Educaţia spartană se deosebeşte de cea din celelalte cetăţi. Tinerele fete practică sporturile, ca şi băieţii.

Ele participă la procesiuni, dansează şi cântă în timpul ceremoniilor religioase, în faţa băieţilor. Educaţia se caracterizează prin însuşirea unui devotament absolut faţă de stat. Cetatea este totul pentru cetăţean. Această concepţie se manifestă cu prilejul Jocurilor Olimpice, la care, între 720 î.Hr şi 576 î.Hr, din optzeci de învingători, patruzeci şi şase au fost spartani. Această educaţie nu le asigură tinerilor însuşirea prea multor cunoştinţe. Este suficient să ştie să scrie şi să citească. Câteva versuri din Homer, cânturi războinice (Tirteu), câteva poezii moraliste sunt suficiente. Prin contrast, în epoca arhaică, ea acordă un loc important muzicii, dansului şi cântului. Muzica este militară, flautul scandează mişcările de ansamblu. Cântecele şi oboiul acompaniază întotdeauna armata spartană. Toate acestea dispar brusc în 550 î.Hr., iar Sparta îşi consacră tot timpul unei educaţii pur militare, al cărei scop este formarea hoplitului. Exerciţiile fizice, alergări, lupte etc., trec pe locul întâi. Ele fortifică trupul. Pentru a ţine în ascultare marea masă a populaţiei supuse şi pentru a impune supremaţia statului spartan asupra celorlalte cetăţi greceşti, spartanii aveau nevoie de o armată bine organizată şi disciplinată. În acest scop, întreaga educaţie pe care ei o dădeau tineretului spartan avea un caracter militar, căutând să dezvolte în fiecare tânăr forţa, curajul, îndrăzneala şi dibăcia. Un loc important în cadrul acestei educaţii îl ocupau pregătirea militară şi exerciţiile fizice; în felul acesta, tânărul spartan era deprins încă de mic cu lipsurile şi greutăţile şi cu mânuirea armelor. Această educaţie începea la vârsta cea mai fragedă. Încă de la naştere, copiii nou-născuţi erau cercetaţi de un sfat de bătrâni şi opriţi numai cei sănătoşi; cei debili sau cu defecte fizice erau omorâţi. Până la vârsta de 7 ani, băieţii erau lăsaţi familiei, în grija mamei. La vârsta de 7 ani, băieţii (paidia) erau luaţi din sânul familiei, grupaţi în formaţiuni (agelai) şi încredinţaţi, pe cheltuiala statului, unui colegiu militar până la vârsta de 20 ani. Când băieţii au început pregătirea militară la vârsta de şapte ani, ei vor intra în tabere militare, numite Agoge. Agoge a fost conceput pentru a încuraja disciplina şi tenacitatea fizică, şi pentru a sublinia importanţa statului spartan.

astfel. pentru a li se mări capacitatea de rezistenţă. solo-ul era interzis. în linii mari similară cu cea a băieţilor. Informaţiile cu privire la educaţia fetelor spartane nu sunt generoase. unii dintre ei fiind trimişi în mediul rural. nu din motive culturale. dar cu mai puţin accent pe pregătirea militară. ci pentru faptul că a fost prinşi. înarmaţi doar cu un cuţit şi forţaţi să supravieţuiască folosindu-se cu abilitate şi viclenie de pregătirea dobândită. Ei au învăţat să citească şi să scrie. Această etapă a pregătirii lor. cea de 18 ani. Sparta clasică a fost unică în Grecia antică. Tinerii au avut voie să meargă doar desculţi. Vârsta de doisprezece ani a unui băiat a fost considerată ca fiind una de tineret (meirakion). Acesta era de aşteptat să joace. În acest timp. în care un tânăr spartan a furat o vulpe pe care a ascuns-o sub mantia sa. şi dacă pentru acestea au fost prinşi. caracteristică acestui tip de educaţie. La această vârsta băiatul spartan Agoge erau obligat să-şi ia un mentor mai în vârstă de sex masculin. În nici un alt oraş-stat femeile nu au primit o educaţie formală. fiind şi un model pentru partenerul său mai tânăr. un tânăr necăsătorit. făcea parte dintr-o strategie mai mare prin care se urmărea să terorizeze şi intimideze populaţia formată din iloţi. cum animalul îi smulgea intestinele cu dinţii şi ghearele. La vârsta maturităţii. tinerii spartani erau obişnuiţi să ducă o viaţă aspră. muzica şi dansul. rolul unui tată. pentru ai determina să se descurce să supravieţuiască în orice condiţii. Le era permis să cânte numai în cor. Plutarh ne povesteşte o întâmplare. numită Krypteia. erau încurajaţi să fure cele trebuincioase vieţii. fiind în mod deliberat slab hrăniţi. în jocuri şi lupte. tinerii au devenit membri de rezervă al armatei spartane. erau .Ei au fost pregătiţi să facă faţă greutăţilor. În acest sens. în viaţa băiatului. Băieţii au fost încurajaţi să concureze între ei. Pentru a nu fi descoperit furtul a preferat să sufere în tăcere. de obicei. dar ele se pare că au trecut printr-un ciclu destul de vast de educaţie formală. La ieşirea din Agoge tinerii erau împărţiţi în grupuri. iar o tunică reprezenta îmbrăcămintea atât de vara cât şi de iarnă. scrisul. până a murit. băieţii primind şi alte sarcini suplimentare. disciplina a devenit mult mai dură. Pregătirea fizică s-a intensificat. Pedepse speciale au fost impuse în cazul Hoplit spartan în care băieţii nu a reuşit să răspundă la întrebări în mod suficient pe scurt („laconic”). băieţii studiau cititul. Pe lângă pregătirea fizică şi mânuirea armelor. ci pentru a putea fi în măsură să citească hărţi militare. ce consta în misiunea de a omorî orice ilot pe care îl întâlnea. ei au fost pedepsiţi nu pentru furt.

care. Sparta şi-a format o armată. să mănânce prost. Sparta a devenit statul cel mai întins . dându-le o pregătire militară deosebită.obligaţi să poarte aceeaşi haină iarna şi vara. era bine organizată şi disciplinată. Datorită acestei armate. Educându-i astfel pe spartani. deşi nu era prea numeroasă (circa 6.000 de oameni). să fie biciuiţi fără să protesteze şi să fie disciplinaţi şi cu teamă faţă de şefii lor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful