IsabelaVS-Ghius/17 dec. 2017/ 48784car./6722cuv.

Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre mistica luminii în pictura Părintelui
Arsenie Boca
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/

REZUMAT DE IDEI: Lumina Raiului într-o Biserică pictată de un Sfânt. – Urmașii lui Nichifor
Crainic la catedra de mistică.- Ioan G. Savin și Părintele Arsenie Boca înfățișându-l pe Renan.
-Vremurile „filocalice” dinainte de arestarea Sfântului de la Sâmbăta. -Asemănarea lui Dumnezeu
în om după Benedict Ghiuș. -Basarabia lui Benedict Ghiuș și a profesorului Ioan G. Savin. -
Arestări politice abuzive (Rugul aprins). - Rugăciunea isihastă (D. Stăniloae). Evoluția de la chip la
asemănare și asemănarea sfinților din Biserica Drăgănescu. -Lumina harului în temnițe comuniste:
Iisus în zeghe pictat la Elefterie de Părintele Arsenie Boca.

Motto: „Oamenii simpli înțeleg mai bine decât cei cultivați sensul imaginilor. Vorbirea imaginii e mai
complexă și mai directă decât cea a cuvintelor.” (Sf. Ioan Gură de aur).

Primul care a sesizat cu justețe sensul „luminii de tonuri deschise” din pictura
Bisericii Drăgănescu n-a fost un om tocmai simplu. Inainte să fie întemnițat 16 ani
fără să fi fost adusă nici o singură probă a inventatelor vinovății (1), fusese profesor
de Ascetică și Mistică la Facultatea de Teologie din București. În locul lui (al
profesorului Nichifor Crainic) avea să predea în 1945-1946 asistentul său,
arhimandritul Benedict Ghius, pentru ca apoi (în anul universitar 1946-1947) cursul
de ascetică și mistică ortodoxă să fie predat de prof. Ioan Gh. Savin (2) specializat în
filozofie și teologie la Berlin și Heidelberg, închis „administrativ” la Sighetul
Marmației din 1950 până în 1955.
Din 1940 (si apoi din 1944) refugiat de la Chișinău unde fusese profesor universitar
de apologetică și de filozofia religiei, Ioan Gh. Savin, la 65 de ani, a fost ridicat de
Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950 când a fost arestată mare parte din secția de
istorie a Academiei Române dizolvată în 1948. La catedra de Mistică a lui Nichifor
Crainic (reabilitat post-mortem si reprimit după 1990 în Academie, vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Acad. Mircea Eliade și neoiobăgia ideologică post-comunistă;
https://www.scribd.com/doc/200150811/IsabelaVasiliuScrabaAcadEliade ) a urmat
profesorul Stăniloae în 1947-1948. După aceea mistica a fost scoasă din programul
de studii teologice.
Din cursul ținut de pr. Ioan Gh. Savin ne-a reținut atenția figura lui Renan desenată în
Biserica Drăgănescu de Părintele Arsenie sub umbră de aripi de diavol, întrucât
„raționalismul protestant” (3) l-a făcut pe Renan să separe firea umană de firea divină,
considerând că Mântuitorul ar fi fost un mistic trăind transe extatice. Problema este
însă fals pusă, explica la cursul său profesorul I. G. Savin: „căci Iisus Hristos, fiind
Dumnezeu și om în aceeași persoană, nu se putea desface în două, separând persoana
divină, făcând-o obiect al contemplației, de cea umană, devenită subiect al
contemplației, ca apoi să se contopească una în alta datorită uniunii mistice” (I. Gh.
Savin, Mistica și ascetica ortodoxă, București, 2013, p.72).
În „Cuvinte vii” (predici ținute la Mănăstirea Prislop) Părintele Arsenie Boca
consemnase absurditatea în care cad cei ce neagă dumnezeirea lui Iisus. Dacă n-ar fi
fost deodată om adevărat si Dumnezeu adevărat, Iisus n-ar fi despicat timpul cu
persoana lui. Dar El „se impune până și măsurării timpului” (26 oct. 1949). Este
absurd a se susține că „o împărăție dezbinată întru sine” ar dăinui (ibid.). Or,
recunoașterea dăinuirii în timp a Împărăției lui Dumnezeu nu înseamnă altceva decât
recunoașterea implicită a perfectei contopiri dintre natura umană și natura divină în
persoana lui Iisus. Despre categoria de oameni „în care nu încape Adevărul și despre
vremea pecetluită cu structura lor...zice Iisus acel cuvânt al judecății: „cine nu adună
cu mine, risipește” (Matei, 12, 30). În „Cereri cu tâlc”, starețul de la Prislop scrisese
că „sensul profund al vieții noastre” este „cel ascuns în Dumnezeu” și prin urmare
„neatins de nimicurile de la suprafața vieții” (Părintele Arsenie Boca, „Cuvinte vii”,
Deva, 2006, p.162).
In pictura Bisericii de la Drăgănescu, „modernul” Nietzsche este figurat ca discutând
cu Renan care a considerat Biblia simplă sursă istorică relatând despre omul Iisus (E.
Renan, Viața lui Iisus, 1863). Părintele Arsenie Boca sintetizează buna înțelegere
dintre cei doi prin următoarele cuvinte: „Ți-am spus să fii pe pace. Oamenii l-au creat
pe Dumnezeu”, îi spune lui Nietszche întunecatului Renan pufăind o țigare de foi, ca
și Churcill cu care seamănă leit (4). Congestionat la față, Nietzsche adaugă mândru de
închipuita sa ispravă: „Iar eu l-am omorât!” , în registrul de jos, pictat în stânga
naosului (5).
Intr-o scrisoare către călugărul iconar Arsenie Boca, autorul Nostalgiei Paradisului
(6) scria în 1971 că „Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului” într-un stil
nou adus de „pictura nouă după viziunea nouă” a fostului stareț de la Sâmbăta de Sus.
Imaginea de nuanțe paradisiace a sfinților „mângâiați cu penelul” pe zidurile sacre ar
reflecta „spiritul și chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus” (Nichifor
Crainic, Iubite Părinte Arsenie, în vol. Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției,
Deva, 2006, p.331-333). Însăși treimea de ipostasuri ale lui Dumnezeu este descrisă
de imnografii bisericii ca „o lumină în trei străluciri” (Benedict Ghiuș, Taina
răscumpărării în imnografia ortodoxă, București, Editura Institutului Biblic si de
misiune al B.O.R, 1998, p. 18).
Poetul Vasile Voiculescu, practic ucis în temnița comunistă (7) îi mărturisea
indianistului Ion Larian Postolache că experiențele mistice l-au purtat prin cele mai
felurite spiritualități (budism, teosofie, ocultism) ca să se întoarcă apoi la Platon (vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Noetica luminii, în vol. Mistica Platonică, Slobozia, 1999;
http://www.worldcat.org/title/mistica-platonica-a-participarii-la-divina-lume-a-
ideilor/oclc/48053604 ; la pp.114-132 despre mistica luminii; on-line
https://isabelavs2.files.wordpress.com/2016/02/noetica-luminii.pdf ) dar să sfârșească
„prin a dori lumina cea albă, cea adevărată. Și am ieșit afară la ea cu ochii la cer”.
Benedict Ghiuș, asistentul profesorului Nichifor Crainic la catedra de mistică (8) -
precizase cu filozofică limpezime că există o înțelegere total raționalistă pentru care
„chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om” ignoră „chemarea omului la trăirea
divină” (Taina răscumpărării…). Pentru Sfinții Părinți, chipul lipsit de asemănare
este întunecat, asemănarea fiind „frumusețea cea firească a chipului”. A crede că
asemănarea se reduce la „conștiință, voință liberă și rațiune” reprezintă o înțelegere
total raționalisă și ca urmare „total trunchiată” (arhim. Benedict Ghiuș, Taina
răscumpărării în imnografia ortodoxă, 1998).
După ce fusese în 1937 prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți și pe urmă
profesor la Liceul Seminarial din Bălți, părintele Benedict Ghiuș a fost hirotonit
ierodiacon de mitropolitul Gurie Grosu care l-a adus la Chișinău. Spre a învăța tehnica
poleirii icoanelor, părintele Arsenie Boca s-a aflat și el la Chișinău - de la începutul lui
octombrie 1939 cu o bursă de trei luni (9) locuind „în obștea monahală de pe lângă
Palatul Arhieresc din Chișinău” (Pr. Streza Nicolae Zian, Catisme ale Părintelui
Arsenie Boca, 2008). La întoarcerea Părintelui Arsenie în decembrie 1939, el a avut
acea „întâlnire” de neuitat cu „omul durerilor” din gara de la Chișinău, fiind astfel
atenționat asupra suferințele viitoare ale românilor din Basarabia cotropită de sovietici
(vezi masacrul de la orașul Bălți, unde sovieticii au ucis circa 40000 de ostași români
din lagărul de prizonieri, si masacrarea românilor la Fântâna albă) .
Diadoh al Foticeei, căruia profesorul Ioan G. Savin de la Chișinău îi consacră un loc
de cinste în cursul său de mistică, înțelegea prin păcatul originar o întunecare la chip a
omului, spălată prin botez, care însă nu dă încă „asemănarea”. Chipul lui Dumnezeu
în noi, „asemănarea se câștigă prin sforțarea noastră proprie și o atingem desăvârșit
când dragostea lucrează în noi desăvîrșit” (I. G. Savin, Mistica și ascetica ortodoxă,
2013, p.98). Sfântul Părinte care a pictat Biserica Drăgănescu din 1968 și până în
1983 este descris de P.S. Daniil Partoșanul (Episcopul de Vârșeț) ca un om „în
prezența căruia îl simțeai pe Hristos trăind și vorbind în Părintele Arsenie Boca... Este
un lucru extraordinar, în viața noastră, în viața oamenilor, să întâlnim un sfânt”
(Părintele Arsenie Boca. Sfântul Ardealului, Sibiu, 2012, p.16). La Drăgănescu (când
Părintele Arsenie Boca hărțuit de Securitate era în etate de 73 de ani) Bogdan Juncu îl
percepe în anul sfințirii bisericii ca cel mai frumos om pe care l-a văzut în viață: „cu o
frumusețe în adâncul lui care emana în afara lui și se completa cu frumusețea chipului
său și a structurii lui de om. Era ceva, pentru mine, om de lume, era peste așteptările
mele de a vedea, de a întâlni. Extraordinar de frumos! Și avea niște ochi Sfântul
Părinte... Distanța dintre mine și Sfântul era de o jumătate de metru, deci l-am văzut
foarte bine. Si...nu mă mai săturam privindu-i ochii, care...dacă-i vezi o dată, nu-i mai
poți uita niciodată” (cf. ing. Bogdan Juncu, în vol.: Părintele Arsenie Boca. Sfântul
Ardealului, Sibiu, 2012, p. 112; a se citi și textul Isabelei Vasiliu-Scraba, Paradigma
„Arsenie Boca-Părăian” din seria Eliade-Culian’ și Noica-Liicean’, în rev.
„Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18; on-line în revista canadiană
„Alternativa”; http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html ).
După smulgerea Bucovinei de Nord și a Basarabiei prin înțelegerea dintre Stalin și
Hitler, când numărul refugiaților români a atins câteva sute de mii de oameni,
profesorul Ioan G. Savin și pr. Benedict Ghius s-au refugiat de la Chișinău la
București, primul întorcându-se în Basarabia îmediat după redobândirea prin luptă a
provinciei românești.
În ianuarie 1943 arhim. Benedict Ghiuș a fost ales Episcop de Hotin. Fiind scolit la
Strasbourg si în bune relații cu Monseniorul Vladimir Ghica, neprietenii săi îl
acuzasera de alunecari...papistase (10). Nu se știe dacă din această pricină numirea sa
ca episcop n-a fost confirmată și nici dacă ulterior s-a plasat în aceeasi categorie
dezavantajoasă faptul că în cei șase ani de temniță comunistă, când să facă si el o
minune, arhim. Benedict Ghius a salvat de la moarte (11) un preot unit (vezi Tertulian
Langa, Trecând pragul tăcerii, 2008, p. 311). La una din anchetările prin torturare de
după arestarea sa în noaptea de 13/14 iunie 1958, Benedict Ghiuș descrie activitatea
asociației Rugul Aprins (1944-1948) ca „o experiență duhovnicească. Ea consta din
îndemnul la credință, la rugăciune, la disciplină de sine, la muncă și la fapte de
dragoste față de aproapele”.
Pe când era „ctitor de frunte al Filocaliei românești”(apud D. Stăniloae), starețul
Arsenie Boca spusese că „noi nu suntem născuți de timp, ci de veșnicie. Deși trăim o
vreme îmbrăcați de lumea aceasta, ni se întâmplă adesea ca fratele vis și sora moarte
să ne dea târcoale și să ne despice făptura în două. Atunci scăpăm de chingile lumii
văzute și ne trezim într-un alt fel de a fi și de a cunoaște”. Cea mai de preț învățătură
primită de arhimandritul Vasile Prescure de la Sfântul Arsenie Boca a fost „aceea că a
crede în Dumnezeu înseamnă a te strămuta, cu toată ființa ta, din tine în El” (apud. Pr.
V. Prescure). In finalul interpretării sale dată parabolei fiului pierdut, starețul
Mănăstirii Brâncoveanu se arătase interesat de „cauza pentru care omul ajunge să
piardă chipul lui Dumnezeu” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O nouă interpretare a
Parabolei Fiului Rătăcitor, în rev. „Origini. Romanian Roots”, ISSN 1094-5814, vol.
XVI, July-Dec. 2012, pp.52-55; extrase în rev. „Tribuna”, Cluj, 259/2013, pp.8-9; on-
line https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-homophaenomenon15/ ).

Având prilejul (mai precis având îndemnul și susținerea necontenită a starețului de la
Sâmbăta de Sus) de a lucra împreună la traducerea primelor patru volume ale
Filocaliei (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu și
Nichifor Crainic în culisele FILOCALIEI, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-
arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ ), profesorul Dumitru Stăniloae scria la Sibiu
că apariția Filocaliei a fost un act ce va „rămâne legat într-o mare măsură de de
numele Prea Cucerniciei Sale Arsenie Boca și de mișcarea religioasă pe care a trezit-o
în jurul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiției
ortodoxe și cu mijloacele celei mai curate duhovnicii” (prefața Filocaliei, vol.I, ediția
II-a, 1947, Sibiu). Mărturii ale acelor vremi găsim și la Principesa Ileana/ Maica
Alexandra care scria în SUA că a auzit în biserică și a citit în cărți despre rugăciunea
isihastă dar că „ochii i s-au deschis” când l-a întâlnit la Mănăstirea Sâmbăta pe
ieromonahul Arsenie Boca (pe care nu-l numește în 1951 să nu-i pricinuiască
neplăceri încă și mai mari decât avea în acei ani), „un călugăr ce practica Rugăciunea
inimii” (Principesa Ileana, Trăiesc din nou, București, 2010). După căderea
comunismului, în 1992 apărea Sfinţii îngeri, carte scrisă de Principesa Ileana (1909-
21ian. 1991). La citirea primei forme a volumului The Holly Angels (SUA, 1987),
Mircea Eliade i-a scris autoarei că unele capitole ale cărţii i-au părut excelente, cu
“observaţii interesante, viziuni proaspete, prezentări noi” (M. Eliade, 1 iunie 1958, în
vol. II de corespondență, I-P, Bucuresti,1999, p.32-35; tonul scrisorii e cald,
prietenesc, dovedind bucuria de a da o mână de ajutor spre a face dintr-un manuscris
reuşit o carte si mai izbutită).
Când încă nu începuse continuarea tipăririi Filocaliei (volumele IV-VIII după trei
decenii de la publicarea primei jumătăți a textelor filocalice), profesorul D-tru
Stăniloae a vorbit în Vest despre rugăciunea isihastă care „produce lumină în propriul
suflet”, rugăciune pe care el însuși ar fi practicat-o cinci ani în închisorile comuniste
de exterminare (cf. interviului din 1987 consemnat de V. Andru și reprodus de revista
„Porunca iubirii” din februarie 2016). Cunoscându-l din tinerețe pe Sfântul Ardealului
(căutat de mii si mii de credincioși ortodocși chiar și după ce „comuniștii l-au mutat la
Prislop ca să taie avântul mișcării duhovnicești născute în jurul sfinției sale la
Sâmbăta”, apud. Pr. V. Prescure), septuagenarul teolog Stăniloae spunea la o abație
ecumenistă occidentală că „sfântul este un înainte mergător spre mântuire și un
sprijinător al umanității pe calea care duce la desăvârșirea viitoare”. In conferința sa
din Belgia pe tema Gingășiei sfințeniei profesorul Stăniloae mai evidenția faptul că
„cel ce se roagă îi are pe ceilalți în inima lui, iar ei simt aceasta și vin spre el… Cu cât
un călugăr este mai înduhovnicit, cu atât el este mai căutat de popor…Puternic
ancorat în timp, sfântul a triumfat asupra timpului, atingând cea mai mare asemănare
cu Hristos (conferință din 1974 ținută la Abația benedictină Chevetogne din apropiere
de Namur). Pentru Mircea Eliade (12), a cărui gândire filozofică răzbate din fiecare
rând scris pe tema istoriei religiilor, mistica era, simplu spus, „credință în sfințenie”
(cf. Jurnalul portughez, 23 sept. 1942).
Pe 2 octombrie 1983 s-a sfințit Biserica din satul Drăgănescu, pictată de Sfântul
Arsenie Boca. Securitatea - care l-a hărțuit fără încetare, omorându-l în
noiembrie1989 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Sfântului Arsenie
Boca; http://www.alternativaonline.ca/IVS1403.html ) -, i-a interzis călugărului-
iconar să ajungă la Drăgănescu pe 2 octombrie. În arhiva sa păstrată la așezământul
monahal de la Sinaia s-au găsit pe niște foi manuscrise câteva idei pe care le-ar fi
dezvoltat dacă ar fi putut vorbi despre pictarea micuței biserici. În rândurile sale,
fostul stareț de la Sâmbăta și de la Prilop n-a menționat doar noutatea adusă de cele
două registre „unul mai mare sus și altul, la o scară mai mică jos” în care a realizat
pictura, ci a scris și despre evoluția „de la chip la asemănare” care ar fi „continuitatea
de conștiință a atotprezenței lui Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca, Geneza picturii,
în vol. „Capela Sixtină” a ortodoxiei românești: Biserica de la Drăgănescu, Deva,
2005, p. 16).
Atare continuitate de conștiință a fost sugerată pictural prin chipurile sfinților
luminate de ochi extrem de vii. Preotului paroh de la Drăgănescu îi părea, de pildă, că
Paisie de la Neamț pictat de Părintele Arsenie Boca „parcă vorbește, parcă este viu,
parcă ar sta să-l întrebi ceva.” (pr. Savian Bunescu, 1991, înregistrare video cu
prezentarea Bisericii, fragmentar transcrisă în vol.4 de Mărturii, Ed. Agaton, Făgăraș,
2011, p. 207).
După Simion Noul Teolog - citat de Părintele Benedict Ghiuș în lucrarea sa de
doctorat din 1946, omul ar fi „chemat să se împărtășească de Dumnezeu, până a se
face un dumnezeu-creat. Chemarea aceasta împlinită se numește asemănare”. (cf. B.
Ghiuș, Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii). In paginile concepute
(probabil în 1983) despre pictura bisericii Drăgănescu, Sfântul Arsenie Boca a sugerat
o gradație a asemănării, de la Maica Domnului care ar avea „cea mai mare asemănare
cu Domnul Hristos”, la cei patru „martori ai Adevărului” care au fost evangheliștii.
Accentul pus de călugărul iconar pe asemănare înțeleasă de el ca permanentă
conștientizare a atotprezenței lui Dumnezeu face ca figurile sfinților pictați la
Drăgănescu, deși distinct personalizate, să aibă totuși un aer comun. Aceasta a dus în
2007 la „descoperirea” autorului icoanei cu Sfânta Parascheva expusă la biserica
Sfântul Anton din București. Paroh la acea biserică de la Curtea Veche fusese preotul
Popescu Victor (1897- 1978) cu care Nae Ionescu scosese în 1928 revista „Logos”,
preot căruia sub comuniști nu i s-a mai publicat nici o scriere. La Biserica Sf. Anton,
metafizicianul Nae Ionescu ținuse pe 10 ianuarie 1937 conferința Știință și credință,
temă de meditație înfățișată strălucit încă din 1929 la Atheneu cu prilejul conferinței
Creațiune și păcat;
https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/naeionescucreatiune-pacat/ (vezi și
https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/ ).
Anchetat pe 23 oct. 1968 după arestarea preotului Spiridon Cândea, fratele lui Cioran,
avocatul Aurel Cioran (locuind într-o pivniță după cei 12 ani de închisoare) declarase
că parohul de la Bogata Olteană (fost profesor universitar doctor exclus din
învățământ, autor de lucrări teologice, unul din volumele sale având coperta realizată
de Părintele Arsenie Boca) era nemultumit de lipsa „posibilității de informare și
tipărire a unor lucrări cu conținut religios” (Cioran și Securitatea, Iași, 2009, p.242).
In acest sens, grăitoare este însăși lungimea intervalului de timp (mai bine de un sfert
de secol) necesară acceptării apariției în comunism a celei de-a doua jumătăți a
Filocaliei (volumele V-VIII).
Între anii 1934 și 1948 preotul Victor Popescu fusese bibliotecar și duhovnic la
Seminarul Central „Radu Vodă”. Era perioada când Părintele Arsenie era student la
Belle Arte și la Academia de Muzică Religioasă, fiind cazat în căminul studențesc de
la „Radu Vodă”. Desigur că Părintele Arsenie Boca l-a cunoscut în acei ani pe viitorul
preot paroh de la biserica Sfântul Antonie. Și cum hramul Bisericii de la Bogata
Olteană (a cărei frescă pictată de Părintele Arsenie Boca a fost distrusă de securiști cu
ciocanul) este Sf. Parascheva, e foarte probabil ca icoana să fi fost pictată pentru acea
biserică al cărui paroh fusese arestat după invazia Cehoslovaciei din 1968. Pr.
Spiridon Cândea a fost întemnițat din octombrie 1968 până în 1971. Mai fascinantă
decât descoperirea autorului micii icoane cu Sfânta Parascheva (pornind de la
asemănarea ei cu icoana Învierii Domnului de la Biserica Drăgănescu ilustrând textul
Tatianei Sergiu, Părintele Arsenie Boca sau Universul sfânt al culorilor din volumul
Unde a fost biserica?, București, 2001, pp.165-168) ne pare însă cealaltă revelație
avută de același student la Teologie (Alexandru Valentin Crăciun). Ne referim la visul
prin care în vara anului 2007 i s-a descoperit partea pictată de Părintele Arsenie Boca
la biserica Sf. Elefterie cel Nou (13) precum și semnificația ei ascunsă 46 de ani. Deși
angajat ca pictor secund, Părintele Arsenie Boca a pictat întreaga boltă a altarului.
Icoana o reprezintă pe Maica Domnului ținându-l în brațe pe Iisus copil în haine de
pușcăriaș („Formula As”, nr. 822/ 2008). Printr-o uimitoare revelație i s-a arătat
studentului cum zeghea se poate transforma în raze dumnezeiești inundând cu lumina
harului întunericul celulelor de temniță politică. O mistică a luminii aflată la
îndemâna prea multor martiri ai temnițelor comuniste:
„Întrebat-am luminata ciorârlie,/ Candelă ce leagănă-n tărie/ Undelemnul cântecului
sfânt:/ Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Unde sunt cei care nu mai sunt?/ zis-a
ciocârlia: S-au ascuns/ În lumina celui nepătruns.” (14).

Note si comentarii marginale:
1. vezi Nichifor Crainic, Răspuns la actul meu de acuzare, în vol. Memorii.
Pribeag în țara mea, Muzeul Literaturii Române, București, f.a., [1997], ed.
îngr. de Al. Condeescu, p. 251. Părintele Arsenie Boca l-a ascuns la
Mânăstirea Brâncoveanu pe acad. Crainic în iarna anului 1944 până în
primăvara anului 1945 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca,
Zorica Lațcu și Nichifor Crainic în culisele Filocaliei românești; on-line
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/;
sau http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia),
faimosul stareț de la Sâmbăta fiind și cel care a salvat manuscrisele lui
Nichifor Crainic după ce acesta a fost închis. Cu un an înainte de a primi
poruncă de ascultare de la episcopul Andrei Magieru „să aibă toată viața grijă
de Părintele Arsenie Boca (cf. Eugenia Ziana, n. Savu, înregistrare din 2009,
Dridu, jud. Ialomița), Maica Zamfira (1925, Slobozia, Ialomița –2005) a salvat
manuscrisul Cărării împărăției de la percheziția din 4 mai 1948 de la Sâmbăta
de Sus. Tot ea (licențiată în teologie la București cu o lucrare despre Maxim
Mărturisitorul) a dactilografiat și ascuns memoriile academicianului N.
Crainic care-i fusese profesor, iar după 1990 a scos la Sibiu, mai bine de șapte
ani, o a doua serie a revistei „Gândirea” avându-i drept colaboratori pe
Romulus Neag, Pan M. Vizirescu, Pan Izverna, Miron Scorobete, Gheorghe
Vrabie, Ovidiu Vuia, Cătălin Sămărghițan, Ovidiu Papadima, Maria Fanache,
etc. Despre sărbătorirea fostului director al „Gândirii” la împlinirea vârstei de
80 de ani la care, printre mulți alti invitați a participat și poetul Radu Gyr, a se
citi: Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istoriei literare la
„acrobatul” George Călinescu; on-line:
https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-crainicgandirea/ .
2. Refugiat de la Chișinău, prof. Ioan Gh. Savin fusese profesor universitar de
apologetică și de filozofia religiei din 1927, de la înființarea Facultății de
Teologie (vezi Ioan Gh. Savin, Mistica și ascetica ortodoxă, București, 2013).
Volumul este editat de Nemira și prezintă titluri greșite în foarte lacunara listă
de scrieri, la biografie nemenționându-se anii detenției ilegale din închisoarea
de la Sighetul Marmației, cum a tot pretins cenzura comunistă. În loc de
Ființa și originea religiei, București, 1937, cei de la Nemira trec Știința și
originea religiei (1937). La vremea terorii ideologice comuniste, pe listele
cenzurii (vezi Paul Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. 1945-1989,
Ed. Enciclopedică, București, 2000, p. 453) figurau 7 scrieri ale profesorului
revenit la Facultatea de Teologie din Chișinău, după recâștigarea provinciei
cotropite vreme de un an de sovietici. Printre ele se află si studiul Ironie și
istorie, publicat la Chișinău în 1943.
3. Nae Ionescu despre protestantism (video Bacău, Isabela Vasiliu-Scraba despre
cursul naeionescian „Problema mântuirii la Faust”; on-line
https://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck , ). Despre filozofia lui Nae
Ionescu a se vedea vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în
unica şi în dubla ei înfăţişare, Slobozia, 2000
http://www.scribd.com/doc/132110995/Isabela-Vasiliu-Scraba-METAFIZICA-
LUI-NAE-IONESCU-in-unica-%C8%99i-dubla-ei-inf%C4%83%C8%9Bi
%C8%99are ; şi vol.: I.Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae
Ionescu prin discipolii săi: Petre Ţuţea, Cioran, Noica, M.Eliade, M.
Vulcănescu şi Vasile Băncilă, Slobozia, 2000;
http://www.isabelavs.go.ro/Discip/discip.html ).
4. Iată ce scria Vintilă Horia despre Churcill cu circa doi ani înainte ca Părintele
Arsenie Boca să înceapă pictarea Bisericii de la Drăgănescu: „Churcill
agonizează. Încă unul din marii responsabili ai dezastrului lumii se duce pe
copcă. Dacă a fost un salvator pentru țara sa -și asta rămâne de demonstrat –
pe a mea a ajutat-o să se năruie. Cu Stalin și Roosevelt el a construit acel
univers subdezvoltat care a încolțit în 1945 și n-a încetat să crească de atunci.
Când mă gândesc la acești trei omuleți care au transformat victoria lor într-o
răzbunare oribilă, mă străduiesc să nu rostesc blasfemii” (V.H., 16 ian.1965).
A se vedea și N. Baciu, L’Europe de l’Est trahie et vendue. Les erreues
tragiques de Churchill et Roosevelt. Les documents secrets accusent, 1985;
cartea tradusă în engleză și în germană a apărut în romanește după 1990 cu
titlul Yalta si crucificarea României; a se vedea și N. Baciu, Agonia României,
București, Ed. Saeculum, 1997.
5. vezi Părintele Arsenie Boca, Biserica de la Drăgănescu, „Capela Sixtină a
ortodoxiei românești”, Deva, 2005.
6. Cărțile acad. Nichifor Crainic fuseseră și ele interzise, scoase din librării și din
bibliotecile publice. Peste 15 volume apăreau pe listele cenzurii (Paul Caravia,
Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. 1945-1989, Ed. Enciclopedică,
București, 2000, p. 133). Este meritul soților Petru și Magda Ursache de a fi
re-editat Nostalgia paradisului după căderea comunismului, urmată de N.
Crainic, Puncte cardinale în haos, Ed. Timpul, Iași, 1996, cu o prefață a
profesorului universitar Petru Ursache, pp.5-13.
7. Pe 17 ian. 2014 în fișa lui Vasile Voiculescu (1884-1963) din ro-wiki
(controlată de administratori cu interese ascunse, vezi Isabela Vasiliu-Scraba,
Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse;
https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/ ) era
menționat numele dogmaticului proletcultist Ov. Crohmălniceanu, fără a mai
fi pomeniți și alți critici sau autori români care au scris pagini remarcabile
despre dr. Vasile Voiculescu, precum Bazil Munteanu, Perpessicius, Vladimir
Străinu, Dinu Pillat, Adrian Maniu, Ovidiu Papadima, C-tin Ciopraga, Zoe
Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, Serban Cioculescu, G. Călinescu, etc.
„Uitată” era si categoria de martir al închisorilor comuniste (categorie pe
care mafioții care controlează Wikipedia.ro o tot șterg, deconspirându-se astfel
ca urmașii celor care au masacrat timp de două decenii sute de mii de români
în închisori politice cu regim de exterminare), categorie în care a fost silit să
intre la 74 de ani poetul Vasile Voiculescu, arestat pe 5 august 1958 pentru
„vina” de a fi scris poezie mistică. Condamnat a face pușcărie politică până în
1963, dr. Vasile Voiculescu a decedat după patru ani de temniță grea si încă un
an de dureri atroce. Pe 30 aprilie 1962 a fost „mutat” (pe targă) din
închisoarea Aiudului la Dispensarul TBC-Turda, urmată de o țidulă de
eliberare din închisoare confecționată trei zile mai târziu. În eseul meu despre
WIKIPEDIA. Ro, semnalasem manipularea din umbră a acestei enciclopedii
on-line, control asupra căruia atrăgea atenția însăși echipa care inițiase
proiectul. Prin menționarea criticului stalinist din garda veche a Anei Pauker,
transpare odată în plus cripto-comunismul mafiei din umbră care face ca
Wikipedia.ro să nu fie „o sursă obiectivă de informare” (vezi Isabela Vasiliu-
Scraba, Wikipedia.ro citită printre rânduri,
http://www.scribd.com/doc/171896306/Isabela-Vasiliu-Scraba-Wikipedia-ro-
citit%C4%83-printre-randuri). Iată recunoașterea „vinovăției” scriitorului, din
dosarele Securității condusă din umbră de Alexandru Nicolschi/
Nicolau/Grumberg, general NKVD aflat până în 1962 în structurile de vârf
ale instituției (vezi S. Rădulescu-Zoner, Poporul Român anti-semit? in rev.
Căminul Românesc, an 30, nr.2 (117), iunie 2011): „Recunosc că am scris și
difuzat poezii începând din anul 1947 și până în prezent. Eu [Vasile
Voiculescu] am scris multe poezii cu conținut religios de îndemn la o viață
duhovnicească (de rupere de viață) care, prin interpretare, pot părea a avea un
caracter dușmănos față de regim, așa cum este poezia Noul arhitect [V.
Voiculescu, Gânduri albe, Cartea Românească, București,1986, p.274] și
altele, cum sînt poeziile Neagra labă , Cerșetorul și altele” (semnat: Vasile
Voiculescu). Cât a fost arestat, biroul său de lucru a fost devastat de organele
represive ale statului polițenesc, biblioteca distrusă si chiar acolo, în camera
unde locuise poetul Vasile Voiculescu până la arestare, îi fuseseră instalați
chiriași. Pe patul de moarte, înainte de a -și da duhul, scriitorul martirizat i-a
zis fiului său mai mic: „Ionică, eu mor! M-au omorât! Ai grijă că sînt mai
perverși decât crezi tu.” (Vasile Voiculescu, 25 aprilie 1963, vezi dr. Radu
Voiculescu, Vasile Voiculescu. Anii de detenție, Buzău, 1993).
8. După ce intrase în învățământul superior prin concurs, arhim. Benedict Ghiuș
i-a fost profesor Părintelui Sofian Boghiu care era în anul III de Teologie si
care peste ani a scris despre fostul său profesor un întreg volum: Benedict
Ghiuș, duhovnicul inimii, Ed. România Creștină,1998. Înaine de plecarea lui
Benedict Ghiuș pentru studii la Strasbourg (1927-1932), studiile sale
bucureștene de teologie în paralel cu filozofia au durat un singur an, la vremea
faimoaselor conferințe ale profesorului Nae Ionescu tratând despre filozofia
protestantismului, prin 1927 sub pretextul unei interpretări a Faust-ului
goethean (despre Faustul lui Nae vezi conferinta de la Bacău a Isabelei
Vasiliu-Scraba ținută la Salonul cărții, Hotel Decebal, 23 sept. 2012;
https://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck , precum și eseul I. Vasiliu-
Scraba, Despre Faust-ul lui Nae Ionescu; on-line
http://www.romanianstudies.org/content/2012/10/despre-faustul-lui-nae-
ionescu-isabela-vasiliu-scraba/ ). În 1934 Părintele Ghiuș a fost călugărit la
Mănăstirea Chițcani din județul Tighina (i.e. în Basarabia și nu la Mânăstirea
Neamț cum s-a tot scris „oficial” ca să nu se aducă vorba de provinciile
românești rămase după război în afara României). In 1935 studiile sale din
Franța i-au fost echivalate la Facultatea de Teologie din Chișinău, unde
Benedict Ghiuș a publicat o serie de articole în reviste de profil teologic
(„Luminătorul” din Chișinău, „Misionarul”, „Glasul monahilor”, „Cuvânt
bun” etc, vezi Virgil Cazan, Mișcarea duhovnicească Rugul aprins, București,
2007, precum si articolul despre părintele B. Ghiuș scris de preotul Ioan
Gherasim care i-a fost elev la Seminarul Neamț;
http://www.fericiticeiprigoniti.net/benedict-ghius/2187-chipul-sau-de-o-
blandete-de-sfant-imi-apare-si-astazi-dupa-mai-bine-de-jumatate-de-veac ).
Arhim. B. Ghiuș era „plăieș” (i.e. din părțile Vrancei, cum îi denumise
Părintele Arsenie la Sâmbăta de Sus pe niște vrânceni veniți la Mânăstirea
Brâncoveanu) și de un leat cu filozoful trăirist (i.e. de Scoală naeionesciană)
Mircea Vulcănescu, cel care a fost asasinat în închisoare (vezi video din 25
nov.2011, Tecuci, Colocviul Mircea Vulcănescu,
http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ ) . După opinia genialului
Petre Țuțea, profesorul Nae Ionescu a fost „singurul filozof român care a făcut
școală”. Filozoful Țuțea, supraviețuitor al regimului de exterminare din
temnițele comuniste, s-a referit la Scoala trăiristă formată din Noica, Eliade,
Cioran, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă (vezi vol. I. Vasiliu-Scraba, În
labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi, Slobozia, 2000; a se
vedea și eseurile despre inexistenta Scoală de la Păltinis, trâmbițată în mass
media de vizitatori atei ai trăiristului Noica (1909-1987), filozof marginalizat
de teroarea ideologică a regimului polițienesc comunist: Isabela Vasiliu-
Scraba, Himera Școlii de la Păltiniș ironizată de Noica; online
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Himera
%20scolii%20de%20la%20Paltinis%20ironizata%20de%20Noica.htm ;
precum si I. Vasiliu-Scraba, Himera disciopolatului de la Păltiniș, prilej de
fină ironie din partea lui Noica; online http://www.omniscop.ro/himera-
discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/ ).
9. Perioada bursei primită de Părintele Arsenie Boca trei luni de la Chișinău nu
este menționată în lucrarea de licență în teologie publicată de Ioan Gânscă la
Cluj în 2002 sub titlul O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie Boca în 800 de
capete (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a părintelui Arsenie
Boca, un adevăr ascuns ; online, URL
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-
boca/ ).
10. La ceasul acela acuzațiile de pe pozițiile ortodoxiei aveau o atât de mare
trecere, încât nici filozoful Lucian Blaga n-a scăpat de înțepăturile veninoase
difuzate prin „Telegraful Român” de „Popa Grama”. Deformarea ideilor
blagiene în articole „teologice” vădind un nepermis amestec între domeniul
filozofiei și cel al teologiei (articole demonstrând în primul rând o acută lipsă
de cultură filozofică) l-a silit pe Blaga la o replică antologică în revista
„Saeculum” (Sibiu, mai-iunie 1943, republicată - pp.123-125 - odată cu a doua
ediție a cărții lui Stăniloae, la Editura Paideia în 1992). Un preot sibian
contemporan cu evenimentele își amintea de intervenția de atunci a Părintelui
Arsenie Boca: „unde Stăniloae l-a înțepat cu venin pe Lucian Blaga, Părintele
Arsenie l-a uns cu mir” (Pr. Nichifor Todor).
11. „Un copac s-a prăvălit pe mine…Coroana uriașă…m-a prins sub ea și mă
îmbrățișa neînduplecat, a moarte. O creangă în formă de Y mi-a prins
grumazul sub bifurcarea ei și, ruptă, s-a împlântat prin ghiață în pământ,
silindu-mă să stau… cu gura și cu nările în apă. Șocul m-a amețit…n-am avut
răgazul… ca în clipa morții să fiu… cum îmi dorisem… cât mai lucid. N-am
mai știut nimic…Părintele Benedict Ghiuș mă anima gură-la-gură…Apoi am
auzit: „Trăiește!” rostit de Părintele Benedict…care-mi suflase viața fizică…In
locul frigului simțeam căldura cucernicului Benedict” (Trecând pragul tăcerii,
Editura M.N.L.R, București, 2008, p.311). Într-un articol publicat în „Journal
of Romanian Literatury Studies” (nr. 3/ 2013, pp. 3-12), criticul literar
Alexandru Cistelecan scrie despre amintirile din detenția politică a lui
Tertulian Langa, dar nu observă la pagina 269 greșala de a i se atribui lui Radu
Tudoran volumul Drum fără pulbere scris de Petru Dumitriu (1924-2002).
Intr-un mod inexplicabil, în textul său intitulat „Faith Testimonials”, Al.
Cistelecan (de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș) nu remarcă
nici minunea dumnezeiască săvârșită de cucernicul preot profesor Benedict
Ghius care în mlaștina din Balta Brăilei a readus la viață un înecat.
12. În jurnalul ținut în Portugalia, Mircea Eliade coansemna pe 1 oct. 1944 că își
„păstrează liniștea spunând de câte ori poate Tatăl nostru” (vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii lui; sau online
http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-
sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx ). Din opera
poetică a primului romancier nefrancez (Vintilă Horia) laureat în 1960 cu cel
mai mare premiu literar al Franței desprindem următoarea „exegeză”: „Am
învățat să mă rog pretutindeni,/ Pe stradă, în scris, în somn,/ …/ Cer: răsplată,
pedepse, iertare./ …Însă care dintre noi știe/ Cine Ti-e-n voie sau în
dușmănie?/ E bine să se prăbușească în pulbere/ Ce azi e tiranie?/ Sau
demonul cu pedepse și strategie,/ Încuibat în lagăre și tenebre/ E o cale către
ceea ce am uitat./ E rău sau e bine/ Durerea care ne urcă spre Tine?” (Vintilă
Horia, Exegeză; vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Receptarea românească a
primului scriitor străin laureat al Premiului Goncourt, variantă scurtă pe
hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr12/ 97, decembrie 2015, p.16; varianta
integrală, on-line https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/isabelavs-
vintilahoriacentenar/ ) . Despre elogiul scriitorului Vintilă Horia făcut de
Werner Heisenberg (1901-1975), fizicianul care împărtășea părerea artistului
Camilian Demerescu despre „RUȘINEA scandalului Goncourt”, aflăm din
filmul Marilenei Rotaru (youtube, între 1:07:39 și 1:13:19) de la directorul
Institutului de Psihologie Industrială din Buenos Aires, Prof. Dr. Stan Popescu
(vezi Românii în știința și cultura occidentală, Davis, 1992, pp.299-300).
Fostul profesor al Universității Catolice Santa Maria din Buenos Aires, adesea
invitat de universități străine (Olanda, SUA, Japonia, Spania, Danemarca și
Germania) să țină cursuri ca profesor oaspete, fiind la Universitatea din
Muenchen l-a vizitat pe descoperitorul principiului indeterminării. Vizita s-a
întâmplat să fie la scurt timp după de W. Heisenberg conversase cu Vintilă
Horia (vezi „Sobre la parte y el todo”, în vol. Vintilă Horia, Viaje a los centros
de la Tierra, Barcelona, ediția a II-a, 1976, pp.314-339). Elogiul pe care
laureatul premiului Nobel l-a făcut cu acel prilej scriitorului Vintilă Horia l-am
reținut din filmul de televiziune despre Vintilă Horia postat pe youtube (de la
1:o7:39 pana la 1: 13:19).
13. Părintele Arsenie i-a spus preotului paroh Savian că n-a mai pictat nici o altă
biserică, „a lucrat doar puțin la Elefterie”. Biserica Drăgănescu e prima si
ultima, făcută ca o „jertfă, ca un omagiu”. Pentru darul care i l-a dat
Dumnezeu, lasă în urma lui „această pictură, ca să fie pentru toți” (Părintele
Arsenie- un om mai presus de oameni, Făgăraș, 2011, p.210).
14. Această poezie este recitată de acad. Nichifor Crainic (sica ap, febr.2016,
https://www.youtube.com/watch?v=DzVVcnQq_B0 ). După detențiea politică
de 15 ani (între anii 1947- 1962, când manuscrisele sale au fost ascunse de
Părintele Arsenie Boca si de Maica Zamfira care-i fusese studentă si care după
înlăturarea comunismului a scos cea de-a doua serie a revistei „Gândirea”)
poetul este reabilitat pe 8 mai 1994. Curtea Supremă de Justiție a pronunțat în
acea zi de mai 1994 hotărârea de achitare cu restituirea averilor celor 14
condamnați în 1945 de Tribunalul Poporului în „Procesul scriitorilor și
ziariștilor”. Scriitorul N. Crainic a fost reprimit în Academie pe 22 noiembrie
1994, vezi N. Crainic, Teologie și filozofie, Craiova, 2010, p. 27).

RERERE BIBLIOGRAFICE:
- Benedict Ghiuș, Taina răscumpărării în imnografia ortodoxă, București, Editura
Institutului Biblic si de misiune al B.O.R, 1998.
- Sofian Boghiu, Benedict Ghiuș, duhovnicul inimii, Ed. România Creștină,1998.
- S. Rădulescu-Zoner, Poporul Român anti-semit? în rev. Căminul Românesc, an 30, nr.2
(117), iunie 2011.
- Radu Voiculescu, Vasile Voiculescu. Anii de detenție, Buzău, 1993.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse;
https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ; sau o variantă
mai scurtă; http://blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-
wikipedia-ro-citita-printre-randuri/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, „Rinocerizarea” criteriului biografic la un istoric dilematic
(Andrei Pippidi); extrase au apărut pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.10 (95),
octombrie 2015 (anul IX), p.11 și p.18 on-line:
http://www.romanianstudies.org/content/2016/02/isabela-vasiliu-scraba-rinocerizarea-
criteriului-biografic-la-un-istoric-dilematic-2/
- Isabela Vasiliu-Scraba, Părintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu și Nichifor Crainic în
culisele Filocaliei românești; on-line https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-
boca/isabelavs-tradufilocalia5/; sau
http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia . A se vedea și
comunicarea din 16 nov. 2017 despre Zorica Lațcu/ Maica Teodosia de la Colocviul de
filozofie din Tecuci, https://www.youtube.com/watch?v=Eq1YVyNek60&t=160s .
- Părintele Arsenie Boca, Geneza picturii, în vol. „Capela Sixtină” a ortodoxiei
românești: Biserica de la Drăgănescu, Deva, 2005, p. 16.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns ;
online, URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-
martiriul7-boca/.
- I. Gh. Savin, Mistica și ascetica ortodoxă, București, 2013, p.72.
- Al. Dima, Nichifor Crainic sau sensul teologic al frumosului, în vol. Al. Dima,
Gândirea românească în estetică, Sibiu, 1943.
- 1995, număr special „Nichifor Crainic” al revistei „Manuscriptum”, București.
- Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Iași 1994, postfață de îngrijitorii volumului
Magda și Petru Ursache, prefață de D. Stăniloae. La propunerea acad. Eugen Simion în
toamna lui1994 Nichifor Crainic este reprimit în Academie, după ce pe 8 mai 1994 Curtea
Supremă de Justiție a constatat nevinovăția directorului „Gândirii” condamnat pe nedrept
într-un lot de 14 ziariști, hotărând achitarea.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al inchiziției comuniste, pe hârtie
fagmente au apărut în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 269/2013, p.12, URL
https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica şi în dubla ei înfăţişare,
Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000 ; on-line
http://www.isabelavs.go.ro/Nae_Ionescu/CAP_IV.html .
- Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi:
Petre Țuțea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp,
Slobozia, 2000 ; on-line
https://fr.scribd.com/doc/153762785/IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Scoala trăiristă inițiată de Nae Ionescu, în rev.
„Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.258, pp.4-5 ; sau
https://fr.scribd.com/doc/171686934/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuScoalaTrairista .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui
Arsenie Boca ; on-line URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-
boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ . Extrase au fost publicate separat
http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-
o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ . A se vedea înregistrarea preotului Savian Bunescu
prezentând pictura Părintelui Arsenie Boca din Biserica Drăgănescu de la minutul 5.44,
partea I-a ; http://www.petru.jigorea.com/?p=1705 , 45.58 minute și partea a II-a, mai
scurtă, de 44.33 minute ; http://www.petru.jigorea.com/?p=1790 .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca ;
http://www.actualitateairl.com/index.php?
option=com_content&view=article&id=3132:ziarul-actualitatea-irl-isabela-vasiliu-
scraba-olga-greceanu-i-printele-arsenie-boca&catid=50:religie&Itemid=71 ; sau în rev.
„Clipa”, SUA, februarie 2013 ; http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-
Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor ; URL
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSLegiArsenieBoca7.htm ; sau
https://fr.scribd.com/doc/191832093/IsabelaVScrabaLegiArsenieBoca .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca şi
Nae Ionescu ; extrase în http://www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-
arsenie-boca-si-nae-ionescu-vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/
- Isabela Vasiliu-Scraba, De vorbă cu Părintele Arsenie Boca în Pangarul de la M-rea
Cheia, în rev. „Cetatea culturală”, Cluj-Napoca, Seria V, anul XVI, Nr. 32 (130), mai
2015, pp. 26-29 ; on-line
https://fr.scribd.com/doc/200767486/IsabelaVasiliuScrabaArsenieBocaPangar ; sau
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-arseniebocapangar/ .
Extrase cu modificări (nepermise) ale editorului în volumul : Părintele Arsenie Boca.
Mângâietorul celor necăjiți. Noi mărturii minunate. Ed. Ortodoxia, București, 2015, pp.
29-31.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa
individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa” ; URL
http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din țară și visul premonitoriu
al lui Eliade, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008,
p. 36, https://fr.scribd.com/doc/234897986/IsabelaVasiliuScrabaReceptareEliade si în
„Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-
17.pdf.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade, pe hârtie
în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6, sau
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a
Părintelui Arsenie Boca ; pe hârtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-
10, sau, o variantă mai scurtă, în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (93), februarie 2011,
http://www.nord-literar.ro/index.php?
option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46; sau
https://fr.scribd.com/doc/191186479/IsabelaVScrabaEliadeArsenBoca . Iată și un scurt
comentariu la acest eseu : „Va multumesc pentru acest minunat articol, de fapt o analiza
atat de pertinenta asupra romanului lui Eliade. Voi citi cu mare bucurie tot ceea ce-mi
trimiteti. In vremurile tulburi pe care le traim avem nevoie de astfel de texte, de astfel
de idei si sentimente care ne pot zidi sufleteste. Lumina Invierii sa va aduca spor de
binecuvantare cereasca.Sarbatori fericite! Pr. Simion Felecan, München”.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul
superior, pe hârtie fragmente au arărut în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014,
p.15 sau https://fr.scribd.com/doc/225083365/IsabelaVasiliuScrabaEliadeDetractori ,
URL, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-EliadeDetractori4.htm.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moarte, pe hârtie în rev.
„Acoalda”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, online la
http://www.scribd.com/doc/167095578/Isabela-Vasiliu-Scraba-In-%C5%A3ara-lui-
Mircea-Eliade-la-25-de-ani-de-la-moartea-acestuia-%C5%9Fi-la-30-de-ani-dup%C4%83-
moartea-discipolului-s%C4%83u-Sergiu-Al-George , sau URL
http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-11Precizari-Wendy_despreCulianu.htm.
-Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre neo-platonismul din arta lui Camilian
Demetrescu, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29, sau
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Eliade10-Camilian.htm sau online în
Revista „Agero” din Stuttgart,
https://fr.scribd.com/doc/168929559/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCamilianDemetrescu .
- Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, Deva, 2006.
- Isabela Vasiliu-Scraba, Academicianul Mircea Eliade și neo-iobăgia ideologică post-
decembristă, în rev. „Acolada”, Satu-Mare, nr. 3 (100)/ 2016 ;
https://www.scribd.com/doc/200150811/IsabelaVasiliuScrabaAcadEliade ; sau
https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade/ .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma Arsenie Boca/ Părăian după modelul Noica/
Liicean’ și Eliade/ Culian’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014,
p.18; on-line în revista canadiană „Alternativa”;
http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html ; ori
https://fr.scribd.com/doc/246393473/IsabelaVasiliuScrabaBocaParaianEliadeCulianNoica
Liicean .
- Isabela Vasiliu-Scraba, Centenar ZORICA LAȚCU (/Maica Teodosia), în rev.
„Acolada”, Satu Mare, nr. 5 (114) mai 2017, p.19;
https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-zoricateodosia/ .
Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba (vezi fisa scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din Wikipedia.ro înainte de
vandalizarea fișei de către administratorul MyComp;
http://www.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba).
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/ .

Cuvinte cheie: „pictura Bisericii Drăgănescu”, „Părintele Arsenie Boca” , „Benedict Ghiuș”, „Ioan G. Savin”,
„Basarabia”, „Nichifor Crainic”, „martirii temnițelor comuniste”, „Iisus în zeghe din Biserica Elefterie cel nou”.

Comentariu: „Sincere felicitări! Așa se face cercetare și istorie literară și nu numai…Cu deosebită considerație,
Ion Jianu (Craiova, 2/03/2016).

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.