You are on page 1of 3

Analiză comparativă a celor două personaje principale din romanul „Mara” de Ioan Slavici, demonstrînd că Persida este „o Mara

în devenire”.
Analizând romanul „Mara”, Nicolae Iorga scria că titlul potrivit romanului ar fi fost „Copiii Marei”. Nicolae Manolescu consideră că titlul ales de Slavici se ustifică pe deplin, „Persida însăși nefiind decît o Mara juvenilă, pe cale de a lua cu vîrsta, obiceiurile și înfățișarea mamei sale ”. !ără a da dreptate unuia din cei doi critici, tre"uie să remarcăm că, #n roman, copiii Marei, $ersida %i &rică, nu s#nt ceea ce #ndeo"%te, poartă numele de persona e secundare. 'acă Mara este persona ul sta"il, care nu se modifică de(a lungul romanului, ci doar reac)ionează fa)ă de anumite evenimente, $ersida e un persona care evolueză. $rin procesul ei de maturizare %i transformare, dintr(o adolescentă re"elă #ntr(o femeie a%ezată la casa ei, imprimă căr)ii un caracter de "ildungsroman.$utem citi „Mara” at#t ca roman de familie, c#t %i ca "ildungsroman. $entru am"ele feluri de lectură, $ersida e un persona (c*eie. Ca roman de familie, „Mara” eviden)iază căteva rela)ii esen)iale. Nu este dificil să o"servăm că nucleul rela)iilor familiale este fiica Marei. +perănd o selec)ie, remarcăm că #n roman s#nt narate legăturile dintre mamă %i fiică, soră %i frate, so)ie %i so) ,Na)l %i $ersida-. 'in punct de vedere stilistic, cele două erione, Mara %i $ersida sunt tratate #n diferit de autor. Mara este descrisă prin ironie #n stil indirect, iar $ersida e descrisă #ntr( un stil serios %i grav. Cu toate acestea, #n mod surprinzător, ele nu sunt #n opozi)ie , iar conflictele mamă(fiică, inerte vie)ii %i genera)iilor diferite cărora apar)in, nu sunt de su"stan)ă. $ersida e educată de călugări)ele catolice din .ipova, av#nd(o ca părinte spiritua pe maica Aegidia. Alegerea unei

mănăstiri catolice ca loc de educa)ie pentru $ersida nu e #nt#mplător, ci contri"uie la acutizarea tensiunii din roman. Spa)iu al desăv#r%irii morale, al medita)iei, al credin)ei pure #n 'umnezeu, mănăstirea din .ipova va fi cadrul #n care se va forma personalitatea $ersidei. Cu at#t mai intens tre"uie să fie conflictul ce se va na%te #n interiorul persona ului atunci c#nd iu"irea sacră pentru 'umnezeu se va #nt#lni cu iu"irea omenească pentru Na)l. $ersida e o fată naivă %i totu%i cu un instinct al realului #n care putem recunoa%te pe fiica Marei, timidă %i decisă, sinceră %i disimulată. Iu"e%te pe Na)l de cum #l zăre%te de la fereastra desc*isă a camerei mănăstirii. Această iu"ire seamănă cu o "oală #mpotriva căreia se luptă. Iu"irea pentru Na)l intervine #ntr(o lume care se orientează după norme e/trem de rigide. 0a este o deviere de formă, #n fond, ne aflăm #n miezul unui conflict de sorginte clasică1 iu"ire versus datorie. 2i dacă iu"irea ne apare #n coordonatele ei concrete, datoria este cea care #ncearcă să suprime fiorii dragostei. 3#ndirea pragmatică , reprezentată de mentalitatea #n ac)iunile Marei, se #nt#lne%te cu iu"irea( sentiment ce #ncalcă orice grani)ă, oric#t de riguros trasată. 4nsă%i Mara %tie că deasupra datoriei %i a iu"irii se află for)a destinului %i voin)a lui 'umnezeu, a%a că iu"irea dintre $ersida %i Na)l #%i va urma cursul, idiferent de z"uciumul interior al fetei. Căsătoria $ersidei cu Na)l stă su" semnul aventurii. $rogresiv, trăsăturile de caracter ale $ersidei se apropie tot mai mult de cele ale mamei sale. „Persida are stofa Marei, încăpățînarea ei de om care își pune în gînd o afacere nu se oprește pînă nu se duce la bun sfîrșit”. 3eorg*e Călinescu vede #n Mara 5tipul comun al femeii de peste munți...5, iar Nicolae Manolescu 5prima femeie capitalist din literatura noastră5.Mara precupea)a de la 6adna ,domină #ntregul

roman prin for)ă %i prin comple/itate. 0ste energică,voluntară, a"ord#nd orice noua situa)ie cu #ncrederea #ntr(un final "un,optimistă pe c#nd fiica ei are o perspectivă mai pu)in plăcută asupra vie)ii, izvor#tă din spiritul religios #n care a fost crescută. $ersida preia de la mama sa %i spiritul #ntreprinzător, puterea de a depă%i greută)ile e/istente pe care le manifestă c#nd t#nărul cuplu desc*ide c#rciuma de la Sărărie. „ Gîndul c-ar fi o rușine să se facă cîrciumăreasă nu-i trece Persidei prin minte : alăturea de soțul ei orișice muncă părea cinstită ”. Mai mult c*iar, fa)ă de %ovăielile lui Na)l, $ersida e nevoită să conducă toată afacerea, lucru pe care #l făcea fără greutate. Criticul Magdalena $opescu afirmă că1 5Mara este un caracter, $ersida un destin5.