You are on page 1of 48

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” Preot Petre Popescu

La Chandelle de Montréal
Anul XVII, Nr. 4 – septembrie - octombrie 2013 – 48 pagini

Sfântul Andrei, primul chemat, ocrotitorul României Sfântul Andrei, frate al apostolului Simon Petru, iudeu născut în Betsaida Galileii, este considerat ca fiind primul apostol ce L-a urmat pe Mântuitor. Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, el înțelege că Cel botezat de către acesta este Mesia. Sf. Andrei Îl va însoți pe Mântuitor, alături de ceilalți ucenici, în toată activitatea Sa pământeană. Conform tradiției teologice (reprezentată de scrierile din sec. III-IV ale lui Hipolit Romanul, Origene din Alexandria şi Eusebiu din Caesareea), Apostolul Andrei a primit ca teritoriu de evanghelizare Sciţia şi teritoriile învecinate. Apostolului Andrei i se atribuie acțiunea de răspândire a Evangheliei în Pont, Tracia, Sciţia Mică (Dobrogea), Sciţia Mare (nordul Mării Negre), Capadochia, Bithinia, Calcedonul şi Grecia. Din Dobrogea, unde vor fi înființate şi primele episcopii, noua credință se va răspândi şi la nordul şi vestul Dunării. Prin aceasta, Sfântul Apostol Andrei a fost recunoscut ca ocrotitor şi patron al țării şi bisericii noastre. În timpul predicării în ținuturile Greciei, la Patras, autoritățile romane l-au condamnat, prin anii 60-67, la moarte prin crucificare. Din respect pentru Mântuitor, el a refuzat crucea tradițională pentru supliciu, alegând să fie martirizat pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de Crucea Sfântului Andrei. După două zile de chin, timp în care va continua să predice noua Veste a Mântuirii, Sfântul Andrei îşi va da sufletul într-o mare de lumină. Corpul său a fost înmormântat la Patras, iar la mijlocul secolului al IV-lea a fost adus la Constantinopol şi îngropat în biserica Tuturor Apostolilor. După a IV-a Cruciadă, trupul Apostolului a fost dus în Italia, la Amalfi, iar în sec al XV-lea capul sfântului a fost adus la Roma. În anii 1960-1970, o parte a rămășițelor sale pământești a fost returnată bisericii grecești și sunt adăpostite la Patras, în bazilica Sfântului Apostol Andrei. Pomenirea sa se face pe 30 noiembrie în toate bisericile ortodoxe românești. arheolog Lia Bătrîna

Sfântul Andrei Pictură de Ionela Manolescu

Revistă de literatură și cultură generală bilingvă / bilingue Revue de littérature et de culture générale

septembrie - octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL

pagina 2

Sumarul numărului
P redic a la Sfâ nt u l Nic o la e Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal .............................................................................. 3 Din is t o ria c o mu nit ăț ii Des t in de emigra nt : Da fina ș i Ma ft ei T elea ga Victor Roșca ....................................................................... 4 Du mnez eu ac es t necu no sc ut – pr . Ra du Roș ca n u, Pr ot opr ez vi t er (Con st a n tin opol ) (prezentarea cărții sale la Cenaclul Mihail Eminescu) .... 5 Ru s a liile la ro mâ ni ( II) Marius Finca ............. 7 Odă limbii ro mâ ne – v ers u ri de Du mit ru Ic him .......................................................... 9 Dumitru Ichim – Odă limbii române Ortansa Tudor ___ 9 Ado les c entul (F.M. Do st o iev s ki) – II – eseu Iuliana Onofrei ....................................................... 11 Ga lbenul Mirunei Miruna Ocnărescu ................ 12 Brâ nc uș i – în co nșt iinț a sc riit o rilo r lu mii Prof. Doina Drăguţ ........................................... 13 Vers u ri de Geo rge Fil ip .................................. 14 TOP SECRET – 2013 şi... concluzie la o trilogie Alex Cetăţeanu ____________________________________ 14 Mă nă s t irea Fră s inei, ju deţ u l Vâ lc ea Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti .................................. 17 Filo z o fia dis curs u lu i po lit ic – IX Fo rm ele lim baju lu i p o lit ic s au m it om anie p o lit ică Daniela Gîfu ....................... 19 Mira jul lit era r Mircea Gheorghe ........................ 20 Vers u ri de Da niela Vo ic u les c u .................... 22 Din ciclul „a nu se citi pe mintea goală...!” „LATONA 1969” ... marca D. Voiculescu Elvira Stanciu________ 22 P ARCURSURI ILUST RAT E 6. Î n Spa nia – P rimul vo ia j : Ba rc elo na – Alica nt e – Va lenc ia – Ma drid – Bu rgo s Angela Faina artista Wladimir Paskievici - naratorul ......................... 23 Vers uri de Ant o ine So a re ................................ 25 Un autor nou – Poetul Antoine Soare Livia Nemţeanu 25 Ma demo is elle Amélie Miruna Tarcău .............. 26 Redundanță perpetuă Să rbă t o ririi limbii ro mâ ne Melania Rusu Caragioiu ............. 28 Cei c a re mă enerv ea z ă II Florin Oncescu ..... 29 Cena c lul Emines cu Livia Nemțeanu Chiriacescu ....................................................................... 30 P o ez ii din v o lumul Ro ndeluri ş i a lt e c lipe de lumină Lia Ruse ...................................... 30 Cu rondelul în brațe Mihai GOLESCU _____________ 30 O înt â lnire la ...niv el îna lt ! Cătălina Stroe .. 32 Ex a menele Do ina Hanganu - Bumbăcescu .... 34 SERIA ȘT IINȚ E 1 3. Despre s t ru ct u ra ma t eriei – P a rt ea 1 Wladimir Paskievici .......... 35 Ziua Limbii Ro mâ ne Corina Luca ..................... 36 Gâ nduri des pre s enec t ut e Elena Buică ........ 37 Leo na rd Io nuț Vo ic u – Drumul ( nuv ele) Livia Nemțeanu -Chiriacescu ........................................... 38 Is pit a Elena Olariu ..................................................... 39 P ens e c o mme le v ent ! – II – Christina Callimachi Traduction du roumain par Wladimir Paskievici .......................................................................... 41 P o ez ii Ana Maria Gîbu ............................................... 43 Aga guk ( X IV ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia, adaptate de Raluca Pilat ................................................................................... 44 Anun ț urile c omunit ăț ii ..................................... 47 Apa riț ii edit o ria le (s c riit o ri c a nadieni): ................................................................ 48 Rondeluri și alte clipe de lumină – Lia Ruse _________ 48 Din viața unui om oarecare – Herman Victor _________ 48 Dintr-un vechi tramvai cu cai Carmen Ileana Ionescu _ 48

Candela de Montreal , revistă fondată ș i editat ă , din 1997, de Victor Ro ș ca
Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb, Montréal, Québec, Canada H2R 2S9; Telefon:(514) 736-0950 Consilier de redacție: pr. Liviu Alexandrescu Colectiv de redacție : Ortansa Tudor, Doina Hanganu, Carmen Ionescu Ilustraţiile : Angela Faina, Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga ISSN 1495 – 8929 Canada, Dépôt légal - Bibliothèque nationale du Canada et Bibliothèque nationale du Québec, 1997 Redactor Şef : Victor Roșca Secretar de redacție: George Filip

septembrie - octombrie 2013

CANDELA DE MONTREAL

pagina 3

Predica la Sfântul Nicola e
Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal
zilnică era ajutorarea celor în necazuri, meditația sa era imnul dragostei. Fiind pătruns de dragostea Lui Dumnezeu, tânărul Nicolae accepta să intre în rândul slujitorilor ca preot, la vârsta de 23 de ani, zicând : „Eu primesc preoția pentru mila celor neputincioși, pentru a putea ierta păcatele lumii și pentru a înfrânge puterea diavolului, care poarta sceptrul morții”. Sfântul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune și model credincioșilor, era blând, fără de răutate și smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Hainele lui erau simple și hrana o gusta totdeauna numai o data pe zi și aceea, seara. Toata ziua asculta nevoile celor ce veneau la dânsul, iar ușile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun către toți și apropiat. Sărmanilor le era tată, săracilor, milostiv, mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine. Murind episcopul din Mira, poporul credincios îl roagă să primească episcopia, dar el refuză, recunoscând că este nevrednic de arhieria lui Hristos, dar Sfântul Metodie al Constantinopolului îl sfătuiește să se supună. După potolirea prigoanelor păgâne împotriva creștinilor, s-au abătut alte necazuri asupra Bisericii Lui Hristos, adică erezii, abateri grave de la adevărata și dreapta învățătură și credință a Bisericii creștine oficiale. Cea dintâi mare răzvrătire împotriva Bisericii creștine a fost erezia lui Arie, care, învăța că Domnul nostru Iisus Hristos nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, neavând origine și existenta dumnezeiasca din veci, ca Dumnezeu Tatăl. Pentru a opri răspândirea acestei erezii, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a adunat în sobor, în cetatea Niceea din Asia Mică, în anul 325, pe Părinții Bisericii, în număr de 318, care, discutând rătăcirea lui Arie, au condamnat-o și au fixat împotriva ei adevărata învățătură a Bisericii, prin care se recunoștea și se statornicea originea, ființa și egalitatea dumnezeiasca a lui Iisus Hristos - Fiul cu Dumnezeu - Tatăl, așa cum o mărturisim și noi astăzi în Simbolul de Credință. La soborul Sfinților Părinți de la Niceea a luat parte și Sfântul Ierarh Nicolae, care a apărat cu strășnicie dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, a înfruntat cu toata puterea și asprimea pe răzvrătitul Arie și erezia sa. Sfântul Nicolae mai este cunoscut în toată lumea ca ocrotitor al copiilor și tinerilor, aducător de daruri bogate și patron al familiilor neîntinate. Glasul lui se face auzit în orice casă creștină prin colinde și datini, fiind mesagerul lui Moș Ajun și Înaintemergătorul lui Moș Crăciun. În numele lui s-au ridicat lăcașuri închinate Lui Dumnezeu și numele lui răsună adesea, la taina Sfântului Botez. Să ne primenim ieslea sufletului nostru prin post, spovedanie și fapte bune pentru ca Domnul Hristos să își găsească în sufletul nostru iesle curat ă, să coboare acolo și să ne aducă mântuirea și pacea, pe care numai El o poate aduce. Urmând tradiția adâncită în inima comunității noastre de ani și ani de zile, Biserica noastră, „Buna Vestire”, va prăznui Duminică, 8 Decembrie 2013, cu deosebită bucurie pe Sfântul Nicolae, ocrotitorul Sfintei noastre biserici. Sfântul Nicolae își are importanța lui în sufletele credincioșilor din parohia noastră, fiind cunoscut ca și al doilea ocrotitor al Bisericii, tocmai pentru grija și sprijinul pe care le-a adus primei generații de români din Montreal, care au pus și temelia sfintei noastre biserici. Întemeietorii bucovineni ai acestui Sfânt locaș au continuat obiceiurile specifice acestei unice și calde sărbători. Credința și faptele Sfântului Ierarh Nicolae, sunt și astăzi, pentru lumea creștină, mesaj spiritual și moral, care oferă omului posibilitatea să-și transforme și să-și îmbunătățească viața, prin mărturisire și prin viață curată. Va așteptam să prăznuim împreună pe Sfântul Nicolae, Duminica, 8 Decembrie 2013, imediat după Sfânta Liturghie.

„Îndreptător credinței și duh blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câștigat cu smerenia celei înalte și cu sărăcia celei bogate. Părinte Ierarh Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”. Amin! Iubiți credincioși! Una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale creștinătății din perioada Sărbătorilor de iarnă este Sărbătoarea Sfântului Nicolae, cunoscut în tradiția noastră de „Moș Nicolae, cel bun, blând și aducător de daruri”. Sfântul Ierarh Nicolae, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea, din părinții Teofan și Nona, o familie înstărită și de buni creștini, ce a fost convertita la creștinism, chiar de ucenicii Sfinților Apostoli. După o creștere aleasă în familie, în duhul credinței și al evlaviei creștine, tânărul Nicolae frecventează școlile timpului, reușind să-și însușească o cultură și o experiență de viață deosebite. Încă de la această vreme, a reușit să sporească în credință și înțelepciune, în dragoste și milostenie și să urce tot mai sus pe treptele desăvârșirii. Nu s-a putut însă bucura de căldura și ocrotirea părintească decât până în pragul tinereților sale, căci părinții lui aveau să moară din cauza unei epidemii de ciumă. Rămas orfan și moștenind de la părinții săi o frumoasa avere, tânărul Nicolae nu a risipit aceasta moștenire în plăceri deșarte, ci călăuzit de învățătura evanghelică, a socotit că este mai înțelept să folosească avuția sa materiala moștenită de la părinți, în fapte de milostenie față de semenii săi aflați în lipsuri și suferință. Rugăciunea lui

septembrie - octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL

pagina 4

Din istoria comunității Destin de emigrant: Dafina și Maftei Teleaga
Victor Roșca
întâlnească pe Maftei, aventurându -se pe aceeași rută pe care o străbătuse el. Ea, însă, n-a plecat singură, ci împreună cu alți bucovineni dintre cei alungați de asuprirea austriacă, de lipsuri și atrași de posibilitatea unui trai mai bun. Din momentul în care a părăsit vaporul și a pus piciorul pe pământul Canadei, în țara aleasă de bărbatul ei, Dafina s-a simțit la ea acasă. La Montreal, și-a întâlnit bărbatul, și a descoperit o lume nouă, nepărându -i-se nimic străin. Viața își urma cursul pe care ea însăși îl visase. Familia Teleaga, mulțumită de traiul pe care îl ducea la Montreal, a crescut șase copii. La Montreal, Maftei Teleaga își respecta un program riguros, așa cum învățase de la tatăl său. Ziua lucra – a slujit până la pensie numai la compania care-l angajase la venirea in Canada - iar seara, după cină, citea Biblia, adusă cu el din Bucovina. Sâmbăta la ora două, ținea lecții de limba română cu copii săi. Instalase, în casă, o tablă pe care scria cuvintele românești și, alături, traducerea lor în engleză și franceză. Copiii făceau cursurile școlare în limba engleză, limba franceză au învățat-o de la prietenii de joacă, perfecționând-o mai târziu lucrând. Maftei, cunoscând mai multe leacuri naturale, aduse de-acasă, din tradiția familiară, la nevoie, le aplica fără să mai alerge la doctor. Ajunși la vârsta maturității, copiii soților Teleaga, și-au întemeiat la rândul lor familii aici, în țara în care s-au născut. Ileana s-a căsătorit cu un român, Ioan cu o franțuzoaică, Amalia cu un irlandez, Teodora cu un francez, Genoveva-Jane cu un român - Victor Focșăneanu, iar Silvia, mezina, care a urmat facultatea de științe, și-a ales tot un român - Alexandru Carpen. Ultimii doi gineri erau imigranți veniți în Canada, cu valul celor care evadaseră din lagărul comunist. Ambii după ce trăiseră o vreme în Franța, în 1950, au emigrat în Canada. Români stabiliți în Canada, țara tuturor etniilor din lume, n-au dus o viață izolată. Cei mai mulți, după ce și-au stabilit familia în noua patrie, și-au chemat neamurile și prietenii apropiați și, la rândul lor, i -au ajutat să se instaleze și să se adapteze. Maftei Teleaga n-a rămas o excepție, el și-a adus la Montreal pe sora sa Domnica, căsătorită cu Constantin Constantinescu. Astfel, Dafina, soția lui Maftei, a avut cui să-și împărtășească bucuria succeselor familiale, rudelor și prietenelor apropiate.

„Cine a cunoscut America și n-a rămas acolo va trăi cu regretul în suflet toată viața.” Cuvintele acestea, spuse, pe vremea regimului comunist, de o necunoscută, în timpul unei călătorii de la București spre Brașov, dezvăluia neliniștea pe care ea însăși o trăia după o vizită în Lumea Nouă. Maftei Teleaga, țăran din Suceava, muncea cât era ziua de lungă, pe pământul lui și al altora, și familiei lui tot nu-i ajungea pâinea de la o recoltă la alta. Într-o zi primește veste de la un prieten care plecase și trăia la Montreal - în America. Citind scrisoarea simțea cum i se încălzește inima, ca în fața unei întâmplări neobișnuite. Scrisoarea asta, în care i se descria America și i se propunea să-și lase casa și să vină cu soția în Canada, a avut efectul unui ghimpe înfipt în suflet, luându-i liniștea. Din acel moment, munca nu i-a mai fost muncă și somnul nu i-a mai fost somn. După multe zile de zbucium i-a propus soției lui un plan: „- Tu, Dafino, eu nu mai am odihnă de când am citit scrisoarea. Știi ce m-am gândit? Eu plec singur în Canada. Fără risc, nu-i reușită. Dacă-i așa cum scrie aici, mă așez într-o casă și-mi caut de lucru. Și, când totul va merge bine, îți scriu să vii. De n-o fi așa, voi aduna ceva bani și mă întorc acasă.” La 31 de ani, în 1911, Maftei Teleaga și-a făcut bagajul și a părăsit Bucovina, îndreptându-se spre portul Trieste. Aici s-a îmbarcat pe vaporul unei companii austroamericane ce făcea curse spre Canada. După vreo trei săptămâni a debarcat la Halifax, de unde a luat trenul până la Montreal. Aici și-a întâlnit prietenul, cu ajutorul căruia a închiriat o cameră în Ville Saint-Pierre. Și-a găsit un loc de muncă la Canadian Car, o companie unde lucrau mai mulți bucovineni cunoscuți, care veniseră înaintea lui. După primele salarii, deși nou angajat, Maftei Teleaga i-a scris soției că în Canada viața poate fi trăită fără lipsurile de acasă. La numai un an de la plecarea soțului, Dafina s-a pregătit și-a pornit, să-l

Familia Teleaga, întemeietorii Maftei, Dafina, Doris (în brațe) Ion, Amelia, Elena
Nacu un bucovinean, a fost cel mai apropiat prieten a lui Maftei. Primii imigranți români, cu toate că au trăit printre alte comunități etnice, (strânși în jurul bisericilor pe care ei înșiși le-au ridicat) și-au păstrat datinile și obiceiurile așa cum le-au cunoscut „acasă” în Bucovina. Anii s-au scurs, iar soții Teleaga s-au trezit, credeau ei, prea repede la apusul vieții. Maftei Teleaga a decedat la 9 iulie 1951, la vârsta de 71 de ani, mulțumit că și-a văzut copiii așezați la casele lor. Dafina Babaluța din Bucov, Bucovina, a suportat greu despărțirea de soțul ei, Maftei Teleaga, stingându-se la câțiva ani după el, la vârsta de 70 de ani. Viața lor a fost ca oricare alta - cu griji dar și cu mari bucurii. Astăzi, amintirea lor a rămas vie în memoria urmașilor, iar aceștia le-o cinstesc așa cum se cuvine: cu respect.

Surorile Sylvia și Jean Teleaga

cu atât mai mult toate sunt ale lui și îi aparțin ». l-a citit. se va desăvârşi iluminarea promisă umanităţii. înainte de a se îmbrăca cu bunătatea și cu dreptatea sau cu altceva ce se poate exprima în cuvinte. Protoprezviter (Constantinopol) ( prezentarea cărții sale la Cenaclul Mihail Eminescu) Limbajul duhovnicilor e un limbaj de ordinul doi. te rog pe domnia-ta sa scrii un text care să fie în contraponderea cărții mele. monah dominican din secolul 12. Cultură de origine. în vestiarul său.Domnul profesor François Malherbe (de la Universitățile Sorbona. Fiecare etapă a vieții istorice a oamenilor are problematica proprie. Radu Roșcanu. acest necunoscut. Ea se sprijină pe sensul cunoscut al unei expresii pentru a o răsuci și a o face să zică altceva decât ceea ce mă aștept eu să zică. pentru că nu poate deveni mai bun el nu poate deveni cel mai bun din toți. despre Dumnezeu necunoscut. Cum să faci. « Bunătatea este un veștmânt sub care se ascunde Dumnezeu ». Dacă mai zic: Dumnezeu e o ființă. Constat că în această cultură se cultivă credinţa că doar prin ştiinţă. Ori. Mi-a spus : « Părinte. m-a chemat în biroul său și mi-a zis: « Studiul acesta trebuie publicat. tone de cărți despre Dumnezeu. Îmi propun să vă fac cunoscute azi unele din textele cugetărilor mele așa cum s-au rânduit ele sub forma rubricilor cărții despre Dumnezeu. nu e adevărat. Maistrul Eckart predica așa: Zicea: « Ca și cum … este ceea ce am eu în vedere în toate predicile mele ». Eckart pune în scenă un univers mistic accesibil numai printr-un discurs derivat. Dumnezeu nu este bun. finitudinea și incertitudinea. care împinge gândirea către o realitate inedită. dacă un om ar părăsi o împărăție. în toate vremile. I-am ascultat dorința. e Cel atot bun. Cunoașterea credinței e cunoaștere metaforică. servindu-te de propozițiuni inteligibile.septembrie . « Cine e Dumnezeu ?»… De obicei. E Cel atotputernic. sau orice. Utilizarea sistematică a metaforei este ca un motor pus predicației. există un sens vectorial al simbolului. apoi în română. Dar. necuprins? Vorbirea duhovnicilor e structurată în metafore. și numai prin ea. dacă va consimți în mod radical singurătatea. Am fost bucuros că misiunea noastră a putut-o publica. întâi în franceză. dar în Răsăritul creștin. el nu va fi părăsit nimic. « Să notați: Dumnezeu este bun – nu este adevărat! Eu sunt bun. atunci numai acel itinerar ales este el însuși semn potrivit cu Dumnezeirea. acest necunoscut. el va fi părăsit totul ». așa cum există aceasta în El ». Ea este o prelungire a identităţii mele. S-au scris. și ce poate deveni mai bun poate deveni cel mai bun din toți sau toate. nu e adevărat! Eu sunt mai înțelept ca el. Căci ce este bun poate deveni mai bun. fără nimic care să-L acopere și în toată curăția sa.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 5 Dumnezeu acest necunoscut – pr. « În adevăr. Cu cât e mai sărac cu duhul. « Îngerii îl surprind pe Dumnezeu în vestiarul său. a scris Predicile sale în germană. « Încotro mă îndrept ?». să raportezi o experiență pentru care limbajul nu poate furniza decât termeni al căror sens ar fi fixat în raport cu percepția internă ? Cum să vorbești pe înțelesul altora de ceea ce e nevăzut. experiențial. de ordinul doi.– îmi duc pretutindeni cultura de origine. oamenii își poziționează identitatea față de sine și de transcendent. și pentru aceasta el nu poate deveni mai bun și. Metafora transportă dintr-un registru al gândirii în altul: ceea ce e exprimabil este transportat către ceea ce este inexprimabil. adică să nu vorbească rău despre Dumnezeu. « De unde vin ?». Cel care consimte să nu se lase încurcat în hățișurile vorbirii. De aceea. . deoarece ele Îl acoperă. Iar un om care s-ar părăsi pe sine însuși cu toate că păstrează bogății. Acest discurs e construit din expresii care nu au sens decât în universul unui discurs primar. e Cel prea milostiv. e Cel a toate făcător… Maistrul Eckart. în mijlocul căreia trăiesc zi şi no apte. Metafora e un procedeu al limbajului. Dumnezeu e socotit bine cunoscut prin atributele cu care este înveșmântat de noi. în engleză și acum se pregătește o traducere în spaniolă. Papa l-a acuzat de erezie. în Ortodoxie ». Ca expatriat – imigrant în Canada din anii 70. familial. Căci bunătatea și dreptatea sunt un vestmânt al lui Dumnezeu. sau onoruri. Dar orice tentativă de a spune experiența mistică dă greș ca urmare a deficienții connaturale a limbajului (vorbirii). El folosește transgresiuni și contradicții. cultură occidentală şi identitate Trăiesc aici în Quebec într-o cultură care nu aparţine ţării copilăriei mele. dar pe la patruzeci de ani. imprimată în propria-mi identitate umană. ivită ca o reacție șocantă împotriva nihilismului care invada societatea. și lumea întreagă. fiind conștient de inadecuația tangajului său. așa cum s-au rânduit ele sub forma rubricilor cărții mele despre Dumnezeu. E tocmai ce mi-am dorit pentru lucrarea mea: contra-ponderea care să acopere Răsăritul creștin ». Apar întrebări ce așteaptă răspuns : « Cine sunt eu ?». Dacă zic de altfel: Dumnezeu e înțelept. cu atât este mai detașat și consideră toate lucrurile ca pe niște nimicuri. Louvain și Sherbrooke) preda subiectul noii sale cărți. Iată întâi câte ceva despre geneza cărții. Iată acum câte ceva din conținutul cărții mele. Cultura ţării mele adoptive este cultura occidentală. Această necunoaștere a lui Dumnezeu din Occident s’ a născut ca o reacție contra refuzului de a crede în orice (nihilismul) din Occident. Întocmai ca și în alte părți ale lumii oamenii își pun întrebarea pe ce cale putem cunoaște adevărul. dezbrăcați-l pe Dumnezeu de tot ce-l acoperă și sesizați-l în goliciunea lui. . Profesorul meu trage concluzia că necunoașterea lui Dumnezeu Occidentală. Dumnezeu nu e bun. și s-ar păstra pe sine însuși. Zic mai mult: eu sunt mai bun decât Dumnezeu. eu mă găsesc aici în plină lume a ideilor din Apus. conceptual. el exprimă o experiență foarte particulară a credinței. Ca student la Universitatea Sherbrooke – doctorat în teologie. Când i-am predat textul. El este deci o ființă supraeminentă și un neant (un nimic) supraesențial ». Această cultură îşi are rădăcinile în lumea ideilor Răsăritului creştin. adică moștenirea trăirii in patria română. Zice : « Cu cât omul e mai sărac cu duhul. Vedeți că sarcina mea nu a fost ușoară. este eșecul gândirii despre Dumnezeu necunoscut în Occident. Ea trata despre conceptul occidental al lui Dumnezeu necunoscut (adică pe care prin postulat nimeni nu-L poate cuprinde cu instrumentele inteligenței) a Maistrului Eckart (un monah din secolul 12).

Mai restrâns. Căci credinţa nu este un simplu exerciţiu al raţiunii. neavând calea inimii către Dumnezeu. Teologia este înţelegerea lui Dumnezeu de către omul restaurat după chipul lui Dumnezeu.. « Cel care are o rugăciune curată este teolog adevărat.n. s-a remarcat faptul că majoritatea scindărilor reflectă scindările existente deja în culturile noastre: cum ar fi. Anselm (†1109) şi Toma din Aquino (†1274) au pus bazele cunoaşterii analogice a lui Dumnezeu şi au predicat caracterul apofatic al acestei cunoaşteri. El situează ştiinţa în totala proximitate a adevărului. Aici se afirmă că singura cale de cunoaștere a adevărului este știința. fie ei preoți sau mireni.. Lui Gadamer îi aparţine îndrăzneala de a ataca făţiş pretenţia fundamentală a Luminilor care spune că doar ştiinţa conduce la adevăr şi că aceasta este singura cale posibilă. În tradiţia poetică a popoarelor. şi nici o disociere între mintea care îl cunoaşte pe Dumnezeu şi inima care-L iubeşte. Abélard (†1142). imaginaţia şi arta de expresie. căci ea se ocupă de Sfintele Scripturi. Studiile umaniste au sarcina de a căuta căile prin care putem găsi rostul experienţelor noastre în calitate de fiinţe umane. teolog este acela care a ajuns la rugăciunea curată. la prejudecata negativă conform căreia tot ce ţine de adevăr trebuie legat doar de ştiinţele şi disciplinele care operează cu metode ştiinţifice..prejudecata fundamentală a Luminilor este prejudecata care. şi nu calea. Dumnezeu în calitate de ousia divină opunându-se oikonomiei. de spiritualitate. de istoria Bisericii. ci şi contemplarea Treimii. teologia trebuie să demonstreze – indirect.. de exemplu.. ci depinde tot mereu de daturile asupra cărora îşi manifestă acţiunea. admirăm puterea poetică. Ea a fost resimţită în Romantism. specializarea în teologie. doctrina lucrărilor lui Dumnezeu în lume. ea nefiind numai doctrina Treimii. deşi Dumnezeu este obiectul studiului lor. studiile umaniste îşi găsesc propria cale către cunoaşterea adevărului. s-a produs o disociere între gândire şi simţire. Gadamer vede ştiinţa ca fiind o cale de înţelegere a adevărului. Aceasta a fost numită « disocierea simţirii ». Această diferenţă a fost remarcată în secolul al XIV-lea (să ne amintim de isihasm) şi a .. »146 Făcând parte din patrimoniul tradiţiei. fie el preot sau mirean. Apofatismul occidental – o imagine de ansamblu În Evul Mediu. theologia are un sens deopotrivă mai amplu şi mai restrictiv decât termenul folosit de noi: teologie. dar neînduplecat – că este parte integrantă din cultură. » 147 După cum se vede. pagina 6 theologia cuprinde totodată doctrina Treimii. « Nu este adevărat că a te găsi în sânul tradiţiei presupune a fi supus prejudecăţilor. Unilateralitatea occidentală este evidentă aici şi conduce.. Scoasă din acest context. Mai mult. aceasta contrar postulatelor (adevărurilor de plecare ce sunt socotite valabile) ale Luminilor. această cale are un singur sens. Ea (umanitatea) nu-şi este sieşi stăpân(ă). Pentru Evagrie. Polànyi şi Gadamer au arătat că şi aceste căi ştiinţifice de cunoaştere depind de tradiţie şi de « dimensiunea tacită”. Înţelegere fără nici o disociere între intelect şi afectiv. Ea s-a aflat în contradicţie (şi cu tóate acestea într-o strânsă legătură dialectică) cu teologia pozitivă. « Depăşirea tuturor prejudecăţilor. fără îndoială. unii teologi. această cerinţă globală a Aufklärung-ului.septembrie . de tradiţie. Nu există nici o disociere între mintea care-l cunoaşte pe Dumnezeu şi inima care-L iubeşte. »144 El va arăta legitimitatea absolută a « experienţei adevărului care Transcende (depășește) sfera controlată de metodele ştiinţifice”. Simţirea umană scindată În secolul al XVII-lea.. iar cel care este teolog adevărat are o rugăciune curată..) nu este o percepţie a lui Dumnezeu. a Occidentului. ». necunoscut. Scot (†877). se poate întreba: dar care este adevăratul său obiectiv? Teologia propriuzisă nu poate fi strict limitată. Ea nu există în lumea ideilor din Orientul creştin. ci mai mult decât atât: ea este răspunsul la Taina lui Dumnezeu în Hristos. dar mai cu seamă admirăm adevărul superior pe care-l exprimă. Heidegger descoperă în nihilismul european. un apofatism spărgător de idoli. » 145 Conceptul de tradiţie are o importanţă fundamentală în teologia Părinţilor Bisericii răsăritene. ei sunt mai preocupaţi să vorbească între ei. În teologie. Teologia apofatică (a Dumnezeului ascuns. între minte și inimă. Albertus Magnus (†1280). dar ambele conţin texte de rugăciune extatică. Teologie şi contemplare Prin limbajul pe care l-au întrebuinţat. « Problema apofatismului teologic apare sub forma nihilismului european ca o criză internă a metafizicii în Occident. O justificare grea care împinge negreşit Teologia la periferia culturii. lipseşte tradiţia de orice putere. nu mai stau în genunchi.. Teologul occidental. când se întâlnesc să teologhizeze.. a fi limitat în libertate. constatăm că apofatismul teologic se află în miezul diferenţelor dintre cele două mari tradiţii creştine: cea apuseană şi cea răsăriteană. Ideea unei raţiuni absolute nu face defel parte din posibilităţile umanităţii istorice. Este vorba de o condiţie care o face posibilă.. Această prejudecată se ridică şi împotriva altor domenii ale culturii decât științele sociale. între inteligenţă şi conştiinţă. între gândirea despre Dumnezeu şi calea inimii către Dumnezeu. Dar ce au ei în comun este faptul că teologia lor face trimitere la ateismul apusean. O experienţă a adevărului M-a șocat pretenţia că metodele ştiinţifice ar trebui să constituie calea oricărei cercetări a adevărului. Aici scindarea se manifestă în disocierea dintre teologie şi spiritualitate. cartea sa Despre Sfântul Duh este teologie. teologia nu se deosebeşte de spiritualitate. Și încă. Întreaga existenţă umană este limitată şi condiţionată în diferite feluri. pentru că ea este doar discurs despre Dumnezeu. Theologia Părinţilor este mai amplă decât a noastră. Limbajul metaforic îi dezvăluie dimensiunile ascunse. În zilele noastre. se va dovedi ea însăşi o prejudecată a cărei revizuire va deschide calea către o cunoaştere pe măsura limitării care nu ne dictează doar fiinţa. S-a arătat însă că studiile umaniste sunt discipline intelectuale care operează cu propriile lor metode. » 148 În final.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Această convingere mi se prezintă ca o ruptură între minte și inimă. Pentru ei. Intelectualul şi afectivul sunt două aspecte care pot sta împreună sau pot fi disociate: Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile este rugăciune. Nici o separaţie între teologie şi spiritualitate. opunându-se prejudecăţilor în general.n.. decât să-I vorbească lui Dumnezeu prin rugăciune. de dezvoltarea dogmelor. ea implică răspunsul voinţei – sau al inimii – către Cel în care credem. Din această perspectivă. «. Meister Eckhart (†1328) şi Nicolaus Krebs (†1464) au adoptat apofatismul. Părinţii greci ai Bisericii au confirmat faptul că disocierea dintre teologie şi spiritualitate ţine de scindarea culturală.. şi scolastica apuseană a cunoscut teologia apofatică. şi o consecinţa istorică a evoluţiei intelectuale. « Apartenenţa la tradiţie constituie o condiţie a înţelegerii în ştiinţele spiritului ». care nu a trăit epoca Luminilor. Această ruptură vine din secolul Luminilor. în Occident. O disociere între minte şi inimă. ci şi conştiinţa noastră istorică. La Părinţii Capadocieni. iar cunoaşterea reprezintă cunoaşterea pe care orice credincios o are. Știinţele au sarcina de a cerceta adevărul obiectiv.

150 «. Despre Sânziene. De l’absence et de l’inconnaissance de Dieu. cit. usturoi verde. În aceste zile oamenii se feresc a lucra. Heidegger.G. se prostesc etc.. » ‚ (Heidegger. Noi cunoaştem obiectele experienţei prin fenomen şi nu în sine. « Convingerea conform căreia cunoaşterea dincolo de lumea sensibilă vine de la sine pe baza metodelor gândirii. Rusaliile îi pocesc pe oameni şi prin intermediul lucrurilor lăsate noaptea afară. apoi se lucrează dar nu se toarce. adică muțesc. fiind încărcate de profunde semnificații transcendentale. început. Rusaliile și sânzienele De Rusalii. op. Se spune că. va fi vara frumoasă. urmează entuziasmul în faţa creaţiilor culturii. Philocalia. op. pe care a doua zi oamenii le ating. căci zânele cele rele îi vor schilodi.. întreaga metafizică apuseană (de la Toma din Aquino la Leibniz se bazează pe întâietatea raţiunii. Împotriva ei se ridică instinctul social. inclusiv Sânzienele sau Drăgaica. Se spune că. Dumnezeu). 62) 154 Care nu este nici într’un caz Dumnezeul personal al lui Avraam. românii spun că sunt niște zâne cu a căror putere pot îmbolnăvi pe oricine nu le va serba ziua lor şi că ele au anumite locuri pe pământ. metafizica nu mai este « ştiinţa absolutului ». pot fi culese buruienile de leac.G. respectiv Dumnezeul biblic. spaţiu. De la Rusalii înainte. se dau de pomană pentru cei vii străchini. Isaac. p. se dau de pomană pentru morți plăcinte.150 Categoriile de cunoaştere sunt empirice. pe care strămoșii noștri le numeau şi AB SENT Obiceiuri de rusalii Tradiția populară a păstrat o multitudine de obiceiuri și legende privind rusaliile sau ielele. lapte. Călușarii trebuie primiți în fiecare casă.. 147 Tratat despre rugăciune. 152 În final. 1792. 52). Sărbătoarea se ține până la amiază.. pp. cit. cit. Paris. Ei joacă în toată săptămâna Rusaliilor. După căutarea cultului şi a religiei. p. ceapă. Luni şi marți după Duminica Rusaliilor nu se lucrează la câmp de niciunul dintre cei ce n-au văzut jucând Călușul. Această bogăție de tradiții la români dovedește fără doar și poate că aceasta vine din străfundurile istoriei. şi numai jucându -li-se împrejur Călușul se mai pot vindeca. zicând că-i iau Rusaliile şi. a ființelor supranaturale. Iacov. Tot în Sâmbăta Rusaliilor. absolutizarea credinței subiective conduce direct la respingerea obiectivă a lui Dumnezeu: » (Christos Yannaras. Vom aminti câteva din aceste obiceiuri spre aducere aminte. Aşadar: « Autoritatea pierdută a lui Dumnezeu. va fi un an mănos. Se spune de asemenea că acela care lucrează „este luat de Rusalii”. crezând că Rusaliile nu îndrăznesc a le face nimic la mai mulți. ci mai mulți la un loc. care vor fi bune de leac. citat de Christos Yannaras. Oamenii nu lucrează câte unul.Dacă certitudinea rațională a Adevărului lui Dumnezeu include posibilitatea îndoielii raționale. căci. 1996. Ed. 152 După posibilitățile logice. teologia nu apare ca explicație ecleziastică a revelației biblice. timp. Gadamer. 54. sânzienele și călușarii.. de legătură cu „lumea de dincolo”.. aşadar. » 155 pagina 7 144 H. 66-67. Dar. Seuil. […] Nihilismul … ne bate la uşă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL condus Răsăritul la definirea cunoaşterii Dumnezeului necunoscut prin distincţia dintre ousia şi energiile divine. Vechile credințe populare spun că trebuie să respectăm o serie de obiceiuri în această perioadă pentru a ne merge bine. 1971. 153 « În paralel cu psihologia și cosmologia și mai presus de ele. Sfârşitul transcendent al extazului etern devine fericirea pământească a maselor. 153 Rămânând teologică pe soclul ei reocratic platonician. 151 Christos Yannaras. p. autorităţii conştiinţei sale personale: cu alte cuvinte ea sporeşte încetul cu încetul autoritatea raţiunii. Fuga lumii actuale în lumea inteligibilă este înlocuită de progresul istoric. Judecata – cu principiile ei a priori – nu dobândeşte nici o cunoaştere în afara experienţei. Creativitatea. apă. Vérité et Méthode . nu se dă gunoiul afară.. unde joacă. teologia apuseană nu a aprobat niciodată această definiţie. este o iluzie. 148 Christos Yanaras. În trei zile la început nu se suie nici în pomi. căci noi cunoaştem judecăţile a priori doar după numen. ea îl definește pe Dumnezeu ca Ființă in sine. şi cine trece pe acolo se bolnăvește şi nu se vindecă până la anul. dacă joacă de mână cu Călușarii. se duc crenguțe cu frunze de tei la biserică. la biserică se îngenunchează pe iarbă şi frunze de tei care apoi se folosesc la îndepărtarea relelor. fără a proveni din aceasta (tot. la origine. oamenii nu se vor îmbolnăvi de friguri în timpul verii. se împodobesc ușile şi casele cu crengi de tei. din păcate. În această zi se ung ușile şi ferestrele cu usturoi şi leuștean ca apărare de duhuri. 145 H. 155. a îngerilor și demonilor. Plecând de la o cunoaştere empirică. Gadamer.. 291. Aşadar. cit. dacă se suie. Tot în această zi se buciumă pentru a se aduna ploile de vară. dacă în ziua de Rusalii este timp frumos. cireșe. păsat de porumb. ce trebuie făcut pentru a scăpa de influența lor nefastă. în vase noi pline cu flori. Diferența dintre tradiția apuseană și cea răsăriteană este la fel de mare ca diferența dintre cele două lumi ale ideilor: lumea lui Aristotel și lumea lui Platon.. dacă plouă în sâmbăta . Toate jocurile lor se sfârșesc cu o horă în care se prinde oricine. » 151 Metafizica este aşadar ştiinţa limitelor raţiunii. Se presupune astfel că Rusaliile au fost. 149. cit. op. Creaţia lui Dumnezeu este înlocuită de făuririle omului. deoarece se crede că Ielele sau Rusaliile fug din calea lor.G. 149 Ea nu poate să abandoneze – fără a se renega – primatul subiectului. care constituie punctul de plecare a raţionalismului ce a pătruns în Biserica apuseană. 297. şi civilizaţiei tehnice. du Cerf. cit. 154 Cauza existentei este determinata de existenta – ontologia si teologia devin logica rațiunii. ci ca explicație rațională a cercetării biblice a lui Dumnezeu cauza primă a ființelor. p. spiritul este condus către adevăruri a priori care trimit la experienţă. aceleași cu Sânzienele. Paris. op. op. căci de pelin fug Rusaliile. nu se mătură. căci adevărurile care provin din raţionamente analitice şi analogice nu sunt cunoaşteri. trebuie să-şi lege pelin. așa cum au fost consemnate de etnografi și pasionați de tradiții și cultură românească. citat de Christos Yannaras. femeile poartă pelin şi beau vin cu pelin pentru a fi voinice. lasă loc.. Venetia. op.septembrie ... suflet. care era emblema Dumnezeului biblic devine proprietatea exclusivă a energiei umane. 146 H. când trebuie să meargă în același loc. Ea rămâne.. 360. Gadamer. p. 133 p. p.. sănătoase. Rusaliile la români (II) Marius Finca Rusaliilor. prinsă paradigmatic între doi poli: aristotelism şi platonism. Se crede că acei ce ar lucra şi n-au văzut Călușul devin pociți.. Domeniul său este definit de obiecte ale experienţei şi de judecăţi a priori. adică înnebunește sau este atins de o altă boală din care nu se mai scoală.

a celei mai vechi organizări sociale a omenirii. care are rădăcinile în tradiția și doctrina iudeo-creștină. care-l luară la joc. ursește fetele de măritat etc. Se spune că un om s-a apucat să lucreze în lunea Rusaliilor. începând din această zi. de aceea ei luptă totdeauna împotriva vechiului. pagina 8 cântând şi dansând. înregistrări audio. Dispariția satului tradițional românesc a coincis. ferestre. Ea umblă pe pământ sau plutește prin văzduh în ziua Solstițiului de Vară şi se desfată. O altă ipoteză ar fi originea diferită acelor două sărbători. Când i se nesocotește ziua. vifore. furtuni și grindină. fata care joacă rolul zânei este îmbrăcată ca o mireasă. Vincea-Turdaș. „În calendarul popular românesc. spre a nu mai muri niciodată. După alte tradiții Rusaliile erau fiicele lui Rusalim împărat. Ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase şi frigări ascuțite. ea stârnește vârtejuri şi vijelii. împreună cu alaiul său nupțial. Culcându-se la amiază. îndeosebi „cele mature. Sânzenii. cu salvarea în mare parte a tradițiilor . cu rochie albă şi cunună împletită din flori de sânziene pe cap. Vorbim aici de patru substraturi diferite. Ele cântă şi joacă în anumite zile ale anului. video etc. „soborul Sâmpetrului” sau „duminica tuturor sfinților” se ține pentru apărare de rele. vegetația este în maxim de forță. Ultima zi din săptămâna de după Rusalii. Călușarii. adică de solstițiul de vară. ziua de 24 Iunie are mai multe denumiri.până atunci doar orale . format din zâne fecioare şi fete frumoase. se poate dormi afară. dansând pentru belșug şi pentru vindecarea suferinzilor. a răului. Rusaliile sunt niște babe hidoase. de pe vremea lui AlexandruÎmpărat. Datorită vechimii celor două ultime sărbători. vindecă bolile şi suferințele oamenilor. de furtuni şi vijelii. Cel care se supără în „joia mânioasă” va fi supărat tot anul. Janeta Ciocan. Se spune că acela care se supără în această zi va fi supărat tot anul şi-i va merge în gospodărie pe dos. pornesc Călușarii prin sate. Este obiceiul ca. prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sânzienele dau ziua înapoi. sărbătoare prin excelență a solstițiului de vară. Având Alexandru o sticluță cu apă vie. dar sunt tot fecioare. fiecare gospodar să se ducă la holdele lui şi să le stropească cu apă. cit. op. Drăgaica face a se coace fructele şi semănăturile mai repede. adică de când omul a perceput și măsurat timpul. iar marți după Rusalii nu se lucrează. sunt cei care ne „explică” și azi magia vindecării miraculoase și a cunoașterii profunde a misterelor originii și rânduielii lumii. „Alții susțin că Rusaliile sunt trei fete mari. care amintește de Ierusalim. În cetele de Drăgaică. Alte tradiții și legende de Rusalii au fost consemnate de A. Soarele se spală pe faţă în timpul răsăritului. Rusaliile și Sânzienele care s-au transformat prin sincretism. Astăzi sunt gârbovite de bătrânețe. Ele îi schilodesc. art. Se poartă pelin la brâu. din care i-a dat calului său să bea. pe poala răsăritului. Vorbim de culturile Cucuteni. când ziua este cea mai lungă. îndeosebi bolile copiilor. În această zi. .prin scriere. adică diavolul. amintește de puterea magică a preoteselor matriarhatului neolitic românesc (mileniile 7-3 î. lasă florile fără leac şi fără miros. Sânzienele se țin pentru că atunci ia Cel-din-Baltă. cu ajutorul multor buruieni. iar sâmbăta de după Rusalii.). Creștinismul. Săptămâna de după Rusalii. ferindu-le de stricăciuni şi putrezire. Ursina. sau Sânziana mai este numită şi Împărăteasa. cine se uită la el cu atenție vede curgând apă jos. cele trei fete care se aflau la curtea lui au băut şi ele din acea apă. În timpul ceremoniei nupțiale. se pune la uși. I se părea că sunt trei femei. printre care: Sfântul Ion de Vară. sub înfățișarea unor lungi raze luminoase. Sânziene. În unele variante. Drăgaica. Drăgaica. numită şi „Sâmpetru de vară” sau „sărbătoarea lupilor” se ține ca apărare de grindină şi de lupi. norocul nost să vie tăt la noi!” De Rusalii. pentru protejarea recoltelor şi a turmelor. ia oamenii pe sus şi-i îmbolnăvește. sub pernă. de-a lungul mileniilor. cit). pe la răspântii. a iepelor” sau „buciumul Rusaliilor” se ține ca protecție a treburilor gospodăriei şi culturilor de grindină iar a oamenilor. Vinerea se ține de la amiază pentru protejarea de tunete. ca să se mărite mai degrabă. Rusaliile strămoșești se țineau pe 7 iunie. Călușarii cabiri au reprezentat reforma teologică a patriarhatului. 4. odinioară aveau loc târguri. E ziua când se întoarce crângul spre iarnă. Sânzienele marchează apogeul acestei renașteri a vieții! Potrivit calendarului popular. La Sânziene. a doua zi de Rusalii.septembrie . pentru protecția sănătății şi a recoltelor. La biserică se sfințește apa pentru a stropi holdele ca să le păzească de dăunători. de când patriarhatul a început să înlocuiască matriarhatul. a Soarelui.” (ibid. necurată. le scot ochii şi-i asurzesc pe cei care nu le respectă. ca nu cumva Rusaliile să descopere casele prin furtuni şi să-i ia pe cei dinăuntru (A Bucurescu. Sânzienele și Drăgaica se serbau la 24 iunie. de boli. apără holdele de grindină. Drăgaica. fructele se formează. lovituri. rostind: „Doamne. s-a ajuns ca să nu se mai distingă diferențele între rusalii sau drăgaice și sânziene sau iele. Crăiasa Holdelor ori Mireasa. sporul. Tot acum este obligatoriu ca fetele mari să împletească cununi din grâu care vor fi puse la troița care apără hotarul satului şi în biserică la prapori. Este opusă și complementară Crăciunului care marchează creșterea zilei și deci renașterea. Fetele. ca protecție față de trăsnete. „De marea sărbătoare a Sânzienelor sau a Drăgaicei. tămăduiau bolile. Rusaliile au fost niște femei. şi se ține de toți pentru dragoste şi plăcerea florilor. S-a calat peste tradiții și obiceiuri vechi. Stăpâna Surorilor.). Nivelul creștin-ortodox. devenind astfel nemuritoare. Bucurescu în articolul citat: „După mitofolclorul românesc. Naşterea Sfântului Ion Botezătorul şi Cap de Vară. din fericire. aceasta fiind şi denumirea dacică a pelinului. care. bobul de grâu se umple. Ziua Soarelui. fiind o sărbătoare a luminii. cu care-i pedepsesc pe toți cei care muncesc în zilele lor. Apoi l-au muncit până lau trezit” (Adrian Bucurescu). respectiv intervalul 24-30 iunie se ține. dis-dedimineaţă. în aproape toată România. (C. îmbrăcate în alb. coboară originea ei la cel puțin 8-10 milenii. grindină.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL ION RUSTICON. Sânzienele. zâna bagă bob spicelor de grâu şi miros plantelor de leac. Din această apă însă nu se poate bea pentru că preotul când face rugăciunile de sfințire a apei spune și niște blesteme contra dăunătorilor culturilor.) Concluzii Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai frumoase și pline de semnificații sărbători a românilor. care zboară prin văzduh în zilele de Rusalii. cel mai recent. apoi se apucară să-l întindă şi să-l trântească. 3. fiecare cu vechimea și semnificația lor: 1. Drăgaica este Doamna Florilor. etnograf). fără doar și poate un obicei arhaic preluat și de preoții creștini (cf. peste câmpuri şi păduri. Amuţitul Cucului. sub pat. Joia „mânioasă. lau apucat în vis Rusaliile. în semn al cununiei. Hamangia etc. plantele de leac sunt bune de strâns pentru tămăduire. Olariu-Arimin. ele iau în ziua lor din toate roadele pământului. potrivit tradițiilor. icoane. În a doua zi de Rusalii se sărbătoresc Sânzienele. întruna singură.H. reprezentat de iele/sânziene/rusalii. aduce grindină. mai veche ca lumea Sumerului și a Egiptului antic. Singurul târg de Drăgaică păstrat până astăzi este cel de la Buzău. dau bețe şi basmale călușarilor. 2. arde piatra-n apă. fără a reuși să le elimine complet. păstrătorii unei tradiții de 4-5 milenii. Sânzienele sunt fete sfinte.

uimește la nivel senzorial. prin care el va trece „freamăt al tuturor pădurilor”. cel pelasgo-getodaco-rumân. pe care puțini o înțelegem şi mai puțini o trăim. metafora). dezvăluind noi valențe ale forței creatoare a limbii române! * Lucian Blaga .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Iisus Hristos a dus la desăvârșirea înțelegerii rânduielilor lumii și a armonizării vieții oamenilor cu vrerea lui Dumnezeu. nu provoacă o emoție de neuitat. trezind în cititor interesul pentru o sintagmă încărcată de sensuri filosofice mult vehiculate de cei ce aspiră la desăvârșirea lor spirituală. Acestea de mai sus demonstrează fără echivoc continuarea peste timp . după ce ne răscolesc sufletul cu întrebări ce depășesc cadrul existențial.scriitor înzestrat cu har divin . în toamna vieții . în artă de esență prin pluridimensionalitatea pe care o dă limbajului artistic.* Să redai într-o străveche expresie monastică fiorii unei gândiri post moderniste nu o poate face decât artistulartizan cu talantul îngropat la rădăcina teiului sfânt. T. cu „psalterionul şi țitera”***. oferind limbii noastre o forță imagistică şi spirituală rar întâlnită în poezia contemporană. poate să se înalțe.d. depinde numai de personalitatea receptorului. laureat al crucii de lemn.sunt. ce te introduce în lumea misterului încă din anii fragezi. Tulburătoare mesaje poetice primim de la distinsul nostru colaborator.a unui neam. ce meditează în „templul” copacului. pe care ne-o oferă poetul-creștin Dumitru Ichim. ajuns în GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN (ați sesizat. ce îl plasează pe Dumitru Ichim printre creatorii postmoderniști ai literaturii noastre. .a. căci numai acela care „coboară în rărunchii pietrei” şi ucenicește în genunchi.. Toate printr-însul (adică prin Logos) s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut”. XXI. etc. cu toate ambiguitățile de stil. sărbătorită de românii de pretutindeni. înflorind. poetul din Kitchener se întoarce la uneltele sale: Cu psalterion și țiteră / m-am întors la mine din nou / și am găsit / din toate câte ceva. specifică marii poezii a începutului de sec. aglomerarea de metafore revelatorii. versul liber cu metrică variabila etc. raționalitatea fiind proprie însuși Logosului ( căci tot ce s-a făcut printrînsul s-a făcut) . umila slugă a Cuvântului . Fiecare vers al poemului ne încântă la nivel afectiv.** Cuvintele ce denumesc obiectele din jurul nostru – arată poetul . devine un mijloc principal de menținerie a unității noastre ca entitate distinctă. în condițiile exilului românesc. răspunzând nevoilor spirituale ale cititorului contemporan care năzuiește să acceadă la desăvârșire. Din nou oferim cititorilor noștri vraja poemelor ichimiene. Odă limbii române evidențiază sacralitatea Logosului primordial. Slujind.creator. poetul D. așteptând la marea poarta de Magna cum laude a literaturii romane.precum ciobanul mioritic la fluierele sale de os.Logos primordial şi Logos – Cuvânt**. dacă place sau nu place acest poem. de fag… spre a-şi ține oile prin preajmă.Geneza metaforei şi sensul culturii (Humanitas 1995) ** I P S Bartolomeu Anania . Popa" din Iasi. Neuitarea și cultivarea acesteia. cât să se spună pe sine însuși. răspunzând doar ultimelor ecouri ale plânsului mioarelor sale . desigur. Ichim se confesează într-o formă plasticizantă. Încredințat revistei noastre spre publicare. acesta provoacă la recitire.m. ce se transmit din generatie în generatie. În care creștin.. muzicalitatea textului literar înainte de toate. Întâlnim versuri-aforistice ce rezumă adevăruri fundamentale : Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim ş./ vorbim atât de omenește/că uneori Dumnezeu / sub umbra cuvintelor noastre / se odihnește”. omenirii! poate pagina 9 unică în istoria Odă limbii române – versuri de Dumitru Ichim Dumit ru Ichi m – Odă li mbii române O rt ansa T ud or dezvăluind zbaterea sa între două concepte filozofice . În literatura contemporană încă nu am întâlnit un poem închinat limbii romane de o asemenea profunzime. se „întoarce” imaginativ în lumea din care a purces . învățând să înmugurească şi să înflorească la anii târzii. Poetul.Puterea cuvântului Prelegere tinuta in aula Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr. bazate pe un imagism arhaizant sau intelectualizat. cu parfum de slovă meșterită în tinda chiliei. la reflecție şi aprofundare pe baza destructurării textului poetic… întrucât. creație poetică ce a încununat limba română în chiar ziua de 31 August 2013. vreau să subliniez originalitatea şi măiestria stilistică a poemului Odă limbii române. din moși-strămoși: „jumătate pământ. jumătate minune .instumente vechi muzicale cu coarde metalice Întreaga creație poetică a lui Dumitru Ichim . cand autorului i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa * ** Plasterion şi ţiteră . dar conștientizează cu tristețe că rămâne la stadiul de aspirație. prin profesie.septembrie . care ne cufundă în meditație şi ne înalță spiritual. ascultând la slujba Învierii Domnului. de fondul său aperceptiv şi nu numai… Cuvântul creator românesc transformă operele poetice. Obsesiv. Logosul revelator şi creator deopotrivă. păstrătoare a valorilor spirituale.o percepem ca pe o odă închinată limbii române. Câtă nevoie avea poezia românească de o astfel de înălțare pornind din străfunduri. / dar fiecărui ecou / îi căzuse numărul de stradă / și prima literă. ce ascunde în volburarea sa Adevărul tulburător. Amânând pe altcândva analiza artei stilistice a poetului. unde vrea nu atât să ne arate ce spun alții despre dânsul.cele cu lacrimi de sânge dar şi confraților de breaslă care se vor bucura. in ziua de 13 mai 2009. Evanghelia după Ioan : „Întru-nceput a fost Cuvântul….cel puțin 10 milenii . dar şi rațional.

acasă. precum delta bându-și apa. sărind cu-n picior . l-amanta groparului. rămânând din ei doar zvonul. E o limbă aprins de curioasă. Când voi pleca spre locul știut doar de tei. să tac. de ce bate într-una văz duh!'' ''Ochiule. apoi te trezești să mergi la-nviere. ai grijă când treci prin nor!'' De la frunza de măcriș să mă strâmb. Am intrat la spic și la strugur ucenicind tainei începută de mugur :. GOOD BYE De vânzare mi-e moartea. bahnei să-i străbată stuhul?'' Și a vrut să se oprească. binișor. cine-ar sta să mă asculte? Dar nu taina de pădure! Cine frunza-a prins să-mi fure? Poate-amanta lui mă-nsamnă. Substantivele noastre-s amare.și-nvățai de toate. Invățai să joc șotronul.. să mă înalț. peste moarte. Nu te teme de moartea cea mică. Întru-nceput. ce-nșela amarul lui c-o răchie sau cu -n dor.parcă-i și văd cum în hohote. Și mi-a zis. nici durere. GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN Am intrat în templul unui copac și-am învățat să înfloresc. să n-ai frică. nu fi ursuz!'' încercai răspuns cu pravila.Dă-i cu tifla la fitil. zice teiul. că-s bătrân! ODĂ LIMBII ROMÂNE Vorbim cum ne-a-nvățat mama a spune lucrurilor din jurul nostru jumătate pământ. de-auzi zborul ca vedere spre auz? Ochiule. că înaintea lor. sai! timp de clopoțel cât ai. semn poftit din ochi a toamnă.egretă pătrățelul scris cu cretă. Spune-i să închidă pleoapa să n-audă ce văd eu. vorbim atât de omenește că uneori Dumnezeu sub umbra cuvintelor noastre se odihnește. nu au declinare nici de venit. peste vii. peste ea te învăț cum se zboară. nu fi ursuz!'' Și-ntrebai și inima..cum vântul în spovadă crai nou dă ovăzului ''Care-i taina văzului? Poate dincolo să vadă..'' Si-a-nceput din nou să bată ca un zvârcolit de pește. . calm. Unde cade piatra. dar parcă nu era în vis ''Venind la apusul soarelui. dar pe furiș. fără tăcere.. mai mult. dar de invidie. nici de dus.. . dar fiecărui ecou îi căzuse numărul de stradă și prima literă. prânzește-ți lumina de seară. și-apoi fugi. că pohtă-are de mahorcă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Cu psaltirion și țiteră* m-am întors la mine din nou și am găsit din toate câte ceva. le-a fost Cuvântul. ar putea să vadă alt soi de lumină? Ba. că săcătura secăturilor intră-n literatura română prin Magna Cum Laude . şi să tac. ca mama. multe. rob luminii.algebra din retină cu necunoscuta din ecuația . din fierea bătrână.'' LIUBOVNICA GROPARULUI Învățai de la culbece puntea lunii cum se trece ''. N-AUZI ARIPA DIN CULORI? Ochiul. Dormi puțin. ''Vrei cu-adevărat să știi?'' dar continuă '' Văz duhul.. ''Imi vei spune vreodată?'' ''Nu acum. la puntea albă ochiul din târziu pândește. apoi s-o-nmugur. ci numai orizontul de sus taboric urcuș de Vinere Mare. binișor. sorbim din ulcică și vin și lumină Cuvântul când ne cheamă la Cină.) în urma mea or să plângă. c-așa-i de Paște. chiar îngerii omeneasca vrând s-o deprindă merg la gramatica noastră din ghindă. stând în genunchi.văzduh. ochiului sărut ar vrea.septembrie . cugetam cu mintea nătângă de cămătar. că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă al lunii. pentru unii. toți frații mei de condei. '' Te-a mustrat cândva urechea că te folosești de auz? pagina 10 Unde-ți sunt culorile fără frâu și fără pinten? Nu-i așa că norii le dă auz la ochiu-ți sprinten? Privind nu le-asculți aripa cum înveșnicește clipa? Și înaltul. m-a întrebat '' Cum inima făr. . muntele și luminișul de la știubeu. și nu a durere dând semn. Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim. vechea.Mi-e rușine. iar veacul din duhul pietrei ce nu se schimbă răspunde plevei ce-o vântură vântul Oamenii ăștia s-au născut din limbă. N-avem tâlmaci în această prisacă și Vale a Plângerii. (oh. se doarme întâi. Mai dihai decât deochiul la toți le făcea cu ochiul și-i culca apoi sub iarbă după ce-i țuca pe barbă. mai copil. nici suspin.freamăt al tuturor pădurilorlaureat al crucii de lemn! VISUL ROMÂNULUI STRĂIN Cum visul poate de noapte să se-agațe turnând untdelemn în candela soarelui? Eram acasă și de pe deal bisericuța de lemn a coborât și m-a luat în brațe. jumătate minune. că eu rămân! . la țară. Am intrat la piatră în rărunchi și am deprins cum să tac. să mă înalț.

autoironie şi umor. în toate nădejdile mele își avea locul. şi în drum spre Petersburg. . pentru un om tânăr cu perspective atât de frumoase şi a conchis că principalul este să ai un ideal în viață. S-a împușcat de dragul unei idei: dezvoltase o întreagă teorie savantă. rang. Nu mă încânta atât gândul că am un tată.[13] Adolescentul era însuflețit de sentimente generoase față de tatăl lui de drept (Andrei Petrovici Versilov). şi atunci numai o clipă (dar acea clipă a fost de ajuns. după cum mă încredința el însuși anul trecut. Dostoievski și-a înzestrat personajele cu trăsături angelice şi demonice. carei paște pe ruși De îndată ce un rus se îndepărtează cât de cât de făgașul consfințit de lege şi tradiție. nu merită să trăiești.“ [10] Adolescentului îi este lehamite să mai trăiască printre intrigile oamenilor. unde te învârtești dai numai de minciuni. convins că fără a-l înțelege pe el. Iar ele nu se simt câtuși de puțin incomodate de coexistența dragostei şi a urii. mi-am dat seama că nu iubesc oamenii.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 11 Adolescentul (F.M. care-i socotește pe ceilalți vinovați față de el. Băiatul vesel şi neastâmpărat. Şi pe mama am hărțuit-o cu tot felul de întrebări. de dragul unei idei înalte. unul definit mereu prin celălalt. înroșinduse. atunci nu-ţi mai trebuie altceva… Toate relele provin din pierderea idealului de către oameni. care-l venera pe Makar Ivanovici al ei ca pe un zeu. deși sunt un bastard în toată puterea cuvântului. dar știu că în toate planurile mele de viitor. câtă vreme rămâne pe făgaș. când te-ai socotit întotdeauna un copil părăsit. unul centrat pe Versilov. pentru a-l ajuta să-şi spulbere clevetirile. pe Arkadi Makarovici Dolgoruki. ce se alege de el? Devine o frunză purtată de vânt. a vinovăției şi a responsabilității a fost rana lui fiziologică (crizele de epilepsie) şi sufletească.) Firește că ceea ce mă îndeamnă să aflu adevărul nu este o simplă curiozitate bolnăvicioasă. un om putred de bogat şi consilier secret): Firește că nu-i puțin lucru să-ți găsești pe neașteptate părinții. într-o epocă în care domnea puterea banului. fiindcă era zgârcit şi se purta urât cu iobagii. pe discuțiile purtate între ei. Şi numai la sfârșitul vieţii sale. fiul legal al iobagului Makar Ivanovici Dolgoruki. o ură surdă față de toți şi de toate. prin care demonstra că rușii sunt un popor de rasă inferioară şi că. supusă şi neputincioasă ca o muscă. un tânăr. o mare durere. Imaginația fiului n-a fost zguduită numai de cadrul dramatic în care a pierit bătrânul. însă fiul de drept al moșierului Andrei Petrovici Versilov şi al Sofiei Andreevna: „Trec așadar drept fiul lui legitim. altul pe Arkadi. nici vorbă nu fost de vreo idilă între ei şi că totul s-a întâmplat așa pe neașteptate. el s-a eliberat de această rană. prefăcând-o într-o creație artistică. de o lume lipsită de ideal. pe măsură ce creșteam. singur de tot“[8] „Cred că de la doisprezece ani. craniologie. numai după vreo două săptămâni? Nu cumva o fi fost şi maicămea o femeie destrăbălată? Dimpotrivă. eu n-am ce căuta printre oameni“ „Mă voi ascunde ca o broască țestoasă în carapace!“. mai târziu. moment care stârnește o criză acută a caracterului său. Arkadi a venit la Petersburg mai mult de dragul acestui om (tatăl său) aproape uitându-și țelul inițial (să devină un Rotschild). fiecare gând. n-am izbutit niciodată să mă dumeresc pe deplin cum a început totul între el şi maică-mea. La gândul acesta eram mereu buimac de bucurie în ultimele zile petrecute la Moscova. Nu știu dacă-l uram sau îl iubeam. când Adolescentul împlinise deja douăzeci de ani şi l-a invitat la Petersburg. nu s-ar putea niciodată pricepe sine. fiindcă numai el ştia cine era vinovat că era copil din flori. când. simțea milă. prin urmare. şi fără să-mi dau seama. bazată pe frenologie. totul vine de la sine: avere. Dostoievski a imaginat doi eroi principali. locul acesta a devenit din ce în ce mai important. ci mai ales faptul că era tocmai omul care n-a vrut să știe niciodată de mine. să-şi nimicească dușmanii. Iată întrebarea: cum de a putut ea. se transformă într-un tânăr îngândurat care fuge de oameni: astfel îl descriau pe Dostoievski colegii de la școala de ingineri. Zău că nu știu ce e de făcut![11] Romanul evoluează pe două planuri. La vârsta când Dostoievski avea 18 ani. Adolescentul şi sora lui Liza sunt niște victime ale destinului cu două tăișuri. ea.septembrie . cum a putut tocmai ea să se lase târâtă într-un asemenea păcat.[12] Arkadi Makarovici Dolgoruki este un personaj plin de farmec. care a terminat de curând liceul. Nu că n aş fi putut să-i iubesc. totodată să se răzbune pe Scaraoschi. de uneltiri. La antipodul acestei lumi. pe care nu-l văzuse decât o singură dată la vârsta de zece ani. căci adevărata mea obârșie nu poate fi pusă la îndoială. ci şi de sentimentul vinovăției în fața lui. de înșelătorie. dar mărturisesc că pe cea mai importantă n-am îndrăznit să i-o pun fățiș cu toate că în ultimul an m-am apropiat foarte mult de ea şi nu obișnuiesc să mă port cu mănuși. când ești rus. Versilov avea să-i scrie personal. tatăl său moare. numai regăsindu-l se vor putea şi ei regăsi. Dostoievski se redă pe el însuşi. ba chiar oarecum în zeflemea.[14] Vreau să adaug în treacăt că. prin romanul Adolescentul şi ulterior Fraţii Karamazov. măritată fiind numai de șase luni ba încă şi strivită de prejudecați despre sfânta taină a căsătoriei. Problema părinților şi a copiilor.. post. aşa cum l-am receptat. Tot astfel personajul Arkadi Dolgoruki chiar așa îşi spune: „Nu. situație în societate. când mă pregăteam de plecare. se învârtea în jurul lui şi în cele din urmă se concentra asupra-i. tânărul Kraft se sinucide. în timp ce eu mă agățam cu toate visurile mele de el (dacă pot spune aceasta despre visuri). nu mai știe ce trebuie să facă. Romanul scoate în evidență toată această căutare încorda a adolescentului spre o viață curată. căci nu sunt prea duios din fire.[7] Dostoievski nu l-a iubit. În această istorisire a primilor săi pași pe drumul vieții esențială devine pentru el tocmai biografia tatălui. Încă din fragedă copilărie. „Simțeam nevoia să fiu singur. Expozițiunea Creându-și eroul. tânărul de douăzeci de ani împliniți. ca un adevărat foc. adică de când am început să judec conștient.“ Cunoscând prea bine firea paradoxală a omului. ca să-l uluiască). care m-a înjosit atâția ani. de cum se abate cu un pas. nevastă. fiecare vis al meu tindea spre el. spre relațiile firești între oameni. şi chiar pe matematici. temenele.. făgăduindu i un loc de muncă (să lucreze în casa bătrânului prinţ Sokolski. în paralel. Sunt aproape convins că. care izgonise treptat orice alt sentiment. ci mai degrabă ca un mucos grosolan şi ingrat. dar prezența lor mă stingherea ![9] Încă de pe atunci mi se cuibărise ura în inimă. caleașcă. ( . din câte am aflat sau bănuiesc. deși povestea toate acestea cu tonul cel mai firesc. Fiul se supune şi el părintelui adorat şi detestat. Dostoievski) – II – eseu Iuliana Onofrei Sinuciderea lui Kraft l-a zguduit pe Arkadi până-n străfunduri.

ca să nu mă calce vreo birjă. Dacă însă în locul lui Jupiter s-ar găsi vreun scriitor sau vreo țărancă toantă. acesta facilitează nu doar obținerea unor avantaje practice. accentul francez (habar n-avea de limba franceza). totuși e calm şi nu face uz de forța lui decât foarte rar. dimpotrivă. nici nu m-aş sinchisi că lumea mă înghiontește pe stradă. Conștiința că sunt un Rotschild m-ar şi înveseli în asemenea clipe. ÎNTÂLNIREA N-a fost să ne-ntâlnim în stele Şi nu știu… este un păcat? TU ai fi biciuit clepsidra. Patima îmbogățirii e transmutată într-o zonă superioară.M. La temelia visurilor de înavuțire nutrite de Arkadi Makarovici Dolgoruki stau impulsuri ideale[16]. mustind a primăvară: Mai verzi. el vrea milionul numai pentru a fi conștient de posibilitatea puterii. îmi spuneam eu. Dostoievski recreează în roman. Şi-au poposit pe gâtul cald al Lunii? De câte ori să-ți spun că ne privesc Când Toamna face dragoste cu prunii Când Luna trage Soarele de plete În joaca lor de-a veșnicia vieții Țes umbre verzi în marea de lumină. Să mi te-aducă şi mai tânăr printre ele. mai înțelepți decât noi doi. sărind peste băltoace. Ajuns „ban-idee“. de „conștiința intimă a forței sale“: Ce poate fi mai liniștitor decât convingerea că ești puternic? Jupiter e stăpân peste tunete. cu hainele. Mi-ar fi destul să ştiu că aş putea avea cel mai bun bucătar din lume şi că aş putea mânca cele mai rare bunătăți.[17] Însă viața i-a dezmințit ideea. dar ce e drept în lume Nu-i pentru toți.septembrie . Arkadi Makarovici Dolgoruki nu visează lux sau plăceri. Spălându-şi aripile şi pomeții De câte ori să-ți spun că ruga noastră Îi va aduce. atunci să te ţii. în care viața oamenilor era tulburată de îndoială. n-aş face niciodată uz de puterea mea. sălbatici. MAI TÂNĂR De ce ești TU mai tânăr decât mine? Cu ce jăratec îți hrănești tu caii? De ce le ungi frunțile cu lumină Şi le tot bați potcoavele cu naii De ce îți crești tu fruntea tot mai lată? Şi are șase puncte cardinale: În patru zbori căruța ta de vise. Olea). filosofică. Şi în ziua de azi gândesc la fel. atât de rar încât un prost ar putea crede că doarme veșnic. hipertrofiată într-un sintetic şi complex semn al epocii. Cine știe. dacă aş fi bogat ca Rotschild. oriunde m-aş pagina 12 găsi. piatra unghiulară a comportamentului omenesc. într-un plic Sărutat cu sigiliul de vară Îngerii-au strigat de două ori Se făcuse noapte într-o zi Cerberii umblau nestingheriți Şi ploua-n nuanțele de gri . Zerşcikov. pieptănătura pariziană. poate că a făcut-o să-şi piardă capul croiala hainelor. Venind în capitală obsedat de ideea de a ajunge un Rotschild. nici pentru cei ce-n rugă. frământat mereu de întrebarea: ce vreau. scepticism. încotro vreau s-o apuc? Cine are nevoie de mine şi cu ce m-ar ajuta alții. apucăturile şi romanțele lui cu tot ![15] F. epoca de tranziție. într-un cuvânt s-a îndrăgostit de toate aceste lucruri pe care nu le mai văzuse şi nu le mai auzise niciodată (unde mai pui că pe atunci el era foarte chipeș) şi o dată cu el a îndrăgit la nebunie şi omul. ca să mă mulțumesc cu o bucată de pâine şi o felie de șuncă. Trişatov) şi cu întreaga urâțenie a societății în care trăia. care şi-a păstrat toată viața puritatea sufletească. poate. Şi ploua trotuarul arămiu. Ea e subordonată ciocnirilor de idei. una dintre perioadele cele mai frământate şi cumplite din istoria Rusiei. dar şi o anumită împlinire sufletească. cinism. aş căuta să trec întotdeauna neobservat. o lume a sinucigașilor (Kraft. devine prilej de maximă tensiune şi exaltare. ori poate a dat-o gata romanța pe care a cântat-o acompaniindu-se la pian. ULT IMELE CUVINTE Ultimele noastre cuvinte Au plecat cu trenul de seară Pe-o bancă de lemn. Stebelkov. înapoi? Cu sânii goi. Adolescentul s-a trezit față în față cu toată meschinăria oamenilor (lumea lui Touchard. aş umbla într-un palton ponosit şi cu umbrelă. Țesală coamele de stele ude Şi le usucă-n ploaia de sub glugă Când ai să strigi la poartă. Lambert. Relațiile bănești deveniseră caracteristica ei fundamentală. Iar un Domn se închina în vals Pașii lui tot numărau o rugă Sau doar plânsul ultimului dans.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Țin să afirm de la început că nici nu-şi poate închipui cineva un suflet mai curat decât al maică-mi. dacă eu singur nu știu ce vreau?[18] Va urma Galbenul Mirunei Miruna Ocnărescu RĂSĂRIT Nu vezi că pescărușii au plecat. Scriitorul încarcă banul cu însușiri mitice. Iar EU din răni aș fi făcut un pat Era lumină-n jurul nostru Prin geamuri mari plângeau mușcate Cuvintele cădeau ca pietre În toamna vinilor surate Doar mâinile vorbeau prin semne Aveau mai multe degete atunci În jurul nostru ziduri de lumină Se prăbușeau şi ne zăream prin lunci Pe cine să certăm? Pe Dumnezeu? Că ne-a lăsat mai osteniți de toate? Când foc am dat la lacrimi era frig Cocoașele ne mângâiau pe spate. că trebuie să trec drumul în fugă. ar tuna zi şi noapte! Dacă aş ajunge foarte puternic. voi fi dusă Dar vei găsi cărare printre stele Tu mână-ți caii tăi cu jar. Iar două le hrănești în matinale Tu crezi că-i drept. se deplasează astfel la antipodul momentelor banale şi vulgare.

în puţinele sale pagini memorialistice. Aceste zboruri. în acelaşi timp. în conştiinţa oamenilor din „Oraşul Luminilor”. Doina Drăguţ Ajuns la Paris. în Impasse Ronsin. a moşnenilor. evocă interiorul atelierului lui Brâncuşi. numele de familie. „ţăran român şi cetăţean al Europei”. prin. în talentul său. Au fost români care au făcut. un mit. cu tenacitatea ţăranilor liberi români. tinerii scriitori (mai tineri. ale cărei fapte celebre ţi-au umplut copilăria. acolo. Spuneam. cum spune Petre Pandrea. „Nici unui alt artist. francezul Jean Arp. poţi să urmăreşti cu imaginaţia zborurile „Păsării Măiestre”. Acolo. Amintiri şi exegeze. Brâncuşi a intrat în boemă. Consider că Brâncuşi n-a făcut acest lucru decât dintr-un instinct de autoconservare. face ca numele lui. iar de acolo până în munţii Tatra. Al Philippide a evocat austeritatea locuinţei lui Brâncuşi. Între aceştia. poemele acestea sunt. pe jos. pe de altă parte. ca lui C. decât Brâncuşi) Lucian Blaga. scriitorii lu -mii au adus. voia să-i desfidă pe academiştii care erau în vogă. în timp ce. scriitori de pe toate meridianele lumii s-au minunat în faţa creaţiilor brâncuşiene şi s-au simţit datori să le slăvească în paginile lor. şi aduc.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 13 Brâncuși – în conștiința scriitorilor lumii Prof. Peter Neagoe era un nume în lumea beletristică şi cinematografică de peste Ocean. Era un exotic din Orient. în Impasse Ronsin 11. Un omagiu impresionant adus părintelui sculpturii moderne. laureat al premiului Nobel. el a intrat de timpuriu în conştiinţa nu numai a artiştilor lumii. Al. potir fără toarte. în toată literatura română. deschiderea faţă de marile valori ale artei sculpturale. Au fost şi români care l-au „cercetat” în „bârlogul” din Impasse Ronsin. precum şi a calităţilor sale morale. el ştie cum unduie firele de păr în buclele şi coadele de pe capul unei femei. O iubeam cum ţi-e dragă o rudă cu faimă. Şi-a zidit un cuptor de pâine.. pe de o parte. şi nici unui alt artist român. Philippide.) un atât de nesfârşit colier de poeme. că Brâncuşi. „Măiastra” lui Brâncuşi este „pasărea sfântă”: „Ai trăit cândva în funduri de mare/ şi focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. părea să-şi fi găsit rostul. pe jos. La noi. şi. Ce păcat că acea improvizaţie lutieră a lui Brâncuşi s-a pierdut! . Românul americanizat Peter Neagoe a scris un roman de mare succes: Sfântul din Montparnasse. poate şi pentru că procesul obtuzilor va-meşi americani îl făcuse celebru.”. încă din viaţă. tenacitate strălucit investigată şi explicată de Petre Pandrea. Brâncuşi”. într-o lume populată de exotici şi snobi. până la urmă. în toată literatura universală remarca un comentator român. Faptul că un mare romancier român stabilit în America a ţinut să scrie un roman despre Brâncuşi însemna o recunoaştere a modelului pe care-l reprezenta tânărul ce a făcut drumul de la Bucureşti. Se spune că atelierul lui Brâncuşi devenise un centru de atracţie mai important decât Turnul Eiffel. nu puteau să nu -i sensibilizeze pe poeţii din Oraşul Luminilor. Brâncuşi a devenit.. ci şi a poeţilor şi prozatorilor de pretutindeni. se înclină şi el în faţa vizionarismului şi arhaismului lui Brâncuşi.septembrie . toc-mai vocaţia marelui sculptor de a descoperi tainele lucrurilor: „. ceea ce este mai important. la Paris. ori Ion Vinea l-au omagiat încă din timpul vieţii lui: semn incontestabil al preţuirii pe care i-au acordat-o şi al recunoaşterii rolului acestuia în arta modernă. Un imn al veşniciei întru Brâncuşi este şi poema lui Rilke: „Cine spune că totu -i pieirii sortit?/ Din pasărea pe care-o ai rănit/ Ştie cine dacă zborul nu rămâne/ Şi dacă florilor nu li-i. poate. Timpul a adăugat noi creaţii. şi aduc. au adus. ceea ce ştie o întreagă lume. fără să scape (scria aceste pagini la senectute) faptul că acolo se preumblau frumuseţi feminine precum irlandeza Eillen. şi. belgianul André Castagnou. autor al unei metafore numită Pasărea lui Brâncuşi. la eternitatea sculptorului eternităţii. încât nu uită de unde au venit şi . o contribuţie incomensurabilă.// Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?/ Făptură ţi-am zice. Brâncuşi n-a făcut decât drumul până în Cetatea Luminilor. un omagiu adus forţei româneşti de creaţie. americanul Carl Sandburg. Este cazul să-l cităm pe spaniolul Valentin Garcia Yebra: „Iubeam România cu mult înainte ca ochii mei săi soarbă frumuseţea. cu vatră. fiindcă cineva.. născut din neamul tău. descendentul unor onorabili slujitori ai altarului ar fi putut să devină un lutier. Să nu uităm că la Hobiţa. E o iubire în care se amestecă gingăşia şi mândria.” Incontestabil.. Atelierul din Impasse Ronsin era vizitat de toată lumea bună a Parisului şi de peste Ocean. De peste Ocean./ În păduri plutitoare-ai strigat/ prelung deasupra întinselor ape. în care îşi pregătea cele trebuincioase zilei. La Eiffel admiri şi respecţi corectitudinea calculelor matematice. era. austeritatea felului său de viaţă şi. avea nebunia încrederii în talent. Între aceştia s-au aflat şi Alexandru Philippide şi Demostene Botez. să fie rostit cu respect în ţări depărtate şi între oameni străini. menit/ Să ne supravieţuiască-n ţărâne? ”. în 1970 nu i s-a închinat în viaţă (..încotro pleacă. „mai lungi sau mai scurte”. omagiul lor deplin. via München. şi o ştie de atâta vreme. în volumul Brâncuşi. până la Paris. era o diferenţă de 31 de ani între cei doi. şi scotoceşte-n adânc după tainele întâilor şi ale celor mai de mult făcători de forme”. într-un eseu poematic.. drumul din România până la Stalingrad. Pentru Lucian Blaga. cu poema Cine spune că totu-i pieirii sortit?. Dan Botta. semnatar al unei poezii intitulate Coloana fără sfârşit. Era cam de aceeaşi vârstă cu Brâncuşi. Americanul Carl Sandburg remarca. s-a impus. ca vârstă. precum şi Rainer Maria Rilke.

Iar mie. La 22 martie 1939 – şi este al cincilea groştei dintre cei şase copii plămădiţi de maica Floarea.criticul şi cunoscutul Constantin Frosin. Axiomes. L’ÈRE DES POÈTES . me découvre et me plais (sic !) dans cette langue.. pe coperta a patra a volumului George Filip ne spune printr-o strofă filozofică şi ultraironică cine a fost el prin această minusculă monolitică particulă epocă de creativitate. Vă recomand fructele minţii sale: Era poeților. întârziat pe deplin în limba română de acasă. il y a Verlaine avec sa devise : « De la musique avant toute chose » (nous y reviendrons). Cele trei volume de versuri descriu de fapt un triunghi. Canada i-a conturat şi impus definitiv destinul literar asigurându-i un orizont cultural stenic. mirabilul. A ma honte. j’ai découvert très tard ce Poète. şi Top secret-2013.septembrie . S-a întâmplat – hazardul!. doar în varianta română. ERA POEȚILOR.. conclu zi e la o tri logie Al ex Cet ăţ eanu franceză. Si l’on prend en compte que « énorme » peut renvoyer à : « qui hait (les) normes ». Vous avez déniché et souligné d’une manière extraordinaire mes subtilités stylistiques ». (din DOINA FINALĂ. jandarmul Pandele. peste legendă şi mit. c’est lui qui m’a découvert. car loin d’être une personne alitée. voire des lendemains qui chantent. biciul de aur al poetului. il y a Hugo parfois par son sens de l’épique. Nu știm precis dacă este de origine materială. care ne spune din tainele lumii. on peut dire qu’il a la bougeotte. à mon honneur : il a eu vent de ce que mon don de ré-poétisation et de réécriture me permet de traduire n’importe quel texte en français. română- . comme il y a Ion Barbu. des neiges d’antan. L-am recuperat recent. despre aceste trei lucrări inegale valoric. car il n’augure jamais de faire fi (ou. Cam asta îşi propune poetul. ochiul Divinităţii. Eu nu regret! Dar.. *** În prefața aceluiași volum. je me suis jeté corps et âme dans cette aventure. Conştientizându-şi posteritatea. diferite ca manieră stilistică dar siameze prin tematica majoră abordată. mais la musicalité du vers. il y un peu de la fibre de Céline poète. originar din Izlaz. ERA POEŢILOR. 109)” Dar vine renumitul critic şi gânditor Marian Barbu. qu’il ne tient pas en place… Comme il n’est pas une figure. Cât a plutit prin eclipsa câtorva ani poetul a mai tipărit un snop de volume. deocamdată. et ce fut le coup de foudre pour moi : surpris. ca de obicei. Mai vivant spus.. Zic a mea fiindcă am vrut şi vreau mereu să-l respir. foarte multe. Il y a là Villon avec sa Ballade des pendus. pag. Dar iată şi marea surpriză.să ne spună şi să ne convingă. afirmă: traducător George Filip n’est pas un personnage. de ce qui n’est pas poésie). Alex Cetăţeanu. tout au plus. puterea de sinteză a lui George Filip din Canada impune convingător o efigie a personalităţii sale. le poète déclare : « Je me reconnais. Qu’est-ce que cela a donné ? Jugez-en vous-mêmes. Ayant lu plus de trois quarts de ses poèmes en français. în astfel de formulări oximoronice. din arborele genealogic al lui Octavian Goga . minerală sau creat de Dumnezeu.. din Montreal.. Nu se ştie care a câştigat sau a pierdut mai mult. Et il a entrepris de me contacter.. AXIOME și TOP SECRET2013 . le contenu qui compte. la un moment dat cometa mea a dispărut.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 14 Versuri de George Filip TOP SECRET – 2013 şi.ca eu să-l descopăr acum vreo douăzeci şi de ani. dar cert este că poetul există. mais mieux vaut tard que jamais ! Au fait. să-i dibui tainele. Nichita Stanescu et Horia Zilieru. căzând în sus prin cântec şi cuvânt. scriitorului care mă lupt prin cotidian. quelle que soit sa difficulté. „eram un Robinson Crusoe pe-o insulă imaginară în care nu era nevoie să scriu poeme despre Ţară. un vagabond ce timpu-şi pierde prin era marilor confuzii şi: foaie verde şi iar verde. un talmeş-balmeş de iluzii. în Editura DESTINE. voire choquée par une poésie que je ne connaissais pas. dar şi el pe mine. Persiflist. În acest sens el a produs şi publicat o TRILOGIE bilingvă. Dar cine este acest nedomolit George Filip? După unele certe mărturii contemporane poetul s-a născut din mirajul Mării lui cea Neagră. énorme et abnorme à la fois. il est très actif. chers Lecteurs ! A lire cette poésie tout à fait spéciale – de tous les points de vue – j’ai la nostalgie des bonnes vieilles choses. Calm şi raţional totodată. poetul se rosteşte vizionar.. profesorul calm şi profund cugetător care-l ponderează pe poetul hoinar. Axiome. sublimat şi exprimat exemplar”.. L’ère des poètes. mi se cuvine onorabila povară de a vă spune în puține cuvinte. Descoperim. multe. prin care îşi „mângâie” contemporanii cârcotaşi şi opaci la înțelegerea şi „pe dedesubt” a liricii scriitorului montrealez. Le moment est donc venu de parler de la difficulté de traduire une telle poésie. qui dit plus que dix idées égrenées dans une Trebuie ştiut despre această TRILOGIE pe care enigmaticul poet George Filip ne-o pune la îndemână. Poetul George Filip este el însuși o nebuloasă sau el se perindă veșnic prin nebuloasa infinită a existenței noastre temporal materială? Nu ştim.trei siameze.. „Poetului. car il ne perd pas son âge à écrire des bêtises… Il n’est pas une personnalité non plus. Imprevizibilul. dar în varianta franceză. prolificul poet şi-a pregătit în taină a 75-a aniversare din 2014. on se rend facilement compte combien cette entreprise fut périlleuse ! La difficulté réside d’abord en ce que chez lui ce n’est pas l’idée.şi fostul oltean. Prin trei mărturii poetice scrise şi date nouă ca letopiseţ. în satul TUZLA. et « ab-norme » à quelque chose qui s’abat de la norme mais aussi abat (les) normes. que je ne savais pas si capable.

baletând ca un cocor. Cele 100 de poezii. sentențioase. d’autres fois elles deviennent subrepticement licencieuses et grivoises. la vie. incorigibil şi incurabil poet liric george FILIP.AXIOME. mentori sau idoli. le poète George Filip a résolument exploré d’autres voies que celles de Mihai Eminescu ou de Nichita Stănescu. indubitabil. qui greffe sur la québécitude une roumanité d’avant-garde. trimitere evidentă spre literatura subiectivă. stau ca omul prost. așa cum poetul precizează în Punctul de vedere de la începutul volumului. Ca OVIDIUS. marile trebuie ERAT pagina 15 efemer. poetul strigă din exilul lui lung către ȚARĂ: EU AM PIERDUT O ȚARĂ – ȚARA A PIERDUT UN POET. Şi cum ai putea stabili cu certitudine adevărul sau neadevărul versului. nedomolitul poet Darie Ducan îi spunea publicului. QUOD DEMONSTRANDUM.citiți şi nu comentaţi”. odinioară. Mai mult decât un sfârșit. poetul George Filip vine cu terța parte a TRILOGIEI – Top secret – 2013. finalitatea lumească este pentru creatori. Fiecare construcție în care se include direct sau prin trimiteri comunică în plan informal o estetică nemuritoare. un cumul de experiențe. „O carte în care. precum J. de modifier des mots. Iată şi opinia filozofului din Quebec Jack Bouchard. Răzvrătit de atâta uitare. La logique narrative est bousculée. fraţii noştri sau chiar noi. la violence de son langage décape ces topoi et invente une vue pluridimensionnelle où. prin excelență.. se şi ne întreabă. NU!.. L’effet est déroutant et fascinant. George Filip are și un condei patriotic. Operele câtorva scriitori de rang cosmic. un inclassable. Argumentul: fiindcă nu sunt demonstrabile. Montréalais d’adoption. din Iaşi.. spre a-i biciui pe actualii papagali nomenclaturiști. Mă inculp public folosind doar două citate.. Acestei curajoase lirico-politico-tragicomico desăvârșiri literare eu i-aş zice într-un cuvânt „IRONICE”. Idee-axiomă-chintesență: poeme ale timpurilor nu demonstrate. culese din prefaţa bine căznită de tânăra scriitoarefilozof Daniele Gifu. Într-adevăr.-P. Ca să-l elimin pe poet şi să-mi aştern liniştit gândurile vi-l reclam şi vă spun că după atâta amar de strădanie el vine dezinvolt şi pune pe Topul lui secret o atât de simplă dar profundă afirmație: SATIRELE LUMII SUNT PERLE ȘLEFUITE CU LACRIMI. puisque ceux-ci vont découvrir une voix unique jusque-là méconnue.. sinon griveleuses. les voix off abondent et dialoguent avec le poète. le poète George Filip mérite d’être connu de ses nouveaux compatriotes québécois francophones. magia versului său din acest volum vine din acest fond lumesc de o profunzime năucitoare. Volumul este.. Mai de multișor. Par l’originalité de sa vision. Nu trecem cu vederea Eul poetului oglindit în multe forme.de la cine or fi păscut înţelepciune? Aceasta ar cam fi.. de o clipă sau mai multe. un rebelle. scoasă la lumină cu fiece cuvânt îmbrăcat în simbolistică. Poetul plânge prin vers. Curajoasă carte! Este remarcabil că la începutul mileniului III. să-i sărut la careva mantaua-i de purpură. Şi-n final: al Dvs. Nu-mi este deloc uşor să plămădesc o chintesenţă a trilogiei lui George Filip – nebunul liric fugit din mileniul II în III. comme dans l’histoire de la peinture. l’amour. Cunoscut este faptul ca nu există adevăr demonstrabil și incontestabil. mafioții şi magnații de paie ai planetei. comme au cinéma à écrans multiples. acuzatoare. *** PUNCTUL DE VEDERE al poetului de la deschiderea volumului AXIOME. l’errance.. *** Nu putem trece cu vederea câteva pasaje despre acest volum. a biografismului . Ceea ce îl aduce aproape de melancolia viforoasă îmbrăcată în doină cu privire la strigătele de durere ale poporului român. necesară izbutirii împăcării cu sinele și cu divinitatea. un ghid inițiatic. EMINESCU.. il lui arrive d’inventer des mots. *** După cele două intrări şi tot atâtea spectaculare ieşiri din ring. cu putere de axiome : Eu nu-ngenunchi îndeobște la umbra niciunuia dintre poeții-mahări ai lumii. întăresc faptul că finalul vieții pământești devine cea mai imensă și mai izvodită temă de meditație.. tout en restant des plus poétiques . Pentru a ne „calma”. deci . Mais. Filip surprend le lecteur : même quand il traite de sujets connus. Pour l’amour de la cause. cât bea un președinte într-o viață/ de multe ori am vomitat poeme/ în epoca lui… mama ei de viață! (Dumnezeul suspect). ce fac cuprinsul acestui volum. scriitorul Alex Cetăţeanu îi prevenea pe cititori într-o prefaţă la o carte de-a mea: Va veni o vreme când veţi declara cu mândrie că aţi trăit pe vremea lui George Filip. en particulier depuis le surréalisme. am fost părtaşi sau chiar detestabili „eroi”. les uns mettant en valeur les autres. la mort. Nu după lung timp poetul revine cu aceeași vigoare: De aceea.septembrie . Mai recent. Andrè Malraux.. s’est complexifiée au point de perdre une partie de son public amateur de « belle poésie ».. fiindcă nu datorez nimănui – nimic. conține unele afirmații dure.. recte și poetul de față. SOCRATE. ce torrent verbal charrie rubis et scories. incită adesea pe cei (auto)proclamați poeții-mahări ai lumii. că: poezia lui George Filip este un templu în care trebuie să intrăm smeriţi şi fără bocanci. Eu nu am profesori reali. poetul îşi permite o retrospectivă aparent fugară dar de fapt profundă a istoriei amare şi criminale care s-a petrecut şi prin paginile căreia părinţii. un bilanț necesar. poetul aşează pe coperta IV următoarea afirmație. „De ce AXIOME?”. o spovedanie completă. făcută publică în postfața acestui volum: On peut affirmer que la poésie moderne. Sartre. din Bucureşti. Picasso ou Riopelle ne pouvaient refaire du Rembrandt ou du David. spre a se lua la trântă cu marii criminali. ou plutôt s’inscrivent en sourdine ou en superposition. Întreaga viață a autorului este aureolată cu suferință. jelește nu doar trecutul. Albert Camus. pe îndoctrinarii de toate soiurile. On devine un écorché. în sala Teatrului NOTTARA. care au îmbâcsit planeta cu tot trinitrotoluenul din văgăunile lor secrete.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL strophe. pour les besoins de la cause aussi.. adică simplu – şi mă-ntreb: dar HOMER. cu pantofii în mâini. Citindu-l vei avea la final şi imaginea istoriei încercate a poporului român. ci și viitorul:.. pour que le contour musical de sa phrase poétique atteigne à la Perfection ! Ce sont parfois des licences poétiques à vous couper le souffle.

ştie bunăoară că Omul ei se duce şi se-ntoarce aş vrea să ştii că nu le ştii pe toate eu am umblat cu glonţul meu de gât şi văd că-ntra-ale lumii cazemate pe-aici . to be or not to be! te doare fruntea – las-o să te doară femeia ta ce gânduri îţi mai toarce? este dresată. PRIETENE . .nu m-au dibuit succesul e o blândă răzbunare tu te răzbuni în fiecare zi printre fantome false sau reale hamletian..toate-s bune pe planetă putem dezintegra întreg mileniu e bine că-n terestra eprubetă am conservat seminţele de geniu voi împăraţi şi proletari ..și s-a decorat toată planeta curcubeul va ploua cu broaște regii blestemați vor da poruncă să votăm aceleași sfinte moaște.era Soare un astru degerat şi plin de bube ca un strămoş din timpuri milenare ce-ademeneşte îngerii în hrube eu mă cam răsfăţam ..primarii lumii ies din grote să înregistreze toți copiii le dau ausvaise ..într-o liniște deplină stâlpii vor fi grei de difuzoare și pe brațe nederatizate arbora-vom steaguri protozoare cei ce nu au liberă intrare vor sta prin barăci cu carnivorii fetele .fără taxe și-i invită-n sârba bucurii plutonierul și plutonierasa sa iar sunt grași c-așa le cade bine doar poetul curții smulge buturi prin pădurea tristelor destine dintru-n avion ne ning afișe la salon va fi un meci de box și-o s-anunțe înconjurul lumii tânărul speranței . POET ÎN DELIR pagina 16 și-a tăiat pasărea-vultur braţele iar dimineața nu a mai răsărit de atunci pe poeții din mituri Marea Neagră nu i-a mai pomenit orchestra cânta pe o frunză de crin clovnul era mai trist ca niciodată arheologii politici au spus adevărul: un tânăr bătrân sedusese o fată din munte a scoborât floarea de colț odată cu bănuitul om al zăpezii iubita mea fredona la fereastră întroienită de zăpada amiezii un dulău purta Luna-n privire calul meu bătrân cânta la ghitară pe prispă dansau fecioarele dalbe și eu aș fi vrut să nu mi se mai pară nebunul a cioplit un steag de război sub care s-au strâns leprele lumii și când gâlceava era-n toi am știut că suntem mai bătrâni ca străbunii avea dreptate tata când mă-njura că și eu prea eram dat dracului: după ce-am tăvălit polițistele am râvnit și la fata-mpăratului munții se bronconeau ca berbecii Osiris m-a ademenit prin odăi și-am aflat că cerberii doamnelor sunt mai proști ca o haită de dulăi nimeni nu bănuia că jucam farse vinul nu mi se sfoiegea în pahar pe vremea aceea .jucam şotronul şi mă zbăteam prin strâmtul infinit mulţi şi-au pierdut în veacul meu galonul fiindcă prin viaţă...fecioare .Pământul chiar eu am fost acolo ...octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL MOMENT SPECTRAL astăzi spălăm monștrii pe picioare punem în vitrine pâini celeste iar bătrânii noștri cei mai tineri vor ploua prin târguri – manifeste totul..Domnului Victor Roşca o să te iau cu mine prin istorii fiindcă mi-ai ars în Candele .septembrie .repetente le vor medita conchistadorii o mireasă a venit la nuntă matinală și la prima oră proștii mahalalei arși de soare au încins o proletară horă caști ..Jerry Fox se va bate o monedă nouă se va naște cea mai bună țară se vor pune-n cruce toți eroii se anunță altă primăvară poimâine voi fi pe Amazoane astăzi stau cu Dunărea la sfadă ieri am traversat Ecuatorul în Carpați miroase-a cavalcadă .cuvântul când se zbătea poetul printre glorii şi fumega ..vai vouă când voi vă zgârâiaţi zgârâie-norii într-un convoi fugit spre era nouă cântăm: ce trişti şi negri mai sunt norii..al dracului .colectiviștii recoltau munți de colivă la hectar pe urmă au adus rușii Katiușa și noi am încins-o la kazacioc se duseseră dracului speranțele iar țiganii ne vrăjeau în ghioc oprește-mă muza mea trădătoare nu te travesti-n poemele mele vreau să cânt cum n-am mai cântat printre legi şi dans de șrapnele.ăştia îşi pun belciugu-n rât în zilele când avem prea mult Soare şi rumegăm mirabila lumină spălăm pe Dumnezeul pe picioare minţindu-L că tot neamul I se-nchină trăim o vreme foarte relativă catâri sălbatici pe un strâmt recif şi-o să rămânem chiar fără colivă cum s-a căit un suveran-pontif încolo.

În acest scop merg la episcopul Inochentie al Râmnicului şi Noului Severin de la care obţin aprobarea necesară locuirii în siguranţă. astfel că episcopul le-a întărit dreptul cu un act oficial scris. Stăteau într-o colibă de lemn ce avea un paraclis unde se rugau. fură tot ce este de valoare. deoarece în 1709 izbucnesc aici unele răscoale şi deci. Întrucât nu au fost împroprietăriţi cu un act oficial.septembrie . care îi împroprietăreşte cu un act scris în anul 1737. este oblăduitorul. în care sunt menţionate hotarele.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 17 Mănăstirea Frăsinei. Au fost mai multe conflicte care s-au rezolvat cu ajutorul episcopului Clement. ci se stabilesc aici. Primele începuturi ale mănăstirii Frăsinei (denumire ce vine de la pădurile de frasini ce au existat cândva pe aceste locuri) datează din anul 1710 când doi călugări. îl execută pe Bujoreanul. Călugării sunt nevoiţi să-l părăsească. împreună cu care construiesc o biserică din zid zugrăvită în acelaşi an de Teodor zugravul şi ucenicul său Enache. unde doresc să dea o formă . Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare. dar nu distrug biserica. Ei cer episcopiei să cumpere acest pământ ca ulterior să-l dea schitului prin act de donaţie. Se mai spune despre călugărul Acachie că ar fi fratele Sfântului Calinic şi că ar fi aflat de La Sfânta Mânăstire Frăsinei se poate ajunge pe drumul de legătură dintre Râmnicul Vâlcea şi Sibiu prin comuna Muiereasca. Nici în Moldova nu poate fi. văzând că pământul călugărilor rodeşte. au venit fugind de nevoi doi monahi cu viaţă şi petrecere plăcută lui Dumnezeu. stareţ era ieromonahul Isaia care a fost şi el omorât. precum s-au zisu. deci cu un an mai târziu de stabilirea călugărilor la Frăsinei. În timpul jafului. Părăsit şi jefuit. de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire. Acest lucru se întâmplă şi boierii devin ctitorii schitului. Damian. Importantă mai este Mănăstirea Frăsinei şi prin regulile sale unice în ţară. deşi unii susţin anul 1720. hram ce se păstrează până astăzi. Regulamentul Sfântului Ierarhic Calinic. istoria nu consemnează nici o răscoală. Cei doi călugări au locuit fără aprobare din partea autorităţilor sau bisericii. Acachie. în anul 1845. Data exactă a obţinerii binecuvântării şi a construirii bisericii nu se ştie exact. ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat în document. Sfântul Ierarh Calinic. Mai degrabă Transilvania poate fi locul de plecare al călugărilor. Oricum. locuitorii satului au încercat să-i alunge. Ea creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei. Aceştia ocupă schitul. ce au făcut ca ea să devină un adevărat Athos românesc. Aceştia ascunzându-se între acele dealuri. s-au retras în aceste locuri singuratice. Astfel. este un locaş de unitate ortodoxă. păşune. iar biserica va avea hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. iar al altuia Ştefan. de a nu intra niciodată femei şi de a se face slujbă la miezul nopţii până dimineaţa este respectat cu stricteţe de orice vieţuitor al mănăstirii. După aproape 70 de ani. judeţul Vâlcea Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti de documentele vremii. pe lângă binecuvântare. ca şi când ar mai fi încă în viaţă. celor doi boieri Cârstea şi Nicoliţă li se adaugă altul. Numele unuia Ilarion. Se poate spune că Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic este Lavra românească în care se trăiesc în toată intensitatea poruncile Mântuitorului. pe care o consemnază „Buletinul Monumentelor istorice” din 1933. cam la 10-12 Km de Râmnicul Vâlcea. În anul 1764. un document din acea vreme consemnat de arhiva Mănăstirii menţionează: „Pe vremea fostului episcop al Noului Severin. Ilarion şi Ştefan. cât şi al mirenilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească. în vremea unei prea iuţi răzmeriți. Chiar dacă situaţia se calmează odată cu pacea de la Pasarowitz (1718). Această dată este menţionată şi în alte acte ale vremii. Tradiţia confirmă însă data de 1710. Chiriu Chiru Damaschin ce au fost numit şi Dascălu. la leatul de la mântuirea lumii 1710. unic în felul lui. fapt atestat şi Documentul nu precizează de unde veneau aceşti călugări. care acum. iar călugării au fugit care încotro. reazemul spiritual al călugărilor. acordă schitului şi un lot de pământ în împrejurimi din care să-şi poată procura hrana. sihăstria monahală din Carpaţi a atras încă din cele mai îndepărtate timpuri sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească… Mănăstirea Frăsinei. deoarece în 1711 începe lupta de la Stănileşti. îl va repune în vechile rânduieli de viaţă monahală în care a fost mai înainte. în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate colţurile ţării. dar în nici un caz din Muntenia unde pentru acest an. În această stare. Terenul cuprindea pădure. de oştile resvretirii…”. schitul îşi desfăşoară activitatea până în anul 1780 cînd o brigadă de voluntari români condusă de Preduţă Bujoreanu se retrage aici din calea austriecilor. Deşi se împăcaseră cu gândul că au vecini călugări. ca de altfel toate mănăstirile. cei doi călugări nu pleacă. Aceasta reprezintă pentru mulţi credincioşi din ţara noastră şi de peste hotare locul de comuniune al omului cu Dumnezeu. schitul se degradează. Sătenii continuă să-i supere pe călugări care apelează la boierii Cârstea şi Nicoliţă. o livadă cu pomi şi o grădină pentru zarzavaturi. cererea călugărilor a fost satisfăcută cu mare amabilitate de către episcop care. până în anul 1845. un călugăr de la mănăstirea Cernica. mănăstiri şi sate. care a fost trăgându-se de la Buzău. s-a iscat un conflict cu locuitorii satului Muiereasca. legală schitului. schitul rămânând pustiu pentru prima dată. pustiindu -se multe oraşe.

precum un paraclis care se va termina în anul 1905. renunţă la stareţul Acachie şi aduce din Athos pe un fost ucenic de-al său. Tot ca urmare a tradiţiei athonite. Simt plăcerea a vedea că cu aceasta vi s-a îndeplinit dreapta dorinţă ce aveţi în privinţa schitului Frăsinei. Calinic. păstoria lui se sfârşeşte şi Sfântul Calinic reorganizează viaţa monahală dându-i schitului o nouă conducere şi administraţie. . Mănăstirea Frăsinei rămâne singura mănăstire din Ţara Românească nesecularizată. parte femeiască. În timpul vieţii Sfântului Calinic. Sfântul Calinic interzice prin legământ şi blestem intrarea femeilor în biserică. 17 ian. viaţa mănăstirii se îmbunătăţeşte. gârbăvia şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine. Lavrentie. Policarp Nisipeanu. Sfântul Calinic face multe demersuri şi trimite mai multe scrisori ministrului cultelor N. Cuza prin care le explică situaţia de la Mănăstirea Frăsinei şi îi roagă să lase mănăstirii neschimbată viaţa de obște cu regulile ei. aşezând în acest scop în anul 1867 o piatră de legământ mai jos de mănăstire la 2 Km. îl aşază ca stareţ al schitului Frăsinei pe călugărul Acachie de la Cernica prin actul de la 1845. precum: sărăcia. chiliilor. Policarp realizează dorinţa Sfântului Calinic de a avea la Frăsinei reguli monahale de viaţă de obşte cu regim aspru de convieţuire. activitate ce se desfăşoară până în anul 1863 când. Iar cele ce vor îndrăznea trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor. maşină de treierat etc. Acesta continuă construcţiile neterminate din timpul Sfântului Calinic. care s-a retras la Cernica în urma jafului. la 13 decembrie 1863. pagina 18 Am văzut ce-mi cereţi despre schitul Frăsinei pe care mi-arătaţi că dintr-un simţământ de religiozitate din propriile Prea Sfinţiei Voastre mijloace l-aţi ridicat din ruină. Eu luând o asemenea faptă de pietate şi spre a vă exprima mulţumirea mea. mănăstirea va deveni un Athos românesc cu o viaţă şi regulă unică în ţară. Sfântul Calinic dorea ca în noua mănăstire să fie introdusă pravila aspră care se practica în mănăstirile din Muntele Athos unde se aflase înainte de a fi stareţ la Cernica. De asemenea. Kogălniceanu. 1867”.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL schitul părăsit de la vreun călugăr de la Frăsinei. După instalarea monahului Acachie. numărul monahilor crescuse şi viaţa duhovnicească era din ce în ce mai prosperă.septembrie . chiar şi domnitorului A. Pe piatra de legământ este scris: „Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo. cu regu li monahale ca la Muntele Athos din Grecia. se fac lucrări de închidere a pridvorului bisericii cu cărămidă şi se pictează. Asemenea primilor întemeietori. Viaţa ordonată de Sfântul Calinic se perpetuează şi în zilele noastre. Creţulescu. practicându se şi în zilele noastre. episcopul Râmnicului Noului Severin. dar datorită demersurilor făcute se reuşeşte şi de această dată neatingerea ei. se începe restaurarea clădirilor. Policarp aduce cu el un preot hirotonit în Sfântul munte. Prin sistemul de autogospodărire. Nu aceasta va fi însă situaţia după trecerea la cele veşnice a Sfântului Calinic. averi ce devin astfel domenii ale statului român. Al Prea Sfinţiei Voastre fiu sufletesc”. În urma emiterii acestui act de către Domnitorul A. mulţi monahi părăsesc mănăstirea. apar diferite ateliere. joagăr. Creţulescu răspunde afirmativ prin următoarea scrisoare: „Prea Sfinte Părinte. Printr-un alt act. I. pe care-l pune stareţ. la propunerea lui M. Apar lipsurile. Silvestru şi tot de acolo un diacon. la 13 octombrie. conform cu regulile stabilite. Gheorghe Iovipale în calitate de succesor al ctitorilor. Acachie doreşte oficializarea prin documente a schitului şi obţine aceasta de la boierul Gheorghe Iovipali. În acest scop. nepot al lui Nicoliţă. Această tristă situaţie se menţine până în anul 1888 când la această mănăstire vine episcopul de Roman Gherasim Safirim. în cele din urmă rămânând numai zece călugări. În anul 1889. În zilele noastre există multe mărturii care s-au transmis prin viu grai despre păţaniile stranii ale celor care au încălcat acest legământ. am ordonat ministrului meu de culte a lua cuvenitele măsuri pentru a satisface dorinţa ce-mi exprimaţi în privinţa schitului Frăsinei”. Mănăstirea începe din nou să prospere. Bun cunoscător al pravilei athonite. Slujbele de noapte începute prin Policarp şi ucenicii săi nu se vor abandona niciodată. Prin noua orientare a noului ctitor. Cuza şi datorită prestigiului de care se bucura Sfântul Calinic. iar toate veniturile vor intra în bugetul acestuia. de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte. Acolo este o biserică unde au acces femeile. numărul monahilor creşte. iar documentele vremii spun că războiul din 1916 nu o afectează. După primirea binecuvântării de la episcopul Neofit. se fac slujbe şi sunt şi locuri de cazare. Sfântul Calinic s-a zbătut ca viaţa monahală de la Frăsinei să decurgă în bune condiţii. mănăstirea ajunsese la o stare deosebit de înfloritoare. schitului îi revine dreptul de proprietate pe care îl dobândise în anul 1785 prin donaţia celor trei ctitori. Tradiţia şi practicile athonite încep să fie puse în lucru odată cu instalarea noilor vieţuitori. Cu toată împotrivirea Sa. I. mănăstirea este din nou ameninţată de secularizare. Domnitorul Cuza dispune exceptarea de la secularizare a averii mănăstirii Frăsinei dând următorul răspuns: „Prea Sfinte Părinte. se votează secularizarea averilor mănăstireşti. Am onoarea de a vă alătura pe lângă această scrisoare că Măria Sa ne trimite spre răspuns la ce m-aţi însărcinat pe mine a da în mâinile Măriei Sale. ministrul N. sub nici un chip. moară.

de ce nu. 3. a simți sau a exprima al celor care o folosesc”[3]. pe de altă parte. în toate fazele procesului guvernamental etc. fie că nu-l poate înțelege). dar. formal. Cu siguranță. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcție de ceea ce este rațional. altele implicite. există un mit: „acela că emoția. ordonanțe . ca şi în cazul limbajului hortativ. unele afirmate. în special atunci când mass-media compară sistemul de guvernământ naţional cu cele străine. Deoarece denotațiile termenilor juridici nu au înțeles pentru populație. Sensul transmis de limbaj depinde întotdeauna de contextul în care apare. se intersectează. Pornind de la câteva forme distinctive de limbaj. vechi şi noi. utilizarea eficientă a acestui limbaj ascunde apelul emoțional sub masca definirii problemelor. Totuși. şi nu de la corpurile alese prin vot popular. Limbajul juridic și cel administrativ. Ca atare. În acest articol vom continua demersul nostru de a înțelege limbajul politic. pentru că el satisface atât grupurile de presiune. Numai accidental ajunge un asemenea mijloc un instrument specializat de semnificare sau de referință… o limbă este. influențând astfel şi sensul discursurilor politice.septembrie . în campaniile electorale. provenite de la persoane oficiale numite în funcție. o caracteristică a acestui limbaj este flexibilitatea: interpretările aceluiași limbaj de către diverse autorități diferă în funcție de vremuri şi de condițiile sau interesele de grup. reglementări. tratate. cu cât denotațiile conținutului său sunt recunoscute ca instabile şi ambigue. care se adresează unui public sau unor angajați de la care se așteaptă să se conformeze direct şi imediat instrucțiunilor transmise. sunt cu atât mai semnificative. limbajul politic devine cheia spre universul emițătorului şi receptorulu i său (deopotrivă publicul și protagoniștii mesajului). mecanică. se completează. este esențială şi menținerea formei discursului rațional. Aceste elemente simbolice se modifică în funcție de talentul actoricesc. care predomină şi caracterizează procesul politic. În acest caz. rolul acestora fiind acela de a facilita rezolvarea conflictelor de grup. formele .). Atât în culturile primitive. Forme de limbaj juridic – se regăsesc în constituții. precum şi influența formei dramatice şi retorice asupra acestei reacții devin foarte importante pentru înțelegerea unei acțiuni discursive. factorul central al relațiilor şi acțiunii sociale. chiar şi atunci când nu se acordă atenție conținutului argumentului. Sensurile stabile ca formă. oricare sens transmis cetățenilor trebuie să fie în funcție de forma limbajului şi de decorul din care acesta provine. Din perspectiva observatorului. În toate aceste decoruri. cât şi masa şi continuă la nesfârșit în forme reînnoite în mod constant. având detaliile vag percepute. 2. de nevoile şi interesele auditoriului. dar şi de modalitățile de percepere a lui. Toate elementele stilistice relevante (precum: formele de expresie sau decorurile ce arată caracterul public sau privat al inițiatorului unui mesaj. evidențiate de Murray Edelman[1]. Ne aflăm în fața unui fenomen care contribuie la rezolvarea conflictului şi constituie totodată un mijloc de auto-exprimare. Caracterul crucial al reacției potențiale a publicului interesat. „comunism”. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. utilizarea acestui limbaj este acceptată drept dovadă a faptului că publicul are un interes şi un rol important în deciziile politice şi că rațiunea şi menționarea informațiilor relevante reprezintă calea către descoperirea naturii interesului. Indiferent de problema discutată. raționamentul etc. raționament şi concluzii (promisiuni sau amenințări). produc patru forme distincte care domină procesul guvernamental: 1. Acest limbaj face uz în mod obișnuit de termeni cum ar fi „democrație”. Apoi. Deway şi Bentley afirmau că acest proces de a numi ceva sau de a comunica într-un anumit mod poate fi considerat „el însuși o formă de cunoaștere”[2]. ambiguitatea este cel mai util atribut al limbajul juridic. Ca formă sintactică. legi. acorduri de coabitare (Sâc!) -. Răspunsul popular poate fi ușor de observat în imaginea procesului de guvernământ ilustrat prin oratorie patriotică. avansate în mod solemn. au acele relații cu cuvintele şi cu procesul de formare a cuvintelor care caracterizează întregul domeniu al mitului… Un alt mod de a studia acest aspect al limbajelor ca macro-mituri este de a afirma că mijlocul de comunicare este mesajul. în secțiunile obligatorii din punct de vedere legal ale deciziilor juridice. presă. Termenii prin care denumim ceva sau cu ajutorul cărora comunicăm. dar existența apreciată de populația profană (fie că nu este familiarizată cu un astfel de limbaj. există o influență continuă. „dreptate” „interes public şi – așa cum afirma Stuart Chase – „nimic nu este mai ușor de demonstrat decât că oamenii le acordă sensuri diferite”[5]. Edelman afirmă că „o formă de limbaj provenind de la organele alese în mod popular şi combinând definiții aparent precise cu comenzi pentru funcționarii administrativi şi judecători furnizează baza formală a simbolului”[7]. pe lângă unele confuzii semantice. Forme de limbaj administrativ – se regăsesc în reguli. cât şi în cele contemporane. Drept urmare. așa cum am afirmat. Și nu de a le inflama și mai mult. este clar că în acest caz. instinctele rasiale sau supunerea oarbă față de liderii carismatici reprezintă calea spre descoperirea naturii interesului publicului în politica guvernamentală”[6]. limbajul hortativ. Forme de limbaj hortativ[4] – se regăsesc în apelurile adresate marelui public pentru obținerea sprijinului politic. Desigur. ca macro-mituri. actorii politici încearcă în mod constant să-i convingă pe ceilalți că politica pe care ei o îmbrățișează trebuie acceptată de toți. puțin afectată de modul în care o folosesc indivizii. McLuhan a rezumat această fațetă a comunicării astfel: „limbajele. combinate diferit. memorandumuri administrative. constă din premise. asociate acestui limbaj. emanând de la public spre administrație.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 19 Filozofia discursului politic – IX Formele limbajului politic sau mitomanie politică Daniela Gîfu de expresie sau decorurile ce arată caracterul larg sau restrâns al auditoriului căruia i se adresează limbajul. oarecum. sugerează ce urmează a fi evaluat şi comparat. pe de o parte. limbajul juridic constă aproape în totalitate din definiții şi comenzi care produc o reacție puternică în rândul publicului.

1999. meteorolog rămas fără post datorită unei . rivalitățile din mediul literar şi mai ales singurătatea. Așadar Julien McKay. care exprimă un îndemn: propoziţie hortativă – din lat. pe care l-a găsit prea insignifiant. Economics and Welfare . [9] Robert A. no. Cu negaţia ne arată o piedică. În paralel. New York: Doubleday. 340 [4] Conjunctivul hortativ (indică un îndemn. Jacques Godbout. cap. prin forța lucrurilor. Spring. Editura a refuzat însă titlul. Din cele consemnate. încurajează inactivitatea administrativă. p. la "activ" adăugându-se şi scriitura elegantă. este important. Când atenția este concentrată asupra procesului guvernamental în general. Să nu vă îndoiţi! Enunţul hortativ este o formă care se adresează mai ales afectelor. Romanul acesta al lui Jacques Godbout . 1953. Knowing and the Known . Faptul că ideile populare despre procesul administrativ. publicat la Seuil în 2006 şi distins cu premiul MauriceGénévoix .nu ocupă mai mult de o jumătate de pagină . Harcourt. Ca atare. îi fac pe unii dintre concetățenii săi. Ambivalența aici este mai mare. Ed. Murray EDELMAN. Drept urmare. Ed. o voinţă) este un procedeu retoric prin care se evidenţiază caracterul de manifest. părțile implicate în negociere. şi Julien McKay va încerca săl scrie la Paris. reacțiile negative sunt mai evidente. Aceste însușiri sunt denunțate atât în discuțiile cotidiene. [5] Stuart CHASE. atât decorul. Brace and Company. pp. cât şi în declarațiile publice. transmise de limbajul administrativ. Atunci când atenția se concentrează asupra unei anumite directive. expresie latină. 147 [3] Marshall McLUHAN. "Sindromul Panteonului" din titlul propus de autor . 88. o poruncă.care ar fi fost descoperit de un psihanalist montrealez. este bine reliefat în studii de caz consacrate luării deciziilor administrative. 1946/1955. Prin asociere însă. constituie un catalizator al procesului politic în toate aspectele guvernării.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Limbajul administrativ (administrația prezidențială) denotă autoritate şi prezența unui grup închis care acționează spre o finalitate arbitrară./frumusețea locului. În Noul dicţionar UNIVERSAL al limbii române.septembrie . care nu fac obiectul analizei noastre. roman datorat unuia dintre scriitorii importanți din Québec. hortativus”.care nu prea are legătură cu conținutul. Politica şi utilizarea simbolurilor . plus unele ingrediente literare luate din rețetarele uzuale ale romanului. Din perspectivă politică. 18 [7] Murray EDELMAN. 134 [8] quid pro quo. aceasta este întrebarea centrală la care proiectata carte a lui Julien McKay ar încerca să răspundă.). 2. reacția publică trebuie mai bine evitată decât căutată. şi atunci autorul a propus Le syndrome du Panthéon.ar consta în starea de dezechilibru emoțional şi mintal apărută după contactul cu Parisul: "/. vol. Nici acesta nu era bun. ele devin interesante. 125143 [2] John DEWEY şi Arthur F. răspunsul maselor. nu se potrivesc cu utilizarea formei limbajului de către grupurile direct implicate în proces. p. Forme de limbaj de negociere – specifice domeniului privat. îl dezamăgește. Ar fi vorba deci de un roman axat pe o problemă de identitate. 1938. întorcându-se din războiul din Vietnam. iar reacția publică reflectă acest sens. bineînțeles. tipic irațional. implicarea publicului scade progresiv. l'écrivain. cât şi forma limbajului de negociere accentuează caracterul de afaceri private ce au drept scop eludarea suveranității populare. O condiție esențială a negocierii este aceea ca valorile să fie incompatibile.dar Panteonul literar din care scriitorul veleitar se imaginează făcând parte după scrierea şi. înseamnă un lucru pentru altul. Cert este că. 1959.. „Daedalus”.ambiția de a deveni scriitor şi viața la Paris. 10. Polirom. acela de a scrie un roman. 4. BENTLEY. p.fusese predat sub numele Julien. Într-un Paris care nu corespunde însă imaginii idealizate din mintea lui şi care deci. decorul activității administrative sugerează uneori o „punere în practică” a politicii populare şi legislative. Aceste exemple demonstrează că anumite cazuri sunt defăimate. 131 [6] v. 574. reacția se manifestă față de rolul funcționarului public în crearea în mod mecanic a „mitului suveranității populare”.al 35-lea într-o carieră literară de circa 50 de ani . putem sublinia că nepotrivirea dintre conotațiile fiecărei forme de limbaj pentru publicul larg şi pentru participanții direcți se diminuează pe măsură ce ne deplasăm de la limbajul hortativ la cel de negociere. „hortativ (gram. Beacon Press.La concierge du Panthéon . În pagina 20 procesul legislativ se presupune că decisive sunt declarațiile politice autoritare şi nu politica alianțelor de conjunctură. la politica de alianțe de conjunctură din timpul unei legislaturi. cap. numeroasele capcane ale unei limbi arogante. New York. p. Decizia trebuie luată printr-un schimb de tip quid pro quo[8]. 4. Cum poate fi explicată alegerea lui George Boileau de a-și americaniza numele?. la corupție etc. după succesul viitorului său roman. a intrat în afaceri şi și-a schimbat numele din Boileau în Drinkwater.. de proclamaţie al discursului politic. exemplificările negocierilor le aflăm mai ales în cadrul unui comitet electoral cu privire la condițiile pentru sprijinirea unui aspirant la un loc eligibil pe lista de candidați a unui partid. şi nu o cerere. așa că s-a impus titlul propus de editură .. 3. potrivit psihanalistului quebechez să-și piardă Cu La concierge du Panthéon. de tipul suspiciunii sau a ridiculizării. mai precis. 48 de ani . Myth and Mass Media. ironică presărată cu observații fine. Ex: Să ne iubim conducătorul!. ne aflăm în vecinătatea unor teme destul de uzate . în timp ce altele se bucură de o aprobare colectivă. Ernst CASSIRER. Politics. Politica şi utilizarea simbolurilor . The Myth of the State. The Tyranny of Words . Boston. DAHL. Implică un efort de a câștiga sprijin pentru obținerea unei poziții politice. Elementul formal semnificativ care transmite sens publicului este doar cadrul general. New York. subtilitatea codurilor sociale. şi nu împărtășite[9]. Charles Hendel. LINDBLOM. 1960. Portăreasa e un personaj figurant . o oprire şi se numeşte conjunctiv prohibitiv . Romanul se va numi Alias Boileau şi va trebui să nareze viața unui imigrant canadian francez din Statele Unite care. Charles E. 11 [1] Mirajul literar Mircea Gheorghe restructurări abandonează căutarea altei slujbe şi hotărăște să-și realizeze un mai vechi proiect. Iaşi. . p. şi nu printr-o structurare rațională a premiselor în scopul maximalizării unor valori. În timp ce negociatorul oferă o tranzacție.

care oferă şi vinul. îl invită la un dineu spre a-l prezenta unor prieteni. din cărțile ce-i trec prin mână. ci dimpotrivă îi adâncesc senzația de marginalitate. așadar de un conațional. sunt foarte mulți care se agață de ideea unei cărți pe care o vor scrie cândva. Firește că Julien refuză să împărtășească aceeași soartă cu a autorilor necitiți şi aruncați la gunoi şi nu -și lasă manuscrisul pe mâna secretarei. Proprietăreasa. Aceasta este în fond substanța romanului. filozoafă. . dar niciun ecou aici. Excedată de vanitatea expeditorilor de manuscrise. din prima clipă dezamăgitor. mai accesibilă. Ele sunt pline de observații pe care le auzim uneori . care nu are nimic din structura unui Rastignac. un ofițer . mai mult decât operele de artă înconjurătoare. editorii livrează cincizeci de exemplare care or să zacă în depozit câteva luni şi autorii sunt măguliți că au fost lansați la Paris. Cartea lui Jacques Godbout narează fără gravitate. Suferă de frigul începutului de iarnă în camera sa neîncălzită şi se refugiază în bodegi sau în sălile de cinematograf. orașul este închis . pentru el. ea este ocupată clandestin de o dansatoare țigancă româncă. juvenil. povestea unui edec. Va reuși să o scoată din cameră şi s-o pună la adăpost de urmăritorul ei. în același timp. Şi atunci. fiindcă Julien nu reușește să aducă în discuție proiectul său. vorbește cu păsările din parcuri despre ambiția lui scriitoricească. fără nici o consecință. se mulțumește cu o editură obscură. Firește că se gândește mai întâi la marile edituri. dar autorul trebuie să fie în oraș. în mod inutil. fără să fie așteptat de nimeni. Julien pare terre à terre cu lipsa lui de aplomb şi de erudiție şi face o figură mai curând ușor ridicolă.. intră în vorbă cu cerșetorii de pe malurile Senei şi le oferă de băut după ce le câștigă încrederea. Julien McKay. se trezește într-o dimineață de noiembrie când descinde din avion. la viitoarea copertă a patra a romanului său. la Gallimard. Directorul editurii a plecat undeva în Egipt şi singura persoană prezentă în editură este secretara. La trei luni de la deschiderea ei aveam peste patru sute de manuscrise groase de citit. Constată cu melancolie că nu poate ține pasul cu tinerele pariziene care-l depășesc pe stradă. Laffont etc. Experiența aceasta este picătura care umple paharul. Nu și-a rezervat cameră la hotel şi acum nimeni nu vrea să-l găzduiască. Reușește totuși să-și scrie cartea şi începe să caute un editor. dacă scriu atâta?" Este ce i se întâmplă şi lui Julien McKay care în timpul celor cinci luni consacrate romanului său. la gunoi. Este duminică. Există putini oameni care să vrea pur şi simplu să compună o sonată sau să picteze un tablou spre a lăsa urmașilor o lucrare artistică personală. Julien devine brusc bizar. spunea ea. toată aventura sa pariziană se compune dintr-o aglomerare de detalii şi de întâmplări infinitezimale care construiesc un ansamblu dezolant. Iar frigul de noiembrie este şi mai neplăcut din cauza oboselii. la raportul dintre lege şi ficțiune. Mai întâi arhitectura cartierelor de la periferia Parisului i se pare "oribilă". plasând-o într-o mânăstire "spre a-și reface o virginitate"./ să oferim un surogat de centru cultural pe care guvernele din Quebec. în fața unui oraș de o inefabilă ostilitate.. desigur. un negustor de tablouri. ajunge să cunoască din Paris. Caută o casă a scriitorilor a cărei adresă o avea dintrun magazin literar şi o găsește cu mare greutate întrucât clădirea este ascunsă îndărătul unor ziduri înalte şi nicio firmă nu-i indică prezența. vorbăreț şi ușor decrepit nu este de loc de natură să-l încurajeze. dimpotrivă. în sens larg. mai ales viața anonimilor din cartierul său. Librăria se alege cu publicitatea. artizan al scrisului. Mişca." O vizită la un scriitor celebru.ceea ce surprinde în mod neplăcut un nordamerican . în ciuda eforturilor lui de a merge cot la cot cu ele. Totul pare să-l respingă şi să-i arate că e străin şi inoportun în acest Paris care i se pare înfrumusețat artificial prin referințe culturale. o Jacinthe. o scriitoare în vârstă încerca să explice de ce lectura este tot mai mult o ocupație marginală: "Fiul meu. Istoria romancierului veleitar Julien McKay ar fi istoria apariției acestui sindrom al Panteonului. Dar. Este drept că ambițiile literare sunt mult mai răspândite decât cele muzicale sau legate de artele plastice. dar nu poate să treacă de telefonistele care nu-i dau nici o șansă să intre în contact direct cu pagina 21 directorii literari./ Vedeți. Şi astfel. Va fi salvat. Așadar nici reputata conversație franțuzească de salon nu este pentru el o experiență pozitivă. umblă prin magazinele de mărunțișuri.toți cu o conversație vie. mai curând amuzat şi persiflând diferitele percepții culturale. nemulțumită că nu a mai fost plătită de două luni./. Asistă într-o librărie la lansarea unei cărți scrise de un autor din Quebec. spre admirația patronului. nu citește. Singurătatea îl împinge către mici inițiative riscante. Seuil. Cu gândul. la curent cu asiduităţile sale scriitoricești.. în cazul lui. atât câte sunt.nu e nimic nou sub soare! . de la viitorul lumii. diagnosticat de un medic psihiatru quebechez că suferă de diagnosticul Panteonului şi trimis acasă în Quebecul lui. Păi când să mai aibă timp oamenii să citească. Sunt oameni de cultură. fraternizează cu un student japonez în privința dificultăților limbii franceze. despre tot felul de subiecte. dialogul stagnează şi se termină lamentabil. nu e nevoie ca opera să fie genială sau chiar lizibilă. şi povestea unui anumit miraj . singura ei activitate este să desfacă plicurile şi să arunce textele autorilor dornici de editare.. În ciuda bunăvoinței fetei. în Franța! Astfel toată lumea e mulțumită. nu simplifică.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL mințile". În fapt.şi nu are unde bea o cafea după noaptea epuizantă petrecută în avion. lansarea produce un articolaș în Le Devoir la Montréal. Dar explicațiile pe care le primește de la un obișnuit al locului sunt dezamăgitoare. literați. Ideea este /. Îl roagă chiar pe Julien s-o ajute să transporte cantitatea prea mare de hârtie în tomberonul din curte. Acesta e de fapt profilul librăriei. Vizitează Luvrul şi încearcă să acosteze o supraveghetoare de sală care-l impresionează prin trupul ei statuar. cu micile lui economii de slujbaș care nu-și poate permite nici un fel de extravaganță. nu îndrăznesc să-l creeze /. Devine un client obișnuit al unei bodegi din apropiere unde își scrie ostentativ romanul.mirajul literar a cărui frecvență face din el un fenomen interesant de sociologie culturală. Exclamația patriotică "Românul s-a născut poet!" este valabilă pentru toate neamurile. să promoveze în Franța literatura quebecheză. Dar surpriza e totală.şi la adresa politicii culturale românești: "Lansăm de toate aici /. La un Salon literar din Montréal.septembrie . Impasul scriitoricesc este una dintre fațetele acestui eșec. nu impresiei copleșitoare produsă de frumuseţea locului şi de subtilitatea codurilor sociale ci. cu mulți ani în urmă.. Este extenuat şi de călătorie şi de valizele pline de cărți pe care. indiferent de partidele la putere. invitațiile sunt plătite şi trimise prin poștă de Delegația Quebecului. a deschis anul trecut o editură. Iar când găsește totuși o cameră cu chirie. din îndepărtata Americă de Nord. e mult mai democratic distribuit decât talentul muzical sau artistic. dacă prin poet înțelegem. apoi în camera în care locuiește de cinci luni provoacă fără voie un incendiu. La drept vorbind contactul cu Parisul este. le-a cărat cu sine. eșecului de a intra în rezonanță cu ele. Talentul literar. Relațiile cu lumea literară. Julien McKay.. decât titlurile şi textele de promovare de pe coperta a patra. dar pretențioasă. dar în schimb. s-ar zice. hăituită de un proxenet. datorat însă.

. invizibil. negrul e noapte. ce frumos e. o inimă dulce.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 22 Versuri de Daniela Voiculescu Din ciclu l „a nu se citi pe mintea goală. efervescent.. iubirea este nu doar omniprezentă. ca să-ţi dai seama că. îmbrăţişând stele de topaz! te iubesc. undeva. depăşind extazul unui scorpion. ci este chiar esenţă a trăirilor sale.. inevitabil. din transa unui dor împărtăşit cu visele albe ale lalelelor mele! şi stelele mă ajută să tac....! şi tinde mereu spre ideal.. ruinându-mi îndoiala. Gabriel e cub. cerul cu rândunele. Nicolae Badiu. mulţumirea că există un cuib. în legătură cu această apariţie editorială. ce îmbogăţeşte palmaresul literar al Danielei Voiculescu. suferind – asemenea Danielei Voiculescu – ei încă există şi trăiesc printre noi. iubirea nu renunţă.. marca D. liană pe inelar. află că merită nu doar să lecturezi această carte. de drag... „Latona 1969” – Visează! Sau speră! Nu am să las toamna să moară de singurătate. dorul are dor de mare.. ametist înfierbântat. pentru a reflecta. iubit violent. la Kaaba! liniştea inimii Doamne.. un fel de avertisment: „A nu se citi pe mintea goală!”.. Diferenţa constă în faptul că oameni precum autoarea acestei cărţi îşi asumă lucrul acesta. e acea nesfârşită iubire. Dacă citeşti aceste rânduri. balanţa fură echilibrul din violet.!” „LATONA 1969” . că prietenii chiar ştiu de ce! Daniela Voiculescu și Elvira Stanciu . având acelaşi numitor comun: sublimarea iubirii. totu-i vis şi visu-i mut! se întoarce un meteorit. căluţi de mare şi fluturi..... la „TipoMoldova” a văzut lumina tiparului.. „Crucea mea va semna fiecare pagină. cu afine şi busuioc. zău. Aşa cum şi-a obişnuit publicul cititor.” În concluzie. dragă cititorule.. „safir de apă”.. Aş mai adăuga un singur lucru. deşi durerea stă la pândă la fiecare pas (gând). între colţi de bumerang. până aproape că devine umbra poetei. ca să-l citez pe bunul nostru prieten.. cu atâta toamnă în mine! alune.. deşi sunt din ce în ce mai puţini oameni care iubesc. Un destin ce a ales lumina. delir sărind din zicere de ursit! şi te vreau. legănându-te prin fiori de vanilie şi chihlimbar! şi mă uit printr-o alună. o ploaie rătăcită. de curând. înflorind sacrificiul. şi de această dată.. Ce poate fi remarcat ca fiind uşor diferit. Daniela Voiculescu.... de a simţi şi de a dărui. ci să te şi opreşti. din ce în ce mai violet. în prag de toamnă? . ceru-i cer. Şi.....21 oct. e acea fericire simplă.septembrie . iarbă şi ploaie” Versuri de Daniela Voiculescu (Scrise 30 aug... viitor turcoaz! destin. un mănunchi de versuri intitulat „LATONA 1969”. implicând un alt mod de a gândi. şi te vreau. de la un capăt la altul al cărţii răzbat propriile-i trăiri. trece îngerul pe lună... cu suflet nepieritor” – ne spune autoarea cărţii. se regrupează în secvenţe de viaţă. printre rubine şi vise.. . ceea ce face „Latona 1969” să devină cartea unui sacrificiu permanent. prin sacrificiu.. visate între sânii mei. pe marginea unor versuri. smochine. orange învelit. te iubesc. în „Latona1969”?! Aş spune un fel de maturitate emoţională şi transformarea iubirii în mod de viaţă. sclipind în ciocul corbului – voi fi idealul. cu ciocolată! liană pe inelar nori din orez violet. de la cele mai simple – de uz cotidian – până la cele mai profunde... beţia asta miroase a prunc. Un destin în care.... consumând frunze de violete şi sirop de arţar. o ploaie cu optimism. şi iarba creşte din febra turcoaz a buzelor tale. Ce declară. Voicu lescu Elv i ra S t anci u Graţie unui proiect susţinut de către Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi... Există atâtea poveşti în roata soarelui! Voi fi inelul cu rubin al dragostei. de durere. 2013) e mai bine ca acasă! a început toamna.. pere şi zâmbetul lui Kamar. ca nişte pliuri temporale ce se amestecă. şi cuvintele sunt o potecă turcoaz prin coral! scut de plumb te iubesc din ce în ce mai mult. timpul a crescut minutul.. undeva.. ca şi abordare. pecetluind un „Stele. ce ţin de transcendenţa spiritului său.

ne-am dus la un restaurant şi am comandat pentru toţi. Plănuisem să ne oprim. spectaculosul Il Duomo cu splendidele sale vitralii. Valencia. A fost Miam-Miam! La ieşire. bineînţeles. dintre care patru uriaşe. După trecerea prin frumoasa Pădure Neagră. ne-am regalat cu o paella. cu clădirile sale frumoase şi cu nenumăratele sale parcuri ne-a plăcut mult. Apoi. la mai multe coride. Acesta m-a dus întâi la Sagrada Familia. Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Eu văzusem deja această extraordinară construcţie în 1954. toate făcând azi parte din patrimoniul universal UNESCO. refuzând să continue cu itinerariul iniţial. Totul în faţa ochilor noştri. Nîmes. Poliţia a intervenit cu brutalitate arestând liderii manifestaţiei. 1). Cum atunci ajunsesem în port târziu seara. am poposit o săptămânà la Carpentras. aşa că ne-am oprit acolo Primul voiaj în Spania l-am făcut în anul 1978. cu faţada şi acoperişul ondulate care-ţi dau ameţeală când le priveşti. în centrul Provenţei. am luat un taxi pentru a descoperi „esenţialul” din Barcelona în intervalul a trei ceasuri. 1 Spania – Barcelona : La Sagrada Familia. cu ocazia unui mare tur în Europa făcut cu întreaga familie. Am închiriat apoi un automobil încăpător şi cu un motor puternic – un Renault 30 automatic – şi am plecat în aventură de-a lungul unui itinerar bine stabilit. Sevilia. de unde puteam vizita agale frumuseţile regiunii – Avignon. şi. Impresia produsă de această catedrală a fost zguduitoare. ce se subţiază spre un vârf împodobit de decoraţii diverse şi care sunt „găurite” cu deschideri alungite. Valencia. Ajunşi la hotel. încă la putere pe vremea aceea. după care ne-am reîntors în Franţa trecând prin Pisa. Era evident că aveam de-a face cu un arhitect genial sau cu un nebun. Prima vizită a fost bineînţeles la faimoasa catedrală La Sagrada Familia (Fig. cu celebrul său turn înclinat şi Riviera Fig. ne-am uitat la televizorul din salonul hotelului plin de lume. când este luminată de . Am luat zborul la Montreal şi ne-am oprit întâi la Paris. Surpriza serii a fost însă o întâlnire neaşteptată cu Sophie. aceeaşi stupefacţie totală când am ajuns acum din nou în faţa catedralei… Aveam în faţa ochilor. pentru care aceasta s-a întors la hotel la ora 3 noaptea când toată familia dormea. voiaj care a durat şase săptămâni şi care ne-a permis să vizităm cinci ţări : Franţa. reflectoare. în special. în alternanță. Montpellier şi Pont du Gard – înainte de a traversa frontiera spre sud. oraşul natal al soţiei mele. una sau două zile pentru a putea să ne odihnim. precum şi alte imobile dintre care Casa Battlò care te intrigă. Fetele au fost însă cu totul dezgustate! Seara. o construcţie neterminată care părea ivită dintr-o imaginaţie delirantă : nenumărate turnuri (18). o colegă de şcoală cu fata noastră Mira. Barcelona. După Barcelona. După o altă şedere de o săptămână acolo. stabilisem un itinerar ambiţios cu etape la Barcelona. Am apreciat mai mult sau mai puţin spectacolul.septembrie . decoraţii colorate etc.. aşa cum i-am cerut şoferului. În abundenţă. un „autentic” gaspacho şi o şuncă „garantat” spaniolă. Halucinantă. Germania. unde trăiau mama.naratorul italiană. Iată detaliile acestei porţiuni de vizită. De acolo.artista Wladimir Paskievici . la restaurant. 17 ani. Costa del Sol. 18 ani şi gemenele Anca şi Dominique. Am decis să le ducem în Europa pentru un prim contact viu cu istoria şi civilizaţia Vechiului Continent. în afară de Suzanne ce veghea întoarcerea ei… Alicante. ce te copleşesc si care te dezorientează cu totul. se văd figuri geometrice originale. Elveţia. am traversat Alpii – ce spectacol grandios! – prin trecătoarea St-Bernard şi ne-am oprit la Milano unde am arătat familiei Piaţa Victor Emanuel II cu celebra sa statuie. ne-am potolit setea cu o delicioasă sangrie care ni s-a părut mai bună decât cea de la Barcelona. Italia şi Spania. În Franţa. Galeria omonimă cu magazinele sale elegante şi. Antoni Gaudi. Înainte de cină. unde am vizitat tot ce se putea vizita timp de o săptămână (Ce încântare puteam citi pe faţa fetelor!). Prilejul a fost excepţional : fetele noastre au terminat studiile preuniversitare în acelaşi timp : Mira. inconturnabilă (încă o zi). o specialitate locală. În Spania – Primul voiaj : Barcelona – Alicante – Valencia – Madrid – Burgos Angela Faina . când vaporul care mă ducea de la Buenos Aires la Marsilia a făcut escală la Barcelona. Întâi la Strasburg. Seara. după o şedere de o zi la Nisa („Nice is nice!” a fost jocul de cuvinte al Mirei). Oraşul. o „adevărată” sangrie. Ajunşi aici. unde am stat o altă zi. ne-am îndreptat spre Florenţa.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 23 PARCURSURI ILUSTRATE 6. de asemenea ondulată. în special noaptea. restul familiei a declarat grevă. Fetele au fost foarte impresionate de cele ce au văzut. Cordoba. Aix-en-Provence. am ajuns în Elveţia pentru a dormi la Lugano care sărbătorea cu un fast deosebit – ce noroc pentru noi! – a 500-a aniversare a fondaţiei sale! Continuând voiajul nostru spre Sud. Granada. la fiecare haltă. am cotit spre răsărit pentru a vizita unica Veneţie. şi Parcul Guëll cu o terasă fantezistă având o bancă din ceramică albă. o mare manifestaţie contra generalului Franco. am lăsat automobilul în garaj şi am plecat pe jos să descoperim oraşul. fratele şi cumnata ei. Pentru Spania. Lucraseră mult şi meritau o recompensă deosebită. Alicante. sau poate cu ambele însușiri! Arhitectul. Casa Milà. Diferit de tot ce văzusem până atunci… Am văzut şi pe faţa alor mei. Toate ne-au impresionat prin originalitatea lor. am traversat Rinul în Germania şi ne-am îndreptat spre sud. Madrid şi Burgos. a realizat alte construcţii bizare ca Palatul Guëll cu intrări de formă parabolică şi cu 18 coşuri extravagante decorate cu măşti.

aveau o alură mândră. Dansatoarele erau experte. El Greco. Catedrala. trebuia să aşteptăm până cel puţin la 10 seara pentru ca restaurantele să deschidă… Fetele. spre surpriza noastră. am admirat minunatele privelişti pe care ni le oferea un relief uşor vălurit. pe când fetele erau atrase mai mult de fizicul şi de farmecul lor… Pe plaja din Alicante. probabil studenţi. Apropo de acestea. ne-am bronzat şi am înotat cât am putut mai mult. i-a venit să leşine!) şi Hieronymus Bosch (Grădina deliciilor). 2) – ne opream să luăm o gustare compusă din faimoasele tapas spaniole. are două castele. admirată de mulţi pictori (Fig. cu o intrare progresivă in mare. Juan Mirò şi Pablo Picasso. Muzeul Regina Sofia adăposteşte cea mai importantă colecţie de opere de artă modernă şi contemporană. la Tours. pare acum maiestuoasă! După Burgos ne-am îndreptat spre Paris. pagina 24 cor de băieţi tineri. 4). Palatul este decorat de mulţi artişti spanioli şi străini ca Goya. drepte dar suple. plasate pe vârful colinelor printre care se strecura şoseaua. aveau o ţinută excepţională. negru şi alb) – şi plaja ideală pentru repaus. Un loc ideal de plimbare şi de repaus. Guernica. Are forma unui pătrat de 130 m lăţime. Anca a rămas însă fără frumoasele ei sandale. am fost întâmpinaţi de un Fig. care erau îmbrăcaţi în costume de epocă şi care ne-au cântat serenade. De regulă cinam în diferite restaurante. începută în anul 1221 dar terminată trei secole mai târziu. cu plantaţii de palmieri şi cu solul acoperit cu superbe mozaicuri ondulate (6 000 000 bucăţi tricolore : roşu. astfel. Autentic. XIX. Rubens şi Caravagio. exploziv şi antrenant. Printre artiştii spanioli se pot contempla tablourile lui Salvador Dali. Palatul regal este considerat cel mai mare din Europa. Deşi eram în plină vară şi soarele ne cocea după amiaza târziu. cu un orizont deschis. Velazquez. La prânz mâncam la unul din nenumăratele restaurante de pe plajă. într-un stil gotic pur. În capitala Spaniei am stat trei zile. azi clasată în patrimoniul umanităţii UNESCO. am apreciat întâi schimbarea de temperatură. 3 Spania – Frumuseţi spaniole I Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Madrid. După o săptămână de acest dolce farniente. puteam respira în sfârşit un aer mai răcoros şi mai curat. În această catedrală sunt înmormântaţi contele Rodrigo Diaz (celebrul El Cid) şi Doña Jimena. fiinţă sensibilă. Fig. la câteva castele celebre situate de-a lungul fluviului Loire (Chambord. Acolo ne-am refăcut forţele. am găsit că toţi spaniolii se ţineau drept. este înalt de 33 m şi conţine peste 2800 de încăperi! Faţadele au 240 de balcoane şi 870 de ferestre. 3 şi Fig. Contele este considerat ca fondatorul oraşului Burgos. O călătorie excepţională care a rămas în memoria colectivă a familiei! Fig. Cristo crucificado şi Las Hilanderas). Suzanne era fascinată de viteza şi de eficacitatea băieţilor care ne serveau. Apoi. spaniole. una îmbrăcată şi Saturn devorând unul din copiii săi. Parcul Del Buen Retiro se întinde pe o suprafaţă de 118 hectare. Cele mai celebre sunt cele ale lui Diego Velazquez (Las Meninas. succesiv. am reluat excursia lăsând Andaluzia pentru altă ocazie şi ne-am îndreptat către Madrid. o grădină cu roze şi nenumărate statui. Muzeul El Prado este unul din principalele muzee din lume. 4 Spania – Frumuseţi spaniole II Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Notă : Imaginile se pot vedea color la adresa revistei pe internet: http://pages. la Chartres – pentru a admira superba catedrală cu splendidele ei vitralii albastre – şi apoi la Paris de unde am luat avionul înapoi la Montreal. am admirat superba catedrală Santa Maria. un lac. trecând frontiera spaniolă la Santander şi oprindu-ne. Grav. O bună parte din cele 30 de săli principale sunt deschise publicului. am asistat la un spectacol de flamenco. aşa încât a trebuit să se întoarcă cu picioarele goale – spre marea ei jenă – până la hotel.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL şi. XIV – sec. Ajunşi aici. furate în timp ce ne îmbăiam. Pe drum. cele două mari muzee El Prado şi Regina Sofia precum şi Parcul El Buen Retiro. Ce am reţinut din această localitate balneară au fost parcurile – dintre care faimoasa Esplanada de España situată dea lungul mării. soţia sa. 2 Spania – Costa del Sol : Apus de soare Angela Faina Pictură în ulei (23 cm x 30 cm) După amiaza şi după o siestă reparatoare. s-au obişnuit repede cu noul regim. La 900 m de înălţime. El conţine picturi italiene.septembrie . După Madrid ne-am oprit la Burgos. ce ilustrează ororile războaielor. Pentru cină. tablou în faţa căruia lui Mira. Vorbind de lume în general. mândre şi decise. Aici este expus poate cel mai faimos tablou al lui Picasso. Mie mi-au plăcut şi tablourile lui Bartolomé Esteban Murillo (Inmaculada Conception de El Escoral şi El Buen Pastor). În sfârşit. ne plimbam prin parcuri şi spre seară. cu munţi înzăpeziţi în depărtare şi cu mari tablouri de tauri falnici emblematici. inclusiv Sala tronului. recent renovată (2012). ele au o frumuseţe remarcabilă. înainte de apusul soarelui – care poate nu era tot atât de strălucitor ca cel de pe Costa del Sol (Fig. La unul din ele.com/romanblt/ . impresionând prin imensitatea lui. dramatic.videotron. Superb. Dimensiunile ei sunt impresionante (84 m lungime şi 60 m lăţime) şi interiorul este foarte frumos decorat. Chenonceaux şi Blois). am putut vedea esenţialul : Palatul regal. ce se observa atât la bărbaţi cât şi la femei. Francisco de Goya (cele două Majas. spre delectarea genului feminin din familie. care aveau tendinţa de a se culca târziu. am profitat din plin de mare şi de soare. una nudă. germane şi flamande din perioada sec.

Podul dintr-a noua vamă Cu lumină îl străpung. Îngeri din cer in cer bătându-se cu perne. Visez. Printre robi parfumați. un rebus cu atât mai reușit cu cât e mai complicat.Avea păpuși în păpușă / Şi uși multe după-o ușă /. sunteți serviți. care respiră voios sub soarele canadian de vreo 45 de ani. adică să creeze poezie. NUCA Mă-întreb ce degete ghidușe Pot în lăuntricul meu rod Să sape patru urechiușe De marmură cu iz de iod.. visează Palate unde timpul prin geamuri nu pătrunde / .. sau realistă. O sârbă rotundă. univ.septembrie . Dar cine este acest personaj ludic. Și-acorduri le-nălța. Iar în Ciocârlia reușește să exprime în cuvinte zborul păsării care urcă mai presus de toate celelalte în înaltul cerului : Susul susului lajung / Podul dintr-a noua vamă / Cu lumina îl străpung /. Vin mereu nou și gata. Cu-n clocot călâi Tras de la călcâi Pân-la căpătâi. (Iute si măruntă) Cu-ocoluri de undă Și suciri de fundă. Banchetului galactic setea să i-o inunde. atotbiruitoare. Așa să fie ? Vă redăm mai jos câteva din poeziile domniei sale ca să apreciați singuri. Cu ea zmeul zmeilor Plâns de zeul zeilor Îndura un chin cumplit Că-și era sieși chip cioplit. Singură această imagine trezește amintirea poeziei lui Baudelaire Invitation au voyage. Cântarea cântărilor Pâna-n zarea zărilor O relua pe-o țiteră Literă cu literă. sau avangardistă. DANS CU ȚIGANUL (Omagiu lui Miron Radu Paraschivescu) Păi atuncea stai că Să-ți dansez eu.În genunchi cu trestii / Şi șoldul ca peștii / în care metaforă apare fulgerătoare viziunea dansului unduitor al țigăncii.. Gill. Acolo-am stat mult timp între mare și cer. În Mon rêve familier (que Verlaine me pardonne). MON RÊVE FAMILIER (que Verlaine me pardonne. Se dă ca discipol al lui Mallarmé şi Valéry. Planete fără număr albăstrite în unde Și veri de ani lumină sub zenituri eterne. și mâine visul de rest îl voi discerne. Că-i paradis dincolo de umbra din caverne. Dar azi e viu și-aievea și mintea mi-o pătrunde De-un gând că el va-nvinge blestemele externe. complex. Dup-o balalaică. Din ce-i vechi tot scotea nou. Nălucilor din cer hula era soție. cu trupurile goale. Unde. a trecut ca profesor la literaturile de limbă franceză la Université de Montreal. ei bine. Pe o masa scundă. ursitoarea părăsită Învârtea din vale-n vale / Cercurile infernale /. În genunchi cu trestii Și șoldul ca peștii. În splendori fără număr și voluptăți domoale.-ntr-a noua oglindă. taică. generos şi multilateral ? Cu studii făcute la Université Mc. rotunde Palate unde timpul prin geamuri nu pătrunde. CIOCÂRLIA Susul susului l-ajung. căci dl.. prof. versuri care ne fac să resimțim într-adevăr că e vorba de o vrăjitoare. imagini şi emoții. în stelare cisterne.. VIAȚA DE DINAINTE (după La Vie antérieure de Baudelaire) Am sălășluit mult sub bolți de-mpărăție Înscânteiate zilnic de soarele din mare. Singurică și multiplă Intr-o hăinuță de țiplă. dar crede că poezia este înainte de toate un joc de cuvinte. Tinereți peste moarte legate-n șir cu funde. Gând neavând decât cât de cât să-nțeleagă Taina chinuitoare ce mă sleia de vlagă. Nuferi de nemurire pe lacuri mari. Autorul nostru se pricepe într-adevăr la jocul de cuvinte. sau romantică. Soarta sorții se perindă. Pân-ai să vezi chestii Ca în fundul ceștii. . Cu-o floare la gaică. Cerul cer când se proclama. În ce ne privește. Astfel în Paso Doble.) Visez până-mi pierd firea la când vor fi și unde Viața cât nu pot zeii cei mai darnici așterne. dar reușește să scoată din el idei.. Sau în Dans cu țiganul (Omagiu lui Miron Radu Paraschivescu) : Păi atuncea stai că / Săţi dansez eu taică / . sau cu rimă sau fără. Și uși multe dup-o ușă. Avea păpuși în păpușă. Sperăm că aceste poezii trimise spre publicare sunt doar începutul unei colaborări fructuoase pentru cititorii revistei. credem că poezia e mai mult decât atât. Doar să-mi dai cât îi. Iar în Aubade (expresie literară pentru o serenadă matinală) : Des soleils assassinés reposent leur sang / Adossés aux margelles / . Și-ale căror coloane de-augustă măreție Le asemănau seara cavernelor primare. Învârtea din vale-n vale. Ce-ntrețeseau solemn bogata lor beție Cu-amurgu-n ochi-mi dus ca-ntr-o a doua zare. scrie şi poezie. Cercurile infernale. Antoine Soare. Care-mi răcoreau fruntea cu frunze de palmier. PASO DOBLE Ursitoarea părăsită Sieși își citea-n ursită. Din val val și din ou ou.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 25 Versuri de Antoine Soare Un autor nou – Poetu l Antoine Soare Liv i a Nemţ eanu Vreți să mai citiți şi altceva decât poezie clasică sau modernă.

en cette année où l’appareil de surveillance policière parisien se vit tripler de taille . comme quoi son cabaret réunissait tous les soirs des artistes comme Hugo. –Pour vous en convaincre. Hutin crut devoir baisser la voix pour discuter d’opinions scandaleuses. car il s’était surtout promis de lui faire oublier son malheur en le rendant éperdument amoureux de Paris. Philipon? Et que ces derniers venaient régulièrement se saouler et discuter de philosophie aux côtés d’éminents politiciens comme Messieurs Lamartine et Goudchaux. en mars 1848. C’est donc dans un bordel que nous retrouvons d’abord nos quatre gentlemen. Le plus jeune d’entre eux.septembrie . Qui plus est. y avait en effet rencontré quelques jours plus tôt un Anglais fort sérieux qui avait eu le malheur de voir son Grand Tour abrégé par une chute de cheval qui lui avait sérieusement endommagé la cheville. Celui qui venait de prendre la parole en profita pour se commander un Bourbon à une jolie blonde grassouillette. –Peut-être bien Hutin. mais encore fautil qu’elle soit à portée de main. Comment les contemporains de Hugo auraient-ils réagi en présence d’une Lady Gaga? Les périodes révolutionnaires peuvent parfois avoir de curieuses conséquences. s’il y avait « numériquement » davantage de Parisiennes coincées. il fallait réussir à ouvrir ses portes à travers le mariage. notre Britannique trouvait pourtant encore les Parisiennes – comment dit-il. créature étrangement émancipée. s’étonna l’Anglais. Le Parisien au Bourbon acquiesça en riant : c’était bien là le problème de la noblesse de sang. Ce qui faisait naturellement songer que. Il est de notoriété publique que l’année 1848 fit déchoir plusieurs gouvernements. Quatre étrangers qui discutent de femmes dans une maison close en viennent à parler d’une certaine Mademoiselle Amélie. Comment une patronne de cabaret pouvait-elle avoir appris une bonne vingtaine de langues sans être issue d’une famille qui pouvait se le permettre? La question était d’autant plus mystérieuse que l’histoire de ses origines se perdait une mer de spéculations plus ou moins farfelues. déjà? Ah oui. l’on estimait à un incroyable dix pour cents le pourcentage de prostituées par nombre d’habitants. femme fatale. lâcha l’ami de Hutin. On disait même qu’elle collaborait étroitement avec le service de renseignement français à propos des affaires étrangères. –Et pour une patronne de cabaret qui verse dans les affaires douteuses. Depuis lors. déjà grisé. ce dont les diverses bourgeoisies européennes eurent beaucoup à se plaindre. Nous sommes présentement à Paris. espérant y trouver un havre où l’on pouvait encore tenir une conversation libre entre personnes éclairées. et quelques-unes d’entre elles étaient presque barbares. c’est que c’est certainement pas Londres qui aurait pu produire une dame aux camélias ou une Mademoiselle Amélie. mettant en scène un couple qui traverse les âges depuis la modernité jusqu’aux temps les plus reculés de l’Histoire. Dumas. Mais voyons. . Parce qu’elle faisait pas que snober la mode des comtesses et chanter des chansons grivoises. Paris n’en produisait qu’une fois par siècle. C’était vrai ce qu’on racontait à son compte. celles qui ne l’étaient pas se lâchaient sans doute beaucoup plus que leurs voisines des îles. Qui diable prendrait la peine d’aller jusqu’à Montmartre rien que pour prendre un verre? Pas mal de gens apparemment. c’était évident : elle avait beau pouvoir citer Platon en grec et connaître et connaître Kant sur le bout de ses doigts. Certes. en dépit des efforts sincères de son jeune compagnon. Daumier. ce bon vivant l’avait gaiment adopté. et où les jeunes hommes de bonnes familles se virent somme toute contraints à chercher refuge dans les lupanars. Il répondit alors que cette Madone de la Cet extrait figurera peut-être au début d’un roman sur la fuite du temps. vous vous imaginez bien que la chose n’est pas évidente. Si on n’avait pas la chance de l’intégrer dès la naissance. ses idées n’étaient pas du tout celles de l’Europe. et encore. lequel avait récemment quitté son poste de Ministre des Finances? Son jeune guide s’enthousiasma. la mine de ce dernier s’égaya aussitôt : il avait déjà entendu ce nom-là quelque part. des rapports de police avaient récemment révélé qu’à Londres. Mais justement. modestement occupés à siroter du champagne en fumant des cigares aux frais de leur nouvel ami. –Comment. il y a qu’à voir le genre d’oiseaux rares qui pousse dans ces eaux-là et à les comparer aux petites poupées de chez vous. L’on songe pourtant moins souvent que ce furent les réactionnaires qui provoquèrent les désagréments les plus incommodes pour cette même bourgeoisie. Et pourquoi pas en France?. où l’on ne pouvait plus rédiger une lettre ni envoyer un cadeau par la poste sans songer que la lettre serait lue et le cadeau déballé. faisant ainsi de ce métier la principale source de revenu féminin des petites Victoriennes. Et pourtant. du nom de Louis Hutin. Il est vrai que Sa Majesté la reine d’Angleterre avait les mœurs un peu rigides. Elle y était sûrement pour quelque chose dans la bonne gestion des colonies d’outre-mer . Évidemment que c’était vrai. Mais d’un autre côté. aussi vrai que Napoléon III reconquerra l’empire de son oncle! Comment pouvait-il ne l’avoir jamais amené encore amené au cabaret de mademoiselle Amélie? Des comme elles. elle parlait une bonne vingtaine de langues. Si je peux vous garantir une chose. –Et vous voulez bien m’expliquer comment une femme comme elle s’est retrouvée à gérer un cabaret à Montmartre au lieu de devenir princesse de quelque chose? s’enquit naturellement l’Anglais dans un français curieusement dépourvu de maladresses ou d’un accent cocasse. à en croire la réputation respective des unes comme des autres. Comme s’ils n’étaient pas déjà dans un bordel. toujours aux frais de leur nouvel ami qui voyait ses dépenses de la soirée grimper dangereusement. le chef de la police de Paris était personnellement chargé d’assurer sa protection particulière.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 26 Mademoiselle Amélie Miruna Tarcău Or. l’Amélie : il paraissait qu’elle s’y connaissait assez en affaires pour entretenir une correspondance régulière avec des types comme le baron de Rothschild et la famille Astor. –By Jove! Et dire qu’ici c’est les Rosbifs qui ont la réputation d’avoir un bâton dans le cul. y compris des banquiers. barbares? interrompit de nouveau le Milord. On la disait le plus souvent née à l’étranger dans un empire d’Orient ou d’Amérique du Sud. un peu coincées.

–Et que savent-ils sur Amélie Simon? –À peu près rien. Après avoir convenu à grand-peine d’un lieu de rendezvous. vous aussi vous pourriez vous faire votre propre opinion sur la question. ce qui constituait sans doute là son argument le plus convainquant. déjà? –. Constant connaissait déjà l’histoire. Notre homme a simplement mentionné qu’il en avait déjà entendu parler en raison de ses fréquentations avec Messieurs Hugo. Monsieur. il n’était pas le seul. Elle ne se refuse jamais à rencontrer personne. Lorsqu’il entendit cela. mon bon monsieur – comment diable s’appelait-il donc. Il hésitait quelque peu à faire part de ses doutes à son sergent lorsque la calèche s’arrêta brusquement devant une auberge qu’il ne connaissait pas. et lui fit la surprise de l’escorter jusqu’à un grand foyer où il comptait attendre la fin de l’entrevue de son officier avec Mlle Amélie. cet Anglais dépensier à la cheville rompue n’avait pas même cherché à s’approcher de sa cible depuis qu’il lui avait présenté Mademoiselle Amélie comme on suspend une sardine sur le nez d’un chat. je peux déjà vous dire que je ne la trouve pas jolie. ce que Jacques Constant ne croyait qu’à moitié. Puis. et eut le bonheur d’offrir une nouvelle tournée. En privé.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL finance se plaisait à soutenir des idées qui dépassaient de loin les espérances de tous les pauvres diables qui souhaitaient voir advenir l’abolition de tous les privilèges – le type d’idées qu’on n’osait plus soutenir depuis la chute de la première république et la révolution américaine. Tout de même! N’avait-il pas la chance de la voir tous les jours. sinon ce qu’en dit déjà l’opinion publique. fils de bibliothécaire. –J’imagine qu’il faut l’avoir connue en personne pour comprendre l’attrait que toutes ces personnes lui trouvent. face à une affaire aussi importante. Comme tout le monde. Il la connaissait donc personnellement. ce n’était pas juste. il semblait plutôt bien renseigné sur la question. ils ne pouvaient certainement pas se contenter de juger la personne en question à partir d’un portrait ou de récits de seconde main. il connaissait les enjeux que représentait cette femme – et ne les connaissait pas. le jeune Hutin faillit en avaler la cuillère dans laquelle il se préparait à faire brûler de l’absinthe. oh! Il ne fallait pas non plus aller jusqu’à croire que c’étaient les quelques anarchistes qui fréquentaient son établissement qui chicotaient le plus la bourgeoisie bienpensante. Il eut alors le sentiment d’en savoir aussi peu à son propos que ce pauvre Hutin qui se vantait de pouvoir juger de son caractère par le seul fait d’avoir aperçu un jour son portrait dans le salon d’un ami. Du moins avait-il l’avantage de savoir qu’Amélie Simon n’était qu’un pseudonyme que sa cliente avait adopté lors de son départ de Rome. de condition modeste : Louis Hutin. l’ironie de la chose. ils remirent la rencontre à lundi prochain. ce n’était certainement pas pour ses opinions politiques que l’on réclamait à grands cris de l’enfermer pour outrage à la morale publique . Avait-il déjà eu l’occasion de fréquenter ce fameux cabaret? –Fréquenter? Pas vraiment… j’y ai surtout travaillé. l’Amélie. bientôt suivi d’une bonne partie des clients qui finiraient probablement par se faire mettre à la porte. elle préférait qu’on l’appelle Betty. protestait-il . ce n’était rien voyons. de père inconnu et sans occupation pagina 27 professionnelle. Et tout le monde savait qu’elle entretenait une correspondance avec Rothschild? L’Anglais avait du mal à comprendre comment elle conservait encore une crédibilité quelconque en prétendant adhérer à des idéaux aussi nuisibles à ses intérêts personnels. Lamartine. le départ de leur nouvelle connaissance fut salué d’une vieille chanson vaudoise que l’ami de Hutin se mit à gueuler à tue-tête. il n’y avait pas un chat. L’homme en question est accompagné de deux individus dans la vingtaine. mais après avoir enfin rencontré le suspect. paraissait-il. Dès demain. auquel l’ami de Hu tin avait proposé de joindre leur petite compagnie alors que la soirée était déjà avancée et que ce dernier se préparait à rentrer. et Jean-Marie Berthier. des patrouilles de la garde municipale de Paris apparaissaient ici et là. il était bien forcé d’admettre que ce dernier était loin de correspondre au profil de l’homme qu’ils recherchaient. Son officier quant à lui avait de plus en plus de mal à s’expliquer pourquoi toute cette affaire l’irritait à ce point. une bonne dizaine d’agents en uniformes patrouillaient l’édifice. le Parisien au Bourbon – du nom de Jacques Constant – ne prit pas même la peine de les saluer en sortant.septembrie . . l’avait déjà rencontrée? Mais quel travail effectuait-il donc à son compte? Oh. répondit Hutin. À leurs dires. Entretemps. L’Anglais insista. –On la dit en voyage. Goudchaux et quelques autres. c’était que son attitude à l’égard du sexe lui avait certainement valu plus de haine populaire que tous les discours de Robespierre n’en avaient attirée sur ce coupeur de têtes. un homme lui fit bientôt signe de le rejoindre. si ça vous chante. Je peux vous arranger ça quand vous voudrez. Mais. qui semblait avoir été évacué de ses autres locataires pour l’occasion. De part et d’autre de la rue. oh!. Curieusement. les laisser parler dans l’ignorance comme ça. ils ne se connaissent que depuis trois jours. ils devaient lui promettre de passer la soirée tous ensemble au cabaret de mademoiselle Amélie. Apparemment. appréhendé deux fois l’année dernière pour cause d’ivresse publique. Les mauvaises langues le disaient amoureux de la fée de Montmartre. moi qui ai déjà aperçu un portrait d’elle dans le salon d’un ami. Mais la bêtise? L’incompétence? Le jeune officier se figurait mal un tueur à gages revêtir le rôle d’un parfait imbécile. Jacques Constant sentit un nœud se nouer au fond de son estomac en comparant ces agents aux chiens de garde qui patrouillaient les champs de son grandpère à la campagne. car il s’empressa en effet de recouvrir son allure habituelle d’homme pressé. Estomaqué. Non. lorsqu’il était petit. Autrement. Or. Mais. De son côté. l’Anglais manqua de mots pour exprimer sa gratitude. tandis que Hutin balbutia maladroitement qu’il n’avait encore jamais fréquenté d’établissements de ce genre. où elle avait autrefois professé le double métier de courtisane et de chanteuse d’opéra. En tout cas. –En raison de ses fréquentations… tu parles! Ça fait au moins sept mois qu’on sait qu’il est sur ses traces. de l’entendre discuter avec Hugo et Lamartine? –Bah. après avoir conclu l’affaire qui l’avait amené au bo rdel. celle-ci se mit en route malgré la nuit sans lune qui ne permettait guère au conducteur de voir à plus de trois ou quatre mètres devant lui. C’est alors que le sergent lui fit signe de descendre. Aussitôt monté dans sa calèche. Il s’agissait d’une rencontre de fortune. Non loin de la maison close. répondit alors nonchalamment le Parisien au Bourbon qui avait été le premier à mentionner son nom. Ce à quoi l’ami de Hutin lui jeta violemment sa modestie au nez. Il va sans dire que l’individu pouvait assez aisément modifier sa physionomie en fonction des diverses identités qu’il souhaitait assumer. –Alors? Le sergent Larras semblait à bout de patience. date à laquelle était prévu le retour de mademoiselle Amélie. il n’était que portier. –Un point de rendez-vous est déjà établi.

din bătrâni Născut-a-n durere valențe sublime: Idealuri târzii.. Mai semănând pentru popor În straiul strâmt. De latinească gintă. Grai dulce alcătuit din roua dimineții. urmașilor mei Cu limbă de moarte vă las puțina-mi avere. de-o veșnicie … Dor de țară.. nu moare Ea vine de foarte departe: Din văi scăldate în latinitate. În vorba străbună a neamului dac Romani din columnă-au rămas.. pe lume. Cuvintele ei – stele rupte din soare. cum ți-au cântat poeții. Limbajul cărunt. pajiști verzi . Frumusețea ei nu se stinge. Prin munte. Graiul tău. arse. Și cântecul mult . castel și …răzoare. pătruns de nostalgie Și printr-o diafană melodie De sentimentul meu aș da de știre… Aș scrie un poem limbii române. Dansând sub soare-n raze de săruturi. ca ofrandă. Balanța vremilor sub scut Mereu spre pace a înclinat. Dor de țară. DOR DE PLAI ȘI DOR DE GRAI Dor de țară cin’ te știe… Cine plânge cătinel. din stâncă Și-ai durat din caldul sânge Rădăcini de magmă-adâncă. popor nou prefac Și limbii române dau glas. Pregătite-s peste lume să zboare.. TU.. îndrăgit. și Din balade cu mioare vorbitoare… LUMINI DE PESTE„SECOLI” Poeziei românești de începuturi I Poeților Văcărești Pe strada mea cresc umbre mari de tei Și păsări prinse-n trilul muzical. dârz.. Când pronunți te înfioară Vise stinse. cătinel Doina ta. POEM LIMBII ROMÂNE Aș scrie un poem limbii române În care dragostea nu e o farsă Aș scrie un poem limbii române Cum n-a mai scris decât un Eminescu. să nu îl pierzi. Cântând în noi un vers de început. prin vifor renăscut ! . Limbă dulce.. cin-te știe… ÎNFIORĂRI Motto: Din oseminte plânse sub țărână Și lui Zamolxis. un răzor. Să plăsmuiesc în el doar flori și fluturi. Peste secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut. Duioase. Nici frunza cea-ieșit din vară. Grădinile smălțate – un pocal. caldă. Răsfoiesc slovele clare Căutând să văd anume Ce se-ntâmplă-n depărtare Locului meu sfânt. Calm. Te cinstesc cu prețul vieții Și nețărmurit te apăr. Dintr-un clavir cu clape de sidef Și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 28 Redundanță perpetuă Sărbătoririi limbii române Melania Rusu Caragioiu 3 Și sentimental nu -i o pâlpâire. Spre albastrul ușor. Mistuitor. cin’te știe. timpul strecurat Sub vechi cetăți – un pas pierdut.. Ce moartea îl curmă-n durere ! Cinstiți-vă țara ! În inimi purtați-o ! Și-a ei limbă sfântă să-o creșteți ! Stindardul culturii să freamăte falnic.. o carte.septembrie . LUMINI DE PESTE „SECOLI” II Poeziei românești de începuturi Spre cronici din adânc privești În hermeline moi drapat. Din care floarea prinde rădăcini Și dulcea limbă.. arsă… Aș scrie un poem limbii române. Asfințitul din câmpie ? Domolit vorbești cu fală. Cântând străbun pământul. pentru-nceput. plai de glorii. Zboară-n văile albastre. O limbă care vine dinspre doine Și-n infinit va înflori și …mâine ! LIMBA ROMÂNĂ – O FLOARE Pe-acest pământ trăiește o floare: O limbă rostită prin văi și ponoare.al meu glas.. Din flacăra vie ! Din lespezi ! PLAI ȘI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul. Un vers în bronzul lui turnat: Vitralii mari din Văcărești. Ferbinte suflet patriot Iubind și flori. ca-n povești. în relief. iubind și ploi. Pe strada cu inscripția de Trei. Învie lauri din pământ mănos Peste lințoliul timpului trecut. Un vers. foc lăuntric mocnit Și slove spre timpul ce vine. Cântă-n graiu-i. tot. Istoric.. Se întrupează doina cea bătrână Din inimi mari și mari istorii toarse. Când daci și romani. grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți. de cicoare.. se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini.. TESTAMENTUL MEU Vouă. Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost.

Variaţie: Cel care crede că aselenizarea lui Apollo 11 a fost filmată într-un deşert australian. un solist talentat. ori că-mi pun parchet în subsol. De ce îşi ţine acel om. Mi-e greu să-i spun că-mi place să mai citesc câte-o carte.într-unul care-l declară mentorul lui spiritual din ultimii 20 de ani pe un pastor care. pentru că în acea zi lipsea un mecanic priceput. Mă priveşte ca pe-un mincinos. dar el îl laudă de parcă ar fi singurul lui apărător. care ar fi din generaţia lui Obama.” „Poate fi enervant. nu pleca în week end cu mai puţin de 60 de ore lucrate. da. într-o discuţie. să verifice acurateţea datelor livrate de mine. Maşina mea avea o problemă care se manifesta intermitent. de pe lângă autostrada 40. „De ce?” – mă întreabă el. „E un tip ok” . chiar deasupra frunţii transpirate? Nişte ochelari de soare! Am pornit o anchetă printre comeseni. oprit. vorbind la televizor. înainte de culcare. seara Mi-am amintit de această veche fobie în urmă cu câteva seri. îi spun. ochelarii pe cap? Bate soarele. speculează el. bănuiesc. neapărat americanii şi evreii. cu vorbele: Eu oricum n-am mai călcat prin biserică de 20 de ani”? „Nu-ţi place pentru că-i tânăr ?” . asta-i ca să câştig timp. Doar pare tânăr. pentru a avea motive să-i acuze. nu ştie!” Tânărul meu interlocutor a tăcut. Profitul diminuat îi induce puseuri de sfântă mânie proletară orientată către puternicii acestei lumi. Fac imprudenţa să-i spun că. la Café Sarajevo (reinventat la o nouă locaţie). Cel care apără cu înverşunare idei necontestate de nimeni Cunoaşteţi genul? Cel care. dar meteahna. „Indiană?” „Indiană. îşi trag singuri în picior. privindu-mi mâncarea. spune el. Casă de suburbie nam.” „De unde?” „De la Costco”. ori mai mult cu un an decât Clinton. acolo unde lucrează el acum. când a fost ales. cu referire la un nou venit în grupul meu. Iată-mă plasat în generaţia lui McCain. O discuţie despre Obama şi McCain. de fapt. există şi în Quebec. te sileşte să adopţi rolul de avocat al diavolului. am constatat. „Nu te poţi uita întruna la televizor!” – îmi spune el. M-a sfătuit să dau un telefon înainte. doar atât”. „Şi de cine să întreb?” – l-am întrebat. unde lucrez eu. prin opoziţie cu el.spun eu. pentru că mă pui să repet fiecare vorbă. „Am o specialitate indiană. Îi amintesc de problemele fiecăruia dintre cei doi candidaţi la preşedinţie cu pastorul lui personal. care se desparte de pastorul lui. Nu mi se plânge de pierderea semnificativă de bani. cu un tânăr coleg. „Aţi mai lucrat împreună?” Îl întreb dacă are o problemă cu auzul. să-i tăbăcească şi să-i jefuiască pe toţi ceilalţi. întors la biroul lui.” „Cum spui?” Cel care se prezintă „doamna / domnul” Cutărescu Cutărescu e nume românesc. desigur. etc) şi amenzi de circulaţie pentru lipsă de talent la şoferie. Spuneţi oricui răspunde că vreţi să vorbiţi cu Monsieur Jerry. am mai lucrat împreună”. Când am reuşit să-mi dezlipesc privirea. o fată înaltă şi zveltă se săltase în picioare şi începuse să-şi unduiască tot ce putea ea. de exemplu. de altfel. Dar de ce mă-ntrebi?” „Păi. Iar pe McCain îl declară un bătrân odios. Omul de la birou era un quebechez încă tânăr. Cel care îţi cere să repeţi fiecare vorbă pe care o spui „Ce ai azi?” . dar că eu mă mulţumesc cu puţin. „Cum spui?” „Spun că e ok. pe undeva? Există vreun risc să bată. Aşa că bolborosesc o explicaţie neconvingătoare. Încasează întruna penalizări pentru nereguli la livrare (întîrzieri. De cele mai multe ori pornea. numai ca să-i mai tai din elanul de a spune lucruri acceptate de aproape toată lumea cu aerul că-ţi livrează fructul ultimelor lui meditaţii. pisici strecurate printre pepeni. Eram la un service auto păduchios. care repetă întruna acele vorbe ridicole: „my friends…” Instinctiv. So listul .septembrie . capabil de o inspecţie detaliată. ce-am văzut pe capul solistului. care. Îl bănuiesc că. are aparenţa unui clown? Şi nu-i oare de admirat celălalt. cu demnitate. pentru că are acea tendinţă tinerească de a lăsa să se înţeleagă că ştie ceea ce. maximum cinci.spune el. Pe când eram colegi. înainte de-a răspunde. După o discuţie lungă. Cel care crede că World Trade Center a fost pus jos de CIA şi de evrei Inginer şcolit la Timişoara. are 47 de ani! Adică mai mult cu 4 ani decât Kennedy. de ideea lui despre ceea ce înseamnă buna creştere. a luat-o nevastă-mea de la Costco.” „Aaa. Cel care nu-mi dă dreptul să fiu altfel decât el Portughezul Jorge e amărât că. în orele care urmează? Cea mai interesantă presupunere a aparţinut doamnei mai tinere: „Poate ca să-şi ascundă chelia?” Asta era! Omul avea o frunte care se întindea pînă în moalele capului. cânta un amestec antrenant de Oci Ciornie şi Geamparale. Mi se plânge de excesul de timp liber. Îi spun: „Obama nu -i tânăr. nu este lăsat să treacă peste norma de 40 de ore pe săptămână. Tresare şi mă întreabă: „Cum spui?” Repet: „Ai o problemă cu auzul?” Se gândeşte două clipe şi spune: „Nu.mă întreabă tânărul meu interlocutor.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 29 Cei care mă enervează II Florin Oncescu sârb. sar în apărarea odiosului. mi se permite să fac vreo zece ore peste normă. „De mine. Barack Obama e plăcut de mai mult de jumătate dintre americani şi de aproapte tot restul locuitorilor planetei. pe când ascultam muzică din Balcani. despre viaţa socială bogată la care mă obligă nevasta. „Cum?” – insistă Jorge. uneori nu. cu buzele lipite de microfon. „Câtă încredere pot să am – îi spun . Ochelarii negri îi restituiau bretonul pierdut. „Prefer să-mi petrec timpul altfel”.” „Aveţi un nou coleg”. tânărul mi-a spus să vin altădată cu maşina. Din grupul de tineri îngrămădiţi pe canapeaua circulară de lângă formaţie. ajuns şofer şi proprietar de camion cu baza la Montreal şi cu câmpul de operaţiuni Canada şi Statele Unite reunite. Cristina şi doi prieteni mai tineri ca noi. Cel care-şi ţine ochelarii de soare înfipţi în păr. tot un clown. unul perfect adecvat maşinii mele. tot când a fost ales. va da năvală în Wikipedia. ca să pretind că-mi construiesc un patio.

Legătura sa de suflet cu poezia se lămureşte de la sine din citatul următor : În biserica noastră de tradiţie bizantină răspunsul la întrebările credinţei ţine de ordinul poeziei.septembrie . La întrunirea de joi 19 septembrie 2013. a mai urcat o treaptă spre perfecțiune. cu reluarea versului de început. dacă s-ar aventura să zboare sub bolţile lor înalte sau să o ia razna prin pădurea tuburilor prelungi ale orgilor. Cenaclul Peniţei. identitatea noastră ca români şi creştini. de o mai mare virtuozitate şi dificultate. au citit din creaţia lor : d-na Doina Hanganu şi părintele Radu Roşcanu. Dar nu doar pe aceasta. ce altceva. pentru a-l face trecut. Mircea e frate-meu. Asta-i prima performanță. Lia Ruse nu s-a oprit aici. dar acesta a izbucnit cu o forță pe care probabil nici ea n-a bănuit-o. importanţa tradiţiei în viaţa neamului. Este o profesiune de credință care trimite la „Jocul secund” al lui Ion Barbu. Tu eşti Mircea ? el a răspuns prompt : . spune ce ştii tu despre autorul respectiv sau despre fabulele scrise de el. după ce-i spunea : bine. la întrebarea-citat a comisiei de bacalaureat : . la mijloc şi la final . ci din totdeauna). cu care şiau permis să „cocheteze" numai preferații muzelor care stăpânesc bine tehnica versificării. de la Valea Mare . D-na Melania Rusu-Caragioiu a închis orizontul acestei târzii după-amieze citind câteva poezii din cele şapte cicluri ale ultimei sale cărţi intitulată abscons : „Năluci cu pinteni”. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. superbi. ofensat şi el de palma unui băcan. deosebit de entuziast şi receptiv. atacă rondelul. devenind unul dintre remarcabilii ambasadori ai culturii române. mielule? La care elevul.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 30 Cenaclul Eminescu Livia Nemțeanu . decât o formă rotundă. Multe buchete de flori au onorat-o pe poetă. Şi în disperare de cauză. Părintele Radu Roşcanu a vorbit despre cultura ca istorie. fiindcă rondelul presupune structurarea poeziei în trei catrene. muzicalitatea versurilor. Au citit poezii doamnele Eva Halus – gânduri şi peisaje din vacanţa sa la Lille (Franţa) – şi Melania Caragioiu din ultimele sale creaţii publicate şi nepublicate. Dacă păsăruica se va aventura în elanul său către libertatea totală ce se află dincolo de aceste vitralii. care este incognoscibil. care trebuie să închidă buclele tot așa cum s-au deschis . s-a lăsat sedusă de o plăcere lirică devenită aproape o stare cotidiană. din care auditorii au luat cunoştinţă despre mahalalele vechiului Bucureşti cu obiceiurile şi ocupaţiile locuitorilor acelor timpuri. Au trecut 22 de ani de când Liei Ruse i-am publicat. o poezie cu formă fixă. utilizarea ingenioasă a simbolurilor. * Joi 17 octombrie. Lia Ruse a luat târziu în brațe versul. aflarea corespondențelor care să genereze o tensiune spirituală cum nu afli întotdeauna în poezia obișnuită. mai cu o intervenție icicolo.dincolo de rima îmbrățișată. Înălţimile ameţitoare ale unei catedrale numai păsărelele pot să le înfrunte. hai. Impresionant pentru o femeie care. ca să vă dați seama de acest lucru. capabilă s-o trimită în sferele înalte ale spiritului. (Erau trei fraţi de viţă boierească. Adică. ele înfruntă un risc –anume. ispitirea de a crede că orbitoarea lumină a vitraliilor colorate este însăşi lumina cerului liber. ea va risca să-şi frângă trupşorul şi să cadă moartă pe lespezile reci ale podelei catedralei. profesoara încearcă să-i învioreze memoria cu un citat : de unde vii tu. Alte măşti. Aidoma lui Mihai Tican Rumano din Berevoești. dar ambițioasă. care şi-a onorat oaspeţii cu alese gustări preparate de ea-însăşi.Chiriacescu Dar schiţa aceasta mi-a amintit o întâmplare din timpul tinereţii mele (că nepotismul nu s-a născut ieri. semnificând rostul de catharsis al . Doina Hanganu a citit o scriere intitulată « Examene la fără frecvenţă ». Mă întreb dacă va fi existând o altă preocupare mai profitabilă pentru sufletul fiecăruia dintre noi. dar știu că performanța este evidentă. mai cu damigeana de zaibăr. eu sunt Şerban. intitulată „Rondeluri şi alte clipe de lumină”. aceeaşi piesă …Cu excepţia că în zodia comunismului aceasta era regula. (Îl chema Ion Mielu). „Biserica cu ceas". de pildă. Poeta Melania Rusu Caragioiu a încheiat seara cu prezentarea cărţii sale „Năluci cu pinteni”.15 cărți de poezie la activ. a avut loc o nouă întrunire la cenaclul nostru.că rondel înseamnă. care. în cotidianul „Argeșul". dom’le profesor. elevul care trebuia să treacă era supus întrebărilor repetate ale profesoarei care încerca să smulgă măcar un răspuns pozitiv de la el.dacă socot eu bine . la deplina maturitate. a plecat în lume să-şi împlinească destinul. Poezii din volumul Rondeluri şi alte clipe de lumină Lia Ruse C u rond elu l în brațe Mi hai GO LESCU Ce aventură! Fiică de dascăli ofensați din Teiu Argeșului. prezentând şi cartea sa « Dumnezeu acest necunoscut ». dar bine cunoscuţi pentru suficienţa lor). când la examenul de bacalaureat un vlăstar frumos de familie bună care avea ca subiect de examen „poetul Eminescu”. Care va fi ultima nu știu. Dar atunci. răspunde în fine : săru-mâna.Ei. vă recomand să citiți. la care elevul rămânea mai departe mut. nu pregetați să vă bucurați de progresul realizat de poezia care. rondelul de început al cărții. mai precis de schiţe umoristice. scrise cu umorul care o caracterizează pe autoare. de exemplu. cum o să vedeți. şi iat -o astăzi tu . Autoarea de proză scurtă. Şi. cu fiecare volum. „Cuvintele" care „mereu născând" au trecut în poeme „prinse-n cercul unui gând”. Cenaclul s-a încheiat cu lansarea celei de a doua cărţi de poezii Într-un vechi tramvai cu cai a doamnei Carmen Ileana Ionescu. Cenaclul a avut o mare audienţă de public. Va invităm să vă ascuţiţi curiozitatea şi să vizitaţi acest cenaclu lunar. străluminat. care răspunde aşteptărilor auditorilor săi. iar în celelalte EXCEPŢIA. în care e vorba despre cum se prezentau şi cum se luau examenele de către elevii adulţi în perioada comunistă în România. Dacă se întâmplă să vă cadă în mână placheta aceasta de versuri. În volumul de față.Nu. prima poezie.

Spectacolul îl antrenează vântul… O pală de-aer mătură pământul! JOCU-ALUNECA Jocu-aluneca în noapte... Orologiul îşi scandează avântul. blând. în fine. cum semnează prezentul florilegiu liric. iar la noi... pagină cu pagină. Cum mă risipește... Contururi lungi de fum tivite! Pe aripa zilei în amiază Nălucile ușor înviază În duioșii sărbătorite! Plouă cu frunze ruginite. Vremea spală natura cu umbră. atunci când talentul este evident. Bolțile vibrau sonor. Parcă strălucește-n mers cuvântul Dincoace de singurătatea sumbră. „Rondelul rondelurilor” ne transportă „halucinant” şi „peste vreme” prin teme și stări de spirit în egală măsură tonice ori respirând „spleen"-ul englezesc. Primăvara să mă cheme În al visărilor crâng. Umbrele toamnei ciugulite… La porți de frig vântul veghează! Prin ochiuri de aur ivite O mână. menite să împlinească rostul liricii în concertul celorlalte arte. Şi nici nu știi să ții secret! În clipele zodiei scrise. Clipele trec tremurând. Cuvintele mereu născând. Jocu-aluneca în noapte. O. unele mai elaborate și mai inspirate decât altele. Excelsior! Se zbătea ceasul să-mparte Bucăți de timp căutător (Clipe-n lăcomia lor) Ce-ncercau dorul să-l poarte. Nenăscut și-nfloritor. IUBIRE Iubirea iar te fură-ncet Cu ale ei plăcute vise. Izbucnește clipa-n flori-aprinse Și-n această lumină rostesc. cu emfază. Iubirea iar te fură-ncet Cu ale ei plăcute vise. Amintirea peste vreme! Cuvintele mereu născând Au trecut în poeme.. bizar. . Vremea spală natura cu umbră. poetă de limbă română trăind acum în Canada şi reîntorcându-se vara la Pitești. Cine va dori să realizeze o monografie a rondelului n-are cum s-o omită pe Lia Filoteia Ruse. Un emul. din seria lui Villon. din seria deschisă strălucitor de Macedonski. printre cei care comit pagina 31 rondeluri este şi Lia Filoteia Ruse. Plouă cu frunze ruginite! Clipe dulci flutură.septembrie . rondelurile „Semnul e sus”. Absurdă precizare-n penumbră. la francezii care i-au fost model. Ceea ce se întâmplă şi la Lia Ruse nu doar în rondelul „Cuvintele”.. Iubirea iar te fură-ncet! IZBUCNEȘTE CLIPA Izbucnește clipa-n flori-aprinse Şi-n această lumină rostesc: Despre umbrele cu flăcări stinse. fiindcă poemele sale generează într-adevăr lumină. Cu sentimente nedescrise! Parcă viori cântă discret.. Maurice Rolinat. Izbucnește clipa-n flori-aprinse. cu imagini şi metafore subtile. Dulci emoții prinse-n suflet În cartea vieții sunt înscrise... Plutesc imaginile prinse În privire şi-ntinerite uimesc Pe un ecran în verdele lumesc Și doar de ochii mei închiși atinse. Depășind riscul artificialității. Parcă răscoleau cu șoapte Culorile zorilor.. le-aș împietri în vreme. Jocu-aluneca în noapte. ca să scrie şi să tipărească poezie la cote înalte de temperatură lirică.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL demersului artistic. Clement Marot.. Prinse-n cercul unui gând Ca un joc cuprins în scheme. Nenăscut şi-nfloritor. ci şi-n cele ce urmează. Și tânjea în gesturi coapte. O pală de-aer mătură pământul. ci şi virtuozitatea invadatoare pentru emuli.. „Rondelul crinului”.. .atâtea întâmplări încremenesc! Iar strălucesc vorbe desprinse Din emoții ce pe liniște cresc. Să sperăm că aventura sa lirică nu se va opri odată cu tipărirea acestui al 15-lea volum de „Rondeluri şi alte clipe de lumină”. iarăși pictează. căruia poeta îi recunoaște nu doar exemplul molipsitor. Îşi numără secundele-n umbră. Alfred de Musset. PLOUĂ CU FRUNZE Plouă cu frunze ruginite! Clipe dulci flutură. cu emfază. O. Frenetic şi prelung îşi plimbă cântul Noiembrie înotând în penumbră. Prin vraja timpului cochet În inimi sunt lumini închise. ABSURDĂ PRECIZARE O pală de-aer matură pământul. cu „clipe” oprite ce „izbucnesc în flori aprinse” ca-n pasteluri iconografice. „Rondelu l tăcerii”. cu brio.. CUVINTELE Cuvintele mereu născând Au trecut în poeme.

Autorul se destăinuie: Decizia mea de a părăsi compania a fost. oriunde s-ar afla. emigranți din Europa de Est sau mai ales români (95% din angajații săi). a acceptat să spele pe jos. are întâlniri neașteptate cu oameni de elită din domeniul artei..mă impresionează omenia. cinstea. le acordă șanse să-ți câștige existența. politicii. în hățișurile unei dileme de tip hamletian: a fi sau a nu fi război? . . în anagramă. și astăzi. unică în lume prin produsele și serviciile pe care le oferă (p. l-a afectat deseori financiar. pe unde a lucrat. oficialități române la Montreal – reprezentanții consulari Letiția Belivacă și Florian Pârvănescu. de ceva vreme. dorința de a sări în ajutorul celui aflat la nevoie sunt norme care nu pot fi încălcate. cât și pe drumuri de munte pline de riscuri. adică faptul că autorul nu este de loc un om oarecare și nici cartea care îl reprezintă nu are acest statut. peste timp. Mai târziu. șosete de culoarea costumului și o tunsoare lejeră a părului său alb și ușor ondulat. Atent și sensibil la tot ceea ce îl înconjoară. Titlul cărții este o adevărată capcană literară. atunci. în ziua de 31 august 2013 – zi internațională a vorbitorilor de Limbă Română. pentru că invitații au fost de elită și pentru că domnul Victorov a dominat întreaga asistență cu personalitatea sa de talie. de voievod medieval și cu iubire de oameni. Tatăl său i-a dat un sfat de viață: procedează așa cum îți spune conștiința și nu ține cont de părerea nimănui. A visat să devină actor. Bangladesh. ca om de afaceri. un planșeu murdar de mâzgă. la bicentenara Bibliotecă Atwater. visurile autorului s-au îndeplinit în privința intensității și a lipsei de rutină. respectul. etc. după executarea unei reparații tehnice. purtată de-a lungul lumii – pe ceea ce este și pe ceea ce știe să facă cu forța mâinilor și a minții sale. cu terebentină. cu o statură impresionantă. numai că sensul a fost stabilit de DESTIN. Ajuns în posturi de decizie sau ca om de afaceri. Viața i-a oferit roluri nesperate sau neașteptate și în rău. pantofi tip antilopă. Printre invitați s-au numărat mulți prieteni din Montreal ai domnului Victorov.nivel înalt! Cătălina Stroe versurilor. dar și cu înălțimea fizică de 1.172). Arabia Saudită. arabi. uneori alături de primul ministru al Canadei sau alături de alți demnitari ai altor țări.înalt nivel pentru că s-a desfășurat la etajul superior al Bibliotecii Atwater. în privința vestimentației care trebuia să fie simplă. etc. care este. aceeași grijă față de oamenii lui. În timp ce mai marii Lumii par prinși. Generos și fără prejudecăți față de cei cinstiți și corecți.. Se pare că era un aspect legat de noțiunea de respect față de propria persoană și față de mediul în care evoluezi.. Statele Unite ale Americii. atât de necesari familiei în acele momente. pentru a prezenta omul sau cartea sa.C. Dacă cuvântul talie reprezintă. pentru că absolut toți cei care se apleacă asupra ei. prin rezonanță. limba pe care o vorbesc.viața merge înainte! În consecință. Și nici măcar dictatura sau viciile unui sistem politic nu le pot distruge (p. am constatat că.. Nu voiam să mă identific cu acea gașcă de indivizi lipsiți de scrupule. dar n-a fost să fie. cu care și-a trăit viața. asiatici. Întâlnirea din 31 august a fost la un. dar n-a fost să fie. ale anumitor mănăstiri moldovenești. Cartea are valoare de document pentru că domnul Herman Victorov face comentarii foarte precise și de bun simț asupra situației sociale și politice din locurile unde l-a purtat munca sa – Vietnam. apoi în alte locuri din lume.Viața i-a oferit însă multe încercări din care a ieșit în extremis. a păstrat aceeași camaraderie de șantier..octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 32 O întâlnire la. de la prima până la ultima pagină. După ce am citit-o pe nerăsuflate.septembrie .. 198). au tentația să dovedească exact contrariul. Am călătorit în multe țări împrejurul lumii și am întâlnit oameni simpli care au dat dovadă de omenie la nivelul cel mai înalt. după aproape treizeci de ani. nu se amestecă cu non valorile și. profesionalismul au contribuit la succesul și prestigiul companiei înființate de mine. pentru câțiva dolari în plus. făcut din viile. se poate utiliza același discurs! Între carte și autorul ei nu există nicio contradicție. din Montreal. Principii morale sănătoase au reprezentat vestimentația și în relațiile profesionale. (pag 337). dar și în bine. autorul face o mărturisire: . Europa de Est. totul este natural. autentic. Eram hotărât să îmi deschid propria companie de construire a mașinilor de capsule. în care politețea.. care-și bazau afacerile pe jonglerii și escrocherii financiare. Talentul narativ al lui Herman Victorov te ține în permanență prizonier. în aceeași seară (400 de pagini). a fost invitat de onoare la un Șeic din Arabia Saudită.. membrii ai A. domnul Herman Victorov a impresionat și prin eleganța sa – costum alb spre ivoriu. China. Făcând un bilanț. firesc. S-a bazat pe averea invizibilă. definitiv luată. Această prezentare are o legătură directă cu cartea în care autorul vorbește despre exigențele impuse de tatăl său.. corectitudinea.S. Oamenii de pretutindeni au un cod moral nescris.. chiar dacă. încă din adolescență. fie că sunt țigani. autorul își cunoaște bine valoarea. un fel de oglindă răsturnată. dar de foarte bună calitate.el nu te lasă singur nicio clipă și nici nu îți vine să îl lași singur în parcurgerea amintirilor sale. Rusia..R. Am înțeles că nu contează țara din care fac parte. român canadian din Windsor – Ontario și cu cartea sa – Din viața unui om oarecare. La final te simți bine dispus ca după un vin bun de Cotnari. cu o voce profundă. Jamaica. Cu toată modestia înnăscută și cultivată prin educație. păstrarea demnității.. încât deseori s-a trezit întrebându-se: Ce naiba caut eu aici? Ca emigrant. În zonele spațiale sau temporale pe care le străbate autorul. Nu a acceptat compromisuri. Paralela făcută între ședințele de sindicat de pe șantierul James Bay din nordul Quebecului și ședințele de partid din România comunistă este edificatoare. A visat să devină pilot de încercare.. a avut loc o întâlnire cu domnul Herman Victorov.Respectul față de clienți. fiind dotat de la natură cu o extraordinară memorie a . elita.96m. păstrătoare de butași originali. atât pe șantierele hidroenergetice. cămașă de culoarea liliacului. ca într-o vrajă.

Astfel. Legea primului născut dădea dreptul acestuia să rămână pe loc. mi-au trecut prin minte câteva comentarii legate de noi toți. se poate transforma. Cartea Din viața unui om oarecare este o dovadă că se poate și altfel. ca actor. invitații și-au îndreptat pașii către platourile cu gustări diversificate și au degustat vinurile românești aduse în cinstea acestui eveniment. furt și câte cazuri or mai fi nedezvăluite. încercând cu toate forțele să nu ne asimilăm. venit de la strămoși. român. părăsirea locurilor natale. Pentru atenuarea acestui șoc. copiii și nepoții noștri – născuți departe de țară – tot ceea ce înseamnă tradiție națională. Corupția apare ca rezultat al unui dezechilibru moral între dorințe și mijloacele de realizare a lor.. grafician de excepție. Alex Cetățeanu. Invitat la microfon. impregnate de vibrația pământului țării și energia invizibilă a mâinilor mamei. dintr-un motiv sau altul. Emigrarea. Când părăsești locurile unde te-ai născut. a zonei unde am apărut pe lume și a limbii vorbite în copilărie. se fac excursii la rădăcini. Triburile. Această vibrație specifică reprezintă de fapt suportul științific al cuvântului DOR. umorul. ca să-și continue cursul. Trebuie doar citită! .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL personalități culturale din domeniul muzical și teatral. pe lângă elementele materiale. dar care ne impregnează ființa pe vecie. pagina 33 înrudite. Antoine Soare. Richard Letendre este autor al piesei Cine este acest Ionesco? pe care a interpretat-o în limba română. numai un exercițiu prelungit în respectarea valorilor morale și verificarea competentă a acestui exercițiu poate duce la eradicarea corupției care este o sursă de dezechilibru social și politic. în extremis. să păstreze pământul moșilor. femeia își urma bărbatul prin căsătorie. în țara de origine.. Omenia este soclul pe care se așează pacea! Să ne rugăm ca. ajunse prea numeroase.R. După o prezentare încărcată de emoții făcută de doamna Mihaela Victoria Ignat. cei care. a răspuns cu amabilitate întrebărilor care i-au fost adresate și a primit. trebuie să te obișnuiești să te simți în două feluri! Șocul cultural și emoțional este de obicei accentuat sau atenuat și de situația materială. încă din anul 2004. invitați români și francezi – vorbitori de limbă română.canadiene! O mare onoare pentru un român. o reabilitare a valorilor morale pare apropiată de lupta lui Don Quijote cu morile de vânt. au mai fost prezenți domnul Victor Roșca. Antoine Soare. vicepreședintă. datează de secole. bine găsești este o lege a reacției Universale! Bunătatea unui om puternic și inteligent nu poate fi considerată un semn de slăbiciune. dovadă fiind frecventele cazuri. împreună cu actrița Lori Hazin Poisson. o Diplomă de Excelență înmânată de dl. de fraudă. vizibile. Se spune că dreptatea este de la Dumnezeu! Bine faci. diploma a fost realizată de talentatul designer montrealez Valentin Luca și a fost primită cu deosebită plăcere și vizibil interes de către domnul Herman Victorov care este membru de onoare al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români din Montreal.când la nivel înalt se experimentează acest concept. adică să ne păstrăm limba română. domnia sa a oferit cu generozitate.C.septembrie . pentru că. în familie și în scrieri și să În actualele condiții mondiale a apărut un nou fenomen social – internaționalizarea exilului. După ședința de fotografii de grup. dar și cu iubire de oameni și la toate întâlnirile la nivel înalt. tradiția. scriitorul Herman Victorov a recitat câteva versuri. organizator al lansării de carte. predă la catedra de limbă și literatură franceză de la Universitatea de Montreal. în ex-terra -. Locul nașterii și părinții sunt niște repere care nu depind de voința noastră. femeia fiind o verigă. din partea A. reprezintă liantul sufletelor. pentru că profesor dr. acele mâini care ne-au legănat și ne-au alinat durerile copilăriei. Din partea A. a fost decorat cu medalia Jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a pentru contribuția sa deosebită la propășirea culturii. speculă. ci de toleranță și omenie.C. secretară a asociației de scriitori și Cătălina Stroe. redactor șef al revistei Candela de Montreal. respectul. a exodului. Corina Haiduc Luca. se separau în mod pașnic și plecau în căutarea unor noi pământuri. au luat cuvântul domnul Alexandru Cetățeanu. în aceste timpuri.S.).. un zălog de menținere al păcii. pentru reîncărcarea energetică.. gândurile tuturor să fie străbătute de vibrația cuvântului pace! În ceea ce privește nivelul național. în istoria ancestrală. în părăsirea planetei. celor prezenți. dezvăluite. Unde-i lege. Când la nivel național s-a ajuns să se vehiculeze ideea că prin muncă cinstită nu-ți mai poți câștiga existența. Este evidențiat statistic că femeile au avut și au încă o putere foarte mare de adaptare în alte locuri. are nevoie de pace! Toleranța reciprocă. câte un volum Din viața unui om oarecare cu autograf și s-a întreținut cu cei din sală.. iar Marc Constantin Marinescu. Viața. responsabilă cu editarea cărții. În continuare. nu-i tocmeală! Între marile case domnitoare se aranjau căsătorii diplomatice.S.S. Greu de stabilit limite între activitățile invitaților și originea lor națională. Herman Victorov Mâncarea de la mama de acasă este unică pentru că are în ea. familiile regale erau aproape toate *** Gândind la cele care s-au petrecut la această întâlnire și citind cartea vedetă Din viața unui om oarecare. Exilul – ex-île – părăsirea insulei.C. cu o vibrație anume. Și totuși. la fel ca în pelerinajele la locuri sfinte. poetul George Filip și profesor dr. Concepută grafic într-o manieră originală și personalizată. președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A. nu este un fenomen nou. pe mai marii lumii să-i călăuzească Dumnezeu să ia decizii cu dreptate. păstrăm pentru noi. la distanțe mai mici sau mai mari.R. ne-am părăsit țara și neam adaptat în alte locuri din lume. Apariția unui moștenitor întărea legăturile de pace. dobândită într-un timp mai lung sau mai scurt. pe linia primului născut.R. energizante.. înșelăciune. dar avea dreptul să-și ia cu ea lada de zestre. dacă gândurile de război vor întuneca mințile marilor jucători.

care are belșug de timp la îndemână. are mașină. Măria Ta.ă. știu mai multă carte decât părinții lor...În celebrul dialog. hmm.Unde se petrece acțiunea? . Cunoaștem noi lanțul slăbiciunilor de pe vremea lui nea Iancu.. pe care a și trântit-o. n-ai. mame și tați de familie. pe când tu. să fie și el al dracu'. .Bine. numai ca să nu te ia. examenul să fie mai mult de formă.. cu fruntea încrețită. care învață carte! Îi venise rându l să examineze. să pună osul la bătaie. Poetul ne prezintă lupta lui Ștefan cel Mare de la Vas. De exemplu de ce musca aia umblă pe .. Mai sunt doar câțiva de ascultat. pentru că directorul în persoană le-a recomandat să fie mai indulgenți. doar doar: De unde vii tu. tu îi faci cu mâna să oprească. Nu.Dumneata. care să te înțepe.. Îl va trece pe nefericitul ăsta deși știe că săptămâna viitoare când va sta în drum să prindă o ocazie iar împricinatul va trece cu mașina proprie – că el. tradiții? . amesteci niște date.. la umbra nucului bătrân.Ion. tovarășe profesor. fața candidatului se lumină și un zâmbet i se întinse de la o ureche la alta. Cel care tocmai a tras biletul.. mai bine ar sta afară. Văzând că nimic nu -i trezește nici o amintire..na. Dar el. își spuse profesorul. A venit vremea vacanțelor. Din fericire. să mă mănânce furnicile. Examenele de la cursurile fără frecvență.. Ce binear fi acum în fânul de curând cosit. și neagră..e din altă poezie. nu se prezintă elevi obișnuiți. își spuse el.mai bine sub un tei. îți spuse. Cum s-ar spune. dar nu muri. Treci la subiectul doi. să verificați candidații doar dacă nu sunt muți și surzi. Te poți gândi la ce poftești. Aiurea. „Teiul sfânt să-ți scuture creanga”. ca un zeu atotputernic împărțind notele precum Jupiter trăsnetele. interveni profesorul. sau. hai să lăsăm muștele – ființe inferioare ... În sală pătrunde pe fereastra larg deschisă... încercând să-și aducă aminte ceea ce. Profesoara. Au hotărât să înceapă el examinarea. nu! Dar.ă.și să ne ocupăm de candidați – ființe superioare. ce subiect ai? . să-și scuture creanga cu albine cu tot. se apropie. da rece de să-ți sară ochii și să-ți clănțăne dinții.. nici surd.De la Valea Mare.Ei. Poți? Își aruncă ochii pe geam și oftă. dar pentru asta ar trebui să învețe. Deci sub nuc.. elevi fiind. Tu la Putna nu mai sta.. o altă muscă mare. de Liviu Rebreanu. dacă are prilejul. Și e deja obosit după o oră de ascultat. A crezut că naude bine și l-a pus să repete.sigur. aia nu știi. Acum au schimbat rolurile și examinează colega. de fapt. E clar că nu e nici mut.că tot versuri din cântece îi vin în minte. Hai mai bine. nici măcar nu căzu. .Stai puțin.Bumbăcescu tavan și n-are probleme cu forța gravitației.. nefăcând școala la vremea ei. Dar la această sesiune lucrurile vor merge mai altfel.. confunzi niște personaje.. trebuie să vorbească despre FABULĂ. . plină de bună voință. . prăfuită și fără aer. s-ar părea că-i trec prin minte numai gânduri trandafirii..octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 34 Examenele Doina Hanganu. că mai vine o sesiune.septembrie . lasă. Bâzâi zăpăcită și se izbi de geam cu zgomot. nici pe Bolintineanu. de la Rovine.. dar dacă asta nu știi.ia încearcă să faci ca ea. să ocupe un post mai cald. ce știi din această operă celebră? O voce șoptită din fundul clasei unde așteaptă sfârșitul examenului câțiva seraliști . Ștefane. cui i se adresează Baiazid? . în orice caz. la profesor.Bun! Câteva personaje știi? .Știe s-o cânte. adică nu merg nicăieri. Și după ce își zâmbește. Și nu orișicare. colega lui care-l secondează. La acestea. colega lui.. Păi cum să ai tragere de inimă când primul candidat i-a spus plin de elan .Poetul nostru național nu s-a gândit la treaba asta. Ce bine e când ascultă altul și tu stai pe tușă.. lăsă berea pe mai târziu și se întoarse la ascultat căci i-a venit din nou rândul: . Profesorul. Deci. Măria Ta. Îndeplinește condițiile. ci la director. lasă. . că autoarea romanului Concert din muzică de Bach se numește HORTENSIA BABADAG PENCESCU. nu la el. c`est le temps de cerises. rămân în oraș. având copii care.trecuți deja prin furcile caudine: .. Împricinatul. el te vede.Baiazid zice: Tu ești Ștefan. Jupiter tonares. Toată gravitatea momentului s-a făcut țăndări și toată lumea a început să râdă. n-a știut niciodată.mai bine să mă gândesc la ce mi-ar place mie să fac acum..Obiceiuri populare.Ia să fi dat și eu cu capul... ce subiect ai? .. . ființă superioară. care-i ști pe toți și posezi toate diplomele. cu referire la fabula Lupul și Mielul. . Alta. ca ea! Cădeam grămada! Ea. Alături. Mai ales că a venit și cu niște pălincă.. Aceștia. nici pe niciunul. de Mihai Eminescu. se poate gândi și poate tăia firul de păr în patru. Dar pentru alții e vremea examenelor.. candidatul.. Dar îți luă repede seama: cafea fierbinte pe căldura asta? Ce-s copil? Changeons: o bere rrece. făcu o ușoară plecăciune și răspunse cu o voce sigură: . Ei... Tu.Dumneata. se străduiesc mai mult sau (de obicei) mai puțin – să obțină o diplomă. sărut mâinile tovarășa profesoară! Numele sărmanului candidat era Mielu Ion. de data asta. transpiră laborios și gândește intens. dar nu oprește. care nu-l știe pe Eminescu. Decât în clasa asta potopită de căldură.da.. profesoara citează un vers. Și directorul a venit la profesor pună o vorbă bună.. i-a spus ca Vasile Alecsandri a scris o poezie despre Războiul de Independență intitulată PENE ȘI CURCANUL.. mielule? Auzind aceste cuvinte miraculoase. el trece. cu o țigară și o cafea fierbinte.. ca să le crească salariul. cum s-ar spune mai pe golănește. să capete niște trese în plus pe umăr.. face cu degetul în jos.. Sări brusc în picioare. Pentru unii. timpul se apropie de sfârșit. încearcă să-l ajute punându-i întrebări suplimentare. ci oameni în toată firea.Tema romanului? . La catedră tronează el. . da lasă. ci zbură mai departe și apoi ieși victorioasă făcând „oaa”! .. deși n-are nici o tragere de inimă. Cum însă toate trec pe lumea asta. Ei da.. bătrân sau nu.Scrisoarea III.

masa (m) se exprimă în MeV (megaelectroni-volţi) pe când raza este dată în fm (fentometri). [Azi ştim că de fapt există trei feluri de neutrino pe care-i voi caracteriza mai jos. o geamănă « vitregă ». fizicienii au descoperit că razele cosmice – raze provenind din cosmos şi compuse din protoni de foarte mare energie – produceau două serii de noi particule. etc. etc. Nenumărate alte particule au fost descoperite cu ajutorul acceleratoarelor de particule. Această particulă.9% din masa atomului – dar este de 10 000 ori mai mic decât atomul. pentru cele ce urmează. Sarcină « elementară » însemnează că în natură nu există sarcini electrice mai mici. Neutrinoul este o particulă stabilă.] Tot în 1932. în 1932.511 0 ½ Pozitron : + 0. are o masă practic nulă. Din prima categorie fac parte : . anul în care m-am născut. Acestea au devenit din ce în ce mai puternice – 2 milioane de electronvolţi (MeV) în 1960. În nucleu se găsesc protonii care compun esenţialul dintr-un nucleu – de fapt. de o teorie sau de o descoperire de « particule fundamentale » din care toate celelalte particule (elementare) puteau origina.511 0 ½ Proton : + 911. se anihilează reciproc. Dacă este produs printr-o reacţiune nucleară. Nucleul este masiv – el conţine 99.32 ½ Neutrino : 0 0 0 ½ θ ∞ ∞ ∞ 886 ∞ unde semnul ∞ înseamnă că particula este stabilă (are o durată infinită). Această particulă. Pentru a completa tabloul « particulelor elementare » cunoscute sau postulate în 1932. . Valoarea numerică a lui q n-are nici o importanţă pentru cele ce urmează dar pentru cititorii curioşi pot spune că : Particulă q m r σ Electron : 0. De fapt. De fapt. se ştia că materia este compusă din molecule şi că fiecare moleculă era formată din unul sau mai mulţi atomi. trecerea de la unități atomice la unităţi obişnuite nu importă dar.Anul XVI .38 0. Aş fi putut scrie un scurt articol începând cu fraza « Materia este compusă din quarci şi din leptoni » şi continuând cu o descriere ale acestor particule. Noile particule observate proveneau fie transformarea în masă a unei părţi din energia particulelor accelerate (în general protoni). . numită neutron. dând naştere la raze sau la diverse particule. totul se accelerează şi imaginea simplă a structurii materiei – ca fiind compusă din protoni şi din electroni – se destramă. Neutronul « liber » nu se găseşte în natură.783 x 10-30 kg 1 fm = 10-12 m În rezumat. fiecare.602 x 10-19 Coulomb. Era mare nevoie de o teorie simplificatoare. mult asemănătoare dar având o proprietate cuantică contrară şi care. Dacă numărul de molecule diferite putea fi extrem de ridicat – de ordinul milioanelor – numărul de atomi diferiţi este limitat la circa 100. primele de masă intermediară între masa protonului şi cea a electronului. Un electron este atât de mic încât este considerat ca un punct fără dimensiuni şi are o sarcină elementară negativă. de Anderson. Întâi Dirac propune. notat σ (sigma) este o mărime fizică cuantică ce caracterizează o stare de rotaţie internă. Sarcina electrică a unui electron (sau a unui proton) este desemnată prin litera q. Nu se mai putea deci vorbi de « particule elementare ». electricitatea este « cuantificată ». existenţa unui electron pozitiv – numit după aceea pozitron sau antielectron – particulă observată în anul viitor. se cunoşteau 5 particule « elementare » având proprietăţile următoare : Notă introductivă : după ce am scris un articol despre timp (apărut în numărul 1 . Spinul lui este de-asemeni egal cu ½.84 ½ Neutron: 0 935. conform relaţiei bine cunoscute lui Einstein E = mc2. spinul electronului este egal cu spinul protonului : σ = ½. dacă se întâlnesc una cu alta. postulată în 1930 de Pauli.din Candela). 1 000 000 MeV în 1980. În aceste unităţi. transformându-se într-un proton şi emiţând un electron. se găseşte în nucleul tuturor atomilor cu excepţia hidrogenului.50 1.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 35 SERIA ȘTIINȚE 13. în 1931. . se ştia că protonii şi electronii au.patru feluri de particule Δ (delta).. protonul nu este decât nucleul unui atom de hidrogen . * În anii următori (1937-1950). Se ştia de-asemeni că un atom – care are un diametru în jurul unei zecimi de milionime de milimetru – era constituit dintr-un nucleu şi din unul sau mai mulţi electroni. pentru fiecare particulă există o « antiparticulă ».două feluri de miuoni μ (miu). În 1964 se descoperiseră astfel peste 200 de particule noi (azi se cunosc cca 300!).patru feluri de particule Σ (sigma) etc. neutronul este un pic mai masiv decât protonul şi are o rază un pic mai mare decât cea a protonului. trebuie să adaug neutrinoul. Spinul. Încă odată. a fost observată doar în 1956 de Reines şi Cowan. practic tot atât de masivă ca protonul dar neutră. 1000 MeV în 1950. * În 1930. În vid. pozitronul este o particulă stabilă dar care. se combină cu un electron negativ pentru a da două raze gamma. o rază nulă şi un spin egal cu ½. În unităţi atomice. [De fapt. celelalte mai masive decât protonul.trei feluri de pioni π (pi). În fine. nu puteam să nu scriu şi un articol despre materie. botezată în 1933 de Fermi care a descris mecanismul formării ei. fie din descompunerea particulelor produse. * După 1930. neutră. el « dispare » (este radioactiv) după un timp mijlociu θ (teta) egal cu 886 secunde. .septembrie . Am preferat însă metoda istorică care arată cum au evoluat cunoștințele științifice în ultimii 80 de ani şi care deschide noi perspective.patru feluri de kaoni K (ka) Din a doua categoria fac parte : . Despre structura materiei – Partea 1 Wladimir Paskievici 1 q = 1. în prezenţă de materie. un « spin ». Chadwick demonstrează existenţa unei noi particule.şi care au o sarcină electrică elementară. pentru cititorii curioşi : 1 MeV = 1.] Pentru a trece de la o descriere generală la o descriere cantitativă trebuie să precizez că unităţile în care voi exprima proprietăţile particulelor care apar în acest articol sunt cele atomice. pozitivă.

Menționăm de asemenea prezența d-lui Victor Roșca. conform sd şi cu.septembrie . colaborator la organizare. ce a contribuit și la organizarea acestui eveniment deosebit. etc. membri și invitați ai Asociației ACSR au început să sosească. regrupaţi în 3 „generaţii”. model acceptat azi de majoritatea fizicienilor. într-un loc de referință a comunității românești din Montreal. maestra Stana Bunea). se descompune mult mai repede. Sărbătorirea Zilei Limbii Române la Montreal a avut loc in diverse locații și sub egida mai multor asociații culturale. dna consul Letiția Ileana Belivaca și alte persoane dornice de România. De ce? Pentru că a avut loc în aer liber. de asemenea. se descompune repede. În continuare. a invitat la microfon persoane ce iubesc și vorbesc limba română. Curioșii n-au întârziat nici ei să apară: turiști sau simpli pietoni atrași de steagul imens tricolor ce flutura ca o invitație în parcul aranjat cu bănci. Poetul George Filip ne-a citit două poeme.O particulă Δ este compusă din trei quarci de primă generaţie. românism și limba româna. Ce alt ambasador ar fi putut reprezenta mai bine limba română? Statuia ce împlinește nouă ani de la dezvelirea ei. Ziua Limbii Române Corina Luca României la Montreal. președintele Fundației Nelligan și Michel Dallaire. d-nul consul general economic Florian Pârvănescu cu soția. scris de poetul Dumitru Ichim. venită de la Ottawa. dar având altă origine decât română. Pentru aceasta trebuia ca quarcii să aibă o caracteristică revoluţionară: o sarcină electrică egală cu 1/3 sau cu 2/3 dintr-o sarcină elementară q! Conform modelului teoretic dezvoltat cu această ocazie. prinţul Eugen Enea Caraghiaur a recitat un poem în limba franceză. univ. .Un neutron este compus dintr-un quarc up şi din doi quarci down. d-nul Marc Marinescu.Un proton este compus din doi quarci up şi dintr-un quarc down. care a mulțumit celor prezenți și a subliniat importanța și unicitatea acestei sărbători. Ne-a onorat cu prezența d-nul John Carpenter. preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Quebec. redus la sarcină şi masă: pagina 36 Quarcii posedă multe alte proprietăţi dar acestea sunt prea complexe pentru a fi menţionate aici. şeful partidului NDP. A doua. în orice caz.O particulă Σ este compusă din doi quarci din prima generaţie şi un quarc din a doua generaţie. ce se alătură celei deja obișnuită a românilor basarabeni. actorii de limbă franceză Lori Hazine Poisson și Richard Legendre au interpretat în română un fragment din piesa „Cine este acest Ionesco?”. idee inedită ce a aparținut artistului. dl George Rusu. Pierre Morrel. era împodobită cu flori. d-nul consul Mugurel Stănescu. Astfel : . din partea Consulatului . patru combinaţii diferite sunt posibile . unul dintre organizatori.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL * În 1964 – eram de cinci ani profesor de fizică modernă la Şcoala politehnică – GellMan a propus că toate particulele subatomice (cu excepţia electronilor) sunt compuse din quarci (quark în engleză). fiecare având o „aromă” particulară. Ziua începuse sub auspicii sumbre: nori și vânt. ridicată de maestrul Vasile Gorduz. Apoi. un imn închinat limbii române. avându-l ca martor. Cel mai original mi s-a părut evenimentul din Piața României. au luat cuvântul: prof. mult mai masivă. sarcina va fi 1/3+1/3-2/3 = 0. de la postul de radio și dl Cristian Bucur (ziarist la postul de radio – ”marca-ro”).Etc. este suficient de arătat compoziţia câtorva particule deja menţionate. Soarele și-a arătat fața lui prietenoasă. sarcina electrică va fi 2/3+2/3-1/3 = 3/3=1. d-nul Alex Cetățeanu. . Domnul profesor Martin Segal ne-a surprins plăcut venind cu propriul său ARO. Deschiderea a fost făcută de către președintele ACSR. scrisă de Grigore Vieru. d-na Simona Pogonat de la ziarul „Accent Montréal” și membru ACSR. Au fost prezenți. Unul câte unul.. organizat de Asociația Canadiană a scriitorilor români pe data de 31 august. Quarcii au o dimensiune probabil nulă. unul dedicat limbii române şi celălalt dedicat poetului național Mihai Eminescu. şeful de cabinet al d-lui Thomas Muclair. A treia. . patru şi numai patru combinaţii sunt posibile. În continuare. bandă tricoloră și colaci. maestra Ruxandra Oancea și harpă. achiziționat din România în 1973. sunt de cel puţin un miliard de ori mai mici decât un proton. poezia „Mie dor de tine mamă”. . flori și muzică (pian. Astfel. redate sub forma unui tablou asemănător cu cel de mai sus.Odă limbii române”. dintre care unul în franceză. Prima generaţie de quarci este stabilă. care a recitat două poeme. mai masivă.0 1 275 4 180 173 500 Toţi quarcii au un spin σ = ½. nici mai mult nici mai puțin pe Mihai Eminescu. D-nul Alex Cetățeanu a citit poemul „Odă limbii române”.3 95. Și-au mai adus contribuția apărând la microfon: d-na Carmen Doreal. a prezentat un interesant material despre limba română și a recitat cu mult talent. d-nul Marc Marinescu ce-a recitat poemul scris de d-na Ionela Manolescu intitulat. Quarc (nume) Prima generaţie d (Down/Jos) u (Up/Sus) A doua generaţie s (Strange/Straniu) c (Charm/Farmec) A treia generaţie b (Bottom/Bază) t (Top/Top) sarcină -1/3 +2/3 -1/3 +1/3 -1/3 +2/3 masă 4. Pentru ceea ce ne interesează. materia este compusă din 6 feluri de quarci (şi 6 feluri de antiquarci). Cristina Mihai. fiecare aromă purtând un nume particular.8 2. din nou. Dar nu a fost să fie așa. microfoane. Organizatorii precauți pregătiseră chiar și un cort. încălzind atmosfera. dl Florin Calinic Toropu. vicepreşedinta ACSR. redactor șef al revistei Candela de Montreal și membru ACSR. Iată principalele proprietăţi al acestor quarci.

la bătrâni pot pune în evidență performanțe maxime care se mențin în bună măsură mulți ani. ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții. Dacă ai ceva de spus. . că fără mine parcă stă lumea în loc”. urechea mai poate să asculte un cântec lin. Ioana. te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. de ce să nu admir panorama vieții şi să mă bucur de ce văd? Știm cu toții că e mai bine să fii pe deal. Mulți oameni se păstrează tineri la 70 de ani pentru că știu să fie optimiști şi să râdă de cei care au îmbătrânit la 20 de ani. Există o artă de a îmbătrâni frumos. şi oceanul de stele. cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești. de ce să fie lipsită literatura de acest tezaur? Şi dacă senectutea este perioada când ai urcat pe cele mai înalte culmi ale vârstei. să privească seninul cerului cu oceanul de stele. îmi spunea: “Știi ce simt eu acu` la bătrânețe? Că asta o să-mi treacă. dar nu acri. având asemenea argumente. ei extrag esențe care au caracter de permanență. specialiștii au ajuns la concluzii luminoase. Şi dacă atributul bătrâneții este înțelepciunea. a sufletului şi flacăra vie a tinereții a devenit lumina de mai târziu. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât. indiferent de vârstă. formând un nou izvor de viață şi de înțelegere. poate fi un câștig în plus. nu rămân pe acest tărâm. cum este cea verbală. Chiar dacă vorbesc de alte timpuri. așa cum trece o boală şi o să fiu iar cum am fost. să-și valorifice creativitatea. dar sufletul nu. durata vieții a crescut cu 10-20 de ani față de anii `80. activ. În scrierile seniorilor se oglindește bogata experiență de viață filtrată prin sita vremii. ca niște tablouri dintr-un muzeu privite de la distanță şi în liniște. Scurgerea anilor poate să rideze pielea. Ei se orientează mai mult pe planul împlinirilor existenței practice. Mulți tinerii care dau târcoale scrisului. chiar dacă sunt înzestrați cu har. aproape de acestă vârstă. iar Canada. Astăzi. dar nu aroganți. echilibru. o spui cu harul. Faptele de viață revin la suprafață ca dintr-o lume a misterelor. iar în domeniul scrisului. măsură în tot ce faci. Am fost surprinsă când am citit că specialiștii. mulți români au o adevărată oroare pentru bătrânețe. țara în care trăiesc acum. Şi mai este ceva de care trebuie să se țină seama . În România întâlnești adesea tendința de excludere a bătrânilor din viața socială. E citit sau nu.septembrie . nu îmbătrânesc în ritmul trupului. decât sub el. consideră bătrânețea ca cea mai fericită perioadă a vieții şi m-a străbătut un fior: nu e chiar rău dacă îmbătrânești. scânteile de lumina şi căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. scrieri izvorâte dintr-o mare altitudine sufletească. În studiile care au apărut. săritori. Scrisul cere o relaxare pe care tensiunea problemelor zilnice nu le-o îngăduie prea mult. dar nu dominanți. poate fi un bun exemplu. prietena mea din copilărie. e vorba de o inteligență fluidă. Este foarte ciudat să te simți tânăr în timp ce societatea te crede bătrân. prezent. fără nicio clasă primară. Când se vor așeza lucrurile în rostul lor şi în România. să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite şi nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții. vigoarea trupului seniorilor a trecut de partea cealaltă. lăsându-ţi loc pentru armonie. atât cât l-ai primit de la bunul Dumnezeu. Atins de aripa timpului. acum cu alte fațete.nu suntem toți egali în fața bătrâneții. să rămâi în interior tânăr. cea a scrierilor. cu frumusețea macilor înfloriți. că vârstnicii știu mai bine să valorifice timpul şi să evite situațiile de stres. un autor. uitând de tot şi toate. N-ai cum să cunoști aceste “trăiri” fără să le trăiești. așa cum sunt multe publicății. Bătrânețea este o vârstă interesantă despre care nu s-au făcut destule studii şi cercetări.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 37 Gânduri despre senectute Elena Buică Portret în anii senectuții Senectutea își are incontestabil valorile ei. Sociologii o numesc inteligență cristalizată ce are la bază interacțiunea aptitudinilor rezultate prin socializare şi educație. se cere o abordare mai realistă a vârstnicilor. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse. iar experiența lor poate să valoreze cât inițiativa tinerilor. nu-ți vine în gând întrebarea: dacă tot sunt pe vârful dealului. Acesta este un punct de vedere diametral opus cu ceea ce ne obișnuise comunismul. pe care nu am remarcato şi la alte popoare pe unde m-au dus pașii. Pentru anumite forme ale inteligenței. Motto: Nu suntem toți egali în fața bătrâneții. cu puritatea albului zăpezilor şi treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. Primesc pe internet nenumărate reviste on-line şi nu am putut remarca pe nicăieri diferența de vârstă între semnături. Ce gândesc şi ce simt acum? Mi se pare că bătrânețea poate fi considerată un suflet tânăr într-o carcasă veche şi că în scrieri nu vezi carcasa. Scrierile seniorilor nu sunt invitații la trăiri într-o lume depășită. oamenii mai tineri vor înțelege că bătrânețea e un fenomen complex şi poate fi toamna rodului bogat şi un adevărat tezaur de înțelepciune. obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară. așa cum am pomenit din moși-strămoși. de o mare înălțime creștină şi profund romanească. de calcule impure. Despre bătrânețe credeam altceva înainte de a o trăi. să iasă din situații grele. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorința aurului şi a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului cosit. Şi mai este ceva de luat în seamă: orarul îmbătrânirii acum este altul. Dacă anii zbârcesc pielea. mi se pare foarte departe de părerile pe care le aveam în tinerețe. cu seninul cerului. Sunt sondaje care pătrund în receptorul senzațiilor şi ale trăirilor. gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet. Trăind-o. este în culmea aptitudinilor de muncă. Preocuparea mea de acum. că pot fi înțelepți. să iau sapa la spinare şi să mă duc la treabă. Trăirile sufletești rămân vii. dar să nu uiți să fii tânăr. lipsa de entuziasm zbârcește sufletul. demni. păreri pe care le reîntâlnesc acum la cei mai tineri decât mine. mai ales dacă acesta se face prin voluntariat. de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte. mai poate să soarbă roua de pe flori. contează doar ce spune şi cum spune. dar cu înțelepciunea omului din popor. iar fiica mea. nu întotdeauna vârsta înaintată înseamnă şi declin. Eu m-am pensionat “de bătrânețe” la 55 de ani.

Fiecare om are ambiția de a lăsa ceva în urma lui. din răspunsuri absconse. Se presupune a fi copilul. şi mă opresc aici ca să nu desfășor harta țării. Leonard I. în care pe o ușă intră şi pe alta ies actorii. Este călătoria autorului în eul său profund. după ce-şi spun tiradele respective. a unuia care a trăit acolo şi s-a impregnat de atmosfera existenței oamenilor şi a locurilor. Dar ocolul acesta îl puteți face cu mintea şi cu sufletul. Voicu are o manieră originală de a trece de la un capitol la altul. de la copilărie la maturitate. dar pe care vede limpede în timpul acestei călătorii că nu le-a rezolvat şi atârnă deasupra capului său ca sabia lui Damocles. are şi o „pană” din cauza unui marfar căruia i s-a răsturnat la o curbă un vagon cu saci dc făină şi care impune o staționare nelimitată până la venirea unor macarale care să rezolve situația. Leonard I. un debutant. se simte afecțiunea omului pentru animal. intrând într-o lume pașnică. Voicu a trăit fericit ca un copil care nu se împiedica de politică sau economie politică. e supapa prin care te eliberezi de ce e tulbure în străfunduri. fără piedici. venind ca de la sine. inconștient ca inocența. ci înapoi. Este modul de a-ți găsi identitatea care se caută. gustul vieții. a înțeles şi a început să scrie. sau poate mai discret sub masă. Voicu ? E un nume frumos ca un pseudonim. episod. Alt mister. Leonard I. şi apoi la timpul internatului. Pentru sertar la început. autorul parcurge spațiul şi timpul ființei lui abstracte. o amprentă. până când a crescut şi a aflat cam ce se petrecea împrejurul lui. Personajele sunt abil zugrăvite. E drept că „drumul cel mai scurt spre noi-înșine e ocolul pământului”. sportivi. fără să-l termine pe primul şi intrând în cu totul altă zonă. A trecut senin pe lângă drame. Numele lui amintește de tenorul român Leonard. lumea satului de odinioară. el ne spune că-i oltean şi moldovean. Ce nume de vază pentru un scriitor debutant! Crescut atât la țară cât şi la oraș. viselor şi luptelor lui cu el şi cu ceilalți. nu la vedere. ca în realitatea pe care o trăim. dacă vă acordați timpul necesar. când îl preocupă motorul motocicletei preotului. cupluri. Ba mai mult. de la joacă la reflecție. dar nu se poate zidi decât pe sine-însuși spre a lăsa o urmă de strălucire. din căutări şi așteptări. el pune deznodământului un final de allegro forte. când începe să judece şi să cântărească lucrurile. prințul operetei românești de la începutul secolului trecut. cu teama de a nu-şi mai recupera dragostea şi tihna casei dinaintea acestei lungi şi periculoase călătorii. ca Sisif în Infern. tragedii. În cartea de față publică două nuvele: „Funia roșie”. pe care părinții mei l-au văzut în „Liliacul” şi „Văduva veselă”. „Trenul” reprezintă însă altceva. în mod firesc. în ideea de a se dărui oamenilor care sunt în nevoie. cu elevi şi părinți. pleacă. Şi nu e. este un voiaj prin viața sa anterioară. această suspensie ocazionând curiozitatea cititorului. şi acum pentru noi. ca un spiriduș. îi găzduiește pe rând în anturajul eroului principal care îi suportă cu greu sau cu plăcere. şi totul să se năruie. pe care la prima redactare a numit-o „Satul” şi „Trenul”. De la etapa copilăriei ajunge repede la cea a primei adolescente. el însuși luat cu apa de neprevăzutul care i se impune. Obiceiurile vieții la țară de odinioară sunt înșirate amplu. cu dubiile şi erorile lui. cântând „Doina” lui Eminescu cu tot patosul lui. din bănuieli și presupuneri. Nuvela „Trenul” e o altă lume. Prima nuvelă („Funia roșie”) începe brusc cu un dialog alarmant între femeie şi bărbat despre dispariția cuiva. şi ar fi vrut s-o găsească pe Ana Meșterului Manole pentru a o zidi în opera sa. Voicu a săpat pagină de pagină la temelia lui până ce a ajuns la liman. cu tentația care i se prezintă ca o mână a Diavolului şi în care era cât pe ce să cadă. fără efort. ca la Slavici. acum vreo jumătate de secol. dobrogean. Trenul vine. dar citit ( o fi învățat ceva de la Maupassant şi Cehov ?). Întrebat de unde vine. fidelă. dar în rărunchi. ca o închipuire. se exprimă şi te descătușează. Şi confruntat cu aceste necunoscute. Descrierea satului e caldă. a idealurilor. ca un debutant presupus neexperimentat. Voicu pune sufletul pe masă. încântându-ne şi îmbătându-ne de parfumul trecutului. Vă las surpriza de a descoperi sorții bătăliei. Cititorul asistă la trecerea lor prin spațiul şi viața autorului ca la o piesă de Teatru. înspăimântat să nu trudească degeaba. generos şi dăruitor de sine. când din gară în gară apar frânturi din viața povestitorului. de la aceasta la bătrânețe (când e vorba de bunici). Comparații fruste dau savoare textului : „era așa de cald că-ți era şi milă să lași cățeaua la soare”. Ceea ce face intrigantă povestirea. Autorul străbate epocile vârstelor. simplu. o povestire ce se derulează de-a lungul unei călătorii în vagoanele unui tren. cu necunoscutele pe care credea că le-a rezolvat. Leonard I. Şi. din întrebări. din gară în gară. Personajele care apar în această nuvelă sunt ca soldații de plumb pe care-i manipulează Destinul. Apoi se trece abrupt peste timp. Eroul principal se conturează treptat. spre al confrunta cu sine-însuși şi a-1 obliga să rezolve problemele deschise şi rămase fără răspuns. Şi când i-a venit vremea. . patriarhal. Iar „Funia roșie” (?) stă încă agățată de perete în fostul grajd al boilor. Aici apare misteriosul personaj despre care am pomenit mai sus. Scrisul. ca niște icoane aruncate de hazard în drumul lui. cu gustul ei dulce-amar. Obiceiurile animalelor sunt bine redate de un cunoscător al vieții lor. în celălalt. Voicu îşi plimbă personajele de mai sus din stație în stație. Cartea aceasta este amprenta sa. fizic şi psihic. Cu aceste idei ne cutremură „Trenul”. cu succesele şi eșecurile ei. Autorul stăpânește arta unui crescendo bine calculat în înșiruirea momentelor povestirii. derutante şi neliniștitoare. un medic veterinar care iubește animalele şi oamenii deopotrivă. E un nume adevărat. Toate artele laolaltă sunt scobirea în tine-însuți pentru a te găsi. jucători de cărți şi chiar cu un personaj misterios care apare şi dispare ca o fantomă. E lumea orașului. spre a-i trezi memoria şi conștiința şi a-l obliga săi așeze în linie de bătaie pentru a câștiga lupta. Căci Leonard I. arta în general. transilvănean şi vrâncean şi oșean. a te înțelege şi a te dărui altora.septembrie . cum spune Keyserling. fără soluție. băiatul care trebuia să plece la școală. dar nu înainte.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 38 Leonard Ionuț Voicu – Drumul (nuvele) Livia Nemțeanu -Chiriacescu Ați auzit de Leonard I.

vino peste nouă nopți aici. Şi-apoi „lăcustimea” asta nu am plămădit-o singură. slavă domnului. să ajungă la toată hărmălaia. nu fleșcăită ca tine! Femeia izbucni în lacrimi şi. căci. se duse în paravan să se odihnească. un pic mai la stânga. flacăra aceia puternică se mistui iar în locul ei îi răsări o groapă mare plină. mai că vrei să-i vezi prăpădiți. Tare mai era muncit de gânduri. că numai cu copii ne-am pricopsit. slănină. tu nu vezi femeia lui Teodor cât îi de mândră. nu-i mângâia niciodată. Că-i stearpă. . i se păru că vede o lumină. căci fiind mereu morocănos. neștiind încotro sapuce. iar pe muiere o va înţoli ca pe nevasta popii… Ce mai. nu știa cui să dea dreptate: lui Dumnezeu sau diavolului? Căci dreptatea ți-o faci după cum ți-aşezi. îşi luă traista cu merinde . dar bietul om văzuse pare de foc ieșind din adânc şi nu știa ce mistuie pământul. dar nici spor la casă nu aduceau.Ai fi având dumneata. pe unde trece pârâul Cozia. măi române! Că nu -ți afli locul de când ai venit! El oftă. Florica. în rest avem de toate. ori ielele puseseră stăpânire pe el.'om mai face una. se sătura din gustat. iar el începu să facă părticele. Gospodarul luă o ață albă şi tăie mămăliga în două. în locul gropii va ridica o crâșmă.Mamă. Nu vezi. Apoi va trage lumină electrică. de parcă-l prinse ploaia pe drum. iar tu. nici nu observă că intrase pe poartă odată cu vaca ce venea de la cireadă. era o bună cale de mers. iar pe cel de-al doilea îl dase cu chirie la un vecin. la răsărit. că numai de păduchi şi copii n-am scăpat. Şi-şi scărpina scăfârlia badea Andrei. îl superi pe Dumnezeu. Într-o tăcere deplină. . se întretaie țarina cu ieșirea către Cozia la apus. După ce o răsturnă pe un fund de lemn. Feciorii lui. Maria şi plecă. Să treacă tot nevoiașul să-şi astâmpere setea. să rămâie şi la câine. se pricopsise cu o grămadă de guri care. Cei cu cloșca cu pui. o voce din pământ îi vorbi: . Pălăria îi era udă la boruri.Vorbești cu păcat omule. dincolo de culmea Roşului. acolo unde se născuse el. însoțit de binefăcătoarea sapă. Dar cum greșeala era a lui. totul. . va împăca oameni cu ziua. de unul singur… Erau unsprezece guri de hrănit şi muierea era pe cale să mai plodească unul. copilul şi cârlanul. spuse românul.Ce te frământă. să-l prindă soarele acolo. sajungă! . Ce afacere mai făcuse! Şi vocea dinlăuntrul trupului său tremura.brânză. se va căpătui…Şi sus. ca să ai toată comoara aceasta. Dar atunci. oropsit de gândurile ce-l cuprinseseră de la întâlnirea cu flacăra aceia ce se urca spre cer şi vocea care-i promitea ușurătatea de-i va da cloșca cu pui. Aşa mergea omul nostru pe cărarea bine știută de ani de zile. dacă el se „O voce lăuntrică-i spunea să nu se abată din drum. Ce. bădia Andrei. mereu. dar bietul om văzuse para de foc ieșind din adânc şi nu știa ce mistuie pământul…şi se îndreaptă într-acolo. … se va căpătui. ceilalți ai casei mâncau în castronașe de lut cu linguri de aluminiu.Omule. să fiarbă mămăliguța mai iute. pe ogor. Maria puse iarăși ceaunul pe foc şi turnă laptele să fiarbă. plecă cu donița să mulgă vaca. Roşul şi pădurea Rădi în față şi binecunoscutul târg în spate. La o bucată de noapte veni şi Maria lui. totul… Bădiei Andrei i se păru o nimic toată cloșca cu pui. de cele mai multe ori. nici de muncă nu erau bune. să ajungă la toți. apoi în patru şi iarăși fiecare sfert în două. . Gândurile îi fugeau alandala şi el. parcă l-ar fi pișcat purecii. odată ajuns acolo. dar nici eu nu stau cu mâinile-n sân. Da cu sapa mai degrabă în porumb decât în buruieni şi gândurile-i fugeau anapoda…iar glasul dinăuntru -l muncea şi-l frământa nedându-i ghes nici să mănânce. toţi vor fi îmbrăcați ca boierii. pe dealul de la pădurea Rădi. dar fiind grea şi apropiindu -se sorocul n-o putea îmbrățișa. Şi el. spuse mama mestecând.Cere-mi orice. De jur împrejurul iazului va face grădină de zarzavat şi cu o pompă va uda legumele. Îi tăiase o pasăre şi făcuse o „zămă” mai lungă. Dar numai om nu era. Sunt lăsați de Dumnezeu. . Femeia îl urmări cu coada ochilor şi nu zise nimic. fără să se închine. să ne ajute când om fi betegi. iar fata cea mare. Lucra la pământ şi pământul îi fugea de sub picioare. singur. punea pe foc scoarță uscată.Lasă femeie. în loc de bani.Dacă dai cloșca cu pui cu toată inima. nu-i plodește femeia nicicum. numai să pună mâna pe galbenii aceia… Şi ce plată îi cerea: cloșca cu pui. Maria. trecându-și mâna prin păr și-și dădu seama că s-au așezat la masă cu toții. Se așeză pe un scăunel cu trei picioare meșterit de el. Muncit de gândurile lui. . Iar el.Mai taci tu. iar el se foia pe scaun. Anul. să poată pune bostanii şi fasolea. neștiind cu cine are a face. Plodurile nu-l întâmpinau. Clopotul bisericii din sat bătu de vecernie şi atunci bădia Andrei îşi îndreptă spatele socotind că e vremea să încheie munca pe ziua aceia şi se îndreptă spre casă. plină cu cocoşei de aur. tăcu mâlc. ia un car cu tine şi saci mulți. ce-mi dai în schimb. Așa că se mistuia încet. . Ori ochii îi jucau nebuni în țeastă. iar el nu și dădea seama dacă este teamă sau bucurie… . totul va fi al tău. de cât să plodești şi să fierbi la oale… Eu am treburi mari de făcut… . frate-tu Teodor. Nu mai avea omul măsele cu ce mesteca şi așa înghițea mai repede. O lumină puternică. ca un soare ce se zbate din răsputeri să iasă din zăbrele şi parcă un fior îi cuprinse tot trupul… O voce lăuntrică-i spunea să nu se abată din drum. Nimica toată. fata cea mare veni cu donița plină şi strecură laptele într-o oală. şi se prinse pe dată. Erau mai ieftine. De ce-ţi ceri osândă. fără să mai răspundă se apucă de spălat vasele murdare. spre Jijia. Şi plecă omul la muncă. acolo. Iar mama. iar eu te voi scuti de orice muncă deșartă. şi-şi pregăti din hârtie de ziar o țigară. Iar porumbul trebuia musai prășit prima dată. Florica. bietul om. Alături.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 39 Ispita Elena Olariu Căzuse norocul pe el.…dacă-mi dai cloșca cu pui. dar văzându -se pe dată căpătuind şi scăpat din nevoi. femeia lui. încet.septembrie . Dar la răscruce de drumuri. Marmura. Şi cum până la ogor. Şi el tânjește că nu-i are.numai lingură de lemn. Să faci mămăliga vârtoasă. îşi zise şi dădu să pună mâna să scoată câțiva.Ce știi tu muiere. Nevastă-sa îi întinse un castron mare de tablă şi o lingură de lemn . Un bou i se spânzurase de hloaba carului. ceapă şi turtă făcută pe plită de nevastă-sa. să sape şi să facă un iaz de pește. lângă pădurea Poştei. femeie cu Dumnezeul tău. Era răcoare acolo. să scapi toată viața de griji? . .” De la o vreme ielele îi jucau feste lui badea Andrei şi se scula cu noaptea în cap să meargă la muncă. Iar mațele celor mici se auzeau de hăt-departe că sunt goale. la drum.

acestuia îi trebuiau bani căci avea doua fiice la Paris la învățătură.şi cât de mult dăduse vânzându -și sufletul diavolului. căci nu trebuie să cânte de trei cocosul de va vrea comoara din pădurea Poștei. Se mira el. Carul scârțâia de povara dusă iar boii mergeau greoi. Atunci îi străfulgeră o idee: „cloșca cu pui” cerută de vocea aceea din noapte în schimbul comorii. tot aici i se înecaseră şi două fete: Rodica. iar la biserica din sat. plecă la Cozia după unul fără barbă. nu după multă vreme muri. construi o frumusețe de cuptor pentru pâine şi plăcinte. Se duceau pe rând… Mai avea în bătătură două fete. Acum își dădea puii. vrând să salveze oile… Şi badea Andrei știa de ce se întâmplă toate acestea şi tăcea mâlc. Ehhh. Şi el mândru. În urgia aceea ele au mânat cârlanii spre casă. născu un băiat. Şi badea Andrei. să împrumute carul cu boi… şi femeia lui care nu mai putea de şale… iar copiii ăștia care aduc numai pagubă… Dar îi va face pe toți boieri! Plecă omul. e greu părinte. Cum o cunoscuse pe Maria. mereu îi apărea în gând vocea aceea din adânc şi promisiunea de ai da cloșca cu pui: nevasta şi copiii. Nu a primit decât buletinele de la siguranță. Părintele clătină din cap. Cât mai multă mămăligă. Maria. iar copiii. Să poată face față nevoilor.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL va îmbogăți! Așa trecură cele opt zile. Cea mare. cu mine. El cu puii şi comoara… Se frânse omul de durere. Îi zburase barba de la un proiectil. Își cumpără oi multe. Şi chemarea preotului la întoarcere.Cum de s-au sculat la ora asta. dar el nu mai putea da îndărăt. o priveau… Dincolo. aşa chioară cum era. de nouă ani. S-au înecat. numai fericire nu. unul Bialus. un băiețel dolofan. dar numai Dumnezeu va hotărî. de unsprezece ani şi Găbiţa. zilele anilor când flăcăise. care erau multe. în pădurea Coziei. părinte! Ce femei e încurcă sus la han. dar viața trebuia dusă înainte. Maria. . Iar femeia lui plecase prima. De cum îl întâlni. Fusese o furtună groaznică şi le prinsese cu cârlanii pe miriște. Îl lovise unul Stan. că era meșter. iar părul scurt tăiat. anevoie scăpase câteva sute acolo şi acele cu mâna tremurândă. îl aduseră niște oameni din sat. dar nu la deal la crâșmă. cu o rangă în creștet. înfășurată până la gât cu o pătură. Moșul văzu cu ochii minții. şi el. ci în sat. ca oile. Aceștia se mulțumeau de multe ori. sau jucat cu o bombă precum copiii.Bine măi „fecior”. La biserică nu mergea. . De toate. Oameni mari. căci trimise în sat după moșică. Şi hâtru. Şi ofta omul şi tăcea mâlc. se cutremura de spaimă că se duceau puii după cloșcă. nu o cunoști? . Şi ce puțin ceruse vocea aceea din pământ – cloșca cu pui. Acum era „chioara satului”. că pruncul acesta vine în două şi nu poate naște biata femeie! Dar el nu -şi putea rupe gândul de la îmbogățire şi nu trebuia să apuce să cânte cocoșul a treia oară. cu a cui fată? . Dar ei de fapt băuseră rachiu de prune până se săturaseră. se îmbolnăvi de plămâni şi. Lapte de mamă. nu s-au mai întors. Blestemată comoară. Cumpără pământ mult de la boierul Rosetti. Florica nu o mai lua nici „dracul” căci într-o noapte a dat cu capul într-o sârmă ghimpată din gard şi şia înfipt ochiul acolo. Ograda era pustie. la un bal în Bazga. Femeia nu-l pricepea de fel şi copiii știau că vor rămâne o vreme singuri. se zbătea ca peștele pe uscat că nu ajungeau banii. se întrebă bădia Andrei. Şi tare mai era mândră. căci avea tot ce şi -a dorit. fiind ortodocși. făceau numai cârlionți pe creștet. sau dus în gârlă. Şi tare mai semăna cu femeia lui… Cei doi băieți din armată. Cu inima îndoită căci îi spuse moașa: „Copilul ăsta din burta femeii vine în două şi nu poate lepăda. În curte. primea copilul. Apoi copiii. Cică. şi nevoile. vreau să-mi iau rămas bun de la flăcăii din sat: mă însor şi. Iar liniștea aceea îl înfiora…Intră în paravan. cu fanfară…fraților Burcă. Cu pătura l-au luat şi i l-au adus. că-i lucru cu păcat să trăiești făr-de-cununie. Dar. Şi tare mai semăna cu măsa! Era înalt. cel de-al optulea copil era năuc de cap de la o încăierare între flăcăi. fiică-sa dea doua. să hrănească animalele din bătătură. Fata cea mare. La Dumnezeu. boierul de unde atâta bănet pe capul țăranului ăstuia şi se mira preotul din sat cum de înflorise așa o gospodărie. Aceștia l-au crescut în credință creștină. îi aducea un venit considerabil. Şi Mariei lui i se răcise laptele. Cine mai putea acum să îndrepte greșeala făcută? Ce să facă cu atâta bănet. Ce nuntă mai făcură. Preotul auzise de isprava lui şi-l cercetă spunându -i să se întoarcă acasă. Iazul de pește. vrând să-i dezerteze. nu-i lucru curat. Dar aceasta venea din când în când şi mereu pleca cu desaga plină. Aceștia.Păi cu Maria. pătrunzători. îl salută respectuos şi întrebă de sănătate. firav la trup şi „eliptic”(epileptic). Iar el era sluga satanei. Şi-l munceau gândurile pe badea Andrei. ce scâncea cerând lapte. moașa. iar Maria lui care voia iar să plodească… Şi-i spusese atunci moașa s-o ducă la felcer. Fata aceea care a terminat sanitara şi lucrează la noi la spital. După ce stătu o noapte acolo. Îşi vânduse sufletul şi toată casa pentru „ochiul diavolului”. care acum se zburătăciseră. crescu mare. beata de ea”. Venise vremea şi-i plecară doi feciori la armată.septembrie . dormind sau aşa credea el. Fugise Maria lui. Cu doctorul Tănase. Şi era bătrân si singur… Nepotul. Trebuie să-l primenești mereu. obosiți. Şi apoi mai am ploduri de dat la casa lor şi mai este ăla mic. Pe Iosif şi Ștefan i-a găsit într-o zi în spatele crămii. Ele pagina 40 erau nepoate de soră şi aveau grijă de casă şi de „eliptic”. bietele fete. Două luni a stat în spital la Huși. Pentru totdeauna. . Veni odată cu ziua. Lividă. i-au împușcat la graniță. neputând nici măcar lăcrima. Căci. Maria. Şi femeia lui care nu mai prididea cu munca…şi boul ce se spânzurase de hloaba de la car. căci îi plecase nevasta pe drumul fără întoarcere. toți. Ionuț. plantă livadă de pruni şi meri. Aveau zilnic mâncarea asigurată. de n-aş avea chioara acasă. Ion. Îşi făcu şi armata iar acum vroia numaidecât să se însoare. Dar nu poți fi slugă la doi stăpâni. şi oamenii nevoiași din sat. Tu ce faci? . La muncă folosea copiii. Andrei. tăietori de lemne. Unul după altul. Dar fiind bicisnică. cu te miri ce. Maria lui sta întinsă pe pat. căruia îi puse numele tot Andrei.Vezi-ți de treabă. o tăiase în șale. de ajuns pentru tot târgul.Ce să fac bunule. despletit şi ud de transpirație îi cădea alandala pe obraji. își cătă o vădană în sat. la bădița Andrei. Şi-i rămaseră puii. fata cea de-a doua trăgea să se mărite. pe Andrei l-a crescut taică-su. afară într-o băltoacă de sânge. fata Anei lui Roca. fata de doişpe şi Costică de zece ani jumătate nu-şi mai vedeau capul de treabă şi tata se dusese în sat la morar. Unul rămase fără picioare şi ginerele acesta fără barbă. căci nu avea vreme de „caterinca popii”. împreunânduși mâinile a neputință… Mai trecură câțiva ani. nevastă-sa…primele nopți de dragoste furate. de cum atinsese aurul acela blestemat…blestemat… . tăcuți. Pe la două ceasuri după miezul nopții. Râdea mereu de unul singur şi alerga hăbăuc cerând mămăligă. După ce a murit maică-sa. Şi-şi spunea mereu preotul că acolo. Doctorii de acolo îi „plantaseră” placă şi venise acasă tălâmb. Mai mulți au murit atunci. făcu o cramă cu beci de doişpe metri lungime. un zâmbet uşor perceptibil îi miji în colțul gurii. Puse vie altoită în spatele casei. Maria.Dar . cu ochii negri. la părinții lui. Părul. iar ceilalți se zgâiau la geamuri să vadă de ce țipă mămuca ca din gură da șarpe!?” Îi spuse să-şi ducă nevasta cu carul la felcer în sat. Pe rând. Cum. Bădia Andrei se trase la față şi părul i se albise pe la urechi şi ceafă. să nu moară. Îl compătimi întreg satul şi-i dădu o mână de ajutor să-şi dureze casa de la pădurea Poştei. la Dumnezeu.

dându-și cloșca cu pui. la petite Française. Aici. je ris également. Cela me fâche et cela leur apporte de l’eau au moulin. Şi tăcu. restons au soleil. Arde crâșma la bunu…! Oameni buni.Măi băiete. Şi tare mai era singur.Şi eu cu toată averea mea. mai trage clopotul de nuntă. colo. Se culcă flămând şi cu sete de necunoscut.Bunule. nous travaillons sur les murs extérieurs. . să mergem sus! Arde crâșma la bunu!!! Târziu. Asta de Sfântul Ilie. Pe tine te vom lua la noi. şi iar gândurile îi zburară în trecut… .. iar zarzării şi caișii dau în pârg. . Intră. Offf …trebuie să-mi rămâi tu! Căci tu ai mai rămas!. Sunita et moi. Arde la bunu. să ai grijă de casă când mergem la muncă! . Așa cum plecaseră şi plozii lui pe rând după cloșcă. iarăși reînviau şi-l măcinau… Şi vocea aceea care cerea mereu hrană… Şi el își dăduse toți piuii…şi cloșca… Nu! Trebuia să dea seama! Iar aurul de pe prispă îi întuneca mințile… Se duse în tindă după o frânghie şi plecă în spatele casei la umbră. avec ma dignité écorchée. E o frumusețe de lan. spuse unul. Pe dinăuntru. Acolo am semănat grâu. fraților.. . moines-apprentis. avec des brebis et des chèvres et deux fauves avec les yeux injectés de sang…. În pustie.De vreme rea. Prea târziu! Bunul moș Andrei își scoase tot aurul din casă de sub o lespede de la dușumea. nous nous impliquons tous. Nous sommes bien encadrés. stau gata să rupă de roadă. On commence à entrevoir son aspect définitif. îl scoase și-l înșiră pe prispă. Tout le monde me taquine à cause de mon échec avec les chiens. Şi săraci şi bogați.Noroc. Quelque chose d’important va se passer. Şi clopotele nu mai încetau… . acolo la deal de biserică. dar i-au ruginit încheieturile. nepotul moșului Andrei. Să bea un rom. Puzderie de oameni. arrive l’heure du repas et on retourne de nouveau au château. comme aussi tous les moines et les quelques invités habitant les appartements confortables. Niște bâzoaie mari își făceau veacul prin halbele de bere şi femeile. Da…să strângem grâul şi să facem pomenire cum spui. la crâșmă multe se pot întâmpla… Plecară flăcăii. Din când în când. Plecară fiecare la treburile lui. A adunat averi. Pense comme le vent! – II – Christina Callimachi Traduction du roumain par Wladimir Paskievici Châteaux de sable Nous continuons à travailler avec fébrilité sur le château de sable. să-ţi dau ceva bani să ridici casă frumoasă… . dar amorțită. Anevoie. En fin de compte. mai întâi facem o pomenire pentru toate neamurile dispărute. priviți sus. Până să ajungă acolo era ceva de mers şi să care apă de jos de la iaz. car le moine-chef vient d’arriver. Femeile adunau pleava iar copiii. Şi vocea aceea lăuntrică-i spunea să se abată din drum. Andrei la treier.O dai înapoi.Ba o cunosc. Dar acum clopotul trăgea.Oameni buni. Satul era pustiu şi o liniște pagina 41 de mormânt puse stăpânire pe gospodarii cireșii. adunau paiele din urma combinei. mais les autres ne parlent que de mes chiens et n’arrêtent pas de rigoler. La toți. Parcă a coborât soarele acolo. la crâșmă. averea de la Crâşma Roşului trebuie dată la pustie. Ce fericiți pot fi oamenii aceștia! Sunt la doi pași de biserică şi trei de cimitir iar ei. au milieu de la montagne. trăgea. Moş Andrei se îndreptă spre bufetul din sat.Nu. recunoscu bătrânul. la Rădi. Şi fumul. Şi lumea era la treier. On recommence le travail. Nous nous plaçons.Ar vrea el. Nous devons terminer le « travail sur le château » car nous allons bientôt partir vers le campus d’en bas. Plecă şi căruța cu nepotul său. Câţiva-şi întoarseră privirea spre „betejitul” moș Andrei.Hm . mais de la façon dont je suis sortie de sous l’arbre rabougri. Iarba diavolului. sau de mort. o viață a muncit. la crâșmă. nous sommes invités à l’admirer. presărând apoi sare pe marginea halbei. era peste puteri. Ceux-ci se placent sous une tonnelle spécialement créée pour eux – nous. pas à cause des chiens. După ce-om recolta.arde. sur mesure. dar chiar îi trebuiau puteri să se întoarcă acasă: la deal. Iar oasele-mi sunt putrede de neputință. Şi satul era pustiu.Deci te așezi în sat…şi eu. Să se usuce la soare. Nu de alta. îţi mai amintești de când nu te-a mai înfierbântat o puicuță? Că aici. să-l tai cu cuțitul. la crâșma Roşului. Şi era tare greu aurul acela… Iar soarele îl orbea. lăsând deschisă vederii rana nicicând cicatrizată a amintirilor… Şi vocea aceea dinăuntru se zvârcolea scormonind ultimele cotloane ale conștiinței… . Apoi vom merge la cununie. că a mort nu e?! . unde era ascuns. cum de nu. . iar el rămăsese să dea seamă! Gândurile negre îi tulburau amintirile şi moș Andrei se gândea: cum oare să dea seamă? Soarele se urcă pe cer mai repede decât te-ai fi așteptat. moş Andre! Hai cu noi la treieriș! . . on ne nous laisse pas seuls – comme on m’a laissée avec les chiens… La journée s’achève. avec des tentes et sans accès à un ordinateur. Să scape de vocea aceea flămândă. dar bietul om văzuse para aceea de foc ieșind din adânc şi nu știa ce-l mistuie cu pământ cu tot… Ajunse acasă. Nous avons tous des chapeaux de soleil. O ceață din suflet începu să i se șteargă. Moșule. s’agite auprès d’une tourelle. crâșma cui o las? Şi iazul şi tot ce am agonisit acolo…că doar tu ai mai rămas. Ici.septembrie . iar chelnerul avea halatul negru din alb. de ce trag clopotele. Iar clopotele nu mai încetau. Voia să dea seamă pentru greșeală. dis-je avec animosité. Venea combina la treier când soarele s-o urca sus. flămândă. Ori de slujbă. nu alta. O durere ascuțită îi străpunse pieptul şi amintirile acelea. zise un flăcău.…. Să avem cugetul curat făta de Dumnezeu! Hm! Cuget… Ce știi tu băiete… sau ai dreptate. Bătrânului i se făcu frig. apoi își văzură de ale lor. Şi mândria şi respectul oamenilor dar şi pe Dumnezeu. cu greblele. Viața merge înainte liniștită. să meargă la nepot. îi trecu un fior prin trup. nici nu știu când le vine „mandatul”… Ce petrecere dezmățată înecată în băutură! Iar el. multe se pot întâmpla… Şi moș Andrei înghiți în sec. Trebuia! Dar nu știa cum! Dis-de-dimineață. . Lui Andrei. non fardée. trăgea. On fait une pause. Așa strălucește. La deal de biserică.Oameni buni. vousautres. câte un moșneag neputincios îşi scotea reumatismul la soare. ridicând comori deasupra. O muzică undeva într-un colț ținea cumva lumea trează. acolo-i loc blestemat. ce fac? . Şi a pierdut tot. bunule. Da.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL . On ne sait pas trop quand nous allons partir – lorsque le château sera complété. flămândă. On nous réunit par groupes et on nous donne des instructions précises. Şi soarele ardea puternic. le château est prêt. cherchelite le alungau cu mâna. califormi.J’aurais bien aimé vous voir. Nouă ne ajunge ogorul de la Rădi. oameni-l salutară. Fata are casă de la bunici şi vom locui în sat. Așa spune tata. liniștită. să vadă tot omul cât îi de mândru şi gospodar. I a rămas doar păcatul că s-a vândut pe sine. . mergând cu căruțele cu saci goi la deal. să alunece mai ușor pe gât.

son discours est long : . mort et enterré. Sunita commence à parler. de sorte que cette histoire de gens médiocres ne s’applique pas dans mon cas. timidement. le nom de la plus grande ville au monde a été changé en Mombay.Oh!… pas vraiment de la France. dis-je. moi je ne connais rien à la mode. ensuite. nous annonce-t-elle brusquement. demande le moinechef. même à un mariage. . . une personne ou bien une belle maison.Ma fille s’est mariée avec un homme riche qui est venu à dos d’éléphant. recommence à parler et nous nous étonnons de l'entendre parler d’elle-même. Bouddha est mort depuis longtemps.Y a-t-il quelqu’un qui puisse expliquer ce que je viens de dire. comme un animal fidèle qui m’aurait porté sur son dos. a déménagé à Bombay.Brûlé! s’écrient en cœur tous les autres membres du groupe. Après une courte pause. . des noces pour gens plus pauvres – le marié vient en voiture – et. des fous à lier. Ça c'est la plus grande imbécillité que j’aie entendue depuis que je suis ici! . les autres… ont encore à apprendre. c’était ma fille ainée qui s’est mariée. . Nous descendons en silence. Et même en supposant que je rencontre Bouddha. . .septembrie . . j’étais parmi les premiers de classe. Le moine-chef rit lui aussi aux éclats. Depuis. . Je pense aux chiens et à l’arbre rabougri. professeur dans une université d’Angleterre. Elle se tait maintenant et nous attendons la suite. Sunita la touche sur l’épaule. ça revient au même. comme si nous étions dirigés par des fous. tu élimines tout ce qui est autour. tu es mal fagotée et tu n’as aucun goût.Un quoi? je demande. . c’est un scandale.Ensuite. c’est tout un art. je ne peux pas ramasser mes affaires et quitter si vite l’autre monde. en plus. des noces pour gens moins riches mais aisés – le marié vient à cheval –. Sunita lève le bras. alors. .Tu portes soin à la façon dont tu t’habilles. s’ils le désirent. Je m’approche d’elle pour mieux pouvoir traduire car personne ne comprend mot quand elle parle en anglais… . le tuer reviendrait à tuer le Pape ou JésusChrist. dit Sunita de bonne humeur et ajoute : je crois que je devrais m’occuper davantage de la façon dont je me présente dans ce corps.Je ne comprends rien. Le moinechef continue avec beaucoup de sérieux: .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL stratégiquement. Le moine-chef approuve de la tête.Peut-être que c’est ainsi que ressemble notre vie. un hindou lui aussi. nous exécutons ce que l’on nous a demandé de faire. . Il existe plusieurs sortes de noces: des noces pour gens riches – le marié vient à dos d’éléphant –. tue-le! » L’action se passe dans le campus inférieur – près de la forêt Muir – où les arbres atteignent des proportions gigantesques et où la forêt est désignée par Forêt Rouge. moi je suis prise par une grande inquiétude. c’est là qu’elle a rencontré son futur mari. C’est un bon corps qui ne m’a jamais apporté de problèmes. en essayant de suivre les deux.Bon. proteste la Française. . continua la petite Française. Sunita se tourne vers elle.Brûlé. « à coté de la track ». . dit-elle. Sunita trouve difficilement ses paroles. Ma famille est éparpillée dans le monde pagina 42 entier mais nous nous retrouvons lors des mariages. aux quatre points cardinaux et. Le mariage est un grand événement en Inde. est amené en rickshaw ou vient simplement à pied.Je ne comprends absolument rien et vous vous moquez tous de moi.C’est tout à fait absurde. sans se retourner vers la Française.D’abord. . répéta la Française. nous commençons à construire quelque chose.Et qu’est-ce qu’il y a de mauvais dans ça? demande la petite Française. avec grande tristesse. Sunita lève à nouveau le bras. enterré. Tu es la plus belle jeune fille de France. « Si tu rencontres Bouddha sur ton chemin.Une interprétation possible serait d’aller jusqu’au bout de son propre chemin.On peut tuer Bouddha partout. seulement d’une région.Nous avons parmi nous deux genres d’apprentis moine. . dit-elle. L’année dernière. je viens de me casser un ongle. ensuite. elle reprend: . . dit la Française. . . vrai. Sunita me regarde avec joie. j’ai été Miss PyrénéesAtlantiques et. comme une mitrailleuse: . . répond Sunita et tout le monde éclate de rire.J’ai trop parlé de moi. lui met la main sur l’épaule comme d’habitude et commence à lui parler: . de sorte que ça ne compte d’ailleurs pas.Je suis née au Gujarat. Je ne comprends rien et. Il désigne ensuite les trois étudiants « admis ».Avez-vous entendu le dicton « Si tu rencontres Bouddha sur ton chemin. peuvent intégrer la vie de notre Monastère. Mais tout ce qu’on fait ici c’est du délire. j’ai cinq enfants et une seule fille.Attends un peu. . On entend la Française qui parle vite. disons le goût de l’Ouest. lorsque les cloches commencent à sonner.Et qu’est-ce que ça a avoir avec moi ou avec Bouddha qu’on doit tuer? demande la petite Française. te coiffes et tu sais le faire.Probablement que nous devons douter de tout et essayer de trouver sans compromis ce qui est. mais je suis extrêmement heureuse que je sois reçue. elle est tellement fâchée qu’elle ne peut plus rien dire en anglais.D’accord. La majorité des gens sont médiocres et attendent des directives d’un Gourou. nous nous attachons à cela – quoi que cela puisse être. tu va bientôt comprendre. mais le moine-chef lui fait signe de continuer.C’est ainsi. Sunita continue: . à l’école. Sunita. expliquemoi aussi. ou bien nous sommes des idiots ou bien ces gens se moquent de nous… et comment donc! J’essaie de traduire mais elle parle trop vite et elle a des larmes aux yeux. tuele! »? Un grand silence s’installe. n’importe quoi – et l’attachement nous mène à un contrat d’exclusivité. quand tu penses que par-dessus le marché j’ai payé pour venir ici laver les toilettes et jouer dans le sable. Le moine-chef m’avertit cependant que je dois rester « sur place » jusqu’à ce que je réussis l’expérience avec les chiens. pour trouver soi-même si ce que le Bouddha a dit est correct. Sunita fait un grand effort. tu es vieille. quelques-uns peuvent aller plus loin et. Nous nous assoyons sagement et le moine-chef s’adresse à nous: . Elle lui dit à peu près ceci: . elle s’est assise à côté de moi et jacasse en français. ma famille. dit-elle. un homme et moi-même. dit modestement la jeune femme. une grande famille.Ça se voit.Tu vois. dit brusquement Sunita. dans la situation hypothétique que je puisse le rencontrer. . de la région du Nord de l’Inde.Quand tu te concentres sur quelque chose. On nous a demandé de détruire tout ce que nous avons tant travaillé à réaliser! Le moine-chef nous dit simplement « La leçon d’aujourd’hui est finie » et nous nous dirigeons vers le repas du soir. Le moine-chef approuve par un léger mouvement de tête. comme si elle cherchait les mots avec soin. personne ne mentionne plus mes chiens… La petite Française est révoltée. dit Sunita. n’est-ce pas? Oui.Moi. les noces pour les gens les plus pauvres – le marié vient en moto. d’un Bouddha. On entend alors la Française qui crie presque.

septembrie . dit Sunita... emmenez maintenant les tentes avec vous et partez. cuvintele care joacă şotron între răsărit şi miazăzi le-am ascuns într-un pumn de făină albă din grâu rodit în ger am frământat un aluat cu roua de pe umărul dimineţii când a crescut cât nebunia lor am modelat o carte o carte de onoare trebuie să scrie impresii fără creion doar cu mintea descuiată i-am primit în prag de poem neterminat cu zâmbet larg de metafore pe margini de răbdare versuri amestecate aşteaptă startul intră doar cei care transformă urletul în şoaptă ura în flori de albăstrele şi nepăsarea în cărări tatuate cu iubire . continua Sunita..Rien. acquiesça avec fierté la jeune femme. répondit Sunita.Oui.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL .Ensuite.. pagina 43 Le moine-chef fit un bref geste. Il dit ensuite: « Ça suffit. et cela se voit d’après la façon dont je suis désirée et courtisée. . (À suivre) Poezii Ana Maria Gîbu 3 poem neterminat dau năvală flămânzii dinspre dincolo nu că n-ar avea ce mânca vor şi de la alţii de la mine. et qu’est-ce qu’il y a de mal à cela? . sauf ceux qui doivent rester sur place (comme moi) ». tu es catholique. .Oui.trece-ne pe lista de aşteptare venim mâine tu – deschide silaba cu fonemul iubirii caut alb printre ramuri amurgul făcut ghem de cuvinte aruncate la întâmplare mă strigă iau acasă visul salvat din tăceri rănite îl ascund sub prag de lumină când să adorm l-am văzut plimbându -se de colo-colo aduna litere rătăcite din nopţi fără întuneric. dăruire taci şi mergi .. je sais. J’essaie de traduire correctement mais le sens en anglais est légèrement déformé.. le împerechea câte două chiar câte trei zidea poduri peste deşertăciune acum vrea liber negociez în zori cu răchita cu guguştiucii reveniţi pe margine de pervaz îmi fac din aripă semnez aşteptarea pe cuibul unde se va roti iar viaţă ninge verde se desface poemul de bună voie în cuvinte ţinându-se de mâini îngenunchează cu începutul spre răsărit în ruga lor cheamă literele aruncate uitate nerostite copacii şi-au lăsat inimile deschise gata să le adopte hrănite cu dulceaţă trimisă de pământ adorm legănate de frunza nenăscută încă în vis îmi cer să închei rugăciunea peste tăceri şi umbre cade în miez de primăvară ultima zăpadă este verde are timpul chei pentru orice lacăt după poarta dintre mine și restul se plimbau niște umbre… zgomotul pașilor deviați de adieri care străbat privirea mă fac să tresar amintindu-mi de nopțile când nu puteam să dorm știau că pot să revăd de la început pornirea regăsindu-mă la startul jocului de a fi admiram acel răsărit de-atunci printre stropii unei ploi grăbite valuri albăstrii mută inima din loc sugrumă fiecare suspin al izvorului cald de sub genele mirate vor să intre cu un zâmbet lacătul cade propun o altă ordine mondială plec separată de visele tale precum arinii aplecaţi pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la nivel maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunităţii în parlamentul dimineţilor albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afişe cu “â” din „a” schimb programul muncă numai pe teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii… duc jucării gutui şi turtă dulce în trăistuţe cu dungi colorate la case de departe tu dărâmă-ţi zidurile din jur construieşte cuptoare în ogrăzi chiar şi în cele pustii la lumina lămpilor să coci pe vatră pâine şi colaci în fiecare seară la trezirea zorilor împarte acolo unde foamea este regină apoi fii măcar pentru o zi “ei” când omenia te va acoperi aprinde felinare în noapte vei afla cum arată fericirea şi cum o cheamă simplu. absolument rien. si j’ai bien compris.

îl luă şi îl duse înăuntru. Începând chiar din această seară. formând un fel de braţ de fotoliu. La primavară. Aşezată lângă banca pe care zăcea Agaguk. acolo. Iriook înlocuise grăsimea din sobiţă cu petrol. pe coasta celor mai mici ridicături se îngrămădea zăpada. Deasupra acestuia va pune sobiţa şi obiectele de uz casnic. aşa cum trebuie. tundra nu mai exista. Eu mă duc să demontez iurta. atunci când ridicase igluul. să-i lustruiască. constituind un fel de covor protector în cazul când vor dori să se rezeme de el. Pentru Agaguk. Cert. Ea astupase toate orificiile. Apoi se duse în iurtă după bărbatul său şi-l aduse mai mult târându-l prin tunelul de acces. În apropierea tunelului de acces. vânătoarea de focă fusese fructuoasă. timpul consumat de Agaguk pentru vânarea lupului alb şi.. Acolo va fi patul lui Agaguk. amenajă un fel de bazin nu prea înalt. Era lată şi de o înălţime potrivită. ea murmurase ceva anume. Pieile de învelit se adăugară celor deja existente pe banca de gheaţă care deveni un colţ cald şi plăcut. Iriook îl construise mai înalt şi mai larg ca de obicei. „Un iglu de şef. din ce în ce mai denşi. nu cer nimic de la tine. ea îşi redusese toată activitatea la alăptatul copilului îmblănit sub parka ei şi la eventualul reglaj al flăcării din sobiţă.. sezonul cald fusese extraordinar de scurt. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia.septembrie . Hai. de la intrare. Grăsimea pentru sobă. mănâncă. Banca de gheaţă pentru dormit era tare. vino. Blocurile de gheaţă. care aducea din nord puzderie de fulgi învolburaţi. bine sudat. Călătoria la Apa cea Mare. apoi duse formele afară la ger. Puse două piei de ren pe banca de gheaţă. Spre mijlocul zilei se stârni blizzardul. pentru ca focul să devină mai viu. Când a terminat-o. consolându-l şi scuzându-se că îi provoacă dureri. domnea o căldură plăcută. făcu în perete o nişă destul de lungă. Apa începu să se prelingă uşor pe pereţi şi căldura râncedă. Tot aici va pregăti blănurile. făcută cu grijă. Iriook se apucase singură să construiască un iglu care va înlocui iurta. întâlnea tunelul. Această treabă îi luă două ore. tare. – Ţine. nu vor avea destule provizii pentru iarnă. în recipienţi de piele sau din metal. Şi pentru micuţul nostru. încât arătau ca oglinda. Ai grijă de durerea ta. cu o formă regulată şi potrivite ca mărime. A presat-o cu propriile mâini până ce s-a topit pe jumătate. unde fixase cu răbdare în gheaţă numeroase cârlige de ivoriu şi coaste de focă. unde cea de a doua bancă de gheaţă.“ murmură ea veselă. erau spre sfârşitul zilei solide. îi va regăsi. o dată cu dezgheţul. uleiul animal şi petrolul vor fi de asemenea suspendate pentru o mai bună siguranţă alături de pemmican. ea îşi amenajase un fel de dulap. Pe de altă parte. chiar confortabil. unde îşi păstrau de obicei gloanţele. tundra va deveni o adevărată câmpie arctică. Puse pe el una din piesele rare pe care le poseda Agaguk – un disc de fier frumos finisat. încurajându-şi soţul. nu ne va lipsi nimic. orele idlu – igluul Veni zăpada. iar în vârful igluului atârnau fâşii mari de pemmican. Ele fură plasate pe o latură a băncii de gheaţă. ea îl văzu pe Agaguk în ambrazura intrării de la iurta. Apoi se întoarse la treburile sale. rasul părului de pe piei. Vântul urla peste întindere. Când Agaguk fu în iglu. două oase lungi şi subţiri dar rezistente. spulberate pe permafrost. afânarea firelor. Iriook legă stâlpii iurtei la cele două capete şi îi puse pe zăpadă. la vuietul vântului şi al rafalelor de zăpadă ce se loveau de stâlpii iurtei. – Voi construi eu un iglu pentru tine. acumulându-se rapid pe pământ şi iarna puse stăpânire pe tundră. deci va fi spaţiu destul pentru a te mişca în voie. cu mişcări rapide cerând multă putere. Prea slab pentru a se opune. ca o noapte de iarnă. A doua zi dimineaţă. Curăţatul. bine curăţată de păr şi răzuită cu migală pe suprafaţa interioară. adaptate de Raluca Pilat Seara edificiul era gata. În iglu. îşi făcu ea socoteala. ceva mai înainte. În timpul transportării lui Agaguk. pieptănatul. ea adusese zăpadă în iurtă şi o pusese în două cutii de lemn. toată suprafaţa câmpiei era acoperită.. obţinute astfel. O dulce somnolenţă puse stăpânire pe ei. De acesta se va sprijini cu spatele în timpul lungilor activităţi de iarnă: mestecatul pieilor. Apoi aprinse sobiţa din centru şi foarte repede căldura se răspândi în locuinţă. aranjarea onduleurilor. În locuinţă. în partea superioară a nişei. Apoi fasonă un coş de aerisire dându -i. iar fiecare piele a iurtei era întinsă şi agăţată pe perete. zise ea. Agaguk se lăsă condus. Pemmicanul. Îi luă o oră să niveleze pereţii. pe latura opusă celeia unde va lucra ea. unde va pune carnea proaspătă. Aștepta cu resemnare sfârşitul furtunii. Acum însă se aplecă asupra lui cu gingăşie. periatul lor. – Vei rămâne aici singur încă puţin. În mod sigur. făcându-i insensibili la furia naturii dezlănţuite. În iurtă. puse cutiile cu gloanţe. Astfel. complet albă şi imobilă. În centrul igluului. întinse şi fixă bine pieile cu pietre grele alese din râu. cusutul migălos. puternic mirositoare – semn al unei vieţi bune – se răspândi în iglu. strictul necesar fusese introdus în iglu. obţinut şi acesta prin troc la un post de schimb. ea agăţă armele şi acolo. care acum. zise ea. o formă conică foarte regulată. Ai nevoie săţi refaci sângele pierdut. va fi suspendat în vârful igluului. Tayaout ţipa deranjat şi el de eforturile mamei care îl zgâlţâia de colo-colo. Chiar de dimineaţă când începuse să lucreze la iglu.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 44 Agaguk ( XIV ) Roman de Yves Thériault. le-ar putea lipsi atât carnea cât şi grăsimea. mişcări însoţite de plânsul înăbuşit al omului. un iglu al Spiritului Bun. Fixase în gheaţă. dar Iriook îşi zise că va şti ea să preîntâmpine această lipsă. Deşi ningea în rafale scurte. Iriook îi întinse o bucată mare de carne. Repede. dar. . grăsimea şi pemmicanul de la aceste animale nu constituiau provizii suficiente pentru o iarnă lungă. Şi pentru mine.. La un moment dat. Întinse pe aceste oase o piele de lup tăiată în dreptunghi. Sub parka. Iriook îl întinse pe pieile de ren. Dimineaţa fu urmată de o zi întunecată. erau ca nişte piroane. adâncă de două palme şi înaltă de vreo patru. Înăuntru ar fi putut trăi mai mult de şase persoane. Nişa era destinată rezervelor de carne proaspătă.

dar şi că necesitatea o impunea – căci altfel cum să-i reuşească planul pe care şi-l propusese? – îl încredinţă pe Tayaout tatălui său şi îi lăsă singuri în iglu.u – renul În răstimpul celor trei zile ce urmară după construirea noului iglu. Va profita de dezorientarea lor. care tocmai construise un iglu cum puţini bărbaţi ar fi încercat să o facă. Dar nu va mai fi nimic din vânătorile abundente de vară. o bucurie impulsivă. trebuia să se ocupe ea singură de această treabă foarte dificilă. Şi astfel. Pieile erau de calitate. trăgând şi suflând greu de efort. un frig de culoare albăstruie. Tunelul de acces fiind strâmt. o întindere nemărginită şi pustie. La un loc cu ceea ce atârna în iglu. Dar ochii-i străluceau şi simţea o căldură în pântece cum nu avusese de mult timp. să cedeze ea în faţa frigului? Iriook vâna miraje. Nu putea conta pe ajutorul lui Agaguk. Acum ştia că în spatele acesteia va găsi renul. Legă de nădejde renii împuşcaţi unul lângă altul. Iriook colinda pe câmpia albă. Mizeria lungilor luni bântuite de vânturi crude. invitând la somnul fatal. Iriook se simţea istovită şi totuşi treaba nu era terminată. Dar trebuia să se grăbească. Îl salvase pe Agaguk. sprijinit într-un cot. Cu un topor. poate o nevăstuică. jupuia. Nu mai aveau piei de ren în rezervă. nici nu se putea gândi să târască animalele spre căldura din interior pentru a lucra în linişte la tranşare. nu vor mai rămâne decât animale răzleţe pe câmpia înzăpezită: vreun ren rătăcit. începu să jupoaie animalele. căldura era plăcută. examină urmele şi încercă să îşi amintească ceea ce auzise de la bărbaţi despre ştiinţa unei vânători abile şi despre obiceiurile animalelor. va asigura prin propria forţă. O jumătate de oră mai târziu. paralizate de frigul ce domnea în jur. Nu avea un moment de pierdut. decise Iriook. probabil. de pildă. în ultimele luni ale iernii. dar au rămas cele mai puţin dotate cu instinctul supravieţuirii. şi. Puţin reconfortată. pentru a elibera ultima suprafaţă de piele utilă. părea că animalul căzuse în genunchi. Cea a femelei mai ales. iar masculul pe jumătate. Lupii ar fi putut veni şi ar fi devorat imediat cadavrele calde încă. De mâine. văzuse un ren alergând de colo-colo în furtună. Dar nici nu putea aştepta. de culori fermecătoare şi de cântece a căror frumuseţe o ignorase până atunci. n-ar fi de dispreţuit nici seul de ren. Iriook visa acum la balene. ore dulci şi frumoase. învârtindu-se în jurul ei fornăind neliniştit. luă cuţitele de ivoriu şi unul dintre cuţitele de metal. nimic din fauna care să îţi pice uşor în bătaia puştii. li s-ar mări proviziile. vreun vizon căutând o copcă în gheaţa râului. vânătoarea. Cu capul plin de miraje. Nu-i rămânea decât să îşi adune toată energia. Seul de ren nu se compară cu grăsimea de focă. Din cauza oboselii. ea care tocmai înfruntase moartea ce-l ameninţa pe Agaguk. când se culcă. ea despică cele două carcase în patru bucăţi. Dar. gata să cedeze înaintea puterii lui supreme. Alergă într-acolo cu muklukşii mari. Imobilă. Aşezându-se pe vine. Pe zăpada proaspătă. privise în jur îndelung. cu părul foarte fin. Migratoarele plecaseră aproape toate. Ca la o bătaie de puşcă. Acum ea alerga dând bice câinilor. ci o femelă doborâtă de frig şi. Apoi se lăsă să cadă pe aşternut şi zise cu o voce plină de căldură: – Eşti o femeie bună. Mergând. Femeia a descoperit pista unui ren chiar din primele ore. Afară. apoi înhămă câinii. îi plăcea nespus. Nici un vânt. care paraliza toată energia. Intră în iglu..octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pierdute în contemplarea fiului său. Iriook mestecă deîndată câteva bucăţi de grăsime luată din rezervă. Dar carnea? Să plece ea. va merge ea la vânătoare. apoi fiecare parte pe jumătate. Împotriva tradiţiei. în lungime. frigul îngheţa carcasele şi Iriook îşi dublă efortul. În mai puţin de două ore. În pântece şi-n obraji. pe care va fi uşor să le vâneze. Când dădu să înconjoare duna. cei doi reni vor furniza din belşug provizii pentru iarnă. Încet. Soba ardea bine. numai frigul – prezenţă atotputernică. să fugă spre iglu pentru a-şi găsi salvarea în locuinţa caldă. Despica. O lumină alburie venea din sud. Se lupta cu frigul şi o voce de alarmă din subconştient o avertiza că trebuie să alerge. poate câţiva lupi.septembrie . În acel moment. Agaguk dormea cu micuţul lor alături. urme ale labelor din faţă care se încrucişau. În curând. vor mai fi colindând animale înfometate. zări nu departe pista unui ren. Apoi isprăvi şi cu femela semiîngheţată. bău o înghiţitură din apa fierbinte de pe sobiţă. Frigul era o masă ce apăsa suprafaţa pământului strivind tot ce era viu.. era foarte obosită. . în afară de fiinţe. reveni în grabă la iglu pagina 45 să-şi caute câinii şi hamurile de piele pentru a aduce vânatul. Fericită cum nu mai fusese niciodată în viaţă. înainte de a adormi. dar care nu puteau umple „dulapul de alimente“ – toate acestea contribuiseră la ameninţarea cu lipsa proviziilor.. bine înfipţi în zăpadă. de data aceasta ajutată şi de un cuţit mare de metal. dar la nord era întuneric. Căci Agaguk. Lupii nu veniseră. femela era jupuită complet.. În seara aceea. Deci speranţa în carnea proaspătă devenea mică. Aranjase mamuleţii* în evantai. Pista ducea până la ridicătură. Nu se gândea la nimic altceva. Iriook alerga după carne proaspătă – ultima şansă a supravieţuirii în timpul acestei lungi ierni. trăgând pielea într-un ritm de care ea însăşi nu s-ar fi crezut în stare. prin abilitatea sa carnea pentru iarnă. Imaginea clară a unei vieţuitoare aproape moarte. ea se lovea pe braţe de frig. căci frigul îngheţa vânatul şi atunci ar fi fost imposibil de despicat şi de tranşat. Iriook! tut. Când Iriook ajunse în dreptul gâtului animalului. În plus. în lipsa unei grăsimi de calitate sau a uleiului.. Cu puşca în mână. care le-ar fi asigurat căldura şi lumina o iarnă lungă. această iarnă se anunţa tot aşa de aspră ca precedenta şi va împiedica. pentru a distribui în mod egal efortul şi se înhămă ea însăşi la vârf cu un ham lung pe care şi-l petrecu pe sub braţe. decât la această muncă. Iată o pistă în zig-zag. Ieri. aproape îngheţat. La un moment dat. văzu în spatele ei nu un singur ren. vânatul era aproape îngheţat. Dacă ar vâna doi-trei. Acolo se instalase noaptea de şase luni. văzu un mamelon de zăpadă spulberată de vânt. împingându-i până la limita puterilor. dar perfect lucidă. teribila noapte fără sfârşit a Arcticii. Ridică puşca în poziţie de tragere şi dintr-un foc nimeri masculul între cei doi ochi. îşi arunca privirea în jur pe câmpia unde în mod sigur mai rătăcea vreun animal. femeia nu se complăcuse în trândăvie. Iriook nu se înşelase. apoi se ridicase. să se lovească pe braţe. Examinase igluul construit de ea. femeia şi câinii trăgeau vânatul voluminos spre iglu. privi un moment scena.. masculul.

pentru Agaguk. Iriook îl cuprinse între coapsele sale. Se mişca cu gingăşie şi pricepere într-un ritm liniştit şi dulce. de bucăţele de carne. căci carnea aproape se congelase şi pieile îngheţate deveniseră o grămadă informă deja tare pe alocuri. tăie carnea în bucăţi. era plin. Agaguk întinse mâna pe sub parka femeii şi o făcu să alunece în jos pe pântece. Iriook văzu ochii omului său măriţi de admiraţie. Suferea chiar. trăgea din omul său dorinţa. O să ies. Agaguk suspină şi îşi întoarse capul. Agaguk se trezi. în timp ce ea. punându-l pe Tayaout alături pentru a dormi la căldura corpului său. Iriook a muncit până noaptea târziu. Adormiţi. femeia introduse în iglu fiecare bucată de carne. apoi împlinirea. unde dorinţele şi privaţiunile de dată recentă se busculau atât de bine. – Aş fi vrut. de pieile ce se dezgheţau repede şi al căror miros invada locuinţa. că fu uimită să constate cum paroxismul plăcerii ei fu concomitent cu cel al bărbatului. Acesta. Ea nu trebuia să uite asta niciodată. De carne încă netranşată. mârâind. Nimic nu mai conta – nici dinţii dezveliţi. zise ea.. dar viaţa normală în iglu nu se instalase decât la vreo zece zile după vânâtoarea norocoasă a femeii. fără a zice ceva. stivuind-o pe banca de gheaţă de la intrare din apropierea tunelului. epuizarea cvasi-totală. Acum urma munca femeii. acest om se va acomoda cu infirmitatea sa? Ce putea ea face pentru a-i reda bărbatului. În tot acest timp. El rămânea bunul ei cel mai preţios. pe care pielea începuse să se regenereze încreţită şi roşiatică. lui Iriook îi veni din nou să plângă. iar altul va fi păstrat. amândoi se înţelegeau atât de bine unul pe altul. va rămâne secretul său căci. – De mâine voi fi pe picioare. Atunci. deşi mare. nici urechea stângă mutilată. Afară noaptea era încremenită. scoase măruntaiele pe care le aruncă la câini după ce pusese deoparte ficatul. măruntaiele încă aburinde. Afară. Obţinu astfel patru bucăţi mari de carne. umayok – revenirea la viata Se scurse o lună de zile de la accident. Acum avem carne şi grăsime. Această oroare. pagina 46 – Tu ai putea. cu mâinile îndemânatice. când în muşchii umerilor se accentuase durerea. desigur.. fripse o bucată proaspătă la flacăra sobei pentru a o da copilului. Deşi profund liniştită. Când îşi simţi degetele prea amorţite pentru a putea continua treaba. va fi suportabilă pentru că ea. O aştepta o muncă de câteva zile pe care o şi începu în momentul când totul fu în interior. copilul era mai preţios decât femeia. Avem nevoie de piei pentru troc. – Nu ai nimica acolo? – întrebă el. (va urma) * mamuleti . însă fără a găsi prilejul de a o oferi. tăia bucăţi de carne şi le stivuia pe banca de gheaţă. Chiar şi câinii tăceau. câinii îşi disputau. – Tu eşti mai puternic. ce înlătura oboseala şi refăcea sângele lui Agaguk.. însă se întorcea imediat ca să se culce din nou. îşi zvântă mâinile. ea separă cele două capete de trunchi. ea şi Agaguk mâncară carne crudă. zise el.septembrie . Trăia şi va fi din nou stăpânul ei. murmură ea cu un ton timid. Era şi timpul.hamuri lungi . Calmă. extraordinar de tonică. privea la vânătoarea miraculoasă. Agaguk dormea de mult. Ei îi veni să plângă pentru că. în sfârşit. Ea luă fiecare bucată şi. căci faţa de nerecunoscut a lui Agaguk cu această gaură deschisă în loc de nas. Într-o seară veni alături de el. Făcu un gest de neputinţă.. Cum trebuia să procedeze de acum înainte? Iriook cunoştea mai bine decât alte femei gesturile de supuşenie. În resemnarea sa. nici gaura din locul nasului. Complet goală deasupra lui. Cu gemete şi suspine îngemănate într-un plânset prelung. Acum privea la Agaguk dormind şi putea fără ezitare să conceapă a-şi continua zilele alături de el. rinichii şi inima. Cu mişcări circulare de cuţit. aceea pe care o cunoştea bine şi o practicase din copilărie. cu mişcări lente. Atunci. vom supravieţui. o nevoie de a dărui – ceea ce de fapt mereu o însufleţise –. pe care le puse peste pieile jupuite. Voi merge să vânez. – Nu. Încet. că se vindecase. odihnind în acelaşi timp stomacul după consumul de carne afumată. cuvinte pe care să i le spună. ea se ridică. ea se obişnuise cu noua faţă a lui Agaguk. Era prima dată după accident că el îşi exprima o speranţă. cufundată ea însăşi într-o lume plină de amintiri. Acum Iriook putea să târască uşor.. ştergându-le de parka şi se duse să se culce.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL începând de la ultima coastă. prin alunecare. murmură din nou Iriook cu timiditate. – Tu ai putea. Acum Agaguk se ridica. Dar o îndoială îşi făcu loc în inima femeii. totuşi. dar. Folosind mereu toporul. zise ea cu o sclipire anume în ochi şi un surâs pe faţă. Tayaout gângurea şi soba susura încet. voinţa de a trăi ca stăpân absolut al iurtei. În iglu ea îşi va termina treaba. Mai preţios chiar decât Tayaout pe care i l-a dăruit lui. apoi gâfâitul. Căzu fremătând alături de el şi-i ascultă respiraţia şuierătoare. Apoi împărţi bucăţile din spate în două. punând deoparte seul. Oasele late şi solide au fost puse în rezervă pentru a fi mai târziu fasonate în obiecte de uz gospodăresc. În timpul dezosării. atât timp cât îl alăptez pe micuţ. nu i se părea deloc respingătoare. La fel procedă şi cu a doua carcasă. cu un cuţit bine ascuţit. Agaguk părea a nu înţelege nimic. ea îl simţea. – Indiferent cum va fi iarna.. resturile de ren îngheţate în interiorul tunelului. Aşa este. Agaguk ghici dorinţa ei. Nu s-a oprit din treabă decât în momentul când a trebuit să dejuneze. Ceea ce realizase până atunci nu era decât o muncă de început pe care în mod obişnuit o îndeplinea bărbatul. în teama pe care o combătuse de-a lungul zilelor.. în gropile lor de zăpadă. Văzu cât era de slab soţul său. Încremenit. Igluul. Nu ştia spune pentru ce. pentru a-l convinge pe Agaguk de puterea sa perpetuă. de oase îngrămădite în două mormane din care unul va fi dat câinilor. Omul atât de mândru care o bătuse cândva pentru că ea plânsese şi care nu se pricepuse să o consoleze. pe care îl iubea. cu gesturi tandre. din care şiroia sângele. pioase.. Spintecă pe lângă coloana vertebrală şi osul bazinului cu lovituri puternice de topor. mergea cu paşi şovăielnici în jurul focului. care va fi o continuă prezenţă până când moartea o va elibera. fără să şio mărturisească. către seară.. îi dispăruse teama de a-l pierde. Iriook îi acordase o îngrijire plină de răbdare. iglului şi al tundrei? Un instinct se trezea în ea dictându-i anumite gesturi pe care să le facă.. fără vânt. se strecura de acum înainte o bucurie liniştită. iar acum. Iriook dădu la o parte pielea de ren care îl învăluia. găsise omul cel mai tandru. Apoi se puse pe treabă. apoi despică în lungime cavitatea toracică pentru a mai obţine câte două bucăţi separate şi de la partea din faţă a fiecărui animal. încet.

În prezent. Simona Hodoş (organizare spectacole artistice). integri. Donaț ii pentru revista Candela de Montreal în 2013 Prof. divorțuri. (extrase din comunicatul românești”. copiii învaţă obiceiurile creştine ale sărbătorilor româneşti. Victor Roşca (scriitor). Se transmit copiilor iubirea de semeni. George Hoffmann (“Transilvania”).com/romanblt/ . Otilia Tunaru (Şcoala Junimea Română) Promovarea culturii româneşti: Sonia Dion şi Cristian Florescu (dansuri populare). Daniel Constantin Manolescu (bionutriţie). Pr. Iulia şi Aurelian Mantu (“Maxim Impex”). George Sarry (scriitor).violeta. Cuv. Dr. copiii pregătesc serbare pentru Banchetul de Sfântul Nicolae ce se va ține pe 8 decembrie. Sâmbătă 30 noiembrie – Sf.000 în limbile franceză şi engleză. de pr.000 de volume dintre care circa 5. Angelica şi Dragoş Lazăr (cofetaria “Angelica”). * Candela de Montreal pe internet: pages. Doina Hanganu (literatură). și  duminica între orele 11:30. Tiberius Brastaviceanu (specialist P2P economy). Anton Soare Total 200 $ 65 $ 300 565 $ Oameni de afaceri: Pavel Ardelean (“Astra Fenestration”). proprietara imobilului Anun țurile comunităț ii Bibliotec a „Miha i Em ine scu” a Biser icii „ Buna Vest ire” Biblioteca este deschisă:  marțea și joia între orele 11:00 – 13:00. recuperarea comisioanelor datorate agenților imobiliari) – Régie du logement  (Québec) H3V 1G6 Sărbători relig ioa se Luni 14 octombrie – Sf. pensii alimentare. Petre Popescu” sunt suportate financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal. Igor Bîrca (medic dentist). Dr.ca  Gala Personalităţilor Române – Mon treal 2013 – lista no minalizăr ilor Nu a rămas decât o lună până la desfăşurarea celei de-a doua ediţii a Galei Personalităţilor Române. când biblioteca este deschisă.13:00.000 în limba româna si circa 15. Publicăm acum lista nominalizărilor comitetului de organizare. Copiii sunt pregătiţi să devină oameni de caracter. franceză şi engleză VIOLETA PÎRVU Courtière immobilier agréé 333 Champagne. omologări testamentare etc. Marc Marinescu (design). Basile Gliga (organizaţii comunitare). transformat ad-hoc în juriu de selecţie. Claudia Mandl (artă plastică). Andei. Montreal. universitar). Donatorii le pot aduce duminica la Biserică sau la bibliotecă.videotron. Vă rugăm să donaţi bibliotecii cărţi în limba română. Gyula Karandi (“World Line Cargo”). Cristache Zorzor (muzică) Premii de excelenţă: Mihaela Fârşirotu (prof. garda copiilor. harnici spre bucuria părinţilor. 16625 Boul.net/romanblt/ sau http://pages. generozitatea. Paraschiva.infinit. chemin de la Côte-des-Neiges. 25-10-2013) apărut în „Pagini CASEY AURAN / AUTO EURO CHOIX Mașini de ocazie la prețuri convenabile. De conținutul articolelor din revistă este răspunzător autorul. eveniment ce doreşte a marca într-un mod aparte Ziua Naţională a României. Ioan Opruţ (arte marţiale) 1. respectul faţă de părinţi. Lecţiile se predau în limbile română. Programu l Slujbelor relig ioase În fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare marcate cu roşu în calendarul creştin: o Orele 9:30 – Utrenia o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie În fiecare vineri la orele 18:00 se oficiază Slujba Acatistului şi Taina Spovedaniei Să ne cunoa ștem profesioniș tii din comunitate Me CEZAR CATALIN MIHAI Avocat 5022. 2. Univ.) –Drept imobiliar (defecte ascunse de construcție ori vicii de sol. Dan Hanganu (arhitectură). Vă mulţumim. Bibliotecară. Matre Mucenic Dumitru. Pe lângă religie. arh. Octavian Olariu (sculptor). litigii testamentare. Izvorul de mir. Liviu Alexandrescu. Pierrefond. Biblioteca dispune de 20. Costul anual este de 25$. drd. Septimiu Sever (actor). Cezar Vasiliu (preot) Ab onamen te Vă rugăm să vă abonaţi la revistă. Aliona Munteanu (actriţă de teatru şi film).ca Cele mai bune condiții pentru clienții români la www. Ioana Costache (biblioteca românească).septembrie . d-na Iuliana Vegheș. Scopul şcolii duminicale este formarea micului creştin. : 514-341-5330 –Imigrație –Drept matrimonial (separări. Wladimir Paskievici Constantin Boboc Prof. Montréal Tel. Alexandru Şuteu (media). H9H-4L2 Zona: L’ile Bizard-Sainte Genevieve Cell: (514) 999-8160 Dezvoltare comunitară: Andrei Carandiuc (organizaţii comunitare). Vineri 8 noiembrie – Sf Arhangheli Mihail și Gavril. St-Eustache J7P 2H4 Cell: (514) 567-4619 Courriel: info@violeta. Sâmbătă 26 octombrie – Sf. Bureau 3. Ioana Gherman (muzică). Joi 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Şcoala dumin icală pentru copii a Biser icii Buna Vest ire Școala funcționează în fiecare duminică între orele 11:00-12:00 Vă rugăm să aduceți copiii cu dumneavoastră când veniți la biserică. Univ. Dreptul de a reproduce și de a difuza din revista „Candela de Montreal” este rezervat numai redacției. Mihai Roman (restaurant “Roman Cuisine”) Profesionişti de marcă: Dr.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 47 grupaj realizat de Victor Roșca NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr.

Ed. Pe cât de dramatic primul volum. Într-o culegere de 37 poeme. nu pregetați să vă bucurați de progresul realizat de poeta care. dar în haina unui timp revolut.septembrie . Pentru că Domnia-sa este un bun povestitor. s. intitulată „Rondeluri şi alte clipe de lumină”. avea maternitate E locul unde m-am născut pe înserate ! În bloc la noi. Mihai Golescu Din viața unui om oarecare – Herman Victor Din viaţa unui om oarecare. de lungimea unor povestiri în proză. care-l ascultă. şi iat . Autorul dedică acest volum memoriei mamei sale: „Persoana pe care am iubit-o cel mai mult în viaţă şi la care sufletul meu se în . După dramatica sa carte de debut Celui ce n-a cunoscut iubirea. am auzit oameni. de pildă. cu nimic mai prejos decât cele anterioare — de inventator şi om de afaceri cu realizări deosebite. Savoarea ce o resimte cititorul parcurgând aceste texte izvorăşte din talentul multilateral al poetei. „Biserica cu ceas”. dar știu că performanța este evidentă. cu fiecare volum. autoarea coboară în timp. este o apariţie prevăzută şi aşteptata de publicul care-l cunoaşte pe domnul Herman Victorov. Volumul este decorat cu câteva zeci de grafice inspirate. Ar trebui să scrieţi". pe atât de amuzantă este această a doua carte a poetei Carmen Ileana Ionescu.o astăzi cu . Pagini de jurnal. Dacă se întâmplă să vă cadă în mână placheta aceasta de versuri. capabilă s . cu tentă autobiografică. Impresionant pentru o femeie care. Pagini de jurnal.o trimită în sferele înalte ale spiritului. care sunt aceleaşi ca şi astăzi. în timpul începutului secolului trecut în care Bucureştiul era circulat de tramvaie cu cai. cât şi râsului. obiceiurile şi ocupaţiile oamenilor din acea perioadă. ipostază nouă. Lira. Oare a treia în ce gen se va situa ? Livia Nemţeanu .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 48 Apariții editoriale (scriitori canadieni): Rondelu ri și alte clipe de lumin ă – Lia Ruse Au trecut 22 de ani de când Liei Ruse i-am publicat. ea ne spune : „Spitalul 9. Montreal. ca să vă dați seama de acest lucru. spunându-i: „Aveţi talent de povestitor. „Cuvintele" care „mereu născând" au trecut în poeme „prinse -n cercul unui gând”. apare acum „pe piaţă” cu o carte umoristică : Dintr-un vechi tramvai cu cai. în cotidianul „Argeșul”. Ea pictează în culori vii mahalalele Bucureştiului. ca scriitor. Iar la etajul trei era un cal la alţi vecini”. astăzi. aspecte din viaţă. neobosit. care-l cunoşteau. de nebuni. mama avea-n balcon găini. acest lucru îl ştim cu toţi cei care îl cunoaştem şi îl aflăm şi din povestirile în care.toarce întotdeauna pentru suport şi mângâiere. prima poezie. (Fragment din prefață) Mihaela Victoria Ignat Dintr-un vechi tramvai cu cai Carmen Ileana Ion escu Carmen Ileana Ionescu este la a doua carte –al doilea succes – de poezii. Din viaţa unui om oarecare. Care va fi ultima nu știu. aşteptând cu sufletul la gură desfăşurarea acţiunii. ne dezvăluie. În poezia Niţu Vasile 54. Cartea este intitulată cu modestie. la deplina maturitate. Şi. prezentându-ni-se. a mai urcat o treaptă spre perfecțiune.dacă socot eu cu bine . pentru că domnul Victorov nu este un om oarecare. Spun. De multe ori. 2013. Un om care povesteşte cu vervă. cu modestie.15 cărți de poezie la activ. ca un actor în faţa spectatorilor. cu sinceritate. vă recomand să citiți.” (Ludmila). deschisă atât plânsului. Şi domnul Victorov nu-i dezamăgeşte pe cei care i-au intuit această latură. rondelul de început al cărții.a lăsat sedusă de o plăcere lirică devenită aproape o stare cotidiană.