CURS 1 MATERIALE DENTARE

STRUCTURAREA CURSULUI

1. Terminologie. Clasificarea materialelor dentare. 2. Materiale de realizare a portamprentei în protezarea conjunctă şi adjunctă. 3. Materiale de amprentă : clasificare şi proprietăţi. 4. Materiale de amprentă elastice : hidrocoloizi reversibili si ireversibili.
1

Biomaterialul

poate fi orice produs care nu este un medicament specific şi care poate fi utilizat o perioadă de timp pentru înlocuirea oricărui ţesut, organ sau pentru restabilirea funcţiilor vitale ale organismului.

În medicina dentară
identificăm ca biomateriale acele produse care participă la restabilirea funcţională a ţesuturilor vii, care vin în contact cu ele. După European Society of Biomaterials: biomaterialele sunt materiale fără viaţă (inerte), utilizate în domenii medicale cu scopul de a produce o interacţiune cu sistemul biologic.
2

Nu toate materialele dentare au caracteristici şi proprietăţi de biomaterial
Din acest punct de vedere, materialele dentare pot fi clasificate în 2 grupe:

Materiale dentare propriu-zise (totalitatea materialelor cu utilizare exclusivă în etapele de laborator pentru obţinerea protezelor dentare – ex: gipsuri, ceruri, mase de ambalat, agenţi abrazivi, paste de lustruit) Biomateriale dentare (totalitatea materialelor care vin în relaţie directă cu ţesuturile parodontale şi formează cu acestea legături stabile, restaurând funcţionalitatea lor - ex: pastele pentru obturaţii intracanalare, linerii pentru tratarea plăgii dentinare, masele 3 ceramice, implantele).

Materialele

sunt elaborate de diverse firme

sunt selectate de către medicul stomatolog, în funcţie de:

caracteristicile fizice

reactivitatea chimică

caracteristicile mecanice

integrarea biologică demonstrată practic în timp
4

În funcţie de proprietăţile lor

materialele dentare prezintă

indicaţii
contraindicaţii

avantaje dezavantaje o anumită „perioadă de viaţă”
5

Ştiinţa materialelor dentare a devenit indispensabilă practicii stomatologice.

Materialele utilizate în medicina dentară sunt numeroase.

Unele dintre acestea sunt folosite doar de către medic, altele doar de către tehnician, cea de a treia categorie fiind prezentă atât în cabinet cât şi în laborator.
6

CLASIFICAREA MATERIALELOR DENTARE

7

DUPĂ ORIGINEA MATERIALULUI:
origine minerală - ex: gipsul dentar,amalgame
origine organică - ex: răşini polimerice (rasini acrilice/diacrilice)

origine mixtă (organo-anorganică) - ex: răşini diacrilice compozite (RDC), cimenturi zinc oxid eugenol armate (ZOE)
8

DUPĂ RELAŢIA DE CONTACT CU ŢESUTURILE MOI:
Materiale provizorii care au relaţie de contact parodontală scurtă (24-48 ore) sau mai lungă (7-10 zile)
În funcţie de durata relaţiei de contact, materialele provizorii se clasifică în: Materiale provizorii temporare –ex:FERMIN, CAVIDUR, CAVIFIL Materiale provizorii cu termen mai lung de utilizare-ex: paste cu antibiotice, paste antiseptice tip Walchoff Materiale provizorii de fixare -ex: cimenturile ZOE

Materiale de durată (definitive) care vin în contact permanent cu ţesuturile parodontale pentru o perioadă lungă de timpex:cimenturi FOZ, PCZ, CIS Materiale speciale care au o relaţie de contact cu ţesuturile parodontale instantanee, pasageră -ex: materiale de amprentă, paste de lustruit. 9

DUPĂ DESTINAŢIA MATERIALULUI :
Materiale pentru restaurări coronare Materiale pentru amprentare Materiale pentru modele, machete, tipare Materiale pentru obţinerea protezelor (metalice/nemetalice) Materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor Materiale pentru fixarea provizorie şi de durată a protezelor dentare
10

DUPĂ DOMENIUL DE APLICARE:
Materiale utilizate în cabinetul de medicină dentară: materiale utilizate în medicina dentară preventivă materiale utilizate pentru restaurări coronare materiale utilizate pentru amprentare materiale pentru machete directe materiale de fixare materiale pentru lustruit obturaţii, coroane etc Materiale utilizate în laboratorul de tehnică dentară: materiale pentru modele materiale pentru machete materiale pentru tipare materiale pentru obţinerea protezelor dentare materiale pentru prelucrarea şi lustruirea protezelor
11

DUPĂ COMPORTAMENTUL CHIMIC LOCAL:
Biomateriale biotolerate - local acestea generează formarea unui manşon fibro-conjunctiv, rezultat din interacţiunea osului cu ionii metalici toxici (osteogeneză la distanţă)

Ex: oţelurile inoxidabile, aliajele de Co-Cr-Mo, polimerii. Biomateriale bioinerte – generează în zona de interfaţă osteogeneză de contact Ex: titanul, tantalul, alumino-ceramica
Biomateriale bioactive – pentru acestea este caracteristică osteogeneza de legătură, cu apariţia legăturii chimice între biomaterial şi os. Ex: fosfatul de calciu, ceramica sticloasă, biosticlele, hidroxiapatitele 12

AMPRENTA

13

Amprenta= reproducerea negativă a tuturor detaliilor câmpului protetic pe baza căreia se confecţionează modelul în laboratorul de tehnică dentară

14

Condiţii esenţiale executării unei amprente:

obiectul de amprentat

să aibă o consistenţă cât mai fermă (pentru a putea produce modificări materialelor de amprentat) nu trebuie să-şi modifice forma în cursul amprentării să fie plastic în cursul operaţiei (să-şi modifice forma sub acţiunea obiectului de amprentat şi să nu mai revină la forma iniţială după îndepărtarea de pe acesta) să păstreze forma înregistrată, aceasta realizându-se prin creşterea consistenţei materialului de amprentă (în timpul amprentării) până la valori care să nu mai permită modificarea formei sub acţiunea factorilor mecanici externi. Acest proces de natură exclusiv chimică poartă denumirea de reacţie de priză şi are o durată variabilă în funcţie de fiecare material în parte. 15

materialul de amprentă

CONDIŢIILE TEHNICE DE AMPRENTARE:

o portamprentă

un material de amprentă cu proprietăţi corespunzătoare

o metodă de amprentare corespunzătoare situaţiei clinice
16

Materiale de portamprentă în terapia conjunctă şi adjunctă

17

PORTAMPRENTELE

DEFINIŢIE

suporturi rigide confecţionate din materiale rezistente, în care se aplică materialul de amprentă pentru inserarea şi dezinserarea amprentelor de pe cîmpul protetic
18

UTILIZARE:

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 1. După suprafaţa de contact cu câmpul protetic:
• TOTALE – cuprind o arcadă (sunt utilizate în edentaţia totală)
• PARŢIALE – acoperă un segment de arcadă • UNIDENTARE – amprentează un singur dinte (tip inele de cupru / aluminiu) • SPECIALE – bimaxilare totale/de hemiarcadă - cu sisteme de răcire
19

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR

2. După materialul de confecţionare:
1. METALICE
2. NEMETALICE: - din materiale termoplastice (placa de bază) - din răşini acrilice simple auto- şi termo-polimerizabile - din răşini compozite (SPECTRA TRAY, TRIAD TRAY)

- din poliesteri şi copoliesteri (firma ERKODENT livrează
poliesteri în stare plastică (ERKOPLAST) şi sub formă de plăci (ERKORIT) - din răşini policarbonate
20

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR 3. După gradul de fidelitate:

1.STANDARD
2.STANDARD INDIVIDUALIZATE

3.INDIVIDUALE

21

22

Hi-Tray Light Clear

Hi-Tray Metal

Hi-Tray Light Plastic

Hi-Tray Light Edentulous

Hi-Tray Light Dual Arch
23

24

Wirz

materialul din care se confectioneaza P.A.I.

trebuie sa-i confere acesteia

stabilitatea formei

modificari volumetrice reduse

rigiditate

rezistenta la coroziune
25

Portamprenta individuala

o grosime cat mai uniforma a materialului de amprenta

trebuie sa asigure
o adeziune chimica de durata si de calitate a acestuia.
26

S-a demonstrat ca dintre toate materialele utilizate la confectionarea portamprentelor individuale,(mase termoplastice, mase termoformabile, rasini acrilice, materiale compozite etc.) doar rasinile diacrilice compozite fotopolimerizabile intrunesc aceste conditii.
27

Condiţii pe care trebuie să îndeplinească portamprentele:

să cuprindă tot câmpul protetic; daca este prea scurtă distal sau apical ele pot fi prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri autopolimerizabili) • să fie rigide, adică stabile la deformare: portamprentele din materiale fotopolimerizabile se pot utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine să se folosească doar după 24 ore • să prezinte rezistenţă fizică la şocuri ce creeaza posibilitatea deformării sau fracturării acesteia (în timpul transportului la laborator şi în timpul turnării modelului) • să asigure o grosime cât mai uniformă materialelor de amprentă; se apreciază ca spaţiul între portamprenta şi câmp ar fi bine sa fie cuprins între 3-5 mm în toate direcţiile, ca sa permită revenirea elastică a materialului • să retenţioneze cât mai bine materialele de amprentă prin diferite sisteme mecanice; trebuie amintită însă şi posibilitatea utilizării unor lacuri (pelicule) adezive care permit o mai buna fixare (aderenţă) a materialelor la portamprente • să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de reper necesare unei centrări corecte • să nu limiteze miscările funcţionale ale părţilor moi 28

MATERIALE DE AMPRENTĂ

29

CONDIŢII IMPUSE MATERIALELOR DE AMPRENTĂ
PLASTICITATEA FIDELITATEA ELASTICITATEA REZISTENŢA MECANICĂ STABILITATEA DIMENSIONALĂ TIMPUL DE PRIZĂ COMPATIBILITATEA CU MATERIALELE DE CONFECŢIONARE A MODELELOR

BIOCOMPATIBILITATEA CU ŢESUTURILE ORALE
POSIBILITATE DE UTILIZARE FĂRĂ A NECESITA O APARATURĂ AFERENTĂ COMPLICATĂ
30

Clasificarea materialelor de amprentă

Falk - 3 categorii de materiale de amprentă: 1. Rigide 2. Plastice 3. Elastice

31

Clasificarea materialelor de amprentă

Pogiolli – 3 categorii de materiale de amprentă:
1. Rigide: gipsul, acrilatul autopolimerizabil 2. Semirigide: mase termoplastice, ceara bucoplastică, pasta Z.O.E. 3. Elastice: hidrocoloizi reversibili (agar-agar) şi ireversibili (alginate), elastomeri de sinteză (polisulfurici, siliconici, polieterici), acrilate cu priză retard
32

Clasificarea materialelor de amprentă
Ieremia - 4 categorii de materiale de amprentă:
Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă rigidă: • Gipsul • Răşinile acrilice • Mucoseal-ul Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă semirigidă: • Compoundurile stents şi kerr • Pastele ZOE Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă elastică: • Hidrocoloizi reversibili • Hidrocoloizi ireversibili • Cauciucuri polisulfurice • Cauciucuri siliconice Cu timp de plasticitate prelungit: • Bucoplastice • Tip polimeri rezilienţi 33

Clasificarea materialelor de amprentă Nussbaum (1986) – 2 categorii de materiale de amprentă: RIGIDE • Mase termoplastice • Gipsuri • Pastele ZOE ELASTICE: • Hidrocoloizi reversibili şi ireveribili • Elastomerii de sinteză (polisulfuri, siliconi, poliesteri)
34

Clasificarea materialelor de amprentă
Munteanu şi Bratu - Clasificare care ţine seama de consistenţa materialului şi de caracterul de reversibilitate/ireversibilitate a acestuia:
MATERIALE RIGIDE ŞI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE • Gipsul • Răşinile acrilice • Pastele oxid de zinc-eugenol MATERIALE RIGIDE REVERSIBILE • Compoundurile Stents • Materiale bucoplastice • Gutaperca • Cerurile MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE • Hidrocoloizi reversibili MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE • Hidrocoliozi ireversibili-alginatele • Elastomeri de sinteză •Polisulfuri •Siliconi de adiţie şi de condensare •Polieteri O categorie aparte de materiale de amprentă, menţionată în literatura 35 de specialitate – materialele de amprentă fotopolimerizabile

CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ (G.Craig, 2001; Hutu, 2005)
• Să reproducă fidel cele mai mici detalii ale câmpului protetic • Miros, gust şi culoare agreabile • Consistenţă şi textură satisfăcătoare • Fără constituienţi toxici sau iritanţi pentru ţesuturile cavităţii orale • Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea orală (maximum 50°C) • Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute reprezentând timpul de priză), dar să poată fi întârziată la dorinţa practicianului • Să aibă rezistenţă mecanică suficientă pentru a nu se deteriora la îndepărtarea din cavitatea orală • Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea orală • Să fie uşor de preparat în scopul amprentării, folosind un minimum de echipament • Timp de viaţă adecvat pentru nevoile de stocare şi distribuţie • Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ • Caracteristici ale prizei corespunzătoare necesităţilor clinice
36

CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ (G.Craig, 2001; Hutu, 2005)
• • • • • • Să nu fie afectate de umezeala cavităţii orale Proprietăţi elastice care să permită revenirea totală din deformarea datorată solicitării Rezistenţă corespunzătoare (să nu se fractureze la îndepărtarea din cavitatea orală) Stabilitate dimensională în limitele normale de temperatură şi umiditate întâlnite în cursul procedurilor clinice şi de laborator pentru o perioadă suficient de lungă pentru a permite realizarea modelului Compatibilitate cu materialele din care se vor turna modelele Să poată fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi

La ora actuală, nu există un material de amprentă care să întrunească toate calităţile prezentate.
37

MATERIALE DE AMPRENTĂ ELASTICE

Hidrocoloizi reversibili şi ireversibili.

38

HIDROCOLOIZI REVERSIBILI

Termenul de „hidrocoloid” desemnează faptul că aceste materiale formează în combinaţie cu apa soluţii coloidale sub formă de gel.

Termenul de „reversibil” se referă la proprietatea materialului de a trece din starea de gel (semisolidă) în starea de sol (lichidă) şi invers, în funcţie de temperatura la care se află.
39

FORME DE PREZENTARE

Hidrocoloizii reversibili se prezintă în mai multe consistenţe:

Chitoasă
Medie Fluidă
40

Materialul se comercializează

în stare de gel

batoane

ambalat în tuburi metalice/ seringi

în recipiente de sticlă

41

Pentru utilizarea acestor materiale sunt necesare dotări suplimentare:

Băi multimodulare (ex: SATELLITE, COMMANDE de la firma VAN R)- sunt instalaţii speciale prevăzute cu termostate în care se găseşte apă la diferite temperaturi şi în care se va introduce progresiv materialul de amprentă Seringi Portamprente metalice cu sisteme de răcire Comprese Tablete autoadezive Termometru
42

COMPOZIŢIE CHIMICĂ 1. Agar-agarul (geloza)= constituientul de bază al hidrocoloizilor reversibili; este un coloid organic hidrofil; d.p.d..v chimic este un polizaharid; Intervalul de temperatură de gelificare (sol-gel): 30-50°C; Intervalul de temperatură de lichefiere (gel-sol): 71-100°C 2. Apa -componenta esenţială d.p.d.v. cantitativ: 80-85% 3. Sulfatul de potasiu 1-2%; neutralizează efectul borax-ului; acţionează ca accelerator al prizei gipsului 4. Borax-ul-0,2%; este inhibitor al prizei gipsului; creşte vâscozitatea solului; măreşte rezistenţa gelului 5. Benzoatul de alkyl 0,1%; este conservant 6. Masă de umplutură- timol (bactericid de conservare), mentol (antiseptic), glicerina (plastifiant), talc, pământ diatomeic, argilă, silice, ceară (pentru controlul rezistenţei, vâscozităţii, rigidităţii gelului 7. Pigmenţi şi aromatizanţi DOZAREA: - se realizează extemporaneu, în funcţie de situaţia clinică.

43

PREPARARE ŞI TEHNICA DE LUCRU Este necesară existenţa unor instalaţii de condiţionare formate din: • baie de plastifiere, în care se află apă la 100°C • baie de depozitare, în care se află apă la 63-70°C • baia de apă la 43-46°C, de aducere a materialului la o temperatură suportabilă pentru ţesuturile orale. Procedeul de utilizare este următorul: 1. Tuburile/batoanele se introduc în baia nr.1 şi se menţin la temperatura de 100°C a apei timp de 10 minute. În acest interval şi la această valoare a temperaturii, materialul trece din faza de gel în faza de sol. 2. Se realizează transferul tubului/batonului în baia nr.2, unde se poate menţine în stare de sol o perioadă de 5 zile. 3. Se introduce materialul din tub în portamprente speciale din oţel inoxidabil, prevăzute cu sisteme de răcire. 4. Portamprenta conţinând materialul este introdusă în baia nr.3, timp de 3-7 minute. Temperatura de 46°C este necesară atât pentru a mări uşor vâscozitatea materialului astfel încât acesta să nu curgă din portamprentă, cât şi pentru a asigura protecţia pulpei dentare şi a ţesuturilor moi. 5. Se inseră portamprenta cu materialul de amprentă în cavitatea orală, unde se menţine prin exercitarea unor presiuni moderate şi se conectează sistemele de răcire la circuitul de apă curentă (16-21°C). Prin portamprentă circulă apă timp de 5 minute, interval în care începe procesul de gelificare a materialului dinspre pereţii lingurii spre ţesuturile orale, acesta trecând din starea de sol în cea de gel. Temperatura apei nu trebuie să scadă sub 13°C, deoarece se accelerează procesul de gelificare şi este facilitată apariţia tensiunilor interne în interiorul hidrocoloidului, cu efecte de distorsionare a amprentei. 6. După 5 minute, se dezinseră amprenta de pe câmpul protetic printr-o mişcare fermă, rapidă, în axul dinţilor şi apoi se dezinfectează; se îndepărtează excesul de apă La trecerea din faza de gel în cea de sol, se produce prima contracţie a materialului cu un coeficient de aproximativ 0,5%. Cea de-a doua contracţie, cu o valoare de 0,15% se produce la răcirea amprentei de la temperatura cavităţii orale la temperatura mediului înconjurător. Se recomandă turnarea imediată a modelului din gips dur sau extradur, deoarece aceste materiale de amprentă sunt foarte sensibile la fenomenul de sinereză (amprenta menţinută în mediu uscat pierde apa, materialul se contractă şi rezultă modele subdimensionate) sau la fenomenul de îmbibiţie (amprenta introdusă în apă absoarbe din cantitatea de apă). Dacă nu este posibilă turnarea imediată a modelului, se recomandă păstrarea amprentei într-un mediu cu umiditate de 100% (şerveţele umede), timp de 30 minute (Shillinburg) sau 1 oră (Craig). O altă alternativă este impregnarea amprentei cu soluţie 2% sulfat de potasiu (dacă materialul nu conţine sulfat de potasiu) cu 10 minute înainte de turnare.
44

45

INDICAŢII:
1. Amprentarea preparaţiilor cavitare pentru inlay, onlay 2. Amprentarea preparaţiilor coronare, în special cu prag 3. Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (asociat cu dispozitive radiculare prefabricate) 4. Amprentarea preparaţiilor coronare în vederea obţinerii unor restaurări fixe totale sau speciale 5. Amprentarea câmpurilor protetice edentate parţial 6. Amprenta duplicat pentru turnarea modelului duplicat

CONTRAINDICAŢII:
• Amprentarea preparaţiilor în muchie de cuţit (tangenţiale) • Amprentarea preparaţiilor bilaterale simultane pe premolari şi molari la pacienţi cu macroglosie şi mobilitate linguală exagerată • Situaţiile clinice de imposibilitate a preparării corespunzătoare a şanţului gingival
46

HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI

CLASIFICARE
 după tipul de gelificare:

- cunoscuţi sub denumirea de „ALGINATE” - fac parte din grupa materialelor elastice ireversibile - au largă utilizare în protetica dentară (se pare că sunt cele mai utilizate materiale de amprentă preliminară atât la edentatul total cât şi la edentatul parţial întins).

Tipul I: cu gelificare rapidă Tipul II: cu gelificare normală  după scopul utilizării: Clasa A: pentru amprente în vederea obţinerii protezelor unidentare (inlay, coroane etc) Clasa B: pentru amprente de hemiarcadă sau arcadă Clasa C: pentru obţinerea modelelor de studiu şi a portamprentelor individuale
47

FORMĂ DE PREZENTARE
Materialul se prezintă sub formă de pulbere destinată amestecului cu lichidul (apa / apa distilată) în vederea obţinerii gelului alginic.

Pulberea este ambalată în: 1. Recipiente plastice/ metalice dotate cu sistem de închidere ermetică 2. Pungi de plastic / folie metalică predozate

PRODUSE COMERCIALE:
YPEEN (SPOFA DENTAL), YPEEN PREMIUM (SPOFA DENTAL), SEPTALGIN (SEPTODONT), XANTALGIN (BAYER), ALGINOPLAST (BAYER), PALGAT (ESPE), AMPREX (ESPE), ALGAM PRENT (ASTAR-ROMANIA), ORTOPRINT (ZERMACK), HIDROGUM (ZERMACK), PHASE (ZERMACK) 48

49

COMPOZIŢIA CHIMICĂ: 1. alginat alcalin de sodiu sau potasiu 10-12% 2. o sare metalică: sulfat de calciu 10-12% 3. inhibitor de gelificare: fosfat trisodic 1-2% 4. fluorură (silicofluorură) de sodiu: 1,5-2% 5. masă de umplutură: pământ diatomeic (74-78%); talc sau carbonat de magneziu 6. pulbere de silicat, glicol, compuşi cuaternari de amoniu 7. indicatori de culoare 8. coloranţi (roşu, fistic, bleu) şi aromatizanţi

50

DOZAREA

- cu respectarea instrucţiunilor fabricantului şi cu ulilizarea lingurilor şi a cilindrilor care însoţesc ambalajele - în cazul hidrocoloizilor de tip II (cu gelificare normală), proporţia ideală este: 15 g pulbere/50 cm3 apă la temperatura de 21°C. Abaterea cu mai mult de 10% de la acest raport modifică timpul de priză, calităţile materialului, rezistenţa şi flexibilitatea - pentru uşurinţă se folosesc pungile cu pulbere predozată

51

PREPARARE - prin amestecul pulberii cu apa - se poate efectua în 2 moduri: • Preparare manuală Materiale: bol de cauciuc + spatulă lată de metal/plastic Înaintea utilizării, se recomandă agitarea ambalajului care conţine pulberea (pentru omogenizarea acesteia) Cele 2 componente dozate corespunzător se depun în bolul de cauciuc şi se spatulează. Iniţial se fac mişcări moderate până se umezeşte pulberea. Ulterior, se practică mişcări energice, viguroase şi rapide, presând materialul pe pereţii vasului cu spatula pînă când culoarea amestecului se modifică, devenind mai închisă decât culoarea iniţială a pulberii Amestecul manual se efectuează până la obţinerea unei paste vâscoase plastice, care nu se desprinde de pe spatulă. Timpul de spatulare este de: • 1 minut (la alginatele de tip II, cu priză normală) • 30-45 secunde (la alginatele de tip I, cu priză rapidă) Timpul de lucru este de: • 4 minute (pentru hidrocoloizii tip II , cu priză normală) • 1,20-2 minute (pentru hidrocoloizii tip I , cu priză rapidă) • Prepararea mecanică - Cu utilizarea de dispozitive mecanice speciale şi a materialelor predozate Avantajul metodei mecanice: evitarea incorporării incluziunilor de aer în amestec)
52

53

54

55

INDICAŢII:
1. amprentarea dinţilor antagonişti 2. amprentarea preliminară a câmpurilor protetice edentate parţial sau total 3. amprente pentru turnarea modelelor de studiu şi documentare 4. amprente pentru turnarea modelelor de lucru pentru proteze unidentare (alginate tip A- „injection type”) 5. amprente pentru confecţionarea modelelor duplicat 6. amprente pentru turnarea modelelor de lucru în ortodonţie 7. amprenta hidro-alginică în tehnologia protezelor fixe 56

TEHNICA DE LUCRU
Alginatul preparat se va aplica în portamprentă dinspre posterior spre anterior (cantitatea de material va fi mai mică astfel în zona posterioară, evitându -se reflexul de vomă) Se pot utiliza: 1. Portamprente standard cu perforaţii din material plastic 2. Portamprente standard metalice fără perforaţii, pe marginile cărora se vor aplica benzi de leucoplast/adeziv ( pentru retenţie ) 3. Portamprente individuale- de preferat. (la portamprentele din răşini acrilice se va aplica prin pensulare pe suprafaţa internă, cloroform şi se tapetează cu fire de vată pentru retenţie) Suprafaţa materialului se modelează cu degetele umezite în timp ce pacientul îşi clăteşte gura cu apă Portamprenta cu materialul de amprentă se aplică pe câmpul protetic dinspre posterior spre anterior şi se menţine în po ziţie fermă sub o presiune uniformă până la priza materialului După iniţierea procesului de gelificare, amprenta se menţine în cavitatea orală 2 -3 minute pentru îmbunătăţirea proprietăţilor materialului Se efectuează dezinserţia amprentei prin întreruperea închiderii marginale (se îndepărtează buza şi obrajii cu degetele), urmată de o mişcare fermă, scurtă, într-un singur ax Igienizarea amprentei (îndepărtarea urmelor de sânge şi salivă, spălare, dezinfectare) Se recomandă turnarea imediată a modelului (dacă nu este posibil, amprenta va fi păstrată în atmosferă cu umiditate 100% - ex: şerveţele umede, maximum 1 oră Demularea amprentei-după 30-50 minute (pentru evitarea absorbţiei apei în gipsul de model)
57

RECOMANDĂRI PRACTICE
• trebuie respectate dozele indicate de fabricant • pulberea, după utilizare, va fi ermetic închisă şi depozitată în loc uscat (20-22°C) • timpul de spatulare nu va depăşi 1 minut • pentru amprentare se vor utiliza portamprente cu sisteme retentive • se indică turnarea modelului în 15-30 minute de la amprentare • amprentele cu materiale alginice se conservă în mediu umed(şerveţele umede, hidrofoare)nu în apă • condiţionarea amprentelor înaintea turnării modelelor (igienizare, dezinfecţie, tratarea amprentei)
58

59

60

ALGINATE MIXER II

61

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful