You are on page 1of 3

Delta noastra cea de toate zilele Cerbul lopatar Ce ramâne, atunci când închizi ochii ?i vezi, e?ti tu.

Toate locurile, pove?tile ?i oa menii care locuiesc în tine, pe care le por?i prin realitatea asta mare ca pe o vr aja de care ai nevoie, ca pe o vraja de care nu te mai po?i desprinde, toate luc rurile astea care ?i se arata, din nou ?i din nou, atunci când ai ragazul sa le pr ive?ti, sunt cele care te fac viu, sunt cele care te poarta înainte. ?i n-a? putea sa fiu eu, fara sa închid ochii ?i sa vad drumul spre Delta - Dunarea la Giur­geni, Hâr?ova, Topolog - iar, apoi, padurea nesfâr?ita de tei din Ciucurova ?i pe fratele meu mare spunând, clar, limpede, pentru totdeauna, "uite, aici, la popasul asta, ma opream de fiecare data cu tata". ?i vad cum trecem încet, pe lânga un restaurant paraginit, "Cerbul lopatar" ?i, nu ?tiu cum, îi vad pe tata ?i pe fratele meu mare , stând la o masa care nu mai exista. Pur ?i sim­plu stând încremeni?i acolo, la o masa dintr-un restau­rant parasit pentru totdeauna. Iar apoi trecem mai departe, ie?im din padurea de tei, fratele meu mare tace, tac ?i eu, ?i ?tiu, ?tiu foarte bine, ca în tacerea asta vorbim amândoi cu tata. De la Ciucurova pâna în Nalbant, nu-?i ramâne decât sa taci. Sa taci cât pentru o via?a ?i sa te bucuri ca Dumnezeu ?i-a deschis lumea pentru tine ?i te lasa sa o prive?t i pe îndelete cât te ?ine privirea. Iar pri­virea pleaca de la tine, se unduie?te deas upra câm­piilor valurite, dezmiarda padurile înalte de pe dea­luri ?i se duce mai mult, tot mai mult, înspre mun?ii uita?i ai Dobrogei, acolo unde cerul e totuna cu pa­mân­tul, acolo de unde nu mai ai cum, unde ?i de ce