You are on page 1of 48

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” Preot Petre Popescu

La Chandelle de Montréal
Anul XVII, Nr. 4 – septembrie - octombrie 2013 – 48 pagini

Sfântul Andrei, primul chemat, ocrotitorul României Sfântul Andrei, frate al apostolului Simon Petru, iudeu născut în Betsaida Galileii, este considerat ca fiind primul apostol ce L-a urmat pe Mântuitor. Ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, el înțelege că Cel botezat de către acesta este Mesia. Sf. Andrei Îl va însoți pe Mântuitor, alături de ceilalți ucenici, în toată activitatea Sa pământeană. Conform tradiției teologice (reprezentată de scrierile din sec. III-IV ale lui Hipolit Romanul, Origene din Alexandria şi Eusebiu din Caesareea), Apostolul Andrei a primit ca teritoriu de evanghelizare Sciţia şi teritoriile învecinate. Apostolului Andrei i se atribuie acțiunea de răspândire a Evangheliei în Pont, Tracia, Sciţia Mică (Dobrogea), Sciţia Mare (nordul Mării Negre), Capadochia, Bithinia, Calcedonul şi Grecia. Din Dobrogea, unde vor fi înființate şi primele episcopii, noua credință se va răspândi şi la nordul şi vestul Dunării. Prin aceasta, Sfântul Apostol Andrei a fost recunoscut ca ocrotitor şi patron al țării şi bisericii noastre. În timpul predicării în ținuturile Greciei, la Patras, autoritățile romane l-au condamnat, prin anii 60-67, la moarte prin crucificare. Din respect pentru Mântuitor, el a refuzat crucea tradițională pentru supliciu, alegând să fie martirizat pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de Crucea Sfântului Andrei. După două zile de chin, timp în care va continua să predice noua Veste a Mântuirii, Sfântul Andrei îşi va da sufletul într-o mare de lumină. Corpul său a fost înmormântat la Patras, iar la mijlocul secolului al IV-lea a fost adus la Constantinopol şi îngropat în biserica Tuturor Apostolilor. După a IV-a Cruciadă, trupul Apostolului a fost dus în Italia, la Amalfi, iar în sec al XV-lea capul sfântului a fost adus la Roma. În anii 1960-1970, o parte a rămășițelor sale pământești a fost returnată bisericii grecești și sunt adăpostite la Patras, în bazilica Sfântului Apostol Andrei. Pomenirea sa se face pe 30 noiembrie în toate bisericile ortodoxe românești. arheolog Lia Bătrîna

Sfântul Andrei Pictură de Ionela Manolescu

Revistă de literatură și cultură generală bilingvă / bilingue Revue de littérature et de culture générale

septembrie - octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL

pagina 2

Sumarul numărului
P redic a la Sfâ nt u l Nic o la e Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal .............................................................................. 3 Din is t o ria c o mu nit ăț ii Des t in de emigra nt : Da fina ș i Ma ft ei T elea ga Victor Roșca ....................................................................... 4 Du mnez eu ac es t necu no sc ut – pr . Ra du Roș ca n u, Pr ot opr ez vi t er (Con st a n tin opol ) (prezentarea cărții sale la Cenaclul Mihail Eminescu) .... 5 Ru s a liile la ro mâ ni ( II) Marius Finca ............. 7 Odă limbii ro mâ ne – v ers u ri de Du mit ru Ic him .......................................................... 9 Dumitru Ichim – Odă limbii române Ortansa Tudor ___ 9 Ado les c entul (F.M. Do st o iev s ki) – II – eseu Iuliana Onofrei ....................................................... 11 Ga lbenul Mirunei Miruna Ocnărescu ................ 12 Brâ nc uș i – în co nșt iinț a sc riit o rilo r lu mii Prof. Doina Drăguţ ........................................... 13 Vers u ri de Geo rge Fil ip .................................. 14 TOP SECRET – 2013 şi... concluzie la o trilogie Alex Cetăţeanu ____________________________________ 14 Mă nă s t irea Fră s inei, ju deţ u l Vâ lc ea Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti .................................. 17 Filo z o fia dis curs u lu i po lit ic – IX Fo rm ele lim baju lu i p o lit ic s au m it om anie p o lit ică Daniela Gîfu ....................... 19 Mira jul lit era r Mircea Gheorghe ........................ 20 Vers u ri de Da niela Vo ic u les c u .................... 22 Din ciclul „a nu se citi pe mintea goală...!” „LATONA 1969” ... marca D. Voiculescu Elvira Stanciu________ 22 P ARCURSURI ILUST RAT E 6. Î n Spa nia – P rimul vo ia j : Ba rc elo na – Alica nt e – Va lenc ia – Ma drid – Bu rgo s Angela Faina artista Wladimir Paskievici - naratorul ......................... 23 Vers uri de Ant o ine So a re ................................ 25 Un autor nou – Poetul Antoine Soare Livia Nemţeanu 25 Ma demo is elle Amélie Miruna Tarcău .............. 26 Redundanță perpetuă Să rbă t o ririi limbii ro mâ ne Melania Rusu Caragioiu ............. 28 Cei c a re mă enerv ea z ă II Florin Oncescu ..... 29 Cena c lul Emines cu Livia Nemțeanu Chiriacescu ....................................................................... 30 P o ez ii din v o lumul Ro ndeluri ş i a lt e c lipe de lumină Lia Ruse ...................................... 30 Cu rondelul în brațe Mihai GOLESCU _____________ 30 O înt â lnire la ...niv el îna lt ! Cătălina Stroe .. 32 Ex a menele Do ina Hanganu - Bumbăcescu .... 34 SERIA ȘT IINȚ E 1 3. Despre s t ru ct u ra ma t eriei – P a rt ea 1 Wladimir Paskievici .......... 35 Ziua Limbii Ro mâ ne Corina Luca ..................... 36 Gâ nduri des pre s enec t ut e Elena Buică ........ 37 Leo na rd Io nuț Vo ic u – Drumul ( nuv ele) Livia Nemțeanu -Chiriacescu ........................................... 38 Is pit a Elena Olariu ..................................................... 39 P ens e c o mme le v ent ! – II – Christina Callimachi Traduction du roumain par Wladimir Paskievici .......................................................................... 41 P o ez ii Ana Maria Gîbu ............................................... 43 Aga guk ( X IV ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia, adaptate de Raluca Pilat ................................................................................... 44 Anun ț urile c omunit ăț ii ..................................... 47 Apa riț ii edit o ria le (s c riit o ri c a nadieni): ................................................................ 48 Rondeluri și alte clipe de lumină – Lia Ruse _________ 48 Din viața unui om oarecare – Herman Victor _________ 48 Dintr-un vechi tramvai cu cai Carmen Ileana Ionescu _ 48

Candela de Montreal , revistă fondată ș i editat ă , din 1997, de Victor Ro ș ca
Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb, Montréal, Québec, Canada H2R 2S9; Telefon:(514) 736-0950 Consilier de redacție: pr. Liviu Alexandrescu Colectiv de redacție : Ortansa Tudor, Doina Hanganu, Carmen Ionescu Ilustraţiile : Angela Faina, Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga ISSN 1495 – 8929 Canada, Dépôt légal - Bibliothèque nationale du Canada et Bibliothèque nationale du Québec, 1997 Redactor Şef : Victor Roșca Secretar de redacție: George Filip

septembrie - octombrie 2013

CANDELA DE MONTREAL

pagina 3

Predica la Sfântul Nicola e
Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal
zilnică era ajutorarea celor în necazuri, meditația sa era imnul dragostei. Fiind pătruns de dragostea Lui Dumnezeu, tânărul Nicolae accepta să intre în rândul slujitorilor ca preot, la vârsta de 23 de ani, zicând : „Eu primesc preoția pentru mila celor neputincioși, pentru a putea ierta păcatele lumii și pentru a înfrânge puterea diavolului, care poarta sceptrul morții”. Sfântul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune și model credincioșilor, era blând, fără de răutate și smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Hainele lui erau simple și hrana o gusta totdeauna numai o data pe zi și aceea, seara. Toata ziua asculta nevoile celor ce veneau la dânsul, iar ușile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun către toți și apropiat. Sărmanilor le era tată, săracilor, milostiv, mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine. Murind episcopul din Mira, poporul credincios îl roagă să primească episcopia, dar el refuză, recunoscând că este nevrednic de arhieria lui Hristos, dar Sfântul Metodie al Constantinopolului îl sfătuiește să se supună. După potolirea prigoanelor păgâne împotriva creștinilor, s-au abătut alte necazuri asupra Bisericii Lui Hristos, adică erezii, abateri grave de la adevărata și dreapta învățătură și credință a Bisericii creștine oficiale. Cea dintâi mare răzvrătire împotriva Bisericii creștine a fost erezia lui Arie, care, învăța că Domnul nostru Iisus Hristos nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, neavând origine și existenta dumnezeiasca din veci, ca Dumnezeu Tatăl. Pentru a opri răspândirea acestei erezii, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a adunat în sobor, în cetatea Niceea din Asia Mică, în anul 325, pe Părinții Bisericii, în număr de 318, care, discutând rătăcirea lui Arie, au condamnat-o și au fixat împotriva ei adevărata învățătură a Bisericii, prin care se recunoștea și se statornicea originea, ființa și egalitatea dumnezeiasca a lui Iisus Hristos - Fiul cu Dumnezeu - Tatăl, așa cum o mărturisim și noi astăzi în Simbolul de Credință. La soborul Sfinților Părinți de la Niceea a luat parte și Sfântul Ierarh Nicolae, care a apărat cu strășnicie dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, a înfruntat cu toata puterea și asprimea pe răzvrătitul Arie și erezia sa. Sfântul Nicolae mai este cunoscut în toată lumea ca ocrotitor al copiilor și tinerilor, aducător de daruri bogate și patron al familiilor neîntinate. Glasul lui se face auzit în orice casă creștină prin colinde și datini, fiind mesagerul lui Moș Ajun și Înaintemergătorul lui Moș Crăciun. În numele lui s-au ridicat lăcașuri închinate Lui Dumnezeu și numele lui răsună adesea, la taina Sfântului Botez. Să ne primenim ieslea sufletului nostru prin post, spovedanie și fapte bune pentru ca Domnul Hristos să își găsească în sufletul nostru iesle curat ă, să coboare acolo și să ne aducă mântuirea și pacea, pe care numai El o poate aduce. Urmând tradiția adâncită în inima comunității noastre de ani și ani de zile, Biserica noastră, „Buna Vestire”, va prăznui Duminică, 8 Decembrie 2013, cu deosebită bucurie pe Sfântul Nicolae, ocrotitorul Sfintei noastre biserici. Sfântul Nicolae își are importanța lui în sufletele credincioșilor din parohia noastră, fiind cunoscut ca și al doilea ocrotitor al Bisericii, tocmai pentru grija și sprijinul pe care le-a adus primei generații de români din Montreal, care au pus și temelia sfintei noastre biserici. Întemeietorii bucovineni ai acestui Sfânt locaș au continuat obiceiurile specifice acestei unice și calde sărbători. Credința și faptele Sfântului Ierarh Nicolae, sunt și astăzi, pentru lumea creștină, mesaj spiritual și moral, care oferă omului posibilitatea să-și transforme și să-și îmbunătățească viața, prin mărturisire și prin viață curată. Va așteptam să prăznuim împreună pe Sfântul Nicolae, Duminica, 8 Decembrie 2013, imediat după Sfânta Liturghie.

„Îndreptător credinței și duh blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câștigat cu smerenia celei înalte și cu sărăcia celei bogate. Părinte Ierarh Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”. Amin! Iubiți credincioși! Una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale creștinătății din perioada Sărbătorilor de iarnă este Sărbătoarea Sfântului Nicolae, cunoscut în tradiția noastră de „Moș Nicolae, cel bun, blând și aducător de daruri”. Sfântul Ierarh Nicolae, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea, din părinții Teofan și Nona, o familie înstărită și de buni creștini, ce a fost convertita la creștinism, chiar de ucenicii Sfinților Apostoli. După o creștere aleasă în familie, în duhul credinței și al evlaviei creștine, tânărul Nicolae frecventează școlile timpului, reușind să-și însușească o cultură și o experiență de viață deosebite. Încă de la această vreme, a reușit să sporească în credință și înțelepciune, în dragoste și milostenie și să urce tot mai sus pe treptele desăvârșirii. Nu s-a putut însă bucura de căldura și ocrotirea părintească decât până în pragul tinereților sale, căci părinții lui aveau să moară din cauza unei epidemii de ciumă. Rămas orfan și moștenind de la părinții săi o frumoasa avere, tânărul Nicolae nu a risipit aceasta moștenire în plăceri deșarte, ci călăuzit de învățătura evanghelică, a socotit că este mai înțelept să folosească avuția sa materiala moștenită de la părinți, în fapte de milostenie față de semenii săi aflați în lipsuri și suferință. Rugăciunea lui

septembrie - octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL

pagina 4

Din istoria comunității Destin de emigrant: Dafina și Maftei Teleaga
Victor Roșca
întâlnească pe Maftei, aventurându -se pe aceeași rută pe care o străbătuse el. Ea, însă, n-a plecat singură, ci împreună cu alți bucovineni dintre cei alungați de asuprirea austriacă, de lipsuri și atrași de posibilitatea unui trai mai bun. Din momentul în care a părăsit vaporul și a pus piciorul pe pământul Canadei, în țara aleasă de bărbatul ei, Dafina s-a simțit la ea acasă. La Montreal, și-a întâlnit bărbatul, și a descoperit o lume nouă, nepărându -i-se nimic străin. Viața își urma cursul pe care ea însăși îl visase. Familia Teleaga, mulțumită de traiul pe care îl ducea la Montreal, a crescut șase copii. La Montreal, Maftei Teleaga își respecta un program riguros, așa cum învățase de la tatăl său. Ziua lucra – a slujit până la pensie numai la compania care-l angajase la venirea in Canada - iar seara, după cină, citea Biblia, adusă cu el din Bucovina. Sâmbăta la ora două, ținea lecții de limba română cu copii săi. Instalase, în casă, o tablă pe care scria cuvintele românești și, alături, traducerea lor în engleză și franceză. Copiii făceau cursurile școlare în limba engleză, limba franceză au învățat-o de la prietenii de joacă, perfecționând-o mai târziu lucrând. Maftei, cunoscând mai multe leacuri naturale, aduse de-acasă, din tradiția familiară, la nevoie, le aplica fără să mai alerge la doctor. Ajunși la vârsta maturității, copiii soților Teleaga, și-au întemeiat la rândul lor familii aici, în țara în care s-au născut. Ileana s-a căsătorit cu un român, Ioan cu o franțuzoaică, Amalia cu un irlandez, Teodora cu un francez, Genoveva-Jane cu un român - Victor Focșăneanu, iar Silvia, mezina, care a urmat facultatea de științe, și-a ales tot un român - Alexandru Carpen. Ultimii doi gineri erau imigranți veniți în Canada, cu valul celor care evadaseră din lagărul comunist. Ambii după ce trăiseră o vreme în Franța, în 1950, au emigrat în Canada. Români stabiliți în Canada, țara tuturor etniilor din lume, n-au dus o viață izolată. Cei mai mulți, după ce și-au stabilit familia în noua patrie, și-au chemat neamurile și prietenii apropiați și, la rândul lor, i -au ajutat să se instaleze și să se adapteze. Maftei Teleaga n-a rămas o excepție, el și-a adus la Montreal pe sora sa Domnica, căsătorită cu Constantin Constantinescu. Astfel, Dafina, soția lui Maftei, a avut cui să-și împărtășească bucuria succeselor familiale, rudelor și prietenelor apropiate.

„Cine a cunoscut America și n-a rămas acolo va trăi cu regretul în suflet toată viața.” Cuvintele acestea, spuse, pe vremea regimului comunist, de o necunoscută, în timpul unei călătorii de la București spre Brașov, dezvăluia neliniștea pe care ea însăși o trăia după o vizită în Lumea Nouă. Maftei Teleaga, țăran din Suceava, muncea cât era ziua de lungă, pe pământul lui și al altora, și familiei lui tot nu-i ajungea pâinea de la o recoltă la alta. Într-o zi primește veste de la un prieten care plecase și trăia la Montreal - în America. Citind scrisoarea simțea cum i se încălzește inima, ca în fața unei întâmplări neobișnuite. Scrisoarea asta, în care i se descria America și i se propunea să-și lase casa și să vină cu soția în Canada, a avut efectul unui ghimpe înfipt în suflet, luându-i liniștea. Din acel moment, munca nu i-a mai fost muncă și somnul nu i-a mai fost somn. După multe zile de zbucium i-a propus soției lui un plan: „- Tu, Dafino, eu nu mai am odihnă de când am citit scrisoarea. Știi ce m-am gândit? Eu plec singur în Canada. Fără risc, nu-i reușită. Dacă-i așa cum scrie aici, mă așez într-o casă și-mi caut de lucru. Și, când totul va merge bine, îți scriu să vii. De n-o fi așa, voi aduna ceva bani și mă întorc acasă.” La 31 de ani, în 1911, Maftei Teleaga și-a făcut bagajul și a părăsit Bucovina, îndreptându-se spre portul Trieste. Aici s-a îmbarcat pe vaporul unei companii austroamericane ce făcea curse spre Canada. După vreo trei săptămâni a debarcat la Halifax, de unde a luat trenul până la Montreal. Aici și-a întâlnit prietenul, cu ajutorul căruia a închiriat o cameră în Ville Saint-Pierre. Și-a găsit un loc de muncă la Canadian Car, o companie unde lucrau mai mulți bucovineni cunoscuți, care veniseră înaintea lui. După primele salarii, deși nou angajat, Maftei Teleaga i-a scris soției că în Canada viața poate fi trăită fără lipsurile de acasă. La numai un an de la plecarea soțului, Dafina s-a pregătit și-a pornit, să-l

Familia Teleaga, întemeietorii Maftei, Dafina, Doris (în brațe) Ion, Amelia, Elena
Nacu un bucovinean, a fost cel mai apropiat prieten a lui Maftei. Primii imigranți români, cu toate că au trăit printre alte comunități etnice, (strânși în jurul bisericilor pe care ei înșiși le-au ridicat) și-au păstrat datinile și obiceiurile așa cum le-au cunoscut „acasă” în Bucovina. Anii s-au scurs, iar soții Teleaga s-au trezit, credeau ei, prea repede la apusul vieții. Maftei Teleaga a decedat la 9 iulie 1951, la vârsta de 71 de ani, mulțumit că și-a văzut copiii așezați la casele lor. Dafina Babaluța din Bucov, Bucovina, a suportat greu despărțirea de soțul ei, Maftei Teleaga, stingându-se la câțiva ani după el, la vârsta de 70 de ani. Viața lor a fost ca oricare alta - cu griji dar și cu mari bucurii. Astăzi, amintirea lor a rămas vie în memoria urmașilor, iar aceștia le-o cinstesc așa cum se cuvine: cu respect.

Surorile Sylvia și Jean Teleaga

nu e adevărat. în Ortodoxie ».octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 5 Dumnezeu acest necunoscut – pr. Dumnezeu e socotit bine cunoscut prin atributele cu care este înveșmântat de noi. Zice : « Cu cât omul e mai sărac cu duhul. Cunoașterea credinței e cunoaștere metaforică. așa cum există aceasta în El ». « Să notați: Dumnezeu este bun – nu este adevărat! Eu sunt bun. cu atât mai mult toate sunt ale lui și îi aparțin ». Cu cât e mai sărac cu duhul. cultură occidentală şi identitate Trăiesc aici în Quebec într-o cultură care nu aparţine ţării copilăriei mele. a scris Predicile sale în germană. Dumnezeu nu este bun. Eckart pune în scenă un univers mistic accesibil numai printr-un discurs derivat. Protoprezviter (Constantinopol) ( prezentarea cărții sale la Cenaclul Mihail Eminescu) Limbajul duhovnicilor e un limbaj de ordinul doi. Dacă mai zic: Dumnezeu e o ființă. dacă un om ar părăsi o împărăție. « În adevăr. Căci ce este bun poate deveni mai bun. Cultură de origine. Vedeți că sarcina mea nu a fost ușoară. despre Dumnezeu necunoscut. ivită ca o reacție șocantă împotriva nihilismului care invada societatea.Domnul profesor François Malherbe (de la Universitățile Sorbona. « Bunătatea este un veștmânt sub care se ascunde Dumnezeu ». Întocmai ca și în alte părți ale lumii oamenii își pun întrebarea pe ce cale putem cunoaște adevărul. Iată întâi câte ceva despre geneza cărții. de ordinul doi. El este deci o ființă supraeminentă și un neant (un nimic) supraesențial ». în mijlocul căreia trăiesc zi şi no apte. E tocmai ce mi-am dorit pentru lucrarea mea: contra-ponderea care să acopere Răsăritul creștin ». există un sens vectorial al simbolului. Dar. Ea trata despre conceptul occidental al lui Dumnezeu necunoscut (adică pe care prin postulat nimeni nu-L poate cuprinde cu instrumentele inteligenței) a Maistrului Eckart (un monah din secolul 12). De aceea. experiențial. el va fi părăsit totul ». Radu Roșcanu. în vestiarul său. pentru că nu poate deveni mai bun el nu poate deveni cel mai bun din toți. necuprins? Vorbirea duhovnicilor e structurată în metafore. Constat că în această cultură se cultivă credinţa că doar prin ştiinţă. care împinge gândirea către o realitate inedită. I-am ascultat dorința.septembrie . finitudinea și incertitudinea. « Îngerii îl surprind pe Dumnezeu în vestiarul său. Ori. Ca student la Universitatea Sherbrooke – doctorat în teologie. fără nimic care să-L acopere și în toată curăția sa. înainte de a se îmbrăca cu bunătatea și cu dreptatea sau cu altceva ce se poate exprima în cuvinte. dezbrăcați-l pe Dumnezeu de tot ce-l acoperă și sesizați-l în goliciunea lui. te rog pe domnia-ta sa scrii un text care să fie în contraponderea cărții mele. și ce poate deveni mai bun poate deveni cel mai bun din toți sau toate. « Încotro mă îndrept ?». oamenii își poziționează identitatea față de sine și de transcendent. și pentru aceasta el nu poate deveni mai bun și. adică să nu vorbească rău despre Dumnezeu. deoarece ele Îl acoperă. este eșecul gândirii despre Dumnezeu necunoscut în Occident. conceptual. Mi-a spus : « Părinte. fiind conștient de inadecuația tangajului său. în engleză și acum se pregătește o traducere în spaniolă. Când i-am predat textul. și lumea întreagă. dar pe la patruzeci de ani. Apar întrebări ce așteaptă răspuns : « Cine sunt eu ?». nu e adevărat! Eu sunt mai înțelept ca el. cu atât este mai detașat și consideră toate lucrurile ca pe niște nimicuri. Iată acum câte ceva din conținutul cărții mele. Dumnezeu nu e bun. e Cel a toate făcător… Maistrul Eckart. sau onoruri. Această cultură îşi are rădăcinile în lumea ideilor Răsăritului creştin. Am fost bucuros că misiunea noastră a putut-o publica. monah dominican din secolul 12. . adică moștenirea trăirii in patria română. Ca expatriat – imigrant în Canada din anii 70.– îmi duc pretutindeni cultura de origine. Acest discurs e construit din expresii care nu au sens decât în universul unui discurs primar. l-a citit. Maistrul Eckart predica așa: Zicea: « Ca și cum … este ceea ce am eu în vedere în toate predicile mele ». apoi în română. e Cel atot bun. întâi în franceză. Profesorul meu trage concluzia că necunoașterea lui Dumnezeu Occidentală. servindu-te de propozițiuni inteligibile. Îmi propun să vă fac cunoscute azi unele din textele cugetărilor mele așa cum s-au rânduit ele sub forma rubricilor cărții despre Dumnezeu. familial. acest necunoscut. Utilizarea sistematică a metaforei este ca un motor pus predicației. Această necunoaștere a lui Dumnezeu din Occident s’ a născut ca o reacție contra refuzului de a crede în orice (nihilismul) din Occident. Ea este o prelungire a identităţii mele. dar în Răsăritul creștin. Iar un om care s-ar părăsi pe sine însuși cu toate că păstrează bogății. și numai prin ea. și s-ar păstra pe sine însuși. așa cum s-au rânduit ele sub forma rubricilor cărții mele despre Dumnezeu. el exprimă o experiență foarte particulară a credinței. Papa l-a acuzat de erezie. « Cine e Dumnezeu ?»… De obicei. Cel care consimte să nu se lase încurcat în hățișurile vorbirii. atunci numai acel itinerar ales este el însuși semn potrivit cu Dumnezeirea. S-au scris. Metafora e un procedeu al limbajului. Dacă zic de altfel: Dumnezeu e înțelept. Zic mai mult: eu sunt mai bun decât Dumnezeu. . dacă va consimți în mod radical singurătatea. în toate vremile. Fiecare etapă a vieții istorice a oamenilor are problematica proprie. sau orice. Metafora transportă dintr-un registru al gândirii în altul: ceea ce e exprimabil este transportat către ceea ce este inexprimabil. Căci bunătatea și dreptatea sunt un vestmânt al lui Dumnezeu. Cultura ţării mele adoptive este cultura occidentală. E Cel atotputernic. Cum să faci. să raportezi o experiență pentru care limbajul nu poate furniza decât termeni al căror sens ar fi fixat în raport cu percepția internă ? Cum să vorbești pe înțelesul altora de ceea ce e nevăzut. « De unde vin ?». eu mă găsesc aici în plină lume a ideilor din Apus. e Cel prea milostiv. el nu va fi părăsit nimic. Ea se sprijină pe sensul cunoscut al unei expresii pentru a o răsuci și a o face să zică altceva decât ceea ce mă aștept eu să zică. Louvain și Sherbrooke) preda subiectul noii sale cărți. Dar orice tentativă de a spune experiența mistică dă greș ca urmare a deficienții connaturale a limbajului (vorbirii). tone de cărți despre Dumnezeu. imprimată în propria-mi identitate umană. se va desăvârşi iluminarea promisă umanităţii. acest necunoscut. El folosește transgresiuni și contradicții. m-a chemat în biroul său și mi-a zis: « Studiul acesta trebuie publicat.

de istoria Bisericii. Ideea unei raţiuni absolute nu face defel parte din posibilităţile umanităţii istorice. theologia are un sens deopotrivă mai amplu şi mai restrictiv decât termenul folosit de noi: teologie.) nu este o percepţie a lui Dumnezeu. Aceasta a fost numită « disocierea simţirii ». «. Simţirea umană scindată În secolul al XVII-lea. necunoscut. teologia trebuie să demonstreze – indirect. şi o consecinţa istorică a evoluţiei intelectuale... S-a arătat însă că studiile umaniste sunt discipline intelectuale care operează cu propriile lor metode. Lui Gadamer îi aparţine îndrăzneala de a ataca făţiş pretenţia fundamentală a Luminilor care spune că doar ştiinţa conduce la adevăr şi că aceasta este singura cale posibilă. iar cunoaşterea reprezintă cunoaşterea pe care orice credincios o are. În teologie. Căci credinţa nu este un simplu exerciţiu al raţiunii.. s-a produs o disociere între gândire şi simţire. de tradiţie. »144 El va arăta legitimitatea absolută a « experienţei adevărului care Transcende (depășește) sfera controlată de metodele ştiinţifice”. Teologie şi contemplare Prin limbajul pe care l-au întrebuinţat. » 148 În final... care nu a trăit epoca Luminilor. O experienţă a adevărului M-a șocat pretenţia că metodele ştiinţifice ar trebui să constituie calea oricărei cercetări a adevărului. pentru că ea este doar discurs despre Dumnezeu. Aici se afirmă că singura cale de cunoaștere a adevărului este știința. Heidegger descoperă în nihilismul european. constatăm că apofatismul teologic se află în miezul diferenţelor dintre cele două mari tradiţii creştine: cea apuseană şi cea răsăriteană. O disociere între minte şi inimă. Albertus Magnus (†1280). Abélard (†1142). dar ambele conţin texte de rugăciune extatică. un apofatism spărgător de idoli. « Depăşirea tuturor prejudecăţilor.. admirăm puterea poetică. la prejudecata negativă conform căreia tot ce ţine de adevăr trebuie legat doar de ştiinţele şi disciplinele care operează cu metode ştiinţifice. Intelectualul şi afectivul sunt două aspecte care pot sta împreună sau pot fi disociate: Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile este rugăciune. « Apartenenţa la tradiţie constituie o condiţie a înţelegerii în ştiinţele spiritului ».. Ea nu există în lumea ideilor din Orientul creştin. studiile umaniste îşi găsesc propria cale către cunoaşterea adevărului. « Nu este adevărat că a te găsi în sânul tradiţiei presupune a fi supus prejudecăţilor. Știinţele au sarcina de a cerceta adevărul obiectiv. Această ruptură vine din secolul Luminilor. « Cel care are o rugăciune curată este teolog adevărat. În tradiţia poetică a popoarelor.. ea nefiind numai doctrina Treimii. Scot (†877). iar cel care este teolog adevărat are o rugăciune curată. Studiile umaniste au sarcina de a căuta căile prin care putem găsi rostul experienţelor noastre în calitate de fiinţe umane. ci şi conştiinţa noastră istorică. La Părinţii Capadocieni. de spiritualitate. unii teologi. Teologia este înţelegerea lui Dumnezeu de către omul restaurat după chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu în calitate de ousia divină opunându-se oikonomiei. în Occident. fie el preot sau mirean. Scoasă din acest context. şi scolastica apuseană a cunoscut teologia apofatică. fără îndoială. între minte și inimă. doctrina lucrărilor lui Dumnezeu în lume. lipseşte tradiţia de orice putere. ci mai mult decât atât: ea este răspunsul la Taina lui Dumnezeu în Hristos.. cartea sa Despre Sfântul Duh este teologie. Pentru ei. pagina 6 theologia cuprinde totodată doctrina Treimii. Ea (umanitatea) nu-şi este sieşi stăpân(ă). Și încă. şi nici o disociere între mintea care îl cunoaşte pe Dumnezeu şi inima care-L iubeşte. Anselm (†1109) şi Toma din Aquino (†1274) au pus bazele cunoaşterii analogice a lui Dumnezeu şi au predicat caracterul apofatic al acestei cunoaşteri. Teologia apofatică (a Dumnezeului ascuns. se poate întreba: dar care este adevăratul său obiectiv? Teologia propriuzisă nu poate fi strict limitată. Ea s-a aflat în contradicţie (şi cu tóate acestea într-o strânsă legătură dialectică) cu teologia pozitivă. Părinţii greci ai Bisericii au confirmat faptul că disocierea dintre teologie şi spiritualitate ţine de scindarea culturală. ci şi contemplarea Treimii. nu mai stau în genunchi.. teologia nu se deosebeşte de spiritualitate. între gândirea despre Dumnezeu şi calea inimii către Dumnezeu. ». Teologul occidental. Unilateralitatea occidentală este evidentă aici şi conduce. Nu există nici o disociere între mintea care-l cunoaşte pe Dumnezeu şi inima care-L iubeşte. El situează ştiinţa în totala proximitate a adevărului. Ea a fost resimţită în Romantism. Din această perspectivă. specializarea în teologie. a fi limitat în libertate. ei sunt mai preocupaţi să vorbească între ei..n. » 145 Conceptul de tradiţie are o importanţă fundamentală în teologia Părinţilor Bisericii răsăritene. Această diferenţă a fost remarcată în secolul al XIV-lea (să ne amintim de isihasm) şi a . Meister Eckhart (†1328) şi Nicolaus Krebs (†1464) au adoptat apofatismul. Gadamer vede ştiinţa ca fiind o cale de înţelegere a adevărului. opunându-se prejudecăţilor în general. Este vorba de o condiţie care o face posibilă. Această prejudecată se ridică şi împotriva altor domenii ale culturii decât științele sociale. imaginaţia şi arta de expresie. dar mai cu seamă admirăm adevărul superior pe care-l exprimă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Această convingere mi se prezintă ca o ruptură între minte și inimă. Theologia Părinţilor este mai amplă decât a noastră. când se întâlnesc să teologhizeze. de exemplu. decât să-I vorbească lui Dumnezeu prin rugăciune. Nici o separaţie între teologie şi spiritualitate. O justificare grea care împinge negreşit Teologia la periferia culturii. Dar ce au ei în comun este faptul că teologia lor face trimitere la ateismul apusean. ci depinde tot mereu de daturile asupra cărora îşi manifestă acţiunea. În zilele noastre. » 147 După cum se vede. Polànyi şi Gadamer au arătat că şi aceste căi ştiinţifice de cunoaştere depind de tradiţie şi de « dimensiunea tacită”.n.. teolog este acela care a ajuns la rugăciunea curată.septembrie . şi nu calea. Mai restrâns. între inteligenţă şi conştiinţă. fie ei preoți sau mireni. aceasta contrar postulatelor (adevărurilor de plecare ce sunt socotite valabile) ale Luminilor. această cerinţă globală a Aufklärung-ului. dar neînduplecat – că este parte integrantă din cultură. Mai mult. deşi Dumnezeu este obiectul studiului lor. Aici scindarea se manifestă în disocierea dintre teologie şi spiritualitate.. Pentru Evagrie.prejudecata fundamentală a Luminilor este prejudecata care. neavând calea inimii către Dumnezeu. Apofatismul occidental – o imagine de ansamblu În Evul Mediu. »146 Făcând parte din patrimoniul tradiţiei. s-a remarcat faptul că majoritatea scindărilor reflectă scindările existente deja în culturile noastre: cum ar fi. Întreaga existenţă umană este limitată şi condiţionată în diferite feluri. Limbajul metaforic îi dezvăluie dimensiunile ascunse. de dezvoltarea dogmelor.. Înţelegere fără nici o disociere între intelect şi afectiv. această cale are un singur sens. « Problema apofatismului teologic apare sub forma nihilismului european ca o criză internă a metafizicii în Occident. se va dovedi ea însăşi o prejudecată a cărei revizuire va deschide calea către o cunoaştere pe măsura limitării care nu ne dictează doar fiinţa. ea implică răspunsul voinţei – sau al inimii – către Cel în care credem. căci ea se ocupă de Sfintele Scripturi. a Occidentului.

ceapă. căci de pelin fug Rusaliile. căci noi cunoaştem judecăţile a priori doar după numen. 151 Christos Yannaras.Dacă certitudinea rațională a Adevărului lui Dumnezeu include posibilitatea îndoielii raționale. Plecând de la o cunoaştere empirică. Se spune că. Fuga lumii actuale în lumea inteligibilă este înlocuită de progresul istoric. Această bogăție de tradiții la români dovedește fără doar și poate că aceasta vine din străfundurile istoriei. se dau de pomană pentru cei vii străchini. unde joacă. Creaţia lui Dumnezeu este înlocuită de făuririle omului. oamenii nu se vor îmbolnăvi de friguri în timpul verii. Oamenii nu lucrează câte unul.. la origine. se duc crenguțe cu frunze de tei la biserică. cireșe. lasă loc. Tot în această zi se buciumă pentru a se aduna ploile de vară. metafizica nu mai este « ştiinţa absolutului ». zicând că-i iau Rusaliile şi. Ed. Judecata – cu principiile ei a priori – nu dobândeşte nici o cunoaştere în afara experienţei. căci zânele cele rele îi vor schilodi. se împodobesc ușile şi casele cu crengi de tei. românii spun că sunt niște zâne cu a căror putere pot îmbolnăvi pe oricine nu le va serba ziua lor şi că ele au anumite locuri pe pământ. Vérité et Méthode . Creativitatea. citat de Christos Yannaras. adică înnebunește sau este atins de o altă boală din care nu se mai scoală. aşadar.150 Categoriile de cunoaştere sunt empirice. dacă în ziua de Rusalii este timp frumos. Vom aminti câteva din aceste obiceiuri spre aducere aminte. 153 Rămânând teologică pe soclul ei reocratic platonician. Luni şi marți după Duminica Rusaliilor nu se lucrează la câmp de niciunul dintre cei ce n-au văzut jucând Călușul. » ‚ (Heidegger. întreaga metafizică apuseană (de la Toma din Aquino la Leibniz se bazează pe întâietatea raţiunii. p. urmează entuziasmul în faţa creaţiilor culturii. În trei zile la început nu se suie nici în pomi. Paris. Toate jocurile lor se sfârșesc cu o horă în care se prinde oricine. Gadamer.. Vechile credințe populare spun că trebuie să respectăm o serie de obiceiuri în această perioadă pentru a ne merge bine. Diferența dintre tradiția apuseană și cea răsăriteană este la fel de mare ca diferența dintre cele două lumi ale ideilor: lumea lui Aristotel și lumea lui Platon. Sfârşitul transcendent al extazului etern devine fericirea pământească a maselor.G. 146 H. 147 Tratat despre rugăciune. 66-67. 62) 154 Care nu este nici într’un caz Dumnezeul personal al lui Avraam. aceleași cu Sânzienele. Ea rămâne. Heidegger. Aşadar. trebuie să-şi lege pelin. va fi un an mănos. şi numai jucându -li-se împrejur Călușul se mai pot vindeca. » 151 Metafizica este aşadar ştiinţa limitelor raţiunii.. sânzienele și călușarii. cit.G. 52). […] Nihilismul … ne bate la uşă..septembrie . dacă plouă în sâmbăta . pot fi culese buruienile de leac. şi civilizaţiei tehnice. cit. p. » 155 pagina 7 144 H. Rusaliile îi pocesc pe oameni şi prin intermediul lucrurilor lăsate noaptea afară. De la Rusalii înainte. ce trebuie făcut pentru a scăpa de influența lor nefastă. op. teologia apuseană nu a aprobat niciodată această definiţie. care constituie punctul de plecare a raţionalismului ce a pătruns în Biserica apuseană. p. 152 În final. 148 Christos Yanaras. autorităţii conştiinţei sale personale: cu alte cuvinte ea sporeşte încetul cu încetul autoritatea raţiunii. Se presupune astfel că Rusaliile au fost. adică muțesc. la biserică se îngenunchează pe iarbă şi frunze de tei care apoi se folosesc la îndepărtarea relelor. fără a proveni din aceasta (tot. op.. sănătoase. păsat de porumb. apoi se lucrează dar nu se toarce. În această zi se ung ușile şi ferestrele cu usturoi şi leuștean ca apărare de duhuri. Rusaliile la români (II) Marius Finca Rusaliilor. crezând că Rusaliile nu îndrăznesc a le face nimic la mai mulți. spaţiu. timp. cit. suflet. se prostesc etc. 133 p. Gadamer. lapte. Noi cunoaştem obiectele experienţei prin fenomen şi nu în sine. Domeniul său este definit de obiecte ale experienţei şi de judecăţi a priori. va fi vara frumoasă. căci adevărurile care provin din raţionamente analitice şi analogice nu sunt cunoaşteri.. 291. 1971. Venetia. ci mai mulți la un loc. a îngerilor și demonilor. așa cum au fost consemnate de etnografi și pasionați de tradiții și cultură românească. Philocalia. ea îl definește pe Dumnezeu ca Ființă in sine. ci ca explicație rațională a cercetării biblice a lui Dumnezeu cauza primă a ființelor. teologia nu apare ca explicație ecleziastică a revelației biblice. este o iluzie. Despre Sânziene. femeile poartă pelin şi beau vin cu pelin pentru a fi voinice. respectiv Dumnezeul biblic. Iacov.. şi cine trece pe acolo se bolnăvește şi nu se vindecă până la anul. Se spune de asemenea că acela care lucrează „este luat de Rusalii”. 155. 1996. După căutarea cultului şi a religiei.G. citat de Christos Yannaras.. op. Tot în Sâmbăta Rusaliilor. cit. nu se mătură. Sărbătoarea se ține până la amiază. Se spune că. De l’absence et de l’inconnaissance de Dieu.. deoarece se crede că Ielele sau Rusaliile fug din calea lor. absolutizarea credinței subiective conduce direct la respingerea obiectivă a lui Dumnezeu: » (Christos Yannaras.. spiritul este condus către adevăruri a priori care trimit la experienţă. Călușarii trebuie primiți în fiecare casă. care vor fi bune de leac. dacă joacă de mână cu Călușarii... op. dacă se suie. 360. În aceste zile oamenii se feresc a lucra. 154 Cauza existentei este determinata de existenta – ontologia si teologia devin logica rațiunii. 54. 297. Aşadar: « Autoritatea pierdută a lui Dumnezeu. pe care a doua zi oamenii le ating. fiind încărcate de profunde semnificații transcendentale. inclusiv Sânzienele sau Drăgaica. căci. de legătură cu „lumea de dincolo”. Seuil. du Cerf. Isaac. 149. p. p. în vase noi pline cu flori. nu se dă gunoiul afară. care era emblema Dumnezeului biblic devine proprietatea exclusivă a energiei umane. din păcate. 149 Ea nu poate să abandoneze – fără a se renega – primatul subiectului. pp. a ființelor supranaturale. Paris. pe care strămoșii noștri le numeau şi AB SENT Obiceiuri de rusalii Tradiția populară a păstrat o multitudine de obiceiuri și legende privind rusaliile sau ielele... op. Dar. cit. Gadamer. 152 După posibilitățile logice. 153 « În paralel cu psihologia și cosmologia și mai presus de ele.. Se crede că acei ce ar lucra şi n-au văzut Călușul devin pociți. început. Dumnezeu). usturoi verde. când trebuie să meargă în același loc. Ei joacă în toată săptămâna Rusaliilor. « Convingerea conform căreia cunoaşterea dincolo de lumea sensibilă vine de la sine pe baza metodelor gândirii. Împotriva ei se ridică instinctul social. apă. 1792. Rusaliile și sânzienele De Rusalii.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL condus Răsăritul la definirea cunoaşterii Dumnezeului necunoscut prin distincţia dintre ousia şi energiile divine. 150 «. p. op. se dau de pomană pentru morți plăcinte. prinsă paradigmatic între doi poli: aristotelism şi platonism. 145 H. cit.

Singurul târg de Drăgaică păstrat până astăzi este cel de la Buzău. fără a reuși să le elimine complet. (C. dansând pentru belșug şi pentru vindecarea suferinzilor.H. dis-dedimineaţă. adică diavolul. Sânzienele dau ziua înapoi. începând din această zi. La biserică se sfințește apa pentru a stropi holdele ca să le păzească de dăunători. O altă ipoteză ar fi originea diferită acelor două sărbători.prin scriere. cu care-i pedepsesc pe toți cei care muncesc în zilele lor. care are rădăcinile în tradiția și doctrina iudeo-creștină. se pune la uși. Nivelul creștin-ortodox. Se poartă pelin la brâu. dau bețe şi basmale călușarilor. Drăgaica. pentru protejarea recoltelor şi a turmelor. de-a lungul mileniilor. Astăzi sunt gârbovite de bătrânețe. Cel care se supără în „joia mânioasă” va fi supărat tot anul. 4. a Soarelui. Amuţitul Cucului. de pe vremea lui AlexandruÎmpărat. Olariu-Arimin. Stăpâna Surorilor. Tot acum este obligatoriu ca fetele mari să împletească cununi din grâu care vor fi puse la troița care apără hotarul satului şi în biserică la prapori. Naşterea Sfântului Ion Botezătorul şi Cap de Vară.) Concluzii Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai frumoase și pline de semnificații sărbători a românilor. E ziua când se întoarce crângul spre iarnă. din fericire. cine se uită la el cu atenție vede curgând apă jos. Drăgaica este Doamna Florilor. Este opusă și complementară Crăciunului care marchează creșterea zilei și deci renașterea. fiecare cu vechimea și semnificația lor: 1. care zboară prin văzduh în zilele de Rusalii. a iepelor” sau „buciumul Rusaliilor” se ține ca protecție a treburilor gospodăriei şi culturilor de grindină iar a oamenilor. Sânzienele se țin pentru că atunci ia Cel-din-Baltă. numită şi „Sâmpetru de vară” sau „sărbătoarea lupilor” se ține ca apărare de grindină şi de lupi. Rusaliile și Sânzienele care s-au transformat prin sincretism. arde piatra-n apă. îndeosebi „cele mature. grindină. Rusaliile au fost niște femei. ferestre. „Alții susțin că Rusaliile sunt trei fete mari. sunt cei care ne „explică” și azi magia vindecării miraculoase și a cunoașterii profunde a misterelor originii și rânduielii lumii. Alte tradiții și legende de Rusalii au fost consemnate de A. ia oamenii pe sus şi-i îmbolnăvește. cit.). bobul de grâu se umple. Se spune că un om s-a apucat să lucreze în lunea Rusaliilor. Ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase şi frigări ascuțite. fructele se formează. Călușarii cabiri au reprezentat reforma teologică a patriarhatului. Se spune că acela care se supără în această zi va fi supărat tot anul şi-i va merge în gospodărie pe dos. Joia „mânioasă. „soborul Sâmpetrului” sau „duminica tuturor sfinților” se ține pentru apărare de rele. Călușarii. apără holdele de grindină. video etc. rostind: „Doamne. Culcându-se la amiază.” (ibid. La Sânziene. „În calendarul popular românesc.). Drăgaica. pe poala răsăritului. Vorbim de culturile Cucuteni. Fetele. op. 3. fiind o sărbătoare a luminii. cu salvarea în mare parte a tradițiilor . împreună cu alaiul său nupțial. S-a calat peste tradiții și obiceiuri vechi. Având Alexandru o sticluță cu apă vie. pagina 8 cântând şi dansând. vegetația este în maxim de forță. sărbătoare prin excelență a solstițiului de vară. tămăduiau bolile. În timpul ceremoniei nupțiale. Sânzienele și Drăgaica se serbau la 24 iunie. format din zâne fecioare şi fete frumoase. de furtuni şi vijelii. Ele îi schilodesc. ziua de 24 Iunie are mai multe denumiri. aduce grindină. le scot ochii şi-i asurzesc pe cei care nu le respectă. Din această apă însă nu se poate bea pentru că preotul când face rugăciunile de sfințire a apei spune și niște blesteme contra dăunătorilor culturilor. Drăgaica face a se coace fructele şi semănăturile mai repede. Apoi l-au muncit până lau trezit” (Adrian Bucurescu). Vincea-Turdaș. din care i-a dat calului său să bea. lasă florile fără leac şi fără miros. Soarele se spală pe faţă în timpul răsăritului. de aceea ei luptă totdeauna împotriva vechiului. mai veche ca lumea Sumerului și a Egiptului antic. odinioară aveau loc târguri. de când patriarhatul a început să înlocuiască matriarhatul. Sânzienele sunt fete sfinte. „De marea sărbătoare a Sânzienelor sau a Drăgaicei. de boli. a răului. reprezentat de iele/sânziene/rusalii. pe la răspântii. Ele cântă şi joacă în anumite zile ale anului. care-l luară la joc. Rusaliile strămoșești se țineau pe 7 iunie. zâna bagă bob spicelor de grâu şi miros plantelor de leac. s-a ajuns ca să nu se mai distingă diferențele între rusalii sau drăgaice și sânziene sau iele. pentru protecția sănătății şi a recoltelor. cu ajutorul multor buruieni. fără doar și poate un obicei arhaic preluat și de preoții creștini (cf. I se părea că sunt trei femei. Creștinismul. fata care joacă rolul zânei este îmbrăcată ca o mireasă. amintește de puterea magică a preoteselor matriarhatului neolitic românesc (mileniile 7-3 î. Rusaliile sunt niște babe hidoase. Este obiceiul ca. coboară originea ei la cel puțin 8-10 milenii. printre care: Sfântul Ion de Vară. a doua zi de Rusalii. . fiecare gospodar să se ducă la holdele lui şi să le stropească cu apă. înregistrări audio. În a doua zi de Rusalii se sărbătoresc Sânzienele. adică de când omul a perceput și măsurat timpul. ca nu cumva Rusaliile să descopere casele prin furtuni şi să-i ia pe cei dinăuntru (A Bucurescu. sub pat. cu rochie albă şi cunună împletită din flori de sânziene pe cap. în aproape toată România.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL ION RUSTICON. ca protecție față de trăsnete. Ultima zi din săptămâna de după Rusalii. După alte tradiții Rusaliile erau fiicele lui Rusalim împărat. În această zi. Săptămâna de după Rusalii. spre a nu mai muri niciodată. respectiv intervalul 24-30 iunie se ține.până atunci doar orale . norocul nost să vie tăt la noi!” De Rusalii. Sânzienele marchează apogeul acestei renașteri a vieții! Potrivit calendarului popular. care amintește de Ierusalim. Drăgaica. ca să se mărite mai degrabă. apoi se apucară să-l întindă şi să-l trântească. Vorbim aici de patru substraturi diferite. Ursina. Sânzienele. devenind astfel nemuritoare. plantele de leac sunt bune de strâns pentru tămăduire. necurată. ea stârnește vârtejuri şi vijelii. adică de solstițiul de vară. lau apucat în vis Rusaliile. Ea umblă pe pământ sau plutește prin văzduh în ziua Solstițiului de Vară şi se desfată. iar marți după Rusalii nu se lucrează. Vinerea se ține de la amiază pentru protejarea de tunete. cele trei fete care se aflau la curtea lui au băut şi ele din acea apă. În cetele de Drăgaică. Crăiasa Holdelor ori Mireasa. Când i se nesocotește ziua. în semn al cununiei. a celei mai vechi organizări sociale a omenirii. îndeosebi bolile copiilor. În unele variante. art. sau Sânziana mai este numită şi Împărăteasa. când ziua este cea mai lungă. sporul. păstrătorii unei tradiții de 4-5 milenii. ele iau în ziua lor din toate roadele pământului. vifore. dar sunt tot fecioare. peste câmpuri şi păduri. Bucurescu în articolul citat: „După mitofolclorul românesc. Sânziene.septembrie . prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. ferindu-le de stricăciuni şi putrezire. Ziua Soarelui. ursește fetele de măritat etc. sub pernă. şi se ține de toți pentru dragoste şi plăcerea florilor. Janeta Ciocan. întruna singură. etnograf). icoane. îmbrăcate în alb. Hamangia etc. pornesc Călușarii prin sate. Datorită vechimii celor două ultime sărbători. se poate dormi afară. care. Sânzenii. furtuni și grindină. iar sâmbăta de după Rusalii. Dispariția satului tradițional românesc a coincis. cit). 2. lovituri. vindecă bolile şi suferințele oamenilor. aceasta fiind şi denumirea dacică a pelinului. potrivit tradițiilor. sub înfățișarea unor lungi raze luminoase. cel mai recent.

uimește la nivel senzorial. poetul D. Fiecare vers al poemului ne încântă la nivel afectiv. pe care ne-o oferă poetul-creștin Dumitru Ichim. Popa" din Iasi. Amânând pe altcândva analiza artei stilistice a poetului. ce meditează în „templul” copacului. bazate pe un imagism arhaizant sau intelectualizat. versul liber cu metrică variabila etc. . muzicalitatea textului literar înainte de toate. Neuitarea și cultivarea acesteia.instumente vechi muzicale cu coarde metalice Întreaga creație poetică a lui Dumitru Ichim . răspunzând doar ultimelor ecouri ale plânsului mioarelor sale .** Cuvintele ce denumesc obiectele din jurul nostru – arată poetul .precum ciobanul mioritic la fluierele sale de os. În care creștin. Odă limbii române evidențiază sacralitatea Logosului primordial. cu „psalterionul şi țitera”***. poate să se înalțe.Puterea cuvântului Prelegere tinuta in aula Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr. vreau să subliniez originalitatea şi măiestria stilistică a poemului Odă limbii române. ajuns în GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN (ați sesizat. Încredințat revistei noastre spre publicare. cu parfum de slovă meșterită în tinda chiliei. Poetul. desigur.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Iisus Hristos a dus la desăvârșirea înțelegerii rânduielilor lumii și a armonizării vieții oamenilor cu vrerea lui Dumnezeu. ce se transmit din generatie în generatie. laureat al crucii de lemn. Slujind.sunt. Tulburătoare mesaje poetice primim de la distinsul nostru colaborator. jumătate minune . nu provoacă o emoție de neuitat. poetul din Kitchener se întoarce la uneltele sale: Cu psalterion și țiteră / m-am întors la mine din nou / și am găsit / din toate câte ceva.Logos primordial şi Logos – Cuvânt**.o percepem ca pe o odă închinată limbii române. la reflecție şi aprofundare pe baza destructurării textului poetic… întrucât..Geneza metaforei şi sensul culturii (Humanitas 1995) ** I P S Bartolomeu Anania . în toamna vieții .cele cu lacrimi de sânge dar şi confraților de breaslă care se vor bucura. metafora).. înflorind. unde vrea nu atât să ne arate ce spun alții despre dânsul. ascultând la slujba Învierii Domnului. dezvăluind noi valențe ale forței creatoare a limbii române! * Lucian Blaga . cel pelasgo-getodaco-rumân. în condițiile exilului românesc. creație poetică ce a încununat limba română în chiar ziua de 31 August 2013. dar şi rațional.scriitor înzestrat cu har divin . Obsesiv. / dar fiecărui ecou / îi căzuse numărul de stradă / și prima literă. care ne cufundă în meditație şi ne înalță spiritual. Ichim se confesează într-o formă plasticizantă. păstrătoare a valorilor spirituale. ce îl plasează pe Dumitru Ichim printre creatorii postmoderniști ai literaturii noastre. căci numai acela care „coboară în rărunchii pietrei” şi ucenicește în genunchi.cel puțin 10 milenii . învățând să înmugurească şi să înflorească la anii târzii. Întâlnim versuri-aforistice ce rezumă adevăruri fundamentale : Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim ş. prin profesie. în artă de esență prin pluridimensionalitatea pe care o dă limbajului artistic. devine un mijloc principal de menținerie a unității noastre ca entitate distinctă. Logosul revelator şi creator deopotrivă. se „întoarce” imaginativ în lumea din care a purces . Din nou oferim cititorilor noștri vraja poemelor ichimiene. XXI.a. ce ascunde în volburarea sa Adevărul tulburător. dar conștientizează cu tristețe că rămâne la stadiul de aspirație. Evanghelia după Ioan : „Întru-nceput a fost Cuvântul…. de fondul său aperceptiv şi nu numai… Cuvântul creator românesc transformă operele poetice. T. Câtă nevoie avea poezia românească de o astfel de înălțare pornind din străfunduri. sărbătorită de românii de pretutindeni. așteptând la marea poarta de Magna cum laude a literaturii romane. etc./ vorbim atât de omenește/că uneori Dumnezeu / sub umbra cuvintelor noastre / se odihnește”. omenirii! poate pagina 9 unică în istoria Odă limbii române – versuri de Dumitru Ichim Dumit ru Ichi m – Odă li mbii române O rt ansa T ud or dezvăluind zbaterea sa între două concepte filozofice . Acestea de mai sus demonstrează fără echivoc continuarea peste timp .creator. cu toate ambiguitățile de stil. pe care puțini o înțelegem şi mai puțini o trăim. cât să se spună pe sine însuși.a unui neam.m. răspunzând nevoilor spirituale ale cititorului contemporan care năzuiește să acceadă la desăvârșire. in ziua de 13 mai 2009.* Să redai într-o străveche expresie monastică fiorii unei gândiri post moderniste nu o poate face decât artistulartizan cu talantul îngropat la rădăcina teiului sfânt. din moși-strămoși: „jumătate pământ. ce te introduce în lumea misterului încă din anii fragezi.septembrie . oferind limbii noastre o forță imagistică şi spirituală rar întâlnită în poezia contemporană. aglomerarea de metafore revelatorii. trezind în cititor interesul pentru o sintagmă încărcată de sensuri filosofice mult vehiculate de cei ce aspiră la desăvârșirea lor spirituală. raționalitatea fiind proprie însuși Logosului ( căci tot ce s-a făcut printrînsul s-a făcut) . prin care el va trece „freamăt al tuturor pădurilor”. umila slugă a Cuvântului . În literatura contemporană încă nu am întâlnit un poem închinat limbii romane de o asemenea profunzime. de fag… spre a-şi ține oile prin preajmă. specifică marii poezii a începutului de sec. după ce ne răscolesc sufletul cu întrebări ce depășesc cadrul existențial.d. Toate printr-însul (adică prin Logos) s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut”. acesta provoacă la recitire. dacă place sau nu place acest poem. depinde numai de personalitatea receptorului. cand autorului i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa * ** Plasterion şi ţiteră .

'' Si-a-nceput din nou să bată ca un zvârcolit de pește. stând în genunchi. fără tăcere. nici suspin.algebra din retină cu necunoscuta din ecuația .. GOOD BYE De vânzare mi-e moartea. l-amanta groparului. mai mult. peste ea te învăț cum se zboară. jumătate minune. Am intrat la spic și la strugur ucenicind tainei începută de mugur :. să n-ai frică. că înaintea lor. și nu a durere dând semn. că eu rămân! . nu fi ursuz!'' Și-ntrebai și inima. nici durere. Invățai să joc șotronul. binișor.Mi-e rușine. precum delta bându-și apa.și-nvățai de toate. Și mi-a zis. peste vii. se doarme întâi. Unde cade piatra. rob luminii. (oh. Spune-i să închidă pleoapa să n-audă ce văd eu.. .parcă-i și văd cum în hohote. binișor. că-s bătrân! ODĂ LIMBII ROMÂNE Vorbim cum ne-a-nvățat mama a spune lucrurilor din jurul nostru jumătate pământ.văzduh. . cine-ar sta să mă asculte? Dar nu taina de pădure! Cine frunza-a prins să-mi fure? Poate-amanta lui mă-nsamnă. N-AUZI ARIPA DIN CULORI? Ochiul. iar veacul din duhul pietrei ce nu se schimbă răspunde plevei ce-o vântură vântul Oamenii ăștia s-au născut din limbă. ai grijă când treci prin nor!'' De la frunza de măcriș să mă strâmb. . la puntea albă ochiul din târziu pândește.Dă-i cu tifla la fitil. să tac. mai copil. dar de invidie. sorbim din ulcică și vin și lumină Cuvântul când ne cheamă la Cină. pentru unii.egretă pătrățelul scris cu cretă.. la țară. bahnei să-i străbată stuhul?'' Și a vrut să se oprească. sai! timp de clopoțel cât ai. şi să tac. cugetam cu mintea nătângă de cămătar. muntele și luminișul de la știubeu. apoi s-o-nmugur. peste moarte. nici de dus. Când voi pleca spre locul știut doar de tei. toți frații mei de condei.freamăt al tuturor pădurilorlaureat al crucii de lemn! VISUL ROMÂNULUI STRĂIN Cum visul poate de noapte să se-agațe turnând untdelemn în candela soarelui? Eram acasă și de pe deal bisericuța de lemn a coborât și m-a luat în brațe. Mai dihai decât deochiul la toți le făcea cu ochiul și-i culca apoi sub iarbă după ce-i țuca pe barbă. ca mama. dar fiecărui ecou îi căzuse numărul de stradă și prima literă. că săcătura secăturilor intră-n literatura română prin Magna Cum Laude . Substantivele noastre-s amare. ochiului sărut ar vrea.) în urma mea or să plângă. zice teiul. c-așa-i de Paște. din fierea bătrână. Întru-nceput. le-a fost Cuvântul. vorbim atât de omenește că uneori Dumnezeu sub umbra cuvintelor noastre se odihnește.septembrie . ''Imi vei spune vreodată?'' ''Nu acum. să mă înalț. '' Te-a mustrat cândva urechea că te folosești de auz? pagina 10 Unde-ți sunt culorile fără frâu și fără pinten? Nu-i așa că norii le dă auz la ochiu-ți sprinten? Privind nu le-asculți aripa cum înveșnicește clipa? Și înaltul. acasă.'' LIUBOVNICA GROPARULUI Învățai de la culbece puntea lunii cum se trece ''. semn poftit din ochi a toamnă. de-auzi zborul ca vedere spre auz? Ochiule. Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim. că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă al lunii. să mă înalț. E o limbă aprins de curioasă.cum vântul în spovadă crai nou dă ovăzului ''Care-i taina văzului? Poate dincolo să vadă. rămânând din ei doar zvonul. dar pe furiș. vechea. Am intrat la piatră în rărunchi și am deprins cum să tac. că pohtă-are de mahorcă.. Dormi puțin. nu au declinare nici de venit.. Nu te teme de moartea cea mică. GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN Am intrat în templul unui copac și-am învățat să înfloresc. chiar îngerii omeneasca vrând s-o deprindă merg la gramatica noastră din ghindă. N-avem tâlmaci în această prisacă și Vale a Plângerii. prânzește-ți lumina de seară. m-a întrebat '' Cum inima făr. dar parcă nu era în vis ''Venind la apusul soarelui. multe. ci numai orizontul de sus taboric urcuș de Vinere Mare.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Cu psaltirion și țiteră* m-am întors la mine din nou și am găsit din toate câte ceva. sărind cu-n picior . ce-nșela amarul lui c-o răchie sau cu -n dor.. și-apoi fugi. nu fi ursuz!'' încercai răspuns cu pravila. apoi te trezești să mergi la-nviere. calm. ''Vrei cu-adevărat să știi?'' dar continuă '' Văz duhul. de ce bate într-una văz duh!'' ''Ochiule. ar putea să vadă alt soi de lumină? Ba.

ca să-l uluiască). La vârsta când Dostoievski avea 18 ani.“ Cunoscând prea bine firea paradoxală a omului. rang. de cum se abate cu un pas. Nu știu dacă-l uram sau îl iubeam. într-o epocă în care domnea puterea banului. La antipodul acestei lumi. simțea milă. numai regăsindu-l se vor putea şi ei regăsi. când te-ai socotit întotdeauna un copil părăsit. ea. unde te învârtești dai numai de minciuni. nu merită să trăiești. Adolescentul şi sora lui Liza sunt niște victime ale destinului cu două tăișuri. Şi numai la sfârșitul vieţii sale.. eu n-am ce căuta printre oameni“ „Mă voi ascunde ca o broască țestoasă în carapace!“. unul centrat pe Versilov. dar mărturisesc că pe cea mai importantă n-am îndrăznit să i-o pun fățiș cu toate că în ultimul an m-am apropiat foarte mult de ea şi nu obișnuiesc să mă port cu mănuși.[7] Dostoievski nu l-a iubit. Dostoievski a imaginat doi eroi principali. adică de când am început să judec conștient. prin urmare. a vinovăției şi a responsabilității a fost rana lui fiziologică (crizele de epilepsie) şi sufletească. de dragul unei idei înalte. de uneltiri. fiecare vis al meu tindea spre el. autoironie şi umor. pe care nu-l văzuse decât o singură dată la vârsta de zece ani. când.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 11 Adolescentul (F.“ [10] Adolescentului îi este lehamite să mai trăiască printre intrigile oamenilor. în paralel.) Firește că ceea ce mă îndeamnă să aflu adevărul nu este o simplă curiozitate bolnăvicioasă. ( . numai după vreo două săptămâni? Nu cumva o fi fost şi maicămea o femeie destrăbălată? Dimpotrivă. măritată fiind numai de șase luni ba încă şi strivită de prejudecați despre sfânta taină a căsătoriei. prin romanul Adolescentul şi ulterior Fraţii Karamazov. aşa cum l-am receptat.[13] Adolescentul era însuflețit de sentimente generoase față de tatăl lui de drept (Andrei Petrovici Versilov). din câte am aflat sau bănuiesc. ce se alege de el? Devine o frunză purtată de vânt. Sunt aproape convins că. . Expozițiunea Creându-și eroul. ca un adevărat foc. pe discuțiile purtate între ei. prin care demonstra că rușii sunt un popor de rasă inferioară şi că. Dostoievski) – II – eseu Iuliana Onofrei Sinuciderea lui Kraft l-a zguduit pe Arkadi până-n străfunduri. Tot astfel personajul Arkadi Dolgoruki chiar așa îşi spune: „Nu. În această istorisire a primilor săi pași pe drumul vieții esențială devine pentru el tocmai biografia tatălui. n-am izbutit niciodată să mă dumeresc pe deplin cum a început totul între el şi maică-mea. tânărul de douăzeci de ani împliniți. care izgonise treptat orice alt sentiment. Fiul se supune şi el părintelui adorat şi detestat. Iar ele nu se simt câtuși de puțin incomodate de coexistența dragostei şi a urii. Imaginația fiului n-a fost zguduită numai de cadrul dramatic în care a pierit bătrânul. care-i socotește pe ceilalți vinovați față de el. şi fără să-mi dau seama. deși povestea toate acestea cu tonul cel mai firesc.[14] Vreau să adaug în treacăt că. care m-a înjosit atâția ani. fiul legal al iobagului Makar Ivanovici Dolgoruki. când mă pregăteam de plecare. Nu că n aş fi putut să-i iubesc. singur de tot“[8] „Cred că de la doisprezece ani. un tânăr. şi chiar pe matematici.. pentru a-l ajuta să-şi spulbere clevetirile. moment care stârnește o criză acută a caracterului său.M. unul definit mereu prin celălalt. când ești rus. Iată întrebarea: cum de a putut ea. prefăcând-o într-o creație artistică. şi atunci numai o clipă (dar acea clipă a fost de ajuns. tatăl său moare. căci adevărata mea obârșie nu poate fi pusă la îndoială. spre relațiile firești între oameni. nu s-ar putea niciodată pricepe sine. pe măsură ce creșteam. Problema părinților şi a copiilor. nevastă. temenele. cum a putut tocmai ea să se lase târâtă într-un asemenea păcat. craniologie. dar prezența lor mă stingherea ![9] Încă de pe atunci mi se cuibărise ura în inimă. nici vorbă nu fost de vreo idilă între ei şi că totul s-a întâmplat așa pe neașteptate. Romanul scoate în evidență toată această căutare încorda a adolescentului spre o viață curată. mi-am dat seama că nu iubesc oamenii. ba chiar oarecum în zeflemea.[12] Arkadi Makarovici Dolgoruki este un personaj plin de farmec. Încă din fragedă copilărie. dar știu că în toate planurile mele de viitor. carei paște pe ruși De îndată ce un rus se îndepărtează cât de cât de făgașul consfințit de lege şi tradiție. în toate nădejdile mele își avea locul. La gândul acesta eram mereu buimac de bucurie în ultimele zile petrecute la Moscova. ci şi de sentimentul vinovăției în fața lui. o mare durere. deși sunt un bastard în toată puterea cuvântului. de o lume lipsită de ideal. un om putred de bogat şi consilier secret): Firește că nu-i puțin lucru să-ți găsești pe neașteptate părinții. totodată să se răzbune pe Scaraoschi. mai târziu. şi în drum spre Petersburg. tânărul Kraft se sinucide. să-şi nimicească dușmanii. „Simțeam nevoia să fiu singur. atunci nu-ţi mai trebuie altceva… Toate relele provin din pierderea idealului de către oameni. fiecare gând. Dostoievski se redă pe el însuşi. de înșelătorie. post. el s-a eliberat de această rană. Zău că nu știu ce e de făcut![11] Romanul evoluează pe două planuri. după cum mă încredința el însuși anul trecut. supusă şi neputincioasă ca o muscă. însă fiul de drept al moșierului Andrei Petrovici Versilov şi al Sofiei Andreevna: „Trec așadar drept fiul lui legitim. locul acesta a devenit din ce în ce mai important.septembrie . care-l venera pe Makar Ivanovici al ei ca pe un zeu. fiindcă era zgârcit şi se purta urât cu iobagii. când Adolescentul împlinise deja douăzeci de ani şi l-a invitat la Petersburg. o ură surdă față de toți şi de toate. câtă vreme rămâne pe făgaș. pentru un om tânăr cu perspective atât de frumoase şi a conchis că principalul este să ai un ideal în viață. Şi pe mama am hărțuit-o cu tot felul de întrebări. Arkadi a venit la Petersburg mai mult de dragul acestui om (tatăl său) aproape uitându-și țelul inițial (să devină un Rotschild). ci mai ales faptul că era tocmai omul care n-a vrut să știe niciodată de mine. fiindcă numai el ştia cine era vinovat că era copil din flori. în timp ce eu mă agățam cu toate visurile mele de el (dacă pot spune aceasta despre visuri). căci nu sunt prea duios din fire. altul pe Arkadi. caleașcă. înroșinduse. bazată pe frenologie. făgăduindu i un loc de muncă (să lucreze în casa bătrânului prinţ Sokolski. totul vine de la sine: avere. care a terminat de curând liceul. Nu mă încânta atât gândul că am un tată. pe Arkadi Makarovici Dolgoruki. se învârtea în jurul lui şi în cele din urmă se concentra asupra-i. Versilov avea să-i scrie personal. convins că fără a-l înțelege pe el. se transformă într-un tânăr îngândurat care fuge de oameni: astfel îl descriau pe Dostoievski colegii de la școala de ingineri. ci mai degrabă ca un mucos grosolan şi ingrat. S-a împușcat de dragul unei idei: dezvoltase o întreagă teorie savantă. Dostoievski și-a înzestrat personajele cu trăsături angelice şi demonice. situație în societate. Băiatul vesel şi neastâmpărat. nu mai știe ce trebuie să facă.

care şi-a păstrat toată viața puritatea sufletească. aş căuta să trec întotdeauna neobservat. Cine știe. aş umbla într-un palton ponosit şi cu umbrelă. frământat mereu de întrebarea: ce vreau. Mi-ar fi destul să ştiu că aş putea avea cel mai bun bucătar din lume şi că aş putea mânca cele mai rare bunătăți. Trişatov) şi cu întreaga urâțenie a societății în care trăia. Ajuns „ban-idee“. înapoi? Cu sânii goi. accentul francez (habar n-avea de limba franceza).octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Țin să afirm de la început că nici nu-şi poate închipui cineva un suflet mai curat decât al maică-mi. ca să mă mulțumesc cu o bucată de pâine şi o felie de șuncă. cu hainele. pieptănătura pariziană. MAI TÂNĂR De ce ești TU mai tânăr decât mine? Cu ce jăratec îți hrănești tu caii? De ce le ungi frunțile cu lumină Şi le tot bați potcoavele cu naii De ce îți crești tu fruntea tot mai lată? Şi are șase puncte cardinale: În patru zbori căruța ta de vise.[17] Însă viața i-a dezmințit ideea. atât de rar încât un prost ar putea crede că doarme veșnic. Scriitorul încarcă banul cu însușiri mitice. n-aş face niciodată uz de puterea mea. Ea e subordonată ciocnirilor de idei. Patima îmbogățirii e transmutată într-o zonă superioară. Stebelkov. îmi spuneam eu. Dostoievski recreează în roman. Şi în ziua de azi gândesc la fel. Iar un Domn se închina în vals Pașii lui tot numărau o rugă Sau doar plânsul ultimului dans. La temelia visurilor de înavuțire nutrite de Arkadi Makarovici Dolgoruki stau impulsuri ideale[16]. ca să nu mă calce vreo birjă. hipertrofiată într-un sintetic şi complex semn al epocii. scepticism.septembrie . Relațiile bănești deveniseră caracteristica ei fundamentală. dar şi o anumită împlinire sufletească. dimpotrivă. totuși e calm şi nu face uz de forța lui decât foarte rar. sărind peste băltoace. încotro vreau s-o apuc? Cine are nevoie de mine şi cu ce m-ar ajuta alții. dacă aş fi bogat ca Rotschild. dacă eu singur nu știu ce vreau?[18] Va urma Galbenul Mirunei Miruna Ocnărescu RĂSĂRIT Nu vezi că pescărușii au plecat. ULT IMELE CUVINTE Ultimele noastre cuvinte Au plecat cu trenul de seară Pe-o bancă de lemn. Să mi te-aducă şi mai tânăr printre ele. de „conștiința intimă a forței sale“: Ce poate fi mai liniștitor decât convingerea că ești puternic? Jupiter e stăpân peste tunete. nici nu m-aş sinchisi că lumea mă înghiontește pe stradă. Țesală coamele de stele ude Şi le usucă-n ploaia de sub glugă Când ai să strigi la poartă. se deplasează astfel la antipodul momentelor banale şi vulgare. în care viața oamenilor era tulburată de îndoială. Conștiința că sunt un Rotschild m-ar şi înveseli în asemenea clipe. Iar EU din răni aș fi făcut un pat Era lumină-n jurul nostru Prin geamuri mari plângeau mușcate Cuvintele cădeau ca pietre În toamna vinilor surate Doar mâinile vorbeau prin semne Aveau mai multe degete atunci În jurul nostru ziduri de lumină Se prăbușeau şi ne zăream prin lunci Pe cine să certăm? Pe Dumnezeu? Că ne-a lăsat mai osteniți de toate? Când foc am dat la lacrimi era frig Cocoașele ne mângâiau pe spate. poate că a făcut-o să-şi piardă capul croiala hainelor. Şi ploua trotuarul arămiu. dar ce e drept în lume Nu-i pentru toți. Adolescentul s-a trezit față în față cu toată meschinăria oamenilor (lumea lui Touchard. acesta facilitează nu doar obținerea unor avantaje practice. Venind în capitală obsedat de ideea de a ajunge un Rotschild. poate. Lambert. filosofică. apucăturile şi romanțele lui cu tot ![15] F. piatra unghiulară a comportamentului omenesc.M. ÎNTÂLNIREA N-a fost să ne-ntâlnim în stele Şi nu știu… este un păcat? TU ai fi biciuit clepsidra. Zerşcikov. ar tuna zi şi noapte! Dacă aş ajunge foarte puternic. mai înțelepți decât noi doi. mustind a primăvară: Mai verzi. o lume a sinucigașilor (Kraft. una dintre perioadele cele mai frământate şi cumplite din istoria Rusiei. devine prilej de maximă tensiune şi exaltare. Olea). epoca de tranziție. cinism. că trebuie să trec drumul în fugă. Arkadi Makarovici Dolgoruki nu visează lux sau plăceri. atunci să te ţii. nici pentru cei ce-n rugă. ori poate a dat-o gata romanța pe care a cântat-o acompaniindu-se la pian. Iar două le hrănești în matinale Tu crezi că-i drept. Spălându-şi aripile şi pomeții De câte ori să-ți spun că ruga noastră Îi va aduce. Şi-au poposit pe gâtul cald al Lunii? De câte ori să-ți spun că ne privesc Când Toamna face dragoste cu prunii Când Luna trage Soarele de plete În joaca lor de-a veșnicia vieții Țes umbre verzi în marea de lumină. voi fi dusă Dar vei găsi cărare printre stele Tu mână-ți caii tăi cu jar. el vrea milionul numai pentru a fi conștient de posibilitatea puterii. oriunde m-aş pagina 12 găsi. Dacă însă în locul lui Jupiter s-ar găsi vreun scriitor sau vreo țărancă toantă. sălbatici. într-un plic Sărutat cu sigiliul de vară Îngerii-au strigat de două ori Se făcuse noapte într-o zi Cerberii umblau nestingheriți Şi ploua-n nuanțele de gri . într-un cuvânt s-a îndrăgostit de toate aceste lucruri pe care nu le mai văzuse şi nu le mai auzise niciodată (unde mai pui că pe atunci el era foarte chipeș) şi o dată cu el a îndrăgit la nebunie şi omul.

