în rindea”.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. Mollon şi P. priza medie este cel mai mult utilizată. • frământatul între marginile cubitale ale mâinii.între degete şi rădăcina mâinii.realizată între police şi index. Dotte) Posibilităţile de execuţie tehnică a manevrelor sunt diferite. 4. astfel: • priza mică . Cuta realizată între degete şi rădăcina mâinii este stoarsă prin ducerea mâinii înainte şi comprimarea cutei cu partea musculoasă a palmelor. Prizele folosite diferă de la un segment la altul al corpului în funcţie de grosimea stratului de ţesut prelucrat. • priza medie . frământând ţesuturile atât în sens 33 .

priza este realizată tot circular. atât la nivelul segmentelor lungi şi subţiri ale membrelor cât şi pe suprafeţe plane (ex. unul deasupra celuilalt (gambă. După fiecare mişcare presiunea slăbeşte. Partea dorsală a trunchiului (spatele) cât şi faţa anterioară a toracelui necesită adaptarea manevrelor de frământat la forma musculaturii acestor zone. Muşchii sunt prinşi şi presaţi între degete şi palme. în funcţie de volumul şi rezistenţa muşchilor masaţi. policele ambelor mâini fiind situate la acelaşi nivel în porţiunile mai voluminoase (coapsă) sau etajat. Priza este menţinută formând o cută lungă pe lungimea muşchiului. Pentru aceştia. se ridică şi apoi se presează pe planul osos. degetele uşor 34 . Această formă de cută se mai numeşte şi cută deplasabilă sau în val şi este specifică zonelor cu elasticitate mare a ţesuturilor. sensul de acţionare al frământatului fiind cel al circulaţiei de retur. moment în care muşchiul se relaxează. realizându-se o presiune şi o torsiune a masei musculare între degete şi palme. În cazul manevrelor de frământat şerpuit. apoi pe planul osos profund. “în brăţară” sau “în inel”. policele orientate înainte. antebraţ. Forţa de acţionare a maseurului poate fi mai mică sau mai mare. iar volumul lor nu este atât de bine conturat pentru a putea fi prelucraţi eficient prin manevrele de frământat în cută. sanguine şi limfatice. Priza se realizează prin aplicarea mâinii maseurului pe suprafaţa de masat cu zona eminenţei tenare şi hipotenare (“rădăcina mâinii”). Muşchii situaţi pe aceste regiuni ale corpului sunt întinşi ca suprafaţă.VERONICA BĂLTEANU longitudinal cât şi în sens transversal. braţ). spate). Ambele variante se bazează pe mişcarea de presiune a cutei între mâna maseurului şi planul dur profund. mâinile acţionând alternativ. Frământatul circular şi frământatul şerpuit se realizează cu o priză care să prindă segmentul “în cerc”. manevra de frământat denumită “în rindea” (mişcare asemănătoare cu cea a tâmplarului) şi rularea muşchilor sunt cele mai adecvate.

Când subiectul se află în poziţie aşezat. Priza se aplică în acelaşi fel ca la frământatul “în rindea”. cu priza mică.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ depărtate de aceasta. pe lângă frământatul în cută cu diferitele lui forme. pentru a acţiona cu forţă sporită. înaintând progresiv. realizată între marginile cubitale ale mâinilor. Acest mecanism este deosebit de important în cazul sportivilor de 35 . maseurul aplică o mână pe zona opusă celei masate şi realizează o “contra priza” pentru a fixa mai bine poziţia pacientului. după care înaintează uşor pe direcţia circulaţiei de retur. Mâna maseurului execută presiuni moderate (sau mai pronunţate) şi deplasări scurte ale ţesuturilor (înainteînapoi). Pentru regiunea abdominală. luptători. de asemenea. priza poate fi aplicată cu “mână peste mână”. apoi mâna execută presiuni cu mişcări circulare. în funcţie de consistenţa ţesuturilor (hipoderm) se foloseşte o formă specială de frământat în cută. etc.). Atunci când masa musculară este bine dezvoltată (la sportivi: culturişti. • reflexă. fără a solicita elasticitatea ţesuturilor peste limitele accesibile. Astfel. Efectele frământatului sunt obţinute. halterofili. medie sau în val. Ţinând seama că la această manevră presiunea este crescută pentru a obţine efecte în profunzime. maseurul înclină mult trunchiul înainte şi trece mai mult greutatea corpului său pe braţe. pe două căi: • mecanică. câteva pe acelaşi loc. deplasarea mâinii se va face prin mişcări scurte pentru a nu provoca senzaţii de durere. muşchii sunt prelucraţi între două suprafeţe dure reprezentate de mâna maseurului şi suportul osos al musculaturii cutiei toracice. boxeri. la un unghi de 30-45 °. Pe cale mecanică este stimulată deschiderea unor capilare de rezervă care favorizează circulaţia profundă şi eliminarea produşilor toxici. O altă formă de frământat pentru zona trunchiului (posterioară şi anterioară) este cea de rulare a muşchilor respectivi.

Contractilitatea. preponderente fiind cele reflexe. atrofie şi insuficienţă musculară. mecanic sau reflex. este de asemenea superioară în cazul sportivilor de performanţă. proprietatea muşchiului apreciată prin creşterea forţei de contracţie. determinând o sincronizare îmbunătăţită şi o mobilizare mai mare a unităţilor motorii. ca o reţea de adaptare. contractilitatea şi conductibilitatea. lucru foarte important în practica sportivă. manevrele de frământat favorizează eliminarea mai rapidă a cataboliţilor anaerobi lactacizi. consecinţe ale imobilizărilor prelungite necesare după diferite traumatisme sau alte afecţiuni musculare. combate atrofiile musculare.VERONICA BĂLTEANU performanţă la care în timp se formează capilare noi. Frământatul contribuie la menţinerea musculaturii într-o stare de funcţionare bună. Aceste efecte determinate de masaj-frământat la nivel muscular sunt greu de stabilit prin care mecanism sunt obţinute. 36 . După efortul fizic foarte mare. Importanţa acestui procedeu în terapie se resimte în special în stările de atonie. la care se produce o mobilizare a sistemului nervos central. Excitabilitea dă posibilitatea susţinerii eforturilor prelungite şi rezistenţă la oboseală. Prin manevrele de stoarcere. asigură o troficitate normală. elasticitatea ţesutului muscular este bine întreţinută prevenind leziunile la acest nivel. Se poate afirma că ele se suprapun. Pe cale reflexă sunt stimulate fiziologic proprietăţile muşchilor: excitabilitatea.

. Tapotamentul (baterea) Tapotamentul este cea mai stimule ntă manevră de masaj aplicată ţesuturilor moi ale corpului.manevre „de tocat”. 5.manevre „în ventuză” („în cupă”). Ele se pot aplica mecanic sau manual. Execuţia constă în serii de lovituri aplicate suprafeţei de masat. Manevrele de tocat – sunt cele mai frecvent folosite şi cele mai cunoscute. Din punct de vedere tehnic.manevre „de plescăit”. clasificate astfel: . . Fig. Cu toate că există posibilitatea aplicării cu ajutorul unor dispozitive. procedeul are diferite forme. Principiul de acţiune al tapotamentului (G. care se executau cu mănunchiuri de crenguţe. Dotte) Tapotamentul constă în aplicarea unor loviri ritmice ale ţesuturilor. cu mâinile în poziţie intermediară de prono-supinaţie. Acest procedeu derivă din formele masajului empiric practicate din cele mai vechi timpuri.1. aplicaţiile manuale sunt de preferat în toate tipurile de manevre. în funcţie de scopul urmărit. pot doza mai bine intensitatea şi frecvenţa. Mollon – P. . sub formă de biciuiri asociate cu băile de aburi.1. palmele faţă în 37 . .manevre „de percutat”. deoarece mâinile maseurului se pot adapta nevoilor şi particularităţilor fiecărei persoane.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ III. cu diferite părţi ale mâinii.manevre „de bătătorit”.

este cea executată cu treimea inferioară a antebraţelor. Partea cubitală a mâinii cade perpendicular pe suprafaţa zonei de masat. Pentru porţiunile mai musculoase. degetele cad pe suprafaţa de masat de la distanţă mică. „în mănunchi de nuiele”. Pe zonele mai musculoase. care cad relaxate. mişcarea fiind executată în principal din articulaţia pumnului. alternativ. o altă variantă a tocatului. în ritm viu. pasiv. Loviturile se aplică din apropierea zonei pe care se execută masajul pentru ca acestea să poată fi dozate cu uşurinţă în ce priveşte intensitatea şi ritmul. O variantă a acestei manevre este cea executată cu partea dorsală a mâinii. antebraţelor şi mâinilor este aceeaşi ca la manevrele prezentate anterior. tocatul se execută cu partea cubitală a metacarpianului V. În toate cele trei variante prezentate. 90 °). pentru a obţine efecte în profunzime. braţele maseurului sunt lipite de trunchi. coatele sunt depărtate de trunchi. Poziţia coatelor. cu marginea cubitală a mâinii şi cea executată cu treimea inferioară a antebraţului . coatele apropiate de trunchi. abdomen).VERONICA BĂLTEANU faţă. cu degetele depărtate şi uşor flectate. antebraţele în flexie pe braţe (cca. mai puţin sensibile. excepţie făcând anumite forme speciale de masaj. la nivelul 38 . tocatul cu vârful degetelor. foarte eficientă. pentru a nu fi prea puternice pentru pacient şi pentru a nu-l obosi pe maseur. Pentru executarea tocatului în acest mod. lovind ţesuturile cu partea lor latero-dorsală. acestea se execută cu vârful degetelor (pe zonele foarte sensibile – faţă. Tocatul în general se execută cu ritm viu. loviturile fiind aplicate cu intensitate mai mare. În cazul acestei manevre intensitatea este dată de greutatea segmentului cu care maseurul aplică loviturile şi nu de contracţia activă a muşchilor mâinilor. mişcări care necesită supleţe şi mobilitate mare a articulaţiilor mâinilor maseurului. Atunci când dorim ca loviturile să fie mai uşoare.

în aplicaţiile perpendiculare pe tegument. Manevrele executate cu marginea cubitală a pumnului semi-închis sunt mai puţin dure. Priza acestor manevre este tangenţială cu suprafaţa de contact sau aplicată sub un unghi de 45 °.manevre auxiliare ale tapotamentului. regiunea fesieră). cu marginea cubitală a acestuia. spaţiul ramas liber asigurând elasticitatea zonei. Manevrele de percutat (percuţia) . Mâinile pot executa mişcările simultan sau alternativ. mâinile maseurului pot fi apopiate şi întinse (palma deschisă). atenuează intensitatea loviturii. Intensitatea aplicaţiilor depinde de distanţa de la care se execută şi de greutatea mâinilor maseurului. Zgomotul produs în execuţie defineşte acestă formă de tapotament .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ capului şi în regiunea precordială. 39 . pentru ca procedeul să nu fie dureros. Acceasta se execută cu pumnul semiînchis sau închis. Manevrele “în căuş“ sau ”în ventuză” .este manevra care se aplică pe suprafeţe cu masă musculară bine dezvoltată (coapse. Manevrele de plescăit . reglând astfel intensitatea loviturilor aplicate.se aplică cu mîinile “în cupă”. coapsele (faţa posterioară a trunchiului). anume „de plescăit”. când trebuie să fie executat lent. care cad uşor şi pasiv pe suprafaţa masată. Bătătoritul . gambele. Mişcările suple şi repezi executate din poignée (încheietura mâinii).se execută cu pulpa degetelor care sunt în poziţie uşor flectate . dar şi pe suprafeţe mici şi sensibile (faţa în masajul cosmetic). Aerul din palme. se aplică în general pe suprafeţe întinse cum sunt: spatele. dozând după caz intensitatea loviturilor. intensitatea fiind reglată de forţa de execuţie şi de apropierea celor două suprafeţe de contact. cu ritm scăzut. degetele fiind apropiate şi uşor flectate. se execută cu faţa palmară a celor patru degete (fără police). În situaţia în care aplicarea loviturilor se face din imediata apropiere. specifice acestei manevre. făcând-o accesibilă. chiar şi în cazul în care se aplică de la o distanţă ceva mai mare.

ceea ce conduce la scăderea stratului adipos. iar mişcarea degetelor seamănă cu cea de “cântat la pian”. Prin excitarea nervilor somatici senzitivi scade sensibilitatea dureroasă. această formă de masaj mobilizează lipidele din adipocite.ceea ce înseamnă că efectele declanşate pe cale mecanică se continuă pe cale reflexă . cu intensitate foarte mică. într-un ritm viu . • reflexă. hiperemia cutanată produsă fiind de lungă durată. se obţine o contracţie rapidă a fibrelor musculare prin motoneuroni fazici. Sunetul produs seamănă cu cel al “picăturilor de ploaie”. crescând afluxul sanguin spre regiunea masată. în masajul cosmetic şi în masajul capului. între acestea neexistând o delimitare din punct de vedere fiziologic. cu o mână sau cu ambele. Pe aceeaşi cale mecanică se acţionează asupra nervilor vaso-motori. Aceste efecte variază în funcţie de sensibilitatea zonei pe care sunt aplicate. Efectele tapotamentului Manevrele de tapotament sunt cele mai stimulente şi mai excitante manevre de masaj. Prin excitarea fibrelor nervoase motorii propriuzise. alternativ sau simultan. pe faţă.VERONICA BĂLTEANU palmele situate în apropierea zonei de aplicare a masajului. manevra având un vădit efect analgezic (atunci când nu are contraindicaţii). cu un deget sau cu două degete (index-medius). Aceste efecte depind de ritmul şi de intensitatea cu care sunt aplicate manevrele respective. aplicat punctiform. iar prin motoneuroni tonici se determină o contracţie lentă. Când 40 . exteriorizată prin cresterea tonusului. fiind favorizaţi factorii lipolitici. Pe cale mecanică. Degetele execută mişcări fine de lovire a ţesuturilor . Această formă de tapotament se aplică pe zone sensibile. unde poate fi executat şi pe zone strict localizate. Manevrele de tapotament interesează şi ramurile periferice ale nervilor senzitivi şi motori. de ritmul şi de intensitatea cu care se aplică şi se obţin pe cale: • mecanică.

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

acestea sunt aplicate cu ritm lent şi intensitate redusă ,
contracţiile musculare sunt parţiale, fără a se produce
un efect mecanic. În cazul în care ritmul şi intensitatea
sunt crescute, interesează un număr mare de fibre
musculare producând o contracţie amplă, de asemenea
fără efect mecanic.
Execuţiile cu intensitate mică, ritmice, stimuleză
proprietăţile fiziologice ale muşchilor (excitabilitatea,
cotractibilitatea,
conductibilitatea),
efectele
remarcându-se asupra funcţionalităţii acestora. În
practică sunt mult folosite atât în masajul propriu-zis
cât şi în automasaj. La sportivi tapotamentul este un
procedeu nelipsit, pentru efectele lui stimulente, de
creştere a excitabilităţii, a tonusului muscular.
Acest procedeu de masaj este aplicat frecvent
asociat cu mijloacele de încălzire, înainte de efort, în
scopul menţinerii acesteia în cadrul competiţiilor de
durată (în pauze), formele lui variate fiind adaptate
nevoilor de moment ale sportivului .
În cadrul terapiei se recomandă în combaterea
atoniei, atrofiei şi insuficienţei musculare, remarcate în
special după traumatismele aparatului locomotor.
Tapotamentul este contraindicat în contracturile
musculare şi în afecţiunile în care durerea este
prezentă, în spasme şi în oboseala musculară.
3.1.2. Vibraţiile
- constau în imprimarea unor mişcări oscilatorii în ţesuturi,
cât mai multe pe unitate de timp.

Fig. 6. Principiul de acţiune al vibraţiilor
(G. Mollon şi P. Dotte)
41

VERONICA BĂLTEANU

Executate cu mâna, acestea realizează deplasări
mici (de câţiva milimetri) ale pielii şi ţesuturilor
subiacente şi presiuni ondulatorii, mişcările vibratorii
fiind asemănătoare cu un tremurat continuu.
Ele se realizează prin contracţii alternative ale
muşchilor antagonişti ai degetelor şi mâinilor, ai
antebraţului şi braţului, fiind foarte obositoare şi greu
de executat. Din această cauză ele se execută cu
ajutorul aparatelor special concepute în acest scop
(aparate de vibromasaj).
Ambele aplicaţii, instrumentale şi manuale au
avantaje şi dezavantaje, completâdu-se reciproc, fapt
pentru care se recomandă aplicarea lor alternativ.
În cazul executării vibraţiilor manuale se folosesc
diferite tehnici:
- vibraţii executate cu vârful degetelor;
- vibraţii executate cu faţa palmară a mâinilor;
- vibraţii executate cu podul palmei;
- vibraţii executate cu pumnul închis.
Vibraţiile executate cu aparat de vibromasaj sunt
ritmice şi uniforme, frecvenţa şi amplitudinea
oscilaţiilor putând fi reglate după scop şi preferinţă, în
raport cu suprafaţa pe care se aplică (întinderea
regiunii, grosimea ţesuturilor, sensibilitatea acestora).
În acest scop au fost create diferite tipuri de
aparate de vibromasaj, de la cele mici, uşoare,
prevăzute cu dispozitive speciale pentru contactul
aparatului cu suprafaţa corpului, până la cele cu benzi,
care se aplică pe suprafeţe mari antrenând mase
musculare întinse.
Efectele vibraţiilor - sunt induse pe două căi:
42

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

• mecanică;
• reflexă.
Pe cale mecanică, manevrele de vibraţie mai
puternice, activează circulaţia locală profundă şi se
exteriorizează prin hiperemie.
Vibraţiile produse instrumental, executate cu ritm
viu şi intensitate crescută împiedică depozitarea
adipocitelor, facilitează mobilizarea lor din ţesutul
subcutanat, fapt pentru care se recomandă în tratarea
obezităţii şi a celulitei.
Pe cale reflexă, manevrele uşoare şi prelungite au
efect calmant, liniştitor, reduc sensibilitatea cutanată,
producând o senzaţie plăcută, de relaxare şi încălzire.
Combinarea lor cu manevre de netezire şi
fricţiune sporesc aceste efecte.
În terapie se recomandă în afecţiunile congestive
şi dureroase ale organelor interne (masajul reflex) şi în
tratarea
leziunilor
aparatului
locomotor,
pentru
decontracturare musculară şi relaxare phihică.
Rezumat
Procedeele principale de masaj pot fi prezente în
orice şedinţă (intervenţie) de masaj indiferent pe ce
zonă şi ce scop se aplică. Efectele se resimt în
principal la nivelul ţesuturilor moi ale aparatului
locomotor inducând efecte pe cale mecanică dar şi la
nivelul întregului organism, pe cale reflexă.
Netezirea, fricţiunea, frământatul, tapotamentul şi
vibraţiile sunt manevre de masaj principale, cu efecte
multiple asupra ţesuturilor de la suprafaţa corpului.
Efectele masajului sunt corelate cu ritmul de
aplicare, forma şi durata intervenţiei.
Concepte şi termeni de reţinut
Manevrele lungi şi lente ; acţiune calmantă,
liniştitoare
asupra
sistemului
nervos;
acţiune
decontracturantă asupra musculaturii striate; efect
inhibitor asupra sensibilităţii, conductibilităţii şi
reactivităţii nervilor.
43

Goats G.. Bacău 8. Bucureşti. (ed. Physiological and therapeutic effects. traction and massage. C. Masaj şi tehnici complementare Editura Tehnopress. 2004. 2002. reflex axonic antidromic (efect vasodilatator). Williams & Wilkins. 1993. 6.. Ed. 1994. In Basmajian J. Ministerului Tineretului şi Sportului. Masajul şi automasajul. Masajul terapeutic. 3 ed.. cale reflexă.automasaj. Care sunt caracteristicile masajului calmant? 3.. factori lipogenici. Baltimore.. Care sunt caracteristicile masajului stimulativ? Recomandări bibliografice 1. 1994. G. Univ. Bălteanu V. 44 . Probleme de reflexie şi teme de dezbatere 1. Cordun M. V. efecte stimulatoare. Br Sp Med. 149152.Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport). Ed. Mârza D. 1994. 153-156. Ed... Editura Plumb. Termeni de reţinut: factori lipolitici. part 1. Wakim K. C. Physiologic effects of massage. part 2. proprioceptori). Petrescu O. Manipulation. Iaşi.. Massage – the scientific basis of an ancient art.. cale mecanica.). “Al. Editis. Cuza”. Care sunt căile de obţinere a efectelor masajului? 4. 3. Iaşi. Br Sp Med.. The techniques.. I. Bălteanu V. Care sunt efectele cele mai importante ale procedeelor principale de masaj ? 2. 1985. pg. Massage – the scientific basis of an ancient art. Drăgan I.. 2. 1992. Goats G. 7. 4. 5.Masaj . Bucureşti.VERONICA BĂLTEANU Manevre scurte şi rapide . entero. receptori senzitivo-senzoriali (extero.28..Caiet metodic de kinetoterapie (partea I). pg.

Se aplică pe segmentele membrelor superioare şi inferioare. fiind folosite printre ele. 45 . mişcare asemănătoare cernutului cu o sită. Alături de netezire şi fricţiune. .1.cunoaşterea contraindicaţiilor masajului. tapotament). mâinile deplasându-se din aproape în aproape de-a lungul segmentului respectiv.cunoaşterea procedeelor secundare şi alte manevre de masaj din punct de vedere teoretic. după aplicarea manevrelor puternice (frământat. Cernutul Cernutul este un procedeu folosit frecvent mai ales la sportivi. • rulatul. alternând astfel solicitarea cu relaxarea musculaturii. Cele mai cunoscute şi mai des folosite sunt: • cernutul. IV. cu degetele uşor flectate şi deplasarea acestora dintr-o parte în alta. cernutul face parte din masajul liniştitor. Ritmul de execuţie poate fi mediu sau mai viu.1. • scuturările. • tracţiunile şi tensiunile. Obiectivele cursului: . relaxant.cunoaşterea efectelor celor mai importante ale masajului. . Execuţia constă în prinderea masei musculare între feţele palmare ale mâinilor. prin presiuni alternative ale mâinilor. • presiunile.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ CURS 4 IV. combinat cu acestea. descrierea manevrelor. Unele manevre din această categorie derivă din procedeele principale. PROCEDEELE SECUNDARE DE MASAJ Introducere Manevrele secundare (auxiliare sau ajutătoare) de masaj se numesc astfel întrucât sunt folosite în scopul completării efectelor procedeelor principale. altele au o tehnică de execuţie proprie.

Fig. mai stimulent decât precedentul.2. mâinile maseurului prinzând segmentul respectiv între feţele palmare. Mollon şi P. relaxare ce este îmbunătăţită prin această manevră. după leziuni musculo-articulare.1. Principiul de acţiune al rulatului (G. În terapie este folosit pentru recuperarea după accidente. pe cele două planuri paralele. Dotte) În activitatea sportivă rulatul este frecvent folosit după eforturi intense. după competiţii. Rularea muşchilor se execută între cele două planuri dure reprezentate de mâinile maseurului şi segmentul osos profund. Rulatul Rulatul se execută de asemenea în principal pe membre. Alte efecte ale rulatului sunt de creştere a supleţei ţesuturilor şi decontracturare musculară. Efectul acestui procedeu. aceste manevre sunt incluse în şedinţa de masaj. de jos în sus. cât şi după acestea. De asemenea în cadrul complexului de refacere a organismului după efort. 46 .VERONICA BĂLTEANU IV. se bazează pe o bună relaxare musculară şi nervoasă din partea subiectului. 7. sub formă de automasaj în pauzele din cadrul competiţiei sau antrenamentului. aplicarea făcându-se peste echipament. cu degetele întinse şi se deplasează ritmic. alternativ.

pe direcţia spaţiilor intercostale. Ele pot fi aplicate ca procedee independente. Acestea pot executa presiuni statice prin aşezarea lor în direcţie longitudinală. se aşează mână peste mână şi se lasă greutatea corpului prin înclinare înainte. Presiunile Presiunile. cealaltă preluând mişcarea de la radial la cubital. denumite presiuni vibrate. Presiunile mai pot fi aplicate la nivelul spatelui. se aplică numai tinerilor sănătoşi şi robuşti. denumite în acest caz presiuni simple.1. pe segmentul pe care se acţionează. se regăsesc şi în masajul modern. presiunile îşi modifică tehnica după întinderea şi sensibilitatea regiunii respective. existente şi în formele de practicare ale masajului empiric. aplicate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi execută apăsări (una sau mai multe) în acelaşi loc. mai puternice.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ IV. Aplicate ca procedee independete. prin rularea uneia de la cubital la radial. cu baza în apropierea coloanei vertebrale. fără a exagera apăsarea. asociate cu mişcări respiratorii şi cu vibraţiile. este cu mâinile aşezate transversal pe suprafaţa de masat. Aceste manevre de presiune. transversal. Ele nu se aplică copiilor şi bătrânilor la care se pot provoca leziuni (la bătrâni se pot produce fisuri sau fracturi datorită osteoporozei). sau prin rulare de la ”rădăcina mâinii” spre vârful degetelor (mişcare aemănătoare cu cea a tamponului pentru cerneală). Mâinile maseurului au o priză cu palmele deschise. În cazul în care vrem să mărim forţa de apăsare.3. completând în special efectele procedeelor de fricţiune şi frământat. O altă formă de executare a presiunilor. pe cele două hemitorace. Acest mod de aplicare este caracteristic zonei spatelui. mişcare ce se repetă în acelaşi fel pe toată zona. Subiectul execută un inspir 47 . prin intermediul mâinilor. asociate cu mişcări respiratorii astfel: se aşează mâinile cu degetele răsfirate. sau mutându-se din aproape în aproape.

se execută presiuni repetate. Intensitatea presiunii poate fi mai mare sau mai mică. acţiunea interesând un nerv (rădăcina sau un punct situat pe traiectul său). 48 . din aproape în aproape. pe inserţia unui tendon sau muşchi. cât şi sensul de aplicare al mişcărilor circulare (concentric sau excentric) în funcţie de scopul urmărit. Ele pot fi aplicate pe suprafeţe mari ale corpului. de la extremitatea distală către cea proximală. manevră denumită în acest caz "presopunctură".VERONICA BĂLTEANU forţat. procedeu folosit cu foarte mult timp în urmă. manevra trebuie executată în ritmul funcţiei respiratorii (16-18 respiraţii pe minut). eventual ajutat de maseur prin ridicarea pasivă a părţilor laterale ale toracelui. maseurul execută câteva presiuni în scopul creşterii volumului de aer expirat. Această manevră necesită o colaborare între acţiunile subiectului şi ale maseurului. Acest procedeu mai este denumit impropiu şi “acupunctură fără ace”. Presiunile au efect de relaxare. Accelerarea ritmului respirator (nerespectarea acestei condiţii) poate produce hiperventilaţie pulmonară urmată de alcaloză metabolică şi hipotensiune arterială. periarticular sau pe traseul unei vene. La nivelul membrelor superioare şi inferioare presiunile se pot aplica asemănător ca şi pe spate (unele) sau cu mâinile “în brăţară“ la un anumit nivel. Presopunctura se execută pe anumite puncte sau zone bine determinate având repere anatomice precise. manevră denumită “în garou”. practicate ocazional. cu avantajul că poate fi aplicat oriunde şi de către oricine. mai ales atunci când sunt asociate cu vibraţiile (presiuni vibrate). iar în momentul de final al expirului. chiar localizate pe un punct. cu palma deschisă sau pe porţiuni mai mici. de asemenea durata poate fi diferită. sau poate constitui un tratament de lungă durată. frecvent folosit în situaţii diverse. Aplicarea acestor presiuni localizate poate constitui un mijloc cu efecte imediate.

Tracţiunile la nivelul coloanei vertebrale cervicale se realizează prin poziţionarea capului în axul 49 .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ În urma aplicării presiunii senzaţia determinată dispare treptat. descris de Head. efectele acestuia transmiţându-se pe cale reflexă la organele şi ţesuturile din profunzime. fasciculitelor. localizată. realizat în principal la nivelul ţesutului conjunctiv.4. Tracţiunile se aplică în mod deosebit la articulaţiile degetelor. se aplică în special asupra articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulare. cealaltă mână se aplică asupra articulaţiei respective. inervate de acelaşi nerv rahidian. se realizează tracţiunea. • cu mâna – cuprinzând extremitatea distală a segmentului. tendinitelor. Aceste manevre în terapie au la bază masajul executat pe zonele amintite. de Hensen şi Schilak. care are ca principiu masarea zonelor de inervaţie metamerică (dermatoamele). sau punctele şi meridianele din acupunctura tradiţională chineză. Tonusul muscular scade obţinându-se relaxarea musculară. de asemenea şi celorlalte articulaţii ale corpului. după care apare hiperemia locală. Efectele pozitive sunt obţinute prin întreruperea arcurilor reflexe la nivelul dermatoamelor sau miotoamelor în sens viscero-musculo-cutanat. diminuarea oboselii sau înlăturarea ei. Priza se aplică în funcţie de segmentul respectiv. IV. după câteva minute. Tracţiunile şi tensiunile Tracţiunile şi tensiunile sunt procedee tehnice dintre cele mai vechi incluse în tehnica masajului. În activitatea sportivă se poate folosi în cazul afecţiunilor ţesuturilor perimusculare şi periarticulare de tipul enteziopatiilor. în cadrul şedinţelor de masaj segmentar.cu două-trei degete pentru tracţiunile aplicate articulaţiilor degetelor.1. o scădere evidentă a sensibilităţii (uneori până la anestezie). Local se instalează o uşoară ischemie trecătoare (datorită scăderii afluxului sanguin în zona masată). astfel : • priza mică . stă la baza tehnicii masajului reflex. Acest tip de presiune profundă.

acute sau cronice. Scopul acestor manevre este de creare a senzaţiei de facilitare funcţională secundară întinderilor structurilor anatomice articulare şi periarticulare şi variaţiilor tonusului muscular. Scopul acestei manevre este de realizare a întinderii şi alungirii elementelor articulare şi periarticulare în limitele fiziologice. leziunilor musculare. una susţine segmentul. La nivelul trunchiului priza pentru tracţiuni este de apucare peste braţe. pentru care se folosesc diverse aparate de tracţiune. mâinile se aplică pe tâmple sau pe frunte şi ceafă. Elongaţiile se aplică în special la nivelul coloanei vertebrale cervicale şi lombare. atât cea manuală cât şi cea mecanică. cealaltă execută mişcarea. Aceste manevre solicită pe cel care le execută la un efort fizic deosebit. 50 . Tensiunile sunt manevre pasive care se execută conform biomecanicii fiecărei articulaţii. tracţiunea subiectului în sens vertical. subiectul fiind în poziţie şezând sau stând. de origine mecanică. ligamentelor. cât şi în radiculitele de origine vertebrală. în sindroame clinice algice. în cazul afectării discurilor intervertebrale. Se execută tragerea în sus. se realizează cu aceeaşi priză mică amintită anterior. La nivelul articulaţiilor mari ale corpului priza este cu ambele mâini. În această categorie se includ şi elongaţiile terapeutice efectuate la nivelul coloanei vertebrale. apoi se trage în sus.VERONICA BĂLTEANU gâtului. La nivelul degetelor. manevră ce necesită din partea maseurului calităţi fizice deosebite. Realizarea acestor manevre se face cu prudenţă. cunoscând foarte bine tehnica de execuţie. în planurile şi axele normale ale mişcărilor. Ele se pot aplica în scop profilactic şi igienic pentru menţinerea mobilităţii articulare. o degajare sub presiune a elementelor intraarticulare şi obţinerea unui spaţiu între acestea. unde se aplică în mod special.

sau se pot scutura degetele pe rând. unul câte unul. Manevrele nu trebuie să depăşească pragul durerii sau pot să treacă foarte puţin peste acesta. aplicată degetelor extreme (police-haluce.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Rolul lor deosebit este în terapie. aplicată cu mâna “în căuş” pe toate degetele mâinii sau piciorului subiectului. deget mic) ale segmentului subiectului (sau marginilor laterale ale mâinilor şi picioarelor) imprimă mişcări ritmice.1.5. au rolul de a înlocui manevrele de masaj care nu se pot aplica (frământatul). mai ales în situaţiile cu prezenţa durerii. prin scuturatul spaţiilor interosoase. cealaltă mână fixând pumnul sau glezna respectivă pentru scuturatul degetelor. iar acolo unde subiectul poate fi ridicat în 51 . la nivelul extremităţilor membrelor. în sus şi în jos sau stânga-dreapta. pentru redobândirea mobilităţii articulare afectate în urma imobilizării consecutive unor traumatisme sau altor afecţiuni cu impotenţă funcţională sau imobilizare prelungită. Priza realizată între police şi index ale mâinilor maseurului. Executarea acestor manevre se face cu blândeţe. Aceste mişcări se pot asocia cu tracţiunile executate în axul lung al membrelor şi cu tensiunile. adresate membrelor superioare şi inferioare sau segmentelor acestora. cu prudenţă pentru a nu produce contractură musculară. constau în mişcări oscilatorii executate ritmic. Pentru realizarea manevrelor de scuturat a membrelor superioare şi inferioare în întregime. Acestea. Scuturările Scuturăturile. maseurul folosind priza mică cu policele şi indexul. Se mai poate folosi priza medie. IV. la mâini şi picioare. active. mâna maseurului apucă degetele mâinilor subiectului (simultan sau alternativ) sau picioarele subiectului la nivelul călcâielor (simultan sau alternativ) şi execută mişcări oscilatorii de sus în jos (şi invers) şi laterale stânga-dreapta. manevre înrudite cu tensiunile şi tracţiunile.

2. Ritmul viu provoacă efecte stimulente. iar cele executate lent determină efecte de relaxare. menţinerea homeostaziei centrale a corpului.VERONICA BĂLTEANU braţe sau pe umeri. substanţe chimice.solicitare minimă a termoreglării.masajul cu bule gazoase în apă. lumina. Procedeele. maseurul îi poate aplica scuturatul întregului corp.masajul cu gheaţă. cu trunchiul în uşoară extensie. gazoasă). astfel: . În afară de apa simplă se practică şi proceduri care folosesc alte ingrediente ca: bioxidul de carbon. . 52 . sunt în funcţie de ritmul cu care se execută. parafina. Efectele acestor manevre executate separat sau asociate. există alte procedee care cuprind: . la sfârşitul şedinţei de masaj.masajul cu jet de aer cald. locale şi generale. . Hidromasajul Hidromasajul reprezintă asocierea manevrelor de masaj cu proceduri de hidroterapie. . IV. Sfera hidroterapiei se lărgeşte prin aplicarea unor proceduri termice cum sunt: aerul cald. această formă asociată numindu-se hidrotermoterapie.2. foarte variate au la bază apa la diferite temperaturi şi sub diferite stări de agregare (solidă. Influenţele exercitate asupra sistemului de termoreglare al organismului se clasifică în funcţie de temperaturile mediilor utilizate. hidrogenul sulfurat.1. IV. . ALTE MANEVRE DE MASAJ În afară de manevrele fundamentale şi secundare de masaj manual. în scop profilactic sau terapeutic. extracte de seminţe.hidromasajul.zona de indiferenţă . folosite de către maseur. nămolul.masajul reflex. . lichidă.sauna. plante medicinale.

Temperatura apei la 34-35 °C. datorită aportului crescut de căldură aplicat prin procedură (provoacă hiperemie). acţionând asupra pielii care reacţionează la excitanţii diferiţi şi participă la procesele de adaptare. IV. Factorul termic.zona care determină solicitări mari ale termolizei.2. identică sau foarte apropiată de temperatura cutanată de confort.factorul mecanic.factorul chimic. Hidroterapia Hidroterapia acţionează asupra organismului prin: . După îndepărtarea excitantului termic cald. cea mai importantă scădere înregistrându-se în primele două minute.zona care solicită intens termogeneza. . asupra presiunii în capilare.2. prin temperatura mediului (apă sau aer) situându-se în jurul temperaturii de 0°C (crioterapie .terapie prin frig). vitezei de circulaţie sanguină. constituie zona de indiferenţă a acesteia pentru organism. prin intermediul termoreceptorilor. urmând ca în minutele următoare să se realizeze o uşoară scădere a temperaturii cutanate. cel mai important. temperatura pielii revine. .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ .factorul termic. volumului vaselor. Excitantul termic cald. produce creşterea temperaturii cutanate. la acelaşi excitant aplicat. cea mai importantă în primul minut al aplicării. producîndu-se arcul reflex. realizează legătura între mediul extern şi cel intern al organismului. Efectele factorului termic se produc asupra temperaturii tegumentelor. la nivelul centrilor nervoşi superiori şi în scoarţa cerebrală. Reacţia vasculară de răspuns se realizează prin excitarea elementelor contractile ale vaselor. . Temperatura 53 . Senzaţia de confort termic a organismului uman se realizează la temperaturi cutanate de 34-35 °C şi la o temperatură centrală de 37 °.

VERONICA BĂLTEANU

ţesuturilor creşte rapid cu cât ţesutul este superficial şi
stratul de ţesut adipos mai subţire.
La nivelul muşchilor menţinerea temperaturii
ridicate este de durată mai mare, stratul subcutanat
constituind pentru muşchi un veritabil izolant termic.
Agenţii
termici
stimulează
eliberarea
în
tegumente a histaminei şi acetilcolinei, în funcţie de
natura excitantului: agentul termic cald provoacă o
stare de parasimpaticotonie cu eliberare de acetilcolină,
iar agenţii termici reci, provoacă un tonus crescut al
simpaticului.
Excitantul rece produce scăderea rapidă a
temperaturii cutanate în primul minut al aplicării. În
următoarele două minute temperatura scade, însă mult
mai lent, după care se stabileşte la un anumit nivel.
După îndepărtarea excitantului rece, temperatura
cutanată se restabileşte destul de repede, după circa 2030 minute, cele mai evidente creşteri înregistrându-se
în primele două minute.
Excitantul mecanic, în cadrul hidroterapiei, ocupă
locul următor ca importanţă, după cel termic. Acţiunile
mecanice legate de hidroterapie sunt:
- acţiunea de împingere în sus a corpului cufundat
în apă (potrivit legii lui Arhimede), facilitează
executarea mişcărilor.;
- acţiunea presiunii hidrostatice asupra toracelui,
abdomenului
şi
asupra
corpului
în
totalitate,
influenţează respiraţia, circulaţia şi metabolismul;
acţiunea
factorilor
mecanici
asociaţi
procedurilor, printr-o serie de manevre obţinute
artificial amplifică reacţiile vasculare. Acestea pot fi:
presiunea duşurilor, bulelor gazoase (aer, bioxid de
carbon), curgerea continuă a apei în baie.
Excitantul chimic se obţine prin diferite substanţe
introduse în apă. Decocturile de plante medicinale
(muşeţel, brad, gălbenele), prin uleiurile pe care le
conţin, plantele cu efect astringent (coaja de stejar),
plantele cu efect iritant (muştar, hrean) acţionează
asupra diferitor sisteme şi organe îmbunătăţindu-le
funcţionalitatea.
54

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

IV.2.3. Duş-masajul
Duş-masajul constă în executarea masajului
manual asupra unui segment (regiune sau pe tot corpul)
sub jetul unor duşuri calde cu acţiune verticală.
Subiectul se află în decubit, pe o banchetă de masaj,
deasupra căreia cade apa în ploaie prin 4-6 duşuri
rozetă, de la o înălţime de 60cm. Temperatura apei este
de 38°C, iar durata procedurii este de 5-10 minute,
masajul fiind de obicei parţial (spate, torace, abdomen,
membre).
Efectele mecanice ale manevrelor de masaj sunt
amplificate de cele ale agentului termic. Vasodilataţia
puternică obţinută în acest fel favorizează pocesele de
resorbţie, relaxarea musculară şi scade pragul de
sensibilitate dureroasă. Procedura este recomandată în
tratarea artrozelor, a sechelelor posttraumatice şi în
masajul sportiv.
IV.2.4. Duşul subacval
Duşul subacval constă în aplicarea unui duş
cilindric asupra corpului sau a unor segmente ale
acestuia. Pacientul se află într-o baie cu apă, la
temperatura de 37-38 °C, iar presiunea duşului
proiectează apa pe zona interesată. În funcţie de
sensibilitatea acesteia se reglează presiunea apei
(presiunea este de 1-6 atmosfere). Presiunea duşului se
realizează cu ajutorul unui compresor electric, care
absoarbe apa din vană printr-un furtun cu sorb şi apoi,
printr-o duză cilindrică o proiectează asupra zonei
interesate. Jetul cilindric de apă este proiectat la un
unghi de 35° faţă de suprafaţa corpului, de la o distanţă
de 30cm (duza este situată sub apă). La nivelul
articulaţiilor apa poate fi proiectată perpendicular pe
acestea.
Manevra se desfăşoară în sens centripet, iar
durata procedurii este de 5-15 minute. La nivelul
abdomenului duşul acţionează în sensul acelor de
ceasornic cu presiunea apei mică (1 atmosferă).
Procedura nu se aplică pe zona organelor genitale.
55

VERONICA BĂLTEANU

Efectele duşului subacval sunt:
- relaxarea musculaturii prin aportul factorului
termic şi al presiunii hidrostatice;
- stare de confort fizic şi psihic pentru pacient;
- realizarea unui masaj profund, mai ales în
zonele musculoase şi cu ţesut adipos în exces (lombe,
fese, articulaţiile coxofemurale).
- stimulează activitatea motorie a viscerelor din
cavitatea abdominală;
- realizează o hiperemie profundă;
- favorizează procesele de resorbţie;
- reduce aderenţele.
Dezavantajele acestei proceduri sunt cele legate
de măsurile de protecţie deosebită în privinţa instalaţiei
(impune
o
stare
perfectă
de
funcţionare
a
compresorului, priza cu împământare, echipament de
protecţie - mănuşi şi cizme de cauciuc pentru cel care
aplică procedura).
Avantajul procedurii constă în faptul că nu
necesită efort fizic din partea celui care execută
manevrele.
În terapie se indică în tratarea edemelor, a
redorilor articulare, retracţiilor musculo-tendinoase, a
proceselor aderenţiale, redarea supleţei cicatricelor, în
contracturile musculare antalgice, în artroze, în
constipaţiile atone, în celulită şi obezitate.
IV.2.5. Duşul cu aer cald
Duşul cu aer cald constă în producerea unui jet de
aer cald, cu un aparat generator tip Föhn, care se
proiectează pe zona de tratat.
Durata este de cca. 5 minute. Asocierea factorului
mecanic al jetului de aer, cu factorul termic are efecte
asupra circulaţiei, favorizând hiperemia şi tonusul
muscular, pe care îl reduce.

56

Procedura are la bază combinarea masajului (netezirii) cu crioterapia.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ IV. La nivelul aplicării se produc următoarele efecte: . .miorelaxare.2. Băile cu bule gazoase. . Execuţia se realizează prin aplicarea cubului de gheaţă prin netezire pe zona de tratat.diminuarea extensibilităţii colagenului şi prevenirea formării edemului. timp de 3-7 minute şi se repetă la interval de două ore. leziuni musculare fibrilare).2. Printr-un tub de cauciuc legat la o butelie de oxigen. Datorită acestor efecte se aplică în afecţiunile traumatice ale aparatului locomotor (contuzii. cu masajul superficial realizat de bulele gazoase.diminuarea conducerii nervoase şi scăderea durerii. Sauna. Se recomandă pentru tratarea stărilor nevrotice. a tulburărilor neurovegetative şi în masajul sportiv. imediat după producerea acestora.8. 57 .vasoconstricţie locală cu scăderea consumului de oxigen şi reducerea metabolismului. Masajul local cu gheaţă.2.6. IV. . bulele se degajă în apă cu o presiune de 1-2 atmosfere. Durata procedurii poate fi de 10-15 minute. prin provocarea vasodilataţiei capilare şi arteriale. entorse. în care se degajă oxigen dintr-un generator situat pe fundul acesteia. IV. Se execută în cadă.7. Această procedură constă în folosirea aerului comprimat sau a oxigenului. cu efectul termic al apei şi presiunea hidrostatică. iar temperatura apei 34-35 °C. Efectele se resimt la nivelul sistemului nervos (relaxare) şi sistemului cardiovascular.

VERONICA BĂLTEANU Procedură de origine finlandeză. instrumental (cu diferite aparate acţionate mecanic sau electric) şi asociat cu procedee hidrice (sună. masajul local cu gheaţă). de care trebuie să se ţină cont cei care îl practică. Practicarea masajului pe lângă numeroasele indicaţii pe care le are este contraindicat în unele situaţii. de la 40°-100°C. Folosirea saunei necesită respectarea indicaţiilor privind dozarea frecvenţei acestora. 58 . în tratamentul acneei.5 l) peste pietrele încinse. Spaţiul destinat saunei este o încăpere ai cărei pereţi sunt placaţi în interior cu lemn de pin care are calitate izotermă şi de absorbţie a umidităţii. organismul este supus aerului fierbinte. constă în folosirea aerului uscat la temperaturi foarte ridicate. După aceasta urmează aplicarea duşului rece sau imersia în apă cu gheaţă. În aplicarea masajului indiferent de scopul urmărit trebuie respectate anumite indicaţii. Iniţial. În continuare se recomandă automasajul prin folosirea unor nuiele elastice (biciuiri) sau executat cu o mănuşă aspră. tuberculoză şi stările infecţioase acute. În practica sportivă este recomandată atât în scop igienic cât şi terapeutic pentru efectele sedative şi decongenstionante. în absenţa (relativă) a umidităţii. sechele posttraumatice. temperaturii suportabile şi duratei transpiraţiei. împiedicând formarea condensului. obezitate. Masajul poate fi aplicat cu mâna. pe parcurs aplicându-se un şoc termic prin turnarea apei (0. Căldura este obţinută de la o sursă electrică prevăzută şi cu generator de ozon. Această operaţiune se poate repeta la interval de 2 minute. Rezumat Procedeele secundare de masaj copletează efectele manevrelor principale şi se asociază în masajul unor segmente. Contraindicaţiile saunei sunt în afecţiunile cardiace. În terapie se indică în afecţiuni reumatismale.

puncte. 4..automasaj. Care sunt manevrele secundare de masaj şi rolul lor în obţinerea efectelor în masaj? 2. Mârza D. meridiane. Bucureşti. Masaj şi tehnici complementare Editura Tehnopress. 1993. dermatom. 1992. Care sunt contraindicaţiile masajului? Recomandări bibliografice 1. Efectele presopuncturii – întreruperea arcurilor reflexe la nivelul dermatoamelor sau miotoamelor în sens visceromusculo-cutanat. inervaţie metamerică.Masaj . care sunt indicaţiile şi contraindicaţiile ei? 3. Probleme de reflexie şi teme de dzbatere 1. Ed. Marza Doina. Editis. 2002.. hiperemie.. 3. Ed. Plumb Bacau 59 . Editura Plumb. Petrescu O. 2004. Drăgan I.. Care sunt efectele cele mai importante ale masajului? 4. Ed. În ce constă procedura saună. Bacău 5. Masajul terapeutic. Cordun M. Ischemie. 2.Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport). 2009. Ministerului Tineretului şi Sportului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Concepte şi termeni de reţinut Presopunctura – se execută pe anumite puncte sau zone bine determinate având repere anatomice precise. acţiunea interesând un nerv (rădăcina sau un punct situat pe traiectul său). Metode speciale de masaj. periarticular sau pe traseul unei vene.. Bucureşti. Bălteanu V. pe inserţia unui tendon sau muşchi.. Iaşi.

Introducere Acţiunea manevrelor de masaj cuprinse în această categorie. Aplicaţiile privesc atât terapia afecţiunilor aparatului locomotor cât şi a celor viscerale. Obiectivele cursului . prin aplicarea pe zone de proiecţie dureroase. • masajul pe zone reflexogene Head. Această presiune. . 60 . a masajului pe zone reflexogene Head şi a unor noţiuni despre presopunctură. manevră ce se poate repeta de 2-3 ori. .Cunoaşterea noţiunilor teoretice şi a modului de aplicare a masajului periostal.Cunoaşterea mecanismelor de acţionare a masajului reflex.Cunoaşterea contraindicaţiilor masajului. tegumentare sau periostale.Cunoaşterea celor mai importante efecte ale masajului. Masajul periostal .autorii germani Wolger şi Krauss descriu următoarea tehnică: executarea unor presiuni puternice cu policele sau cu mediusul în punctele situate pe periost acolo unde ţesutul moale este superficial. se bazează pe influenţa reflexă. • presopunctura. Alegerea punctelor de presiune se face în funcţie de sensibilitatea la apăsare.VERONICA BĂLTEANU CURS 5 V. . de la distanţă a acestora. MASAJUL REFLEX. însoţită de fricţiuni circulare se execută 2-3 minute pe fiecare punct. Din masajul reflex fac parte: • masajul periostal. mutându-se apoi pe alt punct dureros la palpare.

fosa iliacă stângă pentru colonul sigmoid. pe direcţia viscerului subiacent.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Efectele se remarcă după 3-4 şedinţe. 61 . Astfel se explică senzaţiile de hiperestezie sau durere proiectate pe tegumentele abdomenului.hipocondrul stâng pentru splină. muşchi). Pentru masajul (reflex) diverselor organe abdominale.hipogastrul pentru vezica urinară. Metoda prezintă dezavantajul că este dureroasă pe parcursul aplicării presiunii. a contracturii musculare şi a durerii. .epigastru pentru stomac. . apoi netezirile se aplică în special pe zona în care este localizată afecţiunea (disfuncţia). sau pe zone tegumentare situate la distanţă.hipocondrul drept pentru ficat. impulsurile plecate de la acest nivel sunt proiectate de centrii superiori talamici pe zone somatice de la tegumente (MacKenzie şi Head).flancul stâng abdominal pentru colonul descendent. . vezica biliară. . Masajul reflex al acestor zone se efectuează din decubit dorsal. prin aplicarea manevrei pe zona de proiecţie periostală învecinată zonei afectată. cu genunchii în flexie şi uşor depărtaţi şi constă în neteziri ale regiunii abdominale în întregime. . În cazul unui viscer afectat. acestea constând în combaterea fenomenelor congestive. Masajul pe zone reflexogene Head se bazează pe faptul că un anumit segment medular inervează prin fibre nervoase vegetative o arie viscerală şi prin fibre nervoase somatice un dermatom (o suprafaţă delimitată a tegumentelor).flancul drept abdominal pentru colonul ascendent. Se recomandă în recuperarea sechelelor posttraumatice ale aparatului locomotor (ligamente. . . zonele reflexogene sunt: .zona ombilicală pentru intestinul subţire. în cazul afecţiunilor organelor din cavitatea abdominală.

• rinichi . D3-D10. Ţesutul conjunctiv al pielii constituie punctul de plecare. tulburările de mobilitate gastrică. D10-L1. transmiterea informaţiilor spre analizatorii centrali făcându-se prin intermediul sinapselor. D9-D10. absorbţia şi pe cele de evacuare ale căilor biliare şi intestinale. 62 . L1-L2. care la rândul lor. pe cale reflexă determină reacţii în organele situate la depărtare de locul masat. • colon descendent. Masajul zonelor reflexe iniţiat de Dicke are la bază excitaţiile produse în piele prin masaj. constipaţiile atone şi ptoze ale viscerelor. Câteva exemple de zone reflexe ale ţesutului conjunctiv pentru diferite organe: • pleură . Indicaţia este pentru dischineziile biliare. D6-D10. • ficat. D1-D2.plămâni. D5-D9. D7-D9.uretră. • stomac. D9-D1. • duoden. • inimă. D9-D12. • organe sexuale. • pancreas.VERONICA BĂLTEANU Aceste manevre aplicate pe diferite zone ale abdomenului normalizează funcţiile motorii şi secretorii ale aparatului digestiv. • apendice şi colon ascendent. D9-D2.

9. Palparea se execută cuprinzând suprafeţele interesate cu pulpa policelui şi indexului. prin palpare.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. 8. Reflexul cuto-musculo-visceral (după Bossy) Înainte de a se efectua masajul se face un control minuţios al zonei ce urmează a fi tratată. Reflexul viscero-musculocutanat (după Bossy) Fig. aspectul şi consistenţa ţesuturilor. hipotonicitatea. Astfel se pun în evidenţă zonele cu contractură mărită. zonele de umflătură şi şanţurile. 63 .

VERONICA BĂLTEANU Masajul de acest tip. iniţiat de Dicke. răspunsul. până se atinge pragul de reacţie. se masează numai zona afectată. La acest prag se ajunge repetând de trei ori masajul regiunii şi de două ori pe cel al construcţiei de bază. se masează în sus şi în jos faţă de aceasta. Masând ţesutul conjunctiv se obţine un efect reflex în teritoriul şi organele care corespund părţii din derma masată. După procedura de bază care determină o ameliorare. relaxare şi o reacţie generală bună. Dicke intercaleză în acest masaj al spatelui şi câteva manevre “echilibratoare”. pe partea anterioară a toracelui. se începe întotdeauna în regiunea sacrată (construcţia de bază). 64 . În cazul în care ţesutul interesat se găseşte în regiunea construcţiei de bază.

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ 65 .

VERONICA BĂLTEANU Fig. Zonele reflexogene ale suprafeţei corpului 66 . 10.

Masajul zonelor reflexe duce la ameliorări importante şi chiar la vindecare. de zece ori mai active decât histamina). considerate porţi de intrare ale organismului au “păzitori specializaţi”. Hiperemia tegumentară este rezultată prin intervenţia mai multor substanţe ca: serotonina (care produce vasodilataţie la nivelul muşchilor scheletici şi un important venospasm).. hiperemia tegumentară. Explicarea fiziologiei masajului este legată de acest fenomen. activează acetilcolina (mediator chimic al fibrelor 67 . frământat şi tapotament.1. se produce degranularea celulelor amintite (mastocite şi bazofile) şi eliberarea de histamină care acţioneză în principal asupra vaselor mici (capilare). Prin fricţiune. plămânii. manevrele mai energice şi mai stimulente ale masajului. producând vasodilataţia acestora. reprezentaţi de mastocite şi bazofile (forma circulantă a mastocitului). intestinul. prostagladinele din grupa E. este asupra circulaţiei sanguine. procedeele de masaj amintite. prin sistemul eferent simpatic. Diverse structuri anatomice ca: pielea. etc. zona inimii şi zona stomacului ajung până la D9-D10 deşi au zona de maxim efect situată la D1-D2 pentru inimă şi D5 pentru stomac). acţioneză asupra venelor din muşchiul striat în sens vasodilatator. Manevrele de masaj executate într-un ritm viu. efectele iradiind în zonele învecinate şi chiar la depărtare (ex. Efectele cele mai importante ale masajului Efectul cel mai important al masajului. kininele plasmatice (produc cel mai important efect vasodilatator. Pe cale reflexă. datorită predominenţei receptorilor de tip beta (vasodilatator) ce intră în componeţa peretelui vascular (la nivelul arteriolelor ciculaţiei generale efectul este vasoconstrictor).MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Teritoriile ţesutului conjunctiv ale dermei nu sunt strict delimitate. etc. V. al procedeelor principale descrise. mucoasele.

a celor asociate cu hidro şi termoterapia. Folosit în scop igienic (profilactic). Contraindicaţiile msajului sunt grupate în: 68 . activat şi de contribuţia proteazelor tisulare (kalicreine). Cathecolaminele. legat de activitatea sportivă sau în terapie. Pe lângă multiplele indicaţii pe care le are. eliberatoare de cathecolamine. care în prima fază determină o vasodilataţie periferică. se remarcă importanţa masajului ca mijloc de influenţare a sănătăţii organismului. Contraindicaţiile masajului Din prezentarea efectelor fiecărui procedeu de masaj. urmată de acid lactic . acest mijloc al kinetoterapiei îşi găseşte mereu utilitatea în viaţa omului.cu efect vasodilatator local. a celor clasice principale şi secundare. pentru ameliorarea stării de sănate a organismului. dar. V. efectele fiziologice prezentate contribuind la înţelegerea lui ca un veritabil mijloc de acţionare în diverse împrejurări.VERONICA BĂLTEANU parasimpatice terminale şi simpatico-parasimpatice ganglionare). masajul este contraindicat în unele situaţii. mai ales adrenalina. acestea persistă în timp şi se transmit la distanţă. a numărului de hematii şi leucocite. generează reacţii foarte complexe.2. aplicat de către o persoană calificată sau sub formă de automasaj. În concluzie. independent sau asociat cu alte mijloace. masajul. fapt de care trebuie să se ţină cont de către cei care îl practică. Influenţele masajului se resimt şi asupra conţinutului sanguin. După o şedinţă de masaj general se remarcă o uşoară creştere a hemoglobinei. aparent “banal”. Aceste efecte se referă la circulaţia arterială. prin implicarea sistemului nervos în “reglajele” vasculare periferice. prin acţiune metabolică indirectă creşte glicoliza. fapt explicat prin stimularea reflexă a organelor hematopoetice şi prin mobilizarea sângelui din organele de depozit. urmată de reacţii compensatorii adenosimpatice.

• temporare. Contraindicaţiile totale şi definitive se referă la prezenţa tumorilor maligne. Contraindicaţiile parţiale se referă la aplicarea masajului pe anumite regiuni ale corpului şi la folosirea anumitor manevre (alegerea manevrelor în funcţie de scop sau de un anumit diagnostic). sunt de asemenea exceptate de la aplicarea oricăror manevre de masaj. Lezarea accidentală a acestora prin executarea manevrelor de masaj pot degenera în neoplasme cutanate cu evoluţie rapidă. Alte zone ale corpului pigmentate constituţional cum sunt areolele mamare. iar după remiterea acestei faze. Masajul general are contraindicaţii temporare în: 69 .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ • totale şi definitive. chimici sau infecţioşi impun contraindicarea temporară a masajului. Masajul se aplică numai când pielea este perfect sănătoasă. masajul constituie un mijloc important în recuperare. • osteitelor şi osteomielitelor. indiferent de localizarea şi stadiul lor de dezvoltare. În aceste situaţii masajul poate fi indicat pe zonele sănătoase ale corpului în perioada acută a afecţiunilor enumerate. • varicelor inflamate şi voluminoase. • artritelor. Aceleaşi contraindicaţii le au şi unele afecţiunile psihice. Afecţiunile pielii datorate factorilor fizici. • parţiale. Contraindicaţiile temporare şi locale ale masajului sunt în cazul: • rupturilor şi hematoamelor musculare. petele pigmentare congenitale sau dobândite (nevi pigmentari) trebuie evitate în aplicarea masajului pentru a nu fi lezionate. Contraindicaţiile temporare (locale sau generale) privesc fazele acute ale îmbolnăvirilor sau anumite intervale de timp de la debutul acestora. Deasemenea.

hematurii macroscopice). Indicaţiile şi contraindicaţiile masajului sunt de competenţa medicului specialist. hemofilie. pancreatite acute. anevrisme de aortă. legate de specificul sau stadiul unor boli. Rezumat Masjul reflex prin formele lui de aplicare: transvrsal profund. Specificul masajului 70 . insuficienţă cardiacă decompensată). tulburări severe de ritm şi de conducere. etc. pe zone reflexogene (Head şi Mackenzie) şi presopunctură reprezintă posibilităţi de intervenţie în cazul afecţiunilor şi disfuncţiilor organismului.). hipertensiune arterială. hemoragii digestive. În aceste cazuri se indică automasajul. hepatite virale acute. • afecţiuni ale aparatului cardio-vascular (infarct miocardic acut. penetraţii.B. inflamaţii acute ale uterului şi anexelor. • boli de sânge (leucemii acute. insuficienţe renale acute şi cronice decompensate. ciroze hepatice decompensate vascular sau parenchimatos). agor instabil.VERONICA BĂLTEANU • afecţiuni neuro-psihice (meningo-encefalite.C. accidente vasculare cerebrale acute. mai ales în privinţa aplicării în scop terapeutic şi în legătură cu practica sportivă. T. • afecţiuni ale aparatului digestiv (perforaţii. pielonefrite acute.). În practica masajului mai există situaţii în care acesta este contraindicat din alte motive decât cele prezentate. pleurezii. purpurele. Dintre acestea amintim hipersensibilizarea (gâdilarea) şi încordarea reflexă neuro-musculară declanşate unor subiecţi la atingerea cu mâinile maseurului. colicistite acute. pneumotorax). endocardite. • infecţii generalizate (septicemii). • afecţiuni acute ale aparatului respirator (pneumonii. etc. pulmonar activ. miocardite. • afecţiuni uro-genitale (glomerulo-nefrite acute.

Plumb Bacau 5.. 4. dermatom. prin procedee clasice sau speciale. Segment medular. 2009. Bucureşti 71 . Bacău 4. Ediţia a 2-a. Ed. L. ţesut conjunctiv. Concepte şi termeni de reţinut Impulsurile pornite de la un viscer bolnav sunt proiectate de centrii superiori talamici pe zone tegumentare situate la distanţă (Head şi Mackenzie). 3. Masajul în oricce mod aplicat.Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport). Masajul în kinetoterapie. 2. Sidenco E. arie viscerală. 2004. Masaj şi tehnici complementare Editura Tehnopress. Dermatoamele şi miotoamele – inervaţie segmentară (fig. Bucureşti. care sunt caracteristicile şi efectele acesteia? Recomandări bibliografice 1. 1992. Preobleme de reflexie şi teme de dezbatere Care este mecanismul fiziologic al masajului reflex? Care sunt beneficiile aplicării masajului reflex? În ce constă masajul transversal profund? În ce constă presopunctura. Editura Plumb. efect de ameliorare sau chiar vindecare. Ed. 2002. Pentru obţinerea acestora se impune cunoaşterea indicaţiilor. 1. Ministerului Tineretului şi Sportului. corespondenţele verteebrelor cu unele organe. Bălteanu V. Iaşi. Cordun M. 2. respectând principiul terapeutic „primum non nocere”. 8) reprezintă zonele reflexogene ale suprafeţei corpului. Marza Doina. Metode speciale de masaj.. dar şi a contraindicaţiilor. mecanism prin care se poate interveni (pe cale reflexă)în caz de afecţiuni sau disfuncţii. au efecte benefice asupra organismului. Mârza D.. Editura Fundaţiei România de Mâine. Masajul terapeutic.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ reflex constă în aceea că masând ţesutul conjunctiv se obţine un efect reflex în teritoriul şi organele care corespund părţii din derma masată. profilactice şi terapeutice. 3.. 2009.

trebuie să asigure o abordare corectă a zonei de masat. uleiuri. executate cu supleţe. atât pentru subiect cât şi pentru maseur. uşoare. Maseurul. pe parcursul şedinţei de masaj trebuie să aibă o poziţie comodă care să îi asigure relaxarea musculară şi o stare generală de confort. creme) cu efecte terapeutice sau/şi pentru a uşura execuţia. prin poziţia de lucru. pentru a putea efectua cu cea mai mare eficienţă precedeele. Un bun maseur trebuie să adapteze procedeele de masaj fiecărei părţi a corpului în funcţie de caracteristicile anatomice. Astfel.cunoaşterea metodicii de aplicare a masajului parţial şi general.VERONICA BĂLTEANU CURS 6 VI. REGULI METODICE PENTRU PRACTICAREA MASAJULUI Introducere Masajul este o activitate importantă care se desfăşoară după reguli precise şi metodică specifică. se recomandă alegerea unor poziţii cât mai comode. fără efort inutil. ritm şi intensitate. pentru pregătirea organismului. 72 . manevrele de la începutul şedinţei de masaj vor fi simple. uleiuri. Masajul poate fi aplicat de către maseur sau sub formă de automasaj. .cunoaşterea metodicii de aplicare a automasajului. prin calităţile sale de bun specialist să poată obţine efectele specifice fiecărei manevre. să realizeze îmbinarea acestora pentru a obţine efectele cele mai potrivite scopului propus. Subiectul (pacientul). . Obiectivele cursului: .cunoaşterea unor tipuri de substanţe (pulberi. fără variaţii de sens. În aplicarea masajului sunt necesare anumite substanţe (pulberi. creme) cu efecte terapeutice sau pentru uşurarea execuţiei masajului. poate fi aplicat parţial sau general. Pentru practicarea corectă a masajului din punct de vedere tehnic.

unui grup de muşchi. Această curbă ascendentă şi descendentă a intensităţii manevrelor se repetă pe fiecare segment sau regiune a corpului. cât mai apropiat în ce priveşte efectuarea manevrelor ca formă. ritmul de execuţie al manevrelor depind de sensibilitatea subiectului şi de scopul urmărit. unui tendon sau unei articulaţii. Manevrele lungi. calmante necesită un timp mai lung. Durata şedinţei este în funcţie de necesitate dar şi de preferinţe. liniştitoare.1. masajul poate fi executat de doi tehnicieni la acelaşi subiect. Pentru masajul stimulent. Manevrele şi metodele de aplicare diferă în 73 . Masajul local se adresează unei porţiuni de piele. segmentele membrelor. urmând apoi o descreştere treptată pentru ca în final acestea să aibă un caracter liniştitor. sunt stabilite de medic (de preferinţă executate de acelaşi maseur care cunoaşte pacientul). capul. excitant. VI. Metoda masajului parţial Masajul parţial se aplică pe suprafeţe bine determinate din punct de vedere anatomic şi funcţional cum sunt regiunile trunchiului. iar după aplicarea acestuia se recomandă ca subiectul să rămână în repaus un timp (20-30 minute). efectele cumulate ale acestora permiţând reluarea în condiţii optime a oricărei activităţi. executate cu intensitate crescută este necesar timp mai scurt. Intensitatea.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Pe parcursul şedinţei solicitarea creşte ca ritm şi intensitate. numărul de repetări. În masajul terapeutic. Uneori. faţa. pe suprafeţe simetrice ale corpului aceleiaşi persoane. După masajul stimulent este indicată executarea unor exerciţii de respiraţie şi mişcări de înviorare. iar în unele situaţii se recomandă şi automasajul. scurte. Efectele masajului unei şedinţe se resimt imediat dar nu au o durată mare (câteva ore). obţinerea unor efecte de durată necesită continuitate. În acest caz ei trebuie să lucreze simultan. manevrele vii. numărul şedinţelor (10-12) şi a seriilor în care se reiau după unele pauze. ritm şi intensitate.

Pentru masajul părţilor laterale. ţesuturile subcutanate mai reduse pe părţile laterale şi pe linia mediană. VI. Masajul spatelui. Pentru masajul acestei regiuni se recomandă poziţia decubit dorsal cu capul uşor ridicat. cu mâna îndemânatică spre pacient. Datorită conformaţiei anatomice şi rolurilor funcţionale diferite. Alegerea manevrelor şi alternarea lor depinde şi de experienţa celui care le aplică. Masajul peretelui toracic. musculatura este plată şi dispusă în mai multe straturi. plană şi aproape netedă (cu excepţia coloanei vertebrale şi a omoplaţilor) este acoperită de o dermă mai groasă şi mai puţin sensibilă. peretele toracic şi abdominal.2. membrele superioare întinse pe lângă corp. Poziţia celui care masează este în stând sau aşezat pe un scaun cu înălţime potrivită. Pe spate se aplică toate procedeele principale de masaj şi o parte din cele ajutătoare. mâinile se aşează sub ceafă sau pe 74 . O deosebire esenţială este la acest nivel al trunchiului între bărbaţi la care se remarcă muşchii pectorali bine dezvoltaţi şi femei la care predomină relieful glandelor mamare. Această regiune întinsă. VI.VERONICA BĂLTEANU funcţie de forma şi structura fiecărei regiuni sau segment al corpului.3. iar circulaţia sângelui redusă şi divers orientată. aceste regiuni se masează întotdeauna separat. Peretele toracic se deosebeşte ca structură de regiunea spatelui dar şi prin rolul său esenţial în respiraţie. ţesutul conjunctiv şi adipos este slab reprezentat. Pielea acestei regiuni este mai fină şi mai sensibilă. a maseurului. Cel masat este în decubit ventral cu capul răsucit într-o parte. rezemat pe un plan înclinat. se ridică braţele. Masajul regiunilor trunchiului constă în prelucrarea celor trei regiuni distincte: spatele. de scopul urmărit.

musculatura fiind predispusă la atonie şi insuficienţă funcţională. Oasele şi 75 . care împiedică deseori aplicarea manevrelor de masaj. moale şi elastică. La unele persoane prezintă o mare sensibilitate cu caracter specific. vibraţiile şi percuţiile uşoare. mai groase şi mai puternice decât membrele superioare. Masajul membrelor inferioare şi al regiunii fesiere. membrele inferioare ale pacientului sunt flectate din articulaţiile coxo-femurale şi genunchi. VI. iar picioarele se sprijină pe tălpi. Circulaţia sângelui la acest nivel este divers orientată. Poziţia celui masat şi a maseurului este aceeaşi ca la masajul peretelui toracic. VI.5. Persoanele predispuse la obezitate. legaţi între ei prin puternice formaţiuni fibroase. Pielea la acest nivel este subţire.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ creştet. Pentru a obţine o relaxare mai eficientă a muşchilor abdominali. fie pe toată lungimea lor începând cu partea posterioară. adaptate funcţiilor statice şi dinamice specifice lor. în cadrul masajului general urmează masajul membrelor inferioare care se poate executa fie pe segmente. Masajul peretelui abdominal. cute groase şi moi care modifică forma şi funcţiile centurii abdominale. Executantul stă în picioare sau aşezat cu mâna îndemânatică spre banchetă. bine hrănite şi sedentare prezintă sub piele straturi abundente de grăsime. fricţiunea.4. Manevrele mai puternice nu se pot aplica datorită lipsei suportului osos. Peretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi plaţi şi supli. Pentru masajul zonelor laterale se răsuceşte puţin trunchiul spre partea opusă regiunii pe care se aplică masajul. După masajul trunchiului. Membrele inferioare sunt mai lungi. Manevrele de masaj specifice acestei zone sunt netezirea.

mai mult decât pentru cele de forţă şi rezistenţă. 76 . regiunea fesieră. braţ. plaţi şi se inseră pe piele şi pe oasele craniului. La această regiune. Uneori.7. coapsă. Executantul stă în picioare sau aşezat în partea segmentului pe care îl masează în ordinea următoare: mână. pentru masajul părţii laterale a coapsei şi gambei. Ordinea aplicării masajului este următoarea: plantă. Vasele se ramifică în diferite direcţii: din mijlocul frunţii spre tâmple şi în sus spre creştet. care îi permit un anumit grad de mobilitate. antebraţ. precum şi de ramificaţii ale nervilor periferici. adaptate pentru mişcări ample şi de abilitate. Pentru masajul acestor segmente.VERONICA BĂLTEANU articulaţiile sunt mari şi rezistente. umăr. VI. Muşchii sunt foarte subţiri. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioară se execută din poziţia decubit ventral.6. din creştet spre părţile laterale şi înapoi spre ceafă. VI. Pielea capului este groasă şi bine întinsă. masajul prezintă anumite particularităţi legate de conformaţia anatomică cât şi de influenţele pe care dorim să le exercităm asupra acesteia. gambă. Masajul membrelor superioare. pacientul se poziţionează în decubit lateral. Poziţia maseurului este în stând sau aşezat în partea segmentului asupra căruia aplică masajul sau la capătul banchetei pentru masajul segmentelor apropiate. pacientul este aşezat în decubit dorsal cu capul uşor ridicat pe plan înclinat. Aceste ţesuturi sunt străbătute de o reţea bogată de vase sanguine şi limfatice. Între piele şi oasele craniului există un strat foarte subţire de ţesuturi fibro-elastice şi musculare. Volumul muşchilor şi al ţesuturilor moi este mai redus decât cel al membrelor inferioare. muşchii voluminoşi şi tonici. Masajul capului.

Masajul cosmetic se aplică în special la femei în scopul păstrării aspectului sănătos şi proaspăt al pielii sau pentru corectarea unor imperfecţiuni. pe creştet. maseurul stă în spatele pacientului care îşi sprijină capul pe pieptul acestuia. Masajul cosmetic se aplică asociat cu unele preparate (unguente. Masajul feţei. cu spatele spre maseur. Nervul facial (a şaptea pereche de nervi cranieni) este un nerv mixt cu intermediarul Wrisberg. Masajul terapeutic al feţei are drept scop tratarea modificărilor inestetice şi de tonus ale ţesuturilor (cute. soluţii. Masajul capului mai poate fi executat şi din diverse poziţii de decubit (dorsal. Pentru masajul frunţii şi al părţii anterioare a capului. lateral) în funcţie de zona pe care se aplică (partea occipitală sau laterală a capului). Manevrele exercită o acţiune circulatorie şi trofică.8. pareze). tonică şi stimulentă asupra pielii şi ţesuturilor subcutanate. ventral. Este o formă specială de masaj practicată în cosmetică şi în scop terapeutic. global sau strict localizat. pe frunte. cunoscut 77 . riduri). În acest masaj se folosesc o serie de procedee clasice adaptate la particularităţile morfologice şi funcţionale ale acestei regiuni. Masajul capului poate fi executat pe toată suprafaţa. al urmelor unor boli de piele sau accidente la nivelul feţei (cicatrice. box). VI. Poziţia pacientului poate fi aşezat pe un scaun scund sprijinindu-şi fruntea sau bărbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de înalt. loţiuni) cu proprietăţi fiziologice şi terapeutice. În activitatea sportivă este util în unele cazuri de accidentări ale feţei survenite în activitate (ex. creme.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Ramificaţiile nervilor provin din nervii cranieni şi cervicali. aderenţe. care este în stând sau aşezat pe un scaun mai înalt. pe părţile laterale şi pe partea posterioară.

VERONICA BĂLTEANU sub numele de 7-bis. de natură infecţioasă sau virotică. comisura bucală coborâtă. de aici derivând intensitatea şi forma clinică a paraliziei. cât şi de natura şi locul leziunii nervoase. Nervul facial este nervul mimicii şi al expresiei (ridicătorul pleoapei superioare nu depinde de nervul facial ci de nervul oculomotor comun). unilaterală. Ramul temporo-facial se distribuie muşchiului auricular anterior. fluiera. caninului. nici în somn. de la caz la caz. şanţul nazo-genian este şters. masajul şi exerciţiile selective pentru muşchii feţei au un rol deosebit de important. ochiul nu poate fi închis nici în timpul clipitului.Paralizia (pareza) nervului facial. Secreţia lacrimală este abundentă. cauzele care o determină fiind numeroase. zigomaticelor. 78 . orbicularului pleoapelor. transversului nasului. ridicătorului aripilor nasului şi buzei superioare. Masajul în acest caz este de două feluri. extern şi intern (intrabucal). Leziunea nervului se poate produce la orice nivel pe traiectul său anatomic. muşchii feţei sunt imobili. El se realizează prin manevre de netezire şi fricţiune în ritm lent. Paralizia facială periferică “a frigore”. moţul bărbiei. faţa apare cu un aspect asimetric de partea bolnavă. muşchilor feţei externe a pavilionului frontalului. piramidalului. are în general o evoluţie favorabilă legată de precocitatea aplicării tratamentului. Ramul cervico-facial inervează rizoriul. El se divide în două ramuri: temporo-facial şi cervico-facial. centrală sau periferică este destul de frecventă. În tratamentul de recuperare al parezelor de facial. triunghiularul buzelor şi pielosul gâtului. În paralizia (pareza) de facial. dilatatorului narinelor şi jumătatea supraorbicularului buzelor. buccinatorul. jumătatea interioară a orbicularului buzelor. cutele frunţii sunt şterse. sprâncenosului. Bolnavul nu poate sufla. simetric pe ambele părţi (pentru a preveni hemispasmul).

canale limfatice şi trunchiuri nervoase.regiunea anterioară a gâtului se caracterizează printr-o mare complexitate anatomică şi funcţională. tapotament şi vibraţii. . urcând spre ureche unde masajul se face mai insistent şi se termină în zona sprâncenelor. Se ridică apoi degetele către rădăcina părului. de-a lungul maxilarelor. executând un masaj transversal. fiind străbătută de conducte organice importante ca traheea şi esofagul. Masajul frunţii se realizează începând dinspre tâmple. Manevrele folosite sunt cele clasice de netezire. Masajul gâtului. trecând apoi pe bărbie. fricţiuni şi vibraţii uşoare în sensul circulaţiei sanguine de retur. precum şi formaţiunea reflexogenă “glomus carotidian”. ganglionii limfatici cervicali.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Ca mod de abordare. frământat. 79 . buza superioară. manevre folosite în masajul spatelui.9. anterioară şi posterioară care se deosebesc ca structură şi funcţii: . adaptate ca intensitate acestei zone mai sensibile din apropierea capului.regiunea posterioară a gâtului prezintă muşchi de-a lungul coloanei vertebrale cervicale dispuşi în mai multe straturi. La acest nivel este necesar să delimităm cele două regiuni. Pe aceste structuri anatomice sensibile nu se execută decât neteziri. Acelaşi masaj este refăcut în sens invers şi se termină prin întinderea pielii din zona unghiului extern al ochiului. se alunecă cu presiuni lejere ale degetelor către axa de simetrie a feţei. fricţiune. aripile nasului. apoi canalul nazo-genian. tiroida şi parotidele. De asemenea sunt situate complexe formaţiuni ganglionare şi glandulare. de vase mari de sânge ca arterele carotide şi venele jugulare. se începe cu regiunea intersurcilienilor. VI. Poziţia indicată pentru cel masat este cea de decubit dorsal cu capul ridicat sau şezând rezemat cu capul în uşoară extensie. revenind către tâmple.

• din decubit dorsal rezemat pe plan înclinat se continuă cu masajul peretelui abdominal.VERONICA BĂLTEANU Poziţia celui masat este de decubit ventral cu capul uşor în flexie. • din decubit dorsal se masează membrele inferioare pe partea anterioară în ordinea: picior. Masajul capului şi al feţei în cadrul masajului general este opţional. cu fruntea rezemată pe dosul mâinilor sau poziţia şezând pe un scaun scund cu fruntea sprijinită înainte. al toracelui. vegetală sau animală. pentru executarea cu uşurinţă a manevrelor.10. braţ) şi se încheie cu masajul gâtului. VI. Pulberile folosite pot fi de origine minerală. antebraţ. VI. membrelor superioare (mână. Mijloace ajutătoare în aplicarea masajului În practica masajului. pe un plan potrivit de înalt. coapsă. Cea mai practică metodă respectă următoarea ordine de efectuare a masajului segmentelor în cadrul masajului general: • din decubit ventral se efectuează masajul spatelui. se aplică pe piele diferite pulberi fine. Din practică şi dintr-o îndelungată experienţă s-a ajuns la concluzia că succesiunea regiunilor şi segmentelor în cazul masajului general este determinată de cele două poziţii fundamentale folosite în toate împrejurările: decubit ventral şi decubit dorsal. uleiuri. al piciorului pe faţa plantară. al regiunii fesiere. Masajul general Masajul general al ţesuturilor de la suprafaţa corpului se efectuează prelucrând pe rând toate segmentele anatomice. pulbere de origine 80 .11. care este aşezat pe un scaun mai înalt sau în picioare. cu spatele la maseur. al gambei şi coapsei pe partea dorsală. creme. gambă. Cel mai frecvent este folosit talcul (silicat de magneziu hidratat).

Pulberile de origine vegetală ca: amidonul de grâu. pielea rămânând curată după executarea masajului. aceste particule de talc sunt îndepărtate treptat. Prin manevrele de masaj şi prin procesul de descuamare a pielii. nu este alterabil şi nu se combină cu alte substanţe chimice. Dintre acestea amintim: palmilatul de aluminiu. vegetală şi minerală. nu sunt decât întâmplător folosite în practica masajului. oleum jecoris (untura de peşte. producând acid lactic şi butiric care sunt iritanţi pentru ţesuturi. se utilizează mai ales în masajul cosmetic şi în terapia afecţiunilor dermatologice. În timpul masajului absoarbe secreţiile sebacee şi sudoripare. foarte bogată în vitamine) nu se folosesc ca atare ci sunt conţinute în diverse creme sau pomezi. axungia (grăsime de porc din jurul epiploonului. de orez. Grăsimile utilizate în masaj sunt de origine animală. miristratul de zinc. Trebuie manevrat cu atenţie întrucât este iritant pentru căile respiratorii.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ minerală. Talcul este inofensiv pentru ţesuturi. oleul de lanolină şi oleul de 81 . întrucât în contact cu transpiraţia fermentează. Pudrele de natură organică cum sunt sărurile acizilor graşi cu metalele. cel mai frecvent folosită este vaselina cu amestec de hidrocarburi extrase din reziduri de hidrocarburi rezultate din distilarea petrolului. Granulele acestei pulberi au formă romboidală. sub forma unor mixturi (cu lichide) sau creme (cu grăsimi). iar feţele foarte lunecoase asigură alunecarea cu uşurinţă a mâinilor maseurului pe suprafaţa pudrată. Dintre grăsimile minerale. grăsime de origine animală obţinută prin extracţia şi purificarea lipidelor din lâna de oaie. Cea mai uitlizată este lanolina. Alte grăsimi animale ca: cetaceum sau spermancetum (obţinută din substanţele grase conţinute în cavităţile pericraniene ale unor specii de balene). care are o mare penetrabilitate epidermică. care conţine stearină).

Substanţele lipofile şi hidrofile 82 . Efectul emolient asupra straturilor de la suprafaţa corpului îndepărtează scoamele. uleiul de in. în funcţie de scopul pentru care sunt folosite. uleiul de ricin. determină creşterea vasodilataţiei şi favorizează schimburile dintre substanţele medicamentoase aplicate şi ţesuturi.VERONICA BĂLTEANU parafină în combinaţie cu lanolina şi alte substanţe active sunt folosite în terapie. conţin substanţe chimice cu proprietăţi farmacodinamice. Pielea. Cremele constituie amestecuri de grăsimi minerale. Cremele şi pomezile. nu sunt folosite ca atare ci în combinaţie cu alte substanţe pentru obţinerea unor creme şi pomezi folosite în cosmetică şi dermatologie. permite substanţelor solide traversarea ei prin difuziune pasivă sau prin transport activ. Acestea pătrund în piele proporţional cu gradul de concentraţie în care sunt încorporate (conform legii lui Fick). componenţa. în multe situaţii. În consistenţa acestora se includ diverse substanţe active. uşor permeabilă la apă. emolient şi răcoritor. Efectul acestora poate fi calmant. cât şi diferite substanţe active. termenul de valabilitate. împiedică evaporarea apei. Maseurul trebuie să cunoască proprietăţile substanţelor pe care le poate utiliza în funcţie de scopul masajului aplicat. pe cale transepidermică şi pe cale transfoliculară. pentru a obţine cele mai bune rezultate şi a nu produce efecte negative asupra organismului. Pomezile sunt amestecuri de grăsimi minerale şi animale la care se adaugă pudre inerte pentru creşterea consistenţei (10-15%) şi pentru a deveni aderente la suprafaţa pielii. Stratul impermeabil creat prin aplicare pomezilor împiedică produsele de secreţie ale pielii să ajungă la suprafaţă. Grăsimile de origine vegetală ca uleiul de măsline. vegetale sau animale cu diferite cantităţi de apă (soluţii apoase) la care se adaugă pudră în diferite proporţii (10-20%) pentru creşterea consistenţei. efectele acestora.

pe genunchi. În comparaţie cu masajul executat de un specialist sau o persoană iniţiată în tehnica de aplicare a acestuia. • nu permite o bună circulaţie sanguină. 83 . • unele poziţii sunt incomode. În acest mod substanţele conţinute în creme şi pomezi (unguente) determină acţiuni farmacodinamice asupra organismului. • unele regiuni sunt greu abordabile (spatele). • cere efort fizic din partea celui în cauză. să facă accesibile aplicării manevrelor regiunile şi segmentele corpului pe care vrem să le masăm şi să permită executarea a cât mai multe manevre. Automasajul Automasajul este masajul aplicat propriei persoane. Fără a cunoaşte tehnica manevrelor şi fără a înţelege mecanismul acţiunilor nu se poate practica automasajul. derivate din poziţiile de bază (decubit. În primul rând este necesară cunoaşterea procedeelor de masaj şi influenţele lor asupra organismului. iar cele liposolubile pe cale transfoliculară. în special respiraţia. adaptate la particularităţile şi necesităţile propriului corp. Pentru o execuţie corectă şi fără eforturi inutile trebuie cunoscute poziţiile cele mai comode pentru abordarea diferitelor zone ale corpului. Viteza de transport prin piele se numeşte “clearence”-ul pielii. automasajul prezintă anumite inconveniente: • nu asigură o relaxare perfectă a ţesuturilor. trebuie să evite oboseala şi stânjenirea marilor funcţii.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ pătrund pe cale transepidermică. De asemenea. Aceste poziţii trebuie să asigure stablitatea corpului şi relaxarea musculară. VI. Sunt recomandate poziţiile cu bază mare de sprijin. stând).12. şezând. Cu toate aceste neajunsuri automasajul s-a dovedit a fi o metodă de lucru eficientă cu condiţia respectării unor cerinţe.

regiunea peretelui abdominal şi a toracelui din decubit dorsal cu trunchiul sprijinit pe plan înclinat. să se execute câteva mişcări de respiraţie şi de relaxare pentru a combate tendinţa de blocare a toracelui şi de încordare exagerată a unor grupe musculare implicate în aplicarea masajului. Automasajul se execută cu calm. Persoanele în vârstă trebuie să evite lucrul din poziţii cu capul în jos. se continuă cu regiunea spatelui din aşezat sau stând. Pentru obţinerea manevrelor liniştitoare se execută manevre în ritm lent. după care scade treptat şi se încheie prin manevre liniştitoare de cernut. cât şi igiena corpului. Acesta se execută de obicei dimineaţa sau seara în legătură cu baia. atât în ce priveşte spaţiul în care se efectuează. iar cel extins între 20-30 minute. fără grabă şi cu supleţe în mişcare. tapotament. coapsă). 84 . Se urmăreşte aceeaşi curbă a intensităţii prezentată la metodica masajului şi se respectă la automasajul fiecărei regiuni în parte. începând manevrele cu manevre pregătitoare de netezire uşoară. se creşte progresiv intensitatea prin manevre de fricţiune. pe o durată de 520 minute în automasajul parţial şi de 40 de minute în automasajul extins. vibraţii. duşul sau spălatul. din poziţia şezând (picior. Gradarea şi combinarea procedeelor de automasaj trebuie să respecte metodica de lucru a masajului. frământat. gambă. manevrele se execută cu vigoare. uşoare şi lungi. rulat.VERONICA BĂLTEANU Aplicarea manevrelor începe cu membrele inferioare. rapid şi durează între 5-15 minute în automasajul parţial. Pentru obţinerea efectelor stimulente. Durata şedinţei de automasaj variază după preferinţe şi necesităţi. Se recomandă ca după automasajul fiecărei regiuni sau segment să se execute o serie de mişcări active simple pentru mobilizarea articulaţiilor. apoi membrele superioare şi la final cu zona cervicală. Automasajul trebuie executat în condiţii de igienă. scuturări şi neteziri.

înainte de concurs pentru a mări efectele încălzirii şi pregătirii psihice. Se poate practica şi peste costumul de sport. Automasajul sportiv este legat de practicarea exerciţiilor fizice şi sportului. Automasajul executat în scop igienic se asociază de obicei cu procedeele simple de călire a organismului ca: băi de soare. Automasajul este şi un mijloc de odihnă activă care reface organismul mai bine şi mai repede decât odihna pasivă. sedentarilor. 85 . Contraindicaţiile automasajului sunt în general aceleaşi prezentate la capitolul masaj. în scopul grăbirii refacerii potenţialului energetic al organismului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Şedinţele de automasaj aplicate în cursul zilei se recomandă a fi efectuate la 2-3 ore după masă sau cu jumătate de oră înainte de mesele principale pentru a nu tulbura funcţiile digestive şi schimburile nutritive. Se practică cu scopul de a pregăti organismul pentru efortul care urmează. o fac mai netedă şi mai alunecoasă. Indicaţiile automasajului se referă la scopul în care este recomandat. respectând cele trei mari direcţii: igienic. precum şi persoanelor în vârstă. aplicate pe piele. aer şi apă. Automasajul terapeutic se înscrie în cadrul terapiei complexe de care beneficiază o afecţiune. Pentru executarea automasajului. sportiv şi terapeutic. Se recomandă în special persoanelor cu regim de mişcare redus. în timpul concursurilor (în pauze) pentru a menţine încălzirea şi starea psihică optimă. ca şi pentru executarea masajului. Automasajul igienic asigură obţinerea şi păstrarea unei bune condiţii fizice prin prevenirea efectelor nefavorabile ale surmenajului şi activarea marilor funcţii ale organismului. La sportivi automasajul poate fi aplicat după încetarea efortului sau poate fi amânat pe mai târziu (după câteva ore) dacă sportivul este prea obosit. cât şi după concurs. se folosesc de obicei substanţe care. În aceste condiţii efectul va fi mai bun decât dacă automasajul ar fi aplicat în faza acută a oboselii.

VERONICA BĂLTEANU

Selectarea şi adaptarea procedeelor folosite este dictată
de afecţiune, automasajul putând fi general, regional
sau local. Cu toate efectele sale favorabile de
întreţinere a stării generale a organismului, valoarea
automasajului nu trebuie exagerată pentru a nu se crea
impresia că ar putea înlocui efectele exerciţiilor fizice.
Cele mai bune efecte ale automasajului se obţin
prin asocierea lui cu gimnastica şi unele sporturi ca
înotul, atletismul, jocurile.
Rezumat
Activitatea de masaj se desfăşoară după o metodică
specifică. Abordarea segmentelor corpului se realizeză într-o
succesiune logică din poziţii de lucru adecvate (pentru subiect şi
maseur).
În aplicarea masajului sunt necesare anumite substanţe
(pulberi, uleiuri, creme) cu efecte terapeutice sau/şi pentru a
uşura execuţia.
Automasajul (aplicarea masajului asupra propriului corp)
are beneficii dar şi inconveniente.
Concepte şi termeni de reţinut
Masaj parţial (regional, segmentar, local).
Masaj general.
Automasaj (aspecte benefice, inconveniente).
Automasajul în practica sportivă.
Probleme de reflexie şi teme de dezbatere
1. Care sunt poziţiile pacientului pentru masajul diferitelor
zone ale corpului?
2. Care sunt manevrele de masaj (principale şi secundare)
pentru fiecare zonă a corpului?
Recomandări bibliografice
1. Bălteanu V, 2004. Masaj şi tehnici complementare
Editura Tehnopress, Iaşi.
2. Cordun M., 1992,- Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport),
Ed. Ministerului Tineretului şi Sportului, Bucureşti.
3. Drăgan I., Petrescu O., 1993,- Masaj - automasaj, Ed.
Editis, Bucureşti.
86

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

4. Mârza D., 2002, Masajul terapeutic, Editura Plumb,
Bacău
5. Sidenco E. L., 2009, Masajul în kinetoterapie, Ediţia a
2-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti
CURS 7
VII. PRESOPUNCTURA
Introducere
Presopunctura, cel mai simplu mijloc de a trata o afecţiune,
are la bază presiunea (frecvent folosită în manevrele de masaj),
care se realizează cu vârful degetului. Aceasta se aseamănă cu
acupunctura, manevră chinezească milenară, deosebirea
constând în aceea că în acupunctură se folosesc ace, iar în
presopunctură vârful degetului.
Obiectivele cursului:
- însuşirea noţiunilor despre presopunctură;
- cunoaşterea
indicaţiilor
şi
contraindicaţiilor
presopuncturii.
Presopunctura
este o metodă terapeutică care
poate fi folosită şi sub formă de autotratament.
Aceasta poate fi efectuată în diverse situaţii, pe
anumite puncte, de către orice persoană aflată în
diverse ipostaze ca:
• bolnav - indiferent de vârstă, manevră asociată altor
prescripţii medicale sau ca metodă unică de
tratament;
• orice maseur - folosind atât masajul clasic, cât şi
metoda presopuncturii;
• sportiv sau antrenor - pentru menţinerea unei forme
fizice bune, combaterea oboselii, diminuarea durerii
după traumatisme, învingerea stărilor psihice
negative (tracul);
• artist - prevenirea tracului, reglarea ritmului
respirator
şi
stimularea
muşchiului
diafragm
(cântăreţi);
• cosmetician - masajul anumitor puncte din zona feţei
previne şi diminuează ridurile;
87

VERONICA BĂLTEANU

• conducători auto - în anumite situaţii se poate
interveni pentru rezolvarea unor probleme de
urgenţă;
• orice persoană care (cunoaşte tehnica şi indicaţiile)
doreşte să ajute pe cineva în caz de îmbolnăvire.
Pentru toate aceste situaţii este necesară o bună
înţelegere a mecanismelor presopuncturii, variantă
modernă a micromasajului chinezesc.
Noţiunile de acupunctură, micromasaj, gimnastică
energetică şi alimentaţie energetică sunt necesare celui
care
poate
şi
doreşte

folosească
metoda
presopuncturii ca mijloc terapeutic independent sau
asociat celorlalte forme de masaj.
În literatura de specialitate se întâlnesc destul de
frecvent termenii acupressing şi akupressur, derivaţi
din acupunctură, termeni improprii întrucât metoda nu
foloseşte acul. Cea mai corectă denumire a metodei la
care ne referim, este cea de presopunctură (presiune
asupra punctului). Diferiţi autori folosesc termeni ca:
digitopresură sau digitopunctură, care nici ei nu sunt
relevanţi, întrucât punctele pot fi masate cu unghia
degetului sau cu alte instrumente speciale sau
ocazionale ca: baghetă de lemn, de sticlă, capătul unui
stilou, obiecte ce prezintă un capăt rotunjit.
Dacă presopunctura poate fi efectuată de către
orice persoană, micromasajul (chinezesc), fiind mai
complicat, necesită pregătire de specialitate, întrucât el
se adresează atât punctelor cât şi meridianelor.
Conform medicinei tradiţionale chineze, tot ce
există în univers este energie.“ Energia este
indisociabilă materiei” afirmă Einstein după 5000 de
ani, aşadar acest concept străvechi dăinuie.
Prin corp circulă neîntrerupt energii care provin
din cosmos şi de pe Pământ (aer şi alimente). Acestea
au o bipolaritate INN şi IANG şi circulă prin organism
în mod ciclic. Orice dereglare în scurgerea energiilor se
manifestă prin boală, iar întreruperea acestui circuit
înseamnă încetarea vieţii. După acelaşi concept,
energia cosmică pătrunde în corp prin tălpi, urcă spre
88

2. de producere a sângelui şi lichidelor organice. aspect deosebit de important în practica acupuncturii (periodicitate denumită pendula energetică). comparată cu suportul informaţiei genetice de care depinde diferenţierea celulelor şi dezvoltarea ulterioară a embrionului. între cei doi poli: • cap . 3.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ cap. Această energie. Calitatea sa este apreciată după starea de sănătate a pielii (aspectul pielii). Energiile care circulă prin corpul omenesc. Se consideră că energia Iong circulă prin meridianele principale după un orar fix.polul INN. mişcare continuă. conform medicinei tradiţionale chineze sunt de trei feluri: 1. Energia Iong . Aceste energii: Zong. cât şi a energiei Zong favorizează instalarea bătrâneţii. Evitarea îmbolnăvirilor şi instalarea timpurie a bătrâneţii se pot realiza conform conceptului chinezesc prin gimnastică şi alimentaţie energetică. Ele au perioade de maximă intensitate şi scad odată cu înaintarea în vârstă. • membre inferioare . coboară apoi.considerată energia care protejează organismul împotriva agresiunilor externe. Energia Zong . Energia Wei . 89 . asemănată cu sistemul imunologic de apărare a organismului. transmisă de procreatori. prin masaj şi acupunctură. alternantă. circulă de la un organ la altul îndeplinind rolul de a le transporta în organism. Perturbarea acesteia determină îmbolnăviri grave. sunt repartizate la om în funcţie de vârstă în mod diferit.energia de nutriţie.polul IANG. Iong şi Wei. este atribuită aerului inspirat şi alimentelor. având maxima activitate în fiecare meridian timp de două ore.prima energie a omului. Scăderea energiei Iong. conform conceptului amintit.

se condiţionează şi se întrepătrund aşa cum sunt reprezentate în simbolul bipolarităţii. îngemănate. Energia. Când una din ele dispare. iar totalitatea moleculelor constituie materia. se produce moartea. Aceşti doi termeni INN şi IANG (imposibil de tradus în cadrul gândirii filosofice taoiste) sunt două contrarii care coexistă în permanenţă. Medicina tradiţională chineză are ca obiectiv principal menţinerea circulaţiei energiei în mod continuu şi armonios. opuse şi complementare. Fig. Simbolurile energiei INN şi IANG sunt: INN simbolizează IANG simbolizează • pământul • cerul • noaptea • ziua • materia • energia • întunericul • lumina • frigul • căldura • golul • plenitudinea • liniştea • zgomotul 90 . Simbolul bipolarităţii (Sabin Ivan) Aceste contrarii INN şi IANG se găsesc pretutindeni: în toate fiinţele vii.VERONICA BĂLTEANU Excesul de energie şi vidul de energie sunt noţiuni care stau la baza întregii patologii tradiţionale chineze. chiar dacă una din ele domină iar cealaltă este redusă.negativ şi pozitiv. La fiinţele vii această energie prezintă în permanenţă două feţe INN şi IANG sau doi poli . pentru fiziolog este prezentată prin metabolismul celular. 11.

• trunchiul . iar al doilea cu funcţiile aparatului respirator. astfel: • capul . cu sediul în piele.INN. cu cea mai strictă regularitate. aflat între cer şi pământ.IANG şi INN. Vase-sex. Denumirea de meridiane este atribuită prin analogie cu meridianele globului pământesc. Energiile circulă în mod armonios. • partea posterioară a corpului . Armonia din corpul omenesc este dată de armonia celor două forţe.IANG. • partea anterioară a corpului . iar la chinezi denumite Tching. Energiile circulă în corp de-a lungul unor canale invizibile (imaginare) numite meridiane la occidentali (Georges Soulié de Morant 1875-1955). prin corp existând o vastă reţea de canale care se leagă între ele. Aceste meridiane poartă numele organului cu care este în legătură energetică.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ • repausul • feminitatea • mişcarea • masculinitatea Omul. iar dispariţia uneia dintre ele echivalând cu moartea. are legătură cu funcţiile organelor genitale şi ale inimii. • membrele inferioare . care sunt tot nişte linii imaginare. prin care se face legătura directă cu organul pe care îl deserveşte şi altul extern. împrumută de la fiecare simbolurile respective.IANG.INN. perturbarea lor însemnând boală. cu excepţia meridianului “Vasesex” şi “Trei focare”. Primul. Fiecare meridian principal are un traseu intern.IANG. Energia Iong (de nutriţie) circulă prin cele 24 de meridiane (câte 12 pentru fiecare jumătate de corp) care se numesc meridiane principale. digestiv şi genitourinar. Acestea au legături energetice cu funcţiile organismului. • partea stângă a corpului . • partea dreaptă a corpului . 91 .INN.

• meridianul vezicii biliare (VB). • meridianul vezicii urinare (V). perechi. Fig.VERONICA BĂLTEANU Cele 12 meridiane principale. • meridianul splină-pancreas (SP). sunt: • meridianul plămânului (P). • meridianul stomacului (S). 12. • meridianul intestinului gros (IG). • meridianul Trei focare (TF). • meridianul Vase-sex (VS). • meridianul cordului (C). • meridianul intestinului subţire (IS). Cele 12 meridiane principale. perechi 92 . • meridianul rinichiului (R). • meridianul ficatului (F).

realizează mica circulaţie a energiilor. Din punct de vedere terapeutic. de la coccis la gingia superioară (după ce înconjoară capul). mai importante sunt: . grefon de piele). . pentru reglarea energiilor atunci când se produc perturbări în medianele principale. Dintre meridianele curioase. intervenind numai la nevoie. 93 .meridianul vasul guvernor (VG). Aceste puncte. tumori. Meridianele principale realizează marea circulaţie a energiilor în corp. situat pe linia mediană anterioară a corpului (de la pubis până la bărbie). În afara punctelor situate pe meridiane. Fiecare meridian are un număr fix de puncte. cicatrice. sub coate şi sub genunchi. în corp există nenumărate alte meridiane secundare. cele mai importante sunt punctele situate la extremităţile membrelor. pe piele se mai găsesc alte 400 de puncte numite puncte extrameridiane. exact pe traseul meridianelor principale care se află în piele. Meridianele tendino-musculare sunt situate deasupra pielii. folosite pentru acupunctură.meridianul vasului de concepţie (VC). (VC) şi (VG). prezente de la naştere.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ În afară de cele 24 de meridiane principale. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt situate pe pavilionul urechii. care au legături atât între ele cât şi cu meridianele principale. stabilit în urmă cu mii de ani şi neschimbat până în zilele noastre. Aceste meridiane secundare. cu influxul nervos sau scurgerea curentului electric. situat pe linia mediană posterioară. Dispariţia lor se produce atunci când pe locul respectiv survin modificări (bătături. persistă toată viaţa şi sunt situate în mici depresiuni ale pielii. Scurgerea energiilor prin meridian este comparată de unii autori cu un curent de apă între două maluri. Dintre acestea exemplificăm: meridianele curioase şi meridianele tendino-musculare.

prin curent electric special . aur sau argint. . ex. F1 . Stimularea punctelor se face prin diferite mijloace: .cu acul .3 mm. o rezistenţă electrică scăzută (Dinier. citaţi de Sabin Ivan. . Pe fiecare meridian se găseşte un număr fix de puncte cu acţiuni diferite (dispersie.câmpuri magnetice.confecţionat din oţel inoxidabil. Punctele folosite în acupunctură au proprietăţi electrice. 94 . Localizarea punctelor din piele şi de pe meridiane folosite în acupunctură.meridianul ficatului (F).maxa . medic din armata lui Napoleon.2-0. tonifiere. numărul de ordine al punctului pe acest meridian. modulate în forma unui cilindru foarte subţire (în chineză Kao). a fost primul care a stimulat punctele cu ajutorul curentului electric. considerat părintele analgeziei prin acupunctură şi electropunctură. transfer de energie de la un meridian la altul. etc.).VERONICA BĂLTEANU Un punct are o suprafaţă de cca.căldura locală obţinută prin arderea frunzelor uscate de peliniţă.Sarladière. iar 1. . iar în profunzime prezintă un orificiu prin care intră în piele vase şi nervi. la care se adaugă un număr de ordine (numărul 1 reprezentând punctul care se află la locul de unde începe traseul extern al meridianului). În medicina occidentală punctele se notează cu iniţiala meridianului căruia îi aparţine. având lungimea de 1-10 cm. . iar grosimea de 0. 2007).prin masaj. Descoperirea acestor proprietăţi electrice au condus la ideea construirii unor aparate electronice cu ajutorul cărora punctele pot fi detectate uşor şi precis. 4mm 2 . Denumirea acestor puncte de pe meridiane este dificil de tradus din limba chineză. în lipsa acestor aparate sunt localizate cu ajutorul unor măsurători şi a unor repere anatomice. Niboyet şi Grall.

Tehnica presupune respectarea punctelor (prezentate în planşe. în China este folosită unitatea de măsură numită CUN. Fig. muşchi. etc. 2UN = grosimea degetelor arătător şi mijlociu de la mâna pacientului.J. Lamy a conceput un aparat special pentru stimularea punctelor cu ajutorul sunetelor.). Boicil. care este apreciată cu ajutorul degetului mare al pacientului. vitamina C. prin intermediul unui vibrator punctiform confecţionat din aur sau argint (fonoforeză). . manuale.CUN 95 . Unitatea de măsură . 13. tendoane) şi prin unele măsurători.injectare cu diverse substanţe (ser fiziologic. astfel: 1CUN = grosimea degetului mare al pacientului. diverse lucrări de specialitate) care pot fi găsite prin urmărirea unor repere anatomice (oase.vibraţii sonore . inelar şi mic de la mâna pacientului. mijlociu. Pentru măsurători (stabilirea reperelor). 3CUN = grosimea degetelor arătător.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ .

Manevrele de dispersie se execută în afecţiunile provocate de exces de energie (hiperemie. tahicardie). Masajul se execută cu vârful degetului aplicat oblic. 14. bradicardie). Presiunea se execută cu vârful degetului sau cu unghia. Efectul va fi de înroşire a pielii. 15. în sens opus mişcării acelor de ceasornic. aplicate vertical.VERONICA BĂLTEANU Fig. Mişcarea circulară se 96 . scădere a sensibilităţii şi a tonusului muscular. apăsând uşor. Manevrele de tonifiere se folosesc pentru afecţiunile datorate lipsei de energie (hipotonie. Manevre de tonifiere executate cu vârful degetului şi cu unghia. Manevră de dispersie executată cu vârful degetului După localizarea punctului urmează masarea acestuia cu vârful degetului sau cu unghia. prin manevră de dispersie sau tonifiere. Fig.

Puncte de presopunctură . energic. o cură cuprinde 10-15 şedinţe după care se face o pauză de 2 săptămâni. În cazul tratamentului prin presopunctură. în ritm viu. Presopunctura poate fi aplicată şi în caz de urgenţă. 16. Efectul este de paloare a tegumentului la locul aplicării. În funcţie de necesitate manevra poate fi repetată până la 3 şedinţe pe zi (3 şedinţe de presopunctură echivalează cu o şedinţă de acupunctură). Durata unei şedinţe este de 5-10 min. ocazional. apoi se reia cura (cu 10-15 şedinţe). creşterea sensibilităţii şi a tonusului muscular local.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ execută în sensul mişcării acelor de ceasornic. (timp în care scade durerea). 97 Fig.

În concluzie putem aprecia că presopunctura executată corect. În urma statisticii efectuate de renumitul profesionist Pedro Chan reiese că presopunctura obţine 75% rezultate pozitive în migrene.VERONICA BĂLTEANU În cazul în care subiectul prezintă o stare “de rău” în timpul aplicării presopuncturii. insomnii. tulburări psihice minore şi de 65% în cazul afecţiunilor aparatului genital şi digestiv.presiuni în mijlocul zonei dintre nas şi buza superioară. dureri reumatice. Indicaţii terapeutice ale presopuncturii pentru afecţiuni frecvente la sportivi Starea de stres: . deasupra ochilor.presiuni moderate pe ambele părţi ale maxilarului. aceasta se întrerupe imediat. Durerea de cap asociată cu durerea de dinţi : . sub degete. . .zona de mijloc a sprâncenelor. Durerea de cap se poate ameliora prin apăsarea cu policele în: .1.zona între police şi index. poate fi eficientă ca tratament în multe suferinţe.zna plantară. 98 . timp de câteva zeci de secunde până la un minut. VII. cu răbdare.

Durerea la nivelul cotului (posttraumatică sau în cazul epicondilitei. Durerea la nivelul şoldului : . . etc): 99 .masajul zonei din afara tendonului rotulian (S 35). frecvente la jucătorii de tenis): . Durerea piciorului : .Masajul punctului situat pe faţa exernă a gambei.Zona unghiului inferior al scapulei (VG 9-IS 11). Durerea la nivelul umărului : .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - presiuni pe fiecare parte a nasului la baza nărilor.Zona situată în prelungirea degetelor 4-5 (VB 42). pe marginea superioară a muşchiului trapez.Zona crestei iliace supero-internă (VB 30) Durerea la nivelul genunchiului : . .Se masează zona externă a şoldului (VB 29).Se presează sub prima vertebră dorsală (prin tonifiere) VB 13.Spaţiile situate la unirea degetelor începând cu zona dintre police şi index (poziţia de lucru. Oboseala: . Edemul (cauze –traumatism. în zona articulaţiilor interfalangiene. . în zona de întâlire a tibiei cu peroneul (pentru dureri musculare-febră). degetele depărtate. afecţiuni renale.Se maseză „punctele extrameridiane” de pe faţa dorsală a degetelor.Se presează zona situată la jumătatea distanţei între gât ţi umăr.se masează zona vertebrei D7.Se presează punctul din zona pliului cotului pe marginea internă a tendonului bicepsului (VS 3). Durerea la nivelul spatelui : . carenţe proteino-vitaminice. mâna cu palma pe masă. Durerea la nivelul mâinii . .

bolnavii cu afecţiuni cardiace şi psihice (grave). hipnoticelor. Rezumat Presopunctura este o tehnică specială care aparţine masajului/automasajului foarte eficientă dacă se cunosc anumite puncte. Aceasta oferă posibilitatea aplicării unor tehnici de intervenţie/autointervenţie pentru obţinerea unor echilibrări funcţionale bazate pe noţiuni simple de cunoaştere/autocunoaştere a organismului. . . Este uşor de aplicat de către orice persoană. cortizonului.persoanelor care au fost expuse recent la raze X.pe tegumentul care conţine grefă. repere anatomice pe care se aplică. La fiinţele vii această energie prezintă în permanenţă două feţe INN şi IANG sau doi poli .2. tranchilizantelor.VERONICA BĂLTEANU - Se masează uona situată la 3 măsuri deasupra maleolei interne (R 7). . . . VII. indiferent dacă a fost sau nu prelevată de la acelaşi subiect.nu se aplică imediat după servirea mesei. Contraindicaţii ale presopuncturii Presopunctura nu se recomandă în următoarele situaţii: .pe zone cu răni. trasee.persoane în stare de ebrietate (cu excepţia manevrelor specifice pentru tratarea alcoolismului). Concepte şi termeni de reţinut Medicina tradiţională chineză are ca obiectiv principal menţinerea circulaţiei energiei în mod continuu şi armonios. nu necesită condiţii speciale iar efectele sunt obţinute în timp foarte scurt. . . Aceşti doi termeni INN şi IANG (imposibil de tradus în cadrul gândirii filosofice taoiste) 100 .negativ şi pozitiv.subiecţilor care nu suportă această tehnică. varice. ţesut cicatrizat.punctele energetice de reglare a tensiunii arteriale la hipertensivi şi femeile însărcinate în ultimul trimestru de sarcină.

Termeni de reţinut: presopunctură. Mârza D. acupunctură. În ce situaţii este recomandată presopunctura la sportivi? 3. presopunctura poate fi efectuată în diverse situaţii. punct. Editura Plumb. Ed. Ivan S. Bulus Liviu. 1994.ro/Terapiicomplementare/presopunctura-localizarea-punctelorspecifice_7997 101 . Presopunctura şi alte mijloace naturiste. 2002.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ sunt două contrarii care coexistă în permanenţă. Bacău.Manual de presopunctura. Ed. 2. Ivan Sabin. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. 7. pe anumite puncte.. – Presopunctură şi alte masaje. Avantajul presopuncturii constă în faptul că se poate folosi şi sub formă de autotratament. 2007. Medicală.. 3. 8. Masajul terapeutic. Din acest considerent. se condiţionează şi se întrepătrund aşa cum sunt reprezentate în simbolul bipolarităţii. Plumb Bacău. Marza Doina. http://www. Metode speciale de masaj.. 2009. de către orice persoană aflată în diverse ipostaze. 6. Bucureşti. Ediţia a 2-a. Bucureşti. Masajul în kinetoterapie. Ce este presopunctura şi cum se aplică aceasta? 2. 2009. Editura Mentor Macro. 2004. Probleme de reflexie şi teme de dezbatere 1.. 2004 .I Coresi. Masaj şi tehnici complementare Editura Tehnopress.N. Sidenco E. L. zonă.sfatulmedicului. meridian. Iaşi. Care sunt efectele presopuncturii? Recomandări bibliografice 1. Bucureşti 4. Editura C. 5. Bălteanu V. CUN.

Cunoaşterea noţiunilor despre reflexologie (istoric.Cunoaşterea metodei reflexoterapie.Cunoaşterea tehnicilor de lucru în reflexoterapie. Reflexoterapia este o tehnică de aplicare a unor presiuni digitale pe anumite puncte situate la nivelul mâinilor şi picioarelor (şi altor zone) fiind cunoscut faptul că acestea sunt zone reflexe care corespund tuturor organelor corpului. despre întreaga fiinţă astfel că. reflexoterapia era practicată şi de amerindieni. evoluţie. fiecare zonă a corpului conţine informaţii despre toate celelalte celule şi zone. dar se ştie că provine din orientul antic. Chinezii foloseau reflexoterapia în paralel cu acupunctura. la nivelul unei „zone reflexogene” corespondente. folosea tehnici de masaj a tălpilor. . H) care practica acupunctura şi apoi presa puternic palmele pacienţilor cu policele. o afecţiune a unui organ produce durere sau disconfort. indicaţiile şi contraindicaţiile aplicării acesteia. chinezi. egipteni. 102 . Originea reflexolgiei nu se cunoaşte cu exactitate.VERONICA BĂLTEANU CURS 8 VIII. Obiectivele cursului . surse istorice amintindu-l pe medicul Wang Wei (sec IV î. principiile de bază ale metodei). incaşi. REFLEXOLOGIA ÎN KINETOTERAPIE Introducere Reflexologia are la bază „principiul hologramei” conform căruia fiecare celulă. .

Reflexologia ţesutului conjunctiv subcutanat (stimularea periferiei corpului prin masarea şi întinderea celor 3 straturi de ţesut conjunctiv: dermul. În România în aceeaşi periodă reflexoterapia a fost practicată limitat. . ţesutul subcutanat. a descoperit că tălpile picioarelor reprezintă „o copie fidelă” a corpului. în funcţie de zona corpului în care se află zonele reflexe: . partea de mijloc a capului corespunde părţii de mijloc 103 . fondată pe principiul conform căruia există zone de energie care străbat întrg corpul şi zone reflexe corespondente tuturor organelor majore. Acesta a studiat terapiile folosite în vechile culturi. în special ale amerindienilor şi a dezvoltat teoria modernă a corespondenţei dintre diferitele părţi ale corpului. dar.Reflexologia vertebrală (se aplică la nivelul apofizelor spinoase ale vertebrelor). glandelor şi părţilor corpului. Reflexologia se împarte în mai multe ramuri.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ În secolul al XIX-lea. Eunice Ingham (fiziokinetoterapeut) are o contribuţie importantă la dezvoltarea reflexologiei. stratul aponevrotic). fiecare la unul din degete sau la halucele corespondent. reflexoterapia a fost popularizată şi practicată de medici între care William Fitzgerald (1872-1942) recunoscut ca părintele reflexologiei moderne. Aceasta a descoperit că picioarele sunt părţile corpului care răspund cel mai bine la masajul zonelor. situate la nivelul picioarelor. William Fitzgerald a identificat pe plantă 10 zone reflexe grupate în 2 serii a câte 5 zone longitudinale care se termină la nivelul picioarelor. în ultimele decenii a fost promovată pe scară largă.Reflexologia capului – are la bază acelaşi principiu al corespondenţei (baza capului corespunde părţii superioare a corpului. Metoda terapeutică este astăzi explicată ştiinţific. . . Deasemenea.Reflexologia mâinilor – asemănătoare celei aplicate la nivelul picioarelor.

dar. cele mai frecvent abordate în terapie sunt cele ale picioarelor şi mâinilor. . nevralgia sciatică. partea dorsală a piciorului şi părţile laterale ale acetuia).Reflexologia piciorului – bazată pe teoria zonelor şi reflectarea părţilor corpului pe picior (plantă.Reflexologia intestinului gros – zonele reflexogene ale acestui organ se palpeză profund în zona abdominală. în funcţie de diagnostic sunt abordate şi celelalte zone corespondente organului afectat.Reflexologia urechii – auriculoterapia.Gura şi cavitatea bucală – reprezintă aparatul digestiv. stimularea realizându-se printr-un masaj profund efectuat cu vârfurile degetelor. . Dintre toate aceste zone reflexogene. impotenţa sexuală – se foloseşte un beţigaş înfăşurat în vată la un capăt). .Reflexologia endonazală – zonele reflexogene ale mucoasei nazale pot fi stimulate în diverse afecţiuni (cefalee. astmul bronşic.VERONICA BĂLTEANU a corpului. . partea superioră a capului. . 104 . părţii inferioare a corpului).

în timp ce ariei calcaneene i-au revenit organele din partea inferioară a abdomenului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. 17. Punctele de la nivelul degetelor şi extremităţilor terminale ale metacarpienelor corespunzând capului şi organelor senzoriale de la acest nivel. bolţii plantare fiindu-i atribuite organele interne toracice şi abdominale superioare. 105 . Puncte şi zone reflexogene la picioare Prin această metodă de tratament se înţelege obţinerea unor beneficii terapeutice prin masarea unor anumite zone de pe faţa plantară a labei piciorului.

segmentul terminal al coloanei vertebrale şi vezica urinară. Puncte şi zone reflexogene ale mâinilor Scopul reflexoterapiei este de a combate congestia. Fig. 106 . 18.VERONICA BĂLTEANU membrele inferioare. factori negativi determinaţi de boală. rinichi. intestin. inflamaţia şi tensiunea. Terapia reflexă urmăreşte în primul rând îmbunătăţirea circulaţiei în organism precum şi accelerarea eliminării reziduurilor pentru ca acestea să nu se mai acumuleze în concentraţii mari în ficat.

reflexo diagnosticul. Pielea. prin palparea zonei lui reflexogene. Deasemenea starea pielii. având un rol fundamental în menţinerea echilibrului funcţional al organismului. la distanţă de organele pe care le reprezintă.1. care în permanenţă primeşte informaţii din mai multe direcţii. prin stimularea eliberării endorfinelor (analgezice naturale ale organismului). prin stimularea procesului natural de vindecare şi nu numai anumite afecţiuni.reflexoterapia.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Prin reflexoterapie se poate diminua senzaţia de durere. VIII. zonă care prezintă foarte multe terminaţii nervoase şi vasculare. învelişul de protecţie între mediul intern şi extern reprezintă mijlocul şi catalizatorul schimburilor dintre aceste medii. 107 . Reflexologia (ramură a medicinei orientale) este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului. pe care le analizeză. în ce priveşte starea de sănătate a pacientului. Aceasta reprezintă un organ de simţ vast. Aceasta are două ramuri: . Astfel se poate descoperi o suferinţă morfo-funcţională a organului corespondent. situate pe suprafaţa corpului. Aspectul pielii poate furniza informaţii utile terapeutului. acţiunile directe asupra ei pot influenţa starea generală a organismului. . în fluxul sanguin. Cea mai mare eficienţă a reflexoterapiei este obţinută atunci când aceasta vizează întregul organism îmbunătăţindu-i toate funcţiile. Reflexodiagnosticul Punctele sensibile sau dureroase din zonele reflexogene sunt reperate prin efectuarea presiunilor cu policele sau falangele celorlalte degete. din glanda hipofiză. Aceste interrelaţionări sunt coordonate de sistemul nervos prin intermediul arcului reflex. le sintetizeză şi le prelucrează.

sau de tragere de sus în jos sau din interiorul plantei spre exteriorul ei. VIII. pe care circulaţia sanguină le va prelua şi timite prin fluxul sanguin spre organele de eliminare îmbunătăţind astfel starea de sănătate. forţând posibilităţile reale ale organismului. datorită statului în picioare şi aşezat mult timp.plexul solar. Masajul are o anumită succesiune de abordare. Masajul acestor zone faciliteză circulaţia sanguină. uterul. splină. fiziologică: . . sistem limfatic). suprarenalele. Acest efect trebuie obţinut treptat. În diagnosticare.VERONICA BĂLTEANU Intensitatea durerii la palpare. determină fisurarea cristalelor de toxine. Repetarea acestui masaj în mai multe şedinţe. în care toxinele au tendinţa de a se acumula. sesizată atât de pacient cât şi de terapeut este direct proporţională cu gavitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent. ficat. înformaţiile cele mai fidele sunt obţinute în zonele reflexe ale tălpilor. vezica urinară şi uretra pentru eliminarea toxinelor. zone corespondente.2. prin mişcări circulare. Reflexoterapia Reflexoterapia este componenta reflexologiei care constă în tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile. 108 . rinichii. dureroase. accelerând transportul toxinelor spre organele de eliminare – detoxifiere. a inflamaţiilor şi coordonarea sistemului nearvos vegetativ.zona reflexogenă a capului. Presiunea trebuie să aibă o intensitate mică la început. fără a forţa acţiunea de detoxifiere a organelor (rinichi. apoi va creşte progresiv până la limita de suportabilitate a pacientului (aprecierea se face privind mereu faţa acestuia). Masajul se execută cu policele (cu unghiile tăiate) sau cu falangele celorlalte degete.

vezică biliară. se aplică doar în sensul evacuării.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - centrala coordonatoare a întregului organism. pe un punct sau mai multe (înainte. Tehnici de aplicare Masajul punctelor/zonelor reflexogene se realizează prin următoarele tehnici: . VIII. punctele limfatice – pentru formarea anticorpilor şi stimularea circulaţiei lifatice în ganglionii şi vasele limfatice.În zig-zag – se aplică pentru a acoperi din toate unghiurile o zonă mai întinsă (exemplu intestin subţire). sau pe sisteme. degetul mâinii active apasă punctul iar cea inactivă susţine şi ridică piciorul pacientului. intensitatea fiind mai mare la apăsare şi descrescând în timpul tragerii. etc.2. cuvântul reflex desemnează de fapt „reflectarea” părţilor componente ale corpului pe picior 109 .2.Mişcarea circulară – pentru puncte mai mari şi bine delimitate (ficat. .1. . . sau când degetul este deja obosit.Ridicare şi apăsare – se indică atunci când nu avem o alunecare bună. tubul digestiv. .Apăsare şi tragere – indicată în cazul acţiunii asupra unui singur punct/zonă reflex care necesită apăsare profundă şi individualizată (exemplu vezica biliară). punctele poziţionate în ordine de sus în jos şi din interiorul plantei spre exterior. înapoi sau combinat).2. în cazul afecţiunilor organelor excretoare.Tragere înainte şi înapoi – o mişcare de presare şi tragere a degetului. vezică urinară. VIII.). pe măsură ce se apasă policele poate fi tras uşor spre palmă. Reflexologia picioarelor Masajul reflex al picioarelor are la bază teoria zonelor.

să aibă o temperatură optimă 20-22 ο C. Structura şedinţei de reflexoterapie este constituită din 3 etape: . terapeutul şi pacientul trebuie să aibă poziţii comode. până mai sus de articulaţia tibio-tarsiană. nu pe puncte cu localizare strictă. executate cu mâinile. prin manevre de netezire.Etapa de deschidere (încălzire) – masajul scurt al picioarelor (stângul apoi dreptul) în care se masează degetele.VERONICA BĂLTEANU (fig. Pentru inducerea unei stări de relaxare a pacientului. În principal se aplică masajul cu policele care execută mişcări de lateralitate. deasemeni pacientul şi terapeutul trebuie să respecte cerinţele de igienă impuse de această activitate. şi sporirea efectelor terapeutice se poate apela la terapii complementare precum meloterapia. Pacientul se află în decubit dorsal cu picioarele la marginea mesei de masaj sau cu piciorul pe genunchii terapeutului. Indexul aplică masajul pe părţile interioare.). Reflectarea acestora nu este limitată la plantă şi se regăseşte şi pe părţile laterale ale piciorului. să fie aerisită şi luminată. Sala (cabinetul) în care se desfăşoară activitatea trebuie să corespundă din punct de vedere al igienei. longitudinale. fricţiune. Zonele reflexogene nu pot fi delimitate precis. care se află aşezat la picioarele pacientului în aşa fel încât să aibă acces la ambele picioare. cromoterapia. părţile interne şi externe. Pentru un bun masaj reflexogen plantar. 110 . talpa. Reflectarea se află pe zone. aromoterapia.13. ele interferându-se cu cele învecinate. exterioare şi superioare ale picioarelor. zone care variază ca întindere în funcţie de constituţia fiecărui individ. frământat. circulare şi presiune. cât şi pe partea dorsală a acestuia. Tehnicile de masaj folosite sunt adaptate caracteristicilor anatomice ale zonelor reflexogene ale picioarelor.

troficităţii. calităţile şi proprietăţile muşchilor. d) Reglează şi îmbunătăţeşte funcţiile organelor interne şi tonusul muşchilor viscerali. În situaţiile de afecţiuni acute.2. înlăturarea oboselii musculare. troficităţii. .Etapa de încheiere – asemănătoare celei de început. Şedinţele de reflexoterapie durează în general 30 de minute şi se recomandă a fi 2-3 pe săptămână. . Efectele reflexoterapiei sunt: .fizice. 111 . Punctele reflexe ale ficatului şi coloanei vertebrale. după diferite scheme de tratament. nu simptomele acesteia. VIII. se reglează echilibrul hormonal. pentru a evita producerea unor tulburări de circulaţie care pot avea reacţii neplăcute pentru pacient (reacţii trecătoare). se indică a fi masate mai puţin de 30 de minute. b) Funcţionalitatea glandelor endocrine este influenţată benefic.bioenergetice. Efectele fizice se remarcă la nivelul tuturor aparatelor şi sistemelor organismului: a) La nivelul sistemului muscular – se înregistrează îmbunătăţirea termoreglării. Efectele reflexoterapiei Reflexoterapia este o metodă naturală care vizează cauzele profunde ale bolii. se îmbunătăţeşte funcţionalitatea. previne deteriorările şi afecţiunile acestora. masajul reflexogen începe cu zona reflexă a organului afectat. pentru zonele afectate.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - Etapa de masaj a zonelor reflexogene – cu policele.3. stimulează secreţia insulinei. c) Asupra sistemului osos – menţinerea compoziţiei dinamice osoase.

stări febrile.4. Acestea sunt zonele în care se închide fluxul energetic. de multe ori după eşecul altor metode convenţionale sau pentru că aleg să evite alte metode de tratament. depresiilor. . Contraindicaţiile reflexoterapiei Reflexoterapia are multe şi diverse indicaţii dar. calităţile şi proprietăţile pielii. Efectele bioenergetice Punctele finale ale meridianelor. . pe lângă acestea există şi situaţii în care se contraindică: . VIII. insomniilor. 112 . tălpile şi palmele se află în legătură cu tot corpul (organele. părţile şi glandele corpului).afecţiuni cardiace grave. asigură troficitatea ţesutului. combatere a stresului.2. înlăturarea durerii. Din aceste considerente mulţi pacienţi recurg la această terapie. f) Sunt combătute stazele limfatice.2. Masajul terapeutic reflexogen normalizează circulaţia sanguină la nivelul organelor sau zonelor afectate contribuind la reechilibrarea bioenergetică.boli infecţioase. Avantajele reflexoterapiei Prin specificul ei ca metodă naturală (a lipsei de toxicitate). în scop profilactic sau terapeutic. .VERONICA BĂLTEANU e) La nivel cutanat – menţinerea normală a funcţiilor acestuia. Masajul reflexogen al acestora poate debloca energia blocată în stările de oboseală sau de stres. precum şi de stimulare a endorfinelor.5.efectele sunt de echilibrare funcţională. invazive. se recomandă tuturor categoriilor de vârstă.afecţiuni ale picioarelor care nu permit aplicarea masajului. g) Asupra sistemului nervos . VIII.

113 . constă în masajul zonelor reflexe de la diferite părţi ale corpului (picioare. Bulus F.. dar şi în tratarea diverselor afecţiuni.). Masajul zonelor reflexe facilitează circulaţia sanguină accelerând transportul toxinelor spre organele de eliminare – detoxifiere. Masajul terapeutic al zonelor reflexe. reflexoterapie. sau dependenţă de Rezumat Reflexoterapia este parte a reflexologiei.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - afecţiuni psihice. consum de droguri medicamente. Concepte şi termeni de reţinut Reflexotrapia – metodă naturală kientoprofilactică şi kinetoterapeutică. mâini. metodă naturală. Care este principiul hologramei pe care se bazează reflexoterapia? 2. Care sunt tehnicile de aplicare ale masajului în reflexoterapie? 3. Ed. dar şi unele contraindicaţii în cazul unor afecţiuni sau stări ale pacienţilor. Bulus L. cu efecte importante asupra organismului în general. Care sunt efectele fizice şi bioenergetice ale reflexoterapiei? Recomandări bibliografice 1. flux energetic.. Reflexologie. Manual de reflexoterapie. pe care este proiectat întreg corpul (părţi. Bucureşti. Mentor Macro. 2006. urechi. etc. reflexodiagnostic. Probleme de reflexie şi teme de dezbatere 1. organe glande) conform „principiului holgramei”. Metoda are multiple indicaţii datorită efectelor pe care le produce (fizice şi bioenergetice). are particularităţi de tehnică şi necesită o bună cunoaştere a zonelor pe care se aplică. William Fitzgerald a identificat pe plantă 10 zone reflexe grupate în 2 serii a câte 5 zone longitudinale.

Myofascial Pain and Dysfunction. Williams & Wilkins. pg 23-21. Ivan S.. Bucureşti. Mentor Macro. 2009.Travell J. Postolică V. Ed. 13. 2002. Ed.com/2009/ 12/12.jpg CURS 9 IX. Ed.wordpress. Symbol.VERONICA BĂLTEANU 2. Masajul în kinetoterapie – Masajul terapeutic. Coresi. 2007. Ed. 2005. 9.. http://putereaprezentului. Cah Kinesither. 1980.files.. Bulus L. Ed. Ed. 7. Bacău. Mârza D. 11. Bucureşti.jpg 14.com/2009/ 12/21. ediţia a II-a... 12. no 1. Bucureşti. Pro Editură şi Tipografie.wordpress. Fundaţiei România de mâine. C. Ele sunt cunoscute ca fiind puncte hiperiritabile ale ţesutului 114 . Presopunctura şi alte masaje. Bucureşti. 5. C. Lidell Lucy. Polirom. Masajul pentru toţi. 2002. 3.. 2006. Ivan S. Schulz-Kohlrausch L.files. 1984.. 10. NZJ Physiother. Ed. Massage in psychological medicine – modern use of an ancient art. 15-16. Gillanders Ann. pg. Masajul – Ghid practic de tehnici orientale şi occidentale. Chiruţă I. 1983.. Tehnici complementare. E. TERAPIA PUNCTELOR TRIGGER DUREROASE Introducere Punctele miofasciale trigger reprezintă mici noduli ce se dezvoltă în muşchi când acesta este rănit sau suprasolicitat. I. Reflexologia în kinetoterapie. Alinare şi vindecare prin reflexoterapie. Coresi. N. 6. Bucureşti. Baltimore. 2005. Niculescu. Iaşi 4..Sidenco Elena-Luminiţa. Techniques et indications du massage des zones reflexes (MZR) selon Kohlrausch. I. Tehnici de masaj reflex. A II-a. Incursiune în reflexoterapie.Valentine K. http://putereaprezentului. 8. 2002. Masajul reflexogen vertebral. 12. N.

Travell (fizioterapeut) a adus contribuţii însemnate desfăşurând o intensă activitate de studiere a acestei probleme. În prezent de terapia punctelor tigger se ocupă maseurii. osteopaticienii.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ muscular. asociate cu nodulii palpabili dureroşi. Prezenţa zonelor de întindere şi a celor de contractură în muşchi este cunoscută în medicină de mult timp fiind descrise ca reumatism muscular sau fibrozită. în lucrarea „Myiofascial Pain End Dysfonction: The Trigger Point Manual”. Obiectivele cursului: 115 . Cercetări în această privinţă au fost realizate de către M. apariţia ischemiei locale. Janet G. iar în 1992 cel de al II-lea volum. un punct trigger nu determină apariţia contracţii ci determină apariţia unei contracturi (o prindere mecanică a fibrelor musculare fără implicarea sistemului nervos). Se produce astfel compresarea capilarelor. din care rezultă prinderea celulelor neantrenate sau suprasolicitate. I. cauzele exacte ale acestor dureri nefiind precizate. Lipsa de energie determină eliberarea unor substanţe biochimice care măresc activitatea algică. concretizată în pubicarea a 40 de lucrări între anii 1942-1990. Aceasta se produce deobicei printr-o suprasolicitare musculară care provoacă o eliberare prelungită de ioni de calciu din reticolul sarcoplasmatic (RS). în general practicienii cu experienţă şi cei specializaţi în terapia neuromusculară (NMT). Kellgren în cadrul unor cercetări desfăşurate în Spitalul Universitar din Londra (1930). Conform medicilor Janet Travell şi David Simsons. care sunt porţiuni de mici contracţii care cauzează durere. rezultând astfel un deficit de energie. kiropracticienii. H. În America. kinetoterapeuţii. Punctele trigger (de tragere) au fost studiate de un număr restrâns de medici mai ales în ultimele decenii. Michael Kelly (Australia) care au publicat mai multe lucrări între anii 1950-1960. În 1983 aceasta a publicat primul volum al lucrării „The Trigger Point Manual”. unii specialişti incluzând în această categorie mialgiile şi miozitele. Michael Gutstein (Berlin).

.Muşchiul neted. IX. .Celule mioepiteliale. . Cunoaşterea modului de intervenţie kinetoterapeutică în combaterea durerii punctelor trigger.Muşchiul scheletic. Cunoaşterea cauzelor determinante ale acestora. evaluarea clinică. Muşchii scheletici sunt alcătuiţi din fascicule de fibre cu diametrul de 100 µm (micrometri) şi o lungime egală cu cea a muşchiului respectiv. Morfologia muşchiului În componenţa corpului uman există 4 tipuri diferite de muşchi: . Caracteristicile structurale ale muşchiului scheletic Microscopic muşchiul scheletic şi muşchiul cardiac prezintă benzi luminoase şi benzi întunecate. Celulele muşchiului scheletic sunt multinucleate.VERONICA BĂLTEANU - Însuşirea cunoştinţelor despre punctele trigger dureroase. 19. 116 . Celelalte 3 tipuri de muşchi conţin celeule uninucleate.Muşchiul cardiac. mărimea şi funcţiile lor. de diferite tipuri variază în mare măsură prin structura. Celulele musculare. denumite miocite. Fig. lungi şi se numesc fibre musculare.1.

Miofibrilele dispuse liniar constituie sarcomere. prelungiri ale membranei plasmatice – sarcolema. trebuie să se contracte milioane de sarcomeri. Semnalul electrochimic traversează joncţiunea triadă şi induce eliberarea ionilor de calciu (Ca 2 + ) din RS. care au formă cilindrică. acestea măsoară fiecare 2 µm la muşchiul în repaos.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fiecare fibră musculară conţine sute de miofibrile. care asigură sarcolemei contactul cu extremităţile fiecărei miofibrile din fibra musculară. Acestea prezintă la fiecare extremitate un sistem de membrane. Impulsurile nervoase produc un semnal electrochimic numit potenţial de acţiune. Miofibrila are diametrul de 1-2 µm şi aceaşi lungime cu cea a fibrei musculare. Contracţia muşchilor scheletici este iniţiată prin stimuli nervoşi care acţioneză direct asupra lor. Prelungirile sarcolemei sunt tubulii transverşi sau tubuli T. Un punct trigger dureros se fomează atunci când sarcomeri suprastimulaţi sunt împiedicaţi chimic să se relaxeze. care pătrunde în sarcolemă. legăturile actomiozinice fiind blocate în faza de contracţie. apoi în fibrele musculare de-a lungul reţelei de tubuli T. Pentru realizarea chiar şi a celei mai mici mişcări. Contracţia are loc atunci când microfilamentele de actină şi miozină glisează între ele şi se scurtează sarcomerul. iar în contracţie se scurteză cu 70%. Scarcomerele reprezintă unităţile de bază ale contracţiei musculare. 117 .

activităţi profesionale fizice. 118 . forma de bulb a nodului indică felul în care segmentul muşchiului s-a ridicat devenind mai scurt şi mai gros.Carenţe nutriţionale.Factori chimici (dereglează activitate fiziologică musculară). un „punct trigger”. Punctul trigger de la nivelul sternocleidomastoidianului cauzează durere de cap. formând o masă de sarcomeri în contracţie maximă continuă. posturi greşite menţinute mult timp).VERONICA BĂLTEANU Fig. . . . iar benzile Y s-au apropiat.Imagine microscopică A – fibră musculară normală relaxată. modificarea fibrelor B care sunt afectate de noduli. C – reprezintă partea întinsă a fibrei musculare. Acestea sunt mai subţiri datorită tensiunii la care sunt supuse. .Stresul emoţional (crează anxietate şi tensiune musculară).2.Deficienţe fizice congenitale sau dobândite. Etiologia punctelor trigger Cauzele apariţiei punctelor trigger sunt multiple: . distanţa dintre benzile Z din fibra musculară indică lungimea sarcomerelor. IX.Alergii. . întinderi musculare în activităţi cotidiene şi sportive. deasupra ochiului stâng uneori în zona vertexului.Traumatismele (auto. 20. B – reprezintă un nodul în fibra musculară.

Dureri de articulaţii (mâini.. sindromul carpian. etc. articulare. .Membre inferioare dureroase. şi poate fi amplificată de mişcare. Travell şi Simons. maxilar. sinuzite. Evaluarea clinică Durerea cauzată de punctele trigger se manifestă de obicei la distanţă faţă de locul lor de formare. .Durere al nivelul gâtului (ceea ce numim a fi torticolis). Este greşit să ne îndreptăm atenţia numai către locul dureros. gleznă. gât. picioare grele.Rigiditatea şi durerea în articulaţii.Dureri de maxilar. . ameţeli. fiind adesea confundate cu artritele. Aceştia exemplifică mai multe situaţii în care prezenţa punctelor trigger sunt cauzele unor afecţiuni sau senzaţii dureroase: . amorţeli la nivelul membrelor. în urma cercetărilor efectuate au arătat că 75% din cauzele durerii sunt chiar punctele trigger. false dureri de inimă. dureri genitale. 119 . aspect înşelător pentru terapie care face ca unele tratamente antialgice să nu aibă rezultate.Gât inflamat. leziuni ale ligamentelor. urechi. Cercetătorii au făcut însă o serie de supoziţii în ceea ce priveşte posibilitatea delocalizării durerii. şold). de cauza ei. care provoacă dureri de cap.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ IX. se resimte intens. tendinitele. . . Autorii amintiţi consideră că durerea specifică este simptomul principal al punctelor trigger. dureri de urechi.3. greţuri. cot umăr. Toate aceste aspecte disfuncţionale şi dureroase după părerea autorilor Travell şi Simons sunt aproape întodeauna datorate existenţei punctelor trigger (de întindere). Durerea specifică transmisă (referred pain) este cercetată limitat (limita etică care nu permite experimentarea durerii în aceste puncte). genunchi. Acestea mai pot cauza aritmii. lombare.

dar scăderea ei prin masaj terapeutic confirmă depistarea corectă a punctului trigger. Depistarea punctelor trigger Examinarea clinică Punctele trigger pot fi uşor depistate.Active – dureroase. punctul trigger. Diferenţierea punctului trigger activ de cel latent.VERONICA BĂLTEANU Cea mai simplă teorie acceptată în privinţa durerii transmise este aceea că semnalele transmise se amestecă în reţeaua neurologică. Un punct activ este mult mai tensionat decât unul cronic. Avantajul funcţional al durerii „referred pain” constă în aceea că. continuu. apărând în articulaţii sau în apropierea lor. Muşchiul se palpeză pe toată lungimea lui. prin palpare directă sau prin fricţiune transversală se caută punctele dureroase de pe suprafaţa muşchiului. durerea. Amplificarea durerii provocată la palpare nu dăuneză pacientului. pentru a se repera punctul de maximă tensiune şi durere la cea mai mică presiune. este posibil ca un semnal electric să înfluenţeze un altul. reacţia lui declanşând o durere reflexă în altă parte a corpului (trebuie aplicată insistent această presiune pentru a declanşa durerea reflexă). Astfel. 120 . Apăsarea fermă a acestor puncte exacerbează durerea.Latente – puncte trigger care dor numai la presiune. persoana în cauză poate să-şi modifice condiţiile sau mişcările care au cauzat apariţia durerii. În acest fel. după care sunt transmişi către creier. după care. unde sunt integraţi şi modificaţi. rezultând impresii greşite în ce priveşte localizarea semnalului nervos. se realizează prin aplicarea unei presiuni ferme pe acestea. . Punctele trigger pot fi: . Pacientul se posturează într-o poziţie în care muşchiul respectiv să fie relaxat. IX.4. impulsurile senzoriale din diferite surse sunt transmise către neuroni singulari la nivelul coloanei vertebrale.

Pentru depistarea punctelor trigger. se reflectă la nivelul umărului). 21. fără a trata punctul trigger activ. Fig. Exemple de localizări ale punctelor trigger IX. Tratament – intervenţii kinetoterapeutice Corectitudinea diagnosticului este prima condiţie în orice act terapeutic. Tratamentul punctelor trigger este complex. 121 .MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ În unele cazuri punctele active pot avea puncte „satelit” (o durere la nivelul spatelui.5. există mai multe metode. Tratarea punctului „satelit” nu va avea efect de durată. deaceea kinetoterapeutul trebuie să fie sigur că tipul de durere pe care îl prezintă pacientul este specific celei produse de punctele trigger. În acest sens se impun consultaţii şi investigaţii ale specialiştilor (uneori a mai multor specialişti). înafară de palparea directă se foloseşte electromiografia (EMG) prin care acestea se pot localiza cu precizie.

contribuţia lui fiind indispensabilă. Anamneza amănunţită poate contribui la corectitudinea tratamentului. Tehnica de masaj profund longitudinal. prin tehnică incorectă sau deficienţe fizice. pentru a preveni recidivele. Netezirea în această situaţie se aplică cu „rădăcina mâinii” pentru profunzime. foarte greu sau imposibil de tratat. Tratarea superficială a punctelor trigger pot duce la deficienţe mai grave şi iremediabile a aparatului locomotor (rupturi musculare. în sensul a nu avea dezechilibre musculare la nivelul unor segmente. a lipsei de coordonare în efortul fizic. are rolul de a grăbi resorbţia limfei de la nivelul zonei afectate. pentru lungirea ţesutului afectat este foarte indicat. neavând efecte adverse. artrite). articulaţii. Pacientul deasemenea trebuie să acorde tot interesul. dar ele trebuie corectate. iar în sport scad potenţialul real al celor în cauză. prezintă un disconfort major. pe lângă tratarea punctelor trigger. solicitante. corectarea mecanismului de mişcare sau poziţiilor incorecte.VERONICA BĂLTEANU Odată diagnosticate. Gimnastica medicală poate corecta astfel de neajunsuri semnalate de aceste puncte dureroase. 122 . de avertisment ale organismului în privinţa unor greşeli în activitatea desfăşurată care. punctele trigger necesită tratament rapid şi corect. declanşează mai târziu mecanisme patologice structurale. întrucât ele reprezintă un impediment în desfăşurarea activităţilor cotidiene. mai ales în cazul sportivilor de performanţă. artroze. spondiloze. Pentru tratarea punctelor trigger. Posttraumatic. netratată corect şi la timp. Este foarte important ca terapeutul să cunoască ce tip de mişcare deficitară a provocat acest mecanism de semnalizare. „bulgări de zăpadă”. Masajul este cel mai recomandat. se folosesc mai multe tehnici terapeutice. care de multe ori nu pot evita anumite mişcări.

se execută în serii cu durată de 5-8 minute. constă în fricţiunea executată transversal pe fibrele musculare. în scopul ruperii aderenţelor fibroase dintre fibrele musculare. reduce edemul. După obţinerea acesteia se recomandă masajul cu 123 . 22. în cazul formării unui ţesut cicatriceal în exces. îmbunătăţeşte troficitatea prin normalizarea circulaţiei sanguine a zonei traumatizate. Tehnici de aplicare a presiunii progresive (plană şi pensată) Această manevră. Acest masaj produce o vasodilataţie periferică. Aceasta contribuie la eliberarea fibrelor musculare de al nivelul unui punct trigger. Tehnica „masaj transversal profund ”. Fricţiunea este indicată în etapele de tratament mai avansate. permiţând mobilizarea liberă a fibrei musculare. îmbunătăţeşte elasticitatea musculară. îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi reduce sensibilitatea nervoasă. astfel executată produce şi o relaxare a fibrelor musculare. La început presiunea este mai scăzută pentru ca pacientul să tolereze durerea.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. dar presiunea mărită pe parcursul aplicării determină scăderea durerii. sau tehnica Cyriax. posttraumatic.

. masajul fiind cel mai natural. Durerea şi alte simptome caracteristice punctelor trigger sunt foarte simplu de localizat şi dezactivat prin tehnici simple de automasaj. . durerea scade treptat. Efectele acestui tip masaj se resimt în aproximativ 3-10 zile.Masajul se execută într-o singură direcţie. .Nu se execută presiune statică pe punctele trigger.Presiune este la început mai mică (acomodarea pacientului). Masajul punctelor trigger trbuie să respecte următoarele reguli: .Masajul punctelor trigger se repetă de 3-6 ori/zi. durerea miofascială putând fi eliminată. oxigen şi minerale). apoi creşte. simplu şi eficient mijloc terapeutic în aceste situaţii. Poziţia corectă pentru „deep stoking massage” este cu degetul sprijinit. cu aflux de sânge arterial. .Pentru uşurarea aplicării masajului se poate folosi un dispozitiv. ajută la decontracturarea sarcomerilor contractaţi din punctele trigger. Acest fenomen este urmat de o vasodilataţie reflexă periferică profundă. . Aplicarea masajului pe aceste puncte. îmbunătăţind metabolismul local (aport sporit de substanţe nutritive. În situaţiile cronice efectele terapiei manuale în special a 124 . învăţat de pacient. dar. Masajul punctelor trigger poate fi aplicat şi sub formă de automasajautotratament.Manevrele să fie scurte şi lente.Durerea produsă prin masajul punctelor trigger să fie de aproximativ 7 (pe scara durerii de la 1-10). .VERONICA BĂLTEANU gheaţă pentru a produce rapid vasoconstricţie facilitând preluarea în fluxul sanguin a substanţelor toxice disociate.Manevra de masaj durează 5-8 minute pe fiecare punct. în felul descris anterior. .

Execuţia ei constă în intinderea pasivă a grupului muscular afectat. această metodă impune respectarea unor reguli: 125 .Minge de cauciuc (de consistenţă variabilă.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ masajului/automasajului ameliorează durerea în timp mai lung. În terapia punctelor trigger se folosesc şi diverse dispozitive: . Cea mai folosită tehnică din această categorie este reprezentată de tehnica „ contracţie-relaxare”. benefic pentru refacerea fibrelor musculare. durata acestora. FNP stretching este foarte benefică în creşterea rapidă a mobilităţii pasive. rezultatele ei depinzând de cunoşterea şi corectitudinea aplicării. apoi o relaxare a muşchilor. Pentru folosirea în siguranţă şi corect. denumită de aceştia „ workhorse method”. urmată de o contracţie izometrică (în poziţia întinsă). cu stretchingul izometric. Tehnica de facilitare neuro-musculară proprioceptivă (FNP). Metoda spray & strech – procedura preferată a lui Travell şi Simons. Terapeutul trebuie să evalueze şi să dozeze amplitudinea manevrelor. se bazează pe răcirea pielii cu un refrigerent.Protuberaţa. Terapia manuală este cea mai indicată. Acesta trebuie să fie specializat pentru terapia respectivă. În acest fel se produce relaxarea musculaturii afectate de punctele trigger. după care mobilizarea pasivă în sensul întinderii. după cel puţin 6 săptămâni.Bastonul terapeutic. indicată în terapia punctelor trigger combină stretchingul pasiv static. după care muşchiul este întins. greşelile pot aduce prejudicii pacientului sau tratamentul rămâne ineficient. stretchingul întinde muşchiul deschizând reflex circulaţia arterială la nivelul acestuia. mai moi sau mai tari. . aplicaţiile să fie la locul real al punctului trigger. care se plasează între zona dureroasă şi un plan dur). altfel. .

Injectarea cu aceste substanţe a demonstrat obţinerea unui efect rapid. Diagnosticarea corectă şi terapia aplicată rapid au efecte însemnate în punctele trigger active. anastezic local (procaină. se execută câteva mobilizări pasive. imediat se încălzeşte pielea. dar.După stretching. electrostimularea. stretching. . Rezumat Punctele trigger sunt cauzate de suprasolicitare. Terapiile manuale. fără implicarea sistemului nervos (este de natură mecanică). În afară de tehnicile prezentate cele mai frecvent folosite. întrucât are efecte secundare nocive. în timp relativ scurt. Lipsa de energie conduce la eliberare unor substanţe biochimice – cauza durerii. novocaină). Concepte şi termeni de reţinut O suprasolicitare musculară determină o eliberare prelungită de ioni de calciu din reticolul sarcoplasmatic (RS).Se întinde muşchiul. din care rezultă prinderea celulelor suprasolicitate care conduce la condensarea capilarelor şi apariţia ischemiei locale cu deficit de energie. traumatism. efectele fiind mai greu de obţinut sau imposibil. . pentru ca pacientul să sesizeze diferenţa (limitarea produsă de punctul trigger – efectul tehnicilor aplicate). nu este indicată.VERONICA BĂLTEANU - Siguranţa că se lucrează (întinde) muşchiul ce conţine punctul trigger (atenţie la durerea reflexă). Situaţiile cronice necesită timp de tratare mai lung. FNP. .Se aplică spray refrigerent sau gheaţă.După întindere. în cazul în care sunt declanşate mecanisme patologice structurale. 126 . naturale sunt de preferat: tehnicile de masaj Cyriax. . În terapie trebuie respectate anumite reguli şi indicaţii. există şi alte tehnici terapeutice precum: ultrasunetul. injectarea cu substanţă salină. vicii de postură. aplicate de terapeut sau sub formă de autotratament. au un mecanism de producere ce ţine de perturbarea mecanismului fiziologic muscular.

com/attachments/Image/tri gger_point_treatment. 1993. punct trigger latent. Stratas. Grosshandler. R. 1985. Travell Janet G. Simons David G. Gray. T.“The Manual of Trigger Point and Myofascial Therapy” 5.K. Nyberg R.A. 9. “The Manual of Trigger Point and Myofascial Therapy”. Williams & Wilkins. M.triggerpointexperts. 1989. mialgie. Probleme de reflexie şi teme de dezbatere 1.. Care sunt metodele de tratament cele mai uzuale în terapia punctelor trigger? Recomandări bibliografice 1. Kroening. T. Kostopoulos D. punct trigger activ. Siegert..W. New York 2001. durere specifică sau durere transmisă (referred pain).R. 1994. Bohr.E. J. Cohen. Fricton.. Oral Pathology.L. 1993. 1996. 149–158. fibrozită.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Puncte trigger. S.. 8. R. 157–160 7. 593–597 1. Oral Surgery..L. D.. Toomey. Slack Incorporated.F. 243–251 6. Cum se produc punctele trigger dureroase (mecanismul fiziopatologic)? 2..jpg 127 .. Postgraduate Medicine 77. West Journal of Medicine 151. Oye. Haley.L. Slack Incorporated.. R. vol. W. In Basmajian JV. 1985. 3. N. J... Rational Manual Therapies.. Myofascial pain syndrome of the head and neck: a review of clinical characteristics of 164 patients.. (eds). S. C. 2. Neurology 46. Clinical Journal of Pain 10.. Quintner.. Myofascial release concepts. Ward R. pg. Prevalence of myofascial pain in general internal medicine practice.C. Skootsky. Jaeger.. http://www. Myofascial Pain and Dysfunction: The Trigger Point Manual.. Care sunt cauzele apariţiei şi simptomele punctelor trigger? 3. Problems with myofascial pain syndrome and fibromyalgia syndrome. simtom.. Chronic neck and shoulder pain: focusing on myofascial origins. 223-241. Referred pain of peripheral nerve origin: an alternative to the ‘‘myofascial pain’’ construct. miozită. Kostopoulos D. 615–623 2. New York 2001 4.. Baltimore. Oral Medicine. Oral Radiology and Endodontics 60. B.

https://encrypted-bn1.VERONICA BĂLTEANU 10.gstatic. DRENAJUL LIMFATIC Introducere 128 .nz/ima ges/500/0/examples-of-trigger-points.integratedstructuralbodywork. http://www.jpg 12. http://static.com/gif/adam/images/en /types-of-muscle-tissue-picture.com/images? q=tbn:ANd9GcTN4Z2j8FxVQ8Gs9yZ_2waKeICdti3KP8baNNu26GvJP_WXBz Ncw CURS 10 X.jpg 11.co.howstuffworks.

Contribuţii importante în aceste cercetări a adus Emil Vodder (fizioterapeut danez). Circulaţia limfatică Este alcătuită din capilare limfatice. cardiace. etc. Ca metodă terapeutică. traumatologice. afecţiuni renale. circulatorii (ulcer varicos.1.Cunoaşterea sistemului limfatic din punct de vedere anatonic şi fiziologic. ţesut adipos în exces. Preocupările pentru această metodă s-au remarcat însă mai târziu după mai multe secole. celulită. În secolul XVII.. care a fundamentat metoda „drenaj limfatic manual”. tulburări ale circulaţiei periferice. are sens centripet prin trunchiurile colectoare limfatice. al rolului limfei în organism. care are o tehnică de lucru specifică.Însuşirea cunoştinţelor de aplicare practică a drenajului limfatic manual general şi asupra segmentelor corpului. anume drenaj limfatic. drenajul limfatic este menţionat în datele istorice ca fiind practicat de pe vremea şcolii medicale a lui Hipocrat (anii 400 d. Remedierea acestei situaţii se obţine prin masaj.Cunoaşterea patologiei sistemului limfatic. amigdalite. indicaţii şi contraindicaţii atât pentru profilaxie cât şi pentru terapie. etc. escare) plăgi după intervenţii chirurgicale. Obiectivele cursului . poziţii greşite menţinute mult timp. vase şi ganglioni. endocrine. H).MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Circulaţia normală a limfei este în multe situaţii împiedicată din diferite cauze: stres prelungit. pulmonare. în Europa Jean Pecquet (Franţa) şi Thomas Bartholin (Danemarca) au aprofundat studiile asupra sistemului limfatic. . sedentarism.. a raportului între sistemul limfatic şi sistemul sanguin. arsuri. . sinuzite. X. În prezent drenajul limfatic este o metodă terapeutică impusă în tratarea multor afecţiuni reumatismale. spre sistemul venos al marii 129 .

Anatomia sistemului limfatic Fig. această reţea de vase limfatice străbat unul sau mai mulţi ganglioni limfatici de la care primesc limfocite şi imunoglobuline. Circulaţia limfatică De-a lungul traectului lor. 24. are originea la nivelul lichidului interstiţial al ţesuturilor. 23. 130 .VERONICA BĂLTEANU circulaţii. Fig.

Regiunile drenate de ductul toracic şi regiunile drenate de marea venă limfatică dreaptă Înapoia aortei se află marele canal limfatic (ductul toracic). 25.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. organele abdominale şi genitale. În această formaţiune este drenată limfa din membrele inferioare. format prin unirea venelor jugulară internă şi subclaviculară stânga. 131 . peretele abdominal. Acesta stăbate diafragmul şi se varsă în unghiul venos stâng.

Circulaţia limfatică se realizează prin următoarele mecanisme: . În partea dreaptă a corpului. membrul superior drept. 132 . canalul limfatic drept este un colector scurt. îndeplinind rolul de a hrăni celulele şi ţesuturile cu substanţe nutritive şi de a colecta celulele moarte. Fluxul normal al limfei este de 2-4 litri în 24 de ore.Presiunea realizată de forţe externe asupra vaselor limfatice – contracţia musculară. Acestea ajung la ganglionii limfatici (aglomerări celulare) cu formă rotunjită de mărimi diferite.Mecanism propriu de contracţie a vaselor mari limfatice – 10-15 conracţii/minut: . Limfa.VERONICA BĂLTEANU precum şi limfa din partea stângă a capului şi gâtului. apa şi grăsimile. membrul superior stâng şi jumătatea stângă a toracelui. substanţele anorganice. pozitivă şi negativă care apare în timpul respiraţiei. Vasele limfatice „dispuse ca o plasă” acoperă întregul corp. la fel ca sistemul circulator. iar conţinutul lipidic este mult crescut la 6-8 ore după mesele bogate în lipide. lichid transparent circulă prin vase şi ganglioni limfatici. datorită lipidelor absorbite din celulele mucoasei intestinale. unele foarte mici (cât un bob de orez) altele mai mari (cât o măslină). După cum se vede sistemul limfatic are un rol major în organism. Limfa are compoziţii diferite în funcţie de zona din care provine şi de starea funcţională a ţesutului în care s-a format. peristaltismul intestinal. partea dreaptă a toracelui şi se varsă în unghiul venos drept. . bacteriile şi viruşii. format din jugulara internă şi subclaviculara dreaptă. cu aspect lăptos. care primeşte limfa din partea dreaptă a corpului şi gâtului. Conţinutul proteic al limfei este mai mare după ce străbate un ganglion limfatic. reziduurile.Presiunea intratoracică. Sensul circulaţiei limfatice este de la periferie spre marile ducturi limfatice. pulsaţiile arteriale.

Aspect clinic: . 133 . se instalează fibroza. Cel mai frecvent.Senzaţia de ”piele strânsă”. . enzimele şi hormonii descărcaţii în lichidul interstiţial. . X. transportă acizii graşi cu lanţ lung şi colesterol. semn al începutului edemaţierii membrului. . resorbiţi de intestin.Asigură imunitatea organismului. postchirurgical (ablaţia ganglionilor). Etiologia limfedemului şi clasificarea.Scurgere a lichidului la suprafaţa tegumentului. .Durere variabilă ca intensitate. mărind dimensiunea segmentului afectat. furnicături. scade la poziţionarea antigravitaţională (ridicarea membrului). . .2.Limfedem primar – poate fi congenital sau apare mai tâtziu (cauze necunoscute). .Drenează o parte din lichidele interstiţiale. locală şi cu iradiere. este reversibil. consecinţă a unor infecţii sau în urma radioterapiei (au în general evoluţie proximo-distală). .Prezenţa unor înţepături.Readuce în circulaţie proteinele extravazate (creşte permeabilitatea). edemul se evidenţiază la presarea tegumentului unde lasă godeu (amprentă).MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Sistemul limfatic are următoarele funcţii: . limfedemul este localizat la nivelul gambei şi a braţului. Gradul II – presarea tegumentului nu lasă godeu.Limfedem secundar – apare în urma unor traumatisme. . Limfedemul prezintă mai multe stadii: Gradul I – apare spontan.Senzaţia de greutate la membrul afectat.Mărirea dimensiunilor regiunii afectate. Patologia sistemului limfatic Limfedemul este o disfuncţie a sistemului limfatic manifestat prin acumularea limfei în exces în spaţiile interstiţiale.

inghinal. fibrotic (indicaţie pentru chirurgia de debridare). abdominal. Ganglionii limfatici sunt grupaţii în „reţele” (axilar.VERONICA BĂLTEANU Gradul III (elefantiazis). Limfaticele şi ganglionii membrului superior 134 .) în regiuni bine stabilite ale corpului. ducând la fibrozarea membrului. Netratarea edemului face ca lichidul bogat în proteine să continuie să se acumuleze.26. mediastinal. Fig. latero-cervical. care devine un mediu de cultură optim pentru dezvoltatea bacteriilor şi apariţiei limfangitei. etc. dimensiunile membrului afectat sunt foarte mari. ţesutul este dur.

aplicând presiuni uşoare. de 10 ori pe fiecare reţea ganglionară. Degetele sunt dispuse transversal pe vasele limfatice. mişcările au un ritm de 3 în 10 secunde. iar presiunea exercitată asupra lor ajută evacuarea limfei. repetate lent.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Fig. Aceste mişcări lente. cu presiune uşoară activează considerabil circulaţia limfatică. cu degetele orientate transversal pe vasele aferente. Drenajul colectorilor limfatici Drenajul colectorilor limfatici se aplică mai jos de zona pe care o dorim să o drenăm. Degetele întinse trag pielea şi ganglionii din zona respectivă. Mişcarea de presiune uşoară începe din partea proximală şi se termină distal. întrucât ganglionul limfatic se goleşte foarte lent. Ganglionii limfatici ai membrului inferior Prin drenajul ganglionilor limfatici se urmăreşte golirea conţinutului lor. cu mâna aşezată pe reţeaua ganglionară. 27. stimulându-le în timpul presiunii. de tragere şi uşoară presiune se execută într-un ritm de 2-3 mişcări la 10 secunde. 135 . Aplicaţia descrisă.

Drenajul de resorbţie Drenajul de resorbţie se aplică atunci când edemul a invadat ţesuturile situate între derm şi fascia musculară superficială. Drenajul aplicat la nivelul zonelor infiltrate. prin deplasarea progresivă spre regiunea de drenat. împinge progresiv lichidul excedentar din spaţiul interstiţial spre capilarele limfatice.VERONICA BĂLTEANU Stimularea colectorilor are loc după drenarea reţelelor ganglionare (de la distal la proximal). iar presiunea ulterioară împinge limfa din capilare spre colectori. Există aşadar două procese distincte care contribuie la evacuarea lichidelor interstiţiale în exces: . . din aproape în aproape. Manevrele de resorbţie se aplică imediat după drenajul colectorilor. În cazul edemelor mari se recomandă „fragmentarea” drenajului de resorbţie acţionând progresiv. prin care este apoi condus spre colectori. Mişcările se execută lent aproximativ una la 3 secunde. de la marginea inferioară a edemului către zonele neinfiltrate.Captarea limfei realizată de reţeaua de capilare limfatice. până se drenează tot edemul. 136 .Evacuarea (departe de zona infiltrată) substanţelor preluate în capilarele limfatice. menţinând echilibrul hidric al spaţiilor interstiţiale. Drenajul limfatic manual reprezintă tipul de masaj care ajută drenarea lichidelor excedentare de la nivel celular. Faza de relaxare a presiunii (finalul presiuni) este foarte importantă întrucât capilarele revin la dimensiunea lor iniţială permiţând reumplerea acestora. evacuarea deşeurilor provenite din metabolismul celular. Sensul presiunilor este de la distal la proximal către colectori.

dinspre radial spre cubital (presiunea se execută în timpul adducţiei faţă de trunchi). dinspre partea cubitală a acesteia (deget 5) spre partea radială (deget 2). Braţul efectuează mişcări de abducţie şi adducţie faţă de trunchi (presiunea specifică a acestui masaj are loc în timpul abducţiei). Presiunile crescătoare şi descrescătoare ca intensitate ale policelui se execută în sensul drenajului local. care faciliteză procesele de captare şi eliminare a limfei sunt: -manevra de captare (resorbţie) – se execută astfel: deplasarea pieli cu mâna. estetic) întrucât acestea deschid şi colectoare limfatice obişnuit nefuncţionale.3.3.3. mişcările degetelor apăsând uşor pielea şi deplasând-o pe planul profund. care finalizeză mişcarea „cercurile cu policele” în sens opus sau în acelaşi sens cu mişcarea degetelor (2. combinate cu rotaţia axială a policelui. Mişcarea combinată constă în asocierea cercurilor cu degetele şi a cercurilor cu policele.4.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ X.4. către locul de evacuare.4. căuşul mâini efectuează presiuni şi decompresiuni succesive în zona 137 . -manevra de evacuare (apel) – se execută în direcţie opusă manevrei de captare. În mişcarea de circumducţie a pumnului. Mişcările (de masaj) specifice pentru drenaj limfatic manual Cercurile cu degetele (2. Manevrele specifice drenajului limfatic manual Manevrele specifice drenajului limfatic. Presunea este uşoară şi progresivă. degetele se deplaseză fără a freca. X.5). Cercurile cu policele – manevre circulare în jurul unui pivot metacarpofalangian. Manevrele de apel sunt prezente în toate tipurile de drenaj limfatic (terapeutic. Manevrele de captare se execută numai acolo unde există infiltrat (edem) urmate de manevre de apel care vor transporta lichidul captat.5) sunt executate concentric.

* Prezentăm în continuare PROTOCOLUL LIMFATIC manual al zonelor care necesită cel mai frecvent această formă de terapie.VERONICA BĂLTEANU infiltrată (o manevră la 2-3 secunde). uşurând resorbţia şi realizarea drenajului. Presiunile în brăţară – în cazul în care zona poate fi cuprinsă cu o mână sau cu amândouă mâinile se aplică din aproape în aproape presiuni. ** 138 . facilitând resorbţia la nivelul capilarelor şi venelor limfatice. de la proximal la distal.

28. De aceea pompajul ganglionilor va coincide cu manevrele de drenaj. Poziţia terapeutului – stând sau şezând lateral. uşor înclinat înapoi sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat (pe un rulou sau pernă). atât cele de apel cât şi cele de retur. 139 . la nivelul ganglionilor retroclaviculari şi urcă până la ganglionii mastoidieni şi occipitali. Această zonă este foarte bogată în vase limfatice şi ganglioni. cu trasee foarte scurte. DRENAJUL LIMFATIC AL CAPULUI ŞI GÂTULUI Poziţia pacientului – aşezat. Fig. Zonele ganglionare ale capului şi gâtului Drenajul capului şi gâtului se asociază întrucât grupurile ganglionare posterioare de la baza craniului drenează limfa din partea occipitală. Drenajul limfatic manual al capului şi gâtului Drenajul acestei zone se raelizează înainte de drenajul capului şi feţei. care sunt situate distal faţă de căile de evacuare ale limfei de la nivelul gâtului. parcurgând toate feţele gâtului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ CURS 11 XI. Masajul de drenaj începe de la baza gâtului. parietală şi temporală a pielii capului.

. până la ganglionii occipitali – de 3 ori apel de 3 ori retur. la 90 0 cu metacarpienele).Diminuarea ridurilor. Pompajul ganglionilor retroclaviculari de 7 ori – mişcarea de apel iniţiată la baza gâtului presează uşor prin cercuri mici efectuate cu degetele. se face bilateral. se deplasează pe toată suprafaţa ganglionară – de 7 ori.Combaterea edemelor. Drenajul capului şi feţei 140 . 4. în cercuri.Umflături.Îmbunătăţirea imunităţii în sfera ORL. de-a lungul SCM până la ganglionii mastoidieni şi occipitalii (zona de întâlnire a inserţiei SCM cu a trapezului) – de 3 ori apel de 3 ori retur. Drenajul feţei anterioare a gâtului.Întârzierea îmbătrânirii pielii. Durata presiunii este de 2 secunde cu pauze de 2 secunde între repetări. pe ganglionii profunzi (substernocleidomastoidieni şi indirect pe ganglionii juxtaviscerali). Pompajul ganglionilor retroclaviculari. .Uscarea pieli: . prin presiuni uşoare orientează limfa spre releul retroclavicular. de-a lungul marginii anterioare a muşchiului sternocleidomastoidian (SCM) şi a corpului acestuia. . Drenajul feţei laterale a gâtului – aceeaşi mişcare pe marginea postero-laterală a SCM şi pe marginea anterioară a trapezului superior. presâd uşor cu degetele. 2.VERONICA BĂLTEANU Mişcările mâinilor terapeutului descriu cercuri cu degetele sau cu policele care. . . Drenajul se desfăşoară în urătoarea succesiune: 1.Pungi sub ochi. 3. Drenajul gâtului este indicat pentru: . cu degetele aplicate vertical în spatele claviculelor pacientului (pumnii uşor flectaţi.

Poziţia pacientului – decubit dorsal cu capul puţin ridicat. . edemelor palprebrale. Drenajul propri-zis al feţei – se realizeză pe zone. . Poziţia terapeutului – aşezat (scaun înalt) la capul pacientului.Ganglionii occipitali (mişcări în jos) – de 3 ori.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Asemănător denajului gâtului. după o linie imaginară care porneşte din unghiul intern al ochiului şi se termină anterior faţă de ureche astfel: . Pompajul ganglionilor . Drenajul facial este întodeauna precedat de drenajul gâtului. homolateral). drenajul general nu include şi drenajul feţei. 2. de la unghiul mandibulei spre menton – de 3 ori pompaj spre lateral. . în situaţii terapeutice sau în masajul cosmetic în scop de înfrumuseţare (eliminarea cearcănelor. etc. Deobicei. 141 . de 3 ori retur.). din lateral de menton către buza inferioară – de 3 ori apel de 3 ori retur. . de la marginea mandibulei către nas şi pleoapa inferioară. peste obraz – de 3 ori retur.Regiunea mentonieră – manevre de apel spre ganglionii submandibulari.Regiunea buzei superioare – din lateral de menton spre buza superioară (zona subnazală) – de 3 ori apel (spre ganglionii submandibulari.Zona obrajilor (cu capul pe o parte. zona frontală şi temporală întrucât grupurile ganglionare parotidiene drenează regiunea frontală. Se execută în următoarea succesiune: 1. temporală şi periorbitală a feţei.Ganglionii mastoidieni (mişcări în jos) – de 3 ori. ţinând cont de locul de vărsare al limfei şi teritoriile drenate. se execută cu indexul şi mediusul. drenajul feţei implică şi drenajul capului zona cu pilozitate. diminuarea ridurilor. Acesta se poate executa de sine stătător..Ganglionii submaxilari şi submentonieri.

Drenajul sprâncenelor – uşoare ciupiri (bilateral) dirijate spre ganglionii parotidieni. Masaj circular din zona preauriculară spre centrul frunţii în prelungirea bazei nasului (între sprâncene) fiind apoi orientate spre părţile laterale externe ale frunţii către ganglionii parotidieni.Conturul ochilor – se execută cu degetele 2. pe conturul orbitelor (nu se presează pe globii oculari). . mâinile alunecă de deasupra nasului înspre regiunea parotidiană şi maxilară a feţei – de 4-5 ori.Drenajul frunţii şi a zonei temporale. Manevre finale . . 3. zona preauriculară. spre unghiul intern al ochiului – execută presiuni uşoare dirijate spre ganglionii parotidieni – de 3ori apel de 3 ori retur.Ganglionii parotidieni – de 3 ori. se lucrează homolateral.5 poziţionate „în cupă”. palmele cu marginile cubitale execută mişcări de întindere a pielii feţei înspre lateral – de 4-5 ori. masajul terminându-se cu ganglionii retroclaviculari. pumnul în flexie pe antebraţ la 90 0 . 142 .4. . Pompajul final al ganglionilor Se execută asemenea celui iniţial (în ordine inversă).VERONICA BĂLTEANU - Drenajul ploapelor – de la ganglionii parotidieni la unghiul intern al ochiului – de 3 ori apel de 3 ori retur. în ordinea următoare: . Se lucrează homolateral sau bilateral cu indexul dealungul zonei preauriculare. dar se execută şi pompajul ganglionilor din regiunea gâtului. sau presiuni longitudinale şi paralele la nivelul frunţii – de 3 ori apel de 3ori retur.„Acoperişul îngerului” – palmele poziţionate ca un acoperiş deasupra feţei. 4. de la partea externă spre partea internă a sprâncenei şi retur.3. împreunate (unghi de 45 0 ). .„Manevra îngerului” – se execută cu rădina mâinilor sprijinită pe frunte. acoperă zona nasului şi obrajilor. Presiunea uşoară urmăreşte dirijarea limfei din zona parotidiană.

parotidieni – de 3 ori.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - Ganglionii mastoidieni – de 3 ori. . Ganglionii retroclaviculari – de 3 ori.Zona laterală – de la ganglionii parotidieni spre vertex partea laterală – de 3 ori apel de 3 ori retur. . parotidieni. .Prezenţa mătreţii. pompajul frontal al ganglionilor: . Ganglionii transverşi – de 3 ori. . .mastoidieni – de 3 ori.. 143 . occipitali. 3. Pompajul ganglionilor – mastoidieni.Dureri de cap. Drenajul zonei capului (zona păroasă) Regiunea părţii păroase a capului. fără luciu).Zona posterioară – de la ganglionii occipitali spre vertex – de 3 ori apel de 3 ori retur. poate fi lucrată separat faţă de drenajul general al corpului. în situaţii disfuncţionale precum: . .Căderea părului.Zona anterioară. Drenajul propriu-zis pe zone: .Exces seboreic. Terapeutul execută drenajul pe pielea păroasă. Poziţia pacientului – aşezat cu capul sprijinit anterior. Terapeutul – în stând în spatele pacientului. Ganglionii submaxilari – de 3 ori. frontală – de la ganglionii parotidieni spre zona anterioară a capului (zona cu pilozitate a osului frontal) – de 3 ori apel de 3 ori retur.Deteriorarea părului (fragil. uscată a capului astfel: 1. .Zona postero-laterală – de la ganglionii occipitali pe partea postero-laterală spre vertex şi de la ganglionii mastoidieni pe partea laterală spre vertex – de 3 ori apel de 3 ori retur. migrene. . 2. Ganglionii spinali – de 3 ori. etc.occipitali – de 3 ori. . Ganglionii submentonieri – de 3 ori. Ganglioni sternocleidomastodieni – de 3 ori.

cu degetele aplicate pe grupul central. Drenajul de apel propriu-zis începe la ganglionii axilari. Pe măsură ce mâinile coboară pe cot. poziţia acestora devine oblică. Policele presează mai profund asupra colectoarelor profunde ale venei humerale. Drenajul ganglionilor supra-epitrohleeni (cu pulpa degetelor). prin presiunea aplicată transversal pe braţ.VERONICA BĂLTEANU - spinali – de 3 ori. După acest masaj este indicat un subiectului. readuc limfa de-a lungul colectoarelor superficiale spre ganglionii humerali. Se aplică manevre circulare cu degetele. Lanţului cervical transvers – de 3 ori. apoi de întoarcere. presiunea fiind dirijată spre spaţiul centromediastinal. Policele iniţiază manevra de apel. SCM – de 3 ori. repaus al XI. iar a celorlalte degete este transversală la nivelul superior al braţului. Terapeutul în stând. dirijază limfa pe două direcţii: . Retroclaviculari – de 7 ori. 144 . decubit dorsal cu membrul superior în abducţie şi orientare declivă. câteva minute. presiunea lui fiind axilară. Drenajul limfatic al membrului superior Poziţia pacientului. Executarea manevrelor în brăţară.1. În acelaşi timp mâna opusă face drenajul ganglionilor humerali (cele două mâini cuprind rădăcina braţului). presiunile fiind orientate spre ganglionii subclaviculari. a căilor limfatice terminale din zona crestei retroclaviculare. Golirea marilor colectoare limfatice se produce prin aplicarea mai multor serii de câte 4-5 cercuri. Drenajul manual începe la nivelul ganglionilor piramidei axilare.Spre ganglionii humerali (superficială). aproape de membrul de tratat. către cot. Cercurile cu degetele aplicate cu cele două mâini se execută pe braţ.

iar la degete de-a lungul maselor laterale. Drenajul membrului superior aplicat de la extremitatea superioară până la degete este executat întâi prin manevre de apel apoi sub formă de manevre de întoarcere. care se varsă pe faţa anterioară după traversarea membranei interosoase. unde se termină drenajul ganglionilor axilari. 1. anerioare şi posterioare. unde influenţează colectoarele cubitale şi radiale anterioare şi posterioare. drenajul se raelizeză la început prin presiuni combinate ale eminenţei tenare şi hipotenare. La pumn se aplică deasemenea manevre combinate de-a lungul colectoarelor radiale şi cubitale. Policele acţionează până sub pliul cotului. 145 . Antebraţul şi faţa externă a cotului sunt drenate spre faţa exteră a braţului şi către pliul cotului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - Spre colectoarele humerale profunde (profundă). de 7 ori. Drenajul palmei se face cu mişcări în cercuri combinate degete şi police. Drenajul membrului superior Poziţia pacientului: decubit dorsal cu braţul în abducţie faţă de trunchi. pompajul ganglionilor retroclaviculari – cu indexul şi mediusul. La mână. În continuare mâinile acţionează prin manevre combinate (police şi degete) pe antebraţ către pumn. aducând limfa câtre căile de evacuare radiale şi cubitale. Drenajul limfatic al toracelui se realizeză împreună cu cel al membrului superior (relaţii specifice cu căile de evacuare terminale). presiunile fiind orientate spre releele ganglionare supra-epitrohleene cât şi spre colectoarele profunde.2. Drenajul manual al membrului superior şi al toracelui se desfăşoară după următoarea schemă: XI. de la degete până la rădăcina braţului. până la articulaţiile metacarpo-falangiene.

drenajul feţei dorsale – manevrele sunt identice cu ale feţei palmare. drenajul antebraţului faţa internă – de la faţa internă a cotului spre pumn. . . . policele fiind îndreptat cranial.grupul humeral (pe marginea marelui dorsal) – de 3 ori. presiunea gradată orientată spre cot. de 3 ori retur. 4. de 3 ori apel. 6. se execută de 3 ori. de 3 ori apel. Presiunile în brăţară – cu toată mâna sau despicătura mâinii. de 3 ori retur.drenajul feţei palmare – cu policele pe eminenţa tenară şi hipotenară până la articulaţiile metacarpofalangiene. . 146 . de 7 ori. faţa externă – de la umăr (regiunea deltoidiană) spre cot. sub pliul de flexie. pompajul ganglionilor axilari. de 3 ori retur. 5. de 3 ori retur. pompajul cisternei Pecquet – mişcarea se efectuează cu rădăcina mâinii. cu toată palma.presiunile în brăţară – cu toată mâna sau despicătura mâinii. 7. aplicâd aproape toată palma.grupul toracic (pe marginea marelui pectoral) – de 3 ori. drenajul pumnului şi al mâinii. presiunea gradată orientată spre ganglionii axilari. cu indexul şi mediusul: . . pompajul ganglionilor supratrohleeni – deasupra marginii interne a cotului. de 3 ori apel. de 3 ori apel. de 3 ori.pompaj pe faţa anterioară a pumnului. faţa externă – de la faţa externă a cotului spre pumn. . drenajul braţului faţa internă – de la ganglionii axilari spre cot (epitrohlee). de 3 ori retur. de 3 ori apel. .manevra sandwich – palmele lucrează simultan pe faţa internă şi externă a antebraţului: de 3 ori apel. de 3 ori retur. de 3 ori retur. 3.VERONICA BĂLTEANU 2. de 3 ori apel.grupul central (în centrul axilei) – de 3 ori. de 3 ori.

. . drenajul părţii costale laterale – manevra de apel se execută de la pliul axilar spre partea inferolaterală a grilajului costal. .manevra sandwich a antebraţului – un retur.pompajul ganglionilor supraepitrohleeni.grupul mamar extern (pe marginea pectoralului mare) – de 3 ori. . . 6. pompajul grupurilor de ganglioni mamari mijlocii şi inferiori.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - drenajul degetelor – se execută de la extremitatea proximală spre extremitatea distală. de 3 ori apel. 147 . 8.de câte 3 ori grupul humeral.grupul central (în centrul axilei) – de 3 ori. de 7 ori. 1. pompajul ganglionilor retroclaviculari – cu indexul şi mediusul. policele fiind îndreptat cranial. situate mai jos de ganglionii mamari externi şi spre partea inferioara a sânului – de 3 ori. pe feţele superioară şi inferioară. manevre finale: . de 7 ori. 2. de 3 ori retur. apoi pe feţele laterale. drenajul sânului – începe de la joncţiunea dintre regiunea suprapectorala şi regiunea axilară. Poziţia terapeutului: pe partea opusă regiunii lucrate.returul mâinii – o dată. orientate în sus. 3. pompajul ganglionilor axilari. Drenajul limfatic al peretelui toracic anterior şi al sânului Poziţia pacientului: decubit dorsal cu braţele în uşoară abducţie.manevra sandwich la nivelul braţului – un retur.pompajul ganglionii axilari. . toracic şi central.pompajul pliului pumnului. 5. pompajul cisternei Pecquet – mişcare efectuată cu rădăcina mâinii. cu indexul şi mediusul: . 4. de 3 ori retur. XI.3. de 3 ori apel. sub formă de presiuni uşoare.

2003). pompajul ganglionilor axilari. Se execută cercuri cu ambele police sau cu toate degetele. (după Sidenco Elena-Luminiţa. drenajul zonei inferioare a grilajului costal – porneşte de la ganglionii mamari externi spre rebordul costal. în cazul în care se execută exclusiv drenajul toracelui şi sânului se încheie cu pompajul cisternei Pecquet şi a ganglionilor retroclaviculari. 7. de 3 ori apel. trecând de mai multe ori „în evantai”. pompajul grupurilor de ganglionii mamari mijlocii şi inferiori. 11.VERONICA BĂLTEANU continuă spre regiunea medio-sternală şi apoi spre partea inferioară a sânului. uneori putând aplica manevra combinată. Manevrele de drenaj se îndreaptă spre marginea exterioara a toracelui pentru a ajunge la ganglionii responsabili cu drenarea acestei regiuni. 8. unii autori numind acestă modalitate de drenaj „în bandă". de 3 ori retur. 10. se trece la partea opusa. 148 . după nevoile zonei. 9.

întorc limfa spre lanţurile iliace profunde. 12 la nivelul grupului ganglionar inferior al triunghiului lui Scarpa). transversal faţă de axa segmentului supraiacent. identificată prin limfografie. În continuare mâinile cuprind partea proximală a coapsei. 3-4 la nivelul genunchiului pe faţa internă. pulpa degetelor preseză în spaţiul popliteu. prin manevre lente şi uşoare. La genunchi se începe cu drenajul ganglionilor poplitei. în partea proximală sunt transversale. Aceste sunt orientate către vena safenă internă. execută presiuni în brăţară întorcând limfa spre grupele ganglionare corespunzătoare. repetate de mai multe ori pe loc. Drenajul limfatic al membrului inferior Pacientul în decubit dorsal cu membrul inferior în poziţie uşor declivă. 149 . apoi tot mai oblice cu cât mâinile coboară spre extremitatea distală a coapsei. Colectoarele satelite ale venei safene interne sunt cele mai importante. Mâna terapeutului (sau amândouă) aşezate la nivelul ganglionilor superiori. În acest sens execută presiuni eşalonate pe toată lungimea coapsei. cale importantă. Faţa anterioară a coapsei are colectoare superficiale. apoi acelaşi tip de manevre se efectuează la nivelul grupelor ganglionare inferioare. Numărul colectoarelor creşte de la faţa dorsală a piciorului până la rădăcina coapsei (pentru un colector la nivelul piciorului. Această configuraţie.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ CURS 12 XII. pe măsură ce se coboară pe coapsă către genunchi. care. apoi manevrele se execută oblic spre în sus. Zona ganglionilor inghinali este cea cu care se începe drenajul limfatic al membrului inferior. Terapeutul în stând aproape de membrul inferior tratat. trebuie exploatată de terapeuţi pentru a drena spre ea limfa din întreg membrul inferior. Mâinile terapeutului acţioneză la început transversal.

Pe partea internă sunt drenate tegumentele care acoperă tendoanele de inserţie a muşchilor „labei de gâscă”. urmează manevrele de întoarcere aplicate în sens invers. prin manevre de apel apoi de întoarcere. spre căile de evacuare. Policele se aşează pe faţa dorsală a gleznei şi întorc limfa spre colectoarele dorsale. Degetele mâinilor dispuse de o parte şi de alta a tendonului Achilian. cu policele. terminându-se cu drenajul ganglionilor inghinali. Partea proximală a gambei este drenată prin presiuni aplicate cu degetele în profunzime. întorc limfa de-alungul tendonului spre gambă. Presiunile se execută spre regiunile retro şi pre maleolare. pe părţile laterale ale plantei. cu degetele pe faţa anterointernă a coapsei. (mişcările izolează regiunea între vârfurile degetelor) apoi întoarcerea termină manevra. 150 . Drenajul gambei se realizeză pe cale pre şi retro maleolară. presiunea este orientată spre faţa anterointernă a coapsei. Degetele picioarelor sunt drenate asemănător cu degetele mâinilor. După manevrele de apel executate de la proximal la distal. Inserţia patelară a cvadricepsului este drenată prin manevre combinate ale mâinii. spre ganglionii poplitei. Pe partea externă a genunchiului se drenează prin aplicarea manevrei în cercuri. Limfa este orientată spre faţa anterioară a gambei. către ganglionii inghinali inferiori.VERONICA BĂLTEANU degetele fiind dispuse transversal pe colectoarele eferente. de la degete la coapsă. care se încrucişează şi termină mişcarea în zona articulaţiilor matatarso-falangiene. Se recomandă ca drenajul membrului inferior să se aplice după ce în prealabil s-a executat drenajul abdominal. Poziţia mâinilor pentru drenajul piciorului este cu degetele pe suprafaţa de tratat. La nivelul gambei drenajul se execută prin manevre combinate cu două mâini. cu policele aşezate pe faţa anterioară a acesteia.

pe orizontala ce trece prin ombilic. Poziţia maseurului: în partea dreaptă a pacientului. pompajul ganglionilor retroclaviculari – cu indexul şi mediusul. policele fiind îndreptat cranial. pompajul cisternei Pecquet – mişcare efectuată cu rădăcina mâinii. 2. . drenajul propriu-zis al abdomenului – începe din partea stânga a abdomenului. de 3 ori. 4. de 7 ori.punct drept. Drenajul manual al membrului inferior se desfăşoară după următoarea schemă: 12.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Membrele inferioare trebuie drenate atât pe faţa anterioară cât şi pe cea posterioară (decubit ventral) pentru favorizarea absorbţiei edemelor. se execută după direcţii ce formeaza în final un romb. pentru obţinerea unei reacţii de apel favorabilă resorbţiei limfedemului. . Prezenţa edemului la unul din membrele inferioare impune 4-5 şedinţe de drenaj a membrului inferior opus. cu degetele ambelor mâini aşezate paramedian. 3.1. Drenajul limfatic al abdomenului Poziţia pacientului: decubit dorsal. 5. respectiv stâng superior – situate în parţile laterale ale abdomenului.punct median – corespunde cisternei Pecquet şi este situat median în partea superioară a abdomenului (apendicele xifoid). pompajul ganglionilor inghinali – de 3 ori fiecare subgrup (supero-extern şi supero-intern).punct drept. respectiv stâng inferior – situate pe liniile ce unesc punctele precedente cu porţiunea mijlocie a regiunii inghinale 151 . pompajul ganglionilor lomboaortici şi iliaci – se execută la nivelul spinei iliace antero-superioare. apoi se trece la partea opusă. de 7 ori. 1. raportândune la puncte denumite: .

de la punctul stâng superior spre punctul stâng inferior. de 3 ori. c.manevra „lingură” – de la nivelul cisternei Pecquet spre marginea inferioară a abdomenului (simfiza pubiană) – de 3 ori. de 3 ori apel. schimbând mâna de lucru la nivelul punctului median. drenajul părţii de mijloc a abdomenului se execută prin două manevre: . . ganglionii retroclaviculari – de 7 ori. ganglionii lomboaortici şi iliaci – de 3 ori. de 3 ori apel. de 3 ori retur. Drenajul limfatic manual al membrului inferior . de 3 ori apel. în potcoavă. pompaje finale: ganglionii inghinali – de 3 ori. cisterna Pecquet – de 7 ori. 6.vibraţii de la simfiza pubiană spre cisterna Pecquet – de 3 ori. dar cu 1-2 cm mai jos.partea anterioră Poziţia pacientului: decubit dorsal. 1. cu genunchii usor flectaţi. d.2. de 3 ori apel. de 3 ori retur. de 3 ori retur: – de la punctul drept superior la punctul drept inferior. . drenajul regiunii abdominale stângi prin manevre de apel realizate cu toată mâna combinate cu pompaje spre cisterna Pecquet: . de 3 ori retur. drenajul de întoarcere – porneşte de la punctul drept inferior la punctul stâng inferior. doar că mâna utilizată este cea dreaptă: – de la punctul median spre punctul drept superior. drenajul regiunii abdominale drepte – efectuat ca în cazul precedent. b.VERONICA BĂLTEANU - a. 152 . pe porţiunea de început a muşchilor coapsei. 12. pompajul ganglionilor inghinali profunzi şi superficiali – se realizează din porţiunea internă spre cea externă a pliului inghinal şi apoi paralel cu aceasta.de la punctul median spre punctul stâng superior.

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ 2. drenajul gambei – abordează implicit şi ganglionii tibiali anteriori. d. presiunea este gradată. de 3 ori. nefiind necesară pomparea acestora separat: a. b. de 3 ori retur. 3.faţa internă – de la marginea internă a genunchiului spre marginea internă a rotulei. cu policele ambelor mâini. 153 . . . . .faţa externă – de la faţa externă a genunchiului spre maleola externă. 5. drenajul genunchiului – se realizează spre ganglionii poplitei: a. aplicând toată palma. degetele patrunzând pe faţa posterioară şi pompând spre în sus ganglionii din spaţiul popliteu. 4. de 3 ori apel. b. de 3 ori apel.faţa externă – de la ganglionii inghinali superoexterni spre faţa externă a genunchiului. cu toată palma. .faţa internă – de la faţa internă a genunchiului spre maleola internă.faţa internă – de la ganglionii inghinali inferiori (interni) spre faţa internă a genunchiului. de 3 ori apel. pompajul ganglionilor poplitei – se cuprinde genunchiul cu ambele mâini. de 3 ori apel. manevra „în lingură”. de 3 ori retur. se termină cu marginea cubitală a mâinii şi este orientată spre ganglionii inghinali. . de 3 ori retur. . cu toată palma. c. drenajul coapsei – datorită suprafeţei mai mari de lucru faţă de membrele superioare. aplicând toată palma: de 3 ori apel. de 3 ori retur. de 3 ori apel. cu policele ambelor mâini. de 3 ori retur. de 3 ori apel. se va executa pe trei porţiuni: a.faţa externă – de la marginea externă a genunchiului spre marginea externă a rotulei. b. de 3 ori retur.presiunile în braţară – cu toată mâna sau despicătura mâinii. .faţa anterioară – de la ganglionii inghinali spre genunchi. de 3 ori retur.

d.returul feţelor interne şi externe ale piciorului – de 3 ori.presiunile în braţară – cu toata mâna sau despicătura mâinii. de 3 ori retur. . 8. .returul gambei prin manevra sandwich – de 3 ori. .manevra sandwich – de la genunchi spre maleole. presiunea este gradată. se realizează prin pompaje ce interesează toate feţele acestora. Drenajul limfatic manual al membrului inferior – partea posterioară Poziţia pacientului: decubit ventral. . . c. de 3 ori retur. de 3 ori apel.returul coapsei prin manevra sandwich – de 3 ori. de 3 ori retur.regiunea maleolara şi externă a piciorului – se începe cu indexul şi mediusul de sub maleola externă şi se continuă cu degetele şi cu policele ambelor mâini spre articulaţiile metatarsofalangiene ale degetelor 2-5.pompajul ganglionilor poplitei – de 3 ori.regiunea maleolară şi internă a piciorului – se începe cu indexul şi mediusul de sub maleola internă spre articulaţia metatarsofalangiană a halucelui (deget 1). drenajul coapsei – ca şi faţa anterioară. drenajul piciorului: a. drenajul degetelor – ca şi în cazul mâinilor.3. 7. de 3 ori apel. e. 154 . de 3 ori apel.pompajul ganglionilor inghinali profuzi şi superficiali – de 3 ori. de 3 ori apel. se termină cu marginea cubitală a mâinii şi este orientată spre ganglionii poplitei. aplicând toată palma. 6. se împarte în 3 porţiuni: a. manevre finale: a.VERONICA BĂLTEANU c. b. b. . 12. de 3 ori. de 3 ori retur. d. cu ambele mâini în acelasi timp. .faţa internă – de la marginea internă a pliului subfesier spre faţa internă a genunchiului. 1. . . .

aplicând toată palma. e. 155 . . de 3 ori retur. se lucrează regiunea internă şi externă ca la faţa anterioară. de 3 ori. presiunea este gradată. de 3 ori apel. cu ambele mâini în acelaşi timp. se termină cu marginea cubitală a mâinii şi este orientată spre ganglionii poplitei. 2. drenajul gambei: a. se execută manevra „în lingură". drenajul degetelor – se face ca în cazul mâinilor prin pompaje pe toate feţele acestora. de 3 ori retur. . pompajul ganglionilor poplitei – se realizează cu degetele. 4. .presiunile în braţară – cu toată mâna sau despicătura mâinii. de 3 ori apel. .faţa medio-posterioară – de la pliul subfesier spre genunchi. de 3 ori retur.faţa internă – de la faţa internă a genunchiului spre maleola internă.faţa externă – de la marginea externă a pliului subfesier spre faţa externă a genunchiului. . 6. . presiunea este gradată. b. drenajul piciorului – se execută cu genunchiul flectat. .presiunile în braţară – cu toată mâna sau despicătura mâinii.faţa externă – de la faţa externă a genunchiului spre maleola externă. de 3 ori apel.manevra sandwich – de la genunchi spre maleole. de 3 ori. . 5. pompând spre în sus pe ganglionii din spaţiul popliteu. cu toată palma. de 3 ori apel. cu indexul şi mediusul în regiunea submaleolară şi cu policele la nivelul plantei. c. cu toată palma.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ b. de 3 ori apel.faţa medio-posterioară – de la genunchi spre gleznă aplicând manevra „în lingură".returul plantei – de 3 ori. d. de 3 ori retur. de 3 ori apel. de 3 ori apel. manevre finale: a. se termină cu marginea cubitală a mâinii şi este orientată spre pliul subfesier. de 3 ori retur. d. 3. de 3 ori retur. c. de 3 ori retur. .

.4. Tulburări renale.are efecte favorabile în tratamentele cosmetice ale feţei pentru reducerea ridurilor. elefantiazic. Afecţiunile tumorale maligne.5.oboseala cronică (facilitează relaxarea fizică şi psihică a pacientului). . 2003).pre şi postoperator în implanturi de grefe cutanate. asupra modificărilor datorate irigaţiei ineficiente.leziunile cutanate (accelereză procesul de regenerare). d. . .toate formele de edem de origine venoasă.tulburări trofice distale ale membrelor (insuficienţe arteriale sau venoase). Tulburări cardiace (hipotensiune arterială). 156 . cardiacă sau limfatică (în afară de edemul congenital. .procesele inflamatorii cu nivel proteic înalt. Indicaţiile generale ale drnajului limfatic manual Drenajul limfatic manual se indică în: .VERONICA BĂLTEANU b. 12.returul coapsei prin manevra sandwich – de 3 ori.returul gambei prin manevra sandwich – de 3 ori. - 12. în care nu există căi limfatice). . . Contraindicaţiile generale ale drenajului limfatic Drenajul limfatic manual are contraindicaţii în: Procesele infecţioase grave. . Tulburări tiroidiene. influenţează benefic troficitatea şi regenerarea celulelor. c. (după Sidenco Elena-Luminiţa.pompajul ganglionilor poplitei – de 3 ori. cearcănelor. . Tulburări respiratorii.

indicaţiile şi contraindicaţiile generale şi particulare ale fiecărui bolnav. grăsimile şi substanţele anorganice. direcţii de aplicare. Drenajul colectorilor limfatici. Vasele limfatice transportă substanţele nutritive şi colecteză celulele moarte. Drenajul de resorbţie. apa. Cum se aplică manevrele de drenaj limfatic manual pe segmentele corpului (prize. perturbarea lui aducând prejudicii insemnate stării de sănătate. Ce este limfedemul? 2. Care sunt cauzele apariţiei afecţiunilor sistemului limfatic al organismului? 4. Probleme de reflexie şi teme de dezbatre 1. Manevra de evacuare (de apel).MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Rezumat Sistemul limfatic. Care este rolul sistemului limfatic? 3. drenaj manual. Cunoaşterea modului de abordare a segmentelor corpului (prize. în succesiune logică. pompajul ganglionilor. Limfedemul. reziduurile. Se impune respectarea unor reguli şi condiţii care ţin de cunoaşterea anatomo-fiziologică a corpului. tipuri de manevre. Manevra de captare. dozarea. mişcarea mâinilor. El se aplică pe segmente sau grup de segmente. Drenajul limfatic manual este forma de terapie cea mai importantă în multe din situaţiile de acest fel. a tehnicii aplicării acestei forme de masaj şi a anumitor protocoale de execuţie a manevrelor respective are efecte remarcabile în patologia specifică acestui aparat. compus din vase limfatice şi ganglioni are un rol la fel de important pentru organism ca şi sistemul circulator. număr de repetări)? 157 . viruşii. bacteriile. Concepte şi termeni de reţinut Drenajul ganglionilor limfatici. Există multiple cauze care împiedică buna funcţionare a acestui sistem. direcţiile de aplicare).

Ed. 1993. The treatament of lymphoedema by complex physical therapy.ccri. Austphysiother. Mason M. 2003. Suport de curs de masaj „Leokarma” 4. http://ultimatehealthscience.sites.jpg 6.com/wpcontent/uploads/2013/06/lymphatic-sistem.ubc..olt.com/img/word_document/44698756/255x3 00/97bf41c7d4/1372729018 5. http://learnpediatrics. 3. http://imgv22. http://faculty.edu/kamontgomery/thoracic%20duct %20(Adam).scribdassets.gif 158 . 39.png 7. Masajul în kinetoterapie.VERONICA BĂLTEANU Recomandări bibliografice 1. România de mâine. pg.ca/files/2010/07 /lymphadenopathy.gif. 41-45 2. Sidenco Elena-Luminiţa.

Obiectivele cursului . masajul în pauze). 159 . Sănătatea constituie suportul principal al tuturor activităţilor din viaţa omului. la unele persoane mai puţin. . efortul solicită permanent organismul acestor tineri. de agrement sau de performanţă este prezent în viaţa omului.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ CURS 13 XIII. care trebuie să se adapteze mereu pentru a putea continua practicarea sportului în condiţii bune de sănătate. . o profesie.Cunoaşterea noţiunilor legate de complexul de refacere (totalitatea mijloacelor şi metodelor care-l compun). impune o pregătire susţinută şi organizată pe durată mare de timp. cu atât mai mult în performanţele sportive.Cunoaşterea efectului masajului şi a necesităţii aplicării acestuia la sportivi.Cunoaşterea formelor de aplicare a masajului în diferite situaţii legate de activitatea sportivă (masajul de încălzire. ca hoby sau mijloc de menţinere a unei forme fizice şi psihice bune. indiferent de forma de practicare – probe sportive individuale sau colective. Eşalonat şi adaptat vârstei şi nivelului de pregătire. prin natura sa. la alţii poate constitui chiar un mod de viaţă. Sportul de performanţă. MASAJUL ŞI AUTOMASAJUL ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ Introducere Sportul prin diversele sale forme de practicare. Alegerea practicării unui sport se face la vârste fragede ale copilăriei şi durează câteva decade de pregătire şi participare competiţională.

Maseurul este deasemenea un membru nelipsit în echipa tehnică. adaptarea la efort şi capacitatea lui de refacere. Profesionalismul antrenorului care în metodica de lucru cu sportivii adaptează solicitările fizice corect. de multe ori randamentul în pregătire şi competiţii este sporit de confortul oferit de condiţii. kinetoterapeut. kinetoterapeutul este cel care prin mijloace şi metode specifice domeniului intervine pentru a-l readuce pe sportiv în activitate în condiţii foarte bune de sănătate. fiind asigurat de medicul de medicină sportivă. 4. în funcţie de vărsta sportivului. 2. datorită faptului că masajul este foarte necesar în activitatea sportivului. medic. În cazul accidentărilor şi îmbolnăvirii. Alimentaţia are deasemenea un rol important fiind administrată la indicaţia specialistului. preparator fizic. O altă condiţie importantă legată de sănătatea sportivilor este asigurarea bazei materiale corespunzătoare şi a echipamentului adecvat. Acest obiectiv major în activitatea sportivă se poate realiza prin contribuţia mai multor factori: 1. pornind de la antrenor. în timp cât mai scurt. nivelului de pregătire. păstrâd un echilibru între solicitarea la efort şi odihna celor cu care lucrează. de angrenare. cea ce presupune că se poate aplica în scop stimulator (înainte de antrenamente. 3. sexul acestuia. Controlul medical periodic se impune în activitatea sportivă. maseur. sau nutriţionist. trebuie să aibă în vedere permanent modul în care organismul sportivului răspunde la solicitare. iar din punct de vedere psihic sportivul este stimulat pentru a lucra cu plăcere. medic de medicină sportivă. dar mai ales în competiţii – să nu se creadă cumva că masajul stimulator.VERONICA BĂLTEANU În acest scop specialiştii. „Masajul şi automasajul sunt organic şi funcţional legate de activitatea sportivă. Acestea contribuie în mare măsură la obţinerea rezultatelor în sport. de 160 .

capacitatea de efort şi starea de sănătate foarte bună. Masajul de încălzire Aplicat de maseur (sau chiar de antrenor.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ încălzire poate înlocui încălzirea propriu-zisă care este un proces mult mai complex) sau trofic. cu prejudicii importante în randamentul sportiv. de dezobosire (după concursuri sau intercompetiţionale. mecanică)” . Apatia de start. în special pe cale reflexă şi neuromusculară. aducându-l într-o stare comportamentală optimă. 161 . XIII. predominant pe cale directă. neuropsihice şi compotramentale cu caracter strict individual. vibraţiile. fenomen negativ caracteristic tipului de temperament flegmatic se manifestă prin „lipsă de mobilizare” pentru acţiunile ce urmează. a stării de hiperexcitabilitate a sportivului. Manifestările acestei stări de start. Înainte de competiţii. liniştitor. arbitru). care produc disconfort psihic. indiferenţă. dintre cei care îl însoţesc pe sportiv la competiţii) prin manevre de netezire şi vibraţii. Acestea depind în mare măsură de factorii interni: tipul de sistem nervos. executate uşor şi mai prelungit au ca efect diminuarea febrei de start.1. kinetoterapeut. fiziologic se manifestă aşanumita „stare de start” caracterizată ca fiind un complex de manifestări vegetative. dar masajul de încălzire la momentul potrivit. cu repercursiuni asupra prestaţiei sportive pot fi ameliorate prin antrenamente psihofizice. -1993.Drăgan I. în pauze) în scop de refacere (neuropsihică. adversar. cât şi de alte condiţii legate de organizarea competiţiei ( public. factori externi: climatici şi mediu. Opusă acestei stări de hiperexcitabilitate este starea „apatie de start” pe care unii sportivi o manifesestă înainte de antrenament sau competiţie. În aceste situaţii rolul psihoterapeutului este prioritar. medic. înainte de competiţie îl poate totuşi „mobiliza”. Dintre procedeele indicate sunt: netezirea.

masajul de refacere. saună (la recomandarea medicului). proces unitar fizic şi psihic. 162 . toate executate într-un ritm viu. Acestea sunt: „refacerea psihofizică.VERONICA BĂLTEANU fricţiunile şi tapotamentul. să poată să aplice aceste manevre sub formă de automasaj în diferite momente (încălzire. stimulatoare. Este bine ca sportivul să cunoască aceste aspecte pentru ca. În masajul de refacere sunt indicate manevrele de netezire prelungită. Masajul de refacere Este masajul care se aplică după efort. Acesta constituie un mijloc de bază în activitatea sportivă. alte activităţi relaxante. hidroterapia caldă. prin manevre scurte. alături de alte mijloace de refacere. dar în anumite situaţii se aplică şi intraefort (în pauzele din competiţie). rulat şi cernut pentru membre. într-o anumtă ordine. XIII. 15-30 de minute). Masajul de refacere vizează eliminarea accelerată a cataboliţilor. încălzirea propriu-zisă asigură înlăturarea manifestărilor negative datorate apatiei de start. prin creşterea debitului sanguin la nivel muscular. Astfel. vibraţiile. în situaţiile în care nu este însoţit la competiţie de persoane specializate în aplicarea masajului (nu este indicat). reechilibrarea electrolitică.2. timpul de lucru variind în funcţie de zonele principale pe care se aplică . în spaţii special amenajate” .Drăgan I. aeroionizarea negativă şi oxigenare. masajul reflexogen pentru unele segmente. ce pote fi aplicat ca simplu mijloc de refacere după antrenament. 1993. în pauzele din competiţie). masajul de încălzire este considerat de specialişti o componentă organică fundamentală a încălzirii propriu-zise. în situaţiile în care au loc 2-3 antrenamente pe zi (se aplică după fiecare antrenament) sau este prevăzut ca mijloc de refacere în cadrul antrenamentelor de refacere (o dată sau de două ori pe săptămână). tehnici de relaxare neuropsihică. după care. uşoară.

La masajul din pauze. sărituri în apă. masajul de încălzire este în principal stimulator. inclus în această categorie prezintă caracteristicile masajului de refacere post efort. sau. iar în plan neurovegetativ de dominanta vagală) – Petrescu I. în plan biologic are caracter trofotrop. ergotrop pe plan biologic. Masajul de refacere. XIII. masajul dinaintea efortului. – 1993. Aşadar există diferenţe între masajul de refacere. regenerativ în prima etapă (dominantă în prima etapă pe plan metabolic de catabolism. masajul prezintă două aspecte: în prima fază urmăreşte linişirea. în care masajul se aplică în special pe zonele cele mai solicitate în sportul respectiv. la fel ca şi celelalte mijloace de refacere cuprinse în antrenamentul de refacere. 163 . Masajul igienic de întreţinere din perioadele de antrenamente. realizate prin instalaţii speciale. Astfel. de 15-20 de minute. medicii de specialitate optează pentru orientarea către efectul de refacere. cu durată mică sau foarte mică (10-15 minute la jocuri sportive până la 1 minut la box). la nevoie se apelează la masajul instrumental aplicat de sportivul însuşi. la care pauza este mai mare. Masajul de încălzire şi masajul de refacere sunt cele două forme majore de aplicare a masajului în sport. În situaţia sporturilor cu mai multe încercări (atletism. Masajul intraefort (din pauze) O altă formă este aceea a masajului intraefort din timpul antrenamentelor şi competiţiilor. precum şi presopunctura. care presupune influenţe pozitive sau negative între mijlocele care îl compun. serii la alergări.3. Sunt indicate şi au efecte benefice procedurile de hidromasaj.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Acest masaj poate fi executat manual de către maseur. aplicat izolat şi masajul ca mijloc într-un antrenament (complex) de refacere. Deasemenea ca efecte fiziologice sunt diferenţe între cele două aspecte prezentate.

apoi aproape de reânceperea probei. serii. fricţiuni şi tapotament executate în ritm viu mai intense. hemostatice. înot. poate fi abordat şi de către sportivi în regimul zilnic.VERONICA BĂLTEANU relaxarea. cel nespecific pentru sportivi. senzaţii de disconfort care pot afecta performanţa acesta trebuie singur să intervină pentru a le combate. fiind aplicat în diverse situaţii şi sub diferite forme: . masajul urmăreşte stimularea. Ca act terapeutic. Cunoaşterea automasajului este foarte utilă sportivilor întrucât în unele sporturi (atletism – unele probe). probele la gimnastică) medicii de specialitate consideră că pentru restabilirea fiziologică a organismului sportivului. pomezi. masajul în traumatologia sportivă se aplică cu produse farmacologice. resorbtive. care. iar înainte de concursul următor este indicat masajul stimulator de încălzire.uscat. de 2-3 ori pe săptămână cu aplicare dimineaţa. înainte de servirea micului dejun. durere. în turnele de la jocuri. aplicat în săli special amenajate sau chiar în camera sportivului sau în vestiar. masajul de refacere după concurs este necesar. Msajul terapeutic prezentat pe larg în acest curs. geluri. În sporturile în care competiţiile se desfăţoară cu pauze mari. 164 . cu diverse forme de aplicare. decontracturarea musculară. vasodilatatoare. pregătirea pentru efort prin manevre de vibraţii. prin conţinutul lor produc efecte analgezice. După cum se remarcă. finale. antiinflamatorii. În cazul apariţiei unei probleme cum ar fi contractura musculară. cu durate de ore sau zile (cum sunt cele de atletism. are indicaţii medicale în cazul accidentărilor sau al îmbolnăvirilor. recomandat pentru toate persoanele. masajul în sport are multe aspecte benefice. Masajul igienic. semifinale. regulamentul nu permite prezenţa niciunei alte persoane să însoţească sportivul pe teren. decontracturante prezentate sub formă de creme.

MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ - în situaţii speciale se aplică în aer liber. în spaţii corespunzător amenajate). dezobosire) sunt sporite dacă după şedinţa respectivă sportivul primeşte o băutură alcalină (250-300 ml) îndulcită. Specialiştii au clasificat ramurile sportive astfel: 165 . încă 15-20 minute în sala cu ferestrele deschise. .Efectele masajului de refacere (relaxare. Condiţiile pentru efectuarea masajulul de refacere trebuie să respecte anumite reguli şi indicaţii: . sauna (dacă este recomandată).După terminarea masajului. Pentru a aplica masajul în concordanţă cu nevoile organismului. plăcută la gust.Masajul de refacere trebuie să urmeze altor mijloace precum: psihoterapia. . . soare. bazin. pentru păstrarea efectelor masajului mai mult timp. saună (în cadrul compexului de refacere. după criteriile şi scopurilor urmărite. pe stadionul de încălzire unde trebuie să existe un spaţiu de protecţie amenajat (în caz de vânt.4. XIII.Camera (sala. Aplicaţiile masajului în diferite tipuri de efort Sportul de performanţă. hidroterapia caldă. activitate prin care se urmăreşte perfecţionarea fizică şi psihică la valorile cele mai înalte.umed. . sub formă de hidroterapie caldă (cadă. cabinetul) să asigure cele mai bune condiţii de igienă şi confort pentru sportivi. ploaie). în anumite sporturi este important să cunoaştem sistematizarea ramurilor sportive. bogată în vitamine şi minerale. sportivul rămâne în repaus pe bancheta de masaj acoperit cu un pled călduros. solicită organismul la întreaga lui capacitate funcţională. cele cu caracter general deja prezentate în acest curs se diferenţiază în funcţie de ramura de sport practicată şi tipul de efeort specific al acesteia. Efectele masajului.

Spotrurile predominant neuropsihice: jocurile sportive. 2. (de toate sursele primare). 3. Eforturi aerobe (peste 5 minute) – solicită sfera metabolică. A. neuro-musculară.În funcţie de sursele de energie necesare susţinerii efortului. aceste se întrepătrund. judo. Eforturi mixte (de la 90 secunde la 4-5 minute) – solicită sferele neuropsihică. schi. cardio-respiratorie şi neuro-musculară. tir. Clasificarea sporturilor în funcţie de sursele de energie necesare susţinerii efortului: 1. 4. CP. între sporturile incluse în această categorie nu se poate face o delimitare exactă. Sporturi predominant endocrino-metabolice: înot. metabolică. neuro-psihic şi endocrino-metabolic. tenis de câmp. glicogen. bob popice.. . 1992).. canoe. B. etc. Eforturi anaerobe (până la 2 minute) sunt eforturile care au ca sursă de energie adenozintrifosfatul (ATP) şi fosfocreatina (CP) din rezervele musculare. toate corespund în principiu aceleaşi categori de solicitare (sistemele biologice). Sferele de solicitare amintite nu se pot delimita strict. Acestea solicită organismul din punct de vedere neuromuscular. 3. şah. Din categoria sporturilor clasificate în funcţie de sistemele biologice solicitate în efortul fizic fac parte: 1. Sporturi predominant cardio-respiratorii: caiac.VERONICA BĂLTEANU - În funcţie de sistemele biologice solicitate în efortul fizic. 166 . haltere. Sporturile predominant neuromusculare: gimnastica. etc. dar. 2. Substratul energetic este dat de ATP. canotaj. . rugby. atletism (probe de sărituri şi alergări de viteză). tenis de masă. etc. Substratul energetic este constituit din ATP (fosforilarea oxidativă a glucidelor şi lipidelor). biatlon. lupte. atletism (probele de aruncări şi semifond). cardiorespiratorie.În funcţie de calităţile motrice predominante (Cordun Mariana.

instrumental 6 minute (hidro şi vibromasaj) executate zilnic. cu durată mai mare: manual 20 de minute. Durata şedinţei de masaj este de 15 minute pentru masajul manual sau. în succesiunea amintită: refacerea psiho-fizică. pe grupele musculare simetrice. calmant.După eforturile predominant aerobe cu solicitare intensă a sferelor cardiorespiratorie. miorelaxant. de creştere a metabolismului fibrelor musculare şi de eliminare mai rapidă a produşilor toxici. reechilibrare hidroelectrolitică. dar care este adaptat (diferite manevre şi timp de aplicare) la tipul de efort astfel: . instrumental 10 minute. 10 minute masaj instrumental (vibraţii). de două ori pe săptămână masajul este inclus după aceleaşi reguli. Cunoscând aceste aspecte legate de solicitarea majoră a efortului din diferite ramuri de sport. dar. pe zi. masaj. masajul va avea următoarele caracteristici: durata şedinţei de masaj manual 10 minute. Eforturi neuro-psihice – caracterizate prin solicitare neuro-psihică şi neuro-musculară.După efortul predominant anaerob (solicitare neuro-psihică şi neuro-musculară) masajul include manevre cu efect sedativ. saună. după fiecare antrenament. hidroterapia caldă. Refacerea intraefort şi postefort dirijate se realizează după anumite scheme din care nu lipseşte masajul. aeroionizare negativă. acizi. etc. şi musculară. relaxare neuropsihică. 167 .. În cadrul antrenamentului de refacere.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ 4. . pe muscualtura antagonistă. metabolică. refacerea funcţiilor afectate se poate realiza folosind mijloacele cele mai eficiente. cu efecte de ameliorare a circulaţiei musculare. Masajul de refacere este inclus în antrenamentul de refacere (descris anterior) conform regulilor acestuia. pe musculatura supraiacentă. Este indicat şi masajul reflex segmentar. analgetic. oxigenare.

Sistematizarea ramurilor de sport în funcţie de clităţile motrice predominante : .Sporturi de forţă. manifestată ca atare (singură) sau în combinaţie cu alte calităţi motrice (vitezăforţă. .Sporturi de îndemânare. etc. avantaje şi dezavantaje în privinţa aplicării şi a efectelor. C. În cadrul celor două antrenamente de refacere săptămânale poate fi inclus un masaj general efectuat de către maseur. Respectarea regulilor de pregătire sportivă. . Probele de viteză se caracterizeză prin mobilitatea proceselor nervoase fundamentale. unele faze din jocurile sportive.VERONICA BĂLTEANU - În cazul eforturilor de tip mixt (aerob. cât şi contraindicaţiile determinate de situaţii speciale sau neprevăzute. . masajul este indicat zilnic. ritmurilor şi tempoului mişcărilor. anaerob şi neuro-psihic). se manifestă cu precădere în probele de viteză (exerciţii ciclice) care impun un simţ deosebit al vitezei. Aparatele cardio-vascular şi respirator sunt solicitate deasemenea în mare măsură. foarte rapid. de refacere. în care masajul are un rol important (asupra funcţiilor neuro-musculare şi neuropsihice) contribuie la realizarea performanţelor sporive şi prevenirea apariţiei precoce a stării de oboseală. Antrenamentele de refacere sunt supravegheate de personalul medico-sportiv care indică modul de aplicare al mijloacelor de refacere. indiferent de durata efortului. regim de viaţă sportivă. Probele de viteză tipice sunt alergările pe distanţe scurte şi medii. săriturile cu elan. În toate cele trei situaţii. probele de înot (25. după cum se ştie.. etc. 10 minute instrumental. viteză-rezistenţă. masajul de refacere după antrenament zinic se poate înlocui cu automasajul care are. 50. În aceste probe organismul trece brusc de la 168 .Sporturi de viteză. 10 minute manual.). Masajul în probele de viteză Calitatea motrică viteza. 100 metri). care permit alternanţa ciclului contracţie-relaxare a grupelor musculare.Sporturi de rezistenţă.

agitaţie. cu instalarea rapidă a oboselii. urmare a scăderii importane a substratului energetic la nivel muscular. cunoscută şi sub denumirea”punct mort”. la care. dispnee. Specific acestor eforturi de viteză este insalare în timp a unor forme de oboseală. 169 . creşte tonusul muscular de repus (contractura musculară) şi scăderea randamentului muscular. Astfel. Manifestări negative apar în aceste situaţii şi la nivelul sistemului nervos central. Urmările nedorite ale practicării probelor de viteză pot fi înlăturate prin încălzirea foarte bună a sportivului înainte de efort. În acest fel se poate preveni instalarea „crizei de adaptare” la efort. dar şi cu alte mijloace de refacere pentru acelaşi efect. prin manevre de încălzire (adaptate „stării psihofizice” a sportivului). la nivelul aparatului cardio-respirator. într-o oarecare măsură contribuie şi masajul pregătitor prin manevre stimulatoare cu caracter excitant.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ starea de repaus la starea de solicitare maximă. pentru relaxarea musculară. de tendoane. În cadrul complexului de refacere se va interveni cu masaj liniştitor obligatoriu. detoxifiere cât şi pentru restabilirea funcţiilor aparatelor şi sistemelor organismului. rupturi de muşchi. masajul se aplică înainte de primul start. scăderea capacităţii de concentrare. Uneori în timpul desfăşurării pregătirii şi competiţiilor se produc accidente: la nivel muscular – întinderi musculare. se indică un masaj liniştitor. după 3-4 ore de la terminarea lor. afectând proprietăţile acestora. Masjul în probele sportive de forţă Capacitatea de contracţie a muşchiului este caracteristica calităţii motrice forţă şi ea este primordială în probele respective. La probele desfăşurate cu mai multe faze (serii. semifinale şi finale). După antrenamentele în aceste probe. palpitaţii. iar la începutul celorlalte starturi se aplică câteva manevre de masaj în scop de „recondiţionare” sau de „liniştire” a sportivului sau/şi readaptare şi reâncălzire a acestuia.

VERONICA BĂLTEANU Mărimea forţei depinde de grosimea (dimensiunea transversală) a fibrei musculre. în antrenamentele de refacere nu se aplică înainte de competiţii la mai puţin de 20-24 de ore. Pregătirea sportivilor pentru probele de forţă este de lungă durată. Pentru întreţinerea funcţională a muşchilor şi combaterea oboselii se recomandă ca şedinţele de masaj la aceşti sportivi să aibă durată mai mare. alternativ cu automasajul. În acest interval se produce relaxarea grupelor musculare şi refacerea rezervelor energetice de care organismul are nevoie pentru alte noi eforturi. urmate de manevre cu caracter de relaxare. În efortul de forţă în muşchi se acumulează cataboliţi rezultaţi în principal din consumul de proteine. asociat cu mişcările de încălzire specifice probei. nu numai cele solicitate cu precădere în eforturile specifice probelor. Dacă nu este prezent maseurul (sau altă persoană din echipa tehnică) sportivul recurge la automasaj. Este obligatoriu a se masa toate grupele musculare. Probele de forţă se repetă la intervale de timp. Acest tip de masaj. a căror eliminare trebuie stimulată prin antrenamentul de refacere. cât şi la terminarea antrenamentului/concursului. iar cele de automasaj să se aplice numai pe grupele cele mai solicitate în efort. în pauze. de fricţiune şi frământat care să prelucreze masa musculară în totalitate. masajul de refacere este obligatoriu pentru dezobosire şi înlăturarea stării de încordare psihică. 170 . Înaintea competiţiilor masajul indicat la sportivii din probele de forţă este cel de pregătire a muşchilor celor mai solicitaţi în efort. După antrenamentele de forţă masajul devine necesar şi el este aplicat de 2-3 ori pe săptămână. profunde. Masajul se caracterizează prin manevre puternice. încărcăturile progresive repetate conducând la hipertrofiere musculară şi creşterea forţei. Unii autori recomandă în aceste situaţii masajul de refacere zilnic. Între probe. cernut. variabile ca durată. rulat.

întinderi. În aceste situaţii se recurge la mijloace de recuperare. Manevrele de tapotament sunt contraindicate. Masajul de refacere este necesar după fiecare antrenament. organismul necesită rezerve fizilogice şi metabolice mari. existând următoarea clasificare: exerciţiile fizice ciclice. Rezistenţa în aceste probe implică antrenarea completă a funcţiei respiratorie. necesare în competiţii se bazează pe aceste rezerve ale organismului. maseur. 171 . alături de pregătirea propriu-zisă din sporturile respective. fricţiune. medic. Antrenamentele în probele de rezistenţă impun supraveghere competentă a mai multor specialişti: antrenor. în care este angrenată peste 2/3 din masa musculară. În baza studiilor biochimice. de intensitate şi viteză medie. frământat. În aceste condiţii de solicitare (relativ constantă). Schimbările de ritm impuse de tactica de concurs. rulat şi cernut. leziuni ligamentare. Şedinţa de masaj durează 60-90 de minute (general extins) sau 30-45 de minute (general restrâns) şi se aplică la 3-4 ore după efort. Oboseala se instalează lent. constă în manevre lente de netezire. cu durată mare de timp. în ritm let. precum şi reglarea la nivel înalt a funcţiilor vegetative.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Solicitările foarte mari în aceste probe pot determina anumite traumatisme: leziuni la nivel muscular. specialiştii deosebesc mai multe forme de rezistenţă. ruperi de fibre musculare. probe aerobe. pentru dezobosire precum şi masajul terapeutic în cazul leziunilor survenite la nivelul aparatului mioartrokinetic. sau seara. pe parcursul timpului lung de solicitare fizică şi psihică. psiholog. inclusiv la masajul terapeutic. aproape de limitele organismului. Masajul în probele de rezistenţă Specificul acestor probe este acela al duratei mari de timp. accelerările. Masajul de antrenament de refacere este general. aciclice şi combinate.

presiuni vibrate) asupra splinei şi ficatului pentru mobilizarea sângelui din „depozite”.VERONICA BĂLTEANU Automasajul nu se indică la sportivii din probele de rezistenţă. El poate fi regional. scrima. Masajul de refacere se încadrează deasemeni în regulile antrenamentelor de refacere. fricţiune. efortul ducând la oboseală nervoasă şi fizică. se caracterizeză prin solicitarea sporită a calităţii fizice „îndemânare”. repriză. dar în situaţiile în care se indică. 172 . aşa cum am constatat şi în celelalte tipuri de efort şi sporturi expuse anterior. în pauze. Masajul în probele de îndemânare Anumite sporturi între care gimnastica. aparat. are rol de stimulare. jocurile. segmentar sau extins pe întreg corpul. Aceste sporturi se desfăşoară pe fondul unei încordări psihice importante. boxul. iniţial de relaxare. automasajul se recomandă cu precădere întrucât sportivul însăşi poate aprecia cel mai bine „starea” muşchilor proprii. Masajul pregătitor depinde de specificul probei. Intraefort. Rolul masajului (aplicat sub formă de masaj cât şi automasaj) este important. solicitări musculare mari. Aceasta este expresia capacităţii executării unor acţiuni motrice ale corpului. Uni autori indică masajul înainte de concurs (netezire. în funcţie de solicitarea acestuia în efort. se respectă regulile generale. iar înaintea probei. cu efect stimulator. ca unul dintre mijloacele acestui proces complex. acesta constă în neteziri scurte şi fricţiuni profunde. dezobosire. care vizează recuperarea după efortul precedent şi pregătirea pentru alte eforturi din antrenamente şi competiţii. de susţinere a „noi încălziri”. La probele de îndemânare. cu mare precizie şi coordonare voluntară precum şi acţionare adaptată la acţiunile mereu schimbătoare ale adversarului. Înainte de efort nu este nepărat nevoie de masaj de încălzire. în scopul pregătirii organismului pentru efortul din concurs.

dar diferenţe sunt şi în aplicarea lui la sportivii care practică anumite sporturi (ramuri sportive). refacere. Concepte şi termeni de reţinut Masajul de încălzire – raportat la stările fiziologice şi cerinţele fizice ale sportivului. îndemânare)? 173 . de refacere (după consumarea efortului). dezobosire. masaj de încălzire (înainte de efort). Probleme de reflexie şi teme de dezbatere Care sunt factorii de care depinde practicarea sportului de performanţă în condiţii bune? Care este scopul şi efectele masajului de încălzire? Care sunt efectele masajului de refacere (când se aplică. rezistenţă. mai ales în competiţii. masajul din pauzele antrenamentelor sau competiţiilor. Masajul de refacere – mecanismul fiziologic de refacere al organismului după solicitările maximale din antrenamente şi competiţii. mari)? Care sunt particularităţile masajului în diferite tipuri de efort (viteză. 1. 4. 2. Complex de refacere – toate mijloacele şi metodele utilizate într-o anumită ordine pentru dezobosirea sportivului (echilibrarea lui fizicopsihică). mici. „Stare de start”. „stare de apatie”. ergotrop. 3.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ Rezumat Masajul şi automasajul în activitatea sportivă are particularităţi care ţin de solicitarea generală la efort a organismului sportivului. trofotrop. care este locul lui în cadrul complexului de refacere)? Care sunt caracteristicile masajului aplicat în pauzele din competiţie şi între competiţii (pauze cu durată de timp diferită – foarte mici. forţă. 5.

1993. Ministerului Tineretului şi Sportului. Bucureşti 2. Cordun Mariana.. Drăgan I. Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport). Petrescu O.. Ed.. 1992. Modelarea conduitei sportive. Masaj . Bucureşti 174 . Epuran M. Editis. Ed. Ed. 1990. Sport Turism.automasaj.VERONICA BĂLTEANU Recomandări bibliografice 1. Bucureşti 3.

. Ministerului Tineretului şi Sportului....W. Bulus L. Ed. Iaşi 4. Timişoara 12. Bucureşti.Masajul (tehnici şi aplicaţii în sport). Masaj şi tehnici complementare.Gimnastică corectivă . Bucureşti. Iaşi. Masajul şi automasajul. Editis. E. “Al. Cuza”. Curs de kinetoterapie. 9. Neurology 46. Polirom. Editura Tehnopress. Paris 13. Univ. Chiruţă I. Mentor Macro. 2006. Bulus F. ediţia a II-a. Postolică V.Manual de presopunctura. Iaşi 10. Ed. Bulus Liviu. Universitas. Les manoeuvres des massages. 11. Petrescu O.. Bucureşti. 593–597 6. Cuza”.Dotte P. Manual de reflexoterapie. “Al.. 2004 .Deleanu M. Bălteanu V.automasaj. Ed. Incursiune în reflexoterapie. 1978. Bulus L. 2. Bohr. Bucureşti 5. Univ. T.. Mentor Macro. Problems with myofascial pain syndrome and fibromyalgia syndrome. 7.. 1994.. 1969. Bucureşti. 1996..M. 1991. Bucureşti. Ed... Kohn I. I. 2004. Editura Mentor Macro.. Ed. 8. Mollon G. Iaşi. 1992. Medicală.. 3. Ed.... 1994.Cordun M. I. Bălteanu V. Masaj .Drăgan I. Bălteanu V.Masaj .lucrări practice. Ed. 2005.. Masajul tălpilor .C. 2005.formă de reflexoterapie.. Belc S.Caiet metodic de kinetoterapie (partea I). 175 . Masajul reflexogen vertebral. 1993.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ BIBLIOGRAFIE 1..

Ed.Ivan S.. 1994. 28.. Masajul. Stadion. Bucureşti.Goats G.. 2002. D. pg. T. 23..“The Manual of Trigger Point and Myofascial Therapy” 26. Presopunctura şi alte masaje.Mantak Chia.Fricton. Oral Pathology. New York 2001. .Kostopoulos D.Kostopoulos D. Niculescu.. R. I. Haley.Ionescu N. New York 25. 17. Myofascial pain syndrome of the head and neck: a review of clinical characteristics of 164 patients. pg. “The Manual of Trigger Point and Myofascial Therapy”. 1994. Presopunctura şi alte mijloace naturiste. Oral Medicine.. 615–623 16. I....Ivan S. Ed. C.F. Coresi. Antet. Ed. part 2. Oral Radiology and Endodontics 60.28. 1994. N. Br Sp Med.E. Ed. 2001. C. Maggie Chambers. Slack Incorporated. W. Chronic neck and shoulder pain: focusing on myofascial origins.Epuran M. C. Modelarea conduitei sportive. Masajul pentru toţi.A. Ed. Physiological and therapeutic effects. C. Oradea 176 . Stimulaţi-vă energia vitală..1994. S. Ed.L.. Bucureşti. R. 18. 1970. 149– 158.Gillanders Ann. Alinare şi vindecare prin reflexoterapie. 149152. Oradea 27. Sport Turism. 19. Kroening. J.. Gray. Pro Editură şi Tipografie.. Masajul – Ghid practic de tehnici orientale şi occidentale. 2002. part 1. Antet.Lidell Lucy.Ivan S. 24. The techniques. Reiki. 20. Oral Surgery.. Toomey. Bucureşti. Ed.Libby Barnett..R.Grosshandler. Bucureşti 15. 153-156. N.. 1985.. Siegert. Coresi.. Br Sp Med. Postgraduate Medicine 77. 1990. 2006. Ed. 1997. Bucureşti 22. Ed. Bucureşti 21. Slack Incorporated. Medicală. Massage – the scientific basis of an ancient art.Goats G. N.VERONICA BĂLTEANU 14. 2007. Massage – the scientific basis of an ancient art.C. Stratas. 1985.

. J. 2002..Mârza D.Marcu V..Mason M. 41-45 37. Myofascial Pain and Dysfunction. Referred pain of peripheral nerve origin: an alternative to the ‘‘myofascial pain’’ construct. Dobreci L. Ediţia a 2-a.1983.. SportTurism. Bucureşti 34..Marza Doina. 1980.. no 1. West Journal of Medicine 151. Cohen.. Oye. Williams & Wilkins. B.Suport de curs de masaj „Leokarma” 45. 1994. Tehnici de masaj reflex. pg. 2009.. L. Ed. Symbol.. 1993. S. Fundaţiei România de mâine. 42. Plumb Bacau 35. Bacău.Quintner. Ed.Mârza D. Bucureşti. A II-a. Bacău 31. R. Clinical Journal of Pain 10. Bucureşti 30. Ed.L. Metode speciale de masaj. The treatament of lymphoedema by complex physical therapy. Prevalence of myofascial pain in general internal medicine practice. 1994. Austphysiother. Masajul terapeutic. 2005.Saionji Masayuki. 157–160 44.A..Skootsky. 40.Marza-Danila Doina. Cah Kinesither. 1998. 243–251 38. 1989. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2009.Sidenco Elena-Luminiţa. pg 23-21. Ed. 41. Tehnici complementare. 1983. 33. Centrul de Esperanto.Sidenco Elena-Luminiţa..L. Bacău 32. Ed Alma Mater Bacau 2009 36. Editura Didactică şi Pedagogică. Masaj antistres.K. Jaeger..Schulz-Kohlrausch L.Mârza D.MASAJUL ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ 29. Editura Plumb.. Miracolul secolului XX sau terapia de îndreptare a coxalelor prin masaj şi presopunctură.Travell J. Masajul în kinetoterapie – Masajul terapeutic. 2009. 2002. 2003. Metode speciale de masaj. Masajul în kinetoterapie. M. 39. Bucureşti. Masaj şi kinetoterapie. 177 . Editura Plumb. Masaj transversal profund.Sidenco E. Timişoara 39. Techniques et indications du massage des zones reflexes (MZR) selon Kohlrausch. Ed. Reflexologia în kinetoterapie.. Ed. 43. Masajul în kinetoterapie. România de mâine. Baltimore.Mârza D. Ed.

(ed.com/wpcontent/uploads/2013/06/lymphatic-sistem.ro/Terapiicomplementare/presopunctura-localizarea-punctelorspecifice_7997 59.com/images? q=tbn:ANd9GcTN4Z2j8FxVQ8Gs9yZ_2waKeICdti3KP8baNNu26GvJP_WX BzNcw 178 . Rational Manual Therapies. 47. 2.Valentine K.jpg 51. C.ubc.ccri.nz/ima ges/500/0/examples-of-trigger-points.Wakim K. Physiologic effects of massage.jpg 58.scribdassets. http://ultimatehealthscience.triggerpointexperts. http://putereaprezentului.com/attachments/Im age/trigger_point_treatment. pg. E. 48. http://www..VERONICA BĂLTEANU 46.edu/kamontgomery/thoracic %20duct%20(Adam). In Basmajian JV. 223-241. http://imgv22.com/2009/ 12/12.co. 50. 1985. 1993. traction and massage. Ward R. (eds).gstatic. Travell Janet G. https://encrypted-bn1.com/img/word_document/44698756/255x 300/97bf41c7d4/1372729018 52.jpg 55.gif. http://learnpediatrics..files.gif 53. Myofascial Pain and Dysfunction: The Trigger Point Manual. Simons David G. Williams & Wilkins.wordpress. vol. 15-16. G.).jpg 54. http://faculty. 3 ed.jpg 56. Massage in psychological medicine – modern use of an ancient art. NZJ Physiother. http://www.. Myofascial release concepts..com/2009/ 12/21. http://static. In Basmajian J.olt. Nyberg R.wordpress. Baltimore.ca/files/2010/ 07/lymphadenopathy.jpg 60. http://putereaprezentului.. http://www. 12. Manipulation.howstuffworks. 49. V. Baltimore.png 57. 1984.com/gif/adam/images/en /types-of-muscle-tissue-picture. Williams & Wilkins.integratedstructuralbodywork.sfatulmedicului. pg.sites. 1993.files.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful