graiul românesc din Sêfdû.

D up ă g raiul rom ânesc din Ş u ş ncvi ţ a.

19.Si nu sum vreden clemă a tcv filiù vechï '), 19 Cmo ') nu sum vreden clemd-mc tcv (s. nu sum rentie ' destoien a tev tilid, fé-me ca şi ur de telî tejaţî (s. de filiu fi), fc-mc ca si un tejac a tcv. teii slughe). 20. Ie sculat-s'a ş i pac a mess c ă tre a scv 20. Sculându-se verit-ala ciace seu. Can a !) ciace, şi când a fost largo de casa l'a încă largo fost vëd.ut-1'a ciace Iui, şi zagledit a luî ciace, şi durut-a irima de milina gânit-s'a '), şi têrlinda ') ciaceluî de ie (s. 1-a durut irima), ş i că dut-a pré gutu lui (s. pré cerbice a a têrlit c ă tre ie, pac l'a c ă tat (s. l'a lui) şi buşnit-1'a. acftţ at ») pe dup ă gut şi bu şnit-1'a. 21. Ş i filiu dis-a Iu ciace: Ciacio, io am za21. Si dis-a luî filiu: Ciace, pecat-am în ceru şi în tire, cmo nu sum vreden (s. degreşit contra de cer şi tru'n tire, şi nu niu) cletna-me filiu teu (s, tev). sum vreden clema a tev filiu vechi. 22. pis-a pac ciace Iu seu slughe : vred 5 ) 22. Atunce ciace dis-a lu scie slughe: Duducc ţ î (s. purta ţ i) cela maî bur vcceţi (s. Aduceţi a) ocTa ') cea mal bură stitu (s. cela maî muş at vestitu), şi roba, şi învesti ţi-], şi pureţî pârstenu învcstiţt-1, şi daieţî pfirstenu în mâra pré a lin géget, ş i înc ăţ a ţ î a luî piIu?, şi încăţ aţî piciorele luî. ciôrc. 23. Ş i dopelei ţ t ') graso viţ elu, ş i ucideţ î, 23. Si ucideţî ur gras viţd 5), che rem munca ş i mucam ş i se veselimu. şi veseli. 24. Cân (s. che) av cesta filiu meu mortu 24. C ă «} cesta filiu a mev mort a fost, şi fost, şi verit-a viiu (s. viiu s'a făcut); pac i viiu; şi plierdut a fost, şi pac s'a plierdut-s'a şi aflat-s'a, şi pocînit-a 7) aflat. veseli-se.

25. Fost-a pac a luî filiu cela maî beteru în campania, şi can a vcrit şi maî aprope de casa audit-a mujica şi choru (s. jocu). 26. Si clemat-a un de slughele ş i întrebat-a ie, ce ra cesta fi. 27. Ş i cela li a dis: Fratele tev verit-a, ş i ciace teu ucis-a vi ţ elu grasu, che l'a sar 8) primit. 28. Mâniat-s'a 9 ) şi n'a vrut mere in nutru. Ciace pac a lui mess-a fără şi pocînit-a ruga-1 (s. pocînit l'a ru<>;i).
') Prescurtare din acmoce. 2) n, auxlliariu la fost. mc ganesc, lut. moveor. <) t ê r l i n d a , gerundiu adverbial, alergând înainte. 5) Vred, adv. re*J d » peI e i, v. aa d uce ,ger m. fu hr en .'J poc ln i, J' * lncePe'
precum 8

25. Filiu cela bctcru fost-a in polîe, şi când vcrit şi prope de casa a fost, a avdit mujica şi juca 7). 26. Ş i clemat-a ur de hlapeţ î ş i întrebat-a, c ă ce-î cea. 27. Ş i cela dis'a: A tev frate verit-a, ş i tev ciace ur gras viţ el ucis-a, că -1 are sar. 28. Ie s'a mâniat pac, ş i n'a vrut în luntru i. Ciace a luî iese f ă r ă (s. afar ă ) ş i rogă-lu.
1) vechi, adv. mat mull. 2) rentU>, adv. înninte, de aci înainte. 3) Esist.1 in Şu ş nevija tendin ţa de
a

elimina pe a iniţial, ast-fel de esemple avem aici

în cuvintele: acu ţ ii, afla, aduce, afar*. «) ocïa, aici. ») v i ţ e , séû v i ţ e l , m., art. v i ţ e l u ; v i ţ e a f. 6) Se observă în grain oscilaţiunea între eh e si cS. i) j u c a , ca substantiv.

) sănă tos. •) Constatăm aie!, că esistă şi

ectul Românilor din Istria vocalele întunecate d ş i ?' vocalele diftongice /(ea) ş i o (oa).

După graiul românesc din Jeianî (Lejane).

După Jivaugeliariul românesc tifăn't de Diaconul Coresi in a.
19. ş i de acmu nu sûntù destoinicû se me chemû fiiulû tëu • f ă-mc ça unulû de în n ă emnicii tcî • 20. ş i se scul ă duse-se c ă tr ă p ărintele luî • încă élu departe era vëcju-lû élu părintele lui şi-i fu milă dinsul (d'insul) • ş i curse c ă du pre ccrbicea luî ş i s ă rută elu •
21. d'5 0 lui fiiulû • p ă rinte gre ş ii la cerî ş i

19. Ş i nu sum vise ') vredcn, che io me clemu a tev filiû, fé-me ur tejac a tcv. 20. Ie s'av scolat ş i mers-aù la sev ciôie, şi când au fost colé departe l'au vfidut ciôie a luî, şi l'av durut irima, ş i au târlit *) către ie, şi l'au acăţat de după cap, ş i atunce l'au ş utcat (s. sutcatl'au '). 21. Nego filiu î-lî dice: Ciôie, io am greşit sub nebo şi între tire, şi nu sum vise vreden, che io me clemu a tev filiû. 22. Ncgo ciôie dis-au a seloré hlapţ î 4 ): aduceţ î cea mal mu şnta roba şi învcstiţi-1, şi daţî-î-lî arelu pré géget, şi postôle 6 ) pré piciôre. 23. Şi dopeliiţî pitait6) vite (s. gras vite), şi zacoliţi-1 şi muncanda') na rem veseli8) 24. Ca cesta filiu a mev a fost mort, ş i viiu •) s'a făcut ; şi plierdut a fost, ş t pac' s'aû allât, ş i se pocïnez veseli (s. ş i s'a pocînit veseli). 25. Nego lu ) cela maî betoru filiu a fost in polîe, ş i când era aprôpe de cas ă atunce avdit-au cânt ă ") ş i jocu. 26. Ş i ie clemat-av ur hlape ţ a luî, ş i întrebat-au, ce ra cea fi. 27. Ie MI pac dice, a tev frate av verit, ş i zacolit-aû a tev ciôie ur pitait vite, che l'are înc ă sar. 28. Ş i atunce a fost mânios, ş i n'a vrut i în nuntru. Aluneca a verit a luî cioic afar ă ş i l'au rugat.
') v i ; e , ma l, mo l mult. " ) f ugit. 3 ) ş utea , .1 «.Irula. <) a s e l o r é (s. selura) hlap ţ î, a hlap ţ ilor *«!• H l ap s t, muncitoriû cu cjiu.l,p1. h l ,1 p ţ t. 5) sing. Pos lo lâ , în c ă l ţ ă min te , ge r m. Sc h u h . 6 ) în gr ăş at . ' m u ne and a, gerundiu ad verbial. ») na corespunde la „ a p ron j, crs. 9; v ; j U j cu c] 0 i ,. ioj ^ pac, ) substantiv format din infinitiv, d. e. o m n • v a t * c fui t A, o frumosă cântare.

înaintea ta • şi de acmu nu sûntù destoinic ă a me chema fiiulû teu • 22. dise p ărintele către robiî lui • aduceţi vesmêntulû de ântaiû • ş i îmbr ă ca ţ i elu • şi daţi inelulû la mâna lui - şi căl ţunî la piciore • 23. şi aduceţi viţelulu hrănită de-lû junghieţî • şi se mâncămu se lie veselimû • 24. c ă fiiulû micû acesta mortû era ş i invise • şi pierduţii era şi se află şi începur ă a se veseli • 25. era fiiulû lui cela mal marele la sate • şi ca vine apropie-se către cas ă audi cânt ări şi glasuri • 26. si chemă unulû de în fecior! întreb ă ce sûnlû acestea • 27. elu disc lui • c ă fratele tëu au venit - ş i junghe p ărintele tëu vi ţ elul hră nitu • că săn ătosu elu priimi • 28. mânie-se si nu vrea se între • p ă rintele luî eş i ruga ci •

graiul românesc din B c f d o.

Dup ă grai ul românesc d i n Ş u ţ nevif a.

29. Si respundendo (s. respundendo) dis-a Iu ciace scv: Vcdî câta anî slujescu ţie, şi n'am nic dar pritrecut tev mandat (s. zapovet), şi nic dar ') nu mi-al icdu dat, de rasï (s. che raşi) cu prictelii meii me veseli. 3C. Mă dup ă cea acesta tev filiu, carle a poidit 2 ) tot a seu ave cu curvele verit, ucis-aî a luî viţelu grasu (s. î-aî ucis). 31. Mă ie îns dis-a lui filiu: tu 'stîD) cu mire în tota vreme, ş i tot a mev ie a tev.

29. Ş i ie odgovoria (s. ie odgovorit-a) luî sev ciacc: Cavtă, câtï anï te slujcz, si nic dar n'am a tele zapovite falit, ş i nu mi-aî vrut da ur ied, se ra ş î io cu a meii priatelî veseli. 30. Mă zacî <) a verit a tev filiu, carie a tot poidit cu curbele, li ucis-aî gras viţe. 31. M ă ciace dis-a Iu filiu: Tu ş ti în tota vrema (s. va vec) cu mire.

32. Bire ie acmoce juca ş i veseli-se, ca av 32. Bire ie, c ă noî ne veselin (= veselim), cesta fratele tev mortu fost şi viiu s'a şi c ă smo *) de bura volia, che a mev făcut, plierdut fost, şi aflat-s'a. filiu fost-a mort şi viiu-Î acmo, plierdut a fost, ş i flats'a (s. aflat-s'a).
(Scrisa de noi în a. 1887 după traducerea, ce ne-a făcut'» din textul Vulgate!, Părintele A n t. M i c e t i c I, preot în Rozzo, român din comuna Bêrdo). (Traducere f ăcută in a. 18S7 cu doî ţeranl românî din comuna Ş uşneviţa. — Atât în Ş uş nevija cât şi in Jeianî ne-am folosit la acesta traducere nuniaî de textul german al SocîetS ţiî bibi. britanice).

DIN
1. Ad ă ţ ie (s. aduce ţ ie) la minte, Domne, ce a pre noî verit. Caut ă ş i vedl nostra ru şire. 2. Nostra ave de ciaciï nostriî dat-s'aù lu aîlţiî, şi casele nostre la celiî din aţ e ') locure . . . . *• Apa nostra beiem cu pineziî; lemnele nostre cu draghinia ') amo cumperat. 5. Pre cerbicea nostra vor iarâmu 4 ) pure, Ş i la cclî ce lucrat-au, nu s'a dat o1

PLÂNGERILE I

Dup ă graiul ro_m ă n e s c din Bêrdo >),

8. Hlapţiî nostriî s'a pus preste m I, şi n'a f o s t c ar i e r a n a cu mp er a d e l or mârî . . . . 15. Finit-a (s. smincheit-a) bur ă volia de irima nostra, ş i jocu nostru s'a tornat în planctu (s. în jale). 16. Cadut-a cruna de capu nostru, ş i vaï a noî che am pccat. 17. Din cea s'a irima nostra rcjalit, si oclii nostriî s'aû înclis.

-iacii nostriî pecat-au şi nu 'seu s), ş i -'• 21. Torn ă-ne, Dômne, la tire, şi noî 'rem a lor mari peca ţî portat-amo. turna la tire; fé nove dilele nostre ca ş i cum m'antîe 8 ) fost.
pol d, s c.

' ) " > < * o- d a , î. . , T . •!««. >} pré, mare. .,

, ) s t i , 's t V s I - e s ,I . ') î) zacT, dup ă ce, însă . *} suntem, se fim. s *) J. m'a ne h e, niai înainte.

Traducere de P ă r. A n t. M i c e t i c I din Ruzzo. >
jugu).

., ,unt_

£)up ă graiul românesc din J ei an î ('Lejane).

Dufă Evangeliariul românesc iipărit de Diaconul Coreii în a. TJOO/OI.

29. Ie odgovore ş i dice a lui ciôie : Vedî a câta anî î-ţî slujez, nic dar n'am prilorait încă a tev zapovit, mie n'aî încă nic dar iedu dat, se mc reş l cu a melî (s. c'a melï) priatelî veseli. 30. De cea ce a verit a tev filiù, carie av a sa primojenie (s. parte) cu curbele prăp ădit, tu lï-aï zacolit pitait viţe1 . 31. le av a luî dis: Filiu a mev, tu- ş î în tot ă vrema (s. va vâc) la mire, ş i tot ce ie a mevo ie a tevo. 32. Ie bire (s. treba) s'a veseli ş i de bura volia fi, chc a tev frate a fost mort ş i viiu s'au f ă cut, ş i ie au ') fost plierdut, ş i pac s'au aflat 2 ).
(Traducere fă cuUt în a. 1887 cu patru tëranï românï din comuna Jeianî). Parabola fiului perdut, tradusa in 12 dialecte poporale itiiliane din diecesa Como, se

29. el respunse dise p ă rinte • et ă câ ţ i anî lucrai ţie • şi nemică djsa ta câlcaî • şi mie nece dinioar ă mi dedeş î o capr ă de cu sotiï mieî se me veselescû •

30. e când fiiulu teu acesta de la curvie vine • junghieş î lui vi ţ elulu hr ă nitu-

31. el dise lui • fii • tu pururea e ş ti cu mine • şi toate ale mele ale tale sûntû • 32. se te veselesc! ş i se te bucuri cadeţi-se • c ă fratele teu acesta, mortu era ş i învisc • ş i pierdutu era si se afl ă •

a fl ă publi c a t ă de M onti , i n Vo c a bol ar io de i dia le tti dé lia ci ttà e dioeces i di Co mo (M ila no, 1845) p. 410 -423.

I E RE M I A, CAP. V.
Dup ă Biblia tip ărit ă la Blaşiu in a. 1795.

1. Adu- ţ î aminte Domne, ce s'au f ă cutu nou ă , privesce ş i vedî ocara nostră .

8. Robiî ne au st ă pânit pré noï, mântuit nu este din mâinile loru.

2. Moscenirca nostră s'au mutat ă Ia străinî, casele nôstre Ia ceî din afarS. 4. Apa ndstr ă cu argint o am beut, lemnele nôstre eu schimbû au venitû. 5. Preste cerbicea nostr ă ne amu gonitu, ostcnit'am, nu ne am odihnit. 7. Părinţii nostriî au pecătuitu, şi nu sûntû, noi f ăr-de-legile lor amu purtatû.

15- Stricatu-s'aù bucuria inimii nostre, in torsu-s'au întru plângere jocul nostru. 16. C ă dut-au cununa capului nostru, ş i val nou ă c ă am pec ă tuitu. 17. Pentru acesta s'au f ăcutu durere, întristat ă este inima ndstr ă , pentru a-cesta s'au întunecat ochii nostriî. 21. întorce-ne pre noi Domne c ă tre tine si ne vomù întôrce, si înnoiesce filele nôstre, ca ş i real înainte.
rietăţl. Singura deosebire, ce se observă este, ci unele cuvinte românesc! ş t for me de verbe au disp ă rut din o comuni, pe când ele se afl ă în graiul altei comune.
37

') OsciliUiune între a, aQ séû a v, din a 3-a persona sing, a perfectului compus. *) Pupă cum vedem, dialectul din Istria este u n u l singur, el nu are vaN1C. DENSUŞIANU.

7. Legenda despre r ă pirea lànel de aur în cântecele eroice române.
în anticitate, dup ă cum ne spune gramaticul Apollodor, maî esistase încă o traditiune cu privire la Argonau ţ i, dup ă care, conducă toriul espedi ţ iuniî ar fi fost Hercule 1 ), îns ă nu lason. Sub acesta form ă noî maî afl ăm şi ast ă -dî unele resturi importante din legenda Argonau ţ ilor la poporul român, în tradi ţ iunile române, Hercule,
O

acest mare erou al timpurilor pelasge, ne apare de regul ă sub numele de lovan Iorgovan, bra ţ de busdugan, mândru falnic c ă pitan. Forte adese ori îns ă el este numit în colinde şi în cântecele bëtrâncscï lorgu, Gheorghe, Gheorgbi ţă , Gheorghela ş 3 ). Cu deosebire sub aceste numirî din urm ă se cânt ă căletoricle, aventurile şi viteziele sale în părţile de jos ale Moldoveî. Conţinutul versiunii române este urm ătoriul : C ă pitan Gheorghi ţă, voinic tênër ş i ginga ş , înarmat la brêû eu iatagan, în stânga cu busdugan si în drépta cu o m ă ciucu ţă , nicî lunguţă nici scurtuţă, nestrujit ă, necioplit ă ş i numaî din topor f ă cut ă (arma de predilec ţiune a lui Hercule), urc ă în timpul mituitului pe muntele Istriţ a în sus, şi de aici pe plaiul Buzeulul, umblând din stână în stână, din perdea în perdea 8) së-sï alegă o p el ce a, se-şî facă cuşm ă din ea, cuşmuliţă ţurcă nescă, ca nime se nu-1 cundsc ă. C ăpitan Gheorghiţă ajunge în urm ă la p ăş unea lui Macoveiu de la «Fântâna bradului» (pe teritoriul comunei Nehoia ş de lângă Col ţ i), unde afl ă pe Mo ş Radu Barb ă -sur ă, p ă storiul lui Macoveiu 4 ). C ă pitan Gheorghi ţă se plânge lui Mo ş Radu Barb ă -sur ă , c ă a servit ş epte ani ca argat luî Macoveiu 6), în urmă însă Macoveiu l'a despoiat de tdt ă averea, ce o agonisise, si acum e silit se umble din perdea în perdea, se adune la pelcele, se se negustoresc ă cu ele, îns ă dac ă ar prinde pe Macoveiu, se scie
*) Apollodori Bibi. lib I. 9. 19. 7. ') A se vede mai sus pag. 450, nota 5. ') perdea, ad ă post pentru oî, f ă cut din bârne s£u scânduri. 4 ) Diferite variante ale acestui cântec eroic sunt publicate la: Teodorescu, Poesiî pop. P . 591. 594; Blbiccscu, Poesiî poporale din Transilvania, p. 335; Tocllescu, Revista p. istoria, Voi. VII. 420; Toctlescu, Matcrialurî folkl. Voi. I. 155; Negoescu, Balade, p. 172. Altele inedite în colec ţ iunea noş tri *) Vie ţ a lui Hercule ca erou se caracterisez ă prin servitutile sale. Din ordinul oracululuï de la Delphi el servesce 12 ani regelui Eurysteu din Mycena, care i impune 2 lucr ă ri grele; apoi trei ani ca sclav la regina Omphale din Lydia.

că ar fi dus dintre ceî viî. Apoî căpitan Gheorghiţă tot cere luî Moş Radu së-ï aduc ă la pelcele, pe cele mërunte le arunc ă, pe cele marï le alege, când et ă, c ă zăresce în fundul stâneî pe Macoveiu, începe se-1 judece, î-1 prinde de chică, î-1 învêrtesce prin stân ă, î-1 lovesce cu măciuca, grea de dece ocale, şi-1 silesce së-ï înapoieze totă averea luată, în urmă i răpesce şi turmele de oî1). Avem aici o parte din legenda Argonauţilor, însă în o formă acomodat ă timpurilor moderne, şi din care au dispărut tc5te elementele p ăgânismulul. Pelea berbeceluî cu lâna de aur, tb ^puoéjiaXXov Slpaç, este aici înlocuită cu simple pelcele naturale de mieî, orï de'berbecï. Din tofï eroiï Argonauţi, este amintit în acesta poem ă rapsodic ă român ă numaî c ă pitanul Hercule sub numele de Gheorghi ţă seu Gheorghela ş , ér deul Marte figurez ă aicî sub numele de Macoveiu ! ). Balaurul cel legendar, Lado seu La d o n,
J

) Reproducem aicî următoriul estras din varianta publicată la Teodorescu, p. 594 seqq.: Foia verde şi-o crăiţă, cinemî urc ă la Islri ţă ? Sev aî , c ă pit an Gheorghi ţ ă ş i voinicul tot silia la Istri ţ a de-mî suia . . . Ia fântâna braduluî, la p ăş unea Raduluî, Raduluî mocanului, Raduluî pândariului . . . Radul, m ăre, c ă-mî pleca cu Gheorghiţă alăturea. Mult pe munte nu suia pan' la stână c'ajungea . . . turme de berbeci scotea lui Gheorghiţă le-arăta . . . Mâna p'un berbec punea, numa 'n frunte că-1 tundea: î-1 tundea, ori nu-1 tundea . . . îmî z ă ria pe Macoveiu, feciorul luî Moş Mateiù de la vêrful luî Urseiû . . . Gheorghelaş, decă vedea tot pelcele c ă -î cerea, şi moş Radu l'asculta, la grămadă că-1 ducea, Gheorghelaş se tot uita, piei mărunte c'arunca, P'ale marï le alegea . . . până bine că-î vcnia la Macoveiu alerga ...

ér Gheorghiţă ce-mî făcea? Caracterul archaic al cântecelor nôstre eroice a fost până astă-dî cu totul ignorat. Teodorescu, unul din ceî maî bunî culegători aï poesieï nôstrc poporale, era de părere, că eroul (voinicul) Gheorghiţă din acesta poemă poporal ă ar fi trăit în prima jurnetate a secuiului al XIX-lea. Teodorescu, căcjuse în acesta erére, fiind-că nu-şî putea da semă de vechimea pocsieî nostre eroice, şi nicî nu se ocupase, ca s2 aducă într'o sintesă^ cel puţin rapsodică, dacă nu istorică, întreg ciclul eroic român despre lorgu, Gheorghe ş i Gheorghi ţă . Maî mult ă p ă trundere avuse Anton Pan (O ş ed ă Wre la ţ er ă . P. II. p. 72), care publicând o variant ă despre Ghiţă Căt ănuţă face următdrea introducere : « Ă st cântec nu e d'acuma, copil ă resc, d'ale noî, ci este din alte vécurï, rëmas de la ceï bëtrânï, cântecele pe atuncea ast-fel erafl la Românî». ') în tradi ţ iunile române Macoveiu este numele dciiluî Marte. «Lunï e LuneiO, e Macoveiu» séû «Marcoveiû» (Marianu, Nunta la Românî, p. 256. — Şeză-

p ădia merele de aur, probabil unul şi acelaşi cu balaurul, ce pă dia şi .. je aur> ne apare în acesta serie de cântece tradi ţ ionale sub numele de Mo ş Radu Barb ă -sur ă '). Lado ş i Radu este una si accea ş î numire din acelaşi ciclu eroic 2). Reminiscenţele geografice încă sunt identice. Scena se petrece în regiunile superiore ale rîuluî B uz eu, seu ale vechiului Phasis, şi în apropiere de comuna Col ţ î (C ol c hi séû Colchis). Eroul lason c ă letoresce pe Istru în sus. Căpitan Gheorghiţă urcă pe Istriţa în sus, ér de la stâna lui Macoveiu el î-sî urmeză drumul pe poteca munţilor către Ardei (Adria din legendele grecesci).

8. Medea în cântecele tradiţionale române.

în o seria de cântece eroice ale poporului român, Me d ca, fica luï Aiete, ne apare sub numele de Ne d ea. După legendele grecesci, Medea a fost cea mai făimdsă fermecătore dintre femei3). Mamă-sa Idyia (s. Hecate) o instruise în tete secretele sciinţelor magice *). în tradiţiunile românescî, Medea esceleză nu numai prin frumuseţa sa neîntrecut ă, ş i prin costumul seu «numai aur si argint, din crescet pân ă în p ă ment», dar ea ne apare tot-o-dat ă ca cea maî renumit ă cânt ă re ţă a timpurilor vechî B). La cântecele eî se ivesce mândra lună, rësar stelele şi totă natura se mişcă.
torca, Fă kicenî, An. V. 80). — După calendariul poporal, Macoveiù este şi «cap de post» în mezul păresimilor, adecă în luna luï Marte (Codrescu, Uricarul, Vol.XII. 437). Etimologia numelui derivă de la jxa^-rj (JJ.CT/OIJ at) şi piiç, adecă cel ce trăiesce din lupte. J ) In pictura de vas, pe care am reprodus'o maî sus la pag. 549, balaurul Colchic înc ă e înf ăţ i ş at cu un fel de barb ă sur ă . Putem presupune ast-fel, c ă acest cântec poporal despre Mo ş Radu Barb ă -sur ă , era cunoscut ş i anticit ăţ iî grecesci. ») După Pi sân dru (fragm. 16) Lado a fost născut ano t-Tic Y^C, o espresiune geografică, al cărei înţeles primitiv a fost «din ţer ă». TY. (poet. Tata) era numele regiunii dintre Istrul de jos şi CarpaţT. Sensul geografic mai tard, i ă dispărând, autorii grecesci sub cuvintele à-b ^ -^ în ţ elegeau «din p ă ment».
') Suidn v. MvjÎE'.a: -a^^^isv^ T uva;xuv. ') Ulodori Sicull lib. IV. c. 46. 1. ) Marienescu, Balade I, p. 12. - Alecsamlri, Poesil pop., p. 24. - Teodorescu, Poesiî POP-, p. 627. 632. — Bibicesca, Poesiî poporale din Transilvania, p. 320. 323. — Tociateria UrÎ f lkl L ' ° - P" 137 ' 108' 171- 173' 199 - 207- 1065- 1247. - Buracla, O că-ă ln Dobrogea, p. 195. - WTarlanu, Poesiî pop. I. p. 161. - Mândrescu, Literatura 8

I

Nedca, în poesiele poporale române, este o «copilită», o «dalbă mândruţă» a erouluï tênër ş i frumos, Ghi ţă C ă t ă nu ţă , a luï Hercule din timpurile legendare, primul căpitan al espediţiunil argonautice, după cum ne spun unele tradiţiunî !). Eroul Ghiţă Căt ănuţă se plimb ă cu Nedea, frumosa luï mândruţă, pe culmiţa déluluî, déluluï Ardeiului, şi o rogă së-ï cânte un cântecel, se trecă codrul cu el. Ea însă i respunde, că are un glas femeiesc, puternic la cântat, se aude 'ndep ă rtat, c ă de va prinde a cânta : Ceriu 'n lacreml s'a scalda, Văî adânci mi-or rësuna, Munţii s'or cutremura, Maluri mari s'or surupa, Rîpele s'or risipi, Petrile s'or despica, Ape mari s'or turbura, Fântâni reci s'or astupa, Vadurile or seca, Copacii s'or despica, Pădurile s'or clătina, Livedile s'or culca, Vulturii s'or aduna, Stelele or eşi, Mândra lună s'a ivi, Tâlharii s'or descepta Şi pe densa o va lua Păunaşul codrilor, voinicul voinicilor, ori Gruia Căpitan, Gruia Pazavan Codrean. în fine Nedea la rugămintele lui Ghiţă Cătănuţă cedeză şi când ea începe a cânta cu glasul el de foc : Codrii verdi se scutura, V ăÎ adânci că rësuna, Munţii se cutremura,
şi obiceiuri pop., p. 181.— Câtană, Balade pop., p. 100. — Btignnrifi, Musa Somesană, I. Bajade, p. 32.— Rădnlescu-Codin, Din Muscel. Cântece, p. 274.— Alte variante dinjud. Covurlui, Dâmboviţ a, Prahova şi Vâlcea în Respunsurile, ce ni s'aù trimis la Cestionariul nostru istoric.— în unele variante alo acestui cântec, eroul Ghi ţă C ă t ă nu ţă ne apare sub numele de Pet rea orï S t oi an. Sunt numiri f ă r ă îndoiel ă formate din vechi epitete ale lui Hercule. A ş a d. e. n at p, u> o ţ (la Paus. IV. 8. 2); Hercules in petra(bilis) (C. I. L. voi. V, nr. 5768, 5769). ') în cântecele române, Nedea ne mai apare si ca o tênêrâ «nevast ă » a lui Ghi ţă C ă t ă nu ţă . Istoricul Timonax în cartea I despre Scythî înc ă ne spune, c ă lason, pe când se afla în ţ era Colchilor, luase în c ăsătoria pe Me d e a, pe care i-o logodise însu şi regele Aiete (Fragm. Hist graSc. IV. 522).

Malurf marl că se surpa, Ape marï se turbura, Vêntu 'n cale se opria, Copacii se sdruncina, Petrele se despica, Isvore se turbura, Lived! se înnora, Totă frunda tremura, Florï la florï se aduna, Érba verde se pârlia, Ceriu "n lacremî se scălda, Tote stelele-aiî eşit, Mândra lună s'a ivit. Dar etă că Păunaşul Codrilor, seu după altă versiune, Gruia Căpitan, aude cântecul cel dulce şi fermecătoriu -al Nedeî, codriî şi văile resunând. El ese înaintea lirf Ghiţă Cătănuţă, ca së-ï răpescă pe acesta seducătore femeia ce-î turburase inima încă de când era micuţă, în lupta dintre aceşti doî eroî, Nedea însă se arat ă viclen ă fa ţă de Ghiţă C ăt ă nu ţă. însă acesta reu şesce se învingă pe rivalul seu, şi apoi pedepsesce cu morte pe Nedea pentru necredinţă ei. în urmă Ghiţă C ăt ănuţă plecă pe culmea ardelenesc ă, pe cărarea voinicescă, către ţera ungurescă, ca acolo se haiducescă. Despre Medea, ca o mâiestră cântăreţă, nu aflăm nicî o amintire în totă literatura mitologică si poetica a anticităţiî de cât numaî la Ovidiu. în cartea a Vll-a a Metamorfoselor sale, poetul roman esilat la Torni ne înfăţi şezi pe Medea rostind următdrele cuvinte : «Voî stelelor, cari dimpreună cu luna cea auria linisciţî focul cel ardëtoriû al dileî, voî cântece si mă iestrii magice, tu pământ, ce produci erburile cele puternice pentru vrăjitore, voi adierî dulci şi venturî, rîurî şi lacurî, voî tete divinităţile codrilor şi ale nopţii, fi-ţî lângă mine; cu ajutoriul vostru când voiu voi, eu fac ca rîurile se se întdrcă la isvdrele lor, în cât malurile se se uîmesc ă ; cu cântecele mele eu liniscesc vadurile cele agitate, ş i pun în mişcare apele stătătore; eu risipesc şi adun noriî, mân şi întorc înapoî vânturile, mişc stâncile cele vii, smulg din rădăcini copaciî, fac se se cutremure munţii, pămentul se mugescă si moşii se esă din morminte» *)•
') Ovidli Metam. lib. VII. v. 191-204.

.......................................... quaeque, diurnis Aurea cum Luna succeditis ignibus, astra, ................. cantusque artcsque magarum, . . ................. Dique ooines n o c t i s adeste: Quorum ope, quurn volui, rip is mirantibus, atnnes

T6te ideile, tote imaginile, ce le esprimă în versurile aceste poetul Ovidiu, au un caracter original poporal. Ele sunt versurî naturale, instinctive, pline de vteţă şi de armonia, însă nu versurî artificiale. Ele ne oglindeză moravurile si vieţa rustică a gintiî pelasge, scene, ce ni se presintă şi astă-dî în regiunea Carpaţilor, când târdiu în amurgul serei, la lumina luneî, văile şi codrii resună până în depărtare de cântecele cele dulci, sentimentale, ale fetelor şi nevestelor, ce se întorc în grupe către casele lor, de la munca câmpuluî. Versurile luî Ovidiu despre Medea, care prin cântecele sale liniscesce vadurile agitate, turbură apele stătăt6re, mână şi întorce noriî, mişcă stâncile, desrădăcineză copacii, cutremură munţii, sunt în fond numaï simple estrase din poesiile eroice de la Istrul de jos. La Ovidiu însă ele sunt intercalate numaï în mod fragmentar în legenda Medeeï, fără raport cu episodele, ce le preced, seu le urmeză, fără legătură naturală în text, fără nici o esplicaţiune logică, ast-fel că rëmân numaï simple figurî poetice, frumese, dar neînţelese. Ovidiu, după cum seim, fă cuse în esilul seu de la Torni ultima revisiune a Metamorfoselor sale şi aici densul a profitat de cântecele poporale ale Geţilor, ca se completeze tradiţiunile mitologice grecesc! :). Nedea, făimdsa cântăreţă din pocsiele eroice române este Medea fermecătorea timpurilor argonautice 2).
In fontes rcdicre suos; concussaque sisto, Stantia concutio cantu fréta; nubila pello, Nu b i laque induco; ventos abigoque, vocoque, . . . Vivaque sax a, sua convulsaque robora terra, Et s i l v a s moveo; jubeoque tremiscere montes;
Et rnugire solum, manesque exire sepulchris.

în aceste versuri cuvêntul can t us are înţ elesul sëù propriu, originar, de cântec, cântece, ër nu de formule magice. Tot ast-fel şi în Heroidele lui Ovidiu (XII, v. 167).— în unele variante române, Medea ne apare sub numele de Vida (Vidra, Vidrusca). O confusiune cu numele mamei sale I d y i a ('ISuîa, Iduia), o fică a Oceanului seu Istruluî. 4 ) După pomelnicul Mitropoliei din BucurescI eraă o-dată în us la poporul român şi numele femeiesc! de M a id a ş i Neda (Hasdeu, Arch. ist. I. 90). J ) în cântecele tradi ţ ionale despre Nedea mai afl ă m ş i o reminiscen ţă geografică din vechia legend ă a Argonauţilor. După Diodor Şicul (IV. 48) codrii seu păşunile cele renumite ale 4 eu 'u ' Marte, unde se afla suspendată lâna de aur, nu erau departe de reşedin ţ a regală numit ă Sybaris din ţinutul Colchilor. Un Sabar, séû Sybaris, ne apare ş i în rapsodiele române. Eroul Ghi ţ â Că t ă nu ţă , dup ă cum ne spune una din aceste variante, trece cu Nedea, delul Ardeiului, valea Sabaruluï şi câmpul Severinuluî (Tocilescu, Mat. folkl. I, p. 169). Sybaris şi Sabarul din aceste fragmente epice este una şi aceeaşi numire geografică. La Diodor însă ca oraş şi reşedinţa regală (rcoXiţ, paoiXsia), ér în balada română numai simplu ca o vale. Sabarul din tradiţiunea română este făr ă îndoielă apa cea repede, care isvoresce din judeţul Dâmboviţeî, curge

9. O reminiscenţă despre numele eroilor Argonauţi în cântecele tradiţionale române, Continu ă m cu tradi ţ iunile românescî despre Medea. Dup ă legendele vechi, Medea a fost r ă pit ă din palatul cel splendid al lui Aiete, din care curgeau patru isv<5re admirabile, săpate si construite de Vulcan, un isvor de lapte, altul de vin, al treilea de mir frumos mirositoriu si al patrulea de apa cald ă ş i rece l ). Aceeaşî tradiţiune despre Medea o aflăm în o seria de colinde românescî, carî, dup ă cât cunôscem noi, se cânt ă numaî în p ă r ţ ile de jos ale Dun ă rii. Conţinutul acesteî legende este urm ătoriul : în nisce curtï domnesc! înalte, din cari curg în jos la ţ er ă treï isvôre, sede în leg ă n de argint una din cele maï frumése eroine ale cântecelor poporale. Ea cos ă , chindisesce ş i împletesce fir de aur, când et ă , c ă în partea de jos a rîuluï se ivesce un caic, cu postav verde învelit, pe de asupra poleit (aurit). Este o cet ă de eroî str ă ini. Ei vin de peste marï se r ă pesc ă pe frumdsa feti ţă , se o trec ă peste mun ţ i, la alte cur ţ i, la al ţ i p ă rinţi. Si pe când ea versa lacremï duiése pentru desp ărţirea el de casa p ărintesc ă ş i de sortea, ce are s'o a ş tepte în o ţ er ă -necunoscut ă , el o consolez ă c ă nu o duc, ca r6b ă se le fie, ci nor ă bun ă p ă rin ţ ilor, Dorn n ă Demnelor si st ă pân ă arga ţ ilor 2 ).
prin jude ţ ul Ilfov, spre SV. de BucurescI, ş i se vars ă în Arge ş lâng ă satul Ghimpa ţ i. !) Apollonii Rhodii Argon. lib. 111. v. 322 seqq. J ) Reproducem aici o variant ă din comunele Dragosl ă venî ş i H ă ngulescî (jud. Râmnicul-Sărat): Sus în vêrf la ceste cur ţ i Treï isvore curg spr e jur, Se scobdr ă jos la ţ er ă . . . Dar în legăn cine-mî sade ? Tot (cutare) D'ochiî- ş î-negri, 'Mi cosia si-mî chindisia . . . Ia uitaÇi-vê la vale Pe sub zare, pe sub suVo ! Si-mï vëdura d'un caic Cu postav verde 'nvelit . .

Pe dc-asupra poleit.
Ă la vine se me ia, Se m ă ia din ceste cur ţ T, Ceste cur ţ î, de l'a ş tî p ă rin ţ i . . . Ia tacî Dom n ă nu mal plânge! Nu te iau rob ă së-mï fiï, Si te iaû Domn ă së-mï fiï, Domn ă mie, cur ţ ilor, Nor' bun ă pă rin ţ ilor,

Séû în alt ă variant ă din com. Br ă deanu (jud. Buzëù): Se fie D 6 m n a D 6 m n e l o r Stăpâna a r g a ţ i l o r . Frumosa eroin ă , pe care o celebrez ă acesta serie de colinde, port ă diferite numiri. . St ă pân ă arga ţ ilor.

'ApfovaOtat. p. Argatu. Despre o eroin ă cu acclaşî epitet de «Ochî-albastri» amintesc şi poesiele rnistre poporale (Teodorescu.Ar/pc IIsAaaTr/.— Pausauiue lib. în limba română argaţi (sing. p^rtă în poemele greccscî numele de C h a l c i o p c adec ă «Ochî-albastri». 6. în epoca homeric ă Thessalia. că Medea. 83 — 87). în mod nevariabil. 63). Dictionariulu 1. încă în timpurile clasice. înţelesul seu în timpurile din urmă ale anticităţiî era câmp (~=5!&v). dup ă cum de alt ă parte sora sa era numit ă C h a l c i o pe seu Ochî-albastri. 5. însă de unde derivă numele coră biei Argo? A rcmas o enigmă 2 ). IV. v. 4 ) Strabonis Gcogr. rom. se fi avut în rapsodiele vechi şi epitetul de Ochî-negri. una din gemele cele maï preţiose ale anticit ăţiî" era négra ş i purta numele de Med e a (Med e a n i gr a est a Med ea illa fabulosa inventa. ) Lfînrlanu şi Massimu. A dOua fică a regelui Aiete a fost Me d e a. "A. Tipul eï. Argeadae. lib. Este ast-fcl probabil. 6.Stăpâna argaţilor? Acesta espresiune ni se repetă în continuu. ne apare sub numele de Argo s. cr într'o epocă maï depărtată ei erau numiţi 'Ap^e'-âSat. renumit ă pentru câmpiile ş i p ăş unile sale fertile. lib.1. un cuvent. ". însă. ') Suidac Lex. Mai mult încă. v. Cu totul alt ă semnifîca ţ iune ş i alt ă form ă a trebuit se aib ă la început în poesia poporală cuvântul 'ApYOvaOrat. era un cuvent de origine macedonică şi thessalică. v. 7.. etimologia terminuluî epic de 'Apjovaorat ajunsese se fie cu totul neînţ elesă. lason şi ceï alaltï sotï aï sëï. 6r după Stephan Byzantinul tôte câmpurile situate lângă mare se numiau af/foc 4). După geograful Strabo. după cum résulta din vechile tradiţiunî. 2 ) IModorI Siculi lib. Ast-fel dup ă cum scrie Pliniu. El a da întregă a fost o-dată numită Argo s 3). a fost n e g r i c i o s . "Apyoc. Regele Aicte avuse doue fice.oyo. VIII. adecă pclasgă. XXXVII. locuitorii Eladeï ne apar sub numele de 'Arsţsw. care dase nume unei geme negre scânteieWrc. 41. — Stoplianus Byz. 9. ce se refer la răpirea acestei încântătdre principese din curţile înalte domnescî de lângă vadul Brăilei. a . După cum seim. ne spun autoriï vecH. fiind-cà eï calëtorise cu corabia Argo 1). Strabonis Geogr. în anticitate adevérata valore a gemelor consistă în strălucirea lor. iniţiativa espediţiuniî asupra Colchilor şi a capitalei lui Aiete o luase Pelasgiî din Thessalia. în Iliada luï Homer. Ea maï arc şi epitetul do «Ochii-ş î negrit». argat) se numesc lucrătorii moşielor seu câmpului 5). Cea maï mare măritată dup ă Phrixus. s'aù numit Argonauţi. Vili. pe care-1 aflăm întrebuinţat numai in părţile de lângă Marea negr ă si Dun ăre. în tôte cântecele tradiţionale române. Pliniu. VII. .ôv.

Putem ast-fel presupune cu totă probabilitatea. se mal atribue Demnei Nega o mare mulţime de diferite construcţiunl sumptuôse. c ă Nephele seu Nebula. habuit ex Nebula uxore filium Phrixum et filiara Hellcn. nu într'o ţeră cu totul străină. fug în ţinutul Colchilor seu în nordul Istrulul de jos. A doua soţia a regelui Athamas purta la poeţii grecesc! numele de Nephele. că sub numirea de «argaţi». originari din Argos. a fost tot-o-datl si patria natală a Nepheleï séû Nebuleï. cine au fost părinţii el. După mortea părintelui seu. nici un autor nu ne spune. un nume personal. Eroul. a Titanilor preistorici. ne spune. astă-dl modificată în formă si în înţeles. carî venise se prădeze ţerile cele fericite de la Istrul de jos. avuţia. împrejurarea. Nephele séû Nebula în tradiţiunile române. drumuri. pe lângă renume. Ddmna Nega rëmase singur ă stă pânitore pe ţ era acesta. despre o tîmperătesă » din timpuri forte depărtate. nu-si trăgea originea din familiele thessalice. însă a Tătarilor celor vechi.Esistă fără îndoielă un raport de filiaţiune între «argaţiî» din cântecele eroice române şi între «Argonauţii» vechilor legende. *) A se vede pag. care în limba poporului de la Istrul de jos nu putea se fie de cât Nega. Ddmna Nega. J . In zona cea muntosă a judeţului Buzeu. se înţelegeau o-dată Argonauţii cel legendari. 578. 10. că regiunea Colchis. seu din Thessallia şi Elada. un cuvent. peste carit are se domnescă frumosa eroină răpită din curţile de lângă vadul Brăileî. Care a fost însă patria Nephelel seu Negureî. unde se afla depusă lâna de aur a berbecelul legendar. Supuşii. Atât îns ă pare a fi cert. ca a fost şepte ani argat J). după tradiţiunile locale. grădini. că el î-sî căutase un asii sigur. care în limba român ă însemnez ă nor seu negur ă si pe care autorii latini î-1 traduceau cu Nebula 3). ne face a presupune. mama lor masceră. care vine se răpescă pelcele de berbeci din munţii Buzeuluî. aleie etc. ci la rudele mameî lor. palate luxôse. sunt numiţi argaţi. că Phrixus si Helle persecutaţi de Ino. pietate. Pe lângă aureola <împer tescă». J Hygini Fab. cu deosebire în apropiere de comuna «Col ţi* maï csistă si astă -dî o tradi ţiune despre o «Demnă » legendară. trăise în timpurile Tătarilor. însă despre so ţul el nici o amintire. l: Athamas Aeoli filius. numită Nega.

lângă porta unuî palat legendar. — Respunsurile la Cestionariul nostru istoric. în apropiere de cătunul Buda. Buz ău). Buzëû. Dupâ o fotografia din a. după cum ne spun tradiţiunile poporale.Pe teritoriul comunei Cislău. se maî cunosc si astă-dî ruinele unuî palat fortificat. ori vre o istoria a sa particular ă . *) Acest gorun urieş. servia Ddmneî Nega ca loc de sc ă pare în timpurï de retriste. Diet. a avut la început vre o destina ţiune. crescut. cunoscut şi respectat în tot plaiul Buzëuluï pentru vechimea sa tradi ţional ă. p. Acest palat. jud. de unde ţeran'u scoteau până în dilele 208. numit adese orî cetatea Dômneï Nega. — Stejariul cel bëtrân de lângă ruinele palatului' D ô mn eï N ega î n c ă tu n ul Bu d a . co mun a C i sl ă u . geogr. ér lângă ruinele acoperite de muşchiu ale acestui palat se înălţă maiestos un gorun de o vechime. Glodcanu. nôstre petre cioplite pentru trebuinfele lor. orî plantat. c. are o periferia cam de 5 metri şi un diametru de 2 metri (lorgulescu. Dac ă acest arbore str ă vechiu. nu putem . 349. şi în mijlocul uneî pădurt seculare. ce nu se p6te calcula. 1900 i).

se reduc la o epocă forte depărtată de opulenţă şi de linisce '). Naturalistul Theophrast (Hist. 275). Plantaţi înaintea unui templu. XVII. dup ă cum spuneau tradiţiunilo. XI. Hercule plantase doi goruni (quercus) lângă altarele. IV. lân^ ă porta unei cet ăţ î. cu în ţ elesul de stejariu). 5) amintesce. despre cari vorbiau şi mitologii. gradinele şi alelele sale cele legendare. înfrumse ţ at CQ pa!ate str ălucite a fost plaiul Buzcului. mai esistaû înc ă în timpul seu gorunii (quercus). Plant. c ă lângă ora ş ul Uium. Din contră totul pare a confirma. consecrat «p ărintelui Joe. eî erau considera ţ i de religiosî. Aceşti goruni erau consideraţi de religioş i. 890). acela care ar cerca së-ï taie se înbolnăvesce îndată şi în scurt timp more. în fot caşul dac ă în secuiul al XVI-lea a esistat vre-o Domn ă . au fost sădiţi pe mormântul lui llus atunci. Chr. Tot ce se scie este. 170) ne spune. politice ş i sociale. Vasiliu-N ă sturel. dup ă cum scrie Pliniu (XVI. a unul palat. Dup ă credin ţa poporului". cu un diametru de câte 1. La poporul pelasg . . ori jupinesă . c ă lâng ă Porta Sche ă de la T r o i a se afla un gorun înalt ('fv'oî. Am credut ast-fcl necesar. â drumurile Dômneï Nega tăiate prin stâncï înalte. cjjjar ] a Romani stejarii au fost tot-de-una fdrtc onora ţi. va dispare ş i densul. când oraşul acesta a început se se numescă Uium. Iliada luî Homer (VII. c ă în curtea bisericei celei vechi delà Pociovalisce în jud. el semeni forte mult cu stejariul din pictura de vas. atribuite Dômneï Nega. 23. p. a esislat. care nu pote sS corespund ă la palatele şi grădinile cele magnifice.50 m. pe care poema orphică î-1 numesce sacru (v. 7. 14) nă scut în secuiul al IV-lea a. Gorj. dup ă cum scrie Isidor din Sevilla (Orig. c ă în timpul seu (sec.) mal tr ăia înc ă stejariul cel profetic al Pelasgilor de la Dodona. ce ne înfăti şez ă lupta Argonau ţ ilor cu balaurul Colchic (A se vede pag. în fine mai not ăm aici. ţin ătoriuluî de egid ă». că ruinele le vechî ale palatelor sale din munţii BuzeuluI construite din petre cioplite. Chr. înc ă în anticitate se atribuia stejarilor o etate estra-ordinar ă .D spre personalitatea istorică a acestei făimose Domne nu află m nicî o mă în documentele române. orî lângă un mormênt. 1). (Cf. care pote se fie etatea cea mai îndelungată a stejarilor seu gorunilor. ce erau consecrate lui Jupiter Stratius. a cărui vechime devenise mitologică. II. din Pontul Thracieî. Gorunul (quercus) de la M a m b r a. 88). Gorj. seu vechia cetate a Troieï. ea nu este identic ă cu Nega cea legendar ă . Diet. altul lângă u şa bisericei. 60. în ţ inutul Colchilor lâna de aur se afla suspendată de un stejariu (tş-r^oc). d. El este un représentant al unor vechi idei ş i usurî religiose. geogr. La II e r aci ea. 89. Pliniu cel betrân scrie de asemenea (XVI. al c ă rei vast domeniu familiar. un secul plin de miseriî. amintesce între arborii celebrii pentru vechimea lor şi despre gorunii («pvjyoî) plantaţi pe mormêntul lui I l u s de Ia Troia. sub care locuise patriarchul Avram. unul lângă altariû. ') Unu din scriitorii mal noi s'au încercat se reduc ă vechimea istoric ă a Demnei Nega la secuiul al XVI-lea al erei nôstre. am vëdut noî în şi-ne la a. cari. 549). numit ă Nega. së-ï conservă m aici figura pentru timpurile viitôre. 38) pân ă în timpurile împëratuluï Constans. Lemnul familiar al Dômneï Nega pare a fi fost în apropiere de Colţ î în ci îns ă după aspectul seu. c ă acest gen de arbori cresce încet ş i are o vic ţă forte viguros ă Pote c ă în scurt timp gorunul cel str ă vechiu de lâng ă palatul distrus al Dômneï Nega. Pausania (VIII. Sciin ţ a nu a putut pân ă ast ă-di se stabilesc ă cu ore care certitudine. 1892 doi goruni forte bëtrânï.

când o urmăriau Tătarii. după tradifiunî. după cum résulta chiar din Homer. d . Voi . prin care se constată. a fost una şi aceeaşi personalitate preistorică cu Nephele séû Nebula. dar nicî numele seu nu era grecesc... 3 1 1 . nu era de naţionalitate grec. Eroul lason. 175 seqq. un epite t cu o for m ă forte apro piat ă de nu me le comunei N e h o i a s . Aicî. ne pun în evidenţei comunitatea de rasă. î-şî căutase DcSmna Nega scăparea. ce au esistat o-dată între PelasgiÎ de la Pind şi între PelasgiÎ de la Carpaţ î. ) Acesta important ă tradi ţ iune este publicat ă de Odobescu în scrierea sa intitulat ă VEoîo-KovYjTSTiï. mama lui Phrixus din legenda Argonauţilor 6).ciç (Ed. apa Ne go i u l ş i parcul N e h o i a s (Neg oia ş ). ' ) S u b a c e s ta f o r m ă n e a p a r e la S u l z e r . Era ast-fel din tribul cel estins al Pelasgilor thessalienî. Mama lui lason. Neg seu Negul. din comuna Păltinenî în apropiere de Nehoias.. Ea are şi astă -clî 3030 locuitori. ) Fra g m .. 87. 9 5 6) U e l l e p ort ă c o n u mel e d e Nep h e l e i as ( adec ă fica Neph elei).comuna Nehoias. 4 ) l o r g n lcs c n . tr a n s a l p .. g e o g r . Da c ie ns I ( 1 7 8 3 ) p . o localitate. aceste amintirî vechi despre Dômna Nega. rudele sale 2). o espediţiune. Nehoicnî mai este şi astă-dî numele unei cete de moşneni. ne spune acdstă nara ţ iune. esistă. 4 biserici şi 4 tcrgurî anuale. retrasă în plaiul Buzëuluï.. pe cât ne este ast ă-clî posibil. ca së-ï iee fera. D ie t. un cuvent care după cum vom vede în capitulele următorc. «pe când omenii de pe lumea asta sciau ş i puteau maî mult . mai numerose şi mai distinse familii din plaiul Buzeuluî. 3). de unde formele derivate de Negoiu. B u z e u . I . Negoiaş. seu Ncgoiaş ')..) «în vremea de demult».. alte ddue cete de moşnenî numite N e g o ş a n î.. Originea etimologic ă a numelui de Nehoias se reduce la una din cele mai vechT. nu mir i a c ă ror e tim ologia s e r educe la conu mele uneî ve chi cete de moşnenî. In fine spre a completa. în fruntea căreia se aflau Thessalieniî.. 1887. N d g u séû Negul. una în comuna Cânesci şi alta în comuna Policiorî *)... numit Fulacï. 5 9 . noi reproducem aicî în notă o tradiţiune română. p . Fuga luî Phrixus în părţile din nordul Istrulut şi espediţiunea cea sfântă a Pelasgilor meridionali pentru luarea lâneî de aur. 5 5 9 . Gc s c h . a fost fica unuî aşa numit OoXaxoi (Phulacos B)..trăia în 6 5 . v . de religiune şi legăturilele vechi familiare. 2 ) M ă î n ot ă m a ic î. p. că acesta remarcabilă DomnitcSre. după istoricul Pherechyde. Negoşina etc. ') Pe teritoriul acestei comune se afl ă muntele N e g o i u I. c ă la poe tu l L u ca n ( I X. His t. este identic în formă şi în înţ eles cu terminal etnic de VI aci seu V la c hi.. aici se aflau omenii şei cei mai încreduţî. gr . care o-clată se bucurase de o escelcntă bună stare materială. Negoiţă.

§. .oevbo]. Dup ă cum numele de Nephele era numai o simpl ă traduc ţ iune grecesc ă. autochtone ale acestor teri. unde se vëd şi astă-<}î pe o măgură mare . Greciï ceï vechï. gcogr. Mossyni ş i Mossynoeci (Pliniu. Demna Nega remăsese în văduvie cu un ficior. . Mat. . trecu în sbor cu fugariul spumegând .pinteni calului seu fuga . (T o c i l c s c u. câ ţ i D-deu i dase şi-I luase înapoi la sine. . . temeliele de zid. . . 3. <3>epevix7] în loc de Bs. . După Strabo (XII. . . Diet. 554. în codriî Cislăuluî. calul sbura ca nebun cu coma şi narea în vent. La Apolloniu Rhodiu (II. . tot ast-fel autorii grecescï alterase ş i numele lui $p££oc. 46).11 Phrixus (<&(>i£og). Mosoivowoi). v. 86. ér călăreţul se simţia dus ca vontul şi ca gândul peste stâncî. p. Locuin ţ ele lor se . el dede. — Despre Nega cea legendară maï esistă şi unele cântece tradiţionale române. v. — St e p h. «StXtmtot în loc de BLXiTtJtoţ. El cu boierii marî apucă pe apa Buzëuluï în sus . 379) Mossynoeci sunt aminti ţ i în apropiere de Amazone ş i de Colchî. — Scylax. . Mama sa î-1 trimite s£ colinde lumea. ce port ă un nume vechiu str ă mo ş esc de Briciu *). plaiul Buzëuluï o împerătesă tare şi mare. 4. 18). folk!. . Când sosiră la înfurcilura Bascei. Ea î-şî avea palatele eî tocma colo. Buzëû. 4. <I>û^oç în loc de Bûçcot etc. Tot ast-fel eî au modificat ş i numele pelasg al luï Phrixus. pe care-1 iubia ca lumina ochilor . peste gol şi erbă cret ă . 4. eî locuiau în regiunea muntelui Scudises. By z. dup ă cum seim. 3. Eî mai păstreză până astă-dî instituţiunea caracteristică a devălm ăşiei dacogete cu privire la proprietatea imobiliar ă remas ă de la str ămo ş i a ). . lib. în unul din aceste ea este numită «împerătesă» întocma ca şi în tradiţiunea culesă şi publicată de Odobescu: Ast ă -dî e ş ti împer ă tes ă Mâne te vëd fără cas ă . .. . 4. ale cet ăţ ii eî . Moşinaşî) stabilite în regiunea superuîră a rîuluî Buzeu (Phasis) erau cunoscute şi în geografia antică sub numele de Moscheni. peste verdeţă. V. J) lorgulcscu. pe care o chiema Dômna Nega. VI. 3): Phrixus et H e l l e insania a Libero obiecta cum in silva errarent. schimbau adese orî pe B al Pelasgilor în O dicând: 4>puf£î în loc de Bptfsc. un nume vechia patronimic în nordul Dun ă rii de jos. *). 2. Mo ş nenii din p ărţ ile muntose ale Tëreï-românescï si ale Moldovei formeză din punct de vedere istoric cele maï vechï familii nobile. şi făceau Parte din o populaţiune de munteni. *) A se vede mai sus pag. . 33. . ') Cetele cele numerose de Moş ncnî (Moşteni. 10. Din to ţ î copii. El este un copil ret ăcitoriu prin pădurî» etc. în comuna Nehoias din plaiul Buzëuluï maï esistă până astă-dî o cetă de Mo ş neni. . astă-dî Spediş în plaiul Buzëuluï. 533. peste stâncî ş i ape. El înţelegea şi graiurile tăinuite ale paserilor şi fiêrelor . — Ca un retăcitoriu prin pădurî ne apare Phrixus şi in tradiţiunea luï Hyginus (Fab. ol Spjtoi. .

Mossynoeci) întocma ca ş i Colchiî. Avem aici erăşî numai o perifrasă a numelui vechiù geografic de «Muntenia». O alt ă grup ă de Mo ş teni este amintit ă în geografia vechia lângă Columnele lui Hercule. Or. v. 421 seqq. urm ă rit ă de T ă tari fuge în Nehoia ş la familia Vl ă doian. esista între Ddmna Nega cea legendară şi între familia Briciu din comuna Nehoiaş 6re-carî legături vechi de înrudire J). în stil etrusc. séû cataractele Istrulul (Maattfivol la Stephan Byzantinul ş i Massieni la Avienus. fiul regelui Athamas şi al Nephelel. din care î.ş î c ă uta siguran ţ a vie ţ el în Colchis.ş î trage originea sa familia Briciû. ') Domna Nega. De fapt însă. seu cum se numesc astă-c}î cule. ne înf ăţ i ş ez ă una din cele mal frumose re- . încălecat pe b]er. îns ă de o architectură particular ă . ca ş i Amazonele. aflau într'un ţinut păduros în partea de jos a uneî regiuni muntdse (iXvjsasav e£eir. unde numele lor a fost aplicat la nisco triburi obscure de lâng ă frontierele de nord ale Armeniei. au fost disloca ţ i în epoca de decaden ţă a geografiei grecesc! ş i transporta ţ i pe ţ ermurele de sud-ost al M ă rii negre.. ca ş i Chalybiî. Pictur ă de vas dup ă .— Phrixu's.becele cu lâna de aur. Phrixos der Herold. Aceşti Mo ş neni (Moscheni. J ) Acesta pictur ă de vas. trece peste valurile cele agitate ale m ă rii ş i peste câmpii întinse spre a. Gerhard. Berlin. 1842 J ). 209. vecinii lor.). Ele erau înalte şi construite în forma turnurilor. noî avem aicî num aï una şi aceeaşi familia ma r e N egoi e s c ă . -fjneipov.După traditiunile poporale din plaiul Buzëuluï. ne spune o tradi ţ iune poporal ă . Casele acestor Mossynoeci erau de lemn. ÛTtuipeiaç TS vEjiovtai). m ă rit.

Revista critic ă -literar ă . 111. Este rasa oilor Dace. . 54. 70. _ Todlescu. ') Mni-iencscu. present ă rî a legendei lui Phrixus. dar cu tete acestea ea a trebuit se fie o figură forte interesantă poporală.Putem ast-fel susţine cu 16ta probabilitatea. p. p . aiâde. în cântecele istorice ale poporului român mal esistă si astă-dî o tradiţiune despre o tener ă fecioră numită II en a. ce o reproducem mai sus. Lira Bihorului. 137. 8). 12.211- . — Teodorescu. (1873) p. i d ă figure! sale o deosebit ă gra ţ ia. An. 35. figur ă svelt ă . An. 261. <5r cu mâna drdptă ridic ă în sus c ăciula naţională Dacă şi varga cea legendară de aur (T^V XP USV £âjîîov. 1269. ca emblem ă a descenden ţ ei sale din o familia regal ă . 267. Nr. 76 ş i 133). 6 45. Cu mâna stângă. p. al prosperit ăţ ii şi al p ă ciî. după cum ne spun mitologii. — Gazeta Transilvaniei. în forma unul paliu séû toge primitive. ea a dat numele unei mă ri. Totul se reduce aicî la o simplă amintire. 43. Helle în legenda argonautică. (1859) p. 635. Phrixus se ţine de gâtul berbcceluî. Faimosul berbece Colchic. Bibi. simbol magic al păstoriei. Nr. 65. Insă aici sortea eroinei mi ş că mal adânc inimile de cât în legenda grecesc ă. Materiale folkl. I. 10. ce-I ajunge pân ă pe umerî. Balade pop. Poesiî poporale din Transilvania. cum se maî port ă ş i ast ă -dî in p ă r ţ ile muntdse ale Olteniei si Moldovei. Tom. ce le vedem figurate şi pe reliefurile Columnei Iul Traian (Frochner. apar ţ ine Ia rasa oilor cu cornele belciugate din regiunea Carpaţilor. 96 din 1895. Tip nobil pelasg. adec ă Marea Hellcl. Perul seu buclat. 1895. nu are absolut nici un rol. 76. Ca vestment Phrixus are cu sine numaî o hain ă u ş or ă cu vergi negre pe margine. Phrixus ne apare aicî încins pe cap cu o diadem ă (panglic ă alb ă ). 073. Balade I. 1248. care se aruncă în mare. 24. 140 . 35. p. _ Alcxicl. ast-fel cum ne apare représentât în pictura de vas. a cădut de pe berbecele cu lâna de aur la strimtorea dintre marea egeă şi marea de Marmara. — Bibiccscu. Doine. Poesil pop. Pocsiî pop. Ino. p ... I. I. Despre H e 11 e legenda grecescă ne spune numaî forte puţin. 491. Ilena este o frumuseţă ideală a cânt ăreţilor români şi figura ei se distinge tot-odată prin un caracter nobil. p. — Biignariu. I. III. II. că din punct de vedere istoric si etimologic numele Phrixus din legenda argonautic ă este identic cu numele ceteî de moş nenî.. 19. PI. 86. — p O pp. I. Briciu din comuna Nehoia ş . — Manaun. Este un fel de suman f ă r ă mâneci.Inrnik-Uamanu. An. Texte. care în urma acestei nefericiri s'a numit Hellespont. 27i. 57 . p. Acela ş i tip ne mal apare ş i ast ă -dî la p ă storii români din Valea Ha ţ eguluT. Musa Someş ian ă . Apollod. că tcnëra princesă cercând se fugă cu fratele seu Phrixus de persecuţiunea mamei sale mascere. — Câtanà. — Şezătoarea (Fălticeni) An. p. de pe Retezat-Parângu şi din munţii Moldovei.. 2. 37 m 1888. fiind-că. Legenda HeIIel în versiunea română. moral a). 1273. — Densu ş ianu Ar.

ce are s'o ascepte în casa ră pitoriuluî seu. care în Argonauticele sale reproduce episode întregi din poema tradiţională a Ilenei cclcî frumose de la Istru. dacă lângă ţermuriî Dunării sunt macii înfloriţi. Se opresce îndată. nu scia. Comuna FilescI. apoi în dimineţă urmă tdre densul cu 9 so ţi aï sëï pă ră sesce corabia spre a se duce în oraş ul lui Aiete. cea vestită de frumosă. se duce la Dun ăre. Ei o smulg din sînul familiei. o nepdt ă de împërat. cântăreţa cea vestită. si de sdrtea. Apoi întristat ă si cuprinsă de frică dice c ătre cresc ătorea sa: ce trup ă este acesta . nobila feti ţă se arunc ă în Dun ă re. în aceeaşi di dimineţă. cu ochi negri. ş i privind spre res ă rit ea vede înspă imântat ă venind pe ap ă în sus un caic cu postav roş u învelit. După curn Ovidiu intercalase în legenda Medeel cele mal frumose versuri din cântecele poporale despre Nedca. Maică. c ă -cî de cât roba Turcilor şi Demnă păgânilor. tênëra fecior ă. tot ast-fel făcuse şi poetul epic Valeriu Flacc din sec. unde se mal vëd ruinele acestei avute acropole preistorice. ale părintelui seu. orï sunt Turcii înveliţi. Chr. cu cofele ca florile. lângă Dunăre. ascundeţi-me unde-va. Medea merge la ţennurele rîuluî Phasis şi privind în depărtare ea vede de o-dată pe aceşti Argonauţi înaintând încet pe lângă ţermure în sus. cu covore împodobit. după cum ne spune Valeriu Flacc. măîculifa mea. pe din afară poleit şi de arme strălucind. o pun în caic şi plecă cu densa pe apele Dună rii în jos. lason. sosind cu corabia la gurile riulul Phasis ordonă eroilor Argonauţi se iee armele.Conţinutul variantei române este următoriul: Iléna (Ilinca. Patria adeverată a acestei frumose eroine a fost. Apoi înfricoşată ea aruncă vedrele la păment si alergând la părinţi le dice plângând şi suspinând. mai bine hrană pescilor si rugină petrelor. La început Iléna. Despre farmecul frumuseţel sale vestea mersese departe peste ten şi mă ri şi chipul ei săgetase multă lume. că vin Turciî se me ia! Turcii sosind se duc îndat ă la casele cele frumose ale Sandului şi găsesc pe tênëra Ilincuta ascunsă în grădiniţă sub o tufă de românită. ş i de cât ea mai mândru ţă fldre pe câmp nu era. într'o Joi de dimineţă. pe când resăria sdrele. Erau Turcii Ţărigradenl cu feciorul de împërat. mal pdrtă ş i ast ă -di numele vechiu de Şă ndrenl. era întocma ca un s6re de vederos ă . ori după alte versiuni în mare.. Eï veniaû să o răpescă. Lenea. I d. tot cu roşu împodobiţi. după cele m aï multe variante române. Desperată de o desp ărţ ire atât de violent ă de lângă sînul mamei sale. Acesta interesantă rapsodia de la Istrul de jos era cunoscută şi anticităţil. Lina) fica Sandului. se par a fi fost la Tirighina. acolo unde sosesce caicul cel faimos. ér curţile Sandrulul.

: . Ut procul extremi gclidis a fluminis undis Prima viros tacito vidit procédure passa. Graius adest . tatal-sëù îmbëtrânise. după cum vëd. sub numele de Helle. panglice şi frunde de olive. . . te rog. .. vin ă se fugim.. eï porta. Ce e drept legenda Ileneï celeï frumdse. numaï în form ă fragmentar ă . Eroul.. Ér bëtrâna Henioche i dice: nu te înfricoşa.. îns ă în tot ca ş ul Iléna. cea «f ă r ă de semen în lume». şi întocma ca Phrixus cu sora-sa Helle. V. asemenea întru tôte lui Phrixus. . cari se te ameninţe.. nicï îmbr ăc ă minte. 342 seqq.. Avem aicî un alt tip. 591)... haud unquam cognita cultu ? Quaere fuga m. Este probabil.. et t u t o s c i r c u m s p i c e s a l t u s .. certo ceu me petat agmine.. et moesto nutricem affata timoré est: Quae manus hacc. Helle nicï nu figura ca sora lui Phrixus. ') După altă variantă. .. unde ne apare numaï Phrixus.. ') Talerii Flaccl Argonauticon. 8. Avem aici aceeaşi tradiţiune legendară. eu n'am maï vëdut nicï arme. se lasă de bună voia. de unde era si Medea !). Ş i trecur ă peste munte .. eï au haine rosiï ca flacăra. care înc ă venise din Grecia 1 ).. c ă în cele maï vechï variante grecescï. ca se nu ne gasésca. fica Sanduluî. pe care o celebrez ă cântecele poporale române. ce ne apare în legendele grecescï.. se ne ascundem unde-va în tufe.. Acesta o confirm ă si pictura de vas.. externo jam f l am m ea m u r i c e cerno Tegmina. . ce o reproducem maï sus (pag. fluvios riparaque (Medea) petebat P h a s i di s . fermec ă torea cea f ă imos ă a anticit ăţ iÎ. orï së-tï facă vre-un rëû. care răpesce pe Iléna..... I... î l é n a cea frum<5să. «cum nu maï era în lume». Balade. nu este Medea... o pune lângă dônsul. . Non tibi ab hoste minae. nu te înspaïmênta. . v. eï sunt Grecï. f ără se aibă lângă densul si pe Helle. ş i un alt ciclu epic. ne presintă în partea ântâiă o mare asemenare cu legenda epică a Medeeï.. cum au émeniï ace ş tia. de Ia Dunărea de jos.. ulla propinquat. precor. ait (Henioche). Marienescu. fiind-că mama-sa murise. . jam vittas frondemque imbellis olivae.m ă îculi ţă ? de sigur eï vin ca se me cer ă ... Ş i trecur ă peste ape Ca de tat ă l seu se scape . însă nefericite. p.. ca şi despre Nephele şi Athamas.. ma t c r.. şi el rëû o necăjia. el alergă de nici nu maï atinge pămentul. Nec metus. Substitit.. . née vis. eï nu sunt duşmani.. Advenît haud armis. ca se fie răpită.pe cal. Maï mult ea este o eroină din aceea şÎ cetate preistorică.

Vulcan bate cu ciocanul o bucat ă de metal. Vulcan este înf ăţ i ş at cu o căciulă Dacă pe cap. Aspectul făurăriei sale este în general acelaşi din nordul Istruluï de jos. dup ă cum ne spune Homer. cercel şi colane 3). pe car! le mal vedem si ast ă-dî la feraril din regiunea Carpaţilor. clesce.-H+AISTOS. de lâng ă fluviul Oceanului. numit de Greci Hephaistos. aş edat ă pe un butuc de lemn nelucrat. petrecuse 9 ani într'o speluncă. lib. acolo unde rîul murmur ă ş i spumeg ă cu un vuiet imens. un al treilea (Argeş ) sufl ă cu foii. c. numit şi părintele deilor 2). Aicï el se ocupa lucrând agrafe. precipitat din Olymp de mam ă -sa Junona. acolo unde se n ă scuse to ţ i deiî. doî fol. ») Homeri Ilias. CV. ciocane si o nicoval ă în forma celei descoperite la Gr ădiscea Muncelulul. Vulcan. ") Homeri Ilias. Manuel d'archéologie. XVIH. PI. Deor. VOLCANUS. v. istoria artei vechi metalice era încorporat ă în cel mai genial technic al timpurilor eroice. lit. de Egipteni Op as 1 ). brăţare. Dup ă Miiller. O Ciccronis Nat. fiind-că se născuse diform. 400.XXYII.-PATRIA ŞI OPERELE SALE CELEBRE ÎN TRADITIUNILE ROMÂNE. El lucr ă cu acelea ş i instrumente simple. XIV. ér de Romani Volcanus si Vulcanus. Dup ă tradiţ iunile homerice. — F ă ur ă ria l u î Vulcan. Baso-relief din Museul Capitolin. Patria lui Vulcan a fost în regiunea cea fericit ă din nordul peninsulei thracice. adecă lângă cataractele Istruluï. 201. Lâng ă densul doî cyclopî (Bronte ş i Sterope) i daù ajutoriu. séù făurisce. 22. 32. v. 210. lâng ă Oceanos potamos. Pe monumentele de sculptur ă ale epoceî romane. inele. . fig.

astrologia. ale uneî arte. Thessallos. Vulcan csise la lumina din ţeră. 586). Cureţi! si Telchiniî. la triumfuri. I. •) Pansaniae lib. Un fiu al lui Vulcan era cunoscut în. Aici. poesia. probabil o colonia de p ăstori ardeleni. însă. Dacf. Didot. AiT6x.v. au f ă cut si fac a se descoperi nenurnërate tesaure de obiecte de aramă. numit Ardalus. Istros etc. v. und neben der uralten ôffenthlichen Priesterschaft der Springer steht gleich alt. aici arta de a fabrica metalele. dintre cari unii se ocupau cu arta declamaţiuniî. nr. Cu fluera ') Harpocr. obwohl im Range bei weitem . Aicî începe metalurgia. 7).ylil. fab. De altă parte pămentul Eladel şi al Asiei mici a fost tot-de-una sërac de mine si sërac de fauri. ne apar la denşiî numai ca colonii seu migra ţiunî scythe. nici etruscă. Eponimele erau în timpurile vechi grecesc! forte usitate. Despre fiul lui Vulcan. Ed. 220: Auch sie (die Flôtenblâser) fchlten bei keinem Opfer. I. la sacrificii. la resboie. de multe ort ca un fel de alchimist! şi vr ăjitori. şi Mar ţial în epigramele sale (I. VI. Regiunea de la Dunărea de jos au format în tete timpurile pămentul cel clasic al producţiunilor metalifere. la nunţi si la îmmormentărî *). la procesiuni. Dup ă cum ne spun den ş iî. de cât cercetările archeologice. istoria. (pav-îjvai (Homeri Carraina. L. Ast-fel avem: Aegyptos. seu din Ardei 3). Gesch. 31. forte vechiu. maî mult întâmplările. 3. care nu era nicî grecescă. omeni de altmintrelea forte activi.Cu privire Ia patria luï Vulcan. ex. se mal spunea. De asemenea se pare a fi fost o colonia de Ardeleni ş i în Roma. la jocurile publice. cele maî multe de o technică admirabilă. Avem aicî erăşî numele poporal geografic al regiunii dintre Carpaţiî meridionali şi Istru: Te r a.*ov=c: C0 5£ IlivSapoţ i. gramatică. ') Numele poporal de Ardei. 5). ce-1 are Transilvania seu regiunea centrală a Daciei vechi. 80. YTJÇ *). 2799). bei keincr Hochzeit und bei keinem Begr ă bniss. p. despre carî amintesce Phaedru. Un vicus Ardilenus este amintit în epoca romană lângă Filipopole (C. vechile tradiţiunl grecesc! sub numele de Ar d al os (Ardalus 2). la ospeţe. care aflase fluera (aOXov): Fluera ne apare ca cel mal vechiu si mal pl ă cut instrument de music ă al Pelasgilor. de bronz. II. cu advocatura. dup ă cum ne spune Phaedru. fabulistul născut în Thracia: Est ardelionum quaedam Romae naţio (iib. mărturiî ale uneî puternice civilisaţiunî dispărute. e? erau totde-una nemulţămiţî şi forte urgisiţi în Roma. aur şi argint. II. Rom. care după cum vom vedé mal la vale. Avem aici o numire etnică. La poporul latin şi la Romani fluera era prescrisă la tote ceremoniele religiose şi politice. dup ă cum am vëdut mal sus. noî mai aflăm o importantă notiţă la Pindar s i la autorul poemcî epice Danais. 6 rrjv AovatSa jisnoifjxoiţ tpaoiv 'Kpty_-9iiviov xal "H'fatGTov EX f •?] . este. II. că dânsul a fost acela. Chalybiî. 4 ) Mommscn. corespunde la eponimul de Ardelean. măiestrii în topirea şi în lucrarea metalelor.

v. regelui Troieî 8). o afl ă m esprimat ă . ut dcinceps qui accubarent. ccî vechî aminteau o v i ţ ă de aur înc ărcat ă cu foî ş i cu strugurî. Pliniu. şi pe care acesta o dăruise apoi luî Laomedon. ") I l i a s parva. 3. morem apud majores hune epularum fuisse. die Pfeifergilde (collegium tibicinum). ibid. IV. în mod admirabil. pe care o fabricase Vulcan pentru părintele seu Joe. v. Ea este F l u e r a ş d e o s . înţelege aicî pe Apollo séû F l u e r a ş d e s o c .. Poesil pop. la can focul j<5că un rol principal. în urm ătorele versuri poporale: Ér la Mult dice cu foc ! Vcntul când o bate Prin ele-a rësbate Ş'oile s'or strînge Pe mine m'or plânge Cu lacremî de sânge. Vulcan. Gruia si Iorgovan. canerent ad t i b i a m clarorum virorum laudes atque virtutes. lib. scaune poleite pentru deiï din Oiymp 4 ). XX. Cu fluera se însoţesc cântecele vitezescî despre Novac. a eroilor şi a bărbaţilor iluştri '). între operele cele mai renumite de artă ale lui Vulcan. c. la Cyr s i l a Dariu Hystaspe (Cf. Alecsandri. aurul şi argintul. Figura S 6 r e l u î o maï vedem şi astă-dî representată pe fluerele păstorilor românî. —Dup ă Diodor Şicul (V. ce o au p ă storii români pentru fluera. — Moiiiinseii. ') Ciccronis Tuse. după cum ne spune Iliada lui Homer.— Acesta vi ţă de aur a trecut mai târdiu în posesiunea regilor Persieî. 156). care dă si astă-dî solemnitate ospeţelor. 2. mai lucrase. c. ') Homeri Ilias. XXXIH. VII. Şi astă-dî culmile si văile Carpaţilor mai resună întocina ca în timpurile pelasge de cântecul cel dulce al fluerelor pastorale. 15. XVII. 238-239. în fine cu fluera se acompanieză bocetele femeilor pentru ceî ce trec în alt ă lume 2 ). c. *) Horn cri Ilias. MaT esista însă o legendă importantă religiosă despre unele obiecte sacre niedriger. aber die Lyra blieb geachtet. ş i un tron de aur pentru Junona 5). p. când a păscut oile pe păment Mult dice doios ! (Şezătoarea. Mult elice cu drag ! Dup ă legendele române fluera e «blagoslovit ă ». . arama. An. 27). ca ornamenta ţ iune sub form ă de discuri ccrculare. FălticenT. a ) Iubirea tradi ţ ional ă . Fluera este. ce dau meselor poporale un caracter festiv tradiţional. cap se-mi pui F l u e r a ş d e f a g . Serele. cu deosebită măiestria. 11. dar el este autorul technic al tuturor operaţiunilor industriale. 2: gravissimus auctor in Originibus dixit Cato. I. Herodot. 74) Vulcan a aflat nu numai modul cum se pote lucra ferul. frag. nedeilor si petrecerilor poporale în părţile cele muntdse ale terilor locuite de Românî. p.se acompaniaû după terminarea festinelor cântecele pentru lauda deilor. lib. f ă cut ă de Dumnedeû. 230: Die einheimische F l o t e Hess man sich gefallcn.

un plug de adamant. apărarea în contra inimicilor. ne spune acesta legendă. î-1 conservau însuşi regii cu cea maî mare pietate si îngrijire. după cum ne spune acest erudit poet alexandrin. Plugul cel sfânt simbolisa de sigur introducerea binefăcătere a agriculturei. p. 427. v. Aceste obiecte preţiose formau aurul cel sacru al Scythilor. în ce privesce plugul cel miraculos de aur al Scythilor mal e de lips ă se amintim aici încă o vechia tradiţiune. ci Novac Troian séù Hercule cel legendar (Cf. si p. Despre viţa şi despre plugul de aur maî esistă şi astă-dî la poporul român diferite reminiscenţe 3). dar tot-o-dată politică si economică. jugul. fabricarea celor de ântâiù instrumente agricole. aflSm diferite notiţ e la autorii de peste Carpaţî. o secure cu doue t ă i ş uri si o pateră !). o tradiţiune. i atribuiau vechile tradiţiunî. IV. I. 7. yewpfixà èpfaXsfa. ér patera. şi al părţilor de apus ale Pontului. după cum ne spune Suida.ale Scythilor. Ele aveau o însemnătate nu numai religiosă. pe cari anticitatea le atribuia luî Vulcan. Vulcan este autorul technic al plugului celui sfânt al Scythilor. . c. însă sub forme deosebite. domesticirea animalelor trebuinciôse la cultura pămentulul. fabricase pentru regele Aiete. 5. gloria cea vechia a naţiunii pelasge. în timpurile primitive. pe care. si doi tauri cu picidrele de aramă. pe care o aflăm la Apolloniu Rhodiu. Ea se găsia . Tecuuu: Bucuraţi-ve boieri. Este una şi aceeaşi tradiţiune la Herodot şi Ia Apolloniu Rhodiu. bucuraţi-ve De c lo pot ver s at Aici sub numele de «Troian împerat» nu este a se înţelege «Traian» cuceritoriul Dacici. o aflăm într'o «Urare» românescă «cu plugul» din comuna Ancesd. 230-233. — O tradiţiune analogă despre un clopot lăsat din ceriu. regele Aiete trase câte-va brasde înalte de câte un stânjin pe câmpul cel inţelenit de lângă reşedinţa sa 2). pe când domniaû la Scythï regii Lipoxais. ') Apollonii Rliodii lib. în fie-care an sC făceau întruniri publice şi sacrificii mart la locul. securea de resboiu. 3 ) O vi ţă de aur era tras ă pe fâşia Domnului sfânt: Cum s'a bucurat Troian împ ă rat Dumnedeu e mititel mititel şi înfăşăţel Drept de la Dumnedeu l ă sat. un jug. seu de oţel. Cu acest plug. Vulcan. 148. III. după cum scrie Herodot. ŞezStoarea (Fă lticeni). ce stă în raport forte strîns cu lucrările miraculôse.Pindnri Pylh. Lui Vulcan. J Despre verga de aur. nota 2. Arpoxais şi Colaxais. p. 599). domnul Scyticî. jud. au cădut din ceriu pq pămentul Scythieî urm ă torele obiecte de aur: un plug. ) Herodoti lib. sacrificii şi libaţiunî deilor. IV. Cu fasuţa de metasă C'o vit ă de aur tras ă . Aceste obiecte sacre cădute din ceriu ni se presintă ast-fel ca nisce vechî paladil naţionale ale Scythilor. unde se aflau depuse aceste daruri sfinte. An.

Die rômischen Alterthùmer in Siebcnbùrgen.Cu deosebire se spune despre plugul de aur. Cuius generis complures nos vidisse fatemur. Minero-logia Transilvaniae (1767) p. . . Aruncând acum o privire generală asupra acestor diferite tradiţiunî poporale. Da kamen die Kurutzen und zwangen ihn die Arbeit aufzulassen . Sâmburescï. — O altă tradiţiune la Lehoczky (Bcregvârmegye. Pare-că era Si 'nprejur Ici în curtea mea de lac Un lac chiserac V e r g ă c a d e a u r . . Cu ochi de balaur. ce nu se pot prin nimic justifica. ce se cultivă in regiunile aurifere ale Transilvaniei şi Ungariei. De asemenea scrie Fridwalszky. 152. se ar fi descoperit un plug de aur şi diferite obiecteûn forma instrumentelor de agricultură 3). ca un paladiu naţional al esistenţ eî lor politice şi economice. p. p. Index IL Ed. p. in Augustissimo Domus Austriacae Cymeliarcho virgam auream e montibus Tokaj erutam. Dicţionariul topogr. Hung. I (1778) pag. Zuvor aber vcrgrub er den goldenen P fi u g. Colinde. noï avem aici numaî simple cre dinţe poporale. *) Cestionariul istoric. 26: videre mihi datum est. . densul a îngropat plugul de aur în păment şi a fugit 2). p. facile unius et medii pedum. longam si distendatur. al României. Floriani. quandoque leguntur. 3 ) Ackner. ca obiect sacru de veneraţ iune. Un principe al Transilvaniei. pflugte einmal Fiirst Apafi und zwar mit goldenem Pfluge. . ér în comuna Gostoveţî din judeţul Romanaţî un plug de àur si diferite obiecte antice 6). Fără îndoielă. Transilvania. Respunsurî din comuna Geaca în Transilvania. în comuna Romos din Transilvania. wird erzahlt. rcr. . noi vom pute considera ca un fapt istoric. a început se are cu un plug de aur. prin viile. 221. Confercsce in acesta privin ţă ş i B en k 6. însă venind inimicii şi trebuind se părasescă lucrul. Respunsurî din com. că eroul mitic Novac Troian a fost acela. care a tras de-alungul torc! de la apus spre resărit o brasdă uriaşă cu un plug de aur ş i pe care densul l'a têrît cu manele sale fă ră ajutoriul boilor >).—Petri Ranzani Epit. III. Marienescu. ne spune altă tradiţiune. La acest text Florianus face urm ăterea noti ţă: In Transilvania aureae virgulae in vinetis nascuntur. 276). 13: Von Romos oder Rams. însă aceste credinţe se reduc la timpuri forte depărtate. . . 154: Et quod mirabile in vinetis in aurifere loco satis. s ) Frumlescn. ') Cestionariul istoric. Siebenbùrgische Sagen. Olt. ') Millier. jud. în comuna Cufoia si în Şardul-unguresc doue plugurï de aur în miniatură *). ostlich von Broos gelegen. Despre varga de aur se face amintire şi intr'o colindă poporală român ă. 95. einem P f l u g e und Ackerwerkzeugen ăhnliche Gegenslânde gefunden und von dort Weggefuhrt worden seien. după cum ne spune poporul. dass daselbst schwer goldene. că la Scythiî din regiunile agricole a esistat întru adever un plug de aur. p. 75: Bei Neudorf (lâng ă Sighi şera) . aureae virgunculae . vi ti adnatam implexamque.

ce le aflăm. despre plugul j aur în ţările locuite de Romanî. mi-şî maî făcea La cel frate pocurar ') Martialis Epigr. că ţera. Maî mult. unde se aflau depuse aceste obiecte sacre se afla situat ă în părţile despre medă -nopte. Ce e drept.n o pt e . . cu munţii şei ceî înalţi. . venite tot de departe t oc m a i d e l a m e d ă . numërul cel mare de tradiţiunî. de alt ă parte importanţa. Ş i do el. caic . . însă după ideile şi după cunoscinţele geografice vechî. o-dată atât de fericite. mi-sî maî fă cea La cel frate plugărel Tot un pluguţ de d'aur In c ă tr'o cu plug pornia Tote cestele resturna .. lib. c ăruia denşil i atribue găsirea viţei de aur. 2. . . Textul acestei memorabile colinde este în părţile sale esenţiale următoriul: Ferice de est Domn bun. după carî se ascundea sdrele. Lucrătorii minelor de aur din aceste părţi. v. ce se atribue acestui simbol al agriculture! în reminiscenţele poporului nostru. însă cea maî importantă tradiţiune despre operele cele faimose ale luî Vulcan o aflam în o colindă română din munţii apuseni al Transilvaniei. 46. (Că tunul Ungurenî. pe ea se redima polul boreal al ceriului. ale Transilvaniei. că turmele cele frumése ale p ă storilor ardeleni vin tocmai de la «med ă -nopte » 2 ). Şi do el. ') turme multe ţi bărbate nu sunt de aici. Tccucio). IX. Unul pasce oile. D e m i . fabricarea plugului de aur. ea se afla situată tocmai sub Ursa cea mare. Tot s ăpând ş i îngropând Găsi v i ţ a d e d ' a u r Si se 'nve ţă bun faur. era considerată ca cea maî nordică. în poesia poporală română din Moldova se maî spune şi astă-dî. regiunea Dacieî.ş î l uc r a l a d 'a ur . Unul d'umbl ă cu plugul. Unul sapă v i i l e . că tradi ţiunea luî Herodot se referia la ţ erile Dacieî. ci veniţi din lumea mare pe gorgane şi pe vale până la curţile tale. maî celebreză şi astă-dî în colindele lor pe faurul cel măiestru al anticităţiî. Geticus polus x). De trei fu ce-o d'avut . ne fac a presupune. jad.însă de o parte. a flueruluî de aur si a scaunelor pentru ceta cea alesă a sfinţilor. ciobani mândri ş i voinici. Scythiî din Olbia povestiau luî Herodot.

îns ă el este cântat ca un «bun» faur.ş t maï f ăcea T o t j i l t ur ï ( j e ţ u r i ) p ă r i n ţ i l or Ş i scaune sfin ţ ilor. pe care Vulcan o dăruise lui Joe. Despre Aethiopiî de lângă fluviul Oceanului. — După cum scrie Pliniu (VI. Românii din munţii apuseni. după cum vedem. In c ă tro cu ol pornia Tote handle rôsuna. se face amintire despre obiectele cele mai miraculose de artă ale anticităţiî preistorice. le făcuse părinţilor sëï si deilor din Olymp 3). după oî cine umblă ? Bârseanu. Vulcan ne apare numai sub numele de «faur» (faber). Aceiaşi Aethiopî după Priscian (v. . ) în. ce «lucra la d'à u r». Umbl ă bunul Dumnedeu Cf. 35. 8. Avem ast-fel aici un fragment forte preţios dintr'un cântec religios în ondrea luî Vulcan. din ndptea timpurilor până în dilele ndstre. In acesta colindă. despre fluerul de aur. 18. Colindi. despre viţa de aur. p.XtnoTÉ^VYjç. dacă scaunele cele poleite din porticcle Olympuluî erau de petră ori de metal. 570) locuiau în Erythia lângă muntele Atlas. 8) un fiu al luî Vulcan se numia A e t h io p s. Colinde. el este unu şi acelaşi cu Ardalus. . . pe care-1 d ă Homer lui Vulcan sub forma de y. . pe cari acest neîntrecut măiestru al artei pelasgc. despre patria si operele celebre ale acestuî nemuritorii! părinte al artelor. Este acela ş i epitet. ! ). adecă măiestru celebru. în acesta colindă din regiunea minelor celor mal avute de aur. un imn poporal. însă colindele române fac o deosebire. p. p. 219). ce vedem c ă a resunat în continuu. De codriï se legă na . a ) Prâncu-Candrea. despre plugul de aur din tradi ţiunile luî Hcrodot si Apolloniu Rhodiu. ori de minele cele avute de aur de la R o ş i a (Verespatak) lângă Abrud ? 3 ) Homer nu ne spune. unui fiu al luî Vulcan.. Locuitorii minelor din munţii apuseni al Transilvaniei se mai numesc şi Topi. despre tronurile (jilţurile) si scaunele cele minunată. a cărui invenţ iune se atribuia luî Ardalus. în dalbele mănăstiri erau l . ' ) . lângă văile Cernei amintesce Dionysiu Periegetul (v. tradiţiunile române fluerul de aur este atributul «Bunului Dumnedeu» (Apollo). ca păstoria de oî: Cu fluer de aurel . De do el se-mî hodinesc ă La Pascï ş i la dile marî La sfintele Dumineci La dalbele biserici. 188.Tot un fluer de d'aur. Forte probabil. Der. D au l. Ş i do el mi. Ne întrebăm însă de care Erythia pôtc se fie vorba aici ? De R u ş a v a séû Orşova. .

Muntele Istriţa. — Cestionariul istoric. ér pe o mic ă terasă de sub palele acestuî munte. c ă avem aicî un monument votiv consecrat divinităţii Soreluî.XXVIII. Pe vêrful cel maî înalt al acestuî munte se maï cunosceau încă înainte de a. ér împrejur fundamente de edificii. RespunsurI din corn. se numesce de popor «Piscul Caluluî alb». ce se a ş edase în valea cea frumds ă a Dun ăriî de jos. care domineză până în depărtare linia cea vechia de comunicaţiune dintre Moldova şi Ţera-românescă. încă din timpurile când simulacrele şi atributele divinităţilor se tăiau în stâncă via pe verfurile munţilor. si de sigur. că acest punct escelent de observaţ iune şi de apărare a fost utilisât încă de cele de ântâiu triburi resboinice pelasge. s'au descoperit. un pavagiù de petră. cu un diametru de 20" (6 m. luî Apollo. Ueberresten des klassischen Alterthums. HJPERBOREIC 1. formeză o posiţiune strategică de prima ordine. pentru Moş Crăciun. Descoperirea lesauruluî. Probabil. jud. . Ion Sânt-Ion. unde catena meridională a Carpaţilor începe a se recurba spre medă-nopte. doue feluri de scaune: «jeţ uri stoborite pentru sfmţ î maî merun ţ el. 1847 urmele unuî val cercular. p. *) Neigebanr. care purta numele enigmatic de «Ş ura d e aur». că noî avem aici ruinele unuî vechiu templu şi care la trebuinţă servia şi de fortăreţă i). Maica Precesta etc. 48—49. — TES AURUL ARIMASPIC SEU DE LA PETRÔSA. în lăuntrul acestuî val. pe care se ridică acesta figur ă simbolică. 1851. Aus der. Dacien. acolo. ce se făcuse aici în secuiul trecut. se ridică în forma unui vast amfiteatru. O stâncă de pe muntele Istriţa maî păstreză încă până în dilele nestre forma unuî cal alb. Cu ocasiunea săpăturilor. table subţiri de marmoră şi fragmente de sticlăria. în judeţ ul BuzeuluT. ér culmea. adese orî în proporţ iunî colosale. ş i «jeţ uri de aur scrise. se afl ă situat ă comuna Petresa. Sărbătorile. I. 122. F ă r ă îndoiel ă. pentru bunul Dumnedeû. muntele I s t r i ţ a cu stâncile sale cele abrupte şi cu pădurile sale seculare. Buzău). Kronstadt. GăvăncscI. Comuna Petrosa ţi importanţa sa archeologică. (Marian. 32). deuluï hyperboreû.

p. aceste turnuri erau distruse şi în locul lor se vedeau numai movile enorme de ruine. séû «de urieşl». III. dar întregă regiunea Buzëuluï formeză un district forte important pentru studieîe archeologice. mărgele. unde să nu se găsescă o mulţime enormă de fragmente de ceramică primitivă. ér lungimea laturelor sale este de 226 m. catene. buc ăţi mari ş i grase de vase stricate. Acad. ne spune. . Forma acestei fortificaţiu'nî este patrunghiulară. cercel. . 1866 se afl ă reprodus la Odobesco (Le Trésor de Pétrossa. Pe la a. O alt ă în ă l ţ ime de pe muntele Istri ţ a se numesce «Cuibul Corbuluî». Resturile unei alte construcţiunî antice de apărare se află sub polele munteluî Istriţa. Jhrgg. altele spre Dunăre. un isvor de acolo «Fântâna Vulturului». şi 180 m. ') Respunsurî la Cestionariul archéologie.Alte doue stânci de pe muntele Istriţa portă fie-care numele de «Petra Şoimului». jud. însă nu numai muntele Istriţa cu colinele. urne cu cenuşă. k. . ornamente de bronz. arme de metal. Ms. Aprôpe nu esistă o comun ă în acest interesant judeţ al României. ') Planul acestei fortificaţ iunî ridicat in a. cum dice poporul. 390) cu 2. 367.20 m. ridicate pe lângă căile de comunicaţiune ale Pelasgilor de la CarpaţÎ. cu văile şt câmpiile sale. in ihrer cyclopischen Dicke 'ttheilungen der k. 1866 însă. însă fundamentele sale sunt astă-dî în mare parte acoperite de casele sătenilor din Petrdsa. 1868) p. că murii acestei puternice fortificaţium de la Petrdsa. rom. Buzëû. verigî de gût. aveau o grosime cyclopică3). 28). unele către părţile de jos ale Moldovei. şi că laturile acestei cetăfui erau apărate cu 4 turnuri urieşe. La lorgulescu (Diet. Un deosebit interes archéologie ne presint ă şi câmpiile de aici. Distinsul archeolog Bock. p. Pe acest plan grosimea zidurilor este indicată cu 2 metri. 20). care visitase pe la anul 1861 acesta localitate. Originalul în Biblioteca Academiei române în volumul •Vederi din Buzeu» (nr. ér de Ia Dunăre ele se prelungesc pe cel alalt ţermure către peninsula balcanică. Avem aici în mare parte tumule funerare ale epocel preistorice. jud. înaltă şi largă de câte un stânjin (l m. p. ') Die Fundamente eines «Tatarenschlosses . 89). A. Ér în apropiere se află o «urm ă mare de urieş » *). 556 (Bibi. 8). olane pentru aducerea apel de pe cdstele munţilor. în fine urme de fortificaţiunî şi de edificii antice. . Buzëù. De sub polele muntelui Istriţa se întind întocma ca nisce rade. XII. Central-Commission zur Erhaltung der Baudenkmale.). 344. lungî şiruri de movile. cat. ér în apropiere se afl ă «Lacul Vulturul u î». 128). în una din aceste se află săpată o căsuţă «din vremile de demult».

ce a fost descoperită în comuna Năienî. Intre cele maï interesante anticităţt. variată în technică şi variată în forme. încălecată pe un leu. teritoriul comunei Năienî lângă Petrôsa. Preţiose resturi archeologice din timpurî depărtate. obiecte de aur. că fac parte dm vase destul de marî Sunt unele acoperite cu fel de fel de figuri ş i litere. Fără îndoielă. tênërul Attis care unde timpurilor l c (fiul luî Calaus) seu Cal oian m legendele • române. se reflec-téza doue epoce diferite de civilisa211. Alăturea cu deiţa. lungimea 12 cm. că din aceste ruine de fortificnţiunl de diferite sisteme. ce au fost descope rite în secuiul trecut pe côstcle de res ă rit ale muntelui Istri ţ a ş i carî ast ă -dî ') Respunsurile la Gestionar i ui nos'tru i s t o r i c : «Se maî găsesc în moş ia Alicenî la un loc. una preistorică seu pelasgă.. maï ales sunt de mirare nisce torte marî de vase. Acesta statuetă représenta pe Cybele seu Mama mare. cărora până astă-dî nu li s'a dat atenţiunea cuvenită. Ziliştenca). înălţimea 15 cm. şi care se distinge prin formele ci întru adevër remarcabile. ér hârburile sunt grôse ça de doue degete şi se vëd. ér lângă densa se vede în partea dreptă. séû ale urieşilor '). ce-î dice «Podul T ătăranî». —Mama mare (Cybele) încălecată ţiune.maï tôte. (se trimite desemnul). dup ă cum ne spune poporul. noi vom reproduce aicî o mică statuetă de bronz. ce caractérisera acesta regiune. Omenii se mir ă. grôse ca mâna unui om ş i de lungime ca de 3 ş i 4 decimetri ş i late aprôpe un decimetru. aprôpe de Petrôsa. pe un leu. numit în tradiţiunile române Calo i an. Statuetă de bronz descoperită pe romane. dar cari ne fac a medita cu multă seriositate asupra trecutului depărtat al terilor de la Dunărea de jos. stând în piciôrc tenorul Attis. ') Acesta statuet ă ne înfâţi şeză pe Mama mare séû Cybele ca o divinitate a res- . din vremile T ă tarilor celor marî. Voiculescu din corn. din acesta mulţime enormă de resturi ale uncî industrii antice. fiul luî Calaus. niscc bucăţ i marî şi micî de vase stricate şi hârburi grôse. (Museul Venim acum la cestiunea fâimoselor naţional de anticităţi în Bucuresci »). c ă nu pot ara locul d i n pricina acestor cioburi» (înve ţă torul I.

sunt cunoscute în literatura archeologică sub numele de «T e s aur u l de la Petro s a». roşii. II. pe cari le ornau. Abth. Paris. cu cai e se ţ inea de ceda leului.und Silber-Monumente des k. Se pare îns ă . ele au fost în mare parte scose din obiectele. — Arneth. p. o colecţiune forte preţiosă de diferite vase ş i ornamente de aur. albastre. cari s'aù ocupat cu descrierea şi studiul tesauruluï del à P etrôsa. însă pe. ér cu mâna drept ă prinde ctfda Icului aruncat ă pe spate spre a-1 guverna. . 1 ) Dintre-f ublicaţiunile mal de valôre. însă mai târdiu. O alt ă figur ă se afla în partea stâng ă a statuetei. Paris. c ă a fost figurat cu o c ă ciul ă plecat ă spre st an g a. ca ast-fel se le deformeze şi se scape de prescripţ iunile legilor române cu privire la tesaure. ér eu mâna stângă imbr ăţ isez ă pe la spate corpul dei ţ eî. Wicn. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale. Jhrgg. p. k. ce lucrau pe costele muntelui Istriţa. 1868. — Odobcsco. La început cei doi ţeranî cercară se ascundă obiectele găsite. numit Anastase Verussi. 105 — 124. Die antiken Gold. la o mică adâncime în sînul pămentuluî. se ţine cu mâna dreptă de coma leului. vom aminti aicî: Spicuitoriul Moldo-Român sub direc ţ iun ea lut G. — Canonicus î*r.. ordona o cercetare. Paris. Attis era tot-de-una représentât cu o c ă c i u l ă (frigian ă) pe cap. II. Assaky. — Chnrles de Linas. III. galbine si albe. k. Unele din aceste obiecte erau ornate cu petre fine şi cristale. El port ă doue chici lungi pe umere ş i una pe spate. An. p. în a. ţ>eiţ a port ă pe cap un coif şi este înbră cală cu o tunică strînsă pe corp şi iţarî b ărb ătesc!. descoperiră sub un bolovan de petră. Tênërul A t tis. verdi. figura fiind în partea acesta cam tocită.und Antiken-Cabinettcs in Wien. 60—67 cu ddue stampe. 83. 1837 doî ţeranî români din comuna Petrosa. Arras et Paris. Acoperemêntul capuluï nu se pote bine distinge. 1 868. 1838 guvernul ţerel informat despre descoperirea acestui important tesaur. III. 1889—1900. 1868. p. care' frânse cu ciocanul şi cu securea aprope tete aceste nepreţuite obiecte. Le trésor de Pétrossa. provenienţă si importanţă istorică a romas până astă-dl obscură >). XIII. probabil de preo ţ ii ortodoxî al Cybcleï. Tome I. partea cea mal însemnată din acest tesaur trecu în manile unui speculant albanes. în un singur volum. Cu mâna stângă (Jeiţ a se ţ ine de comă . Histoire du travail à l'exposition universelle de 1867. şi pe boiului. Miinz. favoritul deiţ eî. 1850. Fr.lângă tdte perquisiţiunile. Les origines de l'orfèvrerie cloisonnée. Ea a fost îns ă rupt ă ori separat ă . 1841. Se maï cunôsce numai un fragment din palma ş i degetele mâneî drepte. cu numele Ion Lemnariul si Stan Avram. 183—197. însă fiind-că gemele aceste erau considerate de puţină valore. obiecte a căror epocă. Abia în a. 1877-1887. 359 — 404.— Charles'de Lina?. III. de diferite colori. Pe vechile monumente de sculptură şi pictur ă. p. — Notice sur la Roumanie. Tom I. Coiful avuse la început o crestă de asupra. Bock în Mittheilungen der k. ca se estragă petrele trebuincidse pentru construirea unui pod.

în fine la a. ér lărgimea corpului Om105. şi representând figura unei paseri sacre. depus în archivele statuluî din Bucurescï. cari descoperise. Un d i s c (discus sive lanx) în forma unei strachine marî rotunde. O pateră cisclată (patera. depuse în museul naţional din Bucurescï 12 bucăţi din acest tesaur. Doue fibule mijlo cil (fibulae utriusque humeri). avênd o statuetă la mijloc. ce se instituise. Din diferitele deposiţiunÎ ale inculpaţilor şi ale martorilor. ér lărgimea Om080 si Om065. se deformeze şi înstrăineze obiectele cumpërate. avênd forma paserii . VI. V. ci după valôrea. Tot ce s'a putut stabili în acesta privin ţă a fost. Procesul în contra M Ion Lemnariul si Stan Avram. 1842. ér pe margini o serie de figuri şi simbôle. însă pe lângă tot zelul comisiuniï. Diametru 257 mm. că tesaurul de la Petrôsa a fost descoperit pe cestele de rësărit ale muntelui Istriţa. résulta. precum şi în contra Albanesuluî Anastase Verussi si a complicilor seî. nu se maï putù constata cu esactitate locul. ornat ă pe suprafaţă cu diferite petre preţ iose de diferite colori. ce se luase. c ă s'au mal putut regăsi din aceste preţiese reliquiî ale timpurilor trecute.lângă tôte mësurile întru adevër severe. avênd un diametru aprope de 56 cm. la colţ ul de sud-vest al locului numit pe atunci «V i a A r d e l en i l o r ». representând serbătorea Hypcrboreilor în onorea divinităţ ii Mamei mari. nu după aspectul lor esterior — din aur simplu ş i din aur cu petre pre ţiese — după cum s'a fă cut până acum. unde se descoperise aceste obiecte. ce se află consemnate într'un voluminos dosariu. împărţise şi venduse tesaurul.O fibulă seu agrafă maï mică (fibula minor). se continuă până la a. atât se constatase prin actele procesului. ce se luară. U. seu ministru de interne. necunoscute. de mă rime ş i de forme diferite. Noi vom specifica aici aceste obiecte. Dimensiunile: lungimea corpului fără pendeloce Om25 şi Om235. că tesaurul de la Petrôsa în momentul descoperirii sale se compunea din cel pu ţ in 22 obiecte de aur. al ţerel. Lungimea fără pendeloce Om27. ccuelle circulaire). ornate cu grenate. pe atunci mare vornic. cari voiau se ascundă. O fibulă seu agrafă mare (fibula major) în forma pasere! sacre phoenix. 1842 principele M. IV. Ghica. de abia se maï putù salva numai o parte din acesta monumentală comoră archeologică. ce se pdte atribui astă-dl acestor anticităţl ca monumente istorice. şi pe lângă tete mCsurilc estrem de rigurôse. III. Apr6pe jumetate dacă nu mai mult din aceste obiecte antice dispăruse. Ele sunt următorele: I.

. una cu 8 laturî. ér diametru în partea maï largă de 10 cm. A doua: diametrul Om175 8).sacre ibis. că aceste obiecte. înălţimea 36 cm.ap ă (Părechia la nr. IX. Un colan seu ornament de gût (collare).. alta analogă cu 12 laturi *). cu laturile" lor str ăpunse. făcuse Ion Lemnariul. XVIII. de ş i g ă urile erau împlute cu petre pre ţ iose. XV.. la mijloc maî gros ă şi la estremit ăţl mal sub ţire. alta tot asemenea de grosă însă rptund ă. de corat ă pe partea din mijloc cu linii undulante de sus în jos ş i imitând în forma sa figura uneî columne. Din aceste următo'rele au renias pentru tot-dc-una înstrăinate: XIII. îns ă cantharele vechi erau cupe de bëut pentru . Un urciora ş séiï can ă (capis) pentru usul templelor antice. XII. sub ţiindu-se către mijloc . Un urciora ş séù can ă (capis). Cea de ântâiù avénd diametrul mare O'"185. ca să con ţin ă liquide. Lungimea Om175. Doue brăţare pentru mână (armillae). provenienţa şi valorea istorică a celor maî importante obiecte din acest tesaur. Doue cor fi te cu câte d6ue torte (calathus). XX. Diametrele Om20 şi Om15. Maî notăm aici. nu puteau în nici un caş se fie destinate. Doue verigi (torques) de mă rimea unui fund de p ă l ă ria. X. O verig ă simpl ă (torques). O verig ă mare simpl ă de aur masiv (torques). O verig ă simpl ă de aur (torques). având grosimea ca de d<5ue degete ş i pe care se aflau litere. VII. VII). Noi vom csamina acum aict vechimea. pe când cele doue obiecte din tesaurul de la Petrtfsa au forma de corfiţ e pentru lucrările femeiescï.avênd şi o inscripţiune. XIV. una avênd o lăţime ca de doue degete. Dup ă cum résulta din mărturisirile. ce le. avênd o capacitate cam de 2 ocale de .usul b ărbaţilor. O verigă simplă (torques) cu un diametru ca un fund de p ălăria. fă r ă inscrip ţ iune ş i cu un diametru de 170 mm. VIII). XVII. IX). tesaurul descoperit Ia Petrôsa se compunea la început din 22—26 obiecte de aur. VIII. precum şi din alte acte ale procesului. *) Odobesco în publicaţiunea sa «Le trésor de Pétrossa» caracteriseză aceste corfiţe cu numele de cantharos. si decorată cu petre pretinse de diferite colorï. avênd mă rimea cât un fund de p ă l ă ria ş i grosimea ca ddue pene de gâsc ă (P ărechea la cea de sub nr. O verigă mare simpl ă (torques) mult maî sub ţ ire ca cea pre cedent ă . ce nu se puteau citi (P ă rechia la nr. A mêndôue orna te la es tre mit ăţ î cu p e tre. XVI. XI. Diametru Om153. dia metrul mic Om165. XIX. ër în jurul acestei proeminenţe se aflau aş edate petre micî ro şiî de mărimea unut gr ăunte de meiu. a ) Obiectele disp ă rute din tesaurul de la Petro s a. orï pentru fructe. decorat cu petre pretinse. pre ţ ios e for te mic î. avênd în centru o proeminenţă rotundă destinată pentru o petră preţiosă. lărgimea Om055.

şi XXVI. Din acesta ten ă îns ă. II. . Buzău. . Discus sive lanx). Diametrul sëû este aprôpe de 56 centimetri. . XXII. Ion Lemnariul. atât în ce privesce numeral cât şi feliul lor. apoi vinde repede unele obiecte. George-nou din Burescî. Tot ast-fcl scrie şi lorgulescu (Diet. gâscă. a fost împ ăr ţit în ddue jumă t ăţ i aprôpe egale. XXIII. că cele Sue fibule mijlocit au fost legate cu o catena de aur. ér prin iimensiunile sale el formeză cea mai grandidsă reliquiă din acest nepreţuit esaur. O catena de aur lung ă cam de doue palme ş i pu ţ in maï grds ă ca o pen ă . Doue strachine de aur (patellae) de forma unor farfurii de cosiriu. XX. vine ş i împarte cu g ă sitorii obiecau présentât . se mal aflau între obiectele. ce compuneau tesaurul de Petrosa: XXIV. ér ceea laltă jumătate a rémas ntru tot-de-una înstrăinată. Un al t r e i l e a u r ci or aş (capis) de aceeaşi mărime ca cele de sub nr. Discul cel mare din tesaurul de la Petrosa. jud. ér în lăuntrul acestor şirurî serpenteză jur riprejur o lini ă dupl ă. După raportul logofătului K y r lacov. ce ne apare ş i pe ceramica neotic ă din ţ inuturile pelasge. ér valôrea sa în aur pur de 24. na pe marginea interior ă ş i alta la mijloc. de mărimea celei de sub nr. IX. declarase în cursul procesului. arendaşul măn ăstirii St. Decora ţ iunea de pe marginea interi6r ă se compune din doue sirurï de •erle formate din corpul vasuluï. acă vom face acum o comparaţiune între obiectele.000 fr. •aracterul cel mai archaic din tdte obiectele descoperite la Petrdsa. Este un gen archaic de ornamentaţiune. (I. descoperitoriul tesauruluî. 389): renda ş ul mo ş iei. n au remas înstrăinate. ornat ă cu petre -eţi<5se (Părechia la nr. aflând. seu strachină rotundă. întregă decora ţ iunea acestui vas este format ă din doue grupe de motive. adresat în 12 Iulie 1838. Acest disc masiv de aur ne înfâţişeză după technica şi decoraţiunile sale. ascundênd ceea ce i cuvenit». Cu deosebire acesta form ă de ornamentare ne presint ă o perfect ă aseXXI. dup ă cum scrie Odobesco. O pateră simplă (patera). . greutatea sa de 7 chiogranie 1540. Se parc a fi aceeaşi. XXV. Frun d ă -Verde.2. p. ce s'aû putut regăsi şi între acelea. nu mal esist ă ast ă -di de cât o mic ă bucat ă m de 11 cm. O fibul ă în forma unei paseri maï micï (fibula minor). ^portantul tesaur de la Petrdsa. VI). din n numai o parte s'a putut reafia in cursul procesului. ale c ă reî unghiuri ascu ţ ite sunt acoperite cu linii aralele verticale. se pare a résulta.

II. Avem aicî aşa dar o decoraţiunc esecutată după regulcle hieratice ale timpurilor eroice. p. aşa dar. 33. Élite de mon.I mënare cu desemnul de pe un vas de kit descoperit de Schliemann în prima cetate preistorică de pe colina de la Hissarlik (Troia). 213. După Schliemann. XXXVI. seu vechi pelasge. simple dar elegante. Acest desemn se mai bucură până în dilele ndstre de favdrea poporuluT român ca un vechia simbol tradiţional. După Lenormant. 214. p!. . că din punct de vedere al decorului şi al artei. decorată pe margini cu aceleaşi forme de liniî. Ilios. Formă mărită. — Fragment de ceramică din ruinele primei cetăţi preistorice de la Hissarlik (Troia). în acesta privinţă mai avem si un alt specimen important de comparaţiune. — Decora ţ iune pe marginea esterior ă a unei patere apollinice. Am pute presupune. O vechia pictur ă de vas ne înfăţ işeză p*c Apollo ţ inend în mâna drept ă o pateră. 215. Pe scdrţele de casă lucrate de ţ erancle române din comuna MoroienI (judeţul Dâmboviţa) am vëdut noi înşine în anul 1903 următorele decoruri. Fig. ce le prcsint ă ş i discul cel grandios de la Petrdsa. aceste doue obiecte aparţin la una şi aceeaşi epocă preistorică de civilisaţiune. cdr. Decoraţiunea de pe marginea interioră a discului celui mare de Ia Pet ro ş a. El face parte din ornnmentica naţională a populaţiuniî pastorale de la CarpaţÎ. 266. fig.

216. 216. .Fig. — Specimine de ornamen t aţiun e pe ţesăturele ţeranelor române din comuna Moroienî. Dâmboviţa în România. 215. jud.

543. discului celui marc de la architectur ă P et r ds a . PI. 220. Er roseta cea mai mare e format ă din o lini ă dupl ă . — Decoraţ iune pe mâneriul unei sabie de bronz descoperite în Tran.— Roseta din centrul si aurăria ale Myceneî. d . . — Roseta sculptată pe plafondul uneî camere funerare preistorice din Orchomen în Beo ţ ia. fig. 475). 5. si este. ce le presintă murii cercularï aï vechilor cet ăţ i pelasge seu cyclopice (A se vede pag. La Grèce primitive. PI. XIII. silvania pe teritoriul districtului Rupea (Reps). După P e r r o t et Chipiez. F. fig. Este numaî o simplă imitaţiune a formelor esteridre.— Roseta unei agrafe de aur din ruinele acropolei preistorice de la Hi s-s a r i i k (Troia). După Ha m pel. p. 1-a. Roseta maî mică. Ea se compune din 24 foî de petale. 969. 222. ce s'au descoperit pe ieritoriul Daciei (Fig. ce se recurbez ă ca un rîu în drépta ş i în stânga în jurul roseteî celei mal mici. N. 222). Acela şi model de ornamentaţiune ni se presint ă forte adese ori pe armele de bronz. II. 539. După Schliemann. Un caracter archaic î-1 are si decoraţiunea de la mijlocul discului. représenta un vcchiu simbol al s<5reluî. llios. 616. fig. 220.Idea fundamentală a acestui desemn cercular. Lndskunde. La Grèce primitive.— Roseta în o diademă de aur descoperita în ruinele acropolei din Mycena. p. p.Bronzzeit. î-şî are originea sa în sistemul de architectur ă al popoluî pelascr. Alterth. XXIV. Orchomenuluî şi Troici. 221. ce decoreză marginile vasului cru de la Petrosa. După Archiv de Vereincs f. • ^ Decora ţ iune pe mâneriul unei sabie de bronz descoperite în comitatul Haiducilor pe teritoriul Ungariei din coce de Tisa. 219. siebenb. Dup ă Perrot et Chipiez. în apropiere de Olt. Ea este formată din d(5ue rosete concentrice. după stilul seu întru tote asemenea rosetelor de pe vec' i'e monumente de 217. 218.

Patera. Figura principală în acesta decoraţiunc o 223. că si destructorii acesteî monumentale comori au avut 6rc-care respect religios de frumseţ a deosebit ă a acestui vas. ce constitue inventariul tesauruluî de la Pctrosa. M ărime original ă . e încinsă peste mijloc si ţine cu amêndôuc manile lângă pept un pahar de înaltă de Om075. Terra Mater. Astă -dî acest disc este t ăiat în patru bucăţî. de mărime aprope egal ă. ér diametrul de Oru257. Ma m me s vinde mi a. ftiulrj). Forma paterei e circulară. când el ajunse în manile destructorului Anastase Verussi. Ea portă o tunică lungă fără mânecî. ce se ridică în mijlocul acesteî ') O patera de bronz descoperită la Pompcji cu asemenea m ot i ve de ornamcn- tronând m mijlocul paterei de la Petrôsa. pentru usurile domestice. dar tot-o-dată şi prin subiectul. Acesta pateră formeză una din cele mai venerabile reliquie ale tesaurulul din Petrôsa. o mare serbătore religiosă în onôrea divinit ăţ ii Ga ea. prin carï a trecut acest pre ţios tesaur. nu numai prin arta. Deiţa e înfăţişată şcdend. — Statuetă de nur représenformeză o statuetă de aur a divinităţii Gaea. acesta pateră a suferit mai puţin de peripeţiclc. 3. . Din tete obiectele.Discul cel mare de la Pctrosa nu are caracterul unul vas de lux. Ea se afl ă ş i ast ă -dî în o stare aprope perfect ă de conserva ţ iune. Patera decorat ă cu figuri din tesaitrul de la Petrôsa reprezentând serbătorea Hyperborcilor în onor ea Mamei marî. întregă decoraţiunea acestui vas ne înfăţi-seză. (II. încă din timpul. ce d ă rôde pămentnluT. lanns ("/« MV . După forma si ornamcntaţiunea sa. "Icov) figurat pe patera de la Petrôsa ca primul^ rege al Hyperboreilor. înălţimea sa dimpreună cu suportul este de Oni112. Se ar pare. ce-1 représenta ornamentele sale. ci cr. cu care este lucrată.i destinat serviciului religios şi aparţinea fără îndoielă unu! vechiu templu pclasg din nordul Dunării ele jos '). tant! pe Ga e a seu T err a Mater frumôse patere.

se umiliaă pe lâng ă piciôrele Mamei marî. Vf. dup ă cum ne spune poetul Pindar (Pyth. voi. un leu. 1351: . ') C. 1154. Mater f e rar u m !). nr. ibid. Gaea seu Terra Mater ne apare în teogonil. III. antiq. sub numele de TERRA MATER <). i aflase pe ace ş tia sacrificând cleuluî Apollo hecatombe de asini. doi asini faţă în faţă ') şi un leopard. — Pastorii românï de la Carpaţî maî ţin şi ast ă-dt pe lângă turmele lor cele marî un anumit numCr de a s in r. Pe cele mal vechi monumente de sculptur ă ş i pictur ă . Gaea seu Terra Mater. v. 1100. edit. voi. L. *) C. pe când tete se mi ş c ă în jurul eï. Patria el era lângă Ocean o s potamos. în jurul acestei statuete se vëd sculptate în corpul paterei o serie de figuri simbolice: un păstoriu. maiestosă şi plină de bunătate. Tronul s C ii este rotund. 1285. I. 1284. singur ă stă nemi ş cat ă » s ). Acest caracter primitiv al divinit ăţii Gaea ni-1 pune în evidenţă şi medalionul. ce încunjur ă statueta. Gaea era representat ă sedend. 30). Magna deum Mater. si ornat cu o viţă de aur. Aici ea mal portă şi numele de TERRA DACIA si locul eï de onore este imediat dup ă Jupiter Optimus Maximus ş t înainte de Genius Populi Romani B). ct grecq. se deşteptă înaintea maiestăţii divine si redimându-se pe mânî.RAE ET • CENIO • P • R . urmeză apoï un m ans de asin. nr. mama p ă storilor. 1101. cercă se se ridice în sus . ipsamnonmoveri. înc ă rcat ă cu foî ş i cu strugurï. 1152. 1144). fiind-c ă . ca ddmnă si st ăpână. — Cf. lângă păstoriu un câne. care fiind culcat pe pătnont. Ér Clemens Alexandrinus (Protrcpt. ') Ferele să lbatice. 1364. *) Eroul Pers e u că letorind pe la Hyperborel. 24: quod sedcns fingatur. precum si în cult. 25. la Augustin. Pe teritoriul Daciei vechi. I. nicî gotic. Tipul eï nu este nicï grecesc. ") Varro. 996. III. Gaea era adorat ă în Dacia ca o divinitate principală. Oxon. Acest animal rernâne tot-de-una nedesp ăr ţit de turme şi este întrebuin ţ at de păstori pentru transportul obiectelor necesari în timpul dileî. p. la Rich. era tot-o-dată divinitatea particulară a munţilor.i • o • • AI DAC TER. seu îs t r u.formă conică. d. se afl ă reprodus ă . De civitate Dei. in legende. p/^P vcjuîa. După tr ă surile sale caracteristice el représenta o fisionomi ă de la Istrul de jos. L. fără spate. ta ţ iune. seu după cum se esprimă Varro: «ea era înf ăţ i ş at ă ş edond. X. pag. ca o divinitate primordială. 1063.) scrie: <I>oï(3oç Ticêppopfoioiv ôviuv tisiTÉUetat Ipoîç. jr^rrjp ôpYJa. Diet. nr. si st ă pâna ferelor sëlbatece. scrie ApoHoniu Rhodiu (I. rom. 1861. Deita se distinge prin o figur ă nobil ă . circa earn cum omnia movcantur. în cultul cel vechiu al rasei pelasge. în timpurile romane. ca matronă. 461.

— Seyaient din paiera de la Petrôsa. deu! Jumineï. Iu mâna drept ă o diademă. aduce ca dar un co ş cu un spic mare de grâu. emblema puterii sale peste ir. Iu stânga un arc cu corda înf ăşurată şi jos ca atribut un déliai. . (London. — Dup ă reproduc ţiunea fototipic ă de S o ti e n Smith. 1S69) PI. avcnd pe cap ornamente a r i ni a s p ic e. ă rî. The Treasure of Petrossa. person! fi ca ţ iunea anului nou. I. simbol al tuturor succeselor fericite. Lâng ă défi se vede figurat lanus. et în mâna stânc ă ţ ine o palmă . Lâng ă lanus un prunc. al p ă storiei ş i armoniei. asist ă la serb ă torea II y p e r bo r e i l o r în oiiorea divinit ăţ ii Terra Mater. rebele Hyperboreilor. Apollo. ca însemne ale demnii aţii.22-t.

plecase L a ton a persecutată de Junona. plectrum. IU. ce-î acopere numai partea din jos a corpului. se compune din o serie de 16 figuri. în descântecele tradiţionale ale poporului român. lib. Maica Domnului . Aici lângă marea negră se afla templul şeii cel mal ilustru. 753). Locul seu de onôre este în faţa divinităţii Gaea. un pahar de aur. vechia Mam ă a d ei l or este adorat ă ca Maica Domnului. ce domineză în acesta decoraţiune sacramentală e Apollo. ) Diortori Siculi lib. încărcate cu fol şi cu struguri. p. ca deu al luminii fîsice şi intelectuale. Ér de asupra acestei frumdse serie de figuri se întind pe marginea vasului. p. Religiunea lui Apollo. ') Sta ţ ii Silv.Reminiscenţe din cultul ei cel vechia le maî aflăm şi astă-dî în ţinuturile de la Istru si Ia Cârpa ţi. i. îmbrăcat în formă antică cu un vestmânt larg. destinat a face se vibreze cordele instrumentului. şi noi putem chiar se precisăm însemnătatea lor religidsă la Dunărea de jos. 17. însă vigilând. 3 Cu p a h ar în mâ n a s tâ n g ă . după cum ne-o înfâţi şez ă şi statueta de pe patera de la Petrdsa. de del şi deiţ e. Primul centru al cultului seu a fost la Hyperboreiï de la Carpaţî şt Dunăre 3 ). ca un decor. după cum ne spun tradifiunile vecin religiose. în ') Ast-fel într'un descântec publicat de Teodorescu (Poesiî pop. c. A doua parte a ornamentaţiuniî. La piciorele marelui deu al luminii se vede figurat un grifon culcat. ce formeză un cerc solemn pe marginea interioră a vasului. O parte din aceste divinităţi archaice se mal pot uş or recundsce. De aici. — Despre adorarea lui Phoebus lângă Pontul eiixin •"nmtcscc ?' P°ctu' Mân i li u (Astronomicon. patru viţe de via. II. este un scaun de aur dar I rodi ţ a cea maï mare pe scaun cine şede? ş ede C'un pahar de-argint în pôle . şi caracteriseză în particular pe Apollo Hyperboreul. 386): Ibid. ş i dup ă ce ret ă ci mal mult timp prin lume neprimit ă de nime. Cea de ântâiû figură. El este înfăţişat şedend. 47. ori de argint '). ér în mâna dreptă o mică vergea. după tipul. este originală a gin ţ ii pelasge. . IV. în mâna stângă acest deu naţional al Hyperboreilor ţine lira Getică 2) redimată pe genuche. 334. ce troneză în mijlocul paterei. aducând omagiele lor supremei divinităţi pelasge Gaea. după locul şi simbôlele lor. ce decoreză patera de la Petrôsa. după atitudinea. . Ea ş ede pe un scaun (tron) de aur. El simboliseză munţii de aur al Arimaspilor şi Hyperboreilor. în cea mal frumdsă desvoltare a lor. da ajutoriu celor suferind? şi are acelaşi atribut. v.

sicbe nb. ') Archiv d-Vcreines f. ') Macrobii Sat. este deul Marte. Asia micit ş i Egipet. lib. Varro. 2665: Deus bonus puer. la adoratoriï sëï favoriţi. 612. A ddua divinitate. 12: Sunt qui dicant -hanc deam (Opem) potcntiam haberc Junonis. nr. L. 263 seqq. era o divinitate forte apropiată de Flora 8). I. lib. •) Herotlotl lib. Apollo supërându-se pe Joe a păr ăsit Olympul şi a ve n i t l a «gi n t e a c e a s f â n t ă a H yp e r b o r e i l o r » J ) . IV. este «Sôre tênër călare»5). 74. ce ne reamintesc vechiul cult apollinic al poporului român. nr. 3 ) Gestionari u l nostru istoric. XIII Bând.' Rcspunsurî din corn Citira-Radu-Vodă. în fie-care an. cea mal toneră şi cea mal frumosă dintre tdte deiţ ele representate pe acesta pater ă. v. L. VIU. Este un tip cu o espresiune atât de via si atr ă gă tore. Apollo este figurat ca deul luminii încălecat pe calul Sôreluï2). 6). Pe una din aceste monete el portă numele de AIIAYS (Aplus) în limba naţională a Pelasgilor hyperborel 4). voi. este Ops séû Opis. în cât ne face se contempl ăm lung acesta figura si ') Apollouii Bhodii Argon lib. Pe o mulţime de monete bătute în Dacia înainte de cucerirea Romanilor. L. dusă de triburile pastorale pelasge se propagă ş i estinse peste Elada. Lângă densul ne apare Venus. . ori Apia. 4. s ) C. Simbolul putere! sale este un sceptru scurt 7 ) cu o flore în verf. . care primesce seminţ e si le restitue eu fructe. V. ţ incnd în mân ă o diadem ă regal ă . un tip robust.Cf. Landcskunde. V. De la CarpaţÎ si de la Istru religiunea luî Apollo. 1133: Dco bono puero Posphoro Apollini Pythio. la fie-care nouăspre-dece anî. unde născu pe Apollo şi pe Diana. v. 939 (din 1871J pag. seu. Taf. In epoca romană. Opis. 4 ) A s e v ed e ma î sus pa g .urmă fecidra hyperboreă află un asii în insula cea pustia Delos. ideoque sceptrum regale in sinistra mânu ei additum. IU. Ea représenta cons i v i a Terra. Apollo are în Dacia epitetul de «D e u s Bonus» 6). 59. pamêntul. N. voi. Ér după alt ă legendă. dup ă cum o numiau Pelasgiî din Scythia 6). c. XIV. după cum sub numele de «Bunul Dumnedeu» mai este cântat si astă-dî în colindele. Ea este representat ă ca o matron ă venerabil ă ş edend pe un tron cu spate şi învelit ă pe cap. I. Apollo este un dcu tutelar al regiunii de la Carpa ţ Î ş i Dun ă rea de jos. Brăila. Apollo venîa la Hyperboreï. A opta divinitate figurată pe marginile vasului de la Petrdsa. j. 1 27 . ce se pote bine recunôsce în acesta seria de figuri (nr. no ta 1 . în religiunea cea vechia a Pelasgilor din Italia. după cum î-1 numesc colindele nôstrc. seu după alte legende. F.Trompetta Carpa ţ ilor.— Ibid. e ) Ovldii Fast. IV. nr.

între aceste figurî de de! si dei ţ e. 14) avênd fie-care în mân ă câte un sbiciu.a figur ă este Hercule. Ei au avut un cult particular în ora ş ele Pontului (Eckhel. c ă acest glorios rege. Urmez ă apoi Castor ş i Pollux (nr. regele hyperboreu are în mâna stâng ă un arc puternic. cu cscepţiune îns ă de Gaea ş i de Apollo. Ér jos lângă piciorele sale se vede figurat un delfin. Marte. 13. şi un fel de călţ unî de formă Dacă. ce e 'oscurii.. se distinge prin tipul seu eroic. După ideile severe religiose ale poporului pelasg nicî nu se putea se aibă loc pe o pater ă de sacrificiu alte figuri de cât ale deilor. Dup ă cum seim. str ă mo ş i vechi. are pantaloni strimţi. într'un rang mal înalt ş i cu o putere mal mare de cât tdte cele-lalte divinit ăţi representate pe patera de la Petrosa. El ş ede pe capul verulul erymantic ş i ţ ine în mâna drept ă busduganul. °°*. îns ă noi afl ăm aicî un alt sistem de divinit ăţ i. seu iţarî. Ca simbol principal. e figurat ca un om cu barb ă. Venus. De aceea caracterisarea acestor divinităţ i din urmă presintă maî multe dificult ăţi. Ne apare a ş a dar. el portă o chlamidă flotantă. de form ă Getic ă. ş i în mâna stâng ă o palm ă . si încins peste mijloc. Dioscurii etc.Hmirăm. La stânga lâng ă regele hyperboreu se vede figurat un mic b ă iat (puer). figurat pe patera cea sacr ă de la e monetele ora şului Istros se vëd adese ori representate doue capete tinere. simbol al domesticim cailor sălbatici1). prin costumul seu resboinic şi prin atitudinea sa maiestos ă un rege hyperboreu. voi. o mare parte din vechile divinităţi ale rasei pelasge erau ex ordine avorum. c ă rora pentru binefacerile ş i gloria lor neperitôre li se acordase un cult religios. Hercule. T^ V V A ara îndoiel ă . A ll. ce decorez ă patera cea sfânt ă de la Petrosa. acest rege venerat al Hyperboreilor. ce-î acopere numai spatele. cum sunt Opis. Locul sëû de onôre este imediat dup ă Apollo. îmbră cat într'o tunic ă frumos ă de zale. P. ce-î acopere numai partea din jos a piciôrelor. de sigur în semn de veneraţ mne c ă tre Gaea ş i Apollo. peste tunică.»». er m mâna drept ă ţ ine diadema. în ce privesce imaginea sa. de cum î-1 formase mitolo^ia gtecescă. p a „ 14 . a c ă rui cord ă e înf ăş urat ă pe lângă lemn. a fi D . ér pe cap el port ă un co ş cu un spic mare de grâu. sa regal ă . neavônd alte haine pe densul de cât un mic suman pe spate. Fără îndoiel ă că şi cele-lalte 9 figurî intermediare representaû ôre-carï divinităţi vechi pelasge. II. cât de m ăiestru a fost artistul. care a esecutat dccoraţiunea acestei patere sacre. Formele lor iconografice si atributele lor difer. I.

După ideile vechî geografice. care luase parte cu Constantin cel Mare la întemeierea Constantinopoluluî. Praetextatus. 12. lanus. despre care vorbiau în anticitate fântânele istorice. S'iaYixevTjV. 46. dup ă Fastele lui Ovidiu. 5. c. Ér Roscher. ca sO putem recunôsce si acesta figur ă enigmatică. sub constela ţ iunea celor doue Urse se aflau locuin ţ ele Ge ţ ilor ş i ale Dacilor. c ă sanctuariul luî lanus din Roma se afla situat în partea de nord-ost a forului. c ă este o împrejurare forte remarcabil ă.Petrdsa. A ş a numi ţiî Perrhaebî. IX. ca so tr ă iesc ă împreună în mod onest şi se lucreze pămentub i). Unul dintre ceî ilu ştrii str ămo şi aï ginteï pelasge. . 268. Get.Claudiaul Bell. s) Martialis Epigr. Rom.s. i înva ţă ş i aduse. represintă pe un strămoş al ginfil hyperboree. nota 6. după cum scrie Lydus. juiavaciat 2 ). învértesce polul nordic al ceriului '). a fost Ianu. . Geticum plaustrum 6 ). Urmând curentul cel vechiu de migra ţ iune al seminţiilor pelasge. ') A se vede pag. din mun ţii şi câmpiele Hyperboreilor. ce locuiau în partea de nord a Thessalieî erau numai triburî emigrate. spunea. Tradiţiunile istorice. ne u ş urez ă sarcina. unul din cel mal distins! mitologi moderni. lib. acest lanus era din ţ era Hyperboreilor. ') Plutai-clil Quaest. nu este alta de cât regiunea Hyperboreilor de la Carpa ţî ş i Dun ă re. IV. v. ') Lydi De mensibus lib. Dup ă originea sa. Tot în regiunea nordic ă a ceriului era localisât lanus si la Marcianus Capella. reminiscenţele religiuniï archaice. primul rege al ItalieT. IX. lanus venise din Perrhaebia si trecând în Italia el se a ş ed ă între barbariî de acolo. 618. constată cu mult ă dreptate. 22. ce ne au rernas despre ceî maî distinşi regi aï naţiunii pelasge. la cari se provocă Plutarch. 2: civajiiv aitiv s!v«i ii va jJouXsta: t-f1 ixaisf-a. Pcrrhaebia. ér de altă parte. 1-2. ce mai resună şt ast ă -dî în colindele române. căruia pentru meritele sale i se acordase onorile uneî apoteose ş i o ântâietate fa ţă de cele maî multe divinit ăţi naţ ionale ale Hyperboreilor. că imperiul divin al lui lanus se aflase în regiunea celor d ô u e Ur s e s). le schimb ă limba ş i modul de vie ţă . contemporan cu Saturn. In acesta privin ţă maî avem ş i alte date importante istorice. numit de al ţ i autorï Ge ţ i eus polus. Despre densul scrie Plutarch: «După cum ne spun istoricii. lanus trecuse cu o parte din Hyperboreî în Italia încă înainte de Saturn. ') Strabonis Geogr. Unul din vechii Pontifici romani.

Eu veghiez la porţile ceriului . Venim acum la istoria religiosă a luï lanus. căreia i se aducea sacrificiu. adecă părintele deilor si al ômenilor. un f i l s d'Apollon. Sunt unii. ' ) O v i d ii F a s t. Peste tot lanus era considerat si adorat ca cel mal vechiu dintre del. a n t i q uis si mu s di vum3). de lângă Istru. dicant. I . 9: Janum in Italia primum diis templa fecisse. că lanus este unul şi acelaşi cu Apollo si Diana. It. VI . — C . care a întemeiat temple în Italia si a introdus rituri pentru serviciele divine 2). Omnia sunt nostra clausa patentque mânu. mare. . norii si pămentul stau sub manile ndstre. . vet ust issi mus deor u m4). 83: Au commencement régnait. — D u p ă A r n o b i u ( I I I. 3 9 9 : J a n u s p a t e r f u i t T i b c r i n i . însu ş i Joe nu pote se intre si se es ă f ă r ă voia mea» 6 ). L .în ce privesce genealogia sa. 9 ) t a t ă l lu i F o n t u s . lanus era după vechile tradi ţiunî un f i u al l u i Apollo *). sunt. p . sur les Aborigènes du Latium. la ceremoniile religiose. marea. ceriul. . . dont la demeure s'élevait sur le J an i cule. Poetul Oviiliu. lanus era păditoriul porţilor ceriului. în timpul domniei luï lanus t6te casele erau cuprinse de religiune şi vertuţT. n u b i l a . t e r r a s . Mc penes est unum vasti custodia mundi: Et j u s v e r t e n di c a r d i n i s omne meum est . atque Apollinem et Dianara. 2 4 2) : v e t u s t i s s i m u s h ic ( J a n us ) es s e t o mn iu m d c o r u m. reddit ofTicio Jupiter ipso ineo. I . i deo i n i t i j s p r a e e s s e cr editus es t. s ) O v iJ ii F a s t. In cântecele cele mal vechî ale Sălilor. . D e i ( E d . carï spun. Praesidio f o r i b u s c o e l i cum mitibus Horis. el era părintele isvorclor si al rîurilor 5). lanus era invocat tot-de-una cel de ântâiû în rugăciuni. 1 1 6 — 1 1 7 : Quidquid ubique vides. — o epocă cu moravuri fericite. continuă Macrobiu. — pentru cart i se decretase onor! divine. . . I . ca prin densul se se potă apropia de divinitatea. un roi étranger. qui Janum cundem esse. el închidea şi deschidea mările. ne înfăţ iş eză pe lanus rostind urmatorele cuvinte: «Tot ce vcdî. După cum scrie Macrobiu. Histoire des Romains. . 3 4 ) J uv e n a l is Sa t . I (1870) p. L v. Din acesta causa. 3 9 3 . ') Duruy. I. 15 6 9. coelum. Eu unul singur am dreptul se învârtesc polul ceriului. el era celebrat ca deorum deus şi era invocat In ceremoniale sacre romane ca lanus pater. lanus a fost cel de ântâiu. se le închidem si deschidem. et r i t u s instituisse sacrorum . ) A n g us t lu i De c iv. si că sub numele luï se esprimă amêndôue aceste divinităţi. în Fastele sale. p . 3 ) Mncrobii Sat. al dcului prin escelen ţă hyperboreû. p. Janus. 2 6 9 .

Janus. o alegoria. p. patri ) In Fastele luï P h i l o c a l cliua de 7 Ianuarie apare consccratû luï l a n o ( . primul rege al Italiei.I. 1885. Romanii consecrară luna lui lanuariû. că acest lanus emigrase în Italia din regiunea situat ă sub cele ddue Urse. că imperiul acestuT rege divinisât se estindea si asupra mărilor. 51. Romanii în curs de 700 de anî aflându-se aprdpe continuu în resbdie. Pe un medalion al împëratuluï Commod. Ér după introducerea religiunil creştine. o-dată sub Numa. 3 34 ). rom. Avem aicî o simbolisare a anului nou. u. lanus era o divinitate primordială a mărilor. adecă din {era Hyperboreilor seu a Geţilor. 94. A u gu stus . Sërbatdrea sa principală era stabilită pe diua de 7 Ianuarie *). — Ucecke. Pe acelaşi medalion în partea stângă a deuluï lanus este înfăţişat un băiat (puer). I . Despre acest templu scrie Suetoniti. că de la fundaţ iunea Romei ş i pân ă în timpul lui August a fost numaï de doue orï închis 3). pe sub care trec patru Hore. după tradiţiunile vechï religiose ale Latinilor. el era invocat ') lloschcr. Myth.. părinţii bisericel substituiră în locul festivităţii celei poporale a lui lanus adora ţ iunea Sfântului Ion «Bo tez ă toriul». şi a ddua dră după primul resboiu cu Cartaginenil. c. era deschis în timp de resboie şi închis în timp de pace. Rom. II: Er (Janus) ş ei dcr Gott d e s B o gen s (Freller-Jordan. 169. ve t. I. In ondrea lui lanus. Un alt simbol al regelui lanus era delfinul 2). V ol. num. Forschungen. Etr. v. lanus era tot-o-dată si deul resbdielor fericite. L . purtând pe cap un coş plin cu fructe. că lanus era considerat de triburile latine ca părinte al cleilor şi strămoş al întregel rase umane (pelasge). pe care o afl ă m representat ă în acela ş i mod ş i pe patera de la Petrdsa. Pars I. unde după ideile vechi geografice si astronomice se învcrtia polul ceriului. ^ o 11 i t u r ă. personificaţiunile celor patru anutimpurî1). 2 2 . Lexicon d. arcad ă . ) Sn eto n ii Oct . pe care-1 adora cu deosebită pietate şi cu un cult magnific. Templul seu din Roma. Doc tr. după cum tot arcul este şi atributul regelui figurat pe patera de la Petrdsa. Delfinul este un atribut principal si al regelui hyperboreii représentât pe patera de la Petrdsa. al deulul luminii. c 4 . Résulta aşa dar din vechile tradiţiunî şi din legendele religiose ale Romanilor.I Simbolul principal al regelui pelasg lanus era arcul. lanus este figurat ţinend în mâna drept ă un arc. p . griech. fără haine pe el. avea o origine pelasgă orientală. a cărei semnificaţiune este. el era un fiu al lui Apollo. 2 3 ) Eckhe l. că lanus. I. gintea cea sfântă a Hyperboreilor. p. p.)—Janus în limba clasic ă latin ă are ş i sensul de arc. Mythologie.

685. simbol al anulu! nou cu tote darurile sale. ') Homeii llias. acest v lcov era un fiu al lui Apollo şi al aceleiaşi mame Creusa. ce nu îmbetrânesr. Când se adună acolo laoniî ar pute dice cinc-va. — Acscliyli Pers. El înveţ ase pe Athénien! riturile religiose. . carele ar fi avut un fiu cu numele Adrias. pe cari le aducea lanus. VIII. . şi unde aceştia te sărbătoresc cu lupte. 178.mai ântâiu în Thessalia. ) Aeschyli Pers. ce imigrase în Italia. 92) lanus apare sub numele de 'l ă tuv. . Seim. După genealogia sa. el este tot o-dată şi un rege divinisât al Pelasgilor orientali. că întâlnesce numai figuri divine. că el introdusese acolo cele de ântâiu ceremonii pentru serviciele divine. că în vechile sale imagini era figurat lângă densul un copil purtând un coş cu fructe pe cap. a anutimpurilor şi tot-o-dată un deu resboinic. 94. ) în comentariele luï Eus t at h iu asupra lui Dionysiu Pcricgctul (v. Despre acesta festivitate în onorea inarelu! deu Apollo. chiar şi înaintea lui Joe. atributele sale principale erau arcul şi delfinul. Numele lui lanus la aceste seminţii pelasge emigrate de la Carpaţ! şi Istru era "Icov seu :lâwv. întocma ca si lanus. Aceşti Pelasgï hyperboreï stabiliţi în insulele meridionale ale Mării egee. Tot ast-fel ne apare représentât regele Hyperboreilor si pe patera de la Petrosa. portă la autorii grecesc! numele naţional-religios de "Iove?. ca un strămoş si patron divin al lor. că-cî i vede pe tot! plin! de ') Herodoti lib. 563. Naxos si în insulele vecine. 30). chore si cântece. Am vorbit până aici de legendele şi cultul religios al luî lanus la semintiele pelasge. gent. 4 a . v. v. Serbătdrea cea mare naţ ională a acestor Ion! seu I a on! maritim! se celebra în timpurile vechî în insula Delos. unde se adună Ia o ni! îmbrăcat! în talare (haine lung!) aducând cu dênsiï pe copi! şi nevestele lor cele caste. se esprimă ast-fel Homer într'un imn al seu: «Tu (Apollo) a! multe temple şi gradin! îmfrumseţate cu arbor! . 949. cari considerau pe vlcov l). Adv. că lanus era o personificaţiune a sdreluî. Aici el ne apare ca un str ă mo ş venerat al unor triburi de Hyperboreï. el trecură din Thessalia în Attica. seu 'lâwv 2). v. însă tu te desfôtezï ma! mult în Delos. ce emigrase de la Carpaţ! spre Elada. din Attica în Pelopones. VII.în rugăciuni cel de ântâiu între divinităţile romane. c. — în Italia J anus mal era numit şi J a n e s (Tertullianus. dmenï. Stabiliţi. 44. întocma după cum se spunea despre lanus în Italia. ér din Pelopones în Delos. c ă sub numele Adria în geografia timpurilor preistorice figurcz ă cu deosebire Ardeiul (Transilvania). nicî-o-dat ă. 'lâovec 3) şi 'lave? *). XIII. om din Italia. însă lanus era nu numaî o divinitate italică.

Dar /a masă cine şedc ? ) Ş ed ă toarea (Fă lticeni) An... Locul seu de ondre în unele din aceste cântece este înainte de «Bunul Dumnedeû» 4)... .. . séiï de deul luminii (Apollo).lciumilut.. cu Sânt-Iuon Lu ă . vechiul lanus ne maî apare si astă-dî ca una din cele mai sacre... Dryopesque fremunt pictiquc Agathyrsi . ce aparţin ciclului apollinic. . .... p. p. Că nu-să eu ce ţie-ţî pare ....... 134 seqq. . în colindele poporale române.. Dup ă Virgil la aceste serbătorî loniene din Delos luau parte şi Agathyrsiï delà Carpa ţ T. lib. I. Lângă Sfintele Ion După traditiunile române Ion Sânt-Ion a fost frate vitreg ori frate de cruce cu M o ş-Cr ă ciun.. ... că a fost adorat lanus şi în Italia.. Delum mater n am in visit Apollo Instauratquc choros. El maï are si epitetul de «arca ş mare» 6 ). p. Macrobiu ne spune. s ) Macrobll Saturn... 201 (Nfs.graţia.. La poporul român cultul luï lanus se reduce la timpuri forte dep ărtate. 1896. Atributul sëïi este a r cu]. v..-Cf. .. dup ă cum e figurat lanus ş i pe patera de la Petrdsa... în aceste cântece religidse el este celebrat sub numele de Ion Sânt-Ion.. Dalinele Cr. 152 seqq. ubi .. H ă ul.... ») Virgilii Aen. ... si mat populare figuri. Venim acum la reminiscenţele istorice despre lanus seu "Iwv în patria sa natală de la Carpaţ I şi Istrul de jos. mixtiquc altaria circum Grotesque. Cu D'Iuon... 24. v. in Apoll..: Cjualis. 6r în altele lângă «Bunul Dumnedeu» B). 234: Şedc Ion Sf. R'teganul. . IV. 9... ibid. îmbr ă ca ţ î în haine cusute cu florî 2 ).. . IV.. a ) Din mai multe variante vom cita aicî următorele: O I o a n e a r c a ş ma r e Trage arcu cam napoî.. Lângă bêtrânu! Crăciun Sade Maica Preccsta (Ops) ... lib. Colini)!. Ion Supt pôlele ceriului .) Sade bStrânul Cr ăciun (Saturn). 35. 7: Lâng ă bunul Dumnedeû (Apollo) Sade S f i n t e l e I o n ([anus). c. unde noi avem de sigur numai o formă latinisată şeii corupt ă a numelui de luon.. Sub numele de Ion séïi Iu o n se vede. investit cu tote caracterele sale cele vechi.. ') Homer! Hymn... Acad r. că în cărţile cele sacre lanus era invocat şi cu epitetul de Iu no n iu s 3).. p. . 4) Ast-fel într'o colindă la 13 ib icescu.. s şi judecă pe Adam. Poesiî populare din Transilvania..ş î d'arcul încordat Pe cel del îndelungat . în cât sufletul şi inima omuluî se desfăteză privind pe bărbaţÎ şi nevestele lor cele frumos încinse» '). frumosă masa e şi cu bunul Dumnedeû întinsă.

Ovid. Datinile Criciunulul (Ms. că el este de un mare ajutoriu lui Dumnedeu pentru buna sporire a rodurilor pământului 8). . . Serbătorile. în epoca romană se aduceau ca daruri. Dorohoiu. . • Retegan ui.Despre Ion Sânt-Ion. . Pe mare p e r i n d . Avem aici aceeaşi icdnă despre Ion Sânt-Ion. qua tcmplum ipsum a p e r i r c se monstrabat. •) Marian. . lui lanus ş i bani vechi de aram ă (aera vetusta. Von tul sc-1 a ş cd. care vcghieză pe ape. el este acela. . cu nouă altare . 223. Dup ă cum vechile tribun pelasge. stabilite în insulele m ăriî egee ş i pe tërmuriï Asiei mici. ct i ti mânu ei dextra habebat c l a v e m. Anume se spune ş i se cânt ă despre Ion Sânt-Ion: c ă pân ă a tr ă it pe p ă ment a învëtat pc ômenï numai la bine. el închide şi deschide ceriul. I. . Respunsurî din com. I. Slujbe Către resărit de scirc sânte face-v oi u . Râslcţ i-Viero şiu. drept simbol al unei succesiuni ereditare. ş eii dup ă apoteosă. . el pune cuvinte pe lângă Dumnedeu se ierte pëcatele dmenilor J). 221. j. figura cea măreţă a naţiunii pelasge s'a păstrat la poporul român de la Dun ărea de jos importante tradiţ iunî istorice ş i religiose. Respunsurî din com. 4 ) Maica Domnului c ătre Ion Sânt-Ion. — Maî notăm aici. legitime. Că eu mi-am vècjut V ô n t ' a m ase dat. Serbătorilc la Români. în fine el este patronul pruncilor 6 j. Cu nouă usî. I u a n e. De Jano: Hic autem taliter figurabatur . Fast. considerau pe "Iwv. tot ast-fel aruncă Românii şi astă-dî câţi-va bani'de aramă în căldăruşa cu apS sfinţită. p. . luxta illum quoque erat t c m p l u m. la poporul român. glorios ă ş i sfânt ă a lui "Iwv. Acad. . • 216). ér după ce s'a urcat în ceriu.) *) Marian. tradiţiunile religiose sunt identice acelea. Such ă reu. ce le aveau vechil Latini despre Janus pater şi Janus Junonius. ') Cestionariul nostru istoric. . Tr ei abrud ă reî (l unt ra ş i ) Ma re-am. tôt ast-fel s'a p ă strat cu religiositate numele de "Iwv până în dilele nostre în titlele oficiale ale Domnilor Tëreïromânescï si Moldovei. Cu privire la lanus. dup ă o I u a n e. colind ă din Zarancl: De ce n'aî venit. Marca s'o alin. De ce n'am putut. din dinastia cea vechia. ") Cestionariul istoric. De deorum imaginibus. ca pe un str ă mo ş ilustru al lor si purtau cu pietate numele de Ion i enï. p. rom. Et mine-or rugat Când ţi-am poruncit. . când preotul umblă cu crucea în ajunul B o b o t e z e i . a l i n a t . aşedă vênturile şi alină mările *). pe care o aflăm şi Ia A l b e r i c u s. 224: Jos la ţeră ducc-m'oiu Chcî în Jos Ia ţ er ă-a coborit mână prinde-voiu M ă n ă stiri Şi-o mănăstirc-a zidit deschide-voiu . seu sacrificii. La margini i-am ţipat (aruncat) . că el a zidit jos la ţcră o mănăstire cu 9 altare spre resărit de sere că el ţine în mână cheile mănăstirilor 3).

care puse nouele fundamente ale monarchie! romane. constans apud nos est traditio. Densul. de altmintrelea scusabilă pentru timpurile sale. quasi et ipsum conditorem Urbis praevaluisset. Ion Mircea mare Voevod (1399). p. ca un titlu sacramental şi nume genealogic. în Moldova: Ion Roman Voevod (1392). *) Seyvert. I. capul cel venerat al dinastiei regale din Moldova ar fi fost Ion. 7: quibusdam censentibus. Band. l . După cum numele lui lanus seu Ion. Mold. *) Suctoiili Oct. Ion Alexandru Voevod (1428). Den Na men Johann fùhren allé Walachische und Moldavische Fur sten. 370). Von dem walachischen Wappen (Ungrischcs Magazin. Ion Michail Voevod (1599) etc. Cea mal solemnă ş erb ă tore na ţ ional ă a Terci-românesc! si a Moldove! a fost până pe la anii 1830 diua de 6 Ianuarie. se au numit cu to ţ ii Cesarï.. au fost unii. Ed. de la Bogdan. loannis filio. că Octavian trebue se se numescă Romulus. O tradiţiune analogă se pare a fi esistat şi la triburile pelasge din Italia. De altă parte Suetoniu ne spune. după cum seim. ortum fuisse. de 6rc-ce si densul pote fi considerat ca un întemeiătoriu al Romei *). dup ă numele lui luliu Caesar. Cantemir însă comite aicî o erore. al acestui rege divinisât de la Dunărea de jos. (Octavianum) Romulum a Ppe!lari oportere. Augustus. 40: Dragoss. 1872. ca Drago ş î-sï tr ăgea originea sa din dinastia regal ă a Moldovei. p. pâtre Bogdan o. licet cjus genealogJam noştri annales non deducant. c. a quo principes omncs semper loanncs suis in titulis scribi soient. se punea tot-de-una înaintea numelor proprii ale marilor voivod!. numită în cărţ ile b'i) Cnntemlrii Descr. 1781. Ion Ştefan Voevod (1485) etc. tatăl lui Bogdan.însemnătatea politică şt religioşi a acestui nume devenise in tradiţiunile române atât de mare. c ă tradi ţionalul Ion. de la care toţi principii se îndatineză a se numi totde-una I o n în titlcle lor» J). a fost éternisât în titlele oficiale ale Domnilor Tëreï-românescï şi Moldovei. în cât predicatul de « I o n » . cu care o-dată vechile triburi pelasge de la Dunăre adorau pe lanus. c r e g i a tamen veterum Moldaviae stirpe. ori creduse că nu mal e de lipsă se amintescă. fiul luî Ion. cari susţineau. tot ast-fel s'au păstrat în ţerile aceste usurî particulare tradiţionale din cultul religios. Cantemir însă uitase. seu vlwv. Principele Cantemir scrie în acesta privinţă: Esistă o tradiţiune constantă la noT. Ast-fel în Ţera-românescă: Ion Dan Voevod (1385). că atuncî. era de credinţă. împëratiï romani. ca afară de Domniî Moldovei mal purtau şi Domniî Tëreï-românescï numele de «Ion» în titlele lor oficiale 2). când senatul roman conferi împëratuluï Octavian titlul sacramental de Augustus. die Ursache aber ist mir unbekannt.

. fumul se ridica de asupra capetelor. . Mul ţ imea i bucuria gltftelor în Ţera-rom ânescă la Boboteză întrece o t . Marcus Bandinus. 198. • — Oh! cerescule 'mpërate -Spal ă şi-a nùstre pccate . cu mitropolitul din Têrnova. . c ă lug ă ri. «La Boboteză»— scrie densul—«se adună aci. un alt superior bisericesc. militare şi poporale. cu fluere. . . p. cutrieră oraşul în cursul op ţ iî si în ndptea urm ă tdre. Numërul total al truelor. . iaconî. A . pol merg la mitropolitul local si de acolo pe la casele tuturor miniştrilor i ale cetăţenilor mal avuţi pentru a-I stropi . c e s e p e t r ec e l a cu r ţ i l e c e l or m al m ar i p ri nc i pi a l c r e tinătăţil . ne descrie cu un fel de admiraţiune magnificenţa cerenielor religiose. . Tot în acest mod banda lusicanţilor cu tobe. fu cam la 100. carele servesce in acesta casiune si cu alţi mitropolit!. . pe care-1 stropesc fie-care la rêndul seu şi separat . o festivitate. . > «insileu. . .= icescï «Botezul Domnului prin Ion». ce se obicïnuiaû la acesta *rbăt6re jn Têrgovisce. din tdte părţile Tëreï3 niânescl si din ţ erile limitrofe m i î de egumeni. ist. i noi ne temeam se nu cadă pe noi biserica ş i urechile nôstre asurdir ă •e tot etc. în vechia capitală a Munteniei. plecarăm (la liturghia) cu mare ompă . . . M a r i a n . cu torţe aprinse. oficiale. . Sërhstorile. Când principele sărut ă crucea. . Lângă apă când vom sta: *} lfneil/i. . ce se cântă la Boboteză: Ş ' Pe loan së-1 l ă ud ă m. PoI toţi se ne-adunăm Toţî se ne rugăm aşa: . .» 2). după cum ne-am informat mal în urmă. IL 92 scqq. clericii î-şî umplu urciorele si căldăruşele dintr'însa i îmbrăcundu-se în çsXtivia iau crucile în mâni si merg mal ântâiû la paatul principelui. In dimincţa serbătoril . arhiepiscopul Marcianopoleî. . care după ideile vechi =lii?iose ale poporului român era numaî o serbătore întru amintirea şi lauda iî Ion ')• Ap~hidiaconul Paul din Aleppo.000 . I. se dede emn trupelor şi ele aii desc ărcat tete muschetele lor de bubuia prin aer.. Ceremonia se face aşa: Sera după ruăciunea asupra apei. Arch. . De câte ori descărcau luschetele lor. preo ţ i. care pe la mijlocul secuiului al XVII-lea sotise pe patriarchul Macarie din Antiochia în căletoria sa prin Moldova Tcra-românescă. Lpol intrar ăm în biserică . fâlfâind stégurilc lor cele cu cruci. trupele fiind în şirate la drépta ş i la stânga de la m ăn ă stire pân ă i palat . întreprinse şi densul o căletoria prin Moldova — •n iei de visitaţiune canonică pe la bisericile catolice din acest principat — ') Ast-fel résulta din o seria de colinde române. . . f ă când serenade boierilor . lot m acelaşi timp. .

diua de 6 Ianuarie ne apare la poporul român ca o solemnitate religiesă şi politică pentru începutul anului nou. osculo cruciş et aliis ceremoniis eidem solemnizantes. în capitala şi reşedinţa Voivodului. după felicitările oficiale. ani fericiţi. thure. cu tămâia. décantantes (Codex Bandinus. adevêratul început al anului nou p o l i t i c . făcând voivodului serviciu divin. care aduce prosperitate si abunden ţă în t6te. «După un us si obtceiu tradiţional se adună în ajunul Bobotezei la Iaşi. (C. 1895 p. Vechimea acestei sCrbătorî naţ ionale în Dacia o putem urmări până în epoca romană. 141). care deschide anul nou. în aceea di. si fericirea la toţi 2 j.. că nu aparţinea riturilor şi tradiţiunilor creştine. rom. ne revocă în memoria întrunirile şi solemnităţile mar! anuale ale lonienilor. 402 d. al acestei festivităţi solemne. fortunatos rerum progressus. După splendérea estra-ordinară. de preoţi. ce se adunau la Têrgovisce în diua de 6 Ianuarie. Martirologiul roman consacră diua de 7 Ianuarie pentru Dacia. în fine acela ş i caracter imposant al aceste! serb ă torî la laş!. toţ î vlădicii seu episcopii schismatici din ţera acesta. *) Diua de 7 Ianuarie (septimo Idus lanuarii) avuse si la Romani o însemnătate tradiţ ional ă. I. patru la numër dimpreună cu Mitropolitul. Caracterul adânc religios. şi tot în diua de 7 Ianuarie luase nepotul seu Octavian cârma imperiului roman. luase Cesar fascele puterii. fericit şi norocos. felices annos. Miile de egumeni. ce se adresau cu acesta ocasiune Domnilor— numiţi Ion — pentru un an bun favorabil. Era o di de bun auguriu. în ceea laltă capitală românescă. L. ca o serb ătore mare tradi ţ ional ă în ondrea Iu! lanus seu "Iwv. Chr. bisericesc!. consacrată lui lanus. 40 . Acad. care dup ă cum se esprimă ') M ă rci Laudiui Visitatio generalis a. ce se celebra în capitala Moldovei. 1647: Ex usu et recepta consvetudine in Vigilja Epiphaniae omnes Vladicae. 383). fără îndoielă. 398. cu scrutarea crucii şi cu alte ceremonii şi urându-î prin cântări: domnia fericită. si ale Hyperboreilor la templele Iu! Apollo. DENSUŞIANU. p. et felix regimen. NIC. cu apă sfinţită.ş i étà cum ne descrie densul solemnitatea s ă rb ă torii de 6 Ianuarie. cu care se celebra acesta di în amêndôue Principatele române. sive Episcop! Schismatici hujus Provinciae (qui sunt quatuor cum Metropolita) lassium ad Sedem Metropolitanara Vajvodae conveniunt. prosperitate si succese fericite în tete lucrurile» J ). întrecea tôte usurile religiose de la Nascerea şi învierea Domnului. episcopului Niceta al Daciei (a. aquâ benedictâ. Ed. Bucurescî. care prin strălucirea ceremonielor sale.). I. călugări şi diaconi cu mitropolitul de la Têrnova şi cu alţi mitropolit!. oficiale şi militare. precum şi mulţimea glotelor din totă Ţera-românescă.

dar şi în părţile de resărit ale EuropeT. ') Apolloidl Rhodii ArRon U. că regele hyperboreu. avuse aşa dar Ia Carpaţî şi la Dunărea de jos o însemnătate particulară religidsă încă în epoca romană. Ele au din contră un caracter archaic pelasg. fiul lui Apollo. Se atribuia aşa dar Sfântului Niceta în Dacia acelaşi rol civilisatoriu. numai urnirile s'au schimbat. corbul. făcliele. îrecum şi alte şese divinităţi figurate pe acesta pateră. ne atrage atenţiunea. busluganul. după cum vedem. unele de asupra frunţii. după cum i numiau Greciï. Esculap. Costumele divinităţilor. Serbătorile creştine au înlocuit. însă aracterul poporal al festivităţilor au rëmas peste tot locul aceleaşi. De numele lui lanus. representate pe acesta frumesă pateră. care î-1 avuse într'o vechime depărtată lanus seu "Iwv. paterele şi coşurile cu fructe. Diua de 7 Ianuarie. Fără îndoielă. Cu deosebire. Septimoldus Jruiuarii(7): In Dacia sancti Nice tae Episcopi. etc. ne 'gurat în acelaşi costum. Revenim acum la patera de la Petrdsa. şi reprodus în Archaeoog'sch-cpigraphische Mittheilungen. cu o decoratune rotundă de asupra frunţii. Tot ast-fel. După călindariul oficial al imperiului roman.acestui martirologiû a îmblândit şi adus la ascultare ginţilc sëlbatice predicându-le cuvintele evangelic! >). altele pe vêrful capului. diua de 7 Ianuarie. 2 . constituiau un popor pelasg fôrte «tins în părţile de nord ale peninsulei Thracice »). şi aprope în aceeaşi atitudine ca deul Marte pe patera le 'a Petrosa. veneratul strămoş îl naţiunii pelasge 2). ie cercetări şi meditaţium. sunt legate începuturile politice ale aseî pelasge nu numai în părţile de apus. p. noî avem aici ornamentele caracteristice ale Hyperbo' e i l o r si Arimaspilor. 16. portă ornamente preţidse n per. pe altele maï vechï. după cum seim. lanus. era diua "estivă a lui lanus. )^Pe un relief descoperit la Turda (Potaissa) în Transilvania. Vom csamina acum acest preţios document si din punct de vedere al jarticularităţilor sale etnografice. v. Acelaşî caracter î-1 au şi atributele divinităţilor: arcul. Acesta importantă reliquiă deschide înaintea ndstră un câmp vast de vederi. 675. î-şî ') Martyr. însă Delasg nordic. aceia. rom. Hyperboreiî. nu sunt licî grecescî nicî asiatice. O parte din aceşti Hyperîorci. ér în menologicle biscriccï creştine orientale ea este :onsecrată memoriei lui Ion Botezătoriul. e înfăţişat lanus pe un vechili as seu libra română. sbicele. împrejurarea. XVII. cart escelau cu deosebire prin pietatea şi vieţa lor pacînică.

Aâvou^i ţ ).voo xal "laTpou xai toû "A?o!o'j xatoixouvtat 'TnspgopÉouc eXsyov ï. Descr. c ă de asupra Pontului euxin. în cartea itepl e&vuv: S.— în Argonauticclc luî Orpheu (v. Arimaspiî. xal 'AptfiaGicoûî.: . ce corespunde la românescul eseu. 501 seqq. un contemporan al lui Herodot. . v. Romagnasco etc. J u b a i n v i l l c . . numele vechiù al Istruluî. 1063) Ar im a s pi i sunt amintiţ i în apropiere de Geţi şi ei locuiau lângă Maeotis (înţelege aicî Matoas. . ne spun cele maî vechi fântâni geografice. în fond acest epitet. 46). v. Locuinţele acestor Arimaspî. v. Hominum primi sunt Scythae.eavoîb. Cu privire la locuin ţele Arimaspilor în p ăr ţile de nord ale Istruluî mal afl ă m următo'rele date in geografia lui Strabo: «Cel de ântâiû. a Istruluî ş iaAdrieî (Ardeiului) locuiau Hyperboreiî. — Cf. 1) încă amintesce pe Arimaspî între cele de ântâiû popôre ale Scythieï europene.aoitiuv ta 'Pîitaia i>pvj. Boreae quem rapta per auras Orythia vago G e t i c i s nutrivit in a n t r i s. 757 seqq. Akad.). ér dup ă Arimaspî urmau Essedoniï până la Meotida: Scythia Europaea.— Tomaschek însă ncţinend sérna de vechile isv<5re geografice ş i voind a aduce o lumină în etnografia preistorică numaî pe basa unor etimologie cu totul arbitrare retăcesce c ă utând pe Hyperboreî ş i pe Arimaspî pân ă prin regiunile cele mal dep ă rtate ale Asiei centrale (Sitzungsberichte.|j. D. La Dionysiu Periegetul. îv« t:»îîsţ &. 2). e. a o it û v. în ţinutul G e ţ i l o r ./et[iavî o> v (^pt'-C-av''uv) ?A p i . 783. 8 ) Damas t es dia Sigeion. Strabonis lib. quis singuli oculi esse dicuntur. ş i el s'a maï p ă strat până astă-dî la o mulţime de localit ăţi din ţinuturile de acolo. d.. VIII. după cum seim. cari au descris regiunile. (Cf. ') Dionysii Orb. 31: itpàç j3opsf]v. ér în partea de apus. v. ne spune ') Dionysii Orb. esc I.aveau locuinţele sale lângă gurile Dunăriî. se aflau lângă Oceanos potamos. Classe. pag. Eustathii Commcntarium v. Stephanus By z. maî esista ş i în epoca roman ă la Li guri î din Italia superior ă. Sauromatil ş i Arimaspiî (o! 5' şti irpotspov Î:S). de Arimanii.-phil. . Descr. Abeis Essedones usque ad Moeotida. 6 ) Homcri Ilias. fidcţ 'Qy. Rimasco.— P e s c e r i l e l u î Boreas din munţii Ripaei se aflau. 27—33.al laupopÙTa. 31. lângă aceşti Hyperboreî legendari se aflau stabiliţi Arimaspiî cei belicoşî. Scytharumque. *) Hcsiodi Theog. este numâî un termin sinonim cu Arimaspî. o formă alterată de autorii grecescî în loc de Arimasci *) şi care corespunde din punct de vedere geografic şi etnografic la Ari m i din Iliada lui Homer 6) şi din Theogonia luî Hesiod °). II. II. CXVI B. XI 6. Calais. Arimaspiî formau cu vecinii lor Hyperboreiî numaî una ş i aceea ş i na ţ ionalitate mare pelasgă . 304. Arimaspae. Les premiers habitants. séû Istru !). v. spuneau. Din punct de vedere etnic.OVTSJ TOUÇ [làv ûrcjp too KùÇe'.— Mela (II. a s c i.VU1 5' 'Apt[j. aceştî Arimaspî de lângă Oceanos potamos sunt amintiţi cu epitetul caracteristic de apsqiavtot 3). 4 ) Sufixul antic pelasg în a s c u s. hist. S i l i i I t a l i c i Pun. H if>v ti/v fiopÉav TCVEÎV. ér de asupra lor se întindea catena munţilor Ripaei séù Carpaţî 2). Wiss.

ş i c ă .-hist. v. dicând despre den ş iî. Ed. Miuvto). în turme. v. seu u r i e ş I. I. 96. făcuse pe poeţ iî grecescî se caracteriseze pe Arimaspî într'un mod satiric seu mitologic. după cum spun traditiunilc. Acad. mal mari de cât mărimea naturală a omului. vet. în ciredî de vite ş i în metale pre ţ iose. 227. p. I. unde ast ă -dî se află construit un zid de petr ă. Hyperboreiî purtau pe cap corone aurite de laurî 4).. c y c l a d e ( I s i d o r i . unde. f(Koc 'Tns *) In tradiţiunile poporale române vechiï T i t a n ï ne apar sub numele de Tătarii ceï m a r î. unde poporul ne spune. Phil. Despre el se vorbesce. in Doctr. 758. că în acesta localitate (Petrosa) ar fi locuit alla dată T ă tari. se găsesc resturi vechi de construcţ iunî. El sunt cu totul nedeprinşî la rësboiù. că sunt ose de Tătari» (Rcspunsurî la Ccstionariul istoric). lib. După poetul Pindar. — S t e p li a n u s B y z. avênd fie-care câte un ochiu în fruntea sa cea frumds ă » 6). voi. un han. De regulă în tote locurile aceste. Euthydemus. ne descrie pe Arimaspî în modul urm ă toriu: «rôsboinicï multï ş i puternici. 295: auroque ligatas substringens Arimaspe. avuţ î de ergheliî.— Vedişi Eckhel despre lanus. *) Pindari Pyth. CI. devenise f ă imo ş î înaintea Grecilor pentru avu ţ iele lor cele enorme. c ă pdrt ă un o eh iu în frunte. care tr ăise înainte de Herodot. ceï maï robu ş tî din to ţ î dmeniï. de turme ş i ciredî de vite. Atât Hyperboreiî de lângă gurile Istruluî. ne descrie ast-fel pe Hyperboreï: «Hyperboreiî locucsc în p ă rfile estreme (ta loy^-ta). Ast-fel poetul şi istoricul Aristea. şi instrumente de petr ă. v. *) Lucani Phars. arme de bronz. cât şi Arimaspiï vecinii lor. Didot. 1. 215.Vol. Ins ă domnia politic ă peste Hyperboreiî cel pacînicl de la Istrul de jos o aveau vecinii lor de apus Arimaspiï ceï rësboinicï. p. şi se trag. că ar fi locuit odată şi pe teritoriu! comunei P e t r ô s a. prin care se distingeau cu deosebire Arimaspiï ceï avutï de aur.ş l aveau chiar ş i biserica lor in mijlocul satului. încă purtau pe ul capului. că au locuit o-dat ă Tătari. Poetul epic Pherenicos din Heraclea. şi care se die. 'Apipiaoitol. ornamente de formă circulară. 30. Wiss. fragmente de ceramică preistorică. CXVI B. ăltesten Nachrichten iiber den scythischen Norden (Sitzungsb. III.Stephan Byzantinul. erau un popor din ginteaHyperborcilor 1 ). «Bëtrâniï spun. d. ') Phereuicos la Boeckhius Pindari opera. când s'a săpat beciul s'a găsit o mul ţ ime de oseminte. din nernul Titanilor celor vechï 2 ). Wien. comas. b ă rba ţ i cu plete stufdse. ') Stephaiius Bjz. X. sub templul lui Aoollo. dar cu deosebire în aur.num. 24. V. seu pe frunte. ce fâlfâie în aer. 6r Arimaspiï î-şî legau pletele lor cu şireturi de aur 6) şi purtau de asupra frunţii ornamente str ă lucitore în form ă de stele seu flori Acest lux naţional.)— A t h e n i enil i cari se considerau ca o vechia colonia a lui vluw seu lanus (Plato. d.. eï sunt stabili ţ i sub cursul cel rece al lut Boreas ş i adorez ă pe un rege din némul Arimaspilor s )». 6 ) Tzetzes la Tomaschek in Kritik d.

p. v. . în fine lângă regele lanus este înfăţişat un mic prunc. Dioscurii. seu stele. 367—368). mama cea fecund ă a tuturor fiinţ elor. Eî portă pe cap o căciulă ţurcănescă cu vêrful plecat înainte. ce aduce ca dar un spic de grâu de o mărime estraordinară. a p ă montulul productiv. 3). an. Poesiî pop. O viţă frumoşi de via cu struguri decoreză tronul de aur al Mamei mari.. 1871. alte patru viţe de via. întemeiase vechia capitală a regelui Aiete. numită si Dioscurias. Avem aşa dar aici o mare festivitate anual ă întru lauda şi preamărirea Etymologiarum lib. XIX. 5). nr 939. fiî lui T y n d a r e u s. on de asupra frunţii 2). fig. . că în colindele apolinice române s'au păstrat încă până ast ă -di unele reminiscenţe. V. lib. . — D i o s c u r i i. portă ornamente preţiose. Dictionnaire des antiquités. patera de la Petrésa ne înfăţişeză prin decoraţiunile sale hieratice serbătdrea cea mare a Hyperboreilor si a Arimaspilor în ondrea divinit ăţ ii Terra Mater. ') Ş ez ă toarea (F ă lticeni) An. . părintele Dioscurilor ne apare sub numele de Tudor Tudorel. că o-dată în ţ inuturile de la Carpaţî şi de la Istrul de jos se purtau ornamente arimaspice pe cap. însă violent. si de dcsupt de scumpie In altă variant ă de la Teodorescu. pe vêrful capului. Nici o-dată însă. după cum se spune. ce le trece până peste genunchï si un fel de ismene seu pantaloni mal strimţi (anaxyrides.Pe vechile monumente de artă. In fine mal amintim aici. 21: . . Pliniu. Ornamente în formă de stelu ţ e de asupra frun ţ ii se vëd ş i la unele tipuri representate pe monetele vechi ale Daciei (Bolliac. o p 61 r ă nestimat ă de pe fruntea-î coronat ă . ornate cu petre preţiose. 148: în cap are o scufie şi e st e o pet r ă des pi c at ă de se vede lumea tet ă scufia-î de scumpie . 30. încărcate cu struguri ajunşi la maturitate. ') Darciubcrg'. . bracae *). Timpul acestei importante festivităţi anuale se vede indicat pe pateră în mod destul de espresiv. La Valeriu Flacc ci sunt numi ţ i Astrocomantes Tyndaridae (Argon. medaliene rotunde. pe carî i vedem figuraţi şi pe patera de la Pctrosa. do asupra frunţii ori în partea dreptă. Arimaspiî nu sunt figuraţi cu un ochiu în frunte. V. După cum' am vëdut mal sus. v. 49. — Vechii Domni aï Tëriï-româncscï încă purtau pe căciulă. Trompetta Carpitilor. Despre cyclul epic al Tyndaridilor Ia poporul român vom vorbi mal târdiù. p. încing jur împrejur patera cea sfântă. Arimaspiî erau înfăţişaţi ca un popor cu caracter eroic. pe aceste monumente vechi. Arimaspi. I. aceeaşi unde astă-di se află ruinele Tirighineï (Cf.— In cântecele eroice române Tyndareus. au o cămeşă lungă.

ce ne înfăţişeză călindariul oficial din timpurile din urmă ale imperiului. c ă la den ş iî anul nou începea în luna lui Septembre. v. la triburile pelasge din Creta. ne întrebăm. se celebra în luna lui Septembre. împrejurarea. O monetă romană din timpul luî Traian représenta pe DACIA personificată şedend pe o stâncă. După Stephan Byzantinul. I ' iv ii R . vre un raport ere care cu regiunea de la Carpaţî şi Istru. A e s c h y li S u p p l. — Cf. p. I .divinităţii Terra Mater. ) Eckhel. li b . ţerile române de la Istru au fost tot de una renumite pentru calitatea cea escelentă a cerealelor şi a vinurilor sale. 354).\ ^ Tea M ă . v . 3. Strabo. ce iau parte la acesta mare solemnitate vedem si personificarea anuluï noû. «Mammes»'este aicï un cuvent eminamente pelasg. din Asia mică. Terminând aici acesta esaminare a paterei de la Petrosa. Miotaupa: 'Ey. In părţile de apus ale Măriî negre. ér lângă densa se vëd uiguraţî doî copii. astă-dî desfiinţat. după cum acelaşi cuvent M aflăm şi la Eschyl : Mă Ta. N as cerca Ma ici i D o mn u l u i. 3 . ne face a presupune. care prin figurile sale hieratice ne înfăţişeză o vechia nerbătere pelasgă numită în călindariul imperiului roman «Mammes vindemia». (Mater Terra ! a). Rhea identificată cu Terra Mater era numită şi Mă 2). că Hyperboreiî si Arimaspiî. Stephanus Byz. pe al căruî teri') ') ') 4 ) 5 C . Voi. şi într'o epocă depărtată la Romanî şi Volsinî 4). de sigur un simplu vocativ (Mam'I). Vechiul judeţ numit Săcuienî. Culesul viilor1 ). — în c ă l in dar i ul c re ş tin: 8 Se p t. ér cel alalt un strugure 5 ). întocmaï după cum în Septembre începea anul nou la Hyperboreiî de la Delphi. ca o divinitate a s<5rcluT.sîTo S E r. lib. v oi. Centrul cel puternic al cultului lui Liber Pater (Bacchus) era în ţinuturile locuite de Geţi. Doctr . din punct de vedere al festivităţilor agricole. vet. după ce se termină secerişul câmpurilor şi când începe culesul viilor. R . după strîngerea recoltelor si că între divinităţile. p . dintre cari unul i ofere un mănunchiu de spice. ce adorau pe Terra Mater şi pe Apollo. însă în formă grecisată. 401 . ni'-. I . diua de 5 Septembre (Nonis Septembris) ne apare consecrată prin cuvintele MAMMES • VINDEMIA (serbăt6rea Mamcî. în Fastele luî Philocal (d. din Cypru. .*). cultura viţel de via se reduce la timpuri forte depărtate. că serbătorea principală rcligiosă a Hyperboreilor. VI. aveau un c ă lindariu agricol ş i pastoral. în onôrea divinităţii Terra Mater. Tot ast-fel şi în timpurile istorice mai noue. L . dacă acest vas de sacrificiu a putut ave. 428.-j. XII 2. 8 9 0 . V I I I . având pe cap o căciulă naţional ă Dacă şi ţinând în mâna drepţi spice de grâu. Ch.

toriû se afla comuna Petrdsa.ş î aib ă via sa Domnesc ă în dclul Dumbr ă vii». cântecul şi sborul lor în anumite timpuri şi locuri erau semne. Eraldica român ă. ér de codă. c. geogr. când vedem. La poporul peîasg. dup ă cum scrie Pliniu. c ă sunt în abunden ţă chiar ş i acele. De asupra. de la cari nu era permis nimënuï a se abate. tôte î-sï aveau formele sale tipice. că acesta pateră magnifică. Ea représenta în tot ca ş ul o pasere miraculdsă a religiuniî antice. p. ori rea. a fost de la început destinată cu un vas sacru. şi cari e mirare dicea densul. acesta pasere avea ca moţ un granat roşu. Buzêû. Fibula maior). 149. întregă suprafaţa acestei paseri de aur se afla în momentul descoperirii tesauruluî decorată în mod strălucit cu diferite petre fine şi cristale. cu deosebire în cultul religios. pe cari le distruge în continuu gura omenescă 2). despre o fibulă. nime nu le-a vëdut. (III. patru globule de petre albe în form ă de ou ş ore. de phoenix din tesaurul de la Petrosa. de colore roşia. Vom vorbi aicî despre un al treilea obiect din tesaurul de la Petrosa. ce représenta figura unei paseri sacre de mărimea unui şoim. se aflau depinse maî multe specii de paseri. de la Dun ărea de jos. Din aceste paseri unele erau considerate de bun auguriu ér altele de reu auguriu séû ominôse. Paserile au avut în credinţele şi superstiţiunile poporului pelasg un rol forte important. a ) Plinii H. cu deosebire la Etrusc! şi Latini. ceea ce a f ă cut pe Domnul Ţ ereî. scrie: Viile în acest judeţ (al Buz ăului) se cultiv ă din timpuri dep ă rtate ş i reputa ţ iunea lor e stabilit ă din vechime. albastră si galbenă. în ritualele etrusce. 89. pe cap. tradiţionale.— Ér I or gui eseu în Diet. . se nflau suspendate cu lănţuşore fine de aur. 4. întreg aspectul acesteî paseri era de o frumseţă estra-ordinară. Putem O Grecianu. 17. verde. Apariţiunea. pe cari. c ă lipsesc. Constantin Brâncoveanu se. ochii erau formaţi din petre roşie. pentru un templu ore-care. p. N lib. ce prevestiau intenţ iunea bună. Putem ast-fel presupune. a purtat ca emblemă o ciorchină de struguri '). Fibula în formă . ca ornamentarea pasëreï celei mari de aur din tesaurul de la Petrosa nu se datoresce nicï de cum spirituluî de imaginaţiune al artistului. din regiunea cea viticolă si agricolă a Geţ ilor. X. a divinităţilor. Rernâne însă afară de orî-ce îndoielă. seu a vechilor Hyperboreï.

sur lequel ou reconnaissait la trace des pierres qui avaient disparu.ast-fel presupune. .. . vom cerca se aflăm cu ajutoriul descrierilor. — D é p o s i t i o n de Ion Lemnar (16 juillet 1838): Un oiseau de la grosseur d'un merle. Când se apropia de sfârşitul lungeî sale vieţi. welches von einem Kranze von kleineren. după cum spunea teologia antică. rouges et vertes. ér cavităţile intermediare ale acestui legări se aflau împlute cu petre preţiese. et par toutes les cavités d'où les pierres étaient tombées il s'échappait une pouss 'ère noire. — Interrogatoire de l'Albanais Anastase Vérussi: Le grand oiseau avait un bec. jaunes et blanches. a fost phoenixul. Ea era consecrată soreluï (Solis avis) şi trăia. Naraentlich bemerkt man auf der Brust ein grosses rechteckiges lectulum. Acesta pasere. _ Raport du logothète Kyr-Iaco v. că noi avem aicï figura uneï paseri. couvert de pierres bleues. In mijlocul acestuî legăn se vedea aşedată o petră mare albastra de forma unuî ou 2). Ion Lemnar et Achim. . 16: Déposition des paysans Nicolas Baciu. seu în atitudinea descinderii sale din sbor. sa tête était recourbée vers la voussure du dos.. . de forme ovale et delà grosseur d'un oeuf.. O particularitate însă atrage cu deosebire atenţiunea archeologuluî şi istoricului. fis de Nicolas. qui était ornée de trois rangées de pierres rouges. les unes grosses comme des noisettes et les autres plus grosses encore . şi ast-fel î-şî termina vieţa. Bock: gerade dieses Ohjekt ehemals eine ăusserst reiche Ausstattung besass . Cet oiseau était creux à l'intérieur.. grand comme un épervier. Pe pieptul acestei pasërî misteriôse se vede figurat un lectulum. Aux yeux. 700 ani. în fine paserea e figurată cu aripele strînse sub piept si cu coda întinsă. Cea maî nobilă. când tesaurul a fost scos la lumină din sinul pămentuluî '). il avait des pierres rouges de la dimension d'une lentille. vertes. adressé le 12 juillet 1838: Cinq oiseaux. et sur le jabot se trouvait une Pierre bleue ovale. ') Odobesco. Vom reproduce aici principalele date. portait sur le dos (ventre) un gros rubis balais. după alţiî 509 ani. .. dont l'un. son fils. se aşeda pe acest cuib. ou plus grand qu'un merle. căreia artistul i-a dat fiinţă după un model tradiţional. vertes et bleues. ea î-sî construia din ramuri şi plante frumos mirositore un pat seu cuib. un nat orî legăn. bleues. tandis que son corps é t a i t recouvert dex diverses pierres. Ce fel de pasere religiosă era acesta.. de la grosseur de deux noisettes. apoi din mëdua sa se forma îndată un ou si din care se născea un nou phoenix. unregelmăssig polygonen Fassungen umgeben ist. şi tot-o-dată cea maî fenomenală pasere a tradiţiunilor vechi. format clin lamine subţiri de aur.. Georges. după cum scriau unii.. ce ni le-aû transmis autorii greci şi romani. Fr. faite le 10 juillet 1838: un oiseau. era numai una singură în totă lumea (unica semper avis). I.. Le Trésor de Pétrossa. .. ce le aflăm menţionate la autorii ') Descrierea canonicului Dr. grand comme un pigeon. sans ailes ni piedes. rouges.

Densul spune. Apoi lipind acest ou jur împrejur. însă nu sciu. si după ce a făcut esperimentul acesta. cât pote S(5 o ducă. plecă din Arabia. un senator distins prin cunoscinţele sale. Ea visiteză forte rar Egipetul. c. numai la câte un interval de 500 ani. . ér când îmbëtrânesce î-sï construescc un cuib cu ramuri de canele si de tămâia. sfi îndeplinescă onorile funerare pentru cel de ântâiû. pune în lăuntru resturile părintelui seu. Mărimea şi forma eî.. ér după formă şi după mărime. după cum se spune. dacă e în stare se transporte greutatea acesta. Transportarea o face în modul urmâtoriu: mai ântâiû alcătuesce din smirnă o formă de où. care a vorbit despre acesta pasere este Maniliu. câte ne sunt cunoscute până astă -dî. El transportă cuibul întreg în apropiere de Pane h ea în ora ş ul Sôreluï ş i-1 depune aci pe ahariu. că dc-o-dată cu vieţa acestei paseri se termină şi revoluţiunca anului celuî marc.vechi cu privire la acesta pasere fabulosă. ea este de mă rimea unei aquile. ea escavcză oul. ea î-1 transportă în templul sôreluï1)».. gâtul jur împrejur i str ălucesce ca aurul. coda e albastra întreţesută cu pene roşu.. când a murit tatăl eî. ér partea escavată a ouluï pe unde a pus în lăuntru remăşiţele părintelui seu. Densul scrie: «Maï csist ă şi alt ă pasèYe sacră. de o greutate. altele roşia. Ér la P l i n i u aflam următorele : «Cea mai nobilă pasere este phoenixul din Arabia.. Apoï din ôsele si din mëduva sa se nasce maï ântâiû un verme. şi cea de ântâiû grijă a acestuï noû phoenix este.. că în Arabia acesta pasere e consecrată Sôreluï. şi că atunci începe un *) Herodoti lib.. ele ne vor servi spre a ne pute da soma de caracterul şi importanţa istorică a acestui obiect unic. ér pe cea laltă parte a corpului nstc roşia. de cât numai depinsă.. Cel de ântâiu dintre Romani. dacă pictura o représenta esact. se aşedă pe acest cuib si more. transporteză în templul sôreluï corpul părintelui seu învëluit în smirnă şi-1 înmormenteză în templul sôreluï. Acest phoenix. apoi se încercă mai ântâiu. sunt ast-fel: unele din penele sale au colore auria. î-1 umple cu mirosuri. 73. în tete tesaurele archeologice. Ea vine. Acelaşi Maniliu ne mal spune. Ast-fel. că trăesce 509 anï. pe care eu ce e drept nu am vëdut'o.. după cum se spune . Dup ă cum se spune. dacă nu cum-va e numai o fabul ă . II. numai atunci. ea semenă forte mult cu aquila. din care se desvôlta un puiû. Vom începe mai ântâiû cu Her o do t. c ă ea ar fi una singur ă în tot ă lumea.. o astupă erăsî cu altă smirnă. că greutatea părintelui seu înveluit în smirnă este aceeaşi cu a oului. numită phoenix. după cum spun Heliopolitaniï. ş i c ă numai rar se pote vede.. sub gât are bărbii şi pe cap un moţ. ce singur şi le-a câştigat..

R. care scrie: «Sub consulatul lui Fabiu ş i al luî L. 28. 36) phoenixul a sburat în jos spre Egipet. Acesta pasere a fost adusă în Roma. care îndată. Insă vechimea este întunecată. Viteliu (a. î-şî construesce în ţările sale un cuib. 788. sunt însă unii carï afirmă. De asemenea scrie poetul O v i d i u. mal ântâiù se îngrigesce se înmormânteze pe tatăl SEU. După cum spun cei maî mul ţi. d. după cum se spune. 789. că are o figură şi pene deosebite de cele laite paseri. Despre lungimea vieţeî sale părerile varieză. Venirea eï aicï a servit ca materia pentru cel mai înveţaţî bărbaţi din ţera acesta şi din Grecia. uimite şi ele de acesta formă necunoscută. în timpul lui Sesostre. al treilea sub Ptolemeu Macedonianul. după un lung period de sccule. 34). între Ptolemeu şi Tiberiu au fost mai puţin de 250 ani. Corneliu Valerian scrie de asemenea. cari însă presintă un interes. R. care se ocupase în particular cu vechile tradiţiunî religiose ale timpurilor preistorice. că era numaï un phocnix fais ')». Papiniu (a. Cu to te acestea în Egipet omenii nu se îndoesc. şi toţi câţi au descris forma el spun.). ca se discute acest miracul. apoi ia corpul tatălui seu şi-1 duce Ia altariul sorelul. în anul 800 al Romei (47 d. unde-1 arde. Alte importante noti ţ ele afl ă m la Tacit. VI. c. că acesta pasere a sburat în oraşul. însoţită de mai multe cârduri de alte paseri.nou period cu aceleaşi caractere pentru anu-timpurî şi pentru constelaţiunl. 2. şi acesta o face nu fără o conştiinţa 6rc-care. a) Taciţi Annal. a sosit în Egipet paserea phoenix. c. din car! causa unii cred. din care apoi se nasce un puiu. N. X. ce a crescut mare. de 6re-ce nu avea nici unul din caracterele confirmate de tradifiunile vechi. lib. ea a fost arătată în comiţii si s'a încheiat un procès-verbal asupra acestui caş. Acesta pasere. c ă acesta pasere nu a fost phoenixul cel adevërat ş i c ă nici nu a venit din teri l c Arabilor. dacă pete se ducă sarcina şi se facă acesta căletoriă. când se împlinesce numeral de ani al vieţ eî sale şi când i se apropia mortea. Cel de ântâiu phocnix s'a arătat. despre cart în general părerile sunt uniforme. al doilea în timpul lui Amasis. ca ea are o vicţă până la 1461. ca trăcsce 500 ani. ca se fie cunoscute. Eu voiu raporta aicï faptele. pe când principele Claudiu era censor. însă nimenea nu se îndoia. c ă acesta pasere se vede câte o-dat ă pe acolo» 2 ). Gir. d. că sub consulii Q. . ce a domnit peste Egipet. Acesta pasere este consecrată sôreluï. ') Plinii H. al cărui nume este Heliopolis. şi încercă o cale maî lungă. Chr. pe care î-1 fecundcză cu puterea gcneratore. ci ea ridică mal ântâiu greutatea cu smirnă. Gir. Dar datele aceste sunt nesigure şi pline de fabule. Plautiu si Sex. precum şi alte date mai puţin sigure. lib.

«Phoenixul». destinat se tră esc ă tot atâtea sute de anï. apoi din corpul seu. acesta pasere cuibul. v. Extra sinum verum in flexu tamcn non modico. 1. şi-1 depune în templul luî Hyperion. î-sï construesce eu unghiele şi cu ciocul un cuib format din coji aromatice. — în apropiere de mun ţ ii Ceraunicï séû aï Cerneï de asta-dï 6). în jurul gâtului penele i strălucesc ca flacăra. partem Panchaei habitant . «după ce a împlitit celé cincï sute de anï aie vietcï sale. patria phoenixuluî era în P an eh e a. înaintea uşilor celor sacre» J). descrie acesta pasere ast-fel : «Ochiï sëï scânteia de o lumină secretă. care trăise în secuiul al IV-lea d. lib. ') Melao Doser. Cea de ântâiu este: în ce părţî ale lumiï vechï trăia acesta pasere miraculosă? Şi a doua: unde transporta. ') Ovid» Metam. din canele frumos mirositôre. După geograful Mela. lib. . ' 4 Snidas. un cerc azur trece peste aripele sale. III. din spice de nard. — lângă Oceanos potamos. ér partea superior ă i este decorată cu pene aurii» 2). 8. si apoi luându-şî avcnt cu un sbor uşor transportă cu pietate legănul seu şi cosciugul părintelui seu. Orb. XV. şi după ce etatea i-a dat puteri de ajuns. care avuse înaintea sa un numër considerabil de isvdre mitologice şi istorice. se culcă pe acest pat şi-sî termină vieţa în mijlocul parfumelor. dice densul. Acelaşi Claudian m aï numesce phoenixul «pasere Titanică » (Titanius ales). De volucribus praccipuo pracfercnda . după cum se spune. orî patul cu osemintele părintelui seu ? După S u id a. astă-dî însă pcrdute. . c. phoenixul venia în Ëgipet «dintr'un l o c necunoscut» 3 ). el ridic ă de pe arborele cel înalt cuibul de surcele cu greutatea sa. după legendele vechï. se nasce un alt phoenix tênër. Chr. phoenixul trăia într'o pădure încunjurată de apele cele curgătore ale Oceanului (Oceanos potamos 4). în fine poetul Claudian. . ori cu alte cuvinte phoenixul figura la autorii vechï ca o pasere din ţinuturile Titanilor celor legendari. s ) Clamliani Phoenix. . v. 397. din smirnă galbenă şi din cinam. Kubri maris . al căreî vêrf lucesce ca o stea şi revarsă în întunerecul nopţii o lumină senină. seqq. ca se pdtă transporta o greutate. După poetul Claudian. Doue cestiunï importante de geografia se presintă acum înaintea nostră. de asupra capuluî are o crestă roşia. piciorelc sale sunt roşii ca purpura de Tyr. v. ) Clnudiani Phoenix.

49 scqq. obscenae quo prohibentur aves. v. Si qua fides dubiis. v. II. seu pdte Ia un alt popor ascus sub acest nume. la cari paserile sacre au avut un rol atât de însemnat. A se vede maî sus pag. Numele de phoenix. ce se atribuia acestei pasérï. mai multe oraşe. capul seu elegant (cu moţ). Acelaşi oraş. cu deosebire str ă lucirea lor în aur. el nu putea fi de cât din limba Pelasgilor. sub orisonul cel pur şi senin al Istruluî. Figura cea nobilă a phoenixuluî. pe cart Grecii le numiau Heliopolis. lib. t<3te aceste au putut face pe cei vechi se considere phoenixul ca o specia maî mic ă a p ă unilor. se feresce se afirme. 2. — Aicï Rubrum marc este numaï o simpl ă confusiune geografică_cu JIOVTOÇ Epufl^oc şi spofl'pa flà/. Dup ă O vi di u. C o l l e sub E l y s i o nigra nemus illicc frondet. phoenixul trăia pe o colină din locurile cele frumose ale Elysiuluï '). în diferite părţ i ale lumiî. . nu este nicï egiptean. . Il li c innocui late pascuntur olores E t v i v a x P h o en i x . phoenixul se ducea în oraşul So r e l u ï. După P li n i u. ce apar ţ ine la trupina vechia a limbclor romanice.oia de la cotul Istruluî. u n i c a s e mp er a v i s . în părţile cele apărate de vânturile recî si violente ale norduluî. nici grecesc. F ă r ă îndoiel ă . în apropiere de munţii Ceraunicï. séû aï Cerneï. 393: Assyrii Phoenica vocant). Ipsum promontorium quo id mare clauditur. în realitate «phoenica» este una ş i aceeaşî numire cu forma româncscă de «p ăun i c a». volucrum locus iile piarum Dicitur. se afla după geografia lui Mela chiar pe teritoriul Pancheeï în apropiere de munţii Ceraunicï. ') Ovidii Amor. întru adevër. 404—417 ş i 439 nota 2. una şi aceeaşî regiune geografică a timpurilor preistorice cu Valea cea admirabilă ajalesuluî din România. numit în cântecele eroice române «podul Ru ş aveî». 6. lib. c ă noï avem aicï numaï o numire. a Ceraun i i s saltibus invium est.t/. genul femenin al păunului. ce era situat în apropiere de Panchaea (prope Panchaeam in Solis urbe2). că phoenixul. trăia în regiunea cea legendară din emisfera nordică. Ne întrebăm acum unde-sï transporta acesta pasere măiestră cuibul si cosciugul cu resturile părintelui seu. X. Udaque perpctuo gramine terra viret.După poetul O vi d i u. . însă Tacit ca un istoric precaut. . la Assyrienî. şi despre care vom vorbi mai târdiu. phoenixul transporta corpul părintelui seu la Heliopole (oraşul Serei ui). care începe din sus de Arcanî. Er după Tacit. N. phoenixul se ducea la templul lui phoenix. semper unica. phoenixul era numit p h >enica (Metam. urbs Solis. c ă phoenixul se ducea la Heliopole din Egipet. dup ă cum ne spune Ovidiu. ') Plinii H. varietatea şi irumseţ a estra-ordinar ă a penelor sale. lib. ce le avem. fiind că csisfau. paserea cea făimosă a religiuniî ante creştine. Résulta aşa dar din tradifiunile geografice. XV. ce se sémêna eu al păunului.

I. după poetul Mimnermus. Despre templul şi oraşul Sôreluï de la Dunărea de jos maï avem şi alte date importante. îns ă unde se afla acest sanctuariû. care prin escelenţă era consecrată Sôreluï. nu amintesce cu un singur cuvent. patriumque sepulcnim Pcrque levés auras Hyperionis urbe potitus. nu putea după credinţele celor vechî. lib. phoenixul transporta corpul părintelui sëû în urbe Titana seu în ora şul Titanilor *). se afla. lib. Ante fores sacras a ) Claudianl Phoenix. După cum vedem. portă ca emblemă un templu în stilul architecture! religiose a Dacilor. de cât Ia sanctuariul cel maï renumit al timpurilor preistorice. Pentru clarificarea acestei cestiunï este de lipsă să maï adaugem aicï. Templul cel maï ilustru al lui Apollo. c. ') Valorii Flaccl Argon. sanctuariul cel miraculos al Sôreluï se afla în oraşul regeluï A i et e. că paserea. ") Apollonii Rhodii Argon. radele cele strălucitore ale Sôreluï *). lib. Ea se mal numesce si Titani a (Titr/vi ţ Ala. care visitase Egipetul. v. E evident aşa dar. V. oraş ul Heliopole din legenda phoenixuluï este cu totul deosebit de cel din Egipet. densul tace ] ). din România. ér pe frontispiciul acestuî templu se vede figurată o pasere în momentul descinderiï ') Ovidil Me ţ am. 405 scqq. în camerile cele aurite ale lui Aiete se aflau. 47. Maï not ăm că lângă Istrul de jos se afla teritoriu^ numit P a ne h a ea şi regiunea cea f ăimos ă pentru bun ăt ăţ ile sale. Arabia f e l i x 7). 409—416. nu în Egipet. II. pe al cărui teritoriu s'a descoperit tesaurul de la Petrôsa. c. După tradiţiunile argonautice. !ib. că preoţiî din Heliopolis i-ar fi spus. Hyperioni s aede reponit . ca divinitate a Sôreluï. din regiunea fericit ă a Hyperboreilor celor sfinţi. 225. IV. V. că acesta pasere străină numită phoenix se ar fi arătat vre-o-dată la templul de acolo. care domnia peste Colchî. 131. în fine e de lipsă se amintim aicï încă un fapt important. ') Dlodori Stculi lib. lib. ci în părţile de nord a lumii vechî. că însuşî Herodot.XV.— Mimnermus la Strabo. v. se căletorească la alt templu. ') Talerii Flacci Argon. Ér după poetul Claudian. după cum seim.: Fertquc plus cunasque suas. Judeţul Buzeuluî.Hyperion (al Soreluî-Tat ă ). . 509. însuşî capitala acestuî rege avut portă numele de «So li s urbs> D). 6 ). 92. v. seu lui Apollo. 40. ') A se vedé mai sus pag. adecă pe teritoriul aşa numiţilor Hyperboreî. ér poetul Claudian ne spune. Geogr. în regiunea Hyperboreilor celor piî. 2. că phoenixul transporta resturile p ărintcluî seu în oraş ul Titana. v. acolo unde căletoria însuşî deul Apollo !).

după cum vedem.ş î aveau înc ă în anticitatca preistoric ă însemnele lor religiose. că celor vechi le era cunoscut şi un Apollo cu epitetul de <I>o4io? (PaulyWissowa. — în fine maî e de lipsă se facem aici amintire de o particularitate important ă. Apollo). după cum sunt forte vechi însemnele mat multor judeţe din Ţera-românescă şi Moldova 2). în alte specimene ale sale. seu care după cum ne spune Ovidiu. Rëmâne se stabilim acum care este caracterul adevërat al fibulel celei mari de la Petrôsa. albastre şi ver d T. Cf. figurată cu un lectulum pe piept. Buzeă din mjsteri6să a paserii phoenix. 6r jos dinaintea acestei catedrale se vede figurată o pasere întorsă cu faţa spre uşa principal ă. După vechile ideï religiose pe un locaş sfânt nu putea se fie figurat ă de cât o pasere sfântă. ') Greciann. pe care autorii latini a. ce transportă la altariul sôrcluï. c ă acesta fibul ă représenta o aquil ă . o numire. după cum spuneau cei vechi 4). Eraldica română. c ă nu ş i-ar fi decorat lucrarea sa cu petre r o ş i i . că elementele acestei embleme sunt antice. cuibul şi rămăşiţele părintelui seu învăluite într'un ou de smirnă. şi avênd în acest legă n o petr ă preţ ios ă de forma unul ou gălbuiu ori albastru. Fără îndoielă. ori cu şoimul. legenda vechiului phoenix. că densul. 533. o mal nurniau si s o l i s avis.Am vorbit până aici despre legendele şi patria decătorieî jud. că interiorul acestei paserî . ar fi fost în stare se dec acestei paseri o formă maî asemănată cu aquil ă. acesta pasere de aur. După forma şi ornamentaţiunea sa. care descinde o pasere (phoenix). v. mai sus pag. a ) Mai notăm aici. 1851. dcscoperitoriul tcsauruluî. care sbu-rând se aşeză pe frontispiciul unuî templu de formă 225— Marca Judeţului ante-creştină. aeterna avis. Colecţ. pe tduï gëû învë)uitc într 'un où de smirnă 3). orï un şoim (fibule en forme d'aigle ou d'épervicr). Buzëû (România) repre. ne spune. ignea ales. Ion Lemnariul. z ) Ora ş ele autonome î. 4 ) Charles de Linas era de p ă rere. viva x p hoenix. acesta emblemă ne înfăţ i ş ez ă o biserică cu treî turnuri. 147. că dacă artistul ar fi voit întru adevër se représente pe una din aceste paseri. ne înfăţişeză tipul unul phoenix tênër. fără se aib ă în vedere doue împrejurări decisive. nostră. Marca judeţului Buzëû ne înfăţişeză aşa dar. ce ne indică un cult deosebit al lui Apollo lângă apa Buzëuluî.séû sosiriï sale acolo. atunci de sigur.depunea înaintea uşilor celor sacre resturile părin-sentând un templu. unica semper avis. si avênd legat de picidre un obiect de formă rotundă l). ca un technic celebru în lucrarea metalelor şi petrelor pretinse. După sigilul ju. p. ş i în acest cas de sigur.

lib. Ea simbolisez ă a ş a numitul Geticum polum. III. că figura acestei paseri eraldice. însă câte o-dată. era gol. că erau substanţ e aromatice dccompuse.— Staţii Thebaid. Ibi creduntur e ss e card ines mu ndi. în emblemele Ţereî-românescî. de sigur sub influenţa ideilor naţionale. dacă emblema Ţ erelromânescî represint ă în scutul ş eii un corb seu o a qui la. 482: maxumus A t l a s axera humcro torquet stcllis arJentibus aptum. . Vom vorbi acum în particular despre cele doue paseri diferite. Corbul în legendele vechi era de asemenea un simbol al lui Apollo 6). 1-2. II. f<5rte probabil. XII. IV. Bell. cum au credut în timpul din urmă mai mulţi literaţî români. IX. Transalp. J Virgilil Aen. Intru adevër pe unele steme şi pecetï domnescï. 4. că poporul român fiind format din coloniî romane. 4 1 . când alta.Luciani Phars. 26: gens felix. nu putea se aibă alte însemne politice şi militare de cât aquilă. care dup ă vechile idei geografice ş i astronomice se r ă clima pe mun ţ ii ceî înal ţ i al Daciei. care este în general caracterul istoric al emblemelor naţionale române. ne apare un corb. In tote aceste ne apare figurât s 6 rele şi luna nouă. care după formele şi atitudinea sa nu este nici corb. Hyperboream Ursam. <5r în cavităţile din can caduse pctrile se afla un fel do prav negru. 23. 17: Phocbeius nw . v. v. — S t a ţ i i Silv. însă mai ântâiu e de lipsă să stabilim aicî. Get. 680—681: Will man aber mit dcm Ingénieur Friedrich Schwanz . . Amintim acest secul. glauben: der Sewerincr Banat habe im Anfang nur Sonn und Mo n d im Wappen gefuhrt. . Geschichtc d. — Claudianl. varieză pe scutul Tëreï-româncscï încă începând din secuiul al XIV-lea.. Transilvaniei şi Banatului J) sunt apolinice. Faptul însă e positiv. 15. Atât simbolelc Tërcï-româncscï cât şi ale Moldoveî. care. după cum ne spune Verussi. ce ne apar figurate. când cădea pe foc producea un miros ca de puciosă. 46 v. noi mai vedem în emblemele Ţ erel românesc! representat ă ş i Ursa mare (apy. ') Sulzcr.în timpurile din urmă s'a discutat forte mult. 650. IV. însă pe altele noi vedem figurată o pasere. ') Murlialis Epigr. pe columna cea legendar ă a munteluï celui imens Atlas seu Oltului 1 ). — Ér in poema luî Paulin către Niccta: Ibis Arctoos procul usque Dacos. V. pe lângă sôre şi pe lângă lună. . quos Ily pcrbore os appellavere . 6 J Erntostlieuis Catast. Daciens. lib. cardinem mundi s ).toc) cu 9 ori 6 stele. când una. fiind-că numai de atunci încep se ne fie cunoscute cele mai vechi specimine ale acestei embleme. Geticum plaustrum 2 ). — Hcrodoli lib. a ) l'linii lib. nici aquil ă. IV. 268.

373. ér lângă acest arbore se vëd trei altare p ăgâne (Fig.reî altare cyclopice de la pag. IV. care arde (Fig. Herodot amintesce de traditiunca că poetul Aristea din Proconnes. p. stând aici pe vêrful unuï arbore (phoenix). că a doua pasere simbolică din emblemele cele vechi ale Tëreï-românescï ne înfăţişeză aceleaşi caractere. şi că ca représenta întru adcvcî un phoenix. pe cari ceî vechi le atribuiau phoenixuluî. Putem aşa dar stabili aici cu o deplină siguranţă. seu din nordul peninsulei thracice 4). II. 1640. . *) Herodoti lib. p. Ea nu arc nici dimensiuni puternice. Omit. în mijlocul cuibului si între ghiarele paserii. nici nu arc caracterele uncî paseri rCpitdre. 226. Ne întrebăm acum. p. nicî ghiare robuste si desvoltate. 641). 1680. *) Bolliiic. 15. după cum acesta o confirmă şi tradiţiunile. Pe un alt specimen din 1682 se vëd de asemenea figurate trei altare păgâne D) şi phoenixul depunendu. . că patria adeverată a acestei paseri consecrate sôreluï a fost în ţ erile d'c la Dunărea de jos. nicî forme masive. când ea î-şî depune cuibul de asupra unor fl ăcări. care nu semenă nici cu forma cea vulgară a corbului. cu un aspect blând şi nobil. Corbul este paserea cea sfântă a deulul Mithra adorat aşa de mult în regiunile Dacieî 8). forma unui ou alb (Fig. 939 (a 1871): «Corbî de bronz se g ă s e s c . 228. încă o probă aşa dar. 277 in acest volum. acesta pasere se vede figurată în momentul. în Pravila tipărit ă la Govora în a. Corbul ne apare figurat şi pe patera cea sacră de la Petrôsa. c ă corbii nu sunt f ă cu ţ î în dimensiuni spre a servi drept alt-ceva de cât ca a m u l e ţ î seu ornamente. Se p6te chiar distinge. corbul a fost a l b !a început ş i penele sale s'aû î n c g r i t de a r ş i ţ a s6reluî (Marian. care compuse o poemă epică despre Arimaspî. peste tot el este un simbol al divinităţilor hyperboree. Trompetta Carpatilor.». ce represintă în emblema Tëreï-românescï a d6ua figură de pasere. 227. urmase pe Apollo în formă de corb pân ă la Metapontion în Italia de jos 2). 5). ') Cf. c.EI însotia pe deul lumineî în căletoriele sale J). 641). nici picidre acoperite cu pene până la ghiare. cum este aquila. . cari sunt caracterele particulare şi bine marcate ale genului aquilel. *) A se vede cele r. maï sus pag. e ş i in Dacia . pe cari le-am esaminat mal sus. nici cioc brusc cârligat. . Nr. 641). ') Dup ă legendele române. Observ îns ă . . Acesta pasere eraldică e figurată şi în Liturgia românescă tipărită Ia BucurescI în a. .ş î cuibul pe altariul cel mare din fa ţă .

— Maî notăm aici. 1640. 227. purtând numele L. p. I. 1). ce représenta disputa Iui Hercule cu Apollo pentru tripedul de la Delphi (Carapanos. Dup ă Evangelia tipărită la Bucurescî în 1682. Dodone. — Phoenixul ca emblemă a TErcîroraânescî. . Cf. représentât în momentul. înfăţ işând treî altare de formă antică Şi phoenixul depunônd cuibul seu pe altariul cel mare din faţă. In partea de asupra serele. I (1887) p. Dup ă L y t u r g i a tipărită la Bucurescî în a. în însemnele Tëreï-românescï.226. I. când î-şî depune cuibul de asupra unor flăcări. ') Semiluna încunjurată de 7 stele ale UrseT marî e representat ă şi pe un denariu roman. — însemnele Tëreï-românescî de la a. Bibliografia românescă vechia. 24. Cf. luna şi Ursa mare compusă din 9 stele '). are forma plăceî de bronz descoperite la Dodona. care arde. Bibliografia rom. — P h oe nix u I. cum este gurat în Pravila de la Govora. Bianu şi Hodoş Bibliografia românescă vechia. Dup ă Pravila tip ărit ă la Govora în a. représentât pe un palmier (phoenix). pi. 231. lângă care se vëd treî altare de formă antic ă. Hist. Lucretius Trio. 228. Tom. Bianu si Ho d os. ca pasere eraldică. I. Duruy. d. 5682. v. 247. XVI. ca scutul din armele Tëreï-românescî. Grecs. din timpul republice!. Cf. Bianu şi Hodoş. 1680. 110..

Rome souterraine. pag. acesta cruce arc în partea supeior ă forma unei svastice vechi pelasge J j 1 . mais un branche de pdmier. în tesaurul descoperit pe cestele muntelui Istri ţ a. Paserea cea eraldic ă a Tëreï-românescï este figurat ă transportând în plisc cruce. Veriga cu inscrip ţîum din tesaurn-l de la Petro'sa. Bibliografia rom. 1838. Peut-être faut-il voir une image du phénix dans ceux des oiseaux des catacombes qui portent dans leur bec non un branche d'olivier. ce nu se puteau ceti. (VII. Les actes de sainte Cécile racontent qu'elle fi sculpter un phénix comme symbole do la résurrection. 1577 '). în Octoichul slavoncsc tipă rit la a. 1575. . seu al vie ţ el eterne. acesta verigă nu putea fi întrebuinţat ă nici chiar pentru partea superioră a braţuluT. . A r ne t h torques. . simbol al sôreluï renăscut. însă avênd în vedere dimensiunile cele marî ale lărgimii. . Tot ast-fel în rcligiunea cre ş tină crucea este simbolul reînvierel. du reste. . . . se aflau ş i doue verigi mari de aur (colane).M U . 302: II ne faut pas croiro. une orï simpl ă . Soden-Smi t h Neckring. 1838. Paris 1872. Din aceste doue verigi. avend fic-care câte o inscrip ţ iunc. . y. Odobescu o consider ă ca armilla (brăţară). 61 (1575). . i> l Ll în fine înc ă o particularitate. al eternit ăţii 2).pîxoţ. Charles de Linas armilla séû torques. A doua verigă cu inscripţiune. una a fost înstr ă inat ă înc ă înainte de ce autorit ăţ ile române ar fi început cercet ă rile lor.> U IM 11. On le sculptait sur les tombeaux païens . Poetul Claudian o şi numcsce aeterna avis. 3 ) Secchi o numesce colana d'oro . M i c a l i torques. D'autres représent peut-être le phénix. que tous les oiseaux que l'on voit représentés dans les peintures et les inscriptions des catacombes soient de colombes . de cât o simpl ă declaraţiune a ţ eranuluî Ion Lemnariul. . sur le sarcophage du martyr Maximus . al cărei diametru era de Oml53. souvent représenté debout sur le palmier symbolique (şoîv. 67 (1577). alte ori dupl ă . I. prin care trecuse acest tesaur în a. 5. la a. ") Northcote et Brownlow. veut dire en môme temps palmier et phénix). Despre natura inscrip ţ iuniÎ sale nu avem alte date. Tom. de même. a scăpat nevet ă mat ă din primejdiele. îns ă ') Bianu şi Hoiloş. en grec. Tot ast-fel în Psaltirea slavo-română de la a. seu al sorelul de primăvară. Phoenixul în religiunca cea vechia era simbolul nemuririi.642 . on le voit. argintariul Tel g e dm Berlin Halsring. Torgîies s ). care descoperise tcsaurulj c ă amêndéue verigele erau gravate cu litere.ţ.

si-au avut vederi maï clare. mai multe facsimile de pe acesta inscripţiune. (A se vede p. Sceleratul Pantazescu predase veriga cu inscrip ţ iune unui complice al seu. 644). acesta veriga dimpreună cu ccle-1-alte obiecte. a fost distrusă numai o singur ă liter ă de la mijloc £. Noi vom reproduce aici maï ântâiû acesta inscripţ iune dup ă urm ă torelc trei facsimile. precum si partea de asupra a literei a treia de la fine. care a t ăiat'o în mai multe bucăţ i si a frânt'o chiar pe la mijlocul inscripţ iuniî. altul de O ra 185. ş i se readune er ăş î în museu aceste prc ţ iosc anticităţî. ce apar ţ ineau tesaurulul de la Pctrosa. de ôre-ce de la natura acestui alfabet depinde si valorea. cu numele de Pantazescu. 1875. furate de un individ pervers si îndr ă sne ţ . de cum ele sc ăpase la 1838 din manele destructorului Verussi. — ce portă inscripţiunea.din fatalitate. ce este a se atribui fic-careî litere în parte. în anul 1843 Părintele iesuit Se ce hi făcuse o comunicare Institutului archéologie din Roma asupra descoperirii tesauruluï de la Petrosa. din câte s'au publicat pân ă la a. ea a avut se sufere maï mult. inscripţiunea verigei de la Petresa. . cari au esaminat în mod maï obiectiv. ce formau textul inscripţiuniî. ér pentru museul din Berlin se făcuse de pe originalul verigei şi o reproducere galvanoplastică. Ast ă -dl din acesta monumental ă verigă nu mai esistă de cât doue mici bucăţi. Din fericire însă forma acestor doue caractere ne este astă-dî pe deplin cunoscut ă . însă de astă -dată în o stare mult mai deteriorată. p. Prin mutilarea. 92: eoliana d'oro trovata in Vallachia su cui leggesi una chiara ed i n d u b i l a i s c r i z i o n e euganea. (Roma). în noptea din 20 Nov. Densul numcscc acost ă verigă un colan de aur. ') Bolletino delP I n s t i t u t e di C orri spondenza archeolo<jica per l'anno 1843. si consideră caracterele inscripţiuniî ca litere clare ş i neîndoiose eugane ] ). în ce privesce forma paleografic ă a literelor. 1875 se publicase atât în ţ er ă . în ce privesce interpretarea acleverat ă a acestei inscripţiunÎ. au disp ă rut din museul na ţ ional. la care a fost espusă acesta verigă în a. înc ă înainte de a. dificultatea cea mai mare era în a cunosce ş i a fixa caracterul etnografic al elementelor. argintarii! din Bucurescî. după ce a intrat în museul na ţ ional din Bucurescî. ér cele ddue estremit ăţ î ale verigeî au dispărut. 1875. 1875. Cei de ântâiu. relativ cele mai bune. Cercetările se încep îndată şi autorităţilor române Ic succede se descopere pe acest f ă c ă toriu de rele. aii fost învăţ a ţ ii italieni. — un fragment în lungime de Om10. cât ş i în străinătate.

BolHac în Trompetta Carpatilor. că acest colan. Runendenkmâler. 939 din 1871. nr.neth. 53) şi reprodusă de Fabretti in Corpus inscr. Firenze. Nr. ast-fel cum a fost publicat ă de Micali în Monurnenti inediţi (Firenze. In anul 1850 loseph Ar. Munz. _ Inscrip ţ iunea de pe veriga de la Petrdsa. face ş i densul o descriere a monumentelor de aur descoperite la Petrosa. II. 2 vol. 1844. 62. 337 ş i Tav LIII. Die deutschen . se ocup ă cu acesta verigă un alt distins archcolog din Italia. nu presintă ceva rar. deşi caracterele prin forma lor sunt f6rte apropiate de cele e u ga n e 3 ). 1844.. a cărei lectură e obscură. séû torques în ce privesce forma sa.und Silber-Monumente des k. 3. că caracterele acestei inscript'unî sunt asemënatc întru tete cu cele p e l a s g c şi chiar cu cele e u g a n e 2). ' Die antiken Gold. 1844. k. ') Micall. ital. M i ca l i. 1889. — Inscripţiunea de pe veriga de Ia Petrdsa.und AntikenAruetl| J . Taf. de rar este inscripţiunea gravată.în anul urmatoriû. îns ă ceea ce-1 face cstrem 229. 231. (1867) nr. directorul musculuî imperial de anticităţî din Viena. După He n ning. si reproduce în facsimile inscripţiunea acestei verige. u. Densul declar ă. după reproducerea galvanoplastică. 3. 230.— Inscrip ţ iunea de pe veriga de la Pctrôsa reprodus ă de C. 1855—56. Tav. Arneth adopteză întru t<5te părerile învăţaţilor italieni. Monuments inedi ţ i. făcută pentru museul din Berlin în a.

Vierteljahrsschrift fur deutsche Alterthumskunde. In oposifiune cu teoria lui Zacher. că ceva gotic în inscripţiunea verigei nu se pete afla. în anul 1857 un alt distins literat. . 86: Ein G o l d r i n g . 1855. pe carî densul le califică ca adevërate rune gotice J). Grimm susţine. din contra. Leipzig. Preuss.Ins ă cu totul alte p ă rerî aveau litera ţ ii din Germania. . . declară cele doue caractere estreme x — X ca simple cruci. vielmehr sind es ganz cntschieden altdeutsche Worte. cărora a cădut jertfă în timp de o jumëtate secul un mare mimer de literaţi. orî cel puţin germane posteridre epocel Goţilor. schon etwas schwer zu unterscheidender Schrift (urmeză facsimilul literelor). p. si o esplică prin cuvintele : Den gothischen Jahrgeldern heilig. erori. ori semne decorative. Massmann. Stuttgart. 1850. 602: Etwas gothisches ist hier nicht zu finden. se pare mai mult. 1856. Zacher era de p ă rere. mit nachstehender. 1857). dice densul. cu privire la textul inscripţiuniî si la provenienţa tesauruluî de la Petrosa. Akad. Wiss. ce formez ă inscrip ţ iunea de pe veriga de la Petrosa. ') Grimm in Monatsberichte der k. Wien. si citcsce inscrip ţ iunea ast-fcl: -f.utan nothi haila + Pe care o traduce în limba german ă prin cuvintele : Gluck. 44-50. 1855. 209-218. a fost l u l i u Zacher din Halle la a. Cabinettes in Wien. Basât pe aceste vederî. d. J ) Massmann. Das gothische Alphabet Vulfilas und das Runenalphabet. ar fi numai o varia ţ iune a runelor anglo-saxone. si că ea conţine cuvinte gotice. frei von Bedră ngniss. welche den pelasgischen oder auch den euganischen Charakteren gleichen. Der Bukarester Runenring (in Germania. care emise acesta p ă rere. seu Der Gothen Jahrgeld unverletzt 3 ). p. De aici se începe apoî o lungă generaţiune de erori. că inscripţiunea de pe veriga de la Pctrdsa este r un i c ă. Dup ă densul caracterele. ş i al ţ ii mal obscuri. . Cel de ântâiû. că acesta inscripţiune conţine cuvinte. unii mal ilu ştrii. dênsiïerau de credinţă. p. în anul 1856 filologul german W i l h el m Grimm face asupra tesauruluî de la Petrosa o comunicare Academiei d-in Berlin. II Jahrgang. ce aparţin dialectului teuton (altdeutsche Worte z). Grimm consideră inscripţiunea ca runică. citesce inscrip ţ iunea: Gut annôm hailag. aniovihailag. c ă inscrip ţ iunea se pete citi ast-fel : G. Seduşi prin asemënarea unor caractere cu aşa numitele rune anglo-saxone. p. ') Zacher.

*) Stephens. 1861. 76—81. ') Dietrich. 567—573. I. . London. însă în a. The Old-Northern Runic Monuments of Scandinavia and England. 24). Pr ăhistorische Goldfunde. 1867 un alt înve ţ at. 1866 densul consideră veriga a fi de provenienţă gotică. 1857. pe care L a a. că inscripţ iunea este a se citi : Gutanio wi hailag La al Goţ ilor templu consecrat. 1834. p. pe carî acum le traduce Dem Gothenbediirfniss heilig 8). în scrisôrea sa către Telge: Strassburg. Das germanische Runenfuthark. în 1861 Dietrich propune o nou ă interpretare: Guta niothi kailag Divino cultui sacer 2). Dar consecrat din partea femeilor gote. La a. ') Germania de Pfeiffer. La a. II. XI. 2<i« Reeks.în acelaşî an (1857) Lauth e de părere. 5 ) Cosijn. Tom. im Original kennen zu lernen ! (Telge. Amsterdam. Wie oft hatte ich danach verlangt. 354—364. că acesta inscripţiona conţine cuvintele : Gut ani o d liai lag Wodan's heiliges Gut l). Cosijn public ă asupra tesauruluî de la Petrosa. p. o notiţă în Memoriele Academiei de sciinţe din Amsterdam şi esplică textul presupus de Gutanio w i hailag prin cuvintele: Heilig wijgeschcnk van gotische vrouwen B). în anii 1884—1889 profesorul Hennin g de la universitatea german ă din Strassburg se ocup ă ş i densul cu studiul verigei de la Petrosa. Ill. Georg Stephens. De Runeniscriptie van den Bucharester Ring (in Verslagen en Mededeclingen der k. 1884 o numesce «unicul monument runic german» 6 ). 1878. 23 Juli. profesor de limba si literatura englesă la universitatea din Copenhaga. îns ă la anul 1884 Stephens face o nou ă împ ă r ţ ire a cuvintelor Guta nio wi hailag *). welches ich nicht mit eigenen Augen gesehen. Akademie van Wetenschapen. î-şî modifică părerea. p. pe carî acum le traduce : Dedicat noului templu al Goţ ilor. 1866. p.) e ) Henning. Munchen. 1867—1884. 1878 P. ce o avuse maî înainte cu privire la sensul cuvintelor de maï sus. p. 265—266. De inscriptionibus duabusrunicisadGothorum gentemrclatis. Tom. 202. diess einzige deutsche Runendenkmal. Dr. esprimă părerea. p.Marburg. ér la ') Lauth.

*) Hock. «Cuvêntul hailag». Die deutschen Runendenkmaler. Central-Commission (Wien). J 1 . că inscripţiunea de la Petr6sa ar fi în limba gotică. 115—117. Der Schatz d.. Cetindu-se însă Gutani o wi hailag atuncï ar însemna Dem guten Vaterlande wie heilig (gewidmet 3 ). în fine maï e de lips ă se amintim aicî şi p ărerile preotuluï lutheran Rudolf Neumeister din Bucurescî (1861—1866). şi i-am esprimat dorin ţ a se ne comunice p ărerea sa cu privire la cetirea acestei inscrip ţiunî. c ă aicî nu avem de a face cu run e. principal din monumentele runice germane» Stephens: G ti t ani o w i h ai lag al c ă reî în ţ eles ar fi dup ă densul Das gothische heilige (unverletzliche) Gottereigen (Tempelgut2). atunci în ţelesul ar fi Dem guten Scythenland heilig. ) Mittheilungen d. Parmet. densul dup ă un studiu aprofundat ne-a declarat. Central-Commission "• 1868). Separând îns ă cuvintele în forma de : Gtitani owi hailag si avênd în vedere că Go ţii numiau Scythia «Ovim». 1889.a. scrie Bock. nu a putut da până astă-dî nicî o interpretare satisfăcătdre. «nu se g ăsesce în limba gotică (în traducţiunea bibliei făcută de Ulphila) si acest cuvent aparţine de sigur dialectului german teuton şi nici nu pete se corespund ă acelui secul dep ă rtat (al invasiuniî Goţilor). ci cu l i t e r e vechî grecesc î. p. ori în limba germană vechia (teutonică). Wcstgothenkonigs Athanarik (Mitth. Când noi am trimis un facsimil de pe acesta inscripţiune distinsului linguist Dr. XIII (1868) p. 27: Der Ring von Pi-etroassa. cari pe lâng ă tete. Strassburg. p. 1889 o consideră ca «cel maï v e eh iu obiect. că gravorul neîndemânatic (?) nu scia se facă de cât linii drepte. 43. 2 ) Hennlng. ) Henning-. totusï au perdut numai forte puţin din forma lor adeverată original ă» *). d. Henning adopteză lectura luî Gtttanioivi h a il a g ar însemna Dem Wodan heilig. docent privat de filologia la Academia din Miinster. H7: Als wir n ă hmlich diesem anerkannt tiichtigen Sprachtbrscher (Dr. clas atteste Hauptstuck unserer Runendenkmaler. Ipotcsa. care dac ă se ar citi l ). Die d. Densul propunea trei interpretări diferite pentru textul acestei inscripţiunî. Runendenk maler. p.

stabilită în munţii şi în văile Siriei şi ale Me"opotamieî. dar si peste ţ inuturile Germaniei. ct inf. după cum scrie Berger [Hist. si peste tot j ă fuitorî desfrâna ţ i. Galici. era la început numat o numire generală pentru caracterele grafice. vorbind despre caracul artistic ş i originea etnografic ă a tesaurulirî de la Petrdsa se esprim ă ast-fel : «în nicï un cas nu se pdte presupune. în cele italice ş i peste tot locul. în esaminarea critică a caracterelor grafice. puternic şi înaintat în civilisaţiune. et il n'est pas possible que des ateliers p o u va n t f a b r iq ue r d e s b i jo ux d 'o r d 'u n te l p r ix a i e nt ja ma is pu e x is t e r d ans leurs cab anes au mi llieu d es forû ts. uns seine Ansicht iiber ihre Lesung mitzutheilen. 205). nicï din limba celtă. cari se pdtă fabrica obiecte aşa elegante de aur si de un pre ţ atât de mare» »). p. Upï on lne « a 'or. după cum résulta din vechil autori. . Aceste calit ăţ i bune ş i rele ale lor nu se unesc în nici un ca ş cu artele. 332—333: On ne peut d'ailleurs supposer. Gloss. o vechia populaţiune pelasgă. probabil avem aicî o espresiune danes ă formata dup ă numele de Sm enî. ad yrumnae). al VI-lea) numesce aceste . distinsul archeolog frances. Alfabetul a ş a numit runic nu conţine de cât numai o parte din elementele vechiului alfabet pelasg. arts industriels. que tous ces beaux bijoux aient été fabriqués par des ouvriers goths . c ă aceleaşi forme de litere le aflăm în inscrip ţ iunile vechi grecescl. Parmet) ein Facsimile dcr Inschrift mit dcm Wunsche vorlegten. ş i nu e posibil se fi esistat vre o-dat ă în colibele lor din mijlocul pădurilor ateliere. dup ă numele vechiului Popor pelasg. séû Râm n î. pe unde s'a estins o-dat ă poporul pelasg. Goţ ii erau cultivatori de păment. numit R im î. c ă aceste obiecte prcţ iose ar fi f st fabricate de industriaşi Goţi. şi soldaţi. Revenim acum Ia textul acestei interesante inscripţ iunî. Archeologul danes. ') Cuvôntul «runa» séû «rhuna». en aucun cas. med. erklărte derselbe nach eingehenden Studien. Din contră se pare maî mult. alfabetul a fost propagat sub forma şi sub numele A ram i l or. ce se întrebuinţau în ţinuturile locuite de Celţî.De altâ parte Lab ar t e. nu trebue să perdem din vedere. nici din limba germană. a poporului celui marc. Svediel. în părţile Asiei. Originea şi înţelesul acestui cuvent nu se pote esplica. Ari m î. Ces bonnes et mauvaises qualités ne s'allient pas avec les arts. Les Goths étaient cultivateurs et soldats et surtout pillars effrénés. ce Ic présenta acesta verigă. de Germani şi de Pelasgiî din nordul Dunării. *) Labarte. p. I. de l'écriture. . Histoire d. . Olaus Worm i us (f 1654) ne spune de altă parte. dass wir hier n ich t mit Runen sond ern mit al tgriech is ch en Bu ch staben zu thun h ă tten. c ă acest termin are un caracter etnografic. Norvegiei şi Britanici 2).E is P copul Venanfiu Fortunat din Gallia (sec. care în epoca neolitică şi în epoca de bronz a fost resl ăţit nu numai peste p ă rţ ile meridionale ale Europei. lat. că aşa numitele rune se maî numiau şi Ram runer (Du Cange.

18. al XlII-lea numiaû literele cirilicc. pieï de vită. «se au aflat dre-carï tabule (registre) scrise cu l i t e r e grecesc! si cari au fost aduse la Cesar». séu în ţinuturile aş a numite ale Barbarilor. şi după cum seim. seu românescî (K é z a. se rapproche beaucoup de la grecque. Ér în ce privesce pe Gali. 15). Gali. dup ă cum se spune. I. însă în cele-lalte afaceri publice ale lor şi în socotelile private el se folosiaû de l i t e r e l e grecesc! 2 ). in c o n f i n i o Geimaniae Rhactiaeque ad hue extare. adecă litere ale Barbarilor. scrie densul. 29: In castris Helvetiorum tabulae repertae sunt l i t e r i s graecis confectae et ad Caesarem relatae. în acesta privinţă no! aflăm şi Ia Tacit următdrea noti ţă : «în confmiele Germanie! ş i ale Rhe ţ ieî. ') Caesaris Bell. . qu'on retrouve sur quelques monnaies gauloises et dans quelques inscriptions . e. Vom reproduce aici următdrele cuvinte ale lui luliu Cesar. 3: monumentaque et tumulos quosdam Graecis l i t e r i s inscnptos. I. graecis utantur l i t t e r i s . jîipXiov. că lipsindu-le papirul. I. — Cu privire la acest pasagiu. lib. 'Neque fas est esse cxistimant. l'osque. 1860. 4. mal esistă şi acuma ore car! monumente şi tumule scrise cu litere grecesc!»3). — Tot ast-fel scrie Pliniu (VII. de la adiectivul pelasgo-latin bubulus. d. avec le pëlasgique. — Ibid. mais de la grecque primitive. ') Plinii H. 58. ') Taciţi Germania. VIL 57. VII. 14: Magnum ibi numerum versuum (Druides) ediscere dicuntur . . le samnite. l i t e r a e Blackorum. » după cum scrie Herodot. Martin (Histoire de France. e! întrebuinţau pentru caractere «barbara rhuna» (Carm. din causa. VI. le latin ancien. . p. ea litteris mandare.încă în timpurile luî Cesar. Usul literelor vechi pelasge în părţile de nord ale Eladeï. c. 3: In Latium eas (literas) attulerunt Pelasgi. pe cari însă autorii romani. lib. 1): veteres graecas (literas) fuisse easdcm paene quae nune sunt latinae. «numiaû încă din vechime cărţile scrise oç *) pei rase. cu un termin general ş i mal u ş or de înţ eles. «în castrele Helve ţienilor». ér nu ale Germanilor. se înţelegea cu deosebire populaţiunea indigenă din părţile de nord ale Eladeï. «Ionien i ï . . privatisque rationibus. c'est-à-dire pélasgique: elle appartient à cette famille d'alphabets antiques qui comprenait. .£Xoç carte. In fine mai este de lipsă se amintim aicî. le numiau litere grecescI. că nu e bine se pună acele versuri în scris. quum in reliquis fere rebus publicis. sub numele de Barb a r î. Gestu Hung. c. se reduce la timpuri forte depărtate. în părţile meridionale ale Germanieî şi în Galia. că Druidiî înveţau de rost o mul ţ ime mare de versuri (psalmi) ş i donş iî erau de credin ţă . V Acest cuvent derivă făr ă îndoiéla. c or i a bubuia. nu erau în us de cât literele vechî pelasge 1). Chiar şi în secuiul al XVIII-lea şi al XIX-lea literele cirilice erau numite de Unguri o l d h betuk şi de Români slove românesci. acelaşi Cesar scrie. de unde apoï s'a format grecescul £. că Ungurii încă in sec. 19). 67) scrie: Cette écriture. le celtibérien -et l'ombrien. istoricul H. l'étrusque. N. cu tôte că în timpurile aceste se scria cu aşa numitele cirilice mal mult în limba slavonă de cât românescă.

cuvântul «hailag» présenta cea mai mare garanţia. vol. fiind-că cine a scrutat pământul acesta ? Dar el nicî nu arată vre un interes. numai în etimologii arbitrare asupra unor cuvinte întru adevër imaginare. Diferitele populaţiunî de rasă celtă şi germană. după Pelasgî. ci de regulă ele ne arată numele măiestrilor. pi^Xiov la scor ţ a plantei numite papyrus. Xisprfv èrcoîîasv etc. pl. în timp aprôpe de 50 ani. te'toriul Germanici şi al Scandinavici. Ér în alt loc acelaş i Tacit scrie : «Dac ă deiï ceï bunï. sunt date ca daruri la ambasadorii ş i principii lor. 'ETta-faro? irtoist. C. . T0 xţiT ' -s^i r TCO x) -0 . I. ca se aibă şi se întrebuinţeze aceste metale. La plus ancienne inscription latine (Revue arch. cum aflăm d. I.. Dar nici nu pot se afirm. août 1882) p. I. L.. ') Taci ţ i Germ. seu pe monumentele grecesc!: Mïjvô'favto.. vol. 16.ris P6 ' de caPre Ş' de oï. Dorind cu orî-ce preţ a scote la lumină cuvinte gotice din inscripţiunea de la Pctrosă. Novios Plautios med Rom ai feced pe o lamina de aramă din Roma B).oS o. c. c. 5. l l HcrodoU lib. Oc vj. 19.. nici comună. mulţî d i n Barbarî s c r i u pe ast-fel de pe!» >). 24. dar el nu le pre ţ uesc maî mult de cât vasele de păment» s). 53: K a. că cele mai vechi inscripţiunî de pe monumentele si obiectele de artă nu conţin formule de consecrare. Mai târdiû Grecii aplicară numele de fiij&oţ.-f Jep-xc Ypi'f ou-:'. ptgXia cărticică. După cum am vëdut mal sus. ') C. că inscripţiunea de pe veriga de la Petrdsa are un caracter si înţeles german. îns ă cu stingerea elementului pelasg de pe teritoriul Germaniei ajunge "n desvctudine în părţile acestea şi usul scrierii. seu de argint. cari au csecutat aceste lucrări. 'Iiuvs ţ . literaţii germani se au perdut. ce se vëd la el. nu sciu. orï deiï cel rëï. ) C. nici particulară. Acelaşi înţeles î-1 avuse Ia început şi cuvintele c h a r t a b i b u l a <X«?™t pigXûuv). 5 ) Taci ţ i Germ. Tot ast-fel résulta şi din cuvintele lui Tacit despre Germani: literarum secreta viri pariter ac feminae ignorant 2 ). gigXov. fără se aibă în vedere. éul. e. nr. că nu ar esista în Germania vre o venă de aur. I. gâf/Aoţ. nr. Ovio(s) Ou(fcntina) fecit 6 ) pe un bust de aramă a Méduse! din Roma. èraUc. V.. L. Vasele de argint. ce ocupară. pe care scriau Egiptenii. Duenos med feced pe cea mal vechia inscripţ iune latină *). le-aû denegat Germanilor argintul si aurul. Chiar şi acum în etatea mea._ Tt?jv p^^d^y ţţ Toiaiiaţ o. nu avuse nici un fel de scrisore. 54. ta ţ pi^oo ţ S^a-erx/ ţ xaXeùai ano too naXa-. pentru literaţii germani.

/7iw №~ v i'&iî/t 233. Noi am esaminat în museul din Bucurescî în diferite rêndurï originalul acestei verige. Dup ă Henni n g. dac ă nu ar fi negligiat comparaţ iunea literelor de pe verigă cu alte inscriptiunï. f ă cute cu un instrument ascu ţ it. ') Heiming1 . declară fibula din museul de Ia Mainz ca falsificat ă . se afl ă într'un labirint de erorî. Die deutschen Runendenkmalcr. 156 a). în starea sa actuală. care în ce privesce descifrarea inscrip ţ iunilor runice. 232. în nici un cas. că ultimele litere ale inscripţ iuniî de la Petresa nu au putut. pe o fibulă descoperit ă la Osthofcn între . ér sgărieturile superficiale şi percusiunile întempl ătore. dacă dênsiï nu s'ar fi mulţămit numai cu simple copiï făcute de ôrnenï neversaţî în punctele cele delicate ale archéologie! şi paleografiei. se pot uş or deosebi de tr ă surile drepte şi adâncî ale literelor. avênd la fine aceleaşi caractere grafice. 233). Ultimele cinci litere ale acestei inscriptiunï (10—14) le vedem figurate aprdpe în aceea ş i form ă ş i pe alte doue monumente. ast-fel dup ă cum ni se presint ă ea ast ă -di. Die deutschen Runendenkmaler. p. astă-dî în museul de la Mainz. II. Gravura literelor e în general uniformă şi bine esecutată. ") Henning. Noï reproducem aici un desemn' de pe acesta inscripţ iune. ce ni ni se presint ă ş i pe veriga de la Petrôsa. îns ă . anume. atuncî ar fi putut uşor se ajungă la convingerea. se con ţ in ă cuvon ţ ul «hailag». ce se conservă în museul delà Mainz (Fig. . — Inscrip ţ iunea de pe veriga de la Petro sa. 5. p.în fine dac ă interpre ţ ii germanï ar fi supus la un csamen serios însu ş i originalul acestei verigî. f ăr ă nici un motiv serios. la care a fost supusă acesta verigă de la 1838 încoce.Worms si Mainz ş i pe o alt ă fibul ă . 70 ş i Taf. — Inscripţiunea gravată pe fibula descoperită Ia K e r l i c h. ce au fost considerate de runice. cu deosebire îns ă .

. complice cu Pantazescu. Corp. carî au copiat până astă-dî acesta inscripţiune. ce ni-1 presintă Hen ning. în partea de asupra ea a fost roşă. la Hen ning. u i e t i n de Correspondance hellénique. De altmintrelea putem observa chiar pe corpul verigei o separafiunc marcantă între litera H şi între ultima grupă format ă de cincî litere - pi?fcV Cea de ântâiu liter ă în acest cuvent final. în a. unde nu esistă nici o liter ă. însă după cum se pc5te convinge orî-cine. dup ă reproducţiunea luï Telge. de clescelc argintariuluT. îns ă acesta liter ă ast ă -dî pe jumëtate ş tcrs ă ne apare sub forma de F seu T în tdte facsimilele. din punct de vedere al interpretării. Die d. Ea représenta în vechiul alfabet ionic si eolo-doric litera y. vede lângă trunchiul acestei litere. inscr. A patra literă este formată din un trunchiu drept. ci este numai urma unei Mtnp e loviri întemplătore. — Un E cu un punct de es upt ne apare ş i pe o inscriptiunc din Italia superidr ă (Fabretti. se mai 234. ér mai jos alte doue liniôre scurte în formă de puncte ovale. 1844.Cele cinci litere finale constitue aşa dar un cuvent de sine st ăt ătoriu şi ele vor trebui se fie separate. da carî se află maî multe pe corpul acestei verige. acest semn. 31. p. toţî aceia. chiar şi "^Păr ţ ile acele. nu formdză o linior ă gravată. are sus în partea dreptă doue linii înclinate. esprimat ă o pet ă. Runendenkmiilcr. p. care sub forma acesta de $ ni se presintă şi pe inscripţ iunea pelasgă din Lemnos 2). 29. A treia liter ă a suferit în anul 1875 o deteriorare. care va esamina originalul. "r. de ceea laltă parte a textului. II f P A. care pilise si tăiase veriga pe la mijlocul inscripţiunil. A doua liter ă este un I etrusc ş i latin. X. căreia Etrusciî si Volşciî i-au dat valdrea de C (K 1). orï le-aû desconsiderat. 1. câte s'au publicat de la 1841 până la 1875. Ea représenta aşa dar pe un F din alfabetul Volscilor şi al Latinilor. >) In facsimilul. . Avem aici aşa dar un E. ca ş i când acesta liter ă ar ave doue piciôre sub forma de /•> (L). 644). cele doue liniôre micï apar sub forma unui singur punct (pag. pe carî însă le-au trecut cu vederea.luscrip ţ iunea verigei de la Petrosa după reproduc|iunca lui Tclge.) ' . Singur numaî în facsimilul publicat de Micali. ital-. are sus în partea drept ă doue liniï paralele orisontale.

— Lenormant. ital. «în loc de FECIT». 1618. de l'écriture. «ceî vechî scriau câte o dat ă FC în formă abreviată. considerate din nesciinţă ca runice. p. p. p. ") Berger. A doua liter ă de la început este un A (L). raro OIK1T. 235. 236. — Fabretti. antiquar. Cu deosebire T ne apare ca X în alfabetul aşa numit cadmic. ant. X . Cele maî multe caractere din acesta parte a textului nu presintă apr6pe nicî o dificultate în ce privesce valdrea lor adeverată. d. ne apare sub forma prescurtată. pe care-1 află m întrebuinţ at sub forma acesta în alfabetul pelasgo-grec. Corpus inscr. Salaşilor şi Rheţilor ]).311). Taf.. et rom. Corp. 214. v. Diction. In titulis graeco-romanis legitur <f>IIKIT. Vokal. Gesellschaft in Zurich. . în cari ultimul cuvent FICET. inscr. ce formcză începutul şi partea de mijloc a inscriptiuniï. Tot FICET este ultimul cuvent si pe cele doue fibule de la Osthofen si Kerlich (pag. de FO (Fig. care a fabricat veriga. itul. 218. *) Bu ll e t in d e Cor r e s p o n d a n c e h e ll én iq u e . CCCXV. d. Band. pag. ér pe titlele gréco-romane se citesce <I>IIKIT ş i rar Dacă aşa dar ultimul cuvent din inscripţiunea verigeï de la Petrdsa este un FICET (fecit) — si acest adev ă r nu se mai p6te contesta. 651). Étude sur l'origine et la formation de l'alphabet grec. 3 . — Moiniuscn. Vom esamina acum şi restul de 9 litere. v. Forma acestei litere ne maî apare si pe inscripţiunea pclasgă din Lemnos *). A treia liter ă este un T = X ~ cn » P e care 'l afl ă m si în alfabetul din partea de nord-ost a Etruriei 5). 1. —Forma de ficet Şi fi ci t o întimpin ă m adese ori în limba latin ă vulgar ă (Schuhardt. p. în particular însă la Faliscï. E. Die nordetruskischen Alphabetc. 199.)") FabrelU. VI. R. Hist. Alphabetum. 199 seqq. ') Daremberg. Résulta aşa dar. — rnuly-Wissowa. adecă fecit. 1853. că cea-laltă parte a textului conţinea numele măiestrului. în inscripfiunile Umbrilor. JIT (in Mitth. p . 49. că ultimul cuvent din textul inscriptiuniï de la Petrosa corespunde la literele latine FICET. 659). 458: Pro fecit aliquando FC per compendium scribebant vetcres. scrie Fabretti. invers ă .Ultima liter ă X represintă pe un T din epigrafia Italieï superiôre. 2 . p. în fine noï mai cundscem încă doue inscriptiunï presupuse de runice. 212. Alphabet. 149. — atuncî de sigur. p. gr. on FECIT. la Etrusc! şi pe monetele vechi ale Dacici.

CCCXV.—Lenoniiant. IU. Tab. 20. voi. 1875. alfos (albuş) salvos (salvus). este anterior epigrafieï latine. — C. L. FICET '). n r. Terminafiunea în os în loc de us la substantive. Plautios etc. L. ca şi cum ar fi fost o literă. ca nume familiar. nu formeză nici de cum un cas isolât. un V consonant ă cu un V vocal ă. °). ital. antiquités. — Cf. voi I. Avem aşa dar aici următcVele litere : VULCHATIOS . unul avênd liniorele în sus. adecă A. şi pe cele din Tomi. p. 4778. 4 ) Volcatius. 255. ér în inscrip ţ iunile vechi latine: Volcanos 6 ).A patra liter ă cu braţ ul superior maî lung de cât cel de desupt représenta pe un F -. VRSV S. cu singura deosebire. In fine un V sub forma de X. din alfabetul Rhcţ ilor şi Salasilor !). în limba umbrică noî aflăm : çerfos (servus). I. L. I. — Fabretti. O singură dificultate se pare a o présenta iniţiala X. că noi avem aicî o literă combinat ă. voi. ') Daremberg-. Études sur l'origine de l'alphabet grec. 6 ) C. Budapest. I. 1. p. p. că pe inscripţiunea de la Petrosa. ne apare şi pe un grafit. la numele proprii. Usul de a lega împreună doue. orï maï multe litere. care de mult nu se mai pronunţa. este o caracteristică a timpurilor archaice. 55. 196 —198. nr. după tipul ionic. D. Novios. ") Rômer. nume proprii şi adiective. p. împrejurarea. v. unde S final. cum ne apare şi pe inscripţiunile din Italia superioră. p. Forma este archaic ă . Insă dacă observăm cu atenţiunea cuvenită modul cum artistul a gravat acest semn grafic. e. . I. Alphabetum. litera M (S) din Vulchatios ne apare mai depărtată de literele precedente. mănos (manus). este aruncat la o parte. Alphabetum. ibid. ne apare atât în istoria Etruscilor cât şi a Romanilor. ') Dnrciubergr. v. altul în jos. Corp. inscr. Proba ne este şi numeralul X compus din ddue semne V. avond partea de asupra mai deschisă. 4785. ital. d. Duenos. atunci faptul ne apare evident. A şesea un I etrusc şi latin. ce a fost descoperit în ruinele vechiului Aquincum din Pannonia 3). VIBIANV S etc. că pe veriga de la Petrosa acesta literă are doue linii prelungite în jos. A séptea un O format din patru liniî drepte. p. Corp.Kabretti. ibid. pe monumentele vechî latine. Kiadatlan Rômai feliratok. 214. A cincea literă este un T de formă eugubină. 30. . Diet. inscr. A opta liter ă este un S (S) în form ă archaic ă de M cum ni se presintă în alfabetul eolo-doric. în epigrafia latină avem o mulţime infinită de esemple. pelasgă . etrusc si vechiu roman 2). 6 ) C.

cu primitivul grecesc a. p. Alphabetum. Că întru adevër litera H. persona a treia sing. o confirmă inscrip ţ iunea de pe fibula de la Osthofen. 209. 14. v. Ne întrebăm acum. în inscripţiunea de la Petrôsa. un o născut din la. cu privire la textul inscripţiuniî de pe veriga de la Petrosa. cu înţelesul de illam ') Daremberg. Avem aşa dar determinate tete caracterele acestui text. 151). noî avem aicî un text epigrafic— priscis literis verbisque scriptum — şi care ne presintă o particularitate linguistică demnă de atenţiunea filologilor noştri. — Lenoriuant. 651).233. Este el un verb ausiliar la FICET. Academiei de sciinţe din Berlin. avea întru adevër valôrea unei vocale. şi probabil. a unui O. ce precedéza cuvêntul FICET ne apare sub forma T (^Hl r X Fig. 16J5. însă în alfabetul ionic-attic H era o literă pentru sunetul ionic e şi care corespundea la grecescul primitiv a s ). ') C ă in acest cuvent a doua liter ă de la fine représenta pe un E este cert (Cf. ca în limba românescă : o făcut seu a făcut? Orî este acusativul fetnenin al pronumelui personal III. d. considerate în mod unilateral de runice germane. v. R. Pe una din aceste inscriptiunï litera. că acest H isolât. are valôrea uncï vocale. ne-o spun alte doue inscriptiunï pelasge. de la verbul am (habeo). p. caracterul fonetic al acestei litere. 4 . p. care este rolul gramatical al acestui o. este isolat ă între cele doue cuvinte Vulchatios si ficet. întregă legenda inscripţiuniî de pe veriga de la Petrosa este : VULCHATIOS O FICET 4). Acest semn grafic în alfabetul Pelasgilor din Lycia )1(. în vechiul alfabet cadmic litera H se întrebuin ţa atât ca aspiraţ iune cât si ca vocală. représenta pe un O '). pe veriga de la Petr6sa. ») PauIy. că era un o aspirat. sub forma de X M TnA Ca se putem însă ajunge la o conclusiune pe deplin sigură cu privire la acest H. p. E. de pe teritoriul Eladeï si al Asieï mici. e de lipsă se esaminăm aici valôrca fonetică a acesteT litere şi în alfabetul Pelasgilor meridionali. ce o făcuse la anul 1856. Résulta aşa dar. a căreî posiţiune. p. a unui O. ) Leg en da inscripţiuniî de pe veriga de la Petrdsa: VULCHANOS O FICET. in ce privesce derivaţiunea sa. si c ă nu este o abrevia ţ iune. Inveţatul german Wilhelm Grimmîn comunicarea. identic.\Vissoiva. Diet. unde acest H este înlocuit cu & (O) înainte de FICET. dup ă cum vedem. Alphabet.Rëmâne acum se csaminăm valôrea şi înţelesul Htereî H. ce am reprodus'o la pag. După cum vedem. care în alfabetul ionic-attic corespundea unuî e séù a. Henning. ér în alfabetul Pelasgilor de nord este înlocuit prin # (O). antiquités. Care era. 651.

cel de «Vulcan. atuncî dmeniî supersti ţ io ş i ar pute sus ţ ine. dup ă ce Phcgcus a fost ucis de fiï sëï. ci spre partea din jos a luî I. Cuvintele luî Apollodor (Bibi.u\ tiv 'HipaiototeoxTov 8p|iov).a cut».v ollam (fecit) ? Noî înclinăm pentru acesta posibilitate din urmă. cu t6te. III. nu peste mijlocul. care a gravat în mod uniform şi destul de adânc tôte cèle-laite litere ale inscripţiunii. sinistr ă . Tiranul Pay Iu s. sub forma de N = N. 4. 4 7 ~ ' ~ r)lod . Eriphyle a fost ucis ă de un fiû al seu. Grimra bemerkte. 64—65). că densul fabricase un colan de aur pentru so ţ ia luî Cad m. lib.o ţ v. seu colanul. atuncî cele ddue caractere "f. ar fi întru adevër identic ă cu veriga. numit ă 'Apjiovia. de ore-ce se pate observa o liniă transversala peste mijlocul acestei litere (Hennin g. causând peste tot locul discordiî. îns ă convingerea nostră este. III. pe care-1 afl ă m ş i între semnele de proprietate. Pentru resbunarea mor ţ ii luî Amphiaraus. Die deutschen Runendenkmâler. 29: Auf ein deutliches N L î" runic] folgt sodann an sechster Stelle ein Buchstabe.2) sunt: « Ş i Cadm i dede. ca se înduplece pe b ă rbatul seu Amphiaraus s£ iee parte laresboiul celor şepte căpitanî asupra Thebeî din Beoţ ia. în acest ca ş . de la Arsinoe la P h e g e u s şi la soţia sa C a 11 i r r h o c. — Numele de Vulcan ne apare sub forme analoge ş i pe alte monumente. c ă are se per ă acolo. colanul cel de Vulcan-f ă cut> (sSoxt 8è aîivjj KâS|i. c ă acest colan a continuat . avênd cu deosebire în vedere formulele analoge de pe inscripţiunile vechî latine si declară. r ăpi colanul din templul luî Apollo.IV. avênd aceeaşi direcţiune cu linia transversală de pe litera precedentă . von dem Wilh. că acesta linioră. aprdpe invisibilă ar fi întru adevër o parte integrantă a luî I. în particular se spunea despre Vulcan. că acesta linior ă microscopic ă nu este făcut ă din partea artistului. cercei şi colane. care I'a d ă ruit Eriphyleî. colanul Harmonieî a fost consecrat luî Apollo şi depus în templul de la Delphi (Apoll. Felchanos pe o inscrip ţ iune din Creta ş i Volcano s pe un ban din Aesernia. doch lasse sich ein Querstrich in der Mitte des Hauptstabes noch erkennen). Velchanu pe o inscrip ţ iune etrusc ă . inele. Vulcan (Hephaistos) petrecuse timp de 9 anî într'o speluncă de lângă marele rîu Oceanos (Istru). însă îndată copilul seu înebuni şi-î aprinse casa. că singur numai litera a şesea din inscripţiune. c ă scia. este numaî o linior ă forte sub ţ ire. certe ş i omoruri. Noî am esaminat Ia diferite ocasiunl acesta liter ă din punct de vedere paleografie pe originalul verigei ş i tot ce am putut constata. br ăţ are. es ş ei der einzige nicht ganz sichere. Dup ă lliada luî Homer. Bibi. d ă ruit Iui Cadm ş i Harmonieî (amendoî înmormenta ţ i dup ă tradi ţ iunî lâng ă e ' le r ). ce se întinde. în tradi ţiunile vechi acest ornament de gât are o istoria parti-cular ă . Dar presupunând. p. Harmonieî. fiind înduplecat de o amant ă a sa. aprdpe imperceptibil ă . apoî acest colan funest a trecut la Arsinoe so ţ ia acestuia.J (5 şi 6) ar constitui numai o singur ă liter ă ş i atuncî am ave aici acelaş i tip. cap. şi Amphiaraus a trebuit se plece. seu în alfabetu} pluta ş ilor din Moldova. nu este destul de sigură. Massmann întocmai ca ş i Grimm considera pe acest I ca un P . escopent ă la Petrosa şi care dimpreun ă cu alte obiecte preţ iose a (ost consecrat ă unui emp u al luî Apollo. citirea inscrip ţ iunii de pe veriga de la Petrdsa ar fi: VULCHANOS O FICET. îns ă acest curios ornament nu încet ă se causeze nefericiri *l de aci înainte. lucrând agrafe. Dacă veriga de aur. I. dup ă legende o fîc ă a lui Marte ş i nepot ă a luî Atlas. De la Harmonia colanul cel de «Vulcan-f ă cut» a trecut la Polynice. în urm ă .

salassice si aţe Italieî superiore. furent réduits à la misère et périrent en peu de temps (Le Trésor. contre toutes les personnes qui avaient été plus ou moins impliquées dans l'affaire. Valland. Novios Plautios med Romai fecid. si nu pote se fie de cât c ădut ă. pe care se întemeiază textul imaginar de igutani owi hailag-». Heldensage. lors du proces. VII. ce lucreză la d'aur. Wielant. Tous leurs corn p art a géant s. şi între caracterele rhetice. Weland. Cesar şi Tacit le numesc litere grecescï. Notăm aici. După aceleaşi tradiţiunî germane. 58. Xip'. cu deosebire a obiectelor de aur. se aibă consecinţe fatale pentru posesorii ser. si după ce a fost descoperit pe c<5stele muntelui Istriţa. Pantazescu. avant la fin même du procès. ci lucreză diferite obiecte de aur. . care se nu fie archaică pelasgă. în tradiţiunile eroice germane (G r im m. semble-t-il. că ipotesa runelor germane. ce aparţin alfabetului barbar. după cum seim. Urbs Sigeni si Târgul Sibiului. Sub numele de C a u c a s. Nu esistă o singură literă pe veriga de la Petrdsa. Die deutsche Heldensage. însuşi conţinutul textului este pelasg. qui dura jusqu'en 1842. Heldensage. seu ca se fim bine înţeleşi pelasgo-latin. paysans ou citadins. ') Plinii lib. este. sculpteză geme şi pahare preţiose într'un oraş necunoscut Germanilor. p. 12). care în 1875 furase acesta verigă din museul de la Bucuresci dimpreună cu cele-lalte obiecte ale tesauruluî depuse acolo. Liviu litere bëtrânescï (priscae literae). Vôlund. ca cel mal renumit măiestru în lucrarea metalelor. care a format veriga de unire între alfabetul din Archipelag. Wieland. I. er f ă ur ă ria sa se afla în muntele Glogensachsen séa Gôkelsass (womit wohl der Koukesas gemeint wird. Grimm. Wieland) el figurez ă sub numele de• Wayland. c.grecescï: Buenos med feced. numit în alte p ăr ţ î ale Transilvaniei Sighiu şi Sibiniù. qu'aujourd'hui encore les paysans hésitent. pe când cercase se fugă din închisorca de Ia Cozia. ont laissé chez les habitants de la localité des souvenirs si terrifiants. Velint: el maî apare ş i ca un nepot al regelui Vilkinus. Avem aici formele unor elemente grafice. à parler des jours néfastes. Usul acestor litere a fost general în timpurile archaice. Résulta aşa dar. v. 41). 1: Gentium consensus tacitus primus omnium conspiravit. Walland. se pare a fi numai una ş i aceeaşi localitate din istoria legendar ă a celui mal marc faur al vechimii. fu în urmă u c i s de> o sentinelă. că într'o colindă românescă de anul-noû (urare cu plugul) cel mal renumit faur este din tûrgul Sibiului (Colec ţ iunea ndstr ă ).ç ji' eypa'f/s . figureză. Le veillard Stan'Avram et son gendre Ion Lemnar sont morts tous les deux en prison. în colindele române el este cântat ca un bun faur. Pliniu litere ionice şi litere grecescï 1).' ?YPa'f£ etc. où le mauvais esprit poussa quelques-uns des leurs à céder aux tentations delà fortune. în «urbe Sigeni» (Grimm. Veteres graecas fuisse easdem pacne quae nune sunt latinae. ut lonum litteris uterentur. numit ionic. dup ă ce a fost condemnat la 6 anî reclusiune. — Vulcan era cunoscut şi vechilor locuitori din părţile de nord ale Istruluî. 196). în timpurile preistorice Carpaţiî Daciei. p. Et ă ce scrie Odobescu pe basa actelor oficiale: Les poursuites vio'lentes exercées. seu nordic pelasg. ït^coviSa^ |j.

stampate în linii gravate (Fig. ele nu sunt nici de cum semne voluntare. ce le transportă J). 235. Una din aceste inscripţ iunî ni se presint ă pe un veri de lance. Plutaşii români de pe malul Bistriţei în Moldova mal întrebuinţeză si ast ă-dî în mod tradiţional aceleaşi litere. Amênddue aceste vârfuri de lănci pdrt ă decoraţiunî simbolice. în cele anglo-saxone şi în alfabetele Rhefilor şi Salassilor. pag. pe care se nu-1 aflăm tot-o-dată în runele scandinave. ce a fost descoperit la Mûncheberg. atât în general cât şi în particular. inventate de ne-care plutaş în parte. ce a fost descoperit la Torcello lângă Veneţia. numai ca semne distinctive pentru cherestelele. şeii lemnele de construcţiune. 236. A doua inscripţ iune e gravat ă pe un alt vorf de lance. Archeologil italieni au considerat acdstă inscripţiune ca etruscă. Nu esistă în acest alfabet archaic al plutaşilor Români din munţii Moldovei apr<5pe nici un caracter. Goldner. Literele sunt formate din steluţe si din cercuri mici. cari pe lângă tete că astă-dî si-au perdut valdrea lor fonetică. Ele ne vor pune şi mai mult în evidenţă faptul. în marchionatul Brandenburg (Fig. 65p). o svastică şi un triquetru. fabricat de bronz. îns ă fără vaiere fonetică. După aspectul lor. Tdte aceste semne sunt formate din linii drepte. material de fer. înainte de a încheia acest capitul asupra verigei de la Petrdsa. ele sunt caractere grafice. l ) Bnrada. 659). că aş a numitele rune scandinave si anglo-saxone nu sunt de cât resturile archaice ale alfabetului nordic pelasg. Reproducem aici o parte din aceste semne al căror caracter pelasgo-latin este evident. noi vom reproduce aici încă ddue inscripţiunî. Iaşi. Pag.Cu deosebire în părţ ile Daciei usul acestui vechia alfabet pelasg se reduce la timpuri forte obscure. . 1880. Despre crestaturile plutaşilor pe cherestele. tip. au însă o origine istorică.

22. sub cele ddue forme.Svastica. Runendenkmâler. Asia ş i Africa de nord. représenta în timpurile archaice. Un monument vohv descoperit în Turda si dedicat Dianeï (soreï luî Apollo) port ă de asupra . Die d. Taf. 236. Aceste semne ieratice ne 235. serele de prim ă var ă ş i serele de t6mn ă . 2. pe unde se estinsese o-dată rasa pelasgă. în Europa. Cultul svasticeî esista în ţă rile Dacieî ş i în epoca roman ă . apar în diferite părţi ale lumii vechï. — Vêrful de lance delà Mùncheberg. >f> fy . ale sale. Die d. Runendenkmâler. Henni n g. — Inscripţiunea de pe vérful de lance de la Torcello. I. pag. Hennin g.

în legendele antice. 7120 (1612). Amenddue inscripţiunile. fulgerele. I. Corresp. 10. 242. L. pe a !te doue chrisôve. Ér în Corpus mscr. ambele în biblioteca Academiei române. le afl ă m une-orî întrebuinţ ate ca chrism urî la începutul chrisovelor seu diplomelor domnescî din Tera-româneică în sec. — Polybiu (X. 825. ') Archaeologisch-epigraphische Mittheilungen. unul de la Radul Ş erban din a. 7104 (1596).^J i). 7115 (1607). O deosebită importanţă archeologică o presint ă în fine faptul. *) Semnele simbolice. XVI-lea şi al XVII-lea.66U nul . I (1883). Revista pentru istorie. Ca un simbol tradi ţ iţ ional amêndôue aceste forme ale svasticeï mai sunt si astă-dî întrebuinţate la poporul român. altul de la Radul. Forma lor este archaică B).r ---. p. III. 34799' g ă sim un F = E. 11) amintesce de un letes. S. un mod de scriere. ce era comun Umbrilor. kt.. •) C. 81. Ast-fel pe un chrisov al luî Michaiû Vitézul din a. Etruscilor. un Ole t is figureză ca demon . de sigur pe basa unor tradiţiunî. sunt de la drépta spre stânga. Pe o inscripţiune a Cohortcî I Aclia Dacorum din Amb glanna. p. fiul luî Micimea. despre care spuneau tradiţiunile vechî. VII.e în revista «Tinerimea română». II. voi. că un E sub forma de F se află şi pe inscripţiunea pelasgă din Lemnos (Bull. Ele se afl ă reproduse la Tocile seu. nr. din carî e construită monumentala biserica «Trisfetitelo din Iaşi. p. chrismul ne apare sub forma unuî f u Im en „ . că ar fi descoperit minele de argint. că pe cele doue vêrfurï de l ă ncî figurez ă ca embleme ale stabilimentului. 1898. Bucurescî. N. I. s ) Comuna Gârla-mare. de pe cele doue vêrfurï de lăncî.. Esilaţiî Dacï duseră cu sine în Britannia acest simbol al cred'ntelor sale rcligi6se.. 3). şi care ni se presint ă şi pe monumentele arcbaice grecescî. — Svastica şi diferite alte caractere grafice de formă antică figureză eu miile pe petrele cioplite. pe crucile de la morminte 8) şi pe cusăturile femeilor ţSrane din Transilvania «). jud.r ---------. şi din care causa i se acordase onorî divine. héll. Oscilor. 418. îlî archaic Tţ e . X. al. n r. 4 ) Swastica şi alte semne accadic. din a. vechilor Latini. Voi.-------------. ce le fabricase în anticitate Cyclopil pentru Joe. MchedinţÎ.n". fulgerele luî Joe ş i svastica. Ultimele doue litere sunt F C. al căruî original se află în biblioteca Academiei. chrismul este înlocuit cu o svastica în spirale avênd urm ătorele forme: 6 ) In ce privesce descifrarea acestui cuvent maï notăm aici. afl ă m semnul cruciï încunjurat de un cerc ş i ot . pe carî astă-dî nu le mal cunoscem. lâng ă valul luî Hadrian 2 ). d. si lectura întrcgeï inscrip ţ iunî ar fi: OLETOS F(e)C(it «).

ce decorezâ patera de la Petrdsa nu représenta alt-ceva de cât divinităţile panteonului german Walhalla. Autorul scrie : In ei ne r altn. ?' peste tot lipsit de darul de a pute petrunde în misteriele sciinţelor istorice şi archeologice. primi în noul botez numele de Balder. Lexikon.<•> de Ia început şi de la fine ca simple semne de ornamentaţiune. care scuipa venin şi foc.Termină m aicî cu acest studiu asupra verigeï de la Petrésa. Apollo deul pelasg. al lumii inferidre (Roscher.. 1900). er speit gift und feuer. care bea sângele dmenilor şi al animalelor. fiul luî Odin. Noi am esaminat şi esplicat acesta inscripfiune pe basa fântânilor istorice.. în fine nici după inscripţiunea de pe veriga cea masivă de aur l). o ipotesă. Oletis). dacă sensul interpretării. c ăruia i se mal conferi ş i demnitatea de Neptun al Go ţilor etc. — Henni n g însă spre a pute scdte un eu vent german în rune din inscripţiunile de la Fig. 237—8. că e locul aicî se amintim în puţine cuvinte Şi despre con ţinutul ultimeî publicaţiunt a luî Odobescu. nici după figurile mitologice. şi ast-fcl dCnsul citesce prima inscrip ţ iune RNNNGA.. fără se se intereseze. Hercule Thor.. carî sus ţ ineau. Resumăm : Tesaurul de la Petrdsa nu este nici gotic. fu identificat cu spiritul cel rëu Aegir. p. ce le represintă. Taf. 1). şi că acesta inscripţiune conţine un text german (gutani owi hailag). că inscrip ţiunea de pe veriga de Ia Petrdsa e format ă din rune gotice. asupra sa făcuse o deosebită impresiune părerile păstoriulul evangelic din Bucurescî. Runendenkmăler. deul lumineï binef ăcătdre.. ce pdrtă un caracter evident pelasg. weil er im wasser wie auf dem lande gehen kann. pe care . fiul luî Apollo. Odobescu nu s'a distins nici o-dat ă prin studiele sale istorice Şi archeologice. întitulat ă «Le Trésor de I'etrossa» (Paris. II. şi în faţa mariî divinităţ i Terra Mater. p. imediat lângă Apollo. Pentru densul istoria antică. 1854. nici byzantin. capelă din graţia acestor învăpăiaţi runiştî un loc de ondre pe o pateră de sacrificiu. trinkt das blut aus menschen und thicren (Deutsche Mythologie. nicî după genul de ornamentare al obiectelor. deiţa Opis fu numită Verdandri. istoria artelor. Şi acest Grîmr Aegir. ce ne-o face eruditul Grimm despre aşa numitul Aegir. — Credem tot-o-dată. I. Spre a ne convinge cât de superficiale şî nepotrivite erau aceste caractérisai'!. isvorul cel abundent al tuturor bunătăţilor. Un adevërat non-sens. p ă rintele gin ţ ii pelasge. c ă textul inscrip ţ iunil de pe veriga delà Petrdsa ar fi «gutani °wi hailag>. ér a doua RANNGA. Neumeister. Venus Freya. saga findet sich ein . Tot-o-dat ă am reprodus ca auxiliare încă alte 3—4 inscrip ţiunî. ce l'au dat. spre a da mai multă credinţă acestei ipotese se vedură siliţi se declare. epigrafia. însă pe cari înveţaţiî germani le-au declarat de runice. Fig.. şi al cărei sens ar fi «dem guten Scythenland heilig>. au fost tot-de-una numai simple ocupaţiunî de distracţiune. l ) Ip ot es a d e sp r e pro ve nie n ţ a go tic ă a te s a u rul uï de l a P e tr d s a . ër lanus. 1868. Lipsit de cunoscinţe mal intensive. noi vom reproduce aici următdrea icon ă. (Notice sur Ia Roumanie. că şi figurile. v.. archeologia. A c e ia . — Conferesce şi inscripţiunea Aletios de pe un alt vêrf de lance descoperit la Suszyczno în Volhinia şi reprodus la Hennin g (Die d. declară literele O şi . pote se stee în faţa uneî judecăţi critice ori nu. 969). 382).. nicï după forma. damon Grimr aegir genannt.

Bock constatase încă la a. si spre a da maî multă credinţă alegaţiuniî sale cu privire la acesta literă imaginară. 371). 109). de cât sciin ţ ifice. . Neumeister .Acest important monument de aurăria. cât şi al tipurilor. fără ' î un fond de erudi ţiune. — Aceeaşi părere o esprimase încă pe la a. pe care în facsimilele sale formate ad-hoc o înfăţişă în forme forte marcante. d. p. 398 şi PI. Tome I. dass wir hier nicht mit u e s ta lte n d er n or dis c h en . k. aparţine uneî alte civi-r atiunî. 39). Odobescu aşedă pe Apollo ca cel d i n urm ă î n t r e d i v i n i t ă ţ i l e figurate pe patera (Le Trésor de Pétrossa. 1868. (Mitth. et trèsproba'blement des Goth s. pe când de altă parte învăţatul Dr. 2° «Le (peuple) Goth n'(a-t-il) pas consacré la Scythic ?» 3° Pour un Goth la Scythie n'(est-elle) pas consacrée ? (Le Trésor de Pétrossa. II. p. c ă diferitele figuri gr u pa te î n in ter ior ul p a ter e i d e la P e tr e s a n u au nici un r a por t c u mito logia Goţilor. 414—415). că acesta pateră e opera unui măiestru de mare merit (erkennen \vir hier auf den ersten Blick dasWerk eines geschulten Kunstlers . 397. pe <C. — Ipotesa. p. 33). 110). unic în lume. XIII. Dup ă ce diferitele articule şi notiţe. 376. un aglorat incoherent de compilaţiunî despre diferite obiecte de artă. und dcr es namentlich in technischer Beziehung zu einer vo l i e ridden Meisterschaft gcbracht hatte. «Origines de l'orfèvrerie cloisonnée». II) pe când în realitate fractura a fost numaî asupra literei A. o lucrare în care densul propunea următdrele trei interpretări capricieuse pentru textul tot aşa de imaginar «gutani ocwi hailag> : 1° «A Odin la Scythic consacrée». declar ă . Pentru acesta interpretare fantastică scrisese Odobescu un volum atât de mare. p. Totul ne apare aicî archaic. k.. densul afirmă. Ér în ce privesce conclusiunea finală a operei sale. — Tot o-dată spre a da o aparenţă de veritate acestei teoriî eronate. Fr. Notice sur la Roumanie. a fost în timpul din urmă abandonată chiar şi de archeologul francos De Linas. 6). 358. al paterei. sub titlul de: «Le Trésor de Pétrossa». şi <C (Le Trésor de Pétrossa. numaî se o d volte si s'o completeze (une nouvelle interprétation proposée par M. 1875 tocmai asupra literelor X. Atât credem. Central-Commission. II. ue nous développerons et compléterons. ce le publicase Odobescu asupra tesauruluî de la Petrôsa • cursul anilor 1865 —1877. Central-Commiss. că veriga a fost ruptă în a. în forme maî «uit luxôse. f ăr ă nici o sintes ă critică şi ce este maî elementar. din diferite epoce. XIII. Odobescu ne înf ăţiseză figurile de pe patera de la Petrdsa sub un aspect barbar (Tom. III. p. d. f ăr ă ca autorul se-şî pută da semă de caracterul distinctiv al fie-căreî epoce în parte. în fine ca se obscureze pe cât e posibil caracterul pelasg. s o nde rn d er gr ie ch is c h en o d er u b er hau p t c la s sisch-antiken Gutter w c i t zu thun habcn (Mitth. ţ .. sc<5se la Paris în limba francesâ o lucrare volumin<5să. . ori grecesc. unor altor idei religiose. densul în Uimii anï aï vieţeî sale. qui habitèrent la Dacie du III au V-e siècle de l'ère chrétienne (! ?) (Tom. dup ă cum singur mărturisesce. Odobescu mai crea ş i o liter ă nou ă neesistent ă în textul verigei. professant le paganisme. că este de ajuns pentru caracterisarea operei lui Odobescu. atât din punct de vedere al arteî. care în publicaţiunea •sa de la 1887. începând de la î Odobescu în tôte scrierile sale a cercat. densul o formulez ă ast-fel : Les pièces qui constituent le trésor trouvé a Pétrossa proviennent d'un peuple germanique. Das jedoch môchte wohl keines besonderen Beweises bedûrfen. R. 1868. I. 1868 canonicul Dr. Bock. că tesaurul de la Petresa ar fi de origine gotică. . au rëmas fără nici un resunet în lumea sciinfifică.

') Bolliac. pentru un cult din Dacia» *). cu stil Dacic. 1870. seu de obor ş i ă . . 3. Trompctta Carpaţ ilor. de aur cu ornamente apollinice. esprimase următorea părere: «dică cine orî-ce va dice. ") Bolliac. a acestor ţ erî. 1870 Cesar Bolliac. vasele de la Petrosa sunt vase Dace. Ér în alt loc densul scrie: «Sunt multe caractere pe cărămidile şi petrele de la Slon. cari ar ave analogia cu caracterele de pe brăţara (veriga) din aurăria (de la Petrosa). nr. de la patera cu figuri. Acesta civilisaţiune Bolliac o atribuia Dacilor. diferite ţinuturi ale ţereî. An. ori al lui Apollo Hyperboreul. Densul vedea numai un şir neîntrerupt în civilisaţiunea preistorică a Daciei. Fără îndoielă. esplorase din punct de vedere archéologie. al Mameï-marï. 1871. de la fibula-phoenix şi până la veriga seu colanul cu caractere grafice pelasge. p. Trompctta Carpa ţ ilor. că noî avem aicî resturile unuî tesaur religios. 876.discul cel grandios. în ţerile de la Dunărea de jos. pe care de la aflarea el şi până astă-dî eu am credut'o ş 'o cred înc ă Dac ă » !). carï avem aceste convingeri. compus din diferite obiecte prcţiose. nr. svêrcolésca-se oii cât vor pute archeologiî noş tri. 3 şi 4. pe cari i considera ca popula ţ iunea aborigen ă. Bolliac. iniţiatoriul studiilor archeologice în România. începând din epoca petrei lustruite şi până în timpurile romane. între cart Terra Mater ş i Apollo Hyperboreul au rolul principal. pag. An. 939. ce au fost consecrate în timpuri depărtate unuî templu ilustru. încă la a. Nu suntem ceï de ântâiû.

III. ne descrie Porţile de fer seu Caucasice ca «o operă gigantică a naturel. ér pe sub ele curgea un pcrêû. seu Istru. pjso Rhodopen Caucasumque penetravit. balaurul cel legendar. 811) aceleaşi Porţî monumentale figureză sub numele de (iap|j. este identic cu strimtorea cea făimosă de lângă cataractele Dunării. . Dincdce (în partea de apus). care înspăimântase şi pe dciï Olympuluï 2j. IIAHPEIAI nYAAI. Aicï catena munţilor se întrerumpea de-o-dată. 5 ) Hesiodi Tlieog. IU. 7: C a u c a s u s . Aceste porţi. Se pare. — Inscripţiunea osta?uui Mansuetus din Leg. ™Xat. ') IMndari fragm.. nu numaî o barieră puternică. Pliniu cel bëtrân. 864. aceste Porţî erau apărate de un castel aşedat pe verful stâncilor spre a împedeca trecerea ') Homed Ilias. 25 (la Strabo. I Minervia: ad Alutum flumen secus montis Caucasi (Froehner. Ea devenise un punct geografic important. şi o lucrare demnă de admiraţiune. 811 seqq. Carpaţiî meridionali după cum seim.oi.psai icûXai. 13: o'.XXIX.S-fjps-. La Pindar aceleaşi Porţi portă numele de TaSs^r/iSsç r. Histri quoquc fluenta contingit. Ea era cunoscută comercianţilor meridionali din Elada si Asia mică. . 156). v.ûXai s). dar si în geografia militară a Romanilor 4). unde se aflau Porţile de fer ale luî Homer. aveau destinaţiunca se împedece incursiunile glotelor inimice. hb. *) Jornandis De Getar. orig. Locul. de 6re-ce. acolo. Ea se afla lângă Oceanos potamos.— La Hesiod (Theog. Porţile erau formate din grindî îmbrăcate cu fer. 5). Usul de a închide cu por ţ i de fer p ă surile munţ ilor maî înal ţ i a csistat si în timpurile preistorice. c. purtau numele de Ca u caş. numită şi astă-dt Porţile de fer. Despre cea mai vechia Port ă de fer face amintire Homer >). nu numai în tradifiunile vechi. carî în limba poporului român de acolo se numesc «La Marmore» (ung. v. Trajane. aceste Porţî de fer erau cunoscute sub numele de Portae Caucasia e. 5.a'. după cum résulta din Homer şi Hesiod. astă-dî Gherdapurî în limba locuitorilor din vecin ă tate. 746. Vaskapu). ce erau tot-o-dată apărate şi de castele situate pe vêrfurile stâncilor. Acesta port ă de fer forma. din care exhala un miros forte greu. R. p. VIII. dar era tot-o-dată. . 790 (695). că Hesiod face aicî o confusiune geografic ă cu Por ţ ile de fer dintre B ă nat ş i Ţ era Ha ţ egului. v. unde după Hesiod a fost aruncat într'o cavernă adâncă. In timpurile romane. PORŢILE 1)E FER. 5. — «îi H. Col.

Mulţi. quum petcret illas (Caucasias) quae. — Heniochiï. că densul sili pe câţî-va regi.—Cf. numiau acesta trec ă tdre Por ţ ile Caspice (Portae Caspiae). 19: Parabat et ad Cas pias portas expeditionem. I. VI. Tac i ţ i Hist. Ele se aflau aşa dar situate în drumul cel mare al migraţiuniî ginţilor barbare către părţile de apus ale Europei. A portis Caucasiis per montes Gordyaeos. XIV nr. VI. 3608. ceea ce este o mare erore geografică. ce domniau peste Bastarnl. apoi el puse în libertate pe fiii regilor. Ele formau o despărţire geografică. cel cu un o chiu. ne spune Pliniu. Valii şi Su ar n i. 4 . De lângă Porţile Caucasice se începeau munţii Gordyaei. ne spune. Tot-o-dată Pliniu mai face aicî următorea rectificare. I. 15. ingens naturae opus montibus intcrruptis repente. dice densul.. Valii. ad Caspias portas tendere dicebatur. 6 . Iţ a se habet terrarrum sinus e clarissimis.ginţilor nenumërate». 6: Et Neronis principis comminatio.) termină repede acesta espediţiune asupra Sarmaţilor. Germania şi Illyria. însă legatul pro-pretor al Mesiel Plauţiu Elian (a. . peste Roxolanî si pe fratele regelui Dac. . carî devenise o calamitate permanentă pentru statul roman încă din timpurile republice!. Porţile de fer de la Istru aveau în epoca romană o îndoită însemnătate. 12. ») C. . în istoria romană cea de ântâiu amintire despre aceste Porţ i o aflăm în timpul luî Nero. sunt din punct de vedere geografic şi etnografic unul şi acelaşi popor cu Ariraaspii. c. 57 d. se trecă pe cel alalt ţCrmure al Dunării si se închine înaintea stogurilor romane. din Britannia. seu Scyţ ilor europeni. ubi fores obditae ferratis trabibus. 2 ) Suetonii Nero Claudius.. ér pentru res ărit erau porţile apusului. 1: portae Caucasiae. asigurând si estindênd în modul acesta pacea şi liniscea provinciei 3). cum ne spun autorii romani. «este fisionomia acestui sîn de păment. Chr. decretase o espediţiune asupra S armaţii o r. ) Plinii lib. Suarni indomitae gentes. ele erau porţile orientului. — Plinii lib. carî ne apar şi în legendele argonautice. L. cari se ocupau cu lucrarea minelor de aur. auri tamen metalla fodiunt. citraque in rupe caş t e l Io communito ad arcendas transitu gentes innumeras . mal înainte de ce împcratul ar fi sosit cu legiunile sale la Porţile de fer. până aci necunoscuţi. Pentru scopul acesta. subter mediaş amne diri odoris fluente. Ab iis ad Pontum usque Ileniochorum plura genera . densul strînse o mare mulţime de 6ste. unul din cele mal celebre» '). in Sarmatis tendunt. magno errore multis Caspiae dictae. ér de lângă triburile aceste şi până la Pontul euxin. Inscripţiunca. «Acesta. pe care o trimise la strimtorile Caucasice 2). Nero. voi. . se întindeau maî multe seminţii de Heniochî. Pentru apus. ce formeză epitaful acestui brav general. locuiţi de populaţiunî nesupuse.

din care so estrăgeau metale). din părţile de nord-vest ale Tëreï-românescï.. Aceste porţi. după cum scrie Pliniu.. Acelea şi Porţi de fer mai sunt amintite şi în secuiul al IV-lea al ereî cre ş tine sub numele de Ferratae Portae. pe care Pliniu î-I numesce amnis d ir i odoris. v. aut nigrae litora Thules. Get. sunt identici cu munţiî districtului Gorjû. el curge în Dunăre tocmai prin acelaşi loc. ş i ele scrviau. Aut Rheni populos. Ér numele Suarnilor s'a conservat pân ă ast ă -dl în numele comunelor românescî So Varna-de-Jos. dup ă cum ne spune Claudian. se aflau. ar fi fost în contra celor mai elementare principii de strategia.3). metuendaque p ortac Li m i n a C a s pi a c a e .— Păreul. Forsitan Ausonias ibis frcnare cohortes. 56 seqq.. si Şo v ar n a-de-sus din plaiul Cloşanilor. 6) Claudlanl Bell. ce formau basa de operaţiune a trupelor de apus asupra Sarmaţilor. 235 seqq: Nonne videbantur. lib. de opera ţ iune pentru incursiunile Ge ţ ilor în părţile de apus ale imperiului roman 6). 4.•Tot lângă Istru se aflau Porţile Caspice şi după poetul Papiniu Staţiu '). adecă a Valii celeï mari. Gordyaei. adecă pêrêu eu apă serată. în apropriere de Tigru. de carî face amintire Pliniu.. — De altmintrelea o expcdiţiunc a Romanilor asupra Sarmaţilor din Europa. carî după descrierea luî Pliniu începeau de lângă Porţ ile de fer. ') Plinii lib. De asemenea s'a maî păstrat în toponimia român ă ş i numele triburilor Valii şi Suarni. ca basa. cu trupe din Britania. At tu si longi cursum dabit Atropos aevi . 416. adec ă al CerneL A doua grupă de munţî. portă astă-di numele e Slatinic. ') Confiisiunea între P o r ţ i l e Caspice din Asia ş i între Porţ ile Caucasice de la istru mal produse o nouă retăcire in geografia antică. quamvis adamante rigentes. v. ») Staţii Silv. séû a clisureï Dunariï. 4 ) Lângă Şovarna-de-jos se află délul numit Rud in ă (adecă. 3. Cea de ântâiu localitate de lângă Porţile de fer portă numele de Gura Văii.. unde se aflau în vechime Porţile de fer.. seu mocirlos . Munţii Gordyaei fură transportaţi şi localisât! în părţile meridionale ale Armeniei.. 27. mai sus pag. o regiune. în masivul de munţi numit Ceraunius 2 ).— Cf . IV. unde se lucrau minele încă din timpurile ante-romane *)... V. Ferrataeque Ge ţ i s ultro se pandere p o r t a e f . din Germania şi Illyria prin Caucasul asiatic. Aut îs t rum servare latus. Turribus invalidis fragiles procumbere muri..

I—II) în catacombele Romei ne înf ăţ iş ez ă acesta stâncă in aceeaşi formă . — Cf. ce o are acesta legendară stâncă din Carpaţî *). *) Hyglni Astronom.. 325). cura se află reprodus ă mai sus la pag. Ser vi us in Eclog. şi în care. N. Acesta stâncă era figurată de asupra por ţilor cyclopice ale Myceneî. Omenii voind sC simboliseze încatenarea şi suferinţ ele luî Prometheu au început se lege jur împrejur cu fer câte un fragment din stânca acesta şi se-1 porte în deget. care formeză şi astă-dî cel maî important monument al Carpaţilor.. Rome souterraine. Acesta este începutul inelului şi acesta a fost petra pre ţies ă seu gemă » x )... ce-1 făcuse. lib. (A se vedé Northcotc et Brownlow. primul us. Les Celtes. Ea era emblema Panteonului pclasg. 42. p.. 165—166. Despre aceeasî tradiţiune scrie şi Hygin: «Joe. 15.. i puse în mân ă un inel. se bucurase în anticitatea preistorică de o mare veneraţiune.. Fabulae primordium a rupe Caucasca tradunt: Promcthoi vinculorum interpretatione fatali: primumque saxi hujus fragmentum inclusum fcrro. . ori cu alte cuvinte în aceleaşi feţ e. ne spune urmă t6rcle : <După povestirile poporale. hoc fuisse anulum.. ce a fost descoperită în necropola preistorică de la Bologna. INELE CU GEME I)IN STÂNCA LUI PROMETHEU. densul a. mai pus şi un fragment din stânca Caucasuluî» •). p. 3 J O pictur ă din crypta Lucineï (sec. 1877. O altă stelă funerară. et hoc gemmam. ea era representată ca un simbol sfânt al eternităţii pe stelele funerare ale Sicilieî. ne înfâfiscză de asemenea o imitaţiune a formel. II. că nu va libera nicî o-dată pe Prometheu din catcnele sale. XXXVII. ') Plinii H. din acelaşi metal ca şi catenele.. 350. ca se nu-şl calce jurărnentul. ac digito circumdatum. Pliniu în istoria sa naturală vorbind despre originea gemelor. Cartageneî si chiar în catacombele creştine ale Romei 3). ') Bertrand et Rclnach. începe de la stânca din Caucas (a luî Promethcu). şi curn au ajuns ele Ia o admiraţ iune a ş a de mare.XXX. 1: Quae fuerit origo gemmarum .. Stânca luî Prometheu.. VI. ce s'a făcut cu gemele.

XXXI. 1. beneficii ale 'ilisaţiunil. Urmele estensiunil lor etnografice.-si mai remarcabil popor. începând din înţu Norvegiei până în pustiurile Sahareï. cel maï întins. dar si în regiunile din nordul Dună rii ş i ale M ă riî negre. care a introdus în Europa cele de ântâiû. în Asyria şi în Egipet. precum şi ale activităţii lor industriale.PELÂSGII SÉU PROTO-LATINII (ARIMII). ÎNCEPUTURILE POPORULUI PELASG. care din punct de vedere moral material a schimbat faţ a Europei archaice. în 'ia mică. pe can autorii grecescï i numiau în general Pes gî ş i T u r se nî. Pelasgiï ne apar în fruntea tuturor tradiţiunilor istorice. o naţiune. Colţilor si a Germanilor în ţinuturile iropel. maï aflăm şi astă-dî pe cele trei continente ale lumiî vechi. Eï représenta tipul originar al popdrclor i numite arice. Aceşti Pelasgî formase în timpurile ante-elene. . Vechimea rasei pelasge. mai pu•nic.u« Până la Oceanul atlantic. ns lstona lor politică şi istoria civilisaţiunil lor sunt acoperite de înturecul vechimii. era ocupată de o rasă émenï veni ţ i din Asia. cea maï marc parte a acestuï continent. de la isvôrele nurilor Araxe şi . încă înainte de imigraţiunea Grecilor. nu numai în Elada în Italia.

Patinele date. cum. i-au persecutat. 2. atât de nobilă în moravuri. i-au distrus. Beoţia şi Thessalia. 489. atât de superidră în concepţiunÎ. Rasa lor li se părea atât de archaică. un nume. După vechile tradiţiunî grecescî. a împreunat mările. 56. 385. si de unde au venit eî în ţinuturile Eladeî. Ar cad i i . ce ne-aû rômas asupra Pelasgilor. El domnise aşa dar peste continentul grecesc încă înainte de timpurile lui Noe. tat ă l lui Pelasg (Eusebius. Evang. Cu deosebire istoria politică a Pelasgilor meridionali se încheia cu căderea Troici. Pelasgiî erau ceî mai vechi dmenï de pe păment. p. 10. Scot. si în urmă i-au calumniat. care a desecat mlaştinile. istoria imperielor şi instituţiunilor sale. fragmentare. a întemeiat oraşe. puternică în voinţă şi în fapte. ne sunt transmise de ceî. 8). Pentru poporul grecesc. scurs lacurile. v. VIII. Un ram al poporului pelasg.Apollodorl Bibi. de putere şi estcnsiune teritorială. v. *) adecă omeni cu calităţi supranaturale. ne înfăţ işez ă pe acest mare si admirabil popor numaï în ultimul period al istoriei sale. că înainte de denşil a domnit peste pămentul ocupat de el un alt popor. a avut o religiune înălţătdre. însă el aveau o tradiţiune. Praep. Pelasgiî locuise în părţile Greciei încă înainte de cele ddue diluvii legendare. Grecii î-şî perduse de mult tradiţ iunea. v. 429. a remas înmormentată. 18) Pelasgiî de lâng ă Dori on a erau considera ţ i ca sfin ţ i (tcpol). i-au împrăsciat. ce locuiau pe culmile şi văile din centrul Peloponesulul. lib. în cât tradifiunile si poemele greccscî atribuiau tuturor Pelasgilor epitetul de «divini». cari i-au cucerit. 967: Sis IhXaoYujv. I. gr. că dânşii au fost pe păment încă ') Homcri Ilias. ce el întru adevăr 1'au meritat prin darurile lor fisice şi morale.ş l c ă uta o nou ă patria. Ast-fel că istoria epoccî lor de înflorire. sunt numai simple amintiri de resturi mici şi împrăsciate. Odys. a dat cursuri ndue rîurilor. când. a. Hist. *) In timpul diluviuluî luî Ogyges domnia peste Argos Phoroneu. c ă rora nime nu cuteza a le face resboiu. şi că aceştia aii fost Pelasgiî. in Fragm. chiar si aceste puţine date. 177 : ciot ts rUXaufoL — Aeschyli Suppl. — Dup ă Dionysiu din Halicarnas (1. silite de inimicii lor se emigreze din o ţ er ă în alta. c. Din nefericire însă. I. . sate şi cetăţi. De aici încolo tot ce mai aflăm despre aceştî Pelasgï din jurul Mării egee. 8 ) Herodoti lib. ce se vërsase peste Attica. . a tăiat munţ ii. XIX. X. a ridicat altare şi temple deilor. X. ce ne-aû rëmas despre Pelasgï. asemenea deilor. în Europa. a arat şesurile. Asia şi Africa. atunci când independenţa sa politică era distrusă aprope peste tot locul st când numele seu începe se dispară. aveau tradiţiunea. unul în timpul regelui Ogyges 2) şi altul în timpurile lui Deucalion 8). a artelor şi industriei lor. spre a.

II. prin puterea si frumseţa figure! sale şi care întrecea pe toţi ceî alalţî muritori prin facultăţile spiritului seu. ca sC nu maî mănânce tot feliul de ghindă. . Chr. ale ploilor si căldurilor. IV. lib. lib. dup ă cum scrie Eudoxus în scrierea sa ITepîoSoç. care trăise în secuiul al IV-lea a. Hist. că cel de ântâiu om născut pe păment a fost Pel a s g. _ Herodoti lib. Tot ast-fel ne spun Aristo din Chios si Dionysiu din Chalcida în cărţile lor despre Origini» J). v. III. • 2. care a înveţat pe omeni se-sî construiască colibe (xaX'JJte?) spr<. IV. Ar c a di i. în fine Ephor. lArcadil au esistat înc ă înainte de lun ă . Civilisaţiunea preistorică. Graec.V 'EUaSa SuvaOTîUcâvtwv lib jovial. 56 : ™ à ?x alov ti jj. le-a interdis. scrie : «Tradt ţ iunea ne spune. 161. VIII. din cari unele erau pericu!6se sănătăţii. a fost cel de ântâiu. ibid. care se distingea prin mărimea. ci numai ghind ă de fag 4). Hr vechiul poet epic As i u scrie despre acest Pelasg. 44. după cum ne spun tradiţiunile. popor pastoral şi vitez. 264 (in Fragm. ça se se nutrescă şi mai departe cu fruncle. v. trăind -în caverne. ') Pansaulae Graeciae Descr. 1. 4.lv HeXao-ftxôv . un bărbat. eï nu aflară aci. 289—290: Ante Jovcm genitum terras habuisse feruntur Arcades. L c. — Cf. că el a fost născut '} Ajiollonii Itlioilii Argon. . 263—265.) *) Ephori fragm. frag. a râset pelasge. Ér Theodor scrie. după ce a început se domnescă. s»vo ţ . 325. R h. fără religiune si fără cunoscinţe utile. după cum ne spune Pa u sania. Cu privire la acesta importantă ditiune. fără societate. fără legi. . scholiastul lui Apolloniu Rhodiu se esprimă ast-fel : «Se pare. că cl a înveţat pe omeni. A poll. — Ovidii Fast. că acest Pelasg. că luna a apărut pe ceriu cu puţin "nainte de resboiul lui Hercule cu Giganţii.670 inte de ce luna ar fi apărut pe ceriu *). 54: Qi Se IlîXasfol iiiv Ttspl TT. lib. cari au domnit peste Grecia» s). unul din scrut ă torii ceî mal diligen ţ i aï anticit ăţ iî ş i istoric iubitoriu de adevër. c ă Pelasgiî au fost cei maî str ă vechi. de cât o populaţiune rară si selbatecă.VII. . risipită prin munţi şi pădurî. '} Se h o I. cu buruenî şi ră dăcini. că el a înveţat pe dmenï se-sî facă haine din piei de 6ie. VIII. a se apăra de incomodităţile frigului. povestiau. Când Pelasgit apărură pentru prima oră pe pămentul Eladeï. ceî mai vechi locuitorî în Elada. et luna gens prior i l i a fuit.

vite. eu am introdus diferite modurï de a cunesce viitoriul .. Pelasg şi Prometheu sunt personificarea vechii culturi pelasge. până când eu i-am înveţat se cunoscă res ăritul stelelor şi apusul lor. ca se cunoscă. în una din cele maî frumosc lucrări ale sale.. anutimpul fructelor. . ca Dactyliï şi Coryban ţ iî.. şi tot ce ne spun tradiţiunile. Mai înainte.. când are se fie var ă. cari au înve ţ at pe omeni se formeze turme de oi. şi în fine cine pote se afirme.. ei nu aveau nici un semn sigur. cai.. porci. ') Blodori Sicnli lib. Nime altul. Afară de acestea. el muria din lipsa mijlocclor de vindecare. V. argintul şi aurul» ? 2).. când are se sosescă primăvara. până când eu le-am arătat. că a inventat. ori creat spiritul lor. de cât eu singur am inventat corăbiile cu pânze. 450 seqq. că eî cu deosebire au fost autorii bunel înţelegeri. Poetul Eschyl. ne înfăţişeză pe Prometheu espunênd singur beneficiile. ce pot servi la transporturi. anutimpul fiorilor. ce le-a adus densul omenimiî. c. ca se fie începătoriu genului muritoriû 1).. se domesticesc ă ş i alte genuri de animale. fiul luï lapet. eu am aflat modul de scriere.. Un alt représentant al vechii civilisaţiunî pelasge a fost divinul Prometheu..I din «Pămentul cel negru». «nu cunosceau nici arta cum se construiescă case de cărămidî la lumina sôreluï. a vieţ ii regulate Şi cumpetatc s).. ) Aeschyli Prometheus vinctus. nicî modul cum so lucreze lemnele. VIII. triburi pelasge. cum sunt arama. c ă ei au înveţat pe omeni măiestria de a arunca cu lancea (arma naţ ional ă pelasgă) şi de a trăi în societate comun ă. ci locuiau pe sub păment în ascunsurile cele întunecase ale cavernelor.» dice Prometheu. ca cine-va se se bolnăvescă. ca omenii se potă trece peste mare . dacă se întêmpla. «Aceşti omeni.. fiul Gaeeî.. De asemenea esista în Creta o vechia tradiţiune. 4. că ar fi aflat mai înainte de mine lucrurile cele folositôre ascunse sub păment. eu cel de ântâiu am prins în jug animalele. întocmai ca furnicile cele agile . lucrurî de altmintrelea greu de însemnat. aparţine geniului întregului popor.. v. pot se ţ in ă în minte tete sciinţele. cum au se compună medicamentele şi cum se pot vindeca de t6te belele. 1.. pe culmile cele înalte ale munţilor. ferul.. când are se fie ernă. capre. au fost ceï de ântâiû în acesta insul ă. *) Tansaniae lib.. eu i-am înveţat sistemul tuturor sciinţ elor utile. ci duceau o vie ţă de pe o di pe alta. ş i cum omenii. lipsi ţi cu desăvârşire de orî-ce cunoscinţe. 64..

ori punênd mâna pe petră iud. 5.e reversase asupra Europeî. II. Joe ce! vcchiû al Romanilor purta în mân ă o petr ă în loc de fulgere 3). Chiar şi în ritul jurămintelor. — I'Iatonis Cratylus (Ed. — Ciceronis Fam. 43. c. Tot ast-fel tradiţiunile grecescî atribue Pelasgilor cel de ântâiu cult al d e i l o r în Europa. voi. 51 ş i 53. ce le avem despre istoria vechia a Pelasgilor.Ş i ast ă -dî în inele p ărţî locuite de Români. II. carî introduc în Europa cele de ântâiu elemente ale civilisaţiuniî. C ăvădinescI ş i Mcstecăni). II. ţ eraniî j(5râ cu o petră în mân ă. corn. Chiar şi olăria neolitică. 29. 281—282: î n d e D e u m c o l i mu s . pelasgiî ne apar după vechile tradiţiunî istorice ca una şi aceeaşi populatiune cu n e o l i t i c i i . IV. o civilisaţiune mult maî vechia . — Gcllii lib. Grecii de altă parte.— HerodotI lib. :arî au făcut sacrificii şi ceremonii religiose deilor 1). ') Livli lib. — Augustin! De civit. v. . IX. că denşiî au fost ceî de ântâiu. animalele domestice. Din punct de vedere istoric a ş a dar faptul este positiv: înainte de civilisaţiunca grecă si egiptenă.i pe acest Jupiter Lapis Romanii f ă ceau cele mai obligatore ş i mai îolemne jurăminte ale lor '). 12. 274: Arcades res divinas primi Diis fecerunt. corespund pe deplin faptele. Cu deosebire se spunea despre Arcadî. împrumutase principalele lor divilităţ î de la Pelasgï *). Covurluî. v. I. c 52: Efl-Dov 8s jtâv-u itpâîzpov ol ITeXasŢoi vl'îoisi Èitsu^éjisvoi. Acesta a fost civilisaţiunea morală şi materială i rasei pelasge. XXX. I. Lapidera. ) Festus. III. Pelasgiî au fost adevëratiï fundatorï aï stariï ndstre actuale. 24. 21. 26. 7.Datele. II. şi care a deschis un vast câmp de activitate genuluî omeicsc. — Romanii încă atribuiau Pelasgilor riturile lor religiose. după cum seim. Didot. 25. d e v e c t a q u e s a c r a P e l a s g i s Flamen adhuc prisco more Dialis agit. II. Dei. 4 . cultura cerealelor şi o artă industrială mal progresată. 293). lib. p. . Romaniî păstrară Dană târdiu usul petrilor sfinte de silex B). ") Arnohii lib. portă semne de ornamentaţiune şi gimbole mistice pelasge. — Polybii lib. ') HerodotI lib. O vi di i Fast. ce ni le procură archeologia din epoca neolitică. ') Pygini Fab. Influenţele acestei culturi pelasge au fost decisive pentru sortea mu•itorilor pe acest păment.

.. [iÉy^p'. şi în condiţiunî forte favorabile pentru o viefă pastoral ă . ce le aflăm în acesta privinţă la autorii grecescî. — Cf. nu numai peste continentul Eladeî. Ed. 427. br ă sdate de rîurî şi pâraie numerose. TCé|i. 1. 681: rhXasfixiv v Ap-[oţ . ibid. (Fragm. 54: Koit tv]v lhXoicowr. 22: rtsXaayixiv irsSiov. Didot p. 25. — Hci'odotl lib. grace. — Plinii lib . se numise în vechime Pelasgia.iei Fragm.. VII. Pelasgil în peninsula Hemului. — Eustathii Comm. unde suprema divinitate. vol. ') Homerl Ilias. era adorată sub numele naţional de «Joe al Pelasgilor». ş iPelasgia 3 ). Thessalia. Aici se afla D o dona. p.) ) Ephori fragm. 7. IV. Arcadia. 1 : P elop onnesu s app ell ata et Pel as gi a. 10. 5. — Strabonis Gcogr.. 6. domnise în timpurile antc-istorice. 24 8)..-oy Se U^a-^lnv <t-rp\v "Ef opoc xXr|8-?jvat (Ibid. Hist. I. ') Hccat. avuse o-dată numele de «Pclasgia» 9 ). Ossa. graec. 'l'apiaXiaç xal AapEcovjc. p. Epirul. adec ă câmpia Pelasgilor. Noi vom résuma aicï diferitele date. iuç N'. feue..) 4 ) Strabonis lib. VIII. IX. situat între munţiî Olymp. «) Homcri Ilias XVI. ~t\ xal 'Anïa XsYo(J. poporul cel estins al lumii vechi. cu moravuri simple si patriarchate. s ) Strabonis Geogr. întreg Peloponesul.évr). p. •) Straboiils lib. teritoriul cel mai fertil şi mai frumos al Grecieï vechï.. metropolă religiosă a Pelasgilor din epoca homerică 6). 101. II. Bjz. 501. Hist. 5.xôXao. V. in Dionysium v.Pelasgicon pcdion 2 ). Pelasgiî. I. *) Stoph. I. dar peste întregă peninsula Hemului. o ţ er ă acoperit ă cu p ă duri vaste.èxaXeîto Ss IhXaoYÎv]. Quue 8 . IleXaofJa exX^S-fj (Frag. sălbatece şi în parte fertile. 2. *) Acusilai fragm. ce guverna pămentul şi ceriul.xà l$vr\ IlîXaa-ctxà t'p-!)x'x«v. — Conferesce cu privire la Pelasgiî din Elada şi Bruck. PELASGII MERIDIONALI.TCf(j. o regiune încunjurat ă de tdte p ă r ţ ile cu mun ţ i si locuit ă de un popor pastoral. 11: IIsXaGfoc . ù-f' ou -fj neXotriyyvjaoa %upK. purta o-dată numele de Pelasgicon Argos J ). 5.. Pelion şi Pind. fera luï Pyrrhus. 4: itoXXol Se xaï là 'Ilîtsipiur. ïïsXaaTowç «). 334: CII ©EoaaXîa Se IhXao-fJa IxaXcîto à-ô rTsXoirfou toy jîaaiXeô-oanoi. dup ă cum ne spun istoricii Acusilau ') ş i Ephor 8 ). v. o regiune cu văi adânci. IV.. 146: 'ApxàSîç DsXasYol.XXXII. 233. : 'Apxaoîa. a fost o-dată locuit de Pelasgî 4).

3. V. 2. o simpl ă provincia agricol ă. âavatSoc. 24. 3. 3. ) Hcrodoti lib. . 'I'fi-flvsia -'f] ev A&Xîîc. 55. in Diolysium. 8. . 457. Dalmaţiî. IlâXat ITsXasTol. lapodiî. — Str. Athenieniï au fost Pelas^î *)• Zidul cel puternic. scrie Herodot.Cf. 137. VII. 2. 2. Macedo. VIII.v Èntfixr^âv irme Gpâxsc. Beo ţ ia de asemenea. 'fil. '"• l. — Cf. . xaï UeXaoToi v. 9. Argosul port ă numele de Pela s g i a ] ). în timpul când Pelasgiî domnise peste Grecia. 8. Dissertatio inauguralis historica. il îîôtîpov. ') Aeschyli From. 3. — Euripitlis 'Oplstfj ţ v. 860. I. /eteres de Pelasgis tradiderint. Popul us elas g i. ca un descendent al luî Pelasg 8 ). ïïsXasyw. Athena. 849. 4 5 ) Hcrodotl lib. . ibid. Vechile populafiunî ale Illyrieî. v. Diferitele ginţî ale acesteî regiunî. că Pelasgiî. v. a fost de asemenea o patria a Pelasgilor. ne apare la începutul istorieî sale ca o regiune locuită de Pelasgî3).5 6: olxse ev ll-vSw MaxsSviv (sâ-vo ţ) xaXeuiievov > ^PPlaiil Bell. ce locuiau în regiunea Pinduluî.Fragm.èv TÎÎ-/OÎ 5). 1494. V. 1. se numiau Macedoni °). e ) Apolloaorl Bibi. 1611.uiv. ne apare în vechia genealogia a poporelor din peninsula Hemului. Chiar şi în timpurile imperiuluî roman o parte din ora ş ul Atheneî purta numele de Palasgicon °). erau de aceeaşi naţionalitate cu Macedonenii 10). ergheliî de caT. 57 : -A 'Awxèv «'vot è6v nsXaoYtxlv. 1884. unde se aflau faimoşii'munţi Parnas şi Helicon cu văile l r cele frumose dedicate divinităţilor. de ciredï de vite. 2. 1.1 âXXoi pip^apoi. . *} Hcrortoti lib. ') JustinUib. 64. — Ibid. 1: Macedonia . . 6. centrul vieţeî intelectuale si politice a Greciei vechi a fost întemeiat ă de Pelasgî. 25: eTp-rjiai V " M T-ÎJV Do'. şi stăpâna lumiî în timpurile luî Alesandru cel Mare.mtîav ţaDtr. IX. Emathia cognominata est. 2. 'ÏTp-xxXrjç uaivonsvot. ce încunjura o-dată acropola Atheneî. Tot ast-fcl si Attica. 250 scqq. II. regatul lui Agamemnon. 94.ù. III. celebru prin oraşele sale Mycena şi T'rvnt unde s'au descoperit în timpurile ndstre tesaure nepreţuite ale uneî 'vilisatiunî înmormântate pelasge. — EllStilthii Comm. ') Strabouis lib. De asemenea scrie Herodot.. patriarchul naţional al Macedonieî. isc«3â|ieyot TOOÇ BoiOjToôc. era construit de Pelasgî. . V.s u l. avuse în vechime o populaţiune pelasgă 7). IV. v. o ţeră cu ideale marî politice. T-i Escbyl si Euripide. 675. c. Vratislaviae. lib. Liburniî. 347: Eôf. IX. Hist graec.it'3-rjç te xaï TOUC 'Apf eiouţ IljXoia-coùç otosv elr. VIII.ibonis lib. ibid. lib. IX. 111. o ţ er ă avut ă de turme de oî. v. Macedonia întregă. 462. Mithr. ') Strabonts lib. VI. Suppl. 17. a fost în vechime locuită de Pelasgî 2).

erau de aceeaşi origine şi limb ă cu Mo es i sdu Mysii dintre Dun ă re ş i Hem. Thraker) mit den Pclasgcrn Griechenlands und den Siculern Italiens identisch sind. III. v. Byllioniï. ér numel e ţ erel acesteia este Apia» 3 ).— Gooss (Skizzcn zur vorromischcn Culturgeschichte der mittlcren Dunaugegcnden. Marca întrerupe. N. care înghe ţ a în timpul iernel 4) şi care se afla în zona de unde suflă vânturile cele reci 6). numele de IH yris Romana. 8). Giseke. .. Illyria aşa numită «barbara> purta din timpul luï August. 18. 2. Dardaniï etc. — Mysieniï (Moîot).. v. XIII.. din care se scoberă rîul Algos (Altos?) ş i Strymonul. ne spune Herodot. Lndskundc. p.. 25. 20.--Thucyd i des. f. Brygiï. O probă aşa dar. Troianiî şi Mysieniï. *) Aeschyli Agamemnon. ') în timpurile maî târdiî se mal amintesc în peninsula muntelui A t h o s unele resturi ale vechilor Pelasgî (Herodot. l ) Hcrodoti lib. în fine întreg teritoriul Thracieî. între hotarele împer ăţ iel mele se afl ă ş i ţ era Perrhebilor (din nordul Thessalieî) ş i ţ inuturile dincolo de Find lâng ă Paconï si mun ţ ii Dodonel (Epirul). 3. VII. au numc. Eu domnesc peste tot pămc'ntul. Xlt. de care ne vorbesce aici Pelasg. v. ce curge din partea de unde apune serele. în fine poetul Eschyl ne înfăţiseză următdrca iconă despre estensiunea dominaţiuniî pelasge în părţile de sud-ost ale Europei.. in Archiv d. pag. Rîul cel important. Vcr. VII. Taulanţil. ce emigrase din rhracia în Asia mică. făcuse în timpurile preistorice o mare espediţiune în Europa. moravuri şi tradifiunï pelasge. lis): welche (lllyrier. 585) înc ă vorbesce de P e l a s g i o ţ i î emigraţ i din Thracia în insulele Scyros şi Schinthos. Ardieiï. numită ast-fel cu tot dreptul după numele mieû. v 192. Domnul acestei teri. 31. IV. nu este nici de cum Strymonul Thracieî. ') Aeschyli Suppl. 31) de altă parte constată.Dindariï.— Strabo (XIII. 1. 35. hotarele terci melc. că multe nume proprii sunt comune la Thracî ş i la Troian î. ') Plndni-l OJymp. ce e drept. — Cf.— Scymnus d i n Chio (Orb. XIV. (Strabo. 57. Thrakisch-Pelasgische Stămrne der Balkanhalbinsel. regele lor. 3. de unde apune serele. că Thracil constituiau în aceeaşi epocă una şi aceeaşi naţionalitate etnică cu Pelasgiî din Asia mică. sicbcnb. şi dcnşiî supusese întregă T h raci a până la Marea ionică !J. VII. ci Istrul cel faimos al Europei 6).--Strabo. Gintea Pelasgilor. 250. I.. care într'o vechime depărtată cuprindea si populaţiunile omoglote din nordul Dunăriî de jos a fost de asemenea o teră pelasgă J). F. 497. 3. ') Acscliyli Persacus.. 1. Regele Pelasg din Argos se esprimă ast-fel către Danaos: «Eu sunt Pelasg . stăpânesce acesta ţeră. ce curgea de la marginea lumii. DasarefiT. 109). însă domnia mea se esti nde ş i dincolo de mare.. Dcscr.

— Herodoti lib. vt j > Herodoti lib. v ţ t xanavo-a. au fost locuite de Pelasgî. Atât i se p ărea de ajuns pentru istoria sa roman ă. 50. v^xXîidvj. _ Slmboiiis lib. und dem pelasgischen Argos erie ten. al doilea patriarch al poporului troian. fragm. Hist. da ordin se aduc ă ap ă din Istru si din Nil. — Strabonis lib. 26. ca se probeze mărimea imperielor. VII. J<UVO( T(O . vor unsrer hellenischcn Geschichte liegt. Berlin. şi în consecinţă.ouvuot toû èv "pso^^io £. . Aceleaşi cugetărî voicsce se le esprime Pelasg. 140: M^tic^c & Ki^vo ţ . Verlag Reimer. puterea şi trăinicia unul imperiu. însă ictfna etnografică. că ci sunt domniî tuturor *). ehrenvollc Nationen. gr. VI. care începuse se aib ă vederi Bai clare asupra epocci pelasge. densul avuse în vedere iuraai peninsula italică şi balcanică. sage îch. 2. . \\ •EXa'. frag. 35: Ş x-r " 4. . ITeXaafoîot. pe care o conservau în tcsaurul lor. în cercetările şi studiele sale asupra vechilor Pclasgî. 49. in jener Zeit gcfundcn und erwiesen habe. din o vechime forte obscur ă 8 ). şi unde descălecase mai ântâiu Dardan. T V . amcnddue situate în apropiere de Dardanele. dass die nordlichcn Inscln im agăischen Meer die Kette zwischcn den Tyrrhenern Asiens. 56): Ich stehe an dem Ziel. ce ne-o presintă densul. ATJUVOV îtpoTjYÔpsus élevai ex t-rj ţ v-qoou toîs. Insula Lemnos consecrat ă dculul pelasg Vulcan. ]]. II. — Strabonis lib. Rcgiî cei vechi. Zk tcpiitouç <p-i)cïv àuToùî (rtsXaoYoiJî) tu nspi A^jivcv «al "I •t-at. 51. cum si insula vecină Imbros. die grôsBtentueils. sacrifică si Alesandru cel Marc). 92). Pelasgiî se respândise înc ă în cele mai depărtate timpuri preistorice prin tote insulele principale ale Archipelaguluî. vielleicht damais das a usgedehnteste aller Vôlker in Europa. *) Dinouis fragm. dass eine Zeit war wo die Pclasger. Nicht aïs Hypothèse. Pelasgiî în insulele Mării egee. — Niebuhr este singurul dintre istoricii germani. (c ă ruia . după cum ne spune D in o n. ') Herodoti lib. von wo aus sich der Krcis uberschaut. al s fest angesessene. ') P ă rerea l u î Niebuhr despre Pelasgiî din Europa (Rômische Geschichte. pe care ne-a transmis'o Eschyl 2 ). ş i acesta este adevëratul înţ eles al tradiţ iuniî.în timpurile vechi rîurile cele mari. sondern mit voiler historischer Uberzeugung. . 1833 p. cu deosebire Istrul cel sfânt. nu e -ompletă. . De la Cârpaci ş i din peninsula liemuluî. Insula Samothracc din aceleaş i păr ţ i ale m ării cgee. vom Padus und Arnus bis gegen Bosphorus wohntcn . worin ich pelasgische V ô l k e r . avuse la început o popula ţ iune pelasg ă «). 16 (in Fragm. celebr ă prin cultul Cabirilor seu Corybanţilor. . I Thcil. scrviau în locuţiunile oficiale spre a înfăţişa mărimea. v. . VII. mă chtige.

v.. în Syria. Theophrast..l Hsiao-pa. -pip T Y J V Aéagov IIsXaa Ţ Îav slfi-rjuaoi. 142. XI. ') Diodori Siculi lib. x'/. si de la acest Hellops insula Eubea a fost numit ă mal ântâiu Hellopia °). — Hcrodoti lib. v... I. 26. Insula Şam os.Tot ast-fel şi D e Io s. V. De asemenea au fost locuite de Pelasgî. născuse pe deul cel poporal al lumii vechî. 5 ) Stnvbonis lib. Dionysiu Periegetul numcsce acostă insulă reşedinţa Junoneï pelasge 4). 64. Herodoti lib.. — Strabonis lib.. 177. încă din timpurile primitive ale istoriei. ') Straboula lib. persecutată de Junona. V. ") Hcrodoti lib. 4: vu. XIII. 7. X. dup ă cum scrie Nicanor Alexandrinul l).. Aici. după cum ne spun tradiţiunile. sxaXecio . 55 seqq.. insula cea sfântă a anticităţiî grecesc!. de unde erau filosofii Pittac. III. 4 ) Dlonysii Orb. •) Hoiuerl Odys.. . 18. lib. pelasgă. XIV. a celuî maî mare legislator din epoca antetroiană. 7. Hist. (Cf. Descr. VII. se numise o-dat ă Pelasgia. Fragm. în fine o insul ă pelasgă a fost şi Eubea. 1. 94... I. regatul luî Minos.. al c ă rei locuitori se glorificau. unde Latona. 3.. poetul Alceu şi poetesa Sapho. 2. 60.. s) Stephauus Byz. cântăreţii Arion şi Terpander. statua cea colosală de aramă consecrată Sorcluï (Solis colossus). 11: AvjXoc . 2. Insula Lesbos. grace. insula Scyros 7 ) si insula C h i o 8 ). 80.. Chiar ş i insula Rhodos. XIX.. lib. încă se numise o-dat ă Pelasgia 5 ).. V. patria filosofului Pythagora.—Diodori Siculi lib. .. 633). unde se afla una din cele ş epte minuni ale lumii vechi.. 3. c ă betrânul cânt ă re ţ Homer a fost unul din cetăţenii lor. a fost la început pelasgă 6). pe câmpiile *) Nlcnnorls Fragm. ibid.173.— Dioniysii Hulic. un fiu al lui Ion seu lanus. ni se presintă de asemenea locuită de Pelasgî a). 534. rasa pelasgă se estinsese departe nu numai în continentul Europei dar şi în regiunile Asiei mici. Mesopotamia şi Arabia. dcscălecase Hellops. patria adoptivă a Cureţilor seu Corybanţilor. 1. 3. ") Uiodori Siculi lib. Pelasgil în Asia mică . 'EXXonta.. Phanias.. patria maî multor b ă rba ţ i erudi ţ i ş i escelenţ l. 81. Insula Creta. istoricii Hellanic şi Theophane. 3. V. a fost în vechime pelasgă s).Cf.

unde acesta divinitate era înfăţişată. —-Œ ibid. Din Milet era Thaïes. ce se numesce acum Ioni n înccpênd delà Mycale şi de la insulele vecine a format o-dată locuinţele Pelasgilor» 2 ).. x«i Jx T YJ Ç £M.i)c istopiac outoiţ EX(j. i. Byz. 2.. carî trecuse din Achaia şi din Pelopones pe ţermurele Asieî mici (în Lydia şi în Caria) erau de naţionalitate Pelasgî. Cu deosebire în părţile despre Dacia.j'.. Despre Pelasgiï din Caria amintcsce ş i Mela (I. wohnt. c ă Ionien i î. între oraşele cele maî renumite ale Pelasgilor lonienî au fost Efesul ş i Mi l et u l. der (damais noch cinhcitlichc) griechisch-italische Stamm. Ev. d. 16). 1SS4. După eph. 49: Jam vero in Asia minore Pclasgi magnum atque continuum spatium obtincbant. Origines curopacac. Vratislaviae.ûsav. rival al Fenicienilor. 3. una din minunile lumii vechi. p. j c n se i t s an J r a n i e r und Semiten grenzcnd.. %? S. se potc documenta ş i alte isv6re.. y. Anume Menecrat Eiaita. c. — Horodoti lib.cv p . c ă întreag ă regiunea maritim ă ..'/Xîâvco HsXao-j-ol AîftaXî!. nu ca o virgină. de cereale.' Mîvfxf/âtT|î Ţ &5v ô 'lïXatfjî èv T&îţ rcîpl xt'.. totam oram loniam . VII. Milesienil întemeiasc o mulţime de agenţii. ci după ideile religiose pclasgc. în ce privcscc Asia mică. S' ol Ils^ac.v y&ivov ev Ilîl. p. de stabilimente comerciale si têrgurï permanente. Nivof]. născut în Cappadocia. încă înainte de timpurile argonautice. c.afc:up:îaO'aî 'o'j. uno UeXac Ţuv otxeis&a'. din nordul Mării negre şi al Dunării de jos... XIII. Tot ast-fel ne scrie Hcrodot. 2... 5. 6. în cartea sa despre «Originile oraselor> ne spune. . lib. . ùxà MuxâXfjţ af/ţajxsvriv. scrie rm ă torele: «c ă Pclasgiî au fost un popor mare. jtpOTîpov xa! Tàç nX-f]3tov v-ijîouî. ca o mamă nutritôre a tuturor fiinţelor viï. *) Ulcfciibach. IV. avênd pcptul seu acoperit cu un mare numer de ţ î ţ e 3 ). în E f es se afla templul cel magnific al Diane! Efcscne. Incurs de mal multe sccule.. Milcsienil devenise intermediari între porturile Mediterancî si intre ţinuturile cele avute de turme... unul din cel 7 înţelepţi aï lumii vechi si istoricul Hecatcu. geograful Strabo. XIV.— UracV. Miletul figurd-ză ca primul oraş maritim si comercial al lumiî vechi. 94: iiov..le fertile ale Tigrului şi Eufratului şi pe ţermurclc oriental al Mcditeraneî 1)....-rjv r.. Cartagcnienilor şi al EtrusciJor.ţ oi fiéya -Jjv fftvoc. de vin şi de metale. 31. VII. 27. Lelegii (cari locuiau în Pisidia şi Caria) erau de naţionalitate Pelasgî.. 78: Zunachst hintcr dicscm t h r a k i s c h c n S t am m e.. Cu deosebire Miletul ajunsese la un grad înalt de prosperitate... ') l'aiisaniao lib. der pe I i i sgischc. Nam tota fere ora ad o cc asum ver gens quond am Tel as gis impieta fuisse putabatur: I n Caria ante Carcs Pclasgos ct Lelcges habitasse.ssiov ifYjol tvjv napaXîav TT ( V vûv 'louviv. Pe^asgorum fuisse etc. 3: or. Qaae vctcres de Pelas^is tmdidcrint..ojtovvrjaio olxsov . ') Sirabonis lib.

*) Herodot lib. VIII. 3. 1. 3. XIII. B y z. St e ph. 1383 un <Knez Lud» (Fejer. Pelasgcr. 57. ") Lclegiî. ") Stnibonis lib.ioî (întocmai ca şi Eupoţ. X. stabilit ă pe ţ Srmurclc de apus al Asicï micï °) O parte din acestï Lydienï. p. o formau EoliI »). 75. construite după legendele grecescl de Apollo şi Neptun s). . XII. carî încă din timpurî forte obscure emigrase acolo. X. Leş pr. Pi ş i di a l3 ) Lycaonia. V. Aristotcle amintia. II. 73. habit.O altă grupă însemnată de Pelasgï stabilitï pe litoralul Asicï micï. «•) Herodoti lib. Paphlagonia 12 ). După tradiţiunî Eoliî erau însă de origine din Thessalia. temperare. xai ţ 'o itâ). 49. 17.oXsiţ . 3. Cel mai avut. Ufme numerose despre estensiunea etnică a Pclasgilor pe teritoriul Asicï micï maï afl ă m în Lycia 11 ). Nive-r). . din Thracia şi din Macedonia.—Fior. Pansania lib. I. —Plinii lib. ") Dlodorl Sicull lib. — Strabonis lib. 3. •) Numele etnic de Aoîoţ. p. XII. — în Iliadă (X. din sus de lonienî. l.syoi llsXao-jol. 171. 2. la forma Ludos. lupoi etc. 1. Cilicia ş i Cappadocia 1 4 ). 93. 95: A'. Ethn. 6: Aes conflare et. 17. Cappadociï efaû nnmaï un ram din aceea ş i trupin ă etnică cu . o populaţiune avută. seqq. în ţ era Fă găraşului numele familiar de Lud maî esistă şi ast ă-c}î forte r ăspândit. VII.?: xc/. . ») Jubaiuville. 5. Phrygieniî 6 ) ş i Cauconiî '). XIII. şi maî puternic oraş pe teritoriul acestor Eolî a fost Troia. VII. ca un Scit cu numele Lydus aflase arta de a topi arama ( P l i n i i VII. 24. ') Herodotl lib. >) Strnbonis lib. V. unii din Mesia de la Dutvăre. 2.Au. ") Djp ă vechil autori. 426) Lelegiî sunt amintiţi lângă Cauconî si «divinii Pelasgï». 14. <) Straltonis lib. VIII. I. în ce privescc vechia pronun ţ are. «) Hcrodoti lib. 3. 59. v. V. cari locuiau în Pisidia erau de na ţ ionalitate Pelasgî întocmai ca ş i Lelegil din regiunile Troieî ş i Cariei. 2. 3.—Strabonis lib. ') Strabonis lib. 8. ») Hcrodoti lib. d. EÏ erau rCspândiţt prin tetă regiunea Troieî de la Cyzic pân ă în apropiere de rîul Hermus în Lydia 2 ) şi aveau aceeaşi limbă ca şi Pelasgiî din Lesbos şi din Arcadia. popula ţ iunî pastorale. trecuse în Italia sub numele de Tursenï 10 ). . în districtul Săliscii şi Tălmaciului se amintesce la a. 1. alţiî din Scythia. I.. 134). 32. Vechia patria a Lydienilor înainte de stabilirea lor în Asia mică se parc a fi fost in nordul Dunării de jos. după cum ne spune Herodot. Untcrsuchung u. cetate pelasgă incunjurată cu zidurï vechi cyclopice. . — Cf.. 81. 94. XIII. Ludi. corespunde. întinsă şi viteză.)-î'i[j. 3. De aceeaşi origine cu Mysieniï şi Cariî erau Lydieniî8). . Aristoteles Lydurn Scythen monstrasse). VII. Cf. VIII. 1. Bithyniî 6 ). Alte seminţiî vechî pelasge pe teritoriul Asieï micï erau Mysieniï *).

177. p. v. Barbarissus. c. Frigieniî (Dicfcnbach. 6 . 8 . luase parte la espediţiunea Argonauţilor. 'Apnsvîa. Hist. ') Epliorl fragm. Larissa. civ. V . 3. Deba. ) Strabouis lib . Milyae. că locuitorii din Lycaonia eraţi înrudiţi de apropo cu Romanii o aflăm esprimată şi în Novela 25 a împeratulul Justinian: L y c a o n u m gen tem . grace. dar se confirmă şi prin înrudirea lor cu locuitorii din L u ca n i a (Oenotrii). Acesta résulta nu numai din modul cum scriau Grecii numele Lycaonilor cu y = u. ') Herodotl lib. Orig. originar din oraşul Ar m en iu m în Thessalia. III. Arimara. Gcogr. 25. • tradiderunt nobis qui vetera conscripserunt et naraverunt. Mamuga. C a r ï . 9 ) Nisibis. 17 . Un anumit A r m en u s. la Philo Nasibis. Bit h ynï. c ă în a propria a Pelasgilor acest cuvent avea aceeaşi însemnare. Corpus Iur. XI. Troi eni. în Syria ş i în Mesopotamia întômpinam de asemenea o mul ţime de localităţi. 2. 4. ') Osenbriiggen. adec ă p ă ment arid. Paphla gonï. Chalybon. 4. 4 ) La Pliniu (V. P hr ygi e n ï ş i M i l ye n î * ). Vechil locuitori al Armeniei erau. VII. seu n i s i p (arena). In Mesopotamia8) oraşele: Deba. — Steph. Lycaoniî erau consideraţi ca descendenţi din L y ca o n. după cum ne spune Herodot. "} Pa m p h y 1 il după Herodot (VII. P i s i d ï . Byz. Dorbeta şi Nisibis °). Ed. 25. lat. — EI adorau pe Mama-marc sub numele de Mă şi pe Joe sub numele de ZEU. Nioi Ş i. 85). ce portă numiri vechi pelasge. descendenţi al Phrygienilor 6). munţii Amanus. Ast-fel aflăm în Syria: oraşele Balaneae. Chaonia. Aaxî-r] (Strabo. însă după Strabo originea Armenilor era din Thessalia. — în vechile genealogii ale popdrelor. min. 8 ) Pto l emael lib . P. I. la Uranius Nesibis . 91) eraù rëmasite aie Troianilor. 1): Thracum soboles. 44).Tradiţ iunca. Pa mph yl ï 8 ). C h a l yb ï . M ys i e n ï .). quoo n i a m e s t c o g n a t i s s i m a R o ma n o r u m 1 ) . Acest Armenus colonisa apoi pe omenii. V. îii părţile de sus ale Eufratului şi Tigrului şi de aici numele de Armenia °). Ombrca. 258. Nov. . Ma ria nd yn ï . c. Mai notăm aici că istoricul Ephor din Eolia 2) amintesce în Asia mică ca populaţiunî barbare (seu emigrate din părţile de nord ale Eladeï) pe C iii c I. Casius şi Libanus 7). şi 5. 73. 80 in Frag. Byz. v. seu Romnena (Strabo. — Unul din ora ş ele Cappadocieî despre Armenia era Dacusa Euphratis (Riese. — O alt ă vechia localitate a Cappadocieî purta numele de Rimnena. n ă sipos. 92). fiul lui P el a s g . cari încă se considerau ca descenden ţ i din Lycaon (Pherecydis fragm. 1). Didot). n e ş ip. pe care o are şi astă-dî imba român ă : n as i p. ') Pto lcmnei lib . XII. v. ar fi însemnat în limba Fenicienilor «Petre adunate ş i gr ă m ă dite» (Steph. 14. — Numele vechiû a! Lycaonilor a trebuit se fie în formă pelasg ă Lucaoni şi Lucani. ce-I luase cu sine. îns ă mal mult e de crecjut. L yc i l. Xil. 1.

3. 10-20. Sandura. Albana. ') Plinii lib. 4 ) Plinii lib. avônd tipul Saint-Acheul. Palestina. ér pe teritoriul României de ast ă -df întâmpinăm cinci sate numite Nisipî. Curentul migraţiunil pelasge către părţile de sud se estinse şi peste regiunea de nord a Africel. în Libya încă aflăm un trib numit Nisibes şi o localitate Ari n a. 12 4. Delà. ') Silexe paleolitice admirabil frumos tăiate. despre care ne spune Pliniu. Draga. până în regiunile cele mal fertile ale Arabic! de lângă oceanul meridional. Din aceste cităm aicî următorele: In Samaria: Scythopolis. Sora etc. după ce copleşiră cu triburile şi cu turmele lor întreg teritoriul Asieî inicî. XI. 16 şi 18. în Perea. V. VI. agricole şt comerciale. Rama seu Arimathia. Petra. chiar din ultimele timpuri ale epoceî paleolitice 6 ) numerose triburi pastorale pelasge trecură de pe continentul Europei şi al Asiei anteriôre pe câmpiile cele fertile ale Nilului şi de aici în regiunile cele vaste ale Libye!.Locuitorii primitivi aï P al es ti n cï înainte de invasiunea Ebreilor sunt descrişUn vechiul Testament ca <5menï rësboinicï si avênd o statură gigantică J). am pute dice. Ptolemeu atninf. Suratha. Săraca. 7. Thirza. Sătula. Deva. 1900. Aurana. Baeba. Gavara. încă din primele timpuri neolitice. 35. Sata. Amara. VII. Lydia. 1. V. . O parte însemnată din vechile localităţi ale Palestinei portă nume pelasge. Domana. Rhadu (sat). 2. ') Deuteron. ») Ptolcmacl lib. în Arabia vechile numiri topografice încă au în mare parte un caracter pelasg. Assyria. Lugana. seu în ţ inutul dincolo de Jordan: Raphana ş i Scythopolis. Carna. Din Asia mică eî străbătură în Syria. séû Tharsae.esce aici oraşele: Istriana.). au fost descoperite nu de mult în Algeria lâng ă satul Remchi (L'Anthropologie. Cap. Cap. c ă era o colonia de Sci ţ Î 2). Nisiptfsa ş i Nisipuri. După cum vedem Pelasgil într'o epocă depărtată. 4. Nasaudum si Rhemnia *). 3). Ann. Lysa. l scqq. —losua. întemeiând peste tot locul diferite centre mari ale vieţel lor pastorale. Latha. p. 3—11. făcură o mişcare de espansiune mal departe. în Judea: Lydda. 16. Pelasgiî in Egipet ţi Libya. Medana. Ér la Pliniu maï aflăm şi oraşele: Thatice.

p. situată lângă rîul cel mare şi sfânt.lt. Leroux. Vechii locuitori aï Egipetuluï aveau aceeaşî credinţă a vieţeî după morte. 329. 4 ) Homcri Ilias IX. Ogygus din Beoţia 6). n . 13. 155. aveau aceeaşi tradiţiune ca şi Pelasgfihdin Europa. ') Diodori Siculi lib. séû «divinï». al luî Amon. 156. I. I. De asemenea maî afl ăm in Egipet şi cultul lui Saturn. unde se au născut deiî şi unde migreză sufletele celor decedaţi 9). IF. 526 scqq. c. după cum seim. că eî sunt ceï maï vechî omeni de pe pămont "). v. cu deosebire Hypeiboreiî. pe carî preoţii egipteni le depuneau lângă corpul mumielor. Dianeï şi Ilithyieî. domnise. — rtolcinnci lib. Cea maî vechia dinastia cgiptenă. ') Cf. 669. I. 2 ) Vcdi pag. *) Diodori Siculi lib. al Latoneî. se face adesc-orî amintire de ţera cea fericită şi divină din părţile de nord ale lumii vechi. 381—333. II. încă atribuiau epitetul de Stot. 8 J Herodoti lib. divinităţi pelasge 8). al luî Apollo. adorau la început ceriul ş i p ă m en t u l. IV. Le livre des morts des anciens Égyptiens. în vechile papyre. în fine Thebaniî. Egipteniî. *) Tzctzes in Lycophron v. . 1206. nu numaï în Europa dar şi peste Egipet şi Libya 3). dup ă cum ne spune Diodor. Mancthouis Fragmenta in Fiag. 50. Saturn. Columna Ceriului de pe Carpaţ î figureză şi pe cutiele mumielor egiptene ca simbol al vieţeî eterne şi fericite 10). Paris. gracc. numaï Pclasgilor 2). ') Pierrot. — Diodori lib. că oraş ul Thcba din Egipet a fost întemeiat de un rege pelasg. Religiunea cea vechia a Egiptenilor încă portă caracterul naţionalităţii pelasge. Theba cea maî vechia şi mai grandiosă capitală a Egipetuluï porta un nume pelasg. i . întemeiară cea d'ântâiu domnia politică peste Egipet. Homcr o numesce cetatea cu averi' imense ş i cu 100 de porţi 4 ). Mai esista încă tradi ţiunea. 13. 10 . Vedt maï sus pag. V .— r ii ni i l i b . I. 12. ') Diodori Siculi lib. 1882. unul din strămoşii ceï maî iluştri al rascï pelasge. insă dotate cu calităţi rnarî civilisatdre. .Diodori Sicali lib. 12-13. 5. aşa numită a «deilor» era de naţ ionalitate pclasgă '). după cum ne spun tradi ţiunile istorice.Aceste triburi pastorale si rësboinice tot-o-dată. după cum scrie Diodor. pe care o numiau Mamă 7). care trăise înainte de diluviul cel mare al lui Deucalion (Noe). Hist. pe care o aveau şi Pelasgiî din Europa. Grecii. seu pe U ran si Gaea.

Getulil emigrase în Africa din părţile Dunării de jos. c ă au fost Ge ţ i. p. 8 )Salustii B. seu cojoce. était antérieure à l'influence égyptienne. . documentele noue archcologice confirmă pe fie-care di. 118: Getuli Gctae dicuntur fuisse. Cea mai vechia şi m aï numeroşi populaţi une a acestei regiuni o formau G e tul i î. dcrivato nomine G e t u l i cognominuti sunt. Hist. asperi. 2. I. religiose. popdrc dure si neculte. că înainte de Egipetul faraonic a esistat un Egipct pelasg '). EI nu se guvernau nici prin moravuri. el nu întrebuinţau frêu la cal. 399: Malgré l'antiquité prétendue des Égyptiens. Locuinţele lor se aflau în părţile de nord ale desertului african. şi fiind-că venise din ţinuturile Geţilor li s'a aplicat numele derivat de Getul! 3). aux î l e s et à l ' I t a l i e . Isidor din Sevila scrie: «Despre Getul! se spune. de epocelc urniătorc. Venim acum la teritoriul cel vast al Libycî.c. univ. IX. loca Syrtium in Libya occupaverunt. Jug. nici prin autoritatea cul-va.— Ibid. Pc lângă vechile tradiţiunî. qui ingenti agminc a locis suis navibus consccndentes. Gctuliî erau înfăţişaţi de către autorii vcchî ca un popor barbar si violent. (1865) 631: II faut dire cependant. lib. ce ne-aû rëmas la scriitorii anticităţil. el se culcau acolo. împărţ iţi în mal multe triburi şi îmbrăcaţi în piei. et quia ex Getis vcncrunt. unde-Î cuprindea noptca» 2). 17: Africain initio habuere Gaetuli et Libycs. etc. tout démontre que leur pays reçut du dehors ses habitants et sa c i v i l i s a t i o n . ér unele seminţii trăiau din vênat si răpiri. spre sud de Mauritania. ce se nutriau cu carne de fere sSlbaticc şi cu ierburi întocmai ca si turmele lor. commune à l ' A s i e occidentale et à la Thrace. inculţi. de Hicmpsal regele Numidiel conţinea despre Getul! următarcle : «Africa au ţinut'o maî ântâiu Getulil ş i Libye n i i . de Numidia şi Cyrenaica. Totde-una migratori şi fără locuinţe stabile. ') Ciiiitu. Acest period se distinge prin caractere bine determinate. care se întindea din părţile de apus ale Egipetuluî pân ă la marea atlantic ă. Călăreţi escclenţî. cari în numCr forte marc au plecat cu corăbiile din locurile lor si au ocupat Syrtele din Lybia. etnice şi politice. Primul period al istoriei egiptene este pclasg. el cutrierau cu turmele lor oasele desertului celui imens. nici prin legi. despre can vom vorbi mai târdiu. După tradiţiunî. que la c i v i l i s a t i o n pélasgique. după cum ne spune Salustiu. ') Isidori Orig. Suntem în timpurile cspansiunil teritoriale a Pelasgilor.în aceleasï texte religiose ale papyrelor egiptene ni se presintă numcrése cuvinte de origine pclasgă. O cronică africană scrisă.

—Cf. în Ţera Făgăraşului precum şi în regiunile vechi ale Tëreï româncscï. Eï trecuse în Africa din regiunile Mării negre probabil tot în aceleaşi timpuri obscure cu Getuliî. După alte texte însă. 85. ôXoXoyv. — IJcrtlioIon. Libycniï sunt numi ţ i Rcbu. scrie Herodot. numele familiar Lébu este şi astă -clî forte usitat c). 1447 un chines eu numele Lyuban (Pesty. du Comité 1889 p. IV. H. Les premiers colons de souche européenne dans l'Afrique du Nord. Cel mai usitat epitet al seu era «domin us» şi «domn us» 7). în Bâ-natul Severinuluî se amintesce la a. că ele purtau ştergare pe cap 3). 22: le souvenir de Chronos demeura religieusement gravé dans le coeur des Libyens. 2).— ut ain. IV. Bansdg. 6). *) Hccataoi fragm. IV. e 6 • • L. ér la a. carî au locuinţe stabile şi portă numele de Maxii. Hist. adec ă Lebu (De Rouge. A Szor. p. 82—86) încă susţine. c. Aceste populaţiunî pastorale şi agricole ale Libyel transmarine adorau cu deosebire pe Saturn. I. III. că Saturn domnise o-dată şi peste Libya. 8 ) Polemoiiis Ilicnsis fragm.ş î are originea bocitul. Hist Grace. 25. 207. Et î-sï lasă plete în partea drépta a capului. V. II. 102 in Fra[. ') Hcrodoti lib. nr. Bulletin arch. L. marele deii pelasg. — Rivvennatis . în judeţ ul Olt din România cunôscem numele familiar de Liba. Libyeniî locuise într'o epocă forte depărtata lângă Dun ă rea de j o s . 191. De Saturni Dei in Africa Romano cultu. 295). Les attaques dirigées contre Egypte par les peuples de la tncditcrranèe p. — Plinii lib. c ă de la aceste femei Libyene î. Femeile Libyene purtau peptare de piele ş i Herodot crede. III. 9329 et passim. 61. 1404 satul Liban. Odyssea lui Homer amintcscc de Libya care se afla situat ă lângă Erembï (Ar i m ii de la Istru 4 ).ri Odyss. D i o d ori lib. Urme numerose istorice. ér în partea stângă le tund ş i sus ţ in. gr. — Ptolcmaci lib. adec ă a Istruluî 6 ). 349. — Pindar (Pyth. 148. în partea de resărit a rîuluî Triton. că faimosul oraş Cyrene din Africa a fost întemeiat de Troian!. Libya personificată era o fiic ă a rîuluî Oceanos. ) Andronls Halicnrnassensîs fragra. unde stabilise mai multe colonii 8). VIII. p. grate. II.m. l in Frag. '/ A se vcdé: C.De origine europcn ă erau si aş a numi ţ ii Libyenï. se află Libyen i î a r r r i c o l l . V. VIII. ') Herodoti lib. ) In vechia inscrip ţ iune egipten ă de la Karnak. v. 329 in Fragm. c ă se tra 17 din Troieni '). 198. IV. vol. *) Hoiuo. Ér după genealogia vechia a popdrclor preistorice. un termin a căruî csplicaţiune o aflăm în tradiţiunile vechi. I. v. —Cf. Ér Hecateu spunea. că pe teritoriul Libyeî locuise o populaţiune întinsă pelasgă ni se presintă în numirile topografice ale acestei rcgiunî 9).

lib. Setrenses. Dolopcs. Ad oculum marinam. Siur (portus). Ardalio. Agna. «Masclianis» o afl ă m ş i pe teritoriul Daciei. 18. adecă Capul vadului J). Triburi: Asaracae. . Casae Silvanae.. Badea. Themisua. Sudava. Oraşe şi sate: Aquis Dacicis. Strabo. Thabba. Arina. regio Scythiaca (var. Gali. Peutin «cri ana. — Itiner'arium A n t. face-te-aî negr ă cernel ă ! e ) Dionysiu Periegetul numescc pe Heniochî ş i pe Zygii de lung ă Colchî: posteritate a raseî pelasge (v. 5. 238. Rusucurium *). Buzenses. Boballica. Mansat. Turza. 14. Galybe. d. lobacchi. Scythopolis 6). Banturarii. Urbara. Casae nigrae. Amuncla. Orbita. Bobisciani. Oviscae (Ovisce). Casae Calancnscs. C87: 'Ilvio^m Z6-(iot T. Valo(n). Chulchul. Cauni. ') C o n fe r es cc Rie s e ( Ge og r . II I. Gelanus. e. Zyges 8). Ş ez ă toare a (F ă lticeni) An. mi n . Zilia. Ast ă -dJ în limba român ă esist ă numai conumelc «Cotu ţ u». Gaia. minores. I ş i III. — Tab. Cirna. Mandrus. orbis. VII. de cât numai în limba acestor popôre. Eropaei. p. Musuni (Musonii. Masclianis 3). Ger. Geva. Lopadusa. 47: Prutule. 5 ) Alexandri Polyliistoris fr agm. Coscnus. Cotes promontorium. V. 1) că numele populaţiunilor şi al oraşelor din Libya apropo nu se pot pronun ţ a. — Cacsuris Bell. Diet. Silice. Miaedii. Aurasius. lat. Ccrbica. Salthi. Sorac. Uzycath. Velisci (Vclcsci). Bunobora. Munţi: Albuş. graec. Capsa. top. Bcscera. Sala. Casae Aniciorum.Vom aminti aicï urmatôrelc esemple din geografia epoceï romane. 139. Geogr. Vacca. ') în poesi elc poporale ro mâne d ifer ite rîur l sunt nu mit e adesc-or i «ap ă vi ô r ă ». Musol (Musula). 5 ) : fl um cn s a l s u m s i f lu m e n s a la t . Thicba. 119—132 in Fr agm. Mal multe numiri de localităţi sunt compuse cu Casae. Aripa. 12). Ţhimisa.. Colonia Oea (s. Zurmentum etc. Hist. p. Nigira. Dauchitae. Vala. Armonaca (Armoniacum). Calefacelenses. Masices. Pidncr. Zaratha. Myceni.— Uicsc.) 8 ) Fără îndoielă că autorii grecî şi romani nu ne au transmis forma esactă a acestor numiri. Baba (Babba). în B ă natul de ast ă -dî (Tab. Cosmographia. Salathus °). Barbarii de la Dun ă re numiau «Cattuzi» pe pygmeiï séû piticiî. Stoborrum promontorium. Lacuri: Laccos. 2 ) Dup ă cum ne spune P l i n i u (IV. Marea. Arsinna. Cirtesii. Verveces. ') O numire omonim ă . I. lat. Buzara. Babii. August!. Thibinis. Rusuccuru (Rusucurrus. I. Ed. Peut. Banasa. ap ă vior ă . Arimantis vicus. adec ă a lbastr ă . 153). Gongalae. ') Procopil B. p . însuşi Pliniu mărturisesce (lib. Burca. Armua. Sittiani. Salassii. Pisciana. Măgura. TlsXao-fiîoç EXYOVOI «TYJÇ. Cotuza (Cotuzani 2). Lathon. lib. Caputvada (Kî'faXVj [Spâ^ouc. ce locuiau spre sud de gurile Dun ă rii (Cf. Asarath. Mideni. Vior 7). Fluvii: Alba. — Mclac Dcscr. Septem Fratres. 6).). Rusconia. Ruscada (Rusicade). Malva (Malba). Tuşea. Insule: Cercina. Nisibes (Nisives). mons Pastorianensis. Oaea). V. Calctae. Durdus. Floria. vine ţ ia. 4 ) în jude ţ ul Prahova din România înc ă se afl ă un munte ş i stân ă cu numele de Curu-roşu (Frundcscu. Sciathica). Zegrcnscs °). Misulani. Nigris. Mussini). Savus..

VIII. Sibilarea luî c d si i înainte de i. 1899) csaminând toponimia geografic ă a AfriccI de nord din punct de vedere al ongirrn vechilor population! stabilite aci. I. 279. agnu tauro domino. când urma imediat. vetranus J ) mamma. ori în a doua silabă. sac(erdos) Saturni. d. e. La iceste vom adauge şi cuvintele din nomenclatura topografică: asarath şi zaratha. se pronunţa ca un diftong. 1108 scqq. Pans. seu thraco-danubian 6). voi.. inandrus. în limba plcbeiă a Libyeî sunetul v trecea forte adcse-orî în b. d. un a.. I. Colonica. agnu tauru. ce nu arc însă caracter italic. c ă mara. că elementul latin din Africa este anterior dominaţiunii romane în părţile aceste. maritu. mai avea diminutive în ic si omitea pe s final în cuvintele flexibile (d. serbus. edu 4). . berbece. ovicla Te luri. Matronica). Primus. edu. silban. nr. e. în fine o inscripţiune votivă rlin Numidia ne presintă următoriul text : C. VIII. voi. bescera. ed. seu ied. santus. voi. ') C. Limba african ă forma câte o-dată fcmcninele numelor proprii în ica (d. la Province Afrique (Afrique du Nord) était un pays thraco-ph rygien (pag. 98.. '. berbece lovo .Sucliliimlt. când mai urma şi altă vocală. vior. 6 . înc ă vine la urm ă tdrea conclusiune: qu'au temps d'Hérodote. coniiuga. I. aedua. zurmentum. baba. e. 82-47. Der Vokalismus des Vulgărlatcins. icd ă . stoborrum. 1108 scqq. / între doi i aprope dispărea. 99.. Ucrtholon (Les premiers colons de souche européenne dans l'Afrique du Nord. L.De asemenea afl ă m pe teritoriul Libyeî urmele uneï limbe rustice de • trine jatină. cerbus. 110 ş i 9-1). I. scris în Africa în secuiul al IV-lea seu V-lea.. Maî notăm aicî încă următorcle particularităţi caracteristice. O asemënare uimitore cu limba română vorbită la Carpaţî şi Dunărea de jos. L. II.. ') Jiivcnalis Kpigr. e. Sunetul e. socra. C. vacca. aedua Veneri 3 ). L. et même à celui de Ptoléméc. Cit ăm următorcle esemple: annu. 101 i. J Dr. berbex si berbece. ce nu deriva din sermo plebeius al Italici si al căreî caracter era barbar-oriental. Urme neîndoiosc. pag. că păstorii de pe teritoriul Libyeî vorbiau o limbă archaică de familia latină. Mammas alquc t a t a s habct Afra. casae. lib. tata 2 ). sepellita. edu Merc(urio). <) Confcrcscc C. C.. Ast-fcl aflăm de trei ori fius =filius în codicele palatin al Evangclielor. VIII. veteranu. I. pag. ed ă = ead ă . rom. oca.. ae=ea.

în cari locuise ş i peste carï eï domnise o-dat ă . to ţ î trei nepo ţ i aï luï Pclasg. uncie din părţile de rCsărit ale Europcî. alţii din instinctul inerent de espansiune al raseî pelasge. ') Anton. ') Hcroiloti lib. 8. care dup ă ce a luat ciredile cele admirabile de vite ale luï Geryon. ş i al ţ ii în fine persecuta ţ i ş i alunga ţ i din ţ erile. a luï lanus. 4. — Probabil. a luï Saturn. a fost la început pclasg ă . I. 2. Japyx). unii mânaţi de necesităţile vieţeî pastorale. grace. care trecu din Lydia în Italia cu numerose cete de Pelasgî Tursenî ş i se stabili pe teritoriul Etrurieî vechi 9 ). care dup ă o lupt ă de 10 anï fu detronat ş i alungat din imperiu de c ă tre fiii sëï. atât ale Grecilor cât şi ale Romanilor. 39-42. că o parte din coloniele tursene se fi trecut în Italia de pe litoralul Asiei mici. a puternicului Typhon din ţ era Arimilor. a Istrilor. Hist. ér al ţ ii peste mare. ') Dioiiysii Malic. 4 ) l'lierccydis fragm. 94. 2. T. care a l ăsat de mosccnire lumiï noue o civilisajiune ş t direcţiune politic ă nepcritôre. III. R. v. lib. — Strabonls lib. condu ş i de Oenotriu. trecu în Italia în fruntea uncï oştiri numerose şi întemeia aci mal multe colonii agricole B). Peuce ţ iu ') ş i lapyx 2 ). Peuce ţ ilor ş i lapygilor. in Italia. învins într'o lupt ă formidabil ă de Joe noul stă pânitoriu al lumiï vechi *).— Strnbonis lib. 45. din peninsula Hemuluî. amintesc de o lungă serie de migraţiunî pelasge în Italia. care se aşcd ă cu o parte din Pelasgiî Arcadieî pe ţermuriî Tibruluï. XXXI (la Pauly. Tyrrhcnî seu Etrusc! vom vorbi în special în capitulele următ<5re). lib. cum si din regiunile de apus ale Asieî mici. Hist. lib. 1. a lui Evandru.ş î formar ă o nou ă patria lângă golful Adriaticeî. l in Fragm. cari persecutând pe Argonau ţ i î. unii peste Alpï. 85 in Fragm. 92. «) I'Iioreoyilis frngm. grace. VI I. ş i în fine a lui En ea. trecuse. îns ă curentul cel marc al migra ţ iunil Tursenilor a fost (lin p ă r ţ ile îs t r ui u î (Despre Tursenî. I. 14.— Hellaniei fragm. 1. altele de pe litoralul Asiei mici: a Ocnotrilor. E. V. care din împrejurărî necunoscute emigra clin {era Hyperboreilor în Italia. — Apollodori Bibi. a luï Hercule. Tradiţiunile istorice. Italia. Stabilirea triburilor pelasge în Italia se întemplă în diferite epoce. . Pt'lasffil în Italia.5. care se stabili în La ţ iu cu o parte din nobilimea troian ă . a luï T urs c n. înc ă cu miî de ani înainte de c ă derea Troieï o mare parte din Pelasgiî de la Carpa ţ î si Dună rea de jos.

. p. m timpurile romane N i c a e a). Pliniu atribue Ligurilor mele de antiqua stirps l). Iulie Muntane. p. ') rioleinnei lib. Aristotele în sec. 18: Nam Aristoteles scripsit . I. o numire grecisată. ctiam apud Ligyreos . in. ») Hesiodi fragm. — Aicî Montani este un apelativ etnic. Belaci 13). în ce privesce pe Liguriî din pă rţ ile de apus ale Alpilor. 7. I. ") Plinii lib. Cosm. III. că se aflau Ligurî şi în ţinutul Colchilor 3). L. port ă numele D e c i a n a (Rav. Ace şti Decia ţî ocupau o regiune întregă a Alpilor maritimi8). Unul din oraşele lor principale era Antipolis 9). Hesiod face amintire de Liguriî (Aîyoec). v. 76. ) Pliuii lib. Archicpiscopul Eustathiu din Tliessalonica în comentariele sale asupra geografiei lui Dionysiu ne spune. ") Fli'iii lib. •) Plinii lib. in. . III. 339—341). l : (Colonia) Augusta Taurinorum. lângă Pyrcneî.-. ') EustatUins in Dionys. înainte de a se stabili pe teritoriul Italieï. III ne vorbesce de o popukifiune numită Ligyrei pe teritoriul Thracieî vechi *). 5. Aceşti Ligurî. ce formeză primele coloniî istorice ale peninsulei italice. înainte de migraţiunea lor spre părţile de apus ale Europei. Vil. 5. voi. L. 1. pag. Stoeni13).între t6te aceste seminţii pclasge. 564. 10 ) Plinii lib. ') La Ravcnnas D i c e i. 1 J C. Perieg. voi. in Thracia csse adytum Libero consecratum. CXXXH. unul din cele mai rësboinice tribun ale lor erau aşa numiţii D e ci at e s 6). 637: De Liguribus Stoeneis. Liguriî ne apar ca cel maï vechî. 5: Regio Deciatium (în p ă r ţ ile. II. . Acestora împëratul Nero le conferi de asemenea privilegiul dreptului latin li). 21. Aceştia se aflau în apropiere de Eugani. «) Herodoti lib. 72. în fine o parte din Liguriî emigraţ i se aflau în Asia mică lângă Cappadocl s). Dacia sub form ă de Dicia ne apare ş i într'un manuscript al luî Ulpian (C. Patria lor primitivă. nr. 24. îns ă o localitate din Hispania Tarraconensis. . 460 a. voi. I. ") A se vede mai sus pag. 4 ) JTacrobii Sat. 5. pe unde se estinsese de asemenea L i g u r i î . III. Comaţi seu Capilati. . 8 . ') Plinii lib. L. qui Montani vocantur. Alte triburi ligure stabilite în AIpî ne apar sub numele de Montani n). ce locuiau în apropiere de Sciţii liipornolgî 2). 2. III. căruia Romanii i acordară dreptul cetăţeniei latine I0). Acta Triumphorum. io. 24. VII. C. I. a n t i q u a Ligurum stirpe. 169). a fost lângă Carpaţî şi Dunărea de jos. 2: Ligures . 3808. ce corespunde la forma latină vulgar ă Deciani 7 ). Cf. 5. III. unde se afl ă ast ă -dî ora ş ul Nice. I.

21: Lu n am Ligurum oppidum. 1.— Bfiluzii Capitularia. născut pe la a.formase o parte din populaţ iunea cea întins ă ş i resboinic ă a Arimilor de la Carpaţî si Dunărea de jos. IV. ş ed neque per suam fortunam in mansione ar im a n i s e ap pl ic e t e tc . In ce privesce pronunţarea acestui cuvent vedem aicî o oscilaţiune intre i şi e. După cum ne spune Strabo. quos humilioris fuisse conditionis quidam rcntur. v. X I . oraş al Ligurilor purta numele de Luna 6 ). Hierosolym. Chr. quod significet fundo carentem. 899: neque Sculdas ius ab arim anis sui ş aliquid per vim exigat praeter quod constitutum legibus est. Liguria trimetea la Roma ca ş ul anumit ciob ă nesc (coebanum caseum) făcut maî cu semă din lapte de oî6). 20. III. După cum ne spune Pliniu. pe când aceştia locuiau în centrul Italici maî purta si în epoca romană numele de Ariminium (adî Arimini). ) Du Cange. a 3 4 J ) Strnbonis lib. o vi u m maxime ") Frontinl Stratag. Liguriî aveau aşa dar un sunet obscur nasal. io. stabiliţi între Alpî si Apeninî. când vocala era urmat ă de n cu alt ă consonant ă. med. ) P l in it li b . Gloss. et inf. V. Herimanni. Arimani: I ţ a dicebatur apud Longobardos certus hominum genus. ne-a rernas numaî fdrte puţine urme. după cum ne spune Strabo. ) Itîn. 1: ta fàp v AXiu<* xaXeïsO-ai npôtepov "AXfita. 50 a. după cum résulta eu deplină certitudine din monumentele evului de mijloc. Alte doue oraş e erau numite Alba. 8: Ligurum quidcm lingua amnem ipsum (Padum) Bodincum vocari. 9 7 . 6. ér numele cel vechiû al Alpilor. că rîul Padus în limba Ligurilor se numia Bodincus. maî purtau pe lângă numirile lor etnice particulare. T. si în particular celeî de la Dunărea de jos. a fost Albia 7). dar şi aceste resturi ne sunt suficiente spre a ne forma convingerea. III. In fine o localitate pe teritoriul acestor Ligurî din Alpî ne apare în epoca roman ă sub numele de Rama s ). Avem aicî un termin aprdpe sinonim în formă şi înţ eles cu românescul «adânc» seu «afund» (profundus). II. 269. . ) Plinii lib. a cărcî origine istorică este archaică. 1 : lactis. ') Strabonls lib. Avem aid o numire. 5 C o e b a n u m ( c as e u m ) h ic e L ig u r ia mi tt i t. un cuvent a căruî semnificaţiune în limba latină era «fundo carens» 4).. Un vechia oraş întemeiat de Ligurî. că idioma acestor Ligurî aparţinea ramureî orientale a Pelasgilor. lat. si numele comun de Romani (Twjiaîoi 2). Din vechia limbă naţională a Ligurilor. diferitele seminţii ligure din valea Paduluî. Geograful grecesc Metrodor Scepsius spunea. La Polybiu g ă sim forma Bodencus. Un vechiu. Vechia populaţtune rustică de pe teritoriul Ligurieî pdrtă în legile longobarde numele de Arimani 1). în realitate însă de Arimanî.

Strig. ') Kuauz. 142. 223). deprinse ş i ele la lucr ă rî întocma ca b ă rbaţiî lor> 2). p. Aicï forma adeverat ă a numelui nu pote se fie de cat Liguj ( = Ligurî). î. I (1326). Unu* din eî t ă ia tet ă diua la lemne. III. laborids ă şi obositore.. V. pag. Liguriî erau forte tenaci. purta pe Ia anul 1421 numele de Ligorocî (lygoroch °). Eccl. nr. 296 a. c ă în timpurile vechî l urmat de z. Mon. 39. 1219 în Transilvania lâng ă Mure ş villa Liquj (Ibid. în numele L i g u r ş i Ligus.î la poporul român. 8 ) Pesty Krasstf vârmegye. de cât numai petră .. Eccl. situat în apropiere de Dun ăre. II. 6 . atât în Transilvania cât şi în România. I. pe acest păment ingrat. ") Diodori Siculi lib. ei au de p ă rta ş i pe femeile lor. ') C. contemporan cu Cicero. Un sat. scrie despre dênsil: «El locuesc un pâment aspru şi steril. p. ) Knau/.. Un ora ş de pe teritoriu! Umbrilor. Strig. séû Manncelus 1 ). — Numele familiar delgu. Monum. carï se ocup ă cu agricultura. eî duc o vie ţă grea si plină de necasurî. Igul ş i l g ă m:> esistă şi astă-d. — Se parc. rom. muncel. si alta Igor ş i Igol 7 ) la 1193.. Diodor Şicul. L. ) A se vedé mai sus pag. în cât eî nu pot s ă scot ă nicî chiar o glia cu instrumentele lor. Cu t6te că Liguriî. La suportarea acestor greut ăţi. 89. 651: lohannes et Paulus filij Ligyr de ea d era. vorbind despre moravurile Ligurilor din Alpï si Apeninï. de ore-ce o parte din Ligurî se numiau I g a u n î (Mela. a locul t de Ligurî. 1311.. —De asemenea ne apare la a. se pronun ţ a muiat. V. le atribue epitetul de f all a c e s ». 145..Mai aflăm pe teritoriul vechilor Ligurî un Va d u m S ah a t i u m şi un munte numit Mancelus. Alte doue localit ăţ i de pe teritoriul Ungariei sunt numite: una Ligyr u ) la a. că avem aicï numaï o alusiune satirică la numele de B e Ta c i . astă-dî dispărut. 4 *) La Mica I i . din comitatul Carasului. 4. are tot un nume ligur. 7749. II. se numia I g u v i u m. ér ceï. Igor. p. au se lupte m aï mult cu spargerea petrelor. erau supusî la o vieţă atât de dură. Ocupaţi tot-de-una cu munca si avénd se suporte în continuu greut ăţ ile lucr ă rilor publice. de unde ş i numele lor de Comaţi şi Capillati. literatul Nigidiu Figul. voi. Eroul legendar al Rusieï meridionale. înşelători 3). 1193. 564. ce-1 purtau unii dintre aceşti LigurÎ *). 1421: (possesionem) l y g o r o c h cura piscaturis fluuy danoby. L'Italia avân ţ i ii dominio dei Romani. P ă montul aici e atât de sôlbatic. Regiunea acesta este acoperit ă de arborî. p. Albigaunum). 1311. O parte din eï mai ourta si în timpul luî August chice ş i plete . cu securî puternice si grele. în obiceiurile lor naţ ionale. De sigur. Un resunet de numele Ligurilor pe teritoriul de la Carpaţ î î-1 mai afl ăm încă în documentele medievale ale Ungariei.

Veneţii. III. v. III. cum erau Aborigenii. Sicanil. p. Lucania. 5 ) Scymui Orb. p. 19. eï formase numaï unul si acelaşi popor cu Latiniï. L. 400 a. Peucetil. Sardinia şi Sicilia. Veneţia. Aborigenii ar fi fost col onii d e ale Li gur ilor *). I. ci o limb ă corupt ă urban ă. Campania. 1: Umbrorum gens antiquissima Italiae existimatur. 7: La lingui stique a établi que la langue de ces tables (eugubines) appartient à la même famille que l'osque et le latin. c ă Umbri ar fi numele cel vechiû al Sabinilor 8 ). Umbrii. Tot din regiunile. XXVIII. ne mal présenta si o unitate de civilisaţiune. de limbă şi religiune 7). nr. numită Ombrones 8). 2866 şi 864). din Sarmaţia europeană. Siculiî. Descr. Dacă aceştia erau originari din Dacia nu putem sci. Ptolemeu face amintire de o populaţiune. 2 ) Plinii lib. Liguria. Les Celtes dans les vallées du Pô et du Danube. aï Italieï. 49. că Umbrii erau de aceeaşi origine cu L a t i n i i . Tursenil (Etruscil). în aceste timpuri depărtate. 8 ) Ptolemaci lib.j3ptx-}j. lapygia. după cele mal vechi tradiţiunî ale Grecilor şi Romanilor. I (1875) p. un trib vechiu şi faimos pelasg 2). sub diferite numiri. Sabinii. Les Tables eugubines. ér istoricul . Umbrianus (C. şi în curs de mal multe mii de anî. Apulia. mal rësboinice si mal faimdse. ') Ilelblg (la Bertrand. 8. tete regiunile Italiei de la Alpî si până în estremităţile de sud ale peninsulei: Istria. — Scriitorii greccscï numiaû Umbria -fj '0(j. 225. I. Scymnus pune pe Latinus ca protop ă rinte al Umbrilor B ). 4 ) în inscripţ iunilc romane rcferitorc la Dacia noî aflăm pe un Cocceius Umbrianus. teritoriul Sabin. Les Celtes. pontifex civitatis Paralisensium Provinciae D a c i a e. Umbria. altele mal pacinice şi mal laboriose. peninsula italică pe lângă unitatea sa etnografică. cari pun fundamentul celei de ântâiu vieţi politice pe pămentul Italiei. Oenotriî. II. unele mal dure. la familia cea mare a rasei pelasge. 1444 în o suterană a oraşului Gubbio (Iguvium). — Bertrand et Reinach. 70): Au-dessous de la civilisation étrusco- . Liguriï. lib. Chr.. lapygiî. că noi avem aici numai resturi din familia cea vechia a Umbrilor. —Cf. e ) Dionysii Halic. ele însă ne arată. După altï autorï însă. III.în ce privesce pe vechii Aborigenï. Cu tote că aceste Table nu représenta idioma popular ă a Umbrilor. ') Dlonysii Halle. — Cel maî important document despre limba umbric ă sunt Tablele de aram ă a ş a numite eugubine (Tabulae Iguvinae) desco perite la a. Latinii. Istriï. ce aparţin Carpaţilor. Etruria. Laţiu. 5. ce emigrase spre Italia 4). Bruţiu şi insulele vecine Corsica. Ramniî. aparţineau. Din punct de vedere al genealogiei etnice. ale cărei locuinţe se aflau între isvôrele Vistuleï şi muntele Carpathos (Tatra). emigrase în Italia şi aşa numiţii Umbri. Fără îndoielă. 9—10. cam de pe la a. Ast-fel Pelasgiî ocupară succesiv. Bréal.Zenodot spunea. T<5te aceste populaţiunî. lib. ş i pe un Aur.

qu'on a plus tard appelle Gaule» (Les premiers habitants. pag. Aquitania Aremorica antea dicta. 2 s ) Strabonis lib. III a. — D u r uy se află aşa dar pe cai retăcite. noî ne vom ocupa numaî cu teritoriul cel vast al Gallieî meridionale.. «Après les Ibères. încă cu mult înainte de invasiunea Colţilor în Europa. 46. p. în cursul seculelor. dup ă cum am vëclut. . întreg teritoriul Gallieî era ocupat de un numër însemnat de triburï. II. De o-dată cu stabilirea Ligurilor în părţile meridionale ale Gallieî se estinse peste regiunile aceste ş i numele lor cel vechia na ţ ional de Ar i m ani. provincia cea mai însemnată a Galieï meridionale. 4 ) Columellae R. où se sont rencontrées le plus de races étrangères (Hist. care s'a ocupat în special cu timpurile preistorice ale Europei. cuprins între Alpî. înc ă cu mult înainte de timpurile troiane. unele seminţii trecur ă chiar dincolo de Pyreneî..31. 1870. La Eratosthene (sec. 19. După cum ne spune Pliniu. II. cu turmele lor cele numerose peste câmpiile Gallieî meridionale *). II. Tours ş t Nantes. 4. ce vorbiau una şi aceeaşi limbă. ' *" n 'i IV. A qui t an i a. rîul cel mare al Galieï. 6r Marea mediterană din părţile de sud ale Galieï era numită la autorii grecescî AiŢuauxiv 7isX<r/o? 3) si de autoriï romanî Li gu sti cum mare 4 ). o parte însemnată a peninsulei italice. era numită la început Aremorica B).) întregă peninsula occidental ă a Europeï portă numele de Liguria. Mediterana1. j.. .. 2. Avem aici numai o numire geografică derivat ă din hellénique . 1...Ptolemaei lib. Pelasgil în Gall i a de sud ft în Iberia. lib. VIII. Pyreneî.. purta în vechime numele de Liger (Loire). 17). 5. ér alte triburi ligure. i. când vorbind de timpurile primitive ale Italiei susţine: L'Italie a été de tous les points de l'Europe celui. 40. şi în fine. Rom. 4. Ocean şi rîul Loire. aveau aceleaşi instituţiunî şi moravuri. în acest capitul. ils (les Ligures) ont dominé dans le pays..Plinii lib. R. I. I. în fine. *) Arbois dejubainville. cn Italie. estinde dominaţiunca Ligurilor în epoca ante-celtică peste întreg teritoriul Gallicï. un couche antérieure uniforme. avant les Celtes. -care se întindea de la Liger pân ă la Pyreneî. se revarsă. părăsind regiunile Alpilor. şi aparţineau la una şi aceeaşî rasă pelasgă.6. 4. ) Strabonis lib. III. Era a ş a dar un rîu al Ligurilor. 382). distinsul istoric francos. Chr. ^ Atytxmxrj 2).existe. Un ram al Ligurilor ocupase. d. . care astă -dî curge pe lângă Orléans.—La Cesar Armorica (Bell.

ce se vorbia în părţile meridionale ale Gallieî. Concilia. ce se vorbia pe teritoriul Gallieî. T. era numită. Acesta limbă romană. Veneti. o-dată forte estinsa în Gallia meridională. Varro (R. pdrtă. carî nu sunt usitate la Roma. lib. cu deosebire în regiunile locuite de Volcï. «vei audi acolo unele cuvinte. până târdiu în evul de mijloc. între ddue vocale. alii (ut Gallican! quidam) legări a appellant. c ă limba vulgar ă latină . Insă originea numirii este maï vechia. densul amintesce. după cum seim. Faptul este a ş a dar evident. ne apare adese-orî sub numele de Languedoc. Bru te. — în evul de mijloc acest teritoriu meridional al Galiieî.terminal etnic de Ar i ma r i *) = Ari m ani. Ea nu se datoresce civilisaţiuniî. orî acţiunii de asimilare a Romanilor. că limba. când Cicero scria cuvintele aceste. O mărturisire importantă avem în acesta privinţă Ia Cicero. lingua romana 2). dice Cicero. Romanii. Limba vulgară. 565) formele de Romarii ş i Romariascum. nu era o limbă importată. Caletes. ce se vorbia în Roma. ) Cicero . Ambibari. Predilecţiunea. Ceï maï mulţi literaţi francesï consideră acest termin geografic numaî ca o caracterisare a populatiuniï din părţile meridionale ale Francieî. 351). cu m in G ali i a m v en eri s . IX. ce se vorbia în Gallia meridională. 4 6 : I d tu . ce o avea dialectul ligur de a schimba pe n în r. cucerise părţile meridionale ale Gallieî până la Rhodan numai cu 75 anî înainte de timpul. 75: universis civitatibus. *) A se vedé maï sus (p. în dialogul seu despre ceï maï celebri oratori romanï. VII. Gall. 32): quae alii legumina. quo facilius cuncti possint intelligere quae dicuntur (Labbe. VII) cuprinde următdrele: Easdem homilias quisque episcopus aperte transferre studeat in romanam rus ti cam l i n guam aut theotiscam. 4 3 ) De fapt esista pe întreg teritoriul Gallieî. Lemovices. Au d ies tu quidemetiam verba quaedam non trita Romae. quae Oceanum attingunt. Rhedones. de limba. R. «Când tu Brute. în epoca ante-celtică. Bru t. Unul din triburile ligure. ori formată sub imperiul dominaţiuniî romane 4). iam i n tell ig es . numai în ce privesce lipsa de urbanitate. care întrebuinţa cuventul oc\n loc de oui. veî merge în Gallia». I. Unelli) etc. era forte apropiată de limba latină. una şi aceeaşî . È ) Canonul al XVII-lea al Conciliului de laTours (sec. quaeque eorum consvetudine Armoricae appellantur (quo sunt in numéro Curiosolites. a dat ast-fel nume teritoriului Languedoc. Originea acestei numiri aparţine uneî vechimi depărtate. Acesta populaţiune. unde se vorbia limba vulgar ă roman ă . şed haec mutări dedisci que possunt. îns ă aceste se pot schimba si se pot desveţ a» 8 ). diferia. ce trecuse din Gallia peste Pyreneï. care domnise o-dată peste tete părţile meridionale ale Gallieî pân ă la Liger. în inscripţiunile romane ale Hispanici numele de Longeidoci. se estinsese şi în păr ţile meridionale ale Galici. după cum erau numi ţî vechiî locuitori aï Ligurieï şi în legile Longobardilor. Osismii.

lib. se corupse mai repede şi se divisa in o mulţime de dialecte0 Strabonis Geogr. ast ă -dî Narbonne. Deciates. II. în apropiere de aceştî Da ţ ii. 2. El începuse cele de ântâiu lupte cu Romanii în Gallia. I. că noi avem aicï numai o numire alterată de Grecii din Massilia în loc de Volcae Aremorici. — Mullerus. probabil o populaţiune de aceeaşî origine si limbă cu Daci Petoporiani din regiunile de res ă rit ale Daciei traiane. Peut. 206. 7. că populaţiunea rustică. 6. Noi vom résuma aicï datele principale. IV. O alt ă grup ă de Daci. 2 ) Plinii lib. 5 ) Plinii lib. care trăise în acelaşi secul cu Cicero. purta numele de Daţii (ed. s ) Tab. după legile lor proprii. dup ă cum Aremorica se numia întréga Aquitania si după cum Romanii până în timpurile lui August numise «Provincia romana» costele meridionale ale Gallic!. *) în unele tradiţiunî poporale române vechii Daci sunt numiţi Decienî. stabilită în timpurile sale pe ţerrnurele de resărit al Rhodanuluï. ér ca vecini în părţile despre nord figureză aşa numiţii Petru corii. Dacii 2). dar şi prin tipul sëû fisic !). Fără îndoielă. ce locuiau pe teritoriul Aquitanieî. constată de asemenea. IV. noi mai afl ă m în p ă r ţ ile de sud. Se presintă însă acum cestiunea. Oxubii. 109. Deciafil era un trib rësboinic şi iubitoriû de independen ţă . in urma contac. acesta limbă. Unul din triburile. seu în formă latină Deciani 4) î-şî avea locuinţele sale lângă Alpil maritimi. Compară numele Deceneu ş iDecebal. 1. seu în vechia Aremorica. 12. era romană. 4. care "era vechia origine geografică a acestei populaţiunl ligure de pe teritoriul Gallieî meridionale. La periodul ante-celtic avem se reducem şi originea numirilor Ardelay. Rom. ce le putem ave în acesta privinţă până astă-dî. . limbă latină barbară.Geograful Strabo. IV. De ceea laltă parte a Rhodanuluï se întindea pe lângă cestele Mării mediterane pân ă la Pyreneî o popula ţ iune numit ă Volcae Arecomici. care încă înainte de timpurile cuceririi romane vorbia o limbă latină rustică. III. si Pliniu cel bëtrân i numeră între cele mal celebre popôre ligurice s). 1. însă în părţile de nord ale Gallieî. nu numaî prin limbă şi moravurî. Ptolemaei Gcogr. fără se fie supuşi guvernului provincial 6 ). Ora ş ul lor principal era Narbo. numi ţ i de geografii grecesc! Deciates. Segm. o localitate numită Sarmati 3). 1: Ligurum celeberrimi ultra Alpes Salluvii. ') Strabonis lib. EI se administrau singuri. lângă de Tolosa. tulul cu Celţiî şi Germanii. Volei! Arecomici se bucurau de o autonomia naţională chiar si în timpul dominaţiuniî romane.

Ruda. Lucrarea minelor se începuse pe teritoriul Gallieî meridionale încă din timpuri forte obscure. Druentia 7 ). * ) St r a b o n is li b . Toroczko). Pe teritoriul României se afl ă o comun ă numit ă Vadul-s ă pat. com munes de France. XII . 1 . Bocsanî. Mancclus. cu deosebire în păr ţ ile de apus ale Alpilor. Din vechia idiomă. ) S e a r p a r é . Ardilleux. Ardelu. L . I V. 10 ) Plinii lib. Piscenae. III. Bocsanî. 555. 2 ! ) Plinii lib.. c 5 ') în România: Drînce. ne au rëmas numai puţine cuvinte. ér de ceea laltă parte a Rhodanuluî lângă Volcae Arecomici erau aşa numiţii H elvii. 2: Rhoda . Diet. — O comună cu numele de Ard ă u i i s e a f l ă ş i î n S a r d i n i a ( p r . unde dictus Rhodanus amnis. Boxsani. Tr ăscă u (ung. ) Jauin. 1 2 . p. . Ardillières *). III. . p. ) C .O r is t a n o ) . 20. adecă Cărbunari (rom. 20. Vadum Sabatium 6 ). Rod na (mine celebre de argint numite în evul de mijloc şi Rhodana). cu deosebire în numirile topografice. Rhoda. c ă a v e m a i c î o f o r m ă c o r u p t ă . l. 3). 4. Matrona. ce o vorbiau seminţiile pelasge ale Gallieî meridionale. fluviele : Arauris. bocşă. nr . I V . Este important. 1851. de la care derivă numele Rhodanuluî. Pescéna. Gaura 9 ). o numire de origine pelasgă. Varus. Stura J0 ) si Vesulus n). Didot. ce le maï porta si ast ă -dî diferite comune de pe teritoriul meridional al Francieï. Argenteus amnis. Un trib din Aquitania stabilit lângă rîul Oltis (adî Lot) ne apare sub numele de Cocosates 12 ). Ardeuil. 8 s ) Strabonis lib. sat ş i përêû. că omonimele acestor localităţi ni se presintă în regiunile cele avute de metale ale Ardéluluï seu Transilvaniei: Ruda. 5. O altă localitate situată în apropiere de Rhodan purta în epoca romană numele de Boxs(ani3). I . Albac (AlbăcenÎ) şi Ilva-mare de lângă Rodna. Oltis. ") Omonime pe teritoriul locuit de Români: Alba. în aceeaşi regiune muntdsă a Alpilor mai aflăm lângă Deciaţî un trib cu numele Albioeci 6). Raurica seu Raurici. 6. IV. Vesuna. 19. cărbunariă). Bocşa. 1 7 8 3 . 965) acesta localitate e numit ă Sa^àioo OuaSa. vo i. 4 . î n t r ' u n m a n u s c r is a l l u i S t r a b o ( E d .Ardelles. Ursulae. mun ţ ii: Albia 8 ). d. ") Vesulus. 3 ) Str a bo i iis li b . Unul din centrele cele maï importante ale acestor lucrători de mine a fost în timpurile ante-celtice oraşul Rhoda 2). Ardillats. Ca g l i a r i . ) Itin. muntele din care isvoresce rîul Padus ( P l i n i i lib.. Hierosol. III. 6 . Elemente din acesta limbă aremorică ne présenta localităţile: Alba. Un alt oraş din părţile de jos ale Rhodanuluî este numit la geografii vechî Taruscon seu T ar as c o 4). p.

*) Taci ţ i Annal. Ca o conclusiune istorică putem ast-fcl stabili. Urmeză invasiunea Celţilor. I. 3. o altă grupă însemnată pelasgă locuia pe teritoriul Gallieï meridionale. III. Eî spun. Dup ă acest autor Iberiî delà Caucas ar fi fost un Popor emigrat din l b cri a de la Pyreneî. strimtora ţ î de acest popor pân ă aci necunoscut. înainte de Ligurî. 26—29: Filii igitur l a p h e t . p. VI. ca în Arimanî. după cum vedem. 17. Despre aceşti din urmă scrie Tacit în Analele sale : « I b e r i î şi Albanii (din părţile de resărit ale Mării negre) locuesc ţinuturi muntôse si eï s'aû obicinuit cu greutăţile si cu suferinţele. la acelaşi dialect archaic. că sunt de origine Thessalienï» 6 ). Venim acum la peninsula iberic ă . Iberiî din pă rţile de apus ale Europei. ocup ă locurile Iberilor din Gallia meridională şi-î alungă pe aceştia dincolo de Pyreneî. scrisă cu litere grecescï (pelasge). . pe care-1 mai vorbesce şi astă-dî (se înţelege cu transformările normale) poporul român de la Carpaţî. Gaura. anciens idiomes gaulois. lib. că originea geografică a celor mal multe triburi de pe teritoriul Gallieï meridionale se reduce la munţii şi la şesurilc Daciei vechi. O parte din Liguriï de Ia Alpîşi de la Rhodan. lib. Aceştia erau Iberiî.. Tot ast-fel şi vechile genealogii etnice considerau pe Iberiî de apus ca fraţi bunî cu locuitorii primitivi aï Italiei «). formau. l. 4. 3. Urse i e. Monuments d. 3) Tete aceste cuvinte aparţin. după cum ne spune gramaticul Apollodor. lib.= dedit. . 34: Nam Iberi Albanique saltuosos locos incolentes. IX. Arauris este acela ş i cuvent cu românescul Rîurï avênd prostesa Iui a înainte de r. licet quidam ex eo et 11 al o s suspicentur. începând de la Rhodan şi până la Pyrcncî. 123 şi 161.Vechile population! ale Gallieï. lib. 2 ) Yarronis R. Coco ş a ţ i ş i Vesul. Résulta aş a dar. Ér pe o inscripţiune descoperită pe teritoriul Volcilor ArecomicT. Tubal 4 ° iberi q u . luvan a quo lones . 1861. c ă Iberiî de res ărit ş i Ibcriî de apus aparţineau la una şi aceeaşî generă fiune a rasei pelasge. untiae patientiacquc magis insuevere. 32.— Cf. 2. se pote ceti forte clar cuvêntul AEAE . Muncel. diceau marga l) la pămentul calcaros si lutos. unul şi acelaşi popor cu Iberiî de lângă Caucasul asiatic 4). M Plinii lib. ') Monin. 4 ) Apollodorl fragm. . Paris.. Stura. e t Hispani. XVII. ce se întrebuinţeză pentru îngrăşarea arăturilor şi fenaţelor. R. ') Isidori Orig. întocmai ca Românii de la Carpafî. Pentru legume (legumina) eî aveau cuvêntul legaria 2). Feruntque se Thessalis ortos. Varro la Pliniu.

Lunarii (Lunarium promont. şi formau unul ş i acela ş î popor cu a ş a numi ţ ii Turduli. cari de fapt nu mai făceau parte din familia cea vechia a Iberilor.. Barbarii (Barbarium promont. o prerogativă. au poeme şi legi scrise în versuri. Argeli. Se nu perdem aicî din ') Strabonis lib. moravuri. Arevaci. Când legiunile romane păşesc pentru prima <5ră pe pămentul Hispanieî. 1. Cosetani. de agricultori şi lucrători de mine. Comanesciqi. ce aparţ in epoceî de petră. Deciani. Ilaraugatae). ocupaţiunî şi particularităţile idiomeî lor. de argint. î-1 aveau Turdetaniï. 3. Virvesci ş i Vloqi. Bibali.v!j[X'/J ţ e/ouat suffp&p.). III. în regiunile de astă-dî ale Sevilleî şi Granadeï. Turdetani. Situată lângă polcle munţilor de aur aî Transilvaniei şi pe malurile rîuluî Ar i e s (Aureus). care a trebuit fără îndoielă se aibă drept fundament o tradiţiune vechia istorică. 2. 6 : co-fitotot â' HstiÇovw. Turda a fost în curs de trei secule (XIV—XVII) capitala legislativă a Transilvaniei. Orienses (Aurienses). Longeidoci. 9. Bursaonenses. Torda) este unul din cele maï vechï oraşe ale Transilvaniei *).). Berones. alte coloniî de păstori. Ossigi. Turdetaniï. III. 1. IV. Turdetaniï se vëd a n fost originari din părţile de resărit ale Europei. la Pliniu Turduli veteres din Lusitania (Portugalia s). Urme de vechile lor locuinţe. rangul principal. sunt ceï m aï înveţaţî dintre toţi Hispaniï.£TfJOOţ £4w<'X'^tuv STLOV. Eï se folosesc de gramatică. majoritatea populaţiunil de aci. scrie Strabo. După nume. între tdte aceste seminţii. vechî. si resturi de numele lor. y. 2. Gruii.Eïse aflau stabiliţi în părţile meridionale ale Hispanieî. Vaccaei. tiLv 'lâr^iuv OUT OI (ol Tou?^'-"' 0 '-). o formau alte seminţii. 2 3 ) Plinii lib.tu. Laeetani seu Le t an i. Tarraconenscs. au o descriere a tradiţiunilor sale istorice. de la Carpaţî. Aurienses.în timpurile romane însă numele Iberilor din peninsula pyreneică dispăruse aprope cu totul. xai ţîj ţ itaXaiâ ţ (j. Calnici. Dagences.at icoi-fj^ata xai V[Aouc e[ip. Ambirodaci. ) Strnbonis lib. Turdetaniï se ocupau în mare parte cu lucrarea minelor de aur. mai aflăm si astă-dî în Transilvania şi Ungaria. tuţ (face. Vascones. Ergavicenses. ca nuiner si ca stare socială. Ablaidaci. Turda (ung. La acesta nouă serie de migraţiunî pelasge aparţineau următorele triburi ş i gin ţ î: Albocenses. P el e n done s. Turduli. . 2. *al fpanjiatix-g -/pùvta'. după cum spun denşiî.u. Indigetes. de 6000 am 3). 35. *) în jurul oraşului Turda se găsesc adese-orî diferite obiecte. 8. de fer şi de staniu 1). Ilergetes (Ilergetae.

Ant.Justin! lib. este numai o simpla imitaţiunc grecescă . . Funde Siebenbiirgens. Turdaşul de lângă Orestie formeză tot-o-dată si una din cele mal însemnate staţiuni neolitice ale Transilvaniei 2 ). Intre tote popula ţ iunile hispanice. 1. s ) Strabonis lib. se ocup ă din timpuri. se glorificau a ave un codice de legï. 4 ) La a. Turta: Turtam regionem dicit Cato apud Charisium. pe teritoriul de rës ărit al Transilvaniei. Chronik d. este în tot ca ş ul Uma ° ^rmă diminutivă. ce ne presintă o deosebită importanţă. C o d . numit Tordi ( We nz el. v. întreg teritoriul Hispanici. By z. Tordăcs (corn. Turdanitsch (Carintia). Alb o cela. 3 ) De asemenea mar aflăm astă-df satele numite Torda (corn. nr. îns ă Albocola. vec'hî de 6000 anî 1 ). ceea-ce ne indică. 104). laurin). ce presupune o localitate mamă. Turda. c o n t. unul lângă Orestie. si altul în apropiere de Aiud. 107).vedere o coinciden ţă . dup ă cum Volei din Italia erau numi ţ i şi Volcentani (Arch. că linia de migraţiune a Turdilor séû Turdetanilor a fost peste Pannonia către Alpî. Doue sate situate pe valea Mureşului. Tordincze. I . numele de familia Turdea se află până astă-dî respândit pe valea cea frumdsă a rîuluï de aur (Arieş) din Transilvania «). formă derivat ă din Tu r d i. ") C. Mitth. era forte abundent 'de metale 5 ). 190 (Mullcrus. dip l. întrebuinţ cz ă numai forma de Turduli. XI. Tordat. IV. caracteristic ă . 1 3 1) . 2. Hûbner Cr ede Alboc(olensium). Mela. Toopîitavia). XL!V. sub numele de Alb o cu m. Torda (corn. pdrră numele de Turdas. Ptolemaci Geogr. 8-9. III. In fine. în Secuime a ). Pe teritoriul Transilvaniei. p. cel mai viguros!. Locuitorii sëï. o numire. c ă Turdetaniî. Alb ă ccnî. voi. ce trec peste tdte memoriele dmenilor. I. Alba regal ă). întocmai ca şi PI i ni u. Mal not ăm aici. La aceeaşi origine se reduc şi numirile altor localităţi din regiunile interiore aleCarpaţilor. A r pa d . 2598: procurator metallorum Alb oc(ensium). (Syrmiu). Alte trei sate cu numele Turda în comitatele Bihor. 2. pag. când cercetăm originea geografică a triburilor metalurgice din Hispania. Bêches ş i Zabol ţ î. 56 — 59. Er al ş eptelea sat. cu lucrarea minelor de aur. se afl ă pe valea Some ş ului în p ă r ţ ile de nord ale Transilvaniei. că în Hispania esista şi o regiune numită. cel mal civilisât popor al Hispanici.Plinii lib. Un al treilea sat. L. Turdetaniî se mai numiaû şi Turti şi Turtutani (Steph. ce locuiau sub pole^e Pyreneilor. . ş i mal bine organisât! din ') Numele de Turdetanï. I. II. 34. . cele mai celebre mine figurau în epoca roman ă sub numele de m c t a 11 a Alboc(ensia 8 ). Alb a c este numele unei însemnate comune românesc!.-epigr. ") Gooss. arch. De aici isvoresce si rîu! numit Arie ş . 1213 se face amintire lângă Tisa de un locus cum populo. în părţile de nord ale peninsulei. in Itin. cel m ă ! iubitori de independen ţă . Torontal).

că acest trib a fost o-dată emigrat din regiunea scythic ă . Stabiliţi lângă isvdrele rîuluî Durius (Duero). L L. Peut. 5 3 ş i 5 5 . O localitate cu numele Pelendoua. N u mantia forma centrul lor cel puternic de ap ă rare. . ne arată. . c. 6 ) C. v. tot-o-dată ne mai spune. L. erau aşa numifiï Pelendones 1). a. sicb. voi. . (Ed. locuitorii Uxamcî sunt numiţi în timpurile romane. Segm. X. Variante: Uxama Argaela s. Aceşti locuitori din Uxama î-şî conservară până târdiu caracterul lor primitiv. III. acum Ambirodacl.P t o l e m a e i l i b . voi. I. 4 . c ă el constituiau un trib emigrat de pe teritoriul Sarmaţiel europene. S i l i u I t a l i c numesce Uxama un oraş încunjurat cu murïSarmaticï. 50) se esprimă ast-fel. 6 . F ă r ă îndoiel ă . 2 ) Tab. : Sarmaticos adtollens Uxama muros. 6 ) C. Pelcndoniî Hispanici se vCd a fi fost unul si acelaşî popor cuPelendoniî Daciei a ). . numit ă st ast ă -dî de poporul român Ardei seu Transilvania 7 ).—Cf. Titius) magister Lar(um) Uxamens(is) Ambirodacus. II. Chr. II. . I I I . Acela ş î ora ş figurcz ă la Ptolemeu sub numele de Uxama Argelae 4 ).punct de vedere militar.-Blatt d. După nume. 6. Despre vechii întemeiătorl aï Uxameï maî esista încă în timpurile romane tradiţiunea. un rësboiû eroic de 20 ani cu Romanii. adec ă din Uxama Argelorum. în apropiere de Pelendoniî cel energici aï Hispanici se afla oraşul numit în inscripţ iunile romane «Uxama». ce ducea delà Amutria (Gura Metrului) către R o m u l a (Reşca). 4. VII. pe care o distruser ă Romanii în a. Landeskunde. ş i numele de Argelï. el susţinură. 696: Cornelia . 55. c ă era din gintea Ambirodacilor 6 ). ce se refer la Uxama. ') Cu privire la numele Ardei. Ea se afla situată în Dacia Malvensă. Da s r u mà nisc he Ar dia l. 1 0 . de pe teritoriul Şarm a fi Io r. 695. Numele de Sarma ţ l. că eï au fost originari din p ă r ţ ile de res ă rit ale Europei. acum Sar m a ţ i..cum se numiaù el singuri. o aflăm amintită pe Tabula Peutingeriană. II. pe drumul. 3 ) Silii Italici Pun. împreună cu vecinii lor A r e v a c i Î. noi aflăm o serie de » ) P li n i i l i b . După cum vedem. ce li se da în general. A r de a l. p. i s t de r ur a lt eLa nd na me Da ki en s. 4306: C. I. mai sus p. în fine o alt ă inscripţiune din Tarraconia ne vorbesce despre un magister Larum din Uxama. 4 ) Ptolemaei lib. Argaelae. 387). în inscripţ iunile romane. seu mal corect Pelendona. L. nr. că aceşti locuitori aveau şi obiceiuri sarmate 3). Uxame(n)si s Argelorum. Wolff în articulul seu «Die Landesnamen Siebenbûrgens» (in Korresp. nr. 384 seqq. 133. ér pe o inscrip ţ iune latin ă din Lusitania se face amintire de o femeia cu epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum 5 ). Voi. I I . und das magyarische Erdel ist eine blosse Nachbildung des Ardeal. Uxamenii adorau cu deosebire pe Hercule (C. II. lib. Didot). Vcreines f. acum Argell.

de unde.— Siliu Ital. Tradiţiunile geografice la cel emigraţi se păstreză de regulă după numele terilor seu al ţinuturilor 6J. Zăgance. XXI.. Cornescî. 3125). 4 ) A se vedé mal sus pag. Ergevicenses) din Tarraconia *). Aceleasî numirî de cătune şi comune ni se presintă şi astă-dl pe teritoriul de apus al Tëreï-românescï sub formele de Câlnic. ce purtau numele de Pelendones. că mal esistă Şi numirea de Uxena seă Uxana. mal erau numi ţ i ş i Ausonii (Ausonia Saguntus la Liviu. voi. Eburaneo. din Dacia. Atto. I. Urcico. 4203. 14. omonim cu Ercavica (Ergavicenses. Coronici. şi Comenesciqi *). a stă-d. Ranto. p. . Afară de Numanţia. XXI. La Appian (Hisp. I.nume barbare cu totul singulare. Tot în părţile de apus ale RomânieT. II. din păr ţ ile de nord ale Istrulul. I. Docilico. erau emigrate din regiunile de apus ale Dacieï vechï. ') C. Liviu presupune Ardea din Laţ iu 8 ). *) Este locul se amintim aici. că triburile hispanice. voi. 387. Zăgaia («im. II. Magulio. o altă cetate puternica şi avută a Hispanieï Tarraconense a fost Saguntul. de pe teritoriul Olteniei de ast ă-dî. Corob e s c I. 291. Corovesci. ') Aurelius Victor (Caes. maï esistă chiar în timpurile ndstre satul Erghevi ţ a. L. III. mixtique efiam ab Ardea Rutulorum quidam generis. Corovesci. 4. de unde se reversară atâtea colonii pelasge către Apeninî şi Pyreneï. aceeaşi Ardea.şî tr ă geau originea lor şi locuitorii din Uxama Argelae seu Argelorum D). 332). Calnici. Coronici. Pe teritoriul terilor române aflăm astă-(}i localităţile numite Zagon. 8. — Fabula cu insula Zacynth deriva din forma grecescă Zàxavftoç a numelui de Sagunt. 13) face amintire de Saci. c. acropola cea renumită a Pelendonilor. 7. din Ardea. în realitate însă era aceeaş i Ar di a. în p ăr ţile Daciei numele de Ausonî i-1 aveau locuitorii din comitatul Sat-maruluî. ér ça numirï de gintï séû némurï se amintesc urm ătorele cătune: Câini ci. ceea ce ne arată. adecă Sacani. 7: (Sagunt ini) oriundi a Zacyntho insula dicuntur. Pe o inscrip ţiune latin ă din Hispania mal aflăm şi forma de Uxenensis în loc de Uxamensis (C. 17) afl ă m intru adevër 'ACeivta. L. voi II. 393. şi Comănescl. ') C. de care se face amintire şi în istoria lui Alesandru cel Mare 4) . — Plinii lib. seu Adria. Numele personale sunt de regulă terminate în o cum sunt: Arraedo. nr. L. Uxeniî. Zăgania). ci în numele de Uxama noî avem numai un simplu termin geografic celtisat. 343). Crastuno. Zăgan m. Putem presupune ast-fel cu o deplină siguranţă. Comenesciqi şi Ergevicenses. I. Tot ast-fel si locuitorii din Sagunt originari din una şi aceeaşi Ardea séù Argela cu . situat în apropiere de ţermuriî MăriÎ mediterane. s ) LiYlt lib. că părinţii lor emigrase în timpuri depărtate din părţile de rësărit ale Europei. Locuitorii din Sagunt aveau şt denşil o tradiţiune.î O seni (A se vedé mal sus pag.

V . Longeidoci ") din Hispania aparţineau fără îndoiéla la populatiunea cea numerosă a Volcilor din Gallia meridională. 8 . L. Decii. Despre Couneidoqi 7) putem presupune. 5731 '•>) C. II. Druttia Festiva. nr. III. 390). voi. (D)ru(ttius) Satullus. Carpodacae etc. '«) C. Ambirodaciî 2 ). 2 ) C. numele familiare Decianus. I. ce pă ră sise vêrfurile cele stâncose ale Alpilor (-ca "AXfha la Strabo). Gallograeci. L. Heldensage. II. Ablaidaci. numele Dacilor orientali de pe Tabula Peutingeriană 12). II. 941. L. 2 . voi. *) Sunt numiri etnice compuse după acelaşi sistem ca şi numirile de Celtoligures. I . patriarchul legendar al popula ţ iunilor primitive hispane. că noî avem aici numaï niscc seminţii liguro-dace (Deciates. comandantul trupelor din Uxama în rcsbôiele cu Romanii (Sil. nr. nr. ) C. 4 ) C. ) C. Longei docum. Massagetae. 6 ) A se vede mal sus pag. nr. 12 ) în poema epică germani iRabensch!acht> se face amintire de Tubal. se par a fi fost numai o fracţiune din D e c i a ţ i î seu D e c i i . voi. dup ă cum i arat ă numele. (A se vedé mai la vale capitulul despre Arimi). ce a dat nume muntelui Ca unu s in regiunea Pelendonilor. L. v. că formau numai o mică grupă din populatiunea. Arronidaeci şi Couneidoqi *). L. 4306. °) Rhyndacus. 2710. ce trecuse din regiunile Alpilor si ale Gallic! meridionale în peninsula iberică. ori comunitate cu Amb a r i i de lângă Rhodan 3). 3121 . 3 4 . L. G a l i . II. I. un trib pastoral de Decii seu Decia ţ l. unde numele geografic de L a n g u e d o c i a ni se presint ă până târdiu în evul de mijloc 8). voi II. nr. I. 2623. 2697. 5779. I. voi. Deciani. 4970' ra . 212). nr. L ongeidoc i. încă. nr. cr Arronidaeci probabil un fel de Daci A r i m I seu A r â m n I ). L. 693 nota 2. — C a e s a r i s B e l l . Daţii. De aceeaşi origine erau probabil si Ablaidaciî 4). Incontestabil. Probabil avem aicî un R Iiym-Dacus. Ital. Celtiberi.g e t i c ă şi i l l y r i c ă . şi în fine un alt trib cu 11 numele Dagences seu Dagenses ). I. I. Galatosarmatae. D. portă un nume de gin te.La aceeasï familia cu locuitorii ceî vechi aï Uxameï şi aï Saguntuluï aparţineau şi némurile séù ginţile numite în inscripţiunile romane Ambirodaci. 104. Faptul este positiv. II. 3082. Daci). I. »') C. că pe teritoriul Hispanici esista o vechia populaţiune de origine d a c o . Davus si Docius 10 9 8 ) sunt ) din inscripţ iunile hispane. 3 ) L iv i i l i b . forma identică cu D a g a e . . cari trăise o-dată în vecinătate. Acesta o probeză'si numele oraş ului Deciana de lâng ă polele Pyrcneilor. II. voi. sub numele de «Tibalt von Si ebenta ûr gen» (Gr i mm. voi.

altul în Tarraconia. 2 ) La Pliniu Indigetes. Ungara. L. ce purta numele de Tar câni 7 ). formau în vechime unul din principalele poptfre pelasge ale Epiruluî. la Caesar Illurgavonenses. e ) C. Borsod. XIV. Thracia. Nu departe de Ilercaonï se afla muntele Caunus. un alt esemplar COVNVS (Archiv. II. 6. ") Mpszky. la Liviu Ilercaonenses. II. d. unul în Baetica. F. Rep. ce port ă numele caracteristic de Vloqi = Vloci. Cauniî.La aceeasï origine geografică apar ţ ineau ş i triburile numite Ilergetes (Ilergetae. Geogr. ceea ce ne indică. la Ptolemeu Indigetae. 12. Ilaraugatae *).— La Raven nas Deciana şi Di c i an a. 371. Zemplin. ') La Pliniu şi Liviu Ilergetes. La gintea Chaonilor apar ţ ineau ş i Couneidoqi séûCauno-Daciï. N. Mal multe sate cu numele de Târkâny ni se presint ă în comitatele Bihor. O monet ă barbar ă din regiunile inférieure ale Dunării portă inscripţiunea COVNV. port ă numele de I l u r o . Probabil. Lex. De la Dunărea de jos se par a fi si Indigctes (Sindi-getac) si Misgetes (Myso-getae). Ora şul principal a Indigeţilor purta numele de D e c i a n a 6). Ilergeţ iî şi Indigefil. nr. I n d i g e t e s 2) şi M i s g e t e s 3). p. K. . 85). Lndskunde. f i u l l u i D a t i cu s . se aflau stabili ţ i în vecin ă tate uniî cu al ţ ii. şi chiar până dincolo de Dunăre în comitatele laurin şi Tolna 6). Pe o inscrip ţ iune sepulcral ă din Tarraconia. 15) Ilaraugataa. la Strabo şi Ptolemeu Ilergetae. se face amintire de un B r i t t o . Hungariae. că în regiunea acesta a format odat ă locuin ţ ele unul trib însemnat. Ast-fel că dup ă t<5te probabilit ăţile Ilcrcaoniî constituiau numai un trib emigrat de I l l y r o C ha o n i . 4 ) O popula ţ iune emigra ţ i din Illyria se vëd a fi fost ş i a ş a numi ţ ii Ilercaones. 6311. d. I. voi. în luptele lor cu Romanii. f. loc. 72. întocmai ca şi rasa pelasgă din Galia. descoperită în apropiere de Madrid. ce presupune forma vechia de T ă rcania. 672. Vechia populaţiune a Hispanici se afla în timpurile ante-romane divisat ă în o mulţ ime de seminţii si triburi independente. d i n gi n t c a V l oq i l o r e ) . Ver. p. ci au una ş i aceea ş i istoria ş i aceea ş i sorte comun ă. D6ue ora ş e din Hispania. la Hecateu (frag. si constituiau numaï una şi aceeaşi naţionalitate omogenă. Originari de la Carpaţ l se v&d a fa fost şi a ş a numi ţii Tarraconî (Tarraconenses). Heves. la geograf ă grecesc! Chaones. că Ilergetil constituiau o populaţiune formată din Geţi şi Illyrï emigraţi către părţile de apus. în fine mal aflăm pe teritoriul Hispanici şi urmele unei ginţi pclasgc. sub polele Pyreneilor. din care isvoria rîul Durius. 3 ) Hecatael fragm. siebenb. cam în faţă de Ilergetae seu Ilaraugahie 4). — Hornyânsky. ') In particular satul Târkâny din districtul Beiu şuluî este numit ast ă-di în limba român ă T ă rcaia. Illyria ş i din peninsula italic ă. Un al treilea oraş Iluro se afla peste Pyreneî în Aquitania. 5 ) Ptolemaei lib.

2 4 5 ) Silii Ita l. acum cu altul 8 ). pedis alterno percussa verbere terra. 5). în Illyria şi în Scythia. ele aparţineau la una şi aceeaşi civilisaţiune. 8 ) S t ra b o n i s l i b . după institution! şi religiune. III. Instrumentul principal de musică al acestor populaţ iunt barbare de pe teritoriul Hispanici era fluera pastorală a Pelasgilor. Insă după moravuri. ) Silii Italici 1. usuri si petreceri sociale. 7. v. Un ora ş al Cantab r i l or era numit în epoca roman ă De c iu m 3 ) adî Dax.. III. ce locuiau în acesta regiune... 1 7 .. ca ast-fel se evite slăbiciunile betrâneţelor 6).. III. cu Scyţiî si cuThracill). 7 . 3 60 — 61: ( C o n ca nus ) Mas s a get e n m ons tra ns feritate parcnte m. ") Strabonis lib... v . şi s ăltau b ătcnd pămentul. Strabo scrie: «Pe când unii îşi petrec bênd. 4. Kr femeile hispane purtau tot-de-una haine cu flori ş i aveau velur! pe cap 9 ). 7 ) Straboiiis lib... Când omenii ace ş tia ajungeau la o etate mai înaintat ă. III. ) iMelae Orb. însă barbar în sensul geografilor grecesc!. lib. III.. obiceiuri comune cu Galii.. 325. 4 ... Barbara nune p a t r i i s ululantem carmina l i n g u i s Nune. în ce privesce pe Cal l a e cil din p ărţile de apus ale Pyreneilor. e ) Silii ItftUcl lib. Un promontoriu al Hipaniel din părţile de medănopte port ă în geografia vechia numele de Scythicum 2 ). adec ă Scy ţ l. de origine Massage ţ î *). se adun ă sera cu familiele lor înaintea por ţ ilor şi aici întind Ia hore pân ă noptea târdiiU 7). în particular. acum cu un picior. 111.. 16. . s) Melae Orb. 1: ad scptentriones toto latcre terra (Hispaniae) convertitur a Celtico promontorio a d Scythicum usque. 4. lib. 1. v. aveau. 345 seqq: ... 3. erau. 3 . . Alţii. III. A ş a numi ţ ii Con câni.. 17.. Descr. pe cari le afl ă m ş i ast ă -dî la poporul român de la Carpa ţ î. ') Strabonis Gcogr. Descr.. al ţ ii jdc ă în hore la sunetul flueril si al trâmbi ţ ei °) . în Thracia....Despre Ilyperbore! Mela (III. adecă făceau parte din familia cea mare a populaţiunilor stabilite în p ărţile de nord ale Eladel.Istoria politică a acestor triburi hispanice noi nu o cundscem. de sigur după racterul etnic al triburilor. misit dives Callaecia pubcm. cari formau de pe teritoriul Cantabriel un trib independent. I II . din cel cari locuesc din p ăr ţ ile de nord. In fine noi mai aflăm la Cantabril un obiceiu particular hyperboreu.. Cu deosebire populaţiunile cele resboinice din părţile de nord ale peninsulei. el se precipitau de pe vôrfurile stâncelor.... Caracterul lor etnic era în general «barbar>. el aveau în jocurile lor naţionale strigă turi în versuri. lib III. după cum ne spune Strabo. la una si aceeaşi rasă.. dup ă cum ne spune Siliu Italic.

Vechile populafiunï ale Hispanieï, vorbiaû una ş i aceea ş i idiom ă naf io nai ă. însă în timpurile cuceririi romane limba primitivă hispanică era în marc parte coruptă prin amestecul de diferite cuvinte şi forme celtice, grecesc! şi asiatice. Acesta limbă rustică barbară, ce se vorbia pe teritoriul Hispanici, aparţinea la familia limbeî latine vulgare. Limba Turdetanilor, cu deosebire a celor de lângă rîul Baetis, devenise în timpurile luî Strabo (sec. I a. Chr.), aprope o limbă latină italică l). Tacit face amintire în Analele sale, că în timpul lui Tibcriu un ţeran din Tarraconia vorbise înaintea tribunalului roman în limba p ă rin ţ ilor ş ei, sermone patrio 2 ). Ér Tit Liviu ne relatez ă despre ddue convcrs ă rî, ce le avuse în a. 209 a. Chr. Scipio Africanul în Hispania: una cu soţia lui Mandoniu, un frate cu regele Ilergefilor, şi alta cu un principe celtiber, Alluciu, a căruî logodnică, de o frumsefă estraordinară, a fost adusă captivă la Scipio 3). După cum résulta din espuncrca, ce ne o face Liviu, aceste conversărî se urinase fără ajutoriul vre unuî interpret; ast-fel că, Scipio Africanul putea forte bine se înţelegă idiomă Ilergeţilor, ér de altă parte şi aceştia puteau fără multă greutate se pricepă idiomă latină vulgară, în care de sigur Ic vorbise Scipio. Ca elemente din acesta limbă naţională a triburilor hispanice avem urmă torii termini de localit ăţ i: Alba, Argenteola, Arsa şi Ar şi, Baniana, Banienses, Blânda s. Blandae, Ceresus, Ceret 4 ), Lancia, Plumbaril ş i Plumbaria ins., Rhode (Rhoda), Turbula, Urson s. Ursaone 5 ), Vacca, Vama ş i Vesperies; mun ţ i: Argenteus mons, Cuneus prom. °) ş i Lunarium prom.; fluvii: Alba, Florius, Pisoraca 7 ) si Vacca 8 ). în ce privesce terminologia metalurgică a triburilor hispanice, sunt caracteristice numirile de localităţi: Argenteola, Argenteus mons, Baniana, Banienses 9 ), P l u m b a r i i, Plumbaria, R h o d e s. R h o d a.
') Stnibou ls Ge ogr . lib. HI. 2 . 15.
2

) Taci ţ i Annal, lib. IV. 45.

3

) Livil lib. XXVI. c. 49-50. <) Eckhcl, Doctr. num. I. 60. 5 ) C. I. L. voi. II. p. 191.
6

) Plinii lib. IV. 35. 4. - Strabonis lib. III. 1. 4. ') C. I. L. voi. II. nr. 4883. ) A se vede nomenclatura geografica a Hispanici la Pliiiiu (III. IV), Strabo (UI) ş i PtolcmcH (II. c. 4-6). ^ B ) Baniana din Turdetania (Ptol. II. 4. 9) ş i Ban i ens es din Lusitania (tit. nr. 760) ni se^presmt ă numai ca simple deriva ţ ium din forma radical ă B ă nia (la Românii din ransilvania b ă nia ş i baia, locul de unde se estrag metalele), în Lusitania mat esista
8

Alte resturi din idioma lucrătorilor de mine în Hispania, le aflăm la Pliniu. Din acestea estragcm următorele: alutatium, aur aflat pe suprafaţ a pământului, adecă adus de aluviuni 1); alutia, minele, în carî se întrebuin ţ a apa pentru spelarca ş i alegerea aurului din substanţ e de alt ă natur ă ; acelea ş i cuvinte au esistat o-dat ă ş i în Dacia2); probă este numele rîuluî Alutus (Olt), din care o-dată se spëla aurul cel mai bun; balucem (balux s. baluca), grăunţe mal micî de aur aflat în nisipul rîurilor, rom. beu ţă , petric ă alb ă adus ă de curentul apelor; p al ac r as (palacra), bucăţi mai marî de aur masiv 3). în limba lucrătorilor de mine în Transilvania p ă r ă cl ă u, ciocan pentru spargerea petrelor, si p ar ac luire, spargerea petrelor4); cuvinte, ce presupun forma de păr aclă pentru petrele sparte cu pă r ăclă ul; galena, sulfura de plumb 5 ), rom. gali ţă , oxyd de fer. Maî adăugem aici cuvêntul cuniculus, galeria suteran ă pentru cstragerea metalelor *), rom. culcuş 7), inclinaţiunea venei 8). La fondul primitiv al limbcî hispanice mal aparţin încă următorele cuvinte: casa 9 ), rom. cas ă , catare = v i d e r e 10 ), rom. a c a t ă seu a c ă u t a ;
şi un rîu cu numele Baenis (Strabo, III. 3. 4). Despre un alt oraş al Hispanici B a en a e face amintire Ukert (Iber. 464) după o inscripţiune la Muratori. Acelaşi cuvent sub forma de Valebanae ni se presint ă ş i pe teritoriul Gallieî (A u s on i i Epigr. 69. 1). ') Plinii lib. XXXIII. 21: (aurum inventum) in summo cespite alutatium vocant. "-} Plinii lib. XXXIV. 47: Invcnitur (plumbum) et in aurariis metallis, quae alutia vocant, aqua immissa eluente calcules nigros.
) alii 4 ) ') c ) ')
8 3

Plinii lib. XXXIII c. 21: Inveniuntur iţa massae (aurcae) . . . Palacras Hispani, palacranas; item quod minutum est balucem vocant. F r a n c ii ş i C n n d r c n , R o m â n i i d i n m u n ţ i i a p u s e n i , p a g . 4 3 . Plinii lib. XX XIII, c. 21. P li ni i l ib . X X X I V . 4 7 . Franca ş i Candrea, ibid. p. 42.

) Cuniculus avea în limba latin ă literar ă doue în ţ elesuri: galeria suteran ă ş i iepure de casă. Cu sensul din urmă, cuvontul era după Varro (R. R. III. 12. 6) de origine hispanică, fiind-că iepurii de casă, dice dânsul, fac gropi în pământ, în carî se ascund. Etimologia cuventuluî cuniculus, sub amêndôue înţelesurile, este de la cunae, legăn, suă culcuş, ast-fel că terminul de culcuşul venei la metalurgii români ne apare ca unul şi acelaşi cuvent eu forma latină şi hispanică cuniculus, galeria suterană, pentru estragerea metalelor. ») Isiclori Orig. lib. XV. 12. 1. )0) Isitlori Orig. XII. 2. .18.
NIC. DENSUŞ1ANU. 45

cusire 1 ), rom. a c 6 s e ; domno 2), rom. domnuluï; c s c a 3), rom. é s c ă ; l a n c i a, rom. l a n c e ; după Varro acest cuvânt nu este latin, ci hispanic 4). p or ca 6), brasdă, seu păment scos de ferul plugului, rom. p6rcă, gropi ţă în p ă ment în jocul copiilor de-a parca; tubracus °), rom. t urée; Luce m dubian, ast-fel numiau, după Strabo, locuitorii din Hispania meridional ă un sanctuanu dedicat Luneî lumin ă tdre 7 ). Orientalistul Movers presupune L u c e m d i v i n a m 8). însă, în mitologia vechia Lux divina este mal mult un termin literar şi teologic de cât poporal. Dacă cuvintele Lucem dubian, ar fi avut o formă curat latină, de sigur că Strabo nu le aducea ca o particularitate dialectală a Hispanilor. Noî înclinăm mal mult a crede: Lucem du bia(n 9), adecă Luna, care lumineză calea căletorilor 10), după cum tot ast-fel este invocată luna şi în poesiele tradiţionale române 11). Mai adaugem aicî numele personale: Domnina ş i Florica 12 ). Din cele cspuse vedem, că vechia limbă hispanică avea aceeaşî sorginte originară cu limba latină rustică a Italieî 13), cu o singură deosebire, dar forte importantă, că era maî aprdpe de limba, ce se vorbesce şi astă-dî la Carpaţî şi Dunăre. în ce privesce originea limbeî hispanice maî notăm aicî, că alfabetul naţional al populaţiunilor din Tarraconia 14) era unul şi acelaşi cu vechiul al') I s i do r i O r ig . la D ie z , E t ym. W ôr t e r bu ch (1 85 3) p. 1 1 9 .
2

) C . I . L . v o i . I I . n r . 4 4 4 2 : I o v i D o mn o ; n r . 6 2 7 3 . D o mn o .

3

) Is idor i Or ig. XVII . 10. 18. 4 ) G c lli i Noc t. A lt . l ib. XV . 30.
) Isidori Orig. lib. XV. 15. 6: ş ed p or ca quod in arando extat, quod defosum est. Cf. Varro, L. L. V. 39: quo ea terra jacta id est projecta, p or ca. s ) Isidori Orig. lib. XIX. 22. 30. ') Slriibonislib.III. 1.9.—Diana sëù Luna cu epitetul de LuciferalaCicero,N.D.II[.17. 8 ) Plioeniz. II. 652. °) l'inalul n este numai forma acusativuluî grecesc. ) In inscripf lunile latine ale. Hispanieî afl ăm hi at or pentru viator (C. I. L. II, nr. 5118), de unde résulta, c ă esista şi forma de b i a pentru via; er particula du corespunde Ia do = de din limba hispanică de astă-dî. ") Intre versurile, ce le recitez ă copii românî delà ţer ă afl ăm şi urmatôrele : Lun ă, ' u n a, v e r g â -l u n ă , e ş î în c a l e c u l u m i n ă et c . "J C. I. L. voi. II. nr. 1836. 4994. ") D i e f e n b a c h (Orig. 115) încă se esprimă ast-fel : Unter den von den Alten aufbewahrten s p a n i s c h e n W ô r t e r n s i n d d i e m o i s t e n n u r l a t c i n i s c h e I d i o t i s m e n . "•* C 1 '- - !•• voi. II. nr. 4424, 4318".
10 5

fabet al Dacieï, ale

c ă rui urme se au mal p ă strat pân ă
J

ast ă -dî la pluta ş ii

români de pe malurile Bistri ţ ei ).

în fine încă un fapt demn de remarcat. Sistemul administraţiuniÎ interiore, ce-1 aplicară Romanii în Hispania, încă ne pune în evidenţă, că populaţiunile vechi ale acestei provincie aparţ ineau familiei latine, în timpurile lui Pliniu cel bëtrân, 50 de oraşe ale Hispanici aveau dreptul cetăţenii vechi latine, j us La ţ ii antiqui séû v c t e r i s 2 ); ér în a. 75 d. Chr. împëratul Vespasian acordă Hispanici întregi privilegiul dreptului latin 3). Résulta aşa dar, că instituţiunile politice, civile şi religiose ale populaţiunilor hispane, erau în general identice cu ale vechilor Latini. Peninsula iberică con ţ inea o popula ţ iune de ras ă latin ă preesistent ă cuceririi romane. Stabilim ast-fel din punct de vedere istoric, că Pelasgil, emigraţi in marc parte de la Carpafi, au fost ceï de àntâiû importatori al civilisaţiunil în Gallia meridională şi în Hispania *).
l

) A se vede maî sus pag. 658.

») Plinii lib. III. 3. l; 4. 1; IV. 35: 5.

) Plinii lib.III.4.15: universaeHispaniae Vespasianus imperator... Latium tribuit. ) Afar ă de numirile de gin ţ i amintite maî sus, toponimia peninsulei iber ice ne presint ă o mul ţime de omonime cu localităţile ş i rîurile de la Carpaţî şi de la Dun ărea de jos. Din aceste noî reproducem aici următorcle:
4

3

In Hispania:

în Transilvania fi România :
Asinip

în Hispania:

în Transilvania ş i România : Erghevita Grind Gruia lesî, lasî Lelescî

Alba ...................... Alba Alboc(um) . . . . Albac Areva fi ................... Oréva fl.

Argenteus m. . . . Arsa, Arşi . . . . Balsa . . Bănia, Banicnscs . . Barca . . . Butorensis (Balorul . Brana ................... liursaonenscs . . . Burum . . Cauca (adi Coca) . Caunus m .............. Ccrcsus . . . . Ceret ...................... Decium . . . . . .

Argintăria m.
Arsa, Arsî Balşa Bănia, Baia

Gerunda .................. Gruii ....................... leso ......................... Laelia ...................... Lunarium prom. .

Butor (com. Bihor, Heves, Zaboltî) Bran Bursan, Bursanî Buru Coca Căun Cireş Cerct Decia

Luna Murgaş Muraescî, Ossigi ..................... Murgcnî Osica, Gura Usicej Rhode (Rhodu) Ruda Sacili (Sacilis) . . . Săcelc Şam u s M . . Someş, Somuz fl. Tuhat Ucea

Ucia . .

Deva fl .................. Deva

Vama .................... Vama

In tot caşul, numerul acestor omonime ar fi mult maî mare, dacă noî am ave o topo-

VUO

XXXIII. —PELASGII DIN PĂ R Ţ ILE DE NORD ALE DONĂRII ŞI MĂRII NEGRE.

1. Titanii (Ti.râres, Ti-cîjvec).

Cel mai vechi, şi ceî mai glorioşi, între tdte triburile pelasge au fost Titanii. Ei sunt numitï la autorii vechi genus antiquum Terrae ş i T erra e f i l i i l). După theogonia luî Hesiod, cei de ântâiu copiT, pe cart i-a născut Terra, séû Gaea, cu Uran, au fost Titanii, dof-spre-dece la numer, ş ese b ă rbaţ i si şese femeï; ér numele lor erau următ<5rele : Oceanos, Coeos, Crios, H yperi on, l a pet os, C ronos (S aturn), R h ea, Tethys, Th emi s, T hi a, Mnemosyne ş i Phoebe 2 ). De fapt, cele maî multe din aceste numirî represintă numai simple personificări de regiuni geografice, de rîurî si de munţi 3). Vechia familia a
nimi ă maî autentica şi raaî completă a Hispanici vechî. însă literaţi! romani, adoptară în general nomenclatura localităţilor din Hispania ast-fel cum o aflase la autorii grecescî, apoi administraţiunea romană la rfindul seu altera şi dânsa o mare parte din vechile numirî. Sunt memorabile cuvintele lui Pliniu. în descrierea geografică a provinciei Baetica, densul ne spune, că va aminti numaî localităţile mal însemnate si pe acelea, al căror nu me se pete pronun ţ a maî u ş or în li mba latin ă ; ér Mêla (III. 15) scr ie, c ă se afl ă la Cantabriî maî multe popula ţ iunî ş i rîurî, ale c ă ror nume nu pot pronunţa în gura Latinilor. ') Ylrgilii Aen. lib. VI. v. 580. — Servius ibid. 2 ) Heslodi Thcog. v. 133—136. 3 J Hyperion, un cuvent, al cărui înţeles este «o m de dincolo>, représenta regiunea de peste munte, Transilvania de ast ă -dî, seu « ţ é r a de dincolo», cum o numesce poporul din România (La Anonymus Belae reg. notarius, cap. 24 ş i 26: terra ultrasilvana ş i Ultra siluas). Odyssea (VI. 4) înc ă face amintire de Hyperia, seu «Ţ 6ra de dincolo», situată în apropiere de Cyclopî, şide unde emigrase Pheaciî.— Tethys (Tfjftuţ), în ce privesce vechia pronunţ are, corespunde la formele de Tetsys ş i Tezys. în vechia limb ă grecdsc ă litera * avea un sunet ş uerâtoriu; pe lângă t se maî audia ş i un s; Ar une-orî acesta liter ă représenta pe z, ast-fel c ă Xei ţ era în realitate unul ş i acela ş i cuvent cu foot. Dup ă legendele vechî, Tethys a fost mă ritat ă cu Oceanos potamos, seu Istru, ş i ast-fel au dat nascere la o mul ţ ime de nufnirî de rîurî marî şi însemnate, pe lângă cari se aflau stabilite diferite populaţiunî pe'asge (Hesiodi Thcog. v. 337). Atât după nume, cât şi după geografia legendelor teogonicc, Tethys (Tetsys seu Tezys) este numaî o personificare a rîuluï celui mare, care wge în pS rţ jie de apus ale Daciei vechî şi se vars ă în Dunăre, numit la Jornande Tysia, la Ravennas Tisia, la Constantin Porphyrogenitul Ti-cCa (Adm. imp. c. 40), er 'n documentele şi cronicele medievale ale Ungarieî T i t i a , T i s z a , T i z a , T y s c i a ,

Titanilor se compunea ast-fel din 12 ginţi. Patria Titanilor a fost, după tete tradi ţ iunile istorice, în p ă r ţ ile de nord ale Thracieî, lângă rîul Ocennos p o t a m o s . Cel de ântâiii Titan si portă numele de Oceanos, adecă Istru. Ca descendent! din genul Titanilor erau consideraţi Hyperboreiï, carï locuiau, dup ă cum seim, în nordul Dun ă rii de jos '). Atlas, regele cel puternic al Hyperboreilor, care maî tardiu a fost prefăcut într'un munte imens, era si densul un Titan; ori cu alte cuvinte, tribul dominant în regatul seu î-1 formau Titanii. Latona, virgina hyperborcă, care fiind persecutată de Junona pribegcsce în lume, si apoî nasce în insula Delos pe Apollo si pe Diana, era şi densa fica unuî titan. Titanii au avut în istoria primului imperiu pelasg un rol forte însemnat. Ei formeză cea mai vechia, cea mai nobilă şi mai energică clas ă în hierarchia socială din timpul M Uran şi Saturn. Ceï de ântâiû regï aï statului pelasg erau din familia Titanilor. Titanii administreză tdte funcţiunile publice. Eî sunt tot-o-dată şi căpeteniile religiose ale statului pelasg, din care causa erau numi ţ î ş i deit Titani 2 ). Titanii formez ă pe lâng ă regii vechî pelasgî un consiliu patriarchal de stat, întemeiat de o parte pe dreptul divin, de altă parte pe vechimea familieîor. Titaniî dctroneză pe Uran şi dau imperiul Im Saturn; apoï susţin o lupt ă grea de dece anî cu Saturn în contra lui Joe. Ins ă Saturn e învins ş i Joe ocup ă tronul lui Uran.
Thiscia. Epitetele dei ţ eî Tethys de «cana, candida, fecunda, ş i magna » înc ă sunt numai calificative ale aceluiaşi rîă. — Thcmis. Patria acestei dciţe se afla în părţile de nord ale Illyrieî (Apollod. II. 5. 11. 4), lângă isvorele rîuluî Oceanus(Pindarus ap. Gem. Str. VI. p. 731) seă Istru. Din punct de vedere geografic Themis personifica în vechime rlul numit astă-dî Timiş, Tc^'jor,? la Const. Porfyrogentul (Adm. imp. 40), ce isvoresce din Carpaţiî de sud-vest aï Transilvaniei şi se varsă în Dunăre. Una din ficelé deiţeî Themis era numită Dice, delta dreptăţii. Ea représenta, după nume şi atribuţiunile sale, regiunea numită Dacia (Dicia la Ulpian). Geţ ii, seu Dacii, erau dup ă Herodot (V. 93) ccî mal juştî, Si^a'-itaTO'., dintre Thracï; ér după Ilomer (II. III. 3) locuitorii din nordul Thracieî erau cel mal ju ştî dintre omenî, Sixai&tato1, a->8-piuni>i. — Thia (Qsia, pronunţă T s i a, Z i a) ne apare în vechile teogoniî ca soţia luî Hyperion (Hesiodi Theog. 374), seu a «Ţerel de dincolo». De fapt Thia este numai o personificare a rîuluî numit astă-dî Jiu, ce curge din părţile de sud-vest ale Transilvaniei, străbate Carpaţiî pe lângă pasul Vulcanului, traverseză Oltenia şi se varsă în Dun ăre.—Phoebe are la Hesiod (Fragm. 177) şi epitetul de p.â(j.u.a (bunică, moşă). După forma numelui şl după interpretarea, ce vedem, că i-o dă Hesiod, Phoebe se pare a fi numai personificarea unuî munte, ce în vechia limb ă pelasg ă purta numele de «Bab ă » seu «Babe». ') Dup ă scholia s tul luî Pindar la Olymp. III. 28: Hyperboreiï erau arco TOU '! IT «V.V.OÛ f svouţ (Frag. Hist, grace. U. 387. 3). La Hyperboreï se născuse şi (Jeiï. Cf. Diod. III. 56. -} Homeri Hymn, in Apoll. v. 335: T'.rîjvec dto\. — Hesiod! Theog. v. 630. 668.

Nemultămi ţî cu acesta schimbare, Titanii se ridică de nou sub conduea lui Atlas, ca se alunge pe Joe din imperiu ş i se restitue în domnia Saturn, îns ă destinul le este nefavorabil. EI sunt învin ş i a doua or ă '), ' acum clasa lor întregă e esterminată. Uniî sunt închi şi într'o pcsceră adâncă si vastă, numită Tartaros *); ér alţii părăsesc regiunile de lângă Istru, emigreză si se risipesc prin diferite ţinuturi pclasge. Lupta Titanilor cu Joc se întemplă în pădurile de la T a r t e s i u s), lângă Cerna, adecă pe teritoriul vechii Daciei 'n aceea ?' regiune, care la Homer fi-gureză sub numele de ai§^pei%'. îtoXai4), seu în munţii de lângă cataractele Dunării. De asemenea aflăm la Dio Cassiu următorea tradiţiune: «Generalul roman Crassus în lupta, ce o avuse cu GeţiÎ (a. 29 — 28 a. Chr.), prinse pe 237.—Figura unul Titan după planisferul egiptean al lui Kirchcr; la Dupuis, Origine de tous les cultes, Atlas PI. 6. fratele regelui Dapy x (Dabigia), apoî densul plecă asupra pesceriï numite Cira, o cavernă vastă şi puternică, unde se retrăsese un marc numër din locuitorii acestui ţinut, luând cu denşiî obiectele lor cele mai prcţiose si turmele lor; în această pescere, după cum ne spun legendele, î-sî c ă utase refugiu Titanii, când au fost învin ş i de de!» B). Etimologia şi forma numelui de TtTdev nu e grecescă. în ce privesce vechiul în ţ eles al acestui cuvent, Homer ne spune, că Titanii erau «proto') Hyglni Fab. 150: Titanosque (luno) hortatur, louem ut regno peliant, et Sa turn o restituant. Hi cum conarcntur in coelum ascendere ..........cos louis praccipites in Tartarum deiccit. Atlanti autem, qui dux eorum fuit, cocli fornicem super humeros imposuit. ') Hesiodi Theog. v. 717. ') Justin! lib. XLIV c. 4 : Saltus .......... Tartesiorum in quibus Titanas bellum a versus deos gcssisse proditur, incoluere Cunetes: quorum rex vetustissimus G argons, m el] i s colligendi usus primus in venit. Marca judeţ ului Mehedinţi, pe al «rut teritoriu se afli Porţile de fer, mal are şi asta-dî o albină ca emblcir.ă. Ér II e r o o t (V. 10) scrie: <Thraciî spun, că p ămentul dincolo de Istru c ocupat de al^ne, Şi din causa acesta omenii nu pot călători mal departe». <) Homeri Ilias, VIII. 15. - Hosiodi Theog. v. 814. *) Dion Oasslns, Histoire rom. (Ed. Didot) lib. LI. 26.

p ă rin ţ ii deilor ş i aï 6 m en i lor distinsï '); érîn imnul orfic al 37-lea, Titanii sunt numiţi p ro topări nţ iî p ă r i n ţ i l o r noştri, lijjjistepwv 7tp6fovoi Traref/cov 2). Avem nşa dar esplicaţiunea cuvêntuluï TITCCVSÏ cu înţelesul de patres si progénitures. Etimologia acesteï numiri se reduce ast-fel, după forma şi după semnificaţiunea sa, la radicalul Tcrca seu TSTOX, tată seu pă rinte. Résulta a şa dar, c ă terminul de TiTăvsc, dup ă originea si înţelesul seu, este identic cu forma românescă t ătânî (pluralul de la tată). Cu alungarea lui Saturn din imperiu înceteză si rolul politic al aşa numiţilor Titani. Clasa lor cea numerosă, avută, puternică şi superbă este stinsă cu desăvârşire. Unii sunt nimici ţi în marele rësboiû civil, care se termină cu catastrofa de la Tartesiu, alţii sunt închişi în pescerï întunecôse (Tartaros), ér aceia cari putură se scape de mânia învingătorilor, sunt siliţ i sc-sî caute o nouă patria. Unii se refugieză în Italia, alţii se risipesc prin Pllada, Asia mică, Hispania şi prin părţ ile de nord ale Europei (Germaniei). Intre cele mal vechi triburi ale Romei, tradiţiunile istorice ne amintesc pe a ş a numi ţ ii Tatienses (Taties, Titienses si Titles). Ace şti Tatienî formau dimpreună cu alte doue triburi, numite Ramnes şi Luceres, cea mal avută, cea mal nobilă şi mai înaltă clasă socială a Romei vechi 3). EI portă numele de patres, mal târditi p a t r i c i i , şi sunt consideraţi ca antiquissimi cives *). Tote afacerile publice ale statului roman erau pe mâna acestor patres. EI singuri administreză în curs de mal multe secule tote demnit ăţile preotesei, civile ş i militare. La început el se considerau ca singurii mijlocitori între de! şi stat; erau un fel de T'.T/JVSÎ frîoi. Ei formau în statul roman un consiliu permanent de guvernăment. EI aveau dreptul se desemneze pe succesorul regelui. Lor li se cuvenia decisiunea asupra resboiulul si păcii. Superbi pe gloria lor cea vechia, el se considerau în fine ca o clasă de alt nern şi de un alt sânge, de cât cel alalţl cetăţeni sëracï, necul ţ î ş i de origine obscur ă 5 ), pe cari i numiaû plebs. Numele lor tradiţional şi privilegiat de patres este amintit şi în cele XII Tabule: Ne patribus cum plebe connubium s i t °).
*) Homeri Hymn, in Apoll. v. 335—337: TitTjVE ţ te fts oi . . . Cf. ibid. Ilias, XIV. v. 201: 'fixsavov ts S-eu v ? E V E C IV . 2 ) P auly , Re al - E nc yc l. v . Ti ta nes , p. 2 0 0 3 .
3

T <U V

e£ avcpsç

TI

fl-eol.—

) Y a r r o i ii s L . L . l i b . V . 5 5 : A g e r R o m a n u s p r i m u m d i v i s u s i n p a r t e is t r i s , a q u o tribus appellata Tatiensium,Ramnium,Lucerum etc.—Ti t ies şi Taties sunt numaî simple forme literare. 4 ) C ic e r o pr o C a e c i n a c . 3 5 . <•) LiTii lib. IV. 4; VI . 42; IX. 26; X. 15. °) T a b. XI. fr a g. 1 .

Originea acestei instituţiunî patriarchate, a acestui senat compus din repreentanţiî unor anumite familii vechi, era fără îndoiel ă antcrioră epocel luî Romul. Ea aparţinea organisăril primitive a societăţii pelasge. Ori cu alte cuvinte, constituţiunea fundamentală a Romeî era aceea, pe care o avuse Pelasgiî în timpul Titanilor. Poetul Persiu numesce pe patricii ingentes Titos1), o alusiune evidentă la vechii Tatienses, Taties seu Tities şi la originea lor din genul cel puternic şi ilustru al Titanilor. Poporul roman, ne spune Suetoniu, mai numia pe aceşti patres şi Orcini2), adecă cari au fost o-dată închişi în Orcus séû Tartaros; ér Plutarch scrie, c ă li se atribuia ş i epitetul satiric de Charonitae 3 ), adec ă cari trecuse odat ă cu barca lui Charon în Tartaros seu infern, în fine, poetul Juvenal face o alusiune ironică la acel Romani, de sigur patricieni, cari î-sî reduceau originea lor la vechil Titani 4). Mal notăm aici, că Pisa, unul din cele mal vechi oraşe etrusce, încă a fost întemeiat de o colonia de emigraţi din părţile orientale ale Europei, numiţi Teu t a ni 5). Ne aflăm aşa dar în faţa unui fapt istoric positiv. Vechiul trib roman cunoscut sub numele de Tatienses (Taties, Tities si Titienses) constituia numai o mică grupă din gintea cea puternică şi gloriosă a timpurilor pelasge, numită Titanes séû Titenes, o comunitate de familii, cari scăpând din rësboiul cel nefericit de la Carpaţî trecuse în peninsula italică şi se stabilise acolo lângă un alt fragment de R am ni seu Ari ml, emigraţi şi aceştia de la Dunărea de jos. Alte resturi din tribul cel nobil şi faimos al Titanilor le aflăm risipite în jurul Mării egee. După cum ne spune Philochor, unul din vechil Titani se aşedase în Attica 6). Un uria ş puternic, cu numele de Tityus, fiu al Gaeeï, este amintit ca rege al Eubeeî 7). ') Perşii Sat. I. 20.
) Suetonii Oct. Aug. c. 35: quos (Senntorcs) Orei n os vulgus vocabat. ) Plutarque Oeuvres, (Paris, 1784) T. VII. c. 15, p. 131.—Suetoniu ş i Plutarch sunt de părere, că originea acestor numiri satirice derivă din epoca luî luliu Ccsar; o esplicaţiune fără nici un fundament istoric. 4 ) Juvenalis Sat. lib. VIII. v. 131-133: .................... altaque si te Nomina délectant, omnem Titanida pugnam Inter majores ............ ponas. 5 ) riiniilib. III. 8. 2: Pisae .......... ortae a Teutanis, graeca gente.
s 2

') Plillocliori fragm. 157: «rea Tcrrjv'.oo, evoc tuw TIT<$ VCUV (Fragm. Hist. gr. I. p. 410). ') Apollodorl Bibi. lib. L 4. 1. 3. — Odyss. VII. v. 324; XI. v. S76-81.

Un frate al regelui Priam de la Troia port ă numele de T i thon us '). în Gallia afl ă m pe un principe barbar Tatinos 2 ). în fine un trib cu numele de Ti t ti (Dittani) ne apare pe teritoriul Hispaaieî înc ă în timpul, când acesta peninsul ă nu era cucerit ă de Romanï. Eî aveau o deosebită simpatia pentru poporul roman; tot ast-fcl şi părinţ ii Romei pentru ei 3). Legaţiî lor sunt admişi în senat, şi cu tôte că erau barbari, li se permite se vorbesc ă în limba lor na ţ ional ă . Reminiscenţe despre numele vechilor Titani de la Dunărea de jos ni s'au păstrat şi în documentele medievale ale Ungariei; un sat cu numele de Tathen este amintit la 1295 în apropiere de Buda, adï T et en y. Un alt sat Tathun se afla pe la a. 1279 în comitatul Simigiu 4 ). O familia avut ă si puternic ă de comiţi, ale cărei posesiuni se aflau între rîurilc Drava si Sava, este amintit ă în documentele Ungariei sub numele de genus Thet hen 5 ); ér unul din membrii acestei familii port ă numele de Dcschcn (Decian ?). In fine un Te t e ni u s fl) ne apare pe o inscripţiune romană din Dalmaţia 7). Venim acum la patria cea legendar ă a Titanilor, la teritoriul Daciei. In tradiţiunile poporale române vechiï Titani figureză sub numele de Tăt a r i . Despre ace ş ti T ă tari se spune, c ă formase o-dat ă un popor puternic. EI locuise pe p ămentul Ţ erei-românescI după urieş l, ş i înainte de Români; ér Dacii, cari se aflau la munte, erau nurnaï un fel de T ă tari 8 ). Acestor Tătari vechi li se atribue diferitele resturi de olăriă primitivă (neolotică), ce se gă sesc pe teritoriul ţSrei; mormintele cu petre mari, nelucrate; chiliile s ăpate prin stânci; cet ăţile vechi de p ăment si de zid; fântânile şi conductele de apă, ce se descoper prin ruinele acestor fortificaţiunî; c ă r ă midile grôse, pe cari le scot ţ eraniî cu plugurile de pe câmpurile de ar ătură ; caldarîmurile seu drumurile împetrite ; movilele, cele mari, ce se întind în şiruri lungi către Dunăre si către părţile de jos ale Moldovei; în fine un numër însemnat de sate pustiite, pe unde se găsesc resturi de construcţiunî antice, şi carî se numesc s e l i s c î t ă t ă r e s c l .
2 3 4 ;

') Homeri Ilias, XX. v. 237. ) Mionuet, Description des médailles antiques. Suppl. Tome I. 161. ) 1 'o l y M i l i b . X X X V . 2 . ) Jerney, Thesauri I. hung. I. p. 137. 140.

) Wcnc/el, Cod. dipl. Arp. cont. vol. VI. 457. a. 1228. — Altă familia nobilă cu numele de Tétcn la Fejér, Cod. dipl. X. 4. 419. ) Lucii Inscriptiones Dalmaticae. Venetiis, 1673, p. 25. ') Doue sate din St i r ia port ă ast ă -dî numele de Tettenhengst (Sp.-Ortsrcpertorium f. Steiermark, 1893, 430). De sigur o etimologia gre şit ă în loc de Tetenest
e e

) Respunsurî laCestionariul nostru i s t o r i c (j. Gorj, Dolj, Olt, Prahova şi Buzău).

Este evident, că aceştî Tătari, cărora tradiţiunîle române le atribue resturile civilisaţiuniî primitive ale acestor târî, nu au de a face nimic cu 6rdele cele vagabunde ale Cumanilor din nordul Mării negre (sec. XII—XIII) si cu Mongolii lui Gingischan (1241—43). Terminul de «Tătari» în tradiţiunile istorice române, este numai o simplă form ă dialectal ă a cuvêntuluï t ă tânî. încă din cele mal depărtate timpuri csista la Carpaţl şi la Dunărea de jos o idiomă pelasgă particulară, care se caractérisa prin trecerea Iul n in r între doue vocale l). Acesta particularitate fonetică s'a păstrat pe teritoriul Daciei vechi, până târdiii în evul de mijloc. Vorn cita câte-va escmple. în codicele Voroneţian, scris pe la începutul secuiului al XVI-lca, aflăm următdrele forme ale cuvêntuluï ta ta n : Pag. 18: «Dumercca 7 a sânt ţ ilor t ă tari», adec ă a sân ţ ilor p ă rin ţ i. Pag. 38: Legea t ă târesc ă = legea p ă rin ţ csc ă . Pag. 102: «obicniteloru t ă t ă resci> = obiceiurilor p ă rintesc! 2 ). în fine mai notăm aici, că într'o vechia baladă poporală română părinţii, seu senatorii oraşului Braşov din Transilvania, sunt numiţi «Tartorii têrguluï» 3) si este de notat, că acesta numire li se atribue într'un sens tradi ţional bun, dar nici de cum ironic. în nordul Dunării de jos terminul de Tătar are o vechime forte depărtată. Istoricul grecesc Herodor ne spune, că Hercule a înveţat arta de a trage cu arcul de la un Scyth cu numele de Te u ta rus 4 ). Acest păstoria, din nordul Dun ării de jos, era aş a dar din genul vechilor Titani. In teogoniile grecesc!, Saturn mal are şi epitetul de Tar t ar o s 5), adecă tatăl seu tătân. La Egipteni îns ă Saturn era numit ceva mal corect, Tatunen 6 ), si era invocat in urm ă torii termini: «P ă rintele p ă rin ţ ilor, mare de la prima dat ă » etc.
4

) Vcdï maî sus pag. 567.

-} Sbicra, Codicele Voroncţean (Ed. Acad. Rom.) 1885. — Ibid. p. 74: upovainţ a (speran ţ a) ceea ce e c ă tr ă t ătari giuruit ă . ') Tocilescn, Materialurî folk!. I. p. 1238: T o t b u n i i B r a ş o v u l u i Şi Frumtfsă masă c întinsă, t a r t o r i i t ârgului. De mul ţ i boeri e cuprins ă Dar la masă cine -şedc ? Aicî lunii au în ţ elesul de mo ş i ş i tartorii do p ă rin ţ i. ') Fragm. Hist, graec. Vol. II. 29, fr. 5. s) Vedi pag. 208. c ) Pierret, Le Panthéon égyptien, p. 6. 55.

fîind-că nu aveau credinţă în deî 3). noul cârmuitoriii al imperiului pelasg. unde se născuse şi fraţii lor m aï mari. I. Din punct de vedere etnic. ») Snctonii Oct. Ei aveau arme lucitdre. 6. deul sôreluï. aveau pe piciore soldî ca de balauri şi aruncau asupra ceriului cu petre şi cu lemne aprinse r>). şi pe lângă tote că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale. . 1. lângă Oceanos potamos. «Gaea şeii Terra. III. au fost Giganţii (IAÎYavTcc). imensul Atlas se cutremur ă la asaltul lor. 70: Apollinera . I. şi lănci lungi în mâni 4). născu din Uran pe Gigantï. cleiï n'aû fost în stare së-ï învingă.în fine. D aci î erau consideratï ca o posteritate a vechilor Titani şi Giganţi. eî aveau o faţă teribilă si plete lungî le c ă deau în jos de pe cap ş i de pe barb ă . care mai avea si epitetul de Titan. Titanii. ori cu alte cuvinte. carï se distingeau prin mărimea corpului şi prin enormitatea puterii lor. quo cognominc is dcus quadam in parte Urbis colebatur. 186. Statura lor era de o mărime uimitore. al lui Hercule. Titanii aparţineau la familia rascî pelasge. 20: Gigantes autem quid aliud fuisse credendum est. 1. ca să se urce în Olymp. în rësboiul ce-1 avură cu Joe. 3 ) Macrobii Sat. eî ridicară munţî peste muntï. Giganţii sunt înfăţişaţi ca un gen de omeni superbî. quam hominum quandam impiam gen tem. lib. Giganţii formau prin escelenţă un popor de munte. . amcndôuc triburile era ţ i din aceeaşi ţeră şi din acelaşi popor. Titan. . 170—171. G i g a n ţ ii (]' ! y a v z t$ ). după cum ne spune Suetoniu '). In genealogia poporelor preistorice. 5 ) Apollodori B ibi. O altă generaţiune titanică. Tortorcm. v. «scrie gramaticul Apollodor». Apollo. de care fac amintire vechile teogoniî grecescT. în aceeaşi regiune. era adorat în unele p ăr ţ i ale Romei sub numele de To r t or. figureză ca un nepot al regelui Pclasg -). v. Aug. superându-se pentru sortea nefericită a Titanilor. protopărintele Titanilor. Deos ncgantcm. La epicii grecescî. violenfi si impn. de cât numai după ce au cerut ajutoriul unui om muritoriû. c. 4 ) Heslodi Theog. Patria lor se afla pe teritoriul Dacici. 2. -) ApoIIotlorl Bibi. Eî erau născuţi din Terra seu Ga ea şi din Uranus ca ş i Titanii. In epoca romană. 8. lib. — Batrachomyomach i a .

lib. Marţial. unde se luptase Gigan ţ ii cu deiî. III.împëratul August face amintire în testamentul sëû (Monumentum Ancyranum). ce o f ăcuse acest popor pe teritoriul roman. care se ocupă adcse-orî cu triumful luî Domiţian asupra Dacilor. Exhilarant ipsos gaudia nostra Deos . în urma acestor succese. . . ') Monumentum Ancyranum (C. ér poetul A r r u n t i u Stella. unde se întcmplase şi lupta lor cea eroică cu deiî. că a condus însuşi în persdnă o espcdiţiune asupra Dacilor. confirmă şi densul. Locuinţele Giganţilor. Poetul roman S t aţi u 7). lib. Por ţile de fer). dede un banchet magnific.. I. VIII. Tanta tuas. . I. v. se afla pe teritoriul Daciei 8 ). V III . 8) După Argonauticele luî Orpheu (v. 3 ) O v l d i i F a s t . î-1 celebreză ca pe un înving ă toriu al Gigan ţ ilor 4 ). care poseda o avere însemnată. grandios ă e statua deului ş i demne de trofeele luate delà Gigan ţ i» 3 ). *) Horatii Od. 4. 5 0 : Quanta Gigantei memoratur mensa triumph i . 4 ) Miir ti alis E p igr . v. Despre acest templu scrie poetul Ovicliu în Fastele sale: «Grandios e monumentul. : Et deus est ingens. Caesar. V . 796): Quod Da c or u m transgressas e. . . . după cum ne spun logografiï grecescï. se aflau în regiunile muntelui Phlegra °). p. et postea trans Danuvium ductus e xc r citus me us Da c or um gente s im pc ria popul i r oma ni pe r fe rr e c ocgit. li b . că după ce a învins ş i respins invasiunea. oştirile sale au trecut dincdce de Dunăre şi a silit pe Daci se fie supuşi la ordinele poporului roman x). împëratul Domifian întreprinse şi densul. ") ApoIIodori Bibi. că memorabila Phlegra. li b . prin care solemnisă învingerea lui Dorni ţian asupra Dacilor ca un triumf asupra Gi gan ţ ilor 5 ). v . 1125) muntele Phlegra se afla în apropiere de strimtdrea munţilor Rhipaei (Clisura Dunării. L. Horaţiu c cl cbr cz ă pe A ugust c a al doil ea î n vin g ă to ri u al Tita nil or 2 ). 1-3: Quos cuperet Phlegraea suos victoria ludos . Digna Giganteis haec sunt delubra tropaeis. 78. celebrant convivia laurus. 6. Fecit Hyper b orei celebrator Stella t r i u m p h i. unul din poeţii sëï favoriţ î. et opus (tcmplum): debebat in urbe N o n a l ite r n a ti Ma r s h a b it a re s u i. După rësboiul cu Daciî. 5 ) JTartialls Epigr.xercitus meis auspiciis profiigatus victusque est. după cum seim. împëratul August ridică în forul sëù un templu magnific dedicat lui Marte resbună toriul. 5 5 2 s e q q . o mare espedifiune asupra Dacilor. 595: Geticae ş i fâs est credere Phlegrae. III. Mar ş UI tor. 1. ') Sta ţ ii Thcbaidos lib. III.

IV. 75. p. se află muntele aşa numit Pregleda. aă fost acoperiţi cu stânci şi munţi. lanes. 'Aouî. S-tul Paulin în poema sa către Nice ta. nise presint ă şi ast ă-dî în regiunea Gugan i l o r din plaiul Cloşanî. Este vechia Phlegră din istoria Giganţilor. fîind-că a fost arsă de fulgerele luî Joc J). — După alte tradiţiunî. mai sunt numiţi şi A-mspvio. ") î" geografia luî Strabo (VI. 22). Giganţii cel învinşi2). séû la Palie ne orî Ba 11 en e. VI. — Val. încă amintesce de locuitorii ceï avutï de ciredï de vite de la Dunărea de jos: Te patrem dicit plaga tota Boreac. Porcu. Pe teritoriul Ţereî-românescî. suprafaţa sa este acoperită numai cu stâncî calcardse şi arse. II. (Vei)î Diodor. Lângă Phlegră din geografia timpurilor eroice. 5. cu o pesceră imensă. primise numele acesta. Polyboetes (adec ă cel cu ciredï mari de vile) este o formă grecisat ă. 3.Acesta regiune muntosă. şeii o tăietură gigantică şi uimitore. 980). cari se luptase la Phlegr ă cu deiî. după cum ne spun autorii grecescî. I.ovc's. care. numiţi Avernii 3). estraordinară. că acest câmp deschis în pădurile de la Phlegră este a şa numita Poiana Beletin de lângă muntele Pregleda. gr. lupta Giganţilor cu deiï s'ar fi întêmplat în poiana de la Phlegră (TO <t>XEypaTov itroîov). XII. et uterquc Dacus: Oui colit terrae medio. v. Grat i on ş i P ol iboct cs . Al emon e. . că a fost fă cut ă de un urie ş 4 ). 151. de altmintrelea identică cu Phlegră. în codicele Venetian AsuEpvi'o: (ibid. 5. Lipsit de pădure. care devenise atât de celebră în legendele grecesc). ce se spune. Boeţiu. Lângă pôlele munteluï Pregleda se află astă-dî o comună românescă de moşneni numit ă Isvernea.. unde se maî cunosc şi astă-dî urmele unor vechî fortificaţiunî de păment. Lângă Phlegră Giganţilor se afla pesccrca cea renumită a vechimii numită Avernus. unică în felul sëù. *) Gramaticii A poli odor (Bibi. Flacci Argon. ce le avem în acesta privinţă. "Aopvoj. formă coruptă în Ioc de 'Aouspvto1. în apropiere de Cerna. vel iile D i v i t i s mult o bove pil cat us A c c o l a r i p a e . 6. — Silii Italici lib. Et Getae currunt. S unt num e. Ie ni os. ca nume familiar. Ale mân ş i Cr ă ciun. ér în cestele muntelui numit Pregleda de la Isvernia se mal vede şi astă-dî o surpătură. . 1) ne comunică numele maî multor Giganţ î. ») Straboiiis 1. Bala. l. Didot) Giganţ ii. între aceştia afi ărn pe Coerase Pal l as. şi-a păstrat încă până astă-dî numele sëû cel vechiu. Ed. episcopul Daciei. Ad tuos fatus Scytha mitigatur . ) Diodori Sic. carî s'aû distins în luptele lor cu dciî. ce le mai afl ă m si ast ă-dî la poporul român sub formele de: Co m ş a. din causa unor evenimente depărtate. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegră din legenda Giganţilor o confirmă tdte datele geografice. 1 . estrem de complicată şi întunecdsă. Probabil. despre care vom vorbi în special mai târdiu. V. 16. 2) şi Ilygin (Fab. Ph orcus . 3.

Taf. în acelaşi masiv. un vast labirint de piscuri înalte şi cu adâncimi prăpăstiose. că el sunt originari din ţ e r a gugă nesc ă. el portă peste că meşa un peptariu cusut cu flori şi cu dc5ue stelu ţe la umerî. — Lupta între Neptun ş i gigantul Polyboetes. o cetate naturală puternică. o figur ă nobilă mar ţ ial ă. Aici el formeză cătunele si comunele lor proprii. cspresiunea fe ţ eî şi gesturile arată adânca sa durere şi înfiorare. mal de nern. III. 1579. ') C. care remăsese apr6pe necucerită şi în epoca romană J). . acestui munte tr ă esce din cele maî depă rtate timpuri o populaţ iune de păstori. nr. prin regiunile muntose ale judeţelor Mehedinţi şi Gorj. cu port şi cu tradi ţ iunî particulare. încă din timpuri depărtate. Pictura esecutat ă cu mult ă îngrijire de artistul Aristophane pe o cupă din fabrica Iui Erginos. k. de cât cel alai ţi locuitori al acestei ten. şi cu alt trecut istoric. bărbaţi şi femei de o statură înaltă. dmenî robust!. EI sunt numi ţ i Guganl. Tradifiunile poporale spun despre aceşti Guganl. Trinkschalen u. e înf ăţişat avônd pe cap un coif cu crestă. Gefăssc d. Museums zu Berlin (Trinkschalen. de păduri seculare cu văî închise si întunecose . După Gerhard. De Ia Pregleda spre nord începe masivul cel maiestos al Retezatului. L. voi. cu tip. III). adese-ori uimitdri ă . Gigantul Polyboetes. II. g J ^ C _ sj î a fl ă p es t e mu n t e. care în caşul de faţă ne prcsintă un deosebit interes. se află răspândiţi. ducând o vieţă mal mult isoiată de trib. lângă laturea stângă are ô sabia suspendată cu o încingătore peste pept. In jurul 238. şi ţine în mâna stângă un scut rotund ş i o lance. La spatele deuluî apare Terra seu Gaca.Ne aflăm aşa dar în regiunea geografică a vechilor Giganţi. ca şi când el se ar considera mal vechi. în partea de sud-vest a Retezatului se afla muntele aşa numit Gugu. 1585. I. O parte însemnată din aceşti păstori Guganl.

Cir e ş . Costes cI. . însă mal târdiù el se vëd représentât! eu picidrele transformate în şerpi. Mehedinţi. unde se luptase Gigan ţ ii cu deiî. mal avea la Egipteni şi epitetul de G i go n 4 ). sunt urmStorele: Bar ă iac. 4 £ ) Hcsyclilus v. Ér sunetul ce şi ci are o şuerare mole.Pod cnI. Isvernia. Pr e ş na. ) Tcodoroscn. EI pronunţă pe s format din d ca ds : dzcce. Ast-fel eî es-primă si. Relief pe un sarcofag din Vatican. Berkelius. robuste) fără nici un amestec cu alte caractere. Sipot. Gornovi ţ a. din Bă nat şi de locuitorii din Trasteverc în Roma 1 ). Cracul-muntel uî. purta numele de Gigonus 3 ). v. 1688. Godean. Hercule. p. O localitate din regiunea. un tônèr şi un bëtrân.. eî amenin ţă cu crengi de arbori puterile ncvJdute ale cleilor 2). r 239. ce se reduc la o epocă forte vechia. în locul cărora ei întrebuinţcză numaî pe s şi s. Heidelberg. 415: lovan Iorgovan. Gorn en ţ î . 2 ) Cele mal vechi opere de aria ne "mfăţişc'ză pe Giganţi ca figuri umane (eroice. 273). ce se aplic ă la ace ş ti locuitori munteni. Bala ş i Cernavôrf. Seli scc. era cunoscut si anticităţiî grecesc!. Clo ş anI. (Ed. Guganiï nu au pe f şi j. Indignaţi şi plinï de încredere în drepturile lor. Fi'Ywvot. în cari se maî întrebuinţeză acest dialect.Mar ga. lYfvuiv. soc. sos. ficior de mocan. Poesiî pop. de unde şi epitetele lordeanguipedes şi serpentipedes. ') S a t e l e de pe teritoriul României.Limba acesteï populaţiunl de GuganI se distinge prin unele particulari fonetice caracteristice. sede. Numele de Guganî. septe. Gigantomachie auf antiken Reliefs. După Stark. — Doue figurï de Gigan ţi (anguipedï). tote situate în plaiul Cloş anilor din jud. Obor ş a. aie c ă rui legende sub numele de Iorgovan sunt strîns legate de munţii Mehedinţilor. p. 1869. după cum se pronunţă de poporul român de la Haţ eg. seu de pă storiu de pe culmile Carpa ţ ilor. s ) Stephanas By/. în tradiţiunile române el este numit «ficior de mocan» '-).

Un alt uriaş al lumiî vechî a fost aşa numitul Ogyges ('O Tù-p^ç). orî după alte tradiţiunî un rege al dcilor r>). 806 . 14. o movilă funerar ă de o mă rime estra-ordinar ă. 2. este amintit ca rege al Lydienilor °). un epitet. care de altmintrelea se aplica în vechime la întreg poporul pelasg. 4 ) Suidac Lex. 6 ) Sch ol. 7. ! ) Slrnbonls Geogr. Tp-. Ed. . cc-1 întempinăm în legendele vecin grccescl. era forte usitat în timpurile primitive pelasge. 10. superbi şi violenţi. IV.Diodori lib. 195. eroul cel mai teribil din toţi muritorii a fost originar de lângă lacul Gygaea în Meonia 7 ). ) Isidori Orig. 8 ) R. I.De asemenea era cunoscut numele de Guganï si în epoca romană. este ') Tab. ca se o pot ă vede to ţ i Lydieniî. — O comun ă cu numele de Goganî se afl ă ast ă -dî în Transilvania în mun ţii despre Moldova. ş i pag. Acesta ridicase favoritei sale. derivau acesta numire de la cuvântul YY]YÎV£ÎC. in Fragm. 8 ) Herodoti lib. Cuvêntul yîyac. lib. 34. — Tirnnei fragm. nu este de origine grecescă. 390. ce locuiau în Italia pe un teren stâncos.tondtoprc. O lol'tate a Dacieï vechî. fiu al lui Dascylos. I. Cei mai mulţi din poeţii. Stabilind ast-fel regiunea geografică. Unul din vechii Giganţ i (hecatonchir) p6rtă numele de Gyges. după cum ne spun cele mai vechi manuscrise ale lui Strabo 2). Acesta etimologia însă nu este esactă. Liguriî (cmigraţî delà Carpaţt). lerminul de Kyavrsc.ivcnnatis Cosmogr. Th eog. aveau un fel de cai şi catâri numiţi YoyTjvcco (adecă gugăncscî. adec ă Guges.irclii fragm. v. gr. Y^avreç. qui cos YT^îvjlc existimant. p. Didot) lib. XX. dccă Gagani *). adecă Gugantes. Segra. 314. In fine o localitate din Africa romană numit ă Gig antes o maî afl ă m scrisă şi în forma de G y gant es 8 ). rege al Beoţieî. e. IV. adecă născuţi din pâment 3). 13: Gigantes dictos iuxta graeci scrmonis etymologiam. Peut. XL 3. Parthey. 6. 162. adecă Guges *). in Fragm. situat ă pe drumul dintre Ad Mediam (Meadie) şi T'uisco (Caransebeş). putem acum se ne dă m sema si despre originea numelui grecesc de Fi-fayteç. Hist. •) Homerl Ilias. 21. Hesi od . gramaticii şi istoricii grecescî. . unde i-şî avea locuinţele sale acest trib de omeni înalţi.— Cle. II. VIL 4. Numele personal (ş i familiar) de Gyges. după cum ne spune Hcrodot. portă pe Tabula Pcutingeriană numele de Gaganis. După Iliada lui Homcr. Hist. 965. id est terrigenas. Un Gyges. el de munte). (l£d.

Giganţii. Dup ă Berthelot. p. *) Vechil regî romani înc ă aveau o lance (hasta) ca emblem ă a puterii suverane. că lehova va aduce asupra ţ erel lor pe regele Gog din ţ era Magog. ! ) Phoenixul. înarma ţ i cu scuturî. Tûfeç J). 240. ce pare a înf ăţ i ş a un phoenix în mijlocul flă c ărilor 2 ). probabil un rege-pontifice. pdrtă îmbr ă c ă minte ş i arme scythice.numaï o simpl ă numire etnică din nordul Dunării de jos.— Just ini lib. p<5rt ă pe cap o coron ă . ce decorez ă sala cea mare a palatului municipal (Guildhall) din Londra. A se vede pag. ér în mâna dreptă ţine o lance cu trei vêrfurï dispuse în form ă de cruce s ). 1168. gr. Gog ă ş i Gogan sunt ş i ast ă -c^î în us la ţ eraniî români. Gug ă . cu o coron ă de laun pe cap. coifurî. Ace ş tia venind din fundul med ă -nop ţ iî. în una din profeţiile sale. arcuri si s ă ge ţ i. sunt amintiţi şi în t r a d i ţ i u n i l e ebraice. Aici eî figureză sub numele de Gog şi M ago g. paserea cea rar ă ş i miracuMs ă a anticit ăţ iî. La Grande Encycl. voi. 3: Per eadem tempora (Romani) reges h as tas pro diademate habebanr. cu o ş tea sa cea frum6s ă de caî ş i c ă l ă re ţ i. ') Numele de Gu gu. A doua figură. cunoscute sub numele de Gog ş i Magog. s ă biî. Cea mal vechia legendă cu privire la Gog si Magog o afl ă m la Ezechiel. pilurî. cari în timpurile primitive pelasge ajunsese la o celebritate aşa de mare. înso ţ i ţ i de alte popore multe. călărind pe caî. Vechimea lor se reduce la timpuri depărtate. de la radicalul Gugu. Figura din stânga. — Ddue statue colosale. l ă nci. era venerat ă ş i in nordul Dun ă rii de jos. XVIII. vor năvăli ca o furtună asupra ţereî luî Israel. maî cu sem ă Ia ceï de la munte. 640. Ezechiel ameninţă pe Ebreî. XLIII. quas Graeci sceptra dixere. Forma originală a acestui cuvent a fost în tot caşul Guganî. .

Eî sunt un popor mare. de cari ne vorbcsce lerimia şi Ezechiel. apoï împlinindu-sï misiunea lor. diavolul. 38. în urmă însă. atuncï acesta va fi deslegat şi eşind din închisôrea sa va aduna pe lângă sine şi va conduce la rësboiû pe pop6rele Gog ş i Magog. vor duce Ebreî în captivitate. 4—6. crud! şi fără milă. vor asedia cetatea cea iubită a Ierusalimului. Cu şese secule în urma luï Ezechiel. Vorbind despre timpurile cele din urma ale lumii. popor de călăreţi şi arcaşî. respândite în diferite părţî ale lumii vechî. de la capëtul pămentuluî. vor distruge tete cetăţile cele întărite ale lui Iuda si vor preface ţâra Ebreilor într'o pustietate. vom vorbi maî târdiu. prcdătoriul g i n ţ i l o r fpraedo gentium). în vedere tradiţiunile vechi despre • fricosatul rësboiû al Giganţilor. vor cutriera pămentul în triumf. satana). şi al căror numër este cât năsipul rnăriî D). ') Apocalipsul S. focul ceresc va cade asupra lor şi-î va nimici °). Profetul I e r i m i a. VI. vitéz. vocea lor mugesce ca marca. ca omeni de rësboiû. vor fi distrust cu toţiî de mânia ceriului *). c. 'J Cartea Im Ezechiel. Eï vor împresura cetatea Ierusalimului. c. face amintire de Gog si Magog Apocalipsul lui loan Theologul. ce sunt respândite în cele patru colţuri ale lumii. Aen. 7-10. m car ' descindeau tete ginţile pelasge. *) Cf. Sub numele de Gog si Magog. după cum vedem. Profeţia Im Ezechiel avea. când aceştia urmărind pe de! i alungase până în Egipet. ér Ebreiï vor ajunge se fie sclavî s t r ă i n i l o r î n t r 'u n p ă m â n t . ) Uupă cum vedcrn. care trăise cu puţin înainte de Ezechiel. ) Despre captivitatea Ebreilor la Gog ş i Magog. şi vin pe cat maî iu ţ î de cât vulturii. Aceştia se vor reversa peste suprafaţa pămentuluî. vorbescc despre acelaşi popor 2). to ţ i în ş iruri. fără îndoieiă. în cât nu va mai rCmâne om în Ierusalim. cel vechi înţelegeau cu deosebire pe Geţi Ş i M as s ă ge ţ i. Eî. V i r g i l i u . = . c a r e n u e s t e a l l o r 4 ) . autorul Apocalipsului ne spune. 39. de când a fost închis într'un adânc balaurul cel vechiû (Typhon. seu a Pelasgilor de la Carpaţ î. care va veni din o ţeră depărtată din părţile de medărtopte. noi avem numaî o simplă variantă din tradiţiunile. 20. c. puternic si vechi u 3 ). Apocalipsul consideră pe Gog şi Magog ca p o p 6 r e l e mame. Titania pubes. 580: Hie genus antiquum Terrae. că atunci când se vor împlini o mia de ani. pe care-1 numesce numai simplu. orî cu alte cuvinte din legenda cea vechia a Giganţilor. pe care Ebreiî nu o înţ eleg. vorbind o limb ă . loan Teologul. In Apocalips.se o prădeze şi devasteze. ) Cartea !m Icremia.

II. nu sunt a se în ţ elege ast-fel. ea este espusă vênturilor. Dei. 507—563.însă Sântul Augustin. c. Tradi ţiunea despre Gog si Magog nise presint ă şi în legendete epice despre Alesandru cel Mare 3 ). R o ma n e l la me m o r i a e n e l le i m ma g i ) Vcdï ma î sus pag. p. ori de fer °). însă Alesandru scapă. Ţ era poporelor numite Gog şi Magog e descrisă în naraţiunile acestea. pe Geţîşi Massageţî. care se afla situată lângă strimtorile Caucasulul 4).. scrie densul. •-) Frledliel). Tor ino. f ă cuse o invasiune către părţile meridionale. c a r î a u f o s t î n c h i ş i sub păment cu un zid puternic şi cu porţi de aramă (Hesiodi Theog. unde locuiau vechil Giganţi. Cel învinşi se retraseră între doue catene de munţ i. înţ elegeau. seu precum i numesc unii Ge ţ i ş i Massage ţ î» 1 ). 3 ) La le g e n d a d i Go g e M a go g . non sic sunt accipiendae. în aceeaşi regiune geografică. credincioşi tradi ţiunilor mosccnite. ') Augustin! De civit. lată şi puternică de bronz. maï mult teolog de cât istoric. cu privire la Gog şt Magog. însă câte o-dată ţinuturile aceste sunt înfăţişate ca un păment fecund si avênd o climă forte blândă. Alesandru cel Mare închise cu porţile sale de bronz. v. v. tamquam sint aliqui in aliqua parte terrarum barbari constituti. Alesandru însă. 715—735). ca ncospitală. III. ele constată un adevër istoric. sive quos quidam suspicantur Gctas et Massagetas etc. că ţerile. ploilor şi gerului de medă-ndptc. p. încă alte 37—40 popôre. că o parte din autoriï vechimii. cari se înălţau până la ceriu. maî în mult sens eclesiastic. ca se împcdice pe viitoriu incursiunile acestor popôre. — Ibid. aie căror nume le aflăm în mare parte. în cari locuiau popotele Gog ş i Magog. «Ginţile acestea». nazioni del medio evo. «pe cari Apocalipsul le numesce Gog şi Magog. închise pasul acesta cu o portă înaltă. Vol. Gin ţ ile Gog ş i Magog. seu de fer. 11: Gentes quippe istae. 508—513. 1883. a cercat se interpreteze pasagele Apocalipsului. apoi strîngând o oştire nenumărată plecă şi cuceri ţera acestor poporc. 4 ) De f a p t . ca ş i cum ar esista în unele p ă r ţ î ale pământului ôre-carï barbarï constitui ţi sub numele acesta. lib. cuvintele sale sunt remarcabile. n u m a ï o s i m p l ă v a r ia n t ă e b r e ă d i n l e g e n d a T i ta n i l o r . selbatică si sterilă. XX. XXXIII. sub Gog si Magog. Dimpreună cu Gog şi Magog. seu Guganî de ast ă-dî. ne spun aceste legende epice. quas appellat Gog et Magog. se aflau situate la nordul Thraciel 2 ). Tot ast-fel résulta din oraculele sibylline. însă cu tete acestea. 664 . 5 . Oracula Sibyllina. la G r a f . lib. Ele închiseră pe Alesandru în Macedonia şi-1 făcură prisoncriu. De aici aceste ginţ i vor esi numai la capotul lumii spre a face invasiune asupra ţ ereî lui Israel.

— Aceşti Marsonî. Dolj). Olan (Mehedinţi). :e le aflăm risipite maïtârdiû: Marsi i ti Apeninî. Cal. 5. 165). v. Cal. care domnia peste munţii Scythieî si regiunile de nord Chronicon pict. Transilvania (Tibalt von Siebenburgen. ce se atribue luî Metodiu. VIÏI d. seu /larsanî. 7. Din Mosach descindeau Cappadociî (Ibid. VIII—IX. Opincaru. Libicescî 15. c ă numele de Agathyrsi ne indic ă pe Aggei Tyrseni. vale. 18. Cal. Ceple (Dolj). 1. 2. 15. După Iţe tradiţiunî Illyriî şi Mossyniï (Riese. unul în listrictul N ă s ă udului ş i altul în comitatul Zabol ţ î. 3. Vindob.. 6. 212). Afumaţi ? (Olt. fTot ') J» pese u. 104. rîû. Se pare. Din Tubal descindeau Hispanii (Chron. 11. cap. Nunii Ps. 4. 4. Geogr. 8. a ) Numai in Oraculcle sibylline (Ed. Olteni (Vâlcea). 18. ce locuiau lângă Riesengebirge în Silesia de astă-dî. Lista paparelor din familia Gog ş i Magog dup ă legenda epic ă a Iul Alesandru cel Mare.) Charchanii Amathartae Agrinardi (Agrimardi Ps. 1). Antina (Romanaţî). 12. 6. Byz.) Hei Libii Gumei Pharilei (Pharizaei Ps. 20. p. Mesoc. Dolj). (Mehedinţi). pict. 3. Ceparî (Romanaţî şi Argeş). Vindob. 8 ) Mosach (Mesech. 1. 12. (Hau.din care făceau parte triburile. a fi rnaî mult orT maî puţ in. ^mendoi erau fiii luî I a p e t. 2. 5. *). min. 16. 19. anterioră sec. c. v. plas ă (Gorj). lat. Olânescî (Vâlcea). nume familiar 6). identice cu :ele din legendele sus amintite. *) Doue sate cu numele de Mocod se afla in regiunea de nord a Carpaţilor. Mozăcenî (Argeş şi Teleorman). Ageg (Egi Ps. dup ă legendele germane.) Alan (Alani Ps. Cămuescî (Mehedinţi). Mârşani (jud. Amarade. 11. Fâurescî (Vâlcea). 9. 9. Cânenî (Vâlcea). Cal. Deutsche Hcldensage. 1). p. n rege vechia al Scyţ ilor purta numele de Agaëtes (Steph. adaugem ele variante din naraţiunea luî Pseudo-Callisthcne. Cal. 161. (Bucuresci. Putinei (Mehedinţi şi Doij). Numiri actuale de localităţi In -părţile de apus ale României. 10. 13.) Ceblei Lamarchiani (Zarmantiani Ps. ie. — Patria luî Tubal ra. Mosoc) ş i Tubal ne apar ş i în tradi ţ iunile biblice. Atârna ţ i (Mehedin ţ i. Cal. auconstituit probabil in vechime poporul nedivîsat.) l. 512. ce ni se par. 14. Grimm. Ffiedlieb) lib. in Liber generationis Aggei lângă Ga n gin i 'ese> 164> X LVIU).Nbï reproducem aicï numele acestor popdre după versiunea intitulată Revelationes din sec. 1881). Cal. ') In Oraculele sibylline Aggon (=Agonî). 20. 1).) Anufagi seu Cynocephali Ogean (Dolj). c. Gog ş i Magog >) Marson 2 ) Mosach Thubal ") Anog (Anugi. Gorgan! (OH). Cephar Pothim (Photinaei Ps. unern tot-o-datâ în compara ţ iunc numirile actuale ale maî multor lo--alitaţ î din România. 10. 19. 14. Marsi de lângă p ădurea tcutoburgicâ i Mar s i g n i. Athenal 8. 17. III. 17. . Chr. 21. 13. Dolj).

lonescï (Gorj. al cărei fond este forte vechili. Ed. Syriasori 27. Pângăraţî (numai în Moldova). Thasbei (Tarbaei PS . Vâlcea).) PhisoloraIci(Phisolonicaei/%. 35. 10. In fine mal amintim aicï înc ă doue variante cu privire la legenda despre Gog şi Magog.) Arceni Saltarei (Sălt ării Fs. 534). Didot). ') Hoineri Ilias H v. — Hesiodi Theog. lib. în păr ţile acestea a trecut Alesandru cel Mare Dun ărea. Tot ast-fel ş i la poetul Oaudian patria Gigan ţ ilor port ă numele de In ar i ine •'). ') Graf. Mullerus). Slâtarï (Dolj).21. de la mare până la Şiret. când a avut resbel cu Geţi?. Roma. Tărbosci (Romanaţ i). Olt. din timpurile pelasge). aceste populaţiunî aveau o metropolă vast ă şi puternică. 23. In una din aceste. 33. 23. Epambori 33. 25. Ill. Caloni. Silisciôrâ (Gorj. La 26. 34. situat ă în partea de nord a Dun ă rii de jos. 32. în cursul resboiuluî cu Gog şi Magog. — Campani 30. 27. gurile Şiretului. Corobescï (Gorj). Dêrvari (Mehedinţi. 304. După cum vedem diferitele triburi aliate cu Gog ş i Magog î-ş t aveau locuinţele lor pe teritoriul Olteniei de astă -dî. 783.ç. v. Diphar 34. Samandri 31. 24. Ionii 28. Câmpeni (Romanaţ Î. 29. locuia poporul numit Tyragetae.) 21. cart se luptau cu Typhon în contra deilor. Chalonii 35. Tyrangottae (Ptolemaei lib. Taracont). ') Pscndo-Calliâtlienes (Ed. 30. Şumandra (Mehedinţi). erau a ş a dicând vecine cu Guganil 2 ). ') Dup ă Cosmographia lui Aethicus Istricus (Graf. Ea se afla situaţi in o insul ă a Oceanului (séu a IstruluT. Cal. c. Ippii 32. acestea mai adaugem înc ă urin ă torele triburi din Pseudo-Callisthene 1 ): Phonocerati 2G. v. Am pute crede. — încinse cu curele). 28. 25. Dolj). . Cal. p. Fişcalia (Fişcălenî) ? (Vâlcea). 560. Caribei 22. 7. Arcanï (Gorj). — Imantopodi ( . lepurară (Olt). Romanaji). a venit până la o distanţă de 20 miliare de acesta metropolă. Corobaï (Mehedinţi). II. var. La Homer si Hesiod. Giganţ ii. c ă sub numele de Tareconta este a se în ţ elege vechia Tirighina de lângă. II. Olt). popula ţ iunile Gog ş i Magog ne apar sub numele de Rimtursi 3 ) adec ă A r i m i î T u r s e n t. ce purta numele de Tareconta (var. Alesandru cel Mare. Exenach 3(i. de origine germană. var. 36. 31. Tot în regiunea acesta. 22. s ) Claudianus. care curgea pe lângă ţerile Gog şi Magog. înc ă sunt din ţ era numit ă Arimi 4 ). Caloiù (Mehedinţi). 37. Căluiu(Romanatî). Cal. 29. 18. III. 24. Călăraşi (Dolj). o simpl ă imitaţ iune a formel grecescï dv 'Apîpo'. 26. Catarnorgori (De sub măguri?) S9. Slatareï (Vâlcea). Praef. Roma nella memoria del medio evo.= Cari au piciôrele 37. Panegiricul despre consulatul VI al lui Honoriu.

Ile catonchir iî ('E-/. p. 6). cel mal puternici din toţi fii pământului. EI dau ajutoriû luî Joe în contra Titanilor 5j. ce l'a avut Neptun cu Serele pentru istmul Corintului. Hecatonchiriî. Ian u s. după înţelesul cuventulu! ixarov. I . l!. La Ptolemeu un tr ib a l D a c ie i a re n u me l e de C o te ns es . Nu m e le f a m ili a r e de Co t u s eu Co tu l ş i Cotea sunt r es pânditc ş i as t ă -di la poporul român. Originea numelui de Hecatonchirî.a'i'oy%el(>£c. v . La familia Giganţilor aparţineau după tradiţiunile grecesc! şi aşa numiţii HecatonchirI. v. v. Ei erau chiemafî se judece ca arbitri în procesele cele mal însemnate 8). 3. <5menî. p. ibid. Briareus ş i Gyas seu Gyges 4 ). 6r după terminarea acestui rësboiû nefericit pentru rasa pelasgă. noi avem aici numai o reminiscenţă despre regele atât de onorat în istoria poporului pelasg. 4. se reduce la numeral de 100. vol. Gyas la M ora ţ iu. 3 ) O f a mil ia r egal ă a G e ţ i lor d in Thr ac ia pur ta nu me le Cotys = Co tus . prest Ian). 5 ) Hesiodi Theog. 714. 258. Fără îndoelă. ]. şi după esplicaţ iunea. 1. X . 4 ) l'OT jî la grama ticul Apollodor. I. 734-5. Pe lângă atribuţiunile lor militare. — Caracterul militar al Ilecatonchirilor résulta ş i din Eneida luî Virgil. nu formau un trib seu ginte deosebită. Hecatonchiriî erau numai trei la numër. Cu v e n te . 154—155. 548—557. hecatonchirul Briareus a fost luat ca nu-arbitru in procesul. închisorile publice erau sub autoritatea lor. c a nu me per s onal la p o porul r omân ne ma l a par e ş i în do cu me nt e le is tori ce ( Has d eu . de o statură colosală. — A pollodori Bibi. după cum résulta din Hesiod. v. ce ne-o d ă Hesiod. un principe. Numele lor era Co t tu s 3). şi al cărui tip ni se presintă şi pe monetele Daciei. 5 6 5 . care înainte de a trece în Italia. ginţile Gog şi Magog se aflau sub dominaţiunea luî Popa Ion (presbyter Johannes. ') A se vedé mai sus pag. «ce! mal puternic! din toţ i fii pămentulu!» 7). ei sunt însărcinaţi se pădescă pe Titanii învinşi în închisôrea numită Tartaros 8). o generaţiune superbă. 1 3 1) . Hecatonchiriî mal aveau tot-o-dată şi funcţiuni judecătoresc!. 'ExaTor/sîpsţ. EI erau numai représentant!! seu căpeteniile puterii militare a statului pelasg. Un Co tis o este rege al Dacilor în timpul rësboiuluï civil dintre Octavian ş i Antoniu. ') Graf. Centimani).— uuiu l. U PS cum ne spune Pau sâni a (II. ') Hesiodi Theog. a cărui putere se estindea ş i peste o parte mare a Asiei J ). 6 ) Hesiodi Theog. domnise peste Ari m Ï 2). 617. 1. Gygcs la Ovidiu ş i Hygin.După altă legendă. I. .

II. Silviu Sta ţ iu i d ă numele de «moderatri x h a s t a » 7 ). un simplu tribunal de arbitrii. colegiul cel pondéras al Centunvirilor ajunse a fi numaî o umbră a însemnătăfiî sale de o-dată. întocma ca al centurionilor seu căpitanilor de centurii. în fruntea fie-că rel centurie militare se afla câte un cent uri o 3 ) seu c ente n ar i us *). si care ni se presintă în o lumină ceva mal clară în istoria primelor secule ale poporului roman. 35: Centuriae qui sub uno ccnturione sunt. ') Moiumscii. IV. avea se dee câte o centuria. chiemat să judece mal cu sérnà în ceştiunile de ereditate. ni se mal presint ă în organisaţiunea vechia a poporului roman încă o altă clasa de demnitari. 7: miratur adhuc centum gravis li asta virorum. seu comunităţile. adecă tribunal (ostăşesc) de o înaltă autoritate. la Dionysiu éxatovâpyjjç 6). celeres 2). ) Yarronis L. Gesch. 43: Cessât centeni modcratrix judicis hasta. care se întemeia pe centurii. încă din cea mal obscură vechime. 13. seu 100 de c ăl ăraşi. adec ă tribunal (ost ăşesc). 3 . L. seu comunitate de familii stabilite pe teritoriul Romei. 6 ) Martialis Epigr. înaintea tribunalului centumviral era împlântată o hasta. câte trei pentru fie-care trib. « g r a v i s hasta» "). 4. 65. seu pe numeral de 100 familii. 8: Erant etiam centuriones. au format basa dreptului public în tôte ţinuturile pelasge. numit j u d i cium hastae (de sigur cu înţ elesul de judec ă toria d s tel). La început fie-care trib. unde se tracta de originea familiară a averilor. Rom. I. Cea mal vechia constituţ iune militară şi politică a Romei a fost întemeiat ă pe centurii. lib. Marţial numesce colegiul Centumvirilor. Pe lângă ace ş ti centurioni seu că pitani de centurii. ') Sta ţ ii Silv. 13. care guverncză. II. 6 ) Dioiiysli lib.militare administrative de câte o 100 de familii. quorum ccntenarius Justus numerus. 63. qui singulas centurias curabant: qui nune centenarii nominantur. însemnele demnităţii Centumvirilor erau h as ta seu lancea. "-) LiTii lib. însă în timpurile din urmă ale republice!. Centuriele. Caracterul primitiv al acestei institutiunï antiquissime era militar. V. seu pe numCrul de 100 familii 1 ). Membrii acestui colegiu erau aleşi după triburi. I. VJI. sub numele de Centumviri. Centumvirii constituiau la început un înalt tribunal militar.Noi avem aici nutnaî urmele uneï institutiunï vechi pelasge. 4 ) Yegetii lib.

. a. v.. lat. — Du Cange. vel qui sibi p l e b i s distributionem vsurpare dicuntur. Gloss.: quod praenominatus Vaiavoda.. împăratul Honoriu promulgă o lege.. 1665) Tom.. după un anumit codice (VedF Da Cange Gloss. seu centenarii ş ei. VI. In fruntea uneî centene se afla un ccntenariu. nr. 2. ii che in Croato si dice Satnitk. La populafiunea de origine pelasgă din Dalmaţia autoritatea civilă şi militară a comunelor era constituită în evul de mijloc tot pe basa centenelor 5). 1677) p. in Latino. huomini.. Tom. ar gen doch noch immer die Schiuchten des Haemus und der Rhodope zahlreichc wlachische x n Hist. La a. censuimus removendos. Varad.. Pe teritoriul Transilvaniei ş i al Ungariei. după cum ne spune textul acesteï legï.-Ber. . . — Tomiiscliek. cum esset . hist. I. pân ă în secuiul al XIIMea «). L. Franc. XCIX B. et inf. 486): Unter Isaakios II Angclos (1185 fg. 1064. 415 d. e significa capo di 100. întocma după cum pe teritoriul României se numesc şi astă-dî cătune subdivisiunile administrative ale unei comunităţi rurale. . *) Nicetns in Alexium III. juxta antiquam et l ă udabile m consuetudinem. di Dalmaţia (Veneţia. ') C. an. 212: Vengono anco iui nominali alcuni e ' c i . aicî fie-care centuria coresnundea din punct de vedere al organisaţiunil politice unui pagus roman '). Godofredi. etc. Chr. quibus praeerant minores j ud ices . 415: Irapp. 291. med. Dicta vero Centena a centum familiis quibus constabat.. voi. Acelaşi sistem de administraţiune comunală î-l avuse si Românii din peninsula balcanică. qui a Centena Centenarii appellabantur . et Centenaries. I (Ed. 12. Tom.. Wiss. e di questi ve n'erano anticamente molti. cu atribu ţ iunile unuî judec ă toria mal mic. Ibid. 19: «Decretio Childeberti régis data circa annum 595: Si quis Centenarium aut quomlibet judicem nolucrit super malefactorem ad prindendum adjuvare. Centena: singuli comitatus. I. Românii au format înc ă din timpuri depărtate o miliţia stabilă pentru apărarea castrelor şi frontierelor.. Akad. Aceste comunit ăţ i militare si-au avut centurionii. au continuat se subsiste chiar şi în timpul dominaţiuniî romane.) .— Cf. ca cea din urmă subdivisiune administrativă . p. Honorius et Theodosius AA . cari. § 44. e è ii mecn e Centurio. 1674) p. Phil. II. în provinciele germane de lângă Ren şi pe teritoriul Ligurilor. et inf. graecitatis v. . Zur Kunde der Hamus-Halbinsel (Sitz. In G al l i a. î-şî atribuiau dreptul se împărţescă poporul păgân în centurii 2). An. ') Baluzii Capitularia reg. Aici centenele ne apar sub numele de zatoovOTtSjtta 4). med. comunităţile naţionale sub numele de centuria e. d.în Hispania. prin care desfiinţeze pentru tot-de-una în imperiul de apus instituţiunea cea nelegalâ a centenarilor. seu jude de sat s ). Chiliarchas insuper. xatoûva). pagi seu territoria et regioncs dividebantur in Centenas. Classe. ") Codex Theodosianus (Ed. ni se presintă de asemenea c en t en a seu centuria. e gestr. 690.

Pur era uno sopra tuti...) 743. avem a înţelege teritoriul Daciei vcchî. (An.. Manuscris în Biblioteca Academiei jugo-slave din Agrara sub Nr. . iar în a treia servitorimea.. fra li quali era uno capo sopra tuti. che ognuno se stimava come Conte. be s ti a m e .. ') Aici sub numele Dogiu. fiind 6menî cu averi marî. Chi era governator di cavali. Ace ş ti C ă tunarî amintiţi mal sus făcură un sbor (consiliu general) şi impartira poporul în treî clase.. Perche parici V a l a ş i e s c n do r i ch i d e a ve r e . ş i ve nise cu o mare mulţime de animale domestice de diferite rase . 2 ) Cronica la p i u antica di Ragusa. încât formau o mul ţ ime mare de omeni» 2). Vensero asai gente de Bosna. a. e vensero con grande multitudine de bestiamc de diverse raxon . An. chi aii porzi. înlocuit maî la vale prin terminul de Vulachia. Reproducem aici partea privitore Ia aceste căpetenii vechî ale triburilor pastorale române : «în an. per quanto pare. 1216: Castrenscs de CI us de c en turion atu A gad. e consumato.. e t a ltr e c o s s e . d 'a r ge n t o. între cari erau mulţi Cătunarî. chi alo menuto. . altul peste vitele cele mari. II. de qucli tora (hora) comenzarno far modo di spartir ogni generazion per si (se). seu c ătunarilor. et ogni uno aveva soi Naredbenizi (direttori). chi servia a la ordinazion de la casa. ş i maî cu sem ă de ol. fiind-c ă ast-fel se numiaû eî. chi stava per comandar aii diti subject!. unul pentru rênduéla caseî. piu Ca t un ar i.. după starea fie-căruia. et eziam vensero de Murlachi da bosco sopra Narent a.. altul pentru animalele maî micî. fiind-că venise din Valachia atâtea slugi pentru vite. vite şi alte lucruri. altul peste porci. quai si cjamava Chatunar . Ër după ce au venit 6meniî Valachî din Dogi u 1). — Ibid. chi alo bestiame grande. şi fie-care din aceştia se considera ca un comite. molto antico. Apoî era unul peste toţ î. eî începură se pună la cale ca se separeze pe fie-care generaţiune pentru sine însaşî. 744. si altul. considerându-se ca nobilî. care se chiema Marele C ătunariu şi acesta era din nemul P ă storilor.. ricopiata da un Ms. fra li quali erano molti Chatunari. 743 a venit şi s'a stabilit (pe teritoriul Raguseï) popor forte mult din Bosnia . § 254. 160: (An. 744). Unul era maî mare peste caî.. la popula ţ iunca român ă de la Carpa ţ î o afl ă m în cea maî vechia cronica medievală a Raguseï. dintre cari unul era cap peste to ţ î. ş i au maî venit -si Murlacî din p ă durile de asupra Narenteî. d. în alta omenii din popor. care se dee ordine la supuşiî amintiţi maî sus. In o parte se aflau ômeniï de nern (nobilii). nel XI11I secolo. .O tradiţiune importantă istorică despre instituţiunea centenarilor. Et dopo che sono venuti homeni de Dogiu Valasi. scritta. eorum centurio ct ipsi castrcnses.. avênd fie-care directorii ş ei. d 'o r o . maî mul ţ i C ă tunarî. de aur. argint. atât erau eî de avu ţ î de vite.

ueïopii'iecKHXt naimiiiii-xï. a fost forte vast. tanto erano richi de bestiamc macxime pecore. Arimi (Arimani. în memoria diferitelor populaţiunî din cele trei continente. cum se mal numiau el. ca densul voiesce prin acesta espresiune figurat ă ice. Noi avem aici numaî un resunct al unor evenimente din timpurî depărtate. Arimanilor. Arimaspi. St. Ramilor seu Ramnilor. 1867. Asia şi Africa. Râmi. este afar ă de orî-ce îndoiel ă. o tradiţiune despre miş carea cea mare a triburilor pclasge de la Carpaţ î către p ă rţ ile de apus ale Europei. Cea mai estinsă. Teritoriul ocupat o-dată de acesta naţ iune în Europa. mal avută si mai bine organisată. ér a treia. Cl!* n 'e-care Hecatonchir avea sub ordinele sale alţ i 50 hccatonchirî seu centenari mai mici. de la Dună rea de jos. au format'o în timpurile primitive ale istoriei aşa numiţii A r i ml. " auT°niicaTc. p. seu din Valachia. O grupă de păstori venise din Bosnia. Arimphaei) în Dacia. perche si cjamavano cusci (cuxi) per nobiltà. Arimil ridicară la cea mal înaltă gloria puterea militari şi politică a Pelasgilor. Când Hesiod ne spâne a ş a dar. Analele cele vechi ale Raguseî fac amintire de treî grupe de migraţiunî pastorale. Ca nume si ca instituţiune. cea mai numerosă. era compusă din păstorii valachl. a rômas prin tradiţiunî. mal civilisată şi mal resboinică populaţiune pelasgă în părţile de nord ale Dunării şi ale Mării negre. che erano gran quantita de homini (A se vede şi Cronica publicată de Makulcv in Haca-IiAonaiiiu OÏÏL. Cea m aï vechia amintire despre Arirniï de la Carpaţî si Istru. cari se stabilise pe teritoriul acestui district. alta din pădurile de asupra Narenteï. perche tanti servidori erano venuti de Vu l a eh i a con bestiame.i}ix'6 /[yopoBiniKa. noi o aflăm grande. Quali diti Ca tunari fezero fare un sboro (consiglio generale) et per suo chasa (chaso) fczcro spartia de populacto in tre parti: in una parte gentiloraeni. 8). et era clclla stirpe Pcrorale (Pecorale). c ă Hecatonchiriî aveau fie-care câte 50 capete. şi numele Arimilor. H.-Peterburg. . in terza servidori. in altra populi. cari venise din Do g i u. Acesta migraţiune din urmă este în tot caşul anterioră erei creştine. ') O legiune roman ă avea în timpurile vechi 55 de centurioni séù centenari (Vegetiu. H e ca t o nchi r i î lui Hesiod corespund la Centumvirii din timpurile vechi ale Romei si la mariï C ă t un arï aï triburilor pastorale de la Carpaţî '). prin legende si prin numiri de localităţi. 4.După cum vedem. 305—315).

1854. Gotterkreis. 370. De Isid. c. cl este representaţiunea idealistă a spirituluï rëû 4). întocmai după cum la vechiî Romanî divinitatea supremă a ceriului era numită şi J up i t e r R u m in u s. ) He s i o d i Th e o g . 3 4 ) Lcpsius.— a fost din ţ era Arimilor. l[s/. principiul rëuluï şi al intunereculuî.. La familia etnică a Arimilor de la Dunăre aparţinea şi populaţiunea cea avută de aur din regiunile centrale ale Carpaţilor.. La Umbriî. c. mal sus pag. graece Mars dicitur (Grimm. I. cu alta la apus 2) — care se luptase cu Titanii şi cu Gigan ţ ii în contra coali ţ iuniî deilor.— care ajungea cu o mână la resărit. 6 . care după ce cucerise lumea de la resărit până la apus. — A y o l l o d or i Bi b i .— Dcul Marte sub numele de Hirmin este amintit şi în cronica medieval ă a lui Witechind: quia Hirmin.p'. 322. 3415. Ùbcr den ers ten âgypt. nr. seu în religiunea lui Zoroastru. el este înfăţişat ca un monstru înfiorătoriu. li b. III. pe vorful muntelui All)an ca Jupiter L a t i a l i s ş i în Caria ca Xeû. nr.— Ibid. '") Plutarchus. ca teribilul gigant Typhon... 6r la Capadocï Zîùç Aaxlv] *).. Joe era adoiat la Dodona ca Xsi.. Il-a. 46. v. 8 3 6 s c q q . p. care ne spune. De Is id. 2. ?jjip. l i b.la Homer J ). c. B ) Val. 7.—CI. 47. ér la popôrele dintre Euphrat si Indus. XII.xsc. voia se domnescă si peste ceriu 3). încă purta epitetul de Ariman i os I0). Marte. în fine. 20. 48 — Plulnrchas. Joc. L. Acesta era Promet h eu. p ă rintele deilor si al ômenilor. VI.sva. în religiunea osirică.. Typhon c demonul inimic al genului uman. tote regiunile Asiei anteriore si ale Egipctuluï. Myth. p. pag. representantul civilisaţiunii pelasge din epoca de petr ă . I.'Apsijj. 'Apî'.. în tradiţiunile naţionale ale Grecilor.o. vol. c ') Husclike. adecă Jupiter al Arimilor. 327). Flacci Argon. ') riutarcluis. 3<h ipaal Tu!f<ueo. c. *) Hoilicri II. Ki.. v . stivat. 6 3. I . regele martir al Scythieï de la CarpaţÎ.ov!a. Themist. ) C.aof.oc. şi aici el este desemnat sub numele seu naţional de Ariman.. D.. puternicul deù al rësbôielor. 2 ) Apo llo do ri Bi bi .ay. 3 . pe al căror teritoriu noi aflăm un vechili oraş numit Ariminum. 41. voi. 3414. Un alt erou al anticităţiî pelasge era adorat pe teritoriul Panonnieî si în suburbele Romei sub numele de A r i m a n i u s c). prin incursiunile şi rësbôiele sale. . 28 fine. v. ér o fică a sa era numită 'Apij. 783: siv ' A p i | i o i c .— Cu epitete naţionale. numit în limba religids ă Mithras.piâyvjc 5). anticristul păgânătăţiî . a căruî reşedinţă se afla pe teritoriul Geţilor 9). 619: Ecce autem Geticis veniens Gradivus ab antris. "J Slraljonis lib. Acest Typhon. VI.. mai avea si epitetul de Arm un vis 7). Die Iguvischcn Tafeln. 5. un adversar violent ş: neîmpăcat al populaţiunilor de altă rasă. umpluse de terore. I.

417. ér după Hesiod Echidna era din ţ era Arimilor 2 ). u. 9 ) Homeri Odyss. I. ') Dloiiysii Per. ») Homed Odyss. i i. àvr. l f l 8 Y a i a ). rom. Arimanilor seu Arâmnilor. v. unde se retră geau sufletele eroilor decedaţi spre a se bucura de o vie ţă etern ă si fericit ă 10 ). la fine. XXIV. ) Strabonis lib. Chr. 8 . format din numele etnic al Arimilor. v.Meslodi Theog. Aici litera b représenta un sunet nasal. d . v. Atrathyrsus. 209. Cf. s o m n u s = s o b n u s . 6.— Echidna maî apare si ca fica lui Agathyrsos I ş i mama lui Agathyrsos II (Roscher. IV. care ădia t numită è p î \>.itÉpoitav uifxi piitrjv Ç5'f'Jp'>'° | Xunpôv ôpEcxqnuv Jt'/p'>5 4 al lui Kircher. . Myth. în tradiţiunile epice ale anticităţ iî. II a. 334. noi mal aflăm . 4. Lex. . Aici terminul de ipsjxvv] aplicat la -fata. Atlas PI. Autorii grecesc! au cercat în tôte timpurile se" reproducă în scrierile sale ') Hcrodoti lib. v T] ' l . regiunea de lângv ă muntele Atlas — după plamsferul egiptean ° ° seu ţera Hyperboreilor — aceea. 962—3: Rpît. XVI. filosoful stoic din sec. a fost un fiu al Echidnel *) . La Hesiod. dup ă cum rectific ă acesta numire Posidoniu. . opsav-cŢioc Tot-o-dată Dio nysiu mai face în poema sa geografic ă o alusiune destul de evidenţă. ') Hesiodi Theog. 106.. protopărintele Agathyrşilor de lângă rîul Mâp'. .— Dup ă A v i e n us (Doser. pe n. Origine de tous les cultes. Arambi = Aram n i 6 ). 4 ). este — în ce privesce originea si semnificaţiunea sa — numai un simplu epitet geografic. —Dupuis.. Aceia ş i Erembî ne apar la Dionysiu Periegetul cu epitetul de munteni. d ]auru._ ^ ^ şi alte amintiri importante despre ţera Arimilor din nordul Thraciel.După tradiţiunile culese de Herodot de la Grecii de lângă Marea negră. ) UlOnysli Per. . gr. v. că Erembil locuiau lângă munţii R hi p a ei 6 ) ş i c ă er a u din gen u l Ti t a ni l or ') . ) Hesiodl Theog. unde se afla bă. . IV. mai sus pag. ) S c h n c h a r d t( V o k a l. 180: T^aivjtat ooSat Epî|ip&v. i A ii T TT f . v. 271) nigri Erembi locuiau in apropiere de Gadcs. 241. Vu l gà r la t . 9. 9 3 — 4 ) : S a m n i u m = s a b n iu m . 27. 1214). 84.ç (adî Mureş).—Kieuraunuî Ariman. 304.. v.. v. s c a mn u m _ s c a b n u m .. Arimil de la Dunăre sunt amintiţi sub numele de Erembi 3). seu Arambi. I II . Sub numele de ep»|AVT) facă ne apare în Odyssea lui Homer 9) şi teritoriul cel legendar al Hyperboreilor. Orb. d. în Odyssea lui Homer. lc ) l'iatonis Axiochus.

1: Ultra sunt Colchicae solitudines. ebbero mai sempre vaghezza far convenire al proprio idioma Io voci straniere che dinotavan l'origine e i costumi delle nazioni . este numit <ï>âo:ç èpujxvdç şi <Ma'. Per s . ni se presintă şi la Pliniu. . III. unul din oraşele cele mal însemnate ale Daciei meridionale purta numele de R a m i da va 8 ). că rîul Phasis isvoresce din muntele Arm e n io s. dând ast-fel cuvântului de Armeni séu Arimenï înţelesul grecesc de avijij-spoc. vinct. 89 9) . c ă r iul Phasis. séu Buzëul de astă-dî. Conrad din 1039 în loc de arimanos şi arima na s afl ă m e r i m a n os ş i e r i m a nas ( B a l u z i i Cap it. ora ş ul ') Micali. 69 4. v. 2 ) Schimbarea lui a în e în numele Arimanilor ni se presintă şi în părţile de apus ale Europei. II. 76 4 . negr ă si î n f i o r ă t o r e 2). lib. 29) . 40: i Greci . ni se presintă si în Argonauticele luî Orpheu. 3 ) Or p h e l A r g . ne solamente le città e le province. seu pe faurii de fer din ţera Arimilor. . 1 05 2. ArimiT. — T ot as t-f el ne s pu ne Pr oco piu (Be ll. 'Epejivr) -tout cu în ţ elesul seu geografic este ţ era Eremnilor seu Ara m n ii or. L'Italia avânţi ii dominio dei Romani (Ed. v.numirile etnice şi geografice ale Barbarilor sub o formă. într'o notiţă geografică. pe cari Eschyl i numesce în o form ă alterat ă cu intenţiune. . Arimiî de la Dun ărea de jos ni se presint ă în fântânile geografice vechi si sub numele de R a m i. Voi. estras ă nu seim din ce autor vechiu. au' oOpâOc *Ap{iev£oio 6). 715—716.svfjç 4). regiunea Colchilor. IV . <) Orphel Arg. Cf. 4. . 11. ipqivTj -/«Ca este ţ era cea neguros ă . 8. pe Arme nochalybes 6 ). Dup ă distanţ ele de longitudine şi latitudine. 8 ) Ptolemael Geogr. inhuman!. După Ptolemeu.— Platonis Critias (Ed. care se aibă ddue înţelesuri. 1826) I. însă sub forma de spuavoc. e ) Plinii lib. Go th. ib id. 85. Acclaşî epitet geografic. adecă barbari. 254). In aceeaşî poemă. Sunt aceeaşî măiestrii celebriî în lucrarea metalelor. i fiumi e gli uomeni etc. ast-fel în o diplomă a imp. este numită Tîfyo? epu|iv<5v 3). Caracterul geografic al acestui epitet î-1 aflăm şi maï bine précisât la Dionysiu Periegetul. ') Aeschylt Prom. Aicî cetatea cea puternică a luî Aiete. II. care ne spune pe basa unor fântâni vechi. Didot. 5 ) Dion ys ii Per . care în părţile salo de sus se nu mia Boas (Bosa) isvor esce Iv 'Apfievi otî. XâXu(3=c av^jispot 7). 2. care domnia şi peste. Bell . adec ă cetatea Ram i Io r séu Râm i Io r. ma i mari.ç so|Jt>p. v . dar astă-dî dispărute. Armenochalybes habitant. 6r cu înţ elesul etimologiei grecescT. densul amintesce în apropiere de mun ţ ii Ceraunicï. VI. II . unul originar grecesc şi altul derivat barbar *). sub forma de A r m e n Î. séu de mun ţ iiCerneî. v. quarum a latere ad Cerau-ni os verso. rîul Phasis. ce le află m la Ptolemeu. .

Vechiï Arimï din nordul Thracieî. Imaduchos. ) Oîidii Met. p. a căruî posiţiunc . ') Ricse. unde afl ă m localit ăţ ile numite Rimasco. în fine un oraş din părţile meridionale ale Dacieï. a sea. contemporanî cu deiï ccï marï aï po>ruluî pelasg. Geogr. unde se întâlniau itru drumurî importante romane. de carï s'a folosit autorul roman. simplă formă dialectală a numcluï de Arimï. v. Originea numiriï este fără doielă anteriorâ epoceî romane. p. lat. Gaule. 'Eptuovîa din Argonauticele luî Orpheu se pare a fi una şi aceeasî localitate cu asul amintit de Ovidiu sub numele de Romcchium6). quendam. et ad juga Ca u cas i Icatalas. ') Plinii lib.wvt<x. m i n. 45. cari apar ţ ineau la na ţ ionalitatea railor. ast-fel: idem. •i emigrase în timpurile preistorice de po teritoriul Dacieï. Uran. VI. 699. p.ografică se află tot lângă strimtdrea munţilor CeraunicT.. 705. 7. ') înlocuirea luî m cu n înaintea unui ei ni se prcsintă adese-orî în limba latin. séù aï Cerneï. quorundam. O parte din ruinele acestui municipiu înfloritorii!. O populaţ iune cu numele de Ryndaci. ) Orphel Arg.. 33). adecă Arimascî °).1. O altă grupă de Râmi î-sî avea locuin ţele sale în apropiere de catenele • casuluî *). 611). 2: Sunt qui circa Macotin ad Ccraunios montes has tradant ntes. La poporul Xu ascu s 'a p ăstrat în numele familiari: lonaşcu. ) Sufixul antic pelasg în as c us. Romagnasco (Vedî mal P')• Pe o monet ă a Carnu ţ ilor. lanus. seu cu alte cuinte în aceeaşi regiune geografică. aflăm numele de Arimacios (La Grande Encycl. era •abilita lâng ă Colchî. x*wîaw av&[jw.roc4). în Argonauticele lut Orpheu aflăm un oraş numit 'Ef>p. s'a maï p ăstrat pân ă ast ă-cjî în ţinuturile Jnce ale Italiei. unde se aflau vechiï Arimï. v. Saturn. . în ţ elege R y m-D a ci 2 ). 1136. lib XV. Acesta notiţă o aflăm la Pliniu. Avem aicï de sigur numaï o formă tinisată. — în spania afl ă m pe un Rhyndacus comandant al locuitorilor din Uxama Argclorum. epitet istoric cunoscut al Geţilor şi al Hyperboreilor. v. nu înţelegeau um-va aicï Caucasul Dacieï. Cf. situat în aproiere de strimtorea munţilor Rhipaei şi unde locuiau omenii ceï maï drepţî. Ramos. din Gallia. Dumitraşcu. în apropiere de rîul Phasis s ).> 'dava se vede a fi fost aşedat în regiunea de astă-dî a Buzëuluï şi a Si- ctuluï de jos. Pentru form ă vedî Ermingaulo (ibid. maï figureză în fânnile posteriôre grecescï şi sub numele de Arimaspî. Insă nu putem sci. dacă fânInile ecografice grecescï. Lupaşcu etc. purta în timpurile admistraţiuniî romane numele de Rom u l a . mai sus pag. Marte şi Apollo. se maï cunosc şi astă-di pe teritoriul saluï Raşca (=Râmsca) din judeţul RomanaţÎ.

nu ne este transmis esact. o numire.Hist. v. 2 .. pe cei ce port ă c ăciule înalte ţurc ănesci. cu pletele lăsate pe umeri.—Eustathii Comm. Vechii copiatori ai manuscriselor au considerat pe ol-—d.. încins peste 3 ricul Damastc din Sigeu ). 6 ) Dup ă Pliniu. in Fragm. care mijloc ş i ţ inend cu mâna stângă un scut rotund s ). sveltă şi titanică. v. adec ă aceia. l. după cum ne spun unii.de turme şi ciredî de vite. Akad. v. cari purtau c ă ciule pe cap şi-şî legau pletele lor cu fire de aur. 32. Arimaspi?. CX VI Ba n. nici latinisată .— Dup ă poetul Luc a n (Phars. 1063).. 295) Arimaspiï locuiau între Pontul euxin ş i Colum nele lui Hercule. Wis s. in Dionys.Cf. Arimaspii au fost numi ţ i mai înainte C ă ci d ă ri (IV. caracteriseză ast-fel pe Arimaspî : «ResboinicI mulţi şi forte puternici. v.f]tai. cari purtau c ă ciule. După DioCassiu (LXVIII. 424. ce se vorbia în regiunile locuite de Arimaspi. 10). seu cănescă plecat ă cu verful înainte. XI. 65. II. Daremb erg et Saglio. 6.. C a p i l l a t i . purtând pe cap o căciul ă turridionale ale munţilor Rhipaei. Arimaspiï locuiau în părţile meplin ă de energie si seriositate. De asemenea scrie Pliniu: AriDiet. ér a d(5ua clas ă o formă poporul de jos. d. d. Strabo. Phil. Desemn de pe o teracot ă din mutrăise în timpurile luî Hcrodot 4). p. Tome I. 'Ap!|iaoitol. Arimaspi antea Cacidari [appellati]).. ceî mai robustî din toţî ômeniï. 2. Cl . Chiar ş i ast ă -di poporul român numesce C ă ciulari. Hist gr. Dacii erau împ ă r ţ i ţ i în dcîue clase sociale. 3 ) Danmstls Slgensls frag. după cum ne spune istoo cămeşă lungă până la genunchi. şi care aparţine idiorneî. care nu este nici grecescă . 19. Artistul ne înfăţişeză tipul cea frumosă» 2). Coma ţ i. seul de la Louvre. Aristea din Proconnes. dup ă cum i vedem représentât! pe monumentele de art ă ale Romanilor. d. Arimaspului ca o figură înaltă. maspiï. antiq.. 758. avuţi de ergheliî. aparţ ineau în mare parte la clasa cea nobilă a pilophorilor. celebrul poet şi profet al M Apollo. care trăise după uniï în timpurile luî Homer. îmbr ăcat cu CarpaţT. Terminul de Cacidari. ce fâlfâe în aer . k. cum î-1 afl ă m în edi ţ iunile lui Pliniu. Arimaspiï aparţineau la -gintea Hyperboreilor. ) Sitzungsb.După Stephan Byzantinul. avênd fiecare câte un ochiu în fruntea sa 242. bărbaţî cu pletele stufose.d. —Un Arimasp în luptă cu g r i f o n u l păditoriu de aur. 4 ) La Orpheu (Arg. Arimaspiï sunt vecinîcu Sauroma ţ iî ş i cu Ge ţ ii. Cuvêntul grecesc ntXo ţ >opoi este numai o simpl ă traducere a numelui vechiu indigen Caciolari. 8) ş i dup ă Jornande (Get. Cei mal de ném ş i mai avu ţ i erau pilophori séû p i l e a ţ i . cetind Cacidari în loc de C ă ci ol ar i. Uf. xo|j. sunt vecini cu poporele din păr ţile de rnedă-n6pte . ei locuesc în apropiere de ') Stepliiinl lîy/.

£>. deschis). numesce arimanî pe Lusitani ş i pe Cantabriî 7 ). II. seu inspira ţi de deul Martc 6).. II. à^ -. ") Appianl Mithr.. c ă Iberil ceî vechi. "I^peţ ol TtâXat. Avem aici aceeaşi numire etnică de ari m an i. ale c ă ror locuin ţ e se aflau. Chr.ţ u\a w AuaitavOw xal Kavtâppiuv afmu. celor făimo ş î pentru lâna lor de aur. adecă populaţ iunile barbare ale Hispanieî.. Jud. VII. ') Plinii lib. a fost pe deplin cucerită. 692 seqq. şi care loc se mcscc Gesclitos (probabil un cuvent corupt în Ioc de Desclitos. 16. lângă care locuiau Arimaspiî. 8 ) FI. de abia în timpul Iul August. că ele aparţineau Ia familia cea mare a Arimilor seu Arimanilor. Pun. din părţile de resărit ale Europei. ca acesta numire se aibă şi un sens etimologic grecesc: că Arimaspiî erau arimanî. Arimaspiî maî au si epitetul caracteristic de ari m an i si ari m anii (apeijxavsE. . adecă Romani 8). de unde emigrase în timpurile preistorice 9). se numiau Twjiafoc. 4: . s. carî cercă se-1 răpescă ')• Pescerea luî Boreas. se afla după Iliada luî Homer în mun ţ ii Rhipaei 2 ). 2. c. 356. însă sub o formă mal nouă. 500-501: . Tuppfjvol xat St< se vede maî sus p. ce se atribuia în general populaţiunilor pelasge din peninsula iberică. Prin tenninul de ar im an i seu ari m ani i. Calais. de altă parte însă. 31 : nai^ ţ a f 5 ! . Joseph! c. după tcrminaţiunea şi după forma sa radical ă.(iâvtoi) . in Dionys.uxvlo. carî dup ă cum ne spun legendele. Dionysiu ne pune în lumină numele vechiu naţional al Arimaspilor.. un cuvent. Aceşti ArimaspT sunt în rësboiû continuu pe lângă mine. Apionem lib. 15: KoXXoûç. seu a vechilor Arimî. XIX. v.u v) 'A p t|t<ï3 itûiv.jjwvî. Acelaşî epitet de ar i m an i î-1 aplică Appian si Colchilor 6).. lib. ape'. I d. şi-1 apără cu o nespusă înverşunare în contra Arimaspilor.âv£ia. c. cu tote că după cum seim. La Dionysiu Periegetul 4). vago Geticis nutrivit in antris. *) Homei-i Ilias XV. adecă 6menî resboinicî. densul voiesce. estrag aurul din vitătile pământului. 31. Josephi Bell. ne pune în lumină faptul. un gen de animale sbur ătorc. în alt loc densul ne spune. Numele de Arimanî.oç apSi|uxvet. cu grifoniî. 3 ) Silii l tal. Boreae quern rapta per auras Onthyia. Hispania. care trăise în sec. Istoricul evreu Flavius Josephus. VIII. nu aparţ ine limbeï grecescï. v. în regiunea geografică a Carpaţilor. care.v (Var .escerea din care suflă aquilonul (Boreas. 5 ) Eustathii Comm. séû vêntul de nord). 4 ) Orbis Des cr. dup ă cum seim. 171. dup ă Siliu Italic pe teritoriul Ge ţ ilor 3 ). ') FI. 2. 4: "l^pît Ţ OUV oi nâXat xa'.

Ramn a. Arimphaei locuesc prin pădurî. Jorescï (CovurluI). un popor. terminulde Arimphaei este numai o simplă transformare fonetică în loc de Ari m n aei. cari locuise o-dată în regiunile acestea. 4 ) Animianl lib. c. Corn. mal erau numiţi Rum o ni si Rumunî. la Hcrodot 'OpYi£[j. . 12: Duxerat (Zizais) . com.. geogr. Ari m i i . c. Mich ă escî (Muscel). Acesta résulta din numele principelui dac Rumon 4) şt din numele localit ăţii Sclavinum Rumunnense s). *) A se vedé capitulele urm ă tdre. aflăm. 561. ce nu se deosebesce de Hyperboreî. i s t . Diet. că locuesc dre-carî Arimphaei l). în acesta notiţă etnografică. Venim acum la t r a d i ţ i u n i l c poporului român cu privire la faimoşii Arimï. numit Râmlcnî şi Râmnl. 358 d. II.. Un sat românesc din Bănat. usque ad Danastrum. în fine. Er dincolo de Arimphaei. se nutresc cu fructele arborilor. Sedes i l l i s ne m ora. Itaque sacros habcri narrant.ato'. Cimmerii etc. Respunsurî.... Despre aceştia scrie Pliniu: Acolo. 5: a Civitate nova et Sclavino Rumunnensi. nicï lor. Ultra eos plane jam Scythae. 470. 8 ) Ibid. ş ed illos quoque qui ad eos profugerint.. cari vin së-sï caute un asii la donşiî. inviolatos esse etiam feris accolarum populis: nec ipsos modo. de când sunt el. vechil locuitori al Daciei. Bânsâg. 14.) 5 ) Jornnndls De Get. 150. A Szor. B uz èû) ma l por t ă ş i a d î n u me le d e Rî mb e ï ( lor g ulescu. cï sunt consideraţi ca sfinţi chiar si de triburile barbare ale populaţiunilor vecine. unde se termină catena munţilor Rhipaei (adecă în apropiere de Marea ncgra). Romanaţl.j. nicï acelora. ce locuise o-dat ă pe teritoriul Daciei vechi. «Rom â n i l » . «nu aii venit de nicăirî.Arimil de la Dună rea de jos ne maï apar la autorii romani ş i sub numele de Arimphaei. ast ă-dî Sl ăvenÎ în jud. şi au moravurT blânde. Din care causa. 2: Ibiquc (ubi Rhipaeorum montium deficiunt juga) Arimphaeos quosdam acccpimus. et Fragiledum subregulos (a. au stat tot pe aceste locuri» 8) ') O c é tîl d e mo ş n e n i d in ( j. ne spun aceste tradiţiunî. p. Cest.. ne apare în documentele istorice ş i sub forma de Rampna ş i Rafna 8 ). locuesc Scyţiî şi Cimeriî 2). ") Pesty.. capillus juxta feminis virisque in probro exis timatur:ri t us clémentes . VI. haud dissimilem Hyperboreis gentem. ca descendenţi al unul popor vechiu.. 2 ) rihiii lib. pe câmpiî deschise. et lacu qui appellatur Musianus.. Originea acestor forme este în tot caşul anterioră ocupaţiunil romane 6). Chr.. Unele din aceste tradi ţ iunî ne înfăţ i ş cz ă pe Românii de ast ă -dî ca auto eh t o ni la Carpaţl şi Ia Dunărea de jos. cum ceteris Sarmatis etiam Ru mon e m et Zinafrum. ci s'aû pomenit aici» 7) — «Românii. orig. carî nu le fac nicï un rëû. XVH. ') Dcnsn ş înnu. alimenta baccae.

ce ne au maï rëmas din poesia ndstră vechia eroică. 5 ) Teo dores cu. R e s p u n s u r ï . 4 ) Mar ia n a. 2 ') Gazeta Transilvaniei. inscr. 4 8 0 . ce se ţin la nunţile tëranescï—după un rit vechiû. P oes iï p op . pe care î-1 are lovan orgovan. seu Hercule. Bordeiul-verde (Br ă ila). ) «nasco a Mus. In oraţiunile. 60. Sub numele de R â m l c nï ne apar Românii de la Carpafï şi în fragmentele. numit «lege românescă». 8 . com. şi că sunt oştenî. 1 4 . p..— Te o il or es c u.— colaceriï mirelui. este numaî o :ransformare fonetic ă a terminuluï vechiû de Râmnean. Nr. Podenï (Prahova) . că vin e caï maï iuţî ca smeî. I. J) Pesty. carî se chiem ă Râmlenï 4 ). numită adî Rad imn a. 17 7. Tom. ital. lovan Iorgovan.—Fabretti.---că «sëménfa nostra este de la 1 uricsï» 2) —S' m finc> c^ «Românii de asta-dï s'aû numit maï înainte Râmnï ş i Râmlenï» 3 ). 4 7 6 . nr. Vulgă rlat. ) Ibid.. Corp. Capit. D r a j n a d e s u s ( P r a h o v a ) . nr._ ggj sunt aicï de la începutul lumii» ). C os mes cî ( Te cuciù ). este numit «ficior de Râmlcan> 5) şi «c ă pitan Râmlean» °). eî reoresintă după ideile poporului român numai o naţionalitate străvechiă şi au:ochtonă a acestor ţerî. 584. Aceşti Râmlenï. cu vechii locuitori ai Romeî. 143: Uebertritt des / in n und des n in / ist 1 den rom anischcn Sprachen hăufig. P oes iï p o p . Vokal. p. Cuvêntul Râmlean din punctul de vedere al etimologici sale. şi în cântecele eroice ale poporului român. 140 din 1894. 15. din tradiţiunile poporale române. i s t . Krnssovârmegye. ne apare n documentele istorice ş i sub forma de Radumlya 9 ). I. Po es iï p o p . C e s t . 4 19 . ne spun în dialoguri rimate. ) Schuchardt. Nu n ta la R o mâ n i. Trecerea luî n în / ş i a lui / în n este unul din fenomenele vechi ale imbelor romanice s). Este acelaşi epitet de Râmlean.. cu capete de Ici (grifoni). Terminul de Râmlean era cunoscut în imperiul roman încă înainte de nvasiunea Slavilor. p. co m. nicî cu vechii cetatenï aï imperiului roman. nu au de a face nimic. II. 30 (Orell. în cântecele bëtrânescï. " ) D e ns u ş la i i u . O localitate din Bănat. °) A le cs a n dri . Pe o vechia inscripţiune din museul Capitolin ne apare un Hercoles lomanillianus 10). d. că ei sunt voinici de călărime. epitetul seu de Râmlean este înlocuit prin cuvintele mal u ş or de în ţ eles «Român» 7 ) ş i «mocan». O loca- ') I bid. 1607). p a g . unul şi acelaşi cu Hercule din timpurile pelasge. în alte variante. C o r n .

3S5. pe cari i-a u î n l o c u i t Românii de ast ă -dî 6 ). c o m . numele de Armâni şi Armenî este aplicaţia locuitorii «dintre bă! ţî>. Cest. p . că vor ajunge la o vieţă eternă. 40. Eî au fost omenii din vechime.I litate numit ă Romulianum 1 ) esista în Dacia ripens ă si alta cu numele de R a m l u m în Thracia. Epit. în unele tradiţiunî şi legende. din Besarabia şi Bucovina serbeză a şeptea di după Pascî. Aceştî Rohmanî sunt înfăţişări ca un fel de eremiţî. Constan ţa. venerabili şi sfinţî. p. cî credeau. — Ml k lo s i c li. ist. 1 8 . Eî au avut o-dat ă ţ era lor numit ă Ţ era Rohm anilor. J Tocilcscil. 1 7 1 s e q q . Resp. Bogdănescî (Tutova). după cum am vëdut. Moldovencă dintre bălţi. Rogmanî ş i Rachmanï. Un anumit trib din aceştî Rohmanî forma o clasă socială deosebită. ş i nu tocmaî departe 4 ). seu din delta Dunării 2). ci tr ă esc sub umbra arborilor. I I I . Nu-î armene ă -I Moldovenc ă . eî nu au case. Ducând o vieţă ascetică. ca aici (în Dăienî) erau maî înainte nisce dmenï numiçï Armenî» (Cest. 1888. faimoşii Arimî de la Dunărea de jos ne mal apar si sub numele de Rohm an ï. în carî se versa tote rîurile — în ostrovele mă rilor—seu în o pustietate de pe ţ ermuril măriî. ) 4 ) 5 ) 8 ) a Dcnguşinnu. I. Ş e r b . ţeraniî românî din Moldova. O tradiţiunc analogă ni se comunică din jud. sub numele de P as c i l e Rohm ani lor °). I b i d . bărbaţii în o ') Anr. i s t . 2 Sevastos. ce curg din Moldova — lângă apele cele marî. . R u m. au fost numiţi în anticitatea grecesc ă ş i Armenî. R o c m a n î. apoi erăşî se despărfesc şi trăesc deosebiţi. se nutresc cu pernele pustiuluî. carî mal trăesc încă şi astă-dî. Ma r liu i u . Rcsp. c o m . 1319: Ved o fat ă di ar mène ă . v o i. se întâlnesc cu femeile lor numaï o singură dată pe an. au fost Românî. Câutece molii. Go l ă e s c î ( I a ş i) . C h r is te s c ï ( S u c é v a ) .) Numele de Arman sinonim cu Român î-1 aflăm şi într'un cântec epic din Moldova: La crâsmu ţ a de sub del | Cu treî fete de arman Bea Bugcan şi Vărgan Şi una de M old o van. l a R o m. W a n d . Arimil de la Dunăre. ca ş i noï. com. I b i d . . Victor. émenï de o pietate şi bunătate deosebită. corn. Cu deosebire în Moldova. Eî locuiesc lângă gurile rîurilor. D ăienîr «Se spune de bëtrânï. d . care era situat ă spre mied ă -di de Moldova 3 ). în memoria lor. MaterialurÎ folkl. Aceşti Rohmanî. atuncî petrec 9 dile împreună. după cum ne spun tradiţiunile ţeranilor din Bucovina şi Moldova. Forma acestei numiri ni s'au mai păstrat încă până astă-dî.

si fiind-că nt sfin ţ i. se îmbr ă cau într'un lux bëtrânesc apoi se aruncau de pe stânci în mare B ). Leuce a fost insula consecrată eroilor pelasgl 8). P ". Aici petreceau. apoi acela. eadem Leuce et Macaron appellata. Alte urme despre locuinţele Arimilor la Carpaţ I şi Dun ărea de jos ni se esmtă în terminologia topografică. 19. Din aceste notăm aici numai următdrele: ') Cf. Orb. el merg dup ă morte de a dreptul în raiu si se numesc «Ferici ţ ii ajinl».âpwv v^aot. sunt ômenï forte bunï. insula Leu ce. DolhesciT mari (Sucéva). v. lib. v. l. n Besarabia şi Bucovina mal aii şi astă-dî un respect religios. 27. I. ér ceï alaltï întorceau acasă 2).ş i petrec vie ţ a lor T mult în devoţiunî religiose. clupă cum seim. 1045) şi Euergetae (Făcători de bine) la Steph. pentru cari ţeranil români din Moldova. Acesta legendă. VI. se pregă tiau singuri . Bolcscï (Roman).te femeile în alt ă parte. com.n tru ultimul moment al vie ţ el lor. Rohmanil aveau o presimţ ire de césul morţ ii. XXVI. l ) Melao Orb. eî sunt feri ţ i de orl-ce 'cat nu fac stricăciuni nimenul. cari locuiau prin pairl. 5. l2. cari î şi petreceau vieţ a numai în ru:ciunî şi în adorarea deilor. fletele fericite ale lui Achile. ohmanil cel buni. de lângă gurile Dunării. el f ă ceau ultimul ospe ţ . elemente importante istorice. înlege Mav. se nutriau cu fructele arborilor. 2. rudele şi pretinil. şi erau consideraţi ca sfinţi. Aiax ş . III. IV.Corn. cari tr ă iau un lung véc de ani. Patroclu. rul i-a sosit césul. se vëd a fi unul acelaşi popor cu A r i m p h a e i lui Pliniu 3) si Mela 4). chiar şi de triburile irbare ale popdrelor vecine. 11. insulele Ferici ţ ilor. cea mal sfântă si cea mal celebră fost. ') Ibid. Dup ă alte legende locuinţ ele Rohmanilor se aflau la M ă c ă rei e 6 ). Buonomae(0rph. ') Alinii lib.Podani Periegesis . conţine după cum vedem. 2. ş i când vie ţ a li se p ă rea sarcină grea. Arg. 14. lib. veniaû •eoţ iî. între t6te insulele «fericite» a!e anticităţil. linii lib. trecea singur dup ă un del cu trup cu tot. se făcea ceremonia de despăr ţire. a. Ace ş ti Rohmanï anachoretï î. evlavios! şi sfinţi. n care causa se numesc «Bunï» 1 ) ş i «Blajini». Descr. şi cu moravuri blânde. se îmbr ă cau în haine de morte. sunt aceiaşi cu Hyperboreil religioşi de lângă until Rhipaei. Byz. sedes animarum] i s t > Res unsu ') rUn ' 543> ~ Cf- DIod - Sic> Iib - IL 47 ' . — Rufl Descr.-JIcIao lib. dar nici pe el nu-I superă nimeni. astă-dlinsula Tpilor ?).

2 cătune apropiate (Sokal. Râmsca. 2 comune (Vâlce). 2 sate (Râmnicul-sărat). . Râma. XV. 627. honerare etc. Rum n o. C. Romanaţj se află ruinele vechiului oraş dacic. Romosz şi Wolczek. 143. Ung. maî cu semă sub influenţa luî r. cari f ăceau incursiuni şi luptau pe socotéla lor propria. (Transilvania). c ă tun (Arge ş ). s. d. Ry m na. RâmescÎ. Rama. nr. cătun (Brăila).I. L. «Voî voinicilor. (Transilvania). Acest termin desemna la început n a ţ i o n a l i t a t e a omenilor. 1274 (Gômôr. Nunta. Alecsandri. Har a m (Aramî). «) M i t t h . Armănesca şiArminescaîn Moldova (Sevastos. 3 sate în Moldova. P. când se pronunţau de regulă cu o proposiţiune. III. Wien. s.) Romos. sunt nume proprii de Giganţi 7). în documentele medievale Rams '). D. s. II. carî luptă sub ordinele eroului. Galiţia). localitate. p. Diet. O r men i ş. etim. d. Romnia. Baudenkm. 8 ) Acelaşi caracter etnic î-1 au şi numirile de jocuri ţerănescl: Romnia în Ţera-românescă (JipescUjOpincaru. 2 sate (Bănat). cătun (Buzëû). ad Romos. Rum n o. numele unuï eroii naţional în poesia poporală română (Teodorescu. Ormeni ş ) sunt forme rernase din timpuri antice. ') Numirile cu s seu f final (Romos. 1660). Roma. că locuinţele urieşilor vechi se aflau în ţinuturile numite Runtalo. (1854). Râşcanî.52). Rum a. Arim ă nesa. Poesiî pop. orăşel (Sirmiu. Rimlo (Rim-land) şi Ri mi s 0 ). haramija) se în ţelegeau cetele de haiduci din peninsula balcanică. in ArmeniSjCaînTarquinios (Italia). Haram i n i l o r >. a fost în sec. Ar ă mescî. (ibid). (Bănat). moşia (ibid. ') în idiomcle vulgare ale limbeî latine iaci afl ă m aspira ţ iunea vocalelor la începutul cuvintelor. Ungaria). 1475. e. loc (Br ă ila). 493: heissen allé riesen hrîmthursar (Râmî-turseni). în acelea şi cântece vechî. Rascanius Fortunatus (C. (1870). Ungaria). Hrîmgrîmr. ') Griuim. — Hasdeu. 4 sate în Moldova*). ér Hrîmnir. XIV oraşul principal al unuï districtus valachicalis din Bănat '). ora ş lâng ă rîul Rima (Gômôr. ce devenise renumiţi prin virtuţile lor ostăşesc!: însă de la finele evului de mijloc încéce sub numele de har ami n î (şerb. Diferinţele de forme sunt numaî simple dialectale 6). s. hircus. 64 -69). In apropiere pe ţermurele Serbiei se află ruinele unui castel numit Ram >). oraş (Vasvâr. Pétris (Dacia). s. Remis în loc de R e m i (Gallia). sat (Vâlce). numit Romula în geografia oficială romană. Myth. përëû (Gorj). (Rudki. Ramna a. Raşca. Hrîmgerdr. Legendele si tradiţiunile Germanilor ne spun de asemenea. Erforsch. Râmna.: harena. *) Pe o inscriptiune romană de la Igliţa T. Oromescî.). voinicii. R o mii a. Armeni ş (Armenys). p. seu Rimanska Sobota. Galiţia). (Transilv. maî multe sate în Transilvania şi România. Armeni ş . Lângă satul Raşca din jud. Rigmanî. haruspex.Râma (Rîma). 6203). s. 280). etim. harundo. >) AramşiArim. Ungaria). Rum.) Rima-Szombat. harida.-C omm i s s i o n z. 1. Haraminilor». sunt numiţi Haraminî («Voi v i t e j i l o r .

Dup ă Hene. în drépta figura de jumëtate a unul bou cu capul ridicat în sus. 1778. descoperită . dar şi acelea rose (numisma argenteum. c ă monet ă lut Sarmis avea ca emblem ă un porc sëlbatic cu o s ă geta în gur ă (Schmidt. Beytrăge z. easque abrasas haberet: APM1S S1A. O monet ă de argint. Esemplarele. XVI-lea). 1848. mit der Uberschrift: SAPMIS HAEIAEÎS. Perspectiva unei vaste cet ăţ i cu murî construi ţ i din petr ă t ă iat ă . annis ab hinc plus quam 160 Zamosio in Dacia visum. p. Un tip cu doue feţe. dup ă cum ne spune archeologul Neigcbaur. O monet ă de aur descoperită în a. ut paucas literas graecas. 3. Die Geten und Daken. — Rev. 1826 la Turda în Transilvania. dacischen Geschichte. a. 1848 (Bulletino dell' Istituto di coresp. 39). 1826 la Turda în Transilvania. A. c ă din causa vechimii era atât de şters ă . arch. Manetele cu legenda APMIZ ş ilAPMII BA2IA(evOEsistcn ţ a unor monetc vechï cu legendele APM1S şi SAPMIS a fost cunoscută archeolo»ilor şi istoricilor Transilvaniei încă pe Ia finele sec. 60). Rev. care pe la a. O medalia. 129): «Da auch dieses Kôniges Sarmitz Muntz noch gefunden wird. Zamosius». 1. O broscă ţest<5să. Neigebaur a f ă cut o comunicare în ş edin ţa Institutului archéologie din Roma la 4 Febr. Diametrul era de l deget (l Zoii) ş i grosimea de >/< deget r. XVIII) înc ă amintesce. der in dem Russel einen Pfeil halt. Nuernberg. că despre aceeaşi monet ă scrie Troester (Dacia. Dup ă Hene. Despre acesta medalia. Av. 243). p. Sotcrius (sec. ale cărei picirire dinainte se confund ă în parte cu ddue litere din legenda SAP1ME BAÎfA(su<0. Tab. legenda APMIÏ BAÏIA(eu. 2. Av. — O vechia monetă de aur cu legenda APM1Ï BAIIA descoperită în a. al XVI-lea. ibid. Seria Ai-m i s . 1826 Ia Turda (Fig.Mo netele arc h a ice ale Daciei. p. 1848 se afla în colec ţiunile con telui Eszterhazy din Viena. înaintea por ţ ii semnul svasticeî. dup ă cum se vede adese on pe teracotele de Ia Troia.—Altă monetă antică de aur cu legenda IAP1MS B ASIA descoperită în a. aur (calitate transilvan ă). O monet ă de aur. iţa tamen vetustate detritum. 244. 50). 244). Transsilvania. 10).E. Un tip cu barb ă.). sunt urmă tdrele : 1. f ără epigrafâ. Ed. 243. — Ben ko . pag. încât se cunosceaù numai pu ţ ine litere. Auf der andern Seiten ist eines wilden Schweins Kopff gepr ă get. la Gr ădisce (Sarmizegetusa) în Transilvania. 4. Zamosius (sec. 1666. descoperită in 1826 pe câmpurile de arătură de la Turda (Fig. Dacien. Acesta medalia avea legenda: ÏAPMIS BA2IA ?' ca simbol o broscă ţ estds ă . Tab. de cari fac amintire autorii de peste Carpa ţ î. 1. despre care raportez ă archeologul transilvan Steph. . Se pare.

monetele cu legenda APM1S B ASIA so deosebesc prin tipurile. Archeologiî ş i istoricii transilvani.Ultimul cuvent. pe carï le vëduse. O monet ă de argint. AT. fie în ce privesce technica fabricaţiunil. CI. Sitz. atribuindu-le lui Sarmis. de monetele cu inscrip ţ iunea SAPIMS. se afl ă ast ă -di în colec ţ iunile museulul de Ia Gotha ş i represint ă ca tip un cap cu doue fe ţ e. XVI-lea. prin metalul din cari sunt fabricate. că în Transilvania. Num. Akad. 31. cam în iorma cum este représentât lanus. Zeitschr. ('Ap|r7jţ df^|TU)P = ^iî'^^p).-hist.5. 7. nu a esistat nici un comerciu cu monete false antice. ş i prin greutatea lor.. ori forma tipurilor şi caracterul literelor. 6" de la început fiind numaî o simpl ă aspira ţ iune dialectal ă . nu numaï ômeniï cu plugurile. in Merc. Paus. cel pu ţ in pân ă la mijlocul secuiului trecut. cu tipurï şi legende diferite. pe care arde focul. nu se pote considera ca decisiv. pe care-1 vedem esprimat Ia Arneth. In a. pe câmpurile de ar ă tur ă ş i prin viî. care avuse un rësboiù cu Alesandru cel Mare lâng ă Dun ă re.-Ber. Un cap cu doue fe ţ e. care face parte din acesta grup ă . dup ă cum observ ă forte just Troester. prin legendele. calitatea metalelor. ce pare a ft . De ambele laturi 2 (Ar net h. Hene ş i Neigebaur. 307). Phil. cu nume de regî şi de principi necunoscu ţi. de alta un asin. 7). c ă tôte aceste esemplare sunt apocrife. v. eu înţelesul de dux. SAPillS BAIIA. de o parte o figur ă uman ă . 14. ast-fel. Un templu avcnd în lăuntru un altar. Singurul motiv. O monet ă de aur în greutate cam de treî duca ţ î representând: Av. VIII. 6.-Ber. ca autentice. XXVII B. Câte monete antice. carï încep se ne fie cunoscute înc ă de pe la finele sec. este epitetul homeric al lui Hermes séû Armes (Hymn. din contra ele formcz ă numai o verigă important ă din o lungă serie de monete ante-romane ale acestei teri. Zamosius. fiind-c ă . Din punct de vedere onomastic. . In ce privesce cestiunea autenticit ăţ ii acestor monete. — Cf. ori ÏAPMIÏ UAillA. au considerat esemplarele. c ă nu cunôscem pân ă ast ă-dî nici un rege dac cu numele Sarmis. că noi avem aicï doue variet ăţi de monete. Arneth nu face nicî o amintire. Wien. Despre monetele cu numele APM1S. Dup ă cum vedem din aceste date. d. însă fără se ne indice urmele reale ale uncî falsific ări. maî este de lips ă se relev ă m aici.. încât le scot din pâment. Av. Soterius. pe care se vede un scut ş i pe scut o lance. Acesta monogramă ar conţine asţ-fel literele AP.0£ (Kcnner. cr pe avers port ă o mono gramă. jos dtfue cu ţ ite (Arncth. se descoper în continuu a ş a de multe monete antice. 1851 consiliarul Arneth face o comunicare Academiei de sciinţe din Viena despre monetele cu legenda IAPMIS. O alt ă monet ă . Armis ş i Sarmis este acela ş î nume. f ă r ă ca se putem sus ţ ine din punct de vedere istoric. Un cap cu le genda lAPiMIS BASIAEQS. 71). O brosc ă ţ estosâ. în regiunile aceste. nu s'aû descoperit pân ă ast ă -dî în diferite p ă r ţ i ale lumiî. Sitz. intemei ă toriul presupus al Sarmizegetuscî. VI B. pe carî le afl ă m la autorii de peste Carpaţî. carî ne înf ăţi ş ez ă sub diferite forme tipul ş i atributele regelui divinizat Armis. pe carï densul le consider ă de false. Rev. Rev. Monetele cu legendele APM1S şi ÏAPM1Ï BASIA(sy-) nu constitue o grupă isolată în numismatica vechia a Daciei.). identic cu Syrmus. dar ş i porcii când rimcz ă . ibid. regele Triballilor şi al Geţilor. Wiss. prin ruinele cet ăţ ilor. ce se refer Ia unul ş i acela ş î rege.

Hist. în p ă rjile de sm ale P a n n o n i e I. Chr. si care devenise faimos prin actele sale de violenţă şi prin deprinderile sale fraudulôsc de a răpi cireclile ş i turmele de ol ale altora (Arg. 1. a fost fiul nimfei Maia. VI. încarc se născuse. Hermcs află înaintea pcsceril. Ciula. Hermes ! tS. . o aflăm mal pe larg desvoltată in literatura epică grccescă. lotru de boî. Arch. ridic ă de jos brdsca. mele Armis. un copil astut. Despre acela ş i rege ne vorbesce ş i Valcriu Flac.-epigr. csistcn ţa unuî vechiû rege al Dacici cu numele de Arimus. sub forma .născut dimineaţa. Ostrov. opssi £<ioua«). ca un bun auguriu. £ r brôsca ţ est<5s ă şi verul erymantic sunt simple simbôle astronomice. Mărime originală '). 15). •pre ar °mniS<! Dacil în tlm purile lut Boerebîsta.f deosebi tipul cu doue feţ e i-1 afl ă m reprodus ş i pe alte monete vechî ale Daciei ş i . pr ă d ă toriu. se ridică în aceeaşi di sera din legă n. mesagerul dcilor ş i autorul lucrurilor folositôre. Italia şi Pelopones. adorat ca c! eu de populaţiunile pastorale ale acestor ţinuturi. 19. Tônërul deû onsider ă acesta întêmplare. este afar ă de orî-ce îndoiel ă . . Mitth. Acesta tradiţiune. o b r oscă ţ esttfs ă de munte (y^Xu. eu de scutul s ëû. unul din preoţii însărcinaţi cu păzirca cărţilor sibyline. II. pin punct de vedere istoric. întorcându-se înapoi la mama sa. mal ş i ast ă -cjî usitat Ia ţ eranil români de pe teritoriul vechii Sarmizcgetuse. séû Armes. gr. numit în poemele homerice şi H e r m i a s. Armie ca nume personal ş i Armioniu ca nume familiar (in particular în comunele Srădisce. Imnul lui Homer în onôrca lui Hermes ne înfăţişez ă acesta legend ă sub forma urm ă tere. Ciuliş<5ra). înc ă se afla o statuă . séù Porţile de fer (II.Ue' ă * f° st d «coperită la 6-Szony lângă Komorn (Brigctio). ce-1 afl ă m pe doue esemplare din monctcle specificate mal sus. din care apoi face o liră frumos sunătdre. V. Hermes. în ş el ă toriu cu vorbe dulcî. Rea. cele admirabile de boï cu capetele ridicate in sus. Iu templul lui Apollo din Argos. meditând si fac ă o lira din brôsca ţ îstoi ă (Pausania. ér la Hesiod H e r m a 6 n. o despoiă de ţ estul. Logograful Xantos. 37. în Argo-nauticele sale. domnise un rege cu numele de Arimus (A r im û n) (Fragm.j . II. în acesta parte a lumii vechi domnise a ş a dar regele Arimus. PăucinescT. După cum seim. 530). Taf. — Statuetă de bronz înfă. 7). ce ni sint ă şi în numismatica altor tribnrî pelasge stabilite în Gallia. unde Typhon purtase răsboiă cu deil. ce senta pe Hetmes. cjeul cel vechiû al păstorilor pelasgî. . H e r m e a s. 4). c ă peste regiunile. ce se refere Ia H e r m e s. 500 a. ţ i ş ând pe tênèrul Hermès merge în ascuns la p ăş unile luî Apollo ş i-î fur ă circdile (Armes) cu brésca testôsa in mână. «te car*'5 " at . luptele cele seridse ale Titanilor şi Gigan ţ ilor cu noul st ăpânitoriu al OlympuM se întâmplase pe teritoriul din nordul Thracicî. VIII. spion ătoriu în timpul nop ţii şi pânditoriû pe la porţi. Valcriu Flac amintesce de un Armes din Scyţia. fr. v. care tr ă ise pe la a. în apropiere de o:S-r|&siai noXa:. ne spune.

a fost. Ci c. Per. fart e p ro b ab il cu î n ţ el esu l d e an iv e rsar ea mor ţ i i lu i Ar mi n (Cf. 9). ce înfăţ işa lângă o-laltă. Mama sa este nimfa Maia. unde mal esistă pân ă astă-di cel mai vechia monument architectonic al Transilvaniei. şi carî ne presint ă atributele caracteristice ale cjeuluî Hermes. dar care se vede. 201). Homer i mal atribue lui Hermes ş i epitetul de /poa&^att'. O. deul populaţiunilor pastorale. c ă este unul ş i acela ş i cu Arm i s. el ne apare adese ori figurat cu barb ă . II. numi ţi 'Rp)xa" ('Epji-fjc oTpoipaîoţ. 1142.ale Scytie?.£8i).. v. cum cel vechî sciaù se f ă uresc ă epitetele. aducătoriu de bine. care mediteză la înşelăciuni . unul şi acela şi cu I. XIV. s<5u Sar m i s. s£rb ăt(5rca cea mare a Armindenului se celebrez ă la Densu ş. Pe teritoriul Sarmizegetusel.c (ctim. capul lui Hermès şi al Athene! (Cf. ér tat ă l seu a fost Zî6: a'-Yiox. v. ad Att. este unul şi acelaşi cu Armes. făcătoriu de dreptate. —Dionys. Din acesta causa. Arg. situat lângă munţii Riphel (Orph. despre care am vorbit maî sus (pag. Patria deulul Hermes. femeile române. Autorii grecesc! însă transformar ă acest cuvent în 'EpfxctS-fjv»). —Cf. figurai pe monetele. gr. Zarabi (Jorn. î-şî avea locuinţele sale în apropiere de oraşul cel întărit cu muri 'Epjj.0 '! marele dea al Daciei.Résulta a ş a dar din legenda. la porţ ile edificielor publice ş i ale caselor private se puneau stâlpî seu armindeni. Hermes maî are epitetele caracteristice de Ipioovio. cu crengî şi frunde la veri. acesta i d ărui o varga de aur cu trei foi. de fapt însă •rfltyuip 'Ovsîpuw. 5). în vechia literatur ă epic ă . numită de asemenea arminden. după legendele cele maî vechî în nordul Thracieî lângă Oceanos potamos. ars cu lemne din arminden. în ajunul acestei serbătorî se înfige în păment lângă porta fie-căreî case românesci o prăjină lungă de fag. 12. 714). M.îpuiv. Despre Hermes ne maî spune Homer. 'EpjiTjç ô itpi. Ea se celebrez ă cu rituri tradi ţ ionale ante-cre ş tine ş i are numele de Arminden.cn'. Urme despre un cult forte vechia în onrjrea divinit ăţ ii A r mi n mai esist ă ş i ast ă -cU la Carpa ţ l. că a fi fost restaurat în cursul evului de mijloc tot în stilul antic. seu se face cea de ântâ'm pane nouă.tovîa (Hermionia). că în urmă împ ăcându-se cu Apollo pentru boii. unde se născuse toţi 4eiî (Horn. une ori cu d<5ue. 226). care avuse un rol aş a de însemnat in cultul Pelasgilor din p ărţ ile de res ărit ale EuropeT. adorat de Pelasgiî meridionali. fac o pogace coptă în ţ est. După Argonauticele luî Orpheu. cu în ţelesul de statu ă séù pilastru. feriae denicales.. dctv-fj. morte). se pare a ascunde numele dinasticî dace. 6 SYJUOÇ 'Ov. o brdsc ă ţ estos ă ş i un porc s ă lbatec. c ă densul cânta şi glorifica cu o voce plăcută pe fala *?sl AV"'i) 'n care se n ăscuse dcil. un termin. c. un mausoleu de formă ante-creştin ă. v. Sixaioţ . I. XXIV. c ă deul Hermes. despre can am vorbit maî sus. Yjf-fitcup ivsîptuv conducătoriul viselor. a c ărui istoria nu o cunôscem. In Attica şi Arcadia. că numele de arminden pentru stâlpii lui Hermes era cunoscut şi în anticitate. lat. Ea rernâne lângă stâlpul porţii pân ă când se seceră grâul. unde elementul pclasg rëmase mult timp preponderant. a puternicului rege hyperboreû. P ă rin ţ ii bisericel cre ş tine consecrar ă acesta di profetului Ieremiă . Odyss. El mat este numit &p[iaîvu)v SoXov. despre care ne face amintire Valeriu Flac. ce-I furase. Prima di a luneî lui Maiu este una din cele mai solemne serb ă torî poporale ale p ă storilor ş i ţă ranilor românî din Transilvania şi B ănat. fica titanului Atlas. t-jj 7tu). de la xp U3 "î aur ?' fâi^oţ varga). seu de stejariu. Cuvântul se vede a fi compus d in A rmin ş i d en. ce o afl ă m la Homer.». Maî notăm aici. In ce privcsce vechile représentait aie lui Hermes. trei . poporul Onirilor. un bou cu capul ridicat. Get. care dup ă forma sa ş i dup ă modul. s ărb ătorile poporale în onorea luî Hermes se numiaû 'Epu. în semn de mulţămită lui D-deu. simbol al prosperit ăţ ii ş i al tuturor succeselor. atunci de regulă. Ducele On ir i lor (înţelege Arimilor).

de 6re-ce conjecturile sale adese ori nu au fost satis• "Itmmtrelea însust recunosce. cum i-1 mai numescc Diodor. 12). lui Maiû. . I. Sat.si patru capete. adec ă Ia Arminden (Macrob. 530—5U3: inglorius Armes . sûù Hermes. C . I. Fa un us. nu are o basa a estul de si«. are urm ă torca cuprindere: l• O • ROMVLO MARTI • • M PARENTI AVXIL1ATORI FEUCIBVS-AVSPICIIS-CAE ţ. Dup ă cucerirea Dacici. . vechiul rege al Latinilor. Soţia luî Faun a fost o fată din ţera Hyperboreilor (Dionys. că Armes séù Hermes.IANVM p.. 11) ne înf ăţ iscz ă de asemenea pe Armis cu doue corni ţ e de asupra frun ţ ii. unul din cei 12 Consentes. Scaurianus. ce o propune. F l a c c i Arg. Textul acestei memorabile inscripţiuni. In cultul roman sërbàtôrea cea mare în ondrca luî Hermes (Mercuriu) era în diua de 15 Maiû. 110. şi numele de 'Epp/rj. dup ă cum ne spune Diodor Şicul (VI..... când momentul era aprôpe întreg. eY pentru Maia."'• nr. . 1443. maî avea. VI. 312: quatteiis c o r n u a Faunus). La Faun. ('Kpfivjv).43). seu la Hermes. 491). III. séu semidcû. ' ' ' '. Romulus cu epitetul de «Parcns> figurcz ă ca o divinitate protectdre a coloniei Sarmizegetusa. bAKlS • DIVI • NERVAE TRAIANI CONDITA • • AVCVSTI COLONIA DACICA SARMIZ . de sigur însă in dialectele italice sub forma de Ar mes şi Armen . — Am omis aici rectific ă rile ş i suplinirile luî Mommsen în linia 4: cx aucto"' '' lu ' in!a H: Itg(ieutm) V. ce emigrase de Ia Carpaţ î în I t a l i a . III. Fast... Tot era représentât ş i Fa u n us (Val. v.. v. pe alta tipul lui Hermès. Sat. III. séû Armes. când vocsce se înduplece mânia Iui Joe (Ovid. rëmase ş i mai departe o divinitate protector ă a Sarmizegctusci şi a întregel provincie.— Una din monelele veclit ale Daciei > vo r. №. cS întregirea. apclez ă Nunia. 9). Af(aciJoaicam). sacrificiile se fă ceau în prima Ai a. sub a căruî protecţ iune specială se afla cetatea Romei (Macrob. so p ăstrase unele tradiţ iunî istorice şi la triburile arimice. Probabil. Despre Armes. în mare parte. este amintit numai n ocul al treilea. cu privire Ia linia 11. ş i el are. 2).. 5. este tot-dc-una înlocuit cu numele altor divinităţ i similare romane. imediat dup ă Jupi t e r Optimus Maximus. aspectele tradi ţ ionale ale luî Ai mes ').« igura. a c ărui reş edin ţă se aflase pe mantele Aventin din Roma. mama Iul Hermes. Cea de ântâiu alusiune la vechiul fundator şi patron al Sarmizegetusel o află m în inscrip ţ iunca monumental ă a legalului imperial M. ăst fel cum a fost copiat înainte de a. <5r Marte. Unele din monetele vechi ale Romei pt5rtă pe o faţă tipul lui lanus. Hermes. este deul ocult. EIVS • PRO • PR ') In acesta inscrip ţ iuni.. numele seu cel vechiu naţ ional. o divinitate superior ă olympic ă . despre intemeiarea coloniei Sarmizegetusa. în inscrip ţ iunile latine insă . ş i numai cu epitetul modest e s ca dcfi ui p ă storilor ş i protector al turmelor avea ca simbol caracteristic doue corne pe cap. în urma unui simplu erou. fronton cum US auxit -— ° v i d i i Fast. şi cum se află transcris în cele maî vechi codice epigrafice. 1465... 10 M • PER SCAVR.

(C. p. voi. Senatul roman hotăresce a se păstra numele istoric al acestei capitale. se pote <5re. în calitate de conditor urbis (Romac). Numele lui Arm i s seu Sarmiz. ce a esistat în sec.-laltc divinităţi protectdrc ale Coloniei Sarmizegetusa. cà vechia hierarchia dogmatic ă este resturnat ă in acesta inscrip ţiune. 88. Acesta inscrip ţ iune pus ă pe un altar votiv. şi ne întreb ă m. 35: Gradivum patrem G e t i c i s qui praesidct arvis). La a. V l r g l l. dar ş i în Scy ţ ia.1. a fost substituit in acesta inscripţiune prin divinitatea equivocă a lui « R o m u l u s Parens». su^oo-a. orî «Romulea». I. Roma nella memoria del medio evo. 779—SO: R o m u l u s J Assaraci quein sanguinis I lia jnatcr Educel: viden' ut gemiriae s l a n t vertice cristae?. M. 107). îns ă nu putea se esiste nicï un motiv religios. al c ărei în ţ eles îns ă pân ă astă -dî a rcmas cu totul obscur. v. Chr. se degradeze o divinitate olympică? Romul. doue p e n a s e pe cap. 806—826. Despre Hermès. L. L L. Ill.n punct de vedere politic onora pe Romul. O. O-dat ă numele cel vechiû al cet ăţ ii fiind adoptat. era d. din cari 21 se vèd dedicate lui I. Aen. seu pe un arminden antic (hermathene). care avea un cult religios vechia nu numai în Dacia. luî Romul se vede a fi fost représentât in aceea ş î Connu. III. nr. Legatul imperial Scaurian face în inscriptiunea de inaugurare a coloniei numai o schimbare deforma. XVI-lca in biserica româncscă din Haţeg cu inscriptiunea: Mercurio et Minervae dis tutclaribus (Neigebaur. în fine Marte. vol. . 48). care nu purta nici cel puţin numele adoptiv de «Romula>. p.---oţ (j-îŢi-stot:. ca părinte al rasei romane şi despre raporturile sale filiale faţă cu Dacia mal avem înc ă o inscrip ţ iune de o importan ţă deosebit ă . ce e drept. Sat. 226). VII. 110 d. ca teologia roman ă . care din punct de vedere istoric ş i dogmatic se referia la Armis. VI. atât de severă şi consequentă în forme. 779—80: R o m u l u s J Assaraci quein sanguinis I lia jnatcr Educel: videa' ut gemiriae s l a n t vertice cristae?. 7853). Esplicaţiunea acestei misteriôse inscription! o putem afla numai în tradiţ iunile religiose ş i istorice ale Daciei. un nume. se f ă cea acestor divinit ăţ i o promisiune solemn ă.de «auxiliator> Se ar paré. şi ast-fel noua colonia este consecrat ă sub numele de Sarmiz-egetusa. cu atât mal mult. Aen. s'a p ă strat întreg ă pân ă în clilcle nôstre (C. V i r g i l . Sarmiz-egetusa purta de fapt numele lui A r m i s séû S a r m i s. ca ş i al luî II c r m e s . Jupi ter Optimus Maximus représenta de fapt pe Xsu ţ up. v. 29. de «Romulus Parens» din acesta inscrip ţ iune se refer ă la alt ă divinitate. VI. Este a ş a dar afar ă de orî-ce îndoiel ă . III. nu îns ă la «Romulus Quirinus>. numit de altmintrelea în legendele evului de mijloc ş i Armelus (Graf. că ele vor rëmâné şi pe viitoriû protectôre ale poporului şi ale ostaş ilor romani ( Macrob. c ă numele. ca«Parens» al coloniei Sarmizegetusa. O probă în acesta privinţă ne sunt cele 24 inscripţiunî ale Cohortei Î" Aelia Dacorum din Britannia. 1351. Cele. c ă în rugă ciunile de evocare. era. ér d. ca Romul se fie decretat în cultul public al Dack-I. nr. divinitatea cea vechia tutelară a Daciei (Vedî maî sus p. 975). Aen. se pune fundamentul noue! colonii. aveau de asemenea tradiţiunî religiose la Dun ă rea de jos.ul protector al câmpiilor getice ( V i r g i l i u . Dacien. Hermes. ne mal apare a divinitate protectore a coloniei Sarmizcgetusa şi pe un stâlp tetragon. era o condi ţ iune indispensabilă a dreptului public sacral se se respecteze şi drepturile vechilor divinităţi tutelare. J ) Chipul tradiţ ional al : cap. I. pe care Romanii î-1 asimilar ă mal târdiu cu Mercur i u . venerat cu numele «Qui ri nus» pe cele ş epte coline de lângă Tibru. al vechiului întemci ătoriu şi patron al Sarmizegetusel. 9). în Thracia etc.

RAE ET • CENIO . numit şi . cine este acest mare Geniu tutelar.. séû fôtte concav ă .şi presintă o colore galbenă-cenuşiă (Fig. Terrae Z)ac(iae) et Cenio I'(opuli) R(omani) et commerci(i) 'elix Cacs(aris) n (os tri) se[r](vus) vil(icits) statio(nis) font(is) Aus(usti) fromot(us) .omulus Parens în inscrip ţ iunea legatului imperial Scaurian. acesta varga ne apare sub forma unei cârje pastorale (ceryx). ce a ilustrat acesta ţ er ă . C SxtO POlT NC EX ST MIC / / / / / / / VI FELIX • CMS • N • SEr o • M -s Ifovi) O(ptimo) M(aximo). seu divinitatea.. na ca P ă rinte al Poporului Roman si alta ca P ă rinte al comerciuluî. Mal târdiù ns ă ... 529). dup ă cum ne spune Pliniu (1. Ne afl ă m a ş a dar aicï în iţ a unor tradiţiuni cu forme oficiale şi religiose. 2).. b ătute în !mpurile mal târdil ale Dacici. 'f p 251). noî avem ici o simplă perifrasă. seu pe partea concav ă .. carî atribue vechiului Hermcs. ET VIL PR . 12).. in Mere.Textul dedicaţiunif este urmStoriul: I • o • TER. v. varga Iui Hermes era usiiat ă a PopOrele barbare.itEţy. ce se descoper adese-orî în p ă r ţ ile de ud-vest ale Transilvaniei. o grosime de 1—2"™. ocup ă icul vech imii ş i al d emni t ăţ ii înain te d e Gen iu s P opuli R omani et commercii.. EX M . Mama cea mare a t imp u rilor pr eistorice. (Hymn. fipSoţ Xf00"^ tp'. Cele dou ă fol lU Pen<5re fur ă apropiate mal mult una de alta şi în urmă transformate în ş erpT. Manelele cu Itgenda K(r»ii)S \Q(n). au un dianetru de 30—36""»-. sunt fabricate din aram ă mestecat ă cu argint ş i pu ţin aur. al concordiei ş i al p ă cii. Monstele cu inscrip ţiunile APMiî şi SAPMIS BAÏIA au fost. La început. Tipul seu pe aceste monete ne înf ăţiş ez ă numai efigia unei divinit ăţi rotectore a Daciei. e întreb ă m îns ă . unul şi acelaşi cu Armes al Scyţiei ş i cu Armis al Sarmizegetusel. I. 216). scă prin un batiu avond un caduceu in partea de asupra.. c ă Hermes vëdênd doi ş erpi b ă tendu-se i-a desp ă r ţ it cu varga sa. . Geniul. atributul prin•ipal al deulul Hermes. • • C O MME R. keste monete se caracterisez ă prin forma lor scufat ă . XXIX... o alullune a ' fabula. la care se refer aceste cuvinte.. De fapt. o n o r e a d e P ă r i n t e a l P o p o r u l u i R o ma n . 12. ca simbol al rcconcili ă ril. mama luî Hermes (Macrob. când Armis devenise o personalitate legendar ă ş î avea n cult religios. în acest a in scrip ţ iun e T erra D acia. seu lui i r mi s a l D a c i e i . 'gur a unul cal cu piciôre d e pasere. Sub orma acesta. Cele mal multe din aceste monete ne înf ăţ i ş ez ă pe revers... însă cu doue calităţi principale. Sat.. • DAC • P • R. C ă l ă r e ţ ul est e indicat în mod si mb olic prin > simpl ă cârj ă . Pe unele din . numaï de o singură divinitate. se vorbesce aicï. O alt ă grupa de monete archaice ale Daciei. B. identic ă tot-o-dat ă cu Maia. a unul Domn glorios. este Hermes ^ermias). varga cea de aur a lui Hermes avuse forma unei : >mple nuiele cu trei foi.. fiind-c ă sub numele acesta dup ă jm vedem.o. fără îndoiel ă. st(atione) Mic(ia) ex m .

ndesVundo. Bd.. umjwiu C»rpa|ilor. 939 <lin 1871. t. — Alta v*rlcll|l din «iş ti cnlcjciiă ie pot v. CI.Dctilaehriftcn d. VIU.246. V.tonne Tr»j»ne. XV.» C. T. F.-hiil. I-III. — Vechile monete ale Daciei. 1) DupI Archiv d. p. f. Nr. t. <02. N.a f.f. 9. Grupa Arinis-Ion i). BJ. . „Icbenb. Froehner.. Wiener Udimi». Vcreln.di la B o l l l a c . )i li. IX. Phil. l. I .

c ă densul a fost autorul limbeî vorbite. séû facultatea de a. L 505). p e un alt revers (Fig. în partea de jos a capului se vede litera IV seu i\ = A. cârja pastoral ă . cele mai multe din aceste monete vechï aie Daciei:. dup? nisce doctrine vechï mctafisice.YjVE(j. dup ă cum acela ş i nume ne apare indicat ş i pe revers prin semnul grafic 0] (\\fermesj). în locul caduceuluï figurez ă o l i r ă archaic ă cu treî corde. . 1 a acestor manete. M9..nracier simbolic M are 51 forma particular ă c o n c a v . Pe acesta faţă se vede imprimat tipul principal. atributul usical al luï Hermès. 19- .aceste moncte. 3). ne presint ă avers capul hieratic al regelui Armis.ş î esprima gândirile prin cuvinte 3).-.. um ă rul Pleiadelor.Ovlrtli Fast. din can f ă cea parte Maia. 246. o vedem esprimat ă în un mod fûïte clar pe aversul acestei grupe de monete. nu se datoresce în nici un caş barbariei arte).. ér pe revers afl ă m atributele luï Hermes ca nun ţ iu al deilor.ç ep ţ rrjvS'Jî.. care ne înf ăţ i ş ez ă pe Hermes ca ver bum. care la primul aspect se ar paré că a fost desemnat şi gravat în un stil cu totul capricios şi barbar. Acesta legend ă teologic ă . ce ne indic ă numele regelui t((rmt)S. va trebui s ă consider ă m maï ântâiù acest semn grafic ca un B. ori cârja cu form ă de PC ^ l n c. ş i intr'uii sens mul vast a Ultiî ceriului (Ser vi u s. up ă cum vedem. care sub forma acdsta corespunde in prima lini ă la 6(eoc). v. Rëmâne se esamin ă m acum aversul. Ast-fel. seu partea convex ă a acestor monete. Un e orï aceste Iute se vcd grupate lâng ă o-lalt ă în forma constela ţ iuniî Pleiadelor ').rf (Xoyjţ)i ca şi cum el ar înveţa pe cineva primele elemente ale esprimăriî cuvintelor. însă forma acesta singulară a capuluî. Literele îns ă au de regul ă o formă simbolic ă . Pe un alt specimen. din care causa. c ă una din variet ăţ ile aceste (Fig. s). 246. litera A ne apare sub o formă maï archaică l . l» "'" O P «" et dies v. 246. De fapt.I. orï vice-versa. Despre Hermès maï spuneau legendele vechi. pag. Cliormunt. 7) vedem imprimat ă litera O. V.MacroMI S. . 25. compus ast-fcl din maï multe semne şi figurî simbolice. Ast-fel că avem aici dtSue litere isolate. 78. sub forma luï '%ur. 3. Adese orï pe reversul acestor monet e ni se presint ă ş i unele monograme. L'origine et Ia formation de T ă lpii. Capul regchn Armis. seu ca inteligen ţă divin ă a anticităţii. ce corespunde la O (©si?) de pe reversul de sub nr. I.Horatil Od: I. Virg. este figurat aicî cu buzele deschise sub forma unuî V (verbum) seu . noi avem aicî o liter ă archaic ă . după cum cei vechi scriau ti A /V\ 4 ^ g — EfJA«c 2). una ini ţial ă şi alta final ă. unde înaintea luï A se vede şi litera V (D[eus]). Din aintea frun ţii' este litera S avênd forma de la drépta spre stânga. un cap viril. 13. mama luï Hermes. 10. literă iniţială din numele lui Hermcs. i) ne înf ăţ i ş eaz ă pe revers un p ătrat lungă reţ divisât de a lungul in doue sec ţ iuni [D. Maï esist ă înc ă o varietate din aceste monete (Fig. Avem aici o emblem ă teo°gic a broscel [ estose din legenda lui Hermcs. 7. ornat ă cu globule séù stelu ţ e (Fig. ci noî avem aici un tip h i e r a t i c tradiţional. séû i n serip-tiunl abreviate. c ă el a dat voce celor de ântâiù rjmenï. latin. A ">. Coma calului e format ă de regul ă din ş epte globule seu stelu ţ e. ce corespunde la un A. seu Hermes. ş i fiind-c ă reversul acestei monete ptfrtă ca simbol un caduceu. gr. 246. mai avea şi epitetele de Xôfioç şi ep|i.

în alfabetul plutaşilor români de la Rucăr (j. laţ iunea acesta Aramech. constată de asemenea acelast fenomen. că numele de IGD (yl<uv) se mal vede indicat pe aceste monete prin semnul astronomic al cumpenei £%. ce le primise în diferite timpuri de la Greci şi de la triburile pelasge ale Asiei. p. mal e de lipsă să notăm aici. trei globule seu steluţe. a fost consecrată în anticitate lui I an u s şi purta numele seu. u ş or ş i repede. 6) unde monograma (D ne apare sub forma de l D = I O. numit ş i equus ales. = vox. 246. nominum magnus. Ast-fel sub forma de Aramech. şecjend pe un tron decorat cu stele. Muscel) monograma -® se folosesce spre a indica numele personale. 480-83).ntă pe revers un atribut cu totul particular. Torbind despre o serie de tnoneto barbare. că cele mal multe varietăţi din aceste monete ne prasi. Arabil. Cu deosebire se da acest nume stelei celei mai str ăluciWre din cele trei aşedate în linia dreptă (Dupuis. flatus '). ce încunjură tipul lui Armis în formă cerculară. tous les cultes. 1 . 30: In Pontificum libris Deorum non magnus numerus. De altmintrelea chiar ş i monograma O (6ei ţ ). însă sub o formă mistică de 5u>-f). séû Armes. şi prin forma caduceuluï V şi £Ţ>. 71). verbum. voci fera tor (Dupuis. losif). Pe revers vedem représentât pe acelaş i Armis în calitate de Fa tu us. Numele lui lanus. aşedate in linia drept ă ş i num te în era cre ş tin ă bastonul lui lacob. VI. Una din constelaţiunile boreale cele mal frumôse. ) Cicero. carî ne probez ă în mod pe deplin cert. cari ne-au transmis în evul de mijloc cunoscinţele astronomice. Orig. ér pe revers numele Iul lOf«) séû [anus *). despre cari am vorbit până aicî. Ast-fel vedem. représentât pe monetele concave ale Daciei. seu semicerculară. 7. séû profet al p ăstorilor (Hymn. numiau întregă conste. Este acelaşi nume de ID(v). VI. sub forma de Io n os. *) în anticitatea greco-latină numită si Bootes (Bonnul). D. Zeltschr. •) Archeologul Kenner din Viena. d. 411). ne înfăţişeză sub acesta formă şi o combinaţiune din 10 =* IO(v). la Husychiu Orion. l.12. ce aparţin în mare parte Daciei. La acesta categoria apar ţ ine specimenul delà (Fig. XXVII B. 246. clamator. clamor. că acest A r m i s. 246. 411). VI. de la Fig. Arabil ne au p ă strat numele lui Armis.). Una din aceste varietăţi. t. pentru constela ţ iunea atribuit ă luî I a n u s *). Ast-fel unele din aceste monete concave ale Daciei port ă pe avers numele luî A(rmt)S. Pe un alt specimen (nr. In fine. ne înfăţişeză pe avers tipul lut Armis cu buzele deschise (epavei. Arion. v. (Dupuis. se caracteriseză cu deosebire prin trei stele frura<5se de mărime secundară. Acesta constelaţiune compusă din 25 stele visibile. Scythius. împreunate prin o linie dreptă şi avênd forma unei măciuce cu trei noduri o— o—o. 566). era una şi aceeaşi personalitate preistorică cu I an u s seă "Iiov.caduceû ş i calul sêû ceresc. mal afl ă m pe aceste monete diferite simbôle astronomice. K. ce încep cu Io (Ion. Hermes întocmai ca şi alte divinităţi avea în anticitate diferite numiri '). *) Constelaţiunea Ini Ian u» se mat numia ţ i c i n mans. şi avênd în mâna stângă un sceptru de globule séû steluţ e. ne mal apare şi pe altă monet ă din acesta serie. doue nume pe una si aceeaş i monetă (Wiener Num. 2) aflăm literele 101. Afară de tipurile şi afară de legendele abreviate. De asemenea se văd si pe avers mal multe globule séû steluţe. pe care o reproducem aici sub Fig.

numit de Ju1 ntiquissimus di vu m. stéua cea ia! frumdsă şi maî strălucitele a ceriului. MI IONON <). 402. IX.209. simbol al igilantei şi fidelităţii. Rolul. cari représenta în mare parte num. cu Ion séû lanus. amêndoï eraù considera ţi ca una şi aceea ş t divinitate a sôrelut Macrobii Saturnal. (lanus) apertus ut in armis esie civitatem significant. 19). Neavend la In demânat publicaţlunea vienesă. 509). 142. consecrat ă în particular Iui Hermes. numi ţ i Lares praestites. ce a fost atribuit oraşului Hadria din Picenum. Domnii români pân ă in ilele nôstre. Diferite alusiunl la acest nume aflam 2. ér pe revers un câne culcat. ct teologia romanţ cunoscea numele de Armis a lui lanus. noî reproducem Up. că nnele emisiuni • le aşilor romani purtau pe o faţă tipul lui lanus şi pe alta tipul lui Hermes séû Mercuriu '). II. 247). V.amendoî păditorii porţilor . ne înf ăţiş ez ă ast-fe1. ' ^'v'u (I. icirea estraordinar ă a acestui nume adoptiv. 749. Pliniu. a cirul atribute sunt un cal n»sdr»Tan ş ea fugacio. şi pe care irabiï o nuraiau aliemini ş i aliaminio (Dup ui s. p. nr. o » ( e a de s < r î ii o pasere <«tr» ( Ş e. Alcad. numită xuiuv.ana drépta Çinênd o pasere. nr.) Tub. ce o reproducem aici (Fig. I. cea mal archaică formă oficială numelui. 19).n. 1896.I populajiunea slavisata a Mesiel vechi. '• 12 tipul acestei monete dupi T o c i l e » c u . vechiul rege ï tèrï' séu pe Heimes al Pelasgilor meridionali. 9. De altmintrelea au esistat ş i in teologia roman ă raporturi forte apropiate între lanus ş i Hermès. de (5re-ce.ş i prît ă da sema de originea. amendoî înf ăţ i ş a ţ i cu doue fe ţ e. ') Acestï monets face parte din coUc(iunea Proltesch-Osten. pe care l'att pă strat. în fine mai not ă m aicT.. Hermes în p ă r ţ ile de Ssărit ale Europei şi lanus în p ă rţile de apus. 9. Larii aceştia. pe care o privesce în fa ţă (avem aspiciens). séû cânele ceresc. înc ă aveau ca simbol n câne lângă picidre. 40. încins peste frunte cu o diademă de trei stele o—o—o. acesta constelaţiune (cuius sideris effectus amplissimi in terra senuntur. ins ă de sigur f ă r ă se. . c ă în timpul când se e aceste monete. Rd.) P"e. Pe unele din aceste monete (nr.). p. între cari se afl ă Sirius.. ien. a c ă ror erb ă tdre religios ă era în 1-a 4' a luneî Maiû (séû Ia Arminden). Dup ă cum ne spune Ovidiu ' ă st. amendoî mijlocitori intre dmenî şi d. 6) ne mai apare ca simbol ş i figura unui câne //(ft\ esemnat in -acela ş i mod elementar archaic ca ş i figurile de animale pe pristenele desopcrite la Troia.eî . )gia vechia a Daciei. amendoî aveau tribut cârja séù varga. c ă domnise • 'ntâiu in p ă rfiie de res ă rit ale Europei '). după cum scrie Ovidiu. Aceste monete concave ale Daciei.îtoarea. în partea • te a figureî legenda " SIAElYîA ér în dos A . 9. e înfăţişeză pe avers tipul lui lanus. aflam mo ţ 'me de cinttce beuinescl dtspie un eroB mitic. ca un titlu sfânt şi tradi ţional.) se constat ă prin figura simbolică . tradiţ iunile teologice ale Daciei identificau pe Armis. ro. séù conumelul. u l Car (I de astt-dl. eghez ă pentru siguran ţ a poporului reman ş i a murilor cet ăţ ii. VI. — Oridiu. ce-1 avuse primul rege divinisât al acestei ţ erî. un urne glorios. Un vechia as libra!. Fă lticeni. Cânele era animalul sacru al luî Hermes ş ei Mercuriu. noî ne aflam aicî în fa ţ a unor date positive. vechil 4 e ' tutelari aï Romei.. de lO(n). Amândoi sunt rectores • rum. 129 seqq. de vechimea ş i str ă . compus ă din 20 stele. ce Va avutîntco-. Acad. l ă turi se vede legenda HAT.MI<y ş i al doilea forte clar IONOS. Fasl. dimpreună cu cânele. _ c um vedem. Acest atribut al «Jeulul Hermes représenta de fapt constelaţiunea australă. . ş i despre care spuneau tradi ţ iunile italice. Destmnul s'a publicat mal ântâin tn Dcnkjchr. 7. Dacia înainte de Romani (Ed. numit lancul voifod Talach «i lancula »»«c (viUiul). adec ă doue nume nul Af e . ani s.

Acesta epocă este în lot caşul anlcrioră ultimelor migraţium arimicc către apus şi mcdă-di. care a bătut monete d. in cuius s i n i s t r e pe d e a n t e r i o r e lucerna (Dup u i s. care a pus argintul în fl ă c ă ri. De asemenea nu putem sci cu siguran ţ e-. nici pân ă astă-dr. Tot ast-fel era reprcsentată constelaţiunea Sirius şi după învăţatul cbreu Aben Ezra: Figura Caniş. Figură de bronz descoperită în România. Monetele cu tipul lui I u n u s erau cunoscute încă din cea maî depărtată anticipate. australe S i r i u s . au fost bătute. Dup ă tradiţiunile istorice ale Romanilor şi a!e Grecilor. Mărime originală. Un fapt insă.in partea din ainte. un cuvent a cărui origine a renias pân ă astă -di obscur ă. VII. ori . romane. şi chiar a monetelor din Thracia şi Macedonia. destinată pentru o petră lucitOre. o creaţiune propria de tipuri monetare. ca aş ii cei vcch. de unde résulta. ai Italiei centrale ne presinla forte multe forme simbolice şi chiar litere imitate. când tradiţiunile şi doctrinele teologice ale Daciei formase din Armis o personalitate divină. simbolul constelaţ iuni. Colecţiunea nostră. 405) scrie. şi când influenţa lor — condusă de proselitism — inccpii. care a b ă tut monete de aur ş i a topit aram ă în cuptdreie sale cele imense >). 247. care domnise peste pământul thessalic (séû al Pelasgilor). este. seu steluţă emblematică. aten ţiunea nostr ă. copiarea şi imitaţiunea tipurilor italiene. este perforat la ambele capete.e aramă. sub piciorul stâng al cânelui. 53'i.se a se cslindc: şi la Pcla. până la începutul dorninaţiuni. f ăr ă a se ţine semă de valôrca particulară istorică. a fost cel de ântâiû. în care parte a Italiei de mijloc au început a se bate cele de ântâiû monde numite aşî. ce aparţin acestei grupe. că 11 on (înţelege Ion). Gallia vechia nu a avut. unc-ori ş i litera S de pe monetele lui Armis. ceie mai vecii! monete de aramă purtau numele de As. când mistcriele religiose de la Carpalî ajunsese în deosebită Mure. noî vedem imitată forma concavă a monelelor dace. Caracterul esenţial al monetelor sale a fost. siciliene şi hispanice. în I t a l i a .— Caniş sidéré u s. unde emigrase din timpuri depărtate diferite triburi arimice.sgiî meridionali :). ce merita to ţi 3 . se observă o mică cavitate de formă circulară. lanus a fost cel de ântâiu. Cele mal vechi monete. în G a l l i a Helgică. după cum seim. ce o aveau aceste semne pe moncleie originale. in timpurile. că acest simbol astronomic a fost destinat se fie ţintuit pe un obiect de formă emisferică. Lângă Scquana şi Rhodan se reproduc în mod arbitrar tipurile. fără îndoiclă. cr poetul Lucan (Phars. pe care se rădimă figura. VI. Arcul. simbolcle.

... — Diferite moneic concave ale Dacic.' prioritatea o au monetele Daciei.. de sistem libral. Dup ă cum vedem. Moiictclc dace. în rine.i înrtâ pe avers efigia lui lanns ş i pi. spcciminc avêiiil pc revers finira mesagerului că lare şi legenda I A N VM (S) ARÏ M (t/ s).. Tipul Maia . de pe monctele lui Armis-Janus din Dacia... „„.copiate. revers a lui Hernies.. îns ă . Of ' s. se VC. ca ş i cele precedente. :.-.) .! v. ^*>^_ •'•^•&^' 2-1R. afl ă m literele combinate M. 7Wi •' l'il|>a Aivhiv . O monct ă autonomă a Albei din La ţ iu are pe avers capul lu i H ermès ş i p e revers figur a Pegasu lu i fu gi nd de la d rép ta sp re stân ga.. r. Ast-fd uncie emisiuni ale aşilor romur.K. iv—vi. decorând ca o diadem ă capul iui lantis. :. Unele sunt fabricate din acela ş i metal. cele mai vechi monete ale Dacici ş i Italiei pori à tipurile ş i atributele aceleia ş i divinit ăţ i. pc un as roman. O a l i a scrie de a ş i cu tipul lui Hermes apar ţ in ora ş ului Ardea.1 T. C.1 ". lipul Maia. La acesta grup ă de monete apar ţ in dôuo catagorii. Uncie. Pe un alt as italic cu legenda HAT vedem reproduse cele trei stele simbolice ale Daciei o—o—o. in ce privescc vechimea ş i conccptiunea simbolic ă . din aram ă mestecat ă :. a lui lanus-Armis . o simpl ă imita ţ iune a monogramei A? (Maia) de pe monetele de la Carpa ţ i ').f.vi 11.

dup ă cum amintim în text. numism. simbolul constela ţ iuniî Pleiadelor. im cuvent. D u p ă A doua categoria din acesta grup ă de Ar eh i v d. . nimfa Maia este figurat ă cu faţ a in form ă de pasere (Fig. 4). La pidorele Virginei se află sieuii numită I a n u s (Ibid. dup ă cum se constat ă din monumentele numismatice ş i din ornamentele urnelor funerare. A r a t u s : exoriems vîrgo . occidit. ţinend în mână un ram de m ă l i n cu treî frunde '•'). ca ast-fel se pot ă trece nu numaî peste uscat. carî une-orî formez ă coma calului. une orï calul ceresc c représentât Hïra cap ş i f ără gât. între cari locul vechimii ş i al onorii î-1 avea Maia. Zei t s eh r. avênd pe revers legenda în jurul altei stele centrale >). căreia Homer ş i legenda f£ (Maia). care în timpurile vecht avuse în ţelesul de c ă l ă r a ş (eques). Cf. Aceste monete sunt de argint ş i au o greutate efectivă între 16. 4) i d ă epitetul de După W i e n . . Viena. . Este Hermes. Aceste monete. — Cf. 246). v. orT la piciore. . cu varga sa homerică 4). Num . siebenb. De ambele laturi ale tipului câte o 250.—Monet ă dac ă . descoperite in Transilvania. Forma lor este concav ă ş i apar ţ in la clasa drachmelor ş i tctradrachmelor dace (Fig. in Merc. are ş i epitetul de « c c l e r ». lib. progresată. Pe avers se vede imprimat un bust de femeie. Cabinetul <gloriosuluî> Hermes. séû Hermès. 7. Reversul acestor monete ne înf ăţi ş ezi de regul ă figura unui călăreţ în fugă mare. 13) M e r c u r i u. —Vechile monumente de artă ale Greciei înf ăţişă ri pe Hermes cu a r i p Î la p ă lărie. tip nobil şi inteligent. -) împrumut ă m acest desemn din Archivul de peste Carpa ţ î. îns ă . Fe revers se vede imprimat ă figura calului ceresc cu diferite simbole. Tipul Maia cu atipul Maia. — Mon et ă d a c ă . cu deosebire ultima liter ă din grupa de jos. une ori cu o grup ă de 6 — 8 globule seu stelu ţ e.—Monet ă dac ă . Greutatea efectiv ă varidz ă între 15/32. VI. imp. III. I A N V A \(S ) A R IM^j .sedate în cerc 249. inelat. cu perul frumos buclat (Fig. 317). nr. o alusiune la numele poporal al constela ţ iuniî Pleiadelor: g a l l i n a cum p u l l i s sui ş . s). 248. . Av. Taf. nu tote literele legendei sunt reproduse exact. fica luî Atlas.cu argint. 0 Pc aceste manete. mama tributul foilor de mălin cu legenda IAN VM(S) ARlM^j-. Revers foie de m ă lin.. VII. 249). alte orî sunt a. cele treî stele seu globule din constelaţiunea luî lanus împreunate cu o linioră drdpt ă. 1895. II.i ) La Hora ţ iu (Od. Este Maia. 1877. dar ş i peste mă rî. occîdit etiam c o l l u m (D u p u i s . 251. ne presint ă pe avers tipul nimfei Maia. grupa de stele a Pleiadelor. E q u i n u m c a p u t. . Fulgentii Myth. îns ă la Pelasgiï de nord. 10 ). 26724. XIV.18/32 dup ă lotul vienes. Vereines f. Taf. Hermes alergă c ă l a r e .685 — 17 gr. Pe una din aceste monete. I. tipul Maia. 15. cu perul frumos fi. mesagerul deilor... sonXoxaiAoţ. 2 monete se caracterisez ă prin o art ă mal Ldskde. in ce privesce desemnarea şi imprimarea tipurilor. din (Hymn. cârja pastorală a lui Hermès.

la drépta. 303. este o simpl ă erore. «un cap de femeie» ş i «un câl ă reţ >. .Mai multe esemplare din acesta specie de monete se afl ă în colecţiunile cabinetului imperial din Viena. oestcrr. XV(1856) p. Unele au fost descoperite in anul 1776 la Poşon (Pressburg) în Ungaria. Insă mai înainte de a esamina conţinutul acestei legende. Pe alte monete. Revenim acum în particular la inscripţiunea. literele sunt formate din liniore neîmpreunate. nouă ni s'a părut încă de Ia primul aspect al desemnuluî. legenda este uniformă pe tote esemplarele acestei monete. că pe monetele din grupa Armis-Ion atât simbélele. îndoielile. cari s'aû ocupat cu descrierea acestor monete. ş i al c ă reî desemn noî î-1 reproducem aicî sub Fig. Adese-orî. compus ă din doue grupe de litere. în fine. tote sunt ornate cu stelu ţ e seu globule. una în partea de sus. literele imprimate pe aceste monete au form ă simbolic ă . sub forma de IANTVMARVS. ce o vedem imprimat ă pe reversul acestor monete (Fig. —Kciiner. şi alta în partea de jos. Der lliinzfund v. ce a bine-voit ani Ie face în acesta privinţă. forma alfabetului şi esecuţiunea epigrafică a legendelor. în ce privesce forma tipurilor şi a simbolclor. don şiî erau de p ărere. vom face aicî o constatare de fapt. in Archiv f. ca nesatisfăcătore. mestecate cu caractere archaice pelasge . au trecut cu vederea importanţa istorică a tipurilor numismatice. ori mai puţ in. Distin ş ii archcologi SeidI ş iKenner din Viena. v. Monarchie. 251. fie-care grupă conţinând aceleaşi litere. ca se corespund ă maî mult. în ce privcsce însă legenda de pe revers. Fast. T. au caractere astronomice. in Wiener Num. cât si literele. Tot-o-dată Direcţiunea museuluî imperial a bine-voit a ne pune la disposi ţiune şi o copia în ipsos de pe reversul esemplariului celui maî bine conservat. 249. Monetele dace î-şî au particularităţ ile lor naţionale. Din acesta causa am crecjut. încât pot sa rcmân ă neobservate ş i de ochii cei mai deprin şi cu cetirea legendelor numismatice. t/VV/VV . că legenda numismatic ă . au fost pe deplin întemeiate. despre esactitatea descifr ării accsteî epigrafe. «•chiclusquellen. caracterelor dogmatice ale divinit ăţilor tutelari. mai grcSse la bas ă ş i maî sub ţ iri la vêrf. adese-orî alfabetul legendelor este compus din litere de form ă latin ă . Acesta descifrare a legendei.55 seqn. este de lipsă se facem aici o constatare. că acesta con ţine numele unuî principe barbar necunoscut de pe teritoriul Pannonieî superiôre. După comunicările. P. Intru adevër. IANTVMARVS. că e necesar se avem informaţiunî mai positive despre tote esemplarele acestor monete. fiiind-c ă globul era forma primitiv ă dogmatic ă . câte se p ăstrezâ aslă-di in colecţiunile cabinetului numismatic imperial din Viena. altele in anul 3855 la D eu t s eh -J a h rendorf în comitatul Moşon lângă ţermurele drept al Dun ă rii (Pannonia de sus). Ast-fel vedem. Zeilschiifl. Direcţiunea museulul imperial. In ce privesce prima grup ă de litere. 251). ce se publicase. XXVII B. Simmering. produc dificult ăţi seri6se Ş i adese-orî ret ă cirî în descifrarea esact ă a legendelor. în fine alte esemplare au fost aflate în anul 1880 ') la Simmerin g în Viena. Funde der oesterr. pe carï dânşii le caracterisez ă numaî prin cuvintele. Kundc d. . se mai întempl ă . c ă unele p ă r ţ i ale literelor sunt a ş a de slab imprimate. ) ScliU. IANTVMARVS. Beitruge zu ciner Chronik der arch. din care se n ăscuse lanus (O v i d . ce le avusem încă de la început. Tote aceste particularit ăţ i epigrafice ale vechilor monete dace. având aspectul unor corni ţ e simbolice . 110: Tune ego [lanus] qui fucram globus).

ce se vede în partea de jos a reversului. I. ce stau în raport imediat cu numele principilor. inc pun ă . 12. prin care termină acesta primă parte a legendei. că prima parte a legendei de la Fig. <\\_ . O monetă a Ilergeţ ilor din peninsula iberică. unde Typhon purtase resboiu cu deiî. Not ă m aîcï. noî vom reproduce aicî câteva speciminc despre forma acestei litere în alfabetul cadmic-fenician. 1877.l. Xâp[JLuJV (P a u s . med. ast-fel. t. 85-86). care domnise peste ţ inuturile. Cine fuge Aici primul vers ne Indic ă pe Île r mes. Spre a pune maî bine în eviden ţă acesta împrejurare. Istoricul Xantus (fr. unde litera R este însemnat ă de asupra cu un globulet. :| ) Cu o suli ţă în mân. XPMAN 3 ). ce a bine-voit a le face distinsul archeolog d-1 \V. . O vechia monetă de bronz. ce portă pe revers figura c ă lăre ţ ului (Hermes) cu monograma Ax Şi cu legendele EICCAIO. 208). XVI. nr. pe care numismaticii o 252. 115). 85. 2. este hgurat c ă lă re ţ ul ş i pe diferite monete ale Dacleï. . T. că acest caracter cpigrafic. 4. Descr. 354. 253. ce a fost considerat intr'un mod eronat ca VS. Regii Thraciel. că litera /VI. un cap cu barbă şi căciulă conică. VIII. etrusc. a. si acesta se confirmă şi prin copia în ipsos. în loc de varga simbolici. — O monet ă a Ilergeţilor atribue oraşului Ariminutn din Italia. Nr. maî afl ă m forma de APMIÏ 2). 249 si 251 con ţine numele de INVM= IANVS '). ECCAIO. mesagerul cjeilor din Olymp. Wien. ori atributele. 160 din 1905: C* u l y j) in ù n d r 11 î n s t r u ţ a t. In jos c ă tre Bfilg ă rad. p. Vcreines. Cf. Da se duce I u ă n a ş 7 Voinic mândru din Mila*. cu piciorul dinainte forte sub ţ ire (care a remas neobservat). monogramele MX ş i n . acesta nu este un VS. dacic. d. Ver.O s t e n . numism. îns ă pe tute aceste monete.—Arcad. ele vor servi spre a lumina a evului ele mijloc: wl xV\ ş i maî bine cestiunea. HCCAIO ci SVICCA (Arch. Archiv d. ne spune Herodot. ne înfăţi ş ezi pe revers figura căl ăreţ ului dacic cu legenda X P SI A N (Or m a n). cir pe revers numele reprcsentând pe revers tipul călăreţului dacic cu legenda ARIM (Mi on ne t. are pe tsemplarul cel mal bine conservat al museuluî din Viena (Fig. al c ă rui atribut î ti ci se duce mitologia grccebc ă era o p S l ă r i ă cu a îpî seu cu pene. 249. vechiul Hernies. nu esisl ă nici cea maî mica urmă de vre un T legat cu N pe nici unul din cele cinci csemplare ale museuluî imperial . nr. ce ni s'a trimis (Fig. lui Hermes ( M i o n ne t. Kubitschek din Viena. şi retic. uiitnele de I u ă n a ş . Encycl. Gazeta Trans. nu este de cât un simplu M. Zeitschr. Pe monetele de aur ale Dacieî. b ătut ă la Osca. 251 ne presintă aşa dar numele de ARIM^z/j-J. a.il adorau pe o vechia divinitate sub numele de Zîu. si l-'ig. Dup ă Berthelot. 75S. — P r o k e s c h . LXX. A doua grup ă de litere. Planches. d. ş i din manuscrisele ce apar ţin primei période îvl WU M. 1869.După esaminările. A doua cestiune paleograficâ este. p. _ ") Mal esistă înc ă unele monere dace. Pe murg negru c ă lă rind ? . au numai un sens genealogic. nu are nici de cum valôrca unul M latin. în ce privesce îns ă ultima litera1 AA. considerau pe Hermes Ca piutop ă rintele lor. dup ă cum au presupus archeologii Seidl şi Kenner. ') în cântecele eroice tradiţionale ale poporului român. SuppI. ast-fel că représenta aicî valôrea unui RI. ér pe avers tipul lui lanus cu globule pe cap ş i pe barb ă . representând pe cav (=2). 251) forma de AiU/1. 1). p:ig. p. Gr. c ă monograma i\ o mat afl ă m ş i pe unde monete a!e regelui Filip II din Macedonia ş i a fiului seu Alesandru cel Mare însoţită de tipul. 1877. ne presintă pe avers din Hispania. . ci avem aicî numai un simplu M în gen archaic. 4) înc ă amintcsce despre un rege cu numele Ari mus (Arimûn). 251). cadmic-grecesc. ci este una din literele caracteristice ale alfabetului cadmic pelasg. Ultima grupă de litere de pemonctele Fig.

ce a remas până astă -dî nedescifrat ă. care cucerise teritoriul Boilor din Pannonia de sus ş i al Tauriscilor din p ărţ ile de res ă rit ale Noriculul 8 ). a\end pe cap un coif craticulat ş i de asupra legenda DVTEVTE. Desemnul nccstul . eruitur. Pe revers figura călăreţului dac şi legenda comparaţiune cu monetele IANVM(S) ARIMf'aj-^. — Despre monetele B i a t e c descoperite in Transilvania scrie H e ne (Beytrage zur dacischen Geschichte. 3 ) Strabonls lib.întréga legend ă de pe reversul acestor monete de argint (Fig. Vereines f.. daca avem aici un nume al divinit ăţ ii. I. a ) EckUel. ş i ast-fel nu ne putem pronun ţ a. ast-fel că desemnul. ce compun legenda.Dacilor se estinsese in timpurile din urma ale republice! romane ş i peste Pannonia de sus. quorsum et pertinent numi Biatec.. Aceste monete. în ruinele Sar mizege tusei. sub form ă de Terra mater (Macrob. dup ă cum amenddue aceste nume ne apar ş i pe monetele concave ale Daciei sub forma de A(rmi)S \O(n) '). p. adecă I an u s 4).. aliique. Mai rëmâne se amintim aici încă de o varietate a monetclor dace. Tot ast-fel ne spune Suida. Dominaţiunea.. p.. 1) teritoriul Dacilor era vecin cu al Germanilor. A(rMi)S lO(u). a.— Couf. legenda de pe revers este INVM. 5S). Doctr. ori maî slab imprimate.. quae vetcris Daciae nobiîiorem partcm constituit. Hist. ') U" relief de marmura descoperit pe la începutul secuiului trecut la Grădiscc.. se vëd a fi fost şterse.. dass die convexe Fo r m e r n e M U n z e ... Hermannstadt. illinc (pe revers) e q u i t e m sistunt . aparţin însă. După Arch i v d. dac ă legenda de pe acesta fa ţ î «sact reprodus ă .. 1. c ă lavooap'. în acesta privin ţă vom aminti aici de espedi ţiunea lui Boerebista. cu legendele A PAI ÎS BA£IA(so. Zeitschr. Nu putem sci. num. cu legenda IANVA\(S) ARlM(us). cu tdtc c ă au fost descoperite lângă frontierele Pannonieï de sus. 3. XIV. 1895. este intru cât-va defectuos. primele doue litere sunt transpuse.. avênd de desupt o legend ă . ce-1 reproducem aici după Archivul din 253. 2.. ce le înfăţiseză. 12). Unele p ăr ţi din literele.\ l à r e ţ în acecust posiţ iunc. ibid.după cum vedem pe marele p ă rinte al gin ţ ii ari m i ce de la Carpaţ î. ş ed pote o devisî în limba naiionulâ a Arimilor din Dacia.. U. 251) con ţ ine a ş a dar numele de IANVS ARlM(itf). d i e a u f g e h e n d e So n n e . Forma originală a numelui este IANORIX ( l a n o r i x ) . interpretul deilor. ca 1877. glorifică. ') Pe aversul acestei monete. la Deutsch-Jahrendorf şi la Poşon. dascălul cel genial a! lumii vechi.. konnte Ich mit Muhe entzilTern. u n d i n d e r C o n c a v e n c i n e k l e i n e Er h ô h u n g . quorum magna in hnnc diem copia ţ ii In l r a n s 11 v a n i a. 574) este invocat ZcÔÇ ûUÛJVOc. welche fur patriotische Munzen gehalten wurden: Allein aus 30-40 Stucken. vedem figurat tipul nimfei Maia.—Dupï T a c i t (Germ. tipul Transilvania.. séû Hermès. autorul alfabetului şi al astronomiei.. 249.. bedeuten soli. Taf.. Nonnos. VII. însă dacă facem o Maia. ce face parte din grupa Maia (Fig.. 1836. i) în tesaurul descoperit la Deutsch-Jahrendorf. despre care vom vorbi şi maî târcliu 5 ). cum ne apnre ş i pe monetelc Daciei. IV. A'lV-ţ) Ar^tojp).. 4: verisimiliter tamen in hoc tractu (Dac i ac) sîgnati sunt numi tetradrachmi fabncae rudis . . pe lâng ă monetele cu legenda IANUA\(S) ARIM(«j) s'a allât ş i doue escmpîare cu inscrip ţ iunea AINORIX (Wiener Nuni. XpsWV (Jupiter aetcrne regnans). Ldskde.t h e k s zu sehen. figura unu ţ c . contemporanul lui Cesar. La Eschyl (Suppl. 34. ori numele mo-n e '«. în résumât. 82): Vor eiaigen Jahrcn habs Ich Celegenheit gehabt ei"'ge m Fel-Gyogy (Transilvania) ausgcgrabene B i a s t e c h s oder B i a . Suicca. sieb. Aici. la clasa monetelor vechi naţionale a Daciei2). după divinităţile şi după simbôlele. Busu.). tete aceste monete antice ale Daciei. 12. putem uşor recunoscu. descoperite IANVA\(S)... A(e )MI(s) IONOS şi IANVM(S) ARlM(us). Acesta monet ă ne înfăţiş ezi pe revers tipul c ă l ăreţului dac. pe A rmis. 253). qui .oc ca divinitate era numit si Alujvâùioç.—Monet ă dacă . ..

că presintă un deosebit interes se reproducem aici unele date istorice despre varga de aur a lui Hermes.. harpen homo vocabat. Este personalitatea cea legendari a lut II c r ni e s. — Atributele lui Hermès scrpentibus circumsepta. quac erat 254. ca emblemă a puterii suverane a Domnilor români. 109. 114) sub titlul: A' Vâr h ci y i r é g i l o v a g (Vechiul c ă l ă re ţ d« la GraVJisce). p.înainte de a încheia acest studiu asupra vechilor monete ale Daciei. că varga de aur era în timpurile aceste simbolul autorităţii superiôre a Domnilor români. 1836.i«c. De aici résulta aşa dar. mal avem în acesta privinţă şi altă fântână istorică.. et g l a d i u m curvum. ér Negru Vodă a lăsat pe Banul Craioveî autonom în cârmuirea celor cincî judeţe şi i-a conferit varga de argint (âp(i>pav 'pagSov) Fotino estrage acesta notiţă din o vechia cronică serbescă. monument este publicat în revista unguresc. pe care o citeză Fotino. Walachey. publicat de J. IV. 254) ca însemnele naţionale ale puterii şi demnităţii suverane a Domnilor Ţereî româncscî. i s'a închinat şi supus de bună voia. 1679—1688. II. ne înf ăţişezi paloşul şi varga lui Hermes (Fig. Un manuscris latin din sec. că varga de aur a fost în timpurile mai vcchî sceptrul tradiţional al Domnilor români. Résulta aşa dar. în acesta privinţă Fotino ('ISTOV'» tvjţ naXa: A'/v. p.. C. credem. Engcl in Ceschichte d. Despre atributele luî Hermes scrie Albcricus (De deorum imaginibus): sua laeva virgam tenebat. . ş i probabil c ă acest relief forma o i c o n ă sfânt ă pentru un templu ori sanctuariQ de pena ţ î. a venit la densul Banul Craioveî (din familia Basarabilor). 6) scrie: După ce Negru Vodă si-a cstins domnia sa peste tetă Ţera muntenescă.! «T u ci o m â n y o s Gyujtemény» (Pest. XVII întitulat «Historica r e l a t i o de stătu Valachiac. t. în afară de cronica serbescă. quem ca însemne ale Domnilor Têreï românescï.

adec ă Ramnonia. al doilea se radimă pe scut Ş i pe lance.—Figuri de Scyţî regali (2xifl-«c {Jota'AYjîoi). ) Plinii lib. a la Romani Mayors în loc de Mamors. q i sus ante Scyt h ia m. IV. Ariwiï (Arama f i. VI. J . acelaşi Pliniu vorbind despre regiunile Europei dincolo de munţii Rhipaei. . pe ţ ermurele de apus al Nipruluî de jos (Eremitagiul imp. Scene gravate pe un vas de electru descoperit la Chercï (Panticapacum s. 27. iiinu lib. 3: Insulae complures sine nominibus (in Oceano septentrionali) . unul r ădimat pe lance are arcul legat de bréû. dup ă cum Grecii diceaù TwjAarot în loc de Romani. 19. învăţatul archiepiscop al Thes>aloniceî. 41 255. l : Persae illos (Scytharum populos) S a cas in univcrsum ap>ellavere a proxima gente. ne spune. quae vocatur Raunonia. care pune o cord ă la arc. din St. Scena representat ă pe un vas de argint descoperit în un tumul de lângă Ni copoi. Sauromatae) in Scyţict europeană. Sarmatae. dup ă cum ne spune Pliniu. Urmez ă apoi un alt Scyt..5. cu in pref ă cut în v~u 3 ). In comentariele sale asupra luî Dionysiu Periegetul.. ce corespunde i o form ă latin ă de Aram ani.. Bosphorus) în Crimea. în altă notiţă geografică. A ramaei 1). Numele cel vechiû naţ ional al Scyţ ilor a fost. fà m •i o ^ /-&'' im. 256. din St. antiqui Aramaeos. că o parte a Scyţicî europene se numia Raunonia '-). unam abesse diei cursu. eî porta căciule (cucullos) pe cap. Petersburg). Petersburg).. O altă numire analogă. ş i în U ă nat Rafna în loc de Ramna. _ Figuri de Scyţ î p ă stori.. în stânga doï rësboinicï converseză. Spre a se apëra in contra intemperiilor. Vestmintele lor au ornamentaţiunî pelasge (Eremitagiul imp.. o aflăm la Eustathiu. o numire modificat ă după usul limbeï grecescï. densul scrie.

pe Rh y mozoli ş i pe Râmi 8 ).. figureză o populafiune stabilită lângă Pontul euxin. ") Pto](MII!lCl I ii) . Pliniu amintesce între populaţiunile. sub numele de XapijjiâTa'. ori Sarmatae. F ast. 305: 'AXavo ţ . ') Stephauus Byz. maï erau numiţi şi Sauromatae. e . seu 'EpD|j. p. după cum résulta şi din fântânile geografice. 14. V. = s e pte m . Crus c a . C. xa! Av)|ivalo: Èv. = s e x. La Ptolemeu aflăm pe Tu|(. p. ast-fel că din punct de vedere istoric şi filologic cuvéntul Sauromatae. ' AXâvoţ. Cod. VI.. Ephorus. 1. v.. seu Rh e m n a e i . în cuvéntul Sauromatae.: 5c = s o. v. în cosmografia lui luliu Honoriu mai aflăm pentru terminul de Sarmatae si variantele de A u r o m a t a e şi R u m a t e 8). Graecis Sauromatae. ea corespunde sufixului latin ani. s p no u = s e rp o. Spot 'Apixaita. in Dionys. v. este numaî o form ă dialectal ă grecisat ă a terminuluî deSauromani seu Să rmani. ') Eustathii Comm. v a C o i J). Cf. 2 . E d. L. '-) Ca ş i la R omani L emuri a în l oc do Rcmuri a (Ovid. La Stephan Byzantinul.vaîo'. 7 . ce aparţineau rasei pelasge 5). V. d . Paris. Aici A este numai o schimbare fonetică în loc de P 2). în ce privesce silaba finală îae din numirile de Saurom-atae. ( e ol. 4 5 . La acelaşi geograf. Sarmatae. 421 . S X . D . 2).. Alte urme etnografice despre Arimiî seu Armânii din Scyţia le aflăm în numirile de tribun şi localităţi. A ') . Aicî iniţialul X ţine numai locul uneï aspiratiunï maï aspre de cât h.S'/pjiaTÎac. ~ s a l . — La Eusthatiu in Dionys. . S de la început este numai o simpl ă aspiraţiune usitată în timpurile vechi la poporele.w . Rumate şi Xafjijj. A7jjj. li b. s ra di c a re (V oc a b . Sannaţia este numită şi Armatia 7). fr.) = s us .o. 25. l a t .j. Didot. c a r t î nc e p e a u c u u n s pi r i t us a s pe r . 483). G e o g r . ooo. e . 728: 'Ilsav K ExiS-at xotl Gpâxiov efl-voţ . IV. = 'Prjjivalbi. l it. vechii locuitori aï Scytieï. e n.o'. ? . La autoriî grccescî.— î n l i m ba it a l i a n ă s c a a s pira ţ ia ne s e a ude ş i î na i nt e a l uî / -. XX XI.. d .că Scyţiî au fost un popor de origine thracă. probabil una şi aceeaşi cu vechii Arimaspî. 78 . » ) P l i n i i l i b . ) Plinii lib.aUùvto (Ed. 19. cu locuinţele de asupra Mării caspice °). ne a pare ca vechii! re ge al Ca ppadoc ieî (Diod. ) S s e a d ă u ge a î na i n t e a c uv i nt e l o r. pe carï ni le comunică Pliniu 3). Auromatae. 6 ) E i e s e . 3 4 5 ) Un " Apij ivaco.oi.crcai. v. V I . 173 8. carï s'aù numit şi A T. 2708). Originea acestei numirî se reduce de asemenea la poporul Ari inilor seu A r a m e i l o r. Scy m n u s . ér de Romani Şarmatae *). ce locuiau în partea meridională a Scyţ iel. m i n . 350.

Herodot ne spune. Sarminium.. l'au dat Grecii lo).ă numele de Î7.. Tornande aun'ntesce despre ore-car! femei vr ă jitore scyte.&. p. t Sinchi. XXII c. 3. 3 ) T a c i ţ i G e r m . c . ) Melae Descr . repurit in popuio suo quasdam magas mulieres.. 6 ) E us ta thli Comm .'.. — Plinii lib. M. localitate tn Thracia.wjj-vj '•>)• Lângă Bosphorul cimmeric esista oraşul 'Epij-uvaooa. . ér pe cestele de resărit ale peninsulei taurice se ifla H c r m i s i u m ').. 8: Tauri .?• T » . 6 . în fine un vechiu ora ş de lângă Nipru (Borysthene) ne apare la Ptolemeu . ") Ka ve uiia t is Cos m ogr . astă-dî Armiansky. S6f/ytţ ("Î'pTt?) &• m Scyţia. şi ei î-şî alegeau nopţile întunecôse. Venim acum la etimologia numelui de Xy. III. toţi râu obligaţi la servicii militare. care cucerise prin civilisaţiunea i prin armele sale cea mal mare parte a lumii vechi. I V./\mmian Marcellin (sec. 24: Filimer rcx Gothorura. quas patrio serione Aliorumnas is ipse (Orosius) cognominat. -) Joriiamlis Get.X v. inter quos immani diritate terribiles Arin chi.aC3c/.ub numele de Seri mon 8 ).XTj Vsc ojvop.. 5. p.. Dup ă Tacit. ca în Sapfxana (: Apparia) ....«.>aXTO? -/..6â-a-.y.. ça se atace pe 'nimici 3) Aceşti Arii f ăceau parte din familia etnică a Herminonilor. D. 43. 4.ôthjç. Arii constituiau un f-'b resboinic şi barbar stabilit lângă Vistula de mijloc (în Polonia rusesc ă). numite Alio-mnae 2).qui et terras Scythicas cum sua ente introisset .ş l avea usurile sale particulare de lupt ă. probabil Ar i o-R u m n a e .. că cea mal feroce şi mai' neuman ă opula ţ iune din peninsula tauric ă o formau Arin chi ')... Uniî erau ') Amminni lib. et Napaei.. IV. fie pentru apărare. VII .v. 28. c. ra-itmnile germane (Vilkinasaga. o rJ.. orb. corpurile văpsite cu negru... Rasa pelasgă.. c. 553. Toţi erau deprinşi în arme. 10 ) Herodoti lib. S arii aei (Ardiaei).^ v -"*^'. Insă ecare popor seu trib î. 329) mai aflăm încă o reminiscenţa de trupe formidabile numite Ostacia seu Ostansia (Grimm. fie pentru cucerire. T unele lor aveau un aspect înfiorătorii! şi lugubru. 8 ) Ptolcmaoi lib. 2sf/fwXîa 'EpfioXco). a avut încă în timpurile roice o organisaţiune militară escclent ă n ).• 6 4 » °. Scuturile lor erau negre. .. popula ţ iune din Dalma ţ ia.„ . IV) ne spune. ) S traboiiis Geogr . i n D ionys . li b. ! ) Me lae lib.. II . .. 218. 13. O localitate de lângă gurile rîuluï Tyras (Nistru) purta numele de !Er. ora ş în Pannonia 6 ). 111.. 1008). 16. 328. seu Armiilor din Germania *). unde prima liter ă este numai o simpl ă aspi•afiune.. popor numeros şi puternic. ï-/ài>at. întemeiat je o femeia cu acelaşî nume G).

Albesia scuta. Samniţiî aveau scuturî elegante. 166. II. In general. 40. toţi purtau în resboiû scuturî. celer e s (équités) '). Trupele naţ ionale ale Celtiberilor — emigraţî în timpurile vechi de la Carpaţî — erau compuse maî mult din s cutaşi 1D). II. ) Dup ă Suida (v. hastati.iio'. adecă scut înfiorătorul. Mpxaoa. anim. Liguriî scuturî de aramă. — Strabouis lib. M ar s ii o specie de scuturi marî °). ) Livli lib. ") Hoinori II. èf>=[AVY. Deor. 42: Celer es antiqui dixcrunt. ') Festus p. ') Tirgilii Aen. Lu cani'f şi Etrusc i I .. lance arii. 226. după etimologia grcccsc ă. quos nune équités dicimus. 9 s ) Despre scuturile Scyţilor amintesce Aelianus. cu forme mai mult orî maî puţin identice. B r u ţ i i . *) Ciceroni» De Nat. întregă c ă l ă rimea de resboiû a Latinilor vechi purta scuturî. I. Scutul a fost arma permanent ă defensivă a legionariulul roman. Juno Sospita 4) si Juno Curulis 5 ) erau representate cu scuturî în mân ă. IV. 2 ) Lydl De magistr. 3 ) Vedî mai sus p. 16. IX. Er Lydus ne spune. 17. Numele vechi û patro13 12 . ) Herodoti lib. Etimologia numeluî derivă de la scut (lat. 168. Arcadiï au fost ceï mai bclico şî dintre popdrele Eladeï. équités scutati omnes "'). Numele ginţii. 9. s c u t a t i . scutul a fost o vechia armă naţională a popôrelor ar i mic e. I. 2: Erant autem in Celtibero exercitu quatuor millia scu-tatorum et ducenti équités. <•} Servais .. alţii din apropiere.. I. IV. 167. IX. 370. Scyţiî au fost la început un popor de s cutaşi 12). că Romul separă din armată 300 de scutati (o/o'jTcboi). alţiî cu lănci ori suliţe. Marele deu de la Carpaţî este ZEUÇ a^to^o. I.b-arbar.mai deprinşi a se bate din depărtare. gr. 29. a fost Arcaş. Homer numesce scutul marelui Zîûç. XXVIII. T/ OTO. p édites.). pentru pada persôneï sale 8). pelea de animal. De aici numirile de a r c ar i i (apy. 20. Joe purtătoriul de scut 3). 140. uniî luptau pedestri alţii călare. Avem aşa dar aici un fel de s c u t a ş î r e g a l î . Uniî erau armaţi cu arcuri şi . la Egipteni xxXaoîptcç 2).). s c u t a r i i . Vechii A re a dl înc ă au fost un popor de arca ş i 13 ). — Fesliis v. ") Livli lib. De nat. 6 ) L ivi i l ib. dup ă cum résulta din Stcphan Byz. cu înţelesul etnic .v aV/îoa u). Paladiul naţional al Romei a fost un scut divin 6). Scutul a fost una din armele cele sfinte ale popôrelor de la Dunăre şi Marea negră. med.scuturî. ornate cu aur şi argint. scutum . cu care se acoperiau scuturile). seu scut arimic. s a g i t t a r i i .

adecă has t a ţ i . 710. Pc u n ba n vcc h iû di n tes aurul regilor Francieî s e afla. v. Perşii ne spune densul. 2 0 .II. quiris) est dicta Sabinis. IV. quas Graeci saûv. 3 0 4 . v . Ed . întocmai ca si s c u t a t i lui Romul.'. frate bun cu Aga thyrsus. VII. întocmai ca şi Pelasgiî din Grecia. 10 ) H o s i o i li T h e o g . has enim ferre assueti crant. în limba vechia grecescă aâxoc însemna s c u t . aceeaşi organisaţiune. ) Herodoti lib.e. ast-fel că în fond cuvintele Scythes şi Saces aveau unul şi acelaşi înţ eles de s c u t a ş "). . primul rege al Agathyr ş ilor de lâng ă rîul Maris. din Asia si Egipet. scutorum (Trad. Byz . nici altare "). 4 ) Festus în Samnites: Samnites ab hastis appcllati sunt. EI se considerau. Scyţ iî avuse la început aceleaşi doctrine religiose ca şi Romanii. unul din cele mai vechi popdre ale Italiei. ') Just i ui lib. 5 ) Herodoti lib. 749: Sacas illos quidam aiunt inventorcs fuisse saxéiuv. du p ă cu m s pune Spanhe m iu s . 9 . 3 8 2 ) Steplianus lîy/. ) H er oi loti li b .a ap pellant. Dup ă o tradiţiune culesă de Herodot. de carî amintesce Herodot 3). I V. n i mic era Ar cas i d ae în l oc d e Ar ca d id es ş i f c me n i n ul A rca s i s . Scythes. între tôte populaţiunile scyte. După tradiţiunî şi moravuri. Scyţiî aparţineau la unitatea etnică pelasgă. ceï mal bravï. Scyţiî regali constituiau un fel de miliţia permanentă. Scyţiî nu aveau usul se ridice dcilor nici statue. După cum ne spune Herodot. s ft v o ţ Hff/. Ixu&ai [îattXijVoi. 477: hasta cur is (var. 59. Be rkelius . probabil că şi în limba Medilor. dar caste. <) Herod oti lib . 15. Popor cu rituri simple. oaiivia). din insulele Mării egee. 64. ce le purtau l). ca cel mal vechi omeni de pe păment 7).. pe care o aveau si aşa numiţii xaX-aaîp'. Semnificaţiunea numelui Scythes o mai aflăm şi într'o notiţă etnografică a lui Herodot. 11 ) Herodoti lib. din Egipet «).). a căror plată consista în anumite porţiuni de păment. şi cu sentimente înalte de dreptate. Sabinii. 1: Scytharumgensantiquissima semper habita. maï puternicï si mai distinşi au fost Scyţiî regali.ov. a fost un fiu al Echidnel 9) din ţ era Ari milo r 10 ). II. IV. 16 8. au fost numiţi Cu r i te s (Ouirites).—Ani miaul lib. ) Virgilii Aen. XXII. IxiiS-ai. 16 8 8 v .Sam ni ţ i i î-Şi aveau numele lor după s u l i ţ e l e (gr. 'Ap xâ. 9. după arma naţională curis (quiris) = has ta 2). in Dionys. numiau pe Scyţl Sacae 6). e ) Eustatliii Comm. Mùllerus). legenda: TOIC AP KA CI ( Steph. în deosebi. vechiul représentant al poporului scyt. VII.il.— OvldiiFasf.2. nici temple. . Scyţiî erau de aprôpe înrudiţi cu Thraciî şi cu Geţii de la Dunărea de jos 8).

Gr. VIII.Dup ă Th.. La Greci. Un singur simbol era în deosebit ă onôre la Scy ţ î: s a b i a de fer a lui Marte 2 ). — Dup ă Juvenal (XIII.. ce de fapt corespunde la Arimnassa. — Terra matcr. Dei. lib. Scyţ iî adorau pe T e r r a sub numele Apia. la Q. ' • P. c ) A se vedé maï sus p.). ér la Scyţ î de Artimpassa. au adorat pc deï mai mult d e 150 de ani f ă r ă simulacre s&ù idolï *). de aici conumele . IV. 31: Dicit ctiam Varro antiques Romanos plus quam annos centum et quinquaginta dcos s i n e simulacris coluisse. S) hasta a ) Justini lib. 257. IV. deut na ţ ional al poporului getic. Curţiu (VII. . de lâng ă Dun ăre.— Cf. . ") Herod. . 4 ) Scrvlus in Virg.r. 1 > Augustin! De civ. s é u Op i s m a t e r .. Myth. ') Sta ţ ii Silv. Ea simbolisa atotputernicia naturel. Aen. 731. Cu deosebire însă. 3: Nam et ab origine rerum pro diis immortalibus (Romani) has t as coluere. . în o poesi ă eroic ă român ă : Dar Badu mi s'a culcat ( ş i) Pe sabia s ' a jurat (Tocilescu. . XLIII. I. Costumul Arimnassa. I. 1245). dicens: Mars vigila.. c ă Romanii au adorat la început l ă n c i l e (hastele). l a Ro m an i Ops . Istoricul Trog Pompeiu. Figura co\< in ere a ne apare la Scy ţ i sub numele j osa |ă de petr ă ( Bab ă ). s . In fruntea divinit ăţ ilor scyte afl ă m pe Vesta (rlat . 2. 62) ax:vâxY. în loc de Cerkask.Russland. o deitate prin escelenţă pelasgă.Polenu. el de 'Ahtiat. unde «aaa este numai un simplu se caracteriseză prin velu! de pe sufix femenin. post hastam simulacri ipsius. marele deû al Hyperboreilor. 'Of/fiîjxîtaîa!. Acelaş i cult simbolic î-1 află m ş i la Romani. 79) Romanii jurau (per) Martis frameam.• tuluîromânesc. ne spune. folkl. 'AisT'|i"'*'0! srAfyi-jraTu! în loc de Arimphaei.LivIand. on corupt ă . cum se de >APfc*ao« o form ă dialectal ă . Romanii aveau un cult tradiţional religios pentru h a s t a lui Marte •>•). 59. Vesta avea ş i la Romani un cult principal. primo a n c i l i a commovebat.Tot ast-fel ne spune Varro. lângă estremitatea de r nord a lacului Meotic. Mater. ca simulacre ale divinit ăţilor 3 ). s a c r a r i u m Marti s ingressus. focul şi p ământul. I (1854) 215. c ă Romaniï. 8 ).<: CIÎY^EIOÎ . 8 ) Prcller. 3: Nam is qui belli suscepcrat curam. Marte era numit ş i Arimanios l i ) ş i Venus era considerat ă ca so ţ ia lui Marte al Geţ ilor " ) . cap ş i prin c ă trin ţ a din ainte cu ornamente particulare ale pormann. 53: Getici .Schie- . ş i pe Apollo. care trăise în timpul luî August. . m ări ţ i (Vencris). "•') La Herodot (IV.

2: Germanorum genera quinque: V i n d i l i : quorum pars urgundiones. III. şi după numele acestora. care se întindea de la Rhen până la Vistula şi cuprindea tot-o-dată peninsulele numite astă-dî Danirnarca. dup ă Pliniu. Cimbri. Varini. 19. Istaevones: quorum pars 'rnbri (Sigambri). Jumta pars Peucini. autorul şi întemeiătorii ginţii lor.6. —Pliniu. Med i terranei Hermi ones. Ingaevones: quorum pars Cimbri. 1) amintesce între populaţiunile scyte din Asia pe Histi. Arimiî (Herminones. Pliniu amintesce numaî pe Sigambri -). résulta. că ceî trei fiï aï luî Mannus. delà Rhen si până la Elba. cari formau cel mai estins si maî puternic popor al Germaniei man. Alterum genus. întregă populaţiunea Germaniei marï se află divisată în treî grupe principale. după cum vedem a ceaicT amintire încă de dc5ue familii etnice ale Germanilor: a patra sub numele de Vindiii anuali). subdivisât! în Burgundioncs. stabiliţ i pe litoralul Oceanului. Eï atribue lui Mannus trei fiî. Suedia ş i Norvegia. Terra editura. Pliniu (VI. Cea mai vechia populaţiune a Germanieï marï. în timpurile lui Tacit. La familia H ermi (n)onil or. supradictis contermini Dacis. locuitorii cel maî apropiaţi de mare s'au numit Ingaevones.— Istevoniî din Germania se par a fi fost numaî o frac ţ iune dintr'un trib maî numeros pelasg. Cherusci. cr ceî alai ţ î Istaevones » 1 ). cei din p ă r ţ ile interiore Herminones. quorum Sue vi. Alemanni) î ii Germani a. Chatti. Guttones. Basternae. O Taciţi Germ. si pe fiul seu Mannus. în Samniu afi ăm un oraş numit Histonium (Pliniu. rai format'o Arimiî. séû barbare. deu născut din Terra. Carini. Hermino si Istaevo. Nassau şi Ilessen. ér din seminţia Istevonilor. în Eubea esista un vechiu oraş numit Hestiaea şi o parte a Thessalicî se numise Hestiaeotis. IV. 1). ) Plinii lib. c. Manno très filios assignant. Tacit scrie: «Germanii celebreză prin cântece vechî pe Tuisto. Teutoni ac Chaucarum gentes. întemeiătoriî vechilor semin ţ ii germane s'au numit Ingaevo. Hermunduri. Teutoni si Cauci. Carini şi Guttones. La familia Ingevonilor apar ţ ineau. Proximi autem Rheno. 17. apar ţ ineau Suevi. Alamanni. însă aceste triburi ne 2 . Hermunduri. în ce privcsce originea istorică a acestor seminţii. 28. Din cuvintele luî Tacit. e quorum nominibus proximi Oceano Ingaevon es. cet er i Istaevones v ocentur. et filium Mannum. medii Herminones . « e quorum nominibus — Ingaevones — Herminones — Istaevones vocentur>. Arimani. 2: (Germani) Celebrant carminibus antiquis (quod unum apuci illos memoriae et annalium genus) Tuistonem deura. cari locuiau în Westphalia. Varini. seu Istonii în Liber coloniarum. Chatti ş i Cherusci. originem gcntis conditoresque.

A r me no. Ea conţine pe lângă numele regilor tradiţionali şi o grupare etnică a populaţiunilor germane de pe la începutul sccululuî al VI-lea. descinde şi Alanus. Alanus este fiul luï F et u i r. Manus. 592). Mac. Un alt Manus ne apare ca întemei ă toriul ora şului Manesion din Frigia (Fragm. c ă în cele mai multe manuscrise ale tabeleî medievale. III. ce e drept. III. seu mal corect în Germania. ne apare mai târdiii sub o formă mai desvoltată şi acomodată împrejur ărilor etnografice din timpul migraţiuniî celei marî a poporelor. Insă forma cea mal vechia a numelui e Mân u s. ') Mannus (Manus) din noti ţ a etnografic ă a luï Tacit nu este un cuvent de origine teutonic ă. Chr. orî Mannus. La Tacit. Arimilor) de pe teritoriul Germanieï. Acest Alanus din genealogia de la a. Maî not ă m aicî.A r menon . 520 d. Etimologia şi înţelesul cuvêntuluï Tuisto a rëmas până astă-dî obscură pentru literaţii germani. N u me l e l or s u nt a c elea ş i. Romanii înc ă aveau un Deus Manus seu Manes. ş i ast-fel se pot considera ca f ă când parte din familia Hcrminonilor . La T a ci t H er mi n o. seu locuitorii din delta Dun ă riî. care a venit în Europa. pe care ne-o transmite Tacit. a avut trei fu. In ga e vo . Vedî mai sus p. au format. una ş i aceea ş i familia cu Arimiî de la Carpa ţ î. redactată probabil în timpul celor de ântàiû Merovingï. purtau numele de Atmoni. cam pe la a. Ar men i on c u A î n l oc de E. îns ă Germanii din timpurile Iui Pliniu constituiau un popor cu totul transformat. apar ca Suevï. Confusiunea a urmat ast-fel din causa numelui. gr. în tabela merovingic ă Erminus. ér Peucini. Inguo. Pelasgiî din Lydia aveau ş i eî o tradiţiune analogă . o simplă traducere a cuvântului pelasg Tuisto. primul rege al Romanilor. c ă în timpurile unui vechiû rege al lor. înţelege al Romanilor (s. Din acelaşi părinte cu Mannus. Acest Alanus. dup ă cum ne spune Strabo (VII. O parte din Bastarnî. 207 — 208. tuţiu seu tată ]). După acesta tabelă genealogică. In tabela genealogică din timpul Merovingilor. 6r Alanus un simplu conume seu epitet etnic. Ilist gr. 520 este unul şi acelaşi cu Mannus din varianta luï Tacit 1). probabil o formă corupt ă în loc de Ar m on i. o parte din poporul Lydieî emigrând au descălecat în Umbri a. unde s'aû numit apoî T urs en Ï (Herodot I. 233). IX. Atys fiul lui Manes («n. Ar me ni o. Erminus este numit A r men. cel de ântâiu om. . Is t ae vo. a fost un aşa numit Alanus. 3). Fragm. Hist. îns ă Bastarniî erau Geţ î (Appiani De reta. rom. Este tabela numită «Generaţie r eg u m». este fiul luï Tuisto (deus terra editus). 16). = tat ă . 94). Vechil Herminonï aï Germaniei. întocma ca şi Mannus din varianta luï Tacit. sunt numi ţi în tradiţ iunile române Armâni. Fetebir seu Fa di r — Vater. ş i a cincia familia cuprindea pe Bastarniî din Carpa ţ iî de nord ş i pe tribul Peucinilor de la gurile Dun ă rii. îs t i o .AcccaşT tradiţiune istorică.

d. a avut doi fir. ca particulă negativă. _'a Wen nius. XV. Vatican 5001. per quem Romani regnum perdiderunt (et ipsum Romani perdide-runt A).—C. purta numele de Agaetes (Steph. Verset' cliniss d. care domnia peste Colchî. — E. a turmelor ş i a păşunilor. 1862. infaustus. ms. VIII/IX. Primus homo venit ad Europain de genere lafeth Alan us 3. T a 1> c l . VII). quorum nomina sunt ') ') In. Sangall 732 din sec. ér în limba română negativul in are tot-deuna forma de ne. Legile Longobarde. — F.i M e r o v l n g' i c ii. Variante dup ă Nennius. sec. (5. Stevenson la San-Marte BGKLNPRa. 3 ) Siglele manuscriselor: A. IX. X. Syagrius a fost comandantul trupelor romane din allia după căderealuî Romulus Augustulus. INCIPIT GENER A T I O RE G u M (ITEM DE REGIBUS ROMANORUM B3). c. rom. bcdef s ki=Ms. 8. PRIMUS REX ROMANORUM ALA NEUS (Allanius B) dictus est. La Cava. etc. ast-fel cum fost publicat de K. ) ici textul este evident alterat. TRES fueruntfratres unde sunt gentes: _____________________________ cum tribus filiis suis.). sec. 1. 5 ) Un rege vcchiû al Scyţilor. nescius. . 4 ) Dup ă Diodor (II. Legile Longobarde sec. ') In Abhandlungen d. Mûllenhoff în Memoriele Academiei de sciin ţ e din Berlin si punem tot-o-dată în paralelă variantele din Historia Britonum a lui Nennius (sec. kônigl. Provinzen um 297 2). şi Ottobonian 3081 sec. Armeno. A kad. se pref ăcea in limba latină une-ori în ne: infandus.Ing u o ne a par e maï mu lt în forma d e Ne gue. nefandus. 43). Paris 4628 din sec. nefastus. Egetius genuit Egegium. . Reproducem aici textul acestei memorabile tabele etnografice. Alaneus genuit Papulo (Pabolum B *). Historia Brilonum.—B. sec. 2. 7. fiii lui Alanus sunt aminti ţ i în ordinea: Hessitio. IX. 4.—La Romanï Paies. Wissenschaften zu Berlin. p ărintele legendar al Scyţ ilor. Scythes. Byz. ) N e gu i o ş i N e ugr i o. fratele lui Latinus după Hcsiod. inscius. maï avea şi caracter masculin. în can afl ă m unele forme maï corecte ale numelor proprii. XI. pe Palus şi Napes. Paris 609. ade c ă cu N e î n l o c de I n 1 ). Dup ă Momm sen ş i Mûllenhoff. '"să reproducem aceste variante în paralelă cu textul publicat de Mûllenhoff. Reichenau 229 in Karlsruhe. Egegius genuit Siagrium 6)(Fadiruyl. Ncgue. J?. v. XIII/XIV. divinitatea protectôre a p ăstorilor. contemporan cu Aiete. IlavtixiKaiov). Cugetăm la Agrius. 5. Papulus (Pabolus B) genuit Egetium 6). Ni gueo. precum si din alte manuscrise ale evului de mijloc. Ne gno. — D.

Zio) mal avea şi epitetul de 'O^ovuoţ (C. ') Avem aicî o vechia tradiţiune pelasgă. I. Germ. Erminus (ErmeniusSC. Neugrio Flavigny) H e s s i t i o (Hessicio b. hanc peritiam inveni ex traditione veterum. haec sunt gentcs V 1 ). Ysicion g. haec sunt gentes IV. qui incolae in primo fuerunt Britanniae. Ai'inen E. Schuchardt. II. Burgundiones Thoringus Langobardus Baioarius 15. a. Cf. Armenon autem habuitquinque filios: Gothus Valagotus Gebidus Burgondus Longobardus N eu go autem habuit très filios: Wandalus Saxo Boguarus (Boguarus Targus cdefgi) II i s si ti o autem habuit filios quattuor: hi sunt Francus Romanus Britto Albanus (Romanus Allemannus et Brito a quo primo Brittannia habitata est ce). Igngus D. 12. 2). Flac. 'Efjiov). Istio (Escio J?C. 221. Pe o inscripţiune romană de la Mannheim lângă Rhen. séû Mercurius Alaunus din inscripţiunea de la Mannheim. Hermes ('Epjxvjţ. Usicion h). SS VIII. Chr. Inguo (Ingo SC. mal sus p. haec sunt gentes IV. Neguo fgh. v. R. Tingus E. Nigueo F). Alaunius). . 219). Per. Romanes Brittones Francus Alamannus 18. 314) filii Ougomun filii Thoi 2) etc. Alaniï locuiau în timpurile argonautice lângă Istrul de jos (per saevos Ister descendit Alanos. VIII. Este ast-fcl clar. 318). 1G. 742 seqq. Gipedes et Saxones. 87 d. 3569).—Getiî de la Istru avuse aşa dar în timpurile preistorice şi numele de Alanï. Ermenus D. Gotos [Walagotos] Wandalus. Mon. Ar m en o (Armenio b. era considerat in timpurile preistorice ca un strămoş divin al multor seminţii arimice. Hisicion ei. 10. — Cf. Ostjus E. Gr. 13. Forma de Alaunus corespunde aicî la Alanus.). 7) şi ca un rege plin de merite al Aborigenilor (Diod. v. Niguco F) frater eorum genuit 14. care ne apare tot-o-dată ca un rege glorios şi divinisât al Daciei (p. Vulgărlat. E. Hisisione F) frater eorum. Neugio i. Lângă Istru pune pe Alanï şi poetul Seneca (Thyeste). Armen E) genuit 11. germ. Ermenus D. este una şi aceeaşi personalitate legendară cu Hermès. Arnienion gf) Negue (Negno e. VI. este unul şi acelaşi cu Hermes al Pelasgilor meridionali.0. 5. Hostjus E) frater eorum genuit 17. E r minus (Ermenius B. ca Armcn. că Erminus seu Armen. 305. ca întemeiătoriu al dinastiilor thrace (Herodot. ca in limba reto-romană christiaun la christianus (Cf. V. et I s ti o (Escio S. Hermes. fiul lui Alanus. La Pauly-Wissowa. Argon.). După Val. hist.SciutZ>. numit de Romani Mercurius. Armenon ehi. Alanus autem ut aiunt fuit filius Fetebir («Fetuyr». care murise înainte de cucerirea Daciei (c. I n g u o (Ingo B. Ermenonc F). Tingus E. mai are şi epitetul etnic de Alaunius séù Alaunus (Genio Mercur/»'// Alauni. : ) Zîuţ (mit. Dionys. 'Ep|iâu>v. fiul lui Alanus orï Alaneus din tradiţiunile germane. Scius D. Résulta ast-fel.

considerat în timpurile aceste numaï ca o insulă mare în sînul Oceanului 3j. 290. ') în tradiţiunile şi legendele germane mai aflăm amintiri şi despre alţî regî. 185. Kiinic Lwdwig von Ormanie. Ehecius (seu Gethus) Presus ş i Geathus. 133. din Inguo seu Neguo descindeau Burgundiî. care domnesce peste Rômisch lanţ şi Romiş marc . 189. ci diferitele regate naţionale ale Herminonilor seu Arimilor de pe teritoriul Germaniei. séû a vechilor Ari m a n i . care a lăsat reminiscenţe adâncî în tradiţiunile germane l). D. (Be s s el l. că de la aceşti fii descind cele nouă popore nordice. Suethedus. 1: Germania omnis a Gallis Rhaetisquc et Pannoniis. Fără indoielă. «Rômisch marc» şi «O r mani c». Rheno et Danubio fluminibus. ") Taci ţ i Germ. este numai o form ă latinisat ă a numelui de Herminones.Dup ă cum vedem. 190. Tot la familia Herminonilor aparţineau populaţiunile scandinave şi după autorii romanî. între carî A l an e u (Alarms seu Mannus) figureză ca primus rex Romanorum. cum sunt: Dietwart. 329). 1858. maî cuprindea. a lui Tacit. TliuringiÎ. carî au ocupat Britannia. Dup ă acesta genealogia. cr I s t i o este părintele comun al Romanilor de lângă Rhen. . Vandalii. că vechia populatiune a Germanie! a fost de origine arimică. D i e t h e r. l ăţ os sinus et insula r u m immensa spatia complectens. anume Saxonii. O notă marginală adauge. Jutus. după cum seim. că sub numele de «Rômisch l a n t». Ûeber Pytheas von Massilien. Goţii. : ) Acelaşi Erminus ne apare în unele manuscrise ale bibliotccelor din Cambrigia şi Paris sub numele de Boerinus. Dacus. împerat la Romaborg (Grimm. El ar fi avut 9 fii pe: Cinrincius. de la Erminus seu Armen î-şî tr ăgeau originea lor Goţ ii. Hcldensage. Gepiditsi Saxonii2). ş i eî sunt considera ţi în tabela merovingică ca făcând parte din familia lui Armen seu a Herminonilor. Tabela merovingică maî stabilesce tot-o-dată ca principiu. Ea vorbesce numaî «De regibus Romanorum ». acost ă tabelă reduce originea triburilor germane Ia aceiasî str ă mo ş î. Dietmâr. Francilor si Alamanilor. 113. Go ţ ii. Geaţiî şi Frisil. Walagoţiî. 213). emigrase din Scandinavia. Dacii (Danesiî?) Norvegii. p. c. Wandaliî. Gothus. şi Ermanaricus (Airmanareiks). Gôttingen. Inguo (Ingaevo) şi I s t i o (Istaevo). Aici terminul de «Romani». 168. al Britonilor. Wan da I us. şi teritoriul cel vast al Suediei şi Norvegiei. aplicat la primele seminţ ii germane. Rômischer keiscr. etera Oceanus ambit. Langobardiî şi Bavariî. Iutii. vechile cântece seu tradiţiunî poporale nu înţelegeau imperiul cel istoric'al Romanilor. p. a Sarmatis Dacisquc mutuo metu aut montibus separatur. Germania mare seu barbară. rômischer Konig. der junge Icunic von Rocmisch lanţ . un popor. de cari ne vorbesce ş i Tacit: la Erminus seu Armen (Hermine). aşa numiţi aï «Romanilor». O t n i t. Anglii.

Raumaricae. ast-fel. al căror fond de altmintrelea se reduce la timpurî forte depărtate. III. carî. 6: In illo sinu. 3: Sequuntur deinde (in Scanzia) diversarum turba nationum . tribun. II. c. 2 . ^r 258. seu Scandia ]). — Ibid. constituiau unul şi acelaşî popor de R om ar ic i4). ex insulis Scandinovia. quem Codanum diximus. Acestî Suionî formau însă numaî o mică ramură din seminţia Suevilor. quann adhuc Teutoni tenent. 3: In eo (Codano sinu) sunt Cimbri et Teutoni: ultra. Finni mitissimi. După tdte aceste tradiţ iunî. R a u g n a r i c i i . tabela genealogică a vechilor populaţiunî ale Germanieî ni se prcsintă sub următdrea formă. Get. Sunt ex his exteriores Ostrogothae. Mela estinde de asemenea pe Hermi(n)onî şi în Scandinavia 2). >) Taciţ i Germ. i p s o in oceano. — Germania magna. după cum vedem. 870: Romerici mons (Baluzii Capit. . că făceau parte din familia Herminonilor. c. c. c. lib. III. . 223). 3 ) Jornandcs. Mda pune a ş a dar pe Teutonî în Scandinavia şi pe Hermionî dincolo de Teutonî în aceeaşi insulă (peninsul ă). 44: Su i o num hinc civitatc's. cr Jornande amintesce între populaţiunilc Scanzieî peRaumaricae si pe R a u g n a r i c i i 3 ) . ultimi Germaniae Hermi ones . 4 ) Forma acestei numiri ni se pr esintă şi pe teritoriul Francieî la a. ) Melae lib.în particular Tacit ne vorbesce de o populaţ iune numit ă Suiones din Oceanul nordic.

NIGUEO.. ESCIO..\ Cimbri Tfculo'ni ^ham onus He'rmundurl Chatit.. . '•.... . .. • ' • ':' •/ . NEGUE) isT/evo (IST(0. FAOIRU = V«ter) l MANNUS CALAMUS. primus REX ROMANORUM) HERMINO (ERMJNUS. < \ / / / / / . \C'Heru»cl N \ 0\ '''-ţi \E\S. OSTJUS) /. \ \\ \ \\ / / • \ GotiWalagoti Wandalus Gipcdes Saxones Cintinciu» Jutus Suetedos Eiacus Gethoi Fresus Raumaricae Romani Brittones Fraicus^Uainanna» . / ..Tabela genealogica a vechilor popalaţiunl germane. . et ''ulti'ini '-. TERRA l TU1STO OEUS TERRA edltus (F6TEBIR. ARMEN) / proximi Rhono \ ING/EVO (INGUO.. \ \ ' • • • \ \ \'-- \ \ \ \ \ / i \ \ // / / / . .. \ \ IN'G/É VON ES /p r o» im l O Ce a no'. Bulţnndiones Thonngus Langobardu» Baio^nos ..

nr . după cum ne spune Piiniu. nr. ce le aflăm în regiunile aceste. Bavaria. este numit de autor-iï romanï Arm i ni us.Herminoniï constituiau în timpurile romane cea maî numerdsă si mai puternică populaţiune de pe teritoriul Germanici. Didot) lib. 6 ) Dioiiysii Orb. videlicet eremanos. 5350: Adia tu llus . El era din gintea Cheruscilor.. Eremani ş i Erimani. 30. 4) . Ermeni ş i Ermini.. Arimanus ş i Armianus 5 ). adecă al Măriî armanice 8).. 4594 : Ar i o m'a n us Ilia ti f( ili u s ) . 4. . care învinse pe Varrus în pădurea teutoburgică. la Strabo şi la Dio Armenios 3). — Despre cet ăţ enii din Mantua. 4966: R u mn o. situat în apropiere de Rhen. 5289: Ar mianus. Antiquit. III. ) C. VIII (1866 p. nr . in P ann on ia . ce ne indică în mod forte clar. Boemia.. ! ) în acest nume propriu.. ne apar vechii locuitori aï Alpilor şi în legile Francilor şi ale Longobardilor 7)Un port al măriî nordice. v. unde locuise o-dată o mare parte de Herminonï. dup ă cum fă r ă aspira ţ iune este numele lui Erminus. Forma cea vechia a numelui Herminones a fost în tot caşul Arm i n i (Armâni si Aramani) f ăr ă aspira ţ iune. numai un ram din familia cea mare a Herminonilor *). VI I . Litvania şi Danimarca. eî erau respândiţi în triburi numerose prin Suedia şi Norvegia. L. Saxonia. 689. IV. I. T a tuca e Ver vec i filia e uxor i e t Ru ma e f( i lia e ) . Erimani. Sub numele de Arimani. A se vede pag. Eî se întindeau de la isvorele Rhenuluî şi ale Dunăriî peste Wurttemberg. 2. 11. Prusia *). de origine etnică. Dionysiu Periegetul numesce pe toţî locuitorii Germaniei àpeqiavéaç e). Mur a t ori. *) Hcrminoniî din Prusia ne apar mai târdiu sub numele de Hermini (Diefenbach. 52). Aceeaşî regiune maritimă se numesce la Piiniu în formă latinisât! Germanicum mare 8 ). ér Cherusciï formau. — Dionis Cnssii voi. 4880: Ari oman us Ter ţ i e t Qvarta Mascli f(ilia) . c. nr .. 3 4 5 ) Strabonis lib. că numele naţional al acestor populaţiunÎ a fost în vechime Ar imani. 1 . ér dincolo de Ocean seu de Marea baltică. europ. In Noric. p. VII. Orig. II. ') A se vedé pag. 1. nota 1. 1. (var. nr. Ermani. A neintonat din prima silabă a trecut sub influenţ a luî r în e ş i ast-fel s'aû n ă scut formele de Eremani. Silesia. p. Vatican şi Floren ţ ia). precum si alte nume familiare. Polonia. Descr.avû>y.. 8 ) Ptolemaci (Ed. portă la Ptolemeu numele de Mapapjiayic XI^TJV (Mar armanis p or t us).. 192).. în mai mul ţ î codicî din Paris. un epitet. 11502 Ar imanus filiu s Ar i onis . 15: praedictos cives.. Moravia. ) O pr in c es ă a C her u scil or p or t ă n u mel e d e R ha m is ( St r a bo. 733 nota 3. '•>) Plinii lib. seu Armen '-1 ). 285: ' ţ u\a àpsijiâyécov rsp[j. aflăm de asemenea numele personale Ariomanus. Faimosul liberatoriu al Germaniei. IV.

*) Pauly's Rcal-Encyclopădic d. dass irgcnd ein deutscher a min .. . numele de Aliinan.Rhipel. că pe teritoriul Germaniei nu a esistat nici un trib.. cari au trecut Rhcnul şi au alungat pe Gali din locuinţele lor au fost Tungril de astă-dl. după cum ne ) Steph. probabil unul şi acelaşi cu Alemone. Numele de Germania. Forma acestei numiri e forte vechia. la a. VII. ce locuiau în părţile de răsărit ale Rhenuluî 4).. A l iman moşie (Teleorman).. este nou şi introdus numai de curcnd.. A l im a n plai û (Gorj). (Constan ţ a). Es findet sic i m den Mundartcn des jetzigcn Deutschlands keine Spur.. scrie Tacit. By/. als E'genname beigelegt h ă tte. 4 ) Strabonis Geogr. Aliman del (Vâlcea). nici o populafiune. Aii man del (R. — După cum la Pliniu Su e vi su nt H er mi on ï.. od er d a s d eu ts ch e V oi k si ch j omal s d en N ar aen G cr man n n . J ) Tjicitl Germ. pe teritoriul Arimilor. . Alterth. Acesta lupt ă se întâmplase. — Numele Germaneis (Germanis) ne apare maî ântâiu în Fast.. 1 . ca o remăşiţă din timpuri vechï.. 1. şi Neviu. pune în fruntea legiunii Giganţilor pe un aşa numit R un cu s (Rumcus). care se fi avut numele de Germani "). c. 2: cetcrum Germaniae vocabulum rcccns ct nuper additum.. «5sX<pot. poetul epic roman. Venim acum la originea ş i la forma numelui de «Germani». cari au dat numele de Germani la populaţiunile. Der Name Germanen. în urmă acest nume naţional s'a estins la tôte populaţiunile Germaniei 3).. Faptul rernâne însă positiv. . la R av en n as (p . si Alemanni :). dup ă cum seim. Chr. ist kein Appellativum.-S ă raO. sondern ein Nomen proprium . (Olt ji Argeş). dessen Sinn wir mit den Mitteln unserer heutigen Sprachkenntnisse nicht bes immen kônnen.Arimaniï séû Aramaniï din părţile de sus aie Rhcnuluï şi ale Dunării încep se ne apar ă în secuiul al Ill-lea al erei creştine sub numele de Al aman n. fiind-că cel de ântâiu. yv/ffioi. kl. 23 0 ) Su avi su n t Al a ma n l. 2. p. Capit... adecă omeni de acelaşi nern.... Germani. unde Romanii din anumite consideraţium politice au prefăcut pe H în G.. numind populaţiunile dintre Rhen şi Vistula Germani. Ér Strabo scrie: Romanii au fost cei de ântâiu. portă la Hygin numele de Alem one. lib. numiţi atunci Germani. Unul din Giganţii cel faimoşi de la munţ ii ..• EO-voj rspjxavoîţ îtpoc/cupov. în fine. 2 ) Al im an corn.. 222 a. O simpl ă transformaţ iune fonetic ă : Alamani ş i Alemani în loc de Aramani ş i Ar eman i prin schimbarea lui r în /. s'a mal păstrat până astă-dî în onomastica ţeranilor români şi în terminologia topografică a acestor teri 2). carl se ridicase se restabilescă în domnia pe Saturn.. seu fraţi.. Acest termin este numai o simpl ă latinisare a numelui etnic de H e r i na an i seu Her m an i.: 'AXajtavoi. 773—774.. v. Al i m ă n es c î corn..

I. n u m. Serele ş i Luna. s ) Enstathii Comm. ') Grimm. pe lângă pădurî şi pe câmpii. ») Slraboiiis lib. quern adiecta litera G w o d an dixerunt . Cas tor.(Ba3«v oi Fepfiavol evojiotfovtai YJ ep|j. longe anterius. D. M. St X « TU 'Poj|j. nici dup ă caracterele sale speciale. 8 ) Staţii Silv. Hermes seu Armen. nu représenta o divinitate na ţ ional ă teutonic ă . nec in Ger mania. c . se în ţelegea o regiune anumita geografică. ş i aveau un cult particular pentru Marte. I. că esista şi la denşiî instituţiunea centenelor ca o vechia moscenire pelasgă *). «Germania învinsă» e personificată şedênd tristă pe un scut lung. nici alte imagini. adorau cu deosebire pe str ă mo ş ul lor divin.2. din genealogiile pelasge.aî(DV y). Hercule. Pollux. Ed. Mar ş Get i eus la Romani 8 ). VII. El venerau pe Saturn. 2. 6 . Faîa seu Terra. pe care î-1 numiau Guôdan W ô d an 6 ) si Geat 7 ). «deus Terra editus».. D o c tr . pe care o numian frame a.. dar nici casc în vecinătate unii cu alţii. 2723). Credinţele şi tradiţiunile lor religiose erau de asemenea pelasge. şed in Graecia fuisse perhibetur (Grimm D.. adecă născut din aceeaşi mamă.. locuitorii Germaniei constituiau un popor mai mult pastoral de cât agricol. 285: Tv-rpio-. ér jos lângă piciérele sale se vede o lance frântă 3). când scrie: W o d an sane. 53. cari pe la începutul secuiului al Vl-lea ocupase Britannia sub conducerea lui Hengist si Horsa. 6 : e x o m n i j u v c n t u t e d e le c t o s a n te a c ie m s is t u n t . acesta espresiune avuse un sens curat geografic şi nici de cum fabulos. Pe un ban al împëratuluï Domiţian. dar nici de cum pămentul întreg. I. 123). M.Yjv. Acesta o confirm ă ş i Paul Diaconul. v. Diferi ţi mun ţi dir< regiunile Carpaţilor maî portă şi ast ă-dî numele de God ea n. Ei nu aveau nicï idolï. De f i n it u r e t n u mcrus : c e n t e n i ex singulis pagis. Vechii Saxoni (popor din familia Herminonilor). ca şi divinităţile cele mari pelasge.csplică cel vecin înţelesul acestei numiri etnice ]). In timpurile lui Cesar. 149. că Germanii se nurniaû si her m en 2). nici dup ă nume. Arma lor naţionala era suliţa séù lancea pelasgă. EI nu aveau oraşe. Tuisto (cu înţelesul de «tutu» seu «tată») era deul suprem si părintele populaţiunilor germane. După tradiţiunile vechi naţionale.. 6 ) Wôdan. Germanii vechi adorau pe Terra mate r (Hertha). el era deus Terra editus °). cari se represinte divinităţile sub forme sensibile.. 3 7 9 . ) Ta c i ţ i Ge r m . Paris. într'un codice parisian al luî Eustathiu din Thessalonica se m aï spune. 3 ) Ec k h e l . ceea ce ne arată. 1. Mercur (Hermes). in Dionys. V I . Sub F v. în timp de rësboiû fie-care sat avea se dee câte 100 luptători. Didot (Cod. corespund la epitetul grecesc ff^sv'i^. sub numele de Ir m in seu Ilirmin. (1854) p.. La început. ci locuiau mal mult răspândiţi pe lângă fântâni.. 4 ) Cuvintele lui Tacit despre Tuisto.

Die Personcnnamen unter Bcrûcksichtigung d.. Boemia Ruhmland Romsdal.. 324-328. 1859. Germ an ia d e ast ă -dî. de cum ne-o presint ă fi sionom i a tim p urilor actu ale ş i du p ă cu m n e ap are în timpu ril e lui Cesar. 116.. î n mare parte Râmi seu Ari ml... şi care şi-a în s cr i s n u m el e s eu p e m u n ţ ii.. Acesta column ă a fost ars ă 772 de Carol cel Mare.. Ortsnamen. 1867.. antérieure rasei teutone. . Stuttgart.. Armen) a fost interdis.. cum sunt : Herman.. Herman. Vlasim.. po rta în c ă urmele num erose ale unei rase preistorice.. 105—106. in altum ercctum sub divo colebant.. Hefmanc.. 460. care a brăsdat pentru prima oră pămentul dintre Vistula şi Rhen. 96. Despre locuinţele Arimilor pe teritoriul Germanici vechi ni s'au mal păstrat A ncâ pân ă ast ă -dî numerose amintiri în terminologia topografic ă a acestor regiuni. Hermanctz. 3 ) In Bohemia sunt cu deosebire numérise localităţile formate cu numele Hermans [Ermanï r= Armani).. Wien.. Hermann. Ermensûl ş i Or m ens û l (sulul lui Irmin). Hermanctz :l) Rimowitz în distr. M.. D. Din aceste cit ă m Armansberg Harmening Ram (Ramm) Rambach Ramberg Ramels Ramelsen Rarnelsloh Ramesbach Raming aici urm ă torele: Ramlingen Ramma-Gau Rammelsberg Rammenau Rammingen Rammisperc Rammo Ramolt Rams Ramsau Ramsbach Ramschen Ramshausen Ramsthal Ratnstorf Rems Remesen Remesin Remse Rimai ' Rimau (Rimov) Rimbergcu s. — acmcistcr. Norvegia. Grimm. 1854) p. numit ă Ir m in su l.. ') Rudolf von Fuld (ap. I. p e co lin el e ş i p e v ă il e a c est ei r e g iu n i B ). cu ţ eril e sale surorï. 1893.în onoarea luî Irmin se afla la Erisburg în Westphalia ridicat ă o column ă de lemn. Leipzig. I.. M.. Wien.. ) rott. când învinse pe Saxoni 2 ). Resum ă m : Forma primitivă a poporului german a fost cu totul alta.. Hefmanovice etc. venerationetn exhibebant. ! ) Grimm.— Special-Orts-Repert ori um von ^chlesien. Landsch p.. 1894. Din timpul acesta cultul lui Irmin (s. Rurnburg Rumelant Rumlingen <). patria eum lingua Irminsul appellantes. é" cu alte cuvinte un vechiu arminden pelasg J ). D. Hermanitz Hermanov.. D up ă cu m v edem . 106): frondosis arboribus . (Ed. — Special-Orts^epertorium von Bohmen. Rom.. pre viei Românise! din Bavaria vedï Jung. Alemannische Wanderungen. truncum quoque ligni .. Heî-manice.. C ei m al v e ch i lo cui to ri al G er m ani ei a u fost d i n ra s a pel a sg ă .

Pe la finele epoceî eroice. ce le aflăm respândite pe teritoriul Germaniei de la Rhen si până la Vistula si chiar dincolo de Ocean. aruncă triburile pelasge şi celte unele peste altele. ce nu le putem întrevede. Mişcaţi şi împinşi de evenimente. restornă vechia stare de lucruri ş i devine st ă pân peste o mare estensiune din teritoriul Germaniei vechi . în fine urmele materiale ale civilisaţiunil preistorice. violent ş i resboinic. încet. că erau mal barbari. aceşti barbari năvălitori. venite. Vechile triburi pelasge espulsate din locuinţ ele lor. în tôte cele lalte îns ă. instituţ iunile. o parte însemnată din tesaurul de limba ş i tradi ţ iunl ale poporului supus. pătrund pe teritoriul Arimilor ş i produc aici o nou ă dislocare a triburilor pelasge. altele peste Rhen în Gallia. nicî cu agricultura — pă răsesc regiunile cele depărtate ale Asicï. de la ultimele margini ale pamêntuluï. însă tipul. tradiţiunile şi limba lor. unde duc o vieţă necunoscută istoriei. dup ă cum spuneau ceï vechï. din peninsula Hemuluî ş i din Egipet. apoi încet. cari apar în fruntea acestei migraţiunî în mase. obicinuit se tr ă esc ă numai din vênat si pradă. erau asemenea Celţ ilor. de aci trec peste Vistula. un alt ram al familieï indo-europcne se ivesce la frontierele de nord-ost ale Germaniei. întocmaî ca pe cele lalte populaţiunî pelasge din Scyţia. . care trăise mult timp sub o climă boreală. nu seim. forte probabil după resboiul troian. Ceï de ântâiû. unele trec peste Alplîn Italia. Fa ţ a Europei pelasge începe a se schimba. Acest nou popor. o fatalitate nemilosă urmăresce si pe Arimiî din Germania. ni-I înfăţiseză ca o ginte. Aceştia erau predecesorii Germanilor de ast ă-dî. în tot caşul înainte de resboiul troian. aveau corpuri mal înalte. Germania. apoï îndreptându-se pe drumul cel mare al lumii vechi către apus. Cu câte-va secule mai târdiu în urma invasiuniî Cel ţ ilor. credinţele religiose. religiunea. Gallia si Britannia. Dacă aceşti omeni veniau din Asia. în forma ş i în moravuri. resboinicï şi aventurieri — cari nu se ocupau nicï cu pă storia. popor până aci nevëdut si necunoscut în Europa. străbate pe teritoriul Germanici. Insă. eî se opresc cât-va timp pe câmpiile Scyţieî. sunt Celţiî.Acesta o probeză tradiţiunile istorice. adoptând civilisaţ iunea. se substitue populaţiuniî pastorale şi agricole a Arimilor. din Asia. numirile de localit ăţi. se revarsă peste regiunile dintre Tatiais şi Oceanul atlantic. EI erau din aceeaşi familia etnică cu Cel ţiî. în peninsula scandinavic ă . sunt împinse mereu către medă-di şi apus. Se deosebiau însă de Celţl. seu din nordul Europei. impetuos. după cum ne spune Strabo. peste Scyţ ia. o nouă invasiune de popore. ş i per galbin-rosietic.

. întru adevăr. şi migraţiunea de pe teritoriul Germaniei. Hermunduri ne apar sub numele de Armalausi. 2) Pe tabula Peutingeriană. că natura a fortificat Italia în părţ ile de nord cu Alpil. despre cari până aci nu ajunsese la noi nici o scire. şi puţini. se aflau în lupte şi în resboie necontenite unele cu altele. acest împărat al armatei ndstre a străbătut cu legiunile ş i cu armele poporului roman regiuni ş i popore. o . nici prin vorbă via. Independenţa politică şi personalitatea etnică a vechilor Arimï de pe teritoriul Germanici înceteză. nici în scris.. c ăci dac ă acesta intrare ar fi fost deschisă la mulţimea cea nenumărată şi îngrozitdre de barbari al nordului. în cât nu era nime.. şi tipul lor se stinge. ér aceia. Singurul popor din părţile de nord ale Dunării de sus. ca aceste popôre s& fie înfrânte şi supuse . le-a subjugat si le-a obicinuit se asculte de ordinele poporului roman. Cicero. cu deosebire către Gallia. în părţile de nord ale Europei. Părinţi conscrişl. le-a învins. transformă din fundament vechia stare de lucruri în Germania. şi numele de Arimanî deveni acum în Germania sinonim cu terminal de clăcaşî séu fëranï feudalï (Herimani). cari maï rëmasera. elementul pelasg din Germania era în mare parte espulsat. barbare şi resboinice. seu inimice. era numai o mică potecă. încă pe la începutul erei actuale. caracteriseză ast-fel popôrele Germaniei şi ale Gallic! din timpurile sale: «Cesar a purtat resboie fericite cu popôrele cele mai violente şi maï temute prin curagiul ş i prin numă rul lor. puţini mai erau din Arimil Germaniei. a doue popdre noue şi barbare. *) Ciceroni» De provinciis consularibus. c. î că până târdiu în epoca romană. In timpurile pe când Marcu Ulpiu Traian guverna provinciale romane de la Rhenul de jos.. ér pe cele lalte le-a strivit..•r ncste Ocean in Britannia. locuinţele lor se schimbă mereu. orî cel puţin teribile prin figurile lor cele mari. tot ce st ăpâniam noi până în timpurile aceste în Gallia. cu Germanii şi cu H e l v e ţ i i .. ér cele lalte părţi erau cuprinse de naţiuni. cele pchî si cele noue. cari se vorbescă hmba lor naţională. nici o-dată Roma nu ar fi fost în stare. séû necunoscute. care î-sî păstrase tirnp mal îndelungat caracterul arimic. ca se fie centrul şi reşedinţa acestui mare imperiu al lumii» 1). cari să mal aibă consciinţa despre înrudirea lor cu Romanii. fură deposedaţi similatT orî aserviţi. sétt necredinciôse. Acesta invasiune succesivă si violentă. în memorabilul seu discurs despre Provinciale consulare. 13—14. se continuă făr ă întrerupere. Este o bun ă tate nemă rginit ă a providen ţ ei. dar nici cel puţin prin svonul public. care se nu dorescă. ér restul descompus.. se vëd a fi fost Hertnundurii 2 ). diferitele triburi ale Germaniei.

Migraţiunile Arimilor in Gallia (Ar em ori ci. Aceste regiuni de apus şi de nord ale Gallieî purtau în geografia oficială romană numele de Ar e m or i ca. cel m aï aprôpc de noï sunt Herm un dur i f . Urbewohner R ătiens. 40. cart au dreptul so facă comerciu cu noi. dar şi în părţile interiore. precum şi în coloniile cele splendide ale provinciei Re ţ ia. 7. fără ca el se aib ă dorin ţ a se ni le iee» ] ). 2 ') 'facili Germ. Din acesta causa. cu apărarea frontierelor de nord ale Italiei. cu mult înainte de invasiunea Celţilor. 6. nu numai pe ţermuriî Dunăriî. eï sunt singurii dintre Germani.) în Cosmografia luî Aethicus. Sufisul topic u ş a ni se presint ă adese orî în numirile de localit ăţ i ale Re ţ ieî (Steub. în Roma mal esistau în secuiul al IV-lea unele părţi ale oraşului vechiû. lat. 1. Migraţiunile triburilor pelasge către apus începuse încă în timpurile primitive ale istoriei. ) Apollodori Bibi. un termin. R e mi). . Uber d. Din punct de vedere al etimologiei. după technica şi ornamentaţiunea lor. cari. Geogr. cele mal vechi triburi pelasge ale Gallieî se aflau dislocate şi împinse înainte de migraţiunile posteridre până în părţile cstreme de lângă Oceanul cel mare. 84). min. când senatul roman însărcinase pe luliu Cesar. în timpul. ce form ă . c. III. numele de Aremorî este numai un simplu rotacism archaic în loc de Aremonî. Rî trec la noi pe unde le place ş i fă r ă s ă fie p ă di ţ l. Un munte din regiunea vecin ă a Bohcmicî portă numele H r om o l a n . 41. după forma. aparţin civilisaţiunil archaice pelasge. ce ne indică tot-o-dată numele de Aremori pentru cea mal vechia naţionalitate pelasgă de pe pămentul Gallieî. Sub acesta formă terminul este forte vechili. O probă în acesta privinţă ne sunt diferite fabricate ale industriei neolitice descoperite pe teritoriul Gallieî. Armalausi sunt numi ţ i Armolai (Ries e. Un 'Apy_£|iOf/oc (unde / represintă numai o aspiraţiune guturală) ne apare în legendele epice despre resboiul celor 7 în contra Thebeï ça un fiu al principelui Lycurg din Nemea 2).Despre aceştia scrie Tacit : «Dacă vom urma acum cursul Dunăriî. noi deschidem Hermundurilor casele şt vilele nostre. şi pe când comandanţii noştriî arată celor alalte ginţi germane armele şi castrele nostre. lib. 161 seqq. popor credincios Romanilor. ce presupune numele de Armalausa pentru teritoriul locuit de acest popor.

/ Wonysil lib. Romulus. se numise în vechime un gen ôrecare de dmcnî G). ) Hasdcu Etym. p. 86: î. gent. Oeuvres. Aceeaşi solemnitate.u Victor. fratele lui Romul.-. v. ) Miklosich. Romac. / Aur .purtau numele de v i e n s A r c h e m o n i u m şeii A r c h e m o r i u m şi f o r u m A r c h e m o r i u m ') . — G a l l i a . Wanil.\ictor.f>' ţ r>. Sërbâtorilc. c. ital. cu rituri nocturne. y Scxti Hiifi. ne spune Aurcl'.&tj^ïvo.vs. 171. voise se fie construită cetatea Romei. Alimorï. sub numele de Al i m o r Î. d. . raagn. 18. 3) Fabretti Gloss. dupu cum spuneau tradiţiunile. Rom. Ùbei d. urb. Rcmorcs. ér în Bucovina şi Moldova aceeaşi strămoşi din vechime (Reinorï séù Alimorï) sunt ^ Ţ i £ _R a h man î ş i R o hma nl ") . se mal serbeză şi astă-dî la Carpaţî. v>~ î: T'. se mai numia pe la începutul creî creştine partea cea mai înalta a muntelui Aventin. 259. °) l'iutnnjuo. Rémora 2 ) ş i Re m o na "). unde. III.Ai'jsvTÎvoi xn/. -180-481. cu deosebire în Bănat şi în regiunile de apus ale Transilvaniei 8). De reg. YJ 'I'ljiopior. p. lib. p Ovidii Fast. 4: Certabant (Romulus et Remus) urbcm Roma m Remoramne vocarcnt. seu Re m ori a 4 ) ş i Remonia 5 ). rom. V. ! . I. Rem. — Marian. Orig. -) Clceronis Ue div. 21: homines ab antiquis Remores dicti. Remuria seu Rem o r ia "). p.c-0foùïlv. Rcgio VII. Rumunen. era o vechia serbătore na ţională a Romanilor în onorca strămoşilor huni si iluştrii. 1158.

La Jornande. O alt ă grup ă considerabil ă de Aremorî séû Aremoricï se afla stabilită în părţile de nord-vcst ale Gallicî.G. ne spune. VII. 201: Les monuments mégalitiques. 1889) p. ') S. cea maî însemnată grupă de Aremorî o formau locuitorii din Aquitania. unde ni se presintă cele maï grandiose şi mai frumése monumente megalitice ale Gallieî: menhire. al idiomeî si al administraţiuniî. o regiune important ă archeologic ă .Ve ne ti. quaeque eorum consuetudine Armoricae appellantur (quo sunt in numéro Curiosolites. La Gaule.— Entropii lib. IX. S. — Scliuakenburfe'. delà vieille Armorique ne sont pas seulement les plus grandioses. I. c. numit ă lingua romana (la langue romane). peulvane. care din punct de vedere al elementului etnic. Ambiba r i. Hlcronymi Comment. 40: dans l'Auvergne (pe teritoriul vechil Aquitanie séù Aremorice) . 12. Paul c ă tre Galatenî. c ă Aquitaniï (séû Aremoriciï) se glorificau a fi de origine grecescă 2). mar. Goth. o idiomă latin ă poporal ă . il y sont accumulés sous toutes leurs formes. în ce privesce originea geografică a acestor Aremoricî stabili ţi între Pyreneî şi Liger. — Cf. 21. ') Cartallliac. Ieronim în comentariele sale asupra epistolei S. le r remplace souvent / et la lettre a à la fin des mots prend un son sourd et inarticulé qui ressemble à Vai. 36. lib. Ca le te s. 4 ) Jornandis De reb. 5 ) ProcopH Boll. 124. 3: maxime cum Aquitania Grace a se jactet origine. Bertrand. 17: Aquitanica. per tractum Belgicae et Armoricae. — Cf. ad Galatos. 3 ) Caesaris E. cuprindea teritoriul de apus al Gallieî de la Pyreneî până la rîul Ligcr (Loir).. p. Cesar numesce districtele aceste Armoricae c i v i tates. o regiune. Osismii . On remarque de fortes aspirations guturalles. II. în acesta parte de sud-vest a Gallieî domnise. în apropiere de Ocean. quae Oceanum attingunt.. — Etimologia celtic ă din ar ( —ad seu ante) şi mar ( — mare) e lipsită de ori-ce fundament istoric. ') Plinii IV. dolmenc si cromlechurî 7). v. ]30. Armorica din pă r ţ ile de nord-vest ale Gallieî cuprindea în deosebî peninsula numit ă astà-dï Bretagne. ce se aflau în timpurile aceste în sfera de influenţă a civilisaţiuniî grecesc!. lib. 35) află m şi Aremoricus pontus. °) Avieni Or. lib.în Gallia. . Aremorica antea dicta. între ace ş tî Aremoricî. eî sunt numi ţ i Ar mori tiani 4 ) si la Procopiu Arborychi 5 ). Le movic es. La France préhistorique (Ed. ceï maï estremï erau a ş a numi ţ iî O şti on e s seu Ostiaei. Idiomes populaires de la France. p. în tot cursul evului de mijloc. 9. 75: universis civitatibus. U né Hi) . Ibid. — La Ausoniu (Epist. între rîurile Liger şi Samara3 ). c. Get. in epist. 53. B. Rhe done s. G. alinieri. adecă din părţile de resărit ale EuropeT. seu din Aremorica vechia x ). ér insulele din apropiere purtau numele de Ocst-r y m n i c a e fl). V.

prius etiam quam nostram amicitiam appetissent. A patra grupă numerosă de Arimî se afla stabilită în G a l l i a Belgica. G. ) Caesaris B. că denşiî se predau cu tote ale lor în credinţa şi în puterea poporului roman 4). 7) Strabonls lib. fratres consanguineosque saepenumero ab Senatu appcllatos. că avem aici numai o form ă corupt ă. lib. noi credem. 3 . G. Re mii au fost cel de ânt ă jii. I. 43: omni tcmpore Galliae p r i n c i p a t u m Aed u i tenuissent. 3 ) Cicero ad Atticum. ér senatul roman le acordă titlul de foederati. cel mai inalt magistrat se numia vergobretus. nu are nici o bas ă în terminologia instituţ iunilor vechî. c. ce corespunde terminulul latin de rector (civitatis). Acest t-'b figureză în actele oficiale ale republice! romane sub numele de Aed u i . că Eduiî formau un popor din vechia familia latină. scrie César. — La Eduî. în timpurile lui Cesar. 19. că eî se aflau pe gradul al doilea al demnităţii între poporele Gallieî. dereg ă to riQ. fra ţ î ş i popor de acelaşî sânge cu Romanii. de la cymr. Aici se afla reşedinţa legatului imperial al Gallieî Belgice. Din contra. Când César se apropia cu legiunile romane de frontierele Gallieî Belgice. Ora ş ul lor principal se numia Durocorter ş i Re m i. carî 1 trimiseră o deputaţiune şi-î făcură cunoscut. o autonomia administrativă. V. 33: Aeduos. cu alte cuvinte. 2 ) Caesaris B. însă preponderanţa politic ă o aveau a ş a numi ţ ii R e mi. ér rangul ântâiu î-1 aveau Eduiî °). secundum locum dignitatis Re m i obtinerent.0 altă populaţiune pelasgă a Gallieî. Remiî. aii avut tot-de-una primul rang între poporele P llieî J). rom. I. G. seminţiile arimice ale Belgiei se aflaţi unite între densele prin confederaţiunî şi clientele particulare. din care causa lc-a şi conferit titlul onorific de «fratres et consanguine!» £ ). ér Cicero i numesce: fratres n o ş t r i Aed ui3). guerg (efficax) şi braut (judicium). lâncră rîurile numite Axona (Aisne) si Matrona (Marne). VI. 54: quos (Remos) praccipuo semper honore Caesar habuit. ) C a o s a r is B . s'aû bucurat tot-de-una de o ondre principală înaintea sa B). IV. 5 4 ") Caesaris B. *) Caesaris B.Senatul roman recunoscuse la diferite ocasiunî în mod oficial. între poporele de nord ale Gallieî 7). se fla stabilită între cursurile superiôre ale nurilor Liger şi Arar (Saône). lib. ccï mai nobili. I. Strabo numesce pe Remï. 3 5 . 16). G. G. dialectală. prin tractate speciale. dup ă cum ne spune Co ş ar (U. G . Eduiî ne spune Cesar. stabilită. 12: Eo turn stătu res erat. Etimologia propus ă de unii. I I . cnre făcea parte din familia Arimilor. ut longe principes haberentur A edui. a unul cuvânt vechiu pelasg. T.

Porţiunea scrisă cu caractere cirilice era de fapt numai o copia fă cută în Ţ era românescă pe la începutul secululuî al XIV-lea (1300—1310) de pe un alt esemplar scris în Moldova pe la finele secuiului al XII-lea (1180—1200). Nr. avuse încă înainte de cucerirea Gallic! tradiţiunî naţionale vechT. după cum vedem. o poVtă a oraşului era consecrată dculul Marte. Acest manuscris a trecut apoi din Ţera românescă în Dalmaţia. Acesta portă mai subsista în parte si astă -dî. separandu-se de fratele seu Romul. tepresintă pe Rem şi pe Romul sub lupoică. după cum aceeaşi tradiţiune o ailăm la Aremoriciî din Aquitania şi la diferite triburi pelasge. Faptul ce ni se presintă este următoriul.-isdtu. se păstrase încă până în secuiul al XVIII-lea un evangeliar scris în limba slavonă. că Rem. . consecrase o vechia tradi ţ iune. întocmai ca şi Eduiï. ar fi din aceeaşi familia etnică cu poporul roman. Le texte du sacre 2). Textul sacrului delà Reims (în diariul «Traian». care prin avuţia şi frumseţa sa întrecuse cu mult cetatea luî Romul de lângă Tibru 1). a trecut în Gallia. Se pare însă. Acest evangeliar se compunea din doue părţ i. unde a întemeiat ora ş ul Re mi. şi care din causa acesta capelase numele de evangelia consecrăril. ce avuse un rol forte însemnat î ţ i istoria religi6să şi politică a Francieï. că originea lor geografică se reducea la părţile de resărit ale Europei. 1869. 2) l[. 64—69). unde a fost legat cu un alt fragment evangelic scris cu litere glagolitice. că Remii m aï aveau si alte reminiscenţe istorice. înc ă o legendă forte rcspândită în apus. unde s'a păstrat cu religiositate în catedrala de la Reims şi ajunse la atâta veneraţiune. în cât doue dinastii succesive regale. despre originea Remilor. Este un monument.Remiï.101): Et Rcmus s'en ala en France Une cite (Rains) fist par puissance . în timpul dominaţiuniî romane. a Valesilor şi Burbonilor. ce se stabilise pe teritoriul Hispanieï. Evangeliarul ast-fcl legat ajunse apoi în posesiunea împëratuluï Carol IV (1348—1378). . în catedrala de la Reims (Rémi). 1. . a. de unde dup ă a. c ă Remil erau fra ţ i din acela ş i sânge cu Romanii. că eî. în evul de mijloc mal află m. 1390 manuscrisul trecu în Francia. la drépta se vede Faustul. care. carc-1 dărui mănăstirii Emmaus din Praga. Roma nclla memoria del medio evo. la stânga Acea Laurentia. nu seim cum. pe care regii Francieï depuneau jurămentul lor la ceremonia încoronării. şi alta cu litere glagolitice seu dalmatine. una scrisă cu litere cirilice. Prima arcadă. jurau la ceremonia încoron ă rii pe acest evangeliar. numită a lin Rem. în ce privesce originea lor. scris în parte pe teri') Legenda Athis et Prophilias (la Graf. care spunea.

. ') Biodori Sicull lib. prin autoritatea şi numeral lor.. Ora ş ul lor principal era Augusta V'roinandorum. 4.. ") Plinii lib... i numiau «fraţi ş i popor de acela ş i sânge» 4 ). j u j y substitue numai pe un H ca aspira ţ iune. voi. erau aşa numiţii B e 11 o v a c i.000 omeni luptători »). 3. nr. XIV a substituit numaî pe un altul mal vechiu.. în fine.v Ev r. G. Remiî. II.âvSwv -].v . ") Caesaris B. o V5v Pa). 4. că formau unul ş i acela ş i popor cu Belaci. 2: îi te =6. *) Acesta importan ţă deosebită. deterrerc potuerunt. 8 ) Strabonis lib. V. . f r a t r es c o n s a n guineosque suos. ad cum (Caesarem) legates . <Lv (. că evangeliarul din sec. care trăise în timpul luî Cesar şi August. IV.. unde ini. Didot) lib.U-uiy) bT-. n e S u e s s i o n e s q u i d e m . ce-sï avea locuinţ ele sale în AlpI °). 7231.. I. 2 ) Ptolemaet (Ed. se pare. Strabo. cum le numia Tacit). 4 ) Caesaris B... 3 : Rémi. lib.^« ^\^.. El puteau se pun ă în arme 100. Vesta CEctia)Un alt trib din Gallia Belgic ă M formau a ş a numi ţ ii Oromansaci 3 ).. c. după cum ne spune Cesar.. nu se pote esplica de cât prin o vechia tradiţ iune.xov TS -.riul terilor române. V. 25.. La aceea şi unitate de ras ă şi la aceea şi confederaţ iune politică aparţineau în Gallia Belgică si Sue s s io n i I. scris cu caractere pelasge (séû grecescî.^ 'IVujiaioot ty. 6 (var. de altmintrelea destul de instruit.— Un ora ş vechiû cu numele Suessa se afla în La ţ iu. Diodor Şicul. Bellovaciï.. L. IV. vecini cu Remiî. miserunt. IV.MV Fc/. II. pe carî vecinii lor. G.). întocmai ca în Vene t i ('EvswQ.. e ) C. 31.«! r^VxTiv. Forma v cor ec t ă a numelui era a ş a dar Romand i. qui eodem jure et eisdem legibus utantur. cu litere bëtrânescï séu cirilc şi cu unele particularităţi ale limbeï românesc! '). ne spune că esista între Gali ş i Romani o înrudire etnic ă . cari. numit ă de Ptolemeu TCGAIC Azotata 'Po. ér Stra bo n ume s ce p e to ţ i Galii! p opor arimani c 8 ). îns ă perdut ori distrus din causa evenimentelor.j...ov vilwv. ce s'a acordat în Reims unuî evangeliar scris în parte cu litere betrânescf şi în o limb ă neînţeiesa pentru clerul. 4.. prin curagiul. După nume si după caracterul lor.. quin cum his (reliquis Belgis) consentirent.. formau în Gallia Belgică poporul cel mal puternic. Vecini cu Remi din Gallia Belgic ă erau în timpul lui Cesar a ş a numi ţ ii V'rornandui seu Veromandui..Cf.j. un termin. qui proximi Galliae cx Belgis sunt. unum imperium. al Francieî. unumque magistratum cum ipsis habeant. II. 9..av T -> JV jil/pi t m v xaO-' -^lâ. un alt trib rësboinic pclasg. din timpuri forte dep ă rtate 7 ). pe care geografia romană ni l'a transmis de sigur numai in formă barbarisată.. in diferi ţ i codicï)..). qui dicerent . nu Veromandui. -/piviuv îi^sv^u^v.v oo-f f k v t ia v « «U a i à v xal r . Probabil.

4. SS. I. Romul încă este n um it Hero m u lu s ( Graf. I. ex genere romano. Mon. 889. séû familia etnică. Aici Flaviu loseph. d. ane. rom. Un trib. Urgesch. după cum am vëdut mal sus. d. o parte din triburile ari m i c e trec ş i se estind în peninsula iberică. se numiau Twaarot. corn.\ M 3). germ. =) Flftrit JoscpM Bell. Diet. Ram ell enu s séû Ch r am u llen u s.. din Pyreneî pdrtă în inscripţiunile romane numele de ') Janln. Hist. în o vechia legend ă francesă. unul indica rasa. unul din duciï luï Dagobert I (Mon. idiomes gaul. 8. un termin. Jud. France. după cum vedem. dux Aquitaniae. Ia vechia popula ţ iune a Arimilor se reduce originea maî multor numiri de localit ăţ i de pe teritoriul Francicï de ast ă -dî. Chramnus ( D a h n. Hb II. d. 1497). I1ROMIIAOS (Eromelos). 160). a. întocmai ca Etruscil şi Sabinii. 4). 876 ( B a l u z i i Capit.>„„ 50 . — Ca nume personale do origine arimic ă not ă m aici : Ariamnes. 1851. gr..=„. Despre esistenţa unei vechi populaţ iunî arimicc pe teritoriul Hispanici mal avem încă următorele date. 3 ) Flfrvii Joseph! c. care.„„*. Acelaşi autor ne mal spune. un Gal avut emigrat în Asia (Phylarcus in Fragm. că Iberil cel vechi. d. ş i pe Lusitanii de lâng ă marea de apus (pe vechil locuitori aï Portugaliei) triburi arimanice 2). 2 2 3). numele unuî principe pe o monetă a Senonilor (Monin. Ramnus) episcopus Helenensis. II. lib. si altul moravurile lor rësboinice barbare. Paris.In fine. 92. 4. „. numesce pe Ca n tab r ii din Pyreneî. Appion. care trăise în timpurile lui Vespasian. 36). "I^ïjpsç ol KV. Rom a. Din acestea însemn ă m aici urm ă torele : Aramon Ramecourt Réméréville Re me ray Arembécourt Ramicourt Rémering Ri may Arraancourt Ramonchamp Rem'gny Rimancourt Armenonville Ramous Reminiac Rimogne Ermenonville Ramousies Remiremont Rimon Harmonville Ramville Remois Roumens Ormancey Rcmeling Retnoncourt Rumigny Ormenans Remenoville Remonville Rumont '). II. Vôlk. întrebuinfeză şi pentru Arimaniî din I b e r i a terminul general. 16. seu glnte. Germ. avea la autorii grecesc! doue înţelesuri. Istoricul Flaviu loseph. II. R a m n o (s. politic.. hist. a acestor popore. Din regiunile Alpiior si din Gallia de sud. a. Migraţiunile Arimilor in peninsula iberică. III. de Romani. u. 334). Ramnulfus.

II. p. nr. SuppI. Probabil. 54. nr. orte depărtate acesta regiune muntdsă. med. fig. II. XXI. I L. ast ă -dî Salamanca cu 6" ca aspira ţ iune ş i cu un / format din r). si ivênd de dcsupt inscripţiunea XPMAN (Orman) (v. ca mesager al deilor. 72. A r mo ni a. ce corespunde la o formă maî vechia de (7/JArnantica. II. După cum vedem. Alte 16ue monete din Tarraconia. 4. nr. ant. probabil numele unei localităţi 6). Pe doue inscripţiunî redactate în idioma naţională a unui trib din Lusiania aflăm cuvintele A r i m o şi A r i m o m . 4 ) Siietonil Caes. Catena principală a munţilor din părţile de sus ale Lusitanieî purta în epoca oman ă numele de Herminius mons 4 ). ') Mlojuiet. voi. I. unde noî vedem aceeaşî r accilare între formele aspirate şi neaspirate. 738. 757. voi. I. II. Unul din ace ş ti denarî ie înfăţişeză pe revers figura lui Armis al Daciei. I. scrise cu litere vecM pelasge : >tMr^<p (Ramescyus) şi PA Ml. voi. un termin. s ) C. s ) Livii lib. 8 ) C. în itinerariul lui Antonin Sa Im antica. ne iresintă numele unor principi na ţionali. 5743. :unoscute sub numele de argentum Oscense. Un ora ş de pe teritoriul Vacceilor se numia în epoca roman ă Herri an di ca 8). unde se bătuse cele de ântâiu moncte naţionale ale Hispanici. lupă cum ni le au transmis inscripţiunile romane 8). de sigur. II. L. Ruinele uneï vechï cetăţi din munţii Lusitanieî se mat numesc si astă-dî \ r a m a nh a s e u A r a m e nh a B ) . nr. 2856. voi. IV. . 21. despre cari am vorbit maî sus. în părţile de sud-ost ale Pyreneilor esistă un vechiu oraş al Ilergefilor. ')• In fine. întocmai ca în numirile de triH)rî şi localit ăţi. L L. de asemenea anteridre cuceririi romane. eu f/f) R o m e n ic i. după cum Roman d i din Gallia craii numiţ i Viron an du i în geografia oficială romană. I. maî aflăm la vechil locuitori aï Hispanici numele personale de \ r mo ni c u s ş i H a r m on i c u s . 4008./ i r o m e n i c i l) . ') C. o simpla formă dialectală în loc de R o m e n i c i. L. Argamonici (mal corect însă Aramonici) este numele unei alte ginţî din rarraconia *). 7J. triburile pastorale arimice ocupase încă din timpuri. 920. pag. Dcscr. P). 4373797. d. *) C. II a r mo ni a s i R a m n i a . 5. voi. nr. L. în evul de mijloc Arm i n n a. lumit Osca. 739. c. 3S92. 252). c ) C. că aparţineau la aceeaşî familia cu Vi r o meni c i .

care despărţia teritoriul Etruscilor de al Umbrilor. ut Volnius. Victor. Cel maï vechiû trib pelasg. întréga regiune central ă a Italiei se vede a fi fost locuit ă de triburt ari mi ce. L. ») Yirgilil Aen. De reg. 81. 79. nr. V. Tib r ui. după cum résulta din Eneida lui Virgiliu °).9. VIU. ce le aveau unele p ă r ţ î maï vechï ale Romeï. era numele unui vechiû trib roman. după cum résulta din numirile de Vicus Archemorium seu Archemonium. c. După Dionysiu din Halicarnas. — Festus (v. 48): Certabant (Romulus et Remus) urbcm Rom am Remoramne vocarent. I. VIII. — O vechia divinitate naţională a Romanilor purta numele de Remureina (C. urb. . gent. Micraţiunile Arimilor în Italia. Aceeaşî tradiţiunc o afl ăm şi în epopea naţională a lui Enniu: Romul şi Rem se certau. portă în tradiţiunile istorice ale Etruscilor numele de Ram ne s si Ramnenses *). L. V. *) Enniu (la Cicero De div. e ) Sextus Kufus. încă cu mult înainte de întemeierea Romeï. R o m i l i a. Acelaşi termin ne mai apare si sub forma de Archemores şi Archemones. dicebat. 1. Roma seu Rémora *). ") Servlus ad Aen. de al Sabinilor şi Latinilor. qui tragoedias Tuscas scripsir. pe care-1 aflăm stabilit lângă cele şepte coline ale Romeï. p. 5 ) Aur. L. ne pune în evidenţă faptul. Luceres). probabil însă că la început R o m i r i a. Acesta numire archaică. scrie Aureliu Victor. Ramnenses. 55: Şed omnia hacc vocabula Tuşea (Tatienses. 85—87. care avea primul rang al demnităţii între triburile aşa numite rustice '). lib. I. lib. I. 90.Rom. a ) Plntarquc. 812). partea superioră a muntcluï Aventin se numise o-dată R e m or i a 2). 2 ) Dionysil Halle. I. ş i Forum Archemorium 8 ). lib. Rcmurinus ager): ş ed et locus in summo Aventino R em o r ia dicilur. ubi Remus de urbe condenda fuerat auspicatus. vol. 1784) Romulus. voi. Romae. c. Orig. că în tim') Yarrouis L. (Ed. de origine etnică. cum se numescă noua cetate de lângă Tibru. ') Varro. Oeuvres. 63. Rcgio VII. Remores. la Plutarch R em o ni um şi R e in on i a 3). I. Teritoriul acestui trib începea de lângă muriï Romeï si se întindea până la mare. 21: homines ab antiquis Remores dicti. era în vechime numele unuî gen orecare de ômenï 5). L. era numit în căr ţile vechi religiose Rum on 8). seu Rumor în formă rotacisată.

I. O monetă antică de bronz a acestui oraş ne înfăţişeză pe avers n cm cu barbă şi căciulă conică. IX. triburile arimice se aflau. Tome I. . 322-323.. si pe Etruscî. d. Lachmann. X.. p. ai TO . probabil în loc de Arem ori c i .C. (Grom. P c.. pastorală şi agricolă. Jupiter m aï era adorat şi cu epitetul de a r m u n o s seu a r m u n i s 2).. că originea acestei numiri este anterior ă domina ţ iunii romane. 9: 'A^vîv^ . Pădurile cele vaste ale Apeninilor. m o n t e s R o m a n i a p p e l l a n t u r .yiîiv x<»|jLYjîèv 't'j. încă din timpurï forte depărtate. Suppl. respândite prin diferite părţi ale acestei regiuni. în aceşti munţi locuise o-dată poporul primitiv al ItalieT. 381. 8 ) Vlrgllll Aen. cari despărţiau pe Umbri..opjv). numit în vechime Rum on şi Rumor. pe Sabinî. p. •îî'. 5. II-a 7. ni se presintă în tradiţiunile na ţionale ale Latinilor. Dcscr. . dup ă cum acesta se probez ă si din numele cel vechiu al ora ş ului «Ariminum» 7 ). 2. De condit. vet. ") Mnratorii.. I. regele cel înţ elept şi plin de merite al Aborigenilor. lib. purtau încă din timpuri obscure numele de montes Romani s\ Din aceş ti munţ i isvoria Tibruî. 137): în Piceno et in regione Reatina. Ed. p. de Unul din cele mai vechi oraşe de pe teritoriul Um brii o r purta numele de ' m in u m . ') Huschke. purta în evul de mijloc numele de România şi Romaniola °). se mai numise.. Rutuliï. <) Dioiiysii Hal.. Fa u nus. ibid. — L i b e r C o l o n i a r u m I (Campania). Scriptores. ér pe revers legenda ARIM. ca la Procopiu Arborychi în loc de Armorici. seu Aremoricenses. ') Despre Arimani. în fine. Alte d6ue moncte ne prcsintă acelaşi tip.. ) Diodorl Sicull lib.? 6t. . ca rege ş i augur al Rutulilor 8 ). ca un popor de origine ari in i c ă. ') Mionnet. 239: priuati possident montes nomine Romanes. nr.. Taf. v. F ără îndoielă. 325-327: superbum Rhamnetem aggreditur . agr.din p ăr ţ ile superiôre ale Italiei am vorbit mai sus. mai notăm aici. . după cum ne spune Diodor Şicul 6). Virgiliu amintesce pe un Rhamnes. Cu deosebire. p. med.1 oropâSjt. l. pân ă lângă ţermuriî de jos aï Fadului. si 'Epii ţc ('E..'le primitive ale istoriei italice arnenddue ţermunle TibruluT craii locuite o populaţi une arimică. un termin etnic alterat. 23. a c ăror capital ă era Ardea. 6 . cr pe revers inscripţiunea ARIMI şi ARIMNO l).séùAremani.ùv . în L a ţi u. Rex idem et regi Turno gratissimus augur.. dimpreună cu părţile de nord. 208. VI. 3) Sicull Flacci. voi. Die Ig U v. în vechia religiune a Umbrilor. că întreg teritoriul Umbrieï.. aşa numi ţ ii Aborigines 4 ). . începând de la marc şi până lângă Apeninî. L. Tom.

3 6 0 ... pe care însă Romanii o asemenară cu pă mentul. apoî în Laţiu. v . I X . cam cu 300 anî înainte de prima imigrare a Grecilor în acesta insula. 19. era de asemenea o colonia ari m i că. ér din Lucania în Sicilia. Din Laţiu espulsaţî de Aborigeni şi de alte triburi pelasgc.. că acesta lege avea de bas ă o tradiţiune vechia naţională. Chr. dup ă cum o numesce Liyiu 8 ). In regiunile cele muntose ale Apeninilor. Oraş ul Tibur. "Rppov. Romanii şi Siculiî. ad Alt. Sicilienii au fost declaraţ i de cives Romani ").. Chr. I. — Plinii lib. Romulus. Oeuvres I (1784). Unul din vechil représentant! aï acestuî municipiu portă la Virgiliu numele de R e mu lu s 2). care devenise o cetate puternică. cam cu 80 de anî înainte de resboiul troian 10). 7 2 .) maî amintesce aici ş i un ora ş cu numele de Erimon I J ). seu în părţile inferiore ale peninsulei italice.. 17. Hecateu (sec. Unul din regii ceî vechi. înfloritdre şi «superbă». vol. li b . după cum ne spune Cicero. şi o fică a sa se chiam ă Roma 8 ). că amêndôue aceste popore. . III. ' ) D io n y s i i H a l . v. l ib .. ei trecură în Lucania. domnise o-dată. situat la col ţ ul de res ă rit al La ţ iuUu. un principe glorios din familia arimică. X. 2). In timpurile luî Antoniu. adec ă cu vre o 1000 anî a. 3 . l ib . aï LaţiuM este numit la Livju Romulus Sylvius 3 ). q u a S icu ii ci v es R o m an i . I X .. p. L i v i i li b . Romulus. — După Thucydide (VI.. vecinî cu Latiniî şi Campaniî locuiau Samniţiî. ) ) 3 ) 4 ) 5 ) 2 6 4 V ir y i li i A e n . popor de origine barbară. Or os ii H is t. în istoria LaţiuluT. Eî fă ceau parte din una ş i aceiasî seminţ ia arimic ă cu Sabinii ş i Oscii. lib. cu mult înainte de întemeierea Romeî.şi pe un alt erou legendar al acestuî popor cu numele ele Remus 1). 22. *) Stepliaiuis Byz. I . ) L ivii lib. Oeuvres. Un fiu al luî Italus purla numele de Romus 7). ") CiceronisEpist. la Orosiu Ar e m u Iu s 4) şi la Plutarch R o mis B). 10 ) Dloiiysii Hal. a. I.. regele numit I talus. c . V i v g i l u Ae n .VI. 62. v . XIV: Antonius fixit legem . La familia Arimilor aparţineau si vechile tribun ale S i c i l i c ï . Cea màï vechia ş i maî puternic ă cetate a lor se chiema Romulea. 2 0 . In E n o t r i a. iubitoriu de gloria şi independenţă. I. Sicaniï seu Siculiî. F ăr ă îndoicl ă . Pluta ivjue. un popor pastoral şi agricol. Sicuiiï au trecut în Sicilia. elementul arimic ne apare dominant încă înainte de întemeierea Romeî. situat ă pe un vêrf de munte. dup ă cum ne spun tradi ţ iunile... I. locuise în timpurile maî vechi în Umbria. 3 3 0 . 9. 8 ) Plutarque.

cucerise Thracia întregă până lângă sînul ionic 10). Pliniu amintesce rîul numit H ir minium *)> 'a Ph'list 'YpV-wbţ 2). ») Cf. e. în La ţ iu Ramnes. aceeaşî limbă. vechil Arimî erau numiţi Ram nes. Dei. Remis — Remius (ar. ') Livli Jib.L. H ir m in i seu Hurmini. că Troianiî. lib IV. Macedonia era considerată numai ca o parte a Thracieï 9). 4. VII. 946). 14. de sigur o vale locuită în timpurile preistorice de o grupă însemnat ă de păstori ariml. în Umbria. 11. — C f.lib. L. în timpurile primitive ale istoriei. *) Pllllll lib. fr. urb Romae. în timpurile lor de putere şi mărire. h . D . I. Archemones ş i Arche m ores. 186. 571) ş i C. 4 ) Augustin! Civ. 10. I. Rum ones si Rum ores. 115. C. — La Tacit. în Lucania. cuprindea din punct de vedere etnografic întreg nordul Europei de asupra Thessalieî si Epirulul. ér Herodot scrie. °) Hecataeî fragm.avuse o-dat ă aceeaşi origine. Hist. 2 . 20. Re m i 3 ). ) Fragm. ") Ovidil Fast. III. După cum vedem.—Ynrro. C icero. acesta résulta din numirile divinităţ ilor Jupiter Ru minus4). N . 58: Rurainalis arbor. după cum. Re m ores. în p ă r ţ ile de sus ale Tibrulul. Dei. precum si din numele locurilor vicus Ruminalis 6 ). lib. de cari am vorbit mal sus. "O Herodoti lib. în părţile meridionale ale insulei. II. Ann. Pe basa elementelor. VII. ') Augustin! Civ. Romi ş i Rumi. I. 4 . ") Sextl R ufi Do reg. L. VII. ér în Sicilia. It. I: M. Remones. 2 9 : R oman a Juno. Arimini şi Arrnuni. Dea Rumina B ). T h r a c i a. aceleaşî locuinţe şi acela şi nume comun. 8. divae R u m in a e sacellum. 411. II. grace. Erimones (Arimones). Migraţiunile Arimilor în Thracia. 5. 11. ficus Rum in al i s 7 ) seu Rumina ficus 8 ). pe cele sépte coline ale Romei. qu ae ab R oman is et Roman o r i t u colebatur. I. noi resumăm si reconstituim aici aceste numirï sub următdrele forme: în Etruria. triburile arimice ale peninsulei italice ne apar la autorii vechi sub diferite numiri dialectale. R a m n iu s (nr. vol. v. l ib . XIII. în fine mai esista în Italia de mijloc şi forma archaică de Rumi n i .

57). eî ar fi neînvinşî si cei maî puternici dintre tôte popôrele. — în timpurile romane un centurion din Mesia inferidră port ă numele de L. XI. Scyţ iî erau considera ţ i de asemenea ca un popor de origine thracic ă l ). c ă nicî Pausania nu putea se ne spun ă maî mult. 6. «) r. «) Homeri IL. portă la istoricul Arrian numele de Sirmus 5 ). Messius R im us (C. I. III. Q^-QV. fertil ş i avut de turme al Dun ării de jos. însă cu toţiî au aceleaşi moravurî si aceleasî instituţiunî» 2). din care causa eï sunt slabï. ori peste Trauşiî seu Agathyrşiî de la Carpaţî. 7420). ci numaï la basinul cel vast. a trimis darurî piese lui Joe din Olympia 6). 222. este identic cu R i mus. 5. ') Suiilne Lex. nr. 19. 12. un nume. 6. scrie Herodot. Insă acest lucru e imposibil se se întâmple vre o-dată. După diversitatea regiunilor. gr.în p ă r ţ ile de nord. <este. Probabil. Ilist. mama oilor 4). eî pdrtă nume diferite. 3 ) Ilomcrl II. 5 ) Arriaiii De exp. care cel de ântâiu dintre barbarî. şi dacă aceşti Thracï ar fi sub domnia unul singur om. I. XXV.63-a!. care domnise peste Triballiî din părţile de apus ale Mcsieî. care. L. care alergase în ajutoiiul Troianilor. după Indieni. seu dacă se ar pute înţelege între denşiî. V.S la început ca aspiraţiune dialectală. cea maî mare dintre tôtc naţiunile lumiï. 643. De asemenea aflăm la Suida o amintire despre un "Ep[uov ô lîîAaTfwv fiaoiXeoţ 7). . cu numele Arimnestus. «Naţiunea T h racilor». nu putem sci. 30. In alt loc Homer caracteriseză regiunea. ex. în carî locuesc. — cuvinte carî în nicî un caş nu se pot aplica la Thracia de lângă Marea egeă. care trăise în timpul luî Dariu şi domnia peste insula Lemnos situată lângă tërmuriï de sud aï Thracieî 8). X.inus Byz : £v. însă cu transposiţiunea lui R ( = Irmus) si cu . Dacă acest Arimnestus domnise peste Tyrseniî din părţile de resărit ale Macedoniei (Herod. 8 ) Diod. 'ËPJJ. — Fragm. 485. 3. Un alt rege din timpurile lui Alesandru cel Mare. III.-iusiiiilae lib.CUVIOÇ x«piţ.ov. v. vechile populaţiunî ale Thracieî aparţineau aprcipe în total familieî arimice. 4. ') Stcpli. Alex. lib. Din punct de vedere al originii etnice. EO-VOI Qpâv. numită •/) ©ff/xT) èf/ip<ï>Xa£ ca pj'Vjp [XYjXtov.. Homer amintesce în Iliadă pe un Rigmus (TfyjACv). v. adecă din Thracia. V.T^ lpi[5wXaxo. unde plugul scote gliî mari şi grase de păment a). I. din punct de vedere al etimologiei.. Pausania maî amintesce pe un rege alTursenilor. >) Herodoti lib.

identic cu Armen. dipl. pi. 145. 1705). pe unele monete ale lor. s) Wcrtncr. 9. 4. regele cel mitic al Aborigenilor. ap. 7. că n'a fost Armean. une-orî cu efigia. magn. 132. ) M ă tei û de Edcssa. Ca descendenţi din Hermès se mai considerau Filip II al Macedoniei şi fiul seu Alesandru cel Mare. portă nume arimice. LXX. (Hasdeu. Hilferding. p. Aceleaşi tradiţiunî genealogice se pare că le avuse şi familia cea puternică română din Târnova. Serben und Bulgarcn.7jv). ce figurera pc monetele Ilergeţilor din Hispania. Gcsch. pe care-1 cosiderau tot-o-dată ca începătoriul dinastiei !or *). 3. cont. Herman şi Armis. 2. A kôzépkori délszlàv uralkodiSk. unii din părţile de sud. monograma /?. ci Armân. VI. alţii din părţi'6 ^e nord a'c Hemului. 1015). VIII. d. Noi însă mai adaugem aicï. se chiema de asemenea Roman 5) (976—1002). 976 —1014) ar fi fost de origine Armean 3 ). c ă împeratul româno-bulgar Sa m ui l (a. diferiţi regi aï Thracieï. Cod. O cronic ă armenesc ă pretinde. numit şi Hermias. Regii Thracieï. pe carc-1 vedem représentât pe monerele Sarmizegetuseî. fii. V. cu tot dreptul. 2 ) Mionnet Descrip. după cum ne spune Herodot. *) Wenzel. După cum vedem. Bautzen. Intregă regiunea cea fertilă dintre Hem şi Adrianopol portă pe tabula Peutingeriană numele de Rimesica °). ca şi Aremorica. Hasdeu crede. Belgica etc. Este acelaşi Hermes. care înfiinţase şi reînfiinţase imperiul româno-bulgar.Un Roemetalces este rege al Thracilor în timpul luï August ş i un ait Roemetalces în timpul lui Caligula. 6 ) Tab. că un ver al acestui Samuil are numele de Armonius 4). ') Hcrodoti lib. Faptul în sine e destul de remarcabil şi are drept fundament o vechia tradiţiune istorică. In numirile de localităţi aflăm de asemenea urme importante despre estensiunea triburilor arimice pe teritoriul Thracieï. cum se numesc Macedo-Româniî. părintele divin al Herminonilor din Germania. II. Hermaon. VI.: Tom. Peut. şi cu Or m an. că un fiu al lui Samuil numit «Arménul» se chiema Roman (a. Amêndoï acestï regï întrebuinţeză. p. med. cu 'Epjrfjţ (Mîpjrîjv) numit şi Faunus. Segm. . Etym. d. începând încă din timpurile antchomerice. Arpad. o numire geografică de origine etnică. adorau între toţ i deiï maï mult pe '-Epirfjţ (£E(V|j. 29. alte ori cu atributele lui Hermes 2). şi un fiu al împëratuluï Petru I. nr.

séû Rumelia. dipl. încă în primele timpuri ale domniei turcesc! dincôce de Helespont. ce erau destinate ca moscenire pentru descendenţ ii lui Enea. IV. Venim acum la o cestiune important ă a geografiei preistorice. 1217. s). în bulele Papilor... v. ') Yirgilii Aen. 295: Carporu m gen s univcrsa in R omânia se tradidit. la cronicari. — T oma s c h6k în S itz . 284. . dar si pe grupele cele muntôse de lângă Marea ege ă. însă forte vechia. VIII.—Du Cange. nu numai pe văile Măritei (Eiebruluï) şi ale Tungeî (Tonzus). în apropiere de muntele Athos esista un vechiu oraş numit XspjiuXia si 'Ep^oXia. Hierosol. Peut. cum şi în actele oficiale ale statelor de apus 6). X C IX B d.. gr. nici literară. med. astă -dî Harmanli 2). densul amintesce doue regiuni marî geografice.. ut partem Thraciae. Thracia. 660. care se ocupă cu primele timpuri ale istoriei romane. XVI p. p.u X lv.— Jornandis Get. Germ. numite în timpurile romane Rimesica. —Malalae Chronogr.. VI. . regiunile din părţile meridionale ale Hemului. unde domnise o-dată Odrysiî. XIV. SS. poporul cel mai civilisât şi mai puternic al Thracieï.. Originea acesteï numiri este în tot caşul poporală.. ér pe castele meridionale ale Thracieï se atnintesce Rumbodunum. «) Fejér. c.. una Ram lu m 1 ) si alta Rhamae (mutatio Rhamis).Be r. S= -pp. Hierosol. Segra. V. s . După cum vedem. ne presintă un strat forte vechiû arimic. III. p. lat. un termin geografic. 25: Vcsegothae . ad Valentcm imperatorera . Numele de ţ e r a rumic ă (Rum seu Rutn-ili) a rernas. lib. Cod. XlX-lea. . 2. a. România: Broroptonus in Richardo I: Caput Rumâni a e est civitas Constantinopolis. sive Moesiae .. . cui regnum I t a l i a e Romanaque t e l l u s Debentur. Chr. Twaavc'a 6). 2 ) Itin. v. prin tradi ţiune. ce-1 aflăm întrebuinţat pentru imperiul constantinopolitan în tot cursul evului de mijloc. Gloss. ér în sec. 274—276: Ascanium surgentem. et spes hcrndis Juli Rcspice. Macedonia şi Mesia aveau numele comun de Rumili. 378. si i l l i s traderet ad colendum etc.. amintit încă de Hecateu în sec. ) I t i n . ca o numire geografică pentru peninsula balcanică chiar şi după căderea imperiului byzantin. situat între rîurile Nestus ş i Strymon 4 ). la populaţiunile Asiei anteriore. In Eneida sa. Ea nu este nici politică.. —Mon. l î y z ... 269: mutatio Rurnbodona. legates ad R om an i a m direxcre. una sub numele de regn uni I t a l i a e şi alta sub numele de Romana te 11 us 7 ). 1.Pe drumul cel mare al Thracieï de Ia Filipopol c ătre Adrianopol afl ă m în timpurile romane doue localit ăţ i cu nume arimicc. I da ţ i i a. încă începênd din sec. 3 4 ) Chrpn . 475. marele gu1 ) Tab. O prcţidsă indicaţiune în acesta privinţă o află m la Virgiliu. întreg imperiul roman oriental se maï numia si România. 204. ) Ste ph.

Anglie?. 2 ) I'acliymcris De Andronico Palaeologo (Ed. erau omeni deprinşi în arme. prin diferite extorsiunî. s'a mal întêmplat. pe cari nu le puteau transporta. împëratul Andronic a credul. 1st. p. Pachymer numesce pe aceşti vechi locuitori aï Thracieî Blachî. Spre a întêmpina un ast-fel de pericul. avend acelaşi mod de viefă şi probabil aceeaşi origine. Ungariei ş i întreg ă peninsula balcanic ă . sub numele de Rum. s'au şi esecutat apoi cu o rigore estremă. în fine. ce se aplica la Thracia şi Grecia (Cantemiru. care amintesce între Şumla şi Sliven un oraş însemnat cu numele de A Ţ e r m î n I şi o altă localitate. otom. cu numele de Fremniac 3 ). séû Rum-ili. XIV-lea. XII). situat ă între Ş umla ş i Anchial. de can dispun. s ) Tomnsclick în Sitzungsbeiichte. dar tot-odată se le sleiescă şi puterile materiale. Italiei. imp. se stră mute pe acest popor. în părfile de resărit ale Thracieî. din împrejurarea. avuţi de turme şi ciredî de vite si se înmulţise în nume'r atât de considerabil. pe ţermuriî Asiei. Bonnae) lib. că lucrul cel maî nimerit este. . 106. 27. în sens mai restrins. în ce privesce părţile Europei. dincolo de Helcspont. era numele. Aceşti Blachî locuiau mai mult în ţ inuturi rnuntdse. I (Bucurescî 1876). 45. n Particular însă. avea. ei se devină prea audacî.i l i ({era Rum). ne spune Pachymer. doue semnificaţiunl. 301 — 317. ca nu cum-va cunoscându-şî forţele. în cât a périt o mare parte din omeni si din turmele lor 2 ). vechia populafiune arimică î-şî păstrase caracterul seu naţional până pe la începutul sec. Poloniei. ast-fel că el aii perclut o mare parte din averile. 101. ca acesta strămutare a lor se esecută sub asprimile iernel. după cum scrie Pachymer. seu Rum-ili. Ruin cuprindea în regiunile Europei: teritoriul Spaniei. Franciel. Sateliţii administraţiunil grecesc! siliră pe aceşti Blachî într'un mod nemilos se plece numai decât dincolo de Helespont. că diferitele grupe române din ') La Arabi şi la alte popôre orientale. Bohcmie i. cari s'au şi încasat cu o severitate ne mal audită. CX11I Bd. în timpurile împeratuluî Andronic Paleologul (1282—-1328). terminal geografic de Rum séù R u m . încât inspirau îngrijiri seriose. Acesta résulta ş i din descrierea geografului arab Idrisi (finele sec. s'au aruncat asupra lor tributuri imense. I. în fine. Mal résulta. de pe continentul de apus în cel de resărit. Ca numire generală. Germanie?. Râm ni ş i Armâni. p. Amôndoue aceste lucruri.rnăment aj RUmelieï mai cuprindea şi regiunile de sus si de mijloc «île Albaniei de astă-dî 1). însă numele lor na ţ ional a fost Râmi. că se vor alia în contra imperiului cu Scyfiî de Ia Dunăre (Românit luî Basarab cel Mare). se înţelegeau pro vi n ci ele europene supuse domina ţ iuniî turcescî. Vol. Rum. Blachiî din Thracia se întindeau delà suburbiele Constantinopoluluï până la Byzia şi mai departe.

Thracia ne apare ca o fic ă a rîuluî Oceanos. — A n o n .— In evul de mijloc. Retiaria. L . 5. 4 5 . n o t a r i u s . Veranţiu: Serv i a olim nune Rasei a . portă numele de Rascia 2). terra Racy 3 ). 522. TaCapia «). se întindea de lângă Cuppae (Golubaţî) până lângă rîul Utus (Vid). 4 ) rto l e ma el (E d . A r ă mâ nî ş i A r ă me nî J ) . Epir şi Albania de mijloc se maï numesc şi astă -dî A r mâ n î . I . passim. Hu ng. ung. Arp ad . Raxia. în aceste timpuri esista între Rascia ş i Serbia o deosebire geografic ă şi etnică. o putem urmări până în epoca romană. 9 . III . — Ph il l pp i d o D I v c r s i s Si t u s R ă g u ş i i . quod commun! vocabulo Rasei a m vocant. Migraţiunile Arimilor în Illyria vechia (Rascia. în genealogiile poporelor antice. v o i . aprôpe acelaşT cu al Serbieî de ast ă-dî. B e l a e r e g . Vechimea acestei numiri geografice. Ca estensiune geografică. După părăsirea Dacieî traiane. 2 ) Dcnsuş ianu. Documente. Rascia. II. 9 . I V. situat pe ţermurele drept al Dunării. c . 1 3 1 . Rcciaria. Ep. Serbia vechia nu era Serbia de ast ă -dî. originea geografică a populaţiunilor thrace era din părţile de nord ale peninsulei Hemuluî. C o d . 3 .Macedonia. pag. ) Dcn s u ş i fli iu . Rasia. Tocmai acesta importantă regiune a Dacieî aureliane— unde Ratiaria avuse o egemoni ă politică şi religidsă. 3 . 1 298 et passi m. Rassa. Unul din cele mai însemnate oraşe ale Mesieï superiére. întreg teritoriul Mesieï de sus. 1 0 2 0 . 1 3 7 9 . Rascia din evul de mijloc cuprindea întreg teritoriul Mesieï de sus şi o parte a Illyrieî până lângă frontierele Dalmaţiei. cont . p . în faţă cu Calafatul de astă-dî al Rornânieî. — Wcn zel. unde elementul românesc formcză şi astă-dî majoritatea — ne apare pe charta luï Sébastian Munster din 1550 cu numele particular de Rascia. 2 . II. VIII. — Hi ero d es p . 1563. maî t ărdiu Colonia Ulpia Ratiaria. I. Kama). Rasa. 1 5 . Do c. ') Weigand. 35 : Ser uiae r egnum. c . 2 6 8. După tradifiunile vechî grecescî. 11. T. V. Cod . 6r spie medă-di până lângă Balcaniî de apus. oraşul Retiaria devine capitala Dacieî ripense. p . Thessalia. seu a I s t r u l u î . Adevërata Serbia cuprindea numai un mic teritoriu situat în părţile meridionale ale Bosnieî si care constituia din punct de vedere politic o simplă dependenţă a Rascieî. III. — Tliur ocz. purta numele de Raetiaria. dipl . P. Râcz-orszâg. — C. — F e j é r . Did o t ) . 187 . 6 5 5 . care din punct de vedere al administraţiuniî politice. Die Aromunen. — Pres b y t er D io cle as .

în ce privcsce populaţiunea Rascieï vechï. Serviae. Prirnordiae. 30.. Un rege al Thracieï din timpul luï August purta numele de Rhescuporis şi Rascuporis.. adec ă fiul l u i Ras c u. Tom.. Rasceni. Din punct de vedere istoric. ér la anul 1443. I..—Hasfleu. voi. Rasciani.—Mon.. 45. 6203. IV. ') Weuzel. L 639. 29. 49-50. până pe la mijlocul sec. 4 ) Rc ţ iî erau consideraţ i ş i de Romani ca popor illyric. II. Un frate al acestui Rascuporis se numia chiar Ras c us 8 ). G.c. rex -). n .. Stefan Tonna sa intituleză: NOS Stephanus D. in partibus . Rasciae.1311.. Aici epitetul de ep'sS-sves ţ . ') C.Etyra. Dalmaţia. se numise în primele timpuri ale istoriei italice Ras en na e 5). unde în oc de apîi|iavE(ov Tspuaviuv ne apare varianta de èpisfl-evÉïuv Fepjiavdiv. IV. III. civ. Ratzen. magn. Răzen. lib. Hun g.. partium Dalmatiae. terminul geografic de R a s c i a este numaî o simplă formă dialectală în loc de Rams ci a.... L. p. Arp.. Croaţia şi Bosnia :) . Ra s i e . carif. lib. Cod. I. germ. un nume ce corespunde din punct de vedere al etimologiei ş i al înţ elesului la forma latin ă Rasci-puer. 6 ) Dionysii Hnlic. Az eltiint vdrm. Cf. J Că terminiî de Râscianî (Riscianî) şi A r i m a n î erau omogeni şi aveau la cel vechi acelaş i în ţeles. sub nus mele tradi ţ ional de: Rascii.La a.. D al m a t i e e t c . aï căror descendenţ i sunt astă -dî Romanciî din districtul Graubiinden în Tyrol şi din Lombardia de nord 4 ).—Cod . c. ") Apuianl De bell. Bosnensium seu Illyricorum. V. 285. în cronicele i în actele oficiale ale apusului. Raizen şi Rascier. 1443: 3 ) Presb. d i pi. Rascia. nr. Rasseny 3 )... XlX-lea. Illyr. Razen.. Corbaviae etc. 343. Andcg. ş i care ne indica pe un Ras can us ca autor al acestei familie. Didot) v. Raitzen.. după cum diferite localităţi de pe teritoriul Daciei vechi mai portă şi astă-di numele de Raşca. 187: 1298: Bonifacius etc. o probézï doue manuscrise ale lut Dionysiu Per (Ed. . 2 ) Pcsty. Dubnicense. Se r v i e . sub care figureză în timpurile romane Raeti seu Rhaeti din Elveţia. 87. Appiani De reb. CCXXX. după cum ne spune Dionysiu din Halicarnas... La aceeaşi familia cu Reţii din Alpï aparţineau şi vechil Etruscî. «ioclcas.c. cont. 207.. acesta ne apare. o simpl ă abrevia ţ iune în loc de Râmsca 6 ). (epoca regelui Mathia) I.. cu sensul de valde robust i. Pe o inscripţiune romană din Igliţa aflăm numele patronimice de Rascanius ş i Rascania 7 ).. ne indic ă prin lorma sa ş i pe Germani ca un popor r i s c i a . 1298 Papa Bonifaciu VIII face anume deosebire între Serbia. noi avem aici aceeaş i numire etnic ă..—Chron. Rassiani. Din punct de vedere al etimologiei.

.lasi)..9 5 ) .v âr m. ' 2 ) C h r i s o v u l i m p . capitala Daciei mediterane. ed i Serbian! (det ţi Riscani e dispregievolmente V. numit în cursul evului de mijloc Ram 6 ). 9 4 . ce portă numele de R u m a.. 5 ) Jireeek. 20—21 : esistono in Bosnia tre nazionalità. 1862) p. vechia reşedinţă a ţarului Duşan.. ) TalvJ.-orientali. Resumăm: întreg.... la Procopiu . Belgrad nach Constan ţ ii. O altă Rascia se afla lângă frontariele de sud-vest ale Serbiei de astă-dî... 0 presintă faptul. valea şi terguleţul Raşca... i s t .. unde a fost născut şi înmormêntat împëratul Galeriu. 1348. D u ş a n . cioè i greco. p 1 " . terminul de Ris c ia n i a fost tot-de-una sinonim cu terminul de Via si 1). aven d 29 castele şi turnuri de apărare. prin rîul. 192.O deosebită importanţă. Die Hecrcsstrasse v. numită în Itinerariul Antonin Remesiana. Lângă S e r di ca. \-pHijiaHii este un sat românesc de lângă P r i z r en 2).•« R eg i o R e m e si en s i s »... Az cltun t. II. Volkslieder der Serben. Astă-dî Valachiă-vechiă formeză un sangiac administrativ al Turcieî. că în peninsula balcanică.).. -pel. In Dacia mediterană se afla Romesiana (Tab. unde se născuse împeraţiî Aurelian.. U (1826)..Rumisiana. una din cele mal piôse şi maî monumentale biserici numită lania 4). 206 —207 ..iLatini (denominati anche Kérstjani) cioè i cattolici.. Bosnia (Zafa. esista după cum ne spun poemele sêrbescï. Capitala acestui district este Novibasar séû lenipasar.. O parte însemnată a comitatului Posega din Croaţia. în apropiere de vechiul Sirmiu (MitroviţÎ). Prob şi Gratian esista şi astă-dî un orăşel. Peut. oraşul Remesiana (situat. i Tur c hi . a .. ér lângă Dunăre în faţă de Palanca-nouă maï subsista şi astă-dî ruinele unui vcchiu castel. aşa numită «Va1 a eh i a mică» mai purta în evul de mijloc şi numele particular de Rascia 3). în ce privesce originea istorică a acestei numiri. în chrisovul împeratuluT Duşan din a.. în timpurile nostre Rama. 1 3 4 8 ( H a s d e u . şî se caracteriseză în particular prin grupa de munţi numită şi astă-dî Raşca.?) Kaziiaclc. p. Pe valea Timoculuî se mai afla în timpurile romane si castelul Romulianum (Romyliana).. A r c h .. teritoriul Mesieî de sus ne presintă si în cursul evului de mijloc . în fine. ea portă îns ă şi numele tradiţ ional de Rascia. în timpurile luî Justinian. In acesta Rascia seu «Valachiă-vechiă». Acesta regiune frumdsă a Serbiei vechi purta în evul de mijloc numele de StaraVI a ska. unde se află astă-dî Ak-Palanca) formase capitala unui important district militar. la Constantin Porphyrogenitul Rasa. Procopiu amintcscc castelul România. I I I . 3 4 ) Pesty. (astă-dî Sofia). Diferite localităţi ale Mesieî de sus ne apar şi în epoca romană cu nume vechi arimice.

si maî fertilă se numesce si astă-dî Rama. Vlachi domini imperatoris (Sclavoniae). un termin geografic. Phil.000 case şi se afla situat spre sud de Saraievo. XCIX Bd. unde este astă-dî Gorazda. pe cari i-au r ărit resboiele române. Bosnia ş i o mare parte a Her ţ egovincI purtau numele de Rama J). Hecateu. a fost in timpuri dep ărtate locuit de o populaţiune ar im i c ă . şi trăind după anumite legi tradiţionale. după cum ne spun cântecele vechi serbescl. ce nu erau nicî romane. Aceş tia sunt aş a numiţ ii Rascï séû Vlachï. p. nici greccscï. Spre resărit de Saraievo. Un alt munte al Bosniei. 4 ) Gerhard's Ges ănge der Serbcn (1877). după cum vedem.-hist. petrecea o-dată eroul român Novac cel bëtrân eu fiul seu Gruiţă şi cu fratele seu Radivoiu 4). ér în părţile de sud ale Montenegruluî. II. Lângă frontierele de nord-vest ale Bosniei se afla în timpurile romane o vechia localitate numită în geografia oficială R o m u l a (Tab. în apropiere de Dulcigno. V—VII) ne apare sub numele de Rhamnusium 6 ). că acest teritoriu al Illyrieï «romane» séû «barbare». nicï slave. robuste. lat. de lângă Costainiţa. se înalţă figura cea imposantă a muntelui R u m i a. Wien. în părţile de sus ale Herţegovinel. Triburile arimice au imprimat. în timpurile preistorice numele lor la diferiţi munţi. amintesce în părţile Illyrieï un oraş cu numele de O r g o m e n a e 2). *) R iese. 884. O tradi ţiune poporală din Bosnia ne vorbesce de asemenea despre un faimos ora ş din p ă r ţ ile acestea. ér cel din Her ţ egovina sub ') Dcnsnşiairu. d. p. este numit de R o m a n o b r e g. valea cea maï frumosă. 160. unde. Documente. 2 ) Hccatael fragm. Geogr.esturile uneï population! vechï pelasge. rësboinice. se ridică muntele cel legendar al Bosniei România Pianina.1563. Peut. care ar fi avut 18. min. Akad. ') Sitzungsber. pe unde necesităţile vieţeî pastorale le-a fă cut se se a şede cu casele.). numit Ermenia 3 ). p. p. Ratna. Cl. si în urmă i-au cutropit şi sufocat valurile invasiunil slave. In fine. rîurî şi văl. care trăise cu 70—80 ani înainte de Herodot. pe ţCrmuriî Drineï. ce ne indică. 157. cutrierând munţiî şi ăile cu turmele şi cu ergheliile sale întocmai ca în timpurile archaice. . 152. cu s ălaş ele. care în geografia lui Vibiu Sequester (sec. Vlachiî păstori al Bosniei si al RascicI ne apar adese-orl amintiţi în documentele medievale ale Ragusel sub numele de Vlachi régis Bossine. Voi. cu moravuri . colibele şi turmele lor. 5. — în evul de mijloc. 522: Rama est quae nune Bosna dicitur. je cu superstifiunî şi credinţe religiose antecreştine.

Pliniu vorbcscc de doue ora ş e ale Thessalieî. p. situat în Thessalia lângă vêrfurile cele înalte ale muntelui Titan B). Vellcii Patere.j. genus agreste hominum. 2 ) Constantini Porphyr. seu latin ă vulgar ă . Jirecek. seu V r ă m în documentele sêrbescï3). SS. probabil unul ş i acela ş i cu Eùpuaévac. că în timpul invasiuniï Bulgarilor. modo vero Moroulachi. Danicic. I I. Rjcc oik. Ermenia. hi gregibus tantum pollent et armentis. I. quoque notitia Romanae.. 22. 4.numele deVlachi de terra C h el m o. IX. II. (Veneţia 1674). Hist. 18. IX . Ragusa. p. Numele cel vechiu al populaţiuniî pastorale din Bosnia şi Herţegovina se vede a fi fost Ramî.. 31. imp. 3 seqq. 110: In omnibus autem Pannoniis linguae . din geografia lui Hecateu. 7 34 . şi Peloponesuluî port ă înc ă din timpuri forte dep ă rtate nume a r i m i ce. 1. De adm. 8. 8 ) Str abonis lib. Migraţiunile Arimilor în Elada. — Maï notăm aicî. XI..oMorlacchi in quel tempo (1362) li Pastori délie montagne. 4 ) Presbyter Dloclcas. v. Die Wlachen in d. un 'Ap. Rumia şi "O p [i o ç 2). Homer face amintire de un oraş cu numele V0p|o. aşa numiţi Morlacî din muntiî Bosniei. în Iliadă. 5 ) Ho incrl II. La Hecateu afl ă m în Thessalia o localitate cu numele grecisat de Ei>pjisvat °).sviov pe drumul dintre Pherae şi Larisa şi al treilea oraş cu numele de 'Epujivaî lângă marc 9 ). 5 . cu nume arimice.. chc diuidono la Bosna dalla Croatia. 3 ) Cf. hung. aï Dalmaţiei şi Croaţieî. 5: totam provinciam Latinorum. înc ă în tim purile luî August. Diferite localităţî ale Thessalieî. 279: Erano detti VIachi. 16. ale Eladeî propriu dise. Cf. 1403. după cum résulta din numirile topografice de Orgomenae. şi Vlac h i SandaliVoivodae etc. —Lucio. c.. a unuî nume poporal maï vechiû. '). 6r Strabo amintesce în Thessalia un 'OojiévLov seu 'Opu-evLov 8) lângă sînul Pegasetic. 1.. că pe teritoriul vecin al Pannonieï se vorbia o limbă poporal ă roman ă . c ) Hccata ci f rag m. Denkm. "') Plinii lib. di Dalm. . c. XII. Rumï şi Armânï. 11 1. ») Strabonis lib. 15. 2. qui il lo tcmpore Romani vocabantur. seu înainte de subjugarea definitivă a acestei provincie. IV. 868) : Valachi montana (incolunt). o localitate situată spre resărit de Trebinie.. hoc est Nigri Latini vocantur. 5. se numiau Romanî 4).. 1361. 12. ') Archiva Raguseï. rer. unul Orchomenus ş i altul Hormenium 7 ). de sigur numai o formă latinisată. Acesta o confirmă şi cronicariul dalmatin din sec. — Cf. Rama. An.lvtov. — Felix Petanlius (Schwandtncr. Prcsbiterul din Dioclea.

26. 5 ) Paasaniae lib. 11. si despre care face amintire Strabo 10 ). 42. după cum ne spune Pausania. — Her odoti lib. Afar ă de Orchomenul. după cum résulta din cuvintele luï Homer: oE T'àjj. 381. 10 ) Strabouls lib. 4. l.654.) se afla în timpurile troiane în Beoţia. 3 ) Homerl Ilias IX. 3. întemeiat.Strnbonls lib. după cum se spunea de un retre cu numele de Orchomenos 2). 8.ovTO 4). în luptele cu Mardoniu. 72. IX. nicî chiar dac ă Agamemnon i va da tute averile Orchomenuluî din Beo ţ ia ş i ale Thebeî din Egipet 3 ). numit 'Ep. ') Homeri Ilias II. Acest Orchomenos are la Homer epitetul caracteristic de TtoXôp. construit ş i fortificat pe vêrful unuî munte 6 ). v. IX. gr. adecă avut în turme de oî '). Acest Orchomenos al Beofieî devenise în timpurile pelasge unul din cele mai avute ş i mai celebre ora ş e ale Eladeî. O alt ă localitate din Arcadia ne apare la Stephan Byzantinul sub numele de R ham n us 8 ). Hiat.'.S.-Fragm.-Apollodorl Bibi. situat pe ţ ermurele lacului Copais *). 34. 12. 2.ôç 1]). ') Pausaniae lib. In fi ne. Orchomenos apare ca un nepot al lu î Pe lasg (Apollodori Bib i. IX. VlII. — în genealogiile antice.oviv. ") I'ausimiae lib. VJ11.Un alt O r c h o m e n o s ('Opycaîvd. v. II. 8. v . acesta le rëspundc.O:V°UC. ér sînul mării din apropiere y. . II.s. In Ar go s. în timpurile mitice de un a ş a numit 'Epjuuv.) are numele de 'ApEjivecTot 6).. Homer maï amintesce aici încă o altă localitate cu numele de '"Apy. III . EX. probabil în formă poporală pelasgă cAp|iév7] (Armenï). *) Apollonii Eh.III. cel avut de aur al Beo ţ ieî.TjXoç. 499. întemeiat.cp' "Apa' èvé[j. 1). 5.II. 4 ) Homeri Ilias.475. 2. *) Homeri Ilias II. ) Stephanas Bj'z.jj. 6. l. Un comandant al cet ăţ enilor din Pl ătea Beoţ ieî. Mycena şi Tirynth.y.fr. 511. Intregă partea meridională a acestei provincii. un al p atrul ea or a ş n umit Orc hom enos s e afla î n E ubea. 605. 8 . Chr. ") ^ausaniac lib. v. Când Agamemnon trimite pe Ulysse ş i pe Aiax în tabëra luï Achile.lov7}.oXroţ 6 'Epjj. VIII. (479 a. Un ni treilea ora ş str ă vechiu cu numele Orchomenos se afl ă în Arcadia. 1093. c ă nu va renun ţ a la mânia sa. afară de cele doue cetăţî făimose cyclopice. ca se-1 înduplece a lua parte activă la rësboiû în contra Troianilor. Pelasgiî din Arcadia adorau pe un Zî'jc x*P[Ja)v 9)i probabil una şi aceeaşî divinitate cu Jupiter Ru m in us al Romanilor ş i cu Jupiter armunos din religiunea vechia a Umbrilor. se numia 'EpjJUOvTj. mai esistă încă un oraş străvechiu situat lângă mare. lib.

. 2 NIC.ÎV7j 2). DBNSUS<ANU. Byz. Formele de 'Opjxeviov. — în Creta. imp. Un frate al betrânuluî Nestor din Pylos (în Messenia) are la Homer numele de Xpo|. 'Op'/oiiEvéç. 20.ivY] si Tpp-cV/j. 32. ce desp ă r ţ ia Arcadia de Achaia. 6 ) Stcpli. în timpurile luî Strabo acesta localitate nu maï esista. nota 16. Turcii. Maî notăm aicî. VIII. 51 J . 3. Ele se reduc. însă si maî corecte. 616. XXXIII. trimis ă din Roma. ') Cantemlni. maî aveau şi numele de "Opfjuvoct J). locuită în vechime de PelasgÎjîncă se află un oraş şi port cu numele de Rhamnus ( P l i n . 4 ) Homer! II. Ar m i n i . 'Opjxîvtov. ce au fost maï înainte supuse regelui Filip din Macedonia 8). Arumeni si Armiones. Tpjjuv/) ) Ilomcri II. numit ă Erymanthus. la numirile etnice maî vechi. că în părţile de resărit ale provinciei Elis începea culmea cea făimosă de munţî.oc c ). v. sunt de fapt numai simple variaţiunî de pronunţare si de ortografia. însă munţii din apropiere maî purtau încă numele de 'OpjUva şi 'Tp|uva s). Pe teritoriul A t ti cei se afla or ăş elul numit Rhamnus.Epeiï. 'Epţv. 1st. Limba grecescă a fost ast-fel ignorată si tot-o-dată ignorată si individualitatea politică a unui stat grecesc. — Suidas ad voc. în ce privesce derivaţiimea etimologică. 101. Romanii considerau si donşiîprovincicle Eladeî ca un păinont al raseî latine. c. Arotneni. IV. ottom. 'Opiv. De fapt. 2S6 . IV. după cucerirea peninsulei balcanice. 11. legatiî Greciei au trebuit se vorbescă în senatul roman numai în limba latină. de Armeni.u'oc <*). ce ni se presintă în topografia istorică a Eladeî. dup ă cum spuneau tradiţiunile. 2—3. v. (Ed. X I. o) Liîii lib. care. II. comisiunea de organisare.vat. Homer amintesce aicî oraşul numit 'Tpjj. 10. avem aicî numaî o tradi ţiune vechia etnografică. a fost o fică a bëtrânuluî Oceanos potamos seu Istruluî 6). — Pausnniac lib. în provincia Elis. carï locuiau în părţile de nord-vest ale Pcloponesuluï. cu templul cel renumit al Nemeşei. "ApjAa. se présenta la festivitatea cea mare a jocurilor isthmice. şi făcu aicî publicaţiunea numaî în limba latină: că senatul roman si generalul T. Quincţiu acordă deplină libertate tuturor popdrelor. O altă localitate a Atticeî ne apare la Stephan Byzantinul sub numele de r'Apu.a. Eop-jiiEvai. 3 ) Strabonis lib. P t ol. ) Slepliaiius lîyz. 1876) p. Timp îndelungat. v. 3. I. 33. întrebuinţară terminul de R u m ca o numire particulară geografică pentru teritoriul Eladeï 7). Chr. 198 a. la Suida r 'lîp|j. 2. I V. 15). III. 295. '-) I'linii lib. ér în a. — Odyss . v.

MigfdfiMnile Ariinilor în Asia mită. 275. Adramyttion. a fost întemeiat. V. Aeneassage. 858 . I. Troia capitala cea avut ă a Pelasgilor din Asia mic ă . după cum se spunea.a rcm. acordase pentru tot-de-una cet ăţ enilor din Iliul-nou libertatea de impositc.). avuse patru fii.Cf.t. unul pe care-1 ucide eroul grec Teucros. 168. . 25: I l i e n s i b u s quasi Romanae gentis auctoribus in perPetuum tribu. V. 72. seu Adramyn. 274. Un fiu al lui Priam port ă la Homer numele de Xpo|j. 4 ) Dionysii Halic. 187. VIU. pe Ascaniu. VIII. Enea. avea de asemenea un nume arimic. v. Die rom. probabil este unul si acela ş i cu fiul lui Priam numit Aromachus. R o rn u l (Tû)|i&Xoç) si Rom ('Pwjj. Acesta fabulă capetă mai târdiu o formă oficială. v.o)v. pe care Romanii o adoptară din motive politice spre a se înf ăţiş a înaintea populafiunilor Asiei mici1. 234. 3 ) Ho meri Uias. de care face amintire Hygin (Fab. •} Homeri Hias. Cauer. c . unul din cele mal vechi oraşe ale Mysieï. ni se presint ă în vechile traditiunï aie Eladeï si Italieï ca o cetate arimic ă . XII. ' net°nil Claudius. situat ă lâng ă ţ ermuriï Helespontuluï. Xf. Este o simpl ă fabul ă grecesc ă . XII. v. v. v. 1886. cum se pronunţ a acest nume în limba friffian ă lu ) _ _ ^ _ _ _ _ __ ^^ O / ') Homcrl Hias. 5 ) Kcllanici frag. Chr. Împeratul Claudiu. de un aşa numit r/Ep>j. că Roma î-şî primise numele sëû delà o femeia troian ă (Twprj). 98. ') Cf. v. lib. 160. «). ca succesori legitimi al Troianilor '). 2 ). ") Virg-ilii Aen.toţ l). Leipzig. p. care venise cu Enea în Lafiu B). aliat cu Troianil în resboiul cu Grecii.6u. v.îo. c ă el au fost autorii ginţ ii romane 8 ). în considerare. Un alt erou troian are de asemenea numele de Xpo[j. după cum ne spune unul din ceï maï vechi istorici grecesc!. 53. a. La Homer mai afl ăm doi eroi troian! cu numele de "Opjisvoc. ş i altul. O altă tradiţiune o aflăm la Hellanic (sec. Virgiliu reduce de asemenea originea Romanilor la Troia: Pater Acneas Romanae s t i r p i s origo °). 90).13. n.gjt ias. care cade învins de Polypoete din Thessalia 3). după cum scrie Suetoniu. şi Armenia.oç 4). Un duce al Mysienilor din' Asia mic ă . Euryleontc. I.

Byz. TpiU-. a fost întemeiat ă de un rege cn numele de Arimnaeus 8 ). probabil identic cu Rhcgma. 1. Geogr. 202. mirt. care despărţia Bithynia de Mysia.).ivâ 7). Adramyn Ia Stephan Byzantinul. XVII. In aceste nume proprii. p. 4. 534. Un portal Cilicieï avea de asemenea numele de Rogmi u). Segrn. 'Piu-(jiol.Un o/aş ai Lyc i el era numit 'Epu|j. 'Kpu|i. curgea rîul numit Ryndacus. 1: Rogmorum. Acela ş Î rîu are la geografii români numele de Erm u n a s si H e r m u n a s 6). 101. 4j Hccatiiei fr. x) Ptolcmaci lib. X. ") Stepliauus Byz. d. 218. din epoca romană sub formele de TcojjwXoç şi 'PMJI. guturala -/_ este numai o simplă aspiraţiune aspră a lui p. XIV. ») Strabonls Geogr. V. Vechia dinastia a Cappadocieî. Suppl. Un principe a! Lycieî aliat cu Troianiî avea numele de Xpoţj. Un afluent al seu purta numele de Rymus 4). VI. Unul din regii cei mai vechi aï Lydieï avuse numele de "Epu. despre care ne vorbesce Strabo 12 ). al Asiei micî. ') Stcph. sub care locuh UP trib pastoral pelasg. Ptolemeu amintesce muntele Orminius.cov ne maî apare şi pe o monetă a oraşului Erythrae. încă în timpurile regilor. '. după cum ne spune Strabo.wv este amintit şi pe o monetă a Ephesuluî.wv. XII. O provincia a Cappadocieî. 677 . 86. I d. cum scrie Homer — se formase lângă rîul numit Hermus. «j Mioiuict. 8 J Diodori Sicull lib. dup ă cum amintesce Diodor Ş icul. 5 j Riese. Peut. In fine maî esistă în Lydia un oraş cu numele de lvîpu|. 2) Homcri llias V. 19.OC. Acelaşi nume de "Ep[j. Dcscr. (Ed.ç. v. după cum aceleaşi nume ni se presintă la autorii grecesc. v. lângă frontiera de nord a Cappadocieî. 10 ) T^b. lîyz.. v. v. XXXI. 87. Didot) lib.vai '). ce domnise înainte de Archelau (sec. şi un alt erou din Lycia este numit de asemenea Xpo|iïoç şi cu epitetul de «figură divină » 2 ). se numia R i mnena seu Romnena 9). ne apare localitatea numită Rogmi 10). 44. Regatul Lydieï — de unde o parte însemnată a populaţiuniî trecuse în Umbria sub numele de T urs e ni. . 12 ) Strabonis lib. Un rege cu numele de "Epp. Chr. Adramon la Hesychiu. 10. Pe lângă muntele Olymt. c.. lat. 129. 10. numit Caucones 3 ). 1.vaî. Stepli. In p ărţile de res ărit ale B-'thynieî. med. în Pont. situat pe ţermurele mariï în faţă de insula Chios °). v.!cc.

lib. 'Ap^vv). 27. după cum ne spune Strabo «) şi Flâviu loscph '). capitala Armeniei. ce constituia de fapt o frontier ă militar ă întins ă a imperiului în p ăr ţ ile despre Orient. ') Cantemiru. 4. 14. Kenntnisse d. _ Cf. 46 : Nur ausnahmsweise reichte die Macht Aegyptens bis nach Remenen (Arménien) mit seinen Gebirgen. Brandes crede. că acesta numire geografică preistorică se raporta maî mult la teritoriul din nordul Thracieî. 34: TOO . 6n> «5-ciiv TWV Apofiixaîou. fùp ôcp' TJJJLUJV Sopooc xaXoujiEvou. Jud. 13. se afla un sat cu numele de Armene '). Erz însemnez ă ţ er ă . însă numele lor naţional. una din cele maî importante feri ale Asieî. 6. I. Se pare însă. ottom. după cum seim. fiu al lui Sem. în limba arabă. I. *) Strabonls Geogr. la sud Arabia si Egipetul. a fost Aramaei. a ş a c ă Erzerum are în ţ elesul de fera Rumilor «). la resărit Euphratul. unul din cele mal importante centre industriale şi comerciale între Persia şi Europa. Ober d. 1st. situat ă între Bithynia si Pont. ibid. v. 6 ) Brandes. z ăhlt unter den tributpnichtigen Lă ndern im Nordosten Remenen auf. 6. Jud. Armenia. XVI a. numele de Armânî ş i Arm en f. Erzerum. xaXgïsdai. lib. a fost întemeiata de un fiu al lui Aram »). care luase parte la espcdifiunea Argonauţilor 2). Palestina si Fenicia au fost une-orî anexate la Syria. situată lângă isvdrele rîuluï Euphrat. fauudmes III. 2. ) Fluvii Joseph! Ant. a fost încă din cele maî depărtate timpuri. 4. dupâ cum scrie Strabo. Una din provinciele cele mai importante ale Romanilor în Asia a fost Syria. Armenia. geogr. situată pe continentul nordic ş i numit ă Remen $).în Paphlagonia. Româniî din Thessalia. c ă aicî e vorba de Armenia. din Epir si Macedonia maî portă şi astă-dî. . (Ed. O tradiţiune analogă despre începuturile Armeniei o afl ăm la Flâviu loscph. de un a ş a numit Armcnus din Thessalia. lib. p. imp. numit la Homer siv 14. alten Aegypter. 1876) p. Grecii numiau pe locuitoriî acesteî vaste regiunï Syrï (lupoi). XVI. fiu al lui No e. Limitele acesteî provincie erau: la nord muntele Taurus. Migraţiunile Arimilor in Syria şi Palestina.) fac amintire de o (eră muntosă. XI. ') Stephanas Byz. cu deosebire în contra Pă rţ ilor. 4. 1. ') Flaţîi Joseph! Antiq. Clir. s ) Strabonts lib. a fost colonisată. 101. în fine mat notăm aicî. scrie densul. alte ori separate. că inscripţiunile egiptene din timpul lui Tudmes 111 (sec.

în tradiţiunile cele sacre ale Ebreilor pământul Syrieî figureză sub numele de Aram. După genealogia mosaică, Arama fost un fiu al lui Sem, fiul luï Noe l). Descendenţii lui Aram se au estins apoi în cursul timpurilor peste Syria, Armenia, Mesopotamia şi Arabia, ast-fel că t6te seminţiile aceste constituise la început numai unul ş i acela ş i popor numit Aramei ş i Arimî 2 ). O parte din Aramei! Syrie! ne apar în epoca romană sub numele de R h a m a ee n se s 3 ) . Nomadil de lângă Euphrat, ne spune Strabo, se mai numiau si Rhambaei de sigur o varia ţ iune de pronun ţ are în loc de Ramnaei. Un ostaş din regiunile Palmyreî este amintit pe o inscripţiune romană din Dacia cu numele de Salmas Râmi 5 ), adec ă fiul lui Ram. De asemenea trebue se consider ă m ca Syrian ş i pe Abillahas Rummei miles coh. II Sardorum 6). în fine Laodicea, unul din oraşele principale ale Syrieî, se numise mal înainte Ramitha si Ramant h as, după cum spune Stephan Byzantinul în timpul dominaţiuniî romane, unele triburi ale Syrieî maî aveau orî-carî tradiţiunî vechî, că ele făceau parte din una şi aceeaşi familia etnică cu Romanii. Z e n o b i a, fica unuî principe cu numele A m r u de lângă Euphrat, făim6sa regină a Palmyreî şi a Orientului, vorbia şi densa o limbă poporală romană; spunea însă, că i ruşine se converseze în limba literară latină. Ea dede fiilor seî, Timolau, Hercnnian şi Balbat (Vaballath) o educaţiunc romană, si Ic impuse se vorbescă numai în limba latină 8). Ea însăşi se présenta în adunările poporului în costumul împeraţilor romani. Ea voia se facă din Palmyra o rivală a Romei în Orient, şi spunea, că după origine, descinde din regiî ceî vechi aï Macedoniei. Cât de puternic a fost o-dată elementul arimic în Asia mică şi în regiunile Euphratuluî résulta si din împrejurarea, că în timpurile maî vechi sub numele de Arameî şi Arimî se înţ elegeau tote popdrele Asieî de Ia Tigru pân ă la
') Genesa, c. 10.
2

) Strai). 1. XIII. c. 4. 6: n''. 3s TOOÇ £ûpooç 'Apfjiooç Sr/ov№, ooţ vuv 'j-Vfajiaiouc ~>.t'l'j'J

») Bra m b. 1236 ş i 895 la Harster, Die Nationen d. Romerreiches, p. 45. — Una din provinciclc Pcrsieî, dincolo de Tigru (sec. IV. d. Chr.) purta numele de Rhc mene ( Zosi m, III. 31) seu Rchimena ( Ammian, XXV. 7).

<) Slraboiils lib. XVI. 2. 10.
s) C. I. L. voi. III. nr. 837. «) C. I. L. voi. VIII. nr. 9198. ') Sfepli. lîyz., v. AaiuUxeto.
8

) Trei), rollionis XXX tyr. 26. 27. 29. — FI. Vopisci Aurel. c. 38.

Mediterana; ér în evul de mijloc se numia România, în particular, întreg teritoriul Asieî supus imperiului byzantin >); un termin geografic de o formă mal nou ă, ce substituia în realitate pe un altul m aï vechiû. După vechile tradiţiunî grecescî, originea populafiunil arimice din Asia se reducea la părfile de resărit ale Europeî, în particular la Dunărea de jos. După teogonia luî Hesiod, Asia era o fică a rîuluî Oceanos seu a Istruluî celui bëtrân 2). Tot ast-fel după istoricul Andron din Halicarnas: Thracia, Europa, Libya şi Asia 3), au fost fice ale rîulul Oceanos. Palestina. — Până la invasiunea Ebreilor în sec. XVI a. Chr., regiunile de rosărit şi de apus ale Iordanului, acoperite in mare parte cu păduri şi păşuni întinse, avuse o populaţiune arirnică. în vechiul testament se face amintire de mal multe cetăţi si oraşe întărite, ale populaţiunil indigene a Canaanuluî, pe cari le ocupase Ebreiï venifï din Egipet 4). Din aceste însemnăm aici următdrele. în regiunea dincolo de Iordan : în Galead. — Rainoth, Ra m ath-Haram , R a math a (Aramatha seu Arimanus), Arm at ha (Ramatha, Ramatho, Aramatho). Dincece de Iordan : în tribul Naphtali. •—Rama (Ruma), Horem. în tribul Zabulon.—Re m on. în tribul Beniamin. — Ram a (Ruma s. Arimathia). în tribul Dan. — Gat-Rimon. în tribul Iuda. — Rimon (s. Remon) ş i Horma. In tribul Simeon. — Remon, Arma seu Horma. Un ram al Anti-Libanuluï, ce se întindea în părţile de nord ale Palestinei, port ă în c ăr ţ ile cele sacre ale Ebreilor numele de Ermon seu Her m on. De la Ermon către Euphrat începea regiunea Basanuluî, unde în timpurile lui Moise si losua domnia regele cel faimos, Og, din remăşiţa urieşilor 5). Un alt munte din regiunea Moabilor, în părţile de resărit ale Marii mdrte, unde^ domnise, în timpurile lui Moise, regele Balac, purta numele de
*l Du Cange, Gloss, med. lat. v. Romania: Romania appellata etiam ea Asiac pars, quae Graecis Byzantinis parebat. — Ibid. Apud Tudcbodum lib. 7. p. 781: Nicaca Bithyniae irbs Rom a ni a e caput appellatur. ") Hcsiodi Theog. v. 359. ") Fragm. Hist. gr. II. pag. 349. 1.- Apollodorl Bibi. I. 2. 2. ') Cf. Cartea Iul losua, cap. 12. 13. 15 şi 24. — Flavius Josephns, Antiq. Jud. 6 ) Ibid. cap. 12: Og, regele Basanuluî, din remăşiţa urieşilor, domnind in nuntcle Ermon, în Salca ş i în tot Basanul.

Abarim '). Pc muntele acesta, după cum ne spun tradiţiunile cele sacre ale Ebreilor, a murit Moise, înainte de a trece cu poporul lut Israil în (era promisă 2). După cum vedem, topografia istorică a Canaanuluï ne arată, cât de vechia este forma numelui Remon ş i Rimon, întrebuin ţ at de Ebreiî din Egipet ca o denumire etnică pentru Pelasgil arimï. Acelaşi nume ni se presintă si în inscripţiunile egiptene din sec. XVI-lea a. Chr. sub forma de R e m e n ; ér în cărţile cele sfinte ale Romanilor sub forma de R u in o n ş i Ruminus. Populaţiunea cea maï numérisa şi rnaî resboinică a Palestinei, o formau în timpurile invasiuniî Ebreilor, aşa numiţii Amorraei ('A(10,0,0x10'.); un termin etnografic transformat din Aromaei = Aramaei3), după cum se numise o dată în general tete populaţiunile Syrieï, Assyrie!, Mesopotamieï, Babylonicï şi Arabieï. O interesantă iconă despre starea etnografică a Palestinei, în timpul invnsiunil Ebreilor ne o presintă Cartea luî losua, care formeză, aşa dicând, epopea cuceririi Canaanuluï. In capitulul 24 al acesteî cărţi află m următorea cuvêntare a luî losua, către bëtrâniï, căpeteniile şi judecătorii Ebreilor : «Ast-fel vorbesce lehova către poporul luî Israel: Şi v'atn scos pe voî şi pe părinţiî voştriî din Egipet ...... şi eu v'am adus în pămentul Am or e ii o r, cart locuiau dincolo de Iordan ....... şi eî se luptară cu voî, şi eu i-am dat în manile vôstre şi voi aţî stăpânit pămentul lor ....... şi B al ac .........regele Moabuluî (din părţile de sud-ost ale mării Iordanului) s'a sculat si s'a luptat contra luî Israel......... şi v'arn scăpat din manile sale. Şi trecurăţî Iordanul şi vcnirăţî la Ierichon şi se luptară cu noî locuitorii lerichonuluï, Amoreiï e t c . . . . ş i eu i-am dat în manile vôstre, ........ş i am gonit dinaintea vostr ă pe ceî doi regï aï Amoreilor; dar ă nu cu sabia vostr ă ş i nicî cu arcul vostru; ş i cu v'am dat un pă ment, pentru care voi nu v'aţ î ostenit, şi cetăţî, pe cari nu le-aţî zidit, şi voi locuiţ î in ele; şi viî şi olive, pe cari nu le-aţî plantat, voî le mancaţî ......... alege(i-vă astă-dî cui voiţ i a servi : seu deilor, cărora au servit părinţiî voştri dincolo de rîu, seu d e i l o r în al căror păment locui ţ i? ». La acesta cuvêntare a luî losua, poporul răspunse: «Departe de noï de a părăsi pe lehova spre a servi altor del ........ lehova a gonit pe tete poporelc dinaintea nostr ă , pe Amor e l , l o c u i t o r i i p ă mântului».
') Despre AbarimonI s<5Q Ar im i i albï, a se vede pag. 810 seqq.
2

) Deuteron. c. 32. 49.
) Un esemplu analog de transpunerea consonantelor M afl ă m în cuvêntul la tin forma,

3

gr. jj.optpY|.

15. Migra ţiunile Arimilor in Arabia.

în anticitate, Arabiî erau considera ţ i ca un popor, ce fă cea parte din rasa A r am e ii o r '). Pliniu estinde numele Arabie! şi în părţile de sus ale Euphratuluî, până lângă Armenia 2), adecă, si peste regiunile de resărit ale Syrieï, ce erau locuite de Aramei. Ér Strabo scrie, că numele de «Arabî» este asemenea numelui de c A r a m e î » si pote, că o-dată Grecii au numit Arabi pe Aramei «). După Hesiod 4), Ar a b us a fost un fiu al luî 'Epij.scov, 'EftJ/fc (Hermes seu Armis al Daciei). De la acest Arabus, crede Strabo, că derivă numele Arabie! *). De fapt, terminologia etnică si topografică a Arabieî vechi ne presintă diferite numiri arimice. Un trib arab, ce locuia în colţul de sud-vest al peninsulei, portă la Strabo numele de Rhammanitae 6). Un alt trib al Arabie! fericite avea numele de H a m i r e i. EI locuiau lângă aşa numiţii Homeritae 7). Probabil, că arnendoue aceste triburi autonome, formau numai una şt aceeaşi familia, unul şi acelaş i popor, dup ă cum résulta din numele şi din vecinătatea lor. Pliniu mal face amintire de doue triburi, unul cu numele de C h a r m a e i 8), şi altul cu numele de Ramisi 9); locuinţele acestor din urmă se aflau în deserturile Arabieî. Un alt trib, seu oraş, al Arabieî, portă Ia Ravennas numele de Coromanis, în unele manuscrise Romanis !0 ). Pe ţermuril de rosărit a! Arabieî, lângă sînul persic, se afla oraşul Regma u), probabil una şi aceeaşi localitate cu Raama de astă-dî. Tot în acesta regiune a Arabie! de sud-ost se afla şi oraşul Istriana u), :ntcmeiat, după cum se vede, de o colonia comercială, de la Dunărea de jos 13).
') Plinii lib. VI. 32. l.

*) Chrono^raphus, a. p. Chr. 354 (Riese, Gcogr.lat.min.): Aram exquo Arabes. 3 ) Strabonis lib. I. 2. 34. <) Hcsioili fragtn. XXXtI.
) Strnbonis lib. I. 2. 34. ) S tr a bo n is lib. X VI . 4. 2 4. ') Plinii lib. VI. 32. 15. 8 ) Plinii lib. VI. 32. 14. ") Plinii lib. VI. 32. I. ") Uavennatis Cosm. p. 57. ") Ptolcmaci lib. VI. 7. 14. "> Ptoleniaei lib. V. 7. ) D espre Arimiî din Egipet ş i Ethiopia vom vorbi mai târdiîi.
6 5

16. Migraţiunile Arimilor albi (Abiilor seu Abari-monilor) din Sarmaţia asiaticii în Europa.

Munţiî aşa numiţi Uralî, carî se întind în liniă continuă până la Oceanul cel îngheţat si despărţesc continentul Asieï de al Europeï, au fost locuitï în timpurile străvechi de o populaţiune pelasgă. în timpurile romane, întregă partea meridional ă a acestor munţî, acoperiţi cu păduri şi cu păşuni escelente, purta numele de ta P6fj.jj.ixa Spv) '), seu Mun ţ iî rumicî. Din acesta grupă de munţi isvoresce rîul numit TUU.JJ.OÇ la Ptolemeu 2), Tôjwç la Eustathiu 3) si Tôjivo; la Agathemer 4), ast ă-dîînsă Ural; si care se varsă în Marea caspică. în părţile de jos ale acestuî fluviu locuia în vechime poporul numit la Ptolemeu T6[j.[j.ot şi 'Efjo;j.fj.oi s), Ia Pliniu R b y ni n i ci 6) si pe Tabula Peutingerian ă Rum i Scythae 7 ). în regiunile aceste maï afl ă m încă pân ă târdiu în evul de mijloc resturile unei populaţ iunî autochtone, de rasă romanică. Călugărul minorit Wilhclrn de Rubruquis, trimis în a. 1253 de Ludovic IX, regele Francieï la Tătarii seu Mongolii din Asia, carî devastase în aniï 1241 o mare parte din ţerile Europeï, ne relateză următorele: «Am sosit in fine la E t i l i a (Volga), un fluviu forte mare... ér a doua di, după serbătorea Sfintei Cruci, am continuat maï departe călătoria, călare, şi am mers în continuu, spre resărit, până la serbătorea numită Toţî Sfinţii, în tot cuprinsul acesteî ţ erî, dar şi maî departe, locuiesc a şa numiţiî Cangle, un popor î n r u d i t cu Romanii 8). în partea de nord se află situat ă Bulgaria mare (de unde curge rîul Volga), ér în partea de mecl ă-di Marca caspică. După ce am căletorit ast-fel, timp de 12 dile, delà Etilia spre res ărit, am ajuns la un rîû mare, pe care locuitorii de acolo î-1 numesc lagag (laik). Acest rîu curge din părţile de mcdă-nopte din ţera Pascatir (Baschiria), şi se varsă
') I 't o lc in ac i li b . V I . 1 4. — U n u l d in pu n c t e le c e le m a l în a l te a l e O r a li lo r d e m ij l o c portă şi astă-df numele de I re m e l , formă coruptă din Ară meni. 2 ) P t o le m a e i l i b . VI . 1 4 . 3 ) Eustathius ad Odyss. XXIV, p. 843 séù 1967. <) A ga the m e ri lib . II . 1 0 . '") Ploleiiiaci lib. VI. 14. «) P l in ii lib . VI . 1 4 . 1 0 .

') Tab. Peut. Segm. XU. 1. 2. e ) La Ascelin (a. 1246), acelaş i popor este numit Kangitae.

î n Ma r e a c a s p i c ă . L â n g ă ţ e ra P a s c at i r l o c u i e s c e p o p o r ul Il a k, u n nume identic cu Blac, îns ă T ă tarii nu pot se pronun ţ e pe B. De la aceşti Hac au venit aceia, cari locuesc în ţera lui Asan. Amèndôue poporcle aceste se numesc Hac 1 ) ........ Ast-fel am c ă letorit prin ţ era Cangle de la serbătorea Sfintei Cruci până la sărbătorea Tuturor Sfinţilor, făcând pe fiecare di un drum, cam aşa de lung cum este de la Paris până la Orlean . . . în fine în ajunul serbă toril Tuturor Sfin ţilor am pă ră sit drumul de res ă rit si am căletorit timp de 8 dile spre meda-di, trecând prin nisce munţi înalţi. Aici am întrebat de cetatea numită Thalas, în care locuiau şi Germanî. . : Când am sosit insa la cetatea lui Mangu Cham, ani aflat că Mangu i transferase pe aceştia de la Thalas spre resă rit la un sat numit Bolac, departe de aci cale de o lun ă de dile, ş i unde el lucrez ă la minele de aur. O altă grupă însemnată din familia Scyţ ilor seu Arameilor asiatici portă la autorii vechimii numele de Abii, oi "A|3!.ot Sxu&at 2). Locuinţele acestei populaţiunî pelasge se aflau, după cum ne spune Ptolemeu, în părţ ile de medă-ndpte ale Asiei de resărit, dincolo de isv6rele rîuluï laxarte în Sc yt hia extra Imaum. Muntele Imaus, după credinţele celor vechi, se întindea în liniă meridiană prin părţile interiore ale Asiei si forma numai o ramură din masivul cel vast ş i puternic al Himalaiei, numit de Greci ş i Romani Emodus. Abii locuiau aş a dar, dup ă Ptolemcu, în p ăr ţile de res ărit ale muntelui Imaus seu In regiunile de apus ale Thibetuluî, ale Turchestanuluï-oriental, Mongoliei şi în Siberia orientală. Pe Tabula Peutingeriana, Abii ne apar sub numele de Abyoscythae 3 ) şi el ne înfăţişeză aici cel mal nordic popor din părţile cunoscute ale Asiei *).
') Dcnsnşiimu, Documente. Voi. I, a. p. 272—279: Venimus tandem ad E t i l i a m ma ximum flumen.......... Et secunda die, post cxaltationem sanctac Cruciş, incepimus equilare... versus orientera vsque ad festum Omnium sanctorum; per tot a m i l l a m tcrram, e t ad h u c am p l i u s h a b ita b an t Ca n glc , qu a c d am pa r en te la Ror a a no rum. Ad aquilonem habebamus maiorem Bulgariam, et ad meridiem praedictum mare C as piu m. Postquam iveramus duodccim diebus ab Etilia, inuenimus magnum flumen, quod vocant lagag, et venit ab aquilone de terra Pascatir descendens in praedictum mare ...................... et iuxta Pascatir sunt I l a c , quod idem est quod Blac, şed B nesciunt Tartari sonarc; a quibus venerunt illi qui sunt in terra Assani. Vtrosque cnim vocant I l a c . —Cf. Fcjér, C. dipl. IV. 2. 261 seqq. — Despre Vlachiï de lângă Baschiriî ş i "lad s arii din Asia amintesce şi Abulgasi (Hist, généal. d. Tatares. Leyde, 1726) p. 45.
2

) Pfolcinaei lib. VI. 15. ") Tab. Peut. Segm. XII. 3. ) Avienus (Descr. Orb. v. 937) amintesce in Asia orientală, dincolo de Seri, pe (Ultima Epetrimos tellus habet).

Abii constituiau, după Arrian din Nicomedia (sec. II. d. Chr.), un popor autonom. EI se guvernau după legile lor naţionale, nu erau supuşî nimeruî, erau omeni sëracï, însă drepţi 3). La geografii anticit ăţiî, Abii mai port ă numele de Barbari albi si Leucofirim anae 2 ) (citesce Leu coarimanae, adec ă Arimanil albi). Din punct de vedere al înţelesului si al etimologicî, tcrminul de Abii — după cum résulta de altmintrelea şi din sinonimele de sus — este numai o simplă formă dialectală în loc de Albi, dup ă cum Românii din Istria maî die ş i ast ă -dî abl în loc de albi 3). în timpurile luî Alesandru cel Mare, Abii de lâng ă muntele Imaus ne mai apar si sub numele de Abarimon, adec ă Arimonil albî. Seminţ iile scyte, scrie Pliniu, atât cele din Asia, precum si cele din Europa, aii avut în vechime numele comun de A r am a e i , adecă Aramamî. Abarimoniï séû Aramoniï albi, locuiau, după cum raportase Beton inginerul militar al lui Alesandru cel Mare, în o vale întinsă a muntelui Imaus, unde el duceau o vieţă nomadă, cu totul primitivă 4). Aceste triburi pelasge, din nordul munţilor Himalaia, au fost numite Abii, B a r b a r i a l b i , L e u c o a r i m a n a e , ş i A b a r i mo n e s , d e s i g u r n u m a î în antitesă cu populaţiunile scyte seu arimice, din părţile meridionale, cari se deosebiau prin un colorit maî negricios D). în regiunile meridionale ale Ganguluî, scrie Pliniu, omenii sunt maî atinşi de sere, îns ă eî nu sunt a ş a de ar ş î ca Ethiopeniî. Dar cu cât triburile aceste sunt maî aprope de rîul Induluî, cu atât colorea negricidsă se manifest ă maî mult "). Cu migraţiunile triburilor pelasge din regiunile Asiei către apus, numele Abiilor seu Abarimonilor trece şi se estinde şi pe continentul Europei. Homer amintesce pe Abii, ce locuiau in vecinătate cu Thraciî şi cu Mysiî de la Dună rea de jos 7 ).
') Arriani Exp. lib. IV. I. 1. — Cf. Cur ţ ii Rufi lib. VII. 6. ') Ricse, Geogr. lat. min. p. 87 — 88: Oceanus seplcntrionalis habct gentcs barbares albos ......... Scythei Curai ........... Leucofirim a nas . a ) De asemenea şi în dialectul ionic litera X cădea adese ori. *) Plinii lib. VII. 3.3: Super alios autem Anthropophages Se y t h a s, in quadam convalle Imai montis, rcgio est quae vocatur Abarimon, in qua silvcstres vivunt ho mines ........ passim cura feris vagantes ........... Baeton itincrum ejus (Alex. Magni) prodidit. s ) Conferesce terminul turcesc Kara I fi ac (Români negri), mediogrccescul (j.aopopXaxoc, la Sêrbï karavlah şi în documentele latine ale Dalmaţiei moro vlach i, moroblachi, ital. morlacchi. «) Plinii lib. XXII. 6. 'J Homeri II. XVI. v. 5-6. — Cf. Aeschyli Prora. fr. 72. — Albenî ş i Albescî

Eroiï ceï mai distinşt aï gintiï pelasge, ale căror suflete petreceau în insula cea fericită de lângă gurile Dunării, ne apar la Hesiod cu epitetul de oXjBtot *), cu înţelesul de « f e r i c i ţ i » în limba grecescă, insă tot-o-dată cu indicaţ iunea de albî, în ce privesce rasa seu familia lor etnic ă. Marcellin amintesce pe Abiï, ce locuiau în părţile de resărit ale Mării caspice 2). însă, Abiï ocupase un teritoriu vast si dincôce de Marea caspică. Wilhelm de Rubruquis, călugărul minorit, trimis de regele Francicî în legaţ iune la Tă tariî din Asia, scria pe la a. 1254: că întregă regiunea, ce se mărginea la resărit cu Marea caspică, la apus cu Lacul meotic şi la nord cu Oceanul, se numise o-dat ă Albania 3 ). Acesta importantă notiţă geografică a hu Rubruquis se întemeia pe date positive etnografice. în evul de mijloc întregă partea de nord a Rusieî europene era locuită, de un popor numit Biarmi. O simpl ă formă abreviată a numelui de Abarimonî seu Arimaniî albî, despre cari am vorbit mai sus. Locuitorii Islandieî numiaû Biarmaland *) întreg teritoriul Rusiei de nord, începênd de la ţermuriî Mării albe şi aï Mării îngheţate până la gurile rîuluï Dvina şi până la Uralî. Aceşti Biarmï (numitï şi Parmiï) au format o-dată naţiunea dominantă în nordostul Europei. Teritoriul lor mai cuprindea si Uraliï de nord, seu peste tot guvernamentele numite astă-dî Perm, Vologda şi Archangel. La cronicarii evului de mijloc, Biarmil ne apar ca un popor avut, puternic şi civilisât, care cunoscea agricultura şi artele industriale. Pe tërtnuriï rîuluï Visera din regiunea centrală a Uralilor se maî găsesc şi astă-dî urmele unor localităţi întărite, ale unor construcţiunî de apërare, făcute de acest popor, care, după cum se vede, avuse o vechia organisaţiune socială, politică şi militară. Biarmiî, după cum ne spune Nestor, nu vorbiau limba slavă s>). Astă-dî insă, eî sunt cu totul desnaţ ionalisaţî şi tipul lor apr<5pe stins. In vechile tradiţiunî ale Polonilor şi Rutenilor, aceşti Biarmi ne apar sub numele de Olbrimî. Semin ţ iile slave din p ă r ţ ile de nord ale Europei au
sunt nume le ma l mu ltor comune din R omânia . Alba es te o numir e carac teris tic ă pentru femeile române de la munte (A l e csandri, P. p. p. 267).—Can t emiri i Descr. Mold. c. l : Turcae enim . . . Moldavis pr imo A k U I ac h (Ak Iflak, Romain albi) nomen indidcrunt. ') H e s i o d i O p . v . i / o .
2

) Marccllini lib. XXIII. 25.

) Do n s u ş ia n u D o c u me n t e I . 2 7 1 . 1 2 5 4: T o t a il la r e g io a la le re i s tiu s ma r is ( Ca s pi i) ce ntali u s que ad oceatiu m aquilonarcm ct paludcs Maeotidis, vbi mergitur Tanais , solebatdici Albania.
4

3

) Schlozer, Hecrop-j,. Russ . Annalen, 1802, p. 44. *) Heer o pt ( Ed . Sc hlôz er) c . 17 .

fost o-dat ă supuse Olbrimilor. în legendele polone, eï sunt înfăţi şa ţ i ca nisce uriesî înspăiment ătorl pentru triburile slave ; domnia lor se întinsese la apus pân ă în Gallia, ér la nord forte departe '). Acesta tradi ţiune o confirmă şi vechile descrieri geografice. Dionysiu Periegetul, care trăise în sec. I d. Chr., numcsce populaţiunile germane de lângă oceanul de nord: Xsuxà yùXa apstiiavewv Tspjiavcov *), adecă t r i b u r i l e albe a l e Germanilor arimanï, orï cu alte cuvinte ale Arimanilor albî. în Cosmografia lut Ravennas, părţile de nord ale Germanieî, situate în apropiere de Danimarca sunt numite A I b i s patria 3); ér la Other, navigatorul norvegian din sec. X, teritoriul Prusiei ne apare sub numele de Witland, adecă terra alba*). De pe continentul Europei Abii seu Arimonil albî trec încă în timpurile preistorice în Britannia mare, care, dup ă cum ne spune Pliniu, se numise la început Albion 5 ), adec ă ţ era Albilor. Din Britannia şi probabil din părţile de nord ale Rusiei europene, Arimiî albî se estind peste Island!a, de unde apoî unele grupe trec ş i maî departe peste mare c ă tre apus în insulele vecine ale Groenlandieî. Cântecele epice ale Islandicî celebreză pe un vechiu erou al acestei insnle numit Arimarsson; un nume, pe care autorii moderni l'aii tradus cu Ar i us Maris f i l i u s ; însă forma corectă a numelui se vede a fi Ari-marsson, adec ă Ar im ar i f i l i u s . Acest fiu al lui Arimar emigreză din Islandia şi ajunge după o navigaţ iune de 6 dile către apus în insula, seu ţera, numită Hvitramanalandia = terra alb or u m hominum °), maî corect îns ă ţ era Ar ă manilor albî.
') Lelewcl (ap. Ossolinski, Vincent Kadlubek. Warschau, 1822, p. 513 seqq.) : Die Slawen wurden von den Olbrimen bedruckt . . . Bcy den La c h e n wurde dieser furchtbare Name zur Bezeichnung der Riesen gebraucht, der im AHpolnischen Obrzym jetzt Olbrzym heisst. — Cf. Mickiewicz, Les prcro. siècles de l'hist. de Pologne, (Paris, 1868) p. 34. *) Dlouysil Descr. Orb. v. 285. —La Theophanes (555 d. Chr.) simplu 'Ep(iY|xi<ivtţ. 3 ) Ravennatls lib. I. c. 11: (Daniae) ad frontem . . . patria Albis. *) Scliliizer, Gesch. v. Littauen (Allg. Weltgeschichte, L Theil, p. 10). — Sclilozer, Hecrop-fc, p. 55. '} Pliitîi lib. IV. 30. l : Albion ipsi Britanniae nomen fuit.— Suetoniu (Caligula c. 44) amintesce de un rege al Britanilor cu numele Adminius (= Arminius). Despre schimbarea luî r în d vedï Schuchardt, Vulg ă rlat. 1. 142.— Cea mal vechia dinastia a Irlandieî a fost a Heremonilor. e ) Rafii, Antiquitates Americanae (Hafniae, 1837) p. 208—215.

în poemele epice germane încă se vorbesce de un erou celebru din părţile de nord cu numele de Râm une von Islande '). Poetul Juvenal, amintesce de asemenea un fapt forte caracteristic pentru condiţiunile etnografice ale Islancliei vechi, numite în geografia grecă şi romană Thule. Se vorbesce, dice densul, că locuitorii din Thule voiesc se duc ă la dân ş ii un profesor 2 ), care së-ï înve ţ e a vorbi corect ş i frumos limba latină. în fine mai not ă m aid, c ă Islandia se numia în limba vechia germană Va 11 an d, întocmai ca Francia şi Italia 3). Dup ă cum vedem, ne aflăm aicî în faţ a unui nou capitul din etnografia si civilisaţiunea lumiî vechi. Ne oprim de astă-dată aid, lăsând pentru alte timpurî, orî pete pentru alţii, urmărirea migraţiunilor pelasge dincolo de Marea atlantică. Acum însă vom pute pricepe adevërata importanţă a tabelei etnografice a Iui Ephor din sec. IV a. Chr., c ă întreg ă regiunea de nord a lumiï vechï, a fost ocupat ă de Scy ţ l, numi ţ i o-dat ă , dup ă cum ne spune Pliniu, Aramei 4 ).

17. Migraţiunile Arimilor în peninsula cea mare a Indiei.

Arimil au format încă din o vechime forte depărtată elementul dominant şi civilisatoriu şi în cele ddue peninsule mari ale Asiei meridionale, în India dincoce ş i în India dincolo de rîul Gang. Cea mal vechia poemă epic ă a Indiei glorifică pe un a şa numit Rama, (sec. XV a. Chr.), în care se întrupase Vi.şnu, spiritul cel bun, ce străbate întreg universul. După legendele indiene, Rama a fost un fiu al regelui indian Dasaratha (al cărui strămoş era Serele), şi el purtase resbdie fericite în contra popdrclor conduse de spiritul cel rëù, numit Ravana. Istoricul şi geograful grecesc Mcgasthenc, care trăise în sec. 1IF a. Chr. ne spune, că în timpurile sale csistau în India trei ginţi seu popere mal însemnate, ce trăiau după anumite precepte filosofice şi religiose. Numele lor era Brachmanes, Garmanes ş i Pramnae"). între aceste popôre
') Griimn, D. Heldensage, p. 140. 197.
a

') Juvennlis Sat. XV. 111—112: De conducendo loquitur jam rhetore Thyle. ) Schliizer, Hcciopi, p. 57. ') Straboiiis lib. XV. 1. 59 seqq.

") Ephori fragm. 38, în Frag m. Hist. gr. I, p. 243.

ceï maï religioşi erau Brachmaniï '). Eî duceau o vieţă frugală, trăiau numaT cu fructe şi cu apă, erau fSmenl devotaţi filosofieî, adorau cu deosebire serele, petreceau totă vieţa lor sub ceriul liber şi considerau mdrtca ca o nascere pentru o vieţă mai fericit ă. Brachmaniï au avut din cele maî depărtate timpuri supremaţia socială şi superioritatea rcligidsă în cele doue peninsule marï aie Asieï meridionale. Brachmaniï nu formau o simplă castă, ori sectă rcligiosă, ci constituiau un popor forte numeros divisât în maî multe seminţiî -'). De la eî derivă construcţiunile cele prodigiose ale Indiei si templele tăiate în stâncă via. Oraşul lor principal se numia, dup ă Diodor, H arma t el ia °). Din punct de vedere al etimologiei, numele de Brachmanï, Garmanï şi Pramnî se vede a fi numai o formă coruptă a terminuluï maï vechiû de (7/)Armanî, Rahmanî ş i Ramnî. La cronicariul rusesc Nestor, Brachmaniï ne apar sub numele de Rachmanc 4), ér Clemente Alexandrinul numesce pe Garmanï Şarm an a c 6) (cu 6" ca aspiraţiune). Ptolemeu, care trăise în secuiul II d. Chr., amintcscc în părţ ile de apus ale Induluï un popor cu numele de Ramnae fl ). Un alt trib cu acela ş i nume de Ramnae î-şî avea locuinţele sale în regiunile centrale ale Indiei, lângă muntele Vindius 7). Pliniu maî face amintire încă de un alt munte al Indiei cu numele de Oromenus, renumit pentru minele sale de sare 8 ); probabil, c ă aci se afla si un trib cu numele de O rome n i . In părţile meridionale ale Indicî, în faţă de insula Ceylan, se află ţinutul Ramnad, care formase o-dat ă un principat puternic; ér partea de lângă mare, peninsula Ramnad se termină în forma unuï vêrf de lance în promontoriul numit si asta-dï Ram en 9 ). în limba cea vechia a Indicî, numită sanscrită, ce représenta limba cea sacră vorbită de Brachmanï, ni s'au păstrat încă o parte din formele preistorice ale maî multor cuvinte latine. Acesta limbă însâ, aşa cum ne-o presinta vechile monumente literare ale Indieî, se vede a fi fost alterată de
') sing. Up^/jj.o.v si Bp'/.-/jj.YjV, pi. Dpay(j,âv; ţ, Rpa-/it.-?jV5 ţ .

-) I'linil lib. VI. 2t. 9: multarum gentium cognomen Brachmanae. *) IHodori lib. XVII. 102. 4 ) Heeropi, (Ed. Schlozer) c. 13. 6 ) Clemens Alex. (Ed. Potter) p. 359.
«) Plolemaci lib. VI. 21: ta itpet TIU 'Iv5ùJ xaTsy

') Ptolcmnci lib. VII. 1. 65. 8) Plinii lib. XXXI. 39. 3. «) Reclus, Nouv. Géogr. univ. VIII. 575.

tril patru cinci şasă ş epte . Parallèle des langues de l'Europe et de l'Inde. vărs dharâ çikhâ masa nas. în momentul and o nou ă invasiune de diferite poprire se reversa asupra Indiilor ş i limba ea vechia a Brachmanilor. can au distrus si aici societatea pelasgà. ea îns ă con ţ ine elemente suficiente pre a cun6sce. Noî estragem aici din acesta idiom ă urm ătorele cuvinte de origine latin ă '). v. ţ ar ă ciocă lun ă nas vieţa. Rachmanilor. ş arpe zer. osan nou ă <Jece sut ă tat ă mamă voduvă prietin sôre duo très quatuor cinque éatur (ciatur) panéan (pancian) şaş saptan sex septem octo n o vom decern centum pater. seu Ramnilor se stinse. 1836. j i v. v. zară sunet. ap ă apa de ploie. c ă cele maï vechî triburî ale Brachmanilor au format la iceput un popor arimic. svon mânia dârz saras svanas manyus dharş as vid da mri martis martas vëd a da a muri morte mort Elchhoff. prayat suris sol aqua udum. dar nici sora. Aceste specimine sunt: Sanscrită Unas dvi tri Latină unus Român ă unu doi treî. amator aştan navan daçan ça tan tâtas ma. Limba sanscrit ă . mâtar vidhava priyas. Paris. jivi ş arpe. |iîjviţ trux. sarpas apă und ă. cum erau formele acestei limbe. cum ne-o înf ă fi ş ez ă c ă r ţ ile cele sfinte ale Indiei. a versa ţ er ă . v. audax video dare mori mors mortuus ap udan vâr. islr. istr. nâsâ j i va.10 iflucn ţ ele altor idiome str ă ine. .ie ne vor pune în vedere. nu este icï mama. vivcre serpens serum sonus gr. limbeî latine. varşas. aqua aqua pluvialis terra ca cu men mcnsis nasus vita. rccum au distrus'o si în alte p ă r ţ î. . ş apte opt . tata m a te r vidua amicus. istr.

istr. VI. sub numele de Umbri ş i Mesl. smo. 4 ) Apollonii Eh. Des cr. 23. — Arriani Indica c. 36. — Eustnthlus ad Dionys. din insula Lemnos. 294. 1287— 8: at flumen ad Indum a urorae que latus Scytha . VII 1. X L 2 . In părţile de jos ale Induluï mal locuiau şi popdrele aşa numite Umbrae. ş i a ş a numi ţ ii Sin ti e s. esmo sunt. 17. IV. — Hellanici fr. 322. cu siguranţă nu putem sci. gr. Alesandru cel Mare. s) Strabonis lib.Sanscrită Latină Română asmi asti smas sânţi ady hyas upa sum est sumus sunt liodie heri post. după cum ne arată numele. despre cari ne vorbesce încă Homer c). 8 ) Diodori lib. Orb. 9 2 . — Dioiiysli Per. Sin di de Ia Istru 4 ). — Plinii lib. Sintescî (Ialomi ţ a) ş i Sintescî (Ilfov). 19. şi întregă acesta regiune vastă se numise o-dată Indosc ythia 2 ). Umbrit ta e şi Mesae 7). XII. — S t r a L o n l s l i b . v. 'su este. 6-7. VI. că India avênd o estensiune forte mare si fiind locuită de diferile popdre. ieste (s ăm) suntem. 3 ) H e l la n i c i f r a g r a . se numia în limba indigenilor S indus 1). 9. 2 3 . ş i are un curs forte lung.. 112. 2 ) Ptolemaci 1. şi că nici una din ele nu era venită din altă parte. 590. 1 : I n d u s in c o lis S in d u s a p p e ll a tu s .. dupa cum spuneau istoricii sëï. Dacă vechile populaţiunî arimice din cele doue Indii au fost pământene. Diodor Şicul ne spune. 3. Din aceste pă rţ i ale Indiei se vëd a fi emigrat Sin d i de lângă Lacul meotic 3 ). dar nici nu trimisese colonii în afară de India 8 ). 1 1 . 38. Sinti din Thracia 5 ). fr. de abia a putut termina navigaţiunea pe Ind în curs de cinci lunï ş i câte-va dile. 6. 113. De alungul acestui fluviu locuiau pe amendduc ţermurile sale o mulţime de populaţiunî scyte. 1088. Bănat şi România maî aflăm şi astă-di numirile de comune: Sin t (Turda) cu morminte presupuse preistorice. une sunt. v. Odyss VIII. cu tôte c ă f ă cea pe fie-care di o c ăletorie de 600 stadii (110 chilom. v. A v i e nus. 6 ) Homeri II. . dintre cari unele grupe puternice. ibid. tdte aceste ginţi se considerau ca autochtone.). sânt adï ieri după. VII. II. ce isvoresce în p ă r ţ ile de nord aie Himalaiei. adoratorii lui Vulcan. — Cf. Sintescî (Caras). I. îns ă valdrea istoric ă a acestor tradi ţ iunî se reduce numai Ia un ') P l in ii li b . Rîul induluï. — în Transilvania. ') Plinii lib. trecuse în timpurile rnigraţiuniî pelasge si se stabilise pe continentul Europei. V I . acc olit . îs. ori imigrate din alte p ă r ţi ale Asiei.

el naviga pe Tigru în jos până la Ocean. După ce învinse pe Părţi. Ancyr. adecă din gintea Sărmanilor seu Garmanilor Expedifiunile lui Bach. Brachmaniï şi regii Indiei se declarară de alia|î naturali al. şi aici vëijênd o corabia trecând pe dinaintea sa către India esclamă: «O! dacă aşi fi mal tênër. 29. au început a se revolta. numit Sarmanus 2). Romanilor. că t6te aceste diferite populaţiunl ale Indiei se aflau tabilite acolo încă din timpurile cele maî archaice. Por dicea. întocmai cum făcuse şi Remil din Gallia în timpurile lui Cesar. L. şi se-1 ajute-în to te lucrurile bune şi cuviinciese. totuşi prefuesce forte mult amiciţia Împeratulul si este gata së-ï concéda intrare în ţera sa. după cum ne spune Eutropiu. Forte probabil însă. Insă primind scire. 4 ) Entropii lib. 2. p. că provinciile. că regii Indiei i-au trimis adese-orî legaţiunî *). asï merge şi în India 3). 2 ) Strabonis lib. că hmaniî seu Ramniî din cele ddue peninsule ale Indiei au fost numaï o simplă migraţiune. se devasteze (cucerescă) India *). acesta legaţiune mal era însoţită şi de un filosof indian. se afla si un Herman ('EpjAâv) cu bravele tăiate încă de când a fost mic. Assyria si Mesopotamia. pe cari le trimesese Por împëratuluï August. 1. dac ă se ptfte sub un singur guvern tdte grupele etnice pelasge. legile. însă forte vechia. de a uni. (C. ca se plece. La India cugeta şi împëratul Traian. I. se par că au fost numai resultatul unor sentimente naţionale. între diferitele daruri. renumită pentru moravurile. în epistola scrisă pe pcrgamen în limba grecescă. ') Dloiiis Cassii lib. împăratul August în testamentul sëû amintesce. VIII. ') Monum. el dede ordin se i se construescă o flotă în sînul persic. orî pe unde ar voi. ér istoricul grecesc Nicolac Damasccnul ne spune. 796) c. XV. pe cari le supusese maî înainte. instituţiunile şi civilisaţiunea sa. Şi întru adevër. Când legiunile romane trecură Euphratul şi cutrierară victoridse Armenia. 4 şi 74. că densul a întâlnit în Antiochia o legaţiune. Hercule şi Alesandru cel Mare către acesta ţeră depărtată din regiunile de resărit ale «&siel. el se întôrse la Babylon. III. că deşi dânsul domnesce peste 600 de regi. pe care o trimisese Indienii la August. . 31. c. din Sarmatia asiatică.• aur fapt positiv. LXVIII.

: "Tjv «ÎTc'av TCU? iroXXoùt' tiv Aatlvoy TOUIOU u.18. 1: Fauno fuit uxor nomine Fatua . Acesta legend ă îns ă este de fapt numaî o simpl ă variant ă a celei de ântâiu. pe caii le aflăm la autorii greci şi latinT. EX 2oo ~(uvoi'. cari avuse un rol a ş a de însemnat în cultul luî Apollo (sdreluî). .Xéa) xcà i ţ xt&a. — 3) Justin. este eroul cel mare naţional al Pelasgilor de Ia Dun ă rea de jos.. care domnise peste Cetii (Iv/j-not). în acesta tradi ţ iune etnografic ă . 4 2 ) Snidas. Dupe cele maî vechi tradiţiunî. Aûtcvot.y eivas' Aatîvov 8" EX ttvot 6«sf°opi3oc ^opr.iv vojAÎftcVj oo^ 'HpaxXsooç.. originea geografică à Latinilor din Italia se reducea la părţile de resărit ale Europeî. tû> paaiÀst Tiûv Apopi'fîvaiv iaûva) Tovaixa TroLTjSaola: Sioiu^c' 3'. A treia tradiţiune despre originea Latinilor o aflăm la Suida. a fost. supranumit Latinus. Triburile latine din Italia constituiau la început numai o mică ramură din familia cea mare a ginţiî latine. dup ă expedi ţ iunea sa asupra lui Geryon.. şi că din timpul domniei lui Latinus.. după cum seim. Genealogia sa este genealogia poporului latin din timpurile ante-romane.. al cărei conţ inut este: c ă Hercule a avut un fiu cu numele Telephus. care de altmintrelea se pare a fi cea maî vechia.EVODÇ Aatîvoot. Una din aceste tradiţ iunî. Cetii au început a se numi Latinî 4 ).. Vechia genealogia a triburilor latine.av SOVTO.TaXiTteîv DaXXavToi fùv ev. pe care o luase ca ostatec ă de la p ă rinţ ii scî J). însă născut din sofia 2 ). tf(ç R'javopoo ftoyatfioc -ft Aaûvav ovojj. Hercule. Ev toît X O J pio.... v. Latinus figurez ă ca patriarchal eponim al ginţiî latine...Y. 'HpaxXÉou. TODTOIÇ . n ă scut din o fat ă hyperbore ă . dup ă Dionysiu din Halicarnas una ş i aceea ş i cu «fata» (xoprj) hyperbore ă . ne este transmis ă de Dionysiu din Halicarnas: c ă Hercule. I. De aici.. regelui Fa u n us. x'/. . I—XXXVI fr. Ex filia Fauni et Hercule .. ) IJionis Cassil lib. de care am vorbit mai sus. Ac/. lib. O altă tradiţiune ne înfăţi şeză pe Latinus ca fiu al luï Hercule. 8. Latinii. itâXoii IvYjtîout XEYOU. cu care trecuse în Italia. respândită în timpurile preistorice prin diferite regiuni ale Asiei si Europei... ..? r ( v naipo ţ s'. . care a nă scut pe Latinus.. . de la Dunărea de jos.c ojifjpê'... sn-fjYîîo.ţ "Apyoţ EjislXs.. ') Dlonysii Halic. a trecut în Italia ş i aici a avut un fiu cu numele Latinus. luase Hercule aşa dar pe fecidra hyperbore ă ..v s'./x çaT. So ţ ia lui Faunus.uiv yevofisvoo. xai 5te S-i] arcaîpr'. Aicî se aflau ş i locuin ţ ele Hyperboreilor celor legendari. Latinus procreatur... 6 êrcuXfjdsî. XLIII.. 43: AS Ţ OUJ : te ws? «& T OV ('iïpax.TÎvt)S: TvjXetpot Y«p oli. ori din fica 3 ).

Dup ă Herodot îns ă .f/iur' e:v 'Afîfiowiv !>r. la sud cu Macedonia si la nord cu Dunărea a) . . peste carï domnise el? | n vechile poeme si legende epice. care. c ă regatul seu avuse o estensiune forte mare . dup ă cum résulta din în ţelesul numiriî. ş i carï sunt ţ inuturile. 304: MI f/. orî. în timpurile luï Domi ţ ian. 9 — 10). Ia apus cu Istria. a venit în Scyţia. Dalma ţia. se retr ă sese la Ge ţ iî de la Dun ă rea de jos ş i scrisese o istoria a Dacilor sub numele de Fêuxôc. de l a carï dup ă tradi ţ iu nil e vechï. care se m ă rginea la res ă rit cu gurile Dun ă riÎ. . Erdély. ce domnia peste ţ era acesta. . este : • n e a fost în timpurile preistorice Telephus-Latinus. orî Ţera româ"fscMMuntenia. care. i-a aflat în fine după multe şi îndelungate cercet ă ri la virgina Echidna. Echidna era din o regiune a Scy ţ ieî. Patria Echidneî. . Uniï din autoriï vechï au credut. c ă acest Telephus a fost un re^e al Ge ţ ilor . a meridie Macedonian!. se vede a indica una din regiunile cele muntdse ale Dacieî vechi. ce ne înfâţişeză pe Hercule ca cel de ântâiu str ă mo ş al Latinilor. adecă Pădur6sa). Greciî de la Marea negr ă. AOïpv. Pannonia şi Noric. cu alte cuvinte. filii Herculis) . Hercule a petrecut maî mult timp Ia Echidna si a avut cu densa treï fiï: p e A ga thyrs us. Acesta a doua parte a tradi ţ iuniî istorice. ') Jornandis De Get. Transilvania (ung. . Huius (Telephi. Gelonilor şi Scyţ ilor. T6te aceste traditiunï vechi. a septentrione Danubium habct. însă Dio Chrysostomul din Bithynia. . orig. ung. o aflăm la Herodot (IV. occasu Histriam. că Telephus-Latinus din timpurile troiane domnise peste Mesia. ne spune. 9: hic Dio regem illis (Getis) . î-şî tră geau originea lor dinastiile Agathyrşilor. figurcză tot-o-dată ca părinte al Agathyrşilor. Jiesiodi Theog. un termin geografic tradus. c ă el domnise peste întreg teritoriul numit Mesia. . nomine Telephum . unde perdendu-şî caiî. sunt în realitate numaî un simplu fragment din o tabelă genealogică a unei grupe m aï marï de popôre. v. orî grecisat. numit ă Hylea (Silvosa). dup ă cum ne spune Hesiod. si în care Hercule. '"K%tivu. Havasalfôld). Gel onu s si Sc yt he s. ne spune Herodot. II. că aicï e vorba de regiunea Mysicï din Asia mică. c. povestesc urm ătdrele despre originea Scyţ ilor: că Hercule. Gelonilor şi Scyţ ilor. eroul naţional al Pelasgilor din nordul Eladeî. Quae provincia ab oriente ostia fluminis Danubii. commémorât. Illyria.b yjiovv. Transalpina.Prima cestiune. regnum Moesiara appellavere ajores. dup ă ce luase ciredile de vite ale luï Geryon. . ce ni se presint ă în esaininarea acestei traditiunï. a fost ţ e r a Arimilor 2 ). Telephus ne apare ca un rege al Mvsieî' Telephus si fiul ş eii luase parte activă la rësboiul troian ca alia ţî aï luï Priam. de care ne ocup ă m aicï.

Dup ă o lungă serie de secule îns ă. ---------din (era Arimilor. Cunoscin ţ ele geografice ale lui Moise erau înc ă forte restrînse. Gelonî. dor. ce locuiau dincolo de Borysthene pân ă lâng ă Uralî.. X al Geneseî: din lavan. pe Getuliî din Africa. gr. de cari ne ocupă m aicî. Tradi ţiunea mosaic ă îns ă.— ------. Iberî. fiul lui laphet. Venim acum la legenda c r e ş t i n ă despre originea populaţiunilor aşa numite latine. Dac ă vom esamina acum mai de aprdpe aceste versiuni — cari tete fac parte din unul si acela ş i ciclu epic. în una din odele sale (II. si în fine Latinii din peninsula italic ă au constituit în timpurile preistorice patru ramuri ale uneT şi aceleiasî familit pelasge.1 ---------------. --------. Tharsis ş i Dodanim. 1 . genealogia celor patru popore vechi. Aatw.. Din acesta causa.Dup ă tote aceste tradi ţiunî etnografice. Agathyr ş iî din Transilvania. arimice l). | LATINUS (TELEPHUS-LATINUS) AGATHYKSUS GELONUS SCYTHES FATA HYFERBOREĂ (ûitsp^opî. — C ă Hyperboreiï au fost un popor latin. Daci. fiu al lui Noc.--------. genealogia biblică despre originea popôrelor nu mai corespundea împrejurărilor etnografice. când cre ştinismul cu doctrinele şi tradi ţ iunile ebraice se estinse peste întreg ă lumea greco-roman ă.ôpvj). Geloniî. Scyţ iî de lâng ă Marea negr ă . résulta şi din numele deltei hyperboree Latona. 20).1--. doue italice.r. pe Ilyperboreî. amintesce ca popôre de limba latin ă pe locuitorii de Ia Bosphor.j----------------. s'au n ă scut Elisa. pe CoJchl.HERCULE -----------. în vedere numai populaţiunile de lângă basinul de resărit al Meditcraneî şi din jurul Mării negre. ca se completeze tradi ţ iunea biblic ă despre descenden ţ a ş i înrudirea po) Horaţ iu.ECHIDNA AGATHYRSUS GELONUS SCYTHES LATINOS ypCr °re ^ Dup ă aceste tradi ţ iunÎ genealogice. pe Volcil ş iLigurildela Rhodan. Dup ă cap. ş i deue pontice. avea după cum seim. ni se presint ă sub următorea form ă : ECHIDNA ---. cronicarii evului de mijloc se vedur ă sili ţ T. v.j-------.j -----. Afjtii. Hercule-Geryon — legenda genealogic ă a Latinilor devine mai clar ă ş i acordul primitiv între diferitele versiuni se restabilesce u ş or : c ă virgina hypcrbore ă este una ş i aceea ş i cu Echidna din ţera Arimilor şi că forma vechia a acestei tabele etnografice era următorea: HERCULE -------.

403. Iberilor. s ) O tradiţiune analogă o aflăm la Hesiod (Theog. în primele timpuri ale creştinismului. 228. peste care domnia Aiete. Liber generations. III. încă ') Riese. Latinilor şi Troianilor. de altă parte cunoscinţele lor istorice. mal are si numele de Kurac'ç fafa. locuitorii Mesiel. pe carï le oferiaû. IX. min. însu şi regele Aiete are epitetele de Kuta:eûç şi Kutaroç *). tradiţiunea biblică despre popdrele. Cytaea terra 3 ). ') Odyss. Isidori Orig. sub numele de Cytaei figureză locuitorii din regatul cel vast al lui Aiete. e ) A se vedé mal sus p.. după cum seim. cari. au trebuit se fie un popor celebru în timpurile antemosaice. rom. 536. 1013). 511. ') Apollonll Rh. 161. IV. Romanilor. lângă Dunărea de jos °). ce ne o transmite Suida : că Cetiî au început ase numi Latini numai din timpurile regelui Telephus-Latinus *). ér capitala sa D) se afla. care domnise peste Colchî şi peste o mare parte a Scyţ ieî de lângă Marca negră. după care Lat i nus a fost ur > fiu al nimfei Ci r ce. 2. Geogr.—Dlugossi Hist. în modul acesta. La Apolloniu Rhodiu. XI. lat. Ne întrebăm însă. In Odyssea lui Homer 7). 1094. Romanii şi Latinii sunt numaî descendenţii unui popor mal vechili. Polon. v. 2 . peste cari domnia Telephus. 34. în tradiţiunile argonautice. 4. regiunea Scyţieî. se înţelegeau. v. Tursenilor. 4 ) Apollonii Rh.perelor cu alte date noue. După acesta tabelă etnografică. nepo"tă a lui Oceanos potamos (Istru) şi sor ă a regelui Aiete. ) Sub numele de Eli sa din tabula etnografică a lut Moise. I (1871) p. 168. al căror protopărinte era Iu van (séû Hercule al Pclasgilor) capotă în evul de mijloc ') următorea formă: IUVAN 1 ELISAN •-•) inde SICULI THARSIS ex quo HIBERI et TYRRENI CYTHII de quo ROMANI qui et LATINI 1 DODANIM ex quo PRIAMI. în ce parte a lumii vechi se aflau locuinţele Cetiilor. Tot ast-fel ne spune şi tradiţiunea. 521. locuitorii primitivi aî EladcI (Pelasgiî) şi triburile pelasge emigrate din părţile aceste în Italia şi Sicilia. II. după cum se vede. de o parte tradiţiunile vechï. Tradiţiunile creştine ne înfăţiseză aşa dar pe luvan (séû Hercule al timpurilor eroice. lovan) ca protopărinte al întregeî ginte latine meridionale: al Siculilor. ce portă în tradiţiunile ebraice numele de Cythii (Cuthii). p. — Cf. lib.

al Swfoofatt'. 4: Porro très filii Corner (filii laphet): Primus Ascenas. cine erau Sarmaţiî. se estinseră puţ in câte puţin si în diferite alte părţî. profitând de anarchia.ipaî t oi v e ! .sunt numi ţ i Cetei (KifjtstoO. p. ex quibus p r oc c s s e r u n t C a la b r i . Ne întrebăm însă. Polon. ce au fost descoperite în mănăstirea Castamonitu. Siculilor (Sicanilor).iaaavt:t TVJV Boo). Dumitru.ito T « TtapotSoovt/^fx fiejivj . ér în timpurile troiane Telephus. peste care domnise în timpurile Argonau ţ ilor Aiete. Pasagiul respectiv din aceste manuscrise are următoriul cuprins: «în dilele împăraţilor iconomachî (726—780). ér dup ă Dio Chrysostomul. e t La t i n i . XCIX. a quo Sarmatae s eu Sauromatae. 476): xnta ta.. originea triburilor latine din Italia.â^wv ŞaaiXswv ta sftyv. q u i La t i u m h a b i t a n t . După acesta tabelă. a Calabrilor (Enotrilor). O alt ă variant ă a tradi ţ iuniî cre ş ti ne despre origi nea poporului latin o afl ă m la istoricul polon Dlugos (f 1480). carî locuiau în regiunile de lâng ă Dun ă re. şi anume la acea parte din popula ţ iunea Scyţ ilor. 'Pij^îvot xal artXouBXa/opf]y_Tvot v. ni se presint ă sub urm ă torea form ă : 1APHET l GOMER ASCENAS SARMATAE quos Graeci REGINOS vocant l CALABRI l SICUU l APPULI l LATIN] qui Latium habitant '). Telephus a fost regele Ge ţ ilor ş i imperiul seu se întindea peste regiunea de la gurile Dun ă rii pân ă la Istria.-f«piav VM\ anXtuaavTîţ onto l Uf o v .. (1711) p. 1st. după ce supuscră Bulgaria. Athona.Q'. etou. dup ă tradi ţ i unile cre ş ti ne. T. Latinii vechî erau a ş a dar. poporele. c ă nepioş iî împeraţî al Romanilor făcuse rësboiû icdnelor sfinte. cuprinseră Macedonia şi în fine veniră până la muntele Athos> 2). ce ne-o comunică Dlugos. A p p u li . Apulilor şi Latinilor din Laţ tu se reducea Ia Scyţiî seu Sannaţ iî din Europa.*o-. S i c u l i . un popor din regatul cel mare de la Dun ă rea de jos.-Ber. pe cari Grecii i numiaû Reginï ? O importantă amintire despre acest popor misterios o aflăm în notiţele istorice relative la vieţa sf. al careï fundament H formez ă genealo gi a bi blic ă . 311 (Sitz. Acesta versiune. i.. 4jjj. quos Graeci R e gin os vocant. ol Xs-pjuvo'. III. pe carî Grecii i numiaû Rcginï. >) Dlujfossi Hist. ce urmase din causa. 3 ) UspenskH. I.. a ş a numi ţ iî Rechini séû maï bine dis Blacho-Rechinï si Saguda ţ iî.

O. Ces t. orî daco-roman f '). T r o m p e t a C a r p a ţ ilo r . Res puns ur î. Tradiţiunile poporale române despre Latinii de la Istru. 1 1 3 7. p . Sub numirea de Sagudatei figurézâ aid locuitorii din p ă r ţ ile meridionale ale Transilvani ei. is t. ixupieoawv xaUvjv Maxsîovcav. N r . din părţile de resărit ale Europei. La poporul român — cu deosebire în regiunile de lângă Dunăre — mai esist ă ş i ast ă -dî unele tradifiunî despre Latiniî preistorici. unde. de cari ne vorbesce Dlugos *). că Latinii din Italia erau numaï o ramură a poporului pelasg din părţile de resărit ale Europei. De Latânï. din p ăr ţile de apus ale României. In judeţ ul Mehedinţ i. II. ne spune. Este de fapt acelaşi nume. p. 1 8 7 4 . Te leor man. ce locuia lângă" Dunărea de jos. a . Balade poporale. unul din ceî mai distinşi archeologî aï noştri. c orn. 226 : Prisci La tini a ppe lla t i sunt ii.IYOV etc Scâ<fopa jiep-f]. la Homer Rigmon in loc de Rimon ş i numele localit ăţ ilor din Asia mic ă Rogmi ş i Regma. Din tdte aceste tradiţiunî résulta aşa dar. Este o sta ţ iune important ă preistorică . fuerunt. ) Pau lus ex Festo. sub forma de «P r i s ci Latini» 3 ). 81: Prin oraş. . mal esist ă şi astă-dî urmele unor vechi fortificaţiunî de pământ. că eî formau una şi aceeaşî familia etnic ă cu Agathyr ş iîdin Transilvania. cuScyţ iî ceï vechï de la Marca negr ă ş i cu G clonii. j. 4 3 ) Densu ş îaiiu. O altă tradiţiune poporală.Asa dar Blacho-Rechiniï din noti ţ ele istorice ale m ă n ă stirii Castamonîtu erau un popor. ne apar în pocsiă poporal ă eroic ă din B ă nat sub numele de «Latânï. X«T' OÏ. umblase. 5 ) Bo l lia c u . După nume. TE'/. unde s e maï af l ă ş i as t ă -dî lâng ă O lt satul ro mâ nes c numit Sacadate. pe care-1 afl ăm şi în tradiţiunile vechi italice. p. TjXxl-dv e'-C "o "A-fiov ojoţ. prin Ţărigrad Trei fecioraş l de L ă tânî. 1899. de ceî Propdrtă-se. ce locuiau dincolo de Borysthene şi chiar dincolo de Tanais. dup ă cum ne spune Bolliacu. Aceşti Latini. 1 . abundeză ceramica dac ă. a Hyperboreilor de la Dunărea de jos . Cf. bëtrânï. 19. c ă Latiniî ceî vechi au locuit în regiunile aceste mal înainte de venirea Românilor 4). ») Forma mai corect ă a numelui de Rechini ş i Regini se vede a fi fost în tot ca şul Remini séû Remni. ce portă numele de «Cetatea Latinilor». după locuinţe şi tradiţiunî. 2 ) Corcea. ce o aflăm în judeţul Teleorman din România. Caransebeş. eî sunt identici cu Şarm a ţ ii R e g i n i . de ceï bëtrânï» 3 ). qui prius qua m con deretur Roma . P . şi unde nu se gă sesce nimic roman. Voivoda.

apoi se urc ă în foi ş or si de aci strig ă lui lancu Vodă. un popor puternic. 656. p. p . Gr ccî ş i V ă c ă r errî. I. sat dispărut (P c s t y. 230). lancul Vodă din Bucurescï. înainte de Romanţ. 175. re s pând k ă în o mulţime de variante prin diferite părţi ale României de ast ă-dî 3). O ca letor i ă în Do b r o ge a. 653. 12 60 . 7. < ) V ir g ll i t A c n . Ces t. M at. în Eneida lui Virgiliu. 128. că în ţinuturile de acolo au locuit. ce avea se le învingă. densul se preg ă tesce de nunt ă ş i plec ă cu o mândra este de c ă l ă ra ş i si pedestrime (seu cu o sut ă de nunta ş i). acesta închide si z ă voresce por ţ ile. corn. C onstan ţ a. în Dobrogea. II. (Br ăila). — în Bucovina: Li toni s. p . Tur côia) — Tociles cu. P. 12 68 . Beilic.— U iir nd a. (Nemţu). — Ale csandri. j. Acesta tradiţ kme ni s'a p ăstrat într'o rap sodia p op oral ă despre la nc ul V od ă ş i Le tinul bo gat. ş i pe care o pe ţ iau mul ţ î din «La ţ iul cel mare» ş i din «tet ă Ausonia» 4 ). cor n. — în Bănat : Le te n i ţa. H. Res p uns ur i. erau mari. după cum ne spune acesta epopeâ na ţională a Romanilor. însă când se apropia de curţile Letinuluï bogat. — Co l ec ţ i u n ea n ds tr ă ( C es t. Când regele Latinus aude. întreg rësboiul luï Enea cu regele Latinus este de fapt numai o simpl ă afacere de c ă s ă toria. se-şî alegă din nuntaşi. 5 2 s e q q . în fine zidurile sunt s ărite şi por ţ ile descuiate.. întreg conţ inutul acestei poeme poporale ne presint ă o asemënare uimitore cu legenda italic ă despre c ă s ă toria luï E n ea cu fica regelui Latinus. Bâns. v .în p ă r ţ ile de jos ale Dun ă rii. La ţ i n i î seu Le t i n i î. C ons tan ţ a . Ş aro ş . lancul Vodă audind aceste se îngrijesce şi întristeză. 1411.21 7 . noue fapte de vitejie. 2. Lythene şi Lethene în corn. se vorbesce de asemenea. an. ca se ice fata Letinuluï bogat. a cărui personalitate istorică nu o putem fixa. voesce se se c ă s ă toresc ă . Latin c. c ă Troianiî *) Dciisu ş iauu. lancul Vodă trece cu oştea sa dincolo de Dunăre. (Ialomi ţ a). folkl. ori la Hâr ş ova. X. L ă t ăî s. din nuntaşi din călăraşi. I . is t. 582). V. is t. Dar Letinul bogat nu se mul ţă mesce. Li te n I s. j. 1 1 0. Greut ăţile. c . ca se sară zidurile se deschidă porţile. 1866) p. A Szôr. 295). Zips (Fejér. U 2. si că t6te cetăţile vechî din regiunile acele aii fost construite de Latinï J ). 2 . Latinus. Letescî s. ( Ed. el cere de la mire ş i delà ôstea sa noue probe de curagiû. ale că rui curţ î înt ărite cu septe ziduri se aflau dincolo de Dun ă re. 1430 (Fejer. la Rasova. (Boto şani). 2 11 . R es p u n s uri. îns ă ce fel de omeni au fost. avea numai o singur ă fic ă de m ă ritat. 3 ) Tcodorescu. ) Unele localităţi de pe teritoriul României maî pcîrtă şi adi numele de: Lătenî s. — în Ungaria de sus: Leton seu Latina v i l l a in com. j. Poes iï pop. P. T ulcea . Poes iî pop. nu se scie 2 ). Venim acum la una din cele mal importante tradi ţiunî poporale române despre Latinii de la Dunărea de jos. V il . în Dobrogea actual ă . (Suce"va).

lancu Vod ă încremenia . se sar ă zidurile ş i se descuie por ţ ile. pe tênëra Lavinia. când aude. IQ segq. ces popas ne apare în poema român ă cu totul natural ş i bine intercalat . v. soţia regelui Latinus. 272. VII. ce-1 aflăm în rapsodiile poporale. . masă 'ntindea. Corpora sub ramis deponunt arboris altae. lancu Vod ă de fluctuat aestu . 153. nune hue celerem. Ş i m ă re. 207 seqq. întocmaî dup ă cum în rapsodia română. ") Yirgilli Aen. lancul Vod ă este supus la trcî încercări grele de vitejie. VIII v. et adorea liba per neroam Subjiciunt epulis . ca se ducă daruri recelui Latinus si se încheie cu densul un tractat de alianţă 2 ). La acesta căsătoria însă se opune Amata. 253. tot ast-fel şi Enea are se susţ ină trei lupte. când vede stégul de rësboiû în ă l ţ at pe cetatea regelui Latinus 4). c ă are o singur ă fica. pe care îns ă nu o pote m ă rita dup ă un b ă rbat din gintea sa. La puţ ul porumbului. 3) Yirgilii Aen. densa crede. /awoan . întreg Laţiul se revolteză şi luptele încep între Troianî şi Latinî. crede însă. în poema român ă. de fric ă ş i desperare. VIII. l şi 18 — 19. este demn de fica sa. din nunta ş î din c ă l ă ra ş i. magno curarum Variantele române. până în fine i succede se cucerescă cetatea luî Latinus si se iee în căsătoria pe fica acestuia. VII v. . densul respunde oratorilor lui Enea. cuprins de întristare. . La mijlocul locului. Ene. îndat ă dup ă debarcarea sa pe ţ ermuriî Latiuluî. cu panglici si năfrămi în mâni. v. v. Ca probă cităm aici următorele rêndurï: Cuncta vidons. el nu cugeta de cât la c ă s ă toria ficeî sale *). că numai Turnus. mai întrista. Ia ţ ine. fiind-c ă oraculele ş i semnele cerescï nu-ï permit. VII. Virgiliu poral ă de la Dun ă rea de jos: O variantă română. regele Rutulilor din Ardea. animum. pe care sortea i l'a destinat së-ï fie ginere 3).ida. . D'ale fine lancule. că Enea este acela. 237. trimite 100 de oratorî. lancul Vod ă se întristez ă si încremenesce. . v. Enea.ţ î inima Ş i nu te nune dividit illuc . — Aicî versurile luî Virgiliu sunt numai o simplă parafrasă a textului. Tot ast-fel ne înf ăţ i ş ez ă ş i poema luî Virgiliu pe Enea.au sosit la Tibru ş i au debarcat pe teritoriul La ţ iulul. *} Yirgilii Aen. poposia. c ă Letinul bogat i strig ă din foi ş orul cur ţ ilor sale se-sî alegă din nunta ş î. Atque audia. Regele Latinus primesce darurile. aduce însă îndată pe tapet cestiunca maritartf ficeî sale . O bucat ă a ş a mergând. Instituuntque dapcs. De altmintrelea mai afl ă m în Eneid ă introdus înc ă un alt fragment din rapsodia poEneid ă. ') Yirgilli Aen. VII. .

în frunte cu Enea. sunt aceleaşi. 17) despre imit ările luï Virgiliu: quia non de unius racemis vindemiam sibi fecit. V I I . 213. I. v. Virgiliu. c. 3 0 4 . Acela ş i epitet caracteristic. orî Michnea Vodă. 6 2 1 . un vcchiu rege divinisât al Laţiulul. v . 69 8 . 1 0 69 : ' il o a v Z î • / . î-şî repede calul.Pe lancul Vodă î-1 încuragieză naşul sëû Michnea Vodă. tradiţiunea din cântecele epice române şi tradiţiuliea şi din poema eroică a lui Virgiliu au acelaşi fond comun. şed bene in rem suam vcrtit quidquid ubicumque invenit i mi tandum. apoi însuşi lancul Vodă. Enea merge cu trupele sale de cavalerie si pedestrime asupra cetăţii regeluî Latinus. XI . în ce privesce însă partea a doua a poemei sale. regeluî etrusc. — D e s p r e v e c h i a d e o s e b i r e r c l i g i o s ă î n t r e A l b a n î ( L a t i n i) şi Romani compară Liviu. 5 9 5 . 7 . sub forma de « con temp tor deom». debarcarea lui Enea în La ţ iu ş i luptele acestuia cu regele ') Vi r g lll l A e n . a d D io n y s . Die rom. Letinul bogat mai este numit Sava 3 ) şi Savalat (S'dva-Lat). v . în fine cetatea este cucerită şi Enea ia în căsătoria pe fica regeluî Latinus J). 176. 3 8 1 . La Virgiliu acelaşî epitet. XI. este unul din strămoşii regelui Latinus. Cucerirea Troiel şi retăcirea lui Enea pe mare este luată după isvôrele grecesc! °). 1 7 . Tot ast-fel ni se presintă decursul acţ iunii în poema lui Virgiliu. 2 ) Vir grilii Aen . lancu Vodă se apropia cu oştea sa de călăraşi şi pedestraşi de curţ ile Letinuluï bogat. In cântecele române. Cetele Troianilor. 3 ) Acest nume are o origine istorică. 6 ) Macrobiu (Saturn. După cum vedem. XI I . Chiar si numele eroilor principali. f f t v o ţ S p w . 31. Acncassage (Leipzig. — Cf. Sabin us 4 ). Letinul bogat este numit « d e lege l ape dat». lancul Vodă şi Letinul bogat. Aeneas si Latinus pracdives. sare zidurile si descuia porţile. 1886) p. după cum seim. care se urcă pe verfurile zidurilor. VI I I .x i v Sa j îo l) . v . întrebuinţase pentru compunerea epopeii sale naţionale diferite legende şi tradiţiunl. la Siliu Italic S abus. . La Virgiliu însă. aliat cu Rutuliî şi cu Latinii în contra Iul Enea 5). <) V ir g i lil Ae n. î-1 are şi regele Latinus în Eneida lui Virgiliu 2). socrul luï lancul Vodă este numit în mod constant «Letinul bogat» séu «de blag ă bogat». sub forma de « praed i ves ». V. 5 7 7 . dau asalt asupra porţilor. 5 ) V ir g i li l A e n . In poema română. ér pe Enea î-1 îmbărbăteză figura cea maiestosă a Iul Tiberinus.' > . Caucr. se dă luï Mezentius. Enea însuşî este cel de ântâiu. 5 9 7 .' ' . Un vcchiu popor din Thracia purta numele de Sa b i ( E u s t a t h ii C o m m . în poema nupţială română. 1 7 8 .

j. Leipzig. Telephus. u t c a v e a n t. Rom. C X V I I ) . cu migraiunile triburilor pelasge. Tandem cum in sponsae domo utrinque convocaţi convenerint. 132 — 133) descrie ast-fel acest frumos it n u p ţ ia l: Die d o mi n ica ad acc ers e n da m s p ons a m . Urmele acestei legende le afl ă m şi în poema epică a lui Virgiliu. lintr'un simplu simulacru de lupte eroice. III. ') Densuşiiiuu. ce le afl ăm şi astă-dî la Dunărea de jos. Dintr'un rit stră vechiu nupţ ial. Ha s de u. care. ce se făceau o-dată la Dunărea de os cu ocasiunea solemnităţilor de căsătoria 2). I V ' . Cest. 1272 în Tera rornâncscă (ultra alpes). R o m . ) Acest câ ntec poporal româ n a trecut şi la Sêrbï. Romanaţî. 4.. cel de lege l ă pedat» — Ha ş deu Etym. însă Virgiliu. Ed.' atinus. Se pdte. His ins id ias in vi a s tr u u nt a d s p o ns a m c o n v oca ţ i. 1872p. O influenţă a legendelor lui Telephus o aflăm şi în poema epică a lui Virgiliu. 1877. CUI seqq. II. Letinul bogat. P. ) Principele Can te mir (Dcscr. ér păstorii aflându-1 i-au pus numele Telephos 4). unde din graţia providenţei divine a fost lăptat de o cerboică ëXa'fùç).legatos . cu Lythen Woyvoda. acesta se întemeieză esclusiv pe nsodiile poporale. între cele d6ue ginţi. are domnise după a. quid s ibi vellent. poetul roman a făurit şi pus a cale un resboiu epic. 2 1 .. . In c olcc ţiunca l ui Kara dzic se f l ă o v a r i a n t ă s u b ti t l u l î n s u r ă t or e a l u î D u ş a n » ( C f . 1. 9. pra cmittu nt s p ons i d ve n tu m n u nc ia tur os . al c ărui regat se afla dincolo de Dun ăre. lib. 2 t e tuff. Mold. El ne ipare aici identic cu regele Telephus Latinus. Tom. după nascerea sa.. că cesta vechia rapsodia de la Istru se fi trecut în cursul seculelor. peste tot desfăşurarea acţiuni?. .. q u a s i s u b c u s t o d ia a d il li u s ( s p o n s a e ) u s q u e omu m ducuntur . după tradiţiunile poporale române. IV. magn. interrogati. a fost un domnitoriu >este o vechia ţeră românescă. Moldovenesc ă ş i 'obrogenesc ă . persoa'itate preistoric ă. peste care domnia Letin bogat. în poema sa naţională. de can vorbesc bëtrâniï sunt: Ţ era-Româncsc ă . 4 ) Apollodoi-1 Bibi. S i a u t e m c a p t i f u e r in t . . . e os q ue . ist. quorum i n s t i t u i t u r certamen.. şi în Italia. a fost espus. domnise peste Mysia cea vechia seu peste lordul peninsulei balcanice începând de la gurile Dunării si până la Istria 4).. în in munte. situată la sud de gurile Dunării 3). II.. după cum spuneau >oeţil cyclicî si Dio Chrysostomul. ct pracmium proponitur. . după cum au trecut şi s'aû rëspândit n regiunile de sud ale Galliel şi în peninsula iberică multe cântece poporale 3e la Dimărea de jos x). militem autem expugnandae arci sufficientem tatim adfuturum . M a g n . le g a ţ i c e l er r i mis u ti o le n t e q u is . Eo cum pervenerint. O tr a d u c ţ i u n e g e r m a n ă e p u b l i c a t ă i n G e r h a r d ' s G c s â n g e d c r S c r b e n . i nt e r c ip er e s t u d e n t. scrie gramaticul Apollodor. Mărgăritcscî : «Terile amânescî. a nteu a m a d il liu s a e d es p e r v e n e r in t.. 1. . a schimbat caracterul primitiv tradiional al legendei lui Latinus praedives.. res pondent s e miss os sse ad bellum indicendum. corn. p. E t y m . înverşunat.) confundă pe «Letinul bogat». Troianï si Latinï.. . Respunsurî.

51: In seinem (Belogradcik's) hoher gelegenen Theile. Doue localit ăţ i. supranumit Latinus. 4 78 ) : T e l e s u s . ne apare pe tabula Peutingeriană sub numele de Le t i c a 3). 6 ) Kanitz. Let e era numele unui vechiu ora ş din Macedonia. Mesia. una cu numele de Mutatio Latina si alta Transl i t a e *). V II . 2 3 ) La S e r viu ( Ae n . l V. In fine. ni se presintă şi în epoca romană. după cum ne spune Dio Chrysostomul. Un popor. peste părţile de nord ale peninsulei balcanice. 27). I. Ace şti Latini. înal ţ î de 6' °). ce au devastat Laţiul si au aprins flacăra rësboiuluï în inimile ţeranilor latini 1). <) 11 in. Thracia. Acesta. ce păscea pe lângă ţermuriî Tibrulut. ) Dup ă un cântec popor a l er oic ( Revis ta crit. le aflăm în Mesia de sus. Virgiliu face amintire de un cerb de o frumseţă admirabil ă. 16). ce se afla în turmele regelui Latinus. Hierosol. 4 8 3 s e qq . . despre locuinţele Latinilor în peninsula balcanică. Urme vechT. ') Y i r g lli i Ae n . în apropiere de Remesiana.In cartea a VII-a a Eneideï. 6 ) Plinii lib. Păstorii regeluî Latinus se înfurieză. şi-1 rănesce. precum şi mormintele vechi formate din lespedî marï de petr ă necioplită. Pannonia şi Noricul formase aşa dar în timpurile troiane un regat al rasei latine. Regele T e l e p h u s 2). construite pe délurï. au fost o genera ţ iune de omeni uri a ş î. Donau-Bulgarien. dintre Hem şi Adrianopol. dice Virgiliu. trage cu s ăgeta asupra blândului animal. 20. a fost cea de ântâiû causa a calamit ăţ ilor. re ş e din ţ a La tinu lui boga t er a în Odr iu séù Adr ianopol. purta în timpurile lui Pliniu numele de Lac ini ens e s 5). ce aparţinea conventuluï (jurisdicţiuniî) din Scardona. —Un trib dispărut din Laţiu ne apare sub numele de Latinienses (ibid. Illyria de nord. 1. semnalul de rdsboiu asupra Troianilor. 9. Regiunea cea fertilă. după cum ne spun legendele de peste Dun ă re. se înarmeză cu bâte nodurose şi cu măciuci pârlite în foc şi dau. orî pe vêrfurï de stâncî. III. v . III. V II I. 266. âmblând într'o di la ven ă tore. p. pe linia cea mare de comunicaţiune dintre Naissus şi Sardica (Niş-Sofia). -li t. domnise. p. tradiţiunile poporale din Serbia şi Bulgaria maî atribue şi asta-dï Latinilor si Rumilor tote ruinele de castele vechî. din tete părţile. Tênërul Ascaniu (lulus). Latinii în peninsula balcanică. 25.

în prima carte a Georgicelor sale. . . ce indicau originea seu famila latin ă a persônelor. fand ich Substructionen von Thurmen und Mauern. u g or î am vedut o ş tirile romane luptându-se unele în contra altora pe âmpurile de la Philippi cu acelea ş i arme . Macedonia şi câmpurile cele l a t e ale Hemuluï (et l ăţ os Hacmi campos) se se îngra ş e cu sângele nostru. Venim acum la amintirile. orî o terminaţiune corëspundëtdre limbeï grecesci. — Kanitz. 528. 3. IV. X. a suferit în vechea literatur ă grecesc ă o complet ă metamorfos ă . ne înfăţi şeză acesta chiă legend ă din peninsula balcanică sub următoarea form ă profetică: «De . că sub acesta espresiune.. o mare parte din numele proprii pelasge. Poetul Virgiliu întrebuin ţ ez ă aici cuvintele de l ăţ os Haemi campos ca o numire geografică. III 13. die jedenfalls einer weit zuriickliegenden Vergangenheit angehôren. fiul Juï Telephus-Latinus ne apare la Homer sub numele de Eurypylos adec ă fiul luî Lat(in) . va afla bucăţi de arme mâncate de rugină . densul în ţelegea una si aceeaşî regiune. Unul din principii ceï vechï aï Pelasgilor meridionali portă la Homer numele de Lethus Pelasgus8). III. n. Lato în Creta 4 ) ş i insulele numite Le t oi a lâng ă Creta °). care.. lat. Eurymedon este regele gigan ţilor din Epir .. I . Nach der Meinung der uns begleitenden turkischcn Orts-Notabeln solîen sie von den «Latinski» herruhren. ') Frag. E u r y t i o n . Tiirken und Slavcn bezeichncn gewôhnlich mit diesem Namen allé Bauten. 493 s e qq. 843 . 5 ) Ptolemnei lib. ad ă ugându-se la fine un al doilea nume. pe Tabula Peutingerian ă . H ist.Poetul Virgiliu. dcrcn Ursprung sie nicht kennen.Plinii lib. îns ă va veni un timp. în faţă cu Miletul 7). s. p. Le don în Phocis 3 ). 8 ) Homorl II.. ce ne-aû rëmas. ') V irg ll li Ge or g .~Cf. Reise in Sud-Serbien. gr. ') Ptolcmacl lib. ne apare sub numele de Letica. i. Hist. de doue ori deil de sus au sur it ca Thessalia. 33. când teranul br ăzdând cu plugul seu p ământul din ţinuturile aceste. 33. Aceste nume proprii etnice au fost pur ş i simplu traduse prin cuvêntul grecesc sopoj. 67 şi 91. 15. Ast-fel. I. 1. gr. Probabil. 19. îns ă . fr agm. 168 (Fr agm. v . 7. se va lovi cu grapa de coifurile cele grele si gole si va admira 6" s el e c e l e mari ale acestor ômenï scôse din morminte» '). despre Latinii din E la da continental ă ş i insular ă . V. 2 ) A po llo d . situată lâng ă tërmuriï Asieï mici. 3 ) Pansaniae lib. 457) . ibid. . 37. Let o i a lâng ă Epir 6) şi La d e (Laden) seu Late. ') Plinii lib. III. V. Aicî afl ă m ora ş ele Litae în Laconica 2 ).

ce ne înfâţişeză pe Ulysse ca părinte al regelui La t in us. Despre aceste populaţiunî scrie istoricul polon Dlugos (f 1480). De sigur. 1011. Euryades. Eurydamas. Eurynomos sunt pe ţ itori aï Pénélope!. şi din ce feliti *) Heslodi Thcog. astă-dî desnaţionalisaţî. Latinii în regiunile Mării baltice. în acesta privinţă merită o deosebită atenţiune numele proprii ale nobibilimil din Ithaca. în tradi ţ iunile posthomerice. unul meridional şi altul nordic. că populaţiunca primitivă a insulei Ithaca aparţinea familiei latine. Eurymachos. nevasta legendariuluï Nestor. insula Ithaca. un aprod al seu. Eurymachos. Eurytion. E ur y c l i a este cresc ă tdrea lui Ulysse ş i Eurynome. păstoriul ciredilor luï Geryon. de altă aparte genealogia antică. In fine. se vede a fi fost locuit ă în timpurile străvechi de un trib latin.oc. . că în aceeaşi regiune maritimă cu Ithaca. Ulysse. figureză ca părinţi al regelui La ţ i n u s l). că Latinii din Italia constituiau un popor format din doue ramuri pelasge. v. la ţ lvingilsi Prus i i cel vechi. Cu deosebire. încă din timpuri forte depărtate. a venit gintea Litvanilor ş i a Samog i ţ i lor în ţinuturile aceste de nord. Ci r c e. unde locuiesce astă-dî. al caruï frate se chiema Xpojt'. ce se bucura de un renume particular.un centaur din Thessalia. când ş i în ce calitate. Eurybates. Eurydamas. Eurynome-. sora regeluï Aiete de lângă Pontul euxin. se afla si insula numită L e to i a. dar şi ale terilor vecine : «Cum. pe cari ni le-a transmis Odyssea lui Homcr. care cunoscea forte bine relaţiunile etnografice. Analisa istorică a acestor nume personale formate cu sùpûç. Eurydice. economa sa. Eurylochus este cumnatul lui Ulysse. Livonil. că autorii grecesc!. mal notăm aici. regele cel viclean din Ithaca ş i nimfa cea faimosă. Cea mai însemnată grupă a Latinilor de lângă Marea baltică o formau popula ţ iunile a ş a numite letice: Litvanil. ducele Phlegienilor din Thessalia. 21. nu numai ale patriei sale. voiau se indice prin acesta genealogia. Diferite triburi l a t i n e se aflau rëspândite prin regiunile de nord ale Europei. din marea ionic ă. un principe troian. ne indică în mod destul de clar. o fic ă a Oceanului seu a vechiului Istru.

ce s'au întâmplat mal ântâiu între Mar iu ş i Sulla. cu femeile ş i cu familiele lor în niscc p ă durî.. Acest sacrificiu era considerat ca festivitatea cea mal principal ă şi mal solemn ă a lor.ş î tr ă gea originea sa delà Romani ş i din alia. cu turmele ş i cu familiile lor în regiunile aceste de nord.. Pe când Litvaniî. c ă Litvanil ş i Samogi ţ iî sunt un popor de nern latin. când focul se stingea din negligen ţ a lor.. pe la începutul luncï lui Octobre.s trage originea sa. Litvaniî si Samogi ţ iî mai aveau si pădurî numite sfinte si credeau. pustii. viţ el. acelea şi riturî religiose şi aceleaşi ceremonii. modul lor de vorbire ş i conclusiunile. el tră iau dup ă bunul lor plac. . le-au schimbat în multe privin ţ e natura cea antic ă.. ei adorau focul cel sfânt. că nu numaî e pëcat. ei temendu-se. de la care nu era permis nimëruï se absenteze.. Eî adorau viperele şi serpiï. cu tdte că au numiri etnice deosebite ş i cu tdte c ă sunt divisa ţ î în mal multe familii. Din causa acestor calamităţ i civile. dup ă cum ş i în Roma focul cel sfânt era pă zit de virginele Vestale. Şi cu tete c ă prin credinţ ele si datinele aceste religiose. ce le credeau sfinte. înainte de primirea crestinismuluï.. sub form ă de ş erpe.. ceea ce ne arat ă. î-şl petreceau în ospeţe. de alt ă parte vie ţ uirea lor la un loc cu Rutenii ş i amestecul lor cu ace ş tia. ardendu-le victime întregi... Esist ă îns ă o presum ţ iune probabil ă si pe care o confirm ă forma limbeî. pămentul. . în mare parte cultul acestora. ér după ce îndepliniau sacrificiul acesta. îns ă nu le-a stms'o cu totul . ş i dac ă cu tdte acestea. Litvaniî şi Samogiţiî. au format ins ă o-dat ă un singur popor. apoi între l u l i u Cesar ş i Pompei u cel Mare ş i urm ă torii acestora. La început. erau înc ă domina ţ i de negura pă gânismulul şi mai ţ ineau la obiceiurile lor p ărintesc!. berbeci şi alte animale. pe cari le-au avut ş i Romanii ceî pă gâni . acelea şi divinit ăţ i.. pe care locuiesc el şi natura climei.. orjscură . pe care în credinţ a lor de ş ert ă M considerau etern.. ş i că au părăsit pămentul strămoşesc al Italiei şi vechile lor locuinţ e în timpul rësboielor civile. anume. ş i aici în curs de treî dile f ă ceau sacrificii deilor scl părintesc!. dar c ă faptul acesta aduce ş i pericul de morte. m jocuri si hore. si str ă b ă tute numai de fere sëlbatece.de trunchiû i. forte pu ţ in se scie. vaste. cari erau pedepsite cu morte. c ă aveau cultul deulul Esculapiu.. îns ă imitau. care. au venit cu femeile. Litvaniî. boî. ce résulta din alte împrejur ă ri ş i fapte. Samogiţiî şi laţîvingiî. fiind-ca nicï un autor nu a scris nimic în acesta privin ţă . eï nu înf ăţ i ş au în mod destul de clar pe Romani ş i pe Italieni. constituind ast-fel o na ţ iune. — Ins ă de o parte. cî se adunau în fie care an... eï se trag îns ă din un popor l a t i n . ca întregă populaţiunea Italieî • se va pustii. dacă cine-va le atinge cu ferul. aveau acceaşî religiune. sub care tr ă iesc. ş i fiincl-c ă vecinii . ce a rëmas timp îndelungat necunoscut ă . originea lor nu derivă de-a dreptul delà Romanï.

etsi non a Romanis. SamogiţiÎ şi laţîvingil aparţineau. sedibus veteris. deinde inter Iulium Caesarem et magnum Pompei u m eorumque successoribus efTerbuerant. ér a laţîvingilor (din voiv. et quod cum Lithuanico habet concordantiam aliquam. Pe aceştia i ţin în edificiile lor. et sub tempore bellorum civilium. et solo patrio . 2 ) Cromcri De orig. derelictis . — Cf. cognationisque Prutheni etLithuani. eï au adoptat în idioma lor si cuvinte slavone. . nu putem sci» 2). S e r m o his latinus modica varietate distinctus. si în urmă au fost condamnaţi de justiţia se fie sclavi. ce locuesc pe ţ ermuriî de rCs ă rit aï sinului Riga. . i întrebuinţeză la serviciile de cas ă ş i apoT i dau ca zestre ginerilor set. unum et eundem sacrorum Pontificem apud ciuitatem eorum pro metropoli habitam Romoue vocatam. >) DIugossi Hist. . La aceeaşi familia etnică cu Litvaniî. X-o) idioma. . Oştea lor e compusă în cea mai marc parte din sclavî. Pol. ce le-aii contractat înşişi. 53 . Bielsk şeii Podlachia) şi maî înainte (Diefenbach. pécore. ad proprietatem vocabulorum Sclauonicorum defluxit. a Latino tamen aliquantulum derivatum. unii pentru datoriile. «Livoniî. . a d plagam septemtrionalem cum coniugibus. Taciţi Germ. gest. fiind-că din causa comerciuluï. . fiind-că n'au fost în stare se facă pl ăţile 1 ). . DEMSIIRIANII. saltern ab aliqua gente Latini nominis descendisse. în urma eî ocupar ă ş i ţ era vecin ă cu Polonia. pe care o numir ă laraczones. (Ed. Samagitae. 203). 42: Liuones. diferită cu totul de limba slavă şi în care se afl ă nu pu ţ ine cuvinte de origine latin ă . Litvaniî şi Prusii. residentem. . europ. Vnius et moris et linguae. dice Cromer. eî se sporiră şi înmulfindu-se în continuu împoporar ă ş i ţ era de jos despre Prusia. Litvanilor şi Livonilor. Până aici Dlugos.. 43 seqq. — Limba vechia prusiana a dispărut pe la finele sec.lor nu Ie puneau nici o pedecă. Samogitaeque fuisse dinoscuntur. ceea ce însemnez ă ţ e r a d e j o s . a Roma intitulatam. venerabantur . SamogiţiÎ. Limba l o r este latină. Orig. 113—118: Lithuanos et Samogithas Latini generis esse. îns ă în mare parte corupte si avênd un caracter maî mult italic ş i hispanic de cât latin. . după Cromer (t 1591). . p. 1711) lib. îns ă . . Lituaniei Prussi . ş i Li voniï séû Lefii. pe care. et familiis ven i s s e . deos et sacra eadcm colentes. . când s'a amestecat limba latină cu idioma poporală a Prusienilor. eadcm pene se lingua vulgô adhuc vtcntes. şi se deosebesce de acesta numai prin o mică varietate. Pol. — Pruthenorum gens. NIC. eosdernque paene ritus. dup ă natura limbeï lor. . quae primum inter Marium et Sullam. ce-1 aveau cu poporele vecine. Slauicae prorsus dissimili. alţiî pentru că au dat garanţia. Qui etiam ex commercio gentilium vicinorum. XVII-lea. Adese orî ajung în sclavia lor şi omeni liberi. o numir ă Samogithia. lib. . X col. se folosesc aprdpe de una şi aceeaşi limbă poporală. et reb. spéciale habens (saec. III.

alţ iî în Scyţ ia. cât ş i femeî.. . compusă pe la finele rësbôielor civile. Zur Anthrop. . Levoni ap ă rea un trib din Scandia. 1883 p. pân ă nu erau încă aşa mestecaţi cu diferite tribun slave. atunci peri naţiunea Etruscilor cu sciinţa si cu literatura sa. atât bărbaţ i.şî caute o nou ă patria în pustietăţile cele vaste ale Scyţieî. St. alţ ii în ţ era Britanilor desp ăr ţiţi cu totul de lumea acesta . în timpurile mai vechî. Litauer.Dup ă cum vedem. .: Nos patriae fines et dulcia linquimus arva. însă cu cât înainteză în etate. 1867.. ') Litvaniï. d. v. Dorpat. 18—19. etnogr. unii fugiau spre sud şi alţ iî spre nord. este un fapt pe deplin cunoscut. Bărbaţii" portă maî mult per lung retezat deasupra frunţii (Drennsohn.. perul lor devine mai închis. ş ed quae non paucas habeat admixtas Latinas voces.. Litvaniï sunt apropo cu to ţii blondî şi în anumită mesura albi în tinereţ e. — LaPtolemeu (II. Pars S c y t h i a m . delà Marin ş i pân ă la Octavian. Nasu! are o formă antică şi presintă cu fruntea o l i n i ă dreptă. Poporul Italiei fu împrăsciat până în cele mai dep ă rtate regiuni. formeză o ras ă frumos ă de o"menî. l. ne înfăţi ş ez ă pe un ţ eran din Italia rostind urmă terele cuvinte mişcătore : «Alungaţi de pe moşiile nostre părintesc!.. Descr. Proscrierile luî Sylla si ale urm ătorilor sel se estinseră asupra peninsulei întregî. Samogitiï si latïvin^iï eraû popore de origine latină. Uniî ne vom duce în ţ inuturile cele lipsite de apă ale Africeî. corruptas ferè etc. At nos hinc alii sitientis ibimus Afros . adunaţi din totc provinciele si din tôte némurile. întru adevër. des peuples de Ia Russie. emigrate de pe teritoriul Italiei în cursul calamităţilor celor mau civile din ultimele timpurî ale republice! romane 1 ). Nos patriam fugimus . însă.. 11. P ămenturile ţ eranilor le ocupară veteranii şi bandele de mercenari. Dlugos era de pă rere. eî aveau o statur ă maî î n a l t ă şi s ă aflau între eî chiar şi figurï uriése. p. 16). — Pa uly. . . . Soldatul f ăr ă de lege va stă pâni în viitoriu câmpurile ce le-am lucrat noï si barbarul va culege semenăturile nostre ! Etă. Atunci se stinse rasa cea vechia a Italieî. noï trebue se p ă r ă sim acesta patria. . t6te drumurile peninsulei erau pline de emigranţ î . 3 seqq.. Ochii sunt albaştrii. în timpurile aceste. c ă în timp de o jum ă tate de secul. Eel.-Pétersb. . de pe câmpiile nostre cele frumdse. ") Virgjiii Bucolicon. 123). c ă Litvaniï. în una din eclogele sale.. unde discordia a adus pe neferici ţ ii cet ăţ eni» 2 ). . . popula ţ iunea agricol ă a Italiei a fost preschimbat ă cu totul. cu tôte c ă unele grupe italice au fost silite în timpurile acestor sguduirî politice se. atunci dispăru şi vechia idiom ă a Laţ iuluL Poetul Virgiliu. uniî pe tërmuriï rîuluî celui torenţ ial Oaxe din Creta.

f. făr ă îndoiel ă. doué treï. f. augustus — auris. dvi try s (triis) şeşi septyni deşimtis şi deşimt şimtas pirmas. Noî reproducem aicî 2) următorele 'clementa latine din idioma actuală a Litvanilor. 1856—1857. f. cuvéntul l i t f ă este sinonim cu terminul de l a t i n seu l e ţ i n şi însemneză: om păgfm.. triï sex şesă. vena (vianas.stratul primitiv al populaţiuniî din Litvania ş i din regiunile vecine aparţ ine unor timpuri mult maî dep ă rtate 1 ). Acesta o probez ă condi ţiunile morale şi sociale ale poporului litvan. unui fond primitiv latin. nevastă mater. o probeză elementele şi formele limbeî litvane. Mauritaniac Caesariensis (C. duae très ) Litvania (litv. jună nova nupta do curcnd măritată quando când pratum luncă locus. voi. — In locul ortografiei. med. s'a numit A.) secundus. Litauische Grammatik (Glossar). campus loc nupta măritată. f. alt oleum oleiu angélus ângor ara arare altus. în timpul lui Diocletian aflăm pe un Aur. -ă doî. după cum ne spune Cedrenus (I. mamma mamă mulgere mulge Latină unus. lat. -a duo. Sub forma de l i t f ă . şasă septem şepte decern deco centurn sută primus. doină di dies dens défi. nr. auricula ureclnă aurora zori oie ovis verna servitoriù. f. I. f. dumnedeû trux dârz edere mânca juvenis june. cu semne particulare ale autorului. iauna iauna-marte. nutaka kada lanka laukas marţi mama inelzu J Română unu. însă extraitalic. cuvéntul e fôrtc vechiu. 245). La poporul român. . 8924. pirma antras. L. antra alëjus (=aliaius) angelas (anginas) arîu augştas.i>-$i\ (adecă Latina). sclav cantilena daină. 9041 si 9324). ce aparţin. Le t u va. augşta ausis auşa avis bernas daina dëna (di»na) dëvas (deavas) drasus cdu (eadu) iaunas. Litvanâ ve'nas. p. 2 ) După Sclilclclier. VIII. Soţia luï Hercule. Litva ca praeses Prov. . vi^na) du. seu care nu este de o lege cu noî. alter al doilea. Litava şi Li t h van ia) ne apare la cronicarii romanţ sub numele de Litva. -a primă (comp. noî transcriem aicî cuvintele litvane cu or tografia română. Prag.

Le ten i ski. Alamanni). Pe teritoriul Germaniei marî. începe a se schimba încetul cu încetul. condiţiunea politică şi socială a Arimanilor si Leţilor. Lade n g h o f. Cu invasiunea cea mare a Celţilor şi a Teutonilor. VI al ereï cre ştine. ni se presintă încă din timpuri forte depărtate. 22.Lilvană Latină Română rnënesis (mo°ncRis) inidus nmndras. Laden. ca o naţionalitate cu tradiţ iunî şi obiceiuri particulare. ce ne apar la autorii romani si grecï sub numele general de Laeti şi Leti. doue ramuri mari ale familiei pelasge. ş i diferite triburi latine. de pe teritoriul Germaniei şi al Gallic)1. în anumite regiunî ş i fie care trib forma pentru sine o societate deosebit ă. Lade. Vechile triburi latine din Germania şi Gallia. că în urma disposiţiunilor sale. Curlandia. amintesce. cari avuse la început o suprema ţ ia politic ă . maî pu ţ in numerose. 297 d. ce-1 rostise în onorea lui Constanţiu pe la a. nnimosus murmurare nox nasus aura rota vulnus sol şedere satus senex mors ignis vinum vir saccus lună mied mândru murmura nôpte nas aer rolă ran ă sure şede semănătură bëtrân morte foc vin b ărbat sac »). Până în sec. Leţiî desmosceniţî de pe teritoriul Nerviilor ş i al Trevirilor au fost restabili ţ i de nou în posesiunea ) Diferite localităţi clin Litvania. de asemenea în părţile de resărit şi de nord ale Gallic!. Eumeniu în panegiricul. Le ţ iî din Germania ş i Gallia î-ş l maî p ă strase înc ă individualitatea lor etnic ă . Samogiţia şi Prusia orientală portă până î nc5stre numele de: Late n. f. Eî erau considera ţ i ca un popor. aşa numiţ ii Ari m a ni (Henninones. Lc di kc n. mundra murmu naktis nosis oraş ratas rona sanie sëdzu (seadzu) semens (se«mens) senis smertis ugnis vynas viras xakas (jakas) mensis mulsum laetus. Aceşti LcţI locuiau în mase. Le d e nc e . ln c llele . Chr. Lutu. maî mult orî maî puţ in compacte.

mai avea în evul de mijloc şi numele de Le t a vi a °). şi o dste ausiliară compusă din Franci. ér pe ceî. Generalul roman. Lethuin. TE T^Ç Aativiuv |j. Chr. pregătindu-se se respingă érdele cele înfricoşate ale lui Attila din Gallia. Not. Paris. lib. carî f ă ceau imperiului roman servicii militare voluntare. carî se aflau pe fërmurele de apus al Rhenuluî Laeti barbarorum progenies *). adecă Leţî. tit.. ') Eumenii Panogyricus Constantio Caesari dictus. 2. L t: tanne. oxcoluit. şi că el primise o educaţiune şi instrucţiune l a t i n ă la L e ţ i i . ArmoriţianÎ şi Litianî 7). amintesce de L a c t i A l a m a n n i 2). 54: (Mafvevr. XX. XVI. dupe cum scrie lornande. . ne apare în itinerarul luï Antonin sub numele de Litanobriga. 36. c. <) Aminiani lib. Tom. a ) Codex Theodos. Jan. LeţiI din Gallia constituiau o populaţiune barbară de rasă latină. O important ă notiţă despre Lefii din Gallia o. IV. 12. «) Hocking. Armorica. II p. 6 ). Grupe însemnate de Lefi se aflau stabilite în sec. Dign. care ne spune. adecă cetatea Litanilor 8). un Praefectus La e t o rum Francorum. 5 a ) Zosimi Hist. Get. maî adunase pe lângă trupele romane. 1852). situat în apropriere de Bellovacï. (Ed. C. . de France. După Zosim aşa dar. ce formau un popor în Gallia 5).ot) YÏVOÇ \itv iXxiuv àno pao£àf/(j>v \LîW. afl ăm la istoricul grecesc Zosim. II. p. Maximianc Auguste nutu. născut la Dorostena (Silistria) în Mesia de jos.961): Cura dei jussu pervenisset in Armo- . Gothofredi). Legea luï Honoriu din a 400 d. 8 ) în p ă r ţ ile de nord-ost alo Francieï mai exist ă ş i ast ă -dî unele localit ăţ i cu numele de: Latainville. II (1665). regiunea din partea de nord-vest a Gallieî. un Pracfcctus Laetorum Lingonensium. I. ) Ainmiaui lib. Aeţiu.$tâoy_cuv. un Praefectus Laetorum Nerviorum.v i l l e . 8. pe amêndouë părţile Rhenuluî de mijloc şi alo RhenuluT de jos. Sarmaţî. 21: tuo. ») Din vicfa Sf. d. ') Jornandis De rcb.moşiilor sale părintesc! *). Nerviorum et Treverorum arva iacentia Laetus p o s t l i m i n i o resti tutus . 434. Ammian numesce pe Leţ iîde pe teritoriul Germanici Laeti barbari3). astă-dl Bretagne. Gilda (Acta SS. 20.it. un Praefectus Lac torum Batavorum. Lcdingshem. Diet.l a . N o t i t i a Dignitatum utriusque imperii amintesce în Gallia: un Praefectus La e tor u m Teutonicianorum. Un oraş din Gallia Belgică. IV d. 119* seqq. Littenheim (Janin. ÊQvot FaXativ-iv. L é t a n g .un Praefectus Laetorum Lagensium etc. comra. că împeratul Magncnfiu (350—353) era de origine barbar. c. Chr. Acestï Left din Gallia Belgică erau vecini cu Re m i ş i cu Roman di seu Viromandui.-ti~'*ţ <*' £'-î Aetoyç. T:at5?ia. 11.

6. lat. litus. " J I n l e g e a s a l ic ă e s cr is l i d u s . Du Cange. un fel de cetăţeni imperfecţi. p. 121. Letiï devin acum o clasă social ă subjugată. K e l t . Du Cange. "med. quondam Galliae rcgionern. eronată. — D i o n . 798. consideră pe Le ti seu La e ti ca populi septentrionales. Munchen. terminul de l i d u s ne maî apare îneac ă o numire 4 3 . X L . om semi-liber. — Gluck.care. 1 1 5 . l i t u s . un termin feudal cu înţelesul de colon. C a e s a r i s B . ) in Legea s a l i c ă delà a. XVII-lea. l a e t u s . care trăise în sec. G. Gloss. — C f . p . pentru asedare si cultivare. V I I . v. EI aveau se plătescă Francilor. 3 7 . l i b . Le d o n e ş i Li t i n o m a g o 1 ) . 8).— Un trib cu numele de Laeetani séû Lctani se afla ş i în provincia Tarraconiel din Hispania (Ptol. Latinus.3 5 7 .: v. II. ér î n t r a d u c ţ i u n e a latin ă a codicclui Speculum Saxonum. ş i densul era de p ă rere. era a şa dar originar din Litavia. — Cf.Letiï (Litianiï. qui cum Francis aliisque nationibus barbaris in Gallias et Germaniam irrumpentes. ça popôre nordice. însă cu obligamentul serviciului militar 2). avuse la început numai un simplu caracter etno'grafic. G . med. Leti. 2 ) I>u Cange. G l u c k . din punct de vedere al drepturilor civile. antérieure dominaţiunil romane. p . lidus °). *) Kuveunntis Cosm. o populaţiune de lângă Rhen portă la Cesar numele de Latobrigi. cu înţelesul de Latin us. Unul din conducătorii Gallilor din Aquitania portă la Cesar numele de Litavicus s). I . 3 8 . ne apare numele de L1TA si LIT A V 4). Not. Die Keltischcn Namen. acceptis ad excolendum agri ş. ledus. din punct de vedere al cronologiei şt al istoriei. Litanii) de pe teritoriul Germaniei şi al Gallic! se cstinseră în cursul timpurilor si în Britannia mare. Populi septentrio nales. " ) J . 3 5 4 . r i cam. De s c r . Ravennas amintesce aicï localităţile n u m i t e L i t a n a .. tuncautem a Britannis. desmoş tcnit ă ş i tributară . 1 1 2 . a treia parte din recoltele lor 7). ) J . maî corect însă L at o vie i D). ibi tandem imperatorum concessione consederunt. 5 . Le t a vi a dicebatur. N a m e n . străbătând pe teritoriul Germanieï si al Gallieï. le du s . Frisilor şi Saxonilor. et inf. clăcaş. m e d . sub formele de letus. 435—6. g a u l . Pe unele monetc gallice. Acesta p ă rere din urmă a luî Du Cange este îns ă . d . II. ajunge în cursul evului de mijloc. arendaş de păment. a quibus possidcbatur. C a s s i l l ib . I c tus . Gloss. p. 3 7 . sive Laeti. p. 2 8 . iţa ut delcctibus et servitio militari obnoxii essent. ) D u c h a la i s . 1050*). după cum am vCdut. Letiï. Litianï séii Litavil ne apar stabiliţi pe teritoriul Gallic! barbare încă înainte de timpurile lui Ccsar. (Bôcking. Numele de Laetus seu Letus. Dign. C a e s a r is B . au primit în urmă de la împăraţii romani păniênturï. Leti. Şi în fine. lat. că Letiï împreună cu Francii şt cu alte naţiuni barbare.

Suetoniu ne relatcză următoriul caş: «Drusus . . . . . ac penitus in intimas solitudines actum. ') Suctonii T. . (Baluzii Cnpit. Oceanum septemtrionalem primus romanorum ducum navigavit: trans Rhenum .. că idioma naţională a Litvanilor din părţ ile de resărit ale Vistuleî. — De asemenea in Capitulariele delà a. sermone l a t i n o prohibuisset. 813: Qui hominem Francum occiderit. 1. Pic (Zur rum.. m aï era si în sec. Cf. Aceeaşi întêmplare o relateză şi Dio Cassius 2 ) sub următdrea formă: «Drusus dorind se estindă si maî departe puterea Romanilor în Germania de nord. . ce despart Boemia de Silesia . comandantul trupelor romane în rësboiul cu Germanii.) 3 ). naţ ional ă seu etnic ă: Si hominem Fran cum occidcrit. 310. . o parte 6re-care din triburile latine.-ung. a fost cel de ântâiu general. non prius destitit inscqui. după cum acesta o constată si istoricul polon Dlugos. 311. In regiunile Boemieî. 511). ce locuiau în regiunile Germaniei de lângă Elba. Leipzig. apoi trecênd peste Rhen a bă tut în repeţ ite rêndurï ş i a respins pe inimic până în fundul pustietăţilor. . victorem tendere ultra. 9 a. c. quam species barbarae mulieris. . Când voi însă se trecă cu o ştea sa dincolo de rîu. al XV-lea un fel de s e r m o l a t i n u s . — Ibid. . dar înc ă înainte de a sosi la Rhen. Bohrnen): Ladung Lcdeo Letnan Letti Latschen Ledetz Letnik Lety Latschnau Ledska Letow Littu Lattenhăusel Letin Letowy Litensky Mlyn Ledenitz Letiny Lettendorf Liteilmtihle. când i eşi înainte o femeia barbară de o mărime extraordinară si care adresându-i-se în limba latină. Despre limba latină. mai vorbiaû încă un fel de limbă latină poporală . Claudius.-Orts-Repertorium v. după cum acesta résulta din urm ătorele numiri de localităţi (Spec. elementul latin se vede a fi fost o-dată fcSrte estins. . huius compositionis medietas solvatur. Saxonia prusiana. curge prin Boemia. Manovera şi se varsă în Marea de nord. Drusus se întôrse înapoi. Chr. humana amplior. stră bătu până la Elba. .Până în timpurile luî August. care-ï dise : Unde mergi în ruptul capului nesăturatule Druse? Sortea ta nu-tï permite se vedî ţera acesta întregă. I. . . ce se vorbia în Germania de nord. şi n'a încetat se-1 urmărescă de cât în momentul. hostem ctiam frequenter caesurn. 3 ) Riul Elba (Albis) isvorescc din mun ţ ii numiţ i Riesengebirge (Sudeţi). Streitfrage. qui lidum occiderit solidos centum componat. el se îmbolnă vi şi încetă din vieţă » (a.: Si vero Roma nu s vel l i d u s . p. . . dux Raetici deinde Germanici belii. fiind-că al ajuns la capëtul faptelor şi al viefel tale!. LV. 2 ) Dionls Cassil lib. pro f redo solidos duccntos componat. opri pe acest comandant vitéz se înainteze mai departe» *). 1886. i eşi înainte o femeia de mărime cstraordinară.. Înt6rce-te înapoi. 1: Drusus . occisus fuerit. 92): unterhalb des Riesengeb irges . . care a navigat în Oceanul de nord .

în acesta privinţă merită atenţiune şi următdrele cuvinte ale lui Seneca. «Livia», scrie densul, «a perdut pe fiul seu Drusus, care promitea a fi un principe mare în viitoriu, şt care ajunsese încă de acum, sC fie un comandant mare. E! străbătu până în fundurile Germaniei şi plantă însemnele romane (tropeiele) pe locurile, unde de abia se maï scia, că există ore cari Romani J). în fine, încă un alt exemplu despre cunoscinţa limbeï latine în părţile de nord ale Germaniei. La a. 16 d. Chr., Germanicus străbate cu legiunile romane pe teritoriul Chcruscilor până lângă Veser, şi aşedă aci castrele sale. Peste nôpte, scrie Tacit, unul din inimici1, care scia limba l a t i n ă (unus hostium, latinae linguae sciens) se repede cu calul seu până lângă fortificaţiunile romane si începe a striga în gură mare, că Ariminiu promite fie cărui ostaş roman, care va trece la densul, că-I va da femei, pămenturî de cultivat si câte 100 sesterţi (20 lei) pe fie-care di în tot timpul cât va ţine rësboiul 2).

23. Latinii, un ram din familia Arimilor albi, Latinii ce-I vechi, numiţi în tradiţiunile poporale române Latânl de cel bëtrânï, ér în Italia Prisci Latini, formau din punct de vedere etnografic numai un ram din familia cea mare şi estinsă a Arimilor, După locuinţele si migraţiunile lor, după tipul lor fisic şi vieţa lor mal mult pastorală, Latinii cei vechi aparţineau grupei arimice celei mal de nord s eu A r i mi l or a l b i . In Europa, afară de Italia, esistau în timpurile primitive, doue grupe mal însemnate de Latini. Una din aceste grupe o formau populaţiurrile l e ti c e de lângă Baltică şi Marea de nord: Biarmiï, Olbrimiï şi «triburile cele albe al Germanilor arimanî» ; ér grupa a doua, cea maî importantă, o aflăm în părţile de nord ale peninsulei balcanice, lângă Dunărea de jos, peste care domnise în timpurile troiane Telephus, supranumit Latinus.
m der Umgegend von Hochstadt (Boemia nord-ostică) wurden noch in der neuesler Zeit walachische Wcihnachtslicdcr gesungen. ' cnec(l în Consolatio ad Marcianam, c. 3; Intraverat (Drusus) penitus Germaniam i signa Romana fixerat, ubi vix u l l o s esse R om a n os notum crat. 2 ) Taclli Ann. lib. Il c. 13.

Aceşti Latini de la Dunărea de jos, întocma ca şi populaţiunile letice de lângă Baltică şi Marca de nord, făceau parte din familia cea numerosă a Abiilor, pe carï Homer i amintesce in vecinătate cu Mysiî şi cu Scyţ iî crescători de cai ]). Abiî, scrie Stephan Byzantinul, se estinsese în timpurile vechi şi peste Thracia a). După tipul lor fisic, Latinii din părţile de nord ale Europei, ne apar în general ca o rasă de dmenl de o statură înaltă, vigurosă şi aprope gigantică. Femeia, care după cum ne spune Suetoniu, eşise înaintea lui Drusus lângă rîul Elba (Albis) si-I vorbise în limba latină, era de o m ă rime suprnomcriesc ă ; tot ast-fel ne apar ş i Litvanil cei vechi, figuri înalte, une orï uriaş e, cu piele alb ă , per blond, în tinere ţă mal mult alb. Ca un popor de uriesî ne apar în tradi ţiunile Ş erbilor şi Bulgarilor şi vechii Le t i n i din peninsula balcanică 3). Acelea şi caractere fisice ş i morale le aveau ş i Latinii d i n I t a l i a . Virgiliu ne înfăţişeză pe eroii latini din timpurile lui Enea ca omeni de o statură înaltă şi grozavă4), ér pe tinerimea latină cu per si cu barbă blondă 6). Unele tribun din La ţ iu au numele de Albani, Albenses, Bolani, Abolani 6) De rnulte ori autorii vechi înţeleg sub termini! de Albani şi Albanenses întreg poporul latin. La Virgiliu, tote oraşele Laţiului sunt urbes Albanae 7). în cele mal vechi inscription! ale Laţiulu! ni se presintă adese-ori numele familiar de Albu ş ş i Al b i us 8 ). Alba era un vechili rege al La ţ iuluÎ; după Liviu, fiu al regelui Latinus Silvius 8). în fine mal notăm aici, ca religiunea naţ ională a Latinilor din Italia se numia l e x Alb an a 10 ), de sigur în antites ă cu l e x Romana ş i cu mo ş R o m a n u s. ') Hoineri II. XIII v. 6.
) S te p h . B y z . v . " A g to i. ) Formele de Laetinus, Letinius, Laetina ş i Le t i na le afl ă m si în inscrip ţ iunile romane ale Hispanici, Daciei, Dalmaţiei şi LaţiuluÎ (C. I. L. voi. II, nr. 1067, 2342; III, nr. 811, 1866, 2618; VI, nr. 141; XIV, nr. 723) — Cicero (Verr. I II, 43) amintesce de o localitate Letini în Sicilia.
3
4

2

) Yi r gi li i Ae n . V III . 3 3 0 ; X . v . 3 12 . 3 1 8 .

5) Vi r gi ll i A e n . X , 3 2 4 ; X II. 6 0 5 . «) P l i n i i l i b . I I I . 9 . 1 6 . - ') V i r gi li i A e n . V I I . 6 0 1 - 6 0 2 .
8

) C . I. L. v o l. I. n r . 1 2 2 . 1 29 . 4 6 8 . 8 3 0 . — Al b a n i î d e lâ n g ă C a u c a s s e c on s i d e r a u

a f i d e a c e e a ş i or i g i n e c u t r i b u r i l e d i n L a ţ i u ( J u s t i n i l i b . X LU . c . 3 . — T a c i ţ i A n n . VI. c. 34. — Strabonis lib. XI. 4. 4) . — Cf. I s id or i Orig. XIX. 23. 7: Nitent Albani albentibus crinibus. ») L i v i l l i b . I . 3 . - D i o n ys . H a l . I . 7 1 .
10

) C. I. L. vol. I. nr. 807 : (A) a ra leege Albana dica ta .

24.

Turseniï,

Etruscil şi Agathyrşil.

Vechii E trusei, numiţi de grecî TupaâJvoc, Tuporjvoc, Tuppr^voî, de Romani Etrusci ş i Tusei, — popor de origine pelasg ] ) — formase la început numaî un ram din familia cea mare, puternic ă si civilisat ă a Arimilor. Etrusciî, ne spune Flaviu loseph, întocmaî ca ş i vechii locuitori aï Iberieï (Hispanici) ş i ca Sabinii, se numiau Romani -); în ţ elege îns ă , sub acesta denumire politică , numele cel vechiu si general de Arimï, Ar ă manî si Arimanî. Roma, scrie Dionysiu din Halicarnas, a fost la început un ora ş etrusc 3 ). T i b r u l, numit în cele maî vcchî cărţî sfinte ale Italiei R u m o n, ne apare la Virgiliu ca un rîû etrusc 4 ). Un alt rîû al Etrurieï, ce curge pe lâng ă Vulci, se numia Armina seu Ar m i ne în form ă grecisat ă . Un vechiû rege al Tursenilor barbari — nu putem sci cu siguranţă, al Tursenilor din Italia, ori al Tursenilor din părţile de resărit ale Europei — avuse numele de Arimnestus B ). însu ş i Romul, dup ă cum ne spune o tradi ţ iune italic ă , a fost un împerat etrusc 8). Amêndouë aceste popore posedau aceleaşi caractere ale civilisaţiuniî primitive, între Etrusci ş i Romani au existat înc ă din cele mai vcchî timpurî o unitate de religiune ş i o mare afinitate de ras ă . Romanii au considerat tot de una religiunea etrusc ă , ca cea mai antic ă si mal ortodoxă religiune naţională. Riturile si ceremoniile religiose ale Etruscilor erau recunoscute ca cele mai sfinte; templele romane tot-de-una pline de ornamente etrusce ; leturgia romana etrusc ă ; ş i preo ţ ii etrusc! venera ţ i ca cei maî înveţ aţ î în secretele cele mari ale religiuniî antice. La tôte fenomenele estraordinarc, ce îngrijiau pe poporul cel superstiţ ios al Romei, erau chemaţi profeţ ii şi preoţ ii etrusc!, ca se le interpreteze şi espieze. Numai ei singuri aveau sciinţa se esplice avertismentele deilor şi se înduplece mânia lor. Nici un act mare de stat nu se putea întreprinde, nici un rës') ') s ) 4 ) 5 ) He l lnn ic i f r ag m . l în F r a gm . His t. g r . I p . 44 . F I . J os e ph us c . A p io n . I I . 4 . Dionys il Halic. lib. I. 29. Ylr gilii Aen. VII . v. 242. — Ibid. Georg. I. v. 499. P ausaui ae Dcscr . Gr . l ib . VI . 3 .

') Servius, Virg. Georg. H. 530: Etrusci bellicosissimi, apud quos Romuli impcriura fuit.

boia nu se putea declara, nicî o pace nu se putea încheia, f ă r ă de a consulta pe preo ţ ii etruscî. Ca popor de origine arimic ă , ne apar Turseniî ş i în tradifiunile etnografice ale Germanilor. Uriaşii, genul cel vechiu si puternic de omeni dfn timpurile primitive ale istoriei, figureză în legendele si în tradiţiunile Germanilor sub numele de hrimthurs, h ri m t hursar, hrimthurse 1 ), adec ă Arimï tursanï. Despre originea geografică a Etruscilor seu Turscnilor din Italia, au esistat în anticitatea grecesc ă doue tradifiunï. Una din aceste versiuni o aflăm la Herodot (I. 94), că un aşa numit T y rsenos, fiul regelui Atys din Lydia, emigrând cu o parte din locuitorii acestei teri a debarcat pe ţ ermuril Italiei ş i s'a stabilit în Umbria, unde, dup ă numele regelui conduc ă torii!, el au început a se numi Tursenl. Lydia formase, dup ă cum seim, înc ă din cele mal vechi timpuri un teritoriu arimic (pag. 803); ast-fel, că Turseniî din Italia ne apar şi dup ă tradi ţ iunea lui Herodot, numai ca un ram al familiei arimice, O altă tradiţiune, despre originea geografică a Etruscilor, o aflăm la Dionysiu din Halicarnas (I. 28), c ă Tyrrhenus, primul rege al Tursenilor, carî au desc ă lecat în Italia, a fost un fiu al regelui Telephus. Dup ă acesta versiune din urm ă , locuin ţ ele cele vechi ale Etruscilor se par a fi fost în părţile de medă-nopte ale peninsulei balcanice, în acea regiune, peste care domnise o-dat ă Telephus, supranumit Latinus. Amêndouë aceste versiuni, după cum résulta din ocupaţiunile, din formele civilisaţiunil şi din moravurile Etruscilor, se vëd a fi avut un fundament istoric. Cu t<5te, c ă din punct de vedere al rasei, Etrusciî cel vechi formau un popor omogen, el ne apar îns ă în istoria italic ă sub doue aspecte diferite. O parte din vechil locuitori al Etruriel, şi anume triburile tursene stabilite pe lângă litoralul de apus, ni se presint ă , înc ă din timpuri forte dep ă rtate, ca un popor faimos de navigatori, comercian ţ i si pira ţ i 2 ). întregă regiunea Mediteranel, cuprins ă între Italia, Corsica, Sardinia şi Sicilia, avea în vechime numele de Marea tursenică, Tuparjvic •ftaAacicra, Tyrrhenum Mare, Mare Tuscum. Forte probabil ast-fel, c ă acesta populaţ iune de comercianţi şi navigatori îndrăsneţî, din părţile de apus ale Etruriel, să fi fost o emigraţiune din Lydia şi din insulele Archipelagulul, fiind-că Lydieniî, după cum ne spune Diodor Şicul (VII. 13), au fost cel de ântâiû, cari au domnit peste mare, dup ă rësboiul troian.
') Grimm, D. Myth. (1854) p. 487 scqq. 2 ) Livii lib. V. 33.

în ce privesce însă regiunile continentale ale Etruriel, elementele etnice difer, în loc de tribun, carî se se ocupe cu marea, noi aflăm aici un popor viguros de păstorit şi ţcranî, avênd o civilisaţiune antică, o organisare puternică militară şi o forfă estrcmă de resistenfă; putem dice un popor cu altă origine geografică, cu altă istoria. Aceste tribun etrusce se par a fi întru adevër nu m aï o cmigraţiune din părţile de resărit ale Europei, de lângă Hem şi Carpaţt, ort cu alte cuvinte din regatul cel vechiu al lui Telephus, după cum ne indică numele lor cel archaic de Rasennae séû Rase n ni i), rëmas ca mosccnire în peninsula balcanică, si după cum de altă parte résulta din o notiţă istorică a luï Pliniu, c ă Reţ ii din Alpî au fost un popor etrusc, séû Tursenï, carî se retr ăsese acolo sub conducerea unuî aşa numit Rhaetus 2). Mai notăm aici, că Romanii cel vechi, după cum ne spune Cicero, au considerat tot-de-una pe Etruscî ca un popor barbar3 ); o numire, pe care autorii grecesc! o aplicau de regulă la populaţiunilc pelasge, ce aparţineau civilisaţiunil nordice. Diferite resturi din o vechia populaţiune tursenă ne mal apar în peninsula balcanică până târdiu în timpurile romane. O grupă însemnată de Pelasgi-TurscnÎ se mal află încă pe la a. 435—400 a. Chr. în peninsula muntelui Athos 4). Un popor de origine getică, cu numele de Trausi '•), la Nic. Damascenul T r a uşi a n i , î-sî avea locuinţele sale în regiunile centrale ale munţilor Rhodope (Despoto-dag), unde după legende petrecuse Orphcu. Pe la a, 26 d. Chr., după cum scrie Tacit, Romanii avură un rôsboiû înverşiunat cu populaţiunile cele feroce din munţii cel înalţi al Thraciel, unde aveau pentru apărarea lor un numër însemnat de castele construite pe vârfuri de stânci prăpăstiose. Doi comandanţi al acestei populafiunï muntene, energice şi iubitore de independenţă, purtau nume tursene, unul Tu r es i s şi altul Tarsa °). Pe ţermuril Mării negre, între Tomis şi Dionysopolis, se afla pe vêrful unuî promontoriu un castel puternic T i r i z i s, la Ravennas T i r i s a (var. T r i s s a ş i Turisia). în geografia lui Hecateu, Tri zi figurézà ça un pbpor dinpărţile meridionale ale Istruluï 7).
') IMouysii Hal. lib. I. 33. ) Pliuil 1.1II. 24.1: Rhaetos Tuscorum prolcm arbitrantur, a Gallis pulsos duce Rliaoto. b ) Ciceronii Nat. Deor. II, 4: At vos Tusei, ac barbari, auspiciorum populi Romani jus tenetis? — Cf. ibid, De republ. II. 4. <) Thncydidis lib. IV. 109. - - Hcrodoti lib. I. 57. 5 ) Livii lib. XXXVIII, c. 41. 6. ") Taci ţi Annal, lib. IV. 46—50. ') Stcpli. lîyx. v. Tp.Co'..
2

în Macedonia, după cum ne spune gramaticul Stephan Byzantinul, csista ora ş ul Tirsae, numit ast-fel dup ă Tirse, o femeia macedonean ă . în Attica, în Argos şi în Lemnos aflăm de asemenea resturt din o vechia populaţiune pelasgă, ce aparţinea la familia Tursenilor '). Homer amintesce pe Turseniï, carï se ocupau cu pirateria pe marea négra 2). In fine, Turseniï din regiunile de rësarit aie Mediteraneï sunt amintiţi si pe o inscrip ţiune egiptean ă din sec. XIV a. Chr., sub numele de Tursa ş i Turisa 3 ). Am vorbit până aicï de migraţiunile tursene în Italia şi de resturile acesteî populaţiunî în peninsula balcanică si în insulele mării egee. A esistat însă un strat considerabil din o vechia populaţiune tursenă în p ăr ţ ile de nord ale Dună riî de jos şi ale Mării negre. In acesta regiune, faimdsă în timpurile preistorice, grupa cea mai importantă şi maï civilisată o formau aşa numiţii Agathyrsî de lângă rîul Maris (Mureş) în Transilvania, numiţî de Stephan Byzantinul Trausi *). Agathyrsî, le diceau autorii grecescî B). Din acesta familia, o-dată forte numerosă, a Trauşilor seu Agathyrsilor de Ia Carpaţî, se vede, că făceau parte si Trausiî din munţiî Rhodope, numiţî de Hesychiu, êSvoç ExuOr/.ôv. Rasa dacică, scrie Dio Cassiu (1. 51. 22) stabilise o-dată colonii în munţiî Rhodope. Agathyrşiî si Etrusciî ne apar, de altmintrelea, în multe privinţe, ca doue popôre, ce avuse o-dată aceeaşi civilisaţ iune comună. în timpurile romane, Etrusciî séû Turseniï din Italia erau consideratï ca ceï maï perfecţi măiestrii în architectura militară. Locuinţele lor aveau formă de turnuri, T'jpacc=turris °). Ca întemeietori de cet ăţ î ne apar şi Agathyr ş iî delà Carpaţ î. Cetatea cea vechia delà Talmaciû (Landscron), situată în faţă cu pasul delà Turnul roşu, se aflase o-dată, după cum ne spune o tradi ţiune poporal ă 7 ), în posesiunea unul uria ş cu numele Toresan = Tur ş an 8 ). ') Thucydidis lib. IV. 109. — Dionysil Hal. lib. I. 25.
) H o mc r i H y mn . VI . 8 . ) t tougé , Les attaques dir igées contr e l'Egyp te , XIV- e s . , p . 25. 4 ) S tc ph . H yz . v . Tpr xo ioî . — T r ă us an i, un sa t d in j . A rg e ş . ( L aho v ar i, Di e t. 7 1) . 5 ) I n Ba na t, lâng ă Oravi ţ a, se amintesce la a. 1690—1700 s atul A gat i s , adï Agadicï. Pesty ( Krassô vârm. II. 4) observa, c ă aprôpe jumetate din locuitorii acesteî co m u n e p d r t ă c on u m e le T u r c . ( A s e v e d e p a g . u r m . ) . 6 ) DioDj-sli Halic. lib. I. 26. ') Millier, Siebenb. Sagen, p. 8. 8 ) T urs, ca nume de familia, ne apare în districtul vecin al Sâlisccî.
3 2

Un ora ş vechia al Dacieï, situat în p ărţile meridionale ale Transilvaniei, nort ă Ia Ptolemcu numele de T i r i s cu m (Tili ş ca de lângă S ă liscc, orï pute Cetatea de la M une cl?). Mai multe castre séû cet ăţ i preistorice din Transilvania ş i Ungaria au urtat în evul de mijloc, şi uncie ruine mai portă până în adl, numirî tursene. Ţ u r c h (=TurcI), Theurch, Tôrcsvâr, Tùrtzburg (cetatea Tores), este în documentele istorice ale Ungariei şi Transilvaniei numele cel vechiu al casteluluî ce închidea pasul Branuluî în p ărţile de sud-ost ale Transilvaniei, în tablele cugubine, Tur s cc=Turce este forma dativului delà Turscos = Tuscus J ). Turuskou castrum, Toroczkovâr ş i Troskovâr (cetatea Traseului, Tr ă sc ă ului) este numele istoric al unuï vechiù castel din mun ţ ii Arie ş ulul în p ăr ţ ile de apus ale Transilvaniei, în tablele eugubinc forma de Turskum corespunde la Tu s cu m 2 ). Un alt castel str ă vechiu cu numele de Thursch (Turucz. ş i Turocz) se afla în Carpaţiî de apus aï Ungariei şi forma cetatea principală pentru apărarea comitatului Thurocz. în fine, Turschan l a p i s 3 ) (petra seu cetatea Tur ş anuluî) era, pe la a. 1263, numele unui munte din Carpa ţ iî de nord aï Ungarieï. Agathyr ş iî cunosccau metalurgia ş i erau renumi ţ i pentru costumele lor cele fine, frumôse, şi cusute cu flori. După cum scrie Herrdot, eî erau forte luxoşî si purtau în mare parte ornamente de aur, xpuaocpcpci *). O probă evident ă despre gradul de civilisa ţ iune a acestei na ţ iuni. Tot ast-fel ne apar ş i Etruscil cel vechi seu Turscniî din Italia : un gen de cimenl, ce iubia fastul şi magnificenţa, după cum scrie Dionysiu din Halicarnas "). Etrusciî, cari în timpurile mai vechi, purtau plete lungî, mal aveau în us şi coronele de aur ca recompense civile şi militare °); ér tinerii nobili etrusc! purtau la gât ornamente de aur (Hctruscum aurum). Isidor din Sevilla scrie, c ă Grecii ş i Etrusciî au fost cel de ântâiii, cari au scris pe table cerate ').
') Hu s cli k e, Die Iguv. Taf . VII a. 12. p. 267. 2 ) Hu s cli k e, Die Iguv. Taf . I b 17. p. 238. 3 ) Wensol, Codex dipl. Arpad. cont. III. 41.
*} Herodotl lib. IV 104: 'AydOupaoi Jj appiT ţ tT0 .. &v (t?s - stal v.al yjwţopo: ţa jiâXiota.

ATJenus, Orb. Descr. v. 447: Praecintique sagis semper p i c t i s Agathyrsi. ) JHonysii lib. IX. 16: 'A^poSiaitov Ţap 8-!] xal rcoXinsXtt ţ2. ţ<iuv Typpr^wv êOvoç. 6 ) Plinii lib. XXI. 4. 1; XXXIII. 4. 4; XXXVI. 19. 7. — Juvenalis Sat. V. 164. *) Isid. Orig. VI. 9.1: Graeci autem et Tusei primurn fcrro in ceris scripserunt.

Ca material de scris, tablele cerate le aflăm întrebuinţate, în timpul dominaţiuniî romane, şi la minele de aur ale Daciei J) ; un us, care pare, că s'a continuat aici încă din timpurile Agathyr şilor. Pe monetele cele vechï ale Tursenilor din Italia figureză adese ori tipul luï Hermès (Armis al Daciei, Armes al ScyţicÎ), precum şi atributele sale: brdsca ţestosă, caduceul, calul cel miraculos al timpurilor mitice pelasge, boul şi verul sëlbatec. Musica naţională a Etruscilor era pastorală. Se cânta cu fluera şi tinerii etruscî esecutau săltări graţiese însoţite de strigări în versuri, întocmai după cum este si ast ă-dî usul la poporul român delà Carpa ţ î. Aceşti jucători, cari i-şl câştigase o mare rcputaţiune în Italia, erau numiţi de Romani histriones 2), un termin etnic, ce reducea originea acestor jocuri etrusce la populaţiunile de la Dunărea de jos, îs t r i séû îs t r i an i, cum se numiau în timpurile eroice 3). în Transilvania şi în regiunile vecine ale Carpaţilor mal întîmpinăm până astă-dî o mulţime de nume familiari, ce ne indică, că o-dată esistase în părţile aceste o populaţiune de familia tursenă. Din aceste notăm aici următdrele: în Transilvania şi Bănat : Turs Tursa Turş a Târsu Tuşea Tursea Turzea Tursan Târş a Tuscan Turş an Târsea Trişcă în România : Târsu Târs Târsean Truţ . Târsa, Târsca în documentele Truş că Târziman Târsan Truşcoiu. Târzoman 4) istorice ale Târsean Transilvaniei şi Ungariei: Tarsa Turs Turzo Turuzo Ters ______ Torsa Torsol Turzol Tusk 5) Tyrch=Tircî e).
') C. I. L. voi. II, p. 921 seqq.
»; Livii lib. VII. 2.

') Dup ă cum arti ştii ş i meseriaşii din Phrygia erau numi ţi phrygioncs. 4 ) Cf. Lacus Trasitnenus în Etruria, cu înţelesul de lac tursenic Ia Sil. Ital. IX. 11. 6 ) Numele de Tuscî a trecut cu migraţiunile pelasge din Asia în Europa. Seneca (Cons. ad Helv. 6): Tus c os Asia sibi vindicat. 8 ) Notăm aici următdrele localităţi cu numiri tursenice: Târsenî s. (Muscel); Târsenl s. (Mehedin ţ i); Târsesci s. (Arge ş ); Târsu c ătun (Roman); Tresescî seu Trisescî s. (Bănat); Trusculescî s. (Vâlcea); Trusenî s, (Basarabia); Grindul TursanuluiT mov. (Romanaţ î); Tuscia s. (Ha ţ eg); TuscurescI pichet (Br ă ila); Turţ u s. (Ugocea); Turzinésca m. (Gorj); Şelimbru s. (Sibiu); Salembrum op. la Guido (Etruria); Selymbria op. (Thracia, lângă Propontis); Tarquinii, Tarcynia, Tarconia op. (Etruria); în timpurile preistorice Tarcynaei, popor hyperboreu (Steph. Byz.); Locul, unde se afla vechiul oraş Tarquinii din Etruria, are ast ă-dî numele Turchina

Cu deosebire în Ţcra F ă g ă ra ş ului ş i în fostul Ducat al Amlasuluï maï sista pân ă ast ă -dl o mul ţ ime de nume familiari tursene, cum sunt : în Transilvania Bârsan, în Elruria Borzan, Bursan (orig. Porsena din t. Bârseî, terra Borza), Calenus Călin Clausus (Claudius) Cluş, Glosa (Clojă) Hersenna Her şu, Hèrza, Hêrsan Lechu (Lichas. Virg.) Lehu, Lehui Ludu Lydius Măican Mămulca Manta Maecenas Mareiu Melurnea Mamraula Mantus Metea Marcius Moşoiu, Muşină Mastarna (nuniolo etr. al rog. SorOlia viu Tuliu) Onia Metas Pepelea Musonius Picu'), Pica Olenus Popănecî, Popenecî Annius, Aunus Sinea Perperna Tarcea Picus (rex Tyrrheniae. Lac t . ) Terhenu, Tirhenia Cupcnci (Sabinorum sacerdotcs) Tosgă, Tocşă Sena (opp.) Tarco Tyrrhenus Togan Tuscua Tages Turianus Turia Volsinii, Vulsinii (opp.) Vâlsan ; Volso, Volzan (doc. ist.) Volcanus, Vulcanus Vulci Volcan, Vulcan (opp.) Vulcu Sé-ï înveţ e-un murg din stcvă Făr ă frêù, f ără căpcstru, Fă r ă léc de ş ea pe densul.

Din vechia idiom ă turscn ă s'a maï p ă strat în colindele religiose ale Românilor din Transilvania cuvântul l ar i u (Iar), cu în ţ elesul de «p ă storiust ă pân», dupa cum acela ş î caracter î-1 avuse cuvcntul Iar ş i în cultul cel vechiu al regiunii etrusco-romane '-). ') Florent, Szelistyci fiôkszék kozségci, 9. Csatolm. p. 24. ') Colinde din c. Ciubanca, comit. Dobâcei (Colec ţiunea nostr ă): Sus în plaiu munteluî Nime 'n lume nu s'afla Num' on Sunt treî l a r i , pecurarî . . . l a r i û , un pëcuraria Cum veni, Strigă 'n lume, strigă 'n ţ er ă Str ig ă D 'A n a D 'A r gh e lia n a . . . Din cetatea mohorîtă, Cine 'n lume s'a d'afla, Colind ă din c. Bora, j. Ialomi ţ a (România): E un I a r de pecurar Cu (lucre de lucre, pe murg sări . . .

Când în flucrc dicea Tôle oile plângea . . .

*>~,-j

260.—Pictură simbolică etruscă, descoperită in camerele sépulcrale de la Tarquinii (Corncto), rcprcscntând c ă lctoria sufletului după morte. (Muscul din Vatican).

261. —Căl ăreţul din doctrinele tursenc, pirat pe o urm ă funerar ă , descoperit ă Z imn i cea {România), simbol a! călCtori sufletului pe ceea laltălumc »).—Bolliac Trompctta Carpa ţ iloru, nr. 1137.

262.—Pictur ă etrusc ă din necropola suteran ă delà Tarquinii, înf ăţ i ş ând o devo ţ iune înaintea urnelor funerare p ă rintesc!, între cari se vede a ş edat un crater mare. (Muscul din Vatican).
J ) Accsl simbol ins ă are o dualitate; el represimfi nu nmr.ru sufletul celui decedat, dar ş i imaginea lin Hernies , ciomnui ş i conducatoriul sufletelor pe ceea lr.lt£ hune. figurat Cfi mesager c ă lare. Acela ş i simbol ni se prcsintii si ]>e unele monumente funerare din Serbia. (A r c h .-e p i f; i . M i t t h . X. 213—6.— K a n i t z , KBm. Stud, in Scrbicn. 139).

NIC.

DENSUPIANU.

f) 4

Lariï, ça deiï tutelari aï satctor, oraşelor şi câmpurilor, erau adoraţî în păduri. Frafiî Arvalî sacrificau Larilor 2 berbeci şi Mamei Larilor 2 oï *)• Simbolul Larilor era un câne dinaintea picierelor. Cuvântul Iar maî era tot-o-dată şi un titlu onorific Ia Etrusc!, d. c. Lar Porsena, Lar Tolumnius, Lar Herrninius. O altă populaţiune numerdsă din familia tursenă o formau aşa numiţii Thyrsagetae 2 ). Locuinţ ele lor se aflau lâng ă rîul Tanais, în vecin ătate cu Budinil şi Gelonil. Arma lor naţional ă de resboiu era lancea (hasta), 6r ca instrumente de musică, fluera (tibia) şi timpanele. în fine, mal notăm aici, că regele cel înţelept a Scyţilor din nordul IstruluT, în contra căruia venise cu rësboiû Darie, regele Perşilor, portă la Herodot n ume l e de Id an t h yr s us , a de c ă Mu nt e a nul t u rsa n 3 ).

25. Placî, Blacî, Belacî, Bclce (Belcae), Feacl etc. Diferite triburi şi populaţiunî pastorale pelasge ne apar încă din timpuri forte dep ă rate cu numirile etnice de Placï, Blacï, Belacï, Belce etc. în acesta privinţă, vom reproduce aici următorele date. O localitate pelasgă din Asia mică, situată lângă muntele Olymp din Bithynia, era numită IIAaxfa *). Ace şti Placi", după cum ne spune Herodot (I. 57), emigrase o-dată de pe teritoriul Athene!, a cărei populaţiune o formase în vechime Pelasgil. După Artemidor însă, care trăise pe la a. 100 a. Chr., locuitorii de lângă muntele Olymp în Bithynia au fost o colonia a Mysienilor (Geţilor) din nordul Dunării de jos 6). Suida mal amintesce pe teritoriul Atticcî o localitate, numită în forma literară grecescă, IRaxiaSat. Placi! de lângă muntele Olymp, în Bithynia, adorau cu deosebită pietate
) Henzcn, Acta fr. Arv. p. 145. •) Val. Flacci Argon. VI. 134. ') Herodoti lib. IV. 76. — *I5a, ion. ÎSr„ munte păduros. 4 ) Mclac lib. I. 19: Placi a et Scylacc, parvac Pelasgorum coloniae, quibus a tergo imminet mons Olympus. — Scylacls Pcripl. c. 94. — Plinii lib. V. 40. 2. — IJnrada, O càlêtorie la Românii din Bithinia (laşî, 1893), p. 3 scqq.: audind . . . că s'ar afla mai mu ţi Români în Asia mică şi anume in Bithinia la pôlele muntelui Ol imp în aproPjere de oraşul Brusa ----- am ajuns Ia Brusa ____ Aicî. . . . ml-aû spus că (aceî p ăstori muntele Oiimp) se numesc Armâni, că erau forte mul ţi . . . . dar de vre-o dece in> v > "ncdce nu se mai vëd cu oile prin munte. 5 > La Strabo, libr. XII. 8. 1.
l

era originară Andromache. urmat ă de o servitdre. . pe tine te va perde virtutea ta. Achille a luat'o captivă. 07jŞr] OnoTtXay. a primului erou troian. fica acestuia se măritase după Hector. cel cu armele de bronz. de sub muntele Placos.pe Mama mare seu Mama deilor (Terra Mater). b ă rbat minunat. i alergă înainte so ţia sa Andromache. Theba cea sfântă. O importantă grup ă pclasgă de Placi locuia în timpurile preistorice lângă muntele Ida. începuturile istorice ale acestei cet ăţi «sfinte» şi cu «porţi înalte» se reduceau a ş a dar la timpurile cele mitice ale gin ţ ii pelasge. Qrfî-q Ispvj 1 ). în Theba de sub muntele Placos. 366 seqq. gr. . cari nă vălesc cu toţ ii asupra nostr ă. 11. I. Andromache. 238. v. c ă -ci nu voiu ave mai mult nicî o mângâiere. suprema divinitate a lumii vechi pelasge.. si pe când acesta o ţinea de mân ă. l'a ars dimpreună cu armele. Hist. Sanctuariul Mameî mari din Placia. un principe ce domnia peste vitejii din Cilicia. VI.ţ i este mil ă de fiul teu cel mic ş i de mine am ă rîta. Din Theba. ci numai întrist ări. ş i ea a 1 ! ) Hoincrl II. care i adusese o zestre mare. m aï bine ar fi se întru de via în p ăment. II. Anume. care trimite s ă ge ţ î asupra omenilor. i alerg ă înainte ţ inend în bra ţ e pe micul seu fiu. nici mam ă iubit ă. când a devastat Theba cea cu por ţ i înalte ş i plin ă de popor . atunci el a ucis ş i pe tat ă l mieu letion. partea meridională a muntelui Ida se numia HXâxo. care domnia peste codrul Placos. în Frag. întocmai ca o stea de frumos. venerată în particular ca stăpâna munţilor. numit Placos. Oraşul principal al popula ţ iuniî pastorale de aid era Theba. Eu ast ă -dî nu mai am nicî tat ă. Ea se apropia de Hector vërsând lacrimi.. ce domina câmpiile cele frumose ale Troici. pădurilor şi păşunilor. îns ă Diana. ş i ţ ie nu. îns ă nu l'a despoiat de armele sale.. ce i le făcuse fauriî. ér eu. fiind-c ă pe tat ă l meu 1-a ucis divinul Achille. damna turmelor şi a păstorilor ([ii^Tïjp ôpeJa). care acu ş i v o fu rëmâné veduvă. 6r pe mama mea. admirabilă soţia a luî Hector. fiind-c ă pe tine te vor ucide Greciî. 397. la Dicearch Thebe Placia 2 ). a dus'o cu tot ă averea eî şi nu a liberat'o. numit ă la Homer Theba de sub muntele Places. Homer ne-o îniăţiseză ast-fel: «Ş i când Hector ajunse la Porta Sche ă. ea i dise aceste cuvinte : O. ci avênd un sentiment de pietate pentru densul. După Homer. lipsită de tine. numit MYJTYJP IlXaxtavî]. ajunsese în anticitatc la o deosebită celebritate.tîj . . de cât după ce i s'a pl ătit un preţ de rëscumpërare enorm de mare. . a lovit'o. a cărei devoţiune familiară. Ea era fica luî letion.. dac ă tu vei muri. care locuia sub codrul. ) Uiccnrclii fr.

însă pe el i-1 va alunga de la masă un alt copil. Dar fie-tî acum mil ă şi remânî în casele tale cele înalte. Se . o ! nefericita de mine. nume grecisat. şi neîncredëtôre în străini. ér fiul teii. st ă m dar se mal vorb Unde se ne întâlnim. el va avea tot-de-una se Sufere numaî calamităţi si rele. şi el nu va maï ave nici un ajutoriu de la tine şi nici tu delà el. că tu eşti astă-dî pentru mine fat ă mam ă si frate ş i tot-o-dat ă b ă rbatul mieu în flôrea vie ţ cî sale. îl va îmbrânci ş i-1 va persecuta cu injurii strigându-î : «du-te de aici. înmormentarea la Români. *} Reproducem aid câteva estrasc din bocetele femeilor române delà Carpatï (dup ă Marian. Nicî pe mine cu im. în casa lui letion. Presimţirea tristă. ') Homcri 11. Pe mine m'ai ved ă nit. 85. Acum tu te ducî în ascunsele pămentuluî şi pe mine mc laşî veduvă în casă. Andromache 3). 505 scqq. 477 scqq. dup ă cum un fiu al lut Priam se numia Aromachus (Uyym Fab. aï c ă ruî p ă rinţ î tr ă esc. fiind-ca deşi va scăpa din rësboiul acest funest al Grecilor. O l de nu m'ar fi născut. a cărei mamă se numia Laothoe 4). Hector este ucis de Achille. ce o avea Andromache se împlincscc îndată. nefericitul pe o fiinţă nefericit ă. ca se nu la şi pe copilul teii orfan ş i pe nevasta ta veduv ă > J ). ea se lamenteză ast-fel: «O l Hectore. .): La port ă la ţ intirim Noi C ă noi de ast ă -dî încolca T ă tu ţă n'om maï ave ast ă -dî ne desp ă r ţ im. Kiel t ătu ţă. VI. ast-fel. Plângerile eï se par a fi nutnaï lamentările funebre ale unei ferneî române din dilcle nestre '•>). în jelea cea mai mare . pe care l'a m născut noï amêndoï nefericiţii. ne apare ca una din cele maï nobile figuri ale Iliadeî. şi când Andromache primesce acesta durerdsă scire. ea este tipul femeieî biace de lângă Troia. ér eu în Theba sub codrul Placului. 90). XXII v. ) Andromache. presimţitore. Lipsit se va duce copilul acesta la soţiî părintelui seu. mieû bă rbat. PC ast ă cale de aï pornit. Se mi te duci în p ă ment. stipcrstiţiosă. în casele lui Priam. XXI. este numai un copil de tot mic. care m'a crescut pe când eram mică. nicî milu ţă . Mult iubitul Cine mi te-o sf ă tuit. Acesta di nefericită va lipsi pe acest copil de toţi ceî asemenea luî. s . religioasă. în ce ces rëû ne-am născut amêndoï. 390 seqq. Copila şii de aï l ă sat. 123. tu în Troia. 4 j Ifomeri I!. Forma mai corect ă se vede a fi fost Aromache. c ă tat ă l teii nu e la mas ă cu noï» 2 ). p. Model de iubire conjugală şi matcrnală. faţa lui va fi tot-de-una întristată şi ochii luî plini de lacrimi. ."ncetat din vicfă în casele tatălui meu . 2 ) Homcri I I . De cum de te-ai îndurat. priin ţă .

. tot-de-una curioşî să cunoscă succesiunea evenimentelor şi destinele sorţii lor.) ou [iyr ( jj. . lângă gurile Niluluï. 164).ai ev 'AXs'avSpsîa 3i TlXoç-ci pXoixsvvôjj. ne mai apar şi astă-dî sub numele de Felahî şi F u la h î. v.. pe care aveau se-1 pl ătcsc ă regilor egiptenî astrologi!. 3 ) Snidas v. pe ţennuriî Asiei mici. după cum ne spune Suida. Clasele de jos ale populaţiuniî egiptene. Str ă.ov. Etym. DX«y.6Vîûsi xaï 'Af. BXâxa. că a fost o-dată o numire generală pentru locuitorii de pe sesurile Nilului. un termin. I I I . « . 5 . oraşul cel străvechiu. se afla introdus. 1 . Mai notăm aicî. 4 ) Sni das. BouxcXczov otéjia la Hcrod. T La to ţ i le-or fi de ocara. M. după cum ne spune Aristotele !). Dac ă nu-î fi dumnia-ta. avut de aur şi faimos al Peloponesuluî. ei sunt descendenţii locuitorilor primitivi aî acestei Cum de mi te-aî îndurat.v. Că la nime n'ave m milă. Ş i copil ţ i-ai l ă sat Mititei si nemvefati. Pelasgiï formase. ti) K6p. 1 1 . are la Apollodor numele de Placia 2). La to ţ î le-or fi de probaz ă . ol S' àrcô tou noi. 1 2 . în apropriere de oraşul Cyrnc.Un alt teritoriu cu numele de BXaxsta se afla. Tot de chin ş i de necaz Ş i cu lacrimi pe obraz . în timpurile preistorice popula ţ iunea primitiv ă a Egipetuluî. după cum am vedut (pag. Tot cu «du-te» ş i cu vin ă . patria lui Homer. ca se pot ă profe ţ i poporului de jos evenimentele. ï ol à-'^jlû-f .ototD. II 17. cu deosebire lucrătorii de pământ. capitala luî Agamemnon. „ „ . Felahiî formeză din punct de vedere etnografic. . că lângă delta Nilului se aflau stabilite încă din timpuri forte obscure diferite triburi pastorale pelasge. _ . inii c ă ne or „mustr ă! Da de cum tc-ai indurat Si prin străini ne-aï lăsat. In semn mmerui da ţ i? C ă eî s'or trcdi o-dat ă . De or esi din cas ă afar ă . Numele de «Blachî» se pare. CSI).=ia ţ (BXav. ce li se vor întâmpla în cursul vieteï s). cyclopic. de la ţeră cât şi de la oraşe. 3 . în prefectura Alexandriei. . I I I .rji:. ' . Blachennomium era aşa dar un imposit consuetudinar asupra veniturilor. -/copîou T Y J .. cea mai vechia rasă a populaţiuniî din Egipet . spre nord de gurile rîuluî Hermus seu Hermuna. 2 ) A p o l lo d o r i B i b i . un imposit — de sigur din timpuri forte vechi — numit Blachennomium. ce le aveau astrologii delà păstorii şi ţeraniî pelasgî. ' Ca noi cat om mai trai De or intra de afar ă în cas ă Nime nu ne-a milui . BX ă xa: v. 1 2 . (Cf.-. a ultimului rege al Troieï.îa ţ . pe care Turcii î-1 întrebuinţeză ca expresiune de desconsiderare pentru Egipteni. C ă n'au mil ă de la tat ă . Ea a fost fica regelui Atreu din Mycena. Mama luî Priam.

' Cf . —Steph. In fine. de lâng ă muntele Abarimon (al Arimonilor albi). un district cu numele de PI a ci a °). unde sunetul u représenta pe un digama colic ş i care se înlocuia une ori cu j3. VIL 4. în Arcadia etc. în loc de BiySavoj. contemporan al lui Mithridate cel Mare (131—63 a.vo. v. care înainte de invasiunea Ebreilor.M. 6) Plinii lib. încă înainte de timpurile lui Traian. Bibi. 18). ' Ă ^' M. formă identică cu B ă l ă c i . numele de Fclahl se mal aplic ă pân ă în dilele nostre si Ia vechii locuitori aï Syrieï de lâng ă cestele Mediteraneï. sate în România. VII. în Epir. O insul ă de lângă colţ ul de sud al Indiei arc la Petolcmeu numele de Balaca 1 ). Ptolemeu numesce insulele britanice Ilpenavcxxi vljvo1. 77 şi 80. Scyţ iî.fa 8) etc. 4. numele de "l'Àaxo. popor cu moravuri. II. scrie ') Ptolcmaci lib. 85. în Palestina. XXX. Adese ori. ca rege al Moabilor. ! ) Cf. Blacia ş i Balacos. IV. Grecii cei vechi schimbau adese ori sunetul (3 cu n. «Ceî vechi». 4. La Homer. 3). 705. un orăşel cu numele de Bolax 2 ). 3. 4 ) Un munte din Bithynia so numia Olachas (Plin. ne apare sub forma de 4>ûÀaxoç 5).). — Herodoti 1. I. 204. ne apare la autorii grecesc! cu numele de Palacos 7 ). 12. în Trifylia. 9. era locuit ă de Pelas^iï Ainoreï. Odyss. ne apar la autotil anticităţ iî sub doue numiri etnice generale.âXXsw în loc de Ş xXXeiv (n jacé). cu numele grecisat de ^uAdfocrj. ') Strabonis lib. Byz.Pherecydis fragm. Calităţ ile lor fisice sunt remarcabile: un cap frumos dolichocefal cu o frunte Jat ă e ş it ă înainte. 'Afjurpaxia în loc de 'A[ij3pax. cărţile testamentului vechia ne amintesc pe un Ba l a c seu Balacus. ni se presint ă în diferite ţinuturi locuite în vechime de Pelasgî: în Thessalia. 7: Taurorum civitas PI aci a.tërï. IV.. XIV. TOTcA* în loc de (3aT£~v (a urca). Formele grecesc! de P l a c o s . . P l a c i a şi Palacos corespund din punct de vedere al etimologiei la Blacos. în Chersonesul t a u r i c (Crimea) exista de asemenea. 2 ) Polybii lib. Chr. 101. cu instituţiunî şi credinţe religiose pelasge. — Apollod. ce corespunde din punct de vedere al etimologiei la Vulacos. ér istoricul byzantin Chalcocondyla afectând si densul usul cel vechia grecesc. ^ne mai apare şi sub forma de "l'Aaxo. Localit ăţ i. Un rege scyt din acesta localitate. numele de ÏÏÀâxc. EI diccau: r. Polybiu amintesce în p ă rţile de apus ale Peîopoucsuiuï. scrie llôfo>. cu şi o 4). VIII. 26. ochi negri str ă lucitori ş i o gur ă bine format ă . *) Homeri 1).

— în regiunile Germanici de lângă Scyţia. Un alt Balacros. o numire de origine străină şi caro corespunde la forma de «Belacae». Dacia.a Se acfa soţ'. i n s u l a Blascorum 7). TtâvTeţ îpaXaxpol . adecă Arămanî. Arriani De exp. ne apare sub numele de Belaci 5). III. adecă a Blascilor. (Vâlcea). V. 29. 7897. că aprope tete populaţiunile Scyfieî au fost numite în general B e l c a e 1 ) . mai aflăm la Herodot o importantă notiţă etnografică. orî «Balacae». ce locuia în A l p i î de apus. Volcae Tectosages occupaverunt. unde locuiau D e ci a ţ i i seu Decianiî. în regatul lui Cottius. L. lib. 9. IV c. Despre aşa numiţii Arimphaei. siva1. 6r geograful Mêla ne spune. 12. (Teleorman). VI. ') Plinii lib. V. 7888. circum Hercyniam silvam. una din populaţiunile ligure. ") P. III. Pe inscripţ iunile delà Nicaea (Nizza). 7231. fără îndoiclă. se afla în garda lui Alesandru cel Mare. o vechia ginte din provincia Tarraconicî purta numele de *) Mclne lib. 3. (B. voi. 24: loca. II. care de fapt ne indică rasa seu familia acestui popor. 2 ) Herodotî lib. 23: oîr. Cf. Chr. Macedonean. . ») C. numită de Ptolemeu în formă grecescă BÀaaxwv 8). I. In Hispania.) are de asemenea numele Balacros. Un locuitoriu din Dacia este amintit pe o inscripfiune din Delos cu numele de Balacros 3 ). 7845. erau spaXaxpot 2). *) Cf. atque ibi consederunt). după cum spuneau Grecii. dar care sub forma acesta mai avea în limba grecescă si înţelesul de: ômenï f ăr ă per pe cap. (Gorj). II. identice de altmintrelea cu Belacus. G. 2. Pliniu amintesce lângă gurile Rhodanuluî. . PaulyWissowa Real-Encycl. I. v. maï aflăm numele de V e 11 a c c o şi V e l a c u s B l a i s i c i u s °) . şi în fine un al treilea Balacros era comandantul trupelor sale usore 4).Pliniu. 8 ) Flolomaei lib. voi. XîŢojxevo'. 'O^'p^rcaTot. p. 6 ) C. . B ă l ă ci c. «au numit pe Scytï Arameï».iuly->Vissowa. — Numirile de Bălaciu şi B ălăci le maï afl ă m şi ast ă-dî pe teritoriul Daciei vechî : B ă laciu n. CJn fiu al regelui Amynta III din Macedonia (392—368 a. 12. III. un termin. 3. OuvO|j. aceea ş î numire cu Belcae. I. Pe arcul triumfal delà Susa. B ă l ă ci cât. L. Belcae.eooot ăittupsav o5f/Euw u^fiXâiv âvOpui^o'. Real-Encycl. 5: Scythici populi fere omnes in unum Belcae appellati.. cari locuiau «sub pôlele munţilor celor înalţi aï Scytieï» (lângă CarpaţT). v. 79. Cesar amintesce pe Volcae. că omenii aceştia. Aprôpe tôte popula ţ iunile Gallic! meridionale erau cunoscute înc ă din timpurî forte obscure sub numele general de Volcae. 10. acesta era numele lor naţional. adecă pleşugî.

179. cuprinsă între rîurile Sena. 2633. alta în partea de r ăs ă rit. ") Revue c e l t i q u e . în peninsula i t a l i c ă . încă din timpuri forte vechi. 1687) p. numit ă Vestfalahi. 8: Pudet a Graecis Italiae rationem mutuari. t. I. Geogr. seu ale Gallieî de nord-vcst. un comandant vitéz. anteridre dominaţiuniî romane. II. sila numele proprii de origine etnic ă . mai este de lipsă se amintim aici. ca pe unele monete. XIV. In Bactica afl ă m o femeia cu numele de Cornelia Val la t a . faimosul rege al Epiruluî «). 12. XII. —Cf. Marele preot se numia Flamen Falacer. Unele din numirile aceste se reduc la timpurile migraţiunilor pelasge. ér în Asturia un Blecaenus al ă turea cu un Do ci u s 1 ) .ilnzii Capitularia. 20. 1798. la Strabo în doue manuscrise Balloaci 3). afl ă m numele VI a t os D ) ş i care în tot ca ş ul este identic cu Vlacos.VI o qui ). (Ed. 6311. ') C. în fine. Didot) p. întregă regiunea cuprinsă între Rhenul de jos ş i Elba forma doue provincii: una în partea de apus. Tom. t. în acesta privinţă sunt memorabile cuvintele Iui Pliniu : că simţ esce o adeverat ă ru ş ine se fac ă descrierea geografică şi etnografică a Italieï dup ă autoriî grecescî s). Fără îndoielă. Numele Belacilor seu Blacilor ne maï apare sub diferite forme dialectale în p ă r ţ ile de nord ale Germaniei ş i ale G al l i e i . ibid. voi. care se distinsese în rësboiul eu Pyrrhus. XIX. populaţiunea cea mai numerosă si mai puternic ă o formau în timpurile Iui Cesar aş a numiţii B el l o va c i. despre can ne vorbesce Herodot. numele Blacilor ne apare sub diferite forme. O insul ă de lângă gurile Rhenuluï era numit ă în evul de mijloc Walacra. adec ă F al ah i î de apus şi de res ărit. 275. I (Ed. . lib. că aceşti Bellovacï séu Balloacî aparţineau la aceeaşi familia cu B el a ciî din Alpî ş i cu Falahiî din p ă r ţ ile de res ă rit ale Rhenuluï de jos. III. L. altele însă sunt introduse prin scrierile geografice ale autorilor grecescî. ) B. în timpurile lui Carol cel Mare (797). Balacros. 404. Rhcn si Marca de nord. Divus pater Fa l acer era o vechia divinitate roman ă . de lâng ă munţ ii ccî înal ţ i aï Scyfieï. în Gallia Belgic ă. La Dionysiu din Halicarnas. ce aii fost descoperite în regiunile ArmoriccT. nr. 173. 2 ") Plinii lib. e ) Dioiiysii Hal. O o s t fala hi -). cu un cult particular. ") Strai). ce le afl ă m în Dacia si în Macedonia. O bl ac us este numele unui Etrusc din Volsinii seu Vulsinii. Etimologia numelui se reduce in tot ca ş ul la cpaXaxpoî.

Rufinus. Voc. falvae si valvae. O alt ă localitate numită Falacrinum. 1. ca nume de familia. Sisenna. Peut. — La Anonym u s Belae reg.. Len tuius. etimologia acestuî nume familiar nu se pdte reduce la cuvcntul latin flaccus. Blaciî din Transilvania încă sunt numiţî Bl aşi i (cap. pe care-1 întâmpin ă m adese ori. la Falahiï de lângă Rhen si la Bellovaciï séu Balloaciï de lângă Marea de nord. 50). din care a e ş it un numër însemnat de b ărbaţi mari. illir.. Lupus. Cornelii patrician! ţinură sărbătorile lor particulare tradiţionale. află m formele: vinu în loc de vino (all. (Zara. Una din familiele cele mal numerose si maî ilustre ale Romcï a fost g i n t e a numit ă Cornelia. p. se afla pe teritoriul Sabinilor. litera caracteristică a pcrsôneï a treia. giovine vallaco. sunetul v se schimba adese orî cu f. homines essent. notari us. 48. în Italia ş i în diferite provincii ale imperiului roman. Multe secule. care trecea din Italia de jos peste Laţiu şi Etruria. Flaccus. la aşa numiţii Volcae din Gallia meridională. ast-fel afl ă m Folcatius si Volcatius. la Blasciï de lângă gurile Rhodanuluï. cari au înăl ţat gloria poporului roman şi între cari cel mal celebrii au fost ScipioniI. Mal rernâne acum se ne ocupăm aici cu originea şi semnificafiunea etnică a numelui familiar Flaccus. Barbatus. «om cu urechile blegoşate» (auribus flaccis). S ylla. Maluginensis. Crus. Felathri la Etrusci şi V o l a t e r r a e la Romani. de aci se prelungia la Belacil seu Velaciî din Alpî. numi ţ î o-dat ă Volosci ş i Volusci. blasii et sclavi). este numai o simplă formă literară în loc de VI acu s. Niger. . în vechia limbă latină. 2 ) în limba Slavilor din peninsula balcanică. în nici un caş. Diferite alte triburi italice. în formă grecisat ă P a l a c r i n i s (Tab. ce aparţineau familiei vechi pelasge.Vulci. .. . Numele de Blasio si Flaccus sunt amcndoue sinonime şi amêndouë identice cu Vlacus2). Balbus. el mai ') în limba Volscilor. Românii sunt numiţî Vlasi.-ital. patria natală a celebrului poet satiric Aulus Persius Flaccus. cum au cercat se ni-1 esplice o parte din autoriï romanï. De Volscorum lingua. . — Cf.) ş i fâ ş ia în loc de faciat. unde guturalul c (k) a trecut în consonant ă sibilantă şi finalul t. Dolabella. De fapt. Mammula. (Corssen. Rufus.25: terre illius [ultrasilvane]. . Volsinii şi F al i s ci în Etruria. 1S58): Vlasë. Unele ramuri ale acestei familie purtau conumele de B l a s i o . Vatia etc. V o l s c i în Laţ iu l) Volei. Este o linie etnografică. purtau numele de : V o l c i în Lucania. Merula. a dispărut.Un vechili oraş etrusc se numia Felathri. C orculus. Parci(5.). C ethcgus. Flaccus.

păstrase încă până în timpurile Iu! Cicero ritul cel vechifi de îmormentarc. Gintca Cornelia. ca o femeia superbă. cârjă. care f ă cea parte din minores gentes. In ţera Făgăraşului maï esistă şi astă-cli vechile familii boieresc!. 43. Coti g ă . în limba frances ă . cari erau îns ă unite intre densele prin tradi ţ iunî. M ă m u l e a. 2. forma. o grup ă social ă compus ă din maï ° Ş comun. Barbu. din care Un ram Purta conumele de Bar b ui a. geogr. aceleaşi nume cu Dolabclla şi Malugin cnsis. punênd dinaintea mormintelor înscripţ iunca: «Hie situs est» (Aici odihnesce). 118. Lé n c u i . care. yp'j-z'.—Frâ ncu. p.l i t . familia Mălăgeanu 3). Molii. p.-iuv).'. crosse. numele de Scipio este sinonim cu numele familiei boierescî din Ţ dra F ă g ă ra ş ului Câr şă =Cârj ă (m 1. du sigur. mente p. dup ă cum vedem. Ţ . F ă g ă ra ş ului. ş i care pe la a. care trăise în timpul lui Domitian. pe care ceî vechi nu 1'au putut csplica. ca se aşede în sînul pământul. 1711 avea un ram cu numele de Barbu M i l ca. 5). 1885. s 4 ) Gintea Cornelia. după cum făcuse densul cu rem ăş i ţ ele lui Caiu Mariu. Bucurescî. c ă in Ţ era F ă g ă ra ş ului.av [o/Yjiupov] la Homer). că aceeaşi însemnare a avut-o la început numele familiei Crus (din gin tea Cornelia). seu se înhumeze. rom. ce despreţuia pe Latini. în comuna r s en î. prin multe familii patriciene ş i plebcie. Poetul Juvenal. Se pote. cu obiceiurile şi credinţele religiose ale celor alaltc familii vechi romane. I. ş i Revista c r i t . mama Gracchilor. care se considera mal nobil ă de cât gintea Latonei 1 ) Cei vcchî derivau numele familiei Sci p i o de la cuvcntul sci p i o (ay. temcndu-se ca inimicii se nu-î desmormenteze şi risipescă osemintele. seu din cele aşedate mal târdiu în Roma 4). i s t . unde se află legă nul familiei boieresc! Cornea. M ă rginean. . seu înalt demnitarii!: ctim. 477 s'cqq. după cum scrie Cicero. XVIII. Balbu. pe care nu a purtat'o nici un membru al acestei familii. Lupul. ne înfăţişezi! pe Cornelia. prin credinţe religiose şi origine geografică comună. corpurile celor decedaţi. ce portă numele : Cornea. Not ă m aici. baston al unui om avut. R o ş u . Alessandrescu. ş i autoritatea militar ă a familiei Cornelia. sceptru ( I s i d . în comuna Botenî de lâng ă Câmpulung afl ă m ş i familia Dolbea. prin moravuri. B ă rbat. Orig. . cari nu derivau de la unul ş i a c e l a ş i str ă m obiceiuri. Se s ar m ă . Monu ) Cf.°' c ă Mi l e a . în ce privesce pe Cornelii Cethegî. Dictatorul Sylla a fost cel de ântâiu din acesta familia. Negrea. er la început. p. Diet. S i l e a . Muscel. aceştia au arëtat tot-de-una un despreţ pentru tunica greco-romană. B â ţ ia 2 ). şi cari tute rccunosceau superioritatea. care nu se asimilase încă cu moravurile. a fost considerată si în timpul imperiului ca un nein străin. asemënând'o cu Niobe. Co c or ă . Cu înţelesul acesta. cârj ă 2 ) Despre familie!c boierescî ale F ă g ă ra ş ului a se vede publicai iunca nostru. baston lung al unei persane însemnate. ca corpul seu se fie ars în foc. a dispus. maï esist ă şi ast ă-di familia boie. cr în munţii de apus aï Transilvaniei. C â r şă ( C â rj ă ) 1 ). — Cu 8 a Cornelia se mai afla în rela ţ iunî familiare apropiate ş i gintea A emil ia.

cari voiau se dispute fiului seu. luî Gallien. ce ne înf ăţ i şez ă pe avers tipul împeratuluî cu corona de rade pe cap ş i cu inscripfiunea : IMF(erator) C. num. împëratul Valerian cade în captivitatea Per ş ilor. pe care împëratul Claudiu. cari se temeau de crudimile lui Gallien.ş i-î dice : së-sl iee pe Annibal al sëû. victumque Syphaccm In castris. Deccbali ips ius. din nordul Dunăriîf de jos. purpura. ut fcr tur. cari i-sî reduceau originea lor la triburile cele rësboinice ale Titanilor din regatul lui Atlas şi la fratele acestuia Prometheu. Caius şi C n acu ş . 461. la care apar ţ ineau în timpurile aceste si p ăr ţ ile de sud-ost ale Daciei. affinis. VI. dac ă ar mal esista timpurile vechi. si în particular nobilimii din Dacia. 263 pe Regalian ca împërat. Esist ă o scrisorc. Doctr. se iee pe Syphax. Putem ast-fel presupune. 260. 2 ) T. mater Gracchorum) tuum -------Annibalem. . în timpul domniei lui Valerian. ş i c ă ar fi demn de triumf. De la acest Regalian esista câte-va monete de argint. REGALIAN V) AVGfustus) '). La a. . el bă tuse în rcpc ţ ite rêndurî pe Sarmafiî lazygî şi recucerise aprope de nou Illyria pentru imperiul roman. în contra nobilimii istorice. së-sï ice în fine tdt ă Carthagcna (în ţ elege aicï familia sa) ş i se migreze '). In diferite p ăr ţî ale împeratulul se ridică o mul ţime de concuren ţT. —La Câmpulung (ma h. o adresase lui Regalian si în care i dice : c ă este o fericire pentru imperiul roman. 1850 familia Rëghiloiû. Regalian fusese comandant general (duce) peste trupele romane din Illyria. de Cacsar. pe care Scipio l'a dus ça prisoneriti la Roma. et cum tota Carthagine migra. 4 J Lckhel. c ă gintea Cornelia cu ramurile sale Flaccus ş i Blasio — inaï ales însă după gruparea familielor din can era compusă — aparţinea la trunchiul cel vechiû pelasg. Cu această ocasiune vom face aici amintire si de un P u b l i u Corneliu. Unul din aceşti competitori a fost Regal i an (s. ________________ ') Jnrcnnlis Sat. 239. pe când se afla în vieţu privată. C pote ave diferite semnificaţ iunî. Follio. c ă are un b ă rbat atât de espert în lucrurile militare. tronul şi imperiul. Regillian). însă el a fost ucis de Roxolanî în înţ elegere cu trupele romane. Regalian era considerat în armata imperiului ca un bărbat cu talente escelente militari şi demn pentru tronul imperiului. . VII. 9 : R e g i ! l i a n u s . născut în Dacia traiană. cum este densul. Mitth. şi care pretindea.-epigr. — Arch . Trupele din Mesia. 3) PfuMus) C(ornelius) REGALIAN VS (s. în general. gentis Daciae. 169—170: Toile (Corn elia. Juvenal face alusiunc la familiele patriciane din Roma. proclamar ă pe la a. originar din Dacia. în altă satir ă a sa. c ă se trage din familia regal ă a Daciei 2 ). regele cel învins al Numidieï. XXX tyr. XVI. 3 ) Aici lit. Marcuşca) esista pe la a.

regele Perşilor. împeratul Diocletian i conferi titlul de Cesar şi-î dede comandamentul general peste trupele din Illyria şi Thracia. ci imperiu dacic4). cuius titulum mimutari volebat. întâmpină pe Narse. i-1 respinse dincolo de frontierele imperiului si-î luă o pradă imensă. unde se ridicase alţi pretendenţi. c. 9: Mater eius Transdanubiana infestantibus Carpis in Daciam novam transjecto amne confugerat. Gallien însă. acest représentant al vechii familii regale din Dacia. Re^alian este în tot caşul un nume latinisât.Unele esetnplare din aceste monete ne înfăţiseză pe revers figura deuluî Apollo-Sorele cu legenda : ORIENS AVG(ustus). pentru ce Regalian. trecu repede prin tdte gradele. hostem se Romani nominis erat profcssus. delà Adriatică şi nană la frontierele Persieï. el se declară pe faţă ele inimic al numelui roman ş i voia se schimbe ş i titlul oficial. retnâne în mare parte & o enigmă istorică. că esistau în Dacia ore cari tradi ţiunî vechî şi credinţe noue. elementului ce. bătu unele monete. Cu 42 anî după proclamarea lui Regalian ca împfirat al Orientuluî. el voia acum se fie considerat şi numit pe faţă ca fiu al lui Marte şi ca un alt Romul 3). ut ex Marte se procreatum et vederi et dici vellet. c. după ce învinse pe toţî competitorii sëï. După ce învinse însă pe Narsc. 27: Olim quidem iile (Galerius Maximianus) ut nomen imperatoris acceperat. Claudiu. 4 ) Lactantlns. plin de curagiu şi superb.. delà Carpatï până la cataractele Niluluï J). în tot caşul. 7).. tronul imperiului roman trece la Galeriu Maxi m ia n. îndată ce luă titlul de împërat (după abdicarea Iui Diocletian). un imperiu deosebit al Orientuluî. Galeriu distingându-se în continuu prin virtuţile sale militare. alăturea cu imperiul provincielor de apus. de unde vedem. densa trecu peste Dunăre si fugi în Dacia nouă -). pe cari puse inscripţiunea : r e s t i t u t o r Ori en t is (recuceritoriul Orientuluî). apoî i-1 făcu ginere al seu. ut non Romanum imperium.lul energic dac. el devenise şi mai ambi ţios . densul strînse o armată puternică din Illyria şi Mesia. Galeriu fu însărcinat cu rësboiul în contra Perşilor . că imperiul roman î-şî datoresce în mare parte succesele sale strălucite. 9: Exinde insolentissime agere coepit. tamquam alterum Romulum. ) Regalianu era considerat ca unul: qui a rcp. ( P o l l i o . De morte pers. c. în Armenia mare. Când Carpii începură se devasteze ţinuturile Daciei vechi. dcfecit. că Re/alian voia se formeze din provinciele romane de resărit. se asociase la gintea Cornelia din Roma. ibid. un b ă rbat escelent în arta militară. nu se pote contesta. pote chiar şi începuturile sale. 296. ") Lactantius. j Laclnntius. însă. c. ca se nu se m aï numesc ă imperiu roman. Apoi. în a. ş ed Dac i scum cognominaretur. scrie Lactanţiu. Mama sa a fost originară din părţile de dincoce ale Dunării. ibid. l .

în tradifiunile preistorice.y. aveau o aversiune în contra străinilor. Friderici I imp. Flacciî seu Vlaciî din nordul Dunării de jos ne mal apar şi sub numele de FeacI (<Î>ataxs. Xll-lea laudă avuţiile regiunii numite Flachia. care nu era departe de Thcssalonic ă ] ). una şi aceeaşi cu insula cea frumdsă din Adriatică. c. maï aflăm şi forma de «flaccice» în loc de «vlachice» 3).. ce a esistat în limba latină. ei emigrară şi se stabilir ă în insula Scheria. locuise mal înainte ev sop'jj/opw Tiţspef-fl. Typhon şi Gyges. Scheria . II . 6 5 . voivod!). Femeile lor erau măiestre în arta de ţesut şi de cusut. ) Téra Cyclopilor era Dacia. eï aveaû un for. séû loc comun de adunare consiliul intim al regelui i-1 formau cel maï de frunte din betrânî s. . superb. C . din Braşov. Fia c ci 2). după moravurile şi obiceiurile lor. v o l. e . 4 seqq. De dincolo). Capitolinus. 1 0 . După tipul. Dominicus Marius Niger numesce pe păstorii vlachî. compătimeau pe cel nefericiţi. lângă Cyclopiî cel superbi °). (éd. într'un document latin al jucl. ca concetăţian al lor — mal era numit în mod ironic şi Cyclop. Do c u m e n te p. 3 9 8.Continuă m a ne ocupa aicï cu terminul etnic Flaccus în loc VI ac us. R o mâ n i lor Vo l. ) Hoincri Odyss. de la a. Insă nelinisciţî în continuu din partea acestora. Ei aveau doispredece duel (^yrjTops. pe cari valurile mării i aruncau la ţermuriî lor şi le da tot ajutoriul spre a se întôrce erăşî în patria lor. ") Dominicus Marins Niger. ') Ausbcrti Expcdit. Homer ne înfăţişcză pe Feacî ca un popor de eroi. I l l. VI v. adecă om di n neinul Cyclopilor ş i al Titanilor (J. 5 ) Ca e s a r is B . Zur Kundc d. Maximini duo. 235). peste cari era maï mare regele Alcinou (Altinou ?) . Comm. — Cf . <î>a{yjxe. urme evidente despre un usvechiû. cart locuiau în o insulă depărtată. unde devenir ă apoi navigatori celebri. de a scrie Flaccus înlocdeVlacus. Feacil aparţineau familiei pelasge din părţile de rCsărit ale Europei. 4). 1--8). is t. 464). Flachiam dictam. Ilacmus-Halbinscl. Geographiac (Ed. non multum a Thessalonica distantcrn. Veglia. în t e r a cea lată Hyp cri a (s. I I I . C . li b . Tauschinski et Pangcrl): Fridericus Advocatus de Berge — invasit regioncm opulcntam. aï cărui p ărin ţi au fost originari din Dacia traian ă — un om aspru. 1557) lib. quos Morias. numită în timpurile romane Curicte şi Corcyra 5). 4. ne spune autorul Odysseeî. c. cum i-au destinat-o ursitele. Maximin cel bëtrân (a. iubit numai do Geţi. 11: item Antigonea Psaphara cognomine. 3 4 ) Dei is u ş iflm i. Homer în Odyssea sa 4) ne vorbcsce despre un popor numit Feacî. L.). I . — Imp. Cruciaţii din a doua jumetate a sec. din peninsula muntelui Athos.. după cum scrie J. cuius nune ager a pastoribus vicatim habilatus. erau însă miloşî . cî adorau cu deosebire pe Hermès şi credeau în sortea omuluî. sivc FI a ce o s appellant (Tomaschck. Capitolin. (A se vedé pag. p . în sala de consiliu a lui Alcinou.). 1534. Aceşti Feacî. despreţuitoriă şi.

: v. Liviu ne spune. se aflau suspendate diterite ţesături şi haine de ceremonie (culmi). în epoca romană.jur împrejurul paraţilor. ér în partea estremă a grădinilor erau straturile pentru legume. Bastarniî formau un popor numeros şi rësboinic . — Cf. lat. Pe tabula Peutingeriană. e ) Lirli lib. Strabo. si în parte mai esist ă şi astă -dî la poporul român de la Carpa ţ î. rom. . blasphemia. cu men. Locuinţele Bastarnilor se aflau pe ţermurele de nord al Dunăriî. Filip din Macedonia ceruse ajutoriul Bastarnilor în contra Romanilor şi planul seu era : c ă dup ă ce va estermina pe Dardanî. B y z . că Bastarniî erau vecini cu Thraciî şi cu Scordisciî 3). 3. în cosmografia lui luliu Honoriu. acela şi mod de vieţă domestic ă. La Tacit ş i PHniu ne apar sub numele de Bastarnî si locuitorii Daciei din Pîr ţ ile despre Germania. numele acesta se ivesce în istoria pe la a. populaţiunile din p ărţile meridionale ale Daciei ne maî a p a r ş i s ub n um e l e d e B a s t a r n a e ş i B a s t er n a e . delà Marea negr ă pân ă în regiunile Pannonieî de sud. 182 a. min.—La Steph. <) UlonisCassillib. viţe de via şi cu tot felul de fructe. 40.. olivî. Petrecerile tinerimiî erau luptele. La ospcţele Feacilor se cântau laudele bărbaţilor renumiţi. Geogr. LI.mai p e n s i e r i . Pentru prima or ă . era invitat se seda pe scaun. ér dacă era din ceî mal de frunte. ') Oviilll Trist. 182 a. Bastarniî ne apar sub numele de B l a s t a r n i7). ei sunt numi ţ i si Uasternae = Vasternac 8 ).. 84. II. Chr. jocul ş i alergă rile. Vit. fără să aşcepte la uşă. "} Ca în limba italian ă : bcstemmia. '} Ca în rom. Lângă Dună rea de jos i amintesce ş i Ovidiu 5 ). Bastipva. derivă îns ă din formele de Balacï = Falacï eu trecerea sufisuluî ac în iac 1 } ş i cu dispariţiunea lui / 2). Numele de Feacï (<î>ataxeç) este identic cu Flaccï séû FI a c i . De asemenea ne spune Dio. 2. care intra în cas ă . în loc de m al i. Polacco. Pe la a. smochini. Chr. Poliac. Regina Feacilor ş edea de regulă lângă vatra focului depănend la torturî de lână roş ia. XLI. t a l i . a i u . lat. că Bastarniî se aflau în faţă cu provincia Mesieî *). ") Riese. se trimit ă pe Bastarnî ca se devasteze Italia °). Un str ă in. . c. germ. 57. Palak. Este aceeaşi civilisaţiune. sOvoc (mtţ tf^'h^ov olxouv. ital. 197. lua loc lângă vatra focului. p. 23. alium. 1. aceea şi organisare politic ă ş i militar ă. t a i cose. In palatul regelui Alcinou. lat. 19. putea orî cine se intre. inimiciî Macedonenilor. adecă se întindeau pe lângă cursul Dunării. s ) Livii iib. eî dispuneau de o forţă mare în c ă l ă rime ş i pedestrime. XL. Feaciî aveau lângă cur ţ ile lor gr ă dinî marï eu peri. care a esistat.

nume identic cu Blasccna seu Via seen a. unde se afla un palat luxos al împ ă ra ţ ilor byzantinî. ér o tradi ţ iune română ne spune. 4 . Germani bellaces şi Pannonii b e l l a c e s c ).Sunt forme dialectale. după analogia Basternae — este variantă cea maT puţin coruptă. ex HXaxca. sub forma de «bellaci gen ţ i Curictum 7 ). 13. despre formele numelui «Blac» în anticitate. că omenii de la munte diccau celor de la vale VI ă s ce n î 3). Aceeaşi numire ne apare la Priscian sub forma de Sarmata bellax. mal era numită. c. 8 ) Anonym. 4. Hung. i s t . le au întrebuinţat cu intenţiune anumită. 2 ) Prisciani Descr. Fără îndoielă. Terminul de Bias t a r n i—ori Bl as t e r n i . nu numai ') Despre na ţionalitatea Bastarnilor a se ved<5 maî sus. spre a indica caracterele etnice ale unor populaţiunil barbare de origine pelasgă. după cum scrie Pausania. pe can unii autorî latini. ») P. Téra romûnésca se numesce Vlaska zemlia. Belae r e g. 6 . Acelaşi termin î-1 întrebuinfeză poetul epic Lucan pentru locuitorii din insula Curicte (Veglia). *) C. Vl ă sccnî\ după cum corespunde Blachernae la Blachennae = Blaccnac 2). ) Blachernae. aprôpe tote populaţiunile scyte. La Priscian aflăm pe Germani b e l l a c e s . în textele de mal sus. în anticitate. v. 3657. Ru m. 274. cu e în silaba a doua. 406. Wand . adecă Mater Plast ena = Blastena. Orb. şi IlXaatrjvrj [. înainte de a încheia acesta rccensiune. Comuna Préjba. Chron. R ă spunsuri.nfayjp 5). Cele mal vechi cronici ale Ungariei fac amintire de B l a c i l din Pannonia 8) ér Priscian vorbesce de Pannonii b e l l a c e s .iusanine Descr. Pcrpenna ş i Perperna a ) Cest. şi care corespunde la forma de Blasca(n)ni. erau cunoscute sub numele de B el ca e. Blasce(n)ni (rom. *). ne indică. d . Mama mare a deilor. 314. — Despre Vlachiî seu Românii din ins. IV. 766. not. lib. maî este de lipsă se facem amintire aici de epitetele de beli ax şi b e l l a c e s . după cum ne spune Mela. maî mult seu maî puţin alterate. I. partea ConstantinopoluluT do lângă Cornul de aur. p. Vla ş ca. p . Veglia vedi Mikl osi ch. — Form ă analog ă . G. Mr/rnjp IlÀscxiàvr} séu '/. rotacisat ă . Vl ă s c a ni. Gr. jud. din p ă r ţ ile de lâng ă Dună re mai are şi ast ă -dî numele de Vla şca. un district al României. Pe teritoriul Germaniei între Rhcn şi Elba esistaû doue grupe însemnate de Falahi. în limba populaţiunilor slave din peninsula balcanică. 7. ale numelui «BIacI> !). 9. Ast-fel afl ăm la Priscian numirile de: S armata b e l l a x . că epitetele de «bellax» şi «bellaces». V. ') Lucind Phars. 294. — Simon (Ie Kezn. 3.

Homer ne înfăţişcză populaţiunile pelasge din părţile de nord ale Thracieî. ce ne-au rCmas. legile cele maï vcchï. . carï au guvernat societatea omenescă. din Italia de sus. cari până în timpurile luî August maî curtau plete lungî si erau numiţi Capillati şi Co m a ţ i . după cum i înfăţişeză şi Homer . pe Scyţ î ş i pe Abil. cunoscut ă în sec. 3 ) Humori II. ne apar la Nigidiu Figul cu epitetul de fallaces1). pe Mysî. Acelaşi caracter moral i-1 atribue populaţiunilor barbare din părţile de meclănopte şi geograful Strabo. 855. Liguriî din Alpî şi din Apeninî. Sixaiéiaioi àvOpuTroi 3). duceau o vieţă fdrte grea. Italia av. o afl ăm la poligraful roman Nigidiu Figul.iracterul marţial al Sarmaţilor. 6—7. După tote tradiţiunile istorice. erau dmenï sëracï. o denumire. 89). Rernâne acum se vorbim de o colecţiune vechia de legï aie Dacieï. sub forma acesta. însă laboriosï. t. Chr. cari au trăit înainte de timpurile sale. '•' I Ne-am ocupat în capitulul precedent cu vechimea şi cu estensiunea geografic ă a numeluî Blac pân ă în timpurile homerice. numele lor etnic de Belacî 2 ). dupe cum scrie Diodor Şicul. că Grecii. Fignlus : L i g u r e s . al Germanilor (Herminonilor) şi Pannonilor. Leges Bellagines. Ro mani. O alusiune la numele de Valacî al Ligurilor. . . In particular însă. care tr ă ise pe la a. ajunsese înc ă din timpuri forte obscure se fie o espresiune de dispreţ pentru populaţiunile pastorale pelasge.r antiqiia Valachorum. carï ') Nig. ( M i c a l i . c ă prin terminul de «fallaccs>. au judecat pe Scyţiî cei vechi tot ast-fel. care. primele începuturi ale istorici dreptului şi legislaţiuniî se reduc la regiunile de nord ale Dun ă rii de jos. când ne spune. il dom. cu tote că ace şti Ligurî. că Nomadiï. 59 a. XIII. . l [1826] p. ca cei mai drepţ i ômcnï de pe fa ţ a p ă mêntuluï. d. nu fost de origine pelasgă. sub o formă muscătdre. Nigidiu Figul ne indică. VI-lea al ereî cre ş tine sub numele de Leges Bellagines. fallaces . ne indic ă numele Belacilor seu Blacilor din Dacia. aplicat la Ligurî. că în timpurile vechi era o credinţă generală. dar tot-o-dat ă şi rasa seu na ţionalitatea lor antică. 26. 2 ) A se vede pag. Este afar ă de orî ce îndoiel ă. Le. v. care. nu seim cum.

liyperia ( ţ era de dincolo). au esistat. fica lui Atlas. 370) . ce au fost destinate se ) Strabouis Geogr. în deosebi se spunea despre Hermes. VII. T:~aoa oprj). Aetheria. 4 5 1 ) Hero dot! lib.~s to SxuOor (Fragm. cele mai vechï legï de origine divină. eraû ceï mai drcptï dintre toţî J). ca: Gaea (Terra) în legendele Titanilor. ô twv XxuOûiv vo'|A. Hist . ţera Hyperboreilor (iv TzspSopéo:ç). ?-/p'<\-'j. Qp-rjtv. p. p ăr ţ ile estreme ale lumii vechï (~a es^aia). gr . regiunile dincolo de Oceànos potamos (Istru).11. 306) . . ca dascălul şi măiestrul tuturor sciinţelor şi al artelor. 259): A ţ ô vd]j. peste care domnise titanul Atlas . — Cf.axpa). jj. vol. ') Clearchi Sol. în fine Scyţia şi Scyţia «mama ferului».v-aiita-oi. care conţinea disposiţiunî cu privire la instrucţiunea militară 2). care ţ inuse în c ă s ă toria pe Maia. după tradiţiunile anticităţ iî. 93: o i Se Téta:. 14. scrise cu litere pe o columnă de aramă 5). II .locuiau mai depărtaţi de ceï alaltï dmenï. 26. (IIossiîiûvJ naplîcuxs x al YP*i a " .ot aitoït. care domnise peste Hyperboreiî din nordul ThracieÎ. a fost secretariul deilor din Olympul cel vechiu. Codificaţ iunea cea maî vechia de legî a lumiî ante-homerice.ç xoivojç upwtov eQv&. după cum scrie Plato. fragm. Munţii Ripel (T?. Di dot. De rcb. II. 8: Môvov Si vijio'. In regatul lui Atlas.) amintesce de legea Scyţ ilor. Chr.uw tovtst àvSp'Cw-aTo: xal S-. Didot. Hesperia. 6r Clearch din Soios ne spune. V—IV a. Hermes.. despre care ne vorbesc tradiţ iunile gréco-romane. c ă Ge ţ ii erau omenii cei mai viteji. II . cari se au folosit de legi comune 3 ). în fine Herodot scrie. care începând din timpurile primitive ale istoriei ne apare succesiv sub diferite numiri geografice. ( ed. ţera. ) Platoul» Critias (ed. VI. c ă Scytiï au iost ceï de ântâiu. pacificas esse habitas. îns ă o mare parte din autorii vechimiî atribuiau redactarea acestor Icgî luî Hermes (Annis al Daciei. în o regiune. —lîesscl.o£. Plato (sec. justas. Inarime). 40: inde a primis historiae temporibus gentes septentrionales sanctas. 3. 1. dar tot-o-dat ă si ceï mai j u s ţ î dintre toţi locuitorii ThracieÎ 4 ). 8—9. 2—3). si era considerat ca întemeiătorul tuturor instituţiunilor sociale. 2 ) P lu t o n is Le ges V II . Munţii cei înalţî (Oupsa. politice şi religiose. PI i ni u (IV. că densul a scris din ordinul divinit ăţ ii supreme legile. fiind-c ă popula ţ iunile din nordul Dun ă rii de jos adese ori au fost considerate numai ca un ram din familia cea mare a Scyţ ilor. Get. IV. ţera Cyclopilor (IvjxXcî>7:wv yara). se"ii Armes al Scyţ ieî). ţera Arimilor (siv 'Apitoie. a esistat în părţile de nord ale Dunării de jos. în particular secretariul luî Saturn.

v . Co l . si l oile din regatul luî Atlas. 60. se maî ocupau cu astroornia. cosmografia. cântau cu voce pl ăcută la palatul lui Joe şi la ospeţele deilor faptele 6menilor viteji. politice şi civile. în timpurile aceste. Iii. 2 . Is genus ocie acdispersummontibusaltisComposuit legcsque dedi t . Sat. 66. (iéXzovTa: ^âvtuv VCJAOD . v<î|io. Ill 56. 1 6 . domina ţiunea rasei pelasge se estinsese departe. v .la Eschyl «lege divin ă». VII. 1 3 8 2 . legile cele divine din nordul Dunării de jos trecură şi în peninsula Apeninilor si a Pyreneilor. are caracterele vieţeî religidse archaice. 193. devenise universale pentru tote ţ inuturile locuite de Pelasgî. 7 3 . medicina şi cu tôr.: Primus ab aetherio venit Saturnus Olympo. <*pxa-°S 2)î la Sophocle legï archaic e. Agathyrşiî — cari locuiau lângă rîul Maris în Transilvania — scrie Aristotele aveau obiceiul se cânte l e g i l e lor . religiose. v. V . seu legile lui Hermes. 8 ) Diodori Sic. ') Hesiodi Op. emanate în numele divinit ăţ ii. După cum scrie Hcsiod.I 'l i i l o n is Il y b l i i fr . seu Istru °) — fiind alungat din imperiul sen. «»3Ksp «v '•^r^âpsoi? fn ticuOăsîv? ') Hesiodî Theog. Theog. apyaîoi vô{ioi s ). . Oswv 4 ). 1 .— Diodori lib. 3 ) So p h o d ls O ed . fratele lui Atlas 8). domnise la început lângă Oceanos potamos. 6 . . — care după Hesiod şi Diodor. IV a. ér ] a O vi d i u s a c r at a j u r a p a r e n t u m ş i j u r a s a ce r r i m a 5 ) . ce locuiau pe Olympul de lângă Oceanos potamos. Cu migraţiunile triburilor pelasge către părţile de apus ale Europei. Acesta codificaţiune. după care se conducea guvernarea lumiï vechï. 60. dacă nu cumva usul acesta particular al Agathyrşilor a fost introdust pentru ca legile se nu fie uitate ? °). VIII. Aen. 369.onducâ guvernul tuturor fiinţelor viï. de a cânta legile divine ca imne. . Acesta datină. Despre legile cele vechï ale Daciei face amintire şi Aristotele (sec. ') D io d o ri li b .Macrob. 159. 695. X. Chr). can esistase şi în patria sa cea vechia 10). 4 3 . muselé séû cântăreţele cele vestite. portă la Hesiod numele de lege archaică. 6 ) Ovidii Heroid. Sect.v. >rg. vôjio.. 172. Idem. . luptele Giganţilor şi legile tuturor popdrelor. 319 seqq. 340.. Cărţile lui Hermes conţineau o serie astă de precepte morale. XIX. v. 7 ). 17. Met. Saturn. şi densul se întrebă cu acesta ocasiune. 9. ") Hesiodi fragm. trecu în Italia şi aici introduse aceleaşi legi si instituţiunl.e invenţiunile sciinţelor '). 4 ) Aeschyli Eum. 28: A ia ti yojiot *«Xo5vtnt o3ţ ^Souc-. I . ') Aristotclis Probi. geografia.

şi în particular. vechi dup ă cum spuneau den ş iî. le a esplicat cele 12 semne ale zodiacului. 11: Qui (Diceneus) . Turd i t a n i î seu TurduliT. (ToupîouXoi) . J ) Strabonlg 1. Reproducem aici cuvintele luï lornande : «Acest Deceneu. 6: ooio. cărora le dede numele de p i l e a ţ i » 3). Acesta dată. morală. după cum scrie Strabo. .i). el i-a i ăcut sa cunosc ă secretele astronomiei. care se întemeia. introduse la Geţi o disciplină. o colecţ i u n e d e legi s c r i s e în versuri. erat enim huius rei magister peritus. III 1. el i-a învëtat se pdt ă deosebi lucrurile adevërate de cele neadevërate (logica)."ff>â[j. pe o vechia cronologia a preoţilor ibcricî. Istoricul got însă atribue redacfiunea acestui codice de legi lui D e c e n e u (Decianul). ) P li n ii lib . pe cel mal descepţl.r. . lornande. ca ast-fel sô îmblândésca moravurile lor cele barbare. . cum se numesc cele 344 stele ş i prin ce semne anume trec ele. corespunde aproximativ la epoca. pe cari Ie au scrise pân ă în dilele nostre ş i le numesc Leges Bellagines. ut barbaricos mores ab eis compesceret : physicam tradeiis naturaliter propriis legibus 3 2 . cart emigrase în timpurî dep ă rtate. ş i dup ă legile lor proprii.ioy/.- |j.ţ KaXa'. v. omnem pene philosophiam eos instruxit. din aceştia apoi le formă preoţi. n ă scut si crescut în Mesia de jos. Eii.î r/ou3i oiy. adec ă Saturn. Atlas si Hermes. c. din regiunile de apus ale Transilvaniei (p. Despre colec ţ iunea cea vechia de legi a Daciei amintesce si episcopul got. ş i clc nu puteau fi diferite de legile cele sfinte ale anticităţiî pelasgc. el i înve ţă se cunosc ă regulele cele nestr ă mutate ale lumiï fisice. ) Joruandls Get.ata xal TwrjuaTa xai vo^au. de 6000 anï *). pe cari Plesiod le numesce «universale» ş i «archaice». 4 . orig. aveau. cum trec planetele prin semnele aceste. fără îndoiclă.£tpouţ Eţ '/v. fiind un bărbat forte înveţat în sciinţ ele filosofice. riturile si ceremoniile cum se venereze anumite divinităţi şi cum să facă serviciul religios în temple. VI. i înveţă teologia.şl petrecă vie ţ a în fapte bune . când rësar ş i când apun .Sţ nv'r. îndemnându-I tot-o-dat ă se. . în care trăise Saturn. ûa tfj.în Hispania. Legile Turditanilor erau în tot ca ş ul tradi ţ ionale. 697).ojv stow. apoi el alese din tinerii cei mal nobili. si care în tot ca ş ul se vede a fi identic cu Dokius filius Caeli 2 ). Nara ethicam eos erudivit. V J I .X'.|j. aflăm de asemenea urmele acestei legislaţiunî archaice.al rr.^:. din sec. . care pusese basa institufiunilor politice ş i religiose ale Daciei. f ă cându-Î se tr ă iescă amësurat ordiniï de lucruri stabilite de natur ă. 5 7 . cum cresce ş i scade luna. şi ast-fel i-a făcut superiori altor popore în privinţ a judec ării lucrurilor.

V. scrie Herodot.to. X. . fiind-că în timpurile maî vechi. . — Ar is t otclis R es p u bl. membru al familiei regale. Diodor. acelaşi fapt î-1 mcnţioneză Plato. FETI'*. ') Stcpliani Byz. quos theologiam instruens . de cari se folosiau Spartanii şi în timpurile luî Herodot *). din care causii Lycurg. Pythia séû preotésa luî Apollo delà Delphi. 84. ori ce legislaţiune avea trebuinţă de scutul religiuniï. că Stcphan Byzàntinul *) şi Eustathiu din Thessalonica 2 ) fac de asemenea amintire de legile matrimoniale ş i f c ţ i a l e ale Geţilor (No^oi TSTWV. 2 6 . fr . . politice şi civile din nordul Dunării de jos. I . făcută de Lycurg în sec. cart aveau legile cele mai rele. au fost singurii din toţî locuitorii Greciei. omnemquc astronomiam contemplări eclocuit . 7 seqq. . ad Dionys. despre acelaşi complex de legi morale. Mai notăm în fine. I . IX a. s ) C lc m e us Alex. ) Legislaţiunea lui Minos. după cum. Cf. pe cari cu mult înainte de densul. ne vorbesce aicî despre acelaşi sistem vast de sciinţc umane şi divine. 304. Plato. . II I . 5. care în diferite epoce figuréza ca legi ale Atlanţilor seu Hyperboreilor. . Spartanii. . . 6 5 . Cea de ântâiû compilaţiune de legi a Eladeî a fost a oraşului Sparta din Pelopones. Axiochus . Agathyrşilor şi Geţilor. că Lycurg mergând adese ori la oraculul lui Apollo delà Delphi a învëtat delà acesta l e g i l e . quas usque nune conscriptas Bellagines nuncupant: logicam instrucns. a fost întemeiat de Hypcrboreî 6).. 2. 1 5 6 . densul consultă oraculul delà Delphi. 2. lornande.După cum vedem. Néj. Eicgit et eis tune nobilissimos prudentiores viros. seim. care dup ă tradiţiunilc vechT. încă avea un caracter hyperboreu. v. eosque rationis supra caeteras gcntes fecit expertes . ' ) Pausaniae lib. — P a us a nia e lib . ! ) Eustathii Comm. s'a întemeiat si vechia legislaţiune grecescă 3). vivere fecit. II Pe acesta codificaţiune archaică de legî din nordul Thracieî. Chr. 4 ) H or o d o ti li b . a comunicat apoi luî Lycurg l e g i l e ş i i n s t i t u t ! unile de organisare. 3 . se hotărî se introducă în patria sa un sistem de legî mat bune. domnise peste Creta. fecitque sacerdotes nomen illis Pileatorum contradens. religiose. . . Oraculul de la Delphi. filosoful creştin Clemente Alexandrinul scrie. Pentru scopul acesta. Str o m a t. 4 . Aristotele şi Ephor •'). după cum spuneau uniî din istoricii vecin. In acesta privinţă. ale Scyţilor. autorii grecï şi romani le atribuiau luî Hermes.

Oeuvres. c ă Scy ţ i î de lân g ă Po ntu l eu xin. as upr a c ă r ora venis e cu rës boiû Da rie. 709. I (1784). Olt). 8 4 . 5 . Pe aceleaşî principii vecht.). cuprinse în dreptul public al Scyfilor.vli Prora. regele Per ş ilor . era ocupat cu redactarea legilor sale.. Solon. Alutus. unde nime nu ara. care trăise în sec. >) riutanjuo. s p unea u. ») Homerl II. în Scyţ ia. că Anacharsis. Solon. unde nu craii nici sate nici oraşe 6). p. Acesta cestiune presint ă un deosebit interes pentru vechia civilisaţiune şi organisare a terilor de la nordul Dunării de jos. şi al Agathyrşilor. 4 ) Acscll. Scyţ iî p ă stori. celebrul filosof al Scyţilor păstori şi unul din cei 7 înţelepţi al lumii vechi. — Ma î ad ă ug ă m . admirând înţelepciunea lui Anacharsis. 1 2 5) . ca se putem ajunge în acesta privinţă la mal multă lumină. Chr. Noi vom esamina aici textele. c ă lo cuin ţ ele Scy ţ ilor p ă s tori. al IV-lea a. si în apropiere de rîul cel violent ş i greu de trecut. ) De alt min tre lea r és u lta c hi ar ş i es p une r ile lui H er o d ot ( VI . Ephor. Tot ast-fel şi după Eschyl *). dup ă cum scrie Herodot (IV. VII a. Anacharsis. de cum o avem până astă-dî. î ncepeau de lân g ă Du n ă re ş i Carpa ţ î. 2) Ephori fragm. I V . pe carî le compilase Solon (sec. a fost din Sc y ţ iî p ă stori 2 ). scrie Plutarch. v. rëspânditï prin regiunile din nordul Lacului meotic. formau aşa dar o populaţiune cu totul deosebită de Scyţ iî nomad! aï lui Herodot. 78. Hippomolgil si Galactophagiî 3 ). XIII. Pe când Solon. nime nu semă na. c ă eî nu sciu cine a fost Anacharsis.şi mult timp acest sanctuariu renumit al luî Apollo s'a aflat esclusiv sub adininistraţiunea şi conducerea preoţilor şi profeţilor hyperboreî. Chr. ce le avem despre patria si naţ ionalitatea lui Anacharsis. 280. Dup ă Homer. locuinţele Scyţilor păstori se aflau în regiunile din nordul Thraciel: lungă Caucasul de lângă Istru (Oceanos patamos). densul face cunoscinţă în Athena cu Anacharsis. si cu acesta ocasiune discută cu densul proiectul sëû de legi *). Thraciel. 9 9 . ne apare ca unul din cei mal înveţ aţî omeni de legi din părţile de nord ale Istrulul. Scyţiî păstori aï lui Homer şi Eschyl. i-1 ţinu câtva timp la sine în casă. s'au întemeiat în mare parte şi legile Athenienilor. după datele ce le avem despre vieţa şi operele sale. ce curge din mun ţ ii cel î n a l ţ i (Atlas. Tom. lângă porţile cele deschise ale Asiei mari. în ce privesce patria si naţionalitatea sa. numită «mama ferului». 76). 5. erau vecini cu My s ii din nordul. ne spune în unul din fragmentele sale.

Ana ş i Ona. o SxuO^? rvoâp&o ( av YJV uîi ţ . p. aflăm la autorii grecesc! mal multe date genealogice. 4 . ţ &ţ îs Ka%oE8oo (var. Ai-fUoso.Y) ôxtaxo 3 £ . numele O na se vede a fi rernas pân ă în secului al XVIII ca o moscenire din timpuri depă rtate.. ca nume de familia (Frâncu.uOv){. n/oopuo u [b ţ ţ ou faz:^ s ) Diogenis Laertil lib. numele luî Anacharsis aparţine onomasticei poporale din nordul Dun ării de jos. care se folosise de alte fântâni istorice. p.-fi. cum ni-1 presint ă autorii grecescT.. Anius. Cu deosebire. Dup ă Diogeniu Laer ţ iu. ') Scholiastul l u i Plato. unde «Oncea» este un simplu 'diminutiv din on ă.ov.Numele lui Anacharsis. cari constitue de fapt numai o vechia emigra ţ iune din Ţ era Fă g ă ra ş ului. v. După cum vedem. A ni a (C.. în ţ elege p ă stori. . cu o mic ă varia ţ iune de ortografia. Anna c us.v. O na *) şi C ar să (s. ne spune.fj. 78). care pe la anul 1862 cuprindea 7 p ărinţi de familia. înainte de cucerirea Romanilor. In mun ţii de apus mai există şi astă-di amêndouë formele. pentru istoria politică şi istoria civilisaţiuniî Dacieï. .'/« >-sa)ţ. noi afl ăm în anii 1792/93 pe doi moşneni cu acela şi nume de «Ôncea Câr şa». Bernhardy. éd. ca la Romani Ancus din Anus. çiXôaoœoç. nu corespunde formelor onomastice din nordul Dună rii de jos. noi nu avem aicî un singur nume. Fvifou (Fvûpoj). L. vETpai}ie N6jr. 8 : 'Avâ//^'. etr. regele Scyţ ilor 4 ). Sub forma acesta. . â8s). 2y. In ce privesce familia lui Anacharsis. I. . în familia boieresc ă Câr şă. Suida însă scrie. v. . I. c. e: ţ sitsXittv pieu xal ta xatà tiv ni/. ce ne presintă un deosebit interes. Chr. Anacharsis a fost fiul luî Fvoupou (Fvo'jpoç)— adec ă al luî Niuru — un rege al Scyţ ilor 2 ). Cârj ă) sunt nume de botez şi de familia forte rëspândite în p ărţile meridionale ale Transilvaniei. Ka îou'2a) TOU 2xoO<Sv faa-. Ibid.. In Moldova Onâ Ureacli la 1445 (Uric.tu. care tr ă ise pe la a.a ExuOixà 5. După scholiastul lui Plato. în tot ca şul. 2v. c ă Anacharsis a fost fiul luî Fvupo'j ş i frate cu Caduias. 190 d. A n ni us. în Ţ era Făgăra şului.. ci o numire compus ă : Ana C h arsis. sr. AîyXwosoc. 137). Didot III. sub aspectul. 333: 'Aver/a^:.liox. Tvopou . Cârş ă (gr. ) Suidas: 'Avâ^apsiţ. K*8ooî<x TOO IxyOcùv ?.y^à toî.uO«!ţ "Summv xai ţflv wapi tor? "JiUvja-.. în documentele mo ş nenilor din Câmpulung. éd._cf. IX. Suida îns ă . 116). Chryses) este numele unei vechi familii boieresc!. Anacharsis a fost fiul M Fvoiipou (Niuru) şi trate cu regele Scyţ ilor Cathuidos 3).. v. Mo ţ ii. ') In formă latină: Ann us.' Enuv. Suidae Lex. I. ootoc t-oivpî tiiv r. tatăl lui Anacharsis este numit Fvcupou seu Fvoûpoç 'a scholiastul luî Plato şi la Diogeniu Laerfiu. probabil mal vechi. àîj/.

pe care apoî o dedică deuluï Marte. se află în Ţera Făgăraşului nu departe de Po ş orta. 747: Niuru ----. p. despre care ne spun cronicele românesc! că î-şî strămutase scaunul domniei delà Făgăraş la Câmpulung (a. numită 11 en î. CU. Cornea. Lupea. B ăsărab ă etc. ») Tocileseu. Ne aflăm aşa dar în faţa unor preţiose documente pentru istoria terilor delà Dunărea de jos înainte de timpurile luî Traian. !) Mortlllaro. . n or o. pe o stâncă înaltă. O comună boierescă. leg ă nul familiei Negru. Un Negru Vodă construiesce pe la a. Palermo (1876) p. 2 ) Hasdeu. In dialectul neapolitan niro. ruinele unei fortincaţium din timpuri obscure.: Bunea. cu numele de Negrea. după cum ne spune genealogia familiei Monea din Vineţia FâgâraşuluÎ. 1290). se mai vëd şi astă-dî. p. Mater.opposto al bianco. 1232 după vechile acte de posesiune ale comunei ReşinarÎ de lângă Sibiu -). ca la Romani: e x gen t e séû ex tribu Cornelia.Numele Niuru seu cu termina ţ iunea grecesc ă Niuros are în tot ca ş ul o formă latin ă barbar ă. după cum ne spune scholiastul lui Plato. el mai era tot-o-dat ă un rege al Scyţilor. Negrea. se refere la familia séû la trupina. în cântecele epice ale poporului român se mai face amintire de un Negru Vodă. Magn. 1268. 1862 doue decï şi opt părinţi de familia 5 ). supranumit Latinus) 3). I. Negru este familia cea vechia şi legendară a voivodilor românï din ţera F ă găraşului. orî cu alte cuvinte. s) Forma femenină a conumelor. Pe teritoriul aceleiaşi comune. 1185. e. Puia Mă mulea. 1215 biserica cea mare domnesc ă de la Câmpulung. 20. Codrea. Acesta vechia familia a voivodilor român! din Ţera Făgăraşului mai există şi ast ă -dî ca familia boieresc ă în comuna Po ş orta. din care f ăceau parte persônele respective. pe care poporul o numescc Cetatea luî Negru Vod ă 6 ).nstruesce mănăstirea cea renumită de la Argeş. Un alt Negru Vodă trăise în timpurile mitice. documentele şi tradiţiunile istorice ne m aï vorbesc si despre alţi voivodï românï din aceea ş i familia si cu acela ş i nume.. c ă Anacharsis întorcându-se din Grecia. ') Herodot (IV. după un rit păgânesc. din epoca când domnise peste Dobrogea Letinul bogat (Telephus. p. folkl. folkl. si cuprindea pe la a. se ar fi retras eţ T-TJV xeXsujxsvfjv TXa!f|v. Afară de Negru Vodă. 18. după cum résulta din textul uneî rapsodii poporale 4). calabru niguru si în cel sicilian n iu r u însemneză «negru» l). siciliano-italiano. 25. Mater. Etym. El co. cum sunt d. era din familia numită «Negru» . Tat ă l lui Anacharsis avea a ş a dar numele de Niuru seu Negru. Tom. 76) scrie. Un Negru Vod ă domnise pe la a. IV. I. în apropiere de satul numit Breza. Nuovo Diz. 4 ) Tocllcscu. Uu Negru Vod ă tr ă ise pe Ia a.

4. după fântânile istorice. în Ţera Făgăraşului mă! esistă şi astă-dî (în comuna Şercăiţa) familia numită Co dai a. în una si aceeaşi regiune: familia Negru (Niuru).. II d. 4 . în vechile nostre cântece poporale despre lovan Iorgovan. J Dup ă cum rés ulta din nume le co munei Mer ia seu M n cri a de lâng ă is vôrele aces tui r 'u . P oes i î p op . adec ă al Dacianului. Nera se numise o-dat ă si apa Cern el. dacă nu cum-va datele. Află m aşa dar. dup ă cum Straho ş i lornande nuDeceneu (Asxaîvsoc) pe unul din marii civilisatorï aï Daciei vechi.. Fratele Iu! Anacharsis. XXIV (Scytha). séû dacă în sec. limpedic. şi el ne apare ca rege al Scyţ ilor. ori ale României. Doue sate românesc! din Bănat. dup ă cum vorbesc ast ă -dl Sicilienii. niuru în loc de «negru». d i n a c e e a ş i r e g i u n e . se mal numesc şi astă-dl ungurescc Nyires-falva. n e r ă (s.'maï afl ăm o noti ţă istoric ă impornt ă la Lucian din sec. adecă «ne^ră ». Chr.în ce privesce patria lui Anacharsis. n er ă ) în loc de «negru. VI a. care curge pe la Mehadiă. Ca t h u id o s ( v a r . că într'o epocă forte dep ărtată se dicca atât în B ă nat cât si în Ţ era Ha ţ egului. 1 4: P e ma l s e o p r es c e . 3 7 7 . Rernâne însă deschisă întrebarea. ) A lecs n nc lr i. maï portă si adl numele de Nera. Se presintă acum o interesantă cestiune din istoria vechia a limbeî române: dacă cuvântul «niuru» aparţine limbeî poporale. familia Carş ă (Charsis) şi familia Co d ai a (Caduias). care numesce pe Anacharsis fiul luî n uketes *). v a le a C e r n e î . . astă-dl dispărute. «niuru». fr a te le lu i A n a c lia r s is s e c h ie m a . neru. se dicea în Ţera Făgăraşului. p . unul numele de Ne r şi altul Nerescî 3 ). se numia Caduias . In fine. care curge în Transilvania pe lângă Hinedoră 4). Caduias devenise aş a dar succesor al tată lu! seu Gnuru. c. Chr. B a n s . de cari s'au folosit autorii grecesc! pentru biografia Iu! Anacharsis. ') Luciani !ib. ce se vorbia o-dată * Dacia. L a e r ţ i u ( I . 1 8 6 6) . 3 7 6 . ce locuiau pe lângă ţermuri! Mării mediterane şi car! pronun ţ au. . é r d o u e s a t e r o m â n e s c ! ( L u n c a C e r n e î d e s u s ş i d e j o s ) d i n aceeaşi vale. Cu Ccrna grăcscc. portă în documentele istorice delà 1598 şi 1636. P e c h a r t a l u î L i p s z k y d e l a 1 8 0 6 . ţ loc de «negru». apa Cerna. 5 ) D u p ă D i o g . se fi fost împrumutate delà Pelasgiï. n e a p a r e c u n u m e le d e V ă i l e M i r i a . j Ner ă . de cari s'a folosit Suida. -ă». 1 0 1 ) . este numită n eră 2). Dacă a mă! existat vre-o familia cu numele «Codâia» şi în alte părţî ale Transilvanie!. (e d . II . noi până astă-dî nu avem nici o cunoscinţă 5). Un alt rîu. 2 . ce isvoresce din munţiî de apus aï Mehadieï. 3 ) P cs t j' j A S z ô r . pote. f. Stă! de-mî spune mic . Tot ce află m în acesta privinţă este. Ast-fel. p .

după cum vederri din datele. genealogia a lui Anacharsis ni se presint ă sub următorea formă: GNURU (GNUROS). II. — Micali. CADUIAS (Cart ă).Amêndol fil lui Gnuru (Niuru). din timpurile.. ş i ca nepot pe Id an thyrsus 3). Ouă Cursă) filosof. ér marna fratelui seu din familia C o d âi a. şi can toto-dată ne revarsă o deosebită lumină în ce privesce istoria dinastiei regale a Agathyrsilor din Dacia. 57.Dacianul) CADUIAS -------------. cu deosebire însă la GeţT. în timpurile vechï esistase la tôte populaţiunile barbare de rasa pelasgă. Copiî născuţî din aceste căsătorii simultane cu mal multe femei. Herodot amintesce pe Gnuru (Niuru). 888. purtau. de cart ne-am ocupat până aici. *) Herodoti lib. DAUKETES fem. regele Agathyrsilor de lângă Maris în Transilvania. familia <Niuru *' Neftt. dup ă documentele ce le avem. ca moş pe L y ko s (Lupul). portă nume familiare.ia CHARSIS (Codâia).j ______ regele Scyţilor ________ î f ______ fem d> fami. după obiceiul Geţilor si al Scyţilor. care tr ă ise cu o sut ă de ani în urma lui Anacharsis. . 92: II nome materno. pe caii le-am esaminat până aicT. ANACHARSIS s. unde noi aflăm familia Codâia. (Ana s. per antichissima usanza de' Toscani era costantemente incluso nella nomenclatura de' f i gl i . venise cu resboiu asupra Scyţ ilor păstori.. regele Scyfilor. Ch. III. şi numele de familia al mamelor sale 2). maî exist ă . Caduidas). licenţiosă de că sătorie: ca bărbaţii se potă ave în acelaşî timp mai multe femeî seu soţiî J). Dupe tôte aceste date. maî multe femei. avuse şi densul. Résulta aşa dar. p.. mal aflăm încă unele notiţe importante despre familia lui Anacharsis. lib. L'Italia. unul Cârsă si altul Codâia. fiul lui Hystaspe. la Thracî şi la Scyţl o lege naţională. rege al Scyţ ilor. că în aceeaşi comună a Ţereî Făgăraşului. La Herodot însă . Este de notat însă. Se pare a fi acel a ş i nume cu Cathuidos. ANA CHARSIS (Codâia) regele Scyţilor. 2 ) Diodori Sic. când Darie. ') A se vedé mai la vale Lex Valachorum. pe lângă numele propriu. d. ce-1 avea fie-care. că regele Gnuru din secuiul al VII—VI a. ş i familia vechia Gândit. 76. (1826). ca frate pe Saulios. IV. că mama lui Anacharsis a fost din familia numită Car să. ca stră moş pe Spargapithes. Ca tat ă al lui Anacharsis.

Tra ns m a r i s c a . ce corespunde pentru regiunile delà Dunărea de joslaterminaţiunile escus şi iscus. VII. ") J u s t i n (II. I. escus.. litera 77 din silaba ântâiă şt a treia ţine locul lui (3. Sec u r i s c a . din sec. Rogmi în loc de Romi. în cât putem dice. a. Scolopitus corespunde la forma românesc ă Scorobeţ iu. Byrbistas. ce o aveau autorii grecescï. cum sunt: Andriscus. care avuse în c ă să toria o femeia Istrianu (Herod. după fântânile grcccsci. 2 4 . 78. c. ca în 'Opyis|A7:afoc=Arirnphaei==Arirn. din causa formelor sale multiple şi nesigure. Rogmanî în loc de Romani. IV. însă nici de cum forma sa adeverată original ă. Boroista. 15). 4) amintcsce. cum ne-o presint ă Hcrodot. Birebystas. de un Scolopitus din familia regală a Scyţilor. Burvista). de a helenisa numele barbarilor. mai mult însă de mania. Un a l t Spargapithes este regele Agathyrsilor din secuiul al V-lea a. Din punct de vedere etnic îns ă . vom ave următorele forme de reconstruire ale acestui nume: S p ar gap i the s=Sb ar(g)abithes=Sbar a b i t h es . P. vom căpăta formele de Sbarabita. numele uneî familii ţgrănescî din corn.baeil ca în Regma în loc de Rema. Un Spargapithes este un rege al Agathyrsilor. în fine un al treilea Spargapizes (aicî cu z în loc de t h) este fiul reginei Tomyris. Chr. In acest nume. Buruista. c.Numele Spargapithes ne apare numaï Ia Hcrodot. IV. ér litera y este o numai simplă aspiraţiune guturală grecescă. 70).—Despre Boerebistas (Byrebistas. ) Hcrodoti lib. ThreciscuSj Teurisci. unde forma radical ă seu patronimic ă este Sbarab. Chr. Daciscus. se pare a fi identic cu numele vechii familii boicrescî Ar ăpescî=Arăbesci din Moldova (Cantemirii Descr. 211. str ămo ş ul luî Anacharsis. is ta. Numele regelui scyt Anapithes. nu ne putem pronunţa. chiar şi la Hcrodot. Rectificând ast-fcl ortografia grecescă a lui Herodot. provenită din causa lui p din silaba precedentă. care emigrând se stabilise în Cappadocia încă înainte de timpurile Amazônelor. Sbarabiscus şi Sbarabescus a). Numele Spargapithes. aparţine populaţiuniî agathyrse. care domnise peste Masageţî în timpurile lui Cyr 2). în tot caşul sufisu! tstas. etnice ş i topice. ne apare cu totul alterat de pronunţarea şi de ortografia grecescă. seu cu terminaţiunea iscus orî escus din regiunile Carpaţilor. II. are un caracter agathyrsic ş i getic. Ardescos. Sco rdisci. că noî avem aici numai un mod de scriere al acestui nume. Streja-Cârţişrjra in Ţera Făgăraşului. ce le aflăm în diferite nume personale. după cum în acesta privinţă avem exemple numerose la autorii grecescï. corespunde patronimicului iscus. In fine înlocuind terminafiunea ec'Osc (ithcs) cu sufisul greco-latin iţa. ) Herodoli lib. în forma. J ). după cum am vèfdut. care. Mold. în fine eîQijS este un simplu sufix nominal grecesc.

indls De reb. mal era numit «fiul lui S ar aba-» (îapa|j. este de lips ă se amintim. Dac ă aceste forme onomastice ar fi esistat întru adevër.~a). nu este un nume individual. 1444. Sbarabiscus) delà patronimicul Sbarab. némul cel maî nobil. dup ă cum résulta din datele. c ă nici Dio Chrysostomul. dacă mal întîmpinăm şi la alţi autor! a! anticităţiî vre-o amintire ore-care despre numele acestei dinastii regale? Istoricul got lornande ne comunic ă un pasagiu din scrierea perdut ă a lui Dio Chrysostomul -ca Fetixa. al Craiovc! şi domni! Ţcrcî românesc!. c. 918 nota e. despre Zarabiî lui Dio ş i Spargapi ţiI lui Herodot. nici în terminologia topic ă. se alegeau vechil ban! a! Severinulul. Memoriae pop. Este îns ă de observat. voivodul Ţereî românesc! de la a. că autorii grecesc! au alterat aprope cu totul forma acestui nume. că toţ i regii Dacilor erau din familia séû némul a ş a numit al Zar abil or l ). c ă pe teritoriul Daciei nu afl ăm nici cea mai mic ă urm ă positiva. familia ') Jorn. Avem aici o formă fdrtc apropiată de numele familiar al regilor agathyrşi: Spargapithes (Sbarabita. în istoria poporului român de la Dun ă rea de jos. ci un nume de familia séû de ném al dinastici regale din ţ dra Agathyrsilor. Get. întocmai după cum în istoria byzantină a luî Chalcocondyla. Din acesta trupin ă. în cronice. ! ) Stritterus. nici în numele de familia. care pe la finele evului de mijloc era r ăspândită dincolo şi dincoce de Carpaţ! în o mulţime de ramuri de chines!. ce le afl ă m la Herodot. în fine o tradiţiune ôre-care. în textul lui Dio ş i lornande. atunci ar fi trebuit. numele de Zarabi ne apare numai ca o simplă formă trunchiată în loc de B a z a r a b i. un munte. moşneni şi nobili. nu reproduc destul de esact numele dinastiei dace. Ins ă. o ruină de cetate.Avem aş a dar aici 6re-carî urme maî positive despre forma cum se pronun ţ a numele acesta. ca cel pu ţ in un ram ore-care din acesta familia întinsă. Gestiunea. mal vechiu ş i mal puternic a fost al Basarabilor. Spargapithes. . Spre a pune şi mal mult în lumină cestiunea. boieri. 5: Qui (Dio) dixit primum Zarabos Tereos. qui inter eos generoşi exstabant: ex quibus eis (Getis) et reges. nici lornande. o localitate. în loc de Bas araba 2 ). se ne fi p ă strat vre-o slab ă amintire despre numele Zarabilor ş i al Spargapiţ ilor. ce ni se presintă acum este. II. Dan. delude vocitatos Pilcatos hos. în care acest autor ne spune. et sacerdotes ordinabantur. nie! un rësunet ma! mult. în biografi! şi în diferite alte lucr ăr! istorice.

Thartari subiugatis Bessarabeni s (ap. ér locuitorii ţ ereî sunt: Bessarabeni 2 ). ed. 1 43 0 : w o ye \voda Dan Bessarabie. 41. 2544). se întinde cu multe vécurï înapoi în istoria terilor de la Dun ă rea de jos. numit Barsaban (ac. ni se reflectez ă în toponimia italică. ) O scrisôre a marelui duce litvan Vitold din a. Mivrcpiaau. E. ') îlavcniiatls Cosmogr. numit si «polus Geticus». a . Pliniu amintesce între vechile populaţiunl ale Calabrieï pe D e ci an i. al Oltenilor seu al locuitorilor de lângă Olt (Alutus) si al Basarabenilor.^. sêrbescï şi polone Bessarabia si Besserabia. ast-fel că B a s s a r i n i i lui Ravennas ne apar din punct de vedere al geografiei ş i al numelui ca acela ş i popor cu ') Hasdeu. 16: Bapv/pav ~bv Q^ M&y ^-U. cum se numia Ţ cra românesc ă în fântânele italiene si polone. In. 174.domnitàre a Basarabilor ne mai apare cu numele de né m ui Basarabesc seu Basarabesciî 1). După ideile geografice ale autorilor mai vechi. forma de «Barsaban» corespunde la «Basraban» — aceeaşî numire cu Basarab ă — litera p în dialectele grecesc! î-şT schimbă adese ori locul seu. c ă noi avem aici o grup ă de triburi emigrate în timpuri forte obscure din alte regiuni geografice. Pinder. pe basa isvôrelor grecesc!. Hasdeu. p. vol. libr. în acest pasagiu. rer. fine geograful Ravennas. Ţ era românesc ă. care domnise pe la a. 6 4 3 ) I'linii lib.) 5 ) Diodorl Sic. voi. Magn. Bessarabitae 3 ) si B e s s a r a b i s c i * ). XL 39). 2541. script. . 2555. 82: MCCLIX. 1429: Walachi Bessarabite _____ attulerunt nobis quandam descriptionera granicierum ct locorum per woyewodam Moldwanum uti asserunt occupatorura et a Bessarabitis abstractorum (Ulianitzkiî. Silcs. 3 ) Sommersbers. III. 7. Etym. ca familia domnitôre. Numele Basarabilor. peste care domniaû Basarabii. unde putem intrevedé forte uşor numele D e c i c n i l o r . este numită în fântânile istorice italiane. XXX—XL [r. ale căror locuinţ e se aflau în părţ ile de nord ale Scyţieî man. f ă r ă îndoiel ă .). în cele din urm ă secule ale evului de mijloc. face amintire de doue popôre învecinate: Ba s sa r ini şi Mei angli n i 7 ). Chr. originari din Besserabia seu Bessarabia. adunatis sibi exercitibus gentium Bessarabicorum et nonnuliorum Turcorum (Ibid. Uricarul. Diodor Şicul amintesce pe un rege. 149 a. Aletini ş i Basterbini 6 ). peste părţile de nord ale Thracieî 5). Un rësunet dep ă rtat despre o «Bessarabia» preistoric ă. M. io. in. S ig is mu n d. XI p. regiunile Daciei se aflau situate de-a dreptul sub polul nordic. II. ) Ins tr uc ţ ian ea da t ă a mb as a d or il o r p o l o n i tr im i ş i la im p . III. în Uricarul.

. ereditar si istoric. în Ţ era românescă ca voivod!. p. 2546. în B ă nat ş i Oltenia ca bani. tribun pastorale. Spargapiţiî lui Herodot — regii Agathyrşilor—sunt identici. rëspândite în timpurile vechi prin diferite regiuni ale Scyţieî meridionale. . formele: Ba^aapsôç. în deosebi însă. Etym. ung. începe a se scrie pretutindinea «Basarabă voivod. rom. a terilor delà Carpa ţ î ş i delà Dun ă rea de jos. Basaras. Eiuxa-Ks/uMpcKiu IV^u-ru. Melangliniî lui Ravennas — vecini cu Bassariniî—se par a fi idcnticî cu a ş a numi ţ ii M ă rgineni. fiul prea bunului Basarabă voivod» 3 ). III. că din punct de vedere istoric. ori închise '). nu ne putem estinde mal departe 4 ). Encicl. fiul bunului Basarab ă voivod». Pe inscripţiunea de Ia Câmpulung din 1364. nu numai în istoria politică. BaasaptSsţ. Basarath. cu Barsabanil luî Diodor. dar şi în terminologia geografică. Mărginenii mai înainte se ocupau în măsura mare cu o i e r i t u l . p. cutrierând cu turmele lor câmpiile României. 4 3 ) Cf. cu Zarabiî lui Dio şi cu Basarabii seu Basarabesciî din evul de mijloc. — Yeiielin. Herodot amintesce pe doî regi aî Agathyrşilor. 204: Mărgineni. lib. XL p. în fine înc ă o noti ţă din istoria dinastiei Agathyr ş ilor. Tot ast-fel si Négoe. Ins ă ne oprim aici. Acelea ş i esemple le afl ă m si în istoria Basarabilor români. 1. 210: In primis Valacchiae regulos antiquissimae stirpis fcrunt repetita origine. se numesc în Ardeal locuitorii din Sali see şi satele din jur . 142. în doc. cari i-ş î avuse în evul de mijloc un ducat al lor propriu (al Omlaşulut) şi cari maï păstreză încă până astă-dî acelaşi port caracteristic de haine negre. Maï târdiû. 1640 încă numesce dinastia Basarabilor: «casă prea luminată şi preantic ă ». Am vedut în cele precedente. ca şi când «Basarab» seu «B ă s ă rab ă » ar fi fost. III. -) Cf. In ce privesce pe Melanglinî. Résulta aşa dar. a 1472. Basarabiei şi Rusiei sudice. Alesandru Basarab este numit «fiul m are luî Basarab ă voivod». îndată ce ajunge domn la 1512. peste cart domnia dinastia Basarabilor. Bazaras. Bacsaooi. Bazarad. care se vede a fi fost un nume de familia. amcndoï cu numele de S p a r gap i t h es. dmenî cu haine negre. Magn. cari domnesc în Ţ era Ha ţegului ca chincsï. — Archiva ist.locuitorii din nordul Thracieî. nu numai un nume dar ş i un titlu sacru pentru domnitorii acestei teri. I. . Pauli Iovii Hist. Bassaratus. 111. din ramura Dănescilor. — Uri il Năsturel în stichurile sale din Pravila tipărita la Govora în a. ér peste Făgăraş şi Omlaş ca domni şi ca duci2 ). ) Has deu. ') Diaconovîch. cât de vechifi este numele Basarabilor. ca familia şi ca dinastia. fiul lui Vladislav (III) Basarab se numesce numaï «tênërul Basarab ă voivod. eî sunt Melanchlaeni autorilor grecesc!. .

'). GNURU s. Chr. C. Anacharsis. scrise în versuri. Avem aş a dar dup ă noti ţele lui Herodot. ce se atribue lui Anacharsis. c. care trăise pe la a. B a s a r a b s e u B a s a r a b es c u. când Solon a fost ales ca archont. 1636 şi din inscripfiunile mănăstirii de la Câmpulung. n ce privesce cronologia ascenden ţ ilor luî Anacharsis.Despre familia lui Anacharsis avem a ş a dar dup ă datele. densul primise visita lui Anacharsis. descălecătoriul Ţereî românescî. Chr. ce le culesese Herodot.•-••. C. 694 a. GNUROS (Niuru-=i Negrii) c. cu misiunea se compileze şi redacteze legi noue pentru Athenienî. Oua Cărşă) filosof. Despre legile Agathyrsilor. 10. după cum résulta din un chrisov al lui Mateiu Basarab de la a. C. SAULIO5 (Săulea). Noi am luat însă pentru vid ţa lut Anarcharsis ca dată mai sigură a. era cu mult mai vechia. 1). 627 a. . C. că trei generaţiunÎ fac 0 s "t ă de ani. (Sbarab—. LYKOS (Lllfu) c. a ) Suida ne spune. în acelea şi timpurî cu Numa Pompiliu al Romei. a fost mama unuî aşa numit Lykos (rege?). c ă o fic ă a titanului Atlas. a d e c ă u n S b a r a b . încă era din f a m i l i a Basarabilor. c. (Munteanul tnrsan) 508—506 a. că amintesce şi Aristotele. că Anacharsis ar fi fost contemporan al luî Croesus. Chr. 660.şe. SPARGAPITHES IDANTHYRSUS ANACHARSIS s. Turduliï séu Turditaniï din peninsula iberică.. C. noî am avut în vedere legea stabilit ă de Herodot (II. In tot caşul redacţiunea legilor scyfe şefi agathyr. 694 a. seu al părţilor de apus ale Transilvaniei. (Searai—. trecut la vieţă nemuritore în insulele Fericiţ ilor (delà gurile Dunării). c. a. mal compuse şi o lucrare în versuri despre legile Scy ţ ilor p ă stori. C. urmatôrea tabel ă genealogic ă : SPARGAPITHES (SPARGAPIZES) . can emigrase în timpuri forte ') La acesta genealogia apar ţ ine şi notiţ a ce o afl ă m la Apollodor (III. 594. •'). 142. care a tr ăit în timpul de Ia a. numit ă Celaeno (Négra).. 594 a. B as arab es en) rege al Agatliyrşiîor. VI. în care timp. un Gnuru (Niuru) seu Negru (rege ai Scyţilor păstori). ANA CHARSIS (Ana s. c a r e g e al Agathyrsilor. Sbarabiscus^ Basarabesai) rege al Agatliyr şiîor. 2 ) Negru Vod ă. Sbaralita. 595—525 a. 627 a. şi avem un S par-o a p i t h e s . care domnise pe la a. 594 a. 3 ). rege al Scyţilor. 98) şi de alţ i autorî moderni. am vcdut. după cum ne spun fântânele grecescî.

ist. Quod ipse prefatus Georgius duodecimo se personis sacramentum deponere teneatur juxta antiquam et approbatam l e g e m districtuum volahicalium universorum. un codice de legî scris în versuri. Făgăraşului. Bans. . . . Făgăraşului (1885). Olâh keruletek. •) KolozsYiiri es Kelemen. Bani Zewrinienses . . . Ţ. ist. 1500. Strabo. 17. juridico-historica. a vidéknek régi tôrvények. III. după cum spuneau dênsiï.. p. instituţiunî. se face adese orî amintire de o lege particulară a Românilor delà Carpaţî. 3 ) Pesty. 82. 8 ) Densuşnnn. Ţereî românesc! şi Moldovei. 1548. Ungarieî. . Monum. III Venim acum în particular la colecţiunea cea vechia de legî a Daciei. p. 1555. vechî. doctrina nobis a deo data 6). . Bans. 173. I. antiqua consuetudo *). 21. vetus huius terre consuetudo. Putem ast-fel considera ca un fapt positiv. carî aveau din o vechime depărtat ă auctoritatea unor legi divine. Athenieniî i-şî reduceau originea lor la Atlantis. 1478: Nos . . . Monum. 1500. III. c ă legile lui Solon au fost •î n mare parte o compilaţiune şi imitaţiune după legile politice şi civile ale Scyţ ilor de la Carpa ţ î ş i Dun ă rea de jos. numită: In B ă nat: antiqua et approbata lex d i s t r i c t u u m volahical i u m uni versorum'). quod nullo ampliori documente edem partes sua allegata: Jurevolachie requirente coram nobis probare potuerunt. . Nos . ') Pesty. A Szôr. antiqua lex huius terre 7 ). în documentele istorice ale Transilvaniei. III. 273. carî se maî aflau încă scrise pe la jumè'tatea secuiului al VI-lea d. legile cele vechi ale ţinutului 8). 1494. fiind-că după cum scrie Plato. 1508: quia in lege Valachorum hereditates sexum femineum non concernunt. A Szôr.obscure din părţile de apus ale Transilvaniei. jus Wolachie 2). 253. după cum ne comunică. B&ns. Jure wolachie requirente rehabere et recipere sperarent. numit ă la lornande Leges Bellagines. Hung. . 76. ') Densu şanu. . Polonieî. —Ibid. A Szôr. p. jus et consuetudo vêtus. ab eodem Nobili Georgio Gaman . încă aveau. . . -) Pesty. carî tot-o-dată mai erau şi legî strămoşesc! pentru concetăţenii luî Solon. 136: omnes dotes . vice Bani Zewrinienses . . Bànsâg. Monumente p. lex et approbata consuetudo 3). 74. ") Pesfy. 134—5. Ţ. . de 6000 ani. *) Pesty. seu la regatul cel vechiu al luï Atlas din nordul Istruluï. Chr. 116. A Szôr. 80. în Tera F ă gă ra ş ului: lex Valachorum c ). .

cu totul deosebită de pravilele împărătesei ale Romanilor . 142. legea Românilor 7). din 1818. Hasdeu. conţinea diferite disposifium din domeniul dreptului public: cu privire la organisarea politică. legea vechia 8). °) Chrisov de la Ş tefan al V-Iea. is t. cel Ténèr (Uricarul. .udTu.în Ungaria: a n t i q u a Valachorum l e x ct consuetude '). . vadurilor si drumurilor. voivodatelor. Rum. . . in omnibus et singulis causis p a r vi s et r a a g ni s t a r n r at i on e f u nd i . Pr a e ter e a a n t i q u a e o r u m lo g e v itu l u m t r iu r n a n n o r u m . după cum résulta din textele oficinle ale documentelor. judicandi. 1493. a b c is d e m . e x i g a tis . . (Prefa ţ a ş i pitacul c ă tre ispravnicii judeţ elor). chinesilor. în c ă pit . moş Valacliorum . . I. Archiva ist. 1 4 9 3 : e is d c m q u e ( Va l a c h is p e r t in e n ti ar u m Krayna) m o r e s o l i t o . i n eo d em j ur e W a l achi c o l o cat a c nobi s p end c rc c on s ue v er unt .ipMii 3<\KC>nx. . . . i nj u ri a r u m . a. 1572: Nos Sigismundus . de asemenea cu privire la condiţiunea ţeranilor (vecinilor. R u m ă n e n . 117. . provincielor. iobagilor. . .in. în Serbia: 3At. 1st. — Ha s deu. III. Zam bor ) ad ea o ncr a daci as et tri but a pendend a quae a l i a e Vil l ae n ost r a e. şi CT. d. drept matrimonial si procedură înaintea instanţelor judecătoresc!. régule cu privire la drepturile si obligămintele diferitelor clase ale societăţii. Mai aflăm în acesta lege un sistem de disposi ţiuni din domeniul drcptuluï privat: cu privire la proprietate si posesiune. p. Arch. sententiandique poenisque. III. în Téra românescă într'un document de la 1591: lege D u m ne deés că •"). . ale preoţilor. ér în prefaţa Legiuirii lui Ion Caragea de Ia 1818: «pravilniccsca condică scris ă ». afficiendi. q ua m r at i on e c r i mi ni s c uj u s cumque jure Valachico. . . voivodilor. 147). 1 4 2 . . chinesiatelor şi comunelor romanesci . 79 a. — Ibid. clăcaşilor) faţă de clasele privilegiate. boierilor şi militarilor. în Moldova: l e g e betrân ă 0 ). p. . *) Ew^-EartrapcKin rpx. . la obligaţiunii. 139). ce au avut'o Ţ cra românesc ă «din vechime» G ). . p. pollicemur quod i ncol a e vi l l ae ej us d cm ( i n di s t r. II. 143. în Polonia: jus val a c h i c u m 2 ) . Vojvodam. în Calicia. 120): 8 ) Hasdcn. damus et concedimus facultatem . . . 5 ) Legiuirea lui Io loan George Caragea W. Acesta lege. ') Chrisovul Ţ arului Du ş . quer n maluerint pro se eligere per mittatis . p. însărcinaţi cu apărarea cetăţilor seu castrelor. A b s ta m m u n g d . > ) P ic . III. Abst. 3 ) Pic. . 98 a. . 1348 (Hasdeu. . fiscală si militară a bănatclor. Archiva ist. 2 ) Hns den. .o»k HAA\'WA\K. districtelor. succesiuni. j u s ct consuetude Valachorum 3). . ist. rex Poloniae . Sa n oc a) n o n a l i o j u r e ni si i pso Val a chi c o a nobis ct successoribus nostris judicabuntur. . 1532: Nos Sigismundus . 1569 : Sigis mundus ( concede întemeiavea unuî s at rom. . . 232 (ap. a frontierelor. judiciară. Arch. Coloniilor rom.

. Bansag. Herstellung d. p. Cu deosebire. ad suos propincos qui l ege V al a chorum her edi t a t es se xum de pâtre sunt (débet pervenire) .. 56 Lcx antiqna Yalacliorum *). XVI—XVII ş i publicate în Monu menta Huug a r i a e j u r t d t c o . 96). Noi vom reproduce aicî câte-va disposiţiunî din acesta «Lex antiqua Valachorum».P T\ • f fratnbus dmisionalibus denceret. (Digest. . . V: Stătuta Distr. XXXVIII.. cum şi cu alte percepte din legile vechî ale poporuluî pelasg. Pcsty. . sunt luate din S t a t u t e l e Ţgrel F ă g ă r a ş u l u i (Fogarasvidéki Statuturnok) dina. bisherigen Vcrsuche zur Critik u. find-că după hgea romăne'scă. 16. ce urmez ă aici. Budapest. ... A Szôr. hereditatibus excludere valeat. III. . carî prin disposiţiunile.. numită «Lex antiqua Valachorum». Leges XII labnlarum şi diferite alte disposiţiunî din dreptul consuetudinar antic. . punendu-le tot-o-dată în paralelă cu unele fragmente din legile celor XII tabule romane. Din acéstçi codificaţiune imemorială. Tab. 1. I. Mihdlyi. . moşiile sale ereditari vor trece la fraţiî condivisionatt . ni s'aii păstrat unele importante fragmente în aşa numitele Statute şi Constituţiunî ale Ţereî Fă găraş ului din sec.2) culo caruerit: et filiam habuerit . 1421 et passim). 257.în fine unele disposition! se referiaû la penalităţile. Casu vero quod r TT . agnatus proxim u s familiara he r e d e s n on h a b ue r i t — S i — m as habeto. IV. .. qui testanus terres t r i s . Uebersicht d. L. 1887) ş i D i r k s e n . 1508 şi din C o n s t i t u ţ i u n U e D i s t r i c t u l u i Ţ e r e i F ă g ă r a ş u l u i (ConstHutiones Distrlctus Terrae Fogaras). Domi Iile homo qui sic moritur. Quia in si filii non sunt. puellam (cum nancitor. . U. Lex Romana Utmensis: . Zwblftafel-Fragmcnte (1824). . 1S85). gentilis familiam très d i u i s i on al e s . DBNSUŞIANU. p. Fogaras (173): Si intestate moritur cuius suus heres Quando Boyaronem mori conligerit et nec (escit). Maram. constituţiunile si legile particulare ale celor alalte naţionalităţi din Transilvania. ') O parle din disposiţ iunile legale. Ungaria şi Polonia. 3). şi prin forma lor de redacţiune. Paglnele Statutelor ş i CoDstitu ţ iunilor indicate mal sus se refer la acesta Culec ţ iune. ce le conţin.. . . mea român ă din Banat ş i Maramure ş . puellam de talibus mentum non faciat sua créditas. R. fraSi agnatus nec escit. compilate în sec. . succesiunea în averea imobiliară se cuvine domnului pămentesc. (Cf.— 1. Ôvâri Kelemen.. . . Le XII Tavole dell' antica Roma (Città di Castello.. Dipl. «) A se vede Goodwin. ipsa hereditas ad feminas venire non potest Aceeaşi ordine de succesiune la nobili(Schupfer. moşiile nu trec la sexul femeiesc.h i s t o r i c a de Dr.. (Tom. . quarta parte puellari) contentant et here_ . nam femineum non concernunt. Kolozsvàri Sândor ţi Dr. Dacă boieriul încetiză din vie'iâ fără se aibă moscenilor'î în linie lărbătescă. în lipsa acestora. De legitima patroni hereditate. se deosebesc de statutele. acesta lege era forte severă faţă cu cei ce distrugeau recoltele şi carî furau vitele delà p ăş une. XVI şi XVII.. H1C.. ort din turme. ce aveaû se se aplice făcătorilor de rele. ditates __ ad se redimant..

— Tugurium. . XVI.domini Terrestres. T.. regele Perşilor: «Dacă tu voescî se ajungi cât maî în grabă ta o luptă cu noî. X: Constit. . IV. Fogaras (171): Hortus. Plinii lib. Pedepse judiciare în contra celor ce distrug valul ora şului ş i mormintele. II. vedf de Ie caut ă si dacă le vei găsi. . T. siue pratis eiusdcm .Contra Valii circa Oppidum jacentis et piatur.. Tub. .. Herodot. Quiquidem . runcatas Terras hahent. 25. către Darie. _ . Krass<5 varm. Hos leto datos. absque Juris ordine potenţialilor occupauerint etc. ibid. . Leg. agriş. atunci se scit. Despre limitarea pănieniiirilor vecine. . Fogaras (p 175): Cautum est practerea. In actione finium regundorum.. Despre dreptul tiranilor la ghind ă din p ă durile domnilor p ă me/ilescl ţ i ale boierilor.). legile celor XII tabule dispuneau a se da trei arbitri ca judec ă tori. Bdns. 897: Conslit. Cicero. 1448). regele Scyţilor păstori. ncc rum. De Leg. quod partes adducent com. I.2. Fogaras (p 323): Saxum antiquum ingens . or! delà mo şit. exigere waleant quicquam.dum glandincs fertiles erunt. . muniter quatuor probes v i r o s . „. . Sepulcri diruptores pocna declaratur. II. litem ut disccrneret arvis. dacă noi ne vom lupta cu voi pentru morminte. 1347: Ita ereccionem ipsarum metarum ordinassent. vadànt et videant i l l a s veras e j r e c t a s m e t a s e r ec t a s e xa nt i qu o . 21: 6 ' Controversia nata est de finibus-: in qua • • . (Cf.. harmonia signent. née Boyarones a colonis cidentem liceret colligere. Controversele de hotare între mo şiile vecine se regnle'zd prin arbitriî. . sacr. 405). III. . magnis et praeslantibus lapidibus. illud Pesty. Cicero. De leg. 127 : Idanthyrsus. 24). .. 6: Stă tuta Distr. Despre cel ce ocup ă în mod ilegal casa ş eii curtea altuia delà sate. cercă se le distrugi şi atunci vei vede. Pesty. tort.. . ori nu ?> 4. — Haeredium. XXI. Cicero. ( e x XII tabulis) très arbitri fines gemus. 6. . . iusticiam inter ipsas partes observent. 55. III. vel t e r r i s . Virgilii Aen. VII: St ă tuta Distr... 323). . . Fogaras (p. ut glandem in alienum fundum pro. cum vicinis et commetaneis suis in bona (Cf. 321): Ne forum sepulcri bustumque usucă. d i vos habento (Leg. în controversele «de fmibus regundis>. XII. lege XII tabula. Qui domum vel curiam vel h or t u m in aliqua villa. (Cf. Homeri II. Limes quicumque . p. 3. Tab. . (Cf. 9: Dcorum Manium jura sacra sunto. agro positus. că avem morminte p ă rintesc!. A Szôr.

1. singulum Pecus redimatur Den. ac secuisse. 10. IX. occupare possint illi qui pro talibus fraudulent i (i) s tributum deposuerint. actio ex lege duodecim tabularum descendit (Dig. 317): Si quis potentiose . Despre. Fogaras. paritcr a singulo pccorc solvantur den. 1.. (Cf. . inter Boërones in d ol o dcprehensi fucrint (quod in miserae Plebis maximam ruinam contributionem subterfugiant) eorum domos . . vt certos pro bos no biles viros ad id sufficientes iuxta ritum(legcm) Volahie eligant et adoptent etc. noxiamque duplione decerni. 1. ncc adeo notabilem damnum intulerint. 12. Si quadrupes paupcriem fecisse dicatur. Fogaras (p. Pesty. 9. X. cari se sulslrag delà plă lirea contribuţiunilor si în modul acesta pă gubesc pe tiranii lor. 317): Si pecoradedie aliqua Loca invaserint intcrdicta. Constit. Tab. Fogaras (p. . Despre cel ce insultă pe cine-va înaintea tribunalului. .. Când vitele citi-va.. p. T. 13). T. 2. 317: Si (pccora) vero n octu intraverint. . se face amintire într'un document publicat de Mihâlyi. lib. (Cf.) scriptura est (Dig. . 7. 3. 1. puberi XII tabuli s cap itale erat: su sp e nsu m q u e Cereri necari jubebant. . ccî ce pasc cu vitele lor sem ănaturile si livedilt altuia. . 174): In sedeJudiciaria alter alteri verba de honestatoria dixerit. neque adco magnum damnum feccrint. Ibid. sua pecora in velita aliorum Loca videlicet segetes. 1).. 1353. III. Bânsâg. quod ad exemplum quodammodo eius legis (XII tab. orî fură de pe câmpuri u'rbă. 326): . 171). 31. A Szôr. Fogaras (p. praturn. XVIII. in tali casu ipse et pecora ejus capiantur et se redimat fl. Despre boierii. Fogaras (p. p. 4: Frugem quidem aratro quaesitam furtim noctu pavisse. St ătuta Distr. .observandum esse. 305). Constit. . Constit. ovës şi bucate. VIII: Si injuriam faxit alter! viginti quinque aeris poenae sunto. Stătuta. . vtrasque partes amo nui m us.. insuper damnum juxta aestimationem tratu verberari. N.. solvar. Tab. p. 1. T. . mari cri mici. quicunque . D e s p r e r ca m b u l a c io et m e t ar u m ereccio iuxta modum Olachorum în Maramureş. 145. fac strică ciuni pe locurile altuia. 8. gravius quam in homicidio convieţuiri: impubem Praetoris arbiConstit. VIII: Patronus si clien ţ i fraudem fecerit sacer esto. impelleret. 1503: Banus Zewriniensis . Plinii H. Maram. .. tune i il e conuincatur in floreno vno. T. Dipl.

et luci si se telo dcfendat.. Fogaras (p.duodecim tabul ae noctu rnum furem.. . 318): Si quis vero insurgeret.. qui Hcrbam. convincatur. et se capi. 3 Bd.. diurnum autem. n t i q u a V a l a c h o r u m . .T|iunea aniculelor 37. II. (Cf. sicuti hucusquc consuctum fuit in pecora et armenta inter syluas haben. ttecule în Zaconicul lui Dusan. Tab Vllf' Si n ox furtum factum sit si im occisit . si se telo defenderit. . . mari or! mici. 1509: Quod agiles Mussatt et Komsa. .. coram nobis (Capitaneo T. ş i alta francesS la A m i B o u k în La Turquie d'Europe. care se ridică asupra celor ce voiesc si-1 prindă. Despre furul. (Portarii) cos significant. quoquo modo. 320): . 318). sive a l i a s pccudes et Justini lib.talibus. 13. c. et speciei frumentum ex campis. cându-1 va găsi furându-î bucatele. C-5 51 87 cu textul Statutelor şi al Constituţiunilor ŢSrel Fă gSraşuluT. aut pecora sua ex loco vetito impelli non sineret. sunt confessi in hune modum. 1S40) p. Statuia Distr. .. Fogaras (p. ') tibus. sunt de regulă r6Ci traduse. Aceste disposiţ iunl ale legiî vecht roniunesct. Fogaras (p. cri intră pe ferhtr ă . 3: Quod. quae permittit ut furem noctu liceal occidere. O traducere germani a codicehit luT ^" Şan se afla la E n gel în Allg. de se va alia. XLIX Tli. 10: Atque iile legem mihi de XII tabulis re-citavit. Tullio. 4). alterate ş i defectuose. invehunt. . 293. (Colect. ') în Zaconicul luî S t e i an D u ş a n clin a.. interfici impune voluerunt. T. 11. fratrem ipsorum carnalem Mân vocatum in quoddam furt i ci n i u m. 53. (p. Comment. 174): Ex parte furum observetur anti quis modis. (Cf. St ătuta Distr. 52 Pedepsă de mărie pentru cel ce fură Gaius. 247: Cela ce va ucide furu]. 2: pecora furauerit duodccies tamen soluat. Constit. Cicero pro Milone. pro quo d e jure suspend! debebat. . III. Macrob. Nullum scelus apud eos (Scythas) furt o ct sic caput suum redimat a p a t i gru v i us : quippe sine tecto munirncntoquc bulo. quid salvum esset. porci sen alte vite. caesus esto. incidisse etc.Constit. . i ţ a videlicet. ndstră inedită). Avenam. T. acela nu se va certa . Despre funii. 12. wel do fenestra intrauerint. dupS cum résulta în particular din compor. quomodo . 189: Poena manifest! fur t i ex lege XII ta-bularum c a p i t a l i s erat. p. I. Saturn. Fogaras. 1652). 1349 află m de asemenea unele precepte împrumutate din Lex a . . . . fragm. §. eotum contuinax in fi. că au sărit asupra stăpânukiT cu bucatele. îndreptarea legeî (ed. IV. p. 426. Welihistorie. . 24.. ac qui suspicion! obnoxiantur. Cicero pro M.. . (Ed. si furări liceret? Un document din a. 175): Qui domos aliorum fodcrint. T. quod si vnum ouem vel porcum. ibid. oî. căpiţe priuentur. Fogaras) .. care sparge casele. c. ac cuiuscunque generis.

c D T p " ^ "' . (incendiorum) nonnulli inserti habeantur arverberatus igni necari iubetur (Dig.. . quod pro effus i o n e sanguinis florenos 13 pro birsagio exigebant. VIU: Q ui f r u gc s e xc a nta s sit -----. ca jJ iţe mana din semînăturile altuia. stramen . Despre cel ce piui foc IA casele. 3.. tabularum: Constit. . Poesiî pop. IV. că vechia lege românescă se conţină o disposiţiune penală şi în privinţa acesta. . a existat. rusticum Nobilis momentavcrit (mulctctur) fl. (p. după cum era cuprinsă în cele XII tabule şi în Lex Baiuvariorum. magica occident. 494): Tab. 1. Stătuta Distr. . Lună luminată. 1773.hs amputatione punietur.) erat (Gaii Comm. 17... . şi la poporul român . Despre răniri... se vii se ieî faptul din ţarina mea. . 9). venin. ni cum eo pacit talio esto (Festus). tit. 9. 4. 322): Qui aedcsaccrvumvc frumcnti in Protocollo de praecautione eorundem iuxta domum positum combusscrit. 1. (Leges regiae). Gaius. morţi d ui t paricidas csto. lustiniani. . T. cap..» Credinţa. Teodorescu.. . . 16. . 223). Tab. collocet. ovesul orï paiele altuia. .14. IV. VIII: Quicunque e praedestinata mali ţ ia Qui malum carmen incantasset . Stătuta Distr. D.. . a trebuit astfel. XII: si quis messes alterius initiavcrit maleficis artibus etc. Si quis hominem liberum d ol o sciens StatutumComitatus Hunyadiensis. Despre cei ce întrebiiinfe'ză farmece. Despre ccï ce vor ucide pe al ţ ii cu arma. fapt cu luatul manii gr âului ş i a p ă pu ş oi ului ş i a tote se me n ă tur i l e . VIII: Si membrum rupsit. Fogaras (p. ad legcm XII.a. ori cu vr ă ji. despre luarea manei din seme na t uri cu vrăji. (p. 171): Prius erat consuetude. . 384): Descântec pentru desfăcutul farmecelor: «Fapt cu luatul manii vacilor şi a oilor . . vinctus. din grădina mea etc. 1. a utAve na m. Tab. III. Domor um. Instit.. si . Propter os vero fractum autcollisum trecenlorun» assium poena (ex lege XII tab.• • •• aliquem quocunque tclo. după cum vedem.-Cf.1° Nemo versus Plăteam in ordine XLVII. . 15. Ignis Inccndio conburantur. Fogaras (173): I n c e di a r y . Fogaras (p. liculi ----. finul. F a e num.Neve alienam segetem pellexeris.. pharnraco. aut arte Malum venenum. ..

contra Castellanos vel Officialcs et homines eorum insurgere auderent ex tune c ă pi ţ e priventur. Script. (Cf. 40). (p. Romani in crucem sublati.. 21. . Fognras (p. . . VII. quive civem hosti traProditores. quam de fugitivis. Fogaras (p. .. Despre cel cari fug din luptă in timpul rZsboiuluï. sent afficiant. (Ed. consultum. 175): Q u i . 43: De perfugis gravius. Ms. (Bibi. 1.Womib boccare: nisi illo die quo morietur . fragm. Cicero pro M. . ventur. Leg. .. 1. 3). quac etiam Sedes Capitaneatus appellari solet). qui tribunum plebis pulsaverit. . Acad. Nr.lV. . T -. ' Tab Ibid. 1574). Insuper nullus homo audeat se pro-j i cere supra al i quem mort uum i n ecclesia.XIV). 328): Quod in hoc Districtu Terrae Fogaras non aliud Forum sit.l. d. wv Ibid.. din Agram. 19. P' ^276: Haec est Val achorum consuet ude. neve lessum funcris quodjmulieres non possint pro aliquo v8 ' " " a'uc"^. 20. infidèles Cast'H. 12: luli^eres . ut eos omnes qui ex pugna évadantes domum revertuntur s u p p l i c i i s gravioribus. Schard. 170): hostem concitaverit.. SpirMone Murvan scris: Se ui sono t r a u i e in quesK1 • O l » (Arb e j d e l U Popolailone Valacc» o Rumena.18. cum qui St ătuta Distr. T. ?' *'). ac de saxo dejecti.(scc. XXIV. « ----. quam si in b e l l o cecidis'.IX: De c ă pi ţ e ci vis nisi per maximum comitiatum. quod Jus Gladii habcret (quam Foparasiensis Seclcs Superior. virgis in comitio caesi omnes. D. 4. Jn fera F ă g ă ra şului. Tullio. Germ. Legea vechia interzice Itfinarea in biserică peste corpul celui decedat. 10: recitavit. securi percussi. II. nominis latini qui crant. c. Constit. căpiţe pri-diderit. Despre trădători şi cet ce se ridică în contra autorităţile. XLVIII. IU. Tab X: . quos cum Romam mislsset consul. Lex duodecim tabularum iubeţ . ne ferunto (Cic. legem antiquam de legibus sacratis. . rer.. Livii 1. Dionys. pedepsa pentru perderea capuluî se puica pronun ţ a Humai de tribunalul superior al acestui ţ inut. ') n scrisorea anexată la acest manuscris. . 20 : et recepti pcrfugae treccnti septuaginta. quae jubeat impune occidi cum. XXX. 4). căpiţe puniri (Dig. ' StatutumArbcnsisciv.

refere. (in) c x i l i u m duximus ponendos. II. ipsos— exu l es captivarc et posscssiones eorum dcpopuhrc commiseramus. nobiles viros Michaelem et Gcorgium Ficze dictos. 1453) : Nos. . pentru cet ce au comis anumite furlurï. Mihdlyi. Inst. Legea vechia itilerdice căsătoria între Loicrl si ţcranî. XV. T. Fauni hanc uxorem Fa cm i na ebria inventa prima vice fl. . . Dionys. . . Dipl. XIV. Plinii lib.. facere consedissemus . 23. . lib. 49).. 363. idem fuissct in exil iu m posilus—vt mo ş predeces sor u m fuit etc. rationu et prctextu— quorundam latronum a l i c n o r u m .22. . p. Hal.. Maram. quod filius quondam Juga de Beriwoy nomine Man perfurt i c i n i u m suurn amisisset... —Strabo. sentin ţa pentru trimiterea cuî-va în c si li u se pronunţa în adunarea generală a întregeî nobilimî şi a fruntaşilor comitatuluT. (Diodor. Fogaras (p. .. .. et dopopulacionis posscssionis nobilis Petri Gcrhes . Pedepse judiciare pentru fe/Heile be ţ ive. . Tab. ebria facta crat.. interfectam f us t i a marito. Egnatii Mcccnii uxorem. . XI: Ne patribus cum plebe connubium sit. 178). Esiliul. . în România. Cornes — et universi nobiles Comitatus Maramarosicnsis . . quod cum— in oppido Fogaras iudi-cium II. . IX. căsătorii înlrc rcdaşî şi cl ă ca ş î nu se fac (Hasdeu. 1.. 2: Non licebat id (vinum) feminis Romae bibere . cum univcrsis procenbus prescript! Comitatus . c ă nu se putea lua în casat oria o femeia din al t trib.. quod vinum bibissct c dolio. E s i l i u l . . . 24. . nostră inedită). . (Cf. 1. Boicronatum suum . . in nostrum iu-dicium cxtitit inducta (sic). clam vini ollam ebiberat. . art au devastat moşiile altora cu omeni arma/1 străini. 1500 : înainte de cele XII tabule. Constit. a esistat la Romani înc ă delà a. . . c ă s ă torii intre boieri ş i tèranï nu se f ă ceau. 53). . în Ţ era F ă g ă ra ş ului. (Fatuam Faunam) fuisse: quae quia contra secundo vero in Cippum inclusa verberimorcm . (Col. ca pedêpsâ judiciară. virgis myrtcis a viro usque ad mortem cacsa. . Legile cele vechi tradiţionale (nescrise) ale Brachmanilor din India conţineau de asemenea disposi ţ iunea. et bus afficialur. .. . în Maramureş.. 333): Lactantii Div. 41. . Columna. 14. sub forma de «aquae et i g n i s O sentin ţă a tribunalului din F ă g ă ra ş interdic ţ ie». 1: Clodius .

I. 26. 78).. quod . Rom. 4. Hunyad. III). Belae reg. avuse 45 copii cu mai multe femei (Diod. ob nobilitatem plurimis nuptiis ambiuntur. jur. . Tesauru. Scopul suprem al căsătoriei. c. din cari 19 de la o singură femeia. Rcgiî Scyţilor aveau maî multe femcî (Hcrod. voi. III. cel mai vechiû rege al locuitorilor de lângă muntele Alias şi de lângă Oceanos potamos (Istru). Valachi vxores légitimas habentes. si egitimâ.-i s. I. et alias superinde ducentes cap i t i s pocna plecti debent. Aceleaşi moravuri esistau de fapt şi în a r mata romană. VII. 3. liberum est. . Anon.-hist. II. 1543): Conclusmn est. sub condi ţ iune. . Mir cea cel Mare. 1543 încdce insă. -H ero d. IV. g 1 ad i o ferietur. obiceiul de a ave mal multe femei.xceptis . ér pe cel alalţî cu femeile din casă (Homer. Statutum Com.. Mon. 11: Menumorout (dux byhoricnsis) . aut Polygamiae seme ţ contaminaverit. ultimul rege al Troieî... ca fic-carc bărbat se aibă cite 2 — 12 şi chiar maî multe femeî (Strabo. Solimani (ap. a mal esistat încă până în sec. 160): Licet enim eis (Valachis) omnibus communiter et duas et t r è s uxores haberc. 179). după cum résulta din privilegiile date veteranilor. 495).. priv.nihil obstante quod concubinarum speciem prac s'^ ferant . recrutată din provincii. seu: dum taxat singuli s c t primis uxoribus (C. Doc. Walachey. ibid. solită poena puniantur (Densusianu. Priam. c. qui. Romul. B i gamiae. 18) scrie: nam (Germani) prope soli barbarorum singulis uxoribus contenţi sunt.. Decisiunea dietei Transilvaniei din a. Delà a. a. V . .. Icgislaţiunea Transilvaniei începe a lua mësurî severe în contra acestor moravuri. 1773 (p. XXIV. 172): O ordonanţă a Iul Romul permitea barbaBoyarones sine r u s t i c i valachi tulul despărţirea de femeia şi fără causa vxoribus proprys matnmonialitar Juneţi. (Cf. din punct de vedere a! legislaţiuniî.successioncsque dominationis sortiuntur. c. pro l e g i t i m i s habenlur. nobilibus ac potioribus etiam plures. Domnul Terci româncscî. Geschichtc d. prin cari li se confercsce j u s connubii numai cu o femeia: dédit et connubium cum uxoribus. III. . not. 162). II. pluri ma s h ab eb at arnic as. Vcrancii Exp. Fogaras (p. p. povestesce lui Achille. 5. LaThracI şi Geţî esista un vechia obicciu. . Hung. ac polluent. XVI. a fost în timpurile archaice înmulţirea némuluî şi conservarea statului. Acest obicciu a fost o-dată apropo general la tete popula ţ iunile de ras ă pclasgă. . llarianu. . că să toria simitltaneă cu douS ori mal multe femei era permisă . 22: St ă tuta Distr.25. încă a avut copii du la mal multe femei (E n g e l. In unele p ă r^I ale Transilvaniei. p. 1554 : (In terra Fo garas) viri duas uxores habentes . 494): Çjuicunque (V a l a c h u s) Criminc .. vechia românucă permitea desfacerea căsătoriei legitime prin repudiare. . că a avut 50 copiT. ist. 57). . ca jumëtate din maritus wel uxor verurn matrimo- . L. . 168). . .illarum quoquelibcri. dura taxat s i n g u l i si n g ui. . Uranos (Munteanul). 513 : Ex communi tocius Vniversitatis Saxonum congrcgatione (a. legea vechia romanes că . vaivodis vero quot volunt.idmodum paucis. 5) . Plutarch. Tacit (Germ.

Moldaviae etc. 172): Bo ya r on c s mo r e et le ge ip s oru m vxores a se abycere vcllent et cum casdcm (sic) amplius mânere nollent. Real-Encycl. Wrancii De situ Transsylvaniae. Stătuta Dislr. (Pauly. . (Cf. dirimcre nullum nefas est. castellano . 302. 35: Promis! tibi filiam in matrimonium . ca së-ï restitue lucrurile ce le adusese. orï së-ï plătescă lunar câte 9 oboiî ca interese pentru fic-careminăgrecescă. sub condi ţ iune. III. Fogaras (p. . Cele XII tabule. Clavcs adcmit. . soluat pro birsagio florenum vnum. de a se da femeieï lucrurile. lib. bărbatul putea ori când se repudieze femeia. Liviu. carii vin aici in ţ er ă . tiicî civile. în cuprinsul teritoriuhtl român. XLIII. 3.averea bărbatului se fie adjudecată femeieï. sub condi ţ iune. . An. p. m ă car ori cine ar fi. 21: Matrimonia viri (Valachi) vel minimis de causissaepesolvunt remisse uxori nunei o pensisquc fisco duodecim denariis. Scneca. . portionem suam in hereditatibus. soluat asporas noucm. . Tesauru. ce le adusese. quae vetat. . hot ă rîm Domnia mea. . De Benef. portio vero pars (partis) obseruantis vna cum hereditatibus suiş sola (salva) remancat. n i u m non obscruaret. 1759) p. . Chrisovul luî Ion Ştefan Michaiû Racovi ţă din a. postea peregrinus apparuisti. pars separans. . (C i c . In Grecia. Extunc talis pars non obseruans. IV. boyaroni suo . (ap. in signum dissolutac desponsalionis uxori rcddita.ş î da pe f i a sa s a u a l t e rudenii dup ă s t r ă i n i . erau prohibite. Ilcraclide Despota (Ed. 28: suas res sibi habere jussit ex duodecim tabulis. se şi insera. Eadcm res me défendit. . ş i tot ă averea l o r se v a l u a p e s e m a D o m ni ei et c. Rusticus Valachus similiter. Divortium). ce r C u s ' a înrădăcinat aici î n p â m 6 n tul ţ crei. . c ă de acum înainte nimeni din s t r ă i n i se nu se mai insère a i c ï In p ă me n tul ţ ë reï şi se ia fată de pămenteanşi p ă menteniî i a r ă ş i s ă nu î n d r ă s nesc ă a. . Phil. permiteau de asemenea repudiarea. . non est mihi cum externo connubium. Dufă legea vechia româncscă. . quam in rebus amittat. 27. obicei v i . . da t o repudii libelle. Revista nouă. uxorcm abycere voluit . 179): matrimonia . llarianu. et pccunia quadam adtnodum modica. pe pămenlul românesc. U [1842] v. II. căsătoriile străinilor cu femei române. că cei însuraţ i se vor isgoni din pămcntul terci împreună cu femeia. t'c ia ă femei de a i c i de pâm ent ş i fet e de boi arî ş i cu multe feluri de mijlociri intră şi în rondul boiarilor cu diregatoriî . pentru că ori care de acum înainte va face peste porunca şi hotărîrea acesta a Domniei mele se scic. . O ast-fel de căsătorie -nelegitimă nu putea se confere'scă străinului si copiilor sel nici drepturi politice. Gratiani De I. exegit). 1764: De vreme ce s t r ă i n i i . III. . ér ceea laltă juraStatc deiţ eî Ceres.

locuri de casă. al cetăţianuluî şi al statului roman. Kr Domnul hotărcsce: «ma ocinï nimenî. ne videlicet m aiestas Regia cuipiam in Comitatu i p s o Z e w r i n i e n s i Bona non h abenti Bo na con ferrcpo ssit. s t r ă i n i i nu au drept se cumpere ocinî. p. VI): Adversus h os t e m actcrna auctoritas. 300. . Pesty. . I. de fenaţe. 12: Host i s enim apud majores nostros is dicebatur. în contra str ă inului. el nu avea dreptul de a cumpëra. Ast-fel străinul (hostis). 7S1 : Epistula imp. De off. I. L. Severi ct Caracallac ad Heraclitum: quod attinet ad ipsos Tyranos q u iq u e a b iis s e cu n d u m l e ge s eo r u m in nuinerura civiurn adsumpti sunt. 139. Ak-hcrman). . nu imperatul. . liânsdg. . după cele XII tabule. bctrânii târgului Va si ui û cer de la Ştefan Vodă cel tênër se le facă dreptate pe legea be t rân ă . în a. puteau se conferescă unui străin dreptul de cet ăţian în acesta localitate. voi. Acesta disposiţiune a Icgiî românesc! este archaică. . nr. în particular. C. Ill (r. Ditfâ vechia lege romă /icscă. . III. străiiiiî erau incapabili de a câ ştiga si stă pâni avere imobiliară j>e teritoriul districtelor. . Pesty. nu avea nicî drepturile publice. 201 . de a poseda şi do a vinde în mod legitim (jus commercii). . dccrcuimus a modo in postcrum in prefatis octo districtibus (Valachorum) nuli o unqu am tem p o re a l i c u i o extran ee possessioncs et v i l l a s donare. Indicant duodecim Tabulae: «ut status dies cum hostc». . fonaţelc şi prisecile. A Szorcny vcirmegyei oldh keruletek. . . 1525. 1561: Nicohus pobora in vniversitatis dominorum nobilium Comitatus Zewriniensis (nomine) asscrens: habere ipsam vnivcrsilatem nobilium e f f i c a c i a p r i u i l e g i a . nu se prescria în vecî. 1457 : Nos Ladislaus Dci gr. Jidovilor şi Grecilor locurile de casă.28. O inscripţiune romană din a. de prised. a. . e x pristino more nihil mutare volumus. Tab. III. quem nune percgri n u m dicimus. Hungarie .. Chr. Et . . veri care s t r ă i n . A Szor. itemque: «adversus hostem aeterna auctoritas». . . omnia et singula eorundcm Valachorum ctKeniziorum priuilegia . . I. dreptul de proprietate şi de posesiune. Rex . fire-ar şi Grec. aminlesce de legile antice alo locuitorilor din Tyrn (Cetate albii. perpctuo valitura. ori al fërilor românesd. dup ă can singuri numai reprcscntanţiî municipiului Tyra. după legea bătrână. roboramus . n'are v o l n i c i e in p ă mentul nostru moldovenesc a ţ i n e veri a b i r u i » (Uricariul. fiind-că. Cicero. 73 — 74.d. se ice din manile Armenilor. nicî drepturile civile ale cetăţianului roman.

Sabinii şi Umbrit adorau pe o vechia divinitate naţională. că a fost consecrată la seminţilc vechi pclasge diua a şeptea din septemân ă . Sabinilor şi Latinilor. II. In Transilvania maî aflăm încă unele urme importante despre cultul divinităţii Sabus.-ital. 95). Lex Alamannorum. 49. unde mai avea şi un templu de formă rotundă pe o colină.. In acesta privin ţă . . . că Ia populaţiunile de rasa pclasgă. p e c ar e o ven er au Ro ma ni i ». Dup ă Ovidiu (R. 18). Dup ă legea vechia romă nfsc ă . Ital. sabbatum. despre care însă vechii autori nu fac aprope nici o amintire. dup ă cum ne spune Macrobiu (Sat. numele dileï sëptëmânale «Sâmbetă » este anterior creştinismului. Filosoful Seneca. născut în Hispania la a. Acestei divinităţi s o l a r e se vede. In ptovinr. numită Zilmissus. amintesce de asemenea (Epist. A şoptea di din acest ciclu se numia sabbatum. încă înainte de introducerea creştinismului esista la poporul roman un ciclu calendaristic de 7 dile. numit do Virgiliu Sabinus. et coram Centenario. Acelaşi Sabus.'o numire generală. adecă diua consecrată lui Sabus. 578). şi că prin urmare nu este biblic. Sabadius. terminus Celebrationis Sedis Judjciariae 2.ia Neapolulul se mai aude şi în timpurile nostre espresiunca caracteristică pentru acesta di: nun c ' e s a b e t t o senza sole. In Thracia. 1861. că esista un obicuiû vechia la Romani se aprindă candelele in diua de Sambe t ă (Accendere aliquem lucernam sabbatis). nu numaï la Ebreï. ne maî apare ca un str ămo ş al regelui Lat i n us (Aen. Am. Este afară de orï ce îndoiclă. venez. în apropiere de Roma (Strabo. Sâmbetele erau venerate do că t re peregrini (peregrina sabbata). Fogaras (p. sub numele de Sabus (Dionys. Sâmbeta era diua legal ă destinat ă pentru audic/t/e înaintea tribunalului. 3 d Chr. al că rei nume derivă f ăr ă îndoielă delà un vechiû sanctuariû al divinit ăţii adorate o-dată acolo. Un vechiu oraş cu numele Sabata se aH ă situat pe teritoriul Etrurieî. p. Sâmbeta se numcsce şi astă-di Sabo (I3oerio. napol. ne apare ca una şi aceeaşi divinitate cu Sabus al Umbrilor. Acest Sabadius séû Sabazius al Thracilor. îâ^atov) scrie: Sâmb ă ta era a ş eptea di din ciclul d e ş epte dile. Saba deul). 590). Sâmbeta. 178). Suida (v. Voc. . Conventus autem sccundum c on s v eJuxta antiquum et in praescns usque tudinem antiquam fiat in omni cenrctentum modum ac cons vet udinem tena coram Comite . p. sabbatum. ori cu alte cuvinte al populaţiunilor gete. Liber pater séû Bacchus era adorat ca divinitate a sôreluï sub numele de Sebazius. tit. d. I.— Sil. Ipsum placitum fiat de sabbato in praefixus est dies Sabbathi. VII. «nu e Sâmbet ă f ă r ă sore» (Andreoli. dial. 304): 1. 424). Distr. 2. o localitate. V. lângă un lac frumos. 219) însă. In dialectul Venetian. Sabazius. rom. care după cum vedem se raporta la toţî străinii. T. (un cuvent compus din Saba(s) şi d i u s . Liviu (XXVI 33) amintesce de o grupă de locuitori numiţi Sabat in i de pe teritoriul Campaniei. XXXVI: Constit. Una din măn ăstirile cele mai vechi şi mai celebre ale Tëreï Fă găraşului a fost cea de la Sâmbetă. Diz. VII.29. 9).

1825. cu înţelesul de : «non aver tuto il suo giudizio». ca o formulă de întărire seu dejur ă ment (Lexicon valach.) porţi Ia Herodot numele de S a ui io s (Săulea). numită «Lex anliqua Valachorum». bologn. VI. Diet. v. ce conţinea disposiţiunî din tote ramurile dreptului public şi privat. unapinta vini (o pint ă seu cup ă de vin).. de a ţine judecăţile în diua de Sâmbeta. Voc.-ital.-lat. care intr ă pe d i n dos). de la care derivă numele dilcî Sâmbeta. filiam prefacere hacrcdcm masculinum. în Acta Sanct. Budac. can însoţiau pe Sabazius in căletoriile sale (Diod. dup ă cum acesta résulta din espresiunile: gr a ui ta ţ e s Boyaronum (greutăţile boierilor). magn. un termin. Vechiul us. Tagc. p. Etym. p. ne apar. în care vechia divinitate Sabus ne apare sub numele d e Sa mb b a . cliua Sâmbetei se numia sambba-di (Littré. se reduce la o vechime forte depărtată. Din acesta disposiţiune a legiï vcchï résulta aşa dar. că acesta constituţiune tradiţională a poporului român este in fond una si aceea ş i cu a ş a numitele Leges Bellagines din sec. Fără îndoielă. Jn fine aceeaşi consuctudine a esistat o dată şi in părţile de sus ale Italiei. că Sabus seu Saba-zius a fost o divinitate principală a triburilor pelasge din nordul Dun ării de jos. 1679 aflăm pe un Sava Basarab (Hasdcu. Sîmbé). «antiqua et approbata lex districtuum volahicalium universorum». despre carî ne face amintire Jornande *). Samedi). adecă ia rcmâné scurtat în drepturile sale» (Berti. 15) Probe evidente. Hung. XIX-lea cuvântul Sam be a şi sfântul Sâmbean. Pe la a. 1) se numesc în descântecele române «nou ă sambe albe» (Schmidt. Ç. proditionc domus (pr ăd ăciunea casei). 275). se maî audia pe la începutul sec. i-1 aflăm conservat şi in Lex Alamannorum. II. IV. Nume personale ş i de familie Savu. l . Savul şi S ăulea sunt pân ă ast ă -dî forte r ă spândite în ţera Făgăraşului şi în judeţul Muscelului din România. 2543). acesta legiuire vechia a poporului român. ) S t a t u t e l e Tëreï Făgăraşului (Fogarasvidéki Statutumok) din 1508. incă a fost originar din Dacia (Acta S. I. III. numaî ca o simplă traducere latină de pe un text romanesc maî vechia. s. Sfântul creştin Sava (Sabas).In dialectele medievale ale Gallic! (FrancieT). Cele 9 nimfe (muse). In Transilvania. fur iste solito more vocaturlnduspes (fur. înecat în apa Buzăului (Musaeus). IV După cum vedem. v. Fratele luî Anacharsis (594 a. «Jus Volahie» şi «Jus valahicutn». Das Jahr u. 4. că Saba-zius al Thraco-Geţilor era identic cu Sabus si cu Sa m bea. Sabae martyr. in provincia Dolonieî se mai aude şi astă-dî cspresiunea: «mancar un sabet a ori» (i lipsesce cuî-va Sâmbeta). umanitatem amittant (se pcrd ă omenia). în ce privesce particularităţile limbcT. 199).

Ser . I. P a tr o log iae c u rs us . — « in ii S e vcr iu i Co nc i lia gc ne ra l ia. după care se guvernau Blachiî stabiliţi în părţile de jos ale Nilului 3). Unele disposiţiunî din Constitu ţiunile aceste portă datele de 1635 şi 1690. avea dreptul să pedepsescă pe aceşti comisari. o lege tradiţională. H en r .c<vi<uv nomine id penderent qui sciscitatum eos adibant (Etym. VII. P o lon ia ş i Ser b ia în c ă s e în t emei a u p e L ex a nt iq u a V a l ach oru m . art. III a. L. în tot caşul. art. Acelasî în ţ eles cu numele de Leges Bellagines si Lex Val a eh or u m î-1 avea în sec. erau aşa dar însărcinaţii ş ei (quos [vajvodales homines] Dominas Capitaneus. Rum. —M a i notă m. î n c a r e u l t i m a p a r t e n e a p a r e c a u n a d i e c ti v n e r e g u la t f o r m a t din VOJJ. L VI . — Pic. ) M ig u e. 1. şi terminul grecesc de Blacennomion (teXoj. a fost locuit de Blacenî încă înainte timpurile luî Jornande. acesta con ţ inea in mare parte numai simple estrase din o condic ă rnaï vechia de articule si edicte (Protocollares articuli et edicta. 142. U n g aria . că o parle din articulele acestor Constituţiunî avuse putere de lege şi în timpurile. Lex Burgundiorum. la t. de ôre ce Căpitanul T. 199. Aici «Blacena» pote se fie numele oraşului de reşedinţă al episcopului Athenodor.. II. In ce privcsce manuscrisul al doilea. că Blacaenus. adec ă Legile B e l I a c i l o r . adecă de or i g i n e d i n o B l a c a e n a ô r e .OÇ.syv'Ju'. şi care ne indică că acest oraş. care ţinea maî târdiă locul Voivodului de o-dinioră. o numire ce se vede a fi rëmas din timpuri vechi. cum se maî numiau în epoca romană unele tribun barbare ale familieî pelasge. ne a p a r e ş i p e o in s c r i p ţ i u n e r o m a n ă d i n A s t u r i a (C. legaliter puniat. 9). 2). Résulta aşa dar.c a r e . 3 ) U n c u v e n t c o m p u s . BXoty. C f . 1 ) Esemple analoge sunt: Lex Salica. aflăm pe lângă alţi episcopï aï Daciei aureliane ş i pe un Athenodorus a Dacia de Blacena2).ay. când Făgăraşul constituia un Ducat seu Voivodat. 5 4. Făgăraşului. art. 10. şi care se păstra la Căpitănatul Tëreï Făgăraşului. 1636. vitulum trium annorum exi2 . T . lege. p. 343. derivat din Blaconnomos.axAv vojio. vectiga!). ori ţinut. dup ă cu m d ă r i l e f is ca le a le R o mâ n il or di n Tr a ns i lv a nia. Abst. Sch. este o espresiune identic ă cu Bellacenae seu Bellacorum.mvvoiuov). un fel de comisari judecătoresc! al voivodului. «Blacena» este o numire topografică delà Dunărea de jos. . Chr. unde dup ă c um am vë dut maî sus. Magn. . Tit. Tit. Terminul geografic de Blacena ni se presint ă la Dun ă rea de jos înc ă cu 200 anï mai înainte de timpurile lui Jornande. gr.Aicï cuvôntul Bellagines arc însă o semnificaţ iune etnică '). şi de vajvodales homines. se aflau tr iburi emigrate din regiunile Sc y ţ 'e î în c ă î n a in te d e c u c e r i re a pe ni n s u le i ib e r ic e d e c ă tre R o m a n i. p. St ep h an u s . Impositul fiscal din Alexandria era basât. sub numele de Constitutiones D i s t r i c t u s Terrae Fogaras. B/. etc. pe 'o T U JV ir/. însă pdte se fie şi numele eparchieî sale. d. 523— 524. T h es au ru s 1 . 2633). 4). în actele conciliului ţinut la Sarclica (Sofia) în a.ov: Quoniam scilicet in legibus erat ut tuiv B). altele însă amintesc de Dux seu Ducele Făg ăraşului (Tit. 1493: antiqua eorum (Valachorum) l e g e . Lute tiae. XIX. XIX. c a nume fa miliar. v. Lex Alamannorutn.

nici în formă. . Ele se refer la aceleaşi timpuri archaice. et a l i a r u m Graeciae civitatium instituia. . a fost tot-de-una asemenea unor corăbiî fără guvernatori 3). . Histoire des sources du droit romain (Paris. ne spune cu totul alt ceva: că vechia constituţiune şi administraţiune a Atheneî nu se ascmcna. Despre cele XJI tabule ale Decemvirilor se credea în general. Poporul Athcncî. . De asemene scrie ş i Dionysiu din Halicarnas : c ă l e g i l e celor XII tabule erau cu mult mai escelente ş i mai bune de cât l e g i l e Grecilor 4 ) . dice densul. . maï aflăm la Serviu o importantă notiţa istorică. 27: creatique decemviri. 31: missi legaţi. les fragments que nous possédons ne laissent pas de doute à cet égard. în fine la acelasî mod de vieţă şi la aceleaşi trebuinţe. 310): A pud Valachos enim. Coloniile române din Galiţia. că F a l i s c i î din gatis. ') Pauli Jovii Hist. cu instituţiunile Romei. qui Athenas icrant . p. . unde au putut se afle ceva bun B). — Ibid. juraque n oscere. pe cari Ic credea că sunt în realitate numaï legî vechî romane !). ce ne-aû maï remas din cele XII Tabule aie Decemvirilor romanî. că Decemvirii însărcinaţi se prcsinte un proiect de legî pentru Romanî. 2 ) Livll 1. Polybiu însă. cr Tacit.. ") Polybii lib. . nici în fond. în fine. jussique incluras leges Solonis describcre.isdeu.v în ce privescc istoria legislaţiunn vechî pcîasge ne prcsintă un deosebit interes asemenarea cea marc. scrie. Ill 33: Decemviri creaţi . al XV-lea.—Krucger. mores. Ambele legislaţ iunî se baseză pe aceleaşi principii juridice. a c c i t i s quae usquam egregia. 43—51. la rendul seu. III. XL (cd. Chr.. la aceeaşi constitufiune a societăţiî. şed ipsa quoque Latinae linguae vocabula scruantur. *) Dtonysit lib. more aliarum villarum Val a eh i ca ru m dabit quolibet anno. ce esist ă între Lex a n t i q u a Valachorum si între fragmentele. născut pe la a. compositae Duodecim Tabulae. Basiliac. avuse drc-carî cunoscinţ e despre acest vechiû codice de legi al Românilor. VI. XI.—H. 17: il f aut se garder d'attr ibuer une o r i g i n e grecque à la plus grande partie des dispositions des Douze Tables . sirnul peritos legum peregrinarum ad condenda nova jura usui fore credebant. 1567. libr. p. omnem daciam.. II. non Romanae modo disciplinae cer ţ i mores et leges virent. au cules d i n t d t e p ăr ţile. că ele au fost împrumutate din Grecia. 94 ) p. 1541: census. His proximi habiti legaţ i très. . 43. în particular din legile Athenienilor -). et. 5 ) Tacltl Ann. născut pe la finele sec. tom. 44. III. Istoricul Paul Joviu. . 204 a. . fiind că densul a rëmas surprins de caracterul antic al acestor IcgT.

că liniscea si fericirea fiec ă rui stat depinde de la forma guvernului. Populaţiunile de rasă pelasgă au avut tot-de-una o deosebită veneraţiune pentru instituţ iunile lor vechî. fiind-că Romanii au trimes la donşiî pe Decemviri. Romul. noî nu-1 vom schimba. nici nu ne vom depărta de aşedămintele lor. se fi fost numai o grupă de Blacî seu Vlascî 3 ).Etrun'a au fost numiţT 6menï «drepţi». după ce a pus primele fundamente ale Romei. . 259). care ne-a rëmas de la betrânl. că legile Decemvirilor. după ce a fortificat'o cu şanţ urî şi murï. a cerut se. carï.ş î dea pă rerea: că după ce fel de constituţiune voesc se fie guvernaţi: dacă voiesc se asculte numai de unul. în regatul luî Atlas —din părţile meridionale ale Dacici —cele mal vechi legî din timpurile preistorice au fost gravate pe o columna de aramă galbin ă 5 ). după credinţa generală. 3—4. la început numai ') Scrvius. Tot ast-fel ne spune Dionysiu. ci voim se fim guvernaţi în modul. după cum str ă moşii nostril au aflat c ă e mai bine. V. a ) Cf. Faptul însă rernâne positiv. lib. inde multa jura collegit. 2. lib. mal vedem. în Roma. ori de maï puţinî. maï aveau şi autoritatea unor legi «sfinte». vnl. a convocat la adunare pe cetăţenii noului oraş. cari credem. scrie Strabo. cî aveau ciredile şi turmele cele m aï frumése si câmpurï forte bune de păşune 2). VII. U. quia populus Roraanus missis decern viris. că cele XII tabule aie Romei nu conţineau nimic original. ér eï răspunseră: Noi nu avem trebuinţă se" fim guvernaţi după forme noue. seu strămoşescî (vetus moş). 863. ele erau numai o simplă operă de compilaţiune din legile şi consvetudinile cele vechî ale triburilor pelasge. carï maï aveau şi un renume tradiţ ional de émenï «drep ţ i» (epitet particular al Ge ţilor). emigra ţ i din regiunile Carpa ţ ilor si ale Istrulul de jos. 5 ) Platonis Critias (Ed. rëmase din bëtrânï. popor maï mult pastoral. p. 695: Justos (Faliscos) autem dicit. pag. Probabil. că au iost stabilite cu mult ă înţelepciune 4 ). că acestï Faliscï. scrie Dionysiu din Halicarnas. ş i modul acesta. că legile Decemvirilor se promulgă cu aceleaşi formalităţi tradiţionale ca şi în Dacia. Fdlisciï. II. 9. Aen. şi punendu-le în vedere. seu dacă voiesc se încredinţeze pădirea legilor întregului popor. «) Dionysii Hal. şi ace ştia au copiat de aicî multe disposifiunl legali şi au mai luat şi unele suplimente la cele XII tabule '). Didot. aveau o idiomă particulară. ') Slrabonis Gcogr. et nonnulla supplementa duodecim tabularum accepit.

se cânte l e g i l e l o r -). ') Dionysii Hal. un obiceiu. eî trimeteau în fruntea trupelor sale drc-care preoţî f e ţ i a l i fără arme r '). I. ") Ciccronis Leg. că poporul roman sfi nu facă un resboiu PC nedrept cu alt popor fédérât. Sect. au fost gravate pe columne de aram ă . scrie Cicero. aveau obiceiul. si în ca ş clac ă un alt popor a violat le') Dionysli Hui. A^athyrşiî. care de sigur a fost împrumutat de la Agathyrşî. singurul popor. cum se declare resboiele ş i cum se încheie tractatele de pace. Aceştî feţialî aveau se îngrijescă. on pote numai din motivul. 21. fie din causa. de lâng rîul Maris (Mureş). 72. *) Uiouysii Hal. 57. . ast-fel. primite de senat şi votate de popor. VI O parte din legile cele sacre ale Romanilor. I. c ă au fost copiate aceste legî 4 ). de la cari se credea. XIX. lib. corectate. după cum spune Dionysiu. 32. Tinerii Romanî. de câte ori aceste oraşe aveau trebuinţă se porte resboiu cu alţii şi se respingă agresiunile lor dincolo de hotarele sale. X. în oraşele aceste au esistat timp îndelungat multe instituţiunî archaice. lib. ori ale lui Ancu Marciu. care în timpurile vechi î-şî cânta legile sale. ut carmen necessarium 3 ). Romaniî împrumutase aceste legî în timpurile lui Numa. o formau. mai aflăm la Romanî încă un alt obiceiu juridic. împrumutat fără îndoielă din Dacia. Dionysiu scrie: Falisciî ş i Fesceniî mai pă strez ă înc ă pân ă ast ă -dl uncie urme puţ ine ale originii lor pelasge.-Livii lib. până în timpurile sale. II. II. l e g i l e feţi al e (jura fetialia). de Faliscî (Aequicoli) şi de locuitorii din Ardea. lib. 23. după cum presupune Aristotclc. In acesta privinţă.10 tabule. ") Aristotells Probi. cum scrie Aristotcle. însă pe la finele republiceï nu se mai scia cu deplina siguranţă de la carî poporc anume. expuse în for ş i aduse ast-fel Ia cunoscin ţ a publică Oîn fine. că le considerau ca legî sfinte. Tradiţiunile vechi aminteau numaï de doue popôre. învăţau. anteriore celor XII tabule. ce conţineau prescripţiunile cele sacre: cum se ceră satisfacţiune delà inimici'. delà alte seminţii pelasgc. ca legile se nu fie uitate. AcelaşÎ mod de veneraţiune î-1 vedem introdus si la Romani pentru legile celor XII tabule. se cânte legile celor XII tabule: discebamus enim puert XII (tabulas). 28.

era următoriul: Unul. unul din feţialî. el arunca lancea sângerată pe hotarul inimicilor 1). auditï voi hotarelor. şi invoca de nou pe Joc si pe ceï-alaltï deï ca mărturia. pe care-1 întâlnia în drumul seu pe teritoriul inimiculuî. Dacă în urma acestor formalităţi sacre. . eu sunt trimisul public al poporului roman şi vin la voi cu o misiune dreptă şi so credeţi în cuvintele mele». Feţialul lua cu sine o hastă (lance) ferecată. doi. că poporul roman i declară rësboiû. Ajungând la hotarul inimiculuî. senatul hotăria declararea rësboiuluï. apoi făcea expunerea cererii. treï orï patru feţialî. din acesta causa eu si poporul roman declar şi fac rësboiû poporului şi omenilor (numele oraşului ori al poporului)». cart se ceră prin graiu viu repararea nedreptăţii. începea so strige: «Audï Joe. audî şi tu Dreptate. poporul roman a hotărît se facă rësboiû eu poporul şi cu omenii (numele inimicului). seu o hasta sângerată si pârlită în flacărî. ca se anunţe inimiculuî în mod solemn. în caş. ér senatul poporului roman a consimţ it ş i a aprobat se se fac ă rësboifi cu poporul ş i cu omenii (numele). ori către acela. II. şi repeta din nou aceleaşi jurăminte şi declaraţiunî către cel de întâiu cetăţean. Modul. feţialul se retră gea ca amic de la un popor amic. atunci se trimitea un feţial. lib. cum î-şi îndepliniau feţialiî misiunea lor. ') Dionysii Hal. pe care-1 întâlnia aci. poporul roman se trimită legaţT. I. punênd pe cap un vel de lână. îmbrăcaţi în veştminte de ceremonia si luând cu denşiî insemnele cele sfinte. 32. feţialul invoca de nou pe deiï de sus şi de sub pâment ca mărturii pentru nedreptatea ce s'a făcut poporului roman. ér dacă poporul inimic cerea timp pentru deliberare. 72. aceleaşi cereri şi blesteme. mergea la hotarul inimiculuî şi aicî rostia următorele cuvinte: «De 6re-ce poporul şi omenii (indica numele oraşului seu naţiunii inimice) au lucrat în contra poporului roman. dacă cererea sa se îndeplinia. si în fine dacă trecea şi acest interval fără résultat. se întorcea la Roma şi raporta senatului. şi numai în caş dacă cererile aceste rernâneau ncsatisfăcute atunci poporul român se le declare rësboiû. repetând tot de una aceleaşi jurăminte. că s'au îndeplinit tdte cele prescrise de legile sfinte. el invoca de nou pe de! şi repeta aceleaşi cereri către portariu. deiï i permit acesta. ori ţeran. si dacă acum senatul voiesce se declare rësboiû. şi după ce rostia aceste cuvinte. După ce rostia aceste cuvinte. atunci i se concedeau 30 cel mult 33 dile.gaturile internaţionale. audiţî voi (aci rostia numele oraşului şi al poporului inimic). mergeau la oraşul celor ce au făcut nedreptate poporului roman. feţialul pleca înainte către oraşul poporului inimic. în fine se ducea în forul oraşului străin şi aci aducea la cunoscinţa magistraţilor causa venirii sale. ajungând apoi la porta oraşului.—Livil !ib.

*).Aceste formalităţi îndeplinite. Urmele acestei instituţiunî le aflăm la Geţi în o form ă mult mai religidsă. legea Ge ţ ilor era. 10. 2) IModorl Slculi lib. pe când Filip se apropia cu trupele sale de oraşul. j u s t . ByZ. ca ace şti omeni arma ţi al lui Filip sunt opriţ i în loc de omeni f ă r ă de arme. tat ăl luï Alesandru cel Mare) fiind strimtorat din lipsa banilor. si care în timpurile aceste se afla sub st ă pânirea Ge ţ ilor. fiind-c ă era întemeiat. ce se afla în vecinătate cu oraşul Thamiris de lângă Dunăre. legitim.—Theopompi fr. v. fiind-că era declarat cu formele cele sfinte. Feţ ialul tri- . VII Originea istoric ă a legilor fe ţ iale se vede a fi fost în p ă r ţ ile de res ă rit ale Europei. şi putem elice. i-Şi desface îndat ă rondurile sale. ce se afla acum pus ă în ordine de lupt ă . pe care voia se-1 prădeze. sunt cuprin ş i de uimire. strînse armata ce o avea disponibilă şi plecă se prădeze oraşul Udisitana din Mesia. O alt ă amintire despre fe ţ ialii Ge ţ ilor o afl ă m la lornande 3 ). prescrise de religiune. c ă le vin înainte cu atâta încredere. si prin urmare maï archaicà1. c ă lega ţ ii. a Komanr. bellurn justum et piu m. se merg ă b ă tend citerile seu cobzele '). Get. ş i în particular în ţ erile de lâng ă Dun ă rea de jos. ce aveau se-1 porte. 47. Apoi Macedonenii încheiată un tractat de pace cu Geţiî şi se întorseră în apoi». ") Joraandls De reb. din clasa celor. Ins ă . citerele erau instrumente de musicâ religiosâ. în ţerile de lângă Occanos (potamos) şi de la munţii Riphel. pe cari i prinsese în afară de zidurile cetăţii. deschid porţile cetăţii si-I vin înainte îmbrăcaţi în haine albe şi bătend citerele. Armata lui Filip. în rugăciunile lor. pe cari i trimeteau ia inimic. Cu citerele se acompaniaû aicï imnele religiose. II. că nisce preoţi de aï Geţilor. observă de o-dată. dice istoricul got. J ) Steph. f c ţ i a l i î formau o corpora ţ i une anumită r e l i g i o ş i . ori cu alte cuvinte de la Dună rea de jos ş i Carpa ţ I. si pium. «Filip (regele Macedoniei. c. 2-14. ce le cântau cu vocea. cari se numesc p i i . renunţă se pră deze ora şul şi nu numai c ă se retrage. Dup ă Stephan Byzantinul. Macedoneni! vëclênd pe preo ţ i. «După cum scrie Dio». pe cari le cântau Hyperboreiï în onorea lui Apollo 2). preo ţ ii ace ş tia invocau pe deiî lor str ă mo ş esc! se le fie în ajutoriu şi se respingă de la donşiî departe pe inimici. Romanii numiaû rCsboiul. FîTia. dar restitue Geţilor şi pe omenii.

32).în fine. II. 86). Romanii scriau maî mult fee i al es de cât fetiales. < ţ e. Rhesus. cler i eus . ab Aequiculis transtulit. în sens mai larg. d'étym. seu peste regiunile din nordul Dunării de jos. care avuse la îndemână unele isvdre maî vechi. în Moldova ş i în unele p ă r ţ i ale Transilvaniei. şi între institu ţiunea fe ţ ialilor romani. 441. se potriviaû mai mult pentru del de cât pentru omeni 2 ). lib. daco-romane. Originea cuventulu! îns ă se pare a se reduce la terminul «fet>. ci cu institu ţiunea cea vechia a preoţ ilor. Simple etimologii arbitrare. acesta numire se mai aplic ă ş i la cânt ă re ţ ii. exist ă o legătură intimă între instituţ iunile bisericesc!. ce o propune Varro. L. fiind-c ă feţ ialiî aveau dreptul se fac ă pace ş i rësboiû. V. 901.a).sîc. Tic t or. . 5: (Ancus Marcius) j u s f c tiale. 9). Aureliu Victor (sec. (fY]t'. avênd cu densul un car de rësboiû. quo legaţi ad res rcpetendas uterentur. Aicî fëtul trebue se fie o persona onorabil ă. X. după cum dice Homer. este un ministru al cultului religios. el este pàditoriul vaselor sfinte. dup ă asemënarea cuventuluï «fetialis> cu alte cuvinte latine. Dup ă cum vedem. nu cu «bel!um>. sub forma de «foedus> (L. De off. ér în limba polon ă ortodox ş i preot ortodox (Cihac. cum credeau Romanii. quod primus fcrtur Rhesus excogitasse. tractat interna ţ ional (L. 435). cum sunt preo ţ ii. Fetiales) ne pune cu deosebire în vedere cuvontul facere. De v ir. 13. ccî vechi nu erau pe deplin în clar. <p. peste tot. al ornamentelor preotesei. lucrat din aur şi argint. Aicî terminul «pium» are fără îndoielă un raport istoric.riâXoi. se mai numesc în Transilvania fe ţ e bisericesc! persônele cu un caracter religios. numite adese ori în poemele epice ta lay_aix. ş i foedus.-iaXo'. Ace ş tia sunt curatorii seu administratorii averii bisericesc!. cari. Romanii numiaù bellum p iu m rësboiul declarat cu îndeplinirea formalităţ ilor prescrise de legile feţiale (Varro. — O alt ă numire. Get. De vila pop. este aceea de f i i aï bisericeï. ş i el ajut ă în altariû pe preot Ia cele trebuinciose pentru îndeplinirea serviciului divin. 86). fiul lui loneu ('Ilïoveùç). Varro cerc ă se derive numele feţ ialilor delà fides. Diet. El domnise peste Thracil din părţile cele maî estreme ale peninsulei (Icr^a-ot afXXwv). în ce privesce forma numelui. II. illustr. în limba bulg ă resc ă homo p i u s . şi arme uriaşe de aur si argint. IV). pe care o afl ă m în Transilvania. Festus (v. 2 ) Homcrl H. L. Acelaşi cuvent nnxKZKkHHKx în limba slav ă vechia însemnez ă ecciesfae defensor. Aur. La Ge ţ i. V. atribue înfiinţarea instituţiunil fefialilor unui aşa numit Rhesus1). în fine. numiţ i «pii». în Transilvania. *) S. e! sunt oratores fetiales (Leg. lat. cari îndepliniau funcţ iunile de feţialî. îngrijitoriul si pàditoriul bisericeï se mal numesce ş i ast ă -di fët. La Cicero. Rhesus luase parte la rësboiul troian. fetul se numesce ţ îrcovnic. feţ ii ş i fi! bisericeï. I.. aedituus. a fost un rege avut din timpurile troiane. archiereil ş i diaconii. ce le aflăm în Dacia. credin ţă . TI). nota 2) ş i din etimologia. 10). dup ă cum ne spune lornande. Grecii îns ă numaî cu T . c. După Homer. se numiau pi i (De reb. dup ă cum résulta din cântecul b ă trânesc (pag. II. mis se cer ă satisfac ţ iune delà inimic este numit la Liviu nuncius publicus (I. clasa preoţilor. Despre originea numelui f e c i a l i s ori f e t i a l i s . rom. Fëtul mai servesce ca trimis al preotului pe la poporcniî sci ş i duce circularele bisericesc! pe la preo ţ ii din satele vecine. ca aliat al lui Priam. — Cicero.

'Ax^tm»:.Deorat. n ăscut .-Snida. (V. pi. pi. P e n e gr u l p ă mâ n t . II. I<5ne.102.Legatiï trimisï în anticitate se céra satisfactiune de la inimic. ori cu doue proptele. . sau o vergea înfăşurată la un capët cu doi şerpT. Caduceul în forma unei cârje simple. 12. Armis. complexus a n g u i u m . al XVII-lea 3 ). de rasă pelasgă 2). Cestionariu ist. lanus). 2: Hi c. caduceul în o form ă forte archaic ă .— Alte scuturi dace. 265—266.I^o. ') Despre cârja seu toiagul tradi ţ ional al regilor vechi din ţ îrile aceste mal amintesc şi astă-dî colindele religiose române. 104. . Eu m'am prilegit Ia r Cr ă c iun bè tr ân u l Rin gură Şi ţî-am dăruit T o i a g d e a r g i n t . Toiagul de argint a fost d ăruit de Cr ăciun trânu! (Saturnus senex) luî Ion (Hermes. JV. Pdlă. j. p. LXXXI. lone.1.) cieî si figurez ă sub diferite forme mistice ca em- blem ă na ţ ional ă pe monetele anteromane ale DacieT. De când te aï Sipcnj. quarc exterae gentes caduceumin pacis argumentis circumdata effigie anguium feccrint. 759). Froehner. XXIX. Vitap. 168. ca simbol al concordiei. cat. purtau ca însemne ale misiunii lor un caduccu. p 748 seqq. Ion. Kesp.—Liv.r. au fost cu deosebire în us la populaţ iunile barbare. Se stăpânesc! cerul. gr ăia: de veşmânt. ne spune Pliniu. Tr:ij.SS. înf ăş urat cu doi ş crpî la capetul de jos ne apnre si ca atribut tradi ţ ional al Domnilor Tëreï românescï din sec. — însemnele tradiţionale ale puterii suverane a Domnilor Ţereî românescï. La Col.1. orï se încheie un tractat interna ţ ional.II. ca un simplu baston. ~ Wc.l. înţ elege însă. 264. . v.20. Covurluiu.—Yarro. Aceste insemne. este figurat ş i pe scutul unuia din ccï doî rcgî aï Dacieï. In fine. causa videtur esse. al păciî ni al prosperit ăţ ii J). carï îngenunchéza înaintea luî Traian ş i cer pace. Cer ul ş i Eu oiû fi maï mare p ă mâ n tu l. Şi mal de de mult P e ne gru l p â me nt. Caduceul ne apare în anticitatea pelasgă ca 263. •£87 267. carî cer pace delà împ Traian.— După Froehner.. ca simbol al puterii peste ceriu ş i p ă mânt. — Scuturile celor doi regï aï Daciei. ') Plinii 1.—Caduceul pe monetele atribut particular al luî Hermes seu Arm i s al Daanteromane ale Daciei. .

că toţi cetăţenii si iobagii obligaţi la este se prindă fără întârdiere armele şi se plece la locurile lor de concentrare *). VI. Romanii trimiseră Cartaginenilor hasta şi caduceul. că aceste legT au fost împrumutate de la FaliscI. 197: Constitutiones exercituales a. La Romani. . Hungaria. o aflăm într'un cântec bëtrânesc din Moldova. 1-163: si necessitate ingruente generalis Insurrectio sive literis Domini Wajuodae Transylvaniensis. şi c l a r i g a t i o . a face recla-maţ iunile solemne cu voce clar ă şi sonor ă. în aceste părţî ale Daciei vechî. ce ie întrebuinţau feţialiî romani pentru îndeplinirea misiunii lor: caduceul (toiagul seu cârja). 1866. că aruncarea săbiei. si hasta ori sabia. ori de la locuitoriî din Ardea Italiei. c'a intrat sabia în ţ er ă !» 2 ). O reminiscenţă în acesta privinţă.. Se pare însă. haec circumlatio ensis vel pali cruore as per ş i.ţ î movila rez ăş ie Ca s'o se strigi câ ţ i putea: — al de plugărie . 27. I. . 33). ca simbol al păcii. ! ) Alecsandri. 178 însuşi împ ăratul Marc Antonin. 1. fëtul micu! Iată ce C'aă intrat în ţ iira mea. observ ă ri solet. adecă «a striga». ori a lăncii sângerate. Poesii pop. 3. ca simbol marţial. orî o ţepă sângerată. care se termin ă prin cuvintele: «Sa! Ş tefane la hotare. 3).. din Ardia seu Ardeiul delà Carpafï. La început îns ă de sigur. velociter promulgetur. p. din district în district şi din oraş în oraş o sabia dreptă. fie. Ş tefan Vod ă c ă tre reze ş u! Burcel: — Mal Burcele. de câte ori se ivia necesitatea se se aducă la cunoscinţa locuitorilor. ca se-şi alegă. compară termini! feţialî: c l a r i g a r e . S ă î Ş tefane. atributele de rësboiû ale lui Mars Gradivus (Geticis qui praesidet arvis) 3). la. .—Olnhus. 2: Nostra quoque tempestate. în semn de proclamare oficială. cu doue tăişuri. sive ense cruento. a fost o-dat ă în us ş i în ţ erile de la Carpa ţ î. Tu hotăresc eu . sabia sângerat ă. în ce privesce cuvintele din versurile de mal sus: «Tu se strigi cât i putea». . 3 ) După G e l l i u (X. . p. feţialiî aruncau lancea sângerată de pe o mică î n ă l ţ i m e de lângă aşa numitul «ager hostilis> (Ovid. la hotare C'a intrat sabia 'n ţ c r ă ! Şi Tătarii de-I vedea. 1848). c ă lancea sângerat ă se arunca de pe o movil ă de lângă hotarul inimicului. a avut de asemenea un rol însemnat până în ultimele timpurî aleconstituţiuniî medievale (a. Fast. tot ast-fel face la a. fie pote de a dreptul din părţile de resărit ale Europeî. că rësboiul s'a proclamât. când plecă cu rësboiû asupra Scyţ ilor (Dio. 201). pe hotarele inimicului. I. ed. In Transilvania. se purta din comitat în comitat. ') Szubô. 170.După legile fefiale ale Romanilor. 1. atributul luî Annis seu Hermes. cea din urmă formalitate pentru declararea solemnă a rësboiuluï se îndeplinia prin aruncarea uneî l ă nci sângerate pe hotarele inimicului. Székely Okleveltâr. LXXI. Doue erau aşa dar însemnele solemne. în timpurile maî târdiî.

fîind-că legile luî Solon interdiceaû bocirile la înmormentărî» 2). scrie Cicero. că însemneză un gen ôre-care de vestminte funebre (vestimenti aliquod genus funebris). pe târî le copiase Decernvirif. neve l es sum funeris ergo habento. pe care Decemvirii aflară necesar se-I esplice chiar în textul celor XII table prin cuvintele: sive carmen condiderit. l e gas si t în loc de «legaverit». 23. 6r L. Cu privire la acesta disposiţiune din legile Decemvirilor. precum se aflase de sigur în textul aceor legî ş i cuvcntul occentaverit în forma sa poporal ă . II. în care interval nu putem de loc admite. Acilliu. XVII-lea însemne tradiţionale ale puterii suverane a Domnilor ŢereT românesc! *). şi amêndouë ne apar şi în sec. Una din disposiţiunile celor XII tabule conţinea cuvintele: Mulieres. ş i pe care Decemvinï au trebuit se-1 esplice prin «sive carmen condiderit». . 900. Şi este de remarcat. spuneau. şi «eu cred».. S. că lessum însemneză un fel de boci re seu lamentare lugubră (lugubrem ejulationem). faxit în loc de «fecerit». Avem aşa dar aici numai simple presupuneri despre înţelesul adevërat al cuvôntuluï «lessum» (întrebuinţat de autorii romani tot-de-una numai sub formă de acusativ). Eliu şi L. excant assit în loc de «cxcantaverit». în cât se nu mai pricepă unele disposiţiunî ale acestor legi nici vechiî interpreţi Cuvântul «lessum» a trebuit aşa dar sC csiste chiar în textul original al legilor. ce aparţin mat cu semă trupineî romanice din părţile de resărit ale Europei.. Ast-fel afl ă m în cele XII tabule formele: occisit în loc de «occident». De leg. can cer pace delà Traian. un termin de formă extraitalică. Eliu (al treilea interpret) era de părere. 2 ) Cicero. r up s i t în loc de «ruperit». că nu înţeleg bine curentul lessum şi ei presupuneau. eu tete c ă delà promulgarea acelor legi si până în timpurile sale nu trecuse maî mult de 3:/2 secule. occenta veri t.Amêndouë aceste simbole Ic vedem figurate pe scuturile celor doi regi î Daciei.. Cicero scrie : vechiî interpreţi. escit şi escunt în loc de «erit» şi «erunt». «a făcut cântece». VIII Limba latină a celor mai vechi legi romane se caracteriseză în deosebi prin unele cuvinte si forme gramaticale. «că acesta este sensul adevërat. c ă limba roman ă s ă se fi schimbat aş a de mult. ') A se vede pag. că Cicero vorbesce aici de vechiî interpre ţ i ai celor XII tabule.

Constitutio generalis a. 256). consuetudo antiqua7) consuetudo priscas)antiquumjus9) leges antiquae 10 5 8 ) . De republ. I0) Du Cnnge. P. «) Vedi nota 1. în ce privesce prestaţiunile datorite erariulul. p. 42. în Gallia. p. de la gr. V. <) Cicero. în limba poporuluî român delà CarpaţT. ') Lex Alamannorum (Baluzii Capit. mal esistă şi astă-dî. AicÎ însă. tit. u n e o r i v e t u s m o ş 4 ) ş i R o ma ) si în mod vag l e x romana ş i leges romanae 1] ). 46). ne apare în p ă r ţ ile de apus ale Europei ca o lege tradiţiorrală imemorială. numită de autorii romani vetus lex romana2). Xyjafrfia). Lex antiqua. I. 146. 1. numită în Dacia Leges B ell agin e s. aceeaşi lege tradiţională. 3 ) Juvenalis Sat. 393 (Cod. Theodos. Despre trecerea lui / in s vedi Schuchardl. — Le x Ripuartorum. III. cuvêntul «lessum> din cele XII tabule. 111. ! ) Nonius p. med. SS. 58 şi 61 (ap.De fapt însă. Baluzium. 5 ) Servies. 904. u ) Chlotarii r. a 560. II. 1. Gloss. 66). 1. ci simplu l e ş i n (deliquium. Aen. IX Aceeaşi codificaţiune vechia din timpurile pelasgc. défaillance). nici bocire. I. 7). 9. are caracterul unuï obiceiu naţional consecrat şi este numită îndată după invasiunea cea m a r e a bar barilo r v et ustissim a pa g an or u m c onsuetu do 8 ). socială şi religidsâ. după cum acest înţeles résulta din o altă disposiţiune cuprinsă în legile Vlachilor din insula Arbe: că nimenea se nu se arunce seu se le ş ine în biseric ă peste corpul celui mort n ). lessum este de aceeaşi origine cu letura seu lethum «morte». Nunta. se provocă şi legea lui Theodosiu din a. pe care comentatorii ceî vechi nu-1 înţelegeau şi pe care nu-1 pricepea nici însuşi Cicero. acest cuvent nu însemneză nicî vestminte de jele. 222. Capit. I. leges romanae n u s moş ). v. 531: Nubentes veteri lege Rom ana. C' a ş a-I dat ă la nevast ă . politică. aprôpe în aceeaşi formă. I. în Egipet à BXaxûv véfioç. 100. ') Din punct de vedere al etimologiei. X-rjfh] «uitaro (Cf. gen. et inf. 594: Şi-o d ă 'n legea românesc ă . s) în legile Longobardilor prisca consuetudo (Muratori. XIV. lat. XI. 79. 1. 560: jubemus ut in omnibus causis antiqui juris forma servetur (Baluzii Capit. 23). . — Mariana.— La prisca consvetudo a provincialilor. în evul de mijloc Lex an t i qua Valachorum si jus Volachie. Vokalismus. Constit. 8 ) Chlotarii r.

au fost compilate în mare parte. Din aceeaşi fântână a legislaţiuniî archaice î-sî compilase şi Decemvirii legile lor. 469—540. ce esist ă Ia Capitularde lui Dagobert din a 630. nu sunt legile imperiului roman.. Lex Romana. et inf. Gloss. . ortum ducebant. I. Et quicquid Theodoricus Rex propter vetustissimam paganorum Consuetudin em emendare non potuit. . V) şi a succesorilor sëï. Imp. elegit viros sapientes. de cari se deosebiau în principii şi în formele de procedură. Hac porro lege. id est qui a veteribus Galliae incolis . med. 1226: l e x Romana. Aceste legî şi obiceiuri particulare ale provincielor. din «legibus antiquis». iqui.. . ele se numiau adese ori «lex romana». (1677) p. qui in regno suo legibus antiquis erudi ţ i erant . La legge romana udinese (Memorie.. aparţine si un vechiu codice de legi al evului de mijloc. ) Canclani. ') Praefatio ad Leges Ripuariorum. ci fiind-că au fost legile cele vechi ale populaţ iunilor arimice. numite Lex ripuaria. De asemenea se spune în Suplimentele Capitularelor. . germ. lat. c ă Legea rom a n ă a f os t m a ma t ut u r or l e g i l o r o me ne s c! 3 ) . Tom. Corpus jur.. Barbarorum leges antiquae. Tom. quae est omnium humanarum mater legum. cum esset Catalaunis. rëspândite încă din timpuri fdrte obscure delà resărit până lângă ţermuril Oceanului de apus. X La familia acestor legi «romane». Scienze morali. Chlotarius Rex perfecit. Additio quarta. utebantur praeser-im Galii Romani. J ) Du Gauge.—Walter. (et) jussit conscribere' legem Francorum etc. III. legi. Ast-fel Cathulph în o scrisdre adresată lui Carol cel Mare dice... cunoscut ast ă -dî sub numele de Lex Romana Utinensis 1 ). omnia vetera legum in melius transtulit. Tom IV.—Schupfer.. . . că Lex r o m a n a a f o s t ce a de î n t a i u l e g e a l u mi i î n t r e gi 2 ) . vol. avendu-se tot-o-dată în vedere şi «vetustissima paganoruin consvetudo» '). (et) Dagobertus Rex (a. nu pentru că aparţineau legislaţiunil romane.. VI si Vll-lea.Ast-fel în Prefaţ a cea vechia. VII). dicitur totius mundi prima.Alamannorum et Baj u variorum: Theodoricus Rex Francorum.LexAlamannorum ş i Lex Baiuvariorum. cari au subsistât şi în timpul dominaţ iunil romane al ăturea cu legile oficiale. în limbă poporală a provincielor. v. se spune. c ă legile barbare. ci sunt legile cele vechi naţionale ale populaţiunilor autochtone ale acestor provincii. pe carî le subjugase inva<uunea ce mare a barbarilor. 630). în timpurile regelui Teodoric (sec.orl arimane. . . Cathwlpho in Epistola ad aro urn ' M. de car! ne fac amintire legile barbarilor din sec. 8 ) Balazii Capitularia.

Cuvinte. 592) fr. La Festus: Obsce et volsce fabulantur. 1531: loannes d. . dice Haenel. 6 ) I'esty. . 1539: Comes Georgius Pcsthyeny . Comiţi districtus Karansebes . în care a fost redactat ă la început acesta lege. a t t a ş i atto cu în ţ elesul de mo ş . «per negligentiam de suos tutores». «cum suum». numită «romană». 212—213. «a principem dicendum est». e. ce corespunde la o form ă românesc ă de furol= furul cu / trecut in r 2 ). . Committatis Eidcm (Gregorio Wayda. . Ca specimine de limba. Juxta consuetudinem Nobilium i l l i u s districtus In Curiam nostram Regiam .. Capitulo Ecclesie orodiensis . Maî aflăm în acesta lege favelant. More Curie Sue Militaris Recepturus. d. după acesta lege. cu un for judecătoresc particular . . . care se mal afl ă ş i astă-dî în us la Romanciî din Tyrol. c ă noi afl ăm aici: o clas ă propria de ostaşî. .. . (in Fragm. 2 ) Cf. nam latine nesciunt. paulatim ficta est. tdtc preposifiunile sunt întrebuinţ ate cu acusativ. ci într'o limb ă roman ă barbar ă din p ă r ţ ile de apus 1 ). eï func ţ ionez ă ca ascsorï aïjudeca') Haenel (ap. — Ibid. ér într'o vechime depărtată esista la păstoriî seu Plac i î de pe muntele Olymp din Bythinia. 4 ) Schupfcr. prelibatum franciscum fyat in dominium Earundem (possessionum in districtu Karansebes existcntium) statuat. III. «pro mortuum». .. R. pentru care a fost destinat ă la început acesta lege. avevano un foro speciale davanti ai loro principi. «a curialem hominem non licet».. Racioncm contradictions corundem Reddituros. ') Arriiini Nicom. sod a l i a quadara lingua scriptus videatur. preposiţiunea de servesce spre a indica genetivul si a dativul : «sine consensu de suos patrianos». mandamus . «sine voluntatem». «de tertium digitum». gr. Hist. . Schupfcr. ce apar ţ ine în deosebî dialectului voise. . în judecarea proceselor. sub forma de atnt(cum scriu autorii grecescî) şi cu înţelesul de «moş» 3). III. Judicium in prcmissis. III. dar care nu conţine nimic italic. cu în ţ elesul de «vorbesc». —Cf. aveau un rol forte însemnat aşa numifiï omeni buni (boni homines). . de prefaţa Karansebes).La început. Has de u.. Rex Hungarie . I. .. a sua Maiestate. 30. sub numele de «milites» şi «personae altae». ei nu puteau fi tra ş i în judecat ă de cât numaî înaintea principelui 4 ). nu a fost scrisă în limba latin ă . tem ă ). Diodor. quae everso romano imperio in Occidentis aliqua parte . liànsâg. acesta lege. un cuvent. în ce privesce obiceiurile ş i institu ţ iunile ţ ereî. 58. .. contradictores vero si qui fuerint Euocet eosdem . 152: rob ol = robul. . ş erbo = ş crbu. gr. .: «a culpam>. III... 54: I militi. 67): ut liber non latina. Comparera debeat. afl ă m cuvintele : tima ş i tema în loc de «timor» (rom. înlocma ca ş i nobilii români din B ă nat 6 ). . este de notat. . p. 197—199. vt. U. L.. A Szôr. . furor în Ioc de «fur». un cuvent. Judcx c u r i e . In acesta lege.

p. formase la început numaï o emigraţiune de la Dunărea de jos. are unele particularităţi caracteristice ale limbeî vorbite la Carpaţî şi pe tërmuriï Mării negre. Aceste legî au fost scrise în limba naţională a acestui popor. întocma după cum aceeasï instituţiune a «dmenilor buni»._pesty. că esistă numaï un singur Dumnedeu maï pré sus de tôte. . Cuvinte din bëtrânï. ş i în tocmeli ne au fost Ona suli ţ a ş ul . că originea acestei legî trebue căutată în Istria 3 ). sccondo Bethmann la Icx romana (Utinensis). 4: qui majorera numerum habuerit de bonos homines.vetatul Bethmann este de părere. p. Instit. — Ibid. ca arbitrii şi ca martorï. 1. — Ib. 1490: c ă cî s'au sculat Petru de au jurat cu 12 boieri si au luat hotarul de jos. precum le-aù fost uricul Bâl ăş escilor. 70. a . o aflăm şi în dreptul chiu românesc.«orilor. în care a fost scrisă acesta lege la început. 421: nell' I s t r i a avrcbbe avuto oricrine. cum aceste se presint ă în cursul evuluî de mijloc în Istria. în. I. I. 146. i u s t i c i a m inter ipsas partes obseruent. 2: Quicumque iudex . . 66. XVlI-!ea: caro jude ţ l'aï ales M ă ria ta dinaintea divanului. II. (1861). si pe care i-l numia ca si noî «deum» şi «patrem» 4). ca martorï si ca 6menï de bună credinţa *). 4 ) Lactautius. . ne spune Lactanţiu. 1364: quicquidem illi Sex probi v i r y . cum bonus homines (bonis hominibus) . 26. Div. R. Cele de ântâiu legî politice. Hermes. 6. după cum acesta ne-o indică de altmintrelea si numele lor. 1596. . însă aparţinuse la început bisericeï catedrale din Aquilea. III. ce corespund ]a st ă rile de lucruri. Olâïi ke-rùletck. de ore ce conţ ine unele disposi ţ iunî judiciare. . ad 6 A • . Chiar şi principiele fundamentale ale acestei legî se întemeieză pe «lex antiqua Valachorum». p 2g2 a 1416 . în ce privesce cunoscinţa lucrurilor divine. 1347: Quiquidem quatuor probi viri Jurando . — Hasdeu. Storia délia costituzione dei municipii italiani. ipse in judicio secundum legem suam causam vincat. ibid p. Primul esemplar al acestei legî «romane» a fost descoperit în archiva catedraleî din Udine. religidse st militari aparţin aşa dar familieï pelasge din nordul Dun ării de jos. . U. 25. numit în documentele evuluî de mijloc «jus Volachie» 2). Krassô vàrmegye tort. 1428. 153. 85. a scris întru adevër multe cărţ î. ist. după cum am vëdut maï sus. 72. şi în carî susţinea. p 364 a 142 4. — Cf. go a . arbitrareiitur sew ludicarent. p. Arch. 8: Hic (Hermès) scripsit libros et quidem multos. . — Cf. ibid. se punem doispredece ômenï bunï bëtrânï se jure. — bid. p 284 a 14]8 . civile. Sel. I. De altă parte şi idioma. Schujtfcr L. I. ş i multï ômenî bunï.-Pcsty. . 1577: ş i eu o am vêndut M Dumitru Tehni (o parte de ocina din sat din Br ă h ă se ş tî) . 1. I. . ') Hasdeu. dar pre urm ă érasï s'a sculat ş i stare ţ ul Mateiû (din Tismana) de au jurat cu 24 boieri de au recâ ş tigat acel hotar de jos. Locuitorii Istriei. 1378. . Un raport moldovenesc din sec. I. . suum iudicium donet. .

nă scut din Terra (Gaea). I. se întemeieză în fond pe una si acecaşî legislaţiune archaică.>.. pân ă în timpurile lui Yarro. după trebuinţele vieţeî sociale si politice. baro). Aceeaşi tradiţiune o aflăm la poetul Eschyl. civile şi religiose al Daciei. precum si legile aşa numite barbare din părţile de apus ale Europeî. II. * Pelasgiî. deu m e t pâ tr e m. si după principiele ce le conţinea. şi-au primit numele lor delà Pelasg. 692.în acesta limb ă vechia a Pelasgilor au fost scrise ş i legile cele sacre ale Athenienilor. în carî se mai p ă strase.— Ast-fel de cuvinte. «optimates». 3 ) Aesclljll Supplices. ni se presintă după resturile. q u ib us no s. Baluzius. s'a numit. fiul luî Palaechton. 2 7. pluribus . fiul lui Joe şi al Niobeî 2 ). Cf. 97: quod A t hen is in libris sacrorum scripta xiitpw x'ji nepx<. în diferite ţerî. iisd e mq ue nomin ib u s a ppe ll at . b a r o n i b u s et personis. lib. Cu deosebire însă. Capit. Baiuvarilor şi Francilor salicî. boynrones). scrie Dionysiu din Halicarnas. după cum vedem. v. «homines régis» (Baluzius.' efu> IlotXcd'^'Jovoç Ivit . Resumăm aşa dar. ce apar ţ in dup ă formele lor la trunchiul vechiu romanic din p ărţile de resărit ale Europeî. domnul acesteî ţ erî. . — St ătuta T. şi dup ă mine regele sëû. Capit. cuvintele xârcpcp şi 7r6pxcp i). ') Yarro. V. L. 11 ş i 17. 250—251: Tou Yfjf EV°u.. este numele naţional al unuï rege ilucognitionem divinarum rerum pertinentes. in quibus majestatem summi ac singularis d e i a ss e r it. Alamannilor. L. 1285: praesente novo Rege et . însă păstrând peste tot locul numele comun de «lex antiqua» ş i «lex romana». 1508. vechiul codice de legî politice. II. ni se presintă şi în legile Ripuarilor. Fogaras. cu înţelesul de «primores>. 774). «Pelasg». că legile cele vechi ale Grecilor şi ale Romanilor. I. 774 a. ca tipul cel mai vechiù şi mal puţin alterat al acesteî legislaţiunî anteromane. ce nu se pot e esplica din i n s t i t u ţ i u n i l e de apus. . corespunde dup ă formă şi dup ă în ţelesul seu la românescul boiariû (boyaro. care ne înfaţişeză pe Pelasg rostind urmâtdrele cuvinte: «Eu sunt Pelasg. 169: Castellanus castri noştri Fogaras cum Boyaronibus universisque valachis. cu drept cuvent. yap Etfj. F or m a v ec hi a p op or a l ă a n um e l ui *P el a s gl * . ce st ă pânesce acest p ă ment» 3 ). modificată în cursul seculelor. numite «leges Bellagines». ») Dionjsli Halic. gintea Pelasgilor. Aici. în particular însă cuvêntul barones (sing. ce s'au mai p ăstrat.

regiunea cea fericită. Aicî.a Homer (Odyss. în vechia literatură grecesc ă. 113) o^Uv opliov. a fost fiul Thracieï. l: 2 'AvuQsov Se nsXao'(iv £v u'|ty. negru. Scamandros.v/ e la tipul nsj Ci orî dc!a co i. . O alt ă genealogia alegorică o afl ăm la poetul Asiu din Samos. pe munţii cei cu culmile înalte» 2).pà nun ţ ii cei lungi ş i înal ţ i). Ş i te am scoborît Noî Ş i te am ridicat 'n ţ era ungurescă Sus la nal ţ ii mun ţ î . este de lipsă se cundscem. îva ftvrjTùi r. Die Hellenen ira Y en jndc. . 127) Oôpsa jiav. 171. mama lui Pelasg este fera. în care parte anume a lumiï vechi i fost patria acestui mare civilisatoriû al némuluï pelasg. se numesce 'ara ţieXatva 3). v. rîurile. 911. Ins ă înainte de a c ă uta se ne d ă m sérna despre forma cea vechia a nuneluî «Pelasgî». se indica adese orî în o simplă formă genealogică. Dies et Opera. un rege seu erou. sub numele de «mun ţ iî înal ţ i» figurez ă ş i în olmdele religiose române (Teodorescu. IX. lib. ţinuturile. ai nunteluî Atlas. -Numirea de T au* pW. 5e personificau ţ erile. nota 1. VIII.. ambele aceste îurî personificând ţ inuturile delà Carpa ţ t ş i Dun ă rea de jos. Pelasg a fost un strănepot al lui Oceanos lotamos (Istruluï) şi al afluentuluï sëû maï mare Tethys (Tisei). 19): ne am nimerit . o numire de Itmintrelea fdrte vechia. séû pămentul cel-«negru». nu a ) Hesiodl Theog.oia'. Neumann. 69. gras ş i estraordinar de productiv Cf. munţii. e. După una din aceste tradiţiunî *).v Yct'. . O ast-fel de genealogia geografică a avut-o si Pelasg.-tru care a pus fundamentele celui de ântâitt stat puternic cu o deslinaţiune Tioralâ în Europa.ô|j. mit einem Gemisch von schwarzer Dammerde und ' WCrem Thon • • • Auch der nôrdliche hûgelige und wohl bewâsserte Theil der Molessarabiens gehôrt zur Zon e des schwarzen Erdreichsund zeichnet sich . La Hesiod. ) Asii fragm. la Pausania. După acesta tradiţiune: Pelasg. Poesii pop. ci de la calitatea geologica a zonei c P ment. pescerile si se spunea d. situată în părţile de nord ale rîuluï Oceaios. . ce-1 de ântâiû rege radiţional al poporului pelasg. care tr ăise :u 700 ani înainte de era creştină. patria ort naţionalitatea persônelor maï ceebre din timpurile mitice. t 4i 2 Q: Von den Karpathen aus erstreckt sich durch das sudliclic em Granilla»er .a fost născut «în te r a né gr ă. -ă strămoşul unui trib. C ar pa ţ i î. .îv. p. la Hesiod (Theog. . . «cel asemeieadeilor». Alpheos etc. v. Ş i 'n ţ era s ă sescâ. p. al Libyeï. v.Ibid.5 rea locuitorilor. orî al rîurilor Oceanos.a jicXaiv* àvsôtov. unde pămentul înfloria si producea fructe de trei orf pe an. ') A se vede pag.

v. în timpul. 1834. ) Acta Patriarchatus Constantinopolitan i. 487. 1901) p. 250. când domnia peste Ungaria regele Ştefan.—Cf. Eschyl ne spune. 514. 468. ér «Ungria». 130). IX. n ă scut din Fala seu Terra 7 ). 110). Moldova figureză ca Maupo6Xaj^c'a 5). n r. p. trebue se recunoscem. Românii din părţile de sud ale Carpaţ ilor sunt numi ţ i Kara-Ul aghl. că Pelasg a fost fiul lui Palaechton (al vechiului p ă mentcan).— Karadzit'. Cronicul vechimii Româno-Moldo-Vlahilor (ed. dacă nu este cum-va o simplă formă coruptă din «Nigra». II. 472. ') Acsch yll Suppl. Aicî. Hasdeu. La Ha ye . cri) Cantemlr. importanţă adevërata în istoria o are numai epitetul de Nigra. 1625. în cronica lui Fazel-ullach-Raşid de pe la 1303. 404. w e lc h e m N a me n w ir ô f te r s be ge gn e n . t. Ţera românescă este z e m l j a k a rabla ska *). înc ă din cea maî dep ă rtat ă vechime . p. La Chalcocondyla însă MsXavrj IloySavfa 6). Transilvania ne apare sub numele Ungria Nigra 1 ). 435. în poema sa TxÉTtSej (Supplices). epitetul de «Palaechton» i-l avea numaî deul durch ungemeine Fruchtbarkeit aus. în literatura vechia grecescă. bello a p p e t e n s U n g r i a m N i g r a m. adecă «Valachiï negri» 2 ). 1st. Hasdeu. 83) . 516. p. 107. p. t a i n v i q u a m t i m o r é e t a m o r e a d f i d e m v e r i t a t i s t o t a m i llar a terr a m c onver tere merui t. pag. Sr pske narodne pjesme. 4 ) MiladinoTitzi. 997—1038). 54 (ap. III ( Becz) 1846. în actele patriarchatuluï constantinopolitan. ») Adeuiar Chabanicnsts. ch iar ş i la Homer . Historian III. (Paris. ne apare cel mult numaî ca o denumire politică. Ethnogr aphie von Ungarn. — îns ă . epitetul de «negri» trece asupra Românilor. 1st. p.461. 465. His toir e des M ongols. datorită autoruluî. — Codlnus. în fine o a treia tradiţ iune despre patria lui Pclasg o afl ă m la Eschyl. s 1st. crit. numit t cel sfânt» (a. Delà ţeră. Turcii numesc Ţ era româncsc ă Kara-Iflak ş i Moldova Kara-Bogdan 3). dintre anii 1390—1400. 203 ( ap. 6 5 ) Chacocondylas. crit. 627-8 (ap. 1st. fiind-că Transilvania nu a avut nici o-dată numele particular geografic de «Ungria». 63). Deofficiis magnae ceci. lib. 2 ) D 'Ohsson. . 454. Hasdeù. c ă concep ţ iunea geologic ă ş i etnografic ă a acestei espresiunî o vedem confundat ă . — Hunfa lyy. 660. tic ă . 495. 217 s i 417 : Zu r Ze it S t e pT i a n de s He il ig e n na nn te mâ n di e s e n T he il ( S i e be nbur ge n) Sc h wa r zU n ga r n . Hasdeu.444. 307. crit. H. în poemele epice ale Slavilor meridionali.Aceea şi numire ni s'a p ă strat în o formă tradiţională si în cursul evuluî de mijloc pentru anumite p ărţi ale Daciei vechî. 514. 33: Stephanum etiam r ex Ungar i ae.

2. ») Staţii Silv. potens armis. 44). 530. v. I. . 5. protectorul 'mpiilor gete. II. c 'or de mocan». Se prcsintâ însă aici o a doua cestiune. . 105. după cum résulta şi din Rufus Avienus (Descr. Hesperia se aflase în nemijlocită veinătate cu regatul luï Atlas de la munţii Atlas (aï Oltului). Propter Alian ţ ei tergum. . 27). X. ibid. faţă de «satul nou». lovan Iorgovan. Terra antiqua. seu «ţ era de la scapëtat» D ). a fost originar aşa 3ar Marte. scrie Diod . este numit în unele variante «ficior de împërat. de la scăpetat». tat ăl regelui Pelasg. Hesperiam Graii cognomine dicunt. identică cu Ardeiul. orî (betrân». se numia «vechiul pămentean». numele de Hesperia se raportă în tot caşul la ţinuturile siuate dincolo de munţii Carpaţi. 842). — <) Cf. după cum aceeasî iemnificaţiune o maî are şi în timpurile ndstre numirea de «satul vechia».fiiîseî sunt numi ţ i «voinici ardelenesc!» ( Ş ez ă toarea. duciï Pelasgilor aliaţî cu Troaniî înc ă sunt numi ţ i: descenden ţ i aï luï Marte. II. Tot st>f el se spune despre fata rătăcită în munţii Cernei. I. . orï cu alte cuvinte. 56). Despre originea numirii Hesperia. 542. că cerdacul seu se afla Ia scap S ta t (Catană. era originar din Ţ era cea vechia? Sub numele de Terra antiquane apare în geografia timpurilor pelasge regiune ôre-care fâimosă pentru dmeniï sëï ceï rësboinicî si pentru avuţia uroducţiunilor sale 4). ca A t l a s — vechiul ege al Hyperboreilor (Apollod. cari formau linia de dtspărţire între regiunile de resărit 1 de apus ale Daciei vechi. Hymn. in părţile de nord ale IstruluT. ér partea peste care domnia acest din urmă s'a numit Hesperia.Vf rte ')> numit ^e PoetiJ latinï G e t i c u s !) şi protector al câmpiilor getice3). numit Palàechton. v. mai aflăm si astă-dî unele amintiri despre ţera e 'a scăpetat. «Ţera vechia» =ste {era mamă a triburilor pastorale pelasge. Th. în alte variante ls . Hesperides habitant. s ) Yirgllil Aen. 738— 9 ). — «) Virgllil Aen. o-dată puternica în resbdie şi binecuvontată prin •odele pămentuluî seu (potens armis atque ubere gîebae). Homer.—La Homer (II. v. .r Şicul (IV. c. v. de la scăet *t» (Catană. seă de locurile de unde venise părinţii lor.ă Greciî o maî numiau ş i He speria. XXX. atque ubere gîebae. că după tradiţiunile timpurilor maî vechi. 53. Balade pop. «Ţera vechia» este antitesa terilor noue. î-sî maî aduceau înc ă aminte de o o ' * :eră vechia. Despre acesta «Ţera vechia» vorbesce şi Virgil. pentru ce deul Marte. ') Aeschyll Sept. III. Résulta şa dar. în cântecele eroice române. 11)—împărţise moscenirea părintescă cu fratele său lesperus. Din acesta «Ţera vechia». orî cu alte cuvinte se spunea v Marte. care ne spune tot-o-dată.. 6 se rfi duc la o vechime fdrte depărtată. Numele de «Terra antiqua» este o espresiune geografică poporală. Orb. . că era «fică de împërat. 108). I. Ast-fel in ciclul epic despre Novac cel bëtrânse Pune. >m punct de vedere geografic. can emigrând în cursul unei uneî seriî de secule spre sud si apus. . . 163 seqq: Est locus. 2.

— Fa u s a n i a e G r . D e s c r. 1 . 11. nu au caracterul unor forme poporale exacte. adec ă berze). nici al Asiei micî şi nici în peninsula italică. 85. ') Strabonis Geogr. — Pherecyd ls fragm. nu corespunde uneï forme adevërate poporale . că numele IleXaayof. Pelasg. Geograful grecesc Strabo. 11 ş i 14. —Ac u stla i frag m. 2. 1 . locuite în vechime Pelasgï. 8 . vechiul représentant al poporului pelasg. lib. V. V II I . II Cuntfscem a ş a dar Ţ era cea vechia (Terra antiqua) a poporului pelasg. îns ă înainte de tote. l | Aeoli filia (DEIANIRA) LYCAON 49 triburi pelasge ') HYPKRBOREUS PELASGI i) PELASGUS PALAECHTON (Marş) PELASGUS PE1.Avem a ş a dar aici urm ătorele genealogii. este de lips ă se facem aicî o constatare. 3 7 5 . 1 . lib. c ă noi avem aici numaî un termin corupt de modul de pronunţare şi de modul de scriere al autorilor grecescî. — A p o l l o d . ) Dlo do rl S i c. nicî pe teritoriul Elladeï. după cum seim. aşa cum ni se presintă la autorii grcccscî. voind se indice o etimologia a numelui IleÀaayoï — însă cu totul nesedosă — ne spune. a celui de ântâiû monarch. cum vedem.ASGI i) Résulta a şa dar. 4. că locuitorii din Attica în timpurile mai vechï numiaû pe acest popor IIsAapyoc. că-1 întrebuinţ ase înc ă Homer. unde.va TERRA (antiqua) PHORONEUS l NIOBE MILIBOEA co PELASGUS co PERIMELA Oceani filin. II I. după cum ni se" presint ă în literatur ă vechia grecesc ă . 2 ) Numirile de Iletaayia ş i IIsXaTj-fiuiTit. Probă evidentă aşa dar.17. care domnise peste poporul cel mare al Pelasgilor. Rëmâne acum. în ce privesce patria luî Pelasg. I. pe cari autorii grecescî le aplica la diferite ţ inuturï din Ellada. Despre forma numelui IleXaiayot. (ciconiae. situat ă în p ă r ţ ile de nord ale Istruluï. — He c a ta c i fra g m. fiind-c ă ei migrau dintr'un loc într' altul 3 ). OCEANOS potamos <x> TETHYS (1st f ui şi Tisa) TERRA NIGRA (V aloi (leXa-. că după tradiţiunile anticităţ iî. Bi b i. nu aflăm nici cea m aï mică urmă în nomenclatura topică vechia. se ne ocupăm aicî cu forma numelui ITsXaayo:. se stabilise o-dat ă a ş a de multe tribun pelasge 2 ). originar din Asia mică. era originar din p ă r ţ ile de nord ale Istruluï. 1 .

în realitate. un sat în provincia Elis din Pc'opones (Polyb. Romi. a fost fără îndoielă Balaş c i . Bellovaci. aayog. se numesce şi astă-dî Vlaska z e m l i a. delà TîXavdw. Arimani. IV. ca în multe alte casurî. Acest sufis a csistat şi în limba vechia a populaţiunii pelasge. seu Bel as c i . Volcae. că forma corectă. care întrebuinţeză pent™ Pelasgl epitetul de TrAavwjisvot. II. a rëtaci. Blaci. 80. unde în timpurile vecin se afla stabilită o însemnată grup ă de Români. 80).^. nici slav. Etym. după forma grecescă rhAaayoc. aayot. Sufisul ascu nu este grecesc. Palaci. 4: balascae. a fost o-dată usitata în peninsula balcanică. După cum seim. forma originală a numeluï «Pelasgï» a fost cu totul alta. Aramaei. Maï aflăm aici satele Bălăci (s. Ormini. as deu. si dacă noî vom ave în vedere transformările fonetice grecescï. 2992. sub numele de: Bălăci.t. una a Arimilor. în graiul populaţiunilor meridionale. Bolani. Volsci. numită a Abiilor seu Arimilor albi (A b i i. Magn. Renii. î-1 împrumutase şi-1 deformase. Vloqui etc. ca eseu în limba română de astă-dî ') Biodorl Slculi 1. Aremorici. care în diferite regiuni ni se presintă sub diferite forme de : Râmi (Ramnes). atuncï este uşor se cundscem. au înlocuit pe B cu II. 2926): «Din b ăl (=bel. Bëlacï) şi numele familiare B ăl aci u şi Băl aşcu 3 ). o numire.' Belcae. blond. Blaceni.Aceeaşi idee o vedem esprimată şi la Diodor Şicul '). Abolani) şi diferite alte triburi pelasge.. asci. rëspândite delà rësarit până la apus prin cele trei continente. unde Grecii după natura limbeï lor. şi altă grupă. aci Goctz. Că forma de «Balasci» seu «Belasci>. 77. cum erau numiţi Thraciï în prima jurnëtate a evuluï de mijloc 2). Grecii împrumutase acest termin delà populaţiunile barbare ale peninsulei Hemului. Rumi. II. cu acelaşi înţeles. Orchomeni etc. Die alten Thraker. 2 lyn ) Tomaschck. Belaci. V. Belloaci. din care apoi vine bal a ş cu». usuală a acestui nume. In fine. — In ce rrivescc etimologia cuvcntuluï bă(ibid. Arimi. «vagabundï». Remores. Blasci. ér din sufisul ascus. III. Gloss. au format unul rnaî aspru gutural. Un district al Ţereî românescî portă numele de V l a ş c a . * •—Aceeaşi numire o mal aflăm sub forma de Bolax. în limba Slavilor meridionali. Bolaci. Labb. nu au putut ajunge la un résultat serios. Ţera românescă. ca numire etnică. o probeză terminul de balascae. Placi. se mai numesce Valaska şi partea Moravieï. Abarimones). Qvj. la care aparţineau locuitorii Laţiuluî (Albani. însă tdte încercările vechi şi noue de a afla originea acestui nume. alb) prin sufixul af se formeză masculinul a ?. . în anticitatea preistorică au esistat numaï doue grupe marî de Pelasgî. 2943. .

i Pe o inscripţiune romană descoperită la Genova pe teritoriul vechilor Ligurî. V. Tabula alimentară din Veleia menţioneză de asemenea doue numiri de localit ăţ i. 5. ) C. Barbarasco. în Europa. I. L. nr. ! . Alsaţia. 21. ér patria cea vechia. terminate în ascus: fundus Areliascus (Aureliascus) şi fundus Caudalascus 2 ). p. 19. Spania şi Portugalia *). In fine maî afl ă m ş i ast ă -dî în p ă r ţ ile de sus ale Italiei un numër însemnat de localităţi. voi. voi. centrul puterii de ac ţ iune ş i espansiune a acestui popor a fost. Martinasco. Bavaria de sus. g ă sim amintite rîurile Neviasca. p. Sarmadasco. 46 —59. Bagnasco. ') De Jubiiln ville. Francia. p. 99. XI. de sigur dup ă numele unor vechî localit ăţ i ligure 1 ). Morasca. 21. Tirol. 215. Tulelasca. Resumăm ast-fel: forma cea vechia poporală a numelui Pelasgï a fost Belasci ş i Balasci. Lorena. <) I)e Jubainvlllc. Marinasco. In Novară si în Emilia din Lombardia: Rimasco. ibid. Les premiers habitants. Veraglasca. 1. 1147. Vinelasca. ce se termină prin sufisele asca şi asco. 3). Ast-fel sunt în provinciale Genova şi Porto Maurizio: Căiască. Romasco etc. Aceleaşi şutise ni se presintă şi în nomenclatura topică din Elveţia. 68. 7749 1. în provincia Alexandria: Fabiasco. II. L. 86. nr. »} C. 9. Corsica. 10. la Carpaţî şi la Dunărea de jos. Romagnasco. I. Tome II.

care în epoca sa de putere ş i de m ă rire se estinsese peste o mare parte din Europa. al raseï pelasge. I . carî au adunat în societate familiele şi triburile rëspândite prin caverne. XXXIV. Asia ş i Africa !). amintiau de un vast imperiu. este înveluită în o mulţime de legende ş i mituri. comprenait une partie de l'Asie-Mineure. Vechile tradiţiunÎ istorice ale Grecilor. Les premiers habitants de l'Europe. au dat supuşilor sëï legi şi au introdus în modul lor de vieţă moravuri mai blânde. fisică şi intelectuală. prin meritele lor politice. aceşti regi ai raseï pelasge au fost divinisât! ş i onora ţ î cu un cult religios. însă. peste tot au îndreptat întréga activitatea lor spre o esistenţă mai bună. pelasge. In semn de recunoscinţă pentru aceste merite neperitdre ale lor. la Grèce. istoria acestor timpuri primitive. Ceî de ântâiu regi aï rasei pelasge au cscelat cu deosebire prin virtu ţ ile lor personale. unii dup ă O Cf. au întemeiat sate şi oraşe. El au fost cei de ântâiu. au format cele de ântâiu state. il s'écendait au nord de la Grèce sur une portion de la vallée du Danube. şi peste tot prin binefacerile lor faţă de genul uman. sans parler de ses colonies en Italie et en Afrique. à l'époque de sa puissance. REGIUNEA DE LA OCEAXOS POTAMOS. Fenicienilor şi Assyrienilor. şi ast-fel au deschis o nou ă cale pentru destinele omenimiî pe acest p ă ment. De Jubainrillc. prin munţi şi pădurî.-P ATEI A CELOR DE ÂNTÂIU REGI PELASGI. Egiptenilor.MARELE IMPERIU PELASG. 77: Cet empire (pélasgique). . I.

îndată ce natura divină a acestor regï — cari au pus cele de ântâiu fundamente ale fericirii omenesc!—-ajunse se fie proclamată. III. scrie Evhemer. ér'altiï au fost omeni pământeni. precum sunt serele. Cei vechi. Vechia teologia pelasgă a considerat apoT pe aceşti regï civilisatorî al lumii vechî ca asemenea d ei Io r. 3 ) Diodori Siculi lib.). un b ărbat cu sentimente înalte de dreptate şi un mare binefăcătoriu pentru toţî. can avuse o esistenţă muritdrc. au câştigat onorî divine şi cult religios. epoca lor începe a se întuneca. ër în timpurile nôstre sub form ă de canonisare. le-a ridicat temple şi altare. legende si rituri. redactate de colegiile preoţilor. El era tot-o-dată şi un om adânc instruit în ce privesce cursul astrelor şi cel de ântâiîi care a introdus jertfele cu victime pentru divinităţile cerescl. Uran a fost cel de ântâiu rege. le-a înfiinţat colegii de preoţi si oracule . — Ibid. Fiinţa lor începe. ér al ţ ii încă pân ă tr ă iau. se schimbă în legende miraculdse. sunt pe căî ret ăcite. mai mult ca adevëratï deÏ. . De nat. cum a fost d. şed opinione esse dicunt. consuetudoque coramunis. tot maî mult. cari caută în legendele vechi numaî simbolisme séû personificarea forţ elor elementare ale naturel. e. care a adunat în societate.morte. le-a compus imne. asupra poporelor sale. adecă nesupuşi periril. lib. si în fine. ex hominum genere in caelum translates. le-a instituit sacrificii si serbătorî. De nat. Tradiţiunile istorice. ér dup ă Saturn a domnit Joe 3 ). ca nisce strămoşi glorioşi. a fi adusă în legătură dogmatică cu formaţiunea lumiî şi ast-fel istoria lor devine mitică-teologică 2). că a fost un simplu rnuritoriîî. că uniî au fost şi sunt eterni. în sate si în ') Deificarea se continuă în epoca romană sub formă de apoteosă. cugetările omenimii au fost predominate de faptele reale. ut beneficiis excellentes viros in caelumfama ac voluntate tollerent. cum aii fost Uran ş i Saturn. Deor. Ast-fel aceş ti regï. Luî Uran i-a urmat apoï în domnia Saturn. nici de cum însă de imaginaţiunîle personale. VI. B ) Aceia. —Cïcevo. quos auguste omnes sanctequc veneramur. au transmis posterităţii doue notiunï diferite despre deî : anume. 24: Suscepit autem vita hominum. ei devin capï aï religiuniï vechi şi privegheză chiar după mortea lor. atribuite la anumite constelaţiunî. Deor. că el a fost cel de ântâiu. care a domnit. numele lor au fost eternisate pe sfera cercscă. Tot ast-fel se spunea în vechime despre Saturn. descinşi din ceriu pe păment. Joe. cari pentru binefacerile lor faţă de genul uman. din care causa a şi fost numit Ceriu (crjpavi. non re. II. încep se fie numiţi de i ]). în anlicitatca preistorică. 2. 2t: hos Deos. luna şi astrele .

Observ ă ri igitur eum (Saturnum) jussit majestate religionis. Simulacrum eius indicio est: cui falcem. quos colitis. lib. unde vedem că se desceptă şi se desvoltă cele de ântâiû noţiuni ale vieţeî sociale vechi. V. regele Chlodovich (a. quasi vitae melioris auctorem. non dii. tanquam deo. . cxcogitavit Janus honorum eius augmenta . aut Thalîus. I.. cari s'au ocupat cu cercetarea anticităţil preistorice. lanus. Cf. D. 7: Cum inter haec subito Saturnus non comparuiset. nu esistă nicî unul singur. neque ullus commentator ejusmodi antiquitatum. condidit . nici Cassiu Sever. constată de asemenea.oraşe. 24. VJII. Grimm. de cât numai ca un simplu om 3 ). Cercetările archeologice. aut Cornelius Nepos. care se fi înfăţişat pe Saturn altmintrelea. neque Cassius Severus. 96). şi unde se manifest ă centrul cel mare ş i puternic al vieţ eî politice pelasge. 10: Saturnum. homines f u ere. 2 ) Macrobii Saturn. . Că dintre toţi autorii. nec de deorum genere esse probatur (Greg. . . se primescă legea creştinescă. şi Minuţiu F e l i x în Octavio (p. ed. De asemenea scrie Tertulliah. . înainte de a începe a ne ocupa cu istoria celor de ântâiû regï tradiţionali al rasei pelasge. i. care a ridicat altare lui Saturn ca unul deû. a fost cel de ântâiû. sunt enim aut ex lapide. însă. nici Corneliu Nepos. itaque. . legesque dedit . %th. ce s'au întemeiat şi desvoltat numai pe substratul celei de ântâiû. făcute în cel din urmă cincï-decï de ani. 481—511). a fost mult maï fecundă si mal intensivă de cât civilisaţiunea egipteană si greco-română. Diodor Siculi lib. quantum literae docent. nici Diodor Grecul. i adreseză următorele cuvinte: dii. scrie Macrobiu. . 18 54.it. deus vero Vester. nomina vero. neque Diodorus Graecus. nici Thalîus. peste tot o unitate de civilisafiune. si a dispus se fie considerat ca cea mal înaltă auctoritate religiosă.— Regina Chrothilda a Francilor. 3 J Tertulliatii Apolog. insigne messis. aut ex métallo aliquo sculpti. dupe cum scrie episcopul Gregoriu de Tours (f 594). 29 — 31. că a esistat în timpurile preistorice o unitate de noţiuni religiose si de precepte morale. aram deinde cum s a c r i s . p.. care în resultatele sale pentru progresele omenimil. . . fiind c ă densul a fost începătoriul unul mod de viefă mal bun 2). aliud quam hominem promulgarunt. 321: Is genus indocile. este de lipsă se cunoscern legănul. 1652). Tot aceea o spune Lactan ţiu (f 13). voind se înduplece pe soţul seu. 2.. aut ex ligno. acelaşi gen de instituţiunî politice. pe omenii respândiţî prin munţii ceî înalţi şi le-a dat legi J). adjecit. Tur. aceeaşi direcţiune a activităţii omenesc!. ap. civile şi militare. 66. ac dispersum montibus a l t i s Conposu. quae eis indidistis. . '} Virgilll Aen.

639. ŞaSup[56o. 228) şi Hesiod (Theog. 282. «) Homeri Odyss. 201: 'Sixsaviv. —Odyss. 402. patria celor de ântâiû regï divinisât! aï lumii vechï a fost în p ă r ţ ile e s treme ale orisontulul grecesc. teritoriul numit « Ţ er ă » ş i «Ţ era romaf 3 . păduri9). câmpii întinse si măndse 10). — După Homcr (II. că Homer (Hymn. mal esista încă o parte considerabilă din continentul european. 511. e ) Homeri Odyss. XI. p ă mentul seu ţ era cea fericit ă . XIV. seu mare curg ă tore.II Dup ă Homer şi Hesiod. 13. adecă regiunile estreme. ) Homeri Odyss. nu se putea trece cu piciôrele. v. că Oceanos potamos curgea pe lâng ă Gaea seu Terra. îns ă sub acesta expresiune nu este a se înţelege întreg continentul pămentuluî. 282) ne spun. 157—158. X. în form ă de arc. XVIII. ci un simplu rîû. ci numaî o regiune anumită geografică. şi rcecpaia yaîrjç. S-suv -(evim. Junona t r ec e p es t e mu n ţ i i T h r a c i el c a s e v i n ă l a O c e a n o s p o t a m o s . X. n) Trist. ce înconjura p ă r ţ i l e estreme a l e întregului pa mont.. adânc curgătoriu. 21. Faîa seu Terra. èéoç "•)'. *} Hcsiodi Theog. jiEyâXcc Tcora|t6c s). cu munţi înalţi. 4. XIV v. III. ») Homeri I). 1160. in Ven. 1. 129. 508 seqq. 7. «) Homeri ÎL XVIII. v. numită adese ori în geografia acestor timpuri ta îsyaaa. 541 scqq. XI. 158. — Hesiodi Theog. 4). Vechiul «Oceanos potamos» din geografia timpurilor pelasge. că Oceanos potamos ar fi fost un rîu. în nordul ThracieT seu al IstruluT. XII. cu alte rîurî. — Orphei Argon. adec ă în regiunile despre nord. Homer. XVIII. ) Homeri Odyss. 1. 227). 403.ibo. 566. care formez ă teatru! legendelor ş i al evenimentelor celor mari tradiţionale din timpurile pelasge. la Ovidiu n ) «ultima terra» 12 ). mediteran. mare. care-şî avea isvdrele 5). stânci. Dincolo de Oceanos potamos. 1069. dar nici estern ă cum s'a credut mal târdiu. 79. XI. De altmintrelea în timpurile aceste. [ucra<p. 52: Meu! quara vicina est ultima terra mihi! '-) Este o interpretare cu totul greş it ă a tradiţiunilor vechî geografice. Grecii nu cunosceaû nici Oceanul de apus. v. nici cel de nord. nu spune nic ă iri. ") Homeri II. — Hesiodi Op. XI. ci numai cu cor ă bii ori cu luntri bine construite 8 ). I. Ce e drept. — Str. după cum Istrul seu Dunărea de jos încunjur ă ş i ast ă -dî de treî p ă r ţ i. nu era o mare intern ă. ') Homeri II. după cum ne spune Homer. c ă Oceanos ar fi fost o mare estern ă . numit în legendele grecesc! Oceanos potamos. p ă r i n t e l e d e i l o r :). cataractele 6) şi vultorile sale 7) şi care. ') Homeri Odys.

nesc ă » ş i care din punct de vedere geografic ş i al numirii sale este identic ă cu «Gaea» seu «Terra» din legendele vechimii (v. ér după Apolloniu Rhodiu si Valeriu Flac. 57. 399. 7. nu întreg globul terestru. 284. 1201. 1083. 920). Un alt golf al acestui Ocean M forma Lacul meotic (Pliniu. Theog. seu Marea negr ă . Vulcan a représentât de fapt. Flacci Argon. 1. Antimach ş i Orpheu. şi Istrul 6). îns ă navigând pe Istru. XVIII. 67). curgea către Pontos. venia din regiuni depărtate 3). Hesiod. Orb. 133). numirile de «Oceanos» şi «Oceanos potamos» se confund ă ş i terminul de «Oceanos* se aplic ă numai la marile esterne. Adese ori.). Marea negră este Ilovtoç. seu în timpurile homerice ş i hesiodice. cântând cu voce gra ţ ios ă ş i b ă tond în caden ţă p ă mentul cu piciôrele.In legendele argonautice. ') A e s c h y l l f r a g m. unde forma o mulţime de vertegiurî adânci sî forte periculose pentru navigaţiune 6). In primul period. Qceanos potamos este unul si acelaşi rîu l i n curgătoriu cu Istrul din timpurile inaî târcliî. putem distinge trei période. feti ţ e ş i tineri. unde unii ar ă câmpiile cele grase şi late. 1080. v. 511. seu antehomeric. eï se întorc pe aceeaş i cale c ă tre apus. Odyss. Flaccus (V. ! ) Apollonii Rliodil Argon. v. 2881— Val. ér Istrul ne apare sub numele de 'SJxeavot "oianoc şi pioţ 'lixjavciîo. aurii şi negri. navigând pe Oceanos potamos a). dup ă cum ne spune Homer. numit Oceanos potamos. un cuvent al cărui sens adevărat este. în al treilea period. în al doilea period geografic. I. acelaşi termin este înlocuit cu epitetul fteOuîivYjţ. pe cari î-I culeg în co ş uri. Avieni Des cr. Pindar. se în ţ elegea sub numele de «Oceanos» Pontul. . o numire. VIII. Din aceiaşi munţi. Oceanos potamos mal are şi epitetul de ài|/ofi£ôo? (Horn. unde se învêrtesce constelaţiunea «Ursei» séû a «Carului».—în vechile poeme grecescî. Rîul cel mare. ci numai p ămentul cel fecund din p ărţile de nord ale Thraciel. în ce privesce vechile semnificaţ iunî geografice ale cuvântului Oceanos. în fine. atât de avut în recoltele sale ş i atractiv prin datinele şi festivităţile sale pastorale şi agricole. 185. după cum ne spâne Iliada. unde sunt vil cu struguri escelen ţî. v. 7 3 . ') Acschyli Prom. din care s'a maï p ăstrat pân ă târdiù epitetul de â'ţ nvoţ . cu vârtejuri adânci (Hom. 603) a mintesce lâng ă Ripheï pe Ge ţ i. Aceeaşi idea geografică o vedem esprimat ă şi în textul lliadcl. p. ér Istrul era considerat în timpurile aceste numai ca un golf al Oceanului (Strabo. Argonau ţ ii trec din Pontul euxin în Mediterană. numit ă altcum şi «polus Geticus». Ripheï. că apa cea curgătore a rîuluî Occanos se întorcea în unele locuri înapoi seu forma vuitori. IV. Vulcan. Fata (Terra). 1123. 455. numit ş i xica ţ 'Qxsavoîo 2 ). Pe scutul lui Achille. Lângă Ripheï şi lângă Istru locuiau Agathyrsiî 7 ). a înfăţişat pe marginea scutului şi rîul Oceanos potamos. v. XX. seu Carpaţî. ') Hesiodi Fragm. v. 11. îns ă avênd în limba grecesc ă un în ţ eles cu totul diferit de cel primitiv. După Hesiod. ér alţ ii seceră semă n ă turile cele abundente. curgea. 4 ) Orphei Argon. Odyss. dup ă Eschyl. II. Lâng ă acest p ă mont. X. trecea prin strîmtorile cele înguste ale munţilor Ripheï4). 6 ) Orphei Argon. de la apus spre resărit. 7 ) R.— Val. 65).

astă-dî «Insula şerpilor». Boreas 4). ori cu alte cuvinte. v. Sauromaţî. în apropiere de Oceanos potamos î-ş î aveau locuinţ ele lor Pygmeiî cel legendari. 1079. 171. între apus şi resărit. Pe Oceanos potamos în sus. v. cari încingeau ca o coron ă fruntea acestei ţ erî. cari fugind de ierna ş i de ploile cele multe din p ă r ţ ile de nord. unde locuiau omenii ceï mal drepţ i 2 ) si triburi numerose pastorale de Scyţî. 2: eadem Leuce et Macaron appeUata. 2) Orphei Argon. se aflau în resboiu continuu cu stolurile de gruie. ') Hesiodi Opera et dies. şi unde după legende a fost înmormêntat Achille. numit Istros si Danubius. v. ') Orplici Argon. după ce părăsia apoï strîmtorile cele prăpăstiose ale munţilor Riphel. •) Pliait lib. Oceanos potamos este un rîu «sfânt». v. 97. 3). 298. au la ') Orphei Argon. 566. «) Dionysii Descr. c ă fluviul cel renumit al timpurilor antehomerice. cari. situată lângă gurile Dunării. X.Oceanos potamos. care curgea în p ă r ţ ile de nord ale IllyrieT şi Thraciel. sfânt al anticit ăţ iî greco-romane. La Hesiod. [laxapiov vrjaoc. ér munţ ii din p ă r ţ ile de nord. • <) Homeri Odyss. *) Hesiodi Opera et dies. SindI. Eepic p"6og 6). IV. seu pe teritoriul Dobrogeî actuale I0 ). sburau c ătre medă -di peste apele curgătore ale Oceanului »). 27. 1136. 1062 seqq. Mal târdiû acelaşi epitet se moscenesce asupra Istrulul 6) Lângă Oceanos potamos se aflau «insulele celor fericiţi». corăbiile cu pânze navigau cu ajutoriul vêntulul de nord. v. după cum ne spune Homer. Oceanos potamos. cea mal făimesă a fost în timpurile homerice Leuce 8). marele erou al timpurilor troiane. afar ă de ori ce îndoiélâ. era identic cu rîul cel mare şi. Este a ş a dar. între aceste insule «fericite». trecea pe lâng ă câmpii cu p ăş uni întinse. Arimaspï etc. Hyperboreî. III Câmpiile cele întinse ş i m ă nose de lâng ă Oceanos potamos se numesc în teogoniile ş i în poemele epice ale anticit ăţ iî Fata séû Terra. . curgea prin valea seu basinul acestor munţî Riphel J). destinate ca locuinţ e eterne pentru bărbaţii cel iluştrii c ăluţi la Theba şi la Troia 7). v. Geţi. Aceia ş i Pygmeï ne apar ş i în noti ţ ele geografice aîe lui Pliniu ca stabili ţ i în p ă r ţ ile de sud ale Istrulul de jos. el aparţinea istoriei religiose a timpurilor primitive. orb.

114. înzestrate în abundenţă cu tdte darurile naturel şi cu o putere de producţiune extraordinară 3). Pelasg cel de ântâiu rege al ginţii pelasge. adecă din «Ţera cea negră». acesta résulta din o mulţ ime de date fragmentarii. maï lată în partea de mijloc. pâmentul produce de doue orî fructe pe an.). ord şi viţe cu struguri marî 4). gr. 28: quod optimus fluvius esset Danubius. se întindea până la pôlele munţilor Hercynicï. Despre ţera Geţilor. înţelege al regilor vechi divinisaţî. a ) DIodori Siculi lib. II a. La Homer. seu de medă-ndpte. filosoful stoic. că Terra sau Gaea avea forma unei prascie.Hesiod numele de Oûpea jxaxpà. scrie Diodor (II. ^ Fetuv •pj. în cari se face amintire de patria dcilor celor marî clin regiunea nordului.—Dlonysii Orb. v. 1. VII. noî avem aici una şi aceeaşi tradiţiune istorică despre aceeaşi regiune geografică. Hist. 7. IX. VIII. lib. Klorianus) c. numite Fata. ') Heslodi Opera. ce le afl ă m la autorii grecescï ş i în papirele egiptene. apoî se prclungia în partea meridională pe lângă Istru. terraque meliorin mundo non esset partibus i l l i s . 1.— Asii frag. ţ era cea fericit ă de lângă Oceanos potamos. Acea ş î figur ă geografic ă o avea dup ă Strabo ş i ţ era Ge ţ ilor. ér în partea opusă. 47). Pămentul acesta avuse încă din timpurile cele mai vechï renumele uneï tërï fericite 2 ). C. Hesiod prin câmpiile cele fecunde. pe care Homer o caracteriseză prin Oceanos potamos. séû Terra. s ') Strabonls Geogr. ') Posldoiiii fragm. Posidoniu (sec. în rine în părţ ile de nord (înţelege de resărit) se deschidea până Ia Tyregeţî 7). . care la început era îngustă. Aici. grâu. III. identic de altmintrelea cu Uranos. *) Homeri Odyss. a fost născut pe «Munţii cei cu culmile înalte». genealogia acestor regî se reduce la Gaea. ) In timpurile antehomerice. Chronicon Dubnicense (Ed. considerată în anticitate ca identică cu ţera de ') Hcsiodi Theog. pămentul produce tdte. ne spune Hesiod. şi mai îngustă în partea de resărit şi de apus °). Lângă Oceanos (potamos). Descr. 169.— Hoinori Odyss. 109. In fine după poetul Asiu. După cum vedem.—La Hyperboreî. «munţii cel lungi şi înalţi». In ce privesce configuraţiunea geografică a acesteï tërï. Oceanos potamos este numit «părintele deilor» (vt-swv yeveucc). la Pausania. ér poetul Asiu prin «Munţii cel cu comele înalte şi întinse». lib. p ă mântul înfloresce ş i produce fructe de treî ori pe an 5 ). la Homer «muntiï cet înaltï» si la Asiu «mun ţii cu culmile înalte» *). de pe teritoriul. 3. scrie Homer. fără semenfă şi fără arătură. IX. 282). III. temperatura terilor delà Dun ărea de jos era mult mai favorabil ă vegeta ţ iuniÎ. 129. v. numit l'ara txeAatva. 56. maï cuprindênd şi o porţiune din munţii aceştia. ne spune.—Cf. 69 (in Fragm. La Hesiod însă.

io ) Claudliiul lib. Geogr. lib. 8 ) Hesiodi Theog. că teritoriul..— Isldori Orig. XIII. Atlas a fost prefăcut într'un munte imens. 8. pe care se redima polul nordic al ceriului. v. e ) Pliuli lib. ") Silvii Thebaid. care mai avea şi epitetul de opdcrcepa. care până în dilele ndstre mai portă numele de «Ţera». 26 11: Ibi (apud Hyperbor eos) creduntur csso cardincs mundi. 731. VII. numit cârd in e s m u n d i . — F r a g m. v. 6 0 . 5 6 7 . v. v.lângă Oceanos. — Melae lib. IV. numite Ursa mare seu Carul. IX. 391. 1 4 . Chr. 5: Hyperborei sub ipso sidcrum card i n e jacent. însă maî târdiu. Virg. XXXVIII. 12 ) Mnrtialis Epigr. R h i p h a e u s a x i s 1 0 ) .. numise ţera Geţilor Ilapw/csavrTic.I I . ori frate cu Saturn °). «ţera uriaşilor» 3). şi densul susţinea acesta numire geografică întemeiându-se pe vechile descrieri astronomice şi geometrice J). 1. III. 3. noul stăpânitoriu al lumii vechi î-1 condamnase se susţină ceriul cu umerii şi cu manile sale neobosite 8). din părţile de nord ale zonei grecesc!. ") Sophoclls Philoctctes. 517—8: "AtXat. Nu sufere ăst fel îndoielă.—Pe ceriu. IV După alte tradifiunï istorice. «muntenă» 2) şi neXwpvj.. 60. din care causa. III. . situat în regiunea geografic ă Gaea seu Terra 4 ). v. ér după alte genealogii frate cu Prometheu '). 650. I I I . lib. 6 ) Aescliyli From. Titanul Atlas. IV. ') Strab. 46. acest pol era représentât prin cele 7 stele. a fost frate cu Oceanos potamos 5). 347 seqq. adecă ţera de lângă Oceanos potamos. şi «Ţ era muntenescă » ér în legendele poporale «ţera uriaşilor». G r . Astronomul Pytheas din sec. 517—519. — Diodori Siculi lib. s e p t e n t r i o 9 ) . din legendele anticităţiî. v. 10: Ipse quidem extremi quum sim sub car dine mundi. era identică cu regiunea din nordul Dunării de jos. IV a.—Ovidil Pont. Aen. 1. dup ă teogoniile grecesc!. v. I I I . imperiul cel mare al raseï pelasge şi-a avut începuturile sale lângă muntele cel înalt Atlas. 481-482: Maximus Atlas Axem humero torquct.. v. IC E Î ^ J IV E V fair. 30-31. 509 — 510. v. ') Hesiodi Theog. e ) U io d o r i S ic u li li b . H yp e r b o r e i a x e s 1 1 ) ş i Getic us p ol us 12 ). H is t. 3 ) Hestodi Theog. XII. numit Gaea séu Terra. Atlas luase parte la luptele Titanilor în contra lui Joe. l—2.—Cf. 4 ) Hesiodi Theog. mal avem o importantă notiţă geografică.

Téra. în scop de a cundsce starea de civilisaţiune şi moravurile popdrelor vecine. Despre locuitorii acestui ţinut. ast ă -dî Oltenia ş i ţ era Oltul uî. Visitând şi Egipetul. au fost încă din timpurile cele rnai depărtate scrise. Pe cele mat vechi monete ale Daciei. ora ş situat în delta Nilului Unul. stăpânitoriÎ ţereî celef fericite. dup ă cum acesta résulta din poemele lui Hoincr ş i Hesiod şi dup ă cum ne-o spune de altmintrelea în mod forte clar ş i gramaticul Apollodor (Bibi. identică după nume şi după posiţiunea geografică cu regiunile de lâng ă muntele orï de lâng ă fluviul Atlas. Maia. . la Herodot Atlas şi în epoca romană Alutus a). ") Platonis Critias. unele spre apus. pag.. născut pe la a. ca d e i î s ' a u n ă scut la den ş iî si spun. 5. Solon. 5 ) Platonis Timaeus. 199 seqq. 11). dimpreună cu legendele şi cu tradiţiunile lor. şi Ic-a interdis ca se maî trăiescă şi de aci înainte în fară-delegï şi după modul ferelor sălbatice. Acest Uran. Didot. de o-dat ă cu triburile pastorale pelasge.Din punct de vedere al posiţiuniî geografice. cari locuiesc în ţinuturile de lângă Oceanos (potamos). muntele Atlas din legendele vechimiï représenta catena meridională a Carpaţilor. III. dincôce ş i dincolo de Carpa ţ î. O altă naraţiune istorică despre locuitorii de lângă muntele Atlas o aflăm la Plato. au migrat. Chr.. *) Diodori Siculi lib. estrasă dintr'un manuscris al Im Solon. Diodor Şicul scrie: A t la n ţ i i . că cel de ântâiu rege al lor a fost Uranos (Munteanul). între tdte poporele vecine prin pietatea si ospitalitatea lor deosebită. 754. II. este adese orî representată ca o divinitate protectdr ă a acestei ţ erî 2). 2 ) V. 56. fica titanului Atlas. ce remăsese în posesiunea familiei Critias. II. a avut sub stăpânirea sa partea cea maî mare a lumii. prin mijlocul căreia străbate rîul numit astă-di O!t. O mulţime de numiri geografice. a căror faimă a ajuns până în Egipet. (ed. făcuse în vieţa sa maî multe căletoriî. Solon avusese cu acesta ocasiune o interesant ă convorbire cu preoţ iî din Sais.). pag. numiţî Atlantes (Olteni). altele spre mied ă-di. ilustrul archont al Athencï. se disting. care a adunat în sate ş i în ora ş e pe dmeniï ce locuiau risipiţi. este numită în tradiţiunile grecesc! Atlantis s). EÏ se glorifică. cu deosebire r e g i u n i l e despre apus şi med ă -nopte 4 ). Muntele Atlas din legendele teogonieî nu este nici de cum muntele Atlas din p ă r ţ ile de nordvest ale Africeî. după cum se vorbescc. şi aceste documente s'au conservat apoi ') Geografia timpurilor preist ori ce nu este geografia timpurilor greco-romane. 251 seqq. din preoţiî aceştia se exprimă ast-fel către Solon 5): Tete evenimentele marïşi memorabile. peste care domnise titanul Atlas. 639 d.

prin cuvintele «ţinut-» şi «ţerâ». terminul de VYJCO.. Comm.o-ovvrj3oţ (Eustath. cum era d. însu şi fluviul Occanos. De altmintrelea. . Ast-fel vedem d. 403). Dacă vom analisa din punct de vedere critic textul grecesc al acestei descrieri. la care Atlantis figurez ă ca x"jpa.3oç. ş i nicî de cum ca «insul ă». cum o reproduce Plato.») In acesta naraţiune istorică . IIe). nu tôte espresiunilc grecesc! corespund în mod esact înţ elesului primitiv. noî am tradus aici terminul v^-n. De mundo. 3). ce nu formau adeveratc insule. adecă «insulă ». şi Aristotele. c ă în traducerea grecesc ă a lui Solon. este forte u ş or se ne convingem. dar s'au modificat sub influen ţ a ideilor maï noue ş i în ţ elesul primitiv al maï multor termini geografici. Spre a nu continua şi maï departe cu aceste erori geografice. că în traducerea grecesc ă a lui Solon s'aù schimbat nu numai forma original ă a numelor personale (cea ce o recunosce ş i Plato). e. fiind-că era situat ă dincoce de Oceanos (potamos). Atlantis figurez?: ca vf. e. c.aa3ot (Cf. se aplica în timpurile mai vechï şi la ţinuturi. este confundat cu Oceanul de apus. ad Dionys. care curgea pe lângă Atlantis. din care causa este numit une orï rEAct-fo ţ . alte ori 8-u). întemeiându-ne în acesta privin ţă pe textul luî Diodor Ş icul.

). şi care ne presintă o circumferinţă aproximativă de 1611 chim. ce se str ă geau din sînul pă mântului în stare solid ă ori fluid ă . lacuri si păşunî abundente. Una din laturile acestui p ă trat avea o lungime de 3000 stadii (540 chim. cu riurî.n â numele luî Atlas.. 255 seqq. care domnesce prin legî. aflându-se situată pe linia vêntuluï de nord. După cum résulta din aceste noti ţ e geografice. în acestî munţi se afla o mare mulţime de sate avute. prin m ărimea şi frumuse ţ ea lor. Regiunea acesta era avută de tot feliul de minerale. a cărei lungime de la Porţile de fer până la Marea negră este în lini ă drept ă de 551 chim. înzestrat ă cu tote darurile natureî. II. nostră) se face amintire de acelaşi cta ': «scaun de chier galbin. şi încunjurat ă cu o coronă de munţ i. ce descindeau până la apa mare. despre care ne spune Posidoniu.). Câmpia era plană si privită de la mare. însă. în partea sa cea maî mare. ér p ă mentul producea aci recolte abundente de doue ori pe an. pe care ş ede D-deu». deul deilor. ei despreţuiau tete lucrurile lumescî. perimetrul acestei câmpiî avea o lungime aproximativă de 10. întreg ţ inutul acesta si apa cea mare de acolo s'a 't «Atlantică». frind ast-fel aprdpe egal ă în form ă ş i în m ă rime cu ţ era numit ă de cei vechi Atlantis. ângust ă la început. Didot. Manuscrisul lui Solon despre convorbirile. cum ne o înt ăţ i ş ez ă Strabo. munţ ii ace ş tia întreceau pe toţî munţ ii cunoscuţi până atunci. întregă regiunea acesta era format ă din câmpie.). câmpia acesta avea forma unui pătrat lungăreţ cu direcţ iunea de la sud-vest către nord-ost. dup ă ce partea divin ă a început se dispar ă din el ş i natura uman ă a învins.) 2). de asemenea ca ş i ţ era Ge ţ ilor. ce le avuse cu preoţii din Sais. Constanţa (colecţ. era de 2000 stadii (360 chim. In fine. . ér l ă rgimea de la mijloc. "J ÎMatonis Critias (Ed. se termin ă ast-fel: în curs de maî multe secule. Prin estensiunea. care în timpurile acele se considera ca metalul cel maî preţios după aur ')• Ţinutul mai era avut de tot feliul de lemne trebuinciose pentru construcţium. începând de la apa cea mare în sus. c ă avea forma unei prascie. cea mal frumos ă din tete câmpiile. 61 că dur ă în depravare ş i atunci Joe. în fine ca şi figura geografică a Ţ eriî românescï din timpurile nôstre. seu în partea de apus şi deschis ă spre nord-ost. teritoriul numit Atlantis avea aceeaşi configaraţiunc ca şi ţera de lângă Oceanos potamos.000 stadii (1800 chim. cu deosebire îns ă se scotea din minele de acolo un fel de aramă galbenă (aurichalcum). si cu tot feliul de animale blânde si sëlbatice. locuitorii acestei teri (Atlantis) fiind conduşi de cele mai nobile sentimente de dreptate au fost moderaţi şi înţelepţi: pentru virtute. ea avea aspectul unui şes ridicat.. ') Intr'o colindă românesca din j.

c ă Oltul ş i Mure ş ul au fost doi fra ţ i de cruce. ca din punct de vedere istoric aici nu p<5te fi vorba de o dispari ţiune séû submcrsiune total ă a ţ eriî orï a ţinutului numit Atlantis. Mehedin ţ i) povestesc.şl caute câte un loc de mo ş ie. ş i eï s'aû luat la întrecere. margini n'arc» Burada. (Bib i ce seu.în ţ elegând. Intr'una din dile plecând amêndoî s ă. in Dobrogea. Gârlamare. jud. 52): «La por ţile oraşului (Craiova). care a plecat dup ă srrieul cu 12 aripe (Boreas). a crtdut c ă l'au mâncat ferele s ă lbatice ş i a plecat plângând spre sôre-apune. mergând spre J i u l . Pocsil pop. ci numaî de o inundare estraordinar ă . cotul Dun ă rii de la Ru şava). maî târdiu de timpurile cele dep ă rtate.»—După cum vedem. că — în urma unor cutremure extraordinare — s'a rupt şi catena mun ţ ilor de la Jiu: («Jiul mare a venit. se vede o mare balt ă . . p. au ajuns pân ă la o p ă dure în ţ era Ardeiului. ') Din acesta ultim ă parte a nara ţ iunii résulta a ş a dar. O proba in acesta privin ţă . îns ă trcc ă tore. Plini u IV. margini n'are. Despre Olt ş i Mureş maî avem înc ă urm ă torele legende: «B ă trânii (din corn. alergat. culese mult. o avem Ia Diodor (III. c ă un gen bun de 6menl a devenit plin de reut ăţ î. hoc est mortuum mare). Cu u ş a de alamâi ă . f ă r ă s ă aib ă vre-un Ioc de e ş tre. Calat. 61: Oltul mic. ea aparţine aşa dar timpurilor archaice. a cugetat s<5 le aplice o pedeps ă . despre cari vorbiau preoţ ii din Sais. Acesta catastrof ă a capelat în multe privin ţ e un caracter mitic. Cum ş edea ş i socotia Si cetia vanghelia C u m s e s ec e O l tu l ma r e. ca pedepsi ţ i. c ă ora ş ul era z i d i t în vechime în acel loc. c ă acest riû formase odat ă o ap ă stagnant ă séù mort ă . Pan' pe Domnul l'au aflat Intr'o chilie de t ă mâia. unde voind se maî odihnescă . c ă Oltul nu mai este. a z ă bovit vre-o cât-va pân ă ce i-a spart ş i în urm ă ca un fulger s'a aruncat în Dun ăre. care ne vorbesce de unele tradi ţ iunl istorice ale Atlanţilor (seu ale locuitorilor de lângă Atlas). Cf. Vâlcea) sub urm ă torea form ă : «Mure ş ul a fost frate de cruce cu Oltul. când basmul transilvan al Oltului ş i al Mure ş ului formau dou ă lacuri mari. el se devin ă maî modera ţ i l). Oltul căutând mai drept s'a repedit numai la mun ţ î. Mureş ul a adormit. că ci de marc.» Aceeaşi legend ă ni se comunică din corn. noi reproducem următorele versuri: Alergat'au. înnecat ş i apele b ă l ţ ii î-1 -caprinser ă ». Sirinésa (j. — In colindele religiose ale poporului român s'aù maî p ă strat înc ă pân ă ast ă -di unele amintiri despre o revcrsare estraordinar ă a apelor Oltului (Atlas. care răpise pe logodnica sa. Alutus). 237). îns ă el au fost omorî ţ î de un vitéz Fet-frumos. In aceleaşi timpuri se vede. 102). De altmintrelea chiar ş i numele Mure ş ului ne indic ă . Tradi ţ iunca port ă . ér Oltul s'a sculat şi a fugit spre M ărul roşu (Erytheia. mare a venit Ş i de mare. 13 [27]: Morimorusa. fiind-c ă fusese urgisiţ i de p ă rin ţ ii lor. Mureş ul îns ă desceptându-se ş i vcdend. c ă }n urma unul mare cutremur de p ă ment fu cufundat cu totul. pe care o află m la Margot (O viatorie. mai târdiù ace ş ti fra ţ i s'aû g ă sit er ăş i unul pe altul ş i ca fra ţ î au format o împ ă r ăţ ia mare. Din aceste colinde. Poesii pop. mo rusa (Cf. Te o dor es cu. Doi sfmţî împodobit?. 57). fondul comun al acestor dou ă legende se reduce la timpurile. In fine merit ă s ă reproducem aici urm ă toarea tradiţiune poporal ă . numit ă Craiovi ţ a. care va ajunge mal înainte la vă rsare orï încotro. dar Mureşul mal ocolind a rămas mai domol etc.

după cari au urmat apoi dinastiile umane u ale regilor «muritori». 142) ş i Plato (ed. !). aparţine regiunii geografice din nordul Thracieî. Dacia cu munţii sëï ceï înalţ î. MUPÏTEANUL).925 anf pentru cele trei dinastii" divine. Mena séu Manis.) calculase o durat ă total ă de 24. fiind-c ă ceï de ântâiû regi din dinastia divin ă pelasgă. II. De asemenea scrie Diodor Ş icul (I.o ţ =Uran) pân ă la trecerea lui Alexandru cel Mare în Asia (334 a. XXXV. c. 26). preo ţ ii egipteni numerau 5000 de anî. când s'a n ăscut Christos. Ast-fel. Didot. hist. nici chiar cu o probabilitate <Sre care. . în nordul Istruluï. Va trebui ast-fel. fiind-c ă nu putem sci. diferite cronologii. Un deosebit interes ne presint ă în acesta privin ţă cronologiile egiptene. II. domnise şi peste Egipet. Uran. Uran ş i Saturn. de epoca în care domnise peste câmpiile Nilului -ei de ântâiû regi divinisaţ î. 285). adevërata valdrc a acestor date cronologice nu se pete stabili. juste. 26. în care au domnit ceî de ântâiû regi aï dinastiei divine pelasge. Diodor Ş icul. cel pu ţ in cu aproximafiune. că preoţii egipteni calculau 23. ce le aflăm la Diodor (I. cu rîurile sale cele multe şi frumos curgătdre. de argint si aramă. avem. cu câmpiile sale mănose.). Syncellus). orî ţinutul.529 anî pân ă la începutul ereï nôstre. séû a regilor «nemuritorii. în primele timpuri ale istoriei egiptene. III a. ori de o lun ă (Eusebiu ş i Diodor). i) Despre epoca. este ţera cea legendară a timpurilor preistorice. şi dacă vom adauge la acesta cifră încă 5264 dup ă Eusebiu pentru dinastiile urmă tore. se află m o altă cale. Ast-fel. pentru resolvarea acestei cestiunî complexe şi dificile. numit de autorii grecesc! Atlantis. la diferi ţ i autori. dup ă unii cronologi ştî. viteze şi fericite. gr. care a domnit peste ţinuturile de lângă muntele Atlas. 251. ca se no putem a sema. semi-deilor şi Manilor seu moşilor. 44—45). Uran şi Saturn. cel de ântâiû rege al locuitorilor de lângă muntele Atlas în Dacia. Istoria politică a raseî pelasge începe ast-fel la Carpaţ î şi la Dună rea de jos. religiose. C.D O M N I A LUI U R A N (OYPANO2 . 6000 a. iar în timpul semi-deilor ?" al Manilor de 3 şi de 4 luni (Pandor. şi în fine cu populaţiunile sale ospitale. 526 seqq. a cjeilor. De la enes pân ă la Alesandru cel Mare. preotul egiptean Manetho (sec. după m ne spune Manetho. cari încep cu regele numit Menés. C. a fost după tradiţiunile vechïistorice Uranos (Munteanul). Diodor. Acesta cifr ă din datele. îns ă . domnise peste Egipet trei dinastii divine succesive. anul vechiu egiptean din timpul domniei regilor divinisât! ar fi fost de o di (Malalas).000 ani de la domnia Sôreluï ("J[X. cari domnise la început peste ş esurile Nilului (Fragm. Cel de ântâiû rege.).000 . 201. cu avuţiile sale cele făimdse de aur. C. începând delà Menés pân ă la Artaxerxe Ochus şi în fine alţ i 340 ani pân ă în timpurile lut August. atunci vom ave un total de 30. Herodot (II. ce le afl ă m la Manctho. c ă preo ţ ii egipteni calculau aproximativ 23. a deilor mi-cjeilor şi Manilor. 1. ce durat ă avuse anul teologic în diferitele epoce ale istoriei vechi egiptene.După cum vedem {era.

ori cu alte cuvinte. C. dup ă nume. Eî se glorifică. Turditaniî din Hispania. a fost Uran .). ş i pete chiar in formă . dup ă modul sëû de guvernare ş i dup ă faptele istorice. le-a interdis se trăiescă şi mal departe în fără-de-legi. astfel c ă . după modul ferelor sëlbatice. Acesta dat ă se maî confirmă şi prin alt isvor. 1. Vom. numit Manes la Pclasgiî tursenî din Lydia. El a înveţat poporul se cu-. . II. Aceea ş i analogia o afl ă m ş i in datele cronologice ale lui Manetho. 18. Opinion de Manéthon sur la durée totale de ses trente dynasties éavntiennes. Minos în Creta. 6) un codice de legi scris în versuri. Hist. ele aparţineau la aceeaşi Icgislaţiune vechia pelasgă . cu care se ani de la începutul dinastiei divine pân ă la Alexandru cel Mare. erau în tot ca şul identice în fond.—Henri Martin. cu legile cele scrise în versuri ale Agathyrşilor de la Carpaţ î. si i-a făcut să locuiescă în sate şi oraşe. gr.l KlA l.—Cf. care trăise în timpurile Im Uran şi Saturn. Apropo aceeaşi cifră o aflăm şi la egiptologii modernî. şi anume povestesc: că cel de ântâiu. Vom considera ast-fel anul 6000 a. h. Aceste legî ale Turditanilor. scrie Diodor Şicul. vechiu cum spuneau den ş iî de 6000 anï. Menés ar fi domnit pe la a. ér dup ă studiile cronologice ale lui Boeckh. socoti aş a dar începutul domniei pelasge în Egipct. p. pe la 6000 înainte de era cre ş tin ă . scrise în versuri. că acesta a adunat pe omenii.000 ani aparţineau esclusiv dinastiilor divine înainte de Menés. i-a înveţat se cultive pămentul şi se păstreze fructele. care a domnit la dânşii. Fragm. Domnia sa se estinsese peste partea cea maî mare a lumii. cu totul independent de cronologia egiptean ă .. deus Manes la Romani şi Mannus la Arimiî din Germania. care nu cunoscea mersul regulat al astrelor. 5702 a. (cf. Monarchia dinastiilor umane. Uran profeţia multe fenomene. ce i se atribue. C. începând de la Menés până la finele domniei lui Nectanebo I! (341 a. C. poporul de rend. După Champollion (L'Univers. lângă Oceanos potamos). mai cu semă în regiunile de apus şi de medă-nopte. p. Atlanţiî (séù locuitori! de lângă muntele Atlas. ce aveau se se întemple pe ceriu. un popor care emigrase în timpuri dep ă rtate din p ă r ţ ile de res ă rit ale Europeî. dup ă Eusebiu 5264 anï. p. din care cifr ă . ca data cea maî verosimil ă pentru începutul monarchiei divine pelasge. figurezi îns ă în istoria egipten ă ca un mare legislator. ce trăiau risipiţi. Din acesta causa. Manis ne apare ca una şi aceeaşi personalitate cu Cronos seu Saturn. Maspero. Acest Menés orï Manis. că deiï (regiï ceï vechi divinisafï) s'au născut la denşiî. cu aproximâ ţ iune. aveau dup ă cum scrie Strabo (III. şi multe alte lucrurï folositôre pentru vieţa de tôte dilele. ce se atribuia lui Hermes. In modul acesta vom ave un total de 5000-f-332 = 5332 anï de la Menés (pe care noï Î-1 consider ă m ca identic cu Saturn) pân ă la începutul ereî creş tine. exceleză intre tôte popôrele vecine prin pietatea lor deosebită şi prin ospitalitatea lor. 269) cea de ântâiu dinastia uman ă a Egipetuluî începe s ă domnesc ă pe la 5867 a. 45. adec ă 5605 anï pân ă la începutul ereî creştine. Egypte et Chaldée. Observând şi studiând cu deosebită atenţiune cursul astrelor. cuprindea dup ă preotul ş i istoricul egiptean un total aproximativ de 6000 anï. noscă sistemul anului după cursul sôrelùt şi a stabilit lunile fie-cărui an după cursul luneî si după anumite ore din an. ca unul care a regulat cultul deilor ş i a întreprins expediţ iunî în teri dep ărtate. admirând esactitatea. C. 600). ce sunt bune de mâncare.

militară şi sacerdotală. că acest profet are întru adevër o parte din natura divin ă. Oùpavôç.—Cf. v. v. şi &s. ') Hesiodi Theog. v. 168. 150. ei aparţineau la familia cea puternică şi ilustră a dinastiei regale. este un simplu apelativ geografic.isv. Tote afacerile publice se conduceau în numele divinităţii. ani TOU Sf/ou siva. mama Titanilor. ca nume personal. ') Hesiodi Theog. In Odysse ă îns ă . Résulta aşa dar. v. ér de altă parte ca se înalţ e meritele lui şi toţî se-1 numescă rege pentru vecia »). tăi v Siv ta. erau numai trei centimanî. 7. El unesce în manele sale întregă puterea politică. p. o organisaţiune puternică. 'Exaioyx^P^7)După Hesiod. (1854) 319. 139. ce derivă de la Spoc 8). M. ) Conexitatea numelui O&paviţ cu oopoţ . 697. Aristotele (De mundo. în timpul lui Uran. 632. 6) deriv ă numele lui Uranus de la îpo. că a avut 45 copil cu mai multe soţii. III. III. ') Diodori Siculi lib. ^yauoi. Uran este un monarch absolut. cât şi pentru cuoscintele sale astronomice şi a aplicat apoï numele de Oôpav6ç (Munteanul) l c e r i u de o parte fiind-că cunoscea forte bine resăritul si apusul astrelor. cum si alte fenomene cerescï. v. O altă clasă a societăţii pelasge din timpurile aceste o formau meser i a ş i i . regatul seu se compunea numai din trei comandamente seu circumscripţiunî militare. fiind-că după tradiţiunî. o recunoscuse şi Grim m. înţelege căpitănii. atât pentru meritele. dându-i-se numele de Gaea 2). cari se ocupau de tot feliul de lucrări industriale (jxrj^avaî v^aav In' epyocs) şi cari figureză la Hesiod sub numele de Cyclop Î °). statul pelasg avuse. VI. 630. ér dup ă ce a încetat din vic ţ a ' a atribuit onorî divine. care pentru meritele şi înţelepciunea sa.UJÇ xaUo|. sï-a format credinţa. Cyclopii sunt p ă stori. ce le prevestia densul.ol. glorioşi4). ') Hesiodi Theog. cu sufisul ionic avoc şi cu înţelesul de «om de la munte» (Munteanul). judiciară. D. dintre cari 22 cu soţia sa Titaea (Titana). 107. 325: boieri p ă mcntcsci.. fie-care centiman avênd câte 50 capete. c. Dacia era împărţită în trei provincii administrative. munte.îndepHniaû lucrurile. 57. că în primele timpuri ale domniei lui Uran. Cea de âr. Marianù. 4 ) Hesiodi Theorr. !) Diodori Siculi lib. după cum résulta din legendele şi tradi ţiunile vechï. Puterea militară a statului erarepresentată prin Centimanî. ' ') Hesiodi Theog.tâiu clasă a nobilimii o formau aşa numiţiî Titani. 1 8 . (margine): 05p«vo5 ETOJJ. cu epitetul de xÔôvto:. divinî 6). 56. 2. pămentenî s). administrativă. după cum şi în timpurile dominaţiuniî romane. ce le avea. Nunta. a fost pusă după morte între del. Constituţiunea statului era teocratică. politică şi militară. Despre Uran se spune. opac.

care a înve ţ at pe 6menl se-şî construiescă colibe (xaAû6aç) spre a se apăra în contra frigului. cel de ântâiû rege al raseï pelasge. tot el i-a înveţat se-şî facă haine cusute din piei de 6ie.) scrisese despre densul următorele versurî: Ţera cea negră (Fără |j. născut pe munţii cu culmile înalte. Pelasg are aceeaşi genealogia. gr. în ce privesce diferitele specii de ghindă. ér altele periculose sănătăţii. Atlas e). ^ Apollodori Bibi. adecă «Munteana». 8. 842. 387). III. ) Diodori Sic. Pelasg este cel de ântâiû strămoş al Hyperboreilor. VIII. 11. . Acest Pelasg. aceeaşi patria şi aceleaşi caractere civilisatore ca Uran. 1. VII a. Uran sub numele de *Pelasgos*. Pelasg este fiul Gaeel seu al Terreï 3). nu erau bune de mâncare. în fine. >) Panaaniae Graeciae Descr. din cari unele. In tradiţiunile istorice. Pelasg le-a permis se întrebuinţ eze pentru mâncare numai ghinda de fag. se distingea prin mărimea corpuluî seu. cel asemenea deilor. după cum vedem. (in Fragm. ca se fie încep ă toriul genuluî omeneso *). 2. după o tradiţiune de la Pausania. III. lib. 2. Uran este cel de ântâiû rege al locuitorilor de lângă acelaşi munte. 36. a ploilor si a căldurii. de lângă muntele Atlas 7). U. Peste tot. ') Apolloiori Bibi. 12. La Eschyl. III. în acesta tradiţiune. Tot ast-fel ne spune Diodor Şicul. Chr. pe munţ ii cel cu culmile înalte. Pelasg este «asemenea deilor>. el este fiul Gaeeî seu al Terreî. ne maï apare ş i sub numele de Pelasgos (HeXaayic). v. După unii autori mal vechi 6). — ») Dlod. II. după cum la Hesiod. lib. după cum la Diodor. Uran.e/Uttva) a născut pe Pelasg. Uran este p ărintele Titanilor. ér poetul Asiu (c. Hist. 28. ») Aescbyli Suppl. cum ne spune Pausania. <) Pausanlae lib. Find. 5. prin puterea şt frumuseţea sa şi întrecea pe toţi cet alaltï muritort prin darurile sufletului seu 2). VIII. sec. nKM«tnsiXKU. Ol. are aceleaşi merite şi aceeaşi calificaţiune ca Uran. Pelasg. VI. Sic. 1. 901. că deil cel vechî au fost omeni şi că uniT din aceştia au primit numele lor de la regiunile peste carî domnise 1). lib. începătoriul genuluî uman şi primul monarch al lumii vechi. 1. lib. cu buruieni şi cu rădăcini. După gramaticul Apollodor.după cum şt soţia sa Gaea avea epitetul de ôpecrcépa. Pelasg este str ămo şul Titanilor 6). l «) Schol. a fost cel de ântâiû. le-a interdis se se mal nutrescă şi în viitoriû cu frunte verdi.

Aici trebuiau să aducă sacrificii lui Jupiter Urius toţi navigatorii. după credinţa generala 9). re f» numiau oupoţ véntu! de mante. VI. v. in dialecful ionic. unde se afla centrul cel puternic. scrie Eschyl. ') Hesiortl Theog. ca se aibă vont favorabil. 1863. 56. 2. 59. Spre sud de Oceanos potamos. este marele încep ă toriu al genuluî omenesc. z. favorabil navigaţ iuniî. politic şi militar. 129. întemeiat Ia Dunărea de jos. unde era adorat sub numele de. Terra editus5). dedicat lut Jupiter Urius (încă din timpurile Argonauţilor). IV. se afla pe ţermuriî Bosphoruluï thracic. Uran era venerat ca Zeùç Ovpioç 6) si Zsùç <2vaç. «moş » 4 ). la Evhe- "er (Diod. 1. Pe la a. carî intrau cu vasele lor In Pontul euxin. acest sacrificiu nu era de cât o vamă séù taxa de libera navigaţiune şi comerciu pe apele Mării negre. ') Taci ţ i Germ. domnia luî Urau se estindea peste întregă peninsula H emul uf. v. 132. avuse încă în timpurile luf Uran o estensiune geografică considerabilă. Oijpsx pompa. La Herodot. 4 ) Herodoti I. 8) so ţ ia lui Uran. peste Scyfia. In Macedonia şi în Thracia. Domnia lui Uran peste regiunile de rlsăril ş i de nord ale Europei. unde î ti timpurile lui Tacit maî era venerat sub numele de Tuisto deus. domnia lui Uran se estindea maî cu sem ă peste părţ ile de apus ş i de med ă-nopte ale lumiï vechï J ). este acela şi pe care poromân Î-I numesce «munteanul. Imperiul pelasg. Uran domnise în Europa peste regiunile de la Oceanos potamos (Istru séû Dun ă rea de jos). v. c. eux. considerat ca fiu al Gaeeî seu Terreî 8 ). Pont. Dup ă cât putem culege îns ă din tradîfiunile celor vechï. ') Uiodori Siculi. s ) ArdauJ Peripl. Papaeus. 12. 6 ) Delà oipo.. însă în realitate. Împerat (ccvaC) prin puterea sa propria 7). al imperiului pelasg. Pontul euxin aparţinea în aceste timpuri imperiului pelasg de la Dun ă rea de jos. identic cu Jupiter Imperator al Romanilor. ş i peste teritoriul cel vast al Germaniei. la strîmtorile Pontului euxin 8). seu Cârpa (T *). munte. III.. ') Aeschyli Suppl. Vesta (Terra) este so ţ ia lui Papaeos. peste Ponto s. Jupiter Urius. După Diodor Şicul.3. ') Hesiodi Theog. peste plaiurile munfilor celor înalţi. 589-594. Un vechiû sanctuartu. Bolliac scria: <Am mar avut oca- .

faimosul despoiătoriu al templelor din Sictlia. astă-dî în rnuseul de la Palermo. care se afla astădî la intrarea Pontului euxin siune a spune. An. p. 1839. . I. adecă sS o aşede în casa terestră a luî Joe. pe care noi o vedem nstă-dî aşedată în Capitoliu. 131). Di Giove imridicat-o Flaminiu din templul. Cu câtă onôre era venerat Jupiter Imperator în templul sëû. alta este statua delà st-rîmt or ea Pontului eux i n . dacă va aduceţt aminte. descoperit ă In ruinele de Ia mpede pretura lui Verres. In tdtă lumea erau cunoscute numai treï statue aie luï Jupiter Imperator. — O statuă presupusă a lui Jupiter I rator (Urius). restaurată de sculptoântâiu (statuă din Macedonia) a rul Villa-reale. — După Abeken. Roma. Acusând pe Verres. pe care a adus'o ca trofeu Flaminiu din Macedonia şi a aşedat-o în Capitoliu. vêntul muntean (Buciutnulu. ca Urie ş iî ca ş i Urus (bourul) nu inscmnez ă alt de cât muntean. vë puteţi închipui. Cea de Tindari pe costa septentrională a Sicilieî. o operă de cea maï escelentâ frumuseţă. ér a treia se afla în Syracusa înainte 268. de unde ş i urios anemos. Cicero se esprimă astfel: «Ce? au nu aï luat tu din templul luî Joe de la Syracusa s t a t u a c e a m a ï r e l i g i ô s a a lui Jupiter I m p e r a t o r . peratore ossia Urio.Despre Zeùs OCpcoç aflăm la Cicero o importantă notiţa istorică. p e care Greciï Î-1 numesc Uri os. tdte treï lucrate în acelaşi gen si de cea mal minunată frumuseţă. ca s'o aduc ă în Capitoliu. cu câtă pietate a fost respectată o statuă de aceeaşî formă şi frumuseţă. Aceea. Una din aceste a fost cea din Macedonia. unde era asedată. ş i vine de Ia vorba doric ă Urios.

67 : Quid? ex aede Jovis religiosissimum simulacrum Jovis tnperatoris. pulcherrime factum. c. tenim t r i a ferebantur in orbe terrarurn signa Jovis Imperatoris. transportase cu densele în Africa cele de ântâiu elemente ale civiiisaţiunil preistorice. ast-fel se explică. De asemenea aflam 'm*tdrele versuri într'un cântec poporaJ românesc. J astoril de la Dună rea de jos mal umblau înarma ţ i şi în timpurile lui Ovidiu v10. . c i o b a n i t o t î n a r m a ţ i . Verr. uno in genere puliherrime facta: unum illud Macedonicum. însă pe acesta a luat-o Verres '). «f eciî. ') Ciceronis c. ajunse la dânşii sinonim cu « b o l t a c e r i u l u i » . ' După tradiţiunile anticităţil. nonne abslulisti?. în timpurile mal vechî. 4. pentru ce terminul de o&pctvoţ. orï au intrat în marea acesta. Romii. p. în migraţiunile lor de la Carpaţî spre sud. tertium quod Syracusis. triburile pastorale pelasge. 327 şi 258. ele întemeiară aci :ele de ântâiù sate ş i ora şe.. XVI. 25): «sub gal e a pastor junctis pice cântat avenis». alterum n Pon ţ i ore et angustiis. 10. v. Uran mal era venerat sub numele de Zeùç 5va^ EcXaaytxes (Jupiter Imperator Pelasgus). el ne apare ca un strămoş divin al lumii vechî.. La Dodona din Epir. Achille ridicând ochif spre ceriu (o&paviv zlţ). ante Verrem praetorem. identic cu Pelasg. quem Graeci Urion nominant. Cu postavuri îmbrăcaţi. mergeau acolo şi străinii ca s'o venereze. 4 ) Aeschyli Suppl. pe lângă tote rgs. încă adorase pe Uran ca suprema divinitate ce. Aceste grupe de păstori. A treia statuă se fl la Syracusa.. în Iliada luî Homer. je ce au venit de la Pont. 232. rugându-1 se dee învingere trupelor sale în luptele ce le vor ave cu Troianiï 2). (Alecsandri.conservat întregă şi neviolată până în dilele ncSstre. construira cele de ântâiu temple ş i oracule. pe care o adorau nu numai cetăţenii si locuitorii Syracuse!. Domnia luî Uran peste Egipet. avute şi rësboinice 6). încă din timpuri forte depărtate. care la început avuse numai un etnic-geografîc. isûç 2v«£ ITeXaaytxèç era aşa dar o divinitate identică cu Uranos 3). invocă pe Z£t»î ^v«Ç ÏÏsÀaoyixiç de la Dodona. ') Homerl II. pe care Eschyl î-1 numesce £vaij ITeAaayuv ş i «Domn peste munţii de la Dodona» *). quod in Capitolio videmus. în deosebi însă după epitetele sale de ăvotŞ si nsXaaytxûç. P. De nu crecjl că sunt ciobani. ocupase şi regiunile de medă-nopte ale Africel. oraşul cel sfânt al Pelasgilor din părţile meridionale le peninsulei. 201). Ci chiar neao ş i C ă pitani. domnia lui Uran se estindea în părţile meridionale si dincolo de Mediterană. pe şesurile Nilului. fuit.. . cel mal vechi locuitori pelasgl pe şesurile Nilului.

Regiï ceï vechi aï Egipetuluï. Armâh ş i Lctem (Drouin. Ra me n-ter. 275. II. (Homeri Ilias. Byzantinul (v. în cartea I a lui Moise (c.). probabil o numire coruptă. Caracterul acestor monumente funerare nu este specific egiptean. lângă Memphis. II. XVII. II. ca losif a ş e<J ă pe p ă rintele ş eii ş i pe fra ţ ii ş ei îa partea cea mai bun ă a Egipetuluï în p ă mentul Raamzes. cum scrie Steph. care. 1. fertilisară o mare parte a deserturilor şi puseră ast-fel fundamentele celeï de ântâiû vieţi politice în părţile acele. Ra me n. a movilelor funerare pelasge 6). p. In listele regilor din Ethiopia afl ă m de asemenea numele de Rhamâi. la familia cea vechia ş i puternic ă a Arimilor din nordul Thraciel. orï mal bine dis Pi-RamÏ. Armais ş i Armaeus (Fragm. H aram *). De la Pi-Romï. Odyss. Egipetul se numise in vechime şi 'Epiio^o^toţ. 43. La început. Les listes royales éthiopiennes. Byzantinul. 'EpfLotjnoXti. 573—589). pe cari Arabil le numesc maî corect. un cuvent. 7. Un vechiû oraş din Egipet era numit TDJIOOIV (ac. Ra me n -ma . însă mal luxosă.179) amintesce o localitate A ramam seu Ar am u n spre sud de Syene. aut fost.). gr. Pliniu (VI. minunï. rcop sunt greşite. 858. terminul de Pi-Rom is (lïïpcoucç) a fost numaï o simplă denumire etnică. 286). Remâ. de 'EpjAfjxuuvtţ (Hermiones). Ober d. Ra me s s es . p. Theophane face amintire în Chronografia sa. ce le aflăm la Troiani şi la alte population! pelasge din Asia mic ă ş i Pelopones. unde Pi este un articul egiptean prepus *). 72). Piramidele cele mal renumite se afl ă la Gizeh. In realitate. ») Herodotl lib. Name fur Pyramiden. Gotterkreis. 218. 178. Hist. ') O reminiscenţă despre acest gen de morminte o aflăm într'o invocaţiune poporală J . o populaţiune din provinciele interiore ale Germaniei. 47. Ace ş tî locuitori primitivi al Egipetuluï se numiaû Romi 1 ). focul n'a avut nici un rol. 295. — Forma de Romï ni se mai presintă şi în numele personale Xpop-oţ şi Xpofjûoç.-Encycl. Pliniu (VI. C. 297: Har am ist der arab. 50—53). din ném în ném P ir o m i. adecă morminte arimice s ). ) Maspero. 143. ersten âgypt. IV. In Italia aflăm de asemenea numele personal Romus (Dionys. *) Ortografia cu u (uopaju ţ) şi etimologia de la gr. după tradiţiunile şi dialectul ce-1 vorbiau. p. că după Steph. *) Panljr. Egypte et Chatdée. 35. 11) cetim. XI. a vechilor monumente funerare ale regilor egipteni.desecară mlaştinile Niluluï. Ar mes se s. 1) amintesce în Ethiopia ora ş ul Rhemnia.). după cum scrie Herodot. ş i apar ţ ineau după credinţele 4or religiose. sub anul lumii 6056 (555 d. In ritul funerar al Egiptenilor. cari au uimit anticitatea şi lumea din timpurile nostre. In fine mal notăm. VI (1852) p. Maî mulţ î regi egipteni din familia Romilor portă în inscripţ iunî ş i la autorii vechi nu me le de Ra ma -tu. R. după cum spuneau preoţii egipteni. a ) Lepsius. însemna în limba grecescă com onest şi generos> *). piramidele nu ne presintă decât format radiţionalâ. deriv ă numele Piramidelor. VIII.

Champollion le consideră anteridre epoceî de 5000 a. l'ardmirable conce qu'habitent aujourd'hui les Bogos (în Ethiopia) était la patrie des Rom. 25). . a fost. Ţinutul cel frumos al Ethiopieï. t. a d e i l o r séû a reiîor pelasgï divinisatï. ér :aracterul acestor Felahî. după cum ne spun etnografîr modernî. p. 269. univ. Aceleaşi moravuri le aflăm la Getï. pe cur ţi zugr ă vite. 233: D'après la tradition. sunt înjropate tesaure. (Lupa ş cu. Cea maï vechia dinastia. 94). după cum se spune. carï sunt ceebratï şi astă-dt în cântecele de acolo ca nisce rësboinicï viteji şi atât de ndrăsneţî în cât aruncau cu l ăncile lor în contra ceriului. que l e s ^ants célèbrent encore comme des v a i l l a n t s guerriers «si hardis qu'ils atent leur lance contre le ciel>. pe codri. e 'a anul nou: Sore. se résuma n treî cuvinte: ospitalitate şi inimă bună -). Géographie uni v. fr ăţ iore! Nu resari pe mun ţi.Vechimea acestor piramide se reduce la timpurî forte depărtate. Memoria vechiï populafiunï din Egipct. după stele monumentale şi după analele preoţilor egiptenï. Descendent^ acesteï populafiunï primitive a Egipetuluï mai p<5rta si astă-dî lumele de Felahî. numit Bogos. X. numite <Romï». X. a fost după tradiţiunî locuit de Romï. ') Reclus. ne spune Reclus. carï aruncau cu gc ţ ile asupra ceriului când tuna ş i fulgera (Herod. situat în apropiere de Marea roşia. un simplu revers al numeluî de Arinii séû Romï. pe carï le p ădcsc spiritele cele rele !). Osemintele lor sunt acoperite cu morminte de petre. IV. 229. Nouv. maï trâesce până astă-dl în părţ ile de sus ale Egipetuîut. — Grupa piramidelor delà Gizeh (Memphis). Nouv. *) Reclus. în carT. C. e movili cl ă dite. Géogr. p. Pe planul anterior sfinxul cel colosal Montu-Ra-Harmakhis în semi-profil. Medicina Babelor. sore. care a domnit peste câmpiile Niluluï. resai pe salul mieu.

II. O tradi ţiune român ă ne maî spune: La Jidovi (semiţ i). s ) Pierrot. Montu seu Mentu6). eï au meritat acest nume. specială: Dzu. după cum aceleasï insemne le mai portă şi astă-dî stăpânii turmelor şi ciredilor de la Carpaţî *). rom. care era mal bogat. p.. Constan ţ a). 2 *) Alecsandri. că în acele timpuri primitive. ist. I-şî făcea chipul de petr ă séû de metal şi to ţi se închinau la densul. Ce lucesce ca un sere ) Lopsius. adecă Munteanul. după cele maï vechî liste monumentale. Pe fie-care portă puteau se esă de o-dat ă câte 200 de omeni cu cal şi care de resboiu seu peste tot 20.Pelasgiï au fost singurul popor al lumiï vechï. ") Herodot. j.. care a domnit peste Egipet. pentru acţ iunile şi operele lor intru adevër grandiose si uimitôre a). Este acelaşi nume. 429. purtau. c. 15: fast allé monumentalen Listen (stellen) die Gôtter Mentu (Month) und A t mu (Turn) an die Spitze der Reihe. căruia i s'a atribuit o origine divină. p. ne spune Strabo ^XVII. ) La numele regilor ethiopenï se ad ăugea înainte cuvêntul Za (Drouin. Mârlean. ca însemne tradiţionale ale suveranităţii lor: cârligul de păstoriu si s b i c i u l boarilor 3). dup ă cum ne spune Homer. pentru calităţile lor morale şi fisice. Oprişan din Stoenescï Cu 5 El în curte a intrat. 33). Dhu şi Du (ibid. considerau oile (berbecii) ca sfinte 6) ş i spuneau tot-o-dat ă. «deu * şi idzeu>. 58.ol HsXaoyo!J). avuse 100 de porţi. eï figureză sub numele de S'. XIX. Le Panthéon égyptien. Theba. 177. X. în rine. 15). Dzul. N'am vëdut nicï la Sultanul. unde la numele principilor homeri ţ î se maî punea o particulă. oraşul cel mal avut si mal mare al lumii vechi. II. Ethiopeniï. Cu petre scumpe lucrat. el are în câmp la sore Miî ş i sute de miô're. 3.. şi întru adevër. acela era D-deă. cart se păreau că au în sine ceva divin. 2. ţăranii români consideră ş i astă-^i (5ia ca sfântă. a fost. pentru inteligenţa lor estraordinară. că ei sunt omenii cel mal vechi de pe faţ a pă men') Homcri II. Acela ş i exemplu ni se presint ă în Arabia. deus. — Odyss.000 luptători. Că. Intr'o di de serb ătore. p. 1851) p. reşedinţa străvechi ă a luî Montu şi a dinastiei divine. 17. Poesiï pop. (Cest. De zebrea a aninat Un c â r l i g de impërat. In amintirea dominaţiuniî gloriôse a acestor triburi pastorale. 2) adorau pe regi ca cjeî. averï împëratescï. p. 42. . p. Ober den ersten ăgyptischen Gotterkreis (Berlin. Cel de ântâiu rege din dinastia divină. încă din timpurile luî Osiris. Thebaniï. care în teogoniile grecescî ne apare sub forma de Uranos. Cf. — In Moldova. avem aici numaî forme vechi dialectale din lat. In tot caşul. la început popor pastoral. Legănul acestei tradiţiunÎ istorice a fost Theba din Egipetul de sus. în Iliada luî Homer. ibid. 201: Ce-am vecjut la Opri ş anul. Faraonii Egipetuluî.

seigneur (Wlislocki. die auch in anderen Gotterlisten an derselben Stelle vorkommen. #EUV [irç-njp. Este aceeaşi tradiţiune. c . de la langue romanne. s u b n u m e l e d e « R a i û î m p ë r a t » . «regele suduluî şi al nordului». un d z wa r a n der Sp itz e der ga nze n Re i he .— Vaillant. T u to va) . auf diesen (Gott Kai) folgt der ober ă gyptische A t mu. p . Gôtterkreis. Montu-Ra seu Uran. Ga e a seu Terr a este mama cea mare a deilor. numele de Ura nos fu aplicat la ceriu. is t. M a s p e r o . *) Este greşit ă opiniunea lui Maspero: R a . divinitatea Kai figurez ă cea de ântâiù în ordinea deilor marî. maî figuréza în istoria vechia a Egipetuluî cu diferite alte numiri ş i epitete. se mai vede şi astă-dî în mijlocul fluviului o stâncă cu o figură particulară.tuluï. p. Pe vechile monumente egiptene maî aflăm personificată şi patria luî Montu. sub numele de Ka. 29: in einer . ş i era înf ăţ i ş at cu sabia strâmbă . el purta aşa dar armele naţionale ale Pelasgilor din nordul Istruluî şi în particular ale Dacilor *). — C f . c ă R a i û î m p ë r a t u l a f o s t c e l d e î n t â i u î m p ë r a t p e f a f a p a m e n tul u î» ( Ces t . ce se pâstrez ă în museul de la Turin. ju d. carî au domnit peste Egipct 6 ). tot ast-fel la Egipteni. p. Le Panthéon. p . rien de plus (Études d. ') Dlodorl Sicull lib. w ir d d er s e lb e G o tt ( K a o d e r K a i) no c h m a ls g e na n n t. Dars tellung des Gôtt er k r e is es .—Este de notat. cel de ântâiu domn al Egipetulul. . unde Dun ărea intr ă în pasul Porţilor de fer. II. . şi tot-o-dat ă so ţ ia luî Uran. pe care o aveau şi locuitorii de lângă muntele Atlas. rdy séa raya însemnezi domn. L ' E g y p t e e t C h a l d é e . cuvinte identice cu Gaea ş i T erra din legendele greco-romane. Gramm. B o g d ă n es cI. *). numită de P°P r Baba Caia. . séû din p ă r ţ ile de nord ale Istruluî. hinter diesen warden zwei andere Gôtter Tera und Terer. maî avea ş i epitetul de R a. orma Caia în loc de «Gaea» ni se maî presintă şi astă-dî în regiunea Carpaţilor. că în legendele egiptene. Ober d. un simulacru primitiv al Gaeel divinisate. 4 3 . Ast-fel pe o column ă de altariû din timpurile dinastiei a VI-a. ce stau în legă tura de apr<5pe cu legendele grecesc! ş i cu tradiţ iunile istorice din p ă r ţile de nord ale Istruluî. o a f l ă m ş i î n tr a d i ţ i u o i l e p o p o r a l e r o m â n e : c Se d i c e . 124). Dup ă cum la Grecï. cu arc ş i s ă ge ţ î 8 ). In B ă nat^din jos de or ăş elul Moldova nou ă. . 1 0 1 . Hcrr. cu busdugan. myth. signifiait soleil. Kai ş i Tera. p. ersten ă gypt. hinzugefùgt. 53). Zigeuner. că eî au inventat filosofia ş i au adus în ordine anul şi lunile 1). . 114. Montu. Es f i n de t s ic h a uf e i ner g ra nite n en Altarsâule in Turin . Die Sprache d. 4 ) M e m o r i a l u î U r a n . 6 ) Lepsius. Pierret. Ra a fost identificat cu serele. . di e ic h h ier a n f u hr e n wi ll. 7). 3 ) P l e r r e t . transs. p. după cum în teogoniile grecescî. rege. — în limba Ţiganilor (numiţi Egipteni în diferite feri). L e P a n t h é o n é g y p t ie n . I. . Pâmentul seu Terra figureză ca divinitate masculi n ă (cf. 50.

ne înf ăţ i ş ez ă imaginea luï Harmakhis seu Montu. XII. ér în listele ethiopene To m ai «). 50—52). Maspero. Montu este numit Helios (Sol. I. VIL — 1S) Maspero. lat. Le Panthéon égypt. p. 39. II. lib.) p. p. p. 14).—Orébaut. serele) 6). «Armanul». . morts. ') Intr'un fragment. Ia Plato Thamus 3 ). La Hesiod. 300. Re ş edin ţ a cea vechia a luï Turn se afla în fërile de méda-n<5pte. Le livre d. Le Panthéon égypt. Tumu 1 ). maï avem ş i unele fântânï grecescï. . liste B. 57. (bedeuten) nichts anderes aïs eine Spaltung dièses Gottes in seine zwei Hauptphasen. Atmu. ér în alt text religios afl ăm cuvintele: «Ah i imagine a luï Montul Oh! leule!» 1 2 ). 448. s ) Plerret. 12. Il 281. Armakhis. 112. 4 ) Drouin. Hist. ş i con ţ inea.. (2-e edit. ») Plerret. c ă forma esact ă a acestui nume în textele grecescî a trebuit s ă fie Mût (Ober d. die aufgehende und die untergehende. Oh! lion! . ibid..Études de myth. ersten iigypt. 452: Ah! image de M e n t u ! . 525. t ă iat în stânc ă natural ă . 17. ') Platouls Phaedrus.—lirugscb. 50. un rege egiptean cu numele de Scôç. . Vêntul de nord venia de la Turn °). In inscripţiunea de pe stela Meternich se spune. La Manetho. noi avem numaï o simpl ă dislocare a vocaleï a. moş) 7). 257. A turn u ! ). întocma ca în numele regilor ethiopenï: Asgad şi Sagad. I. 31: die beiden Gôtter Mentu und Atmu . p. şi era onorat în teogonia egipteană cu titlul de Mfljç.et d'arch. ") l'ierret. 6 ) Despre identitatea lui Helios cu Montu séû Uran. adec ă «Arimul». morts. Études. ér nicï de cum numele unui rege deosebit. dup ă cum résulta şi din împrejurarea. Sonne. . Étud. p. Ins ă acest cuvent se vede a fi fost numaï un titlu particular al luï Helios. Drouin. 40. avus. dup ă cum se vede din o list ă maï vechia a luï Manetho. că cpicio'rele leuluî» sunt pletorele luï Montu» n ). avus. 59. manes). 112. dup ă Helios. Harmais ş i Armais 8 ). s ) Lepsins. p.égypt.—Maspero. pe basa monumentelor egiptene. Asfar ş i Safar etc. 263). Hymne à Ammon-ra. p. (Cf. mormêntul seu 10 ). după tradi ţ iunea ce ne o comunic ă Pliniu. 8 ) Pierret.—In forma Atmu în loc de Tamu (Thamus). ce nu este egiptean (lat. se amintesce.. XXXVI. Le livre d.. estras. c. forte vechï. d'Egypte. — ») Plinii. Harmakhis pdrt ă pe fruntea sa diadema suduluî ş i a norduluî °) Sfinxul cel colosal de la Gizeh. 95.In cele maï vechï liste monumentale ş i în papirele egiptene. cu figur ă de om ş i cu picidre de leu. II. ér la Homer acela ş i Hyperion este fiul lui Helios (Odyss. Montu-Ra seu Turn maï avea în tradiţiunile preoţilor egipteni şi numele de Harmaku seu în form ă grecesc ă Harmachis. ce ne-a rëmas de la loan Antiochenul. rom. un cuvent. titanul Hyperion iste fiul Uran. c ă în Vetus Chronicon şi la Eusebiu acest cuvent a fost omis cu totul. ') Plenet. la Egipteni: Armesses ş i Ramesses. ér Syncellus l'a substituit prin grecescul Agathodaemon seu pe românesce Bun ş i Bunic (mo ş . Gôtterkreis p. Montu séû Uran ne maï apare sub numele de Turn. Les listes royales éthiopiennes. Lepsius constat ă . Panthéon.

29 cm. ne apar ca una şi aceeaşi personalitate şi ne presintă din punct de vedere istoric şî do'gmatic acelaşi tip si aceleaşî caractere ca Uran în teogoniile grecescî. ce se adună în continuu în jurul piramidelor de o lungă serie de secule. marele deû. 1886. 17) circumferin ţ a capului peste frunte era de 102' (30 m. p. ') Montu-Tum-Harmakhis-Ammon este «eşit din pâment» (din Terra).— Sfinxul cel colosal delà Gizeh. representând figura lui Mon-tu-RaHarmakhis (Uran).yev% a autorilor grecescî. lungimea corpului de 143'(42 m. al apelor. Ammon. tăiat în stânca via. Harmakhis. al O Plerret. Montu. de sub masele ce!e enorme de nïsip. preoţii egipteni aă mal considerat pe Turn ca identic cu A in m o n . dcsvëlit pentru a ş esa oră. regele deilor.) Din corpul de leu al statuei. Le livre d. si «Terra editus» la Tacit. El este: domnul domnilor. 270. în a. ér în ă l ţ imea de la pântece pân ă in verful capului de 62' (18 m. p. cu pântecele ş i piciôrele de leu. 17 cm. 569. părintele părinţilor. ast ă -di nu mat exist ă de cât forma general ă .). la bouche sourit encore. 2 . 33 cm. Maspero scrie: Des mamelouks fanatiques lui ont mutilé le nez et la barbe à coups de canon. 249.în fine. la face en t'ère respire le calme et la puissance. puterea puterilor. la teinte rouge qui avivait les traits s'est effacée presque partout. Despre acest vechiu monument istoric. al pămentului şi infernului. o exexpresiune identică cu yr. ) Dup ă Pliniu (36. onorat ca deû suprem al ThebeT. Turn. Egypte et Chaldée. morts. Les yeux regardent oin devant eux avec une intensité de pensée profonde. stăpânul ceriuluî. l'ensemble garde jusque a ns sa détresse une expression souveraine de force et de dignité. căruia i-au atribuit şi epitetul de «Altaika» J ) (originar de Ja muntele Atlas?) în vechia teologia egipteană. omul cel avut de turme.— Dup ă Maspero.). Et pourtant.

. Din acesta causa Gaea. cel maï tîner dintre TitanT. ér de alt ă parte ura. Uran. a u t o r u l p ă ş u n i l o r p e n t r u a n i m a l e ş i al plantelor nutritive pentru 6menî. autorul omenilor. seu pe fii născuţî din Gaea. creatoriul tuturor s p e c i i l o r d e a n i m a l e. Preotul şi analistul Sanchoniaton trăise. ce existau intre densul si soţia sa Gaea séû Terra. din care causa. ce le avea la disposiţiune. după cum spuneau uniï. gr. a fost detronat si alungat din imperiu de către fiul seu mai: mic. 2 din Phoenicum Historia (in Fragm. ér eu alte femeï avuse o mare mulţime de copiî. 5.—Ibid. . în timpul nopţ ii. a fiilor sëï născuţi din Gaea. qui enfante les dieux. II d. ce o avusese Uran asupra Titanilor. . pe carî i aruncase în închisori suterane în cât gemeau sinurile pămentulut de mulţimea lor. p. Detronarea luï Uran. începutul formelor. Căuşele detronariï sale au fost. scrie Hesiod. ă-n op t e (nord). Le livre d. 48: Père des dieux. . atac ă pe neasceptate. sorti de la terre . 154 seqq. si compusese — pe basa isvôrelor feniciene. după cum résulta din teogom'a luï Hesiod. i tă ia genitalele cu o sabia strâmbă de oţ el. peste medă-di (sud) si peste me d. pe tat ăl seu Uran. 247: Je suis Toum. Când însă Uran cercă se ucidă pe Titanî. după maï multe neînţelegeri. de o parte neînţelegerile. . Chr. înainte de timpurile troiane. însă cu tôte acestea. atribuite luï Sanchoniaton. el domnesce peste doue regiunï séû lumï. morts. Hist. v. după cum ne spun tradiţiunile grecesc? şi feniciene. pe care o luase în c ăs ătoria. avuse o soră cu numele Gaea. . . acesta ceru ajutoriul trupelor armate. acesta î-şî propuse së-sï rësbune asupra tat ă luî *) Pierret. cuprinsă de gelosiă. s) Heslodl Theog. densul o primia adese orî în casă la sine. Sanchoniaton scria următorele: Uran.munţ ilor. Maï târdiû însă. pe care apoï în sec. după ce Saturn ajunse la maturitate. Despre detronarea luï Uran. Unul din însemnele suveranităţii si puterii sale era «sbiciul» *). Aceeaşî tradiţiune o aflăm în scrierile cele sfinte ale preoţilor fenicieni. a tradus1 o în limba grecescă Herenniu Philo din Byblus 8). scrisă cu multă sîrguinţă si iubire de adevër. auteur du ciel . egiptene şi a altor elemente vechï— o istoria a Fenicianilor. III. Saturn. 567). numit de Greci Cronos si de Romanî Saturnus. se despărţi de Uran. p. După instigaţiunile Gaeeî. acesta si încetează din vieţă 2). 3) Phllonts Byblll fragm. şi se opuse la tôte încercările sale.

Saturn le cuceri inimile prin dragoste şi blândeţă şi le luă în căsătoria. se reduce la un cuvent vechiû pelasg de aceeaşi formă cu rom. 6. cari domnise la Carpa ţ l ş i Dun ă rea de jos. Uran. Saturn prinse pe tatăl séû Uran într'un loc 6re-care mediteran. Insă. E.sëû pentru injuriile. In evul de mijloc. Sângele curgându-I în isvdre si în rîurl. pe cari le fabricase cu deosebită înţ elepciune *). cari se întrebuin ţ au la espugnarea cet ăţ ilor ş i a flotelor (quae nigrae sint et rotundae. destinate anume pentru rësbtfie. Acest loc. şi apoi încercă un nou rësboiû cu Saturn. Aceste colinde au fost la început opera colegielor de preo ţ i si teologi ş i ele au devenit poporale numai în cursul timpurilor. unde-I pregătise anume curse. a fost mal târdiu consecrat lui Uran. esilat din imperiul sëû. ed. ce-1 aveau aceste petre 'cu spirit» (explosive). 1853. La Adamantius Martyrius aflăm bat u a lia. Aprdpe în fie-care din aceste colinde religiose se rësfrâng cestiunile dogmatice ale teologiei vechi ') Pliniu (XXXVII. pe care-1 alung ă din împer ăţ i ă ş i ocup ă scaunul domniei. Uran în legendele fi tradi ţiunile poporului român. dup ă un timp c5re care. că numele de pai-coXta. şi-I t ăia genitalele. W. La poporul român s'aû păstrat îucă până astă-dî unele tradiţiunl forte vechi despre cel de ântâiu regi al rasei pelasge. ca semi-del scoborî ţ î din ceriu. îns ă în anul al 32-lea al domniei sale. quae vulgo battalia dicuntur (Diez. numite ş i «cântece bëtrânescï». Unele din aceste tradiţiunî sunt cuprinse în c o l i n d e l e religiose. şi ast-fel. sacras esse. urbesque per illas expugnari et classes. ér alte amintiri le afl ă m în cântecele eroice poporale. trimise pe ficelé sale Astarte. terminul acesta era fdrte usitat în ţerile romanice. . Uran inventase şi un fel de petre ce aveau spirit (Xfooi |{ I<{R>XO ') I numite Baetulia. Se pare însă. începu rësboiul cu Uran. 51) înc ă face amintire de o specie de petre din clasa c eraunielor séû fulguritelor. tbăt ăli ă». îns ă . în colindele religiose (ce nu sunt decât imne festive ante-crestine). Rhea si Dio la Saturn. 49). cari domnesc de o-dat ă peste p ă ment ş i peste ceriu. casque betulos vocari). spiritul sëû se despărţi de corp. ne apar ca personalit ăţ i divine. ne spune apoi Sanchoniaton. jjutat de secretarial seu Hermes Trimegistul (de treî ori marele). ce se cântă la serbătorile Crăciunului şi în prima sëptëmâna a anului nou. ca se-1 pierdă prin înşelăciuni si mijlôce ascunse. I. aceşti monarch! glorio ş i din timpurile pelasge. ce le f ă cuse mamei sale. p.

îndată ce se întunecă. Cel de ântâiù regi al timpurilor pelasge au fost păstori. stăpâni de turme. în oraţiunea solemnă. noi aflăm aici aceeaşi tradiţiune despre originea societăţii omenesc!. că densul i-a înveţat se cultive pămentul. luncile si câmpiile cu turmele. simbol al autorităţii şi cârmuirii sale pastorale. a celui de ântâiu rege tradiţional de la Dunărea de jos. ne arată tendinţa. se mal celebreză în o datină festivă poporală din ajunul anului nou. 282 din a. în care sunt redactate. Nr. Uran ne apare sub numele de «Tom a cel bogat». în regiunile cele muntdse ale Bucovinei. cărora li se atribuise onorî divine. Uran seu Montu mal are ş i numele de Thamus ş i Turn. S ă la ş de Domnul împărţia Pân ă odihn ă '). Unde a că peta Cină Hotare a împărţit. (Gazeta Transilv. după cum în istoria egiptean ă . Toma portă un «sbiciû de foc înfocat». şi lumină. ce se urmăria cu aceste cântece: de a desvolta sentimentele morale ale poporului şt de a intemeia un cult religios pentru anumite personalităţii. de ciredî şi de herghelii admirabile. el cutrieră văile. pun fie-care câte ') Din Valea Haţ egului. ce se reciteză cu ocasiunea acestei serbări poporale. Domnul pe p ă ment Domnul că pleca Sate a resădit Sus la drumul mare. peste care se a ş ed ă un ciubera ş cu apă neînoepută. ér junii şf fetele. 1892). tineri şi betrânl. Pe masă se ascerne o fa ţă alb ă curată. le-a împărţit hotare. Ca insemne. se string în aceeaşi seră. . carî iau parte la acesta serbare. cu ciredile şi cu hergheliile sale cele minunate. la casa unul ţeran mal avut şi cu trecere în sat.pelasge. Esaminând acum cu totă atenţiunea elementele istorice ale acestei vechi colinde poporale. Munteanul). Memoria lui Uran (s. ori cu alte cuvinte. acesta festivitate poporală în memoria si în ondrea lui «Toma cel bogat» se petrece în următoriul mod: sătenii. Una din aceste colinde conţine următorele versuri: Când s'a coborî t Dac ă se 'nsera. pe care o avuse si locuitorii de lângă muntele Atlas: că Uran adunase pe dmenil ce tr ăiau risipiţi şi i fă cuse s ă locuesc ă în sate ş i în oraşe. se 'nsera. Semnalul de adunare se dă cu buciume si cu trâmbiţe pastorale. «Toma cel bogat» din tradiţiunile române î-şî petrece vieţa sa prin munţi. cari voiesc se-şî petrecă în ajunul anului nou după obiceiul strămoşesc (se serbătorescă Vergelul). Spiritul şi forma solemnă.

c ă se invocă după fie-care vers r odia Ddmna> séù «Arodia Ddmna». vedem. S e mn ele di n ac e st va s S ă vë fie tôt de tras. ') Marian. — Şezător ea (Fălticeni). Mergeţi m ă i. Lui Toma st ă dup ă ol. Din tr' a l ui h e rgh e lii m a ri Scote-un semn şi-mî spune drept: Mâne. C ă -cî mâni este Anul nou Ş i fripturi bune f ă când S ă bem vinul gâlgă ind.. ce fel de noroc are së-ï aduc ă prima di din anul nou. î. pe care Hesiod o amintesce sub numele grecisat de "Kpoc (Amor). prosperitate şi bucuria pentru toţ i. întreg spiritul acestei serb ări tradi ţionale are un caracter istoric forte vechiû. bani.. «Toma cel bogat>. Cu b i ci û de foc înfocat. Port ă Toma vacile. De tras sor ţ î de b ucu rie Din anul. 53 seqq. inele. t ăiaţi un boii. Oile sunt mari ca bol. şi }n particular pentru cel cari au venit se afle destinele noului an 2). ce fel de noroc are së-ï aduc ă diua de Boboteză din anul care vine. Toma umbl ă tot pe mun ţi Alegându. Vergelătoriul atinge. ce o s ă vie. de o-datâ cu Terra. Apoi se începe soroctrea. U.un sëmn în vasul cu apă. 209. un b ă iat de 10—13 ani scote un semn din vasul cu apă şi vergelătoriul profefesce celui care l'a depus. cerceT. Apoi se repeteză aceeaşi ceremonia. cari au să aducă fericire. Acum dragii miel ficiori. V ă ile cu oile. Este personificarea genera ţ iuniî seu 0 «îl universale. a. numit vergelătoriul (profetul) ţ inend în fie-care mân ă câte o vergea verde atinge cu ele înceti ş or vasul cu ap ă ş i recitez ă urm ă tdrele versuri: Cine trece si petrece? Jrodia Domnd Trece To m a cel bogat.şl tot cal iuţi. ce rit >eză imediat după Chaos. Prin tôte câmpiile Portă Toma oile.. P6rt ă Toma cârmele. care an încep? ') Dup ă ce se termin ă cu recitarea acestor versuri solemne. mărgele.ş l alege doî caî (ari Ş i dup ă vin se pornescc C ă tre slugi a ş a gr ă iesce. I. Luncile cu juncile. Vacile î-s bune forte. Toma p6te s ă le porte. şi se urmeză ast-fel până se scot tete semnele din vasul cu apă. ' formula oraţiuniî poporale de mal sus. însă f ăr ă să aibă vre-o legătur ă genealogică. cuţitaşe ş. a cărui memoria se celebreză în versurile de maï sus. Serb ătorile la Români. Unul din sătenii maï isteţi. se reciteză aceleaşi versuri. . se scete al doilea semn şi vergelătoriul profe ţ esce celui care l'a depus.de nou vasul cu vergelele. Anul vechiu ia se sfârsesce Şicelnouiaseivesce. fâcându-se pe rend amintire de trite serbătorile mal însemnate de peste an..

3 ) Steph. şi că densul le profe ţ ia multe lucruri din cele ce aveau se se întêmple pe ceriu l). v. când se începe anul nou. care domnise peste ţinuturile aceste.ne apare ca un str ămoş venerat. pe care o trimeteau Hyperboreil de ia Dun ă rea de jos. Geogr. ér délul. se reduce {ar ă îndoiel ă la cultul cel străvechiu al lui Uran sub numele de Tom a D). El este un păstoriu legendar. a căror origine. AmSiivf). ca s ă duc ă daruri din recoltele lor la templul Iui Apollo din De Io s. In ritul acestei serbări poporale mal aflăm încă unele elemente importante din cultul cel vechiu al lui Uran. el avea un templu străvechiu si un oracul faimos. care învaţă pe omenii së\ se cunoscă. Uran era adorat sub numele de Zeûç dcvaÇ IleAaaytxej. Când vêntul sufla. 95) lïvîpet aotîol (viri cantores). ") La Hesiod (Theog. în fine o amintire în textul oraţiunil. lib. care rësuna timp îndelungat2). can sunt opera cântăreţilor lumesc! 8). numiri. după cum vedem. lângă care se afla sanctuariul de Ia Dodona. sunetul şi răsunetul vasului. avut. mal mult profan. atingerea. cu patimi şi cu slăbi') Plodori Sic. . 56. de <biciul de foc înfocat». 403. VII. pe care o aveau într'o vechime depărtată şi locuitorii de lângă muntele Atlas seu Oltului : că Uran. în cântecele eroice însă. el au un caracter. lib. 11. se aflau doue columne. Aci. se numia To m aro s. simbol al prosperităţii şi divinafiuniî. v. Cu totul sub alt aspect ni se presintă aceşti strămoşi glorioşi al ginţ ii pelasge în cântecele eroice ale poporului român. Byz. XVI. i înveţase se cundscă întreg sistemul anului. el sunt înfăţişaţi ca omeni doritori de gloria. în colindele religiose. La Dodona din Epir. sforile cele flexibile de aramă se puneau în mişcare si atingeau vasul. scrie Aristide. III. La templul acesta. Aceste vibraţiunî ale vasului se interpretau apoi ca rëspuns pentru cel ce consultau oraculul de acolo. 33). Aceleaşi elemente le aflăm si în serbarea datineî poporale din ajunul anului nou: vasul. IV. pruncul. 7. Pe una era a ş edat un vas de aramă. Aici. ér pe a doua era figurat un băiat ţinend în mâna dreptă un sbiciu cu sfori subţiri de aramă. <) Strnbo. încă trecea mal ântâiu pe la Dodona (Herodot. Este aceeaşi reminiscenţă. cart sunt serbătorile maî însemnate de peste an şi profeţesce evenimentele fericite pentru ceî ce depun sorţi în vasul tradiţional cu apă neîncepută. 3 ) Misiunea. el ne apar ca personalităţi sfinte. mal mult istoric de cât teologic. Preoţii şi profeţii de la Dodona se numiaû topioOpot 8) séù după cum scrie Strabo TOjJW&poupoi 4). ») Homerl Odyss.

De Isid. epitetul de «mo?> W are si D-deû (Ene. Troianii considerau pe Joe (în ţ elege Uran) ca «mo ş » al lor (Jove Dardana pubes gaudet avo. mac. în limba româna mo ş . 48). ") Ve<JÎ p. fiul Gaeeî. Ene Scaloene. ') HerodotI 1. pappus). II. a Mo şilor séû Manilor (Fragra. 45. . — Di o d or. un vitéz cum n'a mal stat». Plato (ed. 937). Didot) I. carî domnise în timpurile primitive peste şesurile Nilului. moş betrân (Delametra. în tradiţiunile istorice ale Pelasgilor tursenî din Asia mică s). 95. în aceste cântece tradiţionale române. 220. IV.) Latjinil ceî vechi adorau ca trno ş î» (ex ordine avorum) pe Italus. Livre d. Saturnus (Virg. Saturn figurez ă sub numele de Manea.—Plntarchns. El are turme de ol. Sabinus. întemeiatoril dinastiilor erau onora ţ i cu titlul de mo ş î ş i veneraţ i cu un cult religios. 27. > Legislatoriul tradiţional al Pelasgilor din Creta. ist. Acn. mo ş i. Cf. II. morts. V. Mi no s în Creta*). care de altmintrelea se refere la familia întrégâ a regilor c|eî. adecă moş. I. maioses în loc de maior. 891).. Manea mal ') In anticitatea preistoric ă . Toma al luî Mo ş este un «voinic nalt la stat. 94.-rom. 84. el este numit «Toma cel bogat».—Diodori I. p. Aen. în tradiţiunile grecescï. Scyţ iî venerau pe Uran sub numele de Papaeos = mo ş (gr. ') Herodoti 1. că în aceste poeme populare române. Mal not ăm. orï în aventuri amordse. VI.Flittera saepe antiqui posuerunt). — Identitatea lui Saturn cu Minos din Creta mal résulta şi dintr'o odă a lui Pindar (Olymp. 99. «Turn» şi «Moş » (p. Diet. o numire. Imperiul SEU se estindea şi in pâr-î'le de nord seu extreme. lat. ciredî de vite si erglieliî de cal. In Egipet. «ânitoi. Du-te la Moş D-de u! —Cest. 136). ce se reciteză în ajunul anului nou. 623. în poesia tradiţională română. VII. majores (Fes t us. Eï se iubesc. 177. Uran sub numele de Jupiter Urius încă era considerat ca «începătoriul genului omenesc». personalitatea lui Uran ne apare sub numele de Toma Alimo ş . I. în ospeţe şi veseliï. j. 2. unde în loc de Minos şi Rhadamanth figureză ca judecători pe cea laltă lume S at«rn ş i Rhadamanth. Eï petrec de regulă la mese mari. dup ă cum el este numit Mân es. II. Menés. 472: K pro .. pi. în acelea ş i cântece eroice. Mena séû M an i s în Egipet s ). ér în tradi ţ iunile egiptene «Thamus». I. Vlaşca). 4. «Toma al lui Mo ş » seu «Toma Lumos» (lui Moş) 1). V i r g. corespunde la forma vechia latina maios. după cum în oraţiunea solemnă. ) In teologia egiptenă se numia Mânu partea cea muntosă a regiunii divine unde apuneas6rele(Pierrct. Hist. în cât pasc t6te erbile si beau tôte apele pe unde trec. Mann u s la Arimiï din Germania6) şi M a n e s orï Mânes d e u s în cărţile cele sfinte ale Romanilor 6). 207—208. et Osirid. a ş a de multe.ciunï omenescï. 162). în limba macedo-română «papauş». de unde apoï plec ă îndat ă la rësbéie. 1. VII. cari ne vorbesc despre Toma al lui Mo ş . a fost.-Diony8li Hal. a treia dinastia divin ă. dup ă Manctho. 526). gr. se despre ţ uesc ş i se lupt ă unii cu al ţ iî.

Pentru completare. pop. » 4. adecă din pă rţ ile de resârit ale Ţerel românesc! *). pe a. p. 4 ) Aici S a va (var. ş i pop. p. Voinic Toma Alimo ş . Nemerit. 38. La gropanut cu cincî ulmî. venerat. 157) încă întrebuinţeză cuvêntul oÉfiaç ca un titlu onorific ce se da regelui: v-Xia . Cântece pop. venerande rex). Cu cincî ulmi dintr'o tulpină. Textul acestei poeme după versiunea din Bănat 2) este următoriul. D'al de Toma d'Alimoş. Nalt la stat. S ă vaî din ţ era de jos. cs°oţ « SsaitoTO (audi. i. Bucurescî.. — Calendaru ist. după cum Cronos séû Saturn are în teogoniile grecescî epitetul de «astut» seu «înşelătoria» (àyxuXojiïjtrjç. ce ne sunt cunoscute s). — Arbore. Var. 149. p.— Sil.—Eschyl (Choeph. S ăvaî S ăvaî) ne apare numaî ca un simplu titlu al demnităţii suverane şi corespunde la terminul grecesc oeJJaorit. 581. Musa Somcsiană. Boeriu din ţera de jos. — Alecsandri. ş i care ni se presint ă ca una din cele maî frumdse şi mai importante poeme tradiţionale. ') ung. 2 ) Corcea.. VIII. p. Şedea Toma Alimo ş. Balade pop. Poesiî pop. p. I. noî reproducem aici şi variantele maî importante. lat. 424). rom. S a va din ţ era de jos 4 ). — Bagnariu. — Caranftllu.'21. — Alexici. Tăbărît-a. Sabus. S ă vaî Toma d'Alimo ş . Materiale folkl. p. pe la încinsul brâulul. p. de j os. > 5. î-1 atacă pe neasceptate şi-1 tăia cu paloş ul pe la furca peptuluî.. Texte din lit. 8 ) Cf. 94. — Tocilescu. 34. miau tăbărît ___________________________ Ş jnc ă ( Ş înc ă ?) Toma d'Alimo ş . Şede Toma AHmoş. p. Ţ era muntenesc ă . .. . în tradi ţ iunile italice este intemei ă toriul gin ţ ii Sabinilor (Dionys. 1860. Acelaşi cuvent se maî presintă şi ca nume propriu. p. . Basarabia. Poesiî pop. Teodorescu. In inscripţiunile egiptene Saturn încă figurez ă sub numele de S e b. 49. augustus. Manea încunjurându-şî moşiile găsesce erbile păscute şi apele bëute de turmele cele numerose ale luî Toma. » J. Ficior din ţ era de jos. 263 — 267. 186.este numit «înselătonul Domnilor». ér Manea domnesce peste părţile de apus şi este numit «stăpânul J î i l o r » . » z. mare la sfat Ş i vitéz cum n'a mai stat.. 72. ce ne descrie lupta luî Manea cu Toma al luî Mo ş . Toma al luî Mo ş este un vitéz din Ţ era de j o s . fiul luî Sancus. II.. versutus). nimerit-a. 15. Din Muscel. Venim acum la rapsodia poporală română. — Rildulescu-Codin. Havas-Alfold.

' Urie ş iî culmilor. Var. i. Inchinare-aşî. Şiîncepea de a se gosta . Armele sunt fere reci. Lui păreau că-Î mulţămiau. Ş'încă f6mea l'ajungea . Ş i din gur ă a ş a dicea: «Mult mîar paré mie bine S'am un voinic lângă mine. Inchinare-a ş î armelor. Ér ulmii când audia Pôlele si le l ăsa. U l mi l o r ş i fa gi i o r. p a l t i n i l o r . «Inchina-voiû codrilor. Că n'am la cine sC-închin. C ă -mî sunt mie fr ăţ iorî. Armele din loc eşia. . Inchinareasï murgului.. Murgului si soţului. Vîrfurile le apleca Şi lui Toma mulţ umia. Bă gate în lemne secî. Frundele se scuturau. Nu pot ca se-mî mulţumcsc ă. Inchinare-aşî. Ce sunt gata semî respund ă Cu f r é m c t voios de f r u n d e Şi 'n vëzduh s'or clătina Si mie s'or închina. Crengile se aplecau. Nu pot nimic se-mî vorbescă. închina. Inchinare-aş î f r undelor. El are urechi de audit. N'are gur ă de vorbit. i. B r a d i l o r . Eră calul recheza. «Inchina-voiû ulmilor. închina. Frundelor ş i crengilor.. . A r m e l o r ş i b â t e l o r . închina. Plosca la gur ă punea.» Var. S ă beau un pahar de vin.» Vêntul mare abura. .. câtu-mï ş edea. Inchinare-aşî.> » 2.Tot ş edea..

La Toma î-mî ajungea... Tu cu plosca se închini. Peste fole î-1 lovia..Ér eu ochiï se uita.. .. Ochiï la min' se nu-ï ţ inn..... tare-ï pl ă cea.. Ce vedea.... Cin' pe tine te-a adus. Au dile scurte a tale?» Var. C ă n' am cu cine se 'nchin*. Er ă Manea se punea... Au negre pëcate a mele.. ') Cf.. Iubitul nevestelor *). Ua voinic. Bun ă diua. el î-mï vedea Si pe el î-1 cunoscea. «Ce ne calci mo ş iile Si ne strici foneţele?» Dar Toma a ş a-Î gr ă ia : «Ei tu Maneo. Plosca la gur ă punea Şi cu ochiï nu cat ă .. Var.. St ăpânul moşiilor. 940. S ă vai Mane al câmpiilor.. i i o ' O se viu eu lâng ă tine.. c ă i da Ş i din gur ă -1 dos ă dia: «Tomo din ţ era de jos. i.... Tu apele mi-aï bëut Şi ierbile mi-aï păscut. i.. Vin ă 'n côcï la veselie. aşa dicea : < Dacă tï-asa dratr de mine... C ă lui fric ă nu-î era... «M ă i Toma cu turmele... Se bem un pahar de vin. MăţişdreleÎ versa.. Săbiora î-sï tr ăgea. Las ă -te tu de mânie. Şi Toma î-1 asculta. pag......... C ă era voinicul Manea. frate Maneo... Inşelătoriul Domnilor..» » z... . Tocma (Toma?) Manea al câmpiilor. Dar Manea . Drăg