încotro pleacă. în toată literatura universală remarca un comentator român. precum şi Rainer Maria Rilke. Consider că Brâncuşi n-a făcut acest lucru decât dintr-un instinct de autoconservare. deschiderea faţă de marile valori ale artei sculpturale. într-un eseu poematic. Brâncuşi a devenit.. cu poema Cine spune că totu-i pieirii sortit?.) un atât de nesfârşit colier de poeme. „Nici unui alt artist. Să nu uităm că la Hobiţa. un mit.. poţi să urmăreşti cu imaginaţia zborurile „Păsării Măiestre”. Este cazul să-l cităm pe spaniolul Valentin Garcia Yebra: „Iubeam România cu mult înainte ca ochii mei săi soarbă frumuseţea. voia să-i desfidă pe academiştii care erau în vogă. tinerii scriitori (mai tineri. Între aceştia s-au aflat şi Alexandru Philippide şi Demostene Botez. omagiul lor deplin. belgianul André Castagnou. pe jos. autor al unei metafore numită Pasărea lui Brâncuşi. ceea ce este mai important. pe jos. poate. „Măiastra” lui Brâncuşi este „pasărea sfântă”: „Ai trăit cândva în funduri de mare/ şi focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. Pentru Lucian Blaga.septembrie . potir fără toarte. menit/ Să ne supravieţuiască-n ţărâne? ”. E o iubire în care se amestecă gingăşia şi mândria. a moşnenilor. evocă interiorul atelierului lui Brâncuşi. laureat al premiului Nobel. pe de altă parte. o contribuţie incomensurabilă. iar de acolo până în munţii Tatra. în acelaşi timp. Spuneam. austeritatea felului său de viaţă şi. face ca numele lui. el a intrat de timpuriu în conştiinţa nu numai a artiştilor lumii. la eternitatea sculptorului eternităţii. americanul Carl Sandburg.. Acolo. în 1970 nu i s-a închinat în viaţă (. numele de familie. Americanul Carl Sandburg remarca./ În păduri plutitoare-ai strigat/ prelung deasupra întinselor ape. Aceste zboruri. drumul din România până la Stalingrad. şi nici unui alt artist român. pe de o parte. cu vatră.// Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat?/ Făptură ţi-am zice. părea să-şi fi găsit rostul. descendentul unor onorabili slujitori ai altarului ar fi putut să devină un lutier. ori Ion Vinea l-au omagiat încă din timpul vieţii lui: semn incontestabil al preţuirii pe care i-au acordat-o şi al recunoaşterii rolului acestuia în arta modernă. Au fost români care au făcut. şi.. şi aduc. La noi. avea nebunia încrederii în talent. via München. până la urmă. O iubeam cum ţi-e dragă o rudă cu faimă. francezul Jean Arp. tenacitate strălucit investigată şi explicată de Petre Pandrea. ceea ce ştie o întreagă lume. în timp ce. cu tenacitatea ţăranilor liberi români. Brâncuşi a intrat în boemă..”. în talentul său. era o diferenţă de 31 de ani între cei doi. toc-mai vocaţia marelui sculptor de a descoperi tainele lucrurilor: „. încă din viaţă. un omagiu adus forţei româneşti de creaţie. în care îşi pregătea cele trebuincioase zilei. acolo.. Ce păcat că acea improvizaţie lutieră a lui Brâncuşi s-a pierdut! . La Eiffel admiri şi respecţi corectitudinea calculelor matematice. nu puteau să nu -i sensibilizeze pe poeţii din Oraşul Luminilor. semnatar al unei poezii intitulate Coloana fără sfârşit. Românul americanizat Peter Neagoe a scris un roman de mare succes: Sfântul din Montparnasse. în conştiinţa oamenilor din „Oraşul Luminilor”. se înclină şi el în faţa vizionarismului şi arhaismului lui Brâncuşi. încât nu uită de unde au venit şi . ca lui C. în toată literatura română. Un omagiu impresionant adus părintelui sculpturii moderne. cum spune Petre Pandrea. au adus. Brâncuşi”. Faptul că un mare romancier român stabilit în America a ţinut să scrie un roman despre Brâncuşi însemna o recunoaştere a modelului pe care-l reprezenta tânărul ce a făcut drumul de la Bucureşti. precum şi a calităţilor sale morale. Între aceştia. într-o lume populată de exotici şi snobi. că Brâncuşi. ca vârstă. Un imn al veşniciei întru Brâncuşi este şi poema lui Rilke: „Cine spune că totu -i pieirii sortit?/ Din pasărea pe care-o ai rănit/ Ştie cine dacă zborul nu rămâne/ Şi dacă florilor nu li-i. scriitori de pe toate meridianele lumii s-au minunat în faţa creaţiilor brâncuşiene şi s-au simţit datori să le slăvească în paginile lor. Al. decât Brâncuşi) Lucian Blaga. s-a impus. Era un exotic din Orient. Şi-a zidit un cuptor de pâine. „mai lungi sau mai scurte”. în Impasse Ronsin. prin. Dan Botta. Amintiri şi exegeze. „ţăran român şi cetăţean al Europei”. în puţinele sale pagini memorialistice. poate şi pentru că procesul obtuzilor va-meşi americani îl făcuse celebru. şi o ştie de atâta vreme. la Paris. să fie rostit cu respect în ţări depărtate şi între oameni străini. el ştie cum unduie firele de păr în buclele şi coadele de pe capul unei femei. ci şi a poeţilor şi prozatorilor de pretutindeni. Atelierul din Impasse Ronsin era vizitat de toată lumea bună a Parisului şi de peste Ocean. Brâncuşi n-a făcut decât drumul până în Cetatea Luminilor. fiindcă cineva. De peste Ocean.” Incontestabil. până la Paris. născut din neamul tău.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 13 Brâncuși – în conștiința scriitorilor lumii Prof. în Impasse Ronsin 11. poemele acestea sunt. şi. şi scotoceşte-n adânc după tainele întâilor şi ale celor mai de mult făcători de forme”. ale cărei fapte celebre ţi-au umplut copilăria. Era cam de aceeaşi vârstă cu Brâncuşi. Peter Neagoe era un nume în lumea beletristică şi cinematografică de peste Ocean. scriitorii lu -mii au adus. era. fără să scape (scria aceste pagini la senectute) faptul că acolo se preumblau frumuseţi feminine precum irlandeza Eillen. şi aduc. în volumul Brâncuşi. Philippide. Al Philippide a evocat austeritatea locuinţei lui Brâncuşi. Au fost şi români care l-au „cercetat” în „bârlogul” din Impasse Ronsin. Timpul a adăugat noi creaţii. Doina Drăguţ Ajuns la Paris. Se spune că atelierul lui Brâncuşi devenise un centru de atracţie mai important decât Turnul Eiffel.

L-am recuperat recent.. me découvre et me plais (sic !) dans cette langue. biciul de aur al poetului. la un moment dat cometa mea a dispărut. Prin trei mărturii poetice scrise şi date nouă ca letopiseţ.trei siameze. Cele trei volume de versuri descriu de fapt un triunghi.. deocamdată. Et il a entrepris de me contacter. în satul TUZLA. Vous avez déniché et souligné d’une manière extraordinaire mes subtilités stylistiques ». Ayant lu plus de trois quarts de ses poèmes en français. c’est lui qui m’a découvert.. qui dit plus que dix idées égrenées dans une Trebuie ştiut despre această TRILOGIE pe care enigmaticul poet George Filip ne-o pune la îndemână. Imprevizibilul. să-i dibui tainele. profesorul calm şi profund cugetător care-l ponderează pe poetul hoinar. qu’il ne tient pas en place… Comme il n’est pas une figure. minerală sau creat de Dumnezeu. scriitorului care mă lupt prin cotidian. din arborele genealogic al lui Octavian Goga .septembrie . le contenu qui compte. Qu’est-ce que cela a donné ? Jugez-en vous-mêmes. Cam asta îşi propune poetul. *** În prefața aceluiași volum. prin care îşi „mângâie” contemporanii cârcotaşi şi opaci la înțelegerea şi „pe dedesubt” a liricii scriitorului montrealez. Vă recomand fructele minţii sale: Era poeților. „eram un Robinson Crusoe pe-o insulă imaginară în care nu era nevoie să scriu poeme despre Ţară.. Axiome. Poetul George Filip este el însuși o nebuloasă sau el se perindă veșnic prin nebuloasa infinită a existenței noastre temporal materială? Nu ştim. un talmeş-balmeş de iluzii.. 109)” Dar vine renumitul critic şi gânditor Marian Barbu. Nu se ştie care a câştigat sau a pierdut mai mult. ca de obicei. L’ÈRE DES POÈTES . et « ab-norme » à quelque chose qui s’abat de la norme mais aussi abat (les) normes. il y a Verlaine avec sa devise : « De la musique avant toute chose » (nous y reviendrons). care ne spune din tainele lumii. on se rend facilement compte combien cette entreprise fut périlleuse ! La difficulté réside d’abord en ce que chez lui ce n’est pas l’idée.. întârziat pe deplin în limba română de acasă. on peut dire qu’il a la bougeotte. Calm şi raţional totodată. Alex Cetăţeanu. je me suis jeté corps et âme dans cette aventure. énorme et abnorme à la fois. voire des lendemains qui chantent. voire choquée par une poésie que je ne connaissais pas.ca eu să-l descopăr acum vreo douăzeci şi de ani. peste legendă şi mit. S-a întâmplat – hazardul!. dar şi el pe mine. pag. în Editura DESTINE. foarte multe. multe.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 14 Versuri de George Filip TOP SECRET – 2013 şi.. Nu știm precis dacă este de origine materială. Axiomes. (din DOINA FINALĂ. ochiul Divinităţii. comme il y a Ion Barbu. quelle que soit sa difficulté. La 22 martie 1939 – şi este al cincilea groştei dintre cei şase copii plămădiţi de maica Floarea. Le moment est donc venu de parler de la difficulté de traduire une telle poésie. mais la musicalité du vers. prolificul poet şi-a pregătit în taină a 75-a aniversare din 2014. Cât a plutit prin eclipsa câtorva ani poetul a mai tipărit un snop de volume. et ce fut le coup de foudre pour moi : surpris. ERA POEŢILOR. jandarmul Pandele. căzând în sus prin cântec şi cuvânt. chers Lecteurs ! A lire cette poésie tout à fait spéciale – de tous les points de vue – j’ai la nostalgie des bonnes vieilles choses. il y un peu de la fibre de Céline poète. mais mieux vaut tard que jamais ! Au fait. şi Top secret-2013. il est très actif..şi fostul oltean. Dar iată şi marea surpriză. despre aceste trei lucrări inegale valoric. afirmă: traducător George Filip n’est pas un personnage. Si l’on prend en compte que « énorme » peut renvoyer à : « qui hait (les) normes ». din Montreal. română- . ERA POEȚILOR.. Dar cine este acest nedomolit George Filip? După unele certe mărturii contemporane poetul s-a născut din mirajul Mării lui cea Neagră. Persiflist. le poète déclare : « Je me reconnais. j’ai découvert très tard ce Poète. puterea de sinteză a lui George Filip din Canada impune convingător o efigie a personalităţii sale. des neiges d’antan. Mai vivant spus. car il ne perd pas son âge à écrire des bêtises… Il n’est pas une personnalité non plus. Eu nu regret! Dar.criticul şi cunoscutul Constantin Frosin. originar din Izlaz. „Poetului.să ne spună şi să ne convingă. que je ne savais pas si capable. diferite ca manieră stilistică dar siameze prin tematica majoră abordată. A ma honte. L’ère des poètes. sublimat şi exprimat exemplar”. Iar mie. car il n’augure jamais de faire fi (ou. Zic a mea fiindcă am vrut şi vreau mereu să-l respir. AXIOME și TOP SECRET2013 . mirabilul. un vagabond ce timpu-şi pierde prin era marilor confuzii şi: foaie verde şi iar verde. doar în varianta română. il y a Hugo parfois par son sens de l’épique. În acest sens el a produs şi publicat o TRILOGIE bilingvă. pe coperta a patra a volumului George Filip ne spune printr-o strofă filozofică şi ultraironică cine a fost el prin această minusculă monolitică particulă epocă de creativitate. à mon honneur : il a eu vent de ce que mon don de ré-poétisation et de réécriture me permet de traduire n’importe quel texte en français. în astfel de formulări oximoronice. poetul se rosteşte vizionar. de ce qui n’est pas poésie). dar cert este că poetul există. Nichita Stanescu et Horia Zilieru. tout au plus.. mi se cuvine onorabila povară de a vă spune în puține cuvinte. dar în varianta franceză. Canada i-a conturat şi impus definitiv destinul literar asigurându-i un orizont cultural stenic. Descoperim. Conştientizându-şi posteritatea. car loin d’être une personne alitée. conclu zi e la o tri logie Al ex Cet ăţ eanu franceză. Il y a là Villon avec sa Ballade des pendus.

Par l’originalité de sa vision. un bilanț necesar. de o clipă sau mai multe. Ca să-l elimin pe poet şi să-mi aştern liniştit gândurile vi-l reclam şi vă spun că după atâta amar de strădanie el vine dezinvolt şi pune pe Topul lui secret o atât de simplă dar profundă afirmație: SATIRELE LUMII SUNT PERLE ȘLEFUITE CU LACRIMI.. le poète George Filip a résolument exploré d’autres voies que celles de Mihai Eminescu ou de Nichita Stănescu. a biografismului . poetul strigă din exilul lui lung către ȚARĂ: EU AM PIERDUT O ȚARĂ – ȚARA A PIERDUT UN POET. poetul aşează pe coperta IV următoarea afirmație. Ca OVIDIUS. poetul îşi permite o retrospectivă aparent fugară dar de fapt profundă a istoriei amare şi criminale care s-a petrecut şi prin paginile căreia părinţii. mentori sau idoli. scriitorul Alex Cetăţeanu îi prevenea pe cititori într-o prefaţă la o carte de-a mea: Va veni o vreme când veţi declara cu mândrie că aţi trăit pe vremea lui George Filip. Ceea ce îl aduce aproape de melancolia viforoasă îmbrăcată în doină cu privire la strigătele de durere ale poporului român. culese din prefaţa bine căznită de tânăra scriitoarefilozof Daniele Gifu. cu putere de axiome : Eu nu-ngenunchi îndeobște la umbra niciunuia dintre poeții-mahări ai lumii. la violence de son langage décape ces topoi et invente une vue pluridimensionnelle où. Iată şi opinia filozofului din Quebec Jack Bouchard. incorigibil şi incurabil poet liric george FILIP. Filip surprend le lecteur : même quand il traite de sujets connus.de la cine or fi păscut înţelepciune? Aceasta ar cam fi. „De ce AXIOME?”. pour que le contour musical de sa phrase poétique atteigne à la Perfection ! Ce sont parfois des licences poétiques à vous couper le souffle. să-i sărut la careva mantaua-i de purpură. ou plutôt s’inscrivent en sourdine ou en superposition. Andrè Malraux. les uns mettant en valeur les autres.. marile trebuie ERAT pagina 15 efemer. il lui arrive d’inventer des mots. QUOD DEMONSTRANDUM. comme au cinéma à écrans multiples. magia versului său din acest volum vine din acest fond lumesc de o profunzime năucitoare. puisque ceux-ci vont découvrir une voix unique jusque-là méconnue.citiți şi nu comentaţi”. les voix off abondent et dialoguent avec le poète. Mais. acuzatoare. Cele 100 de poezii. Mai mult decât un sfârșit. Citindu-l vei avea la final şi imaginea istoriei încercate a poporului român. comme dans l’histoire de la peinture. Eu nu am profesori reali.. sinon griveleuses. qui greffe sur la québécitude une roumanité d’avant-garde. Poetul plânge prin vers. odinioară. din Bucureşti. jelește nu doar trecutul. Pour l’amour de la cause. am fost părtaşi sau chiar detestabili „eroi”. Pentru a ne „calma”. Sartre.. întăresc faptul că finalul vieții pământești devine cea mai imensă și mai izvodită temă de meditație. cât bea un președinte într-o viață/ de multe ori am vomitat poeme/ în epoca lui… mama ei de viață! (Dumnezeul suspect). s’est complexifiée au point de perdre une partie de son public amateur de « belle poésie ». Montréalais d’adoption. Răzvrătit de atâta uitare. d’autres fois elles deviennent subrepticement licencieuses et grivoises.. l’errance. Fiecare construcție în care se include direct sau prin trimiteri comunică în plan informal o estetică nemuritoare. en particulier depuis le surréalisme. un cumul de experiențe. în sala Teatrului NOTTARA.. NU!. spre a-i biciui pe actualii papagali nomenclaturiști. On devine un écorché. Şi-n final: al Dvs. *** Nu putem trece cu vederea câteva pasaje despre acest volum.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL strophe.. un rebelle. George Filip are și un condei patriotic. „O carte în care. l’amour. un inclassable.. finalitatea lumească este pentru creatori. poetul George Filip vine cu terța parte a TRILOGIEI – Top secret – 2013.. pe îndoctrinarii de toate soiurile. Operele câtorva scriitori de rang cosmic. Albert Camus. la vie. Picasso ou Riopelle ne pouvaient refaire du Rembrandt ou du David. care au îmbâcsit planeta cu tot trinitrotoluenul din văgăunile lor secrete. Argumentul: fiindcă nu sunt demonstrabile.-P.. baletând ca un cocor. Mă inculp public folosind doar două citate. La logique narrative est bousculée. EMINESCU. la mort.AXIOME. Nu trecem cu vederea Eul poetului oglindit în multe forme. indubitabil. o spovedanie completă. ci și viitorul:. Idee-axiomă-chintesență: poeme ale timpurilor nu demonstrate.septembrie . *** PUNCTUL DE VEDERE al poetului de la deschiderea volumului AXIOME. prin excelență. ce torrent verbal charrie rubis et scories. făcută publică în postfața acestui volum: On peut affirmer que la poésie moderne. Volumul este. stau ca omul prost. Mai de multișor. nedomolitul poet Darie Ducan îi spunea publicului. așa cum poetul precizează în Punctul de vedere de la începutul volumului... Întreaga viață a autorului este aureolată cu suferință. SOCRATE. un ghid inițiatic. mafioții şi magnații de paie ai planetei. din Iaşi. L’effet est déroutant et fascinant. se şi ne întreabă. Şi cum ai putea stabili cu certitudine adevărul sau neadevărul versului. sentențioase. trimitere evidentă spre literatura subiectivă. incită adesea pe cei (auto)proclamați poeții-mahări ai lumii. Nu-mi este deloc uşor să plămădesc o chintesenţă a trilogiei lui George Filip – nebunul liric fugit din mileniul II în III. adică simplu – şi mă-ntreb: dar HOMER. le poète George Filip mérite d’être connu de ses nouveaux compatriotes québécois francophones.. Într-adevăr. precum J. recte și poetul de față. necesară izbutirii împăcării cu sinele și cu divinitatea. fiindcă nu datorez nimănui – nimic. pour les besoins de la cause aussi. de modifier des mots. conține unele afirmații dure. că: poezia lui George Filip este un templu în care trebuie să intrăm smeriţi şi fără bocanci. spre a se lua la trântă cu marii criminali. Cunoscut este faptul ca nu există adevăr demonstrabil și incontestabil. Nu după lung timp poetul revine cu aceeași vigoare: De aceea. fraţii noştri sau chiar noi. scoasă la lumină cu fiece cuvânt îmbrăcat în simbolistică. cu pantofii în mâini. Curajoasă carte! Este remarcabil că la începutul mileniului III. ce fac cuprinsul acestui volum.. Mai recent. tout en restant des plus poétiques . *** După cele două intrări şi tot atâtea spectaculare ieşiri din ring. deci . Acestei curajoase lirico-politico-tragicomico desăvârșiri literare eu i-aş zice într-un cuvânt „IRONICE”..

nu m-au dibuit succesul e o blândă răzbunare tu te răzbuni în fiecare zi printre fantome false sau reale hamletian.fecioare .era Soare un astru degerat şi plin de bube ca un strămoş din timpuri milenare ce-ademeneşte îngerii în hrube eu mă cam răsfăţam ..într-o liniște deplină stâlpii vor fi grei de difuzoare și pe brațe nederatizate arbora-vom steaguri protozoare cei ce nu au liberă intrare vor sta prin barăci cu carnivorii fetele .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL MOMENT SPECTRAL astăzi spălăm monștrii pe picioare punem în vitrine pâini celeste iar bătrânii noștri cei mai tineri vor ploua prin târguri – manifeste totul.. to be or not to be! te doare fruntea – las-o să te doară femeia ta ce gânduri îţi mai toarce? este dresată.septembrie .jucam şotronul şi mă zbăteam prin strâmtul infinit mulţi şi-au pierdut în veacul meu galonul fiindcă prin viaţă..primarii lumii ies din grote să înregistreze toți copiii le dau ausvaise . .vai vouă când voi vă zgârâiaţi zgârâie-norii într-un convoi fugit spre era nouă cântăm: ce trişti şi negri mai sunt norii.și s-a decorat toată planeta curcubeul va ploua cu broaște regii blestemați vor da poruncă să votăm aceleași sfinte moaște.. ştie bunăoară că Omul ei se duce şi se-ntoarce aş vrea să ştii că nu le ştii pe toate eu am umblat cu glonţul meu de gât şi văd că-ntra-ale lumii cazemate pe-aici ....Domnului Victor Roşca o să te iau cu mine prin istorii fiindcă mi-ai ars în Candele ..colectiviștii recoltau munți de colivă la hectar pe urmă au adus rușii Katiușa și noi am încins-o la kazacioc se duseseră dracului speranțele iar țiganii ne vrăjeau în ghioc oprește-mă muza mea trădătoare nu te travesti-n poemele mele vreau să cânt cum n-am mai cântat printre legi şi dans de șrapnele..Jerry Fox se va bate o monedă nouă se va naște cea mai bună țară se vor pune-n cruce toți eroii se anunță altă primăvară poimâine voi fi pe Amazoane astăzi stau cu Dunărea la sfadă ieri am traversat Ecuatorul în Carpați miroase-a cavalcadă ..al dracului .toate-s bune pe planetă putem dezintegra întreg mileniu e bine că-n terestra eprubetă am conservat seminţele de geniu voi împăraţi şi proletari .cuvântul când se zbătea poetul printre glorii şi fumega ..Pământul chiar eu am fost acolo .ăştia îşi pun belciugu-n rât în zilele când avem prea mult Soare şi rumegăm mirabila lumină spălăm pe Dumnezeul pe picioare minţindu-L că tot neamul I se-nchină trăim o vreme foarte relativă catâri sălbatici pe un strâmt recif şi-o să rămânem chiar fără colivă cum s-a căit un suveran-pontif încolo. POET ÎN DELIR pagina 16 și-a tăiat pasărea-vultur braţele iar dimineața nu a mai răsărit de atunci pe poeții din mituri Marea Neagră nu i-a mai pomenit orchestra cânta pe o frunză de crin clovnul era mai trist ca niciodată arheologii politici au spus adevărul: un tânăr bătrân sedusese o fată din munte a scoborât floarea de colț odată cu bănuitul om al zăpezii iubita mea fredona la fereastră întroienită de zăpada amiezii un dulău purta Luna-n privire calul meu bătrân cânta la ghitară pe prispă dansau fecioarele dalbe și eu aș fi vrut să nu mi se mai pară nebunul a cioplit un steag de război sub care s-au strâns leprele lumii și când gâlceava era-n toi am știut că suntem mai bătrâni ca străbunii avea dreptate tata când mă-njura că și eu prea eram dat dracului: după ce-am tăvălit polițistele am râvnit și la fata-mpăratului munții se bronconeau ca berbecii Osiris m-a ademenit prin odăi și-am aflat că cerberii doamnelor sunt mai proști ca o haită de dulăi nimeni nu bănuia că jucam farse vinul nu mi se sfoiegea în pahar pe vremea aceea ..fără taxe și-i invită-n sârba bucurii plutonierul și plutonierasa sa iar sunt grași c-așa le cade bine doar poetul curții smulge buturi prin pădurea tristelor destine dintru-n avion ne ning afișe la salon va fi un meci de box și-o s-anunțe înconjurul lumii tânărul speranței .repetente le vor medita conchistadorii o mireasă a venit la nuntă matinală și la prima oră proștii mahalalei arși de soare au încins o proletară horă caști . PRIETENE .

Regulamentul Sfântului Ierarhic Calinic. Mai degrabă Transilvania poate fi locul de plecare al călugărilor. Au fost mai multe conflicte care s-au rezolvat cu ajutorul episcopului Clement. Întrucât nu au fost împroprietăriţi cu un act oficial. iar biserica va avea hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. cei doi călugări nu pleacă. îl execută pe Bujoreanul. pustiindu -se multe oraşe. îl va repune în vechile rânduieli de viaţă monahală în care a fost mai înainte. istoria nu consemnează nici o răscoală. unic în felul lui. este oblăduitorul. Aceştia ascunzându-se între acele dealuri. legală schitului. Ilarion şi Ştefan. deşi unii susţin anul 1720. Acest lucru se întâmplă şi boierii devin ctitorii schitului. în anul 1845. În anul 1764. Cei doi călugări au locuit fără aprobare din partea autorităţilor sau bisericii. care a fost trăgându-se de la Buzău. Se mai spune despre călugărul Acachie că ar fi fratele Sfântului Calinic şi că ar fi aflat de La Sfânta Mânăstire Frăsinei se poate ajunge pe drumul de legătură dintre Râmnicul Vâlcea şi Sibiu prin comuna Muiereasca. deci cu un an mai târziu de stabilirea călugărilor la Frăsinei. fură tot ce este de valoare. precum s-au zisu. ce au făcut ca ea să devină un adevărat Athos românesc. în care sunt menţionate hotarele. s-a iscat un conflict cu locuitorii satului Muiereasca. este un locaş de unitate ortodoxă. judeţul Vâlcea Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti de documentele vremii. în ea vieţuind în perfectă armonie călugări din toate colţurile ţării. Terenul cuprindea pădure. Părăsit şi jefuit. păşune. celor doi boieri Cârstea şi Nicoliţă li se adaugă altul. ca şi când ar mai fi încă în viaţă. iar al altuia Ştefan. deoarece în 1709 izbucnesc aici unele răscoale şi deci. stareţ era ieromonahul Isaia care a fost şi el omorât. cererea călugărilor a fost satisfăcută cu mare amabilitate de către episcop care. Nici în Moldova nu poate fi. mănăstiri şi sate. dar nu distrug biserica. astfel că episcopul le-a întărit dreptul cu un act oficial scris. văzând că pământul călugărilor rodeşte. până în anul 1845. de a nu se mânca niciodată carne în mănăstire. Acachie. În această stare. Această dată este menţionată şi în alte acte ale vremii. un călugăr de la mănăstirea Cernica. Damian. Primele începuturi ale mănăstirii Frăsinei (denumire ce vine de la pădurile de frasini ce au existat cândva pe aceste locuri) datează din anul 1710 când doi călugări. Sătenii continuă să-i supere pe călugări care apelează la boierii Cârstea şi Nicoliţă. hram ce se păstrează până astăzi. Se poate spune că Mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic este Lavra românească în care se trăiesc în toată intensitatea poruncile Mântuitorului. acordă schitului şi un lot de pământ în împrejurimi din care să-şi poată procura hrana. un document din acea vreme consemnat de arhiva Mănăstirii menţionează: „Pe vremea fostului episcop al Noului Severin. Ea creşte în importanţă în mod deosebit prin ctitorul ei. care îi împroprietăreşte cu un act scris în anul 1737. Astfel. ci se stabilesc aici.septembrie . iar călugării au fugit care încotro. Ei cer episcopiei să cumpere acest pământ ca ulterior să-l dea schitului prin act de donaţie. cam la 10-12 Km de Râmnicul Vâlcea. schitul se degradează. schitul rămânând pustiu pentru prima dată. cât şi al mirenilor care au nevoie de pace şi alinare sufletească. de a nu intra niciodată femei şi de a se face slujbă la miezul nopţii până dimineaţa este respectat cu stricteţe de orice vieţuitor al mănăstirii. Călugării sunt nevoiţi să-l părăsească. fapt atestat şi Documentul nu precizează de unde veneau aceşti călugări. s-au retras în aceste locuri singuratice. ar corespunde foarte bine cu momentul istoric indicat în document. pe care o consemnază „Buletinul Monumentelor istorice” din 1933. care acum. Importantă mai este Mănăstirea Frăsinei şi prin regulile sale unice în ţară. Aceasta reprezintă pentru mulţi credincioşi din ţara noastră şi de peste hotare locul de comuniune al omului cu Dumnezeu. locuitorii satului au încercat să-i alunge. ca de altfel toate mănăstirile. împreună cu care construiesc o biserică din zid zugrăvită în acelaşi an de Teodor zugravul şi ucenicul său Enache. Chiriu Chiru Damaschin ce au fost numit şi Dascălu. Aceştia ocupă schitul. în vremea unei prea iuţi răzmeriți. După aproape 70 de ani. Tradiţia confirmă însă data de 1710. În timpul jafului. deoarece în 1711 începe lupta de la Stănileşti. În acest scop merg la episcopul Inochentie al Râmnicului şi Noului Severin de la care obţin aprobarea necesară locuirii în siguranţă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 17 Mănăstirea Frăsinei. au venit fugind de nevoi doi monahi cu viaţă şi petrecere plăcută lui Dumnezeu. Data exactă a obţinerii binecuvântării şi a construirii bisericii nu se ştie exact. pe lângă binecuvântare. Sfântul Ierarh Calinic. Retrasă între munţi şi străjuită de o parte şi de alta de păduri seculare. Oricum. sihăstria monahală din Carpaţi a atras încă din cele mai îndepărtate timpuri sufletele însetate de linişte şi viaţă duhovnicească… Mănăstirea Frăsinei. la leatul de la mântuirea lumii 1710. reazemul spiritual al călugărilor. Numele unuia Ilarion. schitul îşi desfăşoară activitatea până în anul 1780 cînd o brigadă de voluntari români condusă de Preduţă Bujoreanu se retrage aici din calea austriecilor. o livadă cu pomi şi o grădină pentru zarzavaturi. unde doresc să dea o formă . Deşi se împăcaseră cu gândul că au vecini călugări. Chiar dacă situaţia se calmează odată cu pacea de la Pasarowitz (1718). de oştile resvretirii…”. dar în nici un caz din Muntenia unde pentru acest an. Stăteau într-o colibă de lemn ce avea un paraclis unde se rugau.

precum un paraclis care se va termina în anul 1905. Al Prea Sfinţiei Voastre fiu sufletesc”. numărul monahilor crescuse şi viaţa duhovnicească era din ce în ce mai prosperă. se votează secularizarea averilor mănăstireşti. În zilele noastre există multe mărturii care s-au transmis prin viu grai despre păţaniile stranii ale celor care au încălcat acest legământ. care s-a retras la Cernica în urma jafului. ministrul N. se fac slujbe şi sunt şi locuri de cazare. la 13 octombrie. După primirea binecuvântării de la episcopul Neofit. Cu toată împotrivirea Sa. I. După instalarea monahului Acachie. Policarp aduce cu el un preot hirotonit în Sfântul munte. chiar şi domnitorului A. Prin noua orientare a noului ctitor. moară. Kogălniceanu. pe care-l pune stareţ. apar diferite ateliere. renunţă la stareţul Acachie şi aduce din Athos pe un fost ucenic de-al său. mănăstirea este din nou ameninţată de secularizare. 17 ian. Domnitorul Cuza dispune exceptarea de la secularizare a averii mănăstirii Frăsinei dând următorul răspuns: „Prea Sfinte Părinte. Tradiţia şi practicile athonite încep să fie puse în lucru odată cu instalarea noilor vieţuitori. Am onoarea de a vă alătura pe lângă această scrisoare că Măria Sa ne trimite spre răspuns la ce m-aţi însărcinat pe mine a da în mâinile Măriei Sale. se începe restaurarea clădirilor. aşezând în acest scop în anul 1867 o piatră de legământ mai jos de mănăstire la 2 Km. Eu luând o asemenea faptă de pietate şi spre a vă exprima mulţumirea mea. păstoria lui se sfârşeşte şi Sfântul Calinic reorganizează viaţa monahală dându-i schitului o nouă conducere şi administraţie. De asemenea. Cuza şi datorită prestigiului de care se bucura Sfântul Calinic. Viaţa ordonată de Sfântul Calinic se perpetuează şi în zilele noastre. În anul 1889. Iar cele ce vor îndrăznea trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor. iar toate veniturile vor intra în bugetul acestuia. Acachie doreşte oficializarea prin documente a schitului şi obţine aceasta de la boierul Gheorghe Iovipali. Simt plăcerea a vedea că cu aceasta vi s-a îndeplinit dreapta dorinţă ce aveţi în privinţa schitului Frăsinei. Bun cunoscător al pravilei athonite. la 13 decembrie 1863. Mănăstirea începe din nou să prospere. Sfântul Calinic interzice prin legământ şi blestem intrarea femeilor în biserică. Cuza prin care le explică situaţia de la Mănăstirea Frăsinei şi îi roagă să lase mănăstirii neschimbată viaţa de obște cu regulile ei. Creţulescu. sub nici un chip. îl aşază ca stareţ al schitului Frăsinei pe călugărul Acachie de la Cernica prin actul de la 1845. mulţi monahi părăsesc mănăstirea. parte femeiască. În timpul vieţii Sfântului Calinic. În acest scop. precum: sărăcia. 1867”. averi ce devin astfel domenii ale statului român. Tot ca urmare a tradiţiei athonite. I. Policarp Nisipeanu. practicându se şi în zilele noastre. Sfântul Calinic dorea ca în noua mănăstire să fie introdusă pravila aspră care se practica în mănăstirile din Muntele Athos unde se aflase înainte de a fi stareţ la Cernica. dar datorită demersurilor făcute se reuşeşte şi de această dată neatingerea ei. Creţulescu răspunde afirmativ prin următoarea scrisoare: „Prea Sfinte Părinte. joagăr. Calinic. am ordonat ministrului meu de culte a lua cuvenitele măsuri pentru a satisface dorinţa ce-mi exprimaţi în privinţa schitului Frăsinei”. mănăstirea ajunsese la o stare deosebit de înfloritoare. maşină de treierat etc. la propunerea lui M. Pe piatra de legământ este scris: „Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo. conform cu regulile stabilite. Asemenea primilor întemeietori.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL schitul părăsit de la vreun călugăr de la Frăsinei. chiliilor. viaţa mănăstirii se îmbunătăţeşte. Printr-un alt act. cu regu li monahale ca la Muntele Athos din Grecia. Silvestru şi tot de acolo un diacon. Mănăstirea Frăsinei rămâne singura mănăstire din Ţara Românească nesecularizată. Gheorghe Iovipale în calitate de succesor al ctitorilor. schitului îi revine dreptul de proprietate pe care îl dobândise în anul 1785 prin donaţia celor trei ctitori. de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte. în cele din urmă rămânând numai zece călugări. Nu aceasta va fi însă situaţia după trecerea la cele veşnice a Sfântului Calinic. Prin sistemul de autogospodărire. episcopul Râmnicului Noului Severin. activitate ce se desfăşoară până în anul 1863 când. numărul monahilor creşte. Policarp realizează dorinţa Sfântului Calinic de a avea la Frăsinei reguli monahale de viaţă de obşte cu regim aspru de convieţuire. mănăstirea va deveni un Athos românesc cu o viaţă şi regulă unică în ţară. se fac lucrări de închidere a pridvorului bisericii cu cărămidă şi se pictează. iar documentele vremii spun că războiul din 1916 nu o afectează. Această tristă situaţie se menţine până în anul 1888 când la această mănăstire vine episcopul de Roman Gherasim Safirim. În urma emiterii acestui act de către Domnitorul A. pagina 18 Am văzut ce-mi cereţi despre schitul Frăsinei pe care mi-arătaţi că dintr-un simţământ de religiozitate din propriile Prea Sfinţiei Voastre mijloace l-aţi ridicat din ruină. Lavrentie. Acolo este o biserică unde au acces femeile. Sfântul Calinic s-a zbătut ca viaţa monahală de la Frăsinei să decurgă în bune condiţii. nepot al lui Nicoliţă. Apar lipsurile. gârbăvia şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine. .septembrie . Sfântul Calinic face multe demersuri şi trimite mai multe scrisori ministrului cultelor N. Acesta continuă construcţiile neterminate din timpul Sfântului Calinic. Slujbele de noapte începute prin Policarp şi ucenicii săi nu se vor abandona niciodată.

altele implicite. tratate. 2. mecanică. „dreptate” „interes public şi – așa cum afirma Stuart Chase – „nimic nu este mai ușor de demonstrat decât că oamenii le acordă sensuri diferite”[5]. factorul central al relațiilor şi acțiunii sociale. sugerează ce urmează a fi evaluat şi comparat. în special atunci când mass-media compară sistemul de guvernământ naţional cu cele străine. ambiguitatea este cel mai util atribut al limbajul juridic. oricare sens transmis cetățenilor trebuie să fie în funcție de forma limbajului şi de decorul din care acesta provine. formele . Cu siguranță. Publicul apreciază gesturile şi atitudinile consecvente în funcție de ceea ce este rațional.de ce nu. există un mit: „acela că emoția. Desigur. chiar şi atunci când nu se acordă atenție conținutului argumentului. având detaliile vag percepute. Sensurile stabile ca formă. legi. influențând astfel şi sensul discursurilor politice. Drept urmare. evidențiate de Murray Edelman[1]. ordonanțe . raționament şi concluzii (promisiuni sau amenințări). au acele relații cu cuvintele şi cu procesul de formare a cuvintelor care caracterizează întregul domeniu al mitului… Un alt mod de a studia acest aspect al limbajelor ca macro-mituri este de a afirma că mijlocul de comunicare este mesajul. presă. se completează. raționamentul etc. există o influență continuă. acorduri de coabitare (Sâc!) -. fie că nu-l poate înțelege). Caracterul crucial al reacției potențiale a publicului interesat. vechi şi noi.septembrie . Forme de limbaj hortativ[4] – se regăsesc în apelurile adresate marelui public pentru obținerea sprijinului politic. pe de altă parte. dar existența apreciată de populația profană (fie că nu este familiarizată cu un astfel de limbaj. Totuși. combinate diferit. limbajul politic devine cheia spre universul emițătorului şi receptorulu i său (deopotrivă publicul și protagoniștii mesajului). în secțiunile obligatorii din punct de vedere legal ale deciziilor juridice. ca macro-mituri. memorandumuri administrative. instinctele rasiale sau supunerea oarbă față de liderii carismatici reprezintă calea spre descoperirea naturii interesului publicului în politica guvernamentală”[6]. Apoi. avansate în mod solemn. Indiferent de problema discutată. este esențială şi menținerea formei discursului rațional. pentru că el satisface atât grupurile de presiune. În acest articol vom continua demersul nostru de a înțelege limbajul politic. Răspunsul popular poate fi ușor de observat în imaginea procesului de guvernământ ilustrat prin oratorie patriotică. Numai accidental ajunge un asemenea mijloc un instrument specializat de semnificare sau de referință… o limbă este. oarecum. limbajul hortativ. pe lângă unele confuzii semantice.). Edelman afirmă că „o formă de limbaj provenind de la organele alese în mod popular şi combinând definiții aparent precise cu comenzi pentru funcționarii administrativi şi judecători furnizează baza formală a simbolului”[7]. reglementări. sunt cu atât mai semnificative. în campaniile electorale. Sensul transmis de limbaj depinde întotdeauna de contextul în care apare. McLuhan a rezumat această fațetă a comunicării astfel: „limbajele. utilizarea acestui limbaj este acceptată drept dovadă a faptului că publicul are un interes şi un rol important în deciziile politice şi că rațiunea şi menționarea informațiilor relevante reprezintă calea către descoperirea naturii interesului. ca şi în cazul limbajului hortativ. care predomină şi caracterizează procesul politic. Deway şi Bentley afirmau că acest proces de a numi ceva sau de a comunica într-un anumit mod poate fi considerat „el însuși o formă de cunoaștere”[2]. cu cât denotațiile conținutului său sunt recunoscute ca instabile şi ambigue. Și nu de a le inflama și mai mult. actorii politici încearcă în mod constant să-i convingă pe ceilalți că politica pe care ei o îmbrățișează trebuie acceptată de toți. utilizarea eficientă a acestui limbaj ascunde apelul emoțional sub masca definirii problemelor. În acest caz. În toate aceste decoruri. Deoarece denotațiile termenilor juridici nu au înțeles pentru populație. Forme de limbaj juridic – se regăsesc în constituții. dar şi de modalitățile de percepere a lui. Forme de limbaj administrativ – se regăsesc în reguli. puțin afectată de modul în care o folosesc indivizii. în toate fazele procesului guvernamental etc.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 19 Filozofia discursului politic – IX Formele limbajului politic sau mitomanie politică Daniela Gîfu de expresie sau decorurile ce arată caracterul larg sau restrâns al auditoriului căruia i se adresează limbajul. Ne aflăm în fața unui fenomen care contribuie la rezolvarea conflictului şi constituie totodată un mijloc de auto-exprimare. precum şi influența formei dramatice şi retorice asupra acestei reacții devin foarte importante pentru înțelegerea unei acțiuni discursive. „comunism”. se intersectează. asociate acestui limbaj. cât şi în cele contemporane. dar. şi nu de la corpurile alese prin vot popular. Acest limbaj face uz în mod obișnuit de termeni cum ar fi „democrație”. Toate elementele stilistice relevante (precum: formele de expresie sau decorurile ce arată caracterul public sau privat al inițiatorului unui mesaj. emanând de la public spre administrație. limbajul juridic constă aproape în totalitate din definiții şi comenzi care produc o reacție puternică în rândul publicului. Termenii prin care denumim ceva sau cu ajutorul cărora comunicăm. produc patru forme distincte care domină procesul guvernamental: 1. Pornind de la câteva forme distinctive de limbaj. ea modelează aproape în întregime felul de a gândi. Ca atare. pe de o parte. provenite de la persoane oficiale numite în funcție. Ca formă sintactică. a simți sau a exprima al celor care o folosesc”[3]. cât şi masa şi continuă la nesfârșit în forme reînnoite în mod constant. Aceste elemente simbolice se modifică în funcție de talentul actoricesc. o caracteristică a acestui limbaj este flexibilitatea: interpretările aceluiași limbaj de către diverse autorități diferă în funcție de vremuri şi de condițiile sau interesele de grup. unele afirmate. Limbajul juridic și cel administrativ. de nevoile şi interesele auditoriului. Din perspectiva observatorului. așa cum am afirmat. formal. constă din premise. este clar că în acest caz. care se adresează unui public sau unor angajați de la care se așteaptă să se conformeze direct şi imediat instrucțiunilor transmise. Atât în culturile primitive. rolul acestora fiind acela de a facilita rezolvarea conflictelor de grup. 3.

147 [3] Marshall McLUHAN. Ed. no. atât decorul. În Noul dicţionar UNIVERSAL al limbii române. 88. Când atenția este concentrată asupra procesului guvernamental în general. Ar fi vorba deci de un roman axat pe o problemă de identitate. 4. Boston. şi nu o cerere. În paralel. Politics. Polirom. 11 [1] Mirajul literar Mircea Gheorghe restructurări abandonează căutarea altei slujbe şi hotărăște să-și realizeze un mai vechi proiect.care ar fi fost descoperit de un psihanalist montrealez. tipic irațional. p. Cu negaţia ne arată o piedică. Prin asociere însă. Ca atare. Aceste exemple demonstrează că anumite cazuri sunt defăimate. Myth and Mass Media.septembrie . 340 [4] Conjunctivul hortativ (indică un îndemn.care nu prea are legătură cu conținutul. 574. constituie un catalizator al procesului politic în toate aspectele guvernării. Ex: Să ne iubim conducătorul!. Iaşi. nu se potrivesc cu utilizarea formei limbajului de către grupurile direct implicate în proces. 1953. 1959. ne aflăm în vecinătatea unor teme destul de uzate . 48 de ani . de tipul suspiciunii sau a ridiculizării. întorcându-se din războiul din Vietnam. Editura a refuzat însă titlul. 1946/1955. subtilitatea codurilor sociale. cât şi în declarațiile publice. reacția se manifestă față de rolul funcționarului public în crearea în mod mecanic a „mitului suveranității populare”. Economics and Welfare . The Tyranny of Words . Drept urmare. 10. Într-un Paris care nu corespunde însă imaginii idealizate din mintea lui şi care deci.ar consta în starea de dezechilibru emoțional şi mintal apărută după contactul cu Parisul: "/. În timp ce negociatorul oferă o tranzacție. Așadar Julien McKay. o oprire şi se numeşte conjunctiv prohibitiv . cap. Ambivalența aici este mai mare. Cum poate fi explicată alegerea lui George Boileau de a-și americaniza numele?. New York. care exprimă un îndemn: propoziţie hortativă – din lat. cât şi forma limbajului de negociere accentuează caracterul de afaceri private ce au drept scop eludarea suveranității populare. Implică un efort de a câștiga sprijin pentru obținerea unei poziții politice. Charles Hendel. bineînțeles. expresie latină. Beacon Press. 3. Romanul se va numi Alias Boileau şi va trebui să nareze viața unui imigrant canadian francez din Statele Unite care. [5] Stuart CHASE./frumusețea locului. New York: Doubleday. [9] Robert A.La concierge du Panthéon . la politica de alianțe de conjunctură din timpul unei legislaturi. 134 [8] quid pro quo. „Daedalus”. p. o voinţă) este un procedeu retoric prin care se evidenţiază caracterul de manifest. p. şi nu printr-o structurare rațională a premiselor în scopul maximalizării unor valori. încurajează inactivitatea administrativă. a intrat în afaceri şi și-a schimbat numele din Boileau în Drinkwater. implicarea publicului scade progresiv. Forme de limbaj de negociere – specifice domeniului privat. părțile implicate în negociere. hortativus”. Din perspectivă politică. BENTLEY.fusese predat sub numele Julien. Decizia trebuie luată printr-un schimb de tip quid pro quo[8]. Atunci când atenția se concentrează asupra unei anumite directive. Knowing and the Known . este important. o poruncă. meteorolog rămas fără post datorită unei . 131 [6] v. 1999. în timp ce altele se bucură de o aprobare colectivă. 1938. . pp. New York. 4. Elementul formal semnificativ care transmite sens publicului este doar cadrul general. numeroasele capcane ale unei limbi arogante. Din cele consemnate. 125143 [2] John DEWEY şi Arthur F. răspunsul maselor. iar reacția publică reflectă acest sens. Politica şi utilizarea simbolurilor . Jacques Godbout. Brace and Company. de proclamaţie al discursului politic. Aceste însușiri sunt denunțate atât în discuțiile cotidiene. plus unele ingrediente literare luate din rețetarele uzuale ale romanului. reacțiile negative sunt mai evidente. după succesul viitorului său roman.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL Limbajul administrativ (administrația prezidențială) denotă autoritate şi prezența unui grup închis care acționează spre o finalitate arbitrară. şi nu împărtășite[9]. roman datorat unuia dintre scriitorii importanți din Québec. aceasta este întrebarea centrală la care proiectata carte a lui Julien McKay ar încerca să răspundă. 2. îl dezamăgește. publicat la Seuil în 2006 şi distins cu premiul MauriceGénévoix . ironică presărată cu observații fine.. decorul activității administrative sugerează uneori o „punere în practică” a politicii populare şi legislative. așa că s-a impus titlul propus de editură . 18 [7] Murray EDELMAN. mai precis. O condiție esențială a negocierii este aceea ca valorile să fie incompatibile. reacția publică trebuie mai bine evitată decât căutată. prin forța lucrurilor.. The Myth of the State. pe care l-a găsit prea insignifiant.. potrivit psihanalistului quebechez să-și piardă Cu La concierge du Panthéon. Ernst CASSIRER. Cert este că. şi atunci autorul a propus Le syndrome du Panthéon. înseamnă un lucru pentru altul. şi Julien McKay va încerca săl scrie la Paris. Să nu vă îndoiţi! Enunţul hortativ este o formă care se adresează mai ales afectelor. „hortativ (gram. transmise de limbajul administrativ.al 35-lea într-o carieră literară de circa 50 de ani . îi fac pe unii dintre concetățenii săi.nu ocupă mai mult de o jumătate de pagină .). Charles E. p. Murray EDELMAN. Nici acesta nu era bun. este bine reliefat în studii de caz consacrate luării deciziilor administrative. care nu fac obiectul analizei noastre. exemplificările negocierilor le aflăm mai ales în cadrul unui comitet electoral cu privire la condițiile pentru sprijinirea unui aspirant la un loc eligibil pe lista de candidați a unui partid. vol. rivalitățile din mediul literar şi mai ales singurătatea. cap. Ed. "Sindromul Panteonului" din titlul propus de autor . Politica şi utilizarea simbolurilor . Portăreasa e un personaj figurant . la "activ" adăugându-se şi scriitura elegantă. Spring. Harcourt. putem sublinia că nepotrivirea dintre conotațiile fiecărei forme de limbaj pentru publicul larg şi pentru participanții direcți se diminuează pe măsură ce ne deplasăm de la limbajul hortativ la cel de negociere. acela de a scrie un roman. DAHL. l'écrivain. Romanul acesta al lui Jacques Godbout . p. 1960. la corupție etc. Faptul că ideile populare despre procesul administrativ. LINDBLOM. În pagina 20 procesul legislativ se presupune că decisive sunt declarațiile politice autoritare şi nu politica alianțelor de conjunctură.ambiția de a deveni scriitor şi viața la Paris.dar Panteonul literar din care scriitorul veleitar se imaginează făcând parte după scrierea şi. ele devin interesante.

Ele sunt pline de observații pe care le auzim uneori .. în același timp. La un Salon literar din Montréal. Așadar nici reputata conversație franțuzească de salon nu este pentru el o experiență pozitivă.nu e nimic nou sub soare! . La drept vorbind contactul cu Parisul este.septembrie . La trei luni de la deschiderea ei aveam peste patru sute de manuscrise groase de citit.. la gunoi. fără nici o consecință. decât titlurile şi textele de promovare de pe coperta a patra. un negustor de tablouri. În fapt. din cărțile ce-i trec prin mână. Cartea lui Jacques Godbout narează fără gravitate. Julien devine brusc bizar. Mişca. mai ales viața anonimilor din cartierul său. să promoveze în Franța literatura quebecheză. lansarea produce un articolaș în Le Devoir la Montréal. Nu și-a rezervat cameră la hotel şi acum nimeni nu vrea să-l găzduiască. spunea ea./ să oferim un surogat de centru cultural pe care guvernele din Quebec. dacă scriu atâta?" Este ce i se întâmplă şi lui Julien McKay care în timpul celor cinci luni consacrate romanului său../ Vedeți. eșecului de a intra în rezonanță cu ele." O vizită la un scriitor celebru. Sunt oameni de cultură. pentru el. desigur. în ciuda eforturilor lui de a merge cot la cot cu ele. povestea unui edec. dimpotrivă. umblă prin magazinele de mărunțișuri. Există putini oameni care să vrea pur şi simplu să compună o sonată sau să picteze un tablou spre a lăsa urmașilor o lucrare artistică personală. juvenil. invitațiile sunt plătite şi trimise prin poștă de Delegația Quebecului. dar niciun ecou aici. îl invită la un dineu spre a-l prezenta unor prieteni. Caută o casă a scriitorilor a cărei adresă o avea dintrun magazin literar şi o găsește cu mare greutate întrucât clădirea este ascunsă îndărătul unor ziduri înalte şi nicio firmă nu-i indică prezența. Directorul editurii a plecat undeva în Egipt şi singura persoană prezentă în editură este secretara. în sens larg. plasând-o într-o mânăstire "spre a-și reface o virginitate". Aceasta este în fond substanța romanului. Va fi salvat. fără să fie așteptat de nimeni. nu îndrăznesc să-l creeze /. dar pretențioasă. Este extenuat şi de călătorie şi de valizele pline de cărți pe care. care oferă şi vinul. Vizitează Luvrul şi încearcă să acosteze o supraveghetoare de sală care-l impresionează prin trupul ei statuar. le-a cărat cu sine. la curent cu asiduităţile sale scriitoricești. fraternizează cu un student japonez în privința dificultăților limbii franceze. şi povestea unui anumit miraj . indiferent de partidele la putere. vorbăreț şi ușor decrepit nu este de loc de natură să-l încurajeze. Exclamația patriotică "Românul s-a născut poet!" este valabilă pentru toate neamurile. nemulțumită că nu a mai fost plătită de două luni. Ideea este /. vorbește cu păsările din parcuri despre ambiția lui scriitoricească. s-ar zice. Excedată de vanitatea expeditorilor de manuscrise. mai mult decât operele de artă înconjurătoare.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL mințile".şi nu are unde bea o cafea după noaptea epuizantă petrecută în avion.. fiindcă Julien nu reușește să aducă în discuție proiectul său. Totul pare să-l respingă şi să-i arate că e străin şi inoportun în acest Paris care i se pare înfrumusețat artificial prin referințe culturale. dar în schimb.mirajul literar a cărui frecvență face din el un fenomen interesant de sociologie culturală. Experiența aceasta este picătura care umple paharul. la viitoarea copertă a patra a romanului său. Proprietăreasa. intră în vorbă cu cerșetorii de pe malurile Senei şi le oferă de băut după ce le câștigă încrederea. Laffont etc. Şi atunci. dar autorul trebuie să fie în oraș. sunt foarte mulți care se agață de ideea unei cărți pe care o vor scrie cândva. În ciuda bunăvoinței fetei. ea este ocupată clandestin de o dansatoare țigancă româncă. mai accesibilă. despre tot felul de subiecte. filozoafă. o scriitoare în vârstă încerca să explice de ce lectura este tot mai mult o ocupație marginală: "Fiul meu. ajunge să cunoască din Paris. mai curând amuzat şi persiflând diferitele percepții culturale. Şi astfel. în fața unui oraș de o inefabilă ostilitate. Este drept că ambițiile literare sunt mult mai răspândite decât cele muzicale sau legate de artele plastice. Seuil. toată aventura sa pariziană se compune dintr-o aglomerare de detalii şi de întâmplări infinitezimale care construiesc un ansamblu dezolant.ceea ce surprinde în mod neplăcut un nordamerican . Suferă de frigul începutului de iarnă în camera sa neîncălzită şi se refugiază în bodegi sau în sălile de cinematograf./. la raportul dintre lege şi ficțiune. cu micile lui economii de slujbaș care nu-și poate permite nici un fel de extravaganță. în mod inutil. dialogul stagnează şi se termină lamentabil. Iar frigul de noiembrie este şi mai neplăcut din cauza oboselii. nu simplifică. Acesta e de fapt profilul librăriei. Este duminică. din prima clipă dezamăgitor. e mult mai democratic distribuit decât talentul muzical sau artistic.. Iar când găsește totuși o cameră cu chirie. Păi când să mai aibă timp oamenii să citească. Mai întâi arhitectura cartierelor de la periferia Parisului i se pare "oribilă". orașul este închis . care nu are nimic din structura unui Rastignac. o Jacinthe. editorii livrează cincizeci de exemplare care or să zacă în depozit câteva luni şi autorii sunt măguliți că au fost lansați la Paris. Singurătatea îl împinge către mici inițiative riscante. Dar. Reușește totuși să-și scrie cartea şi începe să caute un editor. Îl roagă chiar pe Julien s-o ajute să transporte cantitatea prea mare de hârtie în tomberonul din curte. Asistă într-o librărie la lansarea unei cărți scrise de un autor din Quebec. ci dimpotrivă îi adâncesc senzația de marginalitate. Impasul scriitoricesc este una dintre fațetele acestui eșec. Cu gândul. Dar surpriza e totală. Julien McKay. la Gallimard. Constată cu melancolie că nu poate ține pasul cu tinerele pariziene care-l depășesc pe stradă. diagnosticat de un medic psihiatru quebechez că suferă de diagnosticul Panteonului şi trimis acasă în Quebecul lui. nu impresiei copleșitoare produsă de frumuseţea locului şi de subtilitatea codurilor sociale ci. . Talentul literar. Istoria romancierului veleitar Julien McKay ar fi istoria apariției acestui sindrom al Panteonului. Librăria se alege cu publicitatea. nu citește. în Franța! Astfel toată lumea e mulțumită. artizan al scrisului.şi la adresa politicii culturale românești: "Lansăm de toate aici /. în cazul lui. Va reuși să o scoată din cameră şi s-o pună la adăpost de urmăritorul ei. se trezește într-o dimineață de noiembrie când descinde din avion. Firește că se gândește mai întâi la marile edituri. Firește că Julien refuză să împărtășească aceeași soartă cu a autorilor necitiți şi aruncați la gunoi şi nu -și lasă manuscrisul pe mâna secretarei. atât câte sunt. spre admirația patronului.. nu e nevoie ca opera să fie genială sau chiar lizibilă. dacă prin poet înțelegem. apoi în camera în care locuiește de cinci luni provoacă fără voie un incendiu. un ofițer . datorat însă. Devine un client obișnuit al unei bodegi din apropiere unde își scrie ostentativ romanul. literați. Relațiile cu lumea literară. singura ei activitate este să desfacă plicurile şi să arunce textele autorilor dornici de editare. așadar de un conațional. Dar explicațiile pe care le primește de la un obișnuit al locului sunt dezamăgitoare. din îndepărtata Americă de Nord. hăituită de un proxenet. Julien pare terre à terre cu lipsa lui de aplomb şi de erudiție şi face o figură mai curând ușor ridicolă. se mulțumește cu o editură obscură. Julien McKay. cu mulți ani în urmă. a deschis anul trecut o editură.toți cu o conversație vie. dar nu poate să treacă de telefonistele care nu-i dau nici o șansă să intre în contact direct cu pagina 21 directorii literari. de la viitorul lumii.

. o inimă dulce. ca şi abordare. „Latona 1969” – Visează! Sau speră! Nu am să las toamna să moară de singurătate. Nicolae Badiu. 2013) e mai bine ca acasă! a început toamna.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 22 Versuri de Daniela Voiculescu Din ciclu l „a nu se citi pe mintea goală. ca să-ţi dai seama că. marca D. inevitabil. iarbă şi ploaie” Versuri de Daniela Voiculescu (Scrise 30 aug. de durere. o ploaie cu optimism. iubirea este nu doar omniprezentă. având acelaşi numitor comun: sublimarea iubirii. o ploaie rătăcită. şi cuvintele sunt o potecă turcoaz prin coral! scut de plumb te iubesc din ce în ce mai mult... ce ţin de transcendenţa spiritului său.. Aşa cum şi-a obişnuit publicul cititor. Şi. balanţa fură echilibrul din violet. cu afine şi busuioc. ceru-i cer. iubirea nu renunţă.. timpul a crescut minutul. pere şi zâmbetul lui Kamar.. un mănunchi de versuri intitulat „LATONA 1969”. la „TipoMoldova” a văzut lumina tiparului.. Un destin în care. beţia asta miroase a prunc.. cu suflet nepieritor” – ne spune autoarea cărţii..septembrie . printre rubine şi vise.. dragă cititorule. din ce în ce mai violet...... înflorind sacrificiul.... în „Latona1969”?! Aş spune un fel de maturitate emoţională şi transformarea iubirii în mod de viaţă... şi te vreau..” În concluzie. consumând frunze de violete şi sirop de arţar. Aş mai adăuga un singur lucru. mulţumirea că există un cuib. te iubesc. ca nişte pliuri temporale ce se amestecă. de drag.. viitor turcoaz! destin. legănându-te prin fiori de vanilie şi chihlimbar! şi mă uit printr-o alună. depăşind extazul unui scorpion. în legătură cu această apariţie editorială.!” „LATONA 1969” . cu ciocolată! liană pe inelar nori din orez violet. de la cele mai simple – de uz cotidian – până la cele mai profunde. ce frumos e. între colţi de bumerang.! şi tinde mereu spre ideal. suferind – asemenea Danielei Voiculescu – ei încă există şi trăiesc printre noi.. îmbrăţişând stele de topaz! te iubesc. şi iarba creşte din febra turcoaz a buzelor tale.... şi de această dată.21 oct. Ce poate fi remarcat ca fiind uşor diferit. delir sărind din zicere de ursit! şi te vreau. Dacă citeşti aceste rânduri. de a simţi şi de a dărui. că prietenii chiar ştiu de ce! Daniela Voiculescu și Elvira Stanciu .. ci să te şi opreşti. pecetluind un „Stele.. sclipind în ciocul corbului – voi fi idealul. află că merită nu doar să lecturezi această carte.. Un destin ce a ales lumina.... e acea fericire simplă. orange învelit. Gabriel e cub... smochine.. în prag de toamnă? . de la un capăt la altul al cărţii răzbat propriile-i trăiri... pe marginea unor versuri. implicând un alt mod de a gândi... ametist înfierbântat. liană pe inelar. ca să-l citez pe bunul nostru prieten. ci este chiar esenţă a trăirilor sale. negrul e noapte. se regrupează în secvenţe de viaţă. „Crucea mea va semna fiecare pagină.. până aproape că devine umbra poetei. . visate între sânii mei... cu atâta toamnă în mine! alune. cerul cu rândunele. un fel de avertisment: „A nu se citi pe mintea goală!”. ce îmbogăţeşte palmaresul literar al Danielei Voiculescu. dorul are dor de mare. pentru a reflecta. ceea ce face „Latona 1969” să devină cartea unui sacrificiu permanent. Daniela Voiculescu.. Există atâtea poveşti în roata soarelui! Voi fi inelul cu rubin al dragostei. deşi durerea stă la pândă la fiecare pas (gând). undeva. totu-i vis şi visu-i mut! se întoarce un meteorit.. din transa unui dor împărtăşit cu visele albe ale lalelelor mele! şi stelele mă ajută să tac. zău. de curând. e acea nesfârşită iubire. iubit violent. „safir de apă”. Voicu lescu Elv i ra S t anci u Graţie unui proiect susţinut de către Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi. efervescent. la Kaaba! liniştea inimii Doamne.. ruinându-mi îndoiala. căluţi de mare şi fluturi. prin sacrificiu. Ce declară. deşi sunt din ce în ce mai puţini oameni care iubesc. invizibil.. Diferenţa constă în faptul că oameni precum autoarea acestei cărţi îşi asumă lucrul acesta. undeva. trece îngerul pe lună.

de asemenea ondulată. Ajunşi la hotel. În Spania – Primul voiaj : Barcelona – Alicante – Valencia – Madrid – Burgos Angela Faina . am poposit o săptămânà la Carpentras. a realizat alte construcţii bizare ca Palatul Guëll cu intrări de formă parabolică şi cu 18 coşuri extravagante decorate cu măşti. Iată detaliile acestei porţiuni de vizită. Valencia. 17 ani. Impresia produsă de această catedrală a fost zguduitoare. una sau două zile pentru a putea să ne odihnim. Înainte de cină. o colegă de şcoală cu fata noastră Mira. voiaj care a durat şase săptămâni şi care ne-a permis să vizităm cinci ţări : Franţa. 18 ani şi gemenele Anca şi Dominique. După o altă şedere de o săptămână acolo. încă la putere pe vremea aceea. Barcelona. bineînţeles. după care ne-am reîntors în Franţa trecând prin Pisa. o specialitate locală. unde trăiau mama. dintre care patru uriaşe. când vaporul care mă ducea de la Buenos Aires la Marsilia a făcut escală la Barcelona. Întâi la Strasburg. în alternanță. Am luat zborul la Montreal şi ne-am oprit întâi la Paris. Madrid şi Burgos. în special noaptea. am lăsat automobilul în garaj şi am plecat pe jos să descoperim oraşul. Toate ne-au impresionat prin originalitatea lor. Totul în faţa ochilor noştri. Am închiriat apoi un automobil încăpător şi cu un motor puternic – un Renault 30 automatic – şi am plecat în aventură de-a lungul unui itinerar bine stabilit. ne-am uitat la televizorul din salonul hotelului plin de lume. Apoi. Diferit de tot ce văzusem până atunci… Am văzut şi pe faţa alor mei. şi Parcul Guëll cu o terasă fantezistă având o bancă din ceramică albă. Cordoba. aşa cum i-am cerut şoferului. În Franţa. pentru care aceasta s-a întors la hotel la ora 3 noaptea când toată familia dormea. Alicante. ce se subţiază spre un vârf împodobit de decoraţii diverse şi care sunt „găurite” cu deschideri alungite.. cu faţada şi acoperişul ondulate care-ţi dau ameţeală când le priveşti. După Barcelona. reflectoare. În abundenţă. Cum atunci ajunsesem în port târziu seara. De acolo. fratele şi cumnata ei. Plănuisem să ne oprim. restul familiei a declarat grevă. cu ocazia unui mare tur în Europa făcut cu întreaga familie. Prima vizită a fost bineînţeles la faimoasa catedrală La Sagrada Familia (Fig. Pentru Spania. Acesta m-a dus întâi la Sagrada Familia. Lucraseră mult şi meritau o recompensă deosebită. Seara. la restaurant. Era evident că aveam de-a face cu un arhitect genial sau cu un nebun. inconturnabilă (încă o zi). Italia şi Spania.naratorul italiană. o „adevărată” sangrie. când este luminată de . 1). Oraşul. Casa Milà. sau poate cu ambele însușiri! Arhitectul. şi. Surpriza serii a fost însă o întâlnire neaşteptată cu Sophie. Am apreciat mai mult sau mai puţin spectacolul. în afară de Suzanne ce veghea întoarcerea ei… Alicante. A fost Miam-Miam! La ieşire. Germania. ce te copleşesc si care te dezorientează cu totul. refuzând să continue cu itinerariul iniţial. După trecerea prin frumoasa Pădure Neagră. spectaculosul Il Duomo cu splendidele sale vitralii. Nîmes. Poliţia a intervenit cu brutalitate arestând liderii manifestaţiei.artista Wladimir Paskievici . în special. decoraţii colorate etc. Antoni Gaudi. Prilejul a fost excepţional : fetele noastre au terminat studiile preuniversitare în acelaşi timp : Mira. Costa del Sol.septembrie . Montpellier şi Pont du Gard – înainte de a traversa frontiera spre sud. Elveţia. Ajunşi aici. am ajuns în Elveţia pentru a dormi la Lugano care sărbătorea cu un fast deosebit – ce noroc pentru noi! – a 500-a aniversare a fondaţiei sale! Continuând voiajul nostru spre Sud. Granada. se văd figuri geometrice originale. un „autentic” gaspacho şi o şuncă „garantat” spaniolă. o construcţie neterminată care părea ivită dintr-o imaginaţie delirantă : nenumărate turnuri (18). toate făcând azi parte din patrimoniul universal UNESCO. unde am stat o altă zi. precum şi alte imobile dintre care Casa Battlò care te intrigă. am cotit spre răsărit pentru a vizita unica Veneţie. cu celebrul său turn înclinat şi Riviera Fig. stabilisem un itinerar ambiţios cu etape la Barcelona. Halucinantă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 23 PARCURSURI ILUSTRATE 6. Fetele au fost însă cu totul dezgustate! Seara. Am decis să le ducem în Europa pentru un prim contact viu cu istoria şi civilizaţia Vechiului Continent. Fetele au fost foarte impresionate de cele ce au văzut. am traversat Alpii – ce spectacol grandios! – prin trecătoarea St-Bernard şi ne-am oprit la Milano unde am arătat familiei Piaţa Victor Emanuel II cu celebra sa statuie. am traversat Rinul în Germania şi ne-am îndreptat spre sud. Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Eu văzusem deja această extraordinară construcţie în 1954. Sevilia. la fiecare haltă. ne-am dus la un restaurant şi am comandat pentru toţi. unde am vizitat tot ce se putea vizita timp de o săptămână (Ce încântare puteam citi pe faţa fetelor!). la mai multe coride. Aix-en-Provence. după o şedere de o zi la Nisa („Nice is nice!” a fost jocul de cuvinte al Mirei). 1 Spania – Barcelona : La Sagrada Familia. de unde puteam vizita agale frumuseţile regiunii – Avignon. o mare manifestaţie contra generalului Franco. Valencia. oraşul natal al soţiei mele. am luat un taxi pentru a descoperi „esenţialul” din Barcelona în intervalul a trei ceasuri. ne-am regalat cu o paella. cu clădirile sale frumoase şi cu nenumăratele sale parcuri ne-a plăcut mult. ne-am îndreptat spre Florenţa. aceeaşi stupefacţie totală când am ajuns acum din nou în faţa catedralei… Aveam în faţa ochilor. Galeria omonimă cu magazinele sale elegante şi. ne-am potolit setea cu o delicioasă sangrie care ni s-a părut mai bună decât cea de la Barcelona. în centrul Provenţei. aşa că ne-am oprit acolo Primul voiaj în Spania l-am făcut în anul 1978.

cu munţi înzăpeziţi în depărtare şi cu mari tablouri de tauri falnici emblematici. El Greco. 3 Spania – Frumuseţi spaniole I Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Madrid. Chenonceaux şi Blois). spre surpriza noastră. Guernica. La 900 m de înălţime. probabil studenţi. puteam respira în sfârşit un aer mai răcoros şi mai curat. un lac. Mie mi-au plăcut şi tablourile lui Bartolomé Esteban Murillo (Inmaculada Conception de El Escoral şi El Buen Pastor). Autentic. Are forma unui pătrat de 130 m lăţime. El conţine picturi italiene. trecând frontiera spaniolă la Santander şi oprindu-ne. Catedrala. O călătorie excepţională care a rămas în memoria colectivă a familiei! Fig. Cristo crucificado şi Las Hilanderas). am profitat din plin de mare şi de soare. am fost întâmpinaţi de un Fig. Deşi eram în plină vară şi soarele ne cocea după amiaza târziu. Juan Mirò şi Pablo Picasso. 3 şi Fig. astfel. drepte dar suple. Vorbind de lume în general. pare acum maiestuoasă! După Burgos ne-am îndreptat spre Paris. La unul din ele. În această catedrală sunt înmormântaţi contele Rodrigo Diaz (celebrul El Cid) şi Doña Jimena. Muzeul El Prado este unul din principalele muzee din lume. negru şi alb) – şi plaja ideală pentru repaus. soţia sa. Superb. 4). cele două mari muzee El Prado şi Regina Sofia precum şi Parcul El Buen Retiro. O bună parte din cele 30 de săli principale sunt deschise publicului. germane şi flamande din perioada sec. ele au o frumuseţe remarcabilă. pagina 24 cor de băieţi tineri. Aici este expus poate cel mai faimos tablou al lui Picasso. Contele este considerat ca fondatorul oraşului Burgos. În capitala Spaniei am stat trei zile. Pe drum. pe când fetele erau atrase mai mult de fizicul şi de farmecul lor… Pe plaja din Alicante. cu un orizont deschis. ce se observa atât la bărbaţi cât şi la femei. furate în timp ce ne îmbăiam. Dimensiunile ei sunt impresionante (84 m lungime şi 60 m lăţime) şi interiorul este foarte frumos decorat. Fig. una nudă. După Madrid ne-am oprit la Burgos. începută în anul 1221 dar terminată trei secole mai târziu. 2 Spania – Costa del Sol : Apus de soare Angela Faina Pictură în ulei (23 cm x 30 cm) După amiaza şi după o siestă reparatoare. Cele mai celebre sunt cele ale lui Diego Velazquez (Las Meninas. mândre şi decise. s-au obişnuit repede cu noul regim. Parcul Del Buen Retiro se întinde pe o suprafaţă de 118 hectare. Grav. cu o intrare progresivă in mare.videotron. ce ilustrează ororile războaielor. Apropo de acestea.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL şi. tablou în faţa căruia lui Mira. Dansatoarele erau experte. am putut vedea esenţialul : Palatul regal. spaniole. Ce am reţinut din această localitate balneară au fost parcurile – dintre care faimoasa Esplanada de España situată dea lungul mării. am reluat excursia lăsând Andaluzia pentru altă ocazie şi ne-am îndreptat către Madrid. Muzeul Regina Sofia adăposteşte cea mai importantă colecţie de opere de artă modernă şi contemporană. De regulă cinam în diferite restaurante. fiinţă sensibilă. recent renovată (2012). aşa încât a trebuit să se întoarcă cu picioarele goale – spre marea ei jenă – până la hotel. Anca a rămas însă fără frumoasele ei sandale. Suzanne era fascinată de viteza şi de eficacitatea băieţilor care ne serveau. admirată de mulţi pictori (Fig. Un loc ideal de plimbare şi de repaus. plasate pe vârful colinelor printre care se strecura şoseaua. XIX. aveau o ţinută excepţională. impresionând prin imensitatea lui. am asistat la un spectacol de flamenco. am găsit că toţi spaniolii se ţineau drept. la Chartres – pentru a admira superba catedrală cu splendidele ei vitralii albastre – şi apoi la Paris de unde am luat avionul înapoi la Montreal. succesiv. inclusiv Sala tronului. Rubens şi Caravagio. înainte de apusul soarelui – care poate nu era tot atât de strălucitor ca cel de pe Costa del Sol (Fig. o grădină cu roze şi nenumărate statui. În sfârşit. am admirat minunatele privelişti pe care ni le oferea un relief uşor vălurit. una îmbrăcată şi Saturn devorând unul din copiii săi. Printre artiştii spanioli se pot contempla tablourile lui Salvador Dali. la câteva castele celebre situate de-a lungul fluviului Loire (Chambord.septembrie . dramatic. După o săptămână de acest dolce farniente. 2) – ne opream să luăm o gustare compusă din faimoasele tapas spaniole. ne plimbam prin parcuri şi spre seară. Ajunşi aici. Velazquez. Acolo ne-am refăcut forţele. Palatul este decorat de mulţi artişti spanioli şi străini ca Goya. am apreciat întâi schimbarea de temperatură. azi clasată în patrimoniul umanităţii UNESCO.com/romanblt/ . Francisco de Goya (cele două Majas. care aveau tendinţa de a se culca târziu. am admirat superba catedrală Santa Maria. cu plantaţii de palmieri şi cu solul acoperit cu superbe mozaicuri ondulate (6 000 000 bucăţi tricolore : roşu. spre delectarea genului feminin din familie. XIV – sec. într-un stil gotic pur. exploziv şi antrenant. care erau îmbrăcaţi în costume de epocă şi care ne-au cântat serenade. 4 Spania – Frumuseţi spaniole II Angela Faina Grafică (23 cm x 30 cm) Notă : Imaginile se pot vedea color la adresa revistei pe internet: http://pages. ne-am bronzat şi am înotat cât am putut mai mult. trebuia să aşteptăm până cel puţin la 10 seara pentru ca restaurantele să deschidă… Fetele. La prânz mâncam la unul din nenumăratele restaurante de pe plajă. i-a venit să leşine!) şi Hieronymus Bosch (Grădina deliciilor). aveau o alură mândră. are două castele. Apoi. este înalt de 33 m şi conţine peste 2800 de încăperi! Faţadele au 240 de balcoane şi 870 de ferestre. la Tours. Pentru cină. Palatul regal este considerat cel mai mare din Europa.

univ. sunteți serviți. Îngeri din cer in cer bătându-se cu perne. adică să creeze poezie. atotbiruitoare. versuri care ne fac să resimțim într-adevăr că e vorba de o vrăjitoare. Care-mi răcoreau fruntea cu frunze de palmier. Dar azi e viu și-aievea și mintea mi-o pătrunde De-un gând că el va-nvinge blestemele externe. imagini şi emoții. generos şi multilateral ? Cu studii făcute la Université Mc. Că-i paradis dincolo de umbra din caverne.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 25 Versuri de Antoine Soare Un autor nou – Poetu l Antoine Soare Liv i a Nemţ eanu Vreți să mai citiți şi altceva decât poezie clasică sau modernă. Dup-o balalaică.) Visez până-mi pierd firea la când vor fi și unde Viața cât nu pot zeii cei mai darnici așterne. Printre robi parfumați. Și uși multe dup-o ușă. Se dă ca discipol al lui Mallarmé şi Valéry.. DANS CU ȚIGANUL (Omagiu lui Miron Radu Paraschivescu) Păi atuncea stai că Să-ți dansez eu. dar reușește să scoată din el idei. Gând neavând decât cât de cât să-nțeleagă Taina chinuitoare ce mă sleia de vlagă. Sau în Dans cu țiganul (Omagiu lui Miron Radu Paraschivescu) : Păi atuncea stai că / Săţi dansez eu taică / . Singură această imagine trezește amintirea poeziei lui Baudelaire Invitation au voyage. Doar să-mi dai cât îi. Învârtea din vale-n vale. În Mon rêve familier (que Verlaine me pardonne). MON RÊVE FAMILIER (que Verlaine me pardonne. Și-acorduri le-nălța. care respiră voios sub soarele canadian de vreo 45 de ani. sau cu rimă sau fără. Tinereți peste moarte legate-n șir cu funde. visează Palate unde timpul prin geamuri nu pătrunde / . Podul dintr-a noua vamă Cu lumină îl străpung. sau avangardistă. Iar în Aubade (expresie literară pentru o serenadă matinală) : Des soleils assassinés reposent leur sang / Adossés aux margelles / . sau realistă. Și-ale căror coloane de-augustă măreție Le asemănau seara cavernelor primare. În splendori fără număr și voluptăți domoale. Cercurile infernale. Nuferi de nemurire pe lacuri mari. complex. Acolo-am stat mult timp între mare și cer. PASO DOBLE Ursitoarea părăsită Sieși își citea-n ursită. Gill. Cântarea cântărilor Pâna-n zarea zărilor O relua pe-o țiteră Literă cu literă. Avea păpuși în păpușă. ursitoarea părăsită Învârtea din vale-n vale / Cercurile infernale /. Nălucilor din cer hula era soție. ei bine.Avea păpuși în păpușă / Şi uși multe după-o ușă /. Banchetului galactic setea să i-o inunde. prof. Cu-n clocot călâi Tras de la călcâi Pân-la căpătâi... VIAȚA DE DINAINTE (după La Vie antérieure de Baudelaire) Am sălășluit mult sub bolți de-mpărăție Înscânteiate zilnic de soarele din mare. Pe o masa scundă. Soarta sorții se perindă. Singurică și multiplă Intr-o hăinuță de țiplă. NUCA Mă-întreb ce degete ghidușe Pot în lăuntricul meu rod Să sape patru urechiușe De marmură cu iz de iod.. Astfel în Paso Doble. rotunde Palate unde timpul prin geamuri nu pătrunde. Iar în Ciocârlia reușește să exprime în cuvinte zborul păsării care urcă mai presus de toate celelalte în înaltul cerului : Susul susului lajung / Podul dintr-a noua vamă / Cu lumina îl străpung /. Cu-o floare la gaică. . Planete fără număr albăstrite în unde Și veri de ani lumină sub zenituri eterne. taică. cu trupurile goale. În ce ne privește. și mâine visul de rest îl voi discerne. Pân-ai să vezi chestii Ca în fundul ceștii. Autorul nostru se pricepe într-adevăr la jocul de cuvinte. în stelare cisterne. O sârbă rotundă.-ntr-a noua oglindă. Vin mereu nou și gata. Cerul cer când se proclama. Așa să fie ? Vă redăm mai jos câteva din poeziile domniei sale ca să apreciați singuri. Din val val și din ou ou. sau romantică. a trecut ca profesor la literaturile de limbă franceză la Université de Montreal. Ce-ntrețeseau solemn bogata lor beție Cu-amurgu-n ochi-mi dus ca-ntr-o a doua zare. Unde. scrie şi poezie.În genunchi cu trestii / Şi șoldul ca peștii / în care metaforă apare fulgerătoare viziunea dansului unduitor al țigăncii. CIOCÂRLIA Susul susului l-ajung. Antoine Soare.. căci dl.septembrie . credem că poezia e mai mult decât atât. Cu ea zmeul zmeilor Plâns de zeul zeilor Îndura un chin cumplit Că-și era sieși chip cioplit. Dar cine este acest personaj ludic.. dar crede că poezia este înainte de toate un joc de cuvinte. În genunchi cu trestii Și șoldul ca peștii. Sperăm că aceste poezii trimise spre publicare sunt doar începutul unei colaborări fructuoase pentru cititorii revistei. (Iute si măruntă) Cu-ocoluri de undă Și suciri de fundă. Visez. un rebus cu atât mai reușit cu cât e mai complicat. Din ce-i vechi tot scotea nou.

en cette année où l’appareil de surveillance policière parisien se vit tripler de taille . y compris des banquiers. Comment les contemporains de Hugo auraient-ils réagi en présence d’une Lady Gaga? Les périodes révolutionnaires peuvent parfois avoir de curieuses conséquences. déjà grisé. Celui qui venait de prendre la parole en profita pour se commander un Bourbon à une jolie blonde grassouillette. s’étonna l’Anglais. Comment une patronne de cabaret pouvait-elle avoir appris une bonne vingtaine de langues sans être issue d’une famille qui pouvait se le permettre? La question était d’autant plus mystérieuse que l’histoire de ses origines se perdait une mer de spéculations plus ou moins farfelues. On disait même qu’elle collaborait étroitement avec le service de renseignement français à propos des affaires étrangères. s’il y avait « numériquement » davantage de Parisiennes coincées. Et pourquoi pas en France?. –Comment. Hutin crut devoir baisser la voix pour discuter d’opinions scandaleuses. Mais justement. il fallait réussir à ouvrir ses portes à travers le mariage. Paris n’en produisait qu’une fois par siècle. lâcha l’ami de Hutin. Mais voyons. L’on songe pourtant moins souvent que ce furent les réactionnaires qui provoquèrent les désagréments les plus incommodes pour cette même bourgeoisie. Daumier. et quelques-unes d’entre elles étaient presque barbares. barbares? interrompit de nouveau le Milord. Dumas. modestement occupés à siroter du champagne en fumant des cigares aux frais de leur nouvel ami. déjà? Ah oui. lequel avait récemment quitté son poste de Ministre des Finances? Son jeune guide s’enthousiasma. Qui plus est. Il est vrai que Sa Majesté la reine d’Angleterre avait les mœurs un peu rigides. –Et vous voulez bien m’expliquer comment une femme comme elle s’est retrouvée à gérer un cabaret à Montmartre au lieu de devenir princesse de quelque chose? s’enquit naturellement l’Anglais dans un français curieusement dépourvu de maladresses ou d’un accent cocasse. –Peut-être bien Hutin. mettant en scène un couple qui traverse les âges depuis la modernité jusqu’aux temps les plus reculés de l’Histoire. Le Parisien au Bourbon acquiesça en riant : c’était bien là le problème de la noblesse de sang. y avait en effet rencontré quelques jours plus tôt un Anglais fort sérieux qui avait eu le malheur de voir son Grand Tour abrégé par une chute de cheval qui lui avait sérieusement endommagé la cheville. Si je peux vous garantir une chose. c’était évident : elle avait beau pouvoir citer Platon en grec et connaître et connaître Kant sur le bout de ses doigts. l’Amélie : il paraissait qu’elle s’y connaissait assez en affaires pour entretenir une correspondance régulière avec des types comme le baron de Rothschild et la famille Astor. Quatre étrangers qui discutent de femmes dans une maison close en viennent à parler d’une certaine Mademoiselle Amélie. où l’on ne pouvait plus rédiger une lettre ni envoyer un cadeau par la poste sans songer que la lettre serait lue et le cadeau déballé. vous vous imaginez bien que la chose n’est pas évidente. l’on estimait à un incroyable dix pour cents le pourcentage de prostituées par nombre d’habitants. il y a qu’à voir le genre d’oiseaux rares qui pousse dans ces eaux-là et à les comparer aux petites poupées de chez vous. femme fatale. elle parlait une bonne vingtaine de langues. du nom de Louis Hutin. . Depuis lors. un peu coincées. comme quoi son cabaret réunissait tous les soirs des artistes comme Hugo. C’était vrai ce qu’on racontait à son compte. Certes. Le plus jeune d’entre eux.septembrie . c’est que c’est certainement pas Londres qui aurait pu produire une dame aux camélias ou une Mademoiselle Amélie. Qui diable prendrait la peine d’aller jusqu’à Montmartre rien que pour prendre un verre? Pas mal de gens apparemment. Il répondit alors que cette Madone de la Cet extrait figurera peut-être au début d’un roman sur la fuite du temps. Parce qu’elle faisait pas que snober la mode des comtesses et chanter des chansons grivoises. créature étrangement émancipée. Mais d’un autre côté. –Pour vous en convaincre. et encore. et où les jeunes hommes de bonnes familles se virent somme toute contraints à chercher refuge dans les lupanars. à en croire la réputation respective des unes comme des autres. des rapports de police avaient récemment révélé qu’à Londres. mais encore fautil qu’elle soit à portée de main. en dépit des efforts sincères de son jeune compagnon. ce bon vivant l’avait gaiment adopté. ses idées n’étaient pas du tout celles de l’Europe. Et pourtant. espérant y trouver un havre où l’on pouvait encore tenir une conversation libre entre personnes éclairées. ce dont les diverses bourgeoisies européennes eurent beaucoup à se plaindre. On la disait le plus souvent née à l’étranger dans un empire d’Orient ou d’Amérique du Sud. le chef de la police de Paris était personnellement chargé d’assurer sa protection particulière. Ce qui faisait naturellement songer que. toujours aux frais de leur nouvel ami qui voyait ses dépenses de la soirée grimper dangereusement. en mars 1848. Philipon? Et que ces derniers venaient régulièrement se saouler et discuter de philosophie aux côtés d’éminents politiciens comme Messieurs Lamartine et Goudchaux. Elle y était sûrement pour quelque chose dans la bonne gestion des colonies d’outre-mer . faisant ainsi de ce métier la principale source de revenu féminin des petites Victoriennes. Comme s’ils n’étaient pas déjà dans un bordel.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 26 Mademoiselle Amélie Miruna Tarcău Or. la mine de ce dernier s’égaya aussitôt : il avait déjà entendu ce nom-là quelque part. Si on n’avait pas la chance de l’intégrer dès la naissance. celles qui ne l’étaient pas se lâchaient sans doute beaucoup plus que leurs voisines des îles. Évidemment que c’était vrai. –By Jove! Et dire qu’ici c’est les Rosbifs qui ont la réputation d’avoir un bâton dans le cul. aussi vrai que Napoléon III reconquerra l’empire de son oncle! Comment pouvait-il ne l’avoir jamais amené encore amené au cabaret de mademoiselle Amélie? Des comme elles. notre Britannique trouvait pourtant encore les Parisiennes – comment dit-il. –Et pour une patronne de cabaret qui verse dans les affaires douteuses. Nous sommes présentement à Paris. Il est de notoriété publique que l’année 1848 fit déchoir plusieurs gouvernements. C’est donc dans un bordel que nous retrouvons d’abord nos quatre gentlemen. car il s’était surtout promis de lui faire oublier son malheur en le rendant éperdument amoureux de Paris.

il n’y avait pas un chat. et Jean-Marie Berthier. l’Anglais manqua de mots pour exprimer sa gratitude. lorsqu’il était petit. Les mauvaises langues le disaient amoureux de la fée de Montmartre.septembrie . –En raison de ses fréquentations… tu parles! Ça fait au moins sept mois qu’on sait qu’il est sur ses traces. Or. mais après avoir enfin rencontré le suspect. L’Anglais insista. oh! Il ne fallait pas non plus aller jusqu’à croire que c’étaient les quelques anarchistes qui fréquentaient son établissement qui chicotaient le plus la bourgeoisie bienpensante. protestait-il . Mais. ils ne se connaissent que depuis trois jours. –Un point de rendez-vous est déjà établi. De son côté. Estomaqué. ils devaient lui promettre de passer la soirée tous ensemble au cabaret de mademoiselle Amélie. Mais. Aussitôt monté dans sa calèche. C’est alors que le sergent lui fit signe de descendre. l’avait déjà rencontrée? Mais quel travail effectuait-il donc à son compte? Oh. le jeune Hutin faillit en avaler la cuillère dans laquelle il se préparait à faire brûler de l’absinthe. auquel l’ami de Hu tin avait proposé de joindre leur petite compagnie alors que la soirée était déjà avancée et que ce dernier se préparait à rentrer. Jacques Constant sentit un nœud se nouer au fond de son estomac en comparant ces agents aux chiens de garde qui patrouillaient les champs de son grandpère à la campagne. ce qui constituait sans doute là son argument le plus convainquant. qui semblait avoir été évacué de ses autres locataires pour l’occasion. des patrouilles de la garde municipale de Paris apparaissaient ici et là. Ce à quoi l’ami de Hutin lui jeta violemment sa modestie au nez. Et tout le monde savait qu’elle entretenait une correspondance avec Rothschild? L’Anglais avait du mal à comprendre comment elle conservait encore une crédibilité quelconque en prétendant adhérer à des idéaux aussi nuisibles à ses intérêts personnels. Lorsqu’il entendit cela. de condition modeste : Louis Hutin. Lamartine. bientôt suivi d’une bonne partie des clients qui finiraient probablement par se faire mettre à la porte. si ça vous chante. répondit alors nonchalamment le Parisien au Bourbon qui avait été le premier à mentionner son nom. Après avoir convenu à grand-peine d’un lieu de rendezvous. Elle ne se refuse jamais à rencontrer personne. répondit Hutin. Non loin de la maison close. ils ne pouvaient certainement pas se contenter de juger la personne en question à partir d’un portrait ou de récits de seconde main. Il hésitait quelque peu à faire part de ses doutes à son sergent lorsque la calèche s’arrêta brusquement devant une auberge qu’il ne connaissait pas. Du moins avait-il l’avantage de savoir qu’Amélie Simon n’était qu’un pseudonyme que sa cliente avait adopté lors de son départ de Rome. il connaissait les enjeux que représentait cette femme – et ne les connaissait pas. Dès demain. cet Anglais dépensier à la cheville rompue n’avait pas même cherché à s’approcher de sa cible depuis qu’il lui avait présenté Mademoiselle Amélie comme on suspend une sardine sur le nez d’un chat. celle-ci se mit en route malgré la nuit sans lune qui ne permettait guère au conducteur de voir à plus de trois ou quatre mètres devant lui. car il s’empressa en effet de recouvrir son allure habituelle d’homme pressé. vous aussi vous pourriez vous faire votre propre opinion sur la question. où elle avait autrefois professé le double métier de courtisane et de chanteuse d’opéra. Autrement. l’ironie de la chose. après avoir conclu l’affaire qui l’avait amené au bo rdel. En privé. il semblait plutôt bien renseigné sur la question. tandis que Hutin balbutia maladroitement qu’il n’avait encore jamais fréquenté d’établissements de ce genre. elle préférait qu’on l’appelle Betty. –Et que savent-ils sur Amélie Simon? –À peu près rien. il n’était que portier. –Alors? Le sergent Larras semblait à bout de patience. En tout cas. le Parisien au Bourbon – du nom de Jacques Constant – ne prit pas même la peine de les saluer en sortant. Non. mon bon monsieur – comment diable s’appelait-il donc. date à laquelle était prévu le retour de mademoiselle Amélie. c’était que son attitude à l’égard du sexe lui avait certainement valu plus de haine populaire que tous les discours de Robespierre n’en avaient attirée sur ce coupeur de têtes. déjà? –. Il va sans dire que l’individu pouvait assez aisément modifier sa physionomie en fonction des diverses identités qu’il souhaitait assumer. À leurs dires. Tout de même! N’avait-il pas la chance de la voir tous les jours. paraissait-il. Entretemps. de père inconnu et sans occupation pagina 27 professionnelle. Il eut alors le sentiment d’en savoir aussi peu à son propos que ce pauvre Hutin qui se vantait de pouvoir juger de son caractère par le seul fait d’avoir aperçu un jour son portrait dans le salon d’un ami. une bonne dizaine d’agents en uniformes patrouillaient l’édifice. Constant connaissait déjà l’histoire. Je peux vous arranger ça quand vous voudrez. Puis. ce n’était rien voyons. de l’entendre discuter avec Hugo et Lamartine? –Bah. oh!. appréhendé deux fois l’année dernière pour cause d’ivresse publique. et lui fit la surprise de l’escorter jusqu’à un grand foyer où il comptait attendre la fin de l’entrevue de son officier avec Mlle Amélie. Avait-il déjà eu l’occasion de fréquenter ce fameux cabaret? –Fréquenter? Pas vraiment… j’y ai surtout travaillé. Mais la bêtise? L’incompétence? Le jeune officier se figurait mal un tueur à gages revêtir le rôle d’un parfait imbécile. un homme lui fit bientôt signe de le rejoindre.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL finance se plaisait à soutenir des idées qui dépassaient de loin les espérances de tous les pauvres diables qui souhaitaient voir advenir l’abolition de tous les privilèges – le type d’idées qu’on n’osait plus soutenir depuis la chute de la première république et la révolution américaine. et eut le bonheur d’offrir une nouvelle tournée. face à une affaire aussi importante. le départ de leur nouvelle connaissance fut salué d’une vieille chanson vaudoise que l’ami de Hutin se mit à gueuler à tue-tête. il était bien forcé d’admettre que ce dernier était loin de correspondre au profil de l’homme qu’ils recherchaient. Il la connaissait donc personnellement. Goudchaux et quelques autres. Monsieur. ce n’était pas juste. il n’était pas le seul. –On la dit en voyage. ils remirent la rencontre à lundi prochain. L’homme en question est accompagné de deux individus dans la vingtaine. fils de bibliothécaire. Apparemment. Il s’agissait d’une rencontre de fortune. moi qui ai déjà aperçu un portrait d’elle dans le salon d’un ami. je peux déjà vous dire que je ne la trouve pas jolie. Comme tout le monde. les laisser parler dans l’ignorance comme ça. Notre homme a simplement mentionné qu’il en avait déjà entendu parler en raison de ses fréquentations avec Messieurs Hugo. ce que Jacques Constant ne croyait qu’à moitié. De part et d’autre de la rue. –J’imagine qu’il faut l’avoir connue en personne pour comprendre l’attrait que toutes ces personnes lui trouvent. l’Amélie. Curieusement. sinon ce qu’en dit déjà l’opinion publique. Son officier quant à lui avait de plus en plus de mal à s’expliquer pourquoi toute cette affaire l’irritait à ce point. . ce n’était certainement pas pour ses opinions politiques que l’on réclamait à grands cris de l’enfermer pour outrage à la morale publique .

Când daci și romani. Din flacăra vie ! Din lespezi ! PLAI ȘI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul. ca-n povești. Grădinile smălțate – un pocal. pătruns de nostalgie Și printr-o diafană melodie De sentimentul meu aș da de știre… Aș scrie un poem limbii române. arse.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 28 Redundanță perpetuă Sărbătoririi limbii române Melania Rusu Caragioiu 3 Și sentimental nu -i o pâlpâire. nu moare Ea vine de foarte departe: Din văi scăldate în latinitate. Pregătite-s peste lume să zboare. prin vifor renăscut ! . Cuvintele ei – stele rupte din soare. Un vers. grai al ființei noastre Până-n vremuri legendare ! Scris-ai pe azur imagini De titani căliți. O limbă care vine dinspre doine Și-n infinit va înflori și …mâine ! LIMBA ROMÂNĂ – O FLOARE Pe-acest pământ trăiește o floare: O limbă rostită prin văi și ponoare. Se întrupează doina cea bătrână Din inimi mari și mari istorii toarse. cătinel Doina ta. dârz. Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost. LUMINI DE PESTE „SECOLI” II Poeziei românești de începuturi Spre cronici din adânc privești În hermeline moi drapat.. Zboară-n văile albastre. Învie lauri din pământ mănos Peste lințoliul timpului trecut. DOR DE PLAI ȘI DOR DE GRAI Dor de țară cin’ te știe… Cine plânge cătinel.. TESTAMENTUL MEU Vouă. Să plăsmuiesc în el doar flori și fluturi. cin’te știe.. o carte. îndrăgit. un răzor. să nu îl pierzi.. urmașilor mei Cu limbă de moarte vă las puțina-mi avere. caldă. cum ți-au cântat poeții. Balanța vremilor sub scut Mereu spre pace a înclinat. Cântă-n graiu-i. cin-te știe… ÎNFIORĂRI Motto: Din oseminte plânse sub țărână Și lui Zamolxis. Pe strada cu inscripția de Trei. Răsfoiesc slovele clare Căutând să văd anume Ce se-ntâmplă-n depărtare Locului meu sfânt. pajiști verzi . pentru-nceput. tot. Dansând sub soare-n raze de săruturi. Mai semănând pentru popor În straiul strâmt. iubind și ploi... castel și …răzoare.. plai de glorii. Grai dulce alcătuit din roua dimineții. Prin munte.septembrie . arsă… Aș scrie un poem limbii române. Spre albastrul ușor.. Și cântecul mult . Peste secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut. POEM LIMBII ROMÂNE Aș scrie un poem limbii române În care dragostea nu e o farsă Aș scrie un poem limbii române Cum n-a mai scris decât un Eminescu. și Din balade cu mioare vorbitoare… LUMINI DE PESTE„SECOLI” Poeziei românești de începuturi I Poeților Văcărești Pe strada mea cresc umbre mari de tei Și păsări prinse-n trilul muzical. Limbă dulce. timpul strecurat Sub vechi cetăți – un pas pierdut. pe lume. Duioase.al meu glas. popor nou prefac Și limbii române dau glas. Nici frunza cea-ieșit din vară. De latinească gintă. din bătrâni Născut-a-n durere valențe sublime: Idealuri târzii. Calm. Din care floarea prinde rădăcini Și dulcea limbă. Istoric. Dor de țară.. Te cinstesc cu prețul vieții Și nețărmurit te apăr. în relief. Frumusețea ei nu se stinge.. Mistuitor. Cântând străbun pământul. ca ofrandă. de cicoare.. Asfințitul din câmpie ? Domolit vorbești cu fală. de-o veșnicie … Dor de țară. Cântând în noi un vers de început.. Un vers în bronzul lui turnat: Vitralii mari din Văcărești. În vorba străbună a neamului dac Romani din columnă-au rămas.. Dintr-un clavir cu clape de sidef Și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi. Ferbinte suflet patriot Iubind și flori. foc lăuntric mocnit Și slove spre timpul ce vine. TU. Ce moartea îl curmă-n durere ! Cinstiți-vă țara ! În inimi purtați-o ! Și-a ei limbă sfântă să-o creșteți ! Stindardul culturii să freamăte falnic. Graiul tău. Când pronunți te înfioară Vise stinse. se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini. Limbajul cărunt. din stâncă Și-ai durat din caldul sânge Rădăcini de magmă-adâncă..

Aşa că bolborosesc o explicaţie neconvingătoare. „Nu te poţi uita întruna la televizor!” – îmi spune el. cu demnitate. va da năvală în Wikipedia. de altfel. acolo unde lucrează el acum. „De mine. Ochelarii negri îi restituiau bretonul pierdut. Fac imprudenţa să-i spun că. După o discuţie lungă. Variaţie: Cel care crede că aselenizarea lui Apollo 11 a fost filmată într-un deşert australian. pentru că are acea tendinţă tinerească de a lăsa să se înţeleagă că ştie ceea ce. „Cum?” – insistă Jorge. sar în apărarea odiosului. ori că-mi pun parchet în subsol. ca să pretind că-mi construiesc un patio. Iată-mă plasat în generaţia lui McCain. am mai lucrat împreună”. a luat-o nevastă-mea de la Costco. da. speculează el. Încasează întruna penalizări pentru nereguli la livrare (întîrzieri. cu buzele lipite de microfon. unde lucrez eu. privindu-mi mâncarea. dar că eu mă mulţumesc cu puţin.” „Poate fi enervant. Omul de la birou era un quebechez încă tânăr. „Indiană?” „Indiană. pe când ascultam muzică din Balcani. Cel care crede că World Trade Center a fost pus jos de CIA şi de evrei Inginer şcolit la Timişoara. nu pleca în week end cu mai puţin de 60 de ore lucrate. despre viaţa socială bogată la care mă obligă nevasta. care se desparte de pastorul lui. etc) şi amenzi de circulaţie pentru lipsă de talent la şoferie.” „Aaa. pentru că în acea zi lipsea un mecanic priceput. de pe lângă autostrada 40. Nu mi se plânge de pierderea semnificativă de bani. nu este lăsat să treacă peste norma de 40 de ore pe săptămână. Iar pe McCain îl declară un bătrân odios. So listul . Profitul diminuat îi induce puseuri de sfântă mânie proletară orientată către puternicii acestei lumi. ce-am văzut pe capul solistului. Mă priveşte ca pe-un mincinos. Doar pare tânăr. neapărat americanii şi evreii. care ar fi din generaţia lui Obama. Îl bănuiesc că. pe undeva? Există vreun risc să bată. cu vorbele: Eu oricum n-am mai călcat prin biserică de 20 de ani”? „Nu-ţi place pentru că-i tânăr ?” . De cele mai multe ori pornea. Când am reuşit să-mi dezlipesc privirea. spune el.” „De unde?” „De la Costco”. uneori nu. prin opoziţie cu el. maximum cinci. te sileşte să adopţi rolul de avocat al diavolului. are aparenţa unui clown? Şi nu-i oare de admirat celălalt. cu referire la un nou venit în grupul meu. în orele care urmează? Cea mai interesantă presupunere a aparţinut doamnei mai tinere: „Poate ca să-şi ascundă chelia?” Asta era! Omul avea o frunte care se întindea pînă în moalele capului.spun eu. Eram la un service auto păduchios. bănuiesc. există şi în Quebec. „E un tip ok” . M-a sfătuit să dau un telefon înainte. Pe când eram colegi. tânărul mi-a spus să vin altădată cu maşina. cânta un amestec antrenant de Oci Ciornie şi Geamparale. la Café Sarajevo (reinventat la o nouă locaţie). Spuneţi oricui răspunde că vreţi să vorbiţi cu Monsieur Jerry. Cristina şi doi prieteni mai tineri ca noi. întors la biroul lui. numai ca să-i mai tai din elanul de a spune lucruri acceptate de aproape toată lumea cu aerul că-ţi livrează fructul ultimelor lui meditaţii. care repetă întruna acele vorbe ridicole: „my friends…” Instinctiv. de fapt. dar el îl laudă de parcă ar fi singurul lui apărător. îşi trag singuri în picior. de exemplu. care. „Aţi mai lucrat împreună?” Îl întreb dacă are o problemă cu auzul.mă întreabă tânărul meu interlocutor.” „Cum spui?” Cel care se prezintă „doamna / domnul” Cutărescu Cutărescu e nume românesc. nu ştie!” Tânărul meu interlocutor a tăcut.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 29 Cei care mă enervează II Florin Oncescu sârb. desigur. Maşina mea avea o problemă care se manifesta intermitent. Tresare şi mă întreabă: „Cum spui?” Repet: „Ai o problemă cu auzul?” Se gândeşte două clipe şi spune: „Nu. Cel care apără cu înverşunare idei necontestate de nimeni Cunoaşteţi genul? Cel care. când a fost ales. Dar de ce mă-ntrebi?” „Păi. doar atât”. O discuţie despre Obama şi McCain. tot când a fost ales. seara Mi-am amintit de această veche fobie în urmă cu câteva seri. chiar deasupra frunţii transpirate? Nişte ochelari de soare! Am pornit o anchetă printre comeseni. „De ce?” – mă întreabă el. capabil de o inspecţie detaliată. Mi-e greu să-i spun că-mi place să mai citesc câte-o carte.într-unul care-l declară mentorul lui spiritual din ultimii 20 de ani pe un pastor care. Cel care nu-mi dă dreptul să fiu altfel decât el Portughezul Jorge e amărât că. înainte de-a răspunde. ochelarii pe cap? Bate soarele. într-o discuţie. Din grupul de tineri îngrămădiţi pe canapeaua circulară de lângă formaţie. am constatat. „Prefer să-mi petrec timpul altfel”. pisici strecurate printre pepeni. „Cum spui?” „Spun că e ok.spune el. are 47 de ani! Adică mai mult cu 4 ani decât Kennedy. pentru a avea motive să-i acuze. vorbind la televizor. oprit. cu un tânăr coleg. „Şi de cine să întreb?” – l-am întrebat. Cel care-şi ţine ochelarii de soare înfipţi în păr. Casă de suburbie nam. De ce îşi ţine acel om. ajuns şofer şi proprietar de camion cu baza la Montreal şi cu câmpul de operaţiuni Canada şi Statele Unite reunite. pentru că mă pui să repet fiecare vorbă. înainte de culcare. să-i tăbăcească şi să-i jefuiască pe toţi ceilalţi. ori mai mult cu un an decât Clinton. o fată înaltă şi zveltă se săltase în picioare şi începuse să-şi unduiască tot ce putea ea. să verifice acurateţea datelor livrate de mine. îi spun. Îi spun: „Obama nu -i tânăr. Îi amintesc de problemele fiecăruia dintre cei doi candidaţi la preşedinţie cu pastorul lui personal. de ideea lui despre ceea ce înseamnă buna creştere. „Câtă încredere pot să am – îi spun . asta-i ca să câştig timp. tot un clown.” „Aveţi un nou coleg”. Cel care îţi cere să repeţi fiecare vorbă pe care o spui „Ce ai azi?” . Mi se plânge de excesul de timp liber. dar meteahna. mi se permite să fac vreo zece ore peste normă. unul perfect adecvat maşinii mele.septembrie . un solist talentat. Barack Obama e plăcut de mai mult de jumătate dintre americani şi de aproapte tot restul locuitorilor planetei. „Am o specialitate indiană.

ofensat şi el de palma unui băcan. prima poezie. care şi-a onorat oaspeţii cu alese gustări preparate de ea-însăşi. spune ce ştii tu despre autorul respectiv sau despre fabulele scrise de el. dar știu că performanța este evidentă. Dacă păsăruica se va aventura în elanul său către libertatea totală ce se află dincolo de aceste vitralii. mai precis de schiţe umoristice. de la Valea Mare . în care e vorba despre cum se prezentau şi cum se luau examenele de către elevii adulţi în perioada comunistă în România. Adică. La întrunirea de joi 19 septembrie 2013. mielule? La care elevul. la deplina maturitate. a plecat în lume să-şi împlinească destinul. elevul care trebuia să treacă era supus întrebărilor repetate ale profesoarei care încerca să smulgă măcar un răspuns pozitiv de la el. dar ambițioasă. Impresionant pentru o femeie care.că rondel înseamnă. iar în celelalte EXCEPŢIA. cu fiecare volum. Multe buchete de flori au onorat-o pe poetă. Şi. Dar atunci. devenind unul dintre remarcabilii ambasadori ai culturii române. a mai urcat o treaptă spre perfecțiune. importanţa tradiţiei în viaţa neamului. ea va risca să-şi frângă trupşorul şi să cadă moartă pe lespezile reci ale podelei catedralei. cu reluarea versului de început. Dacă se întâmplă să vă cadă în mână placheta aceasta de versuri. vă recomand să citiți. care. când la examenul de bacalaureat un vlăstar frumos de familie bună care avea ca subiect de examen „poetul Eminescu”. la mijloc şi la final .dincolo de rima îmbrățișată. şi iat -o astăzi tu . ele înfruntă un risc –anume. de o mai mare virtuozitate şi dificultate. cum o să vedeți. Mă întreb dacă va fi existând o altă preocupare mai profitabilă pentru sufletul fiecăruia dintre noi. la întrebarea-citat a comisiei de bacalaureat : . Alte măşti. Autoarea de proză scurtă.Ei. Este o profesiune de credință care trimite la „Jocul secund” al lui Ion Barbu. răspunde în fine : săru-mâna. Cenaclul s-a încheiat cu lansarea celei de a doua cărţi de poezii Într-un vechi tramvai cu cai a doamnei Carmen Ileana Ionescu.Nu. În volumul de față. aflarea corespondențelor care să genereze o tensiune spirituală cum nu afli întotdeauna în poezia obișnuită.Chiriacescu Dar schiţa aceasta mi-a amintit o întâmplare din timpul tinereţii mele (că nepotismul nu s-a născut ieri. străluminat. prezentând şi cartea sa « Dumnezeu acest necunoscut ». Cenaclul Peniţei. Care va fi ultima nu știu. Cenaclul a avut o mare audienţă de public. muzicalitatea versurilor. atacă rondelul.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 30 Cenaclul Eminescu Livia Nemțeanu . D-na Melania Rusu-Caragioiu a închis orizontul acestei târzii după-amieze citind câteva poezii din cele şapte cicluri ale ultimei sale cărţi intitulată abscons : „Năluci cu pinteni”. care este incognoscibil.dacă socot eu bine . ce altceva. Poezii din volumul Rondeluri şi alte clipe de lumină Lia Ruse C u rond elu l în brațe Mi hai GO LESCU Ce aventură! Fiică de dascăli ofensați din Teiu Argeșului. cu care şiau permis să „cocheteze" numai preferații muzelor care stăpânesc bine tehnica versificării. identitatea noastră ca români şi creştini. Lia Ruse nu s-a oprit aici. dar bine cunoscuţi pentru suficienţa lor). au citit din creaţia lor : d-na Doina Hanganu şi părintele Radu Roşcanu. Poeta Melania Rusu Caragioiu a încheiat seara cu prezentarea cărţii sale „Năluci cu pinteni”. „Biserica cu ceas". mai cu damigeana de zaibăr. ispitirea de a crede că orbitoarea lumină a vitraliilor colorate este însăşi lumina cerului liber. (Îl chema Ion Mielu). deosebit de entuziast şi receptiv. nu pregetați să vă bucurați de progresul realizat de poezia care. la care elevul rămânea mai departe mut. Doina Hanganu a citit o scriere intitulată « Examene la fără frecvenţă ». mai cu o intervenție icicolo. care răspunde aşteptărilor auditorilor săi. o poezie cu formă fixă. Şi în disperare de cauză. ca să vă dați seama de acest lucru. în cotidianul „Argeșul". rondelul de început al cărții. scrise cu umorul care o caracterizează pe autoare. din care auditorii au luat cunoştinţă despre mahalalele vechiului Bucureşti cu obiceiurile şi ocupaţiile locuitorilor acelor timpuri. superbi.15 cărți de poezie la activ. a avut loc o nouă întrunire la cenaclul nostru. Tu eşti Mircea ? el a răspuns prompt : . „Cuvintele" care „mereu născând" au trecut în poeme „prinse-n cercul unui gând”. care trebuie să închidă buclele tot așa cum s-au deschis . aceeaşi piesă …Cu excepţia că în zodia comunismului aceasta era regula. Va invităm să vă ascuţiţi curiozitatea şi să vizitaţi acest cenaclu lunar. intitulată „Rondeluri şi alte clipe de lumină”. semnificând rostul de catharsis al . hai. dacă s-ar aventura să zboare sub bolţile lor înalte sau să o ia razna prin pădurea tuburilor prelungi ale orgilor. s-a lăsat sedusă de o plăcere lirică devenită aproape o stare cotidiană. Mircea e frate-meu. eu sunt Şerban. Au citit poezii doamnele Eva Halus – gânduri şi peisaje din vacanţa sa la Lille (Franţa) – şi Melania Caragioiu din ultimele sale creaţii publicate şi nepublicate. decât o formă rotundă. * Joi 17 octombrie. despre cunoaşterea lui Dumnezeu. de pildă. pentru a-l face trecut. dar acesta a izbucnit cu o forță pe care probabil nici ea n-a bănuit-o. Legătura sa de suflet cu poezia se lămureşte de la sine din citatul următor : În biserica noastră de tradiţie bizantină răspunsul la întrebările credinţei ţine de ordinul poeziei. ci din totdeauna). fiindcă rondelul presupune structurarea poeziei în trei catrene. profesoara încearcă să-i învioreze memoria cu un citat : de unde vii tu. utilizarea ingenioasă a simbolurilor. Dar nu doar pe aceasta. Lia Ruse a luat târziu în brațe versul. de exemplu. Au trecut 22 de ani de când Liei Ruse i-am publicat. Părintele Radu Roşcanu a vorbit despre cultura ca istorie. Asta-i prima performanță. Aidoma lui Mihai Tican Rumano din Berevoești. (Erau trei fraţi de viţă boierească.septembrie . dom’le profesor. Înălţimile ameţitoare ale unei catedrale numai păsărelele pot să le înfrunte. capabilă s-o trimită în sferele înalte ale spiritului. după ce-i spunea : bine.

Prin vraja timpului cochet În inimi sunt lumini închise. iar la noi.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL demersului artistic. blând.. unele mai elaborate și mai inspirate decât altele. Jocu-aluneca în noapte. cum semnează prezentul florilegiu liric. din seria lui Villon.. Cum mă risipește. ci şi-n cele ce urmează. ci şi virtuozitatea invadatoare pentru emuli. fiindcă poemele sale generează într-adevăr lumină. căruia poeta îi recunoaște nu doar exemplul molipsitor... Cuvintele mereu născând. Şi nici nu știi să ții secret! În clipele zodiei scrise. poetă de limbă română trăind acum în Canada şi reîntorcându-se vara la Pitești. Clipele trec tremurând. atunci când talentul este evident. Un emul. menite să împlinească rostul liricii în concertul celorlalte arte. Excelsior! Se zbătea ceasul să-mparte Bucăți de timp căutător (Clipe-n lăcomia lor) Ce-ncercau dorul să-l poarte. Parcă strălucește-n mers cuvântul Dincoace de singurătatea sumbră. Bolțile vibrau sonor.. din seria deschisă strălucitor de Macedonski. Alfred de Musset.. Prinse-n cercul unui gând Ca un joc cuprins în scheme. la francezii care i-au fost model. Orologiul îşi scandează avântul. cu emfază. . Să sperăm că aventura sa lirică nu se va opri odată cu tipărirea acestui al 15-lea volum de „Rondeluri şi alte clipe de lumină”. Ceea ce se întâmplă şi la Lia Ruse nu doar în rondelul „Cuvintele”. în fine.. cu imagini şi metafore subtile. ca să scrie şi să tipărească poezie la cote înalte de temperatură lirică. bizar. rondelurile „Semnul e sus”. „Rondelul crinului”. Primăvara să mă cheme În al visărilor crâng. Amintirea peste vreme! Cuvintele mereu născând Au trecut în poeme. Depășind riscul artificialității.. Dulci emoții prinse-n suflet În cartea vieții sunt înscrise. CUVINTELE Cuvintele mereu născând Au trecut în poeme. Umbrele toamnei ciugulite… La porți de frig vântul veghează! Prin ochiuri de aur ivite O mână. Iubirea iar te fură-ncet! IZBUCNEȘTE CLIPA Izbucnește clipa-n flori-aprinse Şi-n această lumină rostesc: Despre umbrele cu flăcări stinse. Parcă răscoleau cu șoapte Culorile zorilor. Vremea spală natura cu umbră. ABSURDĂ PRECIZARE O pală de-aer matură pământul. Spectacolul îl antrenează vântul… O pală de-aer mătură pământul! JOCU-ALUNECA Jocu-aluneca în noapte. Absurdă precizare-n penumbră. „Rondelu l tăcerii”. Izbucnește clipa-n flori-aprinse.. IUBIRE Iubirea iar te fură-ncet Cu ale ei plăcute vise. Maurice Rolinat.atâtea întâmplări încremenesc! Iar strălucesc vorbe desprinse Din emoții ce pe liniște cresc. pagină cu pagină. cu emfază. Iubirea iar te fură-ncet Cu ale ei plăcute vise. „Rondelul rondelurilor” ne transportă „halucinant” şi „peste vreme” prin teme și stări de spirit în egală măsură tonice ori respirând „spleen"-ul englezesc. PLOUĂ CU FRUNZE Plouă cu frunze ruginite! Clipe dulci flutură. Nenăscut și-nfloritor. Cine va dori să realizeze o monografie a rondelului n-are cum s-o omită pe Lia Filoteia Ruse. Frenetic şi prelung îşi plimbă cântul Noiembrie înotând în penumbră... Clement Marot. O. Contururi lungi de fum tivite! Pe aripa zilei în amiază Nălucile ușor înviază În duioșii sărbătorite! Plouă cu frunze ruginite. Izbucnește clipa-n flori-aprinse Și-n această lumină rostesc. printre cei care comit pagina 31 rondeluri este şi Lia Filoteia Ruse. ... O. Și tânjea în gesturi coapte.. Cu sentimente nedescrise! Parcă viori cântă discret. Plutesc imaginile prinse În privire şi-ntinerite uimesc Pe un ecran în verdele lumesc Și doar de ochii mei închiși atinse. cu brio.. O pală de-aer mătură pământul. Vremea spală natura cu umbră. Nenăscut şi-nfloritor. cu „clipe” oprite ce „izbucnesc în flori aprinse” ca-n pasteluri iconografice. Îşi numără secundele-n umbră. Plouă cu frunze ruginite! Clipe dulci flutură.. Jocu-aluneca în noapte. le-aș împietri în vreme.septembrie . iarăși pictează.

Tatăl său i-a dat un sfat de viață: procedează așa cum îți spune conștiința și nu ține cont de părerea nimănui. China. în privința vestimentației care trebuia să fie simplă. aceeași grijă față de oamenii lui. prin rezonanță. etc. a acceptat să spele pe jos. asiatici. cinstea.. visurile autorului s-au îndeplinit în privința intensității și a lipsei de rutină. autorul face o mărturisire: . Principii morale sănătoase au reprezentat vestimentația și în relațiile profesionale. Statele Unite ale Americii. am constatat că. emigranți din Europa de Est sau mai ales români (95% din angajații săi). dar n-a fost să fie. după aproape treizeci de ani. autentic. unică în lume prin produsele și serviciile pe care le oferă (p. ca într-o vrajă. Viața i-a oferit roluri nesperate sau neașteptate și în rău. uneori alături de primul ministru al Canadei sau alături de alți demnitari ai altor țări. autorul își cunoaște bine valoarea. purtată de-a lungul lumii – pe ceea ce este și pe ceea ce știe să facă cu forța mâinilor și a minții sale.S.R. În zonele spațiale sau temporale pe care le străbate autorul. care-și bazau afacerile pe jonglerii și escrocherii financiare..Viața i-a oferit însă multe încercări din care a ieșit în extremis. are întâlniri neașteptate cu oameni de elită din domeniul artei. de voievod medieval și cu iubire de oameni. cu terebentină. numai că sensul a fost stabilit de DESTIN. pentru că invitații au fost de elită și pentru că domnul Victorov a dominat întreaga asistență cu personalitatea sa de talie. ca om de afaceri. Întâlnirea din 31 august a fost la un. nu se amestecă cu non valorile și.. Titlul cărții este o adevărată capcană literară.Respectul față de clienți. oriunde s-ar afla. încât deseori s-a trezit întrebându-se: Ce naiba caut eu aici? Ca emigrant. păstrătoare de butași originali. Dacă cuvântul talie reprezintă. dar și cu înălțimea fizică de 1. cât și pe drumuri de munte pline de riscuri.. român canadian din Windsor – Ontario și cu cartea sa – Din viața unui om oarecare. atât pe șantierele hidroenergetice. Am înțeles că nu contează țara din care fac parte.. La final te simți bine dispus ca după un vin bun de Cotnari. Nu voiam să mă identific cu acea gașcă de indivizi lipsiți de scrupule. se poate utiliza același discurs! Între carte și autorul ei nu există nicio contradicție. totul este natural. Bangladesh.septembrie .C. apoi în alte locuri din lume. un planșeu murdar de mâzgă. pentru câțiva dolari în plus.172). Cu toată modestia înnăscută și cultivată prin educație. în hățișurile unei dileme de tip hamletian: a fi sau a nu fi război? . corectitudinea. pentru a prezenta omul sau cartea sa. arabi.. a avut loc o întâlnire cu domnul Herman Victorov. la bicentenara Bibliotecă Atwater. Nu a acceptat compromisuri. și astăzi. În timp ce mai marii Lumii par prinși. dar și în bine. Făcând un bilanț.. au tentația să dovedească exact contrariul. dar n-a fost să fie.viața merge înainte! În consecință. (pag 337). încă din adolescență. în ziua de 31 august 2013 – zi internațională a vorbitorilor de Limbă Română. adică faptul că autorul nu este de loc un om oarecare și nici cartea care îl reprezintă nu are acest statut. care este. păstrarea demnității.. atunci. Autorul se destăinuie: Decizia mea de a părăsi compania a fost. de la prima până la ultima pagină.. Cartea are valoare de document pentru că domnul Herman Victorov face comentarii foarte precise și de bun simț asupra situației sociale și politice din locurile unde l-a purtat munca sa – Vietnam. fie că sunt țigani. a păstrat aceeași camaraderie de șantier. Se pare că era un aspect legat de noțiunea de respect față de propria persoană și față de mediul în care evoluezi. După ce am citit-o pe nerăsuflate.înalt nivel pentru că s-a desfășurat la etajul superior al Bibliotecii Atwater. din Montreal. Talentul narativ al lui Herman Victorov te ține în permanență prizonier. oficialități române la Montreal – reprezentanții consulari Letiția Belivacă și Florian Pârvănescu. Mai târziu. chiar dacă.mă impresionează omenia. pantofi tip antilopă. Oamenii de pretutindeni au un cod moral nescris.. Ajuns în posturi de decizie sau ca om de afaceri. Printre invitați s-au numărat mulți prieteni din Montreal ai domnului Victorov. Atent și sensibil la tot ceea ce îl înconjoară. de ceva vreme. definitiv luată. limba pe care o vorbesc. Eram hotărât să îmi deschid propria companie de construire a mașinilor de capsule. Rusia. fiind dotat de la natură cu o extraordinară memorie a .el nu te lasă singur nicio clipă și nici nu îți vine să îl lași singur în parcurgerea amintirilor sale. firesc. Generos și fără prejudecăți față de cei cinstiți și corecți. pentru că absolut toți cei care se apleacă asupra ei. elita. un fel de oglindă răsturnată. respectul. șosete de culoarea costumului și o tunsoare lejeră a părului său alb și ușor ondulat. Europa de Est. Paralela făcută între ședințele de sindicat de pe șantierul James Bay din nordul Quebecului și ședințele de partid din România comunistă este edificatoare. politicii. le acordă șanse să-ți câștige existența.. dar de foarte bună calitate. în anagramă. făcut din viile. dorința de a sări în ajutorul celui aflat la nevoie sunt norme care nu pot fi încălcate. cămașă de culoarea liliacului. Am călătorit în multe țări împrejurul lumii și am întâlnit oameni simpli care au dat dovadă de omenie la nivelul cel mai înalt.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 32 O întâlnire la. după executarea unei reparații tehnice. cu o voce profundă. .. Arabia Saudită. atât de necesari familiei în acele momente.nivel înalt! Cătălina Stroe versurilor. membrii ai A. cu care și-a trăit viața. domnul Herman Victorov a impresionat și prin eleganța sa – costum alb spre ivoriu. Și nici măcar dictatura sau viciile unui sistem politic nu le pot distruge (p. în care politețea. S-a bazat pe averea invizibilă.. ale anumitor mănăstiri moldovenești. Această prezentare are o legătură directă cu cartea în care autorul vorbește despre exigențele impuse de tatăl său. în aceeași seară (400 de pagini). pe unde a lucrat. etc. 198). A visat să devină actor. profesionalismul au contribuit la succesul și prestigiul companiei înființate de mine. cu o statură impresionantă. l-a afectat deseori financiar. peste timp.96m. A visat să devină pilot de încercare. a fost invitat de onoare la un Șeic din Arabia Saudită. Jamaica.

Când la nivel național s-a ajuns să se vehiculeze ideea că prin muncă cinstită nu-ți mai poți câștiga existența. pentru că profesor dr.septembrie . Astfel.S. Invitat la microfon.canadiene! O mare onoare pentru un român. umorul.R. vizibile. Antoine Soare. nu-i tocmeală! Între marile case domnitoare se aranjau căsătorii diplomatice.. a fost decorat cu medalia Jubileul de diamant al Reginei Elisabeta a II-a pentru contribuția sa deosebită la propășirea culturii. cu o vibrație anume. Viața. Triburile. furt și câte cazuri or mai fi nedezvăluite. Această vibrație specifică reprezintă de fapt suportul științific al cuvântului DOR. În continuare. la fel ca în pelerinajele la locuri sfinte. invitații și-au îndreptat pașii către platourile cu gustări diversificate și au degustat vinurile românești aduse în cinstea acestui eveniment. ajunse prea numeroase. Corupția apare ca rezultat al unui dezechilibru moral între dorințe și mijloacele de realizare a lor. Corina Haiduc Luca. dar și cu iubire de oameni și la toate întâlnirile la nivel înalt. organizator al lansării de carte.). Locul nașterii și părinții sunt niște repere care nu depind de voința noastră. Exilul – ex-île – părăsirea insulei. După ședința de fotografii de grup. Și totuși. acele mâini care ne-au legănat și ne-au alinat durerile copilăriei. dacă gândurile de război vor întuneca mințile marilor jucători. a zonei unde am apărut pe lume și a limbii vorbite în copilărie. o Diplomă de Excelență înmânată de dl. în extremis. se poate transforma.R. celor prezenți. speculă. ca actor. pe lângă elementele materiale. Richard Letendre este autor al piesei Cine este acest Ionesco? pe care a interpretat-o în limba română.C. de fraudă. Alex Cetățeanu. poetul George Filip și profesor dr. pentru reîncărcarea energetică. bine găsești este o lege a reacției Universale! Bunătatea unui om puternic și inteligent nu poate fi considerată un semn de slăbiciune. dar avea dreptul să-și ia cu ea lada de zestre. Este evidențiat statistic că femeile au avut și au încă o putere foarte mare de adaptare în alte locuri..octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL personalități culturale din domeniul muzical și teatral. Concepută grafic într-o manieră originală și personalizată. în ex-terra -. impregnate de vibrația pământului țării și energia invizibilă a mâinilor mamei. Se spune că dreptatea este de la Dumnezeu! Bine faci. din partea A. După o prezentare încărcată de emoții făcută de doamna Mihaela Victoria Ignat. Unde-i lege. scriitorul Herman Victorov a recitat câteva versuri. iar Marc Constantin Marinescu. în familie și în scrieri și să În actualele condiții mondiale a apărut un nou fenomen social – internaționalizarea exilului. Legea primului născut dădea dreptul acestuia să rămână pe loc. pagina 33 înrudite. la distanțe mai mici sau mai mari. dovadă fiind frecventele cazuri. a răspuns cu amabilitate întrebărilor care i-au fost adresate și a primit. invitați români și francezi – vorbitori de limbă română. venit de la strămoși. dezvăluite. mi-au trecut prin minte câteva comentarii legate de noi toți. diploma a fost realizată de talentatul designer montrealez Valentin Luca și a fost primită cu deosebită plăcere și vizibil interes de către domnul Herman Victorov care este membru de onoare al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români din Montreal. Când părăsești locurile unde te-ai născut. a exodului. domnia sa a oferit cu generozitate. președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A. pe mai marii lumii să-i călăuzească Dumnezeu să ia decizii cu dreptate. Antoine Soare. Apariția unui moștenitor întărea legăturile de pace. Cartea Din viața unui om oarecare este o dovadă că se poate și altfel.R. au mai fost prezenți domnul Victor Roșca. ne-am părăsit țara și neam adaptat în alte locuri din lume. în țara de origine. copiii și nepoții noștri – născuți departe de țară – tot ceea ce înseamnă tradiție națională. încercând cu toate forțele să nu ne asimilăm.. se separau în mod pașnic și plecau în căutarea unor noi pământuri. păstrăm pentru noi. au luat cuvântul domnul Alexandru Cetățeanu.S. gândurile tuturor să fie străbătute de vibrația cuvântului pace! În ceea ce privește nivelul național. redactor șef al revistei Candela de Montreal. Greu de stabilit limite între activitățile invitaților și originea lor națională. în aceste timpuri. înșelăciune. încă din anul 2004. Omenia este soclul pe care se așează pacea! Să ne rugăm ca. reprezintă liantul sufletelor. Trebuie doar citită! . energizante. adică să ne păstrăm limba română. familiile regale erau aproape toate *** Gândind la cele care s-au petrecut la această întâlnire și citind cartea vedetă Din viața unui om oarecare. în părăsirea planetei. un zălog de menținere al păcii. datează de secole. femeia își urma bărbatul prin căsătorie. Emigrarea. câte un volum Din viața unui om oarecare cu autograf și s-a întreținut cu cei din sală. femeia fiind o verigă.C. împreună cu actrița Lori Hazin Poisson. ci de toleranță și omenie. ca să-și continue cursul. nu este un fenomen nou. trebuie să te obișnuiești să te simți în două feluri! Șocul cultural și emoțional este de obicei accentuat sau atenuat și de situația materială. se fac excursii la rădăcini.S. Din partea A.C. secretară a asociației de scriitori și Cătălina Stroe. dobândită într-un timp mai lung sau mai scurt. pe linia primului născut. Herman Victorov Mâncarea de la mama de acasă este unică pentru că are în ea. tradiția. în istoria ancestrală. cei care. numai un exercițiu prelungit în respectarea valorilor morale și verificarea competentă a acestui exercițiu poate duce la eradicarea corupției care este o sursă de dezechilibru social și politic. dar care ne impregnează ființa pe vecie. o reabilitare a valorilor morale pare apropiată de lupta lui Don Quijote cu morile de vânt. are nevoie de pace! Toleranța reciprocă. pentru că. grafician de excepție.. român. predă la catedra de limbă și literatură franceză de la Universitatea de Montreal. dintr-un motiv sau altul. respectul. părăsirea locurilor natale. vicepreședintă. Pentru atenuarea acestui șoc... responsabilă cu editarea cărții.când la nivel înalt se experimentează acest concept. să păstreze pământul moșilor.

îți spuse. fața candidatului se lumină și un zâmbet i se întinse de la o ureche la alta.Bun! Câteva personaje știi? . pe când tu. candidatul.. rămân în oraș.Scrisoarea III. ..și să ne ocupăm de candidați – ființe superioare. adică nu merg nicăieri. timpul se apropie de sfârșit. Cum s-ar spune. numai ca să nu te ia. să-și scuture creanga cu albine cu tot.e din altă poezie. se apropie. dacă are prilejul. confunzi niște personaje. .. nu se prezintă elevi obișnuiți. pe care a și trântit-o. Bâzâi zăpăcită și se izbi de geam cu zgomot. . ființă superioară. Ei. c`est le temps de cerises. n-ai. amesteci niște date. Te poți gândi la ce poftești.. colega lui.Stai puțin. Păi cum să ai tragere de inimă când primul candidat i-a spus plin de elan ..Tema romanului? . Alături. Aiurea.. având copii care.. Și nu orișicare.. plină de bună voință.. ce subiect ai? ... sărut mâinile tovarășa profesoară! Numele sărmanului candidat era Mielu Ion. aia nu știi. tradiții? . ci zbură mai departe și apoi ieși victorioasă făcând „oaa”! . să pună osul la bătaie.. Ei da.Poetul nostru național nu s-a gândit la treaba asta. nici pe niciunul. hai să lăsăm muștele – ființe inferioare . prăfuită și fără aer. de Mihai Eminescu. da rece de să-ți sară ochii și să-ți clănțăne dinții. colega lui care-l secondează.. transpiră laborios și gândește intens. pentru că directorul în persoană le-a recomandat să fie mai indulgenți.. în orice caz. făcu o ușoară plecăciune și răspunse cu o voce sigură: . cum s-ar spune mai pe golănește. că mai vine o sesiune.Ion. i-a spus ca Vasile Alecsandri a scris o poezie despre Războiul de Independență intitulată PENE ȘI CURCANUL. . Examenele de la cursurile fără frecvență. de data asta. să ocupe un post mai cald. Dar pentru alții e vremea examenelor..mai bine să mă gândesc la ce mi-ar place mie să fac acum. ca ea! Cădeam grămada! Ea. că autoarea romanului Concert din muzică de Bach se numește HORTENSIA BABADAG PENCESCU. nici pe Bolintineanu. la umbra nucului bătrân.. nu! Dar. Hai mai bine. Pentru unii. Profesoara. dar dacă asta nu știi. la profesor. A crezut că naude bine și l-a pus să repete. să fie și el al dracu'. .mai bine sub un tei.. Aceștia.. Măria Ta.Bine. ce știi din această operă celebră? O voce șoptită din fundul clasei unde așteaptă sfârșitul examenului câțiva seraliști . dar nu muri. mai bine ar sta afară. Treci la subiectul doi. tu îi faci cu mâna să oprească.. Deci. de la Rovine. sau. s-ar părea că-i trec prin minte numai gânduri trandafirii. nici surd. trebuie să vorbească despre FABULĂ. cu fruntea încrețită. să mă mănânce furnicile. își spuse el. să capete niște trese în plus pe umăr. Mai sunt doar câțiva de ascultat. ca să le crească salariul. și neagră. ci oameni în toată firea. n-a știut niciodată.da. ci la director.. își spuse profesorul..septembrie . Decât în clasa asta potopită de căldură. lăsă berea pe mai târziu și se întoarse la ascultat căci i-a venit din nou rândul: . încearcă să-l ajute punându-i întrebări suplimentare. Și e deja obosit după o oră de ascultat.Știe s-o cânte. „Teiul sfânt să-ți scuture creanga”. Măria Ta..În celebrul dialog. deși n-are nici o tragere de inimă. Au hotărât să înceapă el examinarea. elevi fiind. profesoara citează un vers.ia încearcă să faci ca ea.... Jupiter tonares. . Ștefane. Îndeplinește condițiile. se poate gândi și poate tăia firul de păr în patru.Dumneata. Sări brusc în picioare. dar nu oprește. care să te înțepe.Ia să fi dat și eu cu capul. Cum însă toate trec pe lumea asta. . încercând să-și aducă aminte ceea ce. Cunoaștem noi lanțul slăbiciunilor de pe vremea lui nea Iancu. interveni profesorul. Ce binear fi acum în fânul de curând cosit..că tot versuri din cântece îi vin în minte.. de Liviu Rebreanu. Nu. Toată gravitatea momentului s-a făcut țăndări și toată lumea a început să râdă. să verificați candidații doar dacă nu sunt muți și surzi. care are belșug de timp la îndemână. dar pentru asta ar trebui să învețe. Împricinatul. cu referire la fabula Lupul și Mielul. doar doar: De unde vii tu. La catedră tronează el. A venit vremea vacanțelor.. ce subiect ai? . Deci sub nuc.. Dar la această sesiune lucrurile vor merge mai altfel.. se străduiesc mai mult sau (de obicei) mai puțin – să obțină o diplomă.ă. Poetul ne prezintă lupta lui Ștefan cel Mare de la Vas.. Din fericire. Mai ales că a venit și cu niște pălincă. Dar îți luă repede seama: cafea fierbinte pe căldura asta? Ce-s copil? Changeons: o bere rrece. Alta.. Cel care tocmai a tras biletul..octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 34 Examenele Doina Hanganu.Baiazid zice: Tu ești Ștefan.. În sală pătrunde pe fereastra larg deschisă. nefăcând școala la vremea ei.Bumbăcescu tavan și n-are probleme cu forța gravitației. care-i ști pe toți și posezi toate diplomele. Poți? Își aruncă ochii pe geam și oftă. Și directorul a venit la profesor pună o vorbă bună. . Îl va trece pe nefericitul ăsta deși știe că săptămâna viitoare când va sta în drum să prindă o ocazie iar împricinatul va trece cu mașina proprie – că el.Ei. mame și tați de familie. nu la el. Și după ce își zâmbește. La acestea. știu mai multă carte decât părinții lor.... care învață carte! Îi venise rându l să examineze. el te vede.. hmm. face cu degetul în jos. de fapt.. nici măcar nu căzu.De la Valea Mare. Profesorul.. Văzând că nimic nu -i trezește nici o amintire. examenul să fie mai mult de formă. cu o țigară și o cafea fierbinte.trecuți deja prin furcile caudine: .Obiceiuri populare... are mașină. o altă muscă mare.Dumneata. mielule? Auzind aceste cuvinte miraculoase.. tovarășe profesor. De exemplu de ce musca aia umblă pe . Dar el.na. Acum au schimbat rolurile și examinează colega.Unde se petrece acțiunea? . el trece. ca un zeu atotputernic împărțind notele precum Jupiter trăsnetele. bătrân sau nu. da lasă. lasă.sigur. cui i se adresează Baiazid? . Ce bine e când ascultă altul și tu stai pe tușă. E clar că nu e nici mut. Tu la Putna nu mai sta. lasă. care nu-l știe pe Eminescu. Tu.ă.

mult asemănătoare dar având o proprietate cuantică contrară şi care. masa (m) se exprimă în MeV (megaelectroni-volţi) pe când raza este dată în fm (fentometri). Chadwick demonstrează existenţa unei noi particule.602 x 10-19 Coulomb. Acestea au devenit din ce în ce mai puternice – 2 milioane de electronvolţi (MeV) în 1960. postulată în 1930 de Pauli. . * În anii următori (1937-1950). neutronul este un pic mai masiv decât protonul şi are o rază un pic mai mare decât cea a protonului. în 1932. Am preferat însă metoda istorică care arată cum au evoluat cunoștințele științifice în ultimii 80 de ani şi care deschide noi perspective. a fost observată doar în 1956 de Reines şi Cowan. existenţa unui electron pozitiv – numit după aceea pozitron sau antielectron – particulă observată în anul viitor. Întâi Dirac propune. 1000 MeV în 1950. dând naştere la raze sau la diverse particule. practic tot atât de masivă ca protonul dar neutră. * După 1930. pentru cele ce urmează. notat σ (sigma) este o mărime fizică cuantică ce caracterizează o stare de rotaţie internă. o rază nulă şi un spin egal cu ½. Spinul lui este de-asemeni egal cu ½. un « spin ». Aş fi putut scrie un scurt articol începând cu fraza « Materia este compusă din quarci şi din leptoni » şi continuând cu o descriere ale acestor particule.9% din masa atomului – dar este de 10 000 ori mai mic decât atomul. se cunoşteau 5 particule « elementare » având proprietăţile următoare : Notă introductivă : după ce am scris un articol despre timp (apărut în numărul 1 .50 1. se combină cu un electron negativ pentru a da două raze gamma. Neutrinoul este o particulă stabilă.. fie din descompunerea particulelor produse.Anul XVI . De fapt.38 0. dacă se întâlnesc una cu alta. Era mare nevoie de o teorie simplificatoare. celelalte mai masive decât protonul. Valoarea numerică a lui q n-are nici o importanţă pentru cele ce urmează dar pentru cititorii curioşi pot spune că : Particulă q m r σ Electron : 0. fizicienii au descoperit că razele cosmice – raze provenind din cosmos şi compuse din protoni de foarte mare energie – produceau două serii de noi particule.32 ½ Neutrino : 0 0 0 ½ θ ∞ ∞ ∞ 886 ∞ unde semnul ∞ înseamnă că particula este stabilă (are o durată infinită). Spinul. În vid. În unităţi atomice. numită neutron. Sarcina electrică a unui electron (sau a unui proton) este desemnată prin litera q. * În 1930. transformându-se într-un proton şi emiţând un electron.] Pentru a trece de la o descriere generală la o descriere cantitativă trebuie să precizez că unităţile în care voi exprima proprietăţile particulelor care apar în acest articol sunt cele atomice. Nenumărate alte particule au fost descoperite cu ajutorul acceleratoarelor de particule.patru feluri de kaoni K (ka) Din a doua categoria fac parte : . de o teorie sau de o descoperire de « particule fundamentale » din care toate celelalte particule (elementare) puteau origina.patru feluri de particule Δ (delta). În 1964 se descoperiseră astfel peste 200 de particule noi (azi se cunosc cca 300!).două feluri de miuoni μ (miu). conform relaţiei bine cunoscute lui Einstein E = mc2. se ştia că materia este compusă din molecule şi că fiecare moleculă era formată din unul sau mai mulţi atomi. De fapt. trecerea de la unități atomice la unităţi obişnuite nu importă dar. În aceste unităţi. se anihilează reciproc. nu puteam să nu scriu şi un articol despre materie. se găseşte în nucleul tuturor atomilor cu excepţia hidrogenului. în prezenţă de materie. . Această particulă. etc. În nucleu se găsesc protonii care compun esenţialul dintr-un nucleu – de fapt. Această particulă. Noile particule observate proveneau fie transformarea în masă a unei părţi din energia particulelor accelerate (în general protoni). se ştia că protonii şi electronii au. Nucleul este masiv – el conţine 99. Neutronul « liber » nu se găseşte în natură. Despre structura materiei – Partea 1 Wladimir Paskievici 1 q = 1.din Candela). Încă odată. de Anderson. totul se accelerează şi imaginea simplă a structurii materiei – ca fiind compusă din protoni şi din electroni – se destramă. pentru fiecare particulă există o « antiparticulă ». electricitatea este « cuantificată ». Pentru a completa tabloul « particulelor elementare » cunoscute sau postulate în 1932. primele de masă intermediară între masa protonului şi cea a electronului. Sarcină « elementară » însemnează că în natură nu există sarcini electrice mai mici. spinul electronului este egal cu spinul protonului : σ = ½.511 0 ½ Proton : + 911. pozitronul este o particulă stabilă dar care.septembrie . [De fapt. anul în care m-am născut. are o masă practic nulă. . Dacă este produs printr-o reacţiune nucleară. Se ştia de-asemeni că un atom – care are un diametru în jurul unei zecimi de milionime de milimetru – era constituit dintr-un nucleu şi din unul sau mai mulţi electroni. în 1931. În fine.511 0 ½ Pozitron : + 0. .783 x 10-30 kg 1 fm = 10-12 m În rezumat. neutră. 1 000 000 MeV în 1980. trebuie să adaug neutrinoul.] Tot în 1932. el « dispare » (este radioactiv) după un timp mijlociu θ (teta) egal cu 886 secunde.trei feluri de pioni π (pi). botezată în 1933 de Fermi care a descris mecanismul formării ei. pozitivă. fiecare. protonul nu este decât nucleul unui atom de hidrogen . pentru cititorii curioşi : 1 MeV = 1. o geamănă « vitregă ». etc.84 ½ Neutron: 0 935. [Azi ştim că de fapt există trei feluri de neutrino pe care-i voi caracteriza mai jos. Nu se mai putea deci vorbi de « particule elementare ». Un electron este atât de mic încât este considerat ca un punct fără dimensiuni şi are o sarcină elementară negativă.patru feluri de particule Σ (sigma) etc.şi care au o sarcină electrică elementară.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 35 SERIA ȘTIINȚE 13. Din prima categorie fac parte : . Dacă numărul de molecule diferite putea fi extrem de ridicat – de ordinul milioanelor – numărul de atomi diferiţi este limitat la circa 100.

maestra Stana Bunea). dl Florin Calinic Toropu. nici mai mult nici mai puțin pe Mihai Eminescu. Quarcii au o dimensiune probabil nulă. A doua. . dintre care unul în franceză. ridicată de maestrul Vasile Gorduz. Astfel. Ne-a onorat cu prezența d-nul John Carpenter. materia este compusă din 6 feluri de quarci (şi 6 feluri de antiquarci). poezia „Mie dor de tine mamă”. a prezentat un interesant material despre limba română și a recitat cu mult talent. flori și muzică (pian. Domnul profesor Martin Segal ne-a surprins plăcut venind cu propriul său ARO. model acceptat azi de majoritatea fizicienilor.septembrie . etc. românism și limba româna. membri și invitați ai Asociației ACSR au început să sosească. Menționăm de asemenea prezența d-lui Victor Roșca. d-nul Marc Marinescu ce-a recitat poemul scris de d-na Ionela Manolescu intitulat.3 95. vicepreşedinta ACSR. Dar nu a fost să fie așa. d-na Simona Pogonat de la ziarul „Accent Montréal” și membru ACSR. Ziua începuse sub auspicii sumbre: nori și vânt. regrupaţi în 3 „generaţii”. Ce alt ambasador ar fi putut reprezenta mai bine limba română? Statuia ce împlinește nouă ani de la dezvelirea ei. au luat cuvântul: prof. şeful de cabinet al d-lui Thomas Muclair. Cristina Mihai. prinţul Eugen Enea Caraghiaur a recitat un poem în limba franceză. În continuare. într-un loc de referință a comunității românești din Montreal. Deschiderea a fost făcută de către președintele ACSR. . dl George Rusu. şeful partidului NDP. încălzind atmosfera.. d-nul consul Mugurel Stănescu. A treia. fiecare aromă purtând un nume particular. Unul câte unul. se descompune mult mai repede. un imn închinat limbii române. Curioșii n-au întârziat nici ei să apară: turiști sau simpli pietoni atrași de steagul imens tricolor ce flutura ca o invitație în parcul aranjat cu bănci. organizat de Asociația Canadiană a scriitorilor români pe data de 31 august. unul dintre organizatori. care a mulțumit celor prezenți și a subliniat importanța și unicitatea acestei sărbători. achiziționat din România în 1973.O particulă Δ este compusă din trei quarci de primă generaţie. patru şi numai patru combinaţii sunt posibile. De ce? Pentru că a avut loc în aer liber. a invitat la microfon persoane ce iubesc și vorbesc limba română. era împodobită cu flori. unul dedicat limbii române şi celălalt dedicat poetului național Mihai Eminescu.Un neutron este compus dintr-un quarc up şi din doi quarci down. redactor șef al revistei Candela de Montreal și membru ACSR.8 2. ce se alătură celei deja obișnuită a românilor basarabeni. Și-au mai adus contribuția apărând la microfon: d-na Carmen Doreal. de la postul de radio și dl Cristian Bucur (ziarist la postul de radio – ”marca-ro”). Iată principalele proprietăţi al acestor quarci. Astfel : . dna consul Letiția Ileana Belivaca și alte persoane dornice de România.Un proton este compus din doi quarci up şi dintr-un quarc down. Poetul George Filip ne-a citit două poeme. Ziua Limbii Române Corina Luca României la Montreal. Quarc (nume) Prima generaţie d (Down/Jos) u (Up/Sus) A doua generaţie s (Strange/Straniu) c (Charm/Farmec) A treia generaţie b (Bottom/Bază) t (Top/Top) sarcină -1/3 +2/3 -1/3 +1/3 -1/3 +2/3 masă 4. preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Quebec. mult mai masivă. Sărbătorirea Zilei Limbii Române la Montreal a avut loc in diverse locații și sub egida mai multor asociații culturale. se descompune repede. președintele Fundației Nelligan și Michel Dallaire. mai masivă. scris de poetul Dumitru Ichim. din partea Consulatului .O particulă Σ este compusă din doi quarci din prima generaţie şi un quarc din a doua generaţie. colaborator la organizare. Pentru aceasta trebuia ca quarcii să aibă o caracteristică revoluţionară: o sarcină electrică egală cu 1/3 sau cu 2/3 dintr-o sarcină elementară q! Conform modelului teoretic dezvoltat cu această ocazie. care a recitat două poeme. sarcina electrică va fi 2/3+2/3-1/3 = 3/3=1. avându-l ca martor. fiecare având o „aromă” particulară. Prima generaţie de quarci este stabilă. Apoi. este suficient de arătat compoziţia câtorva particule deja menţionate. Organizatorii precauți pregătiseră chiar și un cort. scrisă de Grigore Vieru. . Au fost prezenți. conform sd şi cu. Soarele și-a arătat fața lui prietenoasă. sunt de cel puţin un miliard de ori mai mici decât un proton.0 1 275 4 180 173 500 Toţi quarcii au un spin σ = ½. Pentru ceea ce ne interesează.Odă limbii române”. d-nul consul general economic Florian Pârvănescu cu soția. de asemenea. univ. dar având altă origine decât română. patru combinaţii diferite sunt posibile . d-nul Marc Marinescu. D-nul Alex Cetățeanu a citit poemul „Odă limbii române”. microfoane. din nou. Cel mai original mi s-a părut evenimentul din Piața României. idee inedită ce a aparținut artistului. în orice caz. d-nul Alex Cetățeanu.Etc. actorii de limbă franceză Lori Hazine Poisson și Richard Legendre au interpretat în română un fragment din piesa „Cine este acest Ionesco?”. redate sub forma unui tablou asemănător cu cel de mai sus.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL * În 1964 – eram de cinci ani profesor de fizică modernă la Şcoala politehnică – GellMan a propus că toate particulele subatomice (cu excepţia electronilor) sunt compuse din quarci (quark în engleză). În continuare. . Pierre Morrel. redus la sarcină şi masă: pagina 36 Quarcii posedă multe alte proprietăţi dar acestea sunt prea complexe pentru a fi menţionate aici. bandă tricoloră și colaci. sarcina va fi 1/3+1/3-2/3 = 0. maestra Ruxandra Oancea și harpă. venită de la Ottawa. ce a contribuit și la organizarea acestui eveniment deosebit.

mai poate să soarbă roua de pe flori. nu îmbătrânesc în ritmul trupului. urechea mai poate să asculte un cântec lin. Chiar dacă vorbesc de alte timpuri. demni. Bătrânețea este o vârstă interesantă despre care nu s-au făcut destule studii şi cercetări. Ei se orientează mai mult pe planul împlinirilor existenței practice. acum cu alte fațete. Acesta este un punct de vedere diametral opus cu ceea ce ne obișnuise comunismul. dar nu aroganți. indiferent de vârstă. mai ales dacă acesta se face prin voluntariat. că pot fi înțelepți. cu puritatea albului zăpezilor şi treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund al vieții. atât cât l-ai primit de la bunul Dumnezeu. Am fost surprinsă când am citit că specialiștii. să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite şi nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții. te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. nu-ți vine în gând întrebarea: dacă tot sunt pe vârful dealului. Eu m-am pensionat “de bătrânețe” la 55 de ani. dar cu înțelepciunea omului din popor. cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești. Şi mai este ceva de care trebuie să se țină seama . Mulți oameni se păstrează tineri la 70 de ani pentru că știu să fie optimiști şi să râdă de cei care au îmbătrânit la 20 de ani. e vorba de o inteligență fluidă. Mulți tinerii care dau târcoale scrisului. E citit sau nu. iar în domeniul scrisului. activ. un autor. să rămâi în interior tânăr. Astăzi. se cere o abordare mai realistă a vârstnicilor. prietena mea din copilărie. specialiștii au ajuns la concluzii luminoase. să iasă din situații grele. măsură în tot ce faci. îmi spunea: “Știi ce simt eu acu` la bătrânețe? Că asta o să-mi treacă. mulți români au o adevărată oroare pentru bătrânețe. uitând de tot şi toate. Scrierile seniorilor nu sunt invitații la trăiri într-o lume depășită. oamenii mai tineri vor înțelege că bătrânețea e un fenomen complex şi poate fi toamna rodului bogat şi un adevărat tezaur de înțelepciune. Motto: Nu suntem toți egali în fața bătrâneții. că vârstnicii știu mai bine să valorifice timpul şi să evite situațiile de stres. durata vieții a crescut cu 10-20 de ani față de anii `80. N-ai cum să cunoști aceste “trăiri” fără să le trăiești. păreri pe care le reîntâlnesc acum la cei mai tineri decât mine.septembrie . nu rămân pe acest tărâm. aproape de acestă vârstă. a sufletului şi flacăra vie a tinereții a devenit lumina de mai târziu. dar să nu uiți să fii tânăr. Dacă ai ceva de spus. pe care nu am remarcato şi la alte popoare pe unde m-au dus pașii. iar experiența lor poate să valoreze cât inițiativa tinerilor. formând un nou izvor de viață şi de înțelegere. dar nu acri. Scrisul cere o relaxare pe care tensiunea problemelor zilnice nu le-o îngăduie prea mult. Sociologii o numesc inteligență cristalizată ce are la bază interacțiunea aptitudinilor rezultate prin socializare şi educație. Ce gândesc şi ce simt acum? Mi se pare că bătrânețea poate fi considerată un suflet tânăr într-o carcasă veche şi că în scrieri nu vezi carcasa. dar nu dominanți. decât sub el. contează doar ce spune şi cum spune. așa cum trece o boală şi o să fiu iar cum am fost. scrieri izvorâte dintr-o mare altitudine sufletească. că fără mine parcă stă lumea în loc”. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorința aurului şi a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului cosit. Dacă anii zbârcesc pielea. obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse. cum este cea verbală. de ce să nu admir panorama vieții şi să mă bucur de ce văd? Știm cu toții că e mai bine să fii pe deal. şi oceanul de stele. chiar dacă sunt înzestrați cu har. Există o artă de a îmbătrâni frumos. așa cum sunt multe publicății. Pentru anumite forme ale inteligenței. iar Canada. Scurgerea anilor poate să rideze pielea. lăsându-ţi loc pentru armonie. Când se vor așeza lucrurile în rostul lor şi în România. o spui cu harul. de ce să fie lipsită literatura de acest tezaur? Şi dacă senectutea este perioada când ai urcat pe cele mai înalte culmi ale vârstei. Preocuparea mea de acum. cu frumusețea macilor înfloriți. În România întâlnești adesea tendința de excludere a bătrânilor din viața socială. este în culmea aptitudinilor de muncă. iar fiica mea. Faptele de viață revin la suprafață ca dintr-o lume a misterelor. Atins de aripa timpului. așa cum am pomenit din moși-strămoși. țara în care trăiesc acum. consideră bătrânețea ca cea mai fericită perioadă a vieții şi m-a străbătut un fior: nu e chiar rău dacă îmbătrânești. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât. prezent. ei extrag esențe care au caracter de permanență. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte. Trăind-o. poate fi un bun exemplu. poate fi un câștig în plus.nu suntem toți egali în fața bătrâneții. la bătrâni pot pune în evidență performanțe maxime care se mențin în bună măsură mulți ani. să privească seninul cerului cu oceanul de stele. Sunt sondaje care pătrund în receptorul senzațiilor şi ale trăirilor. ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții. În studiile care au apărut. cu seninul cerului. dar sufletul nu.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 37 Gânduri despre senectute Elena Buică Portret în anii senectuții Senectutea își are incontestabil valorile ei. vigoarea trupului seniorilor a trecut de partea cealaltă. lipsa de entuziasm zbârcește sufletul. să iau sapa la spinare şi să mă duc la treabă. de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Despre bătrânețe credeam altceva înainte de a o trăi. . să-și valorifice creativitatea. mi se pare foarte departe de părerile pe care le aveam în tinerețe. de calcule impure. scânteile de lumina şi căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. săritori. În scrierile seniorilor se oglindește bogata experiență de viață filtrată prin sita vremii. Trăirile sufletești rămân vii. echilibru. fără nicio clasă primară. de o mare înălțime creștină şi profund romanească. având asemenea argumente. Ioana. nu întotdeauna vârsta înaintată înseamnă şi declin. ca niște tablouri dintr-un muzeu privite de la distanță şi în liniște. Este foarte ciudat să te simți tânăr în timp ce societatea te crede bătrân. Şi dacă atributul bătrâneții este înțelepciunea. cea a scrierilor. gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet. Şi mai este ceva de luat în seamă: orarul îmbătrânirii acum este altul. Primesc pe internet nenumărate reviste on-line şi nu am putut remarca pe nicăieri diferența de vârstă între semnături.

E un nume adevărat. Leonard I. Ce nume de vază pentru un scriitor debutant! Crescut atât la țară cât şi la oraș. ca niște icoane aruncate de hazard în drumul lui. în care pe o ușă intră şi pe alta ies actorii. în celălalt. Numele lui amintește de tenorul român Leonard. fizic şi psihic. de la joacă la reflecție. îi găzduiește pe rând în anturajul eroului principal care îi suportă cu greu sau cu plăcere. a unuia care a trăit acolo şi s-a impregnat de atmosfera existenței oamenilor şi a locurilor. Voicu pune sufletul pe masă. cu succesele şi eșecurile ei. Şi când i-a venit vremea. a înțeles şi a început să scrie. dar citit ( o fi învățat ceva de la Maupassant şi Cehov ?). ca un spiriduș. cu necunoscutele pe care credea că le-a rezolvat. cu gustul ei dulce-amar. ca în realitatea pe care o trăim. Cu aceste idei ne cutremură „Trenul”. fără efort. cu elevi şi părinți. Personajele care apar în această nuvelă sunt ca soldații de plumb pe care-i manipulează Destinul. Voicu are o manieră originală de a trece de la un capitol la altul. Şi. şi totul să se năruie. lumea satului de odinioară. Prima nuvelă („Funia roșie”) începe brusc cu un dialog alarmant între femeie şi bărbat despre dispariția cuiva. Voicu a trăit fericit ca un copil care nu se împiedica de politică sau economie politică. pe care la prima redactare a numit-o „Satul” şi „Trenul”. Şi nu e. Nuvela „Trenul” e o altă lume. el ne spune că-i oltean şi moldovean. înspăimântat să nu trudească degeaba. şi acum pentru noi. din răspunsuri absconse. Dar ocolul acesta îl puteți face cu mintea şi cu sufletul. fără să-l termine pe primul şi intrând în cu totul altă zonă. când începe să judece şi să cântărească lucrurile. până când a crescut şi a aflat cam ce se petrecea împrejurul lui. Iar „Funia roșie” (?) stă încă agățată de perete în fostul grajd al boilor. Este călătoria autorului în eul său profund. din căutări şi așteptări. în mod firesc. şi ar fi vrut s-o găsească pe Ana Meșterului Manole pentru a o zidi în opera sa. încântându-ne şi îmbătându-ne de parfumul trecutului. Alt mister. băiatul care trebuia să plece la școală. ca la Slavici. pe care părinții mei l-au văzut în „Liliacul” şi „Văduva veselă”. episod. dar în rărunchi. prințul operetei românești de la începutul secolului trecut. această suspensie ocazionând curiozitatea cititorului. Este modul de a-ți găsi identitatea care se caută. din bănuieli și presupuneri. E lumea orașului. un medic veterinar care iubește animalele şi oamenii deopotrivă. De la etapa copilăriei ajunge repede la cea a primei adolescente. în ideea de a se dărui oamenilor care sunt în nevoie. dobrogean. de la aceasta la bătrânețe (când e vorba de bunici). tragedii. un debutant. patriarhal. din întrebări. Comparații fruste dau savoare textului : „era așa de cald că-ți era şi milă să lași cățeaua la soare”. Ba mai mult. este un voiaj prin viața sa anterioară. Voicu ? E un nume frumos ca un pseudonim. cu teama de a nu-şi mai recupera dragostea şi tihna casei dinaintea acestei lungi şi periculoase călătorii. E drept că „drumul cel mai scurt spre noi-înșine e ocolul pământului”. o amprentă. pleacă. după ce-şi spun tiradele respective. ca un debutant presupus neexperimentat. cântând „Doina” lui Eminescu cu tot patosul lui. Obiceiurile vieții la țară de odinioară sunt înșirate amplu.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 38 Leonard Ionuț Voicu – Drumul (nuvele) Livia Nemțeanu -Chiriacescu Ați auzit de Leonard I. venind ca de la sine. derutante şi neliniștitoare. ca o închipuire. inconștient ca inocența. dar nu se poate zidi decât pe sine-însuși spre a lăsa o urmă de strălucire. nu la vedere. spre a-i trezi memoria şi conștiința şi a-l obliga săi așeze în linie de bătaie pentru a câștiga lupta. fidelă. ci înapoi. sportivi. Leonard I. viselor şi luptelor lui cu el şi cu ceilalți. Pentru sertar la început. Scrisul. . Autorul străbate epocile vârstelor. cum spune Keyserling. el însuși luat cu apa de neprevăzutul care i se impune. autorul parcurge spațiul şi timpul ființei lui abstracte. generos şi dăruitor de sine. e supapa prin care te eliberezi de ce e tulbure în străfunduri. Leonard I. Întrebat de unde vine. transilvănean şi vrâncean şi oșean. Autorul stăpânește arta unui crescendo bine calculat în înșiruirea momentelor povestirii. A trecut senin pe lângă drame. o povestire ce se derulează de-a lungul unei călătorii în vagoanele unui tren. acum vreo jumătate de secol. Personajele sunt abil zugrăvite. are şi o „pană” din cauza unui marfar căruia i s-a răsturnat la o curbă un vagon cu saci dc făină şi care impune o staționare nelimitată până la venirea unor macarale care să rezolve situația. „Trenul” reprezintă însă altceva. Trenul vine. simplu. şi mă opresc aici ca să nu desfășor harta țării. Vă las surpriza de a descoperi sorții bătăliei. Căci Leonard I. cupluri. Eroul principal se conturează treptat. gustul vieții. şi apoi la timpul internatului. a te înțelege şi a te dărui altora. dacă vă acordați timpul necesar. Fiecare om are ambiția de a lăsa ceva în urma lui. Voicu îşi plimbă personajele de mai sus din stație în stație. dar nu înainte. În cartea de față publică două nuvele: „Funia roșie”. Voicu a săpat pagină de pagină la temelia lui până ce a ajuns la liman. fără soluție. se simte afecțiunea omului pentru animal. Descrierea satului e caldă. Şi confruntat cu aceste necunoscute. Cartea aceasta este amprenta sa. când îl preocupă motorul motocicletei preotului. cu dubiile şi erorile lui. cu tentația care i se prezintă ca o mână a Diavolului şi în care era cât pe ce să cadă. Leonard I. Se presupune a fi copilul. Toate artele laolaltă sunt scobirea în tine-însuți pentru a te găsi. ca Sisif în Infern. din gară în gară. de la copilărie la maturitate. fără piedici. sau poate mai discret sub masă. se exprimă şi te descătușează. a idealurilor. intrând într-o lume pașnică. el pune deznodământului un final de allegro forte. Cititorul asistă la trecerea lor prin spațiul şi viața autorului ca la o piesă de Teatru. spre al confrunta cu sine-însuși şi a-1 obliga să rezolve problemele deschise şi rămase fără răspuns. Apoi se trece abrupt peste timp.septembrie . jucători de cărți şi chiar cu un personaj misterios care apare şi dispare ca o fantomă. Aici apare misteriosul personaj despre care am pomenit mai sus. Ceea ce face intrigantă povestirea. Obiceiurile animalelor sunt bine redate de un cunoscător al vieții lor. dar pe care vede limpede în timpul acestei călătorii că nu le-a rezolvat şi atârnă deasupra capului său ca sabia lui Damocles. când din gară în gară apar frânturi din viața povestitorului. arta în general.

dar bietul om văzuse pare de foc ieșind din adânc şi nu știa ce mistuie pământul. punea pe foc scoarță uscată. Şi-şi scărpina scăfârlia badea Andrei. să rămâie şi la câine. Anul. ceilalți ai casei mâncau în castronașe de lut cu linguri de aluminiu. Apoi va trage lumină electrică. . Dar cum greșeala era a lui. Se așeză pe un scăunel cu trei picioare meșterit de el. tăcu mâlc. şi-şi pregăti din hârtie de ziar o țigară. iar eu te voi scuti de orice muncă deșartă. măi române! Că nu -ți afli locul de când ai venit! El oftă. Ce afacere mai făcuse! Şi vocea dinlăuntrul trupului său tremura. spuse românul. pe dealul de la pădurea Rădi.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 39 Ispita Elena Olariu Căzuse norocul pe el. spuse mama mestecând. să-l prindă soarele acolo. mai că vrei să-i vezi prăpădiți.Dacă dai cloșca cu pui cu toată inima. se duse în paravan să se odihnească. ce-mi dai în schimb. spre Jijia. căci fiind mereu morocănos. slănină. toţi vor fi îmbrăcați ca boierii.'om mai face una. dar nici eu nu stau cu mâinile-n sân. să ajungă la toată hărmălaia. la răsărit. apoi în patru şi iarăși fiecare sfert în două. fără să mai răspundă se apucă de spălat vasele murdare. însoțit de binefăcătoarea sapă.Omule. se sătura din gustat. ori ielele puseseră stăpânire pe el. iar el începu să facă părticele. Florica. Pălăria îi era udă la boruri. numai să pună mâna pe galbenii aceia… Şi ce plată îi cerea: cloșca cu pui. dar văzându -se pe dată căpătuind şi scăpat din nevoi. bădia Andrei.Vorbești cu păcat omule. slavă domnului. Şi cum până la ogor. să poată pune bostanii şi fasolea. să scapi toată viața de griji? . totul. iar el nu și dădea seama dacă este teamă sau bucurie… . că numai cu copii ne-am pricopsit. de cât să plodești şi să fierbi la oale… Eu am treburi mari de făcut… . femeia lui. Alături. de parcă-l prinse ploaia pe drum. Să treacă tot nevoiașul să-şi astâmpere setea. Dar atunci. îl superi pe Dumnezeu. dar fiind grea şi apropiindu -se sorocul n-o putea îmbrățișa. lângă pădurea Poştei. în rest avem de toate. La o bucată de noapte veni şi Maria lui. parcă l-ar fi pișcat purecii. frate-tu Teodor. Așa că se mistuia încet. va împăca oameni cu ziua. . Feciorii lui. . să fiarbă mămăliguța mai iute. nu fleșcăită ca tine! Femeia izbucni în lacrimi şi. pe unde trece pârâul Cozia. Clopotul bisericii din sat bătu de vecernie şi atunci bădia Andrei îşi îndreptă spatele socotind că e vremea să încheie munca pe ziua aceia şi se îndreptă spre casă.numai lingură de lemn.Cere-mi orice. Cei cu cloșca cu pui. dar bietul om văzuse para de foc ieșind din adânc şi nu știa ce mistuie pământul…şi se îndreaptă într-acolo. de cele mai multe ori. să ne ajute când om fi betegi. în locul gropii va ridica o crâșmă. Şi el. Plodurile nu-l întâmpinau. Îi tăiase o pasăre şi făcuse o „zămă” mai lungă.septembrie . Marmura. dacă el se „O voce lăuntrică-i spunea să nu se abată din drum. . pe ogor. nu-i plodește femeia nicicum. Lucra la pământ şi pământul îi fugea de sub picioare. mereu. vino peste nouă nopți aici. ia un car cu tine şi saci mulți. căci. Maria. . nu-i mângâia niciodată.Ai fi având dumneata. nici nu observă că intrase pe poartă odată cu vaca ce venea de la cireadă. o voce din pământ îi vorbi: . Nevastă-sa îi întinse un castron mare de tablă şi o lingură de lemn . Nu vezi. singur. . Iar el. fără să se închine. iar tu. tu nu vezi femeia lui Teodor cât îi de mândră. acolo.Mai taci tu. Ce. Maria puse iarăși ceaunul pe foc şi turnă laptele să fiarbă.Ce știi tu muiere. Un bou i se spânzurase de hloaba carului. Era răcoare acolo. Iar mama.Ce te frământă.brânză. Maria şi plecă. iar pe muiere o va înţoli ca pe nevasta popii… Ce mai. Roşul şi pădurea Rădi în față şi binecunoscutul târg în spate. Şi el tânjește că nu-i are. Nimica toată. trecându-și mâna prin păr și-și dădu seama că s-au așezat la masă cu toții. Iar porumbul trebuia musai prășit prima dată. Da cu sapa mai degrabă în porumb decât în buruieni şi gândurile-i fugeau anapoda…iar glasul dinăuntru -l muncea şi-l frământa nedându-i ghes nici să mănânce. la drum. Nu mai avea omul măsele cu ce mesteca şi așa înghițea mai repede. oropsit de gândurile ce-l cuprinseseră de la întâlnirea cu flacăra aceia ce se urca spre cer şi vocea care-i promitea ușurătatea de-i va da cloșca cu pui. flacăra aceia puternică se mistui iar în locul ei îi răsări o groapă mare plină. Într-o tăcere deplină. Femeia îl urmări cu coada ochilor şi nu zise nimic. Tare mai era muncit de gânduri. ca să ai toată comoara aceasta. Şi-apoi „lăcustimea” asta nu am plămădit-o singură. că numai de păduchi şi copii n-am scăpat. de unul singur… Erau unsprezece guri de hrănit şi muierea era pe cale să mai plodească unul. dincolo de culmea Roşului. se întretaie țarina cu ieșirea către Cozia la apus. Iar mațele celor mici se auzeau de hăt-departe că sunt goale. şi se prinse pe dată. . bietul om. iar el se foia pe scaun. iar fata cea mare. nici de muncă nu erau bune. odată ajuns acolo. Muncit de gândurile lui. Să faci mămăliga vârtoasă. sajungă! . . fata cea mare veni cu donița plină şi strecură laptele într-o oală. ceapă şi turtă făcută pe plită de nevastă-sa. După ce o răsturnă pe un fund de lemn. De ce-ţi ceri osândă. se va căpătui…Şi sus. De jur împrejurul iazului va face grădină de zarzavat şi cu o pompă va uda legumele. Sunt lăsați de Dumnezeu. copilul şi cârlanul. Aşa mergea omul nostru pe cărarea bine știută de ani de zile. Erau mai ieftine.” De la o vreme ielele îi jucau feste lui badea Andrei şi se scula cu noaptea în cap să meargă la muncă.Lasă femeie. Şi plecă omul la muncă. neștiind cu cine are a face. femeie cu Dumnezeul tău. nu știa cui să dea dreptate: lui Dumnezeu sau diavolului? Căci dreptatea ți-o faci după cum ți-aşezi. Că-i stearpă. i se păru că vede o lumină. ca un soare ce se zbate din răsputeri să iasă din zăbrele şi parcă un fior îi cuprinse tot trupul… O voce lăuntrică-i spunea să nu se abată din drum. să sape şi să facă un iaz de pește. totul va fi al tău.…dacă-mi dai cloșca cu pui. era o bună cale de mers. Gândurile îi fugeau alandala şi el. plecă cu donița să mulgă vaca. Ori ochii îi jucau nebuni în țeastă. Dar numai om nu era. totul… Bădiei Andrei i se păru o nimic toată cloșca cu pui.Mamă. Dar la răscruce de drumuri. se pricopsise cu o grămadă de guri care. O lumină puternică. încet. neștiind încotro sapuce. Gospodarul luă o ață albă şi tăie mămăliga în două. acolo unde se născuse el. Florica. … se va căpătui. îşi luă traista cu merinde . un pic mai la stânga. dar nici spor la casă nu aduceau. plină cu cocoşei de aur. să ajungă la toți. în loc de bani. îşi zise şi dădu să pună mâna să scoată câțiva. iar pe cel de-al doilea îl dase cu chirie la un vecin.

anevoie scăpase câteva sute acolo şi acele cu mâna tremurândă. căci îi plecase nevasta pe drumul fără întoarcere. Râdea mereu de unul singur şi alerga hăbăuc cerând mămăligă. Fata aceea care a terminat sanitara şi lucrează la noi la spital. De cum îl întâlni. Maria. Pe la două ceasuri după miezul nopții. Ion. Bădia Andrei se trase la față şi părul i se albise pe la urechi şi ceafă. Se mira el. Blestemată comoară. Femeia nu-l pricepea de fel şi copiii știau că vor rămâne o vreme singuri. obosiți. i-au împușcat la graniță. Şi hâtru. în pădurea Coziei. sau dus în gârlă. Cu doctorul Tănase. Unul rămase fără picioare şi ginerele acesta fără barbă. Preotul auzise de isprava lui şi-l cercetă spunându -i să se întoarcă acasă. fiică-sa dea doua. Acum era „chioara satului”. Şi chemarea preotului la întoarcere. la Dumnezeu. unul Bialus. plantă livadă de pruni şi meri. dar numai Dumnezeu va hotărî. Părintele clătină din cap.Păi cu Maria. o tăiase în șale. construi o frumusețe de cuptor pentru pâine şi plăcinte. îi aducea un venit considerabil. Pe rând.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL va îmbogăți! Așa trecură cele opt zile. crescu mare. un băiețel dolofan. mereu îi apărea în gând vocea aceea din adânc şi promisiunea de ai da cloșca cu pui: nevasta şi copiii. Carul scârțâia de povara dusă iar boii mergeau greoi. şi el. tăietori de lemne. Trebuie să-l primenești mereu. Maria. ci în sat. se zbătea ca peștele pe uscat că nu ajungeau banii. După ce stătu o noapte acolo. că pruncul acesta vine în două şi nu poate naște biata femeie! Dar el nu -şi putea rupe gândul de la îmbogățire şi nu trebuia să apuce să cânte cocoșul a treia oară. De toate. afară într-o băltoacă de sânge.şi cât de mult dăduse vânzându -și sufletul diavolului. cu te miri ce. S-au înecat. Lapte de mamă.septembrie . Nu a primit decât buletinele de la siguranță. se îmbolnăvi de plămâni şi. Maria lui sta întinsă pe pat. nu-i lucru curat. de unsprezece ani şi Găbiţa. aşa chioară cum era. Oameni mari. vreau să-mi iau rămas bun de la flăcăii din sat: mă însor şi. . Maria. Puse vie altoită în spatele casei. Ele pagina 40 erau nepoate de soră şi aveau grijă de casă şi de „eliptic”. făceau numai cârlionți pe creștet. Şi badea Andrei. de nouă ani. Îi zburase barba de la un proiectil. dormind sau aşa credea el. După ce a murit maică-sa. şi nevoile. Dar nu poți fi slugă la doi stăpâni. căci nu trebuie să cânte de trei cocosul de va vrea comoara din pădurea Poștei. Acum își dădea puii. La biserică nu mergea. fata Anei lui Roca. În curte.Ce să fac bunule. ce scâncea cerând lapte. Se duceau pe rând… Mai avea în bătătură două fete. Şi tare mai semăna cu femeia lui… Cei doi băieți din armată. Cum. să hrănească animalele din bătătură. cu fanfară…fraților Burcă. care acum se zburătăciseră. își cătă o vădană în sat. făcu o cramă cu beci de doişpe metri lungime. pe Andrei l-a crescut taică-su. dar nu la deal la crâșmă. Cine mai putea acum să îndrepte greșeala făcută? Ce să facă cu atâta bănet. de cum atinsese aurul acela blestemat…blestemat… . Venise vremea şi-i plecară doi feciori la armată. cel de-al optulea copil era năuc de cap de la o încăierare între flăcăi. Cea mare. Andrei. care erau multe. Mai mulți au murit atunci. Cât mai multă mămăligă. iar Maria lui care voia iar să plodească… Şi-i spusese atunci moașa s-o ducă la felcer. primea copilul. Ograda era pustie. fiind ortodocși. Şi ce puțin ceruse vocea aceea din pământ – cloșca cu pui. . firav la trup şi „eliptic”(epileptic). Cu pătura l-au luat şi i l-au adus. Veni odată cu ziua. împreunânduși mâinile a neputință… Mai trecură câțiva ani. Cu inima îndoită căci îi spuse moașa: „Copilul ăsta din burta femeii vine în două şi nu poate lepăda. . Căci. căci nu avea vreme de „caterinca popii”. Cum o cunoscuse pe Maria. nu o cunoști? . să nu moară. Şi-l munceau gândurile pe badea Andrei. Maria. la bădița Andrei. Lividă. Aveau zilnic mâncarea asigurată. Şi tare mai era mândră. Doctorii de acolo îi „plantaseră” placă şi venise acasă tălâmb.Cum de s-au sculat la ora asta. Îşi vânduse sufletul şi toată casa pentru „ochiul diavolului”. Iazul de pește. îl salută respectuos şi întrebă de sănătate.Bine măi „fecior”. vrând să-i dezerteze. acestuia îi trebuiau bani căci avea doua fiice la Paris la învățătură. neputând nici măcar lăcrima. Părul. Şi tare mai semăna cu măsa! Era înalt. se cutremura de spaimă că se duceau puii după cloșcă. înfășurată până la gât cu o pătură. Două luni a stat în spital la Huși. bietele fete. boierul de unde atâta bănet pe capul țăranului ăstuia şi se mira preotul din sat cum de înflorise așa o gospodărie. iar ceilalți se zgâiau la geamuri să vadă de ce țipă mămuca ca din gură da șarpe!?” Îi spuse să-şi ducă nevasta cu carul la felcer în sat. Să poată face față nevoilor. Pentru totdeauna. Şi-i rămaseră puii. Pe Iosif şi Ștefan i-a găsit într-o zi în spatele crămii. iar copiii. Atunci îi străfulgeră o idee: „cloșca cu pui” cerută de vocea aceea din noapte în schimbul comorii. plecă la Cozia după unul fără barbă. iar părul scurt tăiat. pătrunzători. tot aici i se înecaseră şi două fete: Rodica. Ehhh. Florica nu o mai lua nici „dracul” căci într-o noapte a dat cu capul într-o sârmă ghimpată din gard şi şia înfipt ochiul acolo. cu mine. Ionuț. Şi femeia lui care nu mai prididea cu munca…şi boul ce se spânzurase de hloaba de la car. Îl compătimi întreg satul şi-i dădu o mână de ajutor să-şi dureze casa de la pădurea Poştei. Şi Mariei lui i se răcise laptele. Şi apoi mai am ploduri de dat la casa lor şi mai este ăla mic. Apoi copiii. sau jucat cu o bombă precum copiii. Dar fiind bicisnică. fata de doişpe şi Costică de zece ani jumătate nu-şi mai vedeau capul de treabă şi tata se dusese în sat la morar. Cică. cu o rangă în creștet. la un bal în Bazga. de n-aş avea chioara acasă. În urgia aceea ele au mânat cârlanii spre casă. Dar. un zâmbet uşor perceptibil îi miji în colțul gurii. la părinții lui. căci trimise în sat după moșică. Iar el era sluga satanei. Unul după altul. născu un băiat. Moșul văzu cu ochii minții. numai fericire nu. La muncă folosea copiii. Şi era bătrân si singur… Nepotul. La Dumnezeu. Aceștia se mulțumeau de multe ori. că-i lucru cu păcat să trăiești făr-de-cununie. Şi-şi spunea mereu preotul că acolo. Ce nuntă mai făcură. Aceștia l-au crescut în credință creștină. ca oile. să împrumute carul cu boi… şi femeia lui care nu mai putea de şale… iar copiii ăștia care aduc numai pagubă… Dar îi va face pe toți boieri! Plecă omul. beata de ea”. e greu părinte. Şi el mândru. o priveau… Dincolo. Îşi făcu şi armata iar acum vroia numaidecât să se însoare. cu ochii negri. Fusese o furtună groaznică şi le prinsese cu cârlanii pe miriște. Şi ofta omul şi tăcea mâlc. nu după multă vreme muri. Dar ei de fapt băuseră rachiu de prune până se săturaseră. moașa. zilele anilor când flăcăise. vrând să salveze oile… Şi badea Andrei știa de ce se întâmplă toate acestea şi tăcea mâlc. iar la biserica din sat. toți. Fata cea mare. nu s-au mai întors. cu a cui fată? . că era meșter. nevastă-sa…primele nopți de dragoste furate. părinte! Ce femei e încurcă sus la han. se întrebă bădia Andrei. Fugise Maria lui. căruia îi puse numele tot Andrei. dar el nu mai putea da îndărăt. tăcuți. fata cea de-a doua trăgea să se mărite. Dar aceasta venea din când în când şi mereu pleca cu desaga plină. dar viața trebuia dusă înainte. şi oamenii nevoiași din sat.Vezi-ți de treabă. îl aduseră niște oameni din sat. Tu ce faci? .Dar . Îl lovise unul Stan. El cu puii şi comoara… Se frânse omul de durere. Iar femeia lui plecase prima. căci avea tot ce şi -a dorit. Iar liniștea aceea îl înfiora…Intră în paravan. Cumpără pământ mult de la boierul Rosetti. Aceștia. Își cumpără oi multe. despletit şi ud de transpirație îi cădea alandala pe obraji. de ajuns pentru tot târgul.

Tout le monde me taquine à cause de mon échec avec les chiens. Să bea un rom. cum de nu. avec ma dignité écorchée. să vadă tot omul cât îi de mândru şi gospodar. Nous avons tous des chapeaux de soleil. Anevoie. La toți. Să avem cugetul curat făta de Dumnezeu! Hm! Cuget… Ce știi tu băiete… sau ai dreptate.O dai înapoi. Se culcă flămând şi cu sete de necunoscut. nici nu știu când le vine „mandatul”… Ce petrecere dezmățată înecată în băutură! Iar el. A adunat averi. lăsând deschisă vederii rana nicicând cicatrizată a amintirilor… Şi vocea aceea dinăuntru se zvârcolea scormonind ultimele cotloane ale conștiinței… . mai întâi facem o pomenire pentru toate neamurile dispărute. Să se usuce la soare.Oameni buni. Şi tare mai era singur. Bătrânului i se făcu frig. Ceux-ci se placent sous une tonnelle spécialement créée pour eux – nous. Trebuia! Dar nu știa cum! Dis-de-dimineață. Moş Andrei se îndreptă spre bufetul din sat. au milieu de la montagne. s’agite auprès d’une tourelle. Să scape de vocea aceea flămândă. oameni-l salutară. cu greblele. iarăși reînviau şi-l măcinau… Şi vocea aceea care cerea mereu hrană… Şi el își dăduse toți piuii…şi cloșca… Nu! Trebuia să dea seama! Iar aurul de pe prispă îi întuneca mințile… Se duse în tindă după o frânghie şi plecă în spatele casei la umbră. spuse unul. O ceață din suflet începu să i se șteargă. colo. În pustie.De vreme rea. dar bietul om văzuse para aceea de foc ieșind din adânc şi nu știa ce-l mistuie cu pământ cu tot… Ajunse acasă. Iar clopotele nu mai încetau. on ne nous laisse pas seuls – comme on m’a laissée avec les chiens… La journée s’achève. On nous réunit par groupes et on nous donne des instructions précises. On ne sait pas trop quand nous allons partir – lorsque le château sera complété. avec des brebis et des chèvres et deux fauves avec les yeux injectés de sang…. dar i-au ruginit încheieturile. Puzderie de oameni. Şi clopotele nu mai încetau… . crâșma cui o las? Şi iazul şi tot ce am agonisit acolo…că doar tu ai mai rămas. Câţiva-şi întoarseră privirea spre „betejitul” moș Andrei. Fata are casă de la bunici şi vom locui în sat. Intră. Moșule. Așa strălucește. Şi a pierdut tot. arrive l’heure du repas et on retourne de nouveau au château. Așa spune tata. unde era ascuns. Nouă ne ajunge ogorul de la Rădi. o viață a muncit. să ai grijă de casă când mergem la muncă! . Şi satul era pustiu. că a mort nu e?! . Voia să dea seamă pentru greșeală. Plecă şi căruța cu nepotul său.Oameni buni. nous travaillons sur les murs extérieurs. Nous nous plaçons. flămândă. cherchelite le alungau cu mâna. Satul era pustiu şi o liniște pagina 41 de mormânt puse stăpânire pe gospodarii cireșii. sur mesure. să alunece mai ușor pe gât. la crâșmă. O durere ascuțită îi străpunse pieptul şi amintirile acelea. Şi tăcu. averea de la Crâşma Roşului trebuie dată la pustie. . Şi săraci şi bogați. Apoi vom merge la cununie. fraților. bunule. flămândă.Ba o cunosc.Noroc. multe se pot întâmpla… Şi moș Andrei înghiți în sec. şi iar gândurile îi zburară în trecut… . Niște bâzoaie mari își făceau veacul prin halbele de bere şi femeile.Măi băiete. Prea târziu! Bunul moș Andrei își scoase tot aurul din casă de sub o lespede de la dușumea. iar el rămăsese să dea seamă! Gândurile negre îi tulburau amintirile şi moș Andrei se gândea: cum oare să dea seamă? Soarele se urcă pe cer mai repede decât te-ai fi așteptat. Quelque chose d’important va se passer. recunoscu bătrânul. Plecară fiecare la treburile lui. La deal de biserică. iar zarzării şi caișii dau în pârg. On commence à entrevoir son aspect définitif.Şi eu cu toată averea mea. nepotul moșului Andrei. Nu de alta. Acolo am semănat grâu. îţi mai amintești de când nu te-a mai înfierbântat o puicuță? Că aici. Nous sommes bien encadrés. Pe tine te vom lua la noi. . Femeile adunau pleava iar copiii. Ici.Hm . nous nous impliquons tous. dar chiar îi trebuiau puteri să se întoarcă acasă: la deal. Andrei la treier. mais de la façon dont je suis sortie de sous l’arbre rabougri. Venea combina la treier când soarele s-o urca sus. avec des tentes et sans accès à un ordinateur. Offf …trebuie să-mi rămâi tu! Căci tu ai mai rămas!. Aici. Iar oasele-mi sunt putrede de neputință. Şi vocea aceea lăuntrică-i spunea să se abată din drum. Ce fericiți pot fi oamenii aceștia! Sunt la doi pași de biserică şi trei de cimitir iar ei. Din când în când. acolo-i loc blestemat. Şi lumea era la treier.…. Viața merge înainte liniștită. ridicând comori deasupra. Arde la bunu. Pense comme le vent! – II – Christina Callimachi Traduction du roumain par Wladimir Paskievici Châteaux de sable Nous continuons à travailler avec fébrilité sur le château de sable. îi trecu un fior prin trup. Ori de slujbă. .septembrie . adunau paiele din urma combinei. restons au soleil. la crâșmă multe se pot întâmpla… Plecară flăcăii. mais les autres ne parlent que de mes chiens et n’arrêtent pas de rigoler. mergând cu căruțele cu saci goi la deal. Dar acum clopotul trăgea. sau de mort. Şi fumul. E o frumusețe de lan. la Rădi. dar amorțită.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL . Până să ajungă acolo era ceva de mers şi să care apă de jos de la iaz.Bunule. de ce trag clopotele. . califormi. Şi soarele ardea puternic. O muzică undeva într-un colț ținea cumva lumea trează. moines-apprentis. Cela me fâche et cela leur apporte de l’eau au moulin. Parcă a coborât soarele acolo. trăgea.. acolo la deal de biserică. stau gata să rupă de roadă. nu alta. iar chelnerul avea halatul negru din alb. priviți sus.J’aurais bien aimé vous voir. non fardée. pas à cause des chiens.arde. trăgea. Lui Andrei.Deci te așezi în sat…şi eu.Ar vrea el. să meargă la nepot. Sunita et moi.. să-l tai cu cuțitul. Şi era tare greu aurul acela… Iar soarele îl orbea. să mergem sus! Arde crâșma la bunu!!! Târziu. On fait une pause. presărând apoi sare pe marginea halbei. zise un flăcău. să-ţi dau ceva bani să ridici casă frumoasă… . Nous devons terminer le « travail sur le château » car nous allons bientôt partir vers le campus d’en bas. mai trage clopotul de nuntă. je ris également. După ce-om recolta. car le moine-chef vient d’arriver. liniștită. câte un moșneag neputincios îşi scotea reumatismul la soare. moş Andre! Hai cu noi la treieriș! . comme aussi tous les moines et les quelques invités habitant les appartements confortables. Așa cum plecaseră şi plozii lui pe rând după cloșcă. la crâșma Roşului. la petite Française. . Arde crâșma la bunu…! Oameni buni. . dis-je avec animosité. la crâșmă. dându-și cloșca cu pui. Iarba diavolului. En fin de compte. Şi mândria şi respectul oamenilor dar şi pe Dumnezeu. nous sommes invités à l’admirer. îl scoase și-l înșiră pe prispă. vousautres. Da.Nu. On recommence le travail. . le château est prêt. apoi își văzură de ale lor. Pe dinăuntru. I a rămas doar păcatul că s-a vândut pe sine. ce fac? . Asta de Sfântul Ilie. era peste puteri. Da…să strângem grâul şi să facem pomenire cum spui.

. à l’école. enterré. dit-elle. je ne peux pas ramasser mes affaires et quitter si vite l’autre monde. . Sunita la touche sur l’épaule. même à un mariage. d’un Bouddha. dit modestement la jeune femme. Sunita fait un grand effort.On peut tuer Bouddha partout. lorsque les cloches commencent à sonner. Je pense aux chiens et à l’arbre rabougri. timidement. de sorte que ça ne compte d’ailleurs pas. aux quatre points cardinaux et.Attends un peu. . Le moine-chef approuve par un léger mouvement de tête. La majorité des gens sont médiocres et attendent des directives d’un Gourou.Quand tu te concentres sur quelque chose. c’est là qu’elle a rencontré son futur mari.Je ne comprends absolument rien et vous vous moquez tous de moi. tu es vieille. moi je ne connais rien à la mode.Je ne comprends rien. Le mariage est un grand événement en Inde. mais le moine-chef lui fait signe de continuer. . Ça c'est la plus grande imbécillité que j’aie entendue depuis que je suis ici! . comme un animal fidèle qui m’aurait porté sur son dos. de la région du Nord de l’Inde. Il désigne ensuite les trois étudiants « admis ». dit Sunita. dit-elle.septembrie . c’est un scandale. un homme et moi-même. des fous à lier.C’est ainsi. tu va bientôt comprendre. . des noces pour gens moins riches mais aisés – le marié vient à cheval –. c’est tout un art. je viens de me casser un ongle. professeur dans une université d’Angleterre. Le moine-chef approuve de la tête. ensuite. . C’est un bon corps qui ne m’a jamais apporté de problèmes. On entend la Française qui parle vite. personne ne mentionne plus mes chiens… La petite Française est révoltée. nous annonce-t-elle brusquement.Moi. c’était ma fille ainée qui s’est mariée. en essayant de suivre les deux.Tu portes soin à la façon dont tu t’habilles. n’importe quoi – et l’attachement nous mène à un contrat d’exclusivité. s’ils le désirent. Sunita me regarde avec joie. . .Probablement que nous devons douter de tout et essayer de trouver sans compromis ce qui est. nous exécutons ce que l’on nous a demandé de faire. « Si tu rencontres Bouddha sur ton chemin. le tuer reviendrait à tuer le Pape ou JésusChrist. . . dit-elle. pour trouver soi-même si ce que le Bouddha a dit est correct. L’année dernière. tue-le! » L’action se passe dans le campus inférieur – près de la forêt Muir – où les arbres atteignent des proportions gigantesques et où la forêt est désignée par Forêt Rouge. Et même en supposant que je rencontre Bouddha. Sunita trouve difficilement ses paroles. peuvent intégrer la vie de notre Monastère. Depuis.Nous avons parmi nous deux genres d’apprentis moine. Bouddha est mort depuis longtemps. quelques-uns peuvent aller plus loin et.Ensuite.Ça se voit. Tu es la plus belle jeune fille de France. elle est tellement fâchée qu’elle ne peut plus rien dire en anglais. ou bien nous sommes des idiots ou bien ces gens se moquent de nous… et comment donc! J’essaie de traduire mais elle parle trop vite et elle a des larmes aux yeux. nous nous attachons à cela – quoi que cela puisse être. répéta la Française. les autres… ont encore à apprendre. j’ai été Miss PyrénéesAtlantiques et. « à coté de la track ».Je suis née au Gujarat.Et qu’est-ce qu’il y a de mauvais dans ça? demande la petite Française. dans la situation hypothétique que je puisse le rencontrer. avec grande tristesse. seulement d’une région. Mais tout ce qu’on fait ici c’est du délire. n’est-ce pas? Oui. Ma famille est éparpillée dans le monde pagina 42 entier mais nous nous retrouvons lors des mariages. le nom de la plus grande ville au monde a été changé en Mombay.Une interprétation possible serait d’aller jusqu’au bout de son propre chemin. Après une courte pause. recommence à parler et nous nous étonnons de l'entendre parler d’elle-même. expliquemoi aussi. . Sunita lève le bras. comme si nous étions dirigés par des fous. Je m’approche d’elle pour mieux pouvoir traduire car personne ne comprend mot quand elle parle en anglais… . . Je ne comprends rien et. .Brûlé! s’écrient en cœur tous les autres membres du groupe. . tu es mal fagotée et tu n’as aucun goût. ça revient au même.C’est tout à fait absurde.Tu vois. est amené en rickshaw ou vient simplement à pied. des noces pour gens plus pauvres – le marié vient en voiture – et. elle reprend: . dit la Française. elle s’est assise à côté de moi et jacasse en français. Le moine-chef m’avertit cependant que je dois rester « sur place » jusqu’à ce que je réussis l’expérience avec les chiens. comme si elle cherchait les mots avec soin. j’étais parmi les premiers de classe. Il existe plusieurs sortes de noces: des noces pour gens riches – le marié vient à dos d’éléphant –.Brûlé. te coiffes et tu sais le faire. mort et enterré. demande le moinechef. Sunita lève à nouveau le bras. Sunita se tourne vers elle.D’abord. Le moinechef continue avec beaucoup de sérieux: . . proteste la Française.Peut-être que c’est ainsi que ressemble notre vie.Y a-t-il quelqu’un qui puisse expliquer ce que je viens de dire.Ma fille s’est mariée avec un homme riche qui est venu à dos d’éléphant.Avez-vous entendu le dicton « Si tu rencontres Bouddha sur ton chemin. tuele! »? Un grand silence s’installe. On nous a demandé de détruire tout ce que nous avons tant travaillé à réaliser! Le moine-chef nous dit simplement « La leçon d’aujourd’hui est finie » et nous nous dirigeons vers le repas du soir. Nous nous assoyons sagement et le moine-chef s’adresse à nous: . Sunita commence à parler. nous commençons à construire quelque chose.Bon. ma famille. . ensuite.Oh!… pas vraiment de la France. vrai. Sunita continue: . a déménagé à Bombay. disons le goût de l’Ouest. une grande famille. Elle se tait maintenant et nous attendons la suite. lui met la main sur l’épaule comme d’habitude et commence à lui parler: . . alors. un hindou lui aussi.D’accord. Nous descendons en silence. . dis-je. . mais je suis extrêmement heureuse que je sois reçue. de sorte que cette histoire de gens médiocres ne s’applique pas dans mon cas. quand tu penses que par-dessus le marché j’ai payé pour venir ici laver les toilettes et jouer dans le sable. tu élimines tout ce qui est autour. Le moine-chef rit lui aussi aux éclats. continua la petite Française. les noces pour les gens les plus pauvres – le marié vient en moto. sans se retourner vers la Française. une personne ou bien une belle maison. Sunita. dit Sunita de bonne humeur et ajoute : je crois que je devrais m’occuper davantage de la façon dont je me présente dans ce corps. en plus. . dit brusquement Sunita. j’ai cinq enfants et une seule fille. . comme une mitrailleuse: .J’ai trop parlé de moi. moi je suis prise par une grande inquiétude.Et qu’est-ce que ça a avoir avec moi ou avec Bouddha qu’on doit tuer? demande la petite Française. Elle lui dit à peu près ceci: . On entend alors la Française qui crie presque.Un quoi? je demande. répond Sunita et tout le monde éclate de rire. son discours est long : .octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL stratégiquement.

(À suivre) Poezii Ana Maria Gîbu 3 poem neterminat dau năvală flămânzii dinspre dincolo nu că n-ar avea ce mânca vor şi de la alţii de la mine.Rien. J’essaie de traduire correctement mais le sens en anglais est légèrement déformé. le împerechea câte două chiar câte trei zidea poduri peste deşertăciune acum vrea liber negociez în zori cu răchita cu guguştiucii reveniţi pe margine de pervaz îmi fac din aripă semnez aşteptarea pe cuibul unde se va roti iar viaţă ninge verde se desface poemul de bună voie în cuvinte ţinându-se de mâini îngenunchează cu începutul spre răsărit în ruga lor cheamă literele aruncate uitate nerostite copacii şi-au lăsat inimile deschise gata să le adopte hrănite cu dulceaţă trimisă de pământ adorm legănate de frunza nenăscută încă în vis îmi cer să închei rugăciunea peste tăceri şi umbre cade în miez de primăvară ultima zăpadă este verde are timpul chei pentru orice lacăt după poarta dintre mine și restul se plimbau niște umbre… zgomotul pașilor deviați de adieri care străbat privirea mă fac să tresar amintindu-mi de nopțile când nu puteam să dorm știau că pot să revăd de la început pornirea regăsindu-mă la startul jocului de a fi admiram acel răsărit de-atunci printre stropii unei ploi grăbite valuri albăstrii mută inima din loc sugrumă fiecare suspin al izvorului cald de sub genele mirate vor să intre cu un zâmbet lacătul cade propun o altă ordine mondială plec separată de visele tale precum arinii aplecaţi pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la nivel maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunităţii în parlamentul dimineţilor albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afişe cu “â” din „a” schimb programul muncă numai pe teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii… duc jucării gutui şi turtă dulce în trăistuţe cu dungi colorate la case de departe tu dărâmă-ţi zidurile din jur construieşte cuptoare în ogrăzi chiar şi în cele pustii la lumina lămpilor să coci pe vatră pâine şi colaci în fiecare seară la trezirea zorilor împarte acolo unde foamea este regină apoi fii măcar pentru o zi “ei” când omenia te va acoperi aprinde felinare în noapte vei afla cum arată fericirea şi cum o cheamă simplu.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL .trece-ne pe lista de aşteptare venim mâine tu – deschide silaba cu fonemul iubirii caut alb printre ramuri amurgul făcut ghem de cuvinte aruncate la întâmplare mă strigă iau acasă visul salvat din tăceri rănite îl ascund sub prag de lumină când să adorm l-am văzut plimbându -se de colo-colo aduna litere rătăcite din nopţi fără întuneric.. tu es catholique.Ensuite. répondit Sunita.. dit Sunita. acquiesça avec fierté la jeune femme. si j’ai bien compris. et cela se voit d’après la façon dont je suis désirée et courtisée. .... sauf ceux qui doivent rester sur place (comme moi) ». cuvintele care joacă şotron între răsărit şi miazăzi le-am ascuns într-un pumn de făină albă din grâu rodit în ger am frământat un aluat cu roua de pe umărul dimineţii când a crescut cât nebunia lor am modelat o carte o carte de onoare trebuie să scrie impresii fără creion doar cu mintea descuiată i-am primit în prag de poem neterminat cu zâmbet larg de metafore pe margini de răbdare versuri amestecate aşteaptă startul intră doar cei care transformă urletul în şoaptă ura în flori de albăstrele şi nepăsarea în cărări tatuate cu iubire . je sais. continua Sunita.Oui.Oui. dăruire taci şi mergi . . absolument rien.septembrie . Il dit ensuite: « Ça suffit. et qu’est-ce qu’il y a de mal à cela? . emmenez maintenant les tentes avec vous et partez.. pagina 43 Le moine-chef fit un bref geste.

Iriook îl întinse pe pieile de ren. ea îşi redusese toată activitatea la alăptatul copilului îmblănit sub parka ei şi la eventualul reglaj al flăcării din sobiţă. ea murmurase ceva anume. tare. va fi suspendat în vârful igluului. întinse şi fixă bine pieile cu pietre grele alese din râu. orele idlu – igluul Veni zăpada. ca o noapte de iarnă. strictul necesar fusese introdus în iglu. Pe de altă parte. bine curăţată de păr şi răzuită cu migală pe suprafaţa interioară. Iriook îi întinse o bucată mare de carne. – Voi construi eu un iglu pentru tine. – Vei rămâne aici singur încă puţin. puse cutiile cu gloanţe. tundra va deveni o adevărată câmpie arctică. pieptănatul. În timpul transportării lui Agaguk. amenajă un fel de bazin nu prea înalt. ea agăţă armele şi acolo. tundra nu mai exista. bine sudat. De acesta se va sprijini cu spatele în timpul lungilor activităţi de iarnă: mestecatul pieilor. afânarea firelor. mănâncă. o dată cu dezgheţul. unde îşi păstrau de obicei gloanţele. ceva mai înainte. rasul părului de pe piei.. îl luă şi îl duse înăuntru. încât arătau ca oglinda. din ce în ce mai denşi. În centrul igluului. Şi pentru mine. îşi făcu ea socoteala. la vuietul vântului şi al rafalelor de zăpadă ce se loveau de stâlpii iurtei. Repede. Tayaout ţipa deranjat şi el de eforturile mamei care îl zgâlţâia de colo-colo. iar fiecare piele a iurtei era întinsă şi agăţată pe perete. A doua zi dimineaţă. de la intrare. Pentru Agaguk. erau ca nişte piroane. Prea slab pentru a se opune. În mod sigur. complet albă şi imobilă. ea îl văzu pe Agaguk în ambrazura intrării de la iurta. Aşezată lângă banca pe care zăcea Agaguk. Vântul urla peste întindere.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 44 Agaguk ( XIV ) Roman de Yves Thériault. deci va fi spaţiu destul pentru a te mişca în voie. domnea o căldură plăcută.. Această treabă îi luă două ore. cu mişcări rapide cerând multă putere. Începând chiar din această seară. formând un fel de braţ de fotoliu. pe latura opusă celeia unde va lucra ea. zise ea. Sub parka. Când a terminat-o. acumulându-se rapid pe pământ şi iarna puse stăpânire pe tundră. le-ar putea lipsi atât carnea cât şi grăsimea.. nu cer nimic de la tine. erau spre sfârşitul zilei solide. Când Agaguk fu în iglu. făcută cu grijă. iar în vârful igluului atârnau fâşii mari de pemmican. două oase lungi şi subţiri dar rezistente. sezonul cald fusese extraordinar de scurt. Pemmicanul. unde fixase cu răbdare în gheaţă numeroase cârlige de ivoriu şi coaste de focă. ea adusese zăpadă în iurtă şi o pusese în două cutii de lemn. atunci când ridicase igluul. Chiar de dimineaţă când începuse să lucreze la iglu. Curăţatul. vino. să-i lustruiască. Acum însă se aplecă asupra lui cu gingăşie. Apoi aprinse sobiţa din centru şi foarte repede căldura se răspândi în locuinţă. Iriook legă stâlpii iurtei la cele două capete şi îi puse pe zăpadă. Întinse pe aceste oase o piele de lup tăiată în dreptunghi. uleiul animal şi petrolul vor fi de asemenea suspendate pentru o mai bună siguranţă alături de pemmican. dar. zise ea. Puse două piei de ren pe banca de gheaţă.. În locuinţă. un iglu al Spiritului Bun. Eu mă duc să demontez iurta. Apoi fasonă un coş de aerisire dându -i. – Ţine. Ele fură plasate pe o latură a băncii de gheaţă. Ai grijă de durerea ta. Deşi ningea în rafale scurte. ea îşi amenajase un fel de dulap. . Pieile de învelit se adăugară celor deja existente pe banca de gheaţă care deveni un colţ cald şi plăcut. Apoi se întoarse la treburile sale. unde cea de a doua bancă de gheaţă.septembrie . Apoi se duse în iurtă după bărbatul său şi-l aduse mai mult târându-l prin tunelul de acces. Iriook se apucase singură să construiască un iglu care va înlocui iurta. Înăuntru ar fi putut trăi mai mult de şase persoane. unde va pune carnea proaspătă. timpul consumat de Agaguk pentru vânarea lupului alb şi. În iglu. Blocurile de gheaţă. O dulce somnolenţă puse stăpânire pe ei. Aștepta cu resemnare sfârşitul furtunii. Ea astupase toate orificiile. aranjarea onduleurilor. toată suprafaţa câmpiei era acoperită. Iriook îl construise mai înalt şi mai larg ca de obicei. Apa începu să se prelingă uşor pe pereţi şi căldura râncedă. puternic mirositoare – semn al unei vieţi bune – se răspândi în iglu. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia. Spre mijlocul zilei se stârni blizzardul. Puse pe el una din piesele rare pe care le poseda Agaguk – un disc de fier frumos finisat. o formă conică foarte regulată. Cert. care aducea din nord puzderie de fulgi învolburaţi. Călătoria la Apa cea Mare. nu vor avea destule provizii pentru iarnă. În iurtă. adâncă de două palme şi înaltă de vreo patru. Iriook înlocuise grăsimea din sobiţă cu petrol. La primavară. făcându-i insensibili la furia naturii dezlănţuite. Grăsimea pentru sobă. Îi luă o oră să niveleze pereţii. Şi pentru micuţul nostru. Dimineaţa fu urmată de o zi întunecată. apoi duse formele afară la ger. A presat-o cu propriile mâini până ce s-a topit pe jumătate. Tot aici va pregăti blănurile. Acolo va fi patul lui Agaguk. care acum. pentru ca focul să devină mai viu. chiar confortabil. obţinut şi acesta prin troc la un post de schimb. cu o formă regulată şi potrivite ca mărime. cusutul migălos. constituind un fel de covor protector în cazul când vor dori să se rezeme de el. Nişa era destinată rezervelor de carne proaspătă. aşa cum trebuie. acolo. consolându-l şi scuzându-se că îi provoacă dureri. în partea superioară a nişei. îi va regăsi. Era lată şi de o înălţime potrivită. „Un iglu de şef. adaptate de Raluca Pilat Seara edificiul era gata. obţinute astfel. Agaguk se lăsă condus. Hai.“ murmură ea veselă. Deasupra acestuia va pune sobiţa şi obiectele de uz casnic. nu ne va lipsi nimic. întâlnea tunelul. dar Iriook îşi zise că va şti ea să preîntâmpine această lipsă. Astfel. Banca de gheaţă pentru dormit era tare. periatul lor. încurajându-şi soţul. făcu în perete o nişă destul de lungă. grăsimea şi pemmicanul de la aceste animale nu constituiau provizii suficiente pentru o iarnă lungă. în recipienţi de piele sau din metal. vânătoarea de focă fusese fructuoasă. mişcări însoţite de plânsul înăbuşit al omului. La un moment dat. spulberate pe permafrost. Ai nevoie săţi refaci sângele pierdut. Fixase în gheaţă. În apropierea tunelului de acces. pe coasta celor mai mici ridicături se îngrămădea zăpada.

văzuse un ren alergând de colo-colo în furtună. paralizate de frigul ce domnea în jur. Şi astfel. Când Iriook ajunse în dreptul gâtului animalului. iar masculul pe jumătate. vânatul era aproape îngheţat. Acum ea alerga dând bice câinilor. teribila noapte fără sfârşit a Arcticii. Mizeria lungilor luni bântuite de vânturi crude. Iriook visa acum la balene. În mai puţin de două ore. prin abilitatea sa carnea pentru iarnă. îşi arunca privirea în jur pe câmpia unde în mod sigur mai rătăcea vreun animal. împingându-i până la limita puterilor. numai frigul – prezenţă atotputernică. Cu un topor. pentru a elibera ultima suprafaţă de piele utilă. Pieile erau de calitate. cei doi reni vor furniza din belşug provizii pentru iarnă. Aranjase mamuleţii* în evantai. dar şi că necesitatea o impunea – căci altfel cum să-i reuşească planul pe care şi-l propusese? – îl încredinţă pe Tayaout tatălui său şi îi lăsă singuri în iglu. Lupii nu veniseră. Nu avea un moment de pierdut. Iriook mestecă deîndată câteva bucăţi de grăsime luată din rezervă. femeia nu se complăcuse în trândăvie. Legă de nădejde renii împuşcaţi unul lângă altul. poate câţiva lupi. Dar nici nu putea aştepta. părea că animalul căzuse în genunchi. în lungime. Dar ochii-i străluceau şi simţea o căldură în pântece cum nu avusese de mult timp. Acolo se instalase noaptea de şase luni. reveni în grabă la iglu pagina 45 să-şi caute câinii şi hamurile de piele pentru a aduce vânatul. Iriook se simţea istovită şi totuşi treaba nu era terminată. Din cauza oboselii. învârtindu-se în jurul ei fornăind neliniştit. Imobilă. vreun vizon căutând o copcă în gheaţa râului. dar perfect lucidă. Dar. Dar nu va mai fi nimic din vânătorile abundente de vară. Iriook colinda pe câmpia albă. în ultimele luni ale iernii. decât la această muncă. Ieri. nici nu se putea gândi să târască animalele spre căldura din interior pentru a lucra în linişte la tranşare. Iriook nu se înşelase. zări nu departe pista unui ren. ea care tocmai înfruntase moartea ce-l ameninţa pe Agaguk. va merge ea la vânătoare. frigul îngheţa carcasele şi Iriook îşi dublă efortul. Apoi se lăsă să cadă pe aşternut şi zise cu o voce plină de căldură: – Eşti o femeie bună. Despica. de pildă. În pântece şi-n obraji. Apoi isprăvi şi cu femela semiîngheţată. pentru a distribui în mod egal efortul şi se înhămă ea însăşi la vârf cu un ham lung pe care şi-l petrecu pe sub braţe. O jumătate de oră mai târziu. văzu un mamelon de zăpadă spulberată de vânt. Când dădu să înconjoare duna.. invitând la somnul fatal. Tunelul de acces fiind strâmt. li s-ar mări proviziile. Se lupta cu frigul şi o voce de alarmă din subconştient o avertiza că trebuie să alerge.. Dar trebuia să se grăbească. apoi fiecare parte pe jumătate. Examinase igluul construit de ea. ea despică cele două carcase în patru bucăţi. Migratoarele plecaseră aproape toate. Aşezându-se pe vine. care tocmai construise un iglu cum puţini bărbaţi ar fi încercat să o facă. masculul. de data aceasta ajutată şi de un cuţit mare de metal. dar la nord era întuneric. Căci Agaguk. Pe zăpada proaspătă. femeia şi câinii trăgeau vânatul voluminos spre iglu. Imaginea clară a unei vieţuitoare aproape moarte. Femeia a descoperit pista unui ren chiar din primele ore. privi un moment scena. poate o nevăstuică. trebuia să se ocupe ea singură de această treabă foarte dificilă... Alergă într-acolo cu muklukşii mari. apoi înhămă câinii. privise în jur îndelung. Intră în iglu. care le-ar fi asigurat căldura şi lumina o iarnă lungă. n-ar fi de dispreţuit nici seul de ren. sprijinit într-un cot. jupuia. Frigul era o masă ce apăsa suprafaţa pământului strivind tot ce era viu. . aproape îngheţat. femela era jupuită complet. văzu în spatele ei nu un singur ren. Seul de ren nu se compară cu grăsimea de focă.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pierdute în contemplarea fiului său. Cu capul plin de miraje. În curând. Puţin reconfortată. Fericită cum nu mai fusese niciodată în viaţă. luă cuţitele de ivoriu şi unul dintre cuţitele de metal. şi. această iarnă se anunţa tot aşa de aspră ca precedenta şi va împiedica.. Nici un vânt. Cu puşca în mână. căci frigul îngheţa vânatul şi atunci ar fi fost imposibil de despicat şi de tranşat. La un loc cu ceea ce atârna în iglu. Acum ştia că în spatele acesteia va găsi renul. va asigura prin propria forţă. Afară. vor mai fi colindând animale înfometate. bine înfipţi în zăpadă. În seara aceea. Dar carnea? Să plece ea. Ridică puşca în poziţie de tragere şi dintr-un foc nimeri masculul între cei doi ochi. cu părul foarte fin. Pista ducea până la ridicătură. Împotriva tradiţiei. Deci speranţa în carnea proaspătă devenea mică. o bucurie impulsivă. O lumină alburie venea din sud. În plus. în lipsa unei grăsimi de calitate sau a uleiului. nimic din fauna care să îţi pice uşor în bătaia puştii. apoi se ridicase. Agaguk dormea cu micuţul lor alături. un frig de culoare albăstruie. să cedeze ea în faţa frigului? Iriook vâna miraje. De mâine. ea se lovea pe braţe de frig. decise Iriook.septembrie . trăgând şi suflând greu de efort. Iriook! tut. Cea a femelei mai ales. Nu putea conta pe ajutorul lui Agaguk. în afară de fiinţe. Soba ardea bine. care paraliza toată energia. Nu-i rămânea decât să îşi adune toată energia.. examină urmele şi încercă să îşi amintească ceea ce auzise de la bărbaţi despre ştiinţa unei vânători abile şi despre obiceiurile animalelor. înainte de a adormi. o întindere nemărginită şi pustie. Îl salvase pe Agaguk. începu să jupoaie animalele. Ca la o bătaie de puşcă. pe care va fi uşor să le vâneze. când se culcă. ore dulci şi frumoase. nu vor mai rămâne decât animale răzleţe pe câmpia înzăpezită: vreun ren rătăcit. urme ale labelor din faţă care se încrucişau. ci o femelă doborâtă de frig şi. Lupii ar fi putut veni şi ar fi devorat imediat cadavrele calde încă. probabil. căldura era plăcută. dar au rămas cele mai puţin dotate cu instinctul supravieţuirii. Încet. să se lovească pe braţe. era foarte obosită. În acel moment. să fugă spre iglu pentru a-şi găsi salvarea în locuinţa caldă. Mergând. Va profita de dezorientarea lor. de culori fermecătoare şi de cântece a căror frumuseţe o ignorase până atunci. dar care nu puteau umple „dulapul de alimente“ – toate acestea contribuiseră la ameninţarea cu lipsa proviziilor. La un moment dat. vânătoarea. Nu se gândea la nimic altceva. îi plăcea nespus. Iată o pistă în zig-zag. Nu mai aveau piei de ren în rezervă. gata să cedeze înaintea puterii lui supreme. trăgând pielea într-un ritm de care ea însăşi nu s-ar fi crezut în stare. Dacă ar vâna doi-trei. Iriook alerga după carne proaspătă – ultima şansă a supravieţuirii în timpul acestei lungi ierni. bău o înghiţitură din apa fierbinte de pe sobiţă.u – renul În răstimpul celor trei zile ce urmară după construirea noului iglu.

– Nu ai nimica acolo? – întrebă el. Agaguk părea a nu înţelege nimic. iglului şi al tundrei? Un instinct se trezea în ea dictându-i anumite gesturi pe care să le facă. dar viaţa normală în iglu nu se instalase decât la vreo zece zile după vânâtoarea norocoasă a femeii. nici urechea stângă mutilată. Era şi timpul. Ea luă fiecare bucată şi. ea separă cele două capete de trunchi. fără a zice ceva. Trăia şi va fi din nou stăpânul ei. nu i se părea deloc respingătoare. – Tu ai putea. în timp ce ea. Agaguk se trezi. o nevoie de a dărui – ceea ce de fapt mereu o însufleţise –. Cu gemete şi suspine îngemănate într-un plânset prelung. de oase îngrămădite în două mormane din care unul va fi dat câinilor. De carne încă netranşată. Complet goală deasupra lui. În iglu ea îşi va termina treaba. prin alunecare. Agaguk dormea de mult. Ceea ce realizase până atunci nu era decât o muncă de început pe care în mod obişnuit o îndeplinea bărbatul. Atunci. Acum avem carne şi grăsime. punând deoparte seul. Spintecă pe lângă coloana vertebrală şi osul bazinului cu lovituri puternice de topor. – Nu. apoi gâfâitul. Dar o îndoială îşi făcu loc în inima femeii. Suferea chiar. îi dispăruse teama de a-l pierde. Se mişca cu gingăşie şi pricepere într-un ritm liniştit şi dulce.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL începând de la ultima coastă. Mai preţios chiar decât Tayaout pe care i l-a dăruit lui. unde dorinţele şi privaţiunile de dată recentă se busculau atât de bine. apoi împlinirea. aceea pe care o cunoştea bine şi o practicase din copilărie. iar altul va fi păstrat. – Tu eşti mai puternic. Adormiţi. cu mâinile îndemânatice. Avem nevoie de piei pentru troc.. se strecura de acum înainte o bucurie liniştită. Acum urma munca femeii. murmură din nou Iriook cu timiditate. că fu uimită să constate cum paroxismul plăcerii ei fu concomitent cu cel al bărbatului. Nu s-a oprit din treabă decât în momentul când a trebuit să dejuneze. epuizarea cvasi-totală. ce înlătura oboseala şi refăcea sângele lui Agaguk. care va fi o continuă prezenţă până când moartea o va elibera. Agaguk suspină şi îşi întoarse capul. căci faţa de nerecunoscut a lui Agaguk cu această gaură deschisă în loc de nas. în gropile lor de zăpadă. însă se întorcea imediat ca să se culce din nou. trăgea din omul său dorinţa. pioase. Voi merge să vânez. – Aş fi vrut. va rămâne secretul său căci. când în muşchii umerilor se accentuase durerea. fripse o bucată proaspătă la flacăra sobei pentru a o da copilului. odihnind în acelaşi timp stomacul după consumul de carne afumată.. de pieile ce se dezgheţau repede şi al căror miros invada locuinţa. rinichii şi inima. pe care pielea începuse să se regenereze încreţită şi roşiatică. apoi despică în lungime cavitatea toracică pentru a mai obţine câte două bucăţi separate şi de la partea din faţă a fiecărui animal. stivuind-o pe banca de gheaţă de la intrare din apropierea tunelului. către seară. desigur. La fel procedă şi cu a doua carcasă. Oasele late şi solide au fost puse în rezervă pentru a fi mai târziu fasonate în obiecte de uz gospodăresc. Chiar şi câinii tăceau. Deşi profund liniştită. iar acum. femeia introduse în iglu fiecare bucată de carne. Ei îi veni să plângă pentru că. Cu mişcări circulare de cuţit. găsise omul cel mai tandru. tăie carnea în bucăţi. că se vindecase. Afară noaptea era încremenită. În tot acest timp. deşi mare. încet. Făcu un gest de neputinţă. Era prima dată după accident că el îşi exprima o speranţă. Calmă. Atunci. Iriook a muncit până noaptea târziu. Afară. Cum trebuia să procedeze de acum înainte? Iriook cunoştea mai bine decât alte femei gesturile de supuşenie. mârâind. însă fără a găsi prilejul de a o oferi. El rămânea bunul ei cel mai preţios. Nimic nu mai conta – nici dinţii dezveliţi.. din care şiroia sângele. ea îl simţea. căci carnea aproape se congelase şi pieile îngheţate deveniseră o grămadă informă deja tare pe alocuri. Agaguk ghici dorinţa ei. scoase măruntaiele pe care le aruncă la câini după ce pusese deoparte ficatul. vom supravieţui. nici gaura din locul nasului. cu un cuţit bine ascuţit. Iriook îl cuprinse între coapsele sale. (va urma) * mamuleti . cufundată ea însăşi într-o lume plină de amintiri. mergea cu paşi şovăielnici în jurul focului. În timpul dezosării. Încet. – De mâine voi fi pe picioare. Aşa este. Această oroare. umayok – revenirea la viata Se scurse o lună de zile de la accident. măruntaiele încă aburinde. Acesta. Agaguk întinse mâna pe sub parka femeii şi o făcu să alunece în jos pe pântece. Obţinu astfel patru bucăţi mari de carne. ea se obişnuise cu noua faţă a lui Agaguk.. Încremenit. era plin.. În resemnarea sa. Într-o seară veni alături de el. copilul era mai preţios decât femeia. fără vânt. Apoi împărţi bucăţile din spate în două. dar. – Indiferent cum va fi iarna. zise el. cu gesturi tandre. O să ies.. O aştepta o muncă de câteva zile pe care o şi începu în momentul când totul fu în interior. Căzu fremătând alături de el şi-i ascultă respiraţia şuierătoare. Tayaout gângurea şi soba susura încet. Nu ştia spune pentru ce. zise ea. ea se ridică. ea şi Agaguk mâncară carne crudă. voinţa de a trăi ca stăpân absolut al iurtei. fără să şio mărturisească. acest om se va acomoda cu infirmitatea sa? Ce putea ea face pentru a-i reda bărbatului. pentru Agaguk. pentru a-l convinge pe Agaguk de puterea sa perpetuă. cu mişcări lente. resturile de ren îngheţate în interiorul tunelului. pagina 46 – Tu ai putea. Folosind mereu toporul. în sfârşit. Acum Iriook putea să târască uşor. în teama pe care o combătuse de-a lungul zilelor. Acum Agaguk se ridica. cuvinte pe care să i le spună. câinii îşi disputau. extraordinar de tonică.. îşi zvântă mâinile.septembrie . ştergându-le de parka şi se duse să se culce. Igluul. zise ea cu o sclipire anume în ochi şi un surâs pe faţă. Acum privea la Agaguk dormind şi putea fără ezitare să conceapă a-şi continua zilele alături de el. Văzu cât era de slab soţul său. pe care le puse peste pieile jupuite. Ea nu trebuia să uite asta niciodată. Apoi se puse pe treabă. punându-l pe Tayaout alături pentru a dormi la căldura corpului său. Iriook văzu ochii omului său măriţi de admiraţie. Iriook îi acordase o îngrijire plină de răbdare.. lui Iriook îi veni din nou să plângă. va fi suportabilă pentru că ea. amândoi se înţelegeau atât de bine unul pe altul..hamuri lungi . totuşi. Omul atât de mândru care o bătuse cândva pentru că ea plânsese şi care nu se pricepuse să o consoleze. Când îşi simţi degetele prea amorţite pentru a putea continua treaba. atât timp cât îl alăptez pe micuţ. murmură ea cu un ton timid.. pe care îl iubea. de bucăţele de carne. tăia bucăţi de carne şi le stivuia pe banca de gheaţă. privea la vânătoarea miraculoasă. Iriook dădu la o parte pielea de ren care îl învăluia.

2. transformat ad-hoc în juriu de selecţie. Marc Marinescu (design). și  duminica între orele 11:30. Andei. Montreal. Univ. harnici spre bucuria părinţilor. generozitatea. Vineri 8 noiembrie – Sf Arhangheli Mihail și Gavril.videotron. * Candela de Montreal pe internet: pages. 16625 Boul. Matre Mucenic Dumitru. Bibliotecară. Dreptul de a reproduce și de a difuza din revista „Candela de Montreal” este rezervat numai redacției. Octavian Olariu (sculptor).) –Drept imobiliar (defecte ascunse de construcție ori vicii de sol. copiii pregătesc serbare pentru Banchetul de Sfântul Nicolae ce se va ține pe 8 decembrie. omologări testamentare etc. Biblioteca dispune de 20. 25-10-2013) apărut în „Pagini CASEY AURAN / AUTO EURO CHOIX Mașini de ocazie la prețuri convenabile. universitar). H9H-4L2 Zona: L’ile Bizard-Sainte Genevieve Cell: (514) 999-8160 Dezvoltare comunitară: Andrei Carandiuc (organizaţii comunitare).000 în limba româna si circa 15. Cuv. Copiii sunt pregătiţi să devină oameni de caracter. Sâmbătă 30 noiembrie – Sf. Basile Gliga (organizaţii comunitare). pensii alimentare.13:00.ca Cele mai bune condiții pentru clienții români la www. Ioana Gherman (muzică). divorțuri. George Hoffmann (“Transilvania”). Iulia şi Aurelian Mantu (“Maxim Impex”). arh. Cristache Zorzor (muzică) Premii de excelenţă: Mihaela Fârşirotu (prof. Dr. George Sarry (scriitor). Petre Popescu” sunt suportate financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal.violeta. Liviu Alexandrescu. Ioan Opruţ (arte marţiale) 1. Pr.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 47 grupaj realizat de Victor Roșca NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr. de pr. În prezent. : 514-341-5330 –Imigrație –Drept matrimonial (separări. Vă mulţumim.000 de volume dintre care circa 5. Aliona Munteanu (actriţă de teatru şi film). Dan Hanganu (arhitectură). Lecţiile se predau în limbile română. Univ. garda copiilor. Tiberius Brastaviceanu (specialist P2P economy). Septimiu Sever (actor). Costul anual este de 25$. când biblioteca este deschisă. Pierrefond. Izvorul de mir. Daniel Constantin Manolescu (bionutriţie). Donaț ii pentru revista Candela de Montreal în 2013 Prof. Doina Hanganu (literatură). copiii învaţă obiceiurile creştine ale sărbătorilor româneşti. Dr.com/romanblt/ . d-na Iuliana Vegheș. recuperarea comisioanelor datorate agenților imobiliari) – Régie du logement  (Québec) H3V 1G6 Sărbători relig ioa se Luni 14 octombrie – Sf. Montréal Tel. Paraschiva. chemin de la Côte-des-Neiges. Otilia Tunaru (Şcoala Junimea Română) Promovarea culturii româneşti: Sonia Dion şi Cristian Florescu (dansuri populare). Programu l Slujbelor relig ioase În fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare marcate cu roşu în calendarul creştin: o Orele 9:30 – Utrenia o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie În fiecare vineri la orele 18:00 se oficiază Slujba Acatistului şi Taina Spovedaniei Să ne cunoa ștem profesioniș tii din comunitate Me CEZAR CATALIN MIHAI Avocat 5022. St-Eustache J7P 2H4 Cell: (514) 567-4619 Courriel: info@violeta. Cezar Vasiliu (preot) Ab onamen te Vă rugăm să vă abonaţi la revistă. drd. Bureau 3. litigii testamentare. Sâmbătă 26 octombrie – Sf.septembrie . Mihai Roman (restaurant “Roman Cuisine”) Profesionişti de marcă: Dr. Ioana Costache (biblioteca românească). (extrase din comunicatul românești”. Alexandru Şuteu (media). Se transmit copiilor iubirea de semeni. Igor Bîrca (medic dentist). proprietara imobilului Anun țurile comunităț ii Bibliotec a „Miha i Em ine scu” a Biser icii „ Buna Vest ire” Biblioteca este deschisă:  marțea și joia între orele 11:00 – 13:00. Scopul şcolii duminicale este formarea micului creştin. De conținutul articolelor din revistă este răspunzător autorul. respectul faţă de părinţi. Donatorii le pot aduce duminica la Biserică sau la bibliotecă. Wladimir Paskievici Constantin Boboc Prof. Gyula Karandi (“World Line Cargo”).000 în limbile franceză şi engleză. franceză şi engleză VIOLETA PÎRVU Courtière immobilier agréé 333 Champagne. Simona Hodoş (organizare spectacole artistice). Publicăm acum lista nominalizărilor comitetului de organizare. Pe lângă religie. integri. eveniment ce doreşte a marca într-un mod aparte Ziua Naţională a României.net/romanblt/ sau http://pages.ca  Gala Personalităţilor Române – Mon treal 2013 – lista no minalizăr ilor Nu a rămas decât o lună până la desfăşurarea celei de-a doua ediţii a Galei Personalităţilor Române. Victor Roşca (scriitor). Anton Soare Total 200 $ 65 $ 300 565 $ Oameni de afaceri: Pavel Ardelean (“Astra Fenestration”).infinit. Joi 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Claudia Mandl (artă plastică). Şcoala dumin icală pentru copii a Biser icii Buna Vest ire Școala funcționează în fiecare duminică între orele 11:00-12:00 Vă rugăm să aduceți copiii cu dumneavoastră când veniți la biserică. Angelica şi Dragoş Lazăr (cofetaria “Angelica”). Vă rugăm să donaţi bibliotecii cărţi în limba română.

care sunt aceleaşi ca şi astăzi. capabilă s . prima poezie. ipostază nouă.o trimită în sferele înalte ale spiritului.” (Ludmila). Ea pictează în culori vii mahalalele Bucureştiului. Pagini de jurnal. nu pregetați să vă bucurați de progresul realizat de poeta care. Şi. mama avea-n balcon găini. în cotidianul „Argeșul”. Ar trebui să scrieţi". Un om care povesteşte cu vervă. care-l cunoşteau. acest lucru îl ştim cu toţi cei care îl cunoaştem şi îl aflăm şi din povestirile în care. în timpul începutului secolului trecut în care Bucureştiul era circulat de tramvaie cu cai.a lăsat sedusă de o plăcere lirică devenită aproape o stare cotidiană. Cartea este intitulată cu modestie. autoarea coboară în timp. Pagini de jurnal. (Fragment din prefață) Mihaela Victoria Ignat Dintr-un vechi tramvai cu cai Carmen Ileana Ion escu Carmen Ileana Ionescu este la a doua carte –al doilea succes – de poezii. Mihai Golescu Din viața unui om oarecare – Herman Victor Din viaţa unui om oarecare. pe atât de amuzantă este această a doua carte a poetei Carmen Ileana Ionescu. Volumul este decorat cu câteva zeci de grafice inspirate. Autorul dedică acest volum memoriei mamei sale: „Persoana pe care am iubit-o cel mai mult în viaţă şi la care sufletul meu se în . intitulată „Rondeluri şi alte clipe de lumină”.dacă socot eu cu bine .toarce întotdeauna pentru suport şi mângâiere. Lira. a mai urcat o treaptă spre perfecțiune. vă recomand să citiți. dar știu că performanța este evidentă. astăzi. Savoarea ce o resimte cititorul parcurgând aceste texte izvorăşte din talentul multilateral al poetei. neobosit. s. Din viaţa unui om oarecare. aspecte din viaţă. Pe cât de dramatic primul volum. rondelul de început al cărții. Iar la etajul trei era un cal la alţi vecini”.octombrie 2013 CANDELA DE MONTREAL pagina 48 Apariții editoriale (scriitori canadieni): Rondelu ri și alte clipe de lumin ă – Lia Ruse Au trecut 22 de ani de când Liei Ruse i-am publicat. de pildă. „Biserica cu ceas”. de nebuni. obiceiurile şi ocupaţiile oamenilor din acea perioadă. Într-o culegere de 37 poeme. În poezia Niţu Vasile 54. „Cuvintele" care „mereu născând" au trecut în poeme „prinse -n cercul unui gând”. prezentându-ni-se. cu fiecare volum. aşteptând cu sufletul la gură desfăşurarea acţiunii. este o apariţie prevăzută şi aşteptata de publicul care-l cunoaşte pe domnul Herman Victorov.o astăzi cu . ne dezvăluie. Care va fi ultima nu știu. Pentru că Domnia-sa este un bun povestitor. ca scriitor. cu modestie. apare acum „pe piaţă” cu o carte umoristică : Dintr-un vechi tramvai cu cai. ca să vă dați seama de acest lucru. cu tentă autobiografică. şi iat . 2013.septembrie . care-l ascultă. ca un actor în faţa spectatorilor. Oare a treia în ce gen se va situa ? Livia Nemţeanu . După dramatica sa carte de debut Celui ce n-a cunoscut iubirea. Şi domnul Victorov nu-i dezamăgeşte pe cei care i-au intuit această latură. ea ne spune : „Spitalul 9. cu sinceritate.15 cărți de poezie la activ. spunându-i: „Aveţi talent de povestitor. am auzit oameni. de lungimea unor povestiri în proză. Ed. De multe ori. Dacă se întâmplă să vă cadă în mână placheta aceasta de versuri. avea maternitate E locul unde m-am născut pe înserate ! În bloc la noi. deschisă atât plânsului. Spun. cu nimic mai prejos decât cele anterioare — de inventator şi om de afaceri cu realizări deosebite. pentru că domnul Victorov nu este un om oarecare. cât şi râsului. Montreal. dar în haina unui timp revolut. la deplina maturitate. Impresionant pentru o femeie care.