Dr.

BEN CARSON & CECIL MURPHEY

Mâini înzestrate

Tehnoredactare: George Toncu Corectura: Lavinia Goran Coperta: Dragoº Drumaº

© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale Mâini înzestrate / Ben Carson & Cecil Murphey – Bucureºti, 2003 ISBN – 973-9484-92-1

Dedic aceast„ carte mamei mele, Sonia Carson , care ∫i-a sacrificat via˛a pentru ca eu ∫i fratele meu s„ avem o ∫ans„ de reu∫it„.

.

............ 47 Capitolul 7 – Mama nu cedeazã .................... 144 .................Cuprins Introducere ......................... 74 Capitolul 11 – Al doilea pas.......... 65 Capitolul 10 – Un pas important ......................... 58 Capitolul 9 – Regulile se schimbã ............... 86 Capitolul 12 – În largul meu ....... 7 Capitolul 1 – „Cu bine.................... 9 Capitolul 2 – O povarã grea ........................................................................................... tãticule!” .................... 117 Capitolul 15 – Agonie ºi extaz ...... 53 Capitolul 8 – Când e vorba sã-þi alegi un colegiu ...................................................... 96 Capitolul 13 – Un an deosebit ................ 136 Capitolul 17 – Trei copii deosebiþi..................................................................................... 20 Capitolul 4 – O razã de speranþã .......................................................... 39 Capitolul 6 – O fire îndãrãtnicã .......................................................................................... 15 Capitolul 3 – La opt ani........................................................................................................................................................................................... 125 Capitolul 16 – Micuþa Beth ............................................... 107 Capitolul 14 – Maranda ............................. 27 Capitolul 5 – Un hobby ciudat ...............

........................... 174 Capitolul 21 – În viaþa de familie ............................ 185 ............................ 164 Capitolul 20 – Continuarea poveºtii ....................................6 Mâini înzestrate Capitolul 18 – Minunea .................. 151 Capitolul 19 – Separarea gemenilor ....................................... 180 Capitolul 22 – THINK BIG ................................................

În ciuda celor cincizeci de unitãþi de sânge deja administrate. Migãloasa operaþie dura deja de ºaptesprezece ore. Dacã nu primeau sânge. pânã acum. Theresa nici nu voia sã audã! La numai ºapte luni avea fiecare „personalitatea” lui. a venit temutul rãspuns. deºi capetele le erau lipite – în timp ce unul se juca. consultase toate cercurile medicale. Dupã luni întregi de cãutare. O tãcere apãsãtoare se aºternu peste salã. Se epuizase ºi ultimul gram de sânge Rh negativ de grupã AB 4 din rezervele Spitalului Johns Hopkins.Introducere de Candy Carson – Sânge! Mai aduceþi sânge! Comanda rupse tãcerea care domnea în sala de operaþie. Înþelegând cât de gravã era situaþia. Theresa Binder. Theresa a aflat de echipa spitalului Johns Hopkins. Mama gemenilor. hemoragia persista. cei doi gemeni de ºapte luni nãscuþi cu capetele lipite pierdeau unica lor ºansã de a începe o viaþã normalã. având în vedere cã vasele de sânge ale celor doi comunicau – se instalase în numai câteva ore. – Am terminat sângele izogrup. nici pregãtirea pentru devierea cardiovascularã . Toþi chirurgii i-au spus cã operaþia nu se putea face decât cu preþul vieþii unuia dintre cei doi bãieþi. Sã accepte ca unul dintre micuþii ei sã moarã? Nu. mulþi dintre cei ºaptezeci de membri ai echipei s-au oferit sã doneze sânge. dar nu reuºise sã gãseascã decât o singurã echipã dispusã sã accepte condiþia operaþiei – aceea de a salva amândoi copiii. celãlalt mânca sau dormea. totul mersese ca pe roate: anestezia – un procedeu complex.

în urma procedurilor de deviere. Din fericire. Operaþia îºi reluã cursul. centrul orãºenesc de colectare a sângelui a livrat în scurt timp cantitatea de sânge necesarã pentru ca operaþia sã poatã continua. Cei doi gemeni siamezi.8 Mâini înzestrate nu depãºise limita de timp prevãzutã (se vede cã cele 5 luni de planificãri ºi „repetiþii generale” îºi meritaserã efortul). neurochirurgii au reuºit dupã câteva ore sã opreascã hemoragia.. erau pentru prima oarã în viaþa lor. ca urmare. . ºi nici secþionarea þesuturilor pânã la locul în care cei doi erau lipiþi nu produsese mari greutãþi tinerilor (dar încercaþilor) neurochirurgi. Patrick ºi Benjamin. sângele îºi pierduse proprietatea de a se coagula ºi. toatã suprafaþa capetelor sângera din plin. Problema era însã cã. Recurgând la toate strategiile posibile ºi la toatã îndemânarea lor.. liberi! Medicul primar neurochirurg care a coordonat ºi a conceput operaþia nu e altul decât puºtiul care altãdatã colinda mahalalele oraºului Detroit.

întrebãrile nãvãlirã mai supãrãtoare ca înainte. vezi tu. trebuie sã plece.. dar..CAPITOLUL 1 „Cu bine. foarte rãu. Ceva foarte. încercând sã mã liniºteascã. – ªi el te iubeºte. tăticule!” – Tata n-o sã mai stea cu noi. mi-am dat seama cã îºi cãuta cuvintele ca sã-mi explice ceva ce eu de fapt nu voiam sã înþeleg. Bennie. Se opri.... Bennie. Tata te iubeºte. – Nu. – Dar eu vreau sã stea aici cu noi. Am izbucnit în plâns. Chiar aºa copil cum eram. Mi-am ºters ochii cu dosul palmelor. – Mã tem cã nu prea are de ales.... tatãl tãu a fãcut ceva rãu.. – Tatãl tãu a. – De ce? am întrebat din nou printre suspine.. – Eu îl iubesc pe tati. Suspinele îmi trecurã încet. dar imediat ce-ºi slãbi îmbrãþiºarea.. încet ºi lacrimile mi se uscarã pe obraji. nu-i aºa? Eu l-am supãrat. numai sã nu plece! – Nu e vorba numai de iertare. – Bennie.. . Trebuie sã plece de tot. am adãugat printre hohote de plâns. – Atunci spune-i cã-l ierþi.. – Eu sunt de vinã. – Atunci fã-l sã se întoarcã! – Nu pot! Nu mai pot face nimic! Mã strânse la piept cu braþele ei puternice. Bennie. sã fim toþi împreunã: voi doi. Curtis ºi cu mine. nu-i asta. Nu puteam suporta acea hotãrâre din cuvintele mamei. – Dar de ce? De ce trebuie? Eu vreau sã stea cu noi.

Se purta întotdeauna frumos cu mine ºi cu fratele meu. Alergam afarã ºi stãteam privind pânã îl vedeam venind pe strãduþã. Nu puteam concepe viaþa fãrã tata ºi nu ºtiam.10 Mâini înzestrate Mama încercã încã o datã sã-mi explice de ce trebuia sã plece tata. Pentru sufletul meu de copil. E drept cã era mai mult plecat. nici eu. care avea 10 ani. de la o vreme mã plictiseam ºi-mi cãutam altã ocupaþie. Nici în ziua de azi n-aº putea spune în ce mãsurã am înþeles ce se petrecea. Spunea doar: „M-am gândit cã þi-ar face plãcere”. iar au apãrut!” Râdeam. Nu spunea nimic. Seara. explicaþiile ei mã lãsarã rece. dar ºtiu cã a fost cea mai tristã zi din . Cert e cã ºi ceea ce înþelegeam. Când a plecat el. „Taaatiii!”. nereuºind s-o scot la capãt. ºi o licãrire fugarã îi lumina ochii negri. dar la opt ani. þipam fugindu-i în întâmpinare. dacã aveam sã-l mai vedem vreodatã. cãznindu-mã cu toatã puterea mâinilor mele de copil sã-i þin venele apãsate. „Uite. viitorul pãrea o întindere fãrã margini ºi fãrã speranþã. Curtis. nici Curtis. numai câteodatã mã tachina spunându-mi: „Muºchi de broscuþã!” Apãsam atunci ºi mai înverºunat. Parcã s-a rupt ceva în mine când am auzit-o pe mama spunând cã tata nu se va mai întoarce niciodatã. Mã lua pe sus pânã în casã. s-a terminat cu toate. Deºi mama îmi spusese cã ar fi fãcut „ceva rãu”. dar când stãtea acasã mã lua în braþe ºi se juca cu mine cât voiam. Multã rãbdare trebuie sã fi avut! Cel mai mult îmi plãcea sã mã joc cu venele de pe dosul palmelor lui mari. Îl iubeam aºa de mult! Se purta foarte atent cu noi. când se apropia ora sã vinã de la lucru. refuzam sã accept... El stãtea liniºtit ºi mã lãsa sã mã joc cât voiam. Le apãsam ºi aºteptam sã vãd cum se îngroaºã. *** Nu mai þin minte cât am plâns ºi cât am continuat cu întrebãrile în ziua în care a plecat tata. Ne fãcea cadouri fãrã vreun motiv special. cât aveam eu pe atunci. dar. nu-i mai dãdeam pace mamei ºi mã uitam nerãbdãtor la ceas. nu mã puteam împãca deloc cu ideea cã tata era „rãu”.

mi-am dat seama cã ceva se întâmplase între ea ºi tata. Ei stabiliserã totul între ei. Bennie. – Tot nu vãd de ce. pleca tot mai des ºi pentru tot mai mult timp. mie ºi lui Curtis. despre care noi nu ºtiam nimic. în schimb el pleca. Întreabã-l ºi pe el. tãticule!” 11 viaþa mea. Nu i-am spus niciodatã mamei. mã rugam: „Doamne. Mã gândeam la tot ce fãcuse tata pentru noi. ca . iar noi.. dar. dar în fiecare searã. în ultimul timp. – Toate mamele locuiesc împreunã cu soþii ºi copiii lor. este cã prea s-a zbãtut sã acopere adevãrul numai pentru ca noi sã nu aflãm cât de gravã era situaþia. Aºa considera ea cã e mai bine pentru noi. lacrimile au încetat. ajutã-i pe tata ºi pe mama sã se împace!” Eram sigur cã Dumnezeu îi putea ajuta sã se împace. nu înþelegeam de ce. Abia mai târziu aveam sã aflu adevãrul: tata avea o altã „soþie” cu copii. De la o vreme. înainte de a ne comunica verdictul. vezi tu. pentru cã nu a ridicat niciodatã problema de faþã cu mine sau Curtis. dar de fiecare datã opream ºi la o familie anume. Tata vorbea cu cei mari. Dar. ne jucam. Nu ºtiu cum a aflat mama despre viaþa lui duplicitarã. lucrurile nu sunt întotdeauna aºa cum ar trebui sã fie. Când am auzit-o pe mama spunând: „Tatãl tãu nu se mai întoarce!”. nu însã ºi întrebãrile. îþi promit eu. Abia dupã mulþi ani am înþeles ce voia sã spunã uneori cu „droguri ºi femei”. dacã nu crezi!” Degeaba. aproape în fiecare duminicã ne lua pe mine ºi pe Curtis la plimbare cu maºina. – Da. iar noi. copiii. parcã s-a rupt ceva în mine. ca adult. mã încãpãþânam eu. Fãceam vizite cunoscuþilor. De exemplu. chiar înainte ca mama sã afle de cealaltã familie.. copiii. Ei nu se certau niciodatã. Singurul lucru pe care i l-aº reproºa acum. Sãptãmâni de-a rândul am asaltat-o pe mama cu toate argumentele posibile sperând s-o pot îndupleca sã-l ierte – „Cum ne vom descurca noi fãrã tata?” sau „De ce nu vrei sã mai stea cu noi? Nu mai face. înainte de culcare. Niciodatã n-a lãsat sã se vadã cât de mult suferea.„Cu bine.

cred cã da. mi-a rãspuns el. Am gãsit probabil cã cel mai bun mijloc de a mã consola este uitarea. Au trecut zile. Nu mai trebuia sã stãm speriaþi în camerã ºi sã îndurãm acele tãceri mormântale care cuprindeau casa când mama ºi tata nu mai vorbeau unul cu altul. vedeam cum faþa mamei se întrista dintr-o datã. Eram sãraci ºi îmi dãdeam seama cã mama îºi fãcea griji. Totuºi. ºtii cã n-avem bani de aºa ceva! Nu exagerez dacã spun cã am auzit aceste cuvinte de sute de ori. în lunile de dupã plecarea tatei – din pãcate erau foarte adevãrate. cum eram obiºnuiþi. Aveam cel puþin liniºte. Poate de aceea nu-mi mai amintesc exact ce anume s-a întâmplat înainte de acea zi. deºi nu se plângea niciodatã. De la o vreme am încetat sã mai cer. – Da. fãrã tata.12 Mâini înzestrate sã fim din nou o familie fericitã. ºi am vãzut cã viaþa merge înainte ºi fãrã el. Cu timpul. Dacã ceream jucãrii sau dulciuri. Mama spune cã amândoi eram de nemângâiat ºi nu mã îndoiesc cã plecarea lui a însemnat o schimbare teribilã pentru noi. au trecut sãptãmâni. (aveam vreo 11 ani). Am încetat atunci sã mã mai rog pentru ei în felul în care o fãcusem pânã în acel moment. Vedea însã ºi el cã era mai bine decât înainte. gândindu-mã la zilele de dupã plecarea tatei. Ce rost avea. Era exact ca mama: nu-mi spunea niciodatã ce simþea. dacã tot nu primeam? De câteva ori i-am surprins privirile pline de indignare. am înþeles cã eram mai fericiþi numai noi trei. *** – Bennie dragã. . Nu putea sã ni le cumpere. Nu suportam sã-i ºtiu despãrþiþi ºi nu-mi imaginam viitorul fãrã tata. Tata însã nu s-a mai întors. – Nu-i aºa cã e mai bine cã s-au despãrþit? l-am întrebat odatã pe Curtis. nu-mi amintesc sã fi izbucnit în accese de furie sau altceva de genul acesta.

dar nu-i dãdea nici un ban pentru noi. ci dimpotrivã. crescutã în mijlocul greutãþilor. dar în naivitatea mea copilãreascã nu i-o luam în nume de rãu. Nu-mi aduc însã aminte sã fi auzit-o vreodatã plângându-se. o împovãram pe mama cu o dublã rãspundere. Le rostea cu toatã convingerea ºi tocmai aceastã convingere ne dãdea un sentiment de siguranþã. nu de faþã cu noi. Parcã o aud ºi acum spunând: „Lasã. ºi nu erau deloc doar vorbe goale. ºi pe de altã parte dintr-o uimitoare capacitate de a ne inspira încredere mie. e drept. Nu înþelegeam totuºi cum ne putea iubi. Tãria ei de caracter se trãgea pe de o parte dintr-o credinþã profundã în Dumnezeu. Mama. tãticule!” 13 dar imediat îºi regãsea calmul ºi ne spunea cã tata ne iubeºte. prin proces. ºi lui Curtis. se strãduia din rãsputeri sã fie mereu . o sã vezi cã totul va fi bine!” chiar în momentele în care pãrea cã nu mai exista nici o cale de ieºire. dar recuperez data viitoare.„Cu bine. Crescând fãrã tatã. dar nu ne fãceam griji cã nu vom avea ce mânca sau unde sta. Bennie. Îmi era dor ºi de tata. Promit!” Desigur cã nu recupera niciodatã ºi mama a renunþat de la o vreme la gândul de a obþine vreun ajutor de la el. femeie aproape fãrã nici o educaþie. Faptul cã nu ne dãdea bani ne fãcea viaþa ºi mai grea. Îmi amintesc vag cã a încercat de câteva ori sã obþinã pensie alimentarã. Eram conºtienþi cã nu aveam bani ºi cã viitorul nu prevestea nimic bun. e drept – dar suma nu era niciodatã întreagã. Unul dintre motivele pentru care nu-i purtam picã era acela cã mama nu-l vorbea niciodatã de rãu – cel puþin. dar mã simþeam bine numai cu mama ºi cu fratele meu. pentru cã de fiecare datã gãsea câte-o scuzã de genul: „De data asta nu pot sã vi-i dau pe toþi. pentru cã aºa eram într-adevãr fericiþi. într-o familie numeroasã. a fãcut minuni din viaþa ei ºi a noastrã. Mai important însã mi se pare faptul cã mama a reuºit sã ne inspire încredere în noua noastrã familie redusã dintr-o datã la trei membri. Imediat dupã proces tata începea sã trimitã regulat bani – pentru un timp. iar pe de altã parte nu ne dãdea bani de mâncare.

Iar dacã trebuia sã stea ore întregi la lucru ºi sã ne lase singuri. dar nu pot trece cu vederea faptul cã ea. nu ne supãram. Abraham Lincoln a spus odatã: „Tot ce sunt sau sper sã devin. Poate cã n-aº folosi exact aceleaºi cuvinte. N-aº putea. Sonya Carson. Spiritul acesta de sacrificiu ºi dãruire de sine a lãsat o impresie profundã asupra mea. îi datorez mamei”. a avut o influenþã covârºitoare asupra mea. Povestea vieþii mele începe cu ea. pentru cã ºtiam cã o face pentru noi. aºadar. Într-un fel o înþeleg foarte bine.. vorbi despre succesele mele fãrã sã încep prin a vorbi despre mama.14 Mâini înzestrate stãpânã pe situaþie. ..

domnilor! Curtis nu a trebuit sã-i citeascã decât câteva cuvinte. Desigur cã n-am fost de faþã la întrevederea lor.. Tonul vocii nu lãsa loc îndoielii.. tocmai intrase în ciclul gimnazial când inspectorul a hotãrât sã-l transfere la o ºcoalã profesionalã. Curtis.CAPITOLUL 2 O povară grea – De ce tocmai bãiatul meu?. În ultimul an fãcuse progrese uriaºe ºi notele dovedeau cã-ºi reparase insuccesele de la început. ci avea . ºi mama era sigurã cã hotãrârea inspectorului era dictatã de prejudecata cã negrii nu erau în stare sã facã o facultate. N-or sã îndrãzneascã ei aºa ceva! Mama privea absentã hârtia pe care i-o întinsese Curtis. Nu vreau s-aud de nici o ºcoalã profesionalã!” ªi-a pus apoi mâna pe capul lui Curtis ºi a adãugat: – Curtis eºti la cursurile pregãtitoare pentru facultate. nu era chip sã mai schimbi ceva. – Mã duc mâine dimineaþã la ºcoalã ºi rezolv eu problema. pentru ca ea sã-ºi dea seama de intenþiile inspectorului. – ªi ce-ai sã faci acum? am întrebat surprins. – Pânã aici. Acest incident ilustreazã cât se poate de bine caracterul ei puternic – nu era omul care sã accepte resemnat ordine. spuse mama. ªtiam cã. ºcoala în cauzã era însã frecventatã în majoritate de albi. cu doi ani mai mare decât mine. dacã direcþia ºcolii hotãra într-o problemã anume. dar mi-aduc aminte foarte bine ce ne-a povestit mama în acea searã: – I-am spus clar inspectoarei: „Fiul meu va intra la facultate.

Copii fiind. Încurajãrile ei ne-au adus cu timpul convingerea cã putem reuºi orice ne-am propune. „E foarte important. fãrã sã se piardã în amãnunte. dacã ar fi depins de ea. obiºnuia sã spunã: „Tre’ sã fii întotdeauna un bãiat gigea. obiºnuia el sã spunã. avea ºi o intuiþie uimitoare care îi spunea imediat cum sã acþioneze. dar nu se dãdea bãtutã. Dacã eºti amabil. Numai datoritã spiritul ei econom au reuºit sã strângã niºte bani ºi sã cumpere prima noastrã casã. ºi ei te vor trata la fel.” Amintindu-mi acum cuvintele lui. Probabil cã pe atunci nu bãnuia nici pe departe în ce sãrãcie aveam sã ajungem peste câþiva ani. Îmi permit sã cred cã. Era de neclintit în convingerile ei ºi n-ar fi lãsat de la ea nimic. nu eram prea încântaþi de sfaturile ei. Parcã o aud ºi acum spunându-mi peste umãr: „Bennie. Îmbracã-te cum îþi place. n-am fi avut niciodatã probleme financiare. Cred cã aceastã calitate o definea cel mai bine. N-aº vrea sã vã faceþi impresia cã am avut o mamã perfectã. mi se pãrea cã-mi cautã nod în papurã ºi mã trateazã fãrã pic de milã. genul de om muncitor ºi ambiþios care nu se mulþumeºte cu jumãtãþi de mãsurã. Tata era exact la polul opus – tipul atletic. „Poartã-te întotdeauna frumos cu oamenii”. hotãrârea ºi personalitatea ei puternicã au avut o influenþã hotãrâtoare asupra mea. îmi dau seama cã pentru el . Încrederea ei o întãrea pe a noastrã. ci face totul la modul absolut. La rândul ei. avea mult de furcã cu neascultarea ºi încãpãþânarea noastrã. de multe ori. Nu eram întotdeauna încântat s-o aud spunând: „Trebuie sã reuºeºti! Doar nu te-ai nãscut sã fii un ratat!” O altã replicã favoritã a ei era: „Roagã-L pe Dumnezeu ºi te va ajuta”. Avea o inteligenþã ascuþitã ºi-ºi fãcea imediat o imagine de ansamblu asupra unei situaþii. dar ea conducea totul în casã.16 Mâini înzestrate planuri foarte clare în ceea ce ne privea. Ea era cea care-l împingea de la spate pe tata sã facã una ºi alta.” Punea mare preþ pe haine ºi avere ºi era foarte sociabil. poþi reuºi. înalt de 1.88 m. În plus. Sã nu te-ndoieºti nici un moment!” Mama n-avea decât trei clase primare. Ambiþia. Era o femeie atractivã înaltã ºi subþire.

acesta i-a fost primul ºi ultimul loc de muncã. Parcã-l vãd cum stãtea în faþa noastrã în acea duminicã. îl consider „un om de treabã”. migrau în nord. era ºi pastor la o bisericuþã baptistã. *** – M-am gândit sã le fac o vizitã rudelor. s-au mutat ºi ei – la fel ca majoritatea muncitorilor în perioada anilor ’50 – din Chatanooga. cã ne-a scos din acel mediu. iar mama 13. dar îºi dãdea toatã silinþa. ne-a mãrturisit cã mãritiºul fusese o încercare disperatã de a scãpa din situaþia mizerã de acasã. În rest. din câte ºtiu. Îi sunt recunoscãtor mamei. ªi tata ºi-a gãsit o slujbã la firma Cadillac. în multe privinþe. tata avea 28 de ani. Când s-au cãsãtorit. Nu era genul evangheliºtilor înfocaþi. În afarã de aceasta. Cei din sud. în Detroit. cu razele soarelui reflectându-se în crucea mare de metal care îi atârna pe piept. La scurt timp dupã cãsãtorie. Dupã mulþi ani. Cred cã cel mai mult i-ar fi plãcut sã ne vadã îmbrãcându-ne sofisticat ºi fãcând pe grozavii – în primul rând faþã de fete – un stil de viaþã cu care mã tem cã n-am fi ajuns prea departe. Probabil cã aceasta era marea diferenþã dintre el ºi mama. am auzit-o pe mama spunând la câteva luni dupã plecarea tatei. tata înþelegea greu problemele mai dificile. iar tata 13. Îmi amintesc o singurã ocazie când m-a luat cu el la o predicã. din regiunile rurale. unde sperau sã-ºi gãseascã de lucru în fabrici. În ciuda greutãþilor pe care ni le-a fãcut. Nu vorbea prea cursiv. înalt ºi bine fãcut. . amândoi se trãgeau din familii numeroase: mama avusese 23 de fraþi. În ce priveºte capacitatea intelectualã. Vorbea mai degrabã calm ºi nu ridica tonul decât foarte rar. Aici a lucrat pânã în anii ’70 când a ieºit la pensie. aºa cã voi lipsi câteva zile.O povarã grea 17 conta foarte mult pãrerea celorlalþi. pentru cã se pierdea în amãnunte ºi pierdea imaginea de ansamblu. Tennesse.

Abia mult mai târziu am aflat unde mergea de fapt mama. se interna într-o clinicã de psihiatrie. – Nu. De fiecare datã stãtea în spital douã-trei sãptãmâni. Noi. Acesta a fost doar începutul ºi. acestea erau douã stigmate cât se poate de nefavorabile. Vãzând-o cum calcula totul cu grijã. de fiecare datã ne spunea cã trebuie sã plece ºi cã vecinii vor avea grijã de noi. aveam încredere cã se va întoarce. pentru cã asta presupunea niºte privilegii în plus ºi mâncare mai bunã. când avea mai mare nevoie de ei. cred cã numai puterea ei interioarã a ajutat-o sã-ºi dea seama cã avea nevoie de ajutorul specialiºtilor ºi cã trebuia sã apeleze la ei. cu atât mai mult. merg singurã. Când nu mai putea face faþã situaþiei.18 Mâini înzestrate – Ne iei ºi pe noi? am întrebat cu sufletul la gurã. însã pentru vecini tratamentul ei într-un spital de boli mintale era un subiect de bârfã inepuizabil. dar n-am fãcut-o. cu cât avea ºi un divorþ „la dosar”. Poate cã ar fi trebuit sã mã întreb de ce pleca. În plus. în lunile care au urmat. Divorþul o cufundase într-o stare teribilã de depresie ºi confuzie. dar prietenii ºi vecinii tot nu o considerau complet vindecatã. Aºa a vrut ea. . nu ºtiam absolut nimic de tratament. Mama n-a vrut ca noi sã aflãm cât de mult o afectaserã evenimentele din familie ºi de aceea nu ne-a spus nimic. În mentalitatea vremii. spuse ea cu o voce scãzutã. – Ne-am înþeles deja ºi puteþi dormi ºi mânca la ei pânã mã întorc. Îmi surâdea ideea de a sta la altcineva. ca sã nu mai vorbim de perspectiva jocurilor straºnice cu copiii vecinilor. Deºi pare ciudat. Ca ºi cum n-ar fi fost destul cã trebuia sã ne poarte nouã de grijã. faza s-a reluat în repetate rânduri. Stresul a mai cedat cu timpul. copiii. faptul acesta dovedeºte totuºi cât de siguri ne simþeam acasã. când pretindea cã-ºi viziteazã rudele. era nevoitã sã se împace cu ideea cã era pãrãsitã de toþi prietenii tocmai acum. ne simþeam liberi ºi fãrã probleme. Voi nu puteþi lipsi de la ºcoalã. îmi spuse cã ne lasã în grija vecinilor. Înainte de a mã putea împotrivi.

nemaiavând resurse financiare la care sã apeleze. Ne asigurau cã „mama e bine” ºi. în locuinþa familiei ei.O povarã grea 19 Pentru cã mamei nu i-a plãcut niciodatã sã vorbeascã despre divorþul ei. unchiul William ºi mãtuºa Jean ne tratau cu atâta atenþie. când te gândeºti prin câte chinuri a trebuit sã treacã singurã. care aveam atâta nevoie de afecþiune ºi simpatie. dupã ce primeau vreo scrisoare sau vreun telefon. peste câteva zile”. În cele din urmã. – Am ajuns la concluzia. încât ne împãcam repede cu lipsa ei. dupã ce încercase zadarnic timp de câteva luni sã adune ceva bani. îþi dai seama cât de greu trebuie sã-i fi fost. ne spuneau: „Acuºi vine. „Voiajele” durau acum trei-patru sãptãmâni. care fusese de acord sã ne primeascã în gazdã. Mama a continuat tratamentul timp de un an dupã ce ne-am mutat noi în Boston. Deºi îi duceam dorul. Copiii erau deja mari. mi-a spus ea odatã. Uºor de spus. În final. În scurt timp. Trebuie sã recunosc cã se descurcau de minune. iar noi n-aveam nici cea mai micã bãnuialã. aºadar. a închiriat-o. mama ºi-a dat seama cã nu mai putea acoperi cheltuielile modeste ale casei. oamenii bãnuiau ce era mai rãu ºi scoteau tot felul de zvonuri pe seama ei. Casa îi revenise în urma divorþului. aºa cã noi ne bucuram de toatã afecþiunea celor doi. A fost una dintre puþinele ocazii în care l-am revãzut pe tata. fiecare la casa lui. Ne-am mutat. au devenit ca niºte pãrinþi pentru mine ºi Curtis. dar. A venit sã ne ducã cu maºina la Boston. a strâns lucruºoarele ºi am plecat. unde locuia o sorã mai mare de-a mamei. cã cel mai înþelept lucru ar fi sã-mi vãd de treaba mea ºi sã nu mã mai sinchisesc de ce zice unul sau altul. . Jean Avery ºi soþul ei locuiau singuri.

vedeai ºerpi ieºind de prin tufe ºi încolãcindu-se de-a lungul potecilor. gândacii mãrºãluiau nestingheriþi ºi era imposibil sã scapi de ei. povestea unul. – Uite ce mari sunt! am adãugat eu îngrozit. se strecurau pânã în subsolul blocului. Zile la rând. nu eram absolut deloc pregãtiþi pentru viaþa într-un apartament bostonez. dar oricum trebuie sã recunosc cã aratã oribil. hai repede! Uite unul acolo! ªi am arãtat cu oroare înspre niºte tufe din spatele blocului. Te muºcã sau te-nþeapã ºi gata. eram speriat ºi obsedat tot timpul sã nu calc pe vreun ºarpe. se precipita altul. . Iarna. copiii. s-a zis cu tine. ºerpii au fost singurul subiect de discuþie pentru noi. Urmau ºi alte poveºti cu ºerpi ucigaºi. Curtis. – Eu nu cobor acolo singur pentru nimic în lume. þipam de fiecare datã.CAPITOLUL 3 La opt ani – ªobolaaaaniiii! am þipat cât mã þinea gura. Bineînþeles cã nu le credeam. Câteodatã. zise Curtis care încerca sã parã mai matur ºi mai echilibrat. cã nu sunt chiar aºa de mari. – Da’ de unde! râdea primul. prin tufe sau prin grãmezile de gunoi. Îmi treceau fiori pe ºira spinãrii numai când mã gândeam. Prin camere. Mi-aduc aminte cã odatã un ºarpe uriaº s-a furiºat în pivniþa blocului ºi cineva l-a omorât. Obsesia mea erau însã ºobolanii care miºunau peste tot: prin spatele blocurilor. – Te sugrumã ºi-apoi te înghite. Fiind crescuþi în Detroit. dar prin simplul fapt cã le ascultam. Mai ceva ca o pisicã! – Hai. – Cicã un ºarpe a intrat acum un an într-un bloc ºi a omorât patru copii. lasã.

Se rezemã de spãtarul scaunului. nu uita sã ne întrebe de ºcoalã. a gunoiului.. atunci am trãit cel mai fericit Crãciun din viaþa mea. Aveam opt ani când ne-am mutat în Boston. Dupã câteva sãptãmâni. Sã mã distrez cât mai pot!” Cu excepþia divorþului pãrinþilor. îngrijind copii sau fãcând menajul. nu trebuie decât sã te joci ºi sã te zbengui cât ai chef”. în holul strâmt. Jucãria mea preferatã era o maºinuþã Buick cu anul de fabricaþie 1959. Odatã m-am surprins spunându-mi: „Ce mai viaþã la opt ani! N-ai nici o grijã. Neobositã. ca sã nu mai vorbim de mama care. vârsta de opt ani a fost cea mai frumoasã perioadã a copilãriei mele. ca de obicei. iar cei la care lucrase fuseserã zgârciþi la platã. dar. dar eram mult mai matur decât alþi copii de vârsta mea. m-a împiedicat sã mã preocup prea mult de nivelul de trai din Boston. Mama lucra mereu. ne-a cumpãrat mult mai multe jucãrii decât în alþi ani. asta dacã eram încã treji când se întorcea de la lucru. Se întorsese târziu de la lucru. pentru a ne face sã mai uitãm de tata. în timp ce îºi scotea pantofii. Cred cã spiritul de unitate din familia noastrã. Curtis. pentru ca apoi tot eu sã continuu: „Ei. Începuse sã lucreze pe la familii mai înstãrite. în primul rând. copiii. dupã ce am primit . Grija aceasta pentru educaþia noastrã mi-a lãsat impresia cã ºcoala era pentru ea ceva deosebit de important. Colindam magazinele împreunã cu fratele meu. aºa cã ne-am obiºnuit repede cu imaginea sticlei sparte. Rareori se întâmpla sã aibã câteva clipe libere pentru noi. Indiferent cât de obositã ar fi fost. unchiul ºi mãtuºa ne asaltau cu o mulþime de daruri. eram mai toatã ziua pe-afarã. dar clipele acelea rãscumpãrau tot restul. a caselor dãrãpãnate ºi a maºinii poliþiei fãcând raiduri prin cartier. – Ce v-a predat azi la ºcoalã? adãugã cu voce la fel de înceatã. în cãutare de cadouri. i-am spus într-o searã. – Mersi de compliment! spuse încet. dar nici asta n-o sã þinã la infinit.. – Pari obositã. întãrit de unchiul William ºi de mãtuºa Jean. totul ni se pãrea cât se poate de firesc. toþi se ocupã de tine. era întuneric.La opt ani 21 Noi. Zâmbetul ei mã îngrijorã. Nici unul dintre noi n-a spus vreodatã ceva de genul: „Un om normal nu trãieºte în asemenea condiþii”.

Coloram hârtia de turnesol în roºu sau albastru. ºi-a ilustrat predica dinainte de masã printr-o întâmplare. Într-o þarã îndepãrtatã. Aveau de învins multe obstacole: strãbãteau pãduri. rotindu-ºi privirea peste salã. fãceam cele mai curioase amestecuri ºi priveam fascinat cum substanþa din eprubetã fãcea bule sau îºi schimba culoarea. petreceam ore întregi cu instrucþiunile în faþã. Dumnezeu i-a ferit de primejdie. încât la sfârºit mi-am spus: „Este exact ce mi-aº dori: sã mã ascund într-o astfel de stâncã!” . a spus el. un povestitor înnãscut. În cele din urmã. de parcã eu aº fi fost cel urmãrit. un medic misionar ºi soþia lui erau la un moment dat urmãriþi de niºte tâlhari. dar nu se dãdeau bãtuþi. – Dacã ne punem toatã încrederea în Dumnezeu. Erau prinºi în cursã. Tot la vârsta de opt ani am avut ºi prima mea experienþã religioasã. de parcã-i înghiþise pãmântul.. Ascultam povestirea cu sufletul la gurã. El ne va apãra. Niciodatã pânã atunci ºi nici mai târziu n-am avut o jucãrie care sã mã captiveze în aºa mãsurã. Deodatã au observat o deschizãturã în stâncã. se cãþãrau pe stânci. s-au trezit în faþa unei prãpastii. În acea sâmbãtã memorabilã. am rãsuflat ºi eu uºurat. Ascultându-l. am cântat „Stânca mântuirii” ºi pastorul ne-a vorbit despre nevoia omului de a alerga la „Stâncã”. ºi mai rãu. fãcând experienþe. teamã ºi disperare. pastorul Ford. înjurând ºi bombãnind tot drumul. Inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul de atâta încordare. Scãpasem cu viaþã! În încheiere. Eram adventiºti de ziua a ºaptea. Buick-ul a trecut pe locul al doilea.. de a gãsi liniºte ºi siguranþã în Isus Hristos. Mã prãpãdeam de râs dacã apartamentul se umplea de un miros de ouã clocite sau. ascunºi în crãpãtura stâncii. pastorul Ford a îmbrãþiºat într-o privire toatã sala ºi a spus: – Cei doi erau în siguranþã. Când bandiþii au ajuns la marginea prãpastiei. mã gândeam la cei doi misionari. Dupã predicã. n-au gãsit nici urmã de misionari. Abia dupã ce bandiþii s-au îndepãrtat. Era destul de mare ca sã ascundã în ea doi oameni. S-au întors cãtrãniþi. epuizaþi ºi cu rãsuflarea tãiatã. Într-atât mã identificasem cu ei.22 Mâini înzestrate o trusã de chimie pentru experienþe.

prin urmare. dacã învãþam bine la ºcoalã. Câteva sãptãmâni mai târziu eram botezaþi. Predicile ºi studiile biblice erau deseori presãrate cu povestiri despre medici misionari care se aventurau în junglele Africii. Ne-am oprit din mers ºi ea m-a privit în ochi. pe mine ºi pe Curtis. De fiecare datã când se spuneau astfel de povestiri. m-am strãduit sã practic tot ce învãþam la bisericã. apoi. dar intuiþia îmi spunea cã. Pe la 13 ani nu mai eram la fel de entuziasmat de perspectiva misionarismului. eram numai ochi ºi urechi. – Da. ascultã o clipã. A mai existat ºi un alt motiv pentru care acea dimineaþã de sâmbãtã a marcat o piatrã de hotar în viaþa mea: atunci m-am hotãrât sã devin medic misionar. atunci vei primi. eu cred cã voi ajunge doctor. a spus: – Dacã Îi ceri ceva lui Dumnezeu ºi ai încredere cã El poate sã-þi dea. membri în toatã regula. dupã pãrerea mea. dar n-am renunþat la ideea de a studia medicina. m-am hotãrât. punându-ºi mâinile pe umerii mei. i-am spus mamei în timp ce ne întorceam acasã. Ca majoritatea copiilor. În urmãtorii patru ani. în faþã. Ascultam vrãjit cum doctorii reuºeau sã vindece bolile ºi sã aducã bucurie în vieþile acelor oameni. Apelul pe care pastorul Ford obiºnuia sã-l facã de fiecare datã la sfârºitul predicii. Mã laºi. n-am mai stat deloc în cumpãnã: îmi gãsisem idealul. – Atunci vei ajunge. Eram un copil destul de cuminte. n-aveam nici o idee despre ce ar trebui sã fac pentru a ajunge medic. mi-am dat seama cã aveam mare nevoie de Dumnezeu. Mã fac doctor.La opt ani 23 Cu toate cã n-aveam decât opt ani. . mamã? – Bennie. – Cred cã ºtiu ce mi-aº dori. Având asigurarea ei. hotãrârea mi se pãrea cât se poate de fireascã. eram pe drumul cel bun. Totuºi. a zis ea pe un ton rãspicat. îndemnându-ºi ascultãtorii sã-ºi predea viaþa lui Isus. Boacãnele pe care le mai fãceam nu întreceau niciodatã limitele tolerate. Mã gândeam cã alþi copii de vârsta mea erau deja botezaþi ºi. La gândul acesta. ne-a propulsat.

Mama se împãrþea în fiecare zi între douã-trei slujbe: îngrijea copii. ne povestea: cei bogaþi fac ºi dreg cutare ºi cutare lucru. Deocamdatã nu ne putem permite. Când era vorba de treburi casnice. Avea ea planurile ei – spera ca într-o zi sã ne întoarcem în vechea noastrã locuinþã. – Încã puþinã rãbdare. dar aºteptaþi numai sã mai treacã ceva timp. ºi asta numai datoritã faptului cã mama reuºise sã punã pe picioare situaþia noastrã financiarã. pe care o dãdusem în chirie. Chiar dacã nu ºtiu ceva la început. ne liniºtea mama. pentru cã nu avea nici o pregãtire. Nu trecea nici o zi în care sã nu aducã vorba despre casã. cu grãdini îngrijite ºi case la care þi-era mai mare dragul sã te uiþi. Tot timpul ne „aproviziona” cu astfel de informaþii. dar situaþia noastrã rãmânea neschimbatã. „Lasã cã ºi voi veþi ajunge ca ei”. cam de mãrimea unui garaj mai spaþios. Locuiam la ultimul etaj. . când eram codaºul clasei. Îi urmãrea cu interes pe cei la care lucra – majoritatea oameni înstãriþi ºi bine vãzuþi în societate –. dominatã de furnale ºi brãzdatã de ºine. Pânã una alta.. Timpul trecea. era una dintre acele clãdiri rectangulare ridicate imediat dupã rãzboi ºi probabil n-avea mai mult de 90 m2. fãcea menajul ºi altele. obiºnuia ea sã spunã zâmbind. dar era situatã într-o zonã frumoasã. Casa.. o datã ce-ºi punea în gând un lucru. oraºul nostru natal. mai exact spus. se comportã ºi gândesc aºa ºi aºa. cenuºie. poziþie pe care mi-am pãstrat-o în toþi cei cinci ani de ºcoalã primarã. ºi asta numai prin simþul ei foarte fin de observaþie. Doi ani mai târziu ne întorceam în Detroit. dupã care adãuga: „Ba chiar ºi mai ºi!” Mi se pare destul de ciudat cã mama îmi inspira aceste idealuri tocmai într-o perioadã în care nu eram prea strãlucit la ºcoalã. Ne întoarcem noi în casa noastrã. Ne-am mutat într-un bloc în apropiere de o cale feratã. a ajuns sã cunoascã foarte bine oamenii. spunea: – Mã descurc. umedã. ne putem folosi de banii de pe chirie. De altfel. învãþ repede. dincolo de care se întindea. iar când venea acasã. Îi citeam hotãrârea în ochi ºi ºtiam cã. Fãcând însã aceste munci „de jos”.24 Mâini înzestrate Ne-am mutat în Boston în 1959. nici n-ar fi putut lucra altceva. zona industrialã. nu se lãsa pânã nu obþinea lucrul respectiv.

dupã extemporale toþi comentau notele celorlalþi. iar colegii cu atât mai puþin. ha. dar nivelul clasei era la pãmânt. Aveam numai note bune. Eram ultimul. lucrurile n-au mers chiar aºa. ºi ºtiþi de ce? A vrut sã rãspundã greºit. Profesorii erau exigenþi. Nu se putea sã nu se audã din vreun colþ: „Las’ cã ºtiu eu ce-a luat Carson!” „Ha. la ºcoala generalã din Detroit. Ca ºi cum n-ar fi fost destul de dureros cã eram ultimul din clasã.La opt ani 25 În primii trei ani. pur ºi simplu. doamna Williamson ne spuse sã dãm fiecare lucrarea la colegul din spate. dar lucrul cel mai rãu e cã în Boston trãisem cu ideea cã eram un elev bun. nu puteau fi la fel de isteþi ca albii. „Asta e. Ce sã-i faci? Se vede cã sunt prea prost. Aºa cum se întâmplã de obicei. sentimentul de inferioritate mi-a întãrit convingerea cã negrii. un patru cât el de mare!” „Hei. Spre disperarea mea. Din nefericire. Sãptãmânile treceau ºi eu ajunsesem sã mã împac cu gândul cã eram codaºul clasei.” Nu mã îndoiam deloc de asta. mi s-au pus niºte baze solide. Când ne-am mutat în Boston. Parcã simt ºi acum tristeþea acelor ani. decât la o ºcoalã publicã. tãrtãcuþã. mi-am dat seama cã nu înþelegeam nimic din ce se preda. ªcoala din Detroit era frecventatã în majoritate de albi. eu trecusem în clasa a patra. fãcându-mi viaþa insuportabilã. dar îmi pãsa poate chiar mai mult decât trebuia ºi cuvintele lor mã rãneau.” Stãteam crispat ºi þeapãn în bancã ºi mã fãceam cã nu-i aud. iar Curtis era cu doi ani mai mare decât mine. la vechiul sistem. Cel mai dureros moment l-am trãit cu ocazia unui extemporal la matematicã. Ridicam din umeri ºi-mi spuneam cã trebuie sã accept realitatea: aºa a fost sã fie. ai avut mãcar un rãspuns corect?” sau „A avut data trecutã unul. mã mai cicãleau ºi colegii. Ca de obicei. afiºam un zâmbet forþat. Voiam sã-i las sã creadã cã nu-mi pãsa. ºi ceilalþi din clasã erau cu mult înaintea mea la toate materiile. Când vedeam cã începeau sã mã ironizeze. am fost efectiv ºocat de diferenþã. Eram în clasa a cincea. Deºi nimeni n-a fãcut vreodatã aluzie la culoarea pielii mele. în timp ce ea citea . dar nu-mi puteam permite sã plâng sau sã o iau la fugã. Când ne-am întors în Detroit. codaºul clasei. Mama ne-a transferat la o ºcoalã particularã a bisericii. crezând cã aici ni se putea oferi o educaþie mai bunã. ca s-o corecteze.

Stãteam nemiºcat în bancã. Atmosfera din clasã devenise foarte încãrcatã. „nulã”! Lucrarea e nulã. Ca ºi cum nu era destul de rãu cã nu rãspundeam niciodatã corect la lucrãrile de control. Benjamin! (Pentru mine 9 puncte din 30 era ceva incredibil. noi spuneam notele. . dar n-aº fi plâns pentru nimic în lume. aºteptând cu groazã sã-mi aud numele. Chicotelile ei au stârnit hohote de râs ºi strâmbãturi în toatã clasa. Asprimea fetei mi se înfipsese ca o sãgeatã în inimã.26 Mâini înzestrate rãspunsurile corecte. Aº fi putut rãmâne foarte uºor la convingerea cã aºa era viaþa. nu mi-am ridicat ochii de pe bancã. Doamna Williamson începu sã ne strige numele. pânã la sfârºitul orei. Extemporalul se compunea din 30 de întrebãri. Îmi venea sã intru în pãmânt. – I-auzi! Bravo. Mai bine muream decât sã le dau ocazia sã vadã cât de mult sufeream. În viaþa mea nu m-am simþit mai prost ºi mai abandonat ca atunci. crudã. adicã nici un rãspuns nu e corect. – Benjamin? Doamna Williamson aºtepta sã-i spun nota. – Nouã. în timp ce doamna Williamson ne striga numele. am auzit-o pe fata din spatele meu þipând: – Nu „nouã”. Ochii mã usturau. Am afiºat imediat o atitudine indiferentã ºi. de la zeroul rotund din lucrare.) Dar înainte de a-mi da seama ce se întâmplase. am îndrugat eu. acum toatã clasa – cel puþin aºa mi s-a pãrut – râdea de prostia mea. Apoi fiecare îºi primea înapoi lucrarea corectatã ºi. În aer plutea un miros familiar de cretã. dacã nu s-ar fi întâmplat ceva care avea sã-mi schimbe complet concepþia despre viaþã. ºi cã toþi se înþeleseserã sã mã persecute pentru culoarea pielii mele. plimbându-mi privirea de la tablã la ºirul de geamuri pe care erau lipite figuri decupate din hârtie. iar eu mã fãceam tot mai mic în bancã. Dar era deja prea târziu. Cea care trebuia sã-mi corecteze lucrarea se numãra printre antipatiile mele. – Ajunge! strigã învãþãtoarea.

ceea ce însemna un progres considerabil. Notele au început sã creascã – nu spectaculos. te-ai ridicat foarte mult în ultimul timp. minune! Pentru prima datã vedeam la tablã. Era rândul meu. La mijlocul clasei a cincea era obligatorie o vizitã medicalã la oftalmologie. doamna Williamson m-a luat deoparte ºi mi-a spus: – Benjamin. ªtiam cã voia sã mã încurajeze. Luasem un ºase la matematicã. Bãiatul dinaintea mea citise toate rândurile de pe tãbliþã. – Încearcã sã citeºti fãrã sã te forþezi.. dar cât de cât erau o asigurare cã sunt pe drumul cel bun. ºcoala îmi asigurã gratuit o pereche de ochelari. Ochelarii au fost primul pas. – Urmãtorul! strigã asistenta cu voce energicã.CAPITOLUL 4 O rază de speranţă – Nu ºtiu.. nu sunt sigur. am reuºit sã citesc primul rând de litere. cu vederea ta poþi fi considerat handicapat. Mã simþeam din nou un netot din creºtet ºi pânã-n tãlpi. ºi asta din ultima bancã. Am încercat sã mã concentrez. Ca urmare a acestei „performanþe”. Ziua urmãtoare mi-am pus ochelarii ºi. Ai nevoie de ochelari foarte puternici. E de presupus cam ce se întâmplase: vederea îmi slãbise treptat ºi nimeni nu bãgase de seamã. . în timp ce eu mã fâstâceam deja de la al doilea rând. Zâmbetul ei aprobator m-a ambiþionat ºi mai mult. Dupã teza de la mijlocul trimestrului. cu mare greutate. cu ei a început urcuºul. doctorul mi-a spus: – Bãiete. Când m-am dus sã mi-i prescrie... adicã. m-am zgâit ºi.

28 Mâini înzestrate Mã simþeam excelent la gândul cã luasem o notã de trecere. mã smiorcãi eu. e adevãrat. Ochii îi scãpãrarã scurt. de ce n-ai lua o notã bunã? Doar eºti un bãiat isteþ! Cu toate cã eu eram pânã peste poate de fericit. Te ajut ºi eu. dar gândeºte-te cã am trecut. Fac tot ce pot. Pânã la tezele de la jumãtatea anului. mama s-a abþinut sã-ºi mai spunã pãrerea despre notele mele. Foarte bine! Sunt mândrã de tine. Mama nu era însã mulþumitã de þinta pe care mi-o pusesem.” Un asemenea salt dupã numai jumãtate de trimestru – deºi între ºase ºi patru nu e prea mare diferenþã – era un motiv sã fiu optimist. dar acum trebuie sã mergi mai departe. – Ia uite. Nu mai sunt cel mai prost din ºcoalã. nu ne mai slãbea nici o clipã. Ar fi trebuit sã-mi dau seama cã avea deja ceva în minte. O considera mult prea modestã. Metoda ei s-a dovedit a fi al doilea mobil. – Voi încerca. Am simþit chiar pentru prima datã cã puteam s-o iau înaintea câtorva din clasã. Nota de la tezã ºi încurajarea doamnei Williamson erau un motiv în plus ca sã-mi repete: – Nu trebuie sã te mulþumeºti cu simplul fapt cã ai trecut. – Trebuie. Fusese sigurã cã notele de la ºcoala din Boston reflectau un progres. am spus eu nu prea hotãrât. Mama nu m-a întrebat însã niciodatã: „De ce nu poþi fi ºi tu la fel de bun ca ceilalþi?” Era prea sensibilã pentru a pune astfel problema ºi apoi nu þinea atât de mult sã fac concurenþã celorlalþi. . dezamãgit cã nu-mi aprecia meritul atât cât ar fi trebuit. La urma urmei. cât sã exploateze resursele mele intelectuale la maximum. progresezi. pentru cã nu se mulþumea sã spunã doar: „Trebuie sã fii mai bun”. Îmi spuneam: „Am luat un ºase la mate. – Bine. ci avea sã-mi ºi arate în ce fel. mama nu era prea încântatã. mai am ºanse. ci zece! – Mami. Asta înseamnã cã încep sã-mi revin. Tu eºti mult mai capabil ºi poþi lua nu ºase. Aºadar. dar dupã ce a vãzut cât de mult lãsa de dorit educaþia noastrã pentru pretenþiile ºcolii din Detroit. ai început sã te îndrepþi. bine.

când vin de la lucru. îmi spuse ea într-o searã. Faptul cã-mi acorda atâta atenþie ºi mã încuraja mi-a dat motivaþia de care aveam nevoie. Notele au început sã creascã simþitor ºi la un moment . Concentreazã-te. – Dar. ce mai! – Dar eu fac tot ce pot. – Cum sã-mi bag în cap toate astea? am întrebat eu arãtând disperat cãtre coloanele de cifre de pe coperta caietului de matematicã. Mama s-a þinut de cuvânt ºi m-a ascultat chiar în seara aceea. – Tabla înmulþirii?! am strigat eu disperat. obiºnuia ea sã spunã. – Eu n-am decât trei clase ºi o ºtiu pânã la 12. Cu o faþã inexpresivã ºi o voce asprã îmi spuse: – Nu pleci la joacã pânã nu înveþi toatã tabla înmulþirii! Mama nu era acasã când mã întorceam eu de la ºcoalã. mamã. – ªi. mi se pãrea cã vorbesc cu un perete. când picã ºi ultima bombã. la matematicã am numai note bune. – Da. N-a trebuit decât s-o repet de mai multe ori ca sã se fixeze în memorie. Aproape cã mi-au dat lacrimile. O repetãm în fiecare searã pânã o vei ºtii mai bine decât toþi ceilalþi din clasã. Acum. mâine dupã ce vii de la ºcoalã nu ieºi la joacã pânã nu o termini de învãþat.O razã de speranþã 29 – Am doi bãieþi deºtepþi. Nici nu-mi revenisem bine din ºoc. dupã ce a venit de la lucru. dar nici nu concepeam sã-i ies din vorbã. am învãþat ºi tabla înmulþirii. Uite.. cã ai început sã-þi revii la matematicã. adãugã ea. Ben. dar trebuie sã fii ºi mai bun. Am încercat eu sã mai obiectez ceva. Dar ºtii cât e de-nvãþat? Mi-ar trebui un an întreg! Se ridicã ºi se apropie de mine. Aºa ne educase. Dupã câteva zile mi-am dat seama cã matematica nu era chiar imposibilã. Neavând de ales. învaþ-o ºi mâine. neputând sã-mi cred urechilor. aº zice cã e timpul sã înveþi tabla înmulþirii. Uneori. Deºtepþi foc. dar ar fi trebuit sã-mi dau seama de la bun început cã o vorbã de-a ei nu admitea comentarii. – Trebuie sã poþi. te ascult..

Nu uit niciodatã sentimentul pe care l-am avut atunci când. cred cã nici nu i-ar fi interesat. i-am rãspuns doamnei Williamson: „Douãzeci ºi patru”. de a nu se . Fãrã sã ia în seamã pledoaria mea. Îmi dovedise cã puteam învãþa. spuse ea într-o searã. Sã nu mai spun cã încrederea pe care ne-o arãta ne dezarma complet. n-aveþi nevoie sã vã uitaþi la mai mult de trei emisiuni pe sãptãmânã. aºa cã a trecut la urmãtorul punct din „programul pedagogic”. De altfel. Mama însã nu s-a mulþumit numai cu tabla înmulþirii. care prevedea cã la fiecare materie trebuia sã iau note peste cota medie. Searã de searã vorbea cu el în speranþa cã îi va corecta atitudinea ºi va reuºi sã-i trezeascã ambiþia de a reuºi. m-am justificat eu. – Cred cã pierdeþi prea mult timp la televizor. mijloacele însã mai puþin. Curtis avea note mai bune decât mine. argumentându-i cã unele programe erau foarte educative ºi cã pânã ºi cei mai buni din clasã se uitau la televizor. dar pânã ºi notele lui erau departe de a o mulþumi pe mama. Nu mai râdea nimeni de mine ºi nu mã mai strigau „prostul de la mate”. – Nu mai mult decât alþii. deºi era o haimana ºi jumãtate. stabili noua regulã care mi-a fãcut tot atâta „plãcere” ca ºi cele dinainte: – Începând de azi. – Pe sãptãmânã? Într-o fracþiune de secundã mi-au trecut prin faþa ochilor toate programele la care þineam ºi pe care aveam sã le pierd.30 Mâini înzestrate dat am ajuns la acelaºi nivel cu ceilalþi. dupã un examen la matematicã. Celorlalþi colegi nu le-am spus ce se petrecea sau ce efect avuseserã ochelarii. Totul a devenit deodatã altfel ºi ºcoala a început sã-mi placã. Aproape cã am þipat de bucurie când i-am repetat: „Am douãzeci ºi patru de rãspunsuri bune!” Mi-a zâmbit într-un fel care mi-a dat de înþeles cã era mulþumitã de progresul meu. nu rãmânea decât sã ne conformãm – doar eram niºte copii ascultãtori. ºtiam prea bine cã. dacã mama lua o hotãrâre. închizându-ne televizorul tocmai la mijlocul programului. Scopul mã încânta. În ciuda protestelor.

Lumea îºi deschide larg porþile pentru cel care stã cu cartea pe genunchi.. trebuia sã facem ce ne spusese mama.O razã de speranþã 31 da bãtut aºa repede. poþi afla lucruri despre absolut orice te intereseazã. De ce? În primul rând. sã avem mai multã încredere în noi înºine. pentru cã o iubeam.. încât nu îndrãzneam sã o dezamãgim. N-aveam încotro. chiar dacã aparent aceasta pãrea sã nu dea nici un rezultat. am ajuns sã fim mai siguri pe noi. Trebuie sã citiþi cel puþin douã cãrþi pe sãptãmânã. Douã cãrþi pe sãptãmânã?! ªi eu care în toatã viaþa mea nu citisem o carte pânã la capãt. fiind mai mare. îmi repeta pentru a nu ºtiu câta oarã. În week-end vã pun sã mi le povestiþi. pentru cã o respectam – ºtiam cã nu glumea de data aceasta ºi aºtepta de la noi sã ne comportãm în consecinþã – ºi în al doilea rând. pentru cã veþi deveni foarte curând cei mai pasionaþi cititori din ºcoalã. de ce nu. îmi dau seama cã ºi acum sunt tot atât de convins ca ºi atunci cã avea dreptate. – Bennie dragã. Odatã am surprins întâmplãtor o discuþie în care o cunoºtinþã îi reproºa: . Nici unul dintre noi nu aveam un model dupã care sã ne formãm. Curtis a ajuns mai realist ºi a câºtigat mai multã încredere în capacitãþile proprii. nedorind decât ca drumul sã nu se termine niciodatã. – Mergeþi ºi împrumutaþi cãrþi de la bibliotecã. prin regulile pe care ni le-a impus. prin fermitatea ei ºi. Dacã stau sã mã gândesc. ºi cred cã asta l-a afectat mult pe Curtis care. Mama ne fãcuse deja program ºi pentru timpul liber când nu ne uitam la televizor. vedea altfel lucrurile. ci dimpotrivã. Prin afecþiunea pe care i-o arãta. dacã ºtii sã citeºti. atâta încredere. Mama nu renunþa însã la munca de lãmurire. Bombãneam cãtrãniþi. Avea încredere în noi. trãgând de timp. Voi doi veþi reuºi în viaþã. Ascultam cu o figurã scepticã. Chiar una pe sãptãmânã era prea mult pentru mine! ªi iatã cã ziua urmãtoare ne-a prins târându-ne picioarele cãtre biblioteca orãºeneascã. Prietenii mamei o condamnau pentru severitatea cu care ne trata.

Bineînþeles cã n-am urât-o niciodatã. bãlþi ºi sã le examinez la microscopul domnului Jaeck. alegeam numai cãrþi din acest domeniu ºi. Am ajuns cel mai bun la matematicã. La sfârºitul anului puteam clasifica toate pietrele de pe marginea drumului. incursiunile la bibliotecã au început sã mã pasioneze cu adevãrat. ºtiind cam ce fel de cãrþi ne interesau. sesizã curând interesul meu ºi începu sã mã încurajeze dându-mi teme suplimentare. Ajunsesem pânã acolo încât puteam numi ºi clasifica o rasã de peºti dupã ce identificasem câteva caracteristici. De la o vreme. mijloacele ei de constrângere. – N-au decât sã mã urascã. dar ºtiu mãcar cã au primit o educaþie. animale sau peºti. sã-i ajut pe unii colegi sã recunoascã anumite pietre. domnul Jaeck. Nu uita sã-mi spunã aproape în fiecare zi: – Din moment ce þi-ai pus în gând un lucru. Profesorul de biologie. încât în clasa a V-a ajunsesem as la biologie. Citind mult. mi-am îmbogãþit vocabularul ºi mi-am dezvoltat capacitatea de înþelegere. la biologie mã întreceam pe mine însumi. ca de exemplu. la care respectiva rãmase fãrã cuvinte. ce-i drept. a venit rãspunsul. Îmi displãceau.32 Mâini înzestrate – Nu-þi dai seama ce le faci copiilor punându-i sã stea toatã ziua cu cãrþile în faþã? Vor ajunge sã te urascã. Mi-am dat seama brusc cã reuºisem sã am rezultate bune la toate materiile. În sfârºit. însã reuºise sã mã facã sã înþeleg cã toate erau spre binele meu. înseamnã cã poþi sã-l ºi obþii. nu uita niciodatã sã ne punã în temã cu ultimele apariþii. Fiindcã îmi plãceau animalele ºi natura în general. Citisem o mulþime de cãrþi despre peºti ºi despre universul acvatic ºi începusem sã adun insecte de prin pârâuri. Curând am descoperit farmecul cãrþilor de aventuri ºi de descoperiri ºtiinþifice. Eram singurul din clasã care reuºise o asemenea performanþã. dacã la alte materii eram o catastrofã. . excelam ºi eu la o materie. Bibliotecarul ajunse sã ne cunoascã ºi ne dãdea de fiecare datã sugestii. La început alegeam de la bibliotecã numai cãrþi despre animale ºi naturã.

împrumutând cãrþi de la bibliotecã. îmi aduc aminte foarte bine primul cuvânt care mi-a trezit interesul pentru spelling. unde se cultiva ºi cum femeile îl torceau ºi fãceau fire din el. 1 .. În original spelling – citire sau rostire literã cu literã. Îl citisem cu o zi înainte într-o carte de la bibliotecã. Ascultându-l.” ªi stând aºa pe gânduri.. Era într-adevãr o provocare. Doamna Williamson a menþionat cuvântul „in” ºi peste clasã se aºternu o tãcere mormântalã. mã gândeam: „Trebuie sã fie un bãiat deºtept. poþi gãsi rãspunsuri la orice întrebare”. a câºtigat Bobby Farmer. lucru dificil pentru vorbitorii de limbã englezã. Exact cum spune mama: „Dacã ºtii sã citeºti. intenþionând sã ne treacã prin toatã materia. ridicã mâna ºi începu sã ne explice ce era inul. Bobby. concursurile sãptãmânale de ortografie1 au fost pânã spre sfârºitul clasei a V-a niºte ore la care mã gândeam cu oroare. Bobby era incontestabil cel mai inteligent din clasã. parcã am avut o revelaþie: „Dar ºi eu pot citi foarte bine despre in ºi despre orice altceva. „ªi eu ºtiu sã-l citesc pe litere!” mi-am spus eu. nimeni neºtiind sã-l explice. ªi câte ºtie despre in. fostul favorit. venit nu de mult. Faptul nu m-ar fi surprins deloc dacã n-ar fi fost un mic amãnunt la care nu mã aºteptam: ultimul cuvânt care i-a câºtigat reputaþia de învingãtor a fost „agriculturã”. Chiar dacã au trecut mai bine de treizeci de ani de atunci. Transferându-se la noi. însufleþindu-mã deodatã. Doamna Williamson ne-a pregãtit pentru ultima sãptãmânã din clasa a V-a un concurs recapitulativ de spelling. îi luã repede locul lui Steve Kormos. nu reuºeam niciodatã sã trec mãcar la al doilea cuvânt. „Puteam ºi eu!” îmi spuneam. dacã m-apuc sã învãþ. Mã poticneam la primele litere ºi trebuia sã mã aºez la loc în bancã.R. „ºi pun pariu cã. Cum era de aºteptat.). întrucât acelaºi sunet poate fi redat în scris prin litere sau grupuri de litere diferite ºi fiecare literã are un „nume” (N. mã descurc la spelling mai bine decât Bobby”. Bobby m-a impresionat la o orã de istorie. m-am simþit rãscolit de o ambiþie devoratoare. cu soarele de primãvarã bãtând în ferestre. Când câºtigãtorul se aºezã.O razã de speranþã 33 Pe lângã testele de la matematicã.

pe care n-am auzit-o niciodatã spunând ceva de genul: „Aºa sunt albii.. Când am început clasa a VI-a. voiam sã ºtiu pentru sufletul meu cã eram bun ºi cã mai bun de-atât nu puteam fi.. setea de cunoaºtere a pus cu totul stãpânire pe mine. vocabularul ºi capacitatea de înþelegere. Mã respectau. simplul fapt cã eram cel mai bun nu mã mulþumea. ºtiam sã citesc literã cu literã. În aceastã competiþie. fusese totuºi în stare sã-ºi facã o imagine clarã asupra societãþii. ºi aceasta numai datoritã influenþei mamei. ºi nu fãrã motiv. ci mult mai mult. Când am început clasa a VII-a.34 Mâini înzestrate Aºa cã mi-am petrecut toatã vara citind. sã înveþi mai mult ºi sã ºtii mai mult decât þi se cerea. Lectura pe care mi-o fãceam cu conºtiinciozitate mi-a îmbunãtãþit ortografia. Mi-am dat însã curând seama cã acest lucru nu-mi aducea prea multã satisfacþie. Concluzia la care am ajuns a fost cã. Bobby ocupa în continuare locul de frunte. Cu toate acestea. ce sã faci!” Deºi n-avea nici o educaþie ºi se cãsãtorise la treisprezece ani. ºi eu ºi Curtis. cum ai rezolva tu problema asta?” Probabil cã radiam tot de fericire când le dãdeam rãspunsul. Era o plãcere sã iei note bune. Bennie. o datã cu mine. În decursul celor doi ani. Orele mi se pãreau mult mai interesante acum. o mulþime de cuvinte. Chiar cei care mã tachinaserã veneau acum sã mã întrebe: „Hei. Nu muncisem numai de dragul concurenþei. reuºisem. doar pentru a fi mai bun ca ceilalþi. Îmi place sã cred cã dezvoltarea mea intelectualã a fost cea care m-a ajutat sã înlãtur prejudecata despre inferioritatea negrilor. La aceastã ºcoalã m-am remarcat pentru prima datã printre albi. . la prima vedere. Wilson Junior era un liceu frecventat în majoritate de albi. la Wilson Junior High School. ajunsesem primul din clasã. dacã voiam sã simt aceastã senzaþie. sã ne menþinem printre primii. dar ºi eu mã apropiam vitejeºte din urmã. Stãteam într-o zi ºi reflectam: trebuie sã fie o senzaþie excelentã sã ºtii cã eºti cel mai bun din clasã. relaþiile dintre noi se schimbaserã radical. Majoritatea colegilor din clasa a V-a ºi a VI-a s-au transferat la Wilson. n-aveam decât sã ajung primul. ªi aceastã atitudine o datorez tot influenþei mamei.

în schimb. M-am dat înapoi uºor. dacã nu reuºea sã ajungã la vagonul din faþã. încât nu ºi-a pierdut niciodatã clarinetul. Fratele meu. îºi putea lua adio de la instrument. Nu dãdea niciodatã frâu liber prejudecãþilor când era vorba de rasã ºi aºtepta acelaºi lucru ºi de la noi. Noi eram însã imbatabili. dar eu cel puþin îmi împãcam conºtiinþa alergând dupã trenurile care nu circulau cu vitezã prea mare. mai ales în acea perioadã a anilor ’60. când Curtis nu era cu mine. Când am început sã frecventãm liceul Wilson Junior. obiºnuiam sã sãrim în câte un tren din mers. negrule! mi-a strigat el pe un ton dispreþuitor. se repezea la cele mai rapide. iar el sãrea în ultimul vagon. ªtia cã. Nu numai cã trebuia sã sãrim la momentul oportun ºi sã ne agãþãm cu toate puterile de vagon. Fugind de-a lungul ºinelor. Asta îl ambiþiona atât de mult. care cunoºteau prea bine acest gen de hobby ºi erau cu ochii în patru dupã puºtii de seama noastrã care escaladau trenurile la intersecþii. Curtis ºi eu ne-am lovit de multe ori de prejudecãþi ºi ne-am fi putut lãsa foarte uºor intimidaþi. sã mai scurtãm din drum.O razã de speranþã 35 aºa încât sã poatã susþine faþã de noi cã toþi oamenii sunt egali. pe deasupra ºi periculoasã. inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul. m-am trezit faþã-n faþã cu o ceatã de bãieþi – toþi mai mari ºi toþi albi – care se îndreptau spre mine cu furia întipãritã pe feþe. într-o zi. Unul dintre ei agita un bãþ gros în mânã. care încetineau la intersecþie. am fãcut-o din cu totul alte motive. Dacã am încetat sã ne cãþãrãm în trenuri. Trebuie sã fi arãtat teribil de neajutorat. Îl invidiam observându-l cum opera: când trenul se apropia de intersecþie. S-au . neºtiind ce avea sã urmeze. îºi arunca clarinetul pe unul dintre vagoanele-platformã de lângã locomotivã. Ne distram grozav. M-am oprit speriat. Era o adevãratã aventurã. ªtiam cã nu era bine. Cel cu bãþul m-a atins uºor pe umãr. De fiecare datã când sãream în tren. din care trei incidente mi-au rãmas dureros de vii în memorie. – Hei. dar trebuia sã ne asigurãm în primul rând cã nu suntem vãzuþi de conductori. nefiind în stare sã mai scot nici un cuvânt.

s-a petrecut când eram în clasa a VIII-a. aºa cã n-am suflat nici o vorbã. iar eu într-a VII-a. aºa cã n-am mai dat ochii cu golanii. ªi. N-am mai mers niciodatã la ºcoalã pe acel drum. privindu-mi þintã pantofii. – Te-am întrebat dacã ai auzit! þipã unul dintre ei. Am rãmas ca paralizat. o profesoarã se apropie de mine ºi îmi înmânã diploma. Am încercat sã articulez un „da” cât puteam eu de tare. în schimb. spre oroarea mea. . La serbarea de sfârºit de an. dacã ar fi aflat. Intuiþia îmi spunea cã. – Nu vã obosiþi deloc! concluzionã ea foarte indignatã.36 Mâini înzestrate postat toþi în faþa mea ºi au început sã-mi arunce în faþã toate grosolãniile pe care le-ar fi putut nãscoci mintea mea. am bâiguit un „cred cã da” anemic. dar nu prea mi-a reuºit. majoritatea au fost nevoiþi sã recunoascã faptul cã eram un elev strãlucit. a VIII-a ºi a IX-a. Fãrã sã-mi ridic privirea. de data aceasta mult mai dramatic. La sfârºitul fiecãrui an ºcolar se obiºnuia ca directorul ºcolii ºi dirigintele sã dea câte un premiu de onoare celor mai buni elevi din clasele a VII-a. – Atunci ºterge-o cât poþi de repede ºi fii atent. mama ne-ar fi mutat imediat de la acea ºcoalã. Simþeam cã mã trec toate transpiraþiile. – ªtii cã negroteii n-au ce cãuta la Wilson? Dacã te mai prindem o datã. s-a zis cu toatã distracþia noastrã ºi cu sãritul în trenuri. Am fost din nou premiat. privind la mulþimea de elevi adunaþi. s-a zis cu tine! Ai auzit? Ochii încruntaþi mã priveau reci ca gheaþa. dupã care se opri ºi. Curtis ºi eu am fost premiaþi. începu pe un ton ridicat: – Aº vrea sã vã spun ceva chiar acum. cã data viitoare îþi vine rândul! Am luat-o la fugã ºi nu m-am oprit pânã în curtea ºcolii. Simþeam un nod în gât. Un al doilea episod. începu sã le facã moralã celor albi pentru cã mã lãsaserã pe mine sã le-o iau înainte. prea speriat ca sã pot spune ceva sau sã o iau la fugã. La sfârºitul clasei a VIII-a. El era în clasa a IX-a.

Fusesem jignit. acum îmi erau prieteni ºi vedeam cã nu se simþeau bine deloc. ªi. . Aveam totuºi un avantaj – eram iuþi. Unii dintre albi îmi aruncau câte o privire. Nici despre acest incident nu i-am pomenit nimic mamei. Cum poate cineva sã nu-ºi dea seama de toate acestea? În ciuda faptului cã m-am simþit jignit ºi furios. s-au gãsit câþiva albi care sã le bage beþe în roate. vrând parcã sã-mi spunã: „Dacã atât o duce capul. Problema era cã nici unul nu eram prea grozavi. dându-ºi ochii peste cap în semn de dezaprobare. eram mult mai slabi. Nu-i decât o gâsculiþã proastã!”.. fotbalul era pentru mine hobby-ul numãrul unu. În clasa a VII-a. eu încercam sã-mi pun ordine în gânduri.. atât eu. era inadmisibil – dupã pãrerea ei – ca într-o clasã de albi un negru sã ia premiul întâi. ºtia foarte bine cã fusesem premiat pe merit. Cât muncisem eu sã ajung primul din clasã. Stãteam ºi mã uitam la ea cum se agita. cât ºi Curtis. Oricum n-ar fi ajutat la nimic ºi n-ar fi fãcut decât sã o rãneascã. pentru cã fraþii Carson au fãcut o impresie aºa de bunã. Îmi preda unele materii ºi îmi fãcuse impresia cã mã simpatiza. ºi acum eram minimalizat ºi pus la colþ într-o manierã atât de grosolanã! La început mi-am spus: „Dã-i pace. A treia confruntare a fost stârnitã de echipa de fotbal înjghebatã din bãieþii de pe la blocurile din jur. Ce a determinat-o atunci sã fie atât de nedreaptã? Nu-ºi dãdea oare seama cã oamenii nu sunt la urma urmei decât oameni ºi cã nu pielea sau rasa îi face mai inteligenþi sau mai reduºi? De multe ori se întâmplã ca cei puþini sã aibã dreptate. Era deci cât se poate de normal ca. asta era clar.” Câþiva dintre cei care în urmã cu ceva timp mã tachinau. n-am spus nimic. dar apoi am simþit cum furia punea stãpânire pe mine ºi mi-am zis: „Las’ cã v-arãt eu!” N-am putut niciodatã sã înþeleg ce a determinat-o pe femeia aceea sã spunã ce a spus.O razã de speranþã 37 Cu alte cuvinte. În comparaþie cu alþii. În timp ce ea continua cu reproºurile. sã dorim sã intrãm în echipã. la alergat nu ne prindea nimeni.

i-am spus lui Curtis. gãsesc cã e nostim: când eram mici. Hotãrâserãm sã nu-i spunem nimic mamei despre ameninþare. nu asta ne preocupa pe noi.38 Mâini înzestrate Într-o dupã-amiazã. iar acum era rândul nostru sã o scutim de griji. Furia ameninþãtoare de pe feþele lor nu mai necesita nici un fel de explicaþii. Mergând spre casã. ci faptul cã nu ne voiau în echipã. terenul de fotbal dupã antrenament. N-am spus nimãnui care era motivul retragerii noastre ºi nici nu ne-a întrebat nimeni vreodatã. Privind înapoi. ºtiind cã dacã ar fi aflat s-ar fi consumat prea mult din cauza noastrã. direct în râu v-aruncãm! Se întoarserã apoi cu spatele ºi plecarã. mama ne-a ascuns adevãrul în legãturã cu tata ºi cu problemele ei. Aveau oare de gând sã-ºi þinã promisiunea? Oricum. când pãrãseam împreunã cu fratele meu. – Care e omul care mai joacã fotbal. nici unul nu avea peste treizeci de ani. Curtis. . Mamei i-am spus doar cã „ne-am hotãrât” sã nu mai mergem la fotbal. Unul dintre ei pãºi în faþã. Curtis a amintit ceva de „mai mult timp pentru lecþii”. mi-a rãspuns Curtis. nu ºtiam decât cã eram speriat de moarte. tipilor: dacã vã mai prindem pe-aici. Nu eram sigur dacã fãceau parte din banda care mã ameninþase pe calea feratã. – Auziþi. ne-am trezit înconjuraþi de un grup de albi. dacã-i fluierat ºi de suporteri? – Cred cã avem ceva mai bun de fãcut. În plus.

ca de altfel nici acum. Cuvântul provine de la verbul „capitalize” ºi în jargon înseamnã „a râde” sau „a-þi bate joc de cineva”. dupã care începea o adevãratã competiþie a insultelor. interiorul conteazã. continuã primul. Nici atunci. . Simþeam un val de cãldurã nãvãlindu-mi în obraji. se grãbi un altul sã aprobe. Eu eram unul dintre subiecþii preferaþi. n-am fost niciodatã preocupat de ce puneam pe mine. Ideea era sã faci cele mai usturãtoare remarci la modul cel mai hazliu cu putinþã. pentru cã mama îmi spunea întotdeauna: – Bennie. Capping-ul se desfãºura întotdeauna în imediata apropiere a victimei ºi candidaþii la acest „post” se alegeau de preferinþã dintre cei cu haine ponosite ºi demodate. Miroase de parc-ar avea o sutã de ani! Fiind noul venit în clasa a VIII-a. – Apropie-te numai de el. ha. la liceul Hunter Junior. Cu excepþia unei scurte perioade. spune-ne odatã! se agitã unul cu un interes exagerat. – Ei. – Le-au pus bine ºi acum le poartã Carson! Ha. Te poþi îmbrãca cu cele mai scumpe haine ºi pe dinãuntru sã fii gol. hainele nu însemnau mare lucru pentru mine. nu puteam fi scutit de dureroasa experienþã a „capping-ului”. care mai de care mai haioase. ha! – Chiar c-aºa aratã.CAPITOLUL 5 Un hobby ciudat – Care dintre voi ºtie ce-au fãcut indienii cu zdrenþele generalului Custer? întrebã ºeful bandei. Capperii cu experienþã aºteptau întotdeauna pânã ce în jurul nefericitei victime se adunau mai mulþi gurã-cascã. hai.

sã stãpâneºti capping-ul. ºi pentru noi era o adevãratã vilã. situaþia noastrã financiarã nu mai arãta atât de rãu. Cu salariul ei de-atunci. În afara momentelor de capping eram obsedat cum sã le demonstrez celorlalþi cã eram „de-al lor”. chiar dacã nu eram cel mai bun. „Mergem acasã!” îmi spuneam mereu fericit. În ordinea prioritãþilor. ne puteam permite sã ne mutãm în casa în care locuisem înainte de divorþul pãrinþilor. în schimb faptul cã ne mutam în vechea noastrã casã mã fãcea sã-mi uit necazul. Nu-i puteam cere mamei sã-mi cumpere hainele menite sã mã „înalþe” în ochii celorlalþi. Restul nu mai conta. Curtis a rãmas în continuare la Southwestern High School. N-a trebuit mult timp pentru ca noii mei colegi sã-ºi dea seama cã eram bun la învãþãturã. ci pentru cã vedeam cum lupta din rãsputeri sã nu mai depindã de ajutorul social. un loc fabulos. o problemã de o naturã mai aparte. þineam totuºi sã mã numãr printre primii.40 Mâini înzestrate Îmi displãcea teribil gândul cã trebuia sã pãrãsesc liceul Wilson Junior la mijlocul clasei a VIII-a. mama nu s-ar fi descurcat ºi cu noi. mi se pãruse întotdeauna normal ca ceilalþi sã mã respecte pentru notele bune. m-am vãzut confruntat cu o nouã problemã. garderoba ei – îngrijitã. Nu cã ar fi fost foarte spaþioasã – cu ochi mai realiºti s-ar putea spune: o cutie de chibrituri –. La Hunter Junior funcþiona însã un alt sistem de valori. sã joci baschet ºi. dar era a noastrã. A reuºit aceastã performanþã când am trecut în clasa a IX-a. ºi cu cheltuielile casei. A fi acceptat implica o serie de condiþii: sã porþi anumite haine. Ajutorul social ºi-a avut însã ºi el rostul lui. frecventatã în majoritate de negri. cu care n-avusesem de-a face pânã atunci. Ajuns în acest punct. desigur. Schimbarea locuinþelor însemna inevitabil ºi schimbarea ºcolilor. iar eu m-am transferat la Hunter Junior High School. . Nu fusesem niciodatã nevoit sã demonstrez ceva. ºi asta nu pentru cã aº fi ºtiut cât de greu se câºtigã banii – n-aveam de unde ºtii pe-atunci –. Prinsesem gustul succesului ºi. sã frecventezi anumite locuri. Mai primeam doar cartele alimentare. fãrã el. Mulþumitã spiritului economic al mamei.

sã fiu agreat. asta era regula jocului. dat la o parte. v-arãt eu capping!” Ziua urmãtoare aºteptam sã-nceapã hãrþuiala. Dacã aºa ºtiu ei sã se distreze. am rãspuns eu.. ca orice om. a râs ºi el ºi a zis: – Hai cã-mi placi. tipule! N-a trecut mult ºi îi puneam la colþ pe cei mai buni capperi din ºcoalã. Dupã nici douã sãptãmâni gaºca se dãdu bãtutã. ºi faptul cã nu mã puteam integra mã durea teribil. Începând de atunci. N-aveþi decât. ºi-al patrulea rãzboi mondial! – Bineînþeles. mã întrebam: „Oare ce se-ntâmplã cu mine? De ce nu pot fi ca unul dintre ei? De ce trebuie sã fiu întotdeauna altfel?” pentru ca mai apoi. ba unii mã ocoleau. cu timpul am devenit tot mai insensibil la felul lor de a fi ºi am încheiat chiar prin a mi-l însuºi: „Ei. ºi-al doilea. n-au decât. nevenindu-i sã-ºi creadã urechilor. dar. de fiecare datã când eram atacat. iar ea nu s-a plâns niciodatã. Nimeni nu mai dorea sã mã asalteze cu sarcasme. Respectivul a fãcut ochii cât cepele. Mã simþeam pãrãsit. Din nefericire. bine bãieþi. pãrãsit. Faptul cã eram invidiat pentru spiritul meu ascuþit îmi dãdea o senzaþie foarte plãcutã. Voiam. dar nici atunci nu-i slãbeam: .Un hobby ciudat 41 dar cam demodatã – rãmânea mereu pe ultimul loc. neavând încotro. îi trânteam agresorului o replicã ºi mai usturãtoare – la urma urmei. tot eu sã mã consolez: „Ei. Toatã lumea a izbucnit în râs. Lasã c-ajung eu odatã ce-o sã ajung ºi v-arãt eu atunci. doar maicã-ta a purtat-o. dacã vreþi capping.” ªi totuºi mã simþeam respins. cãmaºa aia de pe tine a vãzut ºi primul. ºi-al treilea. bãieþi! Eu unul n-o sã vã fac jocul. n-aveam cum sã-mi dau seama de asta. probabil cã îºi dãduserã seama cã n-o puteau scoate la capãt cu mine. Mergând singur spre casã. N-a trebuit sã aºtept prea mult cã unul dintr-a IX-a a ºi-nceput: – Vai. la urma urmei nu sunt decât o adunãturã de bufoni.. Tãcerea mea nu fãcea însã decât sã-i încurajeze sã mã atace ºi mai tare. sã nu rãmân mereu pe dinafarã. Fiind copil. În primele sãptãmâni nu rãspundeam la provocãri.

Mã gândeam tot timpul: „Dacã mã vede vreun prieten? Dacã se aflã la ºcoalã?” Iar dacã se întâmpla într-adevãr sã mã întâlnesc cu vreun cunoscut la casã. nici unul nu provenea din familii înstãrite. Nu mã durea faptul cã eram sãrac. nu ºtie ºi el de glumã?” Am uitat cam repede cum era în postura de victimã. eram considerat sãrac. Abia dupã ce plecau toþi de la coadã apãream ºi eu cu cartelele mele. Pentru cã majoritatea colegilor aveau amândoi pãrinþii. Ciudat. cu care mama mã trimitea la magazin sã cumpãr pâine sau lapte. Dacã aº fi stat sã mã gândesc mai bine la cartelele cu pricina. iar la restul cu cei mai rãi. Mie însã îmi ardeau parcã în buzunare de câte ori ieºeam cu ele din casã ºi de fiecare datã tremuram la gândul cã mã vede vreun cunoscut ºi ne scoate vorbe. aºa cã n-ar fi avut nici un motiv sã râdã de alþii. . cu o aºa faþã ºi eu m-aº ascunde pe unde-aº apuca! Cinic? Fãrã îndoialã. la ora aceea indispensabile. ajunsesem la convingerea cã numai ºi numai din acest motiv o duceau atât de bine. Treceam printr-o perioadã de tranziþie: la note þineam pasul cu cei mai buni. Mãnâncã sau vei fi mâncat”. Clasa a IX-a stã ca o piatrã de hotar în viaþa mea. Când eram în clasa a IX-a. de a deveni medic. Lãsam în urmã copilãria. mã fãceam cã am uitat ceva ºi mã ascundeam dupã vreun raft pânã când respectivul se îndepãrta.. una dintre „datoriile mele casnice” mi-a dat multe dureri de cap. Pentru mine era un adevãrat coºmar. care îmi amintea mereu de lipsa tatãlui. mi-aº fi dat seama cã mulþi dintre prietenii mei le foloseau. dar aº fi preferat sã mor decât sã ºtiu cã ceilalþi ar fi aflat acest lucru. însã gãseam întotdeauna o scuzã: „Toþi fac la fel. Miller. de fapt. E vorba de cartelele alimentare. începeau sã mã preocupe tot mai mult. Viitorul ºi mai ales visul meu. ºi a fi sãrac însemna a nu fi bun de nimic. Sau „Ce. Capping-ul mi-a rezolvat una dintre cele douã mari probleme. Desigur cã pe-atunci nu-mi dãdeam seama de anumite lucruri. Mai rãmâneau acum hainele: pe lângã faptul cã eram luat peste picior din cauza lor. Mã gândesc acum cã. Simþeam sãrãcia ca pe un stigmat..42 Mâini înzestrate – Hei.

Nu hainele îl fac pe om. – Poate. pãlãrii cu boruri ascuþite. presiunile din partea colegilor au devenit insuportabile. îmi spunea mama. – ªtii. În loc sã vin direct acasã de la ºcoalã ºi sã-mi fac lecþiile. Bennie. nu-þi dai seama ce faci? mã mustra mama. pantofi din piele de crocodil. Nu voiam sã ascult ºi nici nu puteam. dar toþi au haine mai bune decât mine. îi replicam eu. mã apãram eu. – Dar o sã învãþ tot aºa. Principala mea preocupare erau acum hainele. Nu da acum cu piciorul la toatã munca asta. Vorbeam tot timpul de aceste lucruri. mã oþãram eu. îi spuneam mamei. cu aplicaþii din piele de cãprioarã. – Nu pot sã mã îmbrac cu pantalonii ãºtia! Râd toþi de mine. ºosete de mãtase. mamã.Un hobby ciudat 43 Când am trecut în clasa a X-a. unsprezece. Pentru mine. dar îþi ruinezi viaþa stând afarã cu orele ºi cerºind toatã ziua numai haine ºi iar haine. – Bennie. ªtiam ce mã aºteaptã acasã ºi aveam replicile pregãtite. pantaloni de mãtase. Uneori stãteam pânã dupã ora zece. am fost mândrã de tine. dar asta nu-i face cu nimic mai buni. Nu-i vorba cã mã dezamãgeºti pe mine. Am venit vreodatã cu note rele? . Ai muncit mult. ªi eu cunosc o mulþime de oameni care se îmbracã mai bine decât mine. – Numai proºtii râd de hainele tale. pentru cã mintea mea necoaptã nu ºtia altceva decât cã trebuie sã arãt ca ceilalþi. Trebuia sã le am. – Nu-mi ruinez deloc viaþa. mergeam la baschet. îmi explica ea calmã. Mama era dezamãgitã de mine ºi îmi dãdeam seama. scurte de piele ºi paltoane din piele de cãprioarã. „hainele” erau: douã pulovere italieneºti. dar gândurile mele pendulau între garderoba sãrãcãcioasã ºi nevoia de a mã ºti acceptat de ceilalþi. – Da. Trebuia sã fiu ca ei. de parcã eram obsedat. spunea ea. Nu trecea o zi în care sã nu aduc vorba de haine ºi sã nu o asaltez cu pledoariile mele.

mama a avut primul contact cu adventiºtii de ziua a ºaptea. îþi cumpãr lucrurile astea. am auzit mult aºteptatele cuvinte: – Uite. Abandonasem adevãratele valori care dãduserã un sens vieþii mele. dar niciodatã nu aveam destule. dar ºtiam cã nu era împãcatã. þi le cumpãr. Mary Thomas venise în vizitã la spital ºi începuse sã-i vorbeascã despre Isus. *** Când a fost internatã în spital la naºterea mea. În sfârºit. Am ajuns un elev mediocru. dupã sãptãmâni de rugãminþi. . bãiete. Notele au început sã scadã.44 Mâini înzestrate Nu putea sã mã contrazicã în acest punct de vedere.. – Mã vor face fericit! Sigur cã mã vor face! Greu de imaginat cât de insensibil puteam fi la nevoile ei! O fãceam sã-mi cumpere haine pentru a fi ca ceilalþi. Mama a ascultat politicoasã. dacã þi le doreºti atât. important era cã fãceam parte din gaºcã. Eram de-al lor. nu erau niciodatã suficiente. divorþul i-a ºubrezit atât de mult nervii.K. îmi spuse în cele din urmã. Mereu eram invitat pe la câte o petrecere ºi mã distram de minune. scurte de piele sau pantofi din piele de crocodil mi-ar fi cumpãrat. dar nu s-a arãtat prea interesatã de ce avea sã-i spunã femeia. Pentru a vã explica despre ce este vorba trebuie sã mã întorc cu câþiva ani înapoi ºi sã vã povestesc despre o vizitã pe care Mary Thomas i-a fãcut-o mamei. Dacã tu crezi cã vei fi fericit. Mai târziu. poftim. Acum îmi dau seama cã oricâte pulovere italieneºti. – O. ªi totuºi nu eram fericit. mã distram aºa cum nu o fãcusem niciodatã pânã atunci. încât a trebuit sã se interneze într-o clinicã de psihiatrie. Mai trist era faptul cã acest regres nu mã deranja deloc.

Mary venea în fiecare zi la mama. În acest moment a apãrut Mary Thomas. În cele din urmã a înþeles cã nu era singurã pe lume. chiar dacã pe unele nu le înþelegea. Mulþi o considerau neconvenþionalã ºi o condamnau. dar vizitatoarea nu s-a dat bãtutã. îi rãspundea la întrebãri ºi o asculta cu rãbdare. întruchipat în Isus Hristos. cu doi copii dupã ea. Nu a constrâns-o pe mama ºi nici nu a încercat sã-i spunã cât de pãcãtoasã era.Un hobby ciudat 45 La un moment dat. citea cuvintele cu voce tare ºi. ci i-a prezentat pur ºi simplu convingerile ei. Exersa ore întregi. ajunsese sã se gândeascã serios la sinucidere. o datã ce ºi-a pus în gând sã înveþe. primi o vizitã: era aceeaºi Mary Thomas. Mary Thomas se arãta preocupatã de mama. care primise o educaþie religioasã. îi vorbea. Poate fi al tãu. Mary a continuat sã-ºi prezinte convingerile ºi mama a ajuns încetul cu încetul sã creadã într-un Dumnezeu plin de iubire. Numai datoritã acestei femei a învãþat mama sã citeascã ºi. Sonya. fãcând din când în când pauze pentru a citi versete din Biblie care îi confirmau credinþa. aducând ultima razã de speranþã. Erau exact cuvintele de care avea nevoie pentru a-ºi regãsi echilibrul. dar plinã de râvnã a început sã-i vorbeascã despre Dumnezeu. Aceastã femeie liniºtitã. Era pur ºi simplu o femeie disperatã. Nu era un lucru nou pentru mama. . Dar iatã cã într-o dupã-amiazã. Mai mult decât atât. nimeni ºi nimic n-au mai putut-o opri. nu se descuraja. cãrora nu le putea asigura nici un viitor. Era lucrul de care mama avea cea mai mare nevoie. Nici înainte de divorþ mama n-o ducea prea bine. În urmãtoarele sãptãmâni. – Mai existã un izvor al puterii. În cele din urmã ajunsese sã citeascã materiale destul de complicate. dar felul în care Mary Thomas trata religia era cu totul nou. Îi citea totul cu voce tare. Educaþia nu-i permitea mamei sã citeascã din Biblie. dacã vrei.

deºi mã botezasem la opt ani. Cred în Isus Hristos. la care am locuit dupã divorþul pãrinþilor. Aº vrea sã fiu botezat din nou. încât nici nu mi-am dat seama. Când am împlinit doisprezece ani. La puþin timp dupã acea discuþie. – ªi acum înþelegi? m-a întrebat el. cu un zâmbet pe buze. mi-am dat seama cã. am mers la pastorul Smith ºi i-am spus: – ªtiþi. eu am fost botezat. i-am rãspuns. Pastorul Smith m-a ascultat înþelegãtor. . Frecventam pe atunci biserica din Inkster. Tot la acea vârstã am fost confruntat cu una dintre cele mai serioase probleme din viaþa mea. De atunci ºi pânã în ziua de azi este un membru activ ºi devotat al bisericii.46 Mâini înzestrate Mãtuºa Jean ºi unchiul William. a început sã ne ia ºi pe noi la bisericã. o problemã care mã putea ruina pentru totdeauna. m-a botezat a doua oarã. Probabil cã s-a petrecut atât de lent. dar pe atunci n-am prea înþeles sensul botezului. Dupã mai multe zile de frãmântãri. pentru cã acum înþeleg mai mult ºi sunt pregãtit. – O. au devenit ºi ei adventiºti. Adunarea adventistã este singurul cãmin spiritual pe care l-am avut vreodatã. nu pot spune cu siguranþã care a fost momentul întoarcerii mele. nu înþelesesem prea bine ce înseamnã sã fii creºtin. A fost un motiv în plus pentru ca mama sã ia hotãrârea de a se boteza. ªtiu însã cã la paisprezece ani înþelesesem pe deplin cã Dumnezeu ne poate schimba. în Ierusalim. cum sã nu! Acum am doisprezece ani. Dupã convertirea ei. ªi El a avut tot doisprezece ani când L-au dus pãrinþii la templu. Privind acum în urmã.

cã ºi tu ai spus destule prostii. în timp ce vocea mea rãmânea calmã. Am uitat ºi de copiii ºi de profesorii care se îmbulzeau pe coridor ºi m-am nãpustit asupra lui cu lacãtul în mânã. – Nu mai spune! Chiar aºa? – Chiar aºa. se potoleºte ºi pleacã. Am dat din umeri ºi am zis aparent indiferent: – Ei. ªi-a dus mâna la frunte ºi. am spus ceva mai moale. – Ei. M-am întors ºi l-am mãsurat din creºtet pânã-n tãlpi. Tocmai mã chinuiam sã deschid lacãtul când Jerry s-a apropiat de mine ºi m-a îmbrâncit. Rãspunsul de la ora de englezã fusese penibil. L-am lovit exact în frunte. – Nu-þi pasã? a adãugat el râzând strident. Replicile treceau de la unul la altul ºi. lasã. simþind sângele lipicios. În momentul acela am uitat cã era mai puternic decât mine. Nu mai þii minte sãptãmâna trecutã când. a început sã strige ca din gurã de ºarpe. Era mai mare decât mine ºi mai solid. ªtii ceva? A fost cel mai tâmpit lucru pe care l-am auzit anul acesta. . ºi? Nu voiam sã-mi mai aduc aminte. M-am împiedicat ºi mi-am ieºit din fire. a lui devenea tot mai nervoasã. dacã nu-l mai bag în seamã. cu sângele ºiroindu-i pe faþã. Îmi spuneam cã. A început sã þipe împleticindu-se înapoi..CAPITOLUL 6 O fire îndărătnică – Ai spus o prostie mai mare decât tine! Vocea lui Jerry acoperea hãrmãlaia de pe coridor. În cele din urmã m-am întors sã deschid dulapul..

– Ba o sã fac. Mi-am ridicat mâna dreaptã. Era foarte obositã ºi n-avea chef de discuþii contradictorii. adãugã ea. directorul m-a chemat la el în birou. ªi firea mea? Uitasem. Simþeam un val de cãldurã în tot corpul. Era o boalã. spuse ea calm. Dupã câteva sãptãmâni. în viaþã nu faci numai ce-þi place. Mai bine mor decât sã-i îmbrac! – Am dat mulþi bani pe ei. – A fost din greºealã. – Nu pot sã-i dau înapoi. Aºa ºi era. am strigat eu. I-am luat în mânã. – Cum adicã nu sunt cum trebuie? mã întrebã ea uimitã. o boalã care pusese stãpânire pe mine ºi mã fãcea iresponsabil. Un creºtin nu-ºi pierde cumpãtul într-un asemenea hal. Mi-am cerut iertare ºi de la Jerry ºi totul s-a terminat cu bine. – Nu-mi plac! A fãcut un pas înainte ºi-mi spuse: – Ascultã. am þipat. Faptul cã eram aproape sã-mi lovesc mama ar fi trebuit sã-mi dea de gândit. Nu l-aº fi lovit dacã îmi dãdeam seama cã am lacãtul în mânã. Nu-mi plac. am þipat. Eu. I-am luat la preþ redus. m-am uitat la ei ºi am dat din cap: – ªi crezi cã eu pun aºa ceva pe mine? Nici nu mã gândesc. mama mi-a adus o pereche de pantaloni noi. Îmbracã-i! – Nu.. dar refuzam sã-l recunosc faþã de mine însumi. . Curtis a sãrit din spate mi-a prins mâinile trãgându-mã de lângã mama. Îi urãsc.48 Mâini înzestrate Cum era de aºteptat. aºa cã îmi spuse rãspicat: – Ai nevoie de o pereche de pantaloni noi. Îmi era ruºine. eu. I-am îndoit pe spãtarul scaunului din bucãtãrie. Poate cã ºtiam adevãrul.. Nu pun pe mine porcãria asta. Bennie. Nu eram eu omul care sã dea în cap altuia pentru cine ºtie ce fleac. – Nu mã intereseazã. Mã liniºtisem ºi am încercat sã mã scuz.

Al doilea incident s-a petrecut când eram în clasa a IX-a. – E prea bunã pentru gusturile tale. Ascultam împreunã cu prietenul meu un post de radio. am strigat eu înºfãcând aparatul. dar imaginea nu-mi ieºea din minte: mâna mea. lama ruptã ºi faþa lui Bob. – Îmi pare rãu. Dincolo de orice raþiune. tu întotdeauna. „Era sã-l omor pe Bob! Era sã-mi omor prietenul!” Þineam ochii strânºi. Bob ar fi fost mort acum. am îngãimat eu.O fire îndãrãtnicã 49 Nu eram un copil rãu. Cum de obicei. pur ºi simplu nu mã mai puteam controla. cuþitul. cãrãmidã. Vã voi povesti douã întâmplãri. Suportam multe. am ridicat un bolovan ºi l-am aruncat în capul adversarului. un bãiat din vecini m-a lovit cu o piatrã. nu mai conta. Carson. nu era nimeni acasã. nu-mi greºesc þinta. M-am repezit în baie. Dar n-a apucat sã-ºi termine fraza pentru cã în acel moment am devenit din nou sclavul furiei. Era sã-l omor. El n-a scos nici un cuvânt. Din fericire. Am luat-o la fugã spre casã. – Hai. dar. am încuiat uºa ºi m-am prãbuºit pe marginea cãzii. scãpând mânerul cuþitului. Impactul a fost atât de puternic. Prietenii care nu mã cunosc de copil cred cã exagerez atunci când spun cã aveam o fire îndãrãtnicã. Piatrã. bãþ. Era sã-mi omor prietenul! Dacã n-ar fi fost catarama. Odatã. când paharul se umplea. când el s-a hotãrât brusc sã schimbe frecvenþa. Mi-am deschis briceagul pe care îl purtam tot timpul la mine ºi l-am aruncat cu toatã puterea spre el. Vãzând lama ruptã am simþit cã mi se face rãu. Mã privea doar uimit. nevenindu-i sã creadã. Nu mai þin minte cine a început cearta ºi cum s-a ajuns la bãtaie. catarama. a început el. încât lama s-a rupt în douã. – Asta numeºti tu muzicã? mã provocã el. Loveam. Briceagul s-a izbit de cataramã. Nu-l puteam privi în ochi. i-am spart ochelarii ºi nasul.. dar ºtiu cã furia mea s-a dezlãnþuit din nou. Am alergat de cealaltã parte a drumului. .. ca sã vã daþi seama cã nu exagerez deloc.

„Nu voi ajunge niciodatã nimic.50 Mâini înzestrate „Asta e nebunie”. dacã acum era sã-mi omor prietenul?!” Aveam câteva noþiuni de psihologie (citeam de un an Psihologia astãzi) ºi ºtiam cã temperamentul face parte din personalitatea omului. am spus în cele din urmã. pânã nu scap de firea asta blestematã!”. îmi ies din fire ºi nu mã mai pot opri.” Mã simþeam mizerabil. Abia acum mi-am dat seama cã era ceva imposibil. Un om normal nu-ºi omoarã prietenul.” Au trecut douã ore. Nu voi ajunge niciodatã nimic dacã nu-mi controlez temperamentul. Tu mã poþi elibera de aceastã parte din . iar eu luam drumul ºcolii de corecþie. sunt nebun. Instructorii de la cursul de religie din Boston ne spuneau deseori cã Dumnezeu ne ajutã dacã Îl rugãm. Mi-am acoperit faþa cu mâinile. „ia-mi Tu firea asta. „Fãrã îndoialã. simþeam un îndemn: „Roagã-te!” Mama mã învãþase sã mã rog. Simþeam cã nu voi mai putea da ochii cu cineva vreodatã. Luptasem luni întregi sã-mi stãpânesc temperamentul. doar Tu poþi sã mã schimbi. Liniile verzi ºi maro de pe linoleum începeau sã-mi joace în faþa ochilor. De undeva. ºi acum uite ce fac! De la opt ani visez sã ajung medic. Cum sã ajung doctor cu un asemenea temperament? Când mã enervez. Lacrimile mi se prelingeau printre degete. „Dacã Bob nu avea catarama. Mã uram. Cum sã mai aibã încredere în mine? „Doamne”. Chiar ºi astãzi se susþine cã tot ce putem face este sã ne acceptãm limitele ºi sã ne comportãm în consecinþã. „Doamne. am spus cu voce tare. Cãmaºa transpiratã mi se lipise de spate. „La ºcoalã mã descurc atât de bine.” Marginea cãzii era rece. Simþeam un rãu de la stomac ºi eram dezgustat de mine însumi. crezând cã voi reuºi de unul singur. era mort acum. altfel nu voi fi niciodatã liber. Cum s-o mai privesc în faþã pe mama? Dar pe Bob? Nu putea decât sã mã urascã. Cine ºtie ce voi face mai târziu. Mã uram ºi mai mult pentru cã eram neputincios. din strãfundurile minþii. am murmurat. ori personalitatea nu se poate schimba.

” M-am ridicat privind prin fereastra îngustã. Niciodatã. mi-am netezit hainele ºi am ieºit din baie ca un om renãscut. M-am aºezat apoi pe capacul WC-ului. Vedeam cu ochii minþii furia ºi îmi încleºtam pumnii. pe altcineva nu mai am. m-am ridicat. Tu ai promis cã. ne vei da. „Doamne. dupã acele ore lungi în care m-am luptat cu mine însumi ºi am implorat ajutorul lui Dumnezeu. mã gândeam. eram pierdut. Mi se pãrea cã versetele acestea au fost scrise special pentru mine. Eu cred cã poþi face aceastã schimbare în mine. Mã simþeam un alt om.O fire îndãrãtnicã 51 personalitatea mea. Nu puteam continua sã mã urãsc pentru toate lucrurile rele pe care le fãcusem. „Nu mai sunt sclavul furiei. Am dat chiar peste pasajul în care se spune cã cei iuþi la mânie îºi fac singuri necazuri. implorând încã ajutorul lui Dumnezeu. Cred cã Dumnezeu mi-a auzit strigãtele.” Simþeam cã mã scufund în întuneric. am simþit o pace interioarã. dacã Tu nu mã ajuþi. Dupã un timp.” Buzele mi se miºcau mute în timp ce citeam. n-am mai avut niciodatã probleme cu temperamentul. Cuvintele mã condamnau. Am avut un sentiment de uºurare ºi ceva îmi spunea cã în inima mea se petrecuse o schimbare. „Sãraca mama!”. dar îmi dãdeau ºi speranþã. „Ea are încredere în mine. Dacã nu mã schimbam. Tremurul mâinilor a încetat ºi lacrimile mi s-au uscat pe obraji. dacã venim la Tine în rugãciune ºi Îþi cerem ceva dupã voia Ta. . Într-un târziu. Versetul 32 din capitolul 16 m-a impresionat cel mai puternic: „Cel încet la mânie preþuieºte mai mult decât un viteaz. Sunt un om liber!” Din acea zi. am pus Biblia pe marginea cãzii ºi m-am îndreptat spre chiuvetã.” M-am strecurat afarã din baie ºi mi-am luat Biblia. Mi-am spãlat faþa ºi mâinile. Am deschis-o la cartea Proverbelor ºi am început sã citesc. Ceva se întâmplase în timpul acesta cât am stat în baie. Eram un alt om. Nu ºtie cât de rãu sunt. ºi cine este stãpân pe sine preþuieºte mai mult decât cine cucereºte cetãþi.

De ce sã le permit deci altora sã-mi dirijeze viaþa? Cu timpul. mi-am dat seama cã. dacã reuºesc sã mã înfurie. ºi acesta a rãmas de atunci cântecul meu preferat. Sâc! Motivul e clar ca lumina zilei. a ajuns efectiv o parte din mine. În orele acelea cât am stat în baie. oamenii pot face cu mine ce vor. dar îmi place. este. bineînþeles. Începând din acea zi teribilã – n-aveam decât paisprezece ani pe-atunci – credinþa în Dumnezeu a devenit o trãire sufleteascã intensã. Fredonam tot timpul „Isus e totul pentru mine”. Începând de la paisprezece ani am început sã mã gândesc la viitor. îmi dispare orice neliniºte. În fiecare dimineaþã. soarele strãluceºte tot timpul. Când mã gândesc la Isus Hristos. Prietenii mei psihologi îmi spun deseori cã deþin încã în mine un imens potenþial de irascibilitate ºi poate cã au dreptate. Pãstrez ºi astãzi acest obicei. Cu ajutorul lui Dumnezeu. pur ºi simplu. Când sunt irascibil. când îmi aduc aminte cã pentru El. Am dovada din propria experienþã cã Dumnezeu poate face orice. Cartea Proverbelor. El m-a ajutat sã-mi supun firea mea rebelã. nu þine cont de împrejurãri”. sã râd în sinea mea de neghiobia unor astfel de indivizi. Am o capacitate uluitoare de a suporta stresul ºi zeflemeaua.52 Mâini înzestrate În acea dupã-amiazã m-am hotãrât sã citesc în fiecare zi din Biblie. am ajuns sã mã amuz pe seama celor care încercau intenþionat sã mã agaseze – nu pentru cã m-aº crede mai bun decât alþii. cartea mea preferatã. Ei bine. pot depãºi destul de uºor situaþiile neplãcute. Nu pot spune decât cã a fost un miracol. În sfârºit. cântecul îmi spulberã indispoziþia. dar. o datã pentru totdeauna. Creatorul universului. nu mai au nici o putere asupra mea. la prietenia dintre noi. . nimic nu este imposibil. primul lucru pe care îl fac este sã deschid Biblia ºi sã citesc câteva versete. de la acest incident. nu s-a mai întâmplat niciodatã sã am accese de furie ºi nici mãcar sã-mi pierd cumpãtul. Explicaþia pe care le-am dat-o tinerilor care m-au întrebat sunã cam aºa: „În mine. strãdaniile mamei ºi ale profesorilor erau rãsplãtite.

unele articole erau destul de inteligibile. La vârsta aceea. Mi se pãrea pe atunci cã nu exista emisiune despre medicinã în care sã nu aparã o personalitate din Johns Hopkins. ca sã mã facã sã aºtept cu nerãbdare numãrul urmãtor. Citeam ºi cãrþi în domeniu ºi mã închipuiam deja un fel de duhovnic. ci era ºi foarte sensibil. devenisem foarte conºtient ce înseamnã banul ºi îmi spuneam cã. la atâþia nebuni câþi are America. De fiecare datã. În mod sigur nu i-a fost uºor sã-ºi cheltuiascã banii strânºi cu atâta greutate în dupã-amiezele pe care ºi le petrecea lucrând în laborator. dar n-aveam nici cea mai vagã idee ce specialitate sã aleg. psihologii îmi apãreau ca niºte intelectuali foarte dinamici. aveam toate ºansele sã fac o avere bunicicã cu psihiatria. Fratele meu era ºi un prieten ideal. care ºtiau întotdeauna cum sã rezolve problemele altora. îmi spuneam: „Aici aº vrea sã ajung când voi fi doctor! Se descoperã atâtea metode noi de a-i vindeca pe bolnavi!” Cã voiam sã devin doctor nu încãpea nici o îndoialã. fãcându-mi cadou de ziua mea un abonament la revista Psihologia astãzi. Deºi Psihologia astãzi era o revistã destul de greoaie pentru vârsta mea. Televizorul avusese ºi el partea lui în aceastã alegere. Toþi colegii . A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodatã. Curtis nu era numai generos. Curtis mi-a risipit ºi ultimele îndoieli. La treisprezece ani îmi schimbasem opþiunea de la medicinã generalã la psihiatrie.CAPITOLUL 7 Mama nu cedează Când m-am interesat pentru prima datã de spitalul Johns Hopkins aveam zece ani. ªtiindu-mã pasionat de psihologie ºi psihiatrie. alesese sã mã ajute pe aceastã cale.

cã. Era foarte perseverentã când era vorba sã-mi formeze caracterul ºi metoda ei a prins. Învãþa pe de rost poezii ºi proverbe pe care mi le recita ori de câte ori avea ocazia. Destinul þi-l faci cu propriile mâini. Mama nu înceta sã-mi atragã atenþia asupra atitudinii mele ºi nu e de mirare cã a reuºit în cele din urmã sã mã îndrepte pe calea cea bunã. „Aºa deci. de exemplu sã pun întrebãri de genul: „N-ai vrea sã discutãm mai pe îndelete?” sau „Ce te supãrã astãzi?” Îndatã sufletele se deschideau ºi limbile se dezlegau. Era un fenomen. Avea alte metode. Nu gãsesc un cuvânt mai potrivit. În afarã de mama. era timpul sã iau frâiele în mâini. Era mândrã de mine. Învãþasem ºi anumite tehnici. În clasele a XI-a ºi a XII-a mã numãram. N-a trecut mult ºi notele mele au început sã creascã simþitor. „Nu da vina pe alþii”. pe care n-am gãsit-o scrisã nicãieri. Benjamin”. îmi spuneam într-o zi. Ideea era cã de fiecare datã se gãsesc scuze când nu-þi dai toatã osteneala sã realizezi ceea ce þi-ai propus. „ai gãsit în sfârºit ce cãutai ºi ai trecut direct la subiect. Gândul cã ceilalþi mã considerau demn de încredere mã fãcea sã mã simt foarte bine. Ea a fost cea care m-a învãþat sã disting poezia ºi .” M-am mai rãzgândit o datã. însã mult mai târziu. din nou. Mama nu m-a slãbit pânã n-am înþeles pe deplin cã. Nimeni nu e vinovat pentru eºecurile altuia.54 Mâini înzestrate veneau la mine cu problemele lor ºi îmi fãcea plãcere sã stau ºi sã-i ascult. a mai existat o singurã persoanã în aceastã perioadã care a lãsat o impresie puternicã asupra mea: doamna Miller. printre cei mai buni. Avea o poezie preferatã. profesoara de limba englezã. mult mai subtile. Mã remarcase în clasa a IX-a la orele de englezã ºi îmi spunea multe lucruri suplimentare. nu-mi fãcea moralã. dacã voiam sã realizez ceva. în timpul studenþiei. sunt singur rãspunzãtor pentru viaþa mea. Totul e sã profiþi de ocazii atunci când þi se oferã ºi sã porþi singur responsabilitatea pentru alegerile pe care le faci. Revenisem la bunele obiceiuri. Poate cã mulþi profitau pur ºi simplu de ocazie pentru a-ºi înºira toate necazurile. dar erau ºi câþiva dispuºi sã asculte. în ultimã instanþã.

nu-l întrecea nimeni. mai tot timpul serios. Al doilea profesor pe care l-am admirat se numea Lemuel Doakers ºi era dirijorul formaþiei muzicale a ºcolii. a continuat sã se ocupe de mine ºi ºi-a dat seama cã motivul principal pentru care aveam numai note slabe era totala mea indiferenþã faþã de ºcoalã. ºi purta ochelari. mã încuraja întotdeauna sã studiez mai departe. A fost teribil de dezamãgirã când am început sã iau note slabe. Am început sã mã înstrãinez încet. mã încuraja. deºi. am avut câþiva profesori care au însemnat foarte mult pentru mine: m-au încurajat. Desigur cã vedeam dezamãgirea ei cu privire la mine ºi. era alb. Nu uita ordinea prioritãþilor! Cred cã era o atitudine demnã de toatã lauda. Deºi nu mai preda la clasa noastrã. Nu era mulþumit dacã îi cântam corect o piesã. pur ºi simplu nu mi-au dat voie sã renunþ. de constituþie medie. O datã rezolvatã problema hainelor ºi a atitudinii. mã însãrcina sã pregãtesc experimente pe care sã le prezint celorlalþi în clasã ºi sã supraveghez laboratorul. renunþam repede.Mama nu cedeazã 55 literatura bunã. Deºi mã ºtia talentat la muzicã. . fãrã sã ºtiu cine era. pe atunci. aº fi spus: „Uite un profesor de biologie!” Domnul McCotter punea mare preþ pe aptitudinile mele. pãrerea ei conta mai mult decât a mamei. Pe doi dintre ei i-am admirat în mod deosebit. înalt de 1. în general. Domnul Doakers nu era dintre aceia pe care nu-i intereseazã altceva decât propria materie. în loc sã mã ambiþionez ºi sã lupt. Mi-am dat seama în cele din urmã cã. Pe lângã calitãþile muzicale. îmi dãdea ore suplimentare. încet de gaºca mea. Stãtea lângã mine în timp ce refãceam temele din clasã pânã corectam ºi ultima greºealã. în clasa a X-a. îmi spunea: – Carson. Frank McCotter. profesorul de biologie. Trebuia sã cântãm perfect. În liceu. Dacã l-aº fi vãzut pe stradã. acela eram eu.75 m. dacã era cineva vinovat de situaþia mea ºcolarã. s-a îmbunãtãþit ºi situaþia ºcolarã. având în vedere cã tocmai el era profesorul de muzicã. Era un negru bine fãcut. în primul rând studiul. mi-au arãtat interes. Domnul Doakers cerea întotdeauna perfecþiunea. când era vorba de glume. Hainele nu mai contau atât de mult.

Nutream un gând ascuns: sã apar ºi eu o datã la emisiune. Profesorii. pentru cã majoritatea asociazã negrii cu jazzul. Nu suporta nedreptatea. i-am „moºtenit” slujba de la laborator. recunoºteam toate operele celebre ºi puteam spune în dreptul fiecãreia titlul. încât am ajuns sã ºtiu cu ochii închiºi toate tablourile. În scurt timp. Era ceva neobiºnuit pentru un negru. dacã voiam sã particip la concurs.56 Mâini înzestrate îi apreciam curajul. era unul dintre puþinii profesori care nu se lãsa intimidat de huliganii ºcolii. ªtiam cã. trebuia sã acumulez cunoºtinþe din multe domenii. Treptat. Împrumutam ºi cãrþi de la bibliotecã. Totul a început când mama ne-a stabilit norma de douã programe ºi douã cãrþi pe sãptãmânã. Dupã ce Curtis a terminat ºcoala. un concurs de tipul „Cine ºtie câºtigã”. . îmi dãdeau ore suplimentare ºi îmi recomandau ce fel de cãrþi sã citesc. În acest stdiu am fost însoþit de privirile curioase ale celor din jur: când rupeam buruienile în grãdinã sau tundeam iarba. în schimb aveam mari lipsuri la muzicã ºi la artã. La College Bowl recunoºteam acum la prima vedere titlurile ºi autorii operelor celebre. Toatã sãptãmâna aºteptam sã vinã duminica. pentru a avea o ºansã. Moderatorul punea întrebãri din felurite domenii ºi cine rãspundea primul câºtiga. subiectul a început sã mã pasioneze. mã repezeam la Institutul de Artã din Detroit. Urmãtorul domeniu pe care trebuia sã-l stãpânesc. la care participau studenþi din toatã þara. vãzându-mã atât de setos dupã învãþãturã. *** Îmi vine de multe ori sã râd când mã gândesc la „cheia succesului meu”. în general. unde ºi-au fãcut studiile etc. dupã cursuri. Când aveam timp. Eram bine pregãtit la materiile ºcolare. Atât m-am plimbat prin sãlile de expoziþii. aºa cã-i dãdeam zor cu lectura. autorul ºi stilul. ascultam întotdeauna la radio muzicã clasicã. Am învãþat multe lucruri despre artiºti: unde ºi când s-au nãscut. Printre puþinele emisiuni pe care le vizionam era ºi „College Bowl”. era muzica clasicã.

Dupã ce am ajuns sã-i cunosc pe toþi cei 100. . cum poþi asculta aºa o bazaconie? – Mie îmi place. ajunsesem atât de pasionat.. încât m-am surprins la un moment dat fredonând melodia. nu-mi prea plãcea muzica clasicã. am izbucnit la un moment dat. Mã documentam întâi despre condiþiile în care au fost scrise operele. la început împrumutam clarinetul ºi foloseam partiturile vechi ale lui Curtis. Când am intrat la colegiu. Wilhelm Tell îmi plãcea cel mai mult. a adus câteva discuri. de atâtea ori a ascultat discul în cele douã sãptãmâni cât a durat permisia. a rãspuns el. În schimb. pentru cã ºi eu ºi Curtis luaserãm ore de clarinet încã din clasa a VII-a. Muzica ajunsese un scop în sine ºi mã fascina peste mãsurã. Venind o datã în permisie. La recunoaºterea stilurilor aveam un simþ extraordinar. fie cã era vorba de muzicã clasicã sau pop. de ziua mamei. ascultam în fiecare searã la radio „Topul celor 100”. încât nu mai era nevoie sã-mi impun lectura pentru College Bowl. m-am hotãrât sã-mi lãrgesc spectrul muzical ºi cu alte genuri.. pe care o asculta de dimineaþa pânã seara. ca sã fiu sincer. dar pe atunci n-aveam rãbdare sã-l ascult. Urmãtorul punct din „programã” au fost ariile din operele italiene ºi germane. Ar fi vrut sã-mi explice câte ceva despre muzicã. Pe atunci era înrolat în marinã. E drept cã mi-l ºi cultivasem. n-a fost sã fie. eram în stare sã spun în dreptul oricãrei piese numele compozitorului. Pentru mama fusese un efort enorm. În colegiu. un program care transmitea exclusiv muzicã clasicã. Odatã. printre care ºi Simfonia a VIII-a de Schubert. Mai târziu am trecut la corn. Mi se pãrea oare sau începuse sã-mi placã? N-ar fi trebuit sã fie ceva nou pentru mine. Dar ce n-am fãcut pentru a apãrea la emisiune! Se vede însã cã.Mama nu cedeazã 57 La început. Curtis mi-a trezit pasiunea pentru Schubert. i-am cumpãrat – vorba vine cã i-am cumpãrat – un disc cu uverturi din operele lui Rossini. dar din nou Curtis a fost acela care mi-a venit în ajutor. iar în clasa a IX-a am luat chiar ore de canto. – Curtis.

CAPITOLUL 8

Când e vorba să-ţi alegi un colegiu
Priveam pierdut la bancnota de 10 dolari de pe masã, ca ºi când aº fi aºteptat ca ea sã îmi uºureze alegerea. Voiam sã merg la sigur. Analizasem problema din toate unghiurile, mã rugasem, dar nu mã puteam hotãrî nicidecum. Era nostim într-un fel. Primisem oferte de la aproape toate colegiile celebre, dar, pentru cã trebuia sã plãtesc o taxã de 10 dolari la înscriere, nu puteam trimite formulare decât la unul singur. Mai târziu, mi-am dat seama cã aº fi putut împrumuta foarte simplu bani sã mã înscriu la mai multe colegii sau le-aº fi putut explica celor de-acolo situaþia ºi m-ar fi primit ºi fãrã cei 10 dolari. Pe atunci însã gândeam altfel. Probabil cã era spiritul acela de independenþã inoculat de mama, care refuza sã depindã de mãrinimia altora doar pentru a fi admis la facultate. Universitatea din Michigan recruta mulþi negri ºi se remarca atât prin merite academice, cât ºi sportive. În plus, îi scutea de taxe pe locuitorii statului. Era însã prea aproape. Eu voiam sã plec cât mai departe. ªtiam cã puteam intra la orice facultate, dar nu mã puteam hotãrî. La bacalaureat aveam note bune, luasem premiul III ºi, pe deasupra, toate facultãþile cãutau negri. Dupã ce terminam la colegiu introducerea în studiul medicinei ca materie de bazã ºi psihologia secundar, eram numai bun de medicinã. Mult timp nu m-am putut împãca cu gândul cã terminasem liceul cu premiul III. Trebuie sã fie un defect de caracter, pentru cã în aceastã privinþã n-am reuºit sã mã schimb. Nu cã aº fi þinut neapãrat

Când e vorba sã-þi alegi un colegiu

59

sã fiu primul, dar în cazul acesta chiar s-ar fi putut. Dacã nu m-aº fi lãsat influenþat de ceilalþi, în graba mea de a le câºtiga favoarea, aº fi terminat liceul cu premiul I. Acum ºtiam cel puþin de ce trebuia sã mã feresc la colegiu. Voiam sã fiu cel mai bun student. Trecuserã deja câteva sãptãmâni ºi încã nu mã puteam hotãrî. Pe la începutul verii, lista mea se redusese la douã nume: Harvard ºi Yale. Ambele erau colegii de elitã, ceea ce fãcea ca alegerea sã fie ºi mai grea. Poate pãrea ciudat, dar ceea ce m-a determinat sã fac alegerea definitivã a fost o emisiune de la televizor. Într-o searã de duminicã, studenþii de la Yale i-au învins pe cei din Harvard, la College Bowl, cu un scor de 510 la 35. Din momentul acela n-am mai stat pe gânduri. „Voi merge la Yale!”, mi-am zis. Peste o lunã eram admis ºi aveam în buzunar o bursã care îmi acoperea 90% din costuri. Vestea ar fi trebuit sã mã umple de bucurie, în schimb eu am primit-o cu mult calm ºi nu fãrã o oarecare aroganþã (Doar reuºisem tot ce-mi propusesem!). Cãminele studenþeºti din campus erau un vis. Din sufrageria cu ºemineu ºi rafturi pentru cãrþi, zidite în perete, intrai în dormitoarele care dãdeau cãminului un aer tihnit. Fiecare apartament era ocupat de doi sau patru studenþi. Colindam campusul, admirând clãdirile gotice ºi zidurile acoperite cu iederã. „Reduta” mã aºtepta s-o cuceresc. ªi de ce nu? Cu inteligenþa mea... Dupã o sãptãmânã însã nu mai eram la fel de convins de superioritatea mea intelectualã. Aici toþi erau inteligenþi, talentaþi, receptivi, la modul superlativ. Yale era o adevãratã provocare; lucram ºi învãþam alãturi de zeci de studenþi eminenþi ºi nu mai eram ceva deosebit. Toþi cei alãturi de care învãþam erau la fel, dacã nu ºi mai buni. Pãrea cã timpul meu de glorie apusese. Într-o zi, în timp ce stãteam la masã cu câþiva colegi, am ajuns, din vorbã în vorbã, la notele de la bacalaureat: – Eu am suflat testul cu peste 1.500 de puncte, începu unul. – Nu-i rãu, se amestecã altul.

60

Mâini înzestrate

– Dar tu câte ai fãcut? se oþãrî primul. – A, în total 1.540 sau 1.550, nu mai ºtiu exact. Am rãmas perplex vãzând cu câtã uºurinþã vorbeau de procente peste 90% din totalul punctelor de la examen. Eu tãceam chitic, ca nu cumva sã fiu luat la întrebãri. Îmi cam pierise cheful de vorbã. A fost prima datã când m-am gândit cã s-ar putea sã nu fiu chiar atât de inteligent cum crezusem ºi înfumurãrii mele i-au cam cãzut corniþele. Totuºi, nu m-am impacientat prea tare. N-aveam decât sã le demonstrez cã nici eu nu eram mai prejos; notele aveau sã o dovedeascã. Curând am fost nevoit sã descopãr cã studiul la Yale nu semãna deloc cu ce fusesem eu obiºnuit la liceu. Profesorii ne pretindeau sã învãþãm materia pe mãsurã ce ne-o predau ºi, dacã voiai sã nu rãmâi pe dinafarã, n-aveai încotro. În liceu mã strecurasem printre materii învãþând numai ce-mi plãcea ºi tocind restul cu câteva zile înainte de examen. Acum nu mai mergea. Cu fiecare zi rãmâneam tot mai mult în urmã, mai ales la chimie. Nu-mi dau seama de ce nu învãþam. Desigur cã aº fi putut înºira o mulþime de scuze, dar motivul principal era cã în laboratorul de chimie eram cu totul strãin de ce se petrecea în jurul meu. Mai dureros era cã se apropiau examenele de semestru ºi eu nu eram pregãtit deloc. Ziua dinaintea examenului de chimie m-a gãsit rãtãcind prin campus, galben de fricã. Eram sigur cã voi cãdea cu brio la chimie ºi nu aveam absolut nici o scuzã. Îmi târam picioarele rãscolind frunzele de toamnã cãzute pe marginea drumului. Jocul de lumini ºi umbre de pe zidurile acoperite cu iederã pãrea sã-mi facã în ciudã; pânã ºi frumuseþea acelei zile de toamnã mi se pãrea dispreþuitoare. Eram un ratat. Nu aveam nici cea mai micã ºansã sã trec la chimie. „Eminentul din Detroit” ºi-a dat repede seama ce înseamnã acest lucru: eliminarea din cursul introductiv de medicinã. Mi-au revenit în minte scene din clasa a V-a: „Hei, Carson, tãrtãcuþã, câte rãspunsuri bune ai avut astãzi?” Deºi trecuserã mulþi ani de atunci, vocile îmi rãsunau foarte clar în minte.

” Priveam siluetele frunzelor care se desprindeau din copaci pe fondul cerului roºiatic de toamnã. ºi am rãmas cufundat în întuneric. Într-un târziu am aprins lampa ºi am început sã mã plimb prin camerã încoace ºi-ncolo repetând: „Bun. tu eºti un bãiat inteligent ºi vei ajunge departe în viaþã!” Prin negura gândurilor. Sã fi fost totul în zadar? Dacã nu reuºesc la chimie.. Ce fac?” Nu mã puteam gândi la nici o altã meserie. epuizat de atâta încordare. m-am trântit în pat. sub fereastra mea. liniºte.Când e vorba sã-þi alegi un colegiu 61 Ce caut eu de fapt la Yale? Era o întrebare îndreptãþitã pe care n-o puteam ocoli. Toatã viaþa am muncit numai pentru asta.” Ajuns în camerã. Iar eu. . Din situaþia în care mã gãseam nu exista nici o cale de ieºire. Pedagogie? Economie? Nu. mulþumesc. „ªtii cã mi-am dorit dintotdeauna sã ajung medic. Un lucru era clar: trebuia sã învãþ. stãteam acolo cu capul în mâini.. Îndoielile pãreau sã înãbuºe din nou plãpânda licãrire de speranþã. „Terminã odatã!”. Cad la chimie. mi-am zis. Mã agãþam disperat de Dumnezeu: „Aratã-mi ce sã aleg sau fã o minune ºi ajutã-mã sã trec la chimie!” Dupã ce am terminat rugãciunea m-am liniºtit. m-am rugat. Poate reuºeºti sã mai repari ceva. Prea târziu. nu le complica ºi mai rãu!” Încercam sã-mi amintesc încurajãrile profesorilor: „Benjamin.. Ce caut eu printre atâtea capete luminate? Am zvârlit cu piciorul o piatrã în iarba arsã. un puºti înalt ºi deºirat. Oare cine îmi închipui cã sunt? Nu sunt decât un amãrât de negru dintr-un amãrât de cartier din Detroit. frunze foºnind în bãtaia vântului. poþi. Acum! „Nu te mai gândi la decepþii!. dacã vrei.. o auzeam pe mama: „Bennie. „Am nevoie de ajutor”. trebuie sã mã gândesc la altceva. Eu am încredere în tine!” Am fãcut drum întors printre clãdirile înalte. n-ajung medic. chiar mai bine decât alþii. Ajutã-mã cel puþin sã gãsesc altceva. deºi nu aveam încã nici un rãspuns. în ultimã instanþã am apelat la Dumnezeu. „Lasã lucrurile aºa cum sunt. îmi repetam. Zgomotele serii ajungeau pânã la mine în liniºtea camerei: maºini trecând încoace ºi-ncolo. studenþi povestind în parc. Aºa cum se întâmplã de obicei. Am crezut cã era ºi voia Ta.

Am cãutat o explicaþie apelând la cele câteva noþiuni de psihologie pe care le . încât nu mai ºtiam dacã fusese numai vis sau se întâmplase aievea. în ciuda succeselor mele din liceu. Se fãcea cã stãteam singur în cabinetul de chimie. dar ceva îmi spunea cã totul avea sã se termine în favoarea mea. Cursul în sine nu fusese deloc greu. Indiferent de ce avea sã se întâmple la examen. În timp ce mâzgãleam formule dupã formule ºi mã chinuiam sã tocesc ceva ce nu înþelegeam. memoria refuza sã mai acumuleze ceva. eram hotãrât sã dau totul din mine. dar aveam cel puþin textul ºi le puteam cãuta.repede ce apucam. Deodatã. Dacã aceºtia reuºeau sã treacã la examenul final. tocind formule ºi ecuaþii. li se iertau toate „pãcatele” din timpul semestrului. Se fãcuse ora zece ºi eram teribil de obosit. Iartã-mã cã Te-am dezamãgit!” Apoi am adormit. M-am trântit pe pat murmurând: „Doamne. Dimineaþa îmi era atât de viu în minte. „Fã tot ce se mai poate face!” Urmãtoarele douã ore le-am petrecut cu nasul în cartea de chimie. îmi devenea din ce în ce mai clar faptul cã aveam sã-mi ratez examenul. Adevãratul motiv era cã. Eu îmi luam de zor notiþe. „Încearcã. Când m-am trezit. am spus apoi cu voce tare. Literele începeau sã se estompeze. îmi pare rãu. eu nu eram obiºnuit sã învãþ sistematic. sã fie mãcar o înfrângere demnã.62 Mâini înzestrate Dumnezeu nu-mi trimisese nici o viziune. Se fãcuse miezul nopþii. Rezolvãrile le-am mai uitat. mi-am amintit majoritatea problemelor ºi le-am scris repede sã nu-mi scape din memorie. hai. Am avut un vis ciudat. Am dat neîncrezãtor din cap la gândul cã mai puteam recupera ceva pânã dimineaþa. uºa se deschise lãsând sã intre un personaj nebulos care se îndreptã spre tablã ºi începu sã rezolve probleme. fã un efort!”. în timpul semestrului trãgeam de timp ºi înainte de examen învãþam repede . Îmi puneam toate speranþele în bunul obicei al profesorilor de chimie de a da o ultimã ºansã celor ameninþaþi cu repetenþia.

Din nou o problemã cunoscutã. am murmurat pãrãsind sala. Scriam repede. De pe prima paginã ºtiam toate rãspunsurile. Aveam senzaþia cã pãºisem pe acel tãrâm dintre vis ºi realitate. Îi urmãream miºcãrile grãbite. când visul începuse sã mi se ºteargã din memorie. ochii þi se opreau în primul rând asupra tablelor postate în faþã pe un piedestal. de fricã sã nu-mi scape ceva. M-am îmbrãcat.. Reuºisem! „Doamne. În imensa salã de chimie de 1. „Iar eu Þi-am promis cã nu Te voi mai pune niciodatã într-o asemenea situaþie. Am rãsfoit precipitat foile cu subiecte. îºi fãcu apariþia ºi profesorul ºi începu sã ne împartã subiectele fãrã prea multã vorbã. am mâncat ceva în grabã ºi m-am îndreptat spre cabinetul de chimie cu un sentiment de resemnare. ce-i drept – urmãrind cum razele soarelui pãtrundeau prin ferestrele mici ºi se reflectau pe peretele opus. Alãturi se aflau o catedrã ºi o mãsuþã pentru experimente. Într-un târziu. care m-au preocupat atât de intens în timpul zilei. am primit ºi eu subiectele ºi m-am repezi sã le citesc.Când e vorba sã-þi alegi un colegiu 63 aveam ºi mi-am zis cã problemele nerezolvate. Nu ºtiam dacã ceea ce învãþasem era suficient ca sã trec. Era însã suficient.000 de locuri. repede. sub privirile încordate ale celor 600 de studenþi care aºteptau. Pãcat de aºa frumuseþe de toamnã.” . ai fãcut o minune!”. Nu-mi venea sã cred. nu mai gãseam rezolvãrile. Am întors pagina. În cele din urmã. Zgomotul paºilor se spãrgea izbindu-se de pereþii sãlii. dar de un lucru eram sigur: de atâta încordare ºi zbucium. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost coloana sonorã de la „Zona crepuscularã”.. Aºteptam ºi eu – cam absent. dar n-aveam timp de cãutat explicaþii. Împãrþea foile cu subiecte în dreapta ºi-n stânga. Nu puteam scrie cât de repede aº fi vrut. Îmi râdea inima în mine vãzând cã bãnuielile se adeveresc: erau exact aceleaºi probleme pe care fantasma visului meu le scrisese pe tablã... sinapsele funcþionau cam anapoda. trebuie sã se fi proiectat prin subconºtient în planul visului. Cãtre sfârºitul testului.

. Nu se întâmplase prea des ca Dumnezeu sã dea rãspunsuri concrete poporului Sãu. . când am realizat prin ce trecusem. Singura explicaþie pe care mi-o puteam da mã lãsa un moment fãrã respiraþie.. Eram fericit. „Acum ºtiu sigur cã e ºi voia Ta sã ajung doctor”. a gãsit cu cale sã coboare într-o camerã de cãmin de pe Pãmânt.64 Mâini înzestrate Am hoinãrit prin campus mai bine de o orã. Mi-au venit în minte cazuri asemãnãtoare relatate în Biblie. mai presus de toate. lângã un negru descurajat care visa sã ajungã doctor. De când mã ºtiu. Când se afiºarã rezultatele la chimie. Trebuia sã-mi fac ordine printre gânduri. cu 97 de puncte. ºi totuºi simþeam nevoia sã fiu singur. Ceva îmi spunea cã mã aflam pe drumul cel bun. pe drumul ales de Dumnezeu. Dintr-un motiv greu de înþeles. A trebuit sã respir adânc de mai multe ori. nu mi se întâmplase sã am un astfel de vis ºi nici nu auzisem de aºa ceva pânã atunci. m-a convins cã Dumnezeu avea un plan special cu mine. I-am spus. „Promit sã fac tot ce îmi stã în putinþã ºi promit cã. Dumnezeul universului. n-o sã se mai întâmple!” Aceastã experienþã mi-a spulberat toate îndoielile ºi. Pãrea umilã în simplitatea ei. care þine în mâini galaxiile. Mã iertase ºi venise sã mã mângâie cu o minune. cu toate cunoºtinþele mele în materie de psihologie. Mã depãºea. ºi iatã cã acum o fãcea pentru mine. Ben Carson se afla printre primii.

haine. Când mi-a auzit povestea. dupã care a continuat: – Vã rog sã-i gãsiþi neapãrat un loc. are deja o bursã pentru Yale ºi are nevoie de o slujbã ca sã-ºi adune bani pentru ºcoalã.. s-a arãtat foarte dispusã sã mã ajute. Astfel. A urmat o pauzã. În fiecare zi trebuia sã mã prezint în cãmaºã albã ºi cravatã. – Am niºte relaþii la firma Ford. în prima zi de dupã terminarea liceului. mã numãram printre angajaþii firmei Ford. Se numea Alma Whittley. în fine. cãrþi. cu care mã înþelesesem foarte bine. aveam nevoie urgent de un loc de muncã.CAPITOLUL 9 Regulile se schimbă În anii de colegiu mi-am continuat obiceiul din liceu – de îndatã ce începea vacanþa. porneam ºi eu în cãutarea unui loc de muncã. Acum. la centrala de administraþie din Dearborn. o mulþime de cheltuieli care depãºeau cu mult economiile mele. Cunoºtinþele îºi aveau ºi . Era un loc privilegiat. E un bãiat inteligent. cerând legãtura cu centrala firmei. În liceu avusesem o aºa-numitã consilierã. cã terminasem. Îmi trebuiau bani de drum. ªi persoana de la celãlalt capãt al firului a încuviinþat. a spus ea repede. dar randamentul hotãra dacã rãmâneai sau nu pe poziþie. Relaþiile îþi deschideau uºile. un „big time” cum îi spunea mama. Slujba aceasta m-a învãþat o mulþime de lucruri despre lumea de dincolo de ºcoalã.. Îmi amintesc foarte bine convorbirea: – Avem aici un tânãr pe nume Ben Carson. În momentul urmãtor era deja cu receptorul în mânã. În vara dinaintea bacalaureatului lucrasem într-un laborator de biologie al Universitãþii de Stat din Wayne.

mâine va fi totul la loc. Mai târziu am aflat cã supraveghetorii erau mai mult decât fericiþi dacã fiecare dintre cei ºase membri ai echipei umpleau douã pungi pe zi. supraveghetorii aveau multã bãtaie de cap cu echipele lor. – Nu vãd ce rost are toatã munca asta. pãstreazã-le pentru tine. – Sunt prea obosit de ieri. am gãsit o slujbã superbã ca supraveghetor la o aºa-zisã „highway crew”. se vãicãrea altul. Regula suna cam aºa: „Cunoºtinþele. Oricum. De regulã. Metoda mea era cât se poate de simplã. Cine mai ºtie dacã am lucrat sau nu? Ca sã nu mai vorbim de platã. pentru cã puºtii gãseau tot timpul scuze pentru a se eschiva. – Dar cum se face cã bãieþii tãi au reuºit o asemenea performanþã? Aºa ceva n-am mai întâlnit la nici o altã echipã! – Ah. Oricine îºi dãdea seama cã pentru o astfel de normã nu era nevoie de mai mult de o orã. – Astãzi e prea cald. Echipa trebuia sã se deplaseze pe autostrada din vestul oraºului Detroit care ducea cãtre periferii ºi sã strângã gunoiul în pungi. o echipã care strângea gunoiul de pe strãzi. dar nu erau suficiente. ca de altfel în toate slujbele pe care le-am avut. Dacã aº fi spus prea multe. spuneam râzând. chiar dacã erau doar temporare. am eu micile mele tertipuri. Dupã primul an petrecut la Yale. Din prima zi i-am pus sã umple între 100 ºi 200 de pungi.66 Mâini înzestrate ele rostul lor. Guvernul statului concepuse sistemul acesta de supraveghere. însã pentru mine era o pierdere de timp sã-mi las echipa sã se moºmondeascã o zi întreagã la douãsprezece pungi. s-ar fi putut gãsi cineva care sã mã oblige sã schimb regulile. în special pentru a-i þine ocupaþi pe studenþi. Cei de la departamentul pentru serviciile publice au rãmas literalmente cu gurile cãscate când le-am spus rezultatele. Nouã aratã-ne ce poþi!” Am tras din greu în vara aceea. începea unul. Voiam sã le arãt cã sunt cel mai bun angajat pe care l-au avut vreodatã.. . într-o încercare de a pãstra curãþenia pe autostrãzi.. Diferenþa era cã nu se încadra în tiparele stabilite. N-aveþi decât sã spuneþi cã sunt mai catolic decât papa.

Nu pot sã spun cã îmi face o deosebitã plãcere sã ignor legile. În câteva zile au ajuns la o sutã de pungi. Din fericire.. când e încã rãcoare. Sunteþi liberi! . ca sã dau doar un exemplu? Se poate întâmpla însã ca astfel de reguli sã fie un impediment. – Aoleu. sunteþi liberi indiferent când terminaþi. dar le plãcea la nebunie sã se laude faþã de ceilalþi cu „trofeele” lor. pur ºi simplu. aºa cã am continuat: – Dacã reuºiþi sã strângeþi atâta gunoi în douã ore. vã duc înapoi ºi sunteþi liberi toatã ziua. bãieþi. am reuºit sã le explic noua regulã înainte sã mã întrerupã. chiar dacã cei mai mulþi o considerau josnicã. am continuat. La ora 6 dimineaþa toþi erau prezenþi.30 pânã dupã-amiaza la 16. se face cald sau nu? – Cald e cam puþin spus! se grãbi unul sã mã aprobe. spuneam dupã ce ultima pungã era umplutã. Ajunseserã sã cureþe în 2-3 ore porþiunea de autostradã la care altãdatã lucrau o zi întreagã.30. De mâine încolo începem la ora 6. zis ºi fãcut. Lucrau de nu le ajungeau mâinile. Deci.Regulile se schimbã 67 Vã povestesc toate acestea pentru cã incidentul ilustreazã cât se poate de bine un aspect al mentalitãþii mele. Propunerea mea a fost analizatã pe toate pãrþile. – O. ignorate. Provocarea îi stimula. (Echipele trebuiau sã lucreze de la 7. ºi atunci cel mai bun lucru e sã fie desfiinþate sau. Începuserã sã fie într-un fel mândri de munca lor. l-am liniºtit eu pe cel care mã întrerupsese.K. ca la ora 6 sã fim pe stradã ºi lucraþi repede sã umpleþi 150 de pungi. În a patra zi de lucru le-am spus bãieþilor: – Ce ziceþi. dupã care toþi încuviinþarã în cor. Înþeleseserã cam ce urmãream. bãieþi. Ce s-ar întâmpla dacã nu le-aº respecta în chirurgie. dar cine se trezeºte la ora aia? – Aºteaptã sã termin. cu pauzã de o orã. – Dacã-i aºa. Era greu ºi groaznic de cald. Desigur cã veþi fi plãtiþi ca pentru o zi întreagã.) Dacã voi – ºi mã refer acum la toþi ºase – ajungeþi la timp. mai ales dupã-amiaza. hai sã ne înþelegem.

dar metoda dãdea rezultate. – Voi aveþi de gând sã mai lucraþi astãzi? striga vreunul dintre bãieþii mei. când ceilalþi abia îºi fãceau apariþia. Lucrau cu multã voie bunã. directoarea . Numai studenþii cu relaþii serioase. Carl Seufert. Mã gândeam cã.68 Mâini înzestrate Nu aºteptau sã le spun a doua oarã. nu mai era nevoie sã-i cer încã o datã confirmarea în vacanþa de iarnã. n-aveam decât sã aduc dovezile muncii noastre. Cred cã motivul pentru care tãceau era. angajaþi cu multe luni înainte. în vara anului 1971. Strategia mea. posturile se gãseau din ce în ce mai greu. În vara urmãtoare. pentru cã regulamentul prevedea ºi orele de lucru. directorul departamentului de transport. Nu trebuie neapãrat sã ne agãþãm de niºte reguli absurde. Superman cu oamenii lui au trecut pe-acolo ºi-au curãþat totul. N-ar fi trebuit sã procedãm în acest fel. Unii sunt nãscuþi sã lucreze. dar n-au spus niciodatã nimic. îmi spusese la plecare: – Vino ºi la varã. Când m-am anunþat pe la sfârºitul lunii mai. valabilã ºi în medicinã. ªi. pe alþii îi împing mamele de la spate. Mai mult decât atât. rãspundeau noii veniþi. din moment ce Carl Seufert îmi promisese un loc. Pentru cã supraveghetorii erau bine plãtiþi. Îþi þinem locul. m-am întors la Detroit sã-mi reiau slujba de supraveghetor. în primul rând. economia se afla într-o situaþie de crizã care se resimþea îndeosebi în ramura transporturilor. chiar dacã ar fi fãcut-o. atâta timp cât aceasta e rezonabilã ºi nu deranjeazã pe nimeni. a fost întotdeauna: „Repede ºi bine”. la sfârºitul celui de-al doilea an de colegiu. Cineva mi-a spus odatã cã a fi creativ înseamnã sã faci ceva dintr-o perspectivã diferitã. cã echipa noastrã muncea mai repede ºi mai mult decât toate. nici unul dintre supraveghetori nu a comentat vreodatã. – Numai sã nu v-alegeþi cu vreo insolaþie! mai apucam sã strig în urma camionului. dacã putem folosi o metodã mai bunã. Momentul culminant al zilei era apelul de plecare la departamentul de transporturi. Din pãcate. în anul precedent. mai aveau ºanse sã gãseascã ceva de lucru. – Azi n-o sã fie prea multã mizerie. Asta se întâmpla pe la ora nouã. Era clar cã ceilalþi supraveghetori ºtiau totul.

alteori spus cu iritarea celui nevoit sã repete pentru a mia oarã. ca ºi el. cu mici variaþii. din motive financiare. la care fusesem în audienþã pentru admiterea la colegiu. una dintre cele mai mari agenþii de stat. Ward mã invita de multe ori la concertele ºi simfoniile la care mergea cu familia ºi datoritã lui am descoperit multe locuri de interes cultural din împrejurimile oraºului Detroit. Dupã ce am cutreierat oraºul în lung ºi-n lat. fãrã succes. n-avem. Era vicepreºedintele Agenþiei de Publicitate Young & Rubicum. – Ne pare rãu. Ne-am cunoscut la întâlnirea lui cu foºtii colegi de facultate. Mã simpatiza pentru cã aveam. În mijlocul acestei cãutãri disperate. Asemenea altor sute de studenþi. n-avem nevoie. A încercat sã-mi explice cã posturile erau puþine ºi cererile multe. Era un om cumsecade. Pe cele convenþionale le epuizasem fãrã nici un rezultat.. Ne întâlneam deseori sã luãm prânzul împreunã. Mi-am adus aminte de domnul Standart. E timpul sã pun în aplicare metodele mele”. uneori pe un ton compãtimitor. mi-am zis: „Aºa nu mai merge. o adevãratã încurajare pentru mine. Ward terminase colegiul la Yale cu vreo douã decenii în urmã ºi lucra ca avocat în Detroit. având acelaºi itinerar: dimineaþa mã urcam în autobuz. . Mai trist era cã optimismul meu s-a dovedit neîntemeiat. dupã care mergeam de obicei într-o catedralã unde se þineau concerte de orgã. unde am fost întâmpinat cu deja cunoscutele cuvinte: „Ne pare rãu.. o slãbiciune pentru muzica clasicã.Regulile se schimbã 69 de personal s-a scuzat spunând cã toate posturile erau deja ocupate.”. coboram în centru ºi întrebam la toate firmele ºi magazinele pe unde treceam. Acelaºi rãspuns. pe care altfel nu mi-aº fi putut permite sã le vizitez. Eram totuºi optimist. Sãraca femeie n-avea nici o vinã ºi mi-am dat seama cã n-avea sens sã mã cert cu ea. a trebuit sã fac trista constatare cã nu se mai gãsea nicãieri nimic de lucru. era vina mea cã nu anunþasem mai devreme. Timp de douã sãptãmâni am colindat strãzile. Am intrat întâi la biroul de personal al firmei. dar cunoºteam deja situaþia foarte bine. Mi se pãruse foarte amabil. ªi astãzi îl apreciez la fel de mult. Ward Randall junior apãru ca un înger salvator.

îmi spuse ea. Între timp. am pus banda: – Mã numesc Ben Carson ºi sunt student la Yale. domnul Standart însuºi ieºi sã mã întâmpine. îmi spuneam în gând. dacã nu se anunþa în prealabil. dupã care am trecut la subiect. Era o singurã problemã. dar vã putem face un loc la departamentul de distribuþie.” – Sã vãd dacã vã poate primi. m-am întors la biroul de personal. doar cuvântul unui om cu greutate. Intrã în birou ºi. Îmi întinse mâna zâmbind. De douã sãptãmâni caut disperat ºi nu gãsesc nimic. nu putea sã aibã vreo întrevedere cu el. din moment ce domnul Standart mã intervievase ºi-mi dãduse o recomandare bunã. Mã gândeam cã. Privirile ni se întâlnirã. Nici un cuvânt dur. Dupã ce i-am mulþumit domnului Standart. trebuia sã circul prin oraº ºi sã adun sau sã distribui pachete ºi scrisori.70 Mâini înzestrate dupã care. Am nevoie de o slujbã pentru restul verii. Cum îþi merge la Yale? Urmarã formalitãþile obiºnuite. hai sã vedem ce putem face. îmi spuse. dar am prins ultimele cuvinte: – Vã trimit un bãiat. Aº vrea sã vorbesc un minut cu domnul Standart. Faceþi-i un loc. Arãta exact ca cele de la televizor. dar absolut nimeni. am nevoie de o slujbã. – Nu avem nevoie de personal. – Pãi. Atât. dar degeaba. „Numai sã pot trece de secretarã”. – Nu conteazã. cu toatã ruºinea. De data aceasta m-a primi directorul în persoanã. ªtiam cã nimeni. Mi-am zis însã cã n-am nimic de pierdut ºi am intrat. Când secretara îºi ridicã ochii spre mine. Îl cheamã Ben Carson. eu mãsuram biroul cu privirea. dupã un minut. – Nu mai spune! Ai încercat jos la birou? – Am încercat. Nu câºtigam destul ca sã economisesc ceva ºi pentru . nici un ordin rãstit. trebuia sã ºi aibã o pãrere la fel de bunã despre mine. am fãcut stânga-mprejur ºi am urcat la birourile direcþiunii. „Slujba” se dovedi destul de amuzantã. – Frumos din partea ta sã vii sã mã vezi. N-am auzit cu cine vorbea. – Domnule Standart. Ridicã receptorul ºi formã un numãr.

Regulile se schimbã 71 ºcoalã. îmi spuneam. – Ben. dar mi-am zis cã nu stricã sã încerc. „La urma urmelor”. De câte ori mã întâlneam cu Carl Seufert. Seufert era supraveghetor-ºef în construcþii ºi rãspundea în acelaºi timp ºi de curãþenia autostrãzilor. fie la plecare. „dacã metoda a prins la domnul Standart. Mare noroc cã te-am angajat! Altã datã ºi-a pus mâna pe umãrul meu ºi mi-a spus: – Te vãd foarte sigur pe tine ºi sunt convins cã ai putea realiza orice þi-ai propune. apoi continuã: – Uite cum facem: strângem o echipã ºi te punem supraveghetor. de ce n-am scoate unul nou? Se gândi un moment. cu aceleaºi rezultate. Dupã trei sãptãmâni. dar dupã . îºi fãcea timp sã schimbe câteva cuvinte cu mine. Mulþumit? ªi iatã cum. Eu unul sunt bucuros cã te-am cunoscut. am lucrat la firma Chrysler la o bandã rulantã. Mi se pãrea cã o aud pe mama. Îmi plãcea tot mai mult. mi-am recãpãtat vechea slujbã la care. – Ben. cu puþinã creativitate ºi ceva mai multã îndrãznealã (ca sã nu-i spun altfel). N-am uitat niciodatã cuvintele lui. eºti un bãiat de milioane. fie în timpul lucrului când trecea pe la noi. acesta a avut timp sã mã primeascã. – De vreme ce toate posturile sunt ocupate. bineînþeles. îmi spuse nu o datã. am aplicat metodele din vara precedentã. zise el. Dupã ce i-am povestit toate peripeþiile din vara aceea. Poate nu vã vine sã credeþi. Pãrea o nesãbuinþã din partea mea sã mai caut o slujbã la ora respectivã. mi-a spus: – Ben. Cred cã vei ajunge departe. unde asamblam aripi de maºini. Un an mai târziu. de ce n-ar prinde ºi la Carl Seufert de la transporturi?” Se apropia sfârºitul lunii iunie. m-am hotãrât sã-mi dau demisia ºi sã-mi caut o slujbã mai bãnoasã. Mã strãduiam sã-mi fac treaba cât mai bine. din fericire. pentru bãieþi ca tine se gãseºte întotdeauna o slujbã. în 1972. tu eºti un bãiat talentat. M-am dus direct la biroul domnului Seufert.

fãrã nici o speranþã sã gãsesc vreunul. Un an mai târziu mã gãseam din nou într-o astfel de crizã – fãrã nici un ban în buzunar.” Acum vedeam câtã dreptate avusese. Prima datã s-a întâmplat în anul II. în ciuda prejudecãþilor lor. Când mama ne dãdea sfaturi. dar de data . Îmi plãcea munca la Chrysler. m-am rugat. Parcã nu-mi venea sã cred cã þineam din nou bani în mânã. „Doamne”. însã tocmai acest impediment mi-a dat de douã ori ocazia sã descopãr cã Cineva acolo sus avea grijã de mine. nu conteazã ce culoare are pielea unui om. m-am trezit în faþa capelei Battel care se gãsea în vechiul campus. nu prea le bãgam în seamã. Mã sãturasem sã-mi fac mereu griji pentru cele mai banale lucruri. Te rog!” Hoinãrind fãrã nici un scop. pentru cã. verificam apãrãtoarele de soare ºi ºtergãtoarele din spate la maºinile sport ºi conduceam maºinile terminate pânã la locurile de parcare. osteneala mea era apreciatã ºi rãsplãtitã. nici mãcar pentru un bilet de autobuz. Lipsa banilor mi-a stat ca un spin în coastã în tot timpul anilor de colegiu. vei fi apreciat ºi promovat. oamenii vor alege întotdeauna ce e mai bun. vei fi recunoscut.72 Mâini înzestrate numai trei luni am fost promovat. la sfârºitul verii. Desigur cã am luat din nou drumul capelei Battel. ªi. Ajunsesem la un moment dat sã nu mai am nici o leþcaie în buzunar. Am învãþat în vara aceea o lecþie preþioasã pe care n-o voi uita niciodatã. când ochii mi-au cãzut pe o bancnotã de 10 dolari aflatã la câþiva paºi de mine. de unde urmau sã fie ridicate. dacã dai dovadã de conºtiinciozitate. oricât aº fi sucit ºi rãsucit situaþia pe toate feþele. Nu aveam nici o speranþã. am spus în timp ce o ridicam. Mã îndreptam spre suporturile pentru biciclete. pentru ca sã folosesc cuvintele ei: „Bennie. Doamne”. indiferent de felul muncii pe care o faci. Am hoinãrit toatã ziua prin campus. ca pasta de dinþi sau timbrele. Dacã eºti bun. sã merg la bisericã. „ajutã-mã! Cel puþin un bilet de autobuz sã-mi pot lua. „Îþi mulþumesc. Acum constatam din proprie experienþã cã avusese dreptate când ne spunea cã. ca majoritatea copiilor de altfel.

Mã rugam tot timpul ca Dumnezeu sã-mi arate ce sã scriu. – Las-o baltã. Deodatã uºa clasei se deschise cu zgomot. Nu mã interesa ce se petrece în jurul meu. întrerupându-mi firul gândurilor. Le urmarã alþii trei. încât sunt sigur cã ar fi dat de furcã ºi unui psiholog cu experienþã. – Ce se întâmplã aici? am întrebat mirat. – Am vrut doar sã vedem cine e cel mai cinstit student. din nou în amfiteatru. am observat cã mai rãmãseserãm doar ºapte. Jumãtate plecaserã fãrã sã predea lucrarea. ªi pentru cã o nenorocire nu vine niciodatã singurã.Regulile se schimbã 73 aceasta n-am mai gãsit nici o bancnotã de 10 dolari. Dupã ce ne-a împãrþit subiectele. dacã nu chiar imposibile. Iatã-mã. am dat cu ochii de profesoarã. ªi îmi întinse o bancnotã de 10 dolari. profesoara a ieºit din salã. Întorcându-mã. apoi alþii ºi alþii. Mai învãþãm ºi-l dãm la toamnã. Profesoara se îndreptã spre mine însoþitã de un fotograf de la redacþia ziarului local care îmi ºi fãcu repede o pozã. Se strecurarã amândouã afarã din salã. Eu continuam sã citesc subiectele. am avut aceeaºi reacþie. întrebându-mã tot timpul: „Cum pot pretinde aºa ceva de la noi?” Privind în jur. Cu alte cuvinte. reuºitã. când am auzit o voce din spate: „Ãstora le arde de glume?” Dupã câteva clipe. Dupã zece minute. când am citit subiectele. Rezistam cu greu ispitei de a pleca dupã ceilalþi. Erau incredibil de dificile. abia dacã mai rãmãseserãm o sutã în salã ºi exodul continua. O glumã. îi spuse o colegã vecinei. alãturi de alþi 150 de studenþi. profesoara de psihologie ne-a anunþat cã lucrãrile noastre fuseserã arse din greºealã. trebuia sã repetãm examenul. Nu apucasem sã le citesc. Dupã o jumãtate de orã eram singur. dar erau în aºa fel concepute ºi formulate. Aºa puteam spune ºi eu cã gluma nu fusese rea deloc. . Aduceau pe undeva cu ceea ce fãcusem la cursuri. în momentul acela mi-am dat seama cã nu mai era nimeni în salã. aºadar. Din câte vãd.

primul meu gând a fost: „Uite o fatã simpaticã!” În jurul ei plutea un fel de exuberanþã care te fermeca. Se numãra printre nou-veniþii pe care i-am întâmpinat în acea zi la clubul Grosse Pointe County. . În Grosse Pointe locuieºte toatã „crema” oraºului Michigan. deci era ceva mai scundã decât mine. gândindu-mã cât de bine îmi prinseserã ºi mie relaþiile la început. a fost tot ce am reuºit sã articulez. O priveam uluit. – Îmi pare bine. mã simþeam pur ºi simplu bine în prezenþa ei. Limuzinele superbe parcate în faþa vilelor sunt o adevãratã atracþie turisticã. fascinat de zâmbetul ei. dar toþi îmi spun Candy. Ideea mi se pãrea strãlucitã. împãrþind zâmbete în stânga ºi în dreapta.CAPITOLUL 10 Un pas important – Numele meu e Lacena Rustin. ce-ai zice sã-i dai o întâlnire lui Candy? Ulterior am aflat cã ºi prietenele ei îi spuneau cam aceleaºi lucruri: – Cum þi se pare Ben? V-aþi potrivi de minune. Ceea ce m-a captivat cel mai mult la ea a fost temperamentul. Avea 1. Când am vãzut-o.70 m. firea ei foarte deschisã – probabil pentru cã eu sunt mai tãcut ºi introspectiv. motiv pentru care venisem ºi eu împreunã cu alþi câþiva „veterani” sã-i întâmpin pe studenþii din Michigan. Prietenii comuni din Yale mã tachinau: – Ben. Vorbea cu unul ºi cu altul. Candy era o fatã foarte drãguþã. Colegiul Universitãþii Yale organizase un program pentru a le facilita celor nou-veniþi integrarea.

te-ai obiºnuit. – Bunã. Eram atât de timid! Mai ieºeam în oraº cu grupul meu de prieteni ºi mai fixam din când în când câte o întâlnire. încât sã nu-mi dau seama ce simþeam pentru talentata mea colegã sau mi-era teamã sã recunosc faþã de mine însumi ce sentimente nutream? Tocmai în perioada în care întrevederile mele cu Candy deveneau tot mai dese ºi mai lungi. Aºa ºi era. Nici nu s-ar fi putut altfel. ªi mai surprins am fost sã aflu cã era violonistã în orchestra simfonicã din Yale ºi în cadrul Societãþii Bach – poziþie la care nu ajungea oricine. dar nu avusesem niciodatã o relaþie sãnãtoasã. – Cu alte cuvinte. dragostea era ultimul lucru la care m-aº fi gândit. aflam lucruri tot mai interesante despre Candy Rustin. eram doar prieteni. Ajunsesem prea departe ca sã mã las distras de o aventurã. pe care o frecventam. Larry Harris. de vreme ce amândoi ne gãseam în programul pregãtitor pentru medicinã. Dupã ce am început sã cânt în cor. muzica era principalul nostru subiect de discuþie. – Cred cã voi lua zece la toate examenele. În orchestrã cântau numai muzicieni de elitã. nici mãcar în faza de proiect. Îi vorbisem de multe ori lui Candy despre Aubrey Tompkins. Din anul II a început ºi colegul meu de camerã. Auzind-o. Candy. rãspundea ea de obicei. cãuta un organist. nu eram deloc pregãtit pentru o relaþie. Când ne întâlneam prin campus. Aubrey mã lua în fiecare searã cu maºina la repetiþii. Sã fi fost oare atât de cufundat în cãrþile mele. Pe mãsurã ce timpul trecea. biserica din New Haven. îmi spuneam: „Fata asta trebuie sã fie foarte isteaþã”.Un pas important 75 Deºi eram în anul III când am întâlnit-o. Am început ºcoala. sã cânte în cor. O vedeam din când în când pe Candy. Cum merg cursurile? – Fantastic. dirijorul corului. Deºi ne întâlneam destul de des. ªi mai era ceva. Cu buzunarele mele prin care bãtea vântul ºi ideea fixã de a deveni medic – idee care presupunea ani ºi ani de studiu ºi stagii –. Aubrey ne invita în fiecare sâmbãtã seara .

Încerc cu plãcere. Mã invita de multe ori sã-l însoþesc la Opera Metropolitanã din New York. – Uite la ce m-am gândit. – Bineînþeles. Dupã ce o lãsã sã cânte câteva minute. . Dintre toþi. Alteori ne plimba cu maºina sã ne arate locurile de interes turistic din New Haven. – Crezi cã te poþi descurca? Aubrey ne dã piese destul de grele. pentru cã îi fãcea plãcere sã cânte cu noi. Dupã pãrerea mea. Tot eºti tu talentatã la muzicã. îmi dau seama cã nu sunt prea grozavã la orgã. punctul ei forte. Uitasem un amãnunt. Candy se instalã la orgã ºi începu sã cânte. Ce-ai zice dacã þi-aº spune cã biserica noastrã cautã un organist? Nu-þi pot spune sigur cât ai câºtiga. A fost încântat: – Excelent! Cheam-o odatã sã o ascult! La urmãtoarele repetiþii. nu-l stãpânea prea bine la orgã. N-a stat prea mult pe gânduri. Am ezitat un moment. La vioarã ar fi putut cânta orice piesã la prima vedere. Urmã deci sfatul lui Aubrey ºi se alãturã vocilor noastre. Cu prima ocazie i-am vorbit lui Aubrey despre Candy. biserica „Muntele Sionului” a devenit din acel moment ºi biserica ei. cânta destul de bine. Nu avea de unde ºti cu ce piese dificile ne „delecta” Aubrey ºi tocmai pe Mozart. i-am spus într-o zi lui Candy. pur ºi simplu. eu mã simþeam cel mai fericit. Aubrey îi spuse politicos: – Ascultã.76 Mâini înzestrate la el. favoritul lui. dar ºtiu cã se plãteºte bine. Era nelipsit de la operã. spuse. – E-n regulã. Au îndrãgit-o toþi chiar din prima searã ºi. dragã. pot cânta orice. – Cu puþin exerciþiu. dacã nu ar fi avut un simþ al valorii proprii atât de dezvoltat. dar se vede cã pianul nu era punctul ei forte. în schimb la orgã nu mai exersase de la bacalaureat. aºa cã ajunseserãm sã-i cunoaºtem foarte bine familia. ce-ai zice sã cânþi în cor? Poate s-ar fi simþit jignitã. Avea o voce de alto foarte plãcutã. Ea era o maestrã a viorii. Orga nu era.

Petreceam mult timp împreunã. Mi-am dat seama cã þineam la ea aºa cum nu þinusem la nici o altã fatã. Dacã o întrebaþi ce a gãsit atât de deosebit la Biserica Adventistã.200 de puncte la testul de opþiuni. în sfârºit. În compania ei. Ne plimbam prin campus. În anul 1972. Dragostea cu care mi-au explicat credinþa lor. dar de recrutat. s-a înscris la un curs biblic special organizat de biserica noastrã. Am luat la rând toate liceele din Detroit. n-am recrutat pe nimeni. care începea toamna ºi se termina primãvara. Colegiul ne însãrcinase sã intervievãm studenþi care obþinuserã un punctaj de peste 1. Pentru aceasta. Ca sã nu ne întoarcem cu mâinile goale. Numai noi doi. Iniþial. însã cu timpul nu numai cã i-au acceptat hotãrârea. O însoþeam ºi eu câteodatã. Candy spune cã a simþit întotdeauna o sete de Dumnezeu. totul mi se pãrea mai interesant. cu câteva zile înainte de Sãrbãtoarea Recoltei. Eram îndrãgostit. Când vorbeºte despre peregrinajul ei spiritual. Am închiriat o maºinã mai micuþã. iar cu banii rãmaºi am putut mânca excelent la un restaurant. Bloomfield Hills ºi Grosse Pointe. dar n-am gãsit nici un absolvent care sã îndeplineascã aceastã condiþie. familia ei n-a fost de acord ca ea sã se alãture unor creºtini care mergeau sâmbãta la bisericã. vã va rãspunde: – Oamenii. . Aici am gãsit. Au fost niºte clipe de neuitat. prin oraº. câþiva interlocutori dispuºi sã discute despre o eventualã înscriere la Yale. Ne-am oferit ºi noi voluntari.Un pas important 77 Nu era nici deosebit de religioasã ºi nici prea familiarizatã cu Biblia. direcþiunea a lansat o campanie de publicitate care viza studenþii din împrejurimile oraºului Detroit. în schimb era foarte deschisã ºi dispusã sã înveþe. ne-am îndreptat cãtre cartierele prospere. *** Întâlnirile noastre de dupã ore au devenit în curând un obicei. dar mama lui Candy a devenit ea însãºi adventistã.

Pe la ora unu zburam cu viteza vântului pe autostrada Interstate 80. M-a trezit zgomotul pe care îl fãceau cauciucurile în impact cu plãcuþele metalice reflectorizante care delimitau benzile. Ben. Îmi spuneam cã. eram în vizitã la prieteni. Am deschis .78 Mâini înzestrate Am profitat de ocazie pentru a-i face cunoºtinþã lui Candy cu mama ºi cu câþiva prieteni din copilãrie. De o jumãtate de orã nu mai vãzusem nici o maºinã. Mi-aduc aminte cã tocmai trecuserãm de indicatorul care anunþa cã ne apropiem de Yougstown.” (Bineînþeles cã nici ea nu dormise mai mult ca mine. Era frig. La intrare în Ohio. vom putea face schimb ºi va trece ea la volan. pe atât de obositoare. ca niºte fantasme albe în noaptea fãrã lunã. – Nu sunt sigur cã voi rãmâne treaz.” Ne îndreptam furtunos spre Conneticut. Ziua urmãtoare trebuia sã mã prezint cu maºina la agenþie. iar mâinile strângeau moale volanul. Autostrãzile sunt atât de monotone! Rãspunsul pe care mi l-a dat a fost ulterior foarte controversat. Când nu eram pe teren cu propaganda mea pentru Yale. dacã se va odihni câteva ore. Nu-þi mai face probleme. ºi nimic nu mi se pãrea mai plictisitor decât sã vãd aceleaºi ºi aceleaºi marcaje. Nu ºtiu cum se fãcea cã nu aveam niciodatã timp suficient. dar cred cã depãºisem de mult 150 km/h. Aventura fusese pe cât de palpitantã. Te þin eu treaz. nedormit. Eram obosit. de când plecasem de la Yale. Stratul subþire de zãpadã care se aºternuse peste zi începea sã se topeascã. pe Candy a doborât-o somnul. Eu þin minte cã mi-a spus ceva de genul: „Nu-þi face probleme. De zece zile. nu mai ºtiusem ce înseamnã sã dormi liniºtit o noapte întreagã. Am rãmas în Detroit mai mult decât prevedea programul nostru.) Ea susþine cã mi-ar fi spus: „Lasã. M-am relaxat. ceea ce însemna cã toatã noaptea trebuia sã conduc. cã nu adormi. În maºinã era cald. Limita de vitezã era pe atunci de 110 km/h. simþindu-mã stãpân pe situaþie ºi am aþipit foarte uºor ºi firesc. Nu m-am îndurat sã o trezesc. am anunþat-o pe Candy în mijlocul unui cãscat.

fixat pe ideea morþii pe care o simþeam apropiindu-se. Am ridicat automat piciorul de pe acceleraþie ºi am înºfãcat volanul cu amândouã mâinile. – De ce ai parcat aici? mã întrebã miratã. ca o obsesie. La un moment dat. Inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul. Am îndreptat volanul aproape inconºtient. ar fi trebuit sã ne rãsturnãm când am rãsucit volanul. Maºina ieºi cu totul de pe ºosea. mã strãduiam sã respir din nou normal. Ben. Am dat drumul volanului. „Aºadar. „s-a zis cu mine”. . în direcþia de mers. pentru cã nu mã slãbi: – Hai. am spus zâmbindu-i în întuneric. „Gata”. revedeam toate secvenþele importante. „Trãiesc!”. N-am vrut sã adorm. cu motorul pornit.” Cuvintele acestea îmi reveneau în minte mereu ºi mereu. un TIR interminabil trecu pe lângã noi. Doamne. mã gândeam. în schimb maºina începu sã se învârtã în cerc ca un titirez. Cu ochii minþii. asta a fost totul. La viteza pe care o aveam. poftim. Numai Tu ne-ai scãpat cu viaþã!” Candy trebuie sã fi fost foarte obositã. Am respirat adânc. toatã viaþa mea de pânã atunci. În aceste câteva secunde tensionate mi-a trecut prin faþa ochilor. S-a stricat ceva la maºinã? – Nu. Am tras pe banda din dreapta ºi am oprit motorul. o liniºtii eu. nu fi ºi tu aºa! Îmi pare rãu. iar lumina farurilor a fost înghiþitã de întunericul nopþii. ca pe o peliculã. începând din copilãrie. – Totul e în regulã. nu-i nimic. pentru cã n-a auzit nimic în tot acest timp. Se vede cã observase ceva neobiºnuit în tonul vocii mele. „Slavã Domnului! Nu-mi vine sã cred.Un pas important 79 ochii exact în momentul în care roþile din faþã ieºeau de pe carosabil. Îþi mulþumesc. maºina se opri. smucindu-l cu toatã puterea spre stânga. Acum urmeazã sfârºitul. O secundã mai târziu. Se trezi abia la auzul vocii mele. repetam în neºtire. Auzisem cã numai înainte de moarte se întâmplã aºa. zgâlþâindu-se ºi sãltând pe toate cele optsprezece roþi imense. tremurând din tot corpul. Eram pe banda din dreapta. Culcã-te.

Ultimele cuvinte abia se mai auzirã. Priveam drept înainte ºi strângeam volanul cu amândouã mâinile. Spune-mi ce s-a întâmplat. . – Ben. Aºa e firea mea când e vorba de studenþii din anul II. Cu un amestec de teamã ºi uºurare. – Aºa mã gândeam ºi eu. – Ben. – O. – Ben.80 Mâini înzestrate – Nu poate fi totul în regulã. – Am crezut cã vom muri. am spus în încheiere. Candy. Candy îºi puse mâna într-a mea. – Dumnezeu ne-a scãpat de la moarte. Îmi placi foarte mult. Inima îmi zvâcnea încã ºi toþi muºchii îmi erau crispaþi în timp ce povesteam. am rãsuflat uºurat. da. Ben.. Am aþipit. Nu i-am rãspuns. M-am aplecat înainte ºi am rãsucit cheia în contact. – De ce sunt atât de amabil? Îmi venea greu sã fiu serios dupã ce glumisem atâta timp. te rog. am tras din nou pe banda din dreapta ºi am oprit motorul. Cred cã are un plan cu noi. de exemplu. parcã mi se zbãtea ceva în piept. Mai mult decât la oricine de pânã acum. Conversaþia urma nestingheritã. de vreme ce stãm pe loc. nu poþi fi serios mãcar un minut? O fâºie violetã brãzda orizontul. aveam o senzaþie neobiºnuitã. – Am fãcut ºi eu o pauzã. – Pentru cã îmi placi. am spus cu o indiferenþã forþatã în timp ce acceleram. Candy spuse: – Ben. – A. A fost primul nostru sãrut. de ce te porþi întotdeauna atât de drãguþ cu mine? Adineauri.K. – ªi eu þin la tine. Nici unul dintre noi n-a mai adormit tot restul drumului. Am încetinit ºi am oprit motorul. când am adormit în loc sã-þi þin de urât? – ªtiu ºi eu? Poate cã aºa e firea mea. nu e numai atât. La un moment dat. Auzind-o pe Candy.

– Nu. Sistemul era urmãtorul: dupã cei patru ani de cursuri introductive. în ultimul ei an la Yale. discuþia lua cam întotdeauna aceeaºi direcþie. Având-o pe Candy alãturi. înseamnã cã mi-am irosit toþi aceºti patru ani. când toþi se înfierbântaserã.1 *** O problemã care îi preocupa pe mulþi era cum sã ajungã la medicinã dupã ce terminau cursurile pregãtitoare. unul nu a mai putut rãbda ºi îmi zise: – Carson. – Bine. ci dimpotrivã. Nici ea nu ºi-a neglijat studiile. am fost nedespãrþiþi. „Trouble in Haiti”) de Leonard Bernstein. la Viena. – N-am nici cea mai micã idee dacã mã vor primi la Stanford sau.. trebuia sã fii admis la o facultate. Era foarte ocupatã: muzicã. Eu nu mã implicam decât rareori. Un lucru ºtiam însã amândoi: ne iubeam. iar eu stãteam impasibil. spunea altul dupã ce-ºi trimisese cererea. Când venea vorba de cererile înaintate diferitelor facultãþi. altundeva. am rãspuns indiferent. De atunci.Un pas important 81 Eram doi copii naivi care nu prea aveau habar ce însemna sã fixezi o întâlnire sau sã înfiripezi o idilã. eram ºi mai hotãrât sã termin cât mai curând facultatea. poþi fi sigur cã lucrul acela nu putea fi mai bine fãcut. din câte vãd.. unde sã-þi continui studiile în urmãtorii patru ani. Odatã. Dacã face un lucru. obiºnuia sã spunã unul dintre colegii mei. – Dacã nu sunt admis. 1 . Relaþia noastrã nu m-a distras de la studiu. În cele din urmã. dar cum poþi fi aºa de sigur pe tine? Nu m-a surprins faptul cã. Candy a cântat la premiera europeanã a operei „Mass” (Massachusetts. tu nu-þi faci probleme deloc. Candy e foarte inteligentã. psihologie ºi medicinã în acelaºi timp nu era un lucru uºor. Îl cunoscuse personal pe compozitor. Eu ºtiu sigur cã ajung la Universitatea din Michigan. a renunþat la medicinã ca sã se dedice cu totul muzicii. pentru cã astfel de vãicãreli îmi displãceau teribil.

Înaintasem cererea având ferma convingere cã era voia lui Dumnezeu sã devin medic. simþeam. Mai trimisesem o cerere la Johns Hopkins ºi una la Wayne. era Cel care a creat universul ºi care þinea totul sub control. pentru cã fiecare secundã era preþioasã. Tãticu’ lui Carson e mare ºef la Michigan! Câþiva mã privirã stupefiaþi. pur ºi simplu. Nu era de mirare. dar rãspunsul de la Michigan a venit foarte repede. Atunci nu-mi pãsa. Lãsând gluma la o parte. ºase ore. ªi astãzi mai avem fiecare câte un pacheþel în care pãstrãm scrisorile de atunci. fiind departe unul de altul. nevoia de a auzi vocea celuilalt? Nu ºtiu. aºa cã le-am retras. Prin extensie. Odatã am sunat la Yale ºi nu ºtiu cum. a faptului cã treceam amândoi printr-o perioadã dificilã sau pentru cã. ºi în al doilea rând pentru cã avea reputaþia uneia dintre cele mai bune facultãþi din America. Prin urmare. Când ne puteam permite. Ne scriam în fiecare zi.. însã am descoperit multe cãi de a învinge timpul ºi distanþa care ne despãrþeau. Îmi plãcea sã mã distrez pe seama lor. în speranþa cã cel puþin una dintre ele îi va primi. . Am absolvit colegiul la Yale cu o medie rezonabilã. adevãrul era cã nu mã îndoiam nici un minut cã nu aveam sã fiu admis la Michigan. dacã te gândeºti cã pãrinþii lor posedau terenuri industriale imense. Cei mai mulþi trimiseserã cereri la zeci de facultãþi. nu aveam de ce sã mã tem cã voi fi respins.. Cert este cã am vorbit nici mai mult nici mai puþin de. Dumnezeu era ºi „proprietarul” universitãþii din Michigan. credeam cã Dumnezeu. Tatãl meu ceresc. doar e universitatea lui tata.82 Mâini înzestrate – Foarte simplu. Eu alesesem Michiganul din douã motive: în primul rând pentru cã era în statul meu. Sã fi fost din cauza singurãtãþii. ªtiam însã cã depusesem efortul maxim ºi eram mulþumit. Candy mai avea doi ani la Yale. Creºtin fiind. nici unul dintre noi nu se îndura sã închidã. – I-auziþi! zise el întorcându-se cãtre ceilalþi. deºi eram departe de a mã clasa printre primii. Poate cã n-a fost cinstit. ceea ce însemna automat cheltuieli mai puþine. vorbeam la telefon.

maistrul mã învãþã sã manevrez macaraua.Un pas important 83 Ziua urmãtoare însã am început sã mã gândesc cu îngrijorare la nota de platã. sãracul. care nici minte nu prea avea.. Mã întrebam ce-i puteau face cei de la centralã unui amãrât de student. nu gãseam nimic. era un post de rãspundere.. ca de obicei. Nici un om conºtient n-ar fi putut vorbi ºase ore la telefon. Ca ºofer de macara. Discutând mai târziu cu Candy. trimite-l încoace. nevoie de o slujbã. în goanã dupã o slujbã ºi. iar bani nici atât. Domnul Sennet era directorul fabricii de oþel cu acelaºi nume. Vara m-a surprins. Într-o scrisoare chiar am fãcut haz pe seama faptului cã trebuia sã economisesc în toatã cariera mea de medic pentru a o achita. Nu l-aþi putea ajuta cumva? – Cum sã nu? rãspunse acesta foarte amabil. îngrijea copiii. Vãzând cât eram de trist. Începusem cãutãrile cu trei luni înainte. pe care trebuia sã le mut dintr-o parte în alta. am ajuns la concluzia cã funcþionarul care a vãzut nota de platã trebuie sã-ºi fi spus cã nu putea fi vorba decât de o greºealã. surprizã: convorbirea de ºase ore nu apãrea nicãieri! N-am cerut nici o lãmurire. În acest timp mama lucra la familia Sennet. Dacã e vorba de bãiatul dumitale. aveai nevoie ºi de câteva noþiuni de fizicã – nu ºtiu dacã maistrul meu îºi dãdea seama de asta sau nu – pentru a deplasa braþul macaralei în aºa fel. tot ca de obicei. Eram singurul angajat pe varã. dar oraºul Detroit tocmai trecea printr-o crizã economicã. Spre surprinderea mea. Aºteptam înfrigurat ziua în care aveam sã primesc nota de platã ºi când aceasta a venit. ªi aºa mi-am gãsit o slujbã. pentru cã lucram cu bare de oþel de câteva tone. . ceea ce îi fãcea pe cei mai mulþi sã exclame: – Sã te angajãm?! În fiecare zi semnãm scrisori de concediere. încât obiectele prinse sã nu se legene când erau ridicate ºi aºezate în camioanele parcate strâns unul lângã altul. mama s-a dus la domnul Sennet ºi i-a spus: – Are ºi el.

eu am aceastã capacitate de a vedea lucrurile tridimensional ºi mi se pare cât se poate de firesc. *** . acest lucru nu e deloc ceva de la sine înþeles ºi nu puþini sunt chirurgii care nu reuºesc sã ºi-l însuºeascã niciodatã. la rândul nostru. eram foarte rapid ºi uºor în miºcãri. Când am fãcut o vizitã la Yale. Atât în timpul studiilor de medicinã. Unii au darul coordonãrii miºcãrilor fizice. avem privilegiul deosebit de a le cultiva pentru a-I sluji ºi a fi de folos umanitãþii.84 Mâini înzestrate Cu aceastã ocazie am devenit conºtient de o capacitate deosebitã cu care fusesem înzestrat – un dar divin. ea reprezintã capacitatea de a înþelege relaþii fizice. dincolo de armonia dintre mâini ºi ochi. Mi-a spus râzând cã fusesem atât de bun la fotbal. alþii învaþã limbi strãine cu foarte mare uºurinþã. Fãrã acest „ceva” se vor izbi la tot pasul de greutãþi. de a gândi tridimensional. Alþii au o voce frumoasã. Am întâlnit oameni care par a avea o capacitate unicã de a-ºi face prieteni. cât ºi în anii de mai târziu. Am convingerea cã Dumnezeu ne dã tuturor daruri. am învãþat sã apreciez aceastã calitate. Este cel mai frumos dar pe care l-am primit din partea Cerului ºi totodatã motivul de la care îºi trag faima „mâinile înzestrate”. Avea acum o catedrã întreagã. în 1988. Din anumite motive. Un chirurg bun trebuie sã prevadã consecinþele fiecãrei miºcãri. cred – o coordonare extraordinarã între privire ºi miºcãri. pentru cã de multe ori nu poþi vedea ce se întâmplã de cealaltã parte a operaþiei. pe care singur nu le înþeleg. l-am întâlnit ºi pe acest coleg. Un coleg din Yale m-a fãcut pentru prima datã atent la aceastã calitate neobiºnuitã. Pentru mulþi medici. Cu toate cã nu mai jucasem pânã atunci. iar noi. îi vedem pe primele locuri la jocurile olimpice. Jucam fotbal de masã. Coordonarea de care vorbeam are o importanþã vitalã în chirurgie. încât botezaserã câteva miºcãri „trageri Carson”. iar alþii au o înclinaþie naturalã spre ºtiinþele exacte.

Un pas important 85 Dupã primul an de medicinã. În anul II. nu mã opream din învãþat. La începutul facultãþii eram departe de a mã numãra printre cei din elitã. Cei care voiau sã câºtige un ban ºi aveau un spirit întreprinzãtor. singurul lucru pe care îl fãceam era sã mã scol la ora ºase ºi sã învãþ pânã seara. A fost prima mea varã în care am avut program de voie. chiar cã nu mã alegeam cu nimic. în munca de cercetare. ºi aceasta pentru cã mã foloseam doar de memoria imediatã. pânã nu stãpâneam materia la perfecþie. mi-am gãsit un post de asistent la radiologie. Eu mã numãram printre clienþi. În anul II nu mai frecventam cursurile. Nici nu prea învãþam. ce-i drept. cum sã verifice reflexele ºi aºa mai departe. Dacã profesorul mai era ºi plictisitor. Administraþia facultãþii le oferise studenþilor din anii mai mari posibilitatea de a preda ca demonstratori. Ultimul meu an fusese excelent: mã evidenþiasem ºi primisem recomandãri de la toate secþiile. Abia când am citit cursurile. pentru cã mã stimula sã învãþ. mi-am dat seama cã aceasta era singura metodã sã învãþ ceva. . sã nu mã fac de ruºine. Când am trecut în anul III ºi am început practica în spital. mergeau la cursuri ºi îºi luau notiþe pe care apoi le vindeau. Nu ºtiam pe atunci cât de folositoare aveau sã-mi fie mai târziu. dar nu reþineam prea multe lucruri. la unsprezece. aveam toatã materia la degetul mic. Cu notiþele profesorilor ºi cãrþile recomandate eram cât se poate de bine dotat. Mergeam la cursuri. Experienþa mi-a prins ºi mie bine. despre felul cum funcþioneazã ºi cum se foloseºte aparatura. Am învãþat multe lucruri despre razele Roentgen. în schimb mã sculam la ora ºase ºi. Le arãtam studenþilor cum sã facã examenul de auscultaþie (cum sã ausculte inima ºi plãmânii). Primul an a trecut fãrã sã mã desprind de mediocritate. Am fost desemnat sã predau anilor I ºi II metode fizice de diagnosticare.

îmi spuneam. Nu uita. într-adevãr. Desigur cã ºi pacientul suferea. Totul e sã localizezi foramenul. Pacienta pe care o opera suferea de aºa-numita nevralgie de trigemen.. „O. Dupã mai multe zile în care mi-am muncit creierii încercând tot felul de metode. Se pierdea mult prea mult timp preþios bâjbâind dupã foramen. mi-am zis. cã ei fac acest lucru de ani de zile!” „Ceea ce nu înseamnã neapãrat cã ºtiu absolut totul”. „Descoperã tu ceva mai bun!” Eram în anul III la Facultatea din Michigan. am dat peste o tehnicã foarte simplã: am plasat . În fiecare lunã fãceam practicã la câte o secþie. o boalã care se manifestã printr-o durere insuportabilã în regiunea feþei.K. isteþule”. Dupã schimbul de argumente pro ºi contra de care tocmai am amintit. În mine se dãdea o adevãratã luptã. dacã n-aº fi fost obsedat de ideea unei metode mai simple. – Acum urmeazã partea cea mai grea. îmi explica medicul în timp ce tatona terenul cu un ac lung ºi subþire. „Abia ai început ºi tu practica la neurochirurgie ºi îþi închipui cã eºti deºtept nevoie mare. S-au arãtat foarte interesaþi de ideea mea ºi mi-au pus la dispoziþie aparatura din secþia lor. avea greutãþi la localizarea foramenului oval (un orificiu de la baza craniului). m-am pus pe treabã. urmãrindu-l pe docent. „Las-o baltã acum. bãiete.CAPITOLUL 11 Al doilea pas „Trebuie sã existe o metodã mai simplã”. Am profitat de faptul cã îmi fãcusem câþiva prieteni cât timp lucrasem ca asistent la radiologie ºi le-am spus ce mã frãmânta. rãspundea altã voce. Vei avea ºi tu odatã ocazia sã schimbi lumea!” ªi aº fi „lãsat-o baltã”. Cu toate cã era un neurochirurg excelent.

procedeul pãrea foarte simplu. puteam plasa un inel pe craniu cu aproximaþie în spatele zonei în care se afla foramenul. Dupã douã încercãri le-am spus profesorilor despre noua mea descoperire ºi le-am demonstrat-o. m-am frãmântat. Citeam avid tot ce-mi cãdea în mânã. Nu era pentru prima datã când mi se întâmpla acest lucru. „Trebuie sã ºtiu mai mult”. e fantastic! Trebuia sã fiu fericit cã nu fusesem luat peste picior. combinatã cu setea nepotolitã de a afla mereu mai mult. Conducãtorul didactic m-a urmãrit atent ºi a dat din cap zâmbind aprobator: – Carson. intenþia mea era sã gãsesc o metodã care sã-mi uºureze munca. Se economisea mult timp ºi energie. Am început sã o aplic ºi am putut constata cât de utilã era. spunându-mi cã ceea ce conta era cã metoda îmi era de folos. dar nimãnui nu-i venise ideea mai devreme. ºi le-am aliniat în aºa fel încât foramenul sã cadã chiar între ele. La vizite. ºi un altul pe partea frontalã a craniului. profesorii ne cereau întotdeauna pãrerea asupra diagnozei. iar foramenul cãdea exact pe linia determinatã de acestea. O datã descoperit. Un timp. copleºit de întrebãri: Sunt oare pe cale sã pãºesc pe un tãrâm neexplorat sau o e totul doar o iluzie? M-am liniºtit în cele din urmã. de vreme ce douã puncte determinã o dreaptã. ªi uite-aºa. Iatã care a fost raþionamentul: mi-am spus cã.Al doilea pas 87 douã inele de metal pe craniu. fãrã voia mea. Aceastã concentrare intensã. mã surprindeam de multe ori spunându-mi. Cât despre mine. unul în faþã ºi altul în spate. nicidecum sã fac impresie. Vizualizând craniul cu ajutorul razelor Roentgen. au fãcut ca. dacã printre interni se aºternea liniºtea. În anul IV de medicinã mi-am dat seama cã în neurochirurgie eram mai documentat decât mulþi interni. îl puteam aduce în poziþia în care cele douã inele se suprapuneau. ceea ce începuse ca un simplu interes pentru neurochirurgie se transformã curând într-o adevãratã pasiune. toate feþele se întorceau spre mine: . sã-i pun în umbrã pe interni.

Îmi plãcea foarte mult viaþa de student la medicinã. Sunt sigur cã profesorii ºtiau ce se petrecea. Internii începurã sã-mi cedeze din responsabilitãþile lor. Pe scurt. mã bucuram cã mai puteam învãþa ºi eu câte ceva. Sunt pe coridor. trag un pui de somn. ºtiam. încât aº fi acceptat ºi mai multe sarcini dacã mi s-ar fi cerut. tot ºtii tu atâtea. atunci sã fiu cel mai bun cu putinþã ºi cel mai bine pregãtit. Dar nu conta. în timpul vizitelor. Ce-ai zice sã iei pagerul meu ºi sã rãspunzi la apeluri? Dacã nu te descurci cumva. iar eu. Mã cuprindea un fel de febrã a cunoaºterii la gândul cã îmi dezvoltam calitãþile ºi câºtigam experienþã. De multe ori. la urma urmei? Dacã tot aveam de gând sã devin medic. pe de altã parte. Carson! De obicei. dacã acum. Aveam de gând sã devin „un chirurg ilustru”. cum e ºi firesc. Eram atât de pasionat de neurochirurgie. când nu sunt decât student. Desigur cã regulamentul nu permitea aºa ceva. Muncisem din greu ca sã acumulez aceste cunoºtinþe ºi rezultatele dovedeau cã munca îºi meritase efortul. nici atât.88 Mâini înzestrate – Spune. . eram primul care sã rãspundã. mã întrebam: „Cum trebuie sã fie mai târziu. Nu a trecut mult ºi au început ºi alþii sã-mi dea pagerele ºi sã-mi cedeze din cazurile lor. e atât de minunat?!” Luam parte zilnic la vizite ºi frecventam cursurile din sala de operaþii. pentru cã fiecare sarcinã în plus însemna mai multã muncã. am ajuns la concluzia cã nici o altã specialitate nu mi-ar fi adus atâtea satisfacþii ca neurochirurgia. puþin orgolios. Când se iveau probleme. mã simþeam. Fiind conºtient cã excelam la acest capitol. strigã-mã. deºi nu eram decât student. respectiv mai mult timp pentru mine. Nu voi uita niciodatã cuvintele unui intern: – Carson. trecând din salon în salon. Nu am fost pus niciodatã într-o situaþie din care sã nu pot ieºi. profitau de pe urma mea. ªi de ce nu. Într-un fel. dar n-a spus nici unul nimic. Mã înþelegeam foarte bine cu internii. dar am vãzut cât era de epuizat ºi.

spuse un docent care nu mã observase. . Neurochirurgia devenea astfel cea mai fireascã alegere. Eram sigur cã îmi descoperisem vocaþia. în ceea ce priveºte alegerea profesiei. Toate aspectele carierei mele cãpãtau acum un sens: interesul meu pentru neurochirurgie. Chiar el mi-a spus-o. nu în ultimul rând. în mod întâmplãtor. – Sã fie oare vorba de ceva serios? întrebã altul. Am înaintat o cerere pentru a lucra douã luni în secþia de neurochirurgie ºi mi s-a aprobat. Sunt niºte conflicte politice la mijloc. Vãzând pozele unor pacienþi înainte ºi dupã operaþie. exclamam: – Incredibil! Chirurgii aceºtia pot face absolut orice! La început. În ambele luni m-am evidenþiat prin munca mea. Facultatea din Michigan avea un program excelent la neurochirurgie. fiecare student trebuia sã lucreze prin rotaþie pe câte o secþie. Neurochirurgii mi-au fãcut întotdeauna o impresie deosebitã. În timpul celui de-al treilea an de externat. Nu încãpea nici o îndoialã cã. am fost martor la o discuþie care mi-a rãsturnat toate planurile de a rãmâne la Michigan. Într-o zi. Era vorba despre ºeful clinicii de neurochirurgie. eram pe drumul cel bun.Al doilea pas 89 Mã apropiam de încheierea anului IV de medicinã ºi urma sã încep practica. acel dar divin al coordonãrii între miºcãri ºi privire – „mâinile mele înzestrate”. – Mai mult ca sigur. Atunci am luat hotãrârea care avea sã devinã mai târziu cariera ºi însãºi viaþa mea. sentimentele ºi miºcãrile. Tot ce spuneau sau ne arãtau ei mi se pãrea fascinant. – E pe cale sã se retragã. entuziasmul crescând pentru creierul uman ºi. priveam uluit creierul uman pe masa de operaþie ºi mâinile medicilor lucrând la acel centru care coordoneazã inteligenþa. Îmi priveam apoi mâinile ºi mi le imaginam operând. Pregãtirea noastrã profesionalã prevedea printre altele ca medicii specialiºti sã ne prezinte fiecare specialitatea lui. Sunt de pãrere cã cel mai bine e sã faci practica în acelaºi loc în care ai ºi învãþat ºi aº fi rãmas în continuare acolo dacã nu intervenea ceva neaºteptat.

am simþit un uºor accent maghiar ºi mi-am dat seama cã mã asculta atent. Ceva îmi spunea cã omul acesta avea sã fie corect în aprecieri. Îmi spuneam cã. Am trimis fãrã ºovãire cererea în toamna anului 1976. la urma urmei. Nu toþi cei înscriºi erau chemaþi pentru interviu. decorat cu obiecte de artã de bun-gust. dar era oricum primul pas. Pãrerile ºi preferinþele se vor împãrþi ºi se va ajunge în cele din urmã la noi schimbãri de personal. Nu voiam sã fiu implicat într-o astfel de situaþie. Când a început sã-mi punã întrebãri. *** Felul lui plãcut de a fi mi-a risipit imediat emoþiile. pentru cã mi-ar fi afectat serios viitorul. m-am rugat în gând.90 Mâini înzestrate Aceastã conversaþie întâmplãtoare m-a fãcut sã-mi revizuiesc planurile de viitor. Un singur aspect mã neliniºtea: Johns Hopkins accepta doar douã cereri din o sutã douãzeci ºi cinci. Asta nu însemna desigur cã eram ºi admis. „Dacã e voia Ta sã ajung aici. La câteva sãptãmâni dupã ce trimisesem cererea am primit mult aºteptatul rãspuns. ajutã-mã!”. – Spune-mi ceva despre tine. Fumul de pipã lãsa în încãpere o aromã dulce. atunci ajutã-mã sã dau rãspunsurile care sã-mi deschidã uºile!” . începu el. prin care eram invitat pentru interviu la Johns Hopkins. La cele de mai sus s-a adãugat ºi admiraþia mea pentru spitalul Johns Hopkins. Eventualele schimbãri de personal nu-mi puteau fi decât nefavorabile. Dr. aºa cã nu mi-a fost greu sã mã decid: îmi voi face practica la Hopkins. nu eram cu nimic mai prejos decât colegii mei de an. Aveam oare curajul sã fiu eu însumi? „Doamne. M-a primit în biroul lui spaþios. privindu-mã peste masa de lucru. George Udvarhelyi era ºeful programului de neurochirurgie. Avea un fel de a fi direct ºi deschis care mã liniºtea. Un ºef de secþie care nu ºtie niciodatã cât va rãmâne în funcþie va face ca printre interni sã domneascã haosul. Am rãsuflat uºurat ºi l-am privit în faþã. Aveam numai note mari ºi un punctaj rezonabil la examenul cu comisia naþionalã.

La un moment dat. Udvarhelyi mi-a mãrturisit cã mã recomandase cu cãldurã doctorului Long. Þi-a plãcut? – Foarte mult. nimic de zis. A fost frumos.Al doilea pas 91 – Johns Hopkins a fost prima mea alegere. Am discutat în jur de o orã despre muzica clasicã. Udvarhelyi a atacat problema medicinei. dr. Dupã ce ºi-a fãcut o impresie despre mine. Nu mai reþin restul convorbirii. preºedintele comisiei. dr. Prima ºi ultima. Parcã nu-i venea sã creadã cã un negru din Detroit ºtia atâtea lucruri despre muzica clasicã.. dacã tot trebuia sã mã întorc la Baltimore. Udvarhelyi se simþea în elementul sãu. iar dacã aveam sã fiu acceptat. la urma urmei. mã întrebam dacã nu cumva.. – Ce aspiraþii nutreºti? Ce specialitãþi te intereseazã în primul rând? De fiecare datã mã strãduiam sã rãspund cât puteam de clar ºi concis. dar mã consolam spunându-mi cã. Udvarhelyi. . am rãspuns. Se aplecã înainte ºi spuse cu însufleþire: – Tocmai asta îmi spuneam ºi eu! Tehnic era bun. Udvarhelyi aminti în treacãt despre un concert la care fusese cu o searã înainte. adãugând cã violonistul nu fusese la înãlþimea la care m-aº fi aºteptat. el deschisese subiectul ºi condusese discuþia în aceastã direcþie. Oare nu mã exprimasem prea direct? Nu conta. Sã fiu mãcar eu însumi. îl influenþasem pe dr. da. Mâinile i se odihneau pe birou. dr. – A. dar. despre anumiþi compozitori ºi diferenþele de stil. – Cum de te-ai hotãrât sã devii medic? mã întrebã. atunci sã fiu acceptat pentru ceea ce sunt ºi nu pentru cã aº fi reuºit sã-mi creez o imagine favorabilã. fãrã sã fi avut nici cea mai micã intenþie. Vreau sã încep aici chiar din toamnã. am aprobat eu. Dupã mulþi ani de la aceastã întrevedere. în timpul conversaþiei. ºtiu doar cã dr. Pãrãsind biroul. – Ai fost la concert? întrebã el foarte surprins.

În orice carierã. dar mai presus de toate m-a impresionat felul în care te-ai purtat în timpul conversaþiei. mi-a spus. În afarã de aceasta. Încrederea în mine însumi. ºi anume spre binele celor ce sunt chemaþi dupã planul Sãu” (Romani 8. Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. parcã pluteam. Îmi vin în minte câteva cuvinte ale apostolului Pavel: „Pe de altã parte. Indiferent de domeniul în care lucrezi. În cazul meu. muzician sau chirurg. – Aºa cum alþii pot. Îmi reproºam cã pierd prea multã vreme cu arta ºi alte lucruri de care nu aveam nevoie. m-au impresionat ºi notele ºi recomandãrile tale.. fie cã eºti electrician. munca ta va fi rãsplãtitã. mã ajuta sã spun cã sunt un medic bun.” din lume. Ce nu ºtiam. ªtiam sã apreciez la fel de bine ºi meritele altora. Deºi nu l-a menþionat.. dacã te strãduieºti sã înveþi cât mai mult ºi sã câºtigi experienþã. secretarã. Când am primit vestea cã am fost admis la Johns Hopkins. Poate eram puþin prea optimist. pe care o datorez mamei ºi credinþei în Dumnezeu. Mi-am amintit cu satisfacþie de timpul pe care îl investisem ca licean pentru „College Bowl”. trebuie sã ai încredere în tine ºi în capacitãþile tale. sunt sigur cã factorul decisiv care l-a determinat sã mã recomande a fost interesul meu pentru muzica clasicã. muzica clasicã a fost cea care m-a apropiat de Candy ºi m-a ajutat sã fiu admis într-unul dintre cele mai bune programe de neurochirurgie din Statele Unite. Aveam aºadar privilegiul de a studia în clinica pe care o consideram „cea mai. ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.28). cred cã Dumnezeu are un plan pentru fiecare om. eu de ce n-aº putea? îi spuneam deseori lui Candy.92 Mâini înzestrate – Ben. puteam învãþa. Sã ai o . chiar dacã uneori n-avem nici o idee despre mersul lucrurilor. dar nu eram încrezut ºi nici nu mã consideram superior celorlalþi. Dintr-odatã s-au risipit toate îndoielile. un plan ale cãrui detalii le aflãm pe parcursul vieþii. Cu ocazia aceasta am înþeles cã orice lucru învãþat îºi are rostul lui.

timp în care a frecventat ºi câteva cursuri. munceam din greu ca intern la Johns Hopkins. Am închiriat împreunã cu Candy un apartament în Ann Arbor. Fiind angajatã a universitãþii ºi cãsãtoritã cu un intern. ºi-a luat licenþa în economie ºi s-a angajat la o bancã comercialã. Eu. Candy a absolvit facultatea din Yale în primãvara anului 1975.” Foarte simplu. . ªi-a reluat studiile ºi. În cei doi ani care au trecut pânã mi-am încheiat studiile. era scutitã de taxele de ºcolarizare. activitatea ei se reducea la munca monotonã de birou. Într-o echipã. Candy a început sã lucreze pentru o societate de asigurãri. în Baltimore. Pânã atunci locuisem împreunã cu fratele meu. pentru cã nu cred în realizãrile la care ajungi de unul singur. Ea ºi-a gãsit curând un post prin Forþele de muncã. la scurt timp. dupã patru ani de serviciu în marinã. Doi ani a lucrat la redactarea ºi tipãrirea publicaþiilor spitalului Johns Hopkins. Mai târziu a obþinut un post de asistentã de redacþie pentru un profesor de chimie din Johns Hopkins. Acum urma sã intru în ultima ºi probabil cea mai importantã fazã a studiului. iar pe data de 6 iulie ne-am cãsãtorit.Al doilea pas 93 asemenea siguranþã încât sã poþi spune: „Pot totul. sã-ºi termine studiile la Facultatea din Michigan. Abia aºteptam sã ne mutãm din orãºelul Ann Arbor. Datoritã contractului de muncã limitat. *** Fusesem evidenþiat în repetate rânduri pentru munca mea la Universitatea din Michigan. rãspundea de cererile pentru ºomaj ºi fãcea menajul. pe de altã parte. Curtis. unde se afla spitalul Johns Hopkins. În viaþa particularã o duceam ºi mai bine. Dacã nu ºtiu ceva. care nu era cãsãtorit ºi se hotãrâse. întreb. O vreme a vândut ºi aspiratoare. Urmãream printre altele sã am relaþii bune cu toþi.

Am descoperit câteva asistente ºi infirmiere cu o vechime de 25-30 de ani. încercând sã le reþin numele. medicii nu s-ar putea miºca. pentru cã eu mã simþeam ataºat de angajaþii care lucrau cu conºtiinciozitate. Pentru cã se aflau tot timpul în apropierea pacienþilor. Probabil cã întreþineam aceste relaþii ºi dintr-o dorinþã de a compensa comportamentul altor medici. treceam prin secþii ºi intram în vorbã cu unul ºi cu altul. Felul lor de a se comporta mã durea foarte mult. însã mulþi îºi dezvoltaserã în decursul timpului o capacitate uimitoare de a prevedea complicaþiile ºi recidivele. Fãrã sprijinul lor. În mama avusesem un dascãl excelent. Mi-am dat seama cã ele observau anumite detalii din evoluþia pacienþilor. Unii medici înclinau însã sã-i subaprecieze pe ceilalþi. Mã anunþau de îndatã ce intervenea ceva pe secþie. ca sã-mi mai spunã câte ceva despre un anumit pacient. pentru cã îi ascultam ºi mã bizuiam pe observaþiile lor. cu infirmiera sau cu femeia de serviciu. cu aºa-ziºii „oameni de jos”. ºi sã încerc sã-i cunosc. Personalul nu era obligat sã raporteze astfel de detalii. nici mai rãi. ªtiau cã se puteau baza pe mine. Deºi nu intenþionam. Când aveam un minut liber. am ajuns la un moment dat sã profit de pe urma acestui fapt.94 Mâini înzestrate fiecare îºi are rostul lui ºi trebuie sã fie conºtient de importanþa pe care o are munca lui. M-am strãduit chiar de la început sã intru în vorbã cu personalul auxiliar. sesizau schimbãrile înainte ca acestea sã devinã evidente. O datã ce le câºtigam încrederea. Îmi displãcea sã vãd cum un intern ignora sugestia unei asistente sau cum un infirmier era fãcut cu ou ºi cu oþet pentru cine ºtie ce fleac. . Nu o datã s-a întâmplat ca asistentele sã se întoarcã dupã ce ieºeau din schimb. ºi asta mã irita cel mai mult. Puteam învãþa multe din experienþa lor ºi n-am lãsat sã-mi scape ocazia. pe care eu nu aveam cum sã le aflu. Venitul sau poziþia socialã nu-i face nici mai buni. Ea m-a învãþat cã toþi oamenii sunt egali. îmi spuneau în cine puteam avea încredere ºi în cine nu. Ei nu „se coborau” sã vorbeascã cu „omul simplu”. La urma urmei. ºi eu mã trãgeam din unii ca ei.

Dacã sunteþi atenþi ºi politicoºi cu ceilalþi. gândiþi-vã cã fiecare este un copil al lui Dumnezeu. am fost în stare sã fac o impresie bunã ºi sã dau randament în muncã.” Eu am convingerea cã a fi un neurochirurg bun nu înseamnã a te ridica deasupra celorlalþi. ºi ei vã vor trata la fel. le spun. În plus. Indiferent cã urcaþi sau coborâþi în ierarhia socialã. Accentuez acest aspect de fiecare datã când mã adresez tinerilor „Este imposibil ca cineva sã fie absolut inutil. veþi întâlni acelaºi gen de oameni. Singura diferenþã e cã Dumnezeu mi-a dat un talent pe care aºteaptã sã-l dezvolt în folosul celorlalþi. .Al doilea pas 95 Cert este cã. datoritã sprijinului pe care mi l-au dat aceºti oameni.

– Nu face nimic. N-am intrat bine ºi am ºi auzit o asistentã strigându-mã: – Ai venit pentru domnul Jordan? – Nu....CAPITOLUL 12 În largul meu Vãzând cã mã îndreptam în direcþia ei. „halatul de maimuþã” cum îi spuneam noi. Mi-am dat seama cã singurii negri pe care îi vãzuse pe secþie fuseserã brancardierii. Între timp. vreau sã spun cã. Sunt nou aici aºa cã n-aveaþi de unde ºti cine sunt. se bâlbâi într-o încercare nereuºitã de a se scuza. – Sunt noul intern. – Noul intern?! Dar nu puteþi.. Purtam halatul verde care nu-mi trãda ocupaþia. mai ales cã eram obiºnuit cu astfel de situaþii.. – N-am venit sã ridic pe nimeni. îmi pare rãu. Numai el era programat pentru respiraþie artificialã. spuse ea vizibil afectatã de gafã. îmi pare rãu.. . internii. asistenta îºi ridicã plictisitã privirea ºi mã întrebã absentã. încercând s-o scot din încurcãturã. La prima vizitã pe secþia de terapie intensivã eram îmbrãcat în halatul alb. – Oh. mã apropiasem destul de mult încât sã-mi poatã citi numele de pe ecuson sub care scria „intern”.. i-am spus. adicã. Am privit-o zâmbind. – Sigur? întrebã ea încreþindu-ºi fruntea. oprindu-se un moment din scris: – Pentru cine ai venit? Din tonul vocii am înþeles cã mã lua drept unul dintre brancardieri.

sã nu aºtepte ca alþii sã le rezolve problemele. pe care îl dãdea pe un ton calm ºi categoric: – Vedeþi uºa? Puteþi s-o folosiþi liniºtitã. Nu ºtiam dacã voi realiza ceva în viaþã. doamnã. Din câte ºtiu. Toate reacþiile noastre se bazeazã pe experienþa trecutã.În largul meu 97 Cred ºi eu cã îi pãrea. Ori de câte ori vreun pacient începea sã obiecteze. dr. Era desigur inevitabil ca unii pacienþi albi sã refuze sã fie trataþi de un medic negru. trebuie sã spun cã acest amãnunt nu mã prea afecta. când era vorba de culoarea pielii sau de apartenenþa etnicã. Simþeam însã ostilitatea unor pacienþi. Ca sã fiu sincer. respingând orice prejudecatã. dar eu nu vreau sã fiu tratatã de un negru. Þinea cu înverºunare la punctul lui de vedere. auzeam parcã vocea mamei spunându-mi: – Unii oameni sunt ignoranþi. povestite de dr. pentru cã asistenþii sunt singurii negri pe care i-ai vãzut în halat alb. Long îl ameninþa cu externarea. Iar dacã vã rãzgândiþi. Cea mai grea rãspundere pe care o simþeam ºi atunci ºi în anii de mai târziu a fost aceea de a le oferi adolescenþilor de culoare un exemplu.” Am zâmbit ºi am plecat mai departe. N-am aflat decât mult mai târziu de incidentele acestea. Carson vã stã la dispoziþie. Dacã n-aþi mai întâlnit nici un intern negru pânã acum. Trebuie educaþi. Felul în care se purtau ºi rãceala lor spuneau atât de mult. O doamnã îi spunea odatã doctorului Long: – Îmi pare rãu. Long avea un rãspuns pregãtit în astfel de situaþii. Mi-ar fi plãcut sã îi spun ceva de genul: „Nu face nimic. dr. (Trebuia sã fi fost orb sã nu observi!). Tinerii aceºtia trebuiau sã-ºi dea seama cã singura cale de a ieºi din starea lor deplorabilã este sã-ºi exploateze talentele cu care au fost dotaþi. dar voiam sã le demonstrez . Dr. Long. nu e de mirare cã m-aþi luat drept asistent. De câte ori mã izbeam de astfel de prejudecãþi. încât nu mai era nevoie de cuvinte. Gãseam însã de fiecare datã puterea necesarã sã-mi spun cã pãrerea unora ca aceºtia nu însemna pãrerea tuturor. nici un pacient n-a pãrãsit vreodatã clinica.

fie sud-americani. aº vrea sã mai spun cã multe dintre problemele legate de rasã ºi-ar gãsi rezolvarea dacã noi.98 Mâini înzestrate cã se poate ajunge departe. trebuie totuºi sã facem tot ce ne stã în putinþã pentru a fi de folos celor din jurul nostru. Nici unul nu cere însã ceva de pomanã. numai cei mai buni sunt apreciaþi. am sta pe picioarele noastre. ci acceptã sã facã muncile cele mai de jos. dacã aceasta înseamnã o muncã plãtitã cinstit. Chiar dacã ai reuºi. În sistemul de valori din societatea modernã. cã un vietnamez care emigreazã în Statele Unite se izbeºte la început de prejudecãþi din partea tuturor: fie albi. *** Povestea mea ar rãmâne neterminatã dacã nu v-aº povesti un incident petrecut în timpul cât am lucrat ca intern pe secþia de chirurgie generalã. Cam acesta ar fi mesajul pe care vreau sã-l transmit tinerilor. Cu toate cã nu mi se împotrivea fãþiº. pe nume Tommy. Intelectualii nu se dau înapoi de la mãturat. Fãrã a adopta un astfel de sistem egocentrist. era destul cã . Eu nu sunt cu nimic mai bun decât majoritatea tinerilor de culoare din ziua de azi. fãrã sã mai aºteptãm sã vinã alþii ºi sã ne scoatã din starea în care ne aflãm. ªi. Gãsesc cã e mult mai potrivit sã-þi ocupi locul care þi se cuvine ºi sã avansezi prin muncã. de exemplu. În perioada aceea am intrat în conflict cu un medic-ºef din Georgia. mulþi ajung proprietari de terenuri ºi impresari. pentru cã tot am atins subiectul acesta. tocmai în Johns Hopkins. Individul acesta nu putea sã se împace cu ideea cã trebuia sã lucreze cot la cot cu un negru. Am observat. Cu timpul. fie negri. chiar dacã eºti dezavantajat social. cei care constituim aceastã minoritate. Nu poþi ajunge dintr-un salt vicepreºedinte într-o întreprindere. nu þi-ar folosi prea mult pentru cã nu ai fi capabil pentru munca respectivã. Eu am motive sã sper.

.. l-am întrebat cât am putut de calm: – Aþi terminat? – Da. A fost ultimul cuvânt pe care mi l-a adresat. în sfârºit.. De aceastã datã mi-a spus verde în faþã: – Te crezi cineva. dar aflã cã în ochii mei nu faci nici cât o ceapã degeratã.În largul meu 99 îmi fãcea mereu observaþii usturãtoare. ci medicii primari luau deciziile. nu? Toþi spun cã eºti aºa ºi pe dincolo. Carson: te pot da afarã înainte s-apuci sã te ºtergi la nas! Spectacolul a durat mai multe minute. dar. Am fãcut cum mi-a ordonat. aºa cum credeam eu de cuviinþã. Nimeni altcineva nu s-a plâns de mine. nu el. – Pentru cã aºa am spus! tunã el. îmi tãia replica. îmi trântea aceeaºi replicã. Eºti un ticãlos. pentru cã ai primit aprobarea pentru neurologie mai repede decât alþii. conflictul a izbucnit când l-am întrebat: – De ce e nevoie sã luãm sânge pacientului X? Am mai.. Cu toate cã era medic-ºef. Nu voiam însã sã-i dau ocazia de a mã avea la mânã reacþionând violent sau înfruntându-l. pretinsa lui influenþã nu mã îngrijora deloc. Când. Atât. În cele din urmã. Îl tot acest timp. ªi sã-þi fie clar.”. În secþia de chirurgie am întâlnit o mulþime de chirurgi înfumuraþi ºi foarte siguri pe ei. – Bine. Mai mult nici nu era nevoie. S-a rãsucit spre mine ºi a început ca de obicei: – Ascultã. a fãcut o pauzã ca sã mai respire. aºa cã nu trebuia sã iau în serios ameninþãrile lui. Eu n-aveam nici un amestec. Îmi fãceam datoria conºtiincios.. Cãtre searã s-a iscat o oarecare neînþelegere. dar el era foarte nervos ºi ºtiam din experienþã cã în astfel de cazuri nu-i trecea prea repede. Nu mi-a trebuit mult ca sã constat cã aceste cuvinte dezminþeau imaginea favorabilã pe care încerca sã ºi-o facã. mã ignora sau se purta grosolan. eu sunt un tip de treabã. Cât despre mine. Abia aºteptam . am terminat. Nu-i puteam suporta. l-am privit fãrã sã scot nici un cuvânt. De fiecare datã când îl mai întrebam ceva cu „de ce.. asta eºti.

În anul 1977. Avea o voce profundã. Pe vremea aceea. Era cu totul altã viaþã! Doctorul Long. dar n-aveam de ales. La sfârºitul perioadei în care activasem ca intern. pentru cã are un simþ al umorului foarte dezvoltat. dar pe lângã noi mai erau o sutã douãzeci ºi cinci de candidaþi de la alte facultãþi. se arãta întotdeauna dispus sã-mi rãspundã la întrebãri. când am venit la Hopkins. dar la neurochirurgie rândurile se mai rãresc. Acest om a devenit mentorul meu. ºi un intern care studiase tot la Yale. dar face haz pe tema aceasta.1 La chirurgie generalã sunt mulþi interni. Perspectiva nu mã prea încânta. Chirurgia generalã îmi displãcea cumplit. L-am admirat chiar din prima zi când l-am întâlnit. Fusesem recomandat cu multã cãldurã de toate secþiile unde lucrasem ca intern. ceea ce 1 Martin Goines lucreazã în prezent ca orelist la Spitalul Sinai din Baltimore. Mai era un medic-ºef la chirurgie cardiacã. Îmi mai rãmâneau ºase ani ca intern: unul la chirurgie generalã ºi cinci la neurochirurgie. Am ajuns în sfârºit ºi la neurochirurgie. când nu eram decât intern. nu erau decât foarte puþini negri ºi nici unul nu frecventa facultatea la zi. ªtie. ºeful secþiei. Ar fi avut tot dreptul sã fie încrezut. De staturã mijlocie. nimeni nu voia sã se transfere la neurochirurgie. Cãutam disperat o portiþã de scãpare. pentru cã ºtia absolut orice. Era un singur loc. Acum e aproape cãrunt. din cei treizeci. de bas. din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea. cunoºtea pe oricine ºi. gãsea întotdeauna timp sã vorbeascã cu oamenii ºi se purta politicos cu toatã lumea. . Martin Goines. înalt cam de 1. Cred cã aº fi fost în stare sã renunþ ºi la Johns Hopkins ºi sã mã mut la oricare alt spital care m-ar fi primit ºi cu un singur an de chirurgie. era cel mai cumsecade om pe care l-am întâlnit. doar cinci s-au arãtat interesaþi de neurochirurgie. Mulþi din Johns Hopkins îl mai imitã încã. cu câteva fire albe la tâmple – aºa arãta când l-am cunoscut. pe nume Levi Watkins.100 Mâini înzestrate sã vinã timpul sã mã mut. Chiar de la început. câþi eram în total. Practica la neurochirurgie se apropia de sfârºit. era cel mai bun din lume.80 m. Trebuia sã fac doi ani de chirurgie generalã pentru cã alesesem neurochirurgia.

– Ben. – Uite la ce m-am gândit. la neurochirurgie i-ai uimit pe toþi. . erau plecaþi la conferinþã. dar cred cã radiam de fericire. 1 Lobectomia înseamnã îndepãrtarea lobului frontal. Pacientul adus de urgenþã a intrat în comã. continuã el. Deveneam tot mai neliniºtit. Îmi dãdeam seama cã omul va muri dacã nu intervin în vreun fel. Începusem sã mã agit. a fost adus de urgenþã un individ lovit la cap cu o bâtã de baseball. Profesorul de serviciu din Johns Hopkins rãspundea de toate spitalele. îmi spuneam. dar nu rãspundea nimeni. inclusiv cel care rãspundea de clinica din Baltimore. – ªtii. Sunam din minut în minut la medicul din corpul profesoral. ºovãind ce-i drept când mã gândeam la lipsa mea de experienþã. spuse. am rãspuns încântat. operaþie pe care eu n-o mai fãcusem niciodatã. în Boston se întâlnea Asociaþia Neurochirurgilor din SUA. Mi-aduc aminte de un incident petrecut în acest spital. ºi acest fel însemna o lobectomie1. Era un rãspuns prea clar la rugãciunile mele. ai fãcut treabã bunã ca intern. Aº fi vrut sã par indiferent. Majoritatea medicilor. Tocmai când eram în aceastã situaþie criticã. – Mulþumesc foarte mult. – Mulþumesc. am reuºit cu greu sã bâigui. Într-o zi. aplecându-se puþin înainte. *** Între anii 1978 ºi 1982 am lucrat ca intern la Johns Hopkins. Ar fi în interesul nostru dacã ai rãmâne la neurochirurgie în anul în care ar trebui sã faci chirurgie generalã. Situaþia se agrava vãzând cu ochii. doctorul Long mã chemã în biroul sãu. Parcã îmi pieriserã toate cuvintele. care aparþinea de Johns Hopkins. „Trebuie fãcut ceva”. În anul 1981 eram medic-ºef la Spitalul Municipal din Baltimore.În largul meu 101 însemna cã trebuia sã-mi caut o altã clinicã universitarã. În acest timp.

102

Mâini înzestrate

Ce era de fãcut deci? Ilegalitatea unei astfel de intervenþii nesupravegheate mã îngrijora mai mult decât eventualele complicaþii medicale. Dar ce fac dacã încep operaþia ºi se porneºte o hemoragie pe care n-o mai pot opri? Sau dacã intervin cine ºtie ce complicaþii ºi nu voi ºti ce sã fac? ªtiam cã, dacã se întâmplã ceva, voi fi tras la rãspundere ºi prima întrebare pe care o voi auzi va fi: „De ce ai fãcut-o?” Pe de altã parte, îmi ziceam: „Dar dacã nu operezi, ce va fi?” Rãspunsul era clar: omul murea. Ed Rosenquist, asistentul medicului din sala de operaþie, mi-a înþeles frãmântarea ºi mi-a spus: – Începeþi! – Aºa voi face, am rãspuns. Hotãrârea o datã luatã, mi-a risipit orice urmã de neliniºte. Trebuia sã operez! Trebuia sã fac tot ce puteam! – Pregãtiþi pacientul pentru operaþie! am ordonat asistentei ºefe, strãduindu-mã sã par cât mai stãpân pe mine. Am început apoi sã mã pregãtesc ºi eu, împreunã cu Ed, pentru operaþie. În momentul când am început operaþia propriu-zisã, eram complet relaxat. Am deschis cutia cranianã ºi am îndepãrtat lobul frontal ºi pe cel temporal drept, care erau teribil de inflamaþi. Era o operaþie grea. Vã întrebaþi, desigur, cum poate cineva trãi fãrã aceste pãrþi ale creierului. În unele situaþii, nu sunt absolut indispensabile. Operaþia a decurs fãrã complicaþii. Omul ºi-a revenit la câteva ore dupã anestezie, fãrã leziuni sau tulburãri motorii. Totuºi operaþia m-a marcat puternic. Zile în ºir am fost obsedat de gândul cã puteau apãrea complicaþii ºi cã puteam fi acuzat pentru ceea ce fãcusem. Când s-a aflat, nimeni nu mi-a reproºat nimic. Toþi îºi dãdeau seama cã omul ar fi murit cu siguranþã dacã nu l-aº fi adus urgent pe masa de operaþie.

***

În largul meu

103

Munca în cercetare, din anul V, a marcat apogeul perioadei de internat. Tumorile cerebrale ºi neuro-oncologia constituiau obiectul principal al preocupãrilor mele, de care deveneam tot mai pasionat. Aº fi rãmas în cercetare, dar n-aveam la dispoziþie animalele de laborator de care aveam nevoie pentru a le implanta tumori cerebrale. Dacã experimentele fãcute pe animale mici dãdeau rezultate utile, se putea începe dezvoltarea unui tratament în folosul oamenilor. Aceasta e cea mai rezonabilã formã de cercetare a unor metode noi de tratament. Experimentele fãcute pe ºoareci, maimuþe ºi câini dãduserã rezultate bune, însã cercetãtorii se loveau de anumite greutãþi: rezultatele experimentelor pe câini erau inexacte, maimuþele costau o avere, iar cobaii erau ieftini, dar mult prea mici pentru a-i putea opera sau pentru a-i vizualiza la tomografia computerizatã sau la rezonanþa magneticã nuclearã. Aveam de depãºit trei obstacole: sã fac rost de un animal potrivit care sã dea rezultate exacte la experimente ºi sã fie suficient de mare pentru a fi operat. Intenþia mea era sã experimentez pe o anumitã specie de animale care sã rãmânã apoi specia de bazã când aveam sã continuãm cercetarea tumorilor cerebrale. Câþiva cercetãtori ºi oncologi care fãcuserã deja câteva descoperiri m-au avertizat: – Ben, dacã ai de gând sã te lansezi în cercetarea tumorilor cerebrale, sã nu te aºtepþi la rezultate mai devreme de doi ani. Când am luat hotãrârea sã mã ocup de acest proiect cred cã eram în stare sã lucrez ºi mai mult de doi ani. Singurul impediment erau animalele. Am început cu ºobolani, dar a trebuit sã constat în curând cã erau mult prea mici. În plus, detest aceste animale. Îmi trezesc prea multe amintiri din viaþa de mahala din Boston. Am renunþat la ºobolani ºi am început sã caut altceva. Am petrecut urmãtoarele sãptãmâni discutând cu mai mulþi colegi. Unul dintre meritele clinicii Johns Hopkins este cã are specialiºti desãvârºiþi în absolut toate domeniile. Am început sã întreb în stânga ºi-n dreapta: – Ce animale spuneaþi cã folosiþi? Aha. Nu v-aþi gândit ºi la altele?

104

Mâini înzestrate

Dupã un timp, mi-a venit ideea sã folosesc iepuri albi din Noua Zeelandã. Întruneau perfect toate condiþiile. Cineva m-a îndrumat cãtre dr. Jim Anderson care folosea curent aceastã rasã de iepuri pentru cercetãrile sale. Laboratorul din Blaylock Building m-a rãscolit. Era o încãpere dotatã cu un aparat Roentgen, o masã chirurgicalã pentru experimente, un frigider, un incubator ºi o chiuvetã adâncã. Dupã ce m-am prezentat doctorului Anderson, am trecut direct la subiect – Am auzit cã folosiþi de mult timp iepuri. – Da, aºa e, încuviinþã el. Îmi descrise apoi rezultatele pe care le obþinuse folosind o substanþã producãtoare de tumori în ficat ºi rinichi, pe care el o numea VX2. Cercetãrile dãduserã rezultate destul de constante pe o perioadã mai îndelungatã. – Jim, i-am spus, tocmai studiez o tumoare cerebralã ºi mã gândeam sã folosesc iepuri. ªtii cumva ce fel de tumori se pot dezvolta în creierul lor? – Pãi, VX2 se poate instala ºi la nivelul creierului, spuse el gândind cu voce tare. – Crezi cã ar funcþiona cu VX2? – De ce nu? De vreme ce funcþioneazã în alte regiuni, nu vãd de ce n-ar funcþiona ºi pe creier. Dupã o pauzã, continuã: – Dacã vrei, putem încerca. – Eu sunt gata, i-am rãspuns. Jim Anderson mi-a fost de mare folos în cercetãrile mele. Am încercat iniþial sã separãm mecanic celulele canceroase tãind cu lamelele porþiuni mici din tumori. Din pãcate, acestea nu au mai crescut. Am implantat apoi în creierul iepurilor bucãþi din tumori, de data aceasta cu succes. Tumorile au început sã creascã. Pentru a experimenta ceea ce noi numim „test de viabilitate”, am apelat la dr. Michael Colvin, care lucra ca biochimist în laboratorul de oncologie ºi care m-a trimis la un alt biochimist, doctorul John Hilton.

spre deosebire de radiografiile tradiþionale. Ne-am îmbunãtãþit apoi experimentele prin încã o metodã: cu un ac subþire. 2 Prin RMN (Rezonanþã Magneticã Nuclearã) se pot evidenþia nu numai modificãrile anatomice. Dupã sãptãmâni întregi de încercãri. În cazul RMN-ului. Jim Anderson a dus câþiva iepuri în Germania ºi a identificat tumorile prin RMN. La baza acestei metode de mãsurare stã principiul cã nucleii atomici se rotesc în jurul propriei axe. computerul transpune valorile obþinute în imagini. În anul 1982 am folosit ºi un PET3. diminuarea razelor X se mãsoarã prin intermediul unor detectori. Cea mai recentã descoperire la ora respectivã era RMN2. Hilton ne-a sugerat sã folosim enzime care sã dizolve þesuturile învecinate. Rezultatul a întrecut toate aºteptãrile: celulele au supravieþuit aproape 100%. Între a 12-a ºi a 14-a zi. Hopkins s-a numãrat printre primele spitale din þarã care a primit un astfel de aparat. Dupã îndepãrtarea magnetului. 3 PET (Positron Emission Tomography) foloseºte substanþe radioactive care sunt injectate în vasele sanguine cerebrale ºi metabolizate ulterior de celule. rotaþie care poartã denumirea de spin. o tehnicã elaboratã în Germania.În largul meu 105 Dr. 1 . ci ºi cele de metabolism. Am recurs la tomografia computerizatã1 ºi ne-am bucurat ca niºte copii când am identificat tumorile pe film. Substanþele radioactive sunt apoi eliminate prin plãmâni. dar îmi lipseau banii de avion. implantam celule în creier. dr. toþi iepurii au murit de tumori cerebrale. se induc atomii de hidrogen prin intermediul unui câmp magnetic. Aº fi vrut tare mult sã-l însoþesc. Semnalele radioactive care rezultã sunt mãsurate ºi imprimate cu ajutorul computerului. Cu ajutorul unui program complicat. efectul câmpului magnetic sau semnalul de rezonanþã magneticã poate fi mãsurat ºi transpus în imagini printr-un program complicat la computer. Un asemenea rezultat exact ºi invariabil ne-a permis sã trecem la faza urmãtoare ºi sã aflãm cum cresc tumorile. dar sã nu afecteze celulele canceroase. Hilton a gãsit în cele din urmã combinaþia de care aveam nevoie. Toate începeau sã creascã. PET se foloseºte în special pentru a vizualiza circulaþia cerebralã ºi procesele de metabolism de la nivelul creierului. care nu ne stãtea însã la dispoziþie. În cazul tomografiei computerizate.

datoritã spiritului nostru de colaborare. iar pacienþi. orele mi se pãreau ani întregi. dar. Rezultatele cercetãrilor noastre au ajuns ºi prin revistele medicale. Studiu. Aici s-a încheiat activitatea mea ca intern. pacienþi. . sã cântãresc un sfredel pneumatic în mânã. încât procedeul acesta de comprimare a devenit o a doua naturã. Am intrat în ultimul an cu forþe noi. sã tratez atacuri ºi sã lucrez aproape de trunchiul cerebral. ceea ce înseamnã cã. motiv pentru care e nevoie de clame de diferite mãrimi. În acel ultim an ca intern. Drumul pânã aici fusese lung ºi abrupt. în loc de a mucezi doi ani în laborator. fãrã sã-mi dau seama – aºa cum se întâmplã de cele mai multe ori la cotiturile vieþii. Eram în sfârºit pregãtit sã pun mâna pe instrumente ºi sã le mânuiesc. de exemplu. terminam dupã un singur an ºi mã puteam întoarce pe secþie. sã-l verific ºi sã-l folosesc pentru a tãia osul la câþiva milimetri de nervii ºi þesuturile creierului. Am exersat de atâtea ori. iar studiu. cum sã extirp tumori cerebrale ºi sã corectez anevrisme. Am învãþat când trebuie sã fiu „agresiv” ºi când sã mã retrag. Departe de Candy. Am învãþat. Anevrismele apar sub forme foarte variate. Pentru acest proiect mi s-a acordat titlul de „Internul Anului”. Am învãþat sã corectez malformaþii ale oaselor ºi þesuturilor ºi sã operez pe mãduva spinãrii. care de multe ori trebuie puse în locuri greu accesibile. Un alt capitol al vieþii urma sã se deschidã în faþa mea. am reuºit sã definitivãm modelul în numai ºase luni. crize. iar instinctul a ajuns sã-mi spunã imediat ce clamã sã folosesc. La ora actualã. Un astfel de experiment dureazã în mod normal ani întregi.106 Mâini înzestrate Primele mãsurãtori ºi investigaþii s-au fãcut pe iepurii noºtri cu tumori. majoritatea celor din Hopkins folosesc modelul nostru de tumoare cerebralã. mi-am însuºit toate acele calitãþi care au fãcut ca instrumentele chirurgicale sã se transforme în mâinile mele în adevãrate unelte ale vindecãrii.

. fãrã sã fiu nevoit sã-i spun în faþã ce gândeam despre oferta lui. pentru simplul motiv cã eram negru ºi politica de acolo promova societatea albilor în exclusivitate. ieºi în Australia. – Ce sã caut acolo fãrã tine? încercam eu sã fiu evaziv. din vestul Australiei. Dacã începi sã sapi un tunel în Baltimore. despre care se spunea cã ar întrece-o pe cea a Africii de Sud.” – Ar fi locul ideal pentru tine. Nu puteam merge în Australia. O singurã promisiune mã ispitea: „Aici câºtigi experienþã într-un an cât altundeva în cinci”. – Sau te urci în avion ºi ajungi în douãzeci de ore. Spuneam doar „Nu sunã rãu deloc” sau „Cine ºtie? Poate într-o zi.CAPITOLUL 13 Un an deosebit Bryant Stokes n-a aflat nici pânã în ziua de astãzi care a fost adevãratul motiv pentru care nu luam în serios propunerea lui. Ceea ce mã neliniºtea cu adevãrat erau zvonurile despre politica de apartheid a Australiei. ºi lucra în Statele Unite ca medic primar neurochirurg. de ce nu vii tu în Australia la clinica noastrã universitarã? Ar fi un loc ideal pentru tine. Îmi spunea de multe ori: – Ia spune. insista el. gãseam câte o scuzã. dar reflectam întotdeauna la ceea ce-mi spunea. Cãutam întotdeauna sã schimb subiectul. replica el râzând. Sau: – Glumeºti! Australia e tocmai la celãlalt capãt al pãmântului. Credeam cã îºi dã singur seama. Bryant era originar din Perth. dar nu cred cã e chiar ce mi-aº dori. Ne înþelegeam excelent. De fiecare datã când Stokes deschidea subiectul. Insistenþa lui mã nedumerea.. – Mulþumesc. Oare Bryant nu-ºi dãdea seama de aceasta? .

. rãspunse ea. am întrebat-o în cele din urmã pe Candy: – Ce se întâmplã? Vrea Dumnezeu sã ne spunã ceva? – Nu ºtiu. De câte ori deschideam televizorul.. mi-am luat gândul de la Australia. ideea mã mai obseda încã. Cu toate cã îmi luasem gândul de la Australia. auzeam reclama: „Vizitaþi Australia! Vizitaþi þara ursului koala!” Un post de radio a transmis chiar o emisiune specialã despre Australia. Pe lângã faptul cã existau aceste probleme de rasã. dar n-ar strica sã discutãm problema. s-a zis cu ea. Ei bine. sã ºtii”. Long. îmi spunea el ori de câte ori avea ocazia. mã asigurase cã puteam rãmâne la Johns Hopkins ºi dupã perioada în care lucrasem ca intern. Baltimore devenise centrul universului. în afarã de faptul cã era interesant. probabil cã nu mi-aº fi bãtut capul cu propunerea lui. Am rugat-o pe Candy sã meargã la bibliotecã ºi sã caute câteva cãrþi despre Australia. Dr. Dacã Bryant n-ar fi fost atât de insistent. – Politica aceea care te neliniºtea. Planurile mele arãtau însã cu totul altfel.108 Mâini înzestrate Aºadar.. Nu puteam decât sã accept. nu vedeam ce avantaje mi-ar fi adus un an de specializare în Australia. Parcã nu putem merge nicãieri fãrã sã dau de cineva care mã saluta cu un accent australian. pentru a ne putea face cât de cât o idee. îndeosebi politica exclusivistã a albilor. Nemaiputând suporta. care era medic-ºef la secþia de neurochirurgie ºi totodatã mentorul meu. În minte îmi reveneau din nou îngrijorãrile trecute. încât nu m-am putut abþine sã n-o întreb despre ce e vorba. Pentru mine era o perspectivã strãlucitã. – Aº fi încântat sã rãmâi la noi. Vorbea cu atâta însufleþire. Guvernul a abrogat legea în anul 1968. Dar nu exista discuþie în care sã nu lase sã-i scape câte o aluzie de genul: „Australia þi-ar plãcea. am primit un telefon: – Am gãsit ceva interesant despre Australia. începu ea. În ziua urmãtoare.

ªi am început cercetãrile. Poate chiar trebuie sã mergem în Australia. Cu ultimii bani pe care-i mai aveam am cumpãrat bilete – doar dus – aºa cã. Cu toate cã situþia ei era delicatã. Am fixat data plecãrii în luna iunie 1983. Candy era însãrcinatã ºi pãrea într-adevãr un act nebunesc sã zbori tocmai acum la celãlalt capãt al lumii. nu ne mai puteam întoarce. darmite acolo. Parcã ea era ºi mai fericitã decât mine. Aventura era ispititoare din mai multe motive: în primul rând. – Doar n-ai de gând sã-i faci una ca asta lui Candy! Nici aici nu i-a fost prea uºor. Poate cã nici prietenii noºtri ºi nici noi înºine nu realizam cã. banii. am constatat cã ei nu erau la fel de încântaþi ca noi. Acum era din nou însãrcinatã ºi doctorul îi prescrisese repaus la pat începând din luna a patra. Eram acceptat. i-am spus. În toatã viaþa mea nu avusesem atâþia bani cât urma sã primesc . pentru ca incidentul sã nu se mai repete. de fapt. Candy rãspundea hotãrât: – Are ºi Australia destui medici buni. hotãrârea era deja luatã. E drept cã ne aflam abia în faza formalitãþilor: înaintasem o cerere la Spitalul Sir Charles Gardiner din centrul medical Queen Elisabeth II. Ne însufleþeam tot mai mult pe mãsurã ce citeam. Nu mi-am putut ascunde o grimasã la auzul unor astfel de sfaturi „prieteneºti”. Candy a întrerupt serviciul ºi a început sã se îngrijeascã mai mult. ar fi trebuit sã nascã gemeni. îmi reproºarã mai mulþi. Problema era cã pierduse deja o sarcinã în luna a cincea cu un an în urmã. de câte ori se ridica problema sãnãtãþii ei. ºi dacã am fi vrut. Ce sã însemne toate astea? – Poate cã ar trebui sã luãm în serios invitaþia lui Bryan. Când am început însã sã discutãm cu prietenii.Un an deosebit 109 Am tras aer în piept. – De ce þineþi sã mergeþi tocmai în Australia? ne întrebã unul. – Veniþi voi înapoi dupã o sãptãmânã! ne asigurã altul. am primit rãspunsul. Dupã douã sãptãmâni. – Uite rãspunsul! i-am spus lui Candy. Destinaþia era clarã: medic în curs de specializare.

aveam deja atâtea cunoºtinþe. dupã numai douã sãptãmâni. Nu ºtiam ce primire avea sã ni se facã. ne considerãm familia lui Dumnezeu. Vãzând-o pe Candy însãrcinatã. N-au trecut nici douã sãptãmâni de când aþi venit.000 de dolari. pe drum aveam amândoi emoþii. Fraþii noºtri au început sã vinã unul cu un leagãn. Cu câteva zile în urmã îi spusesem cã o altã familie ne-a invitat într-o excursie cu maºina în împrejurimile oraºului Perth. Mie mi-au trebuit luni de zile ca sã-mi fac atâtea relaþii. – Noi ne tragem dintr-o familie numeroasã. Un coleg venit cu cinci luni înaintea mea m-a întrebat odatã: – Ce faci desearã? I-am rãspuns cã luãm cina la familia X. un cãrucior ºi cu nenumãrate invitaþii la cinã.110 Mâini înzestrate aici într-un an – 65. Vor fi musafirii noºtri timp de un an. În timpul predicii. Numai noi ºtiam cât le duceam lipsa. Australienii ne-au primit în schimb cu braþele deschise ºi faptul cã fãceam parte din Biserica Adventistã ne-a deschis multe uºi. da. i-am rãspuns zâmbind. dupã care i-am explicat: ca bisericã. Pentru copil nu luaserãm nimic cu noi. – Cum se face cã aveþi atâþia prieteni? se mirã el. Deºi problema rasialã fusese teoretic rezolvatã. mai multe surori au întrebat-o de ce avea nevoie. pastorul a anunþat: – Avem în mijlocul nostru o familie din Statele Unite. ceea ce înseamnã . greutatea bagajelor fiind limitatã. i-am rãspuns. – Vrei sã spui cã aveþi rude ºi-aici? – Într-un fel. În prima sâmbãtã. într-un spital strãin ºi apoi nu trebuia sã uit cã se puteau ivi complicaþii cu Candy. am fãcut cunoºtinþã cu pastorul ºi cu alþi câþiva membri. Cei de la spital nu puteau înþelege cum se fãcea cã. Nu s-a terminat bine predica ºi ne-am trezit asaltaþi din toate pãrþile. altul cu o pãturicã. Ne-a prezentat apoi membrilor invitându-i sã ne ureze bun-venit. înainte de începerea serviciului divin. Temerile noastre erau întemeiate: eram un chirurg necunoscut.

Un an deosebit

111

cã noi între noi suntem fraþi ºi surori. Iatã de ce membrii bisericii ne-au tratat ca pe membri ai familiei. Nu mai auzise aºa ceva pânã atunci.

***
Australia mi-a plãcut încã din prima zi: oamenii, atmosfera, þara – totul era minunat. Ca intern, se presupunea cã trebuia sã mã ocup de majoritatea cazurilor – era un motiv în plus sã-mi placã în Australia. ªi Candy se afla în elementul ei: era prim-solistã la vioarã în orchestra din Nedlands ºi cânta ºi cu vocea într-un grup de profesioniºti. Nu trecuse decât o lunã de la venirea noastrã în Perth când m-am confruntat cu primul caz dificil, care avea sã dea o orientare cu totul nouã activitãþii mele de chirurg. Medicul-ºef diagnosticase un neurinom acustic la o pacientã, o tumoare care creºte la baza creierului ducând la surzenie, slãbirea muºchilor feþei ºi, în final, paralizie. Femeia avea dureri de cap insuportabile. Vãzând cã tumoarea era mare, medicul a înºtiinþat-o dinainte pe pacientã cã nu putea garanta pentru nervii cranieni. Ascultând prognoza, l-am întrebat: – Dar dacã am folosi un microscop? – Sigur, sigur, meritã sã încerci. Deºi politicoase, cuvintele lui ascundeau o zeflemea usturãtoare: „Tu, mucosule? Încearcã numai ºi-ai sã te convingi singur ce ispravã mare ai sã faci.” Nu-l puteam condamna, ba chiar îl înþelegeam într-un fel. Operaþia a durat zece ore fãrã întrerupere. Eram epuizat, dar fericit. Scosesem tumoarea, salvând în acelaºi timp ºi nervii. Medicul-ºef o asigurã pe pacientã de o refacere completã. Nu dupã mult timp, femeia a rãmas însãrcinatã ºi ºi-a botezat copilul cu numele medicului, crezând cã acestuia i se datora reuºita operaþiei. Nu ºtia cã eu fãcusem toatã treaba. Aºa merg lucrurile în Australia. Internul lucreazã sub auspiciile medicului-ºef, cãruia îi

112

Mâini înzestrate

revine meritul tuturor reuºitelor; dacã i se cuvin sau nu, asta e altã problemã. Ceilalþi medici ºtiau în schimb totul ºi au început sã mã trateze cu respect. Veneau pe rând la mine ºi-mi spuneau: – Carson, n-ai vrea sã faci tu operaþia asta? Nu refuzam niciodatã, pentru cã scopul meu era sã învãþ ºi sã acumulez experienþã. La mai puþin de douã luni de la sosirea mea în Australia, fãceam câte douã-trei craniotomii pe zi; deschideam craniul ºi scoteam cheaguri de sânge sau tratam anevrisme. Operaþiile lungi presupun ºi un efort fizic susþinut; nu e lucru uºor sã stai ore întregi în picioare, lângã masa de operaþie. De la doctorul Long am învãþat cum sã rezist; îi urmãream atent toate miºcãrile. Acum îi sunt recunoscãtor pentru toate tumorile pe care le-a operat. Neurochirurgii nu-mi cunoºteau stratagemele, dar vedeau rezultatele ºi îmi acordau mai multã libertate decât le era permis. Pentru cã mã descurcam bine ºi mã arãtam mereu dornic de a câºtiga experienþã, agenda mi se umplea pânã la refuz. Nu puteam vorbi de rutinã, pentru cã nici un caz nu semãna cu altul. În curând, devenisem un adevãrat expert în domeniu. Dupã câteva luni am ajuns la concluzia cã aveam un motiv deosebit pentru a-I mulþumi lui Dumnezeu cã ne-a adus în Australia. În anul pe care l-am petrecut aici am câºtigat foarte multã experienþã ºi mi-am perfecþionat tehnica. Mã simþeam în largul meu în timp ce operam pe creier. Mi-am dat seama cât de inspiraþi fuseserãm alegând Australia, pentru cã unde altundeva aº fi avut eu posibilitatea sã operez atât de mult? Am avut ºi destule cazuri dificile, chiar spectaculoase, ºi nu o datã I-am mulþumit lui Dumnezeu pentru îndemânarea pe care am câºtigat-o datoritã lor. Un astfel de caz dificil a fost ºeful pompierilor din Perth, cãruia i-am depistat o tumoare imensã care cuprindea toate vasele importante de sânge din partea anterioarã a bazei creierului. De trei ori a trebuit sã-l operez, pentru a-i extirpa tumoarea. Nu i-a fost deloc uºor, dar a depãºit cu bine situaþia.

***

Un an deosebit

113

Naºterea primului nostru copil, Murray Nedlands Carson, la 12 septembrie 1983, a marcat o nouã piatrã de hotar în viaþa noastrã (Nedlands era numele cartierului în care locuiam). Anul se apropia încet, încet de sfârºit, iar Candy începu sã facã bagajele. Ce urma acum? Unde aveam sã lucrez? Imediat dupã întoarcerea mea în SUA, ºeful secþiei de chirurgie a spitalului Provident din Baltimore a venit la mine ºi mi-a spus: – Ben, bãnuiesc cã n-ai de gând sã rãmâi la Hopkins. Ai face foarte bine dacã te-ai muta la noi. Spitalul Provident oferea asistenþã medicalã în special negrilor. – La Hopkins nu-þi vor da nici un pacient. Sunt obsedaþi de rasism. Îþi vei irosi talentul în instituþia asta ºi nu vei ajunge nicãieri. Am dat din cap gânditor. „Poate cã are dreptate”, mi-am spus. L-am lãsat sã spunã tot ce avea de spus. Hotãrârea îmi aparþinea, oricum. – Vã mulþumesc pentru ostenealã, i-am spus apoi. Nu zic cã nu aveþi dreptate, dar eu unul n-am observat încã prejudecãþi la nimeni. Aº vrea sã mã conving personal. – Foarte bine. Îþi mai spun doar cã vei avea mult de suferit. – Poate cã aveþi dreptate, am repetat, simþindu-mã oarecum flatat cã se ruga atâta de mine. De fapt, þineam sã ajung cu orice preþ la Hopkins. Vãzând cã nu are succes, interlocutorul meu schimbã tactica: – Uite, Ben, noi avem mare nevoie de cineva cu talentul tãu. Gândeºte-te la tot binele pe care l-ai putea face alor tãi. – Apreciez foarte mult oferta ºi interesul dvs. ªi nu minþeam. Aº fi vrut foarte mult sã-i spun cã nu voiam sã-i ajut numai pe negri, ci pe oameni în general. – Daþi-mi timp de un an de zile, am continuat eu. Dacã nu voi reuºi, dupã cum spuneþi, mã voi gândi mai serios la oferta dvs. Din fericire, n-a fost nevoie s-o fac niciodatã. N-aº fi putut spune ce mã aºteptam sã gãsesc la Johns Hopkins, dar ceea ce am gãsit a fost exact contrariul a ceea ce mi se

Dr. .114 Mâini înzestrate prevestise. Am simþit o recunoºtinþã profundã faþã de Dumnezeu ºi m-am umilit în faþa Lui. În zilele care au urmat n-am fãcut altceva decât sã repet: „Sã fie oare adevãrat?” Eram ca un copil care îºi vedea un vis împlinit. Câteva luni mai târziu. La încheierea discuþiei toþi erau convinºi cã îmi cunoºteam meseria. Iatã-mã deci ºef al secþiei de neurochirurgie infantilã din Johns Hopkins! ªi n-am decât 33 de ani. – Sunt convins cã va face faþã. mã aºezam lângã ei ºi începeam sã discutãm despre problema copilului. Imediat ce depãºeam faza formalitãþilor. am observat cã toþi mã considerau un medic competent. Mã amuza sã-i vãd cum încercau sã-ºi stãpâneascã surpriza. pentru care Îi mulþumesc lui Dumnezeu. am fost peste mãsurã de fericit. Long a propus comisiei de medici sã mã numeascã ºef al secþiei de neurochirurgie infantilã. Motivul principal. Unii pãrinþi fãceau eforturi imense sã-ºi aducã copiii la secþia noastrã. Dupã întoarcerea din Australia. este cã m-a binecuvântat cu multã experienþã în anul acela petrecut în Australia. aveam o experienþã remarcabilã ºi o îndemânare inegalabilã. intrând într-un salon. Nu ºtiu dacã aceasta se datora faptului cã eram negru sau faptului cã eram atât de tânãr. pãrinþii sã mã întrebe: – Nu mai vine odatã doctorul Carson? – Eu sunt doctorul Carson. Nu o datã mi s-a întâmplat ca. Argumentul sãu era cã. Dupã câteva sãptãmâni. în anul 1984. le-a spus. Era probabil o combinaþie a celor douã. Nu-mi ajungea timpul pentru câþi pacienþi aveam. dupã cum avea sã-mi povesteascã mai târziu. Când dr. ºeful secþiei de neurochirurgie infantilã a fost numit ºef la chirurgia Universitãþii Brown. Eu mã ocupam deja de majoritatea cazurilor de pediatrie. nu-mi mai vedeam capul de treburi. le rãspundeam zâmbind. deºi aveam numai 33 de ani. Culmea e cã nici un membru al comisiei acelei „instituþii rasiste” nu s-a împotrivit. Long mi-a fãcut cunoscutã numirea. Cine s-ar fi gândit? Multora nu le venea sã creadã.

De multe ori. era mai uºor sã lucrez cu pacienþi albi. pentru cã majoritatea pacienþilor ºtiu exact cum arãt. – Dacã mã gândesc bine. pentru ca în final sã concluzioneze: „Individul trebuie sã fie ceva deosebit ca sã stea unde stã”. Cei mai mulþi pur ºi simplu nu puteau crede cã eram ºeful secþiei de neurochirurgie. întrebându-se dacã nu cumva numirea mea se voia a fi o expresie a integrãrii negrilor. m-am obiºnuit cu acest tip de conversaþie ºi am ajuns sã prevãd reacþiile. ca dovadã cã le câºtigasem încrederea. operaþiile îmi sunt programate cu luni de zile înainte. de aceea mã vãd nevoit sã mai .Un an deosebit 115 Odatã am fost întrebat de bunica unei fetiþe pe care trebuia sã o operez: – Doctore Carson. iar cei care credeau. ªi. Mã priveau suspicioºi. Erau suficiente însã câteva minute de discuþie pentru ca zâmbetul sã le reaparã pe feþe. „individul nu prea are habar de medicinã”. pentru cã am ajuns atât de cunoscut. „În acest caz”. chiar cu cei mai vãdiþi bigoþi. Desigur cã sunt nevoit sã refuz unele cazuri. Prin urmare. dându-ºi seama de naivitatea întrebãrii. erau ferm convinºi cã nu obþinusem postul pe merit.. înainte de a veni la clinicã. Cu timpul. Astãzi nu mai sunt pus în astfel de situaþii. Îi vedeam reflectând îndelung. În formã brutã. A început sã râdã. aþi mai operat aºa ceva pânã acum? – Încã nu. pentru cã nu voiam sã o fac sã se simtã prost. dar de citit pot citi destul de bine ºi iau cãrþile de medicinã în sala de operaþie. i-am rãspuns eu cu o faþã serioasã. o mie de astfel de operaþii. Nu mã simþeam deloc jignit. Cam trei sute pe sãptãmânã. am continuat zâmbind. îºi spuneau. Mi-ar fi imposibil sã fac toate operaþiile care mi se cer. mulþi vin ºi spun: – Nu vreau sã fiu operat decât de doctorul Carson. cred cã am fãcut în jur de. mã priveau cu mai multã suspiciune decât albii.. ºi în special cei mai în vârstã. ªtiam cã îºi iubea nepoata ºi cã voia sã o ºtie în siguranþã. Mi se pare totuºi curios cã de multe ori negrii. gândurile ei ar suna cam aºa: „Arãþi de parcã nici n-ai fi început medicina”.

care se aratã interesaþi. . m-am vãzut confruntat cu una dintre cele mai dificile operaþii din viaþa mea. În altã ordine de idei. Nici nu-mi închipuiam pe atunci cât de mult avea sã-mi influenþeze aceastã fetiþã cariera ºi cât de puternic avea sã fie impactul operaþiei asupra atitudinii medicilor faþã de o tehnicã medicalã mult controversatã. consider cã e foarte nimerit sã predau cazuri ºi altor chirurgi. Numele fetiþei era Maranda.116 Mâini înzestrate spun ºi „nu” din când în când. Dupã un an de la promovare. Nici eu n-aº fi câºtigat îndemânarea de acum dacã nu s-ar fi gãsit alþii care sã-mi cedeze din cazurile lor.

Prin anii ’30-’40. 1 . Walter Dandy ºi A. Pe mãsurã ce treceau lunile. Procedeul chirurgical cunoscut sub numele de „hemisferectomie” a fost introdus de dr. cu pãr ºaten. Vãzându-ºi copilul la un pas de moarte. spuse Terry Francisco. A fost reluatã prin anii ’60 pentru a trata atacurile care însoþeau aºa-numita „hemiplegie infantilã”. în urmã cu 50 de ani. În ciuda eºecurilor de pânã atunci. strãduindu-se sã-ºi stãpâneascã tremurul din voce. Walter Dandy. Ajutaþi-ne! Vã rugãm din suflet! Ultimii trei ani fuseserã îngrozitori pentru acest cuplu.CAPITOLUL 14 Maranda – Sunteþi singurul spital care ne-a mai dat puþinã speranþã. unul dintre primii neurochirurgi ai Spitalului Johns Hopkins. cariera mea de medic. John Freeman la Johns Hopkins. doamna Francisco îl sunã disperatã pe dr. Unul dupã altul s-au perindat pe scena spitalului Hopkins începând din anul 1800. Nici nu-mi închipuiam pe atunci cât de mult avea sã-mi influenþeze aceastã fetiþã. Toate spitalele la care am fost pânã acum ne-au spus cã nu se mai poate face nimic pentru fetiþa noastrã. îngrijorarea se transforma în disperare. Dereglarea activitãþii electrice a creierului putea fi localizatã acum la nivelul unei regiuni bine delimitate a creierului. dar efectele secundare ºi mortalitatea ridicatã a operaþiei au scos-o din categoria metodelor acceptate. Dupã introducerea electroencefalogramei (EEG). dar pacientul i-a murit pe masa de operaþie. Am întâlnit-o pentru prima datã pe Maranda în anul 1985. Earl Walker. încercãrile s-au înmulþit. chirurgii mai experimentaþi au apelat din nou la hemisferectomie. Aceasta a însemnat pentru mine prima operaþie de hemisferectomie1. În neurochirurgie sunt trei nume celebre: Harvey Cushing. Dandy a fost primul care a încercat o hemisferectomie.

Nu se putea folosi de jumãtatea dreaptã a corpului. anomalii congenitale. Nu se ºtie nici în ziua de astãzi care sunt motivele pentru care inflamaþia se limiteazã la o singurã jumãtate ºi nu se extinde în tot creierul. atacurile apãreau tot mai des. Maranda avusese primul atac generalizat. ne spunea mama. Maranda nu era în stare sã vorbeascã mai devreme de douã ore dupã atac. Maranda nu mai putea nici sã vorbeascã. care crezuse mult timp în eficacitatea hemisferectomiei. Rasmussen. nici sã mãnânce. medicul de familie i-a prescris un tratament antispastic. pe nume Theodore Rasmussen. a descoperit lucruri interesante despre boala de care suferea Maranda. risca sã se înece. avea în jur de o sutã de atacuri pe zi. Din cauza atacurilor. În multe cazuri. specialiºtii sugereazã traume cerebrale. dar mortalitatea ºi morbiditatea s-au dovedit din nou foarte ridicate. Pentru ca sã-l citez pe Don Colburn de la Washington Post. chirurgii sperau într-o reuºitã. Au urmat cel puþin trei sute de operaþii. la intervale de trei minute. dupã care toatã partea dreaptã a feþei se schimonosea. tumori sau un eventual virus. Ca posibile cauze ale bolii. El a ajuns la concluzia cã boala afecta o jumãtate a creierului. Fuseserã nevoiþi sã o alimenteze printr-o sondã nazalã. Atacurile începeau cu un tremur uºor în colþul drept al gurii. La patru ani. Dupã ce douã sãptãmâni mai târziu s-a declanºat al doilea atac. un medic din Montreal. o convulsie caracteristicã epilepsiei. Prin anii ’40. Lua tot timpul medicamente. urma un tremur al mâinii drepte ºi al piciorului ºi culmina într-o convulsie puternicã a întregii jumãtãþi drepte a corpului. Alþii rãmâneau cu hidrocefalie sau cu o mulþime de alte efecte secundare ºi fie mureau ulterior. fie îºi pierdeau controlul asupra funcþiilor organismului. Aceste atacuri îºi aveau originea în emisfera stângã a creierului ºi afectau jumãtatea dreaptã a corpului. afectând doar partea dreaptã a corpului. iar efectele se repercutau asupra celeilalte jumãtãþi a corpului (jumãtatea stângã a corpului este controlatã în cea mai mare proporþie de jumãtatea dreaptã a creierului ºi invers). – Nici nu poate mânca. a continuat sã o practice când toþi ceilalþi au renunþat la ea.118 Mâini înzestrate La numai 18 luni. Când am cunoscut-o. nici sã meargã. . ca sã nu mai vorbim de învãþat. pacienþii pierdeau tot sângele ºi mureau pe masa de operaþie.

Când situaþia s-a agravat. spunea el. Cel puþin acum se ºtia cã atacurile nu se datorau unei dereglãri a biocurenþilor. au aflat în sfârºit numele bolii. Întrebau în stânga ºi-n dreapta ºi citeau tot ce le cãdea în mânã. a apãrut ºi primul atac. Prognosticul era clar: hemiplegie. nu mai era nici un minut de pierdut. doctorul Thomas Reilley de la Centrul de Epilepsie Infantilã al Spitalului de Pediatrie din Denver a stabilit diagnosticul de encefalitã de tip Rasmussen – o boalã foarte rarã care începea cu o inflamaþie a meningelui ºi avea o evoluþie lentã. – Pânã acum am încercat treizeci ºi cinci de feluri de medicamente. ne spunea Terry. Reilley îi aranjã Marandei o examinare la Spitalul Universitar din Los Angeles. Luis era manager într-un magazin universal.Maranda 119 „Maranda trãia în scurtele intervale dintre douã atacuri”. ci unei degenerãri progresive – o dovadã în plus cã diagnosticul fusese corect. moartea. Luis ºi Terry Francisco nu au renunþat. în speranþa cã oprind activitatea creierului vor înceta ºi atacurile. Mulþi au etichetat-o pe Maranda drept retardatã mintal din cauza epilepsiei. Dupã ce se consultase în prealabil cu un medic pediatru. dar venitul sãu mediu nu era un motiv sã renunþe la luptã. i-au dat chiar ºi câte douã ceºti de cafea tare pe zi. în ciuda tuturor impedimentelor. care era cel mai apropiat ºi avea o experienþã . dar susþinutã. Medicii de la spitalul din Denver i-au provocat o comã cu ajutorul barbituricelor. de fiecare datã. Imediat ce a ieºit din comã. Chirurgia era singura ºansã pentru Maranda. nici nu mã mai recunoºtea sub influenþa lor puternicã. retardare mintalã ºi. în final. Era vorba de singurul lor copil. – Dacã existã în lumea asta un loc unde Maranda poate fi vindecatã. pãrinþii au început sã ia toþi specialiºtii la rând. De multe ori. diagnosticul era altul. Încercaserã tot felul de medicamente ºi regimuri. Pãrinþii intrau în fiecare clinicã plini de speranþã ºi plecau dezamãgiþi. În iarna anului 1984. la sfatul unui medic. îl vom gãsi. Numai somnul îi aducea puþinã liniºte. dacã diagnosticul era corect. Reilley ºtia cã.

nu uita sã-l întrebe: – Nu ne puteþi îndruma la altcineva? În final. Deºi nu operase personal. Dacã auzea de vreun specialist. Dacã acesta nu o putea ajuta. nu ezita sã ia imediat legãtura cu el. asistase la douã astfel de operaþii ºi era ferm convins de utilitatea metodei. Terry se agãþa însã de fiecare crâmpei de speranþã. care era vestit pentru tratamentul atacurilor. Mama Marandei copie toate rezultatele ºi le puse la poºtã în aceeaºi zi. Terry îi descrise la telefon toate simptomele ºi. întinzându-mi filmele. Dar se temea sã-ºi facã speranþe prea mari. filmele de la tomografia computerizatã ºi tot ce mai aveþi. Probabil cã acesta ar fi fost sfârºitul poveºtii. ca rãspuns. uitã-te ºi tu peste ele. i-a fost dat sã audã cele mai încurajatoare cuvinte din ultimele luni: – Se pare cã Maranda e o candidatã la hemisferectomie. John Freeman a studiat atent materialul. . Nu se poate face nimic. – Cazul e inoperabil. Trimiteþi-mi rezultatele examinãrilor. O biopsie cranianã a certificat diagnosticul. John Freeman. Mã lãsã sã le parcurg.. i-au înºtiinþat medicii.120 Mâini înzestrate în diagnosticarea epilepsiei de tip Rasmussen. ajunsese la dr. ferindu-se sã foloseascã cuvântul „vindecare” de teamã sã nu sufere o nouã dezamãgire. Familia Francisco a primit cea mai grea loviturã. spuse el. – Adevãrat? Credeþi cã ne puteþi ajuta? întrebã Terry. John Freeman lucrase în Spitalul Universitar din Standfort înainte ca hemisferectomia sã „cadã în dizgraþie”. – Cred cel puþin cã existã o ºansã.. apoi continuã: – M-am gândit la un procedeu numit „hemisferectomie”. Nu cred cã ai auzit. pediatrul-ºef de la secþia de neurochirurgie din Johns Hopkins. dupã care a venit la mine ºi. mi-a spus: – Ben. dacã pãrinþii Marandei ar fi renunþat.

Faceþi orice credeþi de cuviinþã.. Tatãl Marandei fusese nevoit sã se întoarcã în Denver pentru a nu-ºi pierde serviciul. Privirile ni se încruciºarã. am simþit o greutate pe inimã la gândul suferinþelor prin care trebuia sã treacã. Dupã examinãri amãnunþite. – E o operaþie foarte periculoasã. spuse Freeman. cum sã nu. Eram nerãbdãtor s-o întâlnesc pe Maranda ºi m-am bucurat când pãrinþii au adus-o la Hopkins pentru examinãri. cã pânã acum nimeni nu ne-a putut ajuta. – Orice.Maranda 121 – De auzit am auzit. Dãdusem nu de mult peste un articol într-o revistã. – Cred cã o hemisferectomie ar putea salva copilul. Vãzând cã ºovãiam. – Dã-mi puþin timp sã studiez problema ºi-þi voi da un rãspuns concret. Maranda poate muri sub ochii noºtri. însufleþit la gândul unei noi aventuri. dar personal n-am avut nici un caz. Aº vrea sã înþelegeþi. Nu aveam desigur de gând sã mã avânt pe un teren necunoscut ºi nici John nu aºtepta aºa ceva de la mine. doctore Carson. – Sunã rezonabil. dar tonul nu era deloc optimist. dar aº vrea sã ºtiþi cã n-am mai fãcut aºa ceva pânã acum. discuþii interminabile cu John Freeman ºi alþii. i-am spus. eram în cele din urmã hotãrât sã le dau acordul meu. – Crezi cã ai putea-o face? mã întrebã. a început sã-mi prezinte motivele logice care îi dãdeau siguranþa cã aceastã metodã chirurgicalã putea reuºi fãrã efecte secundare. Avea patru ani ºi locuia în Denver. aºa cã am luat-o deoparte pe Terry ºi i-am spus: – M-am gândit sã fac o hemisferectomie. Obiºnuia sã spunã: – Eu vin din Denverado. – Chiar atâta încredere aveþi în aceastã metodã? – Da. .. Vãzând-o cât era de drãguþã.

Privirile ni se întâlnirã. draga mea. fie ea cât de micã. Creierul îi poate fi serios afectat. Terry mã întâmpinã bucuroasã. În noaptea dinaintea operaþiei am trecut prin camera de joacã a secþiei de pediatrie. O girafã pe rotile stãtea în mijlocul camerei. Parcã nu mai voia sã-i dea drumul. – Asta vrem ºi noi. atât cât putea la cei patru ani ai sãi. De-a lungul unui perete. Terry ºi Luis au început sã-i explice Marandei ce însemna operaþia. Cu lacrimi în ochi. Terry îºi strânse fetiþa la piept. Marandei îi surâdea ideea. – Poate rãmâne cu handicapuri. Mã strãduiam sã-mi pãstrez tonul vocii calm. . Luis ºi Terry Francisco ºedeau pe marginea gropii cu jucãrii. Maranda se juca în apropiere. Eram uimit de calmul ei ºi de licãrirea din privire. – Înseamnã cã nu prea avem de ales. Terry continuã: – ªi ce þi-ai dori cel mai mult dupã operaþie? Ochii cãprui ai Marandei privirã neclintit pentru o clipã faþa mamei: – Sã nu mai vinã atacurile.. sã n-o sperii prea tare. – Operaþi-o! O datã hotãrârea luatã. am continuat. Mã tem cã în cele din urmã va muri.122 Mâini înzestrate Þineam sã o fac conºtientã de aspectul negativ. un loc preferat al copiilor. îi spuse ea. Expresia feþei trãda lupta prin care trecea pentru a lua o hotãrâre. Peste tot erau numai maºinuþe ºi camioane împrãºtiate. Terry a luat o pãpuºã ºi i-a arãtat cum aveam sã o tai trãgând linii pe capul pãpuºii. – Cred cã te vei alege cu o frizurã cam scurtã. – Ce se va întâmpla cu Maranda dacã nu acceptãm? – Boala se va înrãutãþi. Naturaleþea ei îmi spunea cã era împãcatã ºi pregãtitã pentru orice. Asiguratã cã fiica ei înþelegea ce presupune o astfel de operaþie.. Dacã existã o speranþã. cineva aliniase animale de pluº.

spuse Terry. le-am spus. – Riscul unei nereuºite e foarte mare. Pe de altã parte. aceasta în caz cã va supravieþui operaþiei. încât va trebui sã o internaþi. da. sã sufere dereglãri ale sistemului nervos etc. Fie ce-o fi. E singura noastrã ºansã. voiam sã mã asigur încã o datã cã fusesem bine înþeles. Aº vrea sã vã atrag atenþia. – Doctore Carson. M-am aºezat lângã ei ºi am început sã le explic pas cu pas fiecare fazã a operaþiei. Vreau sã fiþi conºtienþi de riscul pe care vi-l asumaþi. zâmbi Terry. am început. prea miºcatã ca sã poatã vorbi. a spus Luis. Mi-am dat seama cã înþelesese ce voiam sã-i spun. fãcând o pauzã mai lungã pentru a mã asigura cã eram ascultat.Maranda 123 Cu toate cã îi avertizasem cu privire la eventualele complicaþii când îºi dãduserã consimþãmântul. Dacã se porneºte o hemoragie. – Ah. cã riscul cel mai mare este ca Maranda sã nu mai poatã vorbi sau sã rãmânã paralizatã pe jumãtatea dreaptã a corpului. cum sã nu. am adãugat. un lucru pe care-l cer tuturor pacienþilor mei. poate scãpa de atacuri. existã o mulþime de pericole: sã rãmânã paralizatã. În plus. Leziunea se gãseºte pe emisfera stângã (cu excepþia stângacilor. emisfera stângã rãspunde de vorbire ºi de miºcãrile jumãtãþii drepte a corpului). . Aº vrea sã înþelegeþi cã. – Sunt sigur cã aþi fost deja puºi în temã cu toate. dacã nu intervin în vreun fel. starea ei se va agrava într-atât. sã nu mai poatã vorbi. am continuat. În timp ce mã ridicam sã plec. – De un lucru sunt însã sigur. suntem pe deplin conºtienþi. spuse Terry. Maranda riscã sã moarã sub ochii noºtri. Operaþia va dura în jur de cinci ore. adãugã ºi Luis. În cele din urmã va muri. dacã totul decurge bine. – Rugaþi-vã! Ajutã foarte mult. Dãdu din cap. – Cereþi-ne orice. – Cu plãcere. – Înþelegem ºi vã mulþumim pentru explicaþie. am mai adãugat: – ªi încã ceva: aº vrea sã vã cer un lucru.

moartea ar fi fost rezultatul final. cu ani în urmã. Aºa. . În cele din urmã. Eram de pãrere cã nu aveam nimic de pierdut dacã interveneam într-un caz în care oricum moartea ameninþa la orizont. Cred cã acest puþin pe care îl fac este suficient. dar. în primul rând pentru cã sunt convins de necesitatea lui. n-am fost refuzat niciodatã. Dacã îmi lipseºte timpul sã port discuþii religioase cu pacienþii. dacã Maranda moare.124 Mâini înzestrate E un lucru pe care-l cer tuturor pãrinþilor. Dacã nu interveneam cu o hemisferectomie. Gândul acesta m-a liniºtit ºi am putut adormi. moare. eram speriat gândindu-mã la operaþie ºi la posibilitatea unui eºec. dar ºtim cã am fãcut tot ce am putut”. Doctorul Long îmi spuse cã avusese un astfel de caz. Abia mai târziu mi-am dat seama cã uitasem sã-l întreb dacã operaþia îi reuºise sau nu (!). aºa cã nu aveam de gând sã-mi pierd acum timpul agitându-mã fãrã rost. îmi place sã le reamintesc cel puþin de prezenþa iubitoare a lui Dumnezeu. Trebuie sã mãrturisesc cã. Pânã acum. aºa cã am parcurs împreunã încã o datã toatã procedura. Puteau apãrea o groazã de complicaþii. am spus: „Doamne. ajunsesem la convingerea cã Dumnezeu nu m-ar fi pus într-o situaþie din care sã nu pot ieºi. în drum spre casã. îi dãdeam fetiþei mãcar o ºansã.

CAPITOLUL 15

Agonie și extaz
Era o muncã de pionierat. Un singur lucru ne mai lipsea: succesul. Cazurile de recuperare completã erau atât de rare, încât hemisferectomia nu se înscria pe lista metodelor chirurgicale acceptate. Eram hotãrât sã fac tot ce îmi stãtea în putinþã pentru a reuºi. Douã lucruri îmi erau clare în minte: dacã nu operam, Maranda murea. În ce mã privea, mã pregãtisem pânã în cel mai mic amãnunt, iar restul îl încredinþasem în mâna lui Dumnezeu. Apelasem la dr. Neville Knuckey, pe care îl cunoscusem în Australia, rugându-l sã mã asiste la operaþie. Era un medic foarte capabil ºi tocmai venise la Hopkins într-un schimb de experienþã. Am întâmpinat greutãþi chiar de la începutul operaþiei, aºa cã cele cinci ore ajunserã zece. Aveam mereu nevoie de sânge pentru transfuzie. Creierul Marandei era foarte inflamat; sângera de îndatã ce-l atingeam. Operaþia n-a constituit un record doar din punct de vedere al timpului, ci ºi al gradului de dificultate. Începutul n-a fost greu deloc: o tãieturã minusculã în pielea capului. Chirurgul asistent aspira sângele în timp ce eu cauterizam vasele de sânge. Pentru a þine tãietura deschisã, am fixat-o cu clame de oþel. În mica salã de operaþie era liniºte ºi rãcoare... Am tãiat mai departe. Tubul aspira din nou sângele, vasele erau cauterizate. Am fãcut ºase gãuri în craniu, fiecare de mãrimea unui nasture. Gãurile formau un semicerc care pornea din faþa urechii stângi, se arcuia pe tâmplã ºi se termina în spatele urechii. Umpluserãm fiecare gaurã cu cearã purificatã pentru a amortiza vibraþiile produse de

126

Mâini înzestrate

fierãstrãul pneumatic. Cu acest fierãstrãu am unit gãurile ºi am ridicat jumãtatea dreaptã a craniului, descoperind suprafaþa creierului. Creierul era inflamat ºi neobiºnuit de greu, fapt care sporea dificultatea operaþiei. Anestezistul injectã o substanþã antiinflamatoare, iar Neville introduse un cateter subþire în interiorul creierului pentru a drena excesul de secreþii. De opt ore tãiam cu o atenþie încordatã. Instrumentele minuscule se miºcau cu o precizie microscopicã între þesut ºi vase, speriate sã nu atingã cumva pãrþile fragile ale creierului. Arterele mari de la baza creierului sângerau nãvalnic, în timp ce eu mã chinuiam sã gãsesc linia care despãrþea þesutul de vase. Nu era deloc uºor sã detaºezi creierul de arterele prin care pulsa viaþa în trupuºorul acela firav. Maranda a pierdut mai bine de cinci litri de sânge în timpul operaþiei, ceea ce înseamnã cã a primit prin transfuzii un volum de sânge dublu faþã de cel normal. În tot acest timp, asistentele îi þineau la curent pe pãrinþi cu mersul operaþiei. Îi vedeam parcã aºteptând ºi întrebându-se îngrijoraþi de ce dura atât. Gândurile mi s-au îndreptat cãtre Dumnezeu ºi I-am mulþumit pentru înþelepciune ºi pentru favoarea pe care mi-o fãcea cãlãuzindu-mi mâinile. Într-un târziu, am terminat. Craniul a fost pus la loc ºi fixat cu suturi solide. În sfârºit, puteam sã ne relaxãm. Dupã ce asistenta mi-a luat ºi ultimul instrument din mânã, mi-am permis luxul de a-mi miºca umerii ºi a-mi roti capul. ªtiam cu toþii cã îndepãrtarea emisferei reuºise. Atinsesem imposibilul. „Dar ce va urma?”, m-am întrebat. Nu ºtiam dacã pusesem capãt atacurilor. Nu ºtiam dacã Maranda va mai putea merge ºi vorbi. Nu ne rãmânea decât sã aºteptãm. M-am retras un pas înapoi împreunã cu Neville, în timp ce asistentele îndepãrtau câmpul operator steril ºi anestezistul scotea cablurile din monitorul pe care erau afiºate funcþiile vitale ale Marandei. A fost îndepãrtatã ºi masca de oxigen ºi Maranda a început sã respire singurã.

Agonie ºi extaz

127

O priveam atent, încercând sã surprind o miºcare. Nu se întâmpla însã nimic. Se miºcase puþin în sala de operaþie, dar nu a rãspuns când asistenta i-a strigat numele. Ochii i-au rãmas închiºi. „E prea devreme”, mã gândeam, aruncându-i o privire lui Neville. „Se trezeºte ea.” N-aveam însã nici o asigurare. Soþii Francisco petrecuserã mai mult de zece ore în sala de aºteptare destinatã aparþinãtorilor. Au refuzat invitaþiile asistentelor de a ieºi la aer ºi nu s-au miºcat din loc, rugându-se ºi sperând. Camera, decoratã în culori calde, degaja o atmosferã intimã, dar cât de intimã poate fi o salã de aºteptare a unui spital? Asistentele mi-au povestit mai târziu cã, pe mãsurã ce orele dimineþii treceau ºi se fãcea amiazã, cei doi deveneau tot mai tãcuþi. Doar îngrijorarea de pe feþele lor mai vorbea. Am însoþit targa pe care Maranda era scoasã din sala de operaþie. Pãrea atât de micã ºi neajutoratã sub cearºaful verde! Asistentul o transporta la secþia de terapie intensivã pentru copii. Sticla de perfuzie atârna deasupra patului. Pleoapele îi erau congestionate în urma anesteziei îndelungate, diferenþele de tensiune i-au dereglat sistemul limfatic producând inflamaþii. Faþa îi arãta grotesc. Pãrinþii, atenþi la orice zgomot, au auzit imediat pe coridor scârþâitul cãruciorului pe care era targa ºi într-o clipã au fost lângã noi. – Aºteptaþi! spuse Terry cu un glas stins. Era palidã ºi ochii aveau contururi roºii. Se aplecã deasupra tãrgii ºi îºi sãrutã fetiþa. Pleoapele Marandei tremurarã uºor. – Mami ºi tati, vã iubesc! Terry izbucni în lacrimi de bucurie, iar Luis îºi acoperi faþa cu mâinile. – A vorbit! þipã o asistentã. A vorbit! Stãteam ºi eu uluit ºi fericit, martor la acest eveniment istoric care depãºea toate aºteptãrile. I-am mulþumit în tãcere lui Dumnezeu. Când am realizat însemnãtatea reacþiilor Marandei, am simþit cã mi se taie respiraþia. Deschisese ochii, îºi recunoscuse pãrinþii, vorbea, auzea, rãspundea, gândea.

dar antibioticele i-au venit repede de hac. – Incredibil! – Nu-i minunat?! – Slavã Domnului! am auzit o voce. În primul rând. Nu eram deloc tentat de ideea sã devin o personalitate a lumii mediatizate sau sã . *** Reuºita operaþiei era de o importanþã copleºitoare pentru Maranda ºi pãrinþii ei. jumãtatea în care se afla ºi centrul vorbirii. îºi vãzuse dorinþa împlinitã: nu mai avea atacuri. Maranda a apãrut la emisiunea lui Phil Donahue. Emisiunea Evening Magazine a transmis un documentar din douã pãrþi despre hemisferectomie. Singurele impedimente erau o lipsã de coordonare a miºcãrilor de fineþe ale mâinii drepte ºi o uºoarã ºchiopãtare. defect pe care îl avea ºi înainte de operaþie. pentru mine conteazã foarte mult impresia pe care o fac asupra celorlalþi. Reporterii au început sã dea nãvalã. s-ar fi gãsit altcineva sã o facã. dar nu mã gândisem cã putea prezenta vreun interes pentru cineva din afarã.128 Mâini înzestrate Scosesem o jumãtate din creier. ºi iatã cã Maranda vorbea. Starea ei se îmbunãtãþea vãzând cu ochii. ºi abia apoi ca pe o muncã de pionierat. au alergat sã vadã cu ochii lor minunea. miºcã mâna dreaptã. Era puþin agitatã pentru cã targa nu era prea comodã. Maranda a contractat o infecþie. în care descria amãnunþit operaþia ºi familia Marandei. O priveam în primul rând ca pe o urgenþã. Vestea s-a rãspândit cu repeziciune ºi toþi. Pentru presã era însã un subiect de senzaþie. întinse piciorul drept. Eu refuzasem invitaþia din mai multe motive. de la paznici ºi brancardieri pânã la medici. Acum ia ore de dans. Dacã eu nu reuºeam. ºi ca lungime). Don Colburn de la Washington Post mi-a luat un interviu pe baza cãruia a scris un articol impresionant (ºi ca acuitate. În sfârºit.

E un om cãruia îi port un respect profund. pentru cã ºi el era implicat. dar mi-a înþeles motivele.Agonie ºi extaz 129 trec drept o celebritate. Îl ºtim. am constatat cã aveam mai mult de pierdut. Pericolul este cã. pentru cã ai deja o reputaþie. John e mai în vârstã decât mine ºi are deja titlul de profesor. Au mai pãþit-o ºi alþii. îmi dãdeam seama de influenþa subtilã pe care o putea exercita toatã aceastã pompã asupra caracterului. – John. – E-n regulã. nu-mi luasem încã toate examenele orale pentru diploma de neurochirurg. chiar dacã lupþi din toate puterile sã reziºti ispitei. La examenele orale. De fiecare datã când primesc astfel de invitaþii. Am discutat problema cu John Freeman. pe tine nu te afecteazã cu nimic comentariile altora. care o zi întreagã îi întreabã tot ce se poate întreba. Prima întrebare pe care le-o pun este: „Care este scopul interviului?” Dacã scopul e sã-mi facã mie reclamã sau sã le ofere telespectatorilor un divertisment. i-am spus. cutãrescu. nu voiam sã stârnesc invidia nimãnui. În al doilea rând. În al patrulea rând. Se crede cel mai grozav doctor din lume. De ce n-ai merge tu în locul meu? Nu s-a arãtat prea încântat. candidaþii se prezintã în faþa unei comisii de neurochirurgi. În al treilea rând. Trãgând linie ºi adunând. Intuiþia îmi spunea cã un candidat care face vâlvã la televizor nu putea fi prea bine vãzut. dacã þi se tot repetã cât de aºa ºi pe dincolo eºti. Nu þineam cu tot dinadinsul sã aud replici de genul: – A. Acesta a fost primul ºi ultimul meu contact cu acest gen de reporteri. mi-a spus. le spun clar cã nu mã intereseazã. începi sã crezi. mã gândesc de zece ori înainte de a rãspunde. decât de câºtigat dacã apãream la emisiune. Ben. *** . A apãrut la Phil Donahue Show ºi a explicat tehnica hemisferectomiei.

50 la învãþãturã. Din acest motiv. Presupunerea mea. cele nespecializate au capacitatea de a le înlocui ºi de a le prelua funcþia. este cã la naºtere celulele nu au o funcþie specificã. Cele douã jumãtãþi ale creierului nu sunt atât de strict delimitate pe cât se credea. La vârsta de 10-12 ani. adeveritã ulterior. procesul de specializare este aproape complet încheiat. femeile nu sunt mai predispuse decât bãrbaþii la tumori cerebrale. iar celulele nu mai au posibilitatea sã-ºi schimbe funcþia. Plasticitatea presupune ca unele funcþii îndeplinite de un anumit grup de celule din creier sã fie preluate de un alt grup. s-a produs o transferare a funcþiilor în porþiunile neafectate.130 Mâini înzestrate Maranda trãieºte fãrã jumãtatea stângã a creierului. Îmi place sã spun cã „n-au crescut încã”. Pânã acum n-am gãsit nici o explicaþie. E drept cã fiecare are funcþii diferite – una este responsabilã de vorbire. astfel încât existã tot mai puþine celule în stare sã preia funcþiile altora. Teoretic. Vârsta nu este însã factorul decisiv. Am operat ºi o fatã de 21 de ani. Douãzeci ºi unu dintre cei douãzeci ºi doi de pacienþi cu hemisferectomie au fost de sex feminin. Pe mãsurã ce organismul se maturizeazã. atacurile începuserã la vârsta de ºapte ani ºi progresaserã foarte lent. Astãzi are o medie de 9. ºi aceasta datoritã unui fenomen pe care noi îl numim plasticitate. Asistenta mea. susþinutã ºi de alþi specialiºti în domeniu. iar cealaltã de simþul artistic – dar în creierul copiilor existã multe interferenþe. Dacã li se întâmplã ceva celor specializate. pe nume Christina Hutchins. În cazul ei. Teoria mea. mã cicãleºte de multe ori spunându-mi: . „celulele joker” sunt întâlnite numai la copii. Mecanismul rãmâne încã un mister. Carol James. a fost cã. Am operat-o pe Christina ignorând vârsta. Cred cã nu e decât purã întâmplare ºi probabil cã timpul va echilibra raportul. Eu iau în consideraþie ºi momentul izbucnirii bolii. aceste „celule joker” se specializeazã rând pe rând. din moment ce degradarea creierului ei începuse la vârsta de ºapte ani.

eu deþin recordul în domeniu.Agonie ºi extaz 131 – Asta pentru cã femeilor nu le trebuie decât jumãtate de creier ca sã gândeascã la fel ca bãrbaþii. Hemisferectomia devine tot mai popularã. chirurgii de la Clinica Universitarã din Los Angeles operaserã deja ºase cazuri. *** 95% dintre copiii cãrora le-am fãcut hemisferectomie au scãpat de atacuri. Îmi permit sã spun cã 100% dintre pãrinþi se declarã mulþumiþi. La sfârºitul anului 1988. Din câte ºtiu. am mai fãcut cel puþin treizeci de . Aproape toþi s-au dezvoltat intelectual dupã operaþie. *** Un singur pacient mi-a murit dintre toþi cei cãrora le-am fãcut hemisferectomie. Acest fapt conteazã foarte mult pentru noi. pentru cã nu mai erau bombardaþi în mod constant de atacuri ºi nu mai trebuiau sã ia medicamente în cantitãþi industriale. ªi pentru secþia noastrã de terapie intensivã n-am decât cuvinte de laudã. De atunci. Spiritul de colaborare a molipsit pânã ºi personalul administrativ. La restul. Ben Carson nu e decât un membru al acestei echipe. noi nu cultivãm nici un „star” în mijlocul nostru. dar ºi-a întrerupt de mult activitatea. ceea ce fãcea ca subalternii sã nu se înghesuie sã fie remarcaþi. atacurile apar doar ocazional. Lucrãm cu toþii cot la cot pentru a alina suferinþele altora ºi ne spunem unul altuia toate pãsurile. (Doctorul Rasmussen e încã în viaþã. În anul petrecut în Australia am observat cã unii specialiºti nu se arãtau deloc încântaþi de succesele altora.) Unul dintre motivele pentru care rata de succes e atât de ridicatã la Hopkins este cã în secþia noastrã de neurologie ºi neurochirurgie infantilã domneºte buna înþelegere. Spre deosebire de cei din Australia.

Operaþia a decurs fãrã incidente ºi nu a durat decât opt ore. Eram sigur cã se întâmplase ceva cu Jennifer. m-a epuizat complet. Primele atacuri au apãrut la câteva zile dupã naºtere. m-am repezit la telefon ºi am sunat la spital. Cea mai tânãrã pacientã a avut trei luni. pentru cã atacurile au revenit dupã un timp. probabil. Dupã un studiu atent. Din rezultatele de la EEG. Sora ºefã mã înºtiinþã: – Imediat dupã ce aþi plecat a fãcut stop cardiac. „nu copilul acesta!” Când am ajuns acasã. datoratã lipsei de trombocite. Cazul lui Jennifer a fost o experienþã dureroasã. a început sã se miºte ºi frecvenþa atacurilor a scãzut simþitor. fãcând drumul pânã la spital în numai douãzeci de minute. Am operat-o pentru prima datã la vârsta de cinci luni. O datã ce situaþia a fost pusã sub control. M-am alãturat echipei. Mai aveam trei kilometri pânã acasã. care sã afecteze jumãtatea sãnãtoasã a creierului. Jennifer ºi-a revenit repede: reacþiona la auzul vocilor noastre. am hotãrât sã îndepãrtez doar acea porþiune. Sãrmana mamã era disperatã. . tomografia computerizatã ºi RMN. nu”. dar. am constatat cã cea mai mare parte a activitãþii anormale pãrea sã-ºi aibã originea în partea posterioarã a emisferei drepte. fata a început sã-ºi revinã ºi nu a mai avut atacuri. „Doamne. am oftat. Acum o reanimeazã. n-o lãsa sã moarã!” repetam mereu. I-am explicat repede lui Candy despre ce e vorba ºi am sãrit în maºinã.132 Mâini înzestrate operaþii. Drumul dureazã în jur de treizeci ºi cinci de minute. Operaþia promitea sã aibã succes. Se strãduiau încã s-o readucã la viaþã când am ajuns eu. lucru care mi se întâmplã foarte rar. În data de 12 iulie 1987 i-am scos ºi restul emisferei drepte. pentru cã Jennifer avea doar unsprezece luni. Am pãrãsit sala de operaþie extenuat. Am urcat în maºinã ºi am plecat spre casã. când pagerul începu sã sune. Din pãcate. doar pentru o vreme. „O. Operaþia ar fi fost o simplã rutinã dacã nu intervenea o hemoragie. Te rog mult.

Durerea întipãritã pe feþele pãrinþilor era mai mult decât puteam îndura. mã auzeam spunându-le. Jennifer era singurul lor copil. Nu-mi amintesc sã fi simþit pânã atunci atât de intens durerea unei pierderi. Pentru prima datã în viaþa mea. au acoperit toatã gama de sentimente. . Încercam totuºi sã mângâiem familia îndureratã. Au fost deplin conºtienþi de riscul pe care ºi-l asumaserã. Era la fel de dãrâmatã ca ºi mine. Ceruserã chiar sã vadã rezultatul examinãrilor. Erau oameni foarte inteligenþi ºi puneau o mulþime de întrebãri. cei doi soþi au dat dovadã de multã înþelegere. unul dintre neurologii care mã asistaserã la operaþie. Mama avea ea însãºi probleme serioase cu sãnãtatea ºi fãcuse un tratament la Centrul Curativ din Bethesda. începând de la încredere ºi speranþã ºi terminând cu îngrijorare. intrã în camerã. – A fost un copil curajos. M-am grãbit înspre camera în care aºteptau pãrinþii. mã întrebam: „Nu seamãnã oare cu istoria lui Iov din Biblie?” Pãrinþii plângeau. Vãzând-o cum se zbãtea între propriile probleme ºi cele ale fetiþei. De câte ori îi întâlneam. Mi-a trebuit o voinþã de fier sã nu izbucnesc în lacrimi la gândul pierderii acestui copil. Mã priveau cu teamã.Agonie ºi extaz 133 Dupã o jumãtate de orã mi-am ridicat ochii spre sora ºefã pe faþa cãreia am citit aceleaºi temeri: „Nu se mai întoarce”. disperare ºi durere. Ne consolam reciproc. Dr. Le-am admirat curajul cu care au înfruntat moartea unicului lor copil. Patty Vining. am plâns în public. Deºi erau copleºiþi de durere. Nu înþeleg de ce n-a reuºit. Parcã mi-ar fi murit toþi cei dragi ºi aº fi rãmas singur. „Îmi pare rãu!” au fost singurele cuvinte pe care am putut sã le spun. îmi spuneau cã îmi erau foarte recunoscãtori pentru faptul cã fãcusem tot posibilul sã le salvez fetiþa. Îmi pãrea aºa de rãu de pãrinþi ºi de pierderea pe care o sufereau! În aceste unsprezece luni de când se nãscuse fetiþa. Echipa noastrã lucrase ireproºabil.

134 Mâini înzestrate N-am aflat nici în ziua de astãzi care a fost cauza morþii lui Jennifer. De multe ori i-am spus lui Candy: . aºa cum fiecare deces în familie lasã urme adânci. care nu se ºterg niciodatã.” E foarte greu sã reacþionezi lucid în astfel de situaþii. Am surprins-o la mulþi dintre pãrinþii care veneau cu copiii la Hopkins. pentru cã acum ºtiu ce înseamnã sã-þi fie copilul bolnav. ªi astãzi ochii mi se umplu de lacrimi când îmi aduc aminte de Jennifer. Fiecare deces îmi lasã o cicatrice în suflet. o teamã imensã. La autopsie n-am descoperit nimic. Unii reuºesc sã se împace mai uºor cu eºecurile decât alþii. dacã privesc în urmã la activitatea noastrã din Johns Hopkins. De când sunt eu însumi tatã. nu cred cã sunt complet împãcat cu mine însumi. strigând. Atunci mi-am dat seama pentru prima datã de acest lucru ºi cred cã fiecare medic pe care îl intereseazã cât de cât starea pacientului sãu simte aceastã responsabilitate. Dincolo de raþiune se aflã o teamã... În cazul lui Jennifer. Mã simt responsabil pentru fiecare rezultat al operaþiilor. implorând sã mi se arunce un colac de salvare. îmi dau seama câþi morþi ar fi existat dacã nu interveneam noi. Îmi spuneam de multe ori: „Poate nu se întâmpla dacã nu operam sau poate cã ar fi fost mai bine s-o opereze altcineva. simþeam cã plutesc pe undeva între durere ºi disperare. în zilele care au urmat. Totuºi. îmi vine ºi mai greu. Cel mai greu lucru în meseria mea de chirurg este sã le dau pãrinþilor o veste rea. Numai gândul cã mai erau mulþi oameni care aveau nevoie de ajutorul meu a reuºit sã mã smulgã din aceastã depresie. Poate cã motivul principal pentru care îmi vine atât de greu sã accept un eºec este cã am luptat întotdeauna sã fiu cel mai bun ºi sã fac totul la modul absolut. ªtiu ce aº simþi dacã aº afla cã unul dintre bãieþii mei ar avea o tumoare: aº simþi cã mã scufund într-un ocean fãrã margini. *** Deºi am continuat sã „funcþionez”.

fãrã sã mã implic. Deºi cazul lui Jennifer m-a marcat profund ºi n-aº fi vrut sã mai trec niciodatã printr-o astfel de experienþã. operez oameni. oameni care au nevoie de ajutor. fiinþe create de Dumnezeu. nu m-am putut þine la distanþã de pacienþii mei. Nu-mi închipui cum aº putea opera pe creierul unei fetiþe. Mã simt ataºat mai ales de copiii care n-au avut posibilitatea sã-ºi trãiascã viaþa din plin. Lucrez cu oameni.Agonie ºi extaz 135 – Cred cã Dumnezeu ºtie asta ºi nu lasã sã mi se întâmple prea des. avându-i viaþa în mâini. .

Freeman: – Aº vrea sã aflu mai multe lucruri despre hemisferectomie. dar nu trebuie sã vã alarmaþi.CAPITOLUL 16 Micuţa Beth Când Beth Usher a cãzut din leagãn. în vârstã de ºase ani. Beth. Medicul de familie a pus-o sub tratament ºi i-a liniºtit: totul avea sã fie în regulã. Într-o bibliotecã. În aceeaºi zi a sunat la dr. Tatãl. a dat peste un articol în care se descriau hemisferectomiile fãcute la Hopkins. În ciuda eforturilor lor. crizele apãreau tot mai des. dacã se poate. atacurile se înteþeau. Speriaþi. Pãrinþii n-au ºtiut pânã atunci ce însemna un atac. Kathy Usher. Pânã în acel moment. iar mama. Dar atacurile n-au încetat. . la scurt timp dupã aceea. era locþiitorul antrenorului echipei de fotbal a Universitãþii din Conneticut. Kathy Usher continua sã caute cu încãpãþânare. se consultau cu diferiþi specialiºti în speranþa cã vor gãsi un antidot pentru atacuri. dar. Pãrinþii au început sã se agite. în anul 1985. Au pornit amândoi în cãutare de informaþii. Peste trei zile a urmat însã o a treia crizã. care i-au sfãtuit sã nu-ºi facã probleme pentru cã Beth nu arãta ca un copil bolnav. au alergat la medici. cucuiul cu pricina i-a declanºat prima crizã – cel puþin aºa susþineau pãrinþii. fusese perfect sãnãtoasã. – Se mai întâmplã uneori sã aparã astfel de atacuri dupã lovituri la cap. Brian Usher. se ocupa cu strângerea de fonduri pentru departamentul de atletism în cadrul unui club. Dupã o lunã a apãrut al doilea. Medicamentele nu aveau nici un efect. În ciuda tratamentului. nimeni nu i-a luat în serios cucuiul.

printre altele. Dupã ce a ascultat cu atenþie. În astfel de momente. – Nu e chiar atât de rãu. hotãrârã pãrinþii. convins fiind cã. Cu Beth era însã altceva. Beth se simþea încã destul de bine. ªi John ºi eu am înþeles foarte bine refuzul lor ºi nu le-am forþat hotãrârea – ºi aºa foarte dificilã. nu mai înþelegeam ce spunea. I-am narcotizat jumãtatea bolnavã. Kathy Usher a dat din cap. Dacã nu facem nimic. Voiam sã aflãm. Sãptãmâna trecea ºi atacurile lui Beth deveneau tot mai dese. pãrinþii spun de obicei: – Va muri. nehotãrâre ºi teamã. John a fixat data examinãrii pe 6 iulie. puteau lua o hotãrâre mai înþeleaptã. Beth se simþea perfect sãnãtoasã. Mai bine renunþãm. aºa cã n-am putut afla dacã dupã operaþie va putea vorbi sau nu. spunând: – Cum sã-i facem aºa ceva lui Beth? Acum parcã-i merge mai bine. din pãcate. atât eu. pãrinþii au adus-o din nou la Hopkins pentru examinãri. ºi aceasta fãcea ca situaþia ei sã fie ºi mai neobiºnuitã. Ajunsese sã nu-ºi mai poatã controla o jumãtate a corpului. dar. narcoza a cuprins creierul întreg. Am examinat-o împreunã ºi am revãzut istoricul bolii. dacã centrul vorbirii fusese mutat pe emisfera sãnãtoasã. Era greu de imaginat cât de mult avansase boala în cele trei luni. cât ºi John eram ferm convinºi cã hemisferectomia era singura ºansã pentru Beth.Micuþa Beth 137 Dupã câteva minute. În octombrie 1986. Era o fetiþã tare scumpã ºi plinã de viaþã. E mai uºor de luat o hotãrâre când copilul e la un pas de moarte. Freeman era la curent cu toatã povestea fetiþei. . Te cutremurai numai la gândul cã un copil fãrã griji ºi probleme trebuia sã suporte o asemenea operaþie radicalã. dacã erau bine informaþi. le-am spus pãrinþilor la ce sã se aºtepte în cel mai rãu caz. Familia se întoarse în Conneticut cu un amestec de speranþã. Conform obiceiului. dr. va muri cu siguranþã. Nu avea decât în jur de zece atacuri pe sãptãmânã. Dupã întrevederea din iulie. Sã-i dãm cel puþin o ºansã.

Simþeam încã tensiunea din vocea lor. Era prea mult. nu lãsaþi lucrurile sã continue tot aºa. am considerat cã era cazul sã-i zorim. Dacã operaþia nu reuºea. Nu ºtiam ce sã mai cred. dar dupã operaþie Beth a rãmas într-o stare de letargie ºi n-a mai putut fi trezitã. dar. Pãrinþii aºteptau. am fixat data operaþiei. Sãracii pãrinþi nu mai ºtiau ce sã facã. – Întoarceþi-vã acasã ºi mai gândiþi-vã. interveni John. În mijlocul piesei însã au cuprins-o convulsiile. privindu-le feþele. Beth a fost transportatã în cãrucior ºi pregãtitã pentru operaþie. Trebuie sã fiþi convinºi de ce faceþi. Rolul însemna foarte mult pentru Beth: fãcuse repetiþii dupã repetiþii ºi acum se vedea în sfârºit pe scenã. Filmul arãta cã trunchiul cerebral era inflamat. I-am fãcut în aceeaºi noapte o tomografie computerizatã. luaþi-o de Crãciun acasã. Operaþia în sine a decurs fãrã complicaþii. – Am fost nevoiþi sã ne hotãrâm. În anul 1987.138 Mâini înzestrate Vãzând cã boala evolua. I-am asigurat pe pãrinþi cã totul era în regulã. Prin urmare. lucru deloc neobiºnuit în cazul unor astfel de operaþii. cãtre sfârºitul lunii ianuarie. Unul dintre noi le-a spus chiar: – Cu cât mai repede. acum o aveau pe Beth cel puþin în viaþã. Le-am explicat din nou toate riscurile ºi. – Se apropie Sãrbãtoarea Recoltei. cu atât mai bine pentru Beth. sperând ºi rugându-se. Ajunºi în aceastã fazã. adãugã el rugãtor. Clasa lui Beth pregãtise o scenetã pentru Crãciun. deºi nu ºtiau pentru cât timp. ªtim cã e singura speranþã. ne-a spus Brian Usher. au adus-o din nou la Hopkins. . În aceeaºi zi pãrinþii s-au hotãrât sã accepte operaþia. pãrinþii au început sã se gândeascã tot mai serios la operaþie. paralizie sau chiar moarte. mi-am dat seama ce luptã teribilã se dãdea în sufletul lor. Am parcurs împreunã cu ei toate etapele operaþiei. Staþi cu ea. le-am sugerat. Hotãrârea era însã luatã. Îi înþelegeam. putea sfârºi în comã.

” ºi-ºi fãceau reproºuri pânã ºi din cauza accidentului: „Dacã eram lângã ea. dar ceva îmi spunea cã nu mã credeau. Nu-i puteam condamna cã luau cuvintele mele drept vorbe goale.. Situaþia nu era atât de gravã. Deºi eram noi înºine convinºi de asigurãrile pe care le dãdeam pãrinþilor. n-o s-o mai vedem niciodatã. Ajunseserã la faza presupunerilor de genul: „Dacã nu era. „Dacã nu eram de acord cu operaþia. John îmi împãrtãºea optimismul. Îi vedeam cum se agãþau de fiecare cuvânt cu care îi încurajam... dar îºi revin.” Au stat ore în ºir lângã pãtuþul ei la terapie intensivã. de rutinã. dar. încât sã nu-ºi mai poatã reveni.” Ar fi vrut sã mã poatã crede. Pe feþele lor citeam însã neîncrederea.. Uneori zac sãptãmâni întregi ºi chiar luni în comã. nici eu nu puteam ºti dacã Beth avea sã se trezeascã sau dacã avea sã ne scape printre degete. Aºa. „Dacã nu-i dãdeam voie la leagãn”. neluându-ºi ochii de la faþa ei.. nici nu acuzaserã pe nimeni. dar zilele se scurgeau ºi Beth rãmânea nemiºcatã.. dupã ani ºi ani de experienþã. am ajuns sã intuiesc emoþiile nerostite. Nu-mi reproºaserã nimic.. urmãrind miºcãrile pieptului ºi þãcãnitul regulat al instalaþiei de oxigen. Mã durea teribil pentru Beth ºi nu puteam face nimic decât sã aºtept. au plecat. ar fi ºtiut cã nu-mi place sã ascund adevãrul. Nu mai fuseserãm puºi într-o astfel de situaþie pânã atunci. Dacã m-ar fi cunoscut mai bine. – Beth. . aruncând o ultimã privire tristã spre fetiþã. Încercam amândoi sã-i încurajãm pe pãrinþi spunându-le: „κi revine! Am mai avut cazuri în care trunchiul cerebral s-a inflamat din cauza traumei. draga noastrã Beth..Micuþa Beth 139 – Se va trezi peste câteva zile.”. Într-un târziu. cel puþin o mai aveam lângã noi încã un an sau doi. Nu aveam altã explicaþie decât cã trunchiul cerebral era traumatizat. Credeam sincer cã Beth avea sã-ºi revinã. Kathy ºi Brian au început sã arunce unul asupra altuia vina de a fi acceptat operaþia.. când inflamaþia va ceda.. Mã simþeam nenorocit. nici John.

De fiecare datã. mai mulþi medici ºi asistente s-au grãbit sã mã încurajeze spunându-mi cã totul avea sã se termine cu bine. inclusiv pentru Beth. neîndrãznind sã-ºi mai facã iluzii. tatãl stãtea întins în salon pe un pat de campanie.140 Mâini înzestrate Au trecut douã sãptãmâni. „Vecinii domnului Rogers”. – Tati. Asistentele ne încurajau când pe noi. Beth stãtea liniºtitã. Ceilalþi au intuit din tãcerea mea ce mã preocupa. Fred Rogers a venit personal s-o vadã când a auzit despre cazul ei. Într-o noapte. Dar cui îi mai pãsa acum? – O mãnâncã nasul! îi strigã el asistentei. Mã priveau disperaþi. Când am început sã dau semne de îngrijorare. nici o miºcare. Soþii Usher îºi petreceau fiecare minut liber lângã Beth. Credeam în acel „deocamdatã”. – Ce?! strigã el.. cu un surâs pe buze: – Mã mãnâncã. dar. – Mã mãnâncã nasul. Era ora douã noaptea. i-a luat mânuþa ºi i-a vorbit. ªi-a revenit vãzând cu ochii. Tare. mã mãnâncã nasul. Am transferat-o într-o secþie normalã. dar coma persista.. – Beth vorbeºte! Vorbeºte! Brian Usher fugi pe coridor. O examinam în fiecare zi. *** . Somnul nu i se lipea nicidecum de pleoape. Au fost primele cuvinte. Îi vorbeau tot timpul ºi îi puneau casete video cu programul ei favorit. uitând cã n-avea pe el decât lenjeria. Întreg personalul era de partea noastrã. Dintr-o sãriturã a fost lângã pat. în ciuda tuturor aparenþelor. Conteazã foarte mult sã te simþi încurajat. A fost o perioadã grea pentru toþi. când pe pãrinþi. Îmi venea tot mai greu sã dau ochii cu pãrinþii. trebuia sã le spun: „Nici o schimbare. Încetul cu încetul a început sã-ºi revinã. Toþi s-au nãpustit dupã el în salon. deocamdatã”.

pentru cã Denise depindea de instalaþia de oxigen care necesita un sistem de transport special. pentru cã nu-ºi mai putea controla respiraþia. Toþi specialiºtii au ajuns la concluzia cã focarul primar era situat în zona Broca ºi în centrul motor de pe scoarþa cerebralã – cele douã secþiuni vitale din emisfera dominantã. faptul cã atacurile veneau din regiuni care fãceau operaþia foarte dificilã. Poate cã acestea ar fi fost ultimele cuvinte dacã un prieten de familie nu ar fi citit un articol despre Maranda Francisco. Freeman. Viring ºi eu eram însã de cu totul altã pãrere. Dr. Pãrinþii consultaserã toate clinicile din New Mexico ºi din împrejurimi. vârsta. Cuvintele lui porneau dintr-o îngrijorare sincerã. erau cuvintele pe care pãrinþii le-au auzit în cele din urmã. Nu din cauza hemisferectomiei. A ajuns totuºi cu bine la Hopkins. Mã gândesc de exemplu la Denise Baca. aºa cã îmi permit sã spun cã . Noi trei eram singurii care ne ocupam de hemisferectomii. organismul îi era slãbit din cauza atacurilor.Micuþa Beth 141 Fiecare hemisferectomie are povestea ei. dacã nu chiar imposibilã.”. avea ºi apã la plãmâni. o stare convulsivã permanentã care dura de douã luni ºi nu-i mai permitea nici sã respire fãrã aparat. Acesta îi sunã imediat pe pãrinþi. mama sunã la rândul ei la Johns Hopkins. Un neurolog din opoziþie ne „profetizã”: – Vã moare pe masa de operaþie. I se fãcuse traheotomie. unii erau pentru hemisferectomie. Au adus-o la noi în „status epilepticus”. alþii o considerau o încercare nebuneascã. Dupã ce am examinat-o. Jumãtate de corp îi era paralizatã ºi nu mai vorbea de câteva luni. În al treilea rând. Cu câþiva ani înainte fusese un copil perfect sãnãtos. Nu era deloc un lucru uºor sã o transporte din New Mexico în Baltimore. – Aduceþi-o aici sã vedem despre ce este vorba. ci a stãrii generale. a venit rãspunsul. o fetiþã de 13 ani din New Mexico. Aveau ºi motive: în primul rând. În al doilea rând. „Nu putem face nimic pentru dvs. pãrerile s-au împãrþit.

Poate cã aºa trebuia sã se întâmple. Din cauza acestor controverse am fost nevoiþi sã amânãm operaþia. ºi le-am prezentat din nou toate argumentele. am fi trecut imediat la acþiune.142 Mâini înzestrate aveam ceva experienþã ºi eram mai bine puºi în temã decât alþii. dar ultimul cuvânt ne aparþinea. pe genunchi. În ciuda contraargumetelor cu care eram asaltaþi. dar opoziþia de care ne-am izbit în acest caz ne-a fãcut atenþi ºi prevãzãtori. Fãrã operaþie. noi trei hotãram dacã era cazul sã fie operatã sau nu. Nu întrevedeam însã nici o rezolvare. aºa. nu trebuia s-o ignorãm. Alþii însã n-au reuºit sã treacã cu vederea antipatiile personale ºi au privit toatã disputa ca pe un „atac la persoanã”. controversa avea sã afecteze moralul întregului personal al spitalului. am rãmas toþi trei la convingerea cã singura ºansã pentru Denise era operaþia. În astfel de situaþii. Mã rugam în maºinã. din afarã. aducând dovada cazurilor anterioare. care manifestau interes pentru cazul Denisei. la urma urmei. eram cei mai în mãsurã sã-i apreciem ºansele de reuºitã. Criticul nostru a mers pânã acolo încât a scris o scrisoare ºefului secþiei de neurochirurgie ºi le-a trimis copii ºefului de la chirurgie. Pânã la urmã. Nu ne fusese interzisã de colegii de la etajele superioare. lângã pat. Eram convins cã respectivul avea intenþii bune prin faptul cã nu voia ca spitalul nostru sã fie implicat în cine ºtie ce fapte de eroism. În scrisoare afirma cã Johns Hopkins n-ar fi trebuit sã accepte sub nici o formã operaþia ºi îºi enumera cu meticulozitate motivele. dacã o fãceam. La aceste conferinþe n-am invitat numai medici din cercul nostru. în timpul vizitelor ºi seara. cerându-I lui Dumnezeu sã intervinã. M-am rugat mai multe zile. Motivul pentru care am ezitat a fost cã nu voiam sã ne implicãm personal pentru cã. era încã un candidat viabil la hemisferectomie ºi. . directorului spitalului ºi altor persoane cu greutate. În mod normal. e foarte greu sã-þi stãpâneºti sentimentele. ar fi murit negreºit. ci ºi pe alþii. Am þinut mai multe conferinþe în care ne-am susþinut punctul de vedere.

Pãrinþii erau tot timpul la spital. spuse mama curajoasã. – Sã-i dãm aceastã ºansã. va muri sub ochii noºtri. Cât despre mine. Acum era momentul! I-am explicat ºi domnului Baca. „Adversarul” nostru a plecat la o conferinþã peste ocean. *** Nu am resentimente faþã de colegul care a stârnit controversa. Dupã operaþie.. dupã ce s-a trezit. indiferent de reputaþia. popularitatea.Micuþa Beth 143 ªi iatã cã totul s-a rezolvat de la sine. iar în al doilea rând. Începuse numãrãtoarea inversã. în plus. Credea cã în acest fel apãrã interesele pacienþilor ºi ale instituþiei.. Nu bãnuiam atunci câte operaþii controversate îmi rezervau lunile urmãtoare. Îi înþelegeam foarte bine. Dacã intervenim. am constatat cã atacurile dispãruserã. Câteva sãptãmâni mai târziu mergea la ºcoalã ºi fãcea progrese uimitoare. dar. . La externare începuse deja sã vorbeascã. Denise a zãcut câteva zile în comã. nici o criticã nu te poate afecta.. avea tot dreptul sã ridice obiecþii. cã Dumnezeu nu permite sã fiu într-o situaþie din care sã nu pot ieºi. aºa cum le explicasem ºi celorlalþi: – Dacã nu facem nimic. El era efectiv convins cã operaþia era nelalocul ei. puterea ºi pãrerea criticilor. cã atunci când eºti conºtient de posibilitãþile ºi de limitele tale ºi îþi cunoºti meseria. avem cel puþin o ºansã. am rãmas cu douã lecþii din povestea lui Denise: în primul rând. Starea lui Denise se înrãutãþea vãzând cu ochii..

Când am ajuns la Bo-Bo. Nu se vedea însã nici un rezultat. arãtând cu capul spre fetiþa de patru ani. pãstrându-mi totuºi calmul. – Aºadar. ripostã el. Chiar acum! . ºeful secþiei mi-a explicat: – Singurul semn de viaþã e reacþia pupilelor la luminã. I-au provocat comã barbituricã ºi au creat hiperventilaþie pentru ca presiunea sã scadã. – Bineînþeles. Pe mãsurã ce presiunea creºtea. în salon am verificat reflexul. Înainte de a-i rãspunde medicului.CAPITOLUL 17 Trei copii deosebiţi Medicul stinse lanterna ºi se ridicã de pe patul lui Bo-Bo Valentine. – Nu credeþi cã ar fi timpul sã lãsãm copilul ãsta în pace? mã întrebã. Pupilele erau fixe ºi dilatate. Sâmbãtã ºi duminicã zãcuse inconºtientã la secþia de terapie intensivã. cu un monitor introdus în craniu pentru a-i mãsura presiunea. am spus întorcându-mã îngrozit spre medic. Urgenþã de gradul patru! am strigat. Fusese lovitã de un camion. Din examinarea fundului de ochi am stabilit cã era vorba de presiune intracranianã. Trebuie sã facem ceva. micuþa pierdea ºi puþinele funcþii pe care le mai avea: miºcarea ºi reacþia la stimuli. m-am aplecat asupra lui Bo-Bo ºi i-am ridicat pleoapele. Îmi fãceam vizita obiºnuitã. Micuþa Bo-Bo se numãra printre nefericitele victime ale accidentelor de maºinã. Era luni dimineaþa. chiar acum s-a întâmplat? Pupilele sunt dilatate. – Parcã mi-aþi spus adineauri cã pupilele mai reacþioneazã. Chiar înainte de a intra dvs.

Bo-Bo a fost aºezatã pe materialul moale de pe masa de operaþie ºi învelitã cu un cearºaf de verde-deschis. o regiune pe care. În timp ce personalul fãcea pregãtirile de rigoare. nu te bãga. Operaþia a durat exact douã ore.Trei copii deosebiþi 145 M-am întors spre asistenta din spatele meu: – Spuneþi la sala de operaþie cã suntem pe drum. i-am explicat ce se întâmplase. – Auzi. dându-i astfel posibilitatea sã se inflameze ºi sã se retragã fãrã sã afecteze organele învecinate. a fost rãspunsul lui. Urgenþele de acest fel îi mobilizeazã pe toþi. luând-o la fugã pe coridor. Mi se rupea inima la vederea pãrinþilor care aºteptau neliniºtiþi în jurul patului. Am cusut-o ºi i-am închis craniul la loc. În câteva minute era gata de operaþie. Bo-Bo era încã în viaþã. Dupã douã zile. Doi medici au înºfãcat patul lui Bo-Bo ºi au ieºit cu el în goanã pe coridor. am observat o uºoarã reacþie a pupilelor ºi mi-am spus: „Poate. În urmãtoarele ore. în timp ce se ridica sã plece. Echipa sãlii de operaþie lucreazã tãcut ºi repede. pentru cã timpul nu-mi permitea. Între cele douã emisfere cerebrale se gãseºte coasea. secþionând-o. dupã care a urmat secþionarea înveliºului exterior. dura mater. i-am acoperit creierul. Nimeni nu strigã ºi nimeni n-are timp de explicaþii. operaþia programatã pentru ora aceea nu începuse încã. Din fericire. N-am stat prea mult pe gânduri. care avea experienþã în accidente traumatice. Într-o dimineaþã. În drum spre sala de operaþie m-am abãtut în cabinetul unui neurochirurg mai vârstnic decât mine. Bo-Bo a început sã . puteam obþine o echilibrare a presiunii în emisfere. Bo-Bo rãmase în comã. ce-i drept –. Mai dureros era cã nu le puteam promite nimic. poate”. Aveam o ºansã – micã. Am rãmas mut. Îþi pierzi timpul. Am început prin a-i tãia cutia cranianã ºi a-i îndepãrta partea din faþã. dar nu trebuia sã-i dau cu piciorul. Folosind dura mater de la un donator. ªtiam foarte bine prin ce treceau. Nu mã aºteptam la o astfel de reacþie din partea lui. – Urgenþã de gradul patru! þipã ºi ea.

Într-o sãptãmânã era mult mai activã ºi reacþiona la atingere. un bãieþel de zece ani.146 Mâini înzestrate miºte. dar doctorul Carson crede cã meritã sã încercãm. am ºtiut cu toþii cã nu mai era nici un minut de pierdut. ºi iatã cã acum individul ãsta din faþa ei o zorea sã-ºi dea consimþãmântul pentru o operaþie care din start nu promitea nimic. L-am trimis pe medicul de serviciu sã-i spunã mamei cã trebuia sã-l operãm de urgenþã pe Charles ºi sã-i îndepãrtãm o porþiune din craniu. Clinica era arhiplinã în acea zi. – O ºansã? Eu vreau mai mult decât o ºansã. îi spuse asistenta mamei. i-am cusut la loc porþiunea de craniu pe care o îndepãrtasem.. fusese lovit rãu de o maºinã. – Nu ºtim dacã vom reuºi. nici sã nu vã gândiþi! Lãsaþi copilul sã moarã în liniºte. într-un un ultim efort de a-i salva viaþa. Cu trei zile înainte. – Nu. Mi-am luat timp sã-i explic pe îndelete cã n-aveam de gând sã-i tãiem copilul în bucãþi. isteaþã ºi plinã de energie. κi întindea din când în când picioruºele sau se rãsucea în pat ca ºi cum ºi-ar fi cãutat o poziþie mai comodã. Când nu mai exista nici o îndoialã cu privire la recuperarea ei. Când asistenta a anunþat cã pupilele lui Charles erau fixe ºi dilatate. ºi anume în vara anului 1988. Nu vã pot permite sã faceþi experimente pe copilul meu! – Dar aºa am avea cel puþin o ºansã. Lãsaþi-l în pace! Reacþia ei nu era condamnabilã. Dupã ºase sãptãmâni. M-am dus sã-i vorbesc personal. încât nu mai puteam garanta cã avea sã-ºi mai revinã. Am fost încã o datã fericit cã n-am ascultat de „sfaturile” criticilor. Sãrmana mamã nu se aºtepta la aºa ceva.. . Charles (nume fictiv). nu. *** De atunci n-am mai avut decât un singur caz de craniotomie. Bo-Bo era din nou fetiþa de patru ani. îi spusesem cã starea bãiatului se înrãutãþise atât de mult.

– Mi se pare cã de data aceasta a cam întrecut mãsura. în schimb le-am cerut colegilor sã-mi povesteascã ce s-a discutat. mi-a spus: – Vreþi sã spuneþi cã Charles ar mai avea totuºi o ºansã? – Dacã îl operãm. – Atunci. Aºa cum mã aºteptam. lucru care se va întâmpla oricum. Un altul adãugã: – Bãiatul nu ºi-a revenit încã ºi nici nu cred cã-ºi va mai reveni vreodatã. O chema Bo-Bo. care era familiarizat cu astfel de cazuri. . iar eu m-am repezit cu bãiatul în sala de operaþie. în schimb i-am repetat cã era singura ºansã. M-am abþinut sã-i mai explic cã aºa ceva nu ne stã în fire. Dupã pãrerea mea. O fetiþã tare dulce. Jocul s-a terminat.” La vizita sãptãmânalã. dând glas nãdufului tuturor. operaþia a fost cu totul nelalocul ei. Charles va muri. dar nu vãd de ce am renunþa când mai avem o scânteie de speranþã. Eu n-am putut participa. Mã temeam numai cã îl tãiaþi degeaba. Unul dintre neurochirurgii de faþã. – Curatã nebunie! izbucni altul. κi dãdu imediat consimþãmântul în scris.Trei copii deosebiþi 147 – Daþi-mi voie sã vã relatez un caz pe care l-am avut nu de mult. fie ea cât de micã. Auzeam ici-colo vociferãri de genul: „E o cauzã pierdutã. Ca ºi în cazul lui Bo-Bo. am adãugat: – Uitaþi care e problema: nu ºtiu dacã operaþia va reuºi sau nu. pentru cã mã aflam în operaþie. Charles a rãmas timp de o sãptãmânã în comã. sã acopãr creierul cu o dura mater donatã ºi sã cos la loc craniul. trebuia sã îndepãrtez o parte a creierului ºi sã secþionez coasea dintre cele douã emisfere. spuse ea. spuse: – Mã ºi miram sã se termine cu bine. bineînþeles cã sunt de acord. Când am terminat povestea. – Ce pãrere aveþi? îl întrebã un medic pe un intern. cu siguranþã. s-a ridicat problema lui Charles. Când a înþeles cum stãteau lucrurile. În cel mai rãu caz.

Ceva îmi spunea cã bãiatul acesta mai avea o ºansã. avea cinci ani. i-am dat dreptate.148 Mâini înzestrate Mã întreb cât de viteji ar fi fost dacã aº fi fost ºi eu de faþã. eram hotãrât sã nu renunþ. Dr. Spre deosebire însã de Bo-Bo. în plus. eu l-am nãscut. Sã fi fost doar încãpãþânarea? În orice caz. Charles nu a scãpat complet de atacuri. Când am vãzut-o pentru prima datã. – Nu! se apãra ea. iar o lunã mai târziu l-am trimis la recuperare. citise într-un articol din Ladies Home Journal cã aº fi operat cazuri de care nimeni nu voia sã se atingã. Dupã ce am ascultat povestea. mama e vãdit recunoscãtoare cã fiul ei se aflã încã în viaþã. o asistentã observã un tremur uºor al pleoapelor. Charles era ºi cu câþiva ani mai mare. Cele ºapte zile de comã pledau totuºi în favoarea lor. vorbea ºi avea o personalitate dinamicã. Sunt sigur cã îºi va reveni în timp. În cea de-a opta zi. Dupã ºase luni de la operaþie. Povestea lui Bo-Bo se repeta. Prietenii „binevoitori” o sfãtuiau pe mamã sã o abandoneze într-un spital. Mai presus de toate însã. E copilul meu. mergea. Se nãscuse cu o tumoare care crescuse cu timpul. ajungând de mãrimea capului. mi-a întins receptorul spunând: – Cred cã te-ar interesa. accidentul fusese mai grav ºi. Îngrijirea cerea un efort supraomenesc: de trei ori pe zi trebuia sã-i schimbe hainele pentru ca tumoarea care supura sã nu se infecteze. Mama lui Danielle mã sunã la birou. De atunci a fãcut progrese uimitoare. asistenta mea. La scurt timp dupã aceea a început sã vorbeascã. *** Un alt nume pe care nu-l voi uita niciodatã e Danielle. . E carne din carnea mea. Charles era activ. Carol James.

. Pãrinþii erau în culmea fericirii. Apoi totul a luat-o razna: respiraþia. de la medici pânã la asistente. care altora li se pare un lucru de la sine înþeles. dupã câteva sãptãmâni. astfel încât sângele sã-ºi reia cursul normal în locul operaþiei. un zâmbet. Peter Philips. La care el a dat din cap în semn cã nu. stomacul. rinichii. Am lucrat cot la cot cu dr. Întreg personalul secþiei de terapie intensivã.. era pentru ei o adevãratã minune: o mânuþã întinsã. i-am spus: – Sper cã nu ne sancþioneazã. Conform prevederilor noastre. în cele nouã ore rãmase. Trebuia sã existe totuºi o modalitate sã scoatem tumoarea ºi sã închidem craniul la loc. Danielle se afla din nou pe masa de operaþie. Simþeam cã era la fel de optimist ca ºi mine. dr. Nu bãnuiam cã aveau vreo legãturã cu tumoarea. Operaþia a durat nouãsprezece ore. Tot ce conta acum erau însã rezultatele: reuºiserãm sã scoatem tumoarea ºi sã transplantãm pielea. Eu am avut nevoie de aproape jumãtate din timp pentru a îndepãrta tumoarea. lucru care nu ne-a surprins pe nici unul. Operaþia a reuºit. Dufresne. un neuro-oncolog pediatru. Philips ºi Lewis i-au prescris chemoterapie pentru a distruge celulele tumorale rãmase. Dupã ce pielea astfel transplantatã se vindeca.Trei copii deosebiþi 149 – Spune-i mamei sã-mi trimitã filmele ºi rezultatele de la analize. În cele din urmã. am descoperit o metodã. Fiecare miºcare. de aceastã datã pentru a-i îndepãrta pielea transplantatã. Mi-am dat seama cã situaþia lui Danielle era fãrã ieºire: tumoarea deformase creierul ºi se extinsese fãcând imposibilã refacerea tegumentelor. În mai puþin de o sãptãmânã ºtiam tot istoricul bolii. specializat în tratamentul copiilor cu tumori cerebrale. Pe la jumãtatea operaþiei. Danielle a început sã se simtã mai bine ºi sã se comporte ca orice copil normal. se . Dufresne avea sã înlocuiascã pielea capului cu fâºii luate de pe spate. Ulterior. Dufresne a acoperit craniul cu fâºii de piele ºi muºchi. Am luat legãtura cu Craig Dufresne de la chirurgie plasticã ºi cu dr. dr. dr.

a încuviinþat bunica. Le-am admirat maturitatea de gândire cu care au întâmpinat moartea lui Danielle. s-au dovedit foarte înþelegãtori în lungile luni de aºteptare. chiar dacã lucrurile nu s-au terminat cum ne-am fi dorit. dar Danielle a murit. ªtim cã aþi fãcut tot ce v-a stat în putinþã pentru a ne salva fetiþa. Am relatat aceastã întâmplare ca sã ºtiþi cã nu toate cazurile au un sfârºit fericit. Cred cã degetele de la mâini nu mi-ar ajunge pentru a numãra nereuºitele. – Vã suntem recunoscãtori. .150 Mâini înzestrate strãduia sã þinã în funcþiune plãmânii ºi rinichii lui Danielle. au spus pãrinþii. mi-a spus: – ªtiu cã sunteþi un om al lui Dumnezeu ºi cã El þine toate lucrurile în mâna Lui. Ne-am unit ºi noi eforturile cu ale lor. Cuvintele mamei mi-au rãmas întipãrite în memorie. poate cã mai avea ºanse. pentru cã aþi avut bunãvoinþa sã operaþi un caz pe care toþi l-au considerat imposibil. care veniserã din Michigan sã fie lângã ea la operaþie. Am fãcut tot ce era omeneºte posibil. Cu o voce înãbuºitã de durere. Vã suntem recunoscãtori. Dacã venea cu o lunã mai devreme. la Hopkins. La autopsie am descoperit în tot corpul metastaze. Operasem prea târziu. Pãrinþii ºi bunicii fetiþei. – Þinem sã vã spunem cã suntem întru totul de acord cu ceea ce faceþi aici.

dacã Îi ceri ceva lui Dumnezeu ºi crezi în inima ta cã îþi va da. Le-am amintit odatã de faþã cu Susan: „Bennie. Când am dat sã plec. în secþia de neurochirurgie infantilã. Strãbãtând coridorul. care se manifestã prin tumori localizate pe creier ºi retinã ºi are un caracter ereditar. Nu voi uita. Chiar dacã n-ar fi spus-o. – Nu. – Meditaþi ºi dvs. o citeam pe faþa ei. ci scopul pentru care se adunaserã. S-au înþeles sã se roage fiecare pe rând cât timp avea sã dureze operaþia. Susan Warnick e o asistentã excelentã. Am rãmas literalmente uimit. Nu numãrul lor mã uimea. la aceste cuvinte. Susan. calvarul începuse în anul 1974. mã gândeam la Craig ºi Susan ºi la toatã nenorocirea de care avuseserã – ºi mai aveau – parte. Pentru Craig. am îndemnat-o la rândul meu pe Susan. Cuvintele mamei îmi erau prea vii în minte ca sã le pot uita.CAPITOLUL 18 Minunea Când am intrat în salonul lui Craig Warnick. lucreazã la noi. m-a însoþit pânã la uºã. poþi fi sigur cã vei primi ce ai cerut”. soþia lui Craig. Cred din toatã inima. Soþul ei suferã de o boalã numitã Von Hippel-Lindau (VHL). Mi-a zâmbit cu cãldurã ºi mi-a spus: – Nu uitaþi ce v-a spus mama dvs. am dat peste 25-30 de persoane care se rugau. când i se descoperise prima tumoare. Pe atunci nu se ºtiau prea multe lucruri despre . M-am alãturat pentru câteva minute rugãciunilor lor. – Eu cred în ele. i-am rãspuns. mi-a spus. Tatãl lui Craig avusese în numai câþiva ani patru tumori.

Dumnezeu îi dãduse lui Craig partenerul ideal. în sfârºit. cuvintele acestea i-au fãcut sã se simtã lipsiþi de orice speranþã. La vârsta de douãzeci ºi doi de ani. cât ºi Susan. Craig avea deja la dosar o operaþie la plãmâni. Toate aceste suferinþe din ultimii treisprezece ani mi-au revenit în minte în timp ce mergeam pe coridor. Doctorul care îl trata nu a observat nimic ºi le-a risipit temerile. neurochirurgul i-a spus mamei lui Craig: – Doamnã. Craig s-a pregãtit pentru a doua intervenþie. S-au botezat amândoi încã din timpul liceului ºi sunt ºi astãzi membri activi în biserica din care fac parte. În schimb. Craig a aflat. În anul 1978. când ea avea paisprezece ani. Susan mi-a spus odatã cã amândoi au ºtiut de la început cã iubirea lor era ceva special. un invalid. I s-a spus cã probabilitatea sã aparã ºi alte tumori era foarte mare. simptome care au persistat cu o regularitate alarmantã. Craig a început sã se plângã de dureri de cap ºi vãrsãturi. S-au cunoscut în liceu. Gândul meu se îndreptã apoi spre Susan. Deºi voiau sã fie pregãtiþi pentru tot ce era mai rãu. O admiram pentru abnegaþia de care dãdea dovadã. una la glandele suprarenale ºi douã rezecþii ale tumorilor de pe creier ºi de pe retinã. ºtiau. Chirurgii i-au extirpat tumoarea fãrã sã bãnuiascã ce avea sã urmeze. un dar ceresc. atât el. nu ºtiu dacã voi reuºi sã scot tumoarea fãrã sã fac din fiul dvs. În ciuda solicitãrii fizice. iar el era cu doi ani mai mare. sechele care nu au dispãrut niciodatã în întregime.152 Mâini înzestrate VHL. Dupã prima operaþie rãmãsese cu dificultãþi la înghiþire ºi probleme de echilibru. numele bolii. Nici unul nu s-a gândit vreodatã sã-ºi caute alt prieten. Înainte de a face vreo examinare. Craig continuã sã frecventeze colegiul în intervalele dintre operaþii. În noaptea dinaintea operaþiei. Ultimul lucru pe care doctorul i-l spuse lui Susan în noaptea din 19 aprilie 1978 a fost: . cã era vorba de o nouã tumoare. rezultatele examinãrilor le-a confirmat.

Câteva luni mai târziu. Era pe punctul de a renunþa la luptã. numai piele ºi oase. Craig se avântã cu însufleþire în cursurile de la colegiu ºi absolvi în ianuarie 1981. Craig ºi Susan nu se mulþumeau însã numai cu atât. S-au cãsãtorit pe data de 7 iunie 1980. cu 37 de kilograme mai slab. ªi cu menþinerea echilibrului avea probleme. spre altar. îi spunea mereu. Mesele lui durau mai bine de o orã. acesta a fost unul dintre puþinele momente în care a pus la îndoialã recuperarea lui Craig. cãruciorul nu era un impediment.. . îl gãsiþi la secþia de terapie intensivã. dar. κi gãsi curând un post în cadrul administraþiei federale. adãugã: – Sperãm. s-au adãugat printre altele vederea dublã ºi imposibilitatea de a înghiþi. De fiecare datã când mã gândesc la credinþa lor. le spunea ea tuturor. Craig s-a internat la Centrul de Recuperare „Samariteanul milos”. Doamne!”. Cât de curând.. se rugau împreunã cu familiile dupã fiecare pas înainte. post care fusese special proiectat pentru handicapaþi. Craig a fãcut primii paºi. ºi în special la cea a lui Susan. iar cea psihicã.Minunea 153 – Dupã operaþie. dar nu renunþa la colegiu. dar. „Îþi mulþumim. nu mai putea nici sã stea în ºezut. În rugãciunile lor zilnice. – Va merge singur.. – Te faci bine. dar drumul care îi stãtea înainte era încã lung. Zilele petrecute la centrul de recuperare n-au fost deloc uºoare pentru Craig. Clar? Dând sã plece. Numai faptul cã a fost primit acolo e o minune. Fãcea progrese. În cei doi ani care au urmat a beneficiat de cel mai bun tratament posibil ºi a fãcut progrese uimitoare. În ziarul local din Baltimore a apãrut un articol despre povestea de dragoste care a smuls un tânãr din ghearele morþii.. Starea fizicã era mizerabilã. implorau vindecarea. Pentru Susan. Nu mai putea merge. stau ºi mã minunez. alãturi de Susan. Craig a supravieþuit operaþiei. la lista lungã de complicaþii. Dupã doi ani de recuperare intensã. la pãmânt. Tânãrul viguros de altãdatã era acum. Susan nu voia sã se dea bãtutã.

000. Mai târziu. „Va trebui sã o ducem toatã viaþa cu noi. În urmãtoarele optsprezece luni scrise scrisori tuturor medicilor care îi puteau da informaþii. κi ridicã privirea de pe foaie ºi privi spre dr. Miller dãdu din cap. Susan îl întâlni pe dr.” Ochii i se împãienjenirã din nou. Susan ºtia acum la ce sã se aºtepte în viitor. Miller. Am fost surprinsã sã descopãr cã existã medici care manifestã atâta compasiune faþã de pacienþi. Cãtre sfârºitul anului au apãrut tumori în glandele care secretã adrenalina. Glandele i-au fost scoase. La scurt timp dupã acest incident. Lacrimile acelea m-au fãcut sã simt cã era cineva care mã înþelegea ºi suferea alãturi de mine. dr. Susan hotãrî cã pentru Craig era mai bine sã nu afle deocamdatã nimic.154 Mâini înzestrate Veºtile bune nu se þin lanþ. glandele producãtoare de adrenalinã ºi pancreas. Acum afirmã cã are cea mai voluminoasã bibliotecã de specialitate din lume. care îi spuse: – Acum ºtiþi cel puþin numele bolii: Hippel-Lindau. sã fim mereu în aºteptarea unei noi operaþii. din pãcate. în timp ce spunea cu o voce guturalã: – Acum ºtiþi cel puþin cu ce aveþi de-a face. „O boalã incurabilã. Ea îºi continuã în schimb cercetãrile. A dat telefoane în toatã America interesându-se de locurile în care se fãceau cercetãri asupra acestei boli. Aºa se numea cel care a descoperit-o. Susan îºi dãdu seama ce însemnau toate acestea pentru Craig. un oftalmolog din Hopkins. Lipsa unei perspective l-ar fi descurajat complet în starea în care se afla. aºadar”. Susan mãrturisea: – Lacrimile lui m-au mângâiat mai mult decât toate cuvintele. splinã. Amândoi aveau lacrimi în ochi. A devenit o adevãratã expertã în VHL ºi þine încã pasul cu ultimele descoperiri. Tumorile apar de regulã în plãmâni. ceea ce însemna cã va fi dependent de medicamente pânã la sfârºitul vieþii. inimã. . rinichi. În timp ce citea. Miller îi mai spuse cã rata îmbolnãvirilor este de 1 la 50. Miller. Dr. ficat. spuse mai mult pentru sine. ªi îi înmânã un articol despre boalã. O cred.

dar sigur. în luna septembrie. de data aceasta în centrul creierului. Craig a rãspuns simplu: – Bãnuiam cã trebuie sã fie ceva serios. Sora lui Craig. S-a hotãrât deci sã devinã asistentã. În anul 1988 a venit temuta veste: Craig avea o tumoare pe trunchiul cerebral. Am luptat amândoi sã secþionãm corpus callosum care uneºte cele douã emisfere ºi sã pãtrundem în centrul creierului pentru a scoate tumoarea. Tumorile apãreau mereu. La operaþie am fost asistat de un medic-ºef foarte capabil. în cele din urmã. Nu a trecut mult ºi a apãrut o altã tumoare. pe nume Art Wong. Miller. Când Susan i-a spus adevãrul. Fiind o boalã congenitalã.Minunea 155 VHL este asociatã cu un fel de orbire. a avut prima tumoare la vârsta de doisprezece ani. Din fericire. În anul 1986. mi-am fãcut eu apariþia. Susan a observat simptomele unei noi tumori. a primit post la secþia de neurologie infantilã din Hopkins. În anul 1984. Le-am scos fãrã complicaþii. fãcând abstracþie de statistici. Rugãciunile continuau. Craig îºi revenea – încet. Amintindu-ºi cât de mult a ajutat-o compasiunea dr. formatã în jurul unui chist. Craig ºi Susan mi-au solicitat ajutorul. . este contractatã de 50% dintre copiii care au avut pãrinþi bolnavi. un loc considerat inaccesibil. Trebuia totuºi fãcut ceva. În acest moment. post pe care ºi l-a pãstrat pânã astãzi. Dereglãrile endocrinologice necesitau mai multe sãptãmâni pentru a se normaliza. Susan a ajuns la concluzia cã o asistentã poate face foarte mult pentru pacienþi prin simplul fapt cã se aratã preocupatã de starea lor. dupã ce a terminat cursurile. se pare cã a fost ºi ultima. Susan m-a rugat sã mã ocup de Craig. Nu am fost surprins sã descopãr în ea o asistentã excelentã. Operaþia a decurs fãrã complicaþii. care are acum patruzeci de ani. La tomografia computerizatã am vizualizat trei tumori.

încercând sã nu dau ascultare sentimentelor. Deºi acceptasem sã fac operaþia în ciuda faptului cã tumoarea se gãsea într-un loc considerat inaccesibil. Susan ºtia foarte bine cã eram îngropat pânã la gât în operaþii. Nu-mi venea deloc uºor sã spun „nu”. Tãceam. continuã Susan. am þinut sã le reamintesc: – Nu vã pot promite nimic pânã nu vãd despre ce e vorba. ªtim cât de ocupat eºti ºi înþelegem. în care mi-am pus la lucru toatã puterea de convingere. S-a internat de urgenþã la 19 iunie 1988. nevoind sã le spun direct cã nu puteam face nimic. . spuse Craig cu voce slabã. Ascultând-o. aºa-numitul cuþit gamma. Parcã numai gândul cã operam eu le dãdea o pace interioarã. M-am oprit. Nu cred cã am vãzut vreodatã doi oameni mai fericiþi decât Craig ºi Susan la auzul veºtii. Trebuia fãcut ceva. L-am programat pentru ziua urmãtoare la ora 18. mi-am dat seama cã nu puteam sta cu mâinile în sân. îmi dãdu Craig replica. iar Susan aprobã.. În cele din urmã. Acesta intenþiona sã aplice o metodã nouã. Craig s-a hotãrât sã aleagã un alt chirurg. spuse Craig. mi-am spus: „O. Voi tãia pe altcineva din program”. le-am spus. le-am spus. – V-aº sfãtui sã apelaþi la un neurochirurg specializat în probleme vasculare.K. dar noi credem cã Dumnezeu se foloseºte de mâinile tale. – Eu aº vrea totuºi sã te ocupi tu. Dupã o discuþie îndelungatã. a decis cã nu era alegerea idealã pentru cazul lui Craig.. Susan m-a sunat acasã.156 Mâini înzestrate – Îmi pare rãu.. – Înþelegem. le-am spus.. Dacã e trunchiul cerebral în joc. dar. faþa îi era insensibilã ºi avea dureri de cap îngrozitoare. Nu mai putea înghiþi deloc. starea lui Craig se înrãutãþea. – Da. dar. Îmi este imposibil sã-i fac loc în programul de operaþii. – Dacã se poate. dupã ce a vorbit cu suedezul care lansase metoda. Între timp. – Totul se aflã în mâinile lui Dumnezeu.

îmi spuneam. dar nu pãreau sã aibã nevoie de asigurãri suplimentare. L-am înþepat în mai multe locuri. M-am consultat ºi cu alþi medici. dacã presupunerile se adevereau. când i-am gãsit rugându-se în salon.Minunea 157 – Dar. n-am observat nimic. am rãmas perplex. dar nici unul nu mã putea sfãtui în acest caz. Eram fericit dacã reuºeam sã repar totul. ªi aºa am ajuns la dupã-amiaza dinaintea operaþiei. dar. în schimb am provocat o hemoragie îngrozitoare. încât trebuie sã fi fost complet epuizat. sã nu fie mai rãu decât fusese. Parcã nici n-ar fi fost operat: zâmbea. trunchiul cerebral era considerat o zonã inaccesibilã. Erau mai încrezãtori chiar decât mine. A fost o operaþie dificilã. Datoritã mulþimii de structuri ºi fibre vitale care fac ca cea mai uºoarã iritare sã aibã urmãri drastice. „Dar tumoarea trebuia sã fie pe trunchi”. pentru cã operam deja de opt ore ºi eram obosit. ºi fãcea chiar glume. Acceptasem operaþia fãrã sã am nici cea mai vagã idee ce metodã sã aplic. Nu le promisesem nimic. în afara faptului cã era inflamat. „Voi deschide craniul ºi voi vedea despre ce e vorba”. dar n-am putut-o face asearã. am adãugat. Vreau sã-mi ºtiu toate capacitãþile în stare de funcþionare când mã . Dupã ce mi-am revenit. spuse Susan cu convingere. se miºca. – Totul se va termina cu bine. În jurul orei douã noaptea. – Aveam de gând sã deschid puntea. tot ce nu se aflã pe trunchi poate fi scos. Într-un fel. N-am dat de nici un chist. era ciudat sã mã vãd încurajat de soþia unui pacient. o regiune a trunchiului cerebral. A trebuit sã mã folosesc de un microscop pentru a distinge tumoarea dintre multitudinea de vase care o înconjurau. le-am spus. dupã opt ore de operaþie. ºi din altul. Presupuneam cã tumoarea avea un chist în mijloc. Când am intrat a doua zi în salon. Am studiat trunchiul cerebral ºi dintr-un unghi. mi-am spus în cele din urmã. le-am spus cã fusesem sigur cã tumoarea se afla pe punte. puteam drena chistul obþinând o scãdere a presiunii intracraniene. Trecuse prin atâtea. am reuºit sã-l închid ºi sã-l trimit la terapie intensivã.

am continuat. Am deschis trunchiul cerebral cu un instrument electric special. ajutã-mã sã vãd ce am de fãcut!”. – Înþelegem. O asistentã îl acoperi cu un cearºaf ºi operaþia începu. Asistentul aspira cu un tub sângele care continua sã curgã. le-am rãspuns. adãugã Craig. pentru a evita miºcãrile. a spus Susan. am murmurat pentru ceilalþi. „Doamne. – N-avem nimic de pierdut. Nu e o operaþie pe care sã o faci la miezul nopþii. Acum o dovedeau mai mult decât oricând. Fã ceva!” Adevãrul e cã n-aveam nici cea mai vagã idee despre ce trebuia sã fac. Dacã e sã mor. mã rugam în tãcere. Vrem totuºi sã continui. Medicii i-au ras încã o datã capul. Noi ne rugãm pentru o minune ºi credem cã Dumnezeu o va face prin tine. mai existã pericolul sã rãmânã paralizat sau cu alte afecþiuni ale sistemului nervos. – Nu prea avem de ales. De data aceasta însã. Craig stãtea cu faþa în jos pe masa de operaþie. Am programat operaþia câteva zile mai târziu.158 Mâini înzestrate aventurez pe un astfel de teren neexplorat. m-am rugat tot timpul: „Doamne. m-am întrebat. Nu încetau sã repete: – Vrem o minune ºi credem cã o vom primi de la Dumnezeu. . – Riscul ca Craig sã moarã pe masa de operaþie este de 50%. mor ºi aºa. Nu era deloc uºor. ªtiam cã Susan ºi Craig erau foarte credincioºi. – Voi face o micã deschizãturã în trunchi. – Atunci fã-o acum. – Dacã scapã cu viaþã. dar era necesar sã le spun. „ªi acum?”. Obiºnuiesc sã mã rog întotdeauna înainte de operaþii. îmi spuse Craig. care favoriza coagularea. cu capul fixat într-o ramã. Un asistent împinse cãruciorul lui Craig în sala de operaþie ºi pregãtirile au început. nu? întrebã Susan. acum totul depinde de Tine.

am spus. *** În continuare. pentru cã lucram chiar pe trunchi. cealaltã parte a trunchiului cerebral rãmãsese intactã. dar nici nu puteam lãrgi orificiul. nevoind sã mã gândesc cât de grave puteau fi urmãrile. Am închis totul la loc. Era semn cã o parte a creierului încetase sã funcþioneze. Am tras încã o datã atent ºi. dar mã simþeam teribil de nenorocit. mi-am spus. Degetele trãgeau. vã rog. Pãrea cel mai logic lucru din lume. acum nu mai pot da înapoi. Din fericire. . Chiar dacã Craig supravieþuia – lucru prea puþin probabil – rãmânea un invalid. Sã fi fost intuiþia? – Laserul. Trunchiul îºi reveni imediat la mãrimea normalã. Este ca ºi atunci când observi la EKG cã inima înceteazã sã mai batã. Operaþia a mai durat patru ore. o voi lãsa pe Susan sã vã povesteascã ce s-a mai întâmplat. în timp ce-I spuneam lui Dumnezeu: „Craig va muri sub ochii mei dacã nu-mi arãþi ce sã fac”. Cuvintele nu m-au fãcut însã sã mã simt cu nimic mai bine. dar complicaþiile rãmâneau. mã rugam. Am reuºit sã pãtrund mai în profunzime. Dupã câteva secunde ºtiam rãspunsul. Tumoarea era scoasã. Am ezitat. – Potenþialul bioelectric a încetat. ghemotocul ieºi. a venit temuta veste. – Nu putem renunþa. de vreme ce am ajuns pânã aici. Am dat de ceva tare. am încercat sã fac o micã deschizãturã în trunchi. „Doamne. A înregistrat pe o casetã povestea lui Craig ºi experienþa prin care a trecut ea dupã prima operaþie din anul 1988. „E tumoarea”. Încercam sã nu mã gândesc la ce avea sã se întâmple. Folosindu-mã de laser. Nu voiam sã fiu prea brutal. Condu-mi Tu mâinile!”. Anesteziºtii nu-ºi luau ochii de pe monitoarele care arãtau activitatea creierului. am spus cu voce tare.Minunea 159 M-am oprit ºi am privit în gol. Am tras cu grijã. – Am fãcut tot ce am putut. miºcau ºi rãsuceau pânã ce tumoarea începu sã cedeze. dar nu se miºca. cu un „plop”.

dar cã era foarte probabil ca Craig sã rãmânã pe jumãtate paralizat sau sã moarã. N-am plâns. Eram bucuroasã sã vãd cã nu eram singurã. prietenoasã. Când Craig dãdea semne de descurajare. Mã strãduiam sã alung îndoielile. Doctorul Carson îmi spusese de la început cã va încerca sã scoatã tumoarea dacã eram de acord.160 Mâini înzestrate SUSAN WARNICK: O mulþime de prieteni ºi rude au venit la mine în noaptea operaþiei. Poate cã Dumnezeu vrea sã mã facã sã înþeleg cã totul are o mãsurã. La un moment dat.. dar simþeam cum mã încolþeau din toate pãrþile.. Fusesem atât de tare. Îmi simþeam fiecare fibrã a corpului încordatã în timp ce-l ascultam pronunþând sentinþa de moarte a lui Craig. Îi dau cu indulgenþã maximum câteva luni de trãit. Parcã aº fi învinsã. Despre dr. Îmi amintesc cã le spuneam celor din sala de aºteptare: – Nu m-am simþit niciodatã aºa.. eram imediat lângã el ºi-l îmbãrbãtam. ºi acum. Carson se spune cã nu-ºi dezvãluie niciodatã sentimentele ºi nu-ºi pierde cumpãtul când stã de vorbã cu pacienþii. Carson intrând.. Îi spuneam cã vieþile noastre se aflau în mâna lui Dumnezeu. Are o voce caldã. Avusesem atâta încredere în Dumnezeu ºi fusesem atât de sigurã cã va face o minune!.. l-am vãzut pe dr. poate e mai bine dacã se terminã aºa. Nu-mi dau seama de ce mã simþeam atât de deprimatã. dar am început sã tremur din tot corpul. Craig sã moarã? . citeam din Biblie. Pentru câteva minute nu am vãzut nimic în faþa ochilor. Îmi dãdeam seama. dar nu puteam decât sã aºtept îngrijoratã. despre afectarea creierului ºi ne-a spus ceva de genul: – Era foarte probabil sã se întâmple.. ºi uneori vorbeºte atât de încet. Nimic nu m-a putut smulge din acea depresie. În momentele de liniºte. încât trebuie sã fii foarte atent ca sã poþi auzi ce spune. dar nu mã puteam controla. A început sã ne explice ceva despre localizarea tumorii. Desigur cã toþi încercau sã mã mângâie. Craig moare! Aceste douã cuvinte mã obsedau. Poate.

Carson stãtea în faþa mea încercând sã mã consoleze. Stãteam întinsã pe pat. „Vrei sã fiu vãduvã la 30 de ani. În acel moment. Mã gândeam: „Omul acesta scoate jumãtãþi de creier ºi face operaþii pe care nimeni nu s-ar încumeta sã le facã”. Pentru un moment am uitat de mine ºi de Craig. Era la capãtul puterilor. Aceasta e cea mai mare nenorocire din viaþa mea. Craig. am murmurat în întuneric. Eram furioasã...” Mã gândeam . Nu vom avea niciodatã un copil împreunã. îi vedeam cearcãnele din jurul ochilor. Era obosit..Minunea 161 Dr. am ridicat ochii ºi l-am vãzut în faþa mea pe omul Benjamin Carson. S-a întâmplat ceva cu el.. apoi m-am întors în salon. Îmi pãrea tare rãu de el. de ce n-ai fãcut-o atunci. i-am spus. încât nu mã gândisem la ce se petrecea în sufletul doctorului Carson. nu aratã aºa”. mi-am spus. Ah. Dupã ce timp de paisprezece ani cercetasem totul despre VHL ºi mã temusem de o tumoare pe puntea centralã. în 1981 sau dupã prima operaþie? Dacã eºti atât de iubitor. Dacã tot aveai de gând sã mi-l iei. Învins. „De obicei. Tristeþe ºi disperare. Craig al meu avea sã moarã. Aveam în faþa mea un om care nu mai reuºea sã-ºi ascundã emoþiile. Îl pierdeam! – Tumoarea a fost chiar în centrul punþii. Acum citeam pe faþa lui tristeþe. Cu o zi înainte fusese externat un pacient ºi asistenta mi-a dat voie sã dorm în salonul liber. iatã cã inevitabilul se produsese. Doamne. cum poþi lãsa un om sã treacã prin atâtea pentru ca la urmã sã moarã?” Totul mi se pãrea fãrã sens. nu trebuie sã-þi faci reproºuri. cu ochii pironiþi în tavan. Mi-am dat seama cã fusesem atât de preocupatã de propria durere. Mi-am dat brusc seama: doctorul Carson era descurajat. sunt furioasã pe Tine. cât de furioasã eram! Nu-mi amintesc sã fi simþit vreodatã o emoþie atât de puternicã. s-a întors ºi a plecat. „Doamne”. Carson. L-am strâns în braþe. îmi repetam: „Îmi pare aºa de rãu de el!” Am alergat ºi l-am ajuns din urmã pe coridor. continuã dr. Dupã ce a terminat de vorbit. „am trecut prin atâtea. – Ben. Privindu-l cum se îndepãrta.

vreau sã Þi-l ofer. Eu n-am pe nimeni. Am tresãrit la vederea feþei strãine care mã privea din oglindã. dupã care. Într-un moment de liniºte. Dupã câteva minute m-am dus la baie..” Mi-am dat seama cât de prostesc mã purtasem.. Aparþineam amândoi lui Dumnezeu. L-am privit câteva momente cu ochii mari. E al Meu. Am crezut cã nu vãd bine: Craig ºedea în pat. L-a miºcat. Susan. *** BEN CARSON: În dupã-amiaza care a urmat celei de-a doua operaþii. pe care îl iubea cel mai mult (vezi Geneza 22). N-am auzit nici o voce. Dumnezeu mi-a spus ceva. Mi-am spus: „Craig e un Isaac al meu. i-am spus: – Miºcã braþul drept. toatã grija.” Am simþit o pace interioarã ºi am adormit. pentru a-mi ascunde surprinderea. ca sã Mi-l ceri. Mi se pãrea cã toatã viaþa mea fusese o greºealã. am încetat sã mai vorbesc în cele din urmã.162 Mâini înzestrate la alte femei care rãmãseserã fãrã soþi. Extenuatã. aºa cã nu eram îndreptãþitã sã îl cer pentru mine. la fel ca Avraam. Pentru nimic? Ce voi face fãrã Craig? Cum poþi aºtepta de la mine sã-mi continui viaþa fãrã el?” Am dat frâu liber durerii. L-am acuzat pe Dumnezeu pentru cã voia sã mi-l ia pe Craig dupã ce mã lãsase sã fac din el centrul vieþii mele. Avraam trebuia sã-l jertfeascã pe Isaac. dar cuvintele erau foarte clare: „Craig nu e al tãu. M-am întors în pat simþindu-mã mai nenorocitã ca niciodatã. . Cu câteva zile înainte. Craig ºi eu ne predasem inimile lui Hristos încã din liceu. Nu-þi aparþine þie. încât aº fi vrut sã mor în momentul acela. ascultasem o emisiune la radio. în care un pastor relata istoria lui Avraam. am intrat în salonul lui Craig. Doamne.” Mã simþeam atât de nenorocitã. „Cel puþin ele au copiii. „Absurd. Toate strãdaniile.

de exemplu. rãspunse el. . ca înghiþitul. dar e foarte improbabil sã fie localizate la nivelul trunchiului cerebral. La ora actualã. Mi-am dat seama cât de nepãsãtori trecem pe lângã niºte lucruri care ni se par de la sine înþelese. Oamenii ca Susan ºi Craig au învãþat sã le aprecieze. Fãcea haz de cele întâmplate. i-am scos tubul de oxigen. ci strigã pur ºi simplu: – Doctore Carson! N-o sã vã vinã sã credeþi! Craig a mâncat o farfurie întreagã de spaghete ºi chiftele. vor mai putea apãrea tumori. dar în rest totul pãrea O. Din nefericire. La înghiþire avea încã greutãþi. Picioarele. Totul era perfect normal. la fel. Din nou miºcãri normale.Minunea 163 – Acum pe stângul. Era Susan. îmi petreceam seara în familie când m-am auzit chemat la telefon. cu siguranþã datoritã celei de-a doua operaþii în care aproape cã ºi-a pierdut viaþa. *** Craig îºi va reveni cu timpul la starea dinaintea operaþiei. am spus. Nu gãseam nici o explicaþie. Sistemul nervos îi fusese puþin dereglat de când l-am cunoscut. În dimineaþa urmãtoare. – Cred cã Dumnezeu are un amestec în treaba asta. O farfurie î n t r e a g ã! Poate înghiþi! Am mai stat puþin de vorbã ºi mã simþeam foarte bine la gândul cã devenisem o parte din viaþa lor.K. – Craig. Mai are ºi acum tremurãturi uºoare ºi dificultãþi la înghiþire. Craig se pregãteºte sã-ºi ia licenþa în teologie. – Cred cã Dumnezeu are un amestec în toate. Recunoscându-mi vocea. nu-ºi mai pierdu timpul cu prezentãrile. îþi dai seama cã a fost o minune? – Da! Toatã faþa îi radia. – Mã goliþi de tot? râse Craig. Dupã vreo ºase luni de la aceastã întâmplare. cu alte cuvinte va fi din nou activ.

000 de naºteri. a fost primul gând. Din câte se ºtie. În anul 1987. Doamne.CAPITOLUL 19 Separarea gemenilor – Îmi pusesem în gând sã-i omor ºi apoi sã mã sinucid. – Simþeam cã nu mai pot trãi ºi credeam cã e mai bine aºa ºi pentru ei. povestea Theresa Binder. iar cei cu capetele lipite. când se afla în a opta lunã de sarcinã. sã se arunce de pe fereastrã. Gândurile atingeau limitele absurdului. dar de fiecare datã riscul era foarte mare. ªansa de a supravieþui era în general de 50%. aflase cã avea gemeni siamezi. Gemenii siamezi reprezintã una dintre 70.000-100. O cutie întreagã ºi termina cu toate. 1 . una dinte 2-2. ºi pentru mine. se auzea spunând. þipa. Reuºita depinde nu numai de îndemânarea chirurgilor. Dar nu a putut înghiþi tabletele.. Cele mai fericite cazuri au fost operaþia la ºold sau piept. ambii nou-nãscuþi au rãmas în viaþã. ci ºi de felul þesutului pe care cei doi îl împart.1 – O. Barnum i-a expus în multe locuri din America ºi Europa.T.5 milioane. dintre care. „Somnifere!”. în cel mult zece cazuri. – Numai sã mor o datã. În urmãtoarele trei zile n-a fãcut decât sã plângã ºi sã se gândeascã cum sã scape de sarcinã. Majoritatea gemenilor siamezi mor la naºtere sau la scurt timp dupã aceea. Niciodatã nu se mai fãcuserã operaþii pe gemeni nãscuþi cu capetele lipite. Nu se poate! Ce gemeni? E un monstru bolnav ºi oribil. locul naºterii lui Chang ºi Greg (1811-1879) pe care P.. pânã în prezent s-au fãcut în jur de cincizeci de operaþii. Numele de siamezi vine de la Siam. se agãþa de orice ar fi putut-o smulge din acest coºmar – sã fugã. În disperarea ei.

povestea Josef. Au podidit-o lacrimile. Tinerii pãrinþi au trebuit sã înveþe sã-i þinã în braþe pe cei doi. pielea ºi o venã importantã care face legãtura între creier ºi inimã. Deºi nu împãrþeau nici un organ vital. . când ºi-a dat brusc seama cã nu era drept sã se sinucidã. Cântãreau împreunã 4. – Dragostea noastrã nu a încetat nici o clipã. cei doi soþi ºi-au luat copiii acasã. pentru cã feþele lor erau îndreptate în direcþii opuse. Când i-au adus. Josef stãtea în apropiere s-o prindã în caz de nevoie. Theresa se resemnã.025 kg. În primele luni de sarcinã. cu numai câteva luni înainte. un cãrucior dublu.Separarea gemenilor 165 Pânã într-o dimineaþã. Capetele le erau lipite la spate unul de altul. un pãtuþ dublu ºi. Theresa trebuia sã-i sprijine de o pernã când îi alãpta ºi sã þinã în fiecare mânã câte o sticlã. Era pregãtitã sã înfrunte soarta ºi sã accepte rezultatele. cu atât grija ei pentru copii creºtea. Erau copiii noºtri. Theresa se uitã la cei doi bebeluºi din faþa ei: doi bãieþei – copiii ei – ºi inima i se înmuie. încât I-am mulþumit lui Dumnezeu pentru acest dar îndoit. oricare ar fi fost ele. spuse.. au început sã aºtepte. cei doi aveau în comun o secþiune a craniului. Dupã cinci sãptãmâni de la naºtere. la gândul unui copil! Soþul Theresei avea treizeci ºi ºase de ani. au aflat cã aveau gemeni. κi îmbrãþiºã soþul ºi copiii. Cei doi soþi din Ulm au cumpãrat câte douã rânduri de hãinuþe. Patrick ºi Benjamin s-au nãscut prin cezarianã la 2 februarie 1987. cu cât situaþia devenea mai disperatã. Moartea ei atrãgea dupã sine moartea altor douã fiinþe care aveau dreptul la viaþã. – Sunteþi ai noºtri ºi vã iubim.. Dragostea de mamã n-a pãrãsit-o nici o clipã pe Theresa. ªi cât de fericiþi fuseserã ei. Au fost duºi la spitalul de copii imediat dupã naºtere ºi Theresa nu i-a vãzut decât dupã trei zile. îºi aminteºte Theresa. dimpotrivã. – Eram atât de fericitã.

1 – N-am renunþat la speranþã. bãieþii n-au putut învãþa sã se miºte ca ceilalþi copii. dupã care îi punea cu grijã în douã cãrucioare. se comportau ca douã entitãþi separate: de multe ori unul dormea în timp ce celãlalt plângea. cã se juca cu ei. În starea în care se aflau. Operaþia mã tenta. Ei erau cel mai important lucru din viaþa mea. întrebând dacã echipa de la chirurgie infantilã putea concepe un plan pentru a separa gemenii. Totuºi. – Am trãit cu o speranþã care mi-a dat puterea sã merg mai departe. având în comun cordonul ombilical. Eram hotãrâtã sã merg pânã la capãt pentru a le da o ºansã de a începe o viaþã normalã. Operaþia a durat zece ore. Searã de searã. Eram o echipã întreagã. Petrecuse multe nopþi cu faþa scãldatã în lacrimi.166 Mâini înzestrate Având capetele lipite. iar pe de altã parte. spunea ea. erau condamnaþi sã stea toatã viaþa întinºi în pat. Obstrucþiile intestinale le-au fãcut cele mai mari greutãþi. întrebându-se dacã putea avea loc o asemenea minune. Theresa adormea visând cã-ºi îmbrãþiºa copiii. Doctorul Mark Rogers. Soþii Binder trãiau cu speranþa cã bebeluºii lor blonzi ºi bucãlaþi aveau sã fie despãrþiþi într-o zi. Desigur cã nu depindea numai de mine. Nu se mai întâlniserã cazuri în care doi gemeni siamezi lipiþi la capete sã fie separaþi cu succes. Pediatrii din Germania ne-au contactat la Hopkins. . pielea. Erau copiii mei. ºeful secþiei de terapie intensivã 1 În data de 16 martie 1982. le ofeream gemenilor singura ºansã de a începe o viaþã normalã. Alex Haller ºi echipa lui de douãzeci ºi unu de membri din Johns Hopkins le-au operat cu succes pe gemenele lui Carol ºi Charles Seluaggio din Salisbury. Ar fi fost cea mai riscantã ºi mai aventuroasã dintre câte fãcusem. sã fiu sincer. speranþa cã voi gãsi într-o zi medicii care sã facã aceastã minune. Aºa am intrat eu în joc. muºchii ºi cartilagiile costale. Emily ºi Francesca erau lipite între piept ºi abdomenul superior. Nu puteam. încã de la început. dacã reuºeam. îmi spunea Theresa cu ocazia primei noastre întrevederi. Massachussetts. cu faþa în sus – o perspectivã tristã pentru doi copii.

zeci de asistente ºi tehnicieni. eram asistaþi de cea mai calificatã echipã de medici din Johns Hopkins: Bruce Reitz. domnule dr. Craig Dufresne. Mark Rogers era coordonatorul ºi purtãtorul nostru de cuvânt. astfel încât în momentul operaþiei sã poatã acoperi plãgile operatorii. dar nu se poate într-un timp aºa de scurt. cinci de chirurgie plasticã ºi. M-am deplasat în Germania. ºeful secþiei de neurochirurgie. Mã gândeam eu cã nu va fi uºor sã fac rost în douã sãptãmâni de alt paºaport. David Nichols ºi eu ne-am deplasat în Germania. . Cu douã sãptãmâni înaintea plecãrii. iar eu de celãlalt. Am strâns ºapte anesteziºti pediatri. Mark Rogers. Craig Dufresne. Donlin Long urma sã se ocupe de unul. Fie ajung la gunoi. doi specialiºti în chirurgie cardiacã.Separarea gemenilor 167 pentru copii din Johns Hopkins. Carson. a venit rãspunsul. printre care ºi paºapoartele. Ulterior. cinci neurochirurgi. David Nichols. În total eram ºaptezeci. lucru la fel de important. – Ce ºanse am sã-mi recuperez actele. Separarea era partea care îmi revenea mie. pentru cã nu vãzusem decât radiografiile gemenilor ºi trebuia sã constat personal în ce condiþie se afla sistemul nervos. anestezist pediatru ºi Donlin Long. Am sunat la poliþie. pentru ca aceasta sã se întindã. Pentru ca ºansele de reuºitã sã fie maxime. Era cam de mãrimea unei cutii de pantofi ºi þineam în el toate actele importante. dar de gãsit nu se mai gãsesc. profesor-asistent la chirurgie plasticã. Astfel de obiecte nu se mai gãsesc niciodatã. de unde mi s-a spus politicos: – Ne pare rãu. dar nu credeam cã e imposibil. era coordonatorul. în primul rând paºaportul? – N-aveþi nici o ºansã. pe care nu l-au putut deschide. au pãtruns în locuinþa noastrã niºte hoþi ºi ne-au furat printre altele ºi seiful. fie sunt arse. Am sunat la serviciul de paºapoarte. Dufresne intenþiona sã introducã pungi de silicon sub pielea capului în locul în care cei doi erau lipiþi. În cele cinci zile pe care aveam sã le petrecem acolo. ºeful secþiei de chirurgie cardiacã. Timp de cinci luni urma sã ne pregãtim intens pentru aceastã operaþie unicã.

Am stabilit pânã ºi locul pe care trebuia sã-l ocupe fiecare membru al echipei. Echipa noastrã ºi-a petrecut urmãtoarele cinci luni fãcând planuri ºi analizând fiecare complicaþie care putea apãrea în cursul operaþiei. trebuie sã-mi faci rost cumva de un paºaport dacã vrei sã iau parte la operaþie!” Am încercat apoi sã nu mã mai gândesc la paºaport. Am fãcut cinci „repetiþii generale”. îmi vine sã cred. ºi ne-au înapoiat ºi aparatura care ni se furase din casã. primesc un telefon. nu o operaþie. Aveam câte un exemplar dublu din toate aparatele: douã monitoare cu care supravegheau funcþiile vitale în timpul operaþiei. toate aspectele. Dupã douã zile. încât am racordat toatã aparatura sãlii de operaþie la un acumulator de curent. da. Am mers pânã acolo. încât aveam uneori impresia cã pregãtim o operaþiune militarã. Nu mi-a fost prea greu. Nici eu ºi nici doctorul . totul era atât de organizat. A scotocit mai departe ºi a gãsit ºi celelalte documente. pentru cã avem oricum o mulþime de lucruri pe cap.168 Mâini înzestrate Dupã ce am pus receptorul jos. Am spus de la bun început cã nu vom opera înainte de a ne asigura cã avem suficiente ºanse de reuºitã. Am redactat un pliant de zece pagini în care am descris fiecare pas al operaþiei. Era poliþistul: – Vã vine sã credeþi cã v-am gãsit documentele? – A. cum sã nu? Uimit de rãspunsul meu.C. îmi mai spuse cã un detectiv rãscolea un container cãutând ceva. fiecare de câte trei ore. la care ne-am folosit de pãpuºi ºi am analizat totul din nou. când a dat peste o pungã cu o foaie pe care era scris numele meu. Datoritã lucrurilor gãsite. m-am rugat: „Doamne. au demascat o întreagã bandã de hoþi în zona cuprinsã între Baltimore ºi Washington D. douã aparate pentru respiraþie artificialã ºi mese alãturate care se detaºau dupã ce gemenii aveau sã fie separaþi. La sfârºitul celor cinci luni. pentru ca sã fim asiguraþi în caz cã se întrerupea curentul.

ca de exemplu centrul vãzului. Am tãiat pielea capului ºi am îndepãrtat þesutul osificat care unea cele douã capete. La sesiunile de repetiþii. Mark Rogers i-a sfãtuit pe pãrinþi sã rãmânã în camera de la hotel. singurul organ pe care cei doi îl aveau în comun era sinusul sagital superior. Din nefericire. am izolat porþiunea superioarã ºi pe cea inferioarã ceva mai jos de locul de confluenþã al sinusurilor.Separarea gemenilor 169 Long nu puteam ºti dacã unele porþiuni critice ale þesutului cerebral. ºi anume la hipotermie. Nici unul dintre ei nu s-a miºcat nici un minut de lângã telefon. Din fericire. pentru cã trebuia sã fim foarte atenþi la circumvoluþiunile durei ºi la ramificaþiile arteriale anormale care se formaserã între creierul unuia ºi al celuilalt. Situaþia ne-a constrâns sã trecem mai repede decât plãnuisem la urmãtoarea etapã. erau separate sau nu. Urmãtorul pas a fost sã deschidem dura mater. trebuia sã întrerupem toate legãturile care existau între creierii gemenilor. lucru deloc uºor. Capetele erau poziþionate în aºa fel încât sã evite alunecarea sau presiunea prea mare. Bineînþeles cã nu s-au putut „relaxa”. În timpul celor douãzeci ºi douã de ore. locul era hipertrofiat ºi a început sã sângereze îngrozitor. Înainte de a trece la secþionarea sinusurilor venoase. doctorii i-au þinut la curent cu mersul operaþiei. Am reuºit sã oprim hemoragia acoperind locul cu fibre musculare. Fiecare era conectat la un aparat „inimã-plãmân” care pompa ºi rãcea sângele la 20 de grade Celsius. L-am pãstrat pentru a-l folosi mai târziu la „reconstituire”. Operaþia gemenilor a început la ora 7:15. sã se mai relaxeze cât timp avea sã dureze operaþia. Chirurgii Ritz ºi Cameron au introdus dupã anestezie catetere (subþiri cât firul de pãr) în vasele de sânge principale pentru a urmãri toate schimbãrile pe monitor. Temperatura scãzutã reducea metabolismul aproape la zero. Am ales aceastã zi pentru cã la sfârºit de sãptãmânã spitalul era mai puþin aglomerat ºi aveam mai mult personal la dispoziþie. permiþându-ne sã oprim bãtãile inimii ºi circulaþia sângelui pentru . pe data de 5 septembrie 1987. un sistem de drenaj de o importanþã vitalã. stabilisem cã aveam nevoie de trei pânã la cinci minute pentru a separa ºi a reface imediat structurile vasculare ale celor doi. Pentru aceasta.

Patrick ºi Benjamin erau. Aveam o orã la dispoziþie. liberi. ºi Long.170 Mâini înzestrate aproximativ o orã. asta e. Dacã se scurge tot sângele.) Au trecut douãzeci de minute de la instalarea hipotermiei. Din fericire. Dacã circulaþia sângelui în creier nu se reinstala dupã cel mult o orã. la care creierul se aflã încã în formare ºi este destul de flexibil pentru a-ºi reveni dupã un astfel de ºoc. Circuitul sangvin trebuia întrerupt cât timp lucram la refacerea venelor. (Aceastã tehnicã poate fi aplicatã numai la copiii sub 18 luni. Craniile erau deschise. trebuia sã refac împreunã cu doctorul Long douã vene noi din fosta venã comunã folosind secþiunile de pericard pe care le extrãsesem înainte. ºi eu eram obiºnuiþi sã lucrãm sub presiunea timpului. N-aveam nevoie sã aud: „Mai veþi ºaptesprezece minute” ºi aºa mai departe. Înainte de a relua circulaþia sângelui. Era ultima legãturã dintre cei doi. dupã instalarea hipotermiei trebuia sã acþionãm repede. Le-am avertizat pe asistente: – Vã rog sã nu-mi spuneþi cât e ceasul sau câte minute au mai rãmas. Nu voiam sã provocãm afecþiuni creierului. Nu voiam sã ºtiu. Am fãcut tot ce am putut. fãrã sã aparã afecþiuni ale creierului. Le-am fãcut instructajul: – Când a trecut ora. Ne apropiam de momentul culminant. . Libertatea nu era însã totul. pentru prima oarã în viaþa lor. Am secþionat-o. Gemenii se aflau într-o stare asemãnãtoare morþii clinice. pentru cã era un stres inutil. Mai aveau de trecut un obstacol mortal. Cineva a pornit ceasul de pe perete. Cu alte cuvinte. dupã care am despãrþit cele douã mese ºi doctorul Long l-a luat în primire pe unul dintre bãieþi. Lucram cât de repede puteam. apãreau defecte ireparabile în þesuturile creierului care aveau nevoie de anumite substanþe din sânge. daþi drumul pompelor. Era ora 23:30. iar eu mã pregãteam sã secþionez vena subþire ºi albastrã care unea capetele ºi transporta sângele de la creier la inimã.

aceasta e zona cea mai de temut.Separarea gemenilor 171 Aveam un sentiment ciudat: corpurile erau atât de reci. m-am întrebat dacã aveau sã mai miºte vreodatã. „O. În celelalte cincizeci ºi cinci de minute rãmase urma sã refacem sinusurile înainte de a relua circulaþia. Reuºisem! Urmã un moment de tãcere. specialiºtii în chirurgie cardiacã au observat atent configuraþia sinusurilor în timp ce le secþionam ºi au tãiat fâºii de mãrimi exacte din pericard. Nu era nevoie sã mã uit la ceas. Pentru un neurochirurg. Cred cã trecuserã patruzeci ºi cinci de minute când mi-am dat seama cã timpul se apropia de încheiere. încât în câteva minute s-ar putea scurge în întregime printr-un orificiu de mãrimea unui creion. Întâmpinam deja greutãþi. Din fericire. În loc de trei minute. Am dat afirmativ din cap. Tensiunea se citea pe feþele tuturor. fâºiile se potriveau perfect. respirând apãsat. am murmurat. dupã care am oftat adânc. încât aveam impresia cã lucrez pe cadavre. secþionarea sinusurilor trebuia sã dureze între trei ºi cinci minute. – S-a fãcut! am auzit o voce în spatele meu. Se auzea doar zgomotul ritmic fãcut de inima-plãmân artificialã. am avut nevoie de douãzeci pentru a separa vasele. Ne mai rãmâneau patruzeci pentru a termina treaba. Eu am terminat cu câteva secunde înainte ca sângele sã-ºi reia cursul. pentru cã sângele circulã cu o asemenea vitezã. Aveam nevoie de mai mult timp decât plãnuisem pentru a reface la geamãnul meu punctul de confluenþã al sinusurilor. *** Conform planurilor noastre. Pentru un moment. . dându-mi seama cã-mi þinusem respiraþia în ultimele clipe de încordare. nu!”. de parcã i-aº fi auzit spunându-ºi: „Oare terminã la timp?” Long terminã primul. Deºi tãiate „dupã ochi”. simþeam tensiunea celor din jur.

În ultimele trei ore. Creierele traumatizate au început sã se inflameze îngrijorãtor – avantajul era cã inflamaþia astupa unele vase – dar nu voiam sã mai întrerupem încã o datã circulaþia. Era deci cât se poate de normal ca.172 Mâini înzestrate Dupã ce am pus inimile în funcþiune. ne-am izbit de al doilea obstacol major: sângele se scurgea sãlbatic prin toate vasele mici care fuseserã atinse în timpul operaþiei. Gest nobil. Alþi ºase i s-au alãturat. cineva îi þinea la curent pe pãrinþi cu mersul operaþiei. am încercat toate metodele posibile pentru a opri hemoragia. s-a oferit cineva când Rogers a venit cu vestea. Am cãutat în tot oraºul. Plãgile operatorii mãsurau mai mult de patruzeci de centimetri în diametru. La un moment dat simþeam cã nu vom reuºi. pentru cã fuseserãm nevoiþi sã diluãm sângele cu o substanþã anticoagulantã înainte de a-i racorda pe cei doi la inima-plãmân artificialã. Plãnuisem sã aplicãm o „creaþie” a lui . iar rezervele scãdeau vãzând cu ochii. Litru dupã litru. Punctul de colectare a sângelui din Hopkins sunã în cele din urmã la Crucea Roºie americanã care a trimis zece unitãþi. – Ne pare rãu. exact cantitatea de care aveam nevoie. sângele se scurgea din trupurile gemenilor. În tot acest timp. dar nu avem prea mult sânge la dispoziþie. Bineînþeles cã nu mai rezistaserã sã stea la hotel ºi veniserã în sala de aºteptare. – Donez eu dacã e nevoie. Rogers sunã la centrul unde se pãstra sângele colectat pentru transfuzii. rãspunse vocea de la celãlalt capãt al firului. am numãrat unitãþile consumate: erau ºaizeci – un volum care îl depãºea de câteva ori pe cel normal. în momentul în care am repus inimile în funcþiune. dar nu tocmai practic. Hemoragia nu ne-a luat prin surprindere. ªi iatã cã a venit ºi temutul moment în care ni s-a spus cã sângele fusese epuizat în întregime. La sfârºitul operaþiei. Câteva asistente ne aprovizionau cu mâncare în rarele pauze pe care ni le permiteam. sângele sã curgã nestãvilit din plaga operatorie.

Oasele craniului aveau sã creascã în jurul plasei. Pe unul l-au cusut complet. dupã care Long ºi eu ne-am retras.. iar la celãlalt au mai rãmas doar câteva porþiuni neacoperite. Dufresne voia sã finiseze cusãturile la o altã operaþie. Dufresne a fãcut majoritatea operaþiilor. În primul rând trebuia sã închidem craniile înainte ca inflamaþia sã facã acest lucru imposibil. Benjamin ºi Patrick au mai trecut de douãzeci ºi douã de ori prin sala de operaþie pânã când pielea capului le-a fost cusutã în întregime.. dacã gemenii aveau sã-ºi revinã. Dufresne a fost nevoit sã-ºi amâne pe altã datã aplicarea plasei de titaniu.. ºi aceasta nu mai trebuia îndepãrtatã.1 Pielea nu a fost suficientã pentru a acoperi amândouã capetele. au intrat în acþiune. iar Dufresne ºi echipa lui de chirurgie plasticã.. cosând de zor pielea capului la loc. Dacã. pe Benjamin l-am cusut provizoriu cu o plasã chirurgicalã. Le-am provocat gemenilor o comã barbituricã pentru a reduce metabolismul creierului.Separarea gemenilor 173 Dufresne care consta într-o plasã de titan amestecatã cu o pastã de oase sfãrâmate luate din porþiunea comunã a craniilor. 1 .

Dacã. Când echipa noastrã a pãrãsit sala de operaþie în ropotul de aplauze al celor care aºteptau afarã. serviciul relaþiilor publice din Johns Hopkins a anunþat presa. a întrebat-o: – Pe care vreþi sã-l vedeþi întâi? Theresa a încercat sã rãspundã. Nu ºtiam cã sala de operaþie ºi . Þineam indirect inflamaþia sub observaþie. Dacã aveau sã-ºi mai revinã.CAPITOLUL 20 Continuarea poveștii . am provocat o comã artificialã cu fenobarbital. mã rugam în tãcere. nu puteam face nici o apreciere mai devreme de câteva sãptãmâni. urmãrind schimbãrile survenite în ritmul cardiac ºi tensiunea arterialã ºi vizualizând tridimensional creierul prin tomografia computerizatã. Ajutã-i sã reziste!” Chiar dacã supravieþuiau operaþiei.. Era întrebarea care ne preocupa în fiecare minut al operaþiei. Doamne”. Operaþia s-a încheiat la ora 5:15. dar faptul acesta nu ne-a luat prin surprindere. Îi supravegheam la monitoare.. creierii se inflamaserã îngrijorãtor. dar au podidit-o lacrimile. „ajutã-i sã trãiascã. Fenobarbitalul reduce drastic metabolismul cerebral. *** De îndatã ce am trecut la punerea în aplicare a planului operaþiei. dupã douãzeci ºi douã de ore tensionate.. „O. Rogers s-a dus direct la Theresa Binder ºi. Era vorba de un eveniment istoric. cu faþa luminatã de un zâmbet.. ªtiam cã aºteptarea avea sã devinã de nesuportat. Pentru a permite destinderea creierului. Trãiam cu frica de a nu surprinde semnele unei traume cerebrale.

Eram însã fericiþi. dupã ce am terminat noi ce aveam de fãcut. le-am predat ºtafeta. fapt care fãcea ca. în mod inevitabil. . aºa cã Rogers a fost nevoit sã amâne conferinþa de presã pentru dupã-amiazã. Abia dupã ce am pãrãsit sala de operaþie ne-am dat seama cât eram de obosiþi. Mi se pare ciudat cã de multe ori nu-þi dai seama de importanþa unui lucru pe care îl faci. Câteva posturi locale de radio þineau publicul la curent cu fiecare fazã a operaþiei. Personalul de la terapie intensivã ºi medicii consultanþi de la Centrul de copii au fost formidabili. mii de oameni sã devinã indirect implicaþi în acest eveniment din lumea chirurgicalã. În momentul în care am pãºit în sala de conferinþe. dar ºi cel mai greu. Primul. ºi-au dat toatã silinþa sã contribuie la reuºita operaþiei. Timp de cinci luni am fost unul pentru toþi ºi toþi pentru unul. am fost literalmente copleºit de amploarea pe care o luase operaþia: sala era ticsitã de reporteri. Fãcusem primul pas. fãrã sã pretindã nici o recompensã. – Reuºita acestei operaþii nu constã numai în separarea gemenilor. ci în faptul cã ne-a dãruit doi copii sãnãtoºi.Continuarea poveºtii 175 coridoarele erau ticsite de reporteri care ar fi fost în stare sã intre ºi în sala de operaþie dacã nu i-ar fi oprit cei de la serviciul de securitate al spitalului. a declarat Mark Rogers la deschiderea conferinþei. nu-mi trecuse nici un moment prin minte cã aceastã operaþie „memorabilã” avea sã stârneascã atâta vâlvã în mass-media ºi cred cã nici unul dintre noi nu era pregãtit sã facã faþã miilor de întrebãri cu care ne asaltau reporterii. Trebuie sã fi oferit un spectacol jalnic cu halatele noastre ºifonate ºi cu feþele trase de obosealã. Singura mea preocupare în acea dupã-amiazã erau Patrick ºi Benjamin. Mai târziu am aflat cã mulþi dintre cei care au urmãrit ºtirile ºi-au întrerupt activitatea din timpul zilei ºi s-au rugat pentru noi. mã gândeam cât de recunoscãtor trebuia sã fiu pentru faptul cã fãcusem parte din aceastã echipã. camere de filmat ºi microfoane. Ascultându-l pe Mark. Nici nu mai putea fi vorba sã rãspund la întrebãri. Eu unul simþeam cã mã prãbuºesc. iar ei.

putem atinge performanþe mult mai înalte decât ne închipuim. pentru cã sistemul lor nervos a fost atât de mult afectat. Tot ce am spus a fost cã nu ºtiam încã. – Acum totul depinde de Dumnezeu. iar în al doilea rând. (În ziua urmãtoare. În ciuda pesimismului cu care aºteptam rezultatul operaþiei. Încurajându-ne unii pe alþii. Mark Rogers ºi eu rãspundeam la majoritatea întrebãrilor. toate ziarele aveau un subiect de senzaþie: „Gemeni orbi în urma operaþiei”. încât va dura puþin timp pânã când ne vom putea pronunþa cu privire la funcþia lor vizualã.) – Vor supravieþui? Vor fi normali? întrebãrile ne asaltau din toate pãrþile. La un moment dat. nu pot vedea sau urmãri cu privirea obiectele. am spus. Colaborarea noastrã nu se încheia neapãrat o datã cu operaþia. pentru simplul motiv cã sunt puþin cam tineri ca sã ne-o spunã singuri (râsete).176 Mâini înzestrate Nu m-am putut abþine sã nu adaug câteva cuvinte la cele spuse de Rogers: – Având în vedere gradul de dificultate al operaþiei. nu e exclus sã aparã o complicaþie la care nu te-ai gândit. ºi. în mod normal. ar trebui sã reuºeascã. Bineînþeles cã nici n-am pomenit de aºa ceva. dar. – Noi am analizat toate aspectele. Sãptãmânile care au urmat operaþiei au dovedit încã o . s-a pus întrebarea: „Ce ºanse de supravieþuire au gemenii?”. la care eu am rãspuns: „50%”. La ora actualã. trebuie sã mãrturisesc cã mã simþeam mândru pentru meritul de a fi lucrat cot la cot cu cele mai marcante personalitãþi din lumea medicalã. Un reporter a pus o altã întrebare-capcanã: – Vor vedea amândoi? – Nu putem ºti deocamdatã. aºa cum se întâmplã atunci când faci un lucru pentru prima oarã. am spus. am fost surprins sã constat cât de bine funcþionam ca echipã. Nu aveam alt rãspuns. – De ce? – În primul rând.

Iniþial. În momentul în care concentraþia barbituricelor scãdea ºi surprindeam vreo miºcare. timp de o sãptãmânã ºi jumãtate n-am putut afla nimic. Se vor mai trezi? Vor fi normali? Handicapaþi? Aºteptam ºi ne întrebam. La mijlocul celei de-a doua sãptãmâni. Ne îngrijoram ºi ne rugam. aºteptam din clipã în clipã ca cineva sã vinã ºi sã îmi spunã: „Doctore Carson. Supravegheam fãrã întrerupere funcþiile vitale ale gemenilor ºi palpam fâºiile de piele pentru a vedea cât erau de întinse. – Sã vedeþi cã scapã amândoi! . dar navigam în ape necunoscute ºi oricând puteau apãrea complicaþii la care nu mã gândisem. dar încetul cu încetul au început sã se înmoaie. Cu alte cuvinte. am hotãrât cã era timpul sã suspendãm coma. veniþi repede! Unul dintre gemeni a fãcut stop cardiac! E la reanimare!” Nici acasã nu aveam liniºte. o echipã excelentã. Copiii cu traumatisme craniene severe aveau nevoie de o perioadã în care sã stea în comã pentru ca presiunea intracranianã sã revinã la valoarea normalã. Eram o echipã. „Aºa cum a avut ºi pânã acum. – Miºcã! am strigat. Pãrea cã toþi – începând de la sanitari ºi terminând cu asistentele – se implicaserã personal în acest „eveniment”. vestea rea întârzia sã vinã. au fost foarte întinse. ºi-a miºcat piciorul! Uite! – Miºcã! am mai auzit o voce în spatele meu.Continuarea poveºtii 177 datã spiritul nostru de unitate. îmi spuneam. „Dumnezeu va avea grijã”. Aºteptam sã sune telefonul ºi sã aud temuta veste. Nu cã n-aº fi avut încredere în Dumnezeu sau în echipa noastrã. Patrick ºi Benjamin Binder au rãmas în comã zece zile. pentru cã perioada postoperatorie n-a fost mai puþin spectaculoasã decât operaþia. semn cã inflamaþia ceda. miºcã! Ne agãþam de fiecare crâmpei de speranþã. strigam: – Uite.” În sãptãmânile care au urmat. N-am fãcut un lucru neobiºnuit provocându-le coma ºi nu era pentru prima datã când fãceam asta. Uite. Din fericire.

” Complicaþiile postoperatorii au fost minime.178 Mâini înzestrate Nu se poate descrie în cuvinte cât de fericiþi eram cu toþii. „ªtiu cã numai mâna Ta a fost la lucru. N-a mai fost acelaºi dupã acest incident. Fiecare miºcare. acesta nu poate rezista decât câteva secunde fãrã oxigen. Într-o zi însã. dar nu se putea ºti cât timp zãcuse fãrã respiraþie. De îndatã ce efectul fenobarbitalului s-a atenuat. – Uite. începând de la un cãscat ºi terminând cu îndoirea degetelor de la picioare. Nu puteam ºti în ce mãsurã îi fusese afectat creierul. era un motiv de sãrbãtoare pentru tot spitalul. Era cianotic. în mod normal. ºi iatã cã fãceau progrese în fiecare zi. vãd amândoi! Se uitã la mine! Uite. „Doamne. pentru cã. O sorã l-a gãsit în pat cu stop respirator. Întrebarea care se punea era: Ce se întâmplase oare cu sistemul nervos? Mai puteau învãþa oare sã meargã? Mai erau normali? Cu fiecare sãptãmânã care trecea. aºa cã puteam spune cã beneficiau de asistenþã de prima mânã. repetam la nesfârºit. Îþi mulþumesc din suflet!”. La terapie intensivã erau supravegheaþi de anesteziºtii pediatri care fãcuserã parte din echipa operatorie. îngrijorãri ºi temeri ne-ar fi luat drept nebuni. mã surprindeam de multe ori întrebându-mã: „Oare chiar e adevãrat? Aºa sã fie?” Nu m-aº fi aºteptat sã trãiascã nici 24 de ore. L-au reanimat de urgenþã. Îþi mulþumesc. sã se rostogoleascã de pe-o parte pe alta ºi sã-ºi foloseascã destul de bine picioarele. muncã. În zilele care au urmat. . Patrick ajunsese sã se joace cu jucãrii. uite. vede când îmi miºc mâna! Cineva care nu cunoºtea istoria celor cinci luni de pregãtire. a aspirat mâncare în plãmâni. Patrick ºi Benjamin deveneau tot mai activi ºi receptivi la ceea ce se petrecea în jurul lor. Eram ca niºte pãrinþi care nu se mai saturã sã exploreze fiecare pãrticicã a nou-nãscutului lor. amândoi au deschis ochii ºi au început sã se uite în jur. cu aproximativ trei sãptãmâni înainte de data externãrii. A urmat mult aºteptatul moment care ne-a miºcat pe toþi pânã la lacrimi.

Nici Benjamin nu se lãsa mai prejos.Continuarea poveºtii 179 În momentul externãrii îºi revenise deja destul de bine ºi fãcea progrese. . nu vã pot spune mai multe despre evoluþia lui Patrick ºi Benjamin dupã ieºirea din spital. Din pãcate. pentru cã pãrinþii au încheiat un contract cu revista Bunte. pe data de 2 februarie 1982. Ajunsese în stadiul în care fusese Patrick înainte de stopul respirator. deºi avusese reacþii mai lente la început. doi bãieþi drãgãlaºi ºi viguroºi îºi sãrbãtoreau cea de-a doua aniversare. Vã pot spune însã cu certitudine cã.

Ben. Impulsul ajunse cu întârziere la creier. travaliul durase opt ore. scoalã-te! Mi-am afundat capul ºi mai tare în pernã. . Nu-mi amintesc ce i-am rãspuns. spuse Candy. mã anunþã. Drumul pânã la Hopkins dura o jumãtate de orã. Vocea îi suna atât de natural. – Ben. pe care l-am numit „Healthy Choices” (Alegeri sãnãtoase).CAPITOLUL 21 În viaţa de familie Vocea agitatã a lui Candy m-a trezit dintr-un somn adânc pe la ora douã noaptea: – Ben. în timp ce specialiºtii îi sfãtuiau pe concurenþi cum sã-ºi îmbunãtãþeascã stilul de viaþã ºi tehnica de alergare. – Am dureri. de parcã anunþa starea vremii. Eu trebuia sã fac examenul obiectiv la faþa locului. Împreunã cu biserica.5 sau 10 km. Se opri în mijlocul camerei. Eram preocupat sã mã îmbrac. în timp ce cobora din pat. acum sunt mai dese. organizasem un concurs de alergare pe distanþa de 1. – La ce intervale? – La douã minute. Avusesem o zi grea. La prima naºtere. Speram ca de data aceasta sã scãpãm mai uºor. Am fãcut un efort supraomenesc sã deschid ochii. – Îmbracã-te! i-am spus sãrind din pat. – Durerile au început abia acum câteva minute. Candy era în ultima lunã de sarcinã.

Oricând pot apãrea probleme. Fãrã sã-mi rãspundã. Am strigat-o pe mama. îmi spuneam pentru a nu ºtiu câta oarã. a sosit ºi Salvarea ºi i-a dus pe Candy ºi pe copil la spital. de unde s-a întors cu un ac mare de siguranþã. Ca majoritatea celor de la Hopkins. care stãtea la noi în acest timp: – Mamã. Mai avem un bãiat. Dupã câteva minute þineam în mânã copilul. I-am pus copilului numele Benjamin Carson. am auzit-o spunând. Cariera de neurochirurg într-un spital universitar cerea un sacrificiu mult mai mare decât munca într-un cabinet particular. Cu ce sã prind cordonul ombilical? Nu ºtiam pe ce sã pun mâna mai repede. eram confruntat cu o dilemã serioasã. Am prins cordonul. dar contracþiile continuau.În viaþa de familie 181 – Cred cã iese copilul. Acum! – Eºti sigurã? Dintr-o sãriturã am fost lângã ea. – E bãiat. necesitând o investiþie enormã de timp. „Cum sã-mi fac timp ºi pentru familie?”. Candy încercã sã zâmbeascã. am spus. Nu eram agitat ºi nici ea nu-ºi pierduse cumpãtul. Dupã câteva minute. „Aºa nu mai merge”. Parcã ar fi nãscut în fiecare lunã câte un copil. Trebuia sã fac ceva. neurochirurgia este un domeniu foarte imprevizibil. Candy s-a dat jos din pat ºi a mers pe picioarele ei pânã la baie. Am apucat-o de umeri ºi am ajutat-o sã se întindã în pat. . – Daþi-mi ceva. timpul nu-mi ajungea niciodatã. multe dintre ele foarte complexe. Prietenii m-au întrebat mai târziu: – Cât ai cerut pentru asistenþã la naºtere? *** „Sunt mult prea ocupat”. Din nefericire. Urma placenta. Deºi mã dedicasem doar practicii clinice. Capul copilului apãruse deja. adu prosoape! Sunã la 911! Cred cã vocea mea suna ca la urgenþele de gradul IV. mã întrebam de multe ori.

Deºi eram convins cã fãcusem alegerea idealã. dar aceasta se întâmplã oricum. care erau de asemenea necesare. de exemplu sã public articole. Tuturor le recomand revistele Vibrant Life ºi Health. Biserica noastrã pune un mare accent pe sãnãtate. dacã nu eram atent. în reviste medicale în care sã împãrtãºesc descoperirile mele ºi sã trezesc interesul pentru o cercetare mai profundã. analizând punct cu punct. poate nu cu aceeaºi repeziciune. prezentarea unor discursuri menite sã-i motiveze pe tineri. nu voiam sã-mi neglijez activitatea propriu-zisã de neurochirurg. Nu era nimic care sã nu-mi placã. unele aspecte ale vieþii aveau de suferit. Am hotãrât cã prioritatea numãrul unu era familia. îmi dãdeam seama cã nu-mi rãmânea nici o orã liberã pentru familie. Cu alte cuvinte. prezint programe speciale ºi coordonez activitãþile medicale. Acum sunt prezbiter ºi director al departamentului „Sãnãtate ºi temperanþã” în biserica din Specerville. sponsorizãm maratoane. în ultimul timp mai ales. Primul pas în direcþia eliberãrii de obligaþii l-am întreprins în anul 1985. voiam sã fiu un model pentru tineri. dar nici n-aº fi putut face totul. Sfârºitul de sãptãmânã îi revenea aºadar familiei. Trebuia sã fac tot posibilul pentru ca pacienþii mei sã beneficieze de o asistenþã de cea mai înaltã calitate. încât am fost nevoiþi . Cel mai important lucru era sã fiu un soþ ºi un tatã bun. în cadrul cãrora eu mã ocup de examinarea medicalã.182 Mâini înzestrate Dacã mai adãugam ºi cercetãrile de laborator. am o grupã cu care studiez aspectele creºtinismului ºi importanþa lui pentru zilele noastre. realizarea ei nu a fost deloc uºoarã. Desigur cã toate acestea mi-ar fi facilitat avansarea în grade academice. sã vãd ce puteam elimina. Am stat mai multe zile cu programul în faþã. În al treilea rând. Vreau sã spun cã. scriptele. La ªcoala de Sabat. pregãtirea discursurilor. De asemenea. sau sã þin discursuri publice. implicarea în proiectele academice ºi. Eram atât de aglomeraþi la clinicã. În al doilea rând. Îmi venea destul de greu sã renunþ la unele lucruri care îmi fãceau plãcere. Un lucru la fel de important era biserica.

E imposibil. *** Încã înainte de a ne cãsãtori. Mereu se mai gãseºte ceva de fãcut. Fãrã sprijinul ei n-aº fi ajuns ceea ce sunt. dar voi fi foarte ocupat dupã ce voi ajunge doctor. ne cãsãtorim. Mama va veni în curând sã locuiascã la noi. problema mea n-a fost rezolvatã. Dacã poþi trece peste acest amãnunt. Invitaþiile la conferinþe implicã printre altele cãlãtorii lungi. am avertizat-o pe Candy cã nu mã va vedea prea des pe acasã. am reuºit sã mã þin: sã pãrãsesc spitalul la ora 19:00 sau cel târziu la ora 20:00. cred cã ar fi o greºealã. Consider cã e foarte important sã fim împreunã. La ora 19:30 îmi termin lucrul la spital ºi dupã douãsprezece ore îl reiau. iar pentru Hopkins. nu puteam sã termin tot ce aveam de fãcut. Voi avea foarte puþin timp liber. pentru cã. E mult sã lucrezi 11-12 ore. ceea ce înseamnã cã eu ºi Candy vom aveam mai mult timp pentru noi doi. i-am spus lui Candy care era cu totul de partea mea. Acum e vorba sã mai angajeze unul. indiferent cât de repede ºi de eficient aº fi lucrat. întreb dacã mi se poate oferi transport ºi cazare pentru toatã familia. De fiecare datã când sunt invitat sã þin discursuri. M-am þinut de program. am ajuns la concluzia cã. – Nu pot termina totul. dacã nu. Mai greu va fi dupã ce vor începe copiii ºcoala. de la înfiinþarea clinicii – în urmã cu un secol – secþia de neurochirurgie infantilã a fost condusã doar de câte un ºef. În ciuda surplusului de personal.În viaþa de familie 183 sã mai angajãm un neurochirurg pediatru. . Pentru mine a fost o uºurare considerabilã. pentru cã avem foarte multe cazuri. Întotdeauna îmi iau familia cu mine. cu ajutorul lui Dumnezeu. – Te iubesc. aºa cã mai bine las lucrul neterminat la ºapte decât la unsprezece. Am luat o hotãrâre de care. chiar dacã aº fi stat la spital pânã la miezul nopþii. În anul 1988. dar 14-17 ore depãºea limitele rezonabilului. o întreprindere singularã. Îi puteam vedea pe copii cel puþin înainte de a merge la culcare.

A înfiripat un cor într-o bisericã ºi o micã orchestrã în alta. Ca intern ºi ca stagiar.184 Mâini înzestrate – Nu e nici o problemã. În acea perioadã. . lucram în jur de o sutã pânã la o sutã douãzeci de ore pe sãptãmânã. a întregit familia. Candy s-a hotãrât sã-ºi continue studiile: – Ben. venea ºi-mi aducea de mâncare. O sunam ºi. oricum sunt singurã. Candy nu mã vedea prea des. Mulþumitã sprijinului pe care îl primesc din partea ei. mi-a spus. Soþia ºi copiii sunt cei mai importanþi din viaþa mea. În Australia a fãcut acelaºi lucru. E mult mai important sã mã cunoascã decât sã mã vadã la televizor sau în reviste. În prezent avem trei copii. Eram oare egoist? Îmi întuneca oare idealismul devotamentul faþã de aceastã fatã care avea sã devinã soþia mea? La ambele întrebãri se poate rãspunde afirmativ. Eu am crescut fãrã tatã ºi n-aº vrea ca ºi copiii mei sã treacã prin aceeaºi experienþã tristã. Rhoeyce. De ce sã nu fac ceva util în timpul acesta? Candy are un spirit foarte creativ ºi îl exploateazã la maximum. însã nu se poate spune cã nu eram conºtient de starea lucrurilor. dacã avea timp. Candy s-a descurcat foarte bine. pot înfrunta mai uºor greutãþile. Petreceam astfel câteva minute împreunã. mi-a spus ea. nãscut la 21 decembrie 1986.

Mi-aº dori foarte mult sã mã aflu într-o poziþie de unde sã pot face ceva pentru a realiza acest vis. i-am rãspuns. – THINK BIG. Depinde cât de influenþi sunt cei care trag sforile. dacã-þi aminteºti de T de la talent. Cultivã aceste talente ºi pune-le la lucru în cariera pe care þi-o alegi. Vei avea un avantaj încã din start. Nu era pentru prima datã când mi se punea aceastã întrebare. încât am alcãtuit un acrostih. Majoritatea burselor filantropice se dau pe criterii politice.CAPITOLUL 22 THINK BIG Candy ºi cu mine nutrim de mult timp un vis: sã vedem înfiinþat pe plan naþional un fond de burse pentru tinerii dotaþi intelectual.) . mãreþ. Eu practic sistemul THINK BIG. sã descoperim adevãratele valori ºi sã le dãm o ºansã de succes. a chibzui. T = TALENT Recunoaºte ºi acceptã talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu. (N. T. Think Big a fost tradus Gândeºte cutezãtor. care nu au însã posibilitatea materialã sã studieze. de asemenea = TIME (TIMP) 1 Joc de cuvinte. De atâtea ori a trebuit sã rãspund. De asemenea. big = mare. sã le asigurãm studiul în orice domeniu ºi în orice instituþie.R.1 – Care e cheia succesului tãu? m-a întrebat odatã un tânãr negru. Sã vã explic mai pe larg ce înseamnã THINK BIG. Toþi avem talente. visãm sã înfiinþãm o bursã care sã promoveze talentul. Titlul urmãtoarei cãrþi a lui Ben Carson. generos. a socoti. important. Think (engl) = a se gândi.

Ce te costã sã fii politicos? K = KNOWLEDGE (ªTIINÞÃ. va urma inevitabil un al doilea lucru necinstit pe care vei fi nevoit sã-l faci pentru a-l acoperi pe primul ºi îþi vei complica inutil viaþa. de exemplu Biblia. oamenii se pot bizui pe tine. . Învaþã din greºelile lor în loc sã le repeþi. Gândeºte-te la lucrurile bune care îþi stau în faþã ºi nu le lãsa sã treacã pe lângã tine neobservate. Astfel. Învaþã sã nu-þi iroseºti timpul. nu va trebui sã-þi încarci memoria cu toate minciunile pe care le-ai spus. Citeºte cãrþi bune. H = HOPE (SPERANÞÃ) Nu umbla de colo-colo cu faþa trasã. Nu e greu. fãrã deosebire. Cel mai simplu lucru este sã spui adevãrul. B = BOOKS (CÃRÞI) Þin sã subliniez faptul cã o lecturã atractivã este mult mai eficientã decât audierea unor discursuri sau vizionarea la televizor. Timpul înseamnã bani ºi efort. de asemenea = HONESTY (ONESTITATE) Dacã faci un lucru necinstit. Unii au darul de a ºi-l organiza foarte eficient. dai dovadã cã eºti demn de încrederea lor. CUNOAªTERE) ªtiinþa este cheia unei vieþi independente. ascultaþi-mã pe mine. Dacã eºti însã cinstit. Dacã ºtii sã te organizezi. alþii trebuie sã înveþe. La fel e ºi cu minciunile. speranþelor ºi aspiraþiilor. mai exact spus. este cheia tuturor visurilor. CUNOªTINÞÃ. sau. I = INSIGHT (PERSPICACITATE) Ascultã-i atent pe oamenii care au fost deja în locul în care vrei sã mergi. îþi semnezi singur recomandarea pentru succes.186 Mâini înzestrate Învaþã sã apreciezi timpul. pentru cã îþi deschid perspective noi de înþelegere. N = NICE (AMABILITATE) Fii amabil cu oamenii. Dacã deþii multe cunoºtinþe. aºteptând mereu sã se întâmple cine ºtie ce catastrofã. H. Dacã te porþi frumos cu ei ºi ei se vor purta la fel. dacã deþii mai multe cunoºtinþe decât alþii într-un anumit domeniu.

fiecare cunoºtinþã nouã vine sã îmbogãþeascã tezaurul. i-am spus nu o datã lui Candy.THINK BIG 187 Când citeºti. dintr-un motiv sau altul. cunoºtinþele devin o parte din propria fiinþã. pentru cã ºtiam din proprie experienþã cã notele nu reflectã întotdeauna realitatea. pe tineri sã se afirme. dacã veþi aplica regula THINK BIG. îmbinând literele în cuvinte ºi asociind cuvintele cu idei. – Ceva nu funcþioneazã cum trebuie în societatea noastrã. Sistemul acesta îi împiedicã. G = GOD (DUMNEZEU) Nu te considera niciodatã prea mare pentru Dumnezeu. Nu-L scoate din viaþa ta! Obiºnuiesc sã-mi închei discursurile spunându-le tinerilor urmãtoarele cuvinte: „Dacã vã veþi aminti aceste lucruri. Când am vãzut cât de mulþi erau cei care nu atinseserã un punctaj satisfãcãtor la testul de opþiuni. dar care. Ajung sã se înþeleagã mai bine pe ei înºiºi. Nici un campion nu se aºteaptã sã ridice din prima zi o greutate de 200 de kilograme. Preocuparea mea pentru tineri. ºi nu doar superficial. m-am simþit profund îndurerat. Pentru cei care învaþã însã sistematic. nimeni ºi nimic nu vã va putea împiedica sã aveþi succes în orice veþi întreprinde”. I = IN-DEPTH LEARNING (ÎNVÃÞARE APROFUNDATÃ) Tocilarii nu mai ºtiu nimic dupã douã sãptãmâni de la examen. pur ºi simplu. nu aveau note mari la examen. mintea lucreazã. La fel e ºi cu intelectul: ni-l dezvoltãm citind. Am întâlnit mulþi tineri cu o inteligenþã sclipitoare. îºi antreneazã muºchii începând cu greutãþi mici ºi trecând treptat la greutãþi mai mari. . folosindu-ne imaginaþia. Cei mai puþin favorizaþi de soartã ar avea niºte realizãri incredibile dacã li s-ar oferi sprijinul de care au nevoie. ºi în special pentru cei dezavantajaþi social. a început în vara în care am recrutat candidaþi pentru colegiul Universitãþii Yale. Un cititor pasionat se aseamãnã într-o oarecare mãsurã cu un campion la ridicarea greutãþilor. gândind.

Explicaþi-le cã existã ºi alte cãi de a te realiza în viaþã. încât nu pot rãspunde la toate invitaþiile care mi se fac. În loc de a-ºi investi tot timpul ºi energia în sport sau muzicã. Sunt atâtea formaþii. e muzicã. ºi învãþãtorilor. Sunt foarte revoltat de accentul pe care televiziunea americanã îl pune pe sport. Trebuie sã li se . o Reggie Jackson sau un O. Sunt atât de solicitat. Încerc sã-i ajut cât pot pe tineri. de a-ºi da toatã silinþa pentru a deveni ceva în viaþã. în afarã de muzicã ºi sport. faþã de mediul din care au provenit. Nu pot decât sã condamn televiziunea pentru vina de a propaga astfel de visuri grandomane. subiectul favorit al discursurilor mele publice este sã-i învãþ pe copii sã-ºi punã þinte înalte ºi sã le atingã. Simpson ºi sã câºtige un milion de dolari pe an.188 Mâini înzestrate Am luat faþã de mine însumi angajamentul sã-i încurajez pe tineri de câte ori se iveºte prilejul. ºi tuturor celor implicaþi în educaþie ºi îi rog sã þinã cont de nevoile tinerilor. baseball sau fotbal. De când am devenit mai cunoscut. Le vorbesc ºi pãrinþilor. fãrã sã-mi neglijez familia. Dacã nu e sport. iar celor realizaþi le spun: – Duceþi-i pe copii în casele voastre. De multe ori i-am auzit spunând: „Eu mã fac doctor” sau „avocat” sau „director la o firmã” fãrã sã aibã nici cea mai micã idee despre ce presupunea aceasta. Problema tineretului american este una dinte preocupãrile mele primordiale. faceþi-i sã înþeleagã cã o duceþi bine. Ei nu-ºi dau seama câþi dintre cei care nutresc astfel de visuri ajung sã ºi le vadã împlinite. Cei mai mulþi sfârºesc în mizerie ºi deznãdejde. care sacrificã totul pentru a lua parte la o competiþie. tinerii aceºtia inteligenþi ºi talentaþi ar trebui sã-ºi petreacã timpul citind. ºi multe dintre ele într-adevãr bune. Mult prea mulþi tineri îºi irosesc energia ºi timpul pe terenurile de baschet. negândindu-se cã doar una din zece mii câºtigã. cultivându-se ºi asigurându-ºi o carierã pentru mai târziu.J. Mulþi tineri sunt foarte naivi. arãtaþi-le maºina. Îi îndemn sã-i observe atent pe cei care s-au realizat în viaþã. Îmi iau timp sã stau de vorbã cu astfel de tineri ºi încerc sã-i determin sã-ºi dea seama cã au datoria moralã. visând sã ajungã un Michael Jordan.

în suplimentul de duminicã. Exemplul dvs. Viaþa mea ºi felul în care mama mã ajutase sã mã schimb au determinat-o efectiv sã se întoarcã la ºcoalã. ziarul local din Detroit publica un reportaj despre mine. Din întâmplare. iar celãlalt medic. O mamã care rãmãsese singurã cu copiii mi-a scris cã unul voia sã se facã pompier. Scrisorile de acest fel mã fac foarte fericit. care se interesaserã dinainte de mine. m-a îndemnat sã-mi adun forþele ºi sã iau totul de la capãt.” Am primit o mulþime de scrisori de la studenþi care nu se descurcau la ºcoalã. Într-un gimnaziu din suburbiile oraºului Baltimore am înfiinþat un club pe care l-am numit „Ben Carson”. Citiserã toþi trei povestea mea. mi s-a pregãtit o surprizã unicã: membrii clubului. Condiþiile pe care trebuie sã le îndeplineascã un student pentru a deveni membru sunt sã nu vizioneze mai mult de trei programe la televizor ºi sã nu citeascã mai puþin de douã cãrþi pe sãptãmânã. Fãrã ajutor. Totul ar fi fost cum nu se poate mai bine dacã nu intervenea imprevizibilul: tatãl a rãmas peste noapte fãrã slujbã. mi-a schimbat cu totul viaþa ºi mi-a dat o razã de speranþã.THINK BIG 189 spunã ce schimbãri sã facã în viaþa lor. nu vor reuºi niciodatã sã se îndrepte. Respectivul lucra într-un birou de asistenþã socialã ºi avea un bãiat de 13 ani care voia sã îmbrãþiºeze aceeaºi carierã. Acum am o nouã slujbã ºi lucrurile par sã se îndrepte. încât se gândea la sinucidere. Cei doi au ajuns sã trãiascã de pe o zi pe alta. În momentul în care îmi scria fusese admisã la drept. Era atât de deprimat. Când am vizitat ºcoala. vãzându-mã la televizor ºi citind despre mine. au gãsit motivaþia ºi puterea necesare pentru a-ºi îndoi eforturile. dupã care mi-a scris: „Povestea vieþii dvs. dar. Am primit o scrisoare de la cineva care citise articolul. Au nevoie de ajutor. ªi copiii îºi îmbunãtãþiserã situaþia ºcolarã ºi se descurcau acum foarte bine. Cine rãspundea la mai . au organizat un concurs. a dat peste articolul de care am amintit. Articolul acela mi-a schimbat viaþa. Sã vã dau un exemplu: în luna mai a anului 1988. Lucrul acesta înseamnã cã sunt pe cale sã se dedice cu totul þintei pe care ºi-au pus-o.

Nu sunt un caz singular. Nu înþeleg încã pe deplin motivele. dar îmi dau seama cã în ochii negrilor reprezint un caz fãrã precedent: un om din mijlocul lor. La vizita mea. de exemplu. Firma Ford l-a clasificat printre primii opt ingineri din lume. Faptul cã eu am ajuns cunoscut se datoreazã poziþiei pe care o ocup la Hopkins. nu sunt cunoscuþi decât în cercuri mai restrânse. cei ºase câºtigãtori au venit pe scenã ºi mi-au pus tot felul de întrebãri. . pe nume Fred Wilson. îmi place sã gândesc cã îi reprezint pe toþi aceia care au demonstrat cã a fi membrul unei minoritãþi rasiale nu înseamnã în mod automat a fi inferior. câºtiga. Un alt lucru pe care îl urmãresc este sã-i încurajez sã se cunoascã pe ei înºiºi ºi sã descopere talentele cu care au fost înzestraþi de Dumnezeu. care e inginer în Detroit. care s-a realizat pe plan medical. nu prin muzicã sau sport. dar puþini au auzit de el. dar. Când apar în public. Toþi avem talente. Am. Eram uimit sã descopãr cât de multe lucruri ºtiau despre mine. presa e imediat cu ochii pe tine dacã faci ceva mai deosebit ºi vestea se rãspândeºte cu repeziciune. Cunosc mulþi oameni care au realizat lucruri incredibile. Nu mã pot obiºnui cu gândul cã vizitez anumite locuri ºi sunt întâmpinat de oameni dornici sã mã vadã.190 Mâini înzestrate multe întrebãri în legãturã cu viaþa mea. pentru simplul motiv cã activeazã în domenii mai puþin spectaculoase. Succesul în viaþã depinde de felul în care descoperim ºi folosim aceastã „materie primã”. I-am mulþumit lui Dumnezeu ºi m-am smerit vãzând cã reuºisem sã-i influenþez prin exemplul vieþii mele. Le-am vorbit multor studenþi despre Ford Wilson ºi despre alþi negri care au reuºit performanþe remarcabile fãrã sã facã vâlvã ºi sã atragã atenþia mass-media asupra lor. Unul dintre scopurile pe care le urmãresc este sã mã asigur cã tinerii au auzit despre aceºti oameni supradotaþi ºi au descoperit în ei niºte modele. sunt unul dintre cele câteva care existã. pentru cã în acest caz îºi pot pune þinte mai înalte. un prieten de culoare. Este de o inteligenþã sclipitoare ºi a muncit din greu.

ne vãicãrim. toate piedicile vor dispãrea. „Nu putem merge mai departe. Pãºind cu siguranþã ºi punându-mi la lucru mâinile înzestrate. N-aº vrea sã rãmânã nimeni cu impresia cã.THINK BIG 191 Sunt un neurochirurg bun. Indiferent de domeniul ales. Ele ne împiedicã sã reuºim. în momentul în care am înþeles cã fiecare obstacol nu face decât sã ne pregãteascã pentru urmãtorul. am ajuns sã mã perfecþionez tot mai mult. Nu e o laudã. ne putem închipui cã trecem peste ele. „Nu putem reuºi”. o datã ce se conformeazã principiului THINK BIG ºi îºi exploateazã talentele. Toþi avem probleme. ci un fel de a spune cã am descoperit capacitatea înnãscutã pe care mi-a dat-o Dumnezeu. ci au convingerea cã nimic nu-i poate împiedica sã continue. .” Dacã le vedem doar ca pe niºte obstacole. Dacã le vedem ca pe niºte bariere. dar totul depinde de felul în care le privim. Oamenii realizaþi nu au mai puþine probleme decât alþii. vom renunþa uºor. putem fi siguri cã ne aflãm pe drumul care duce la succes.

Valeriu Braniște 29.323.Tipografia „Viaţă și Sănătate” Str. București Tel. 021.00. sector 3.20 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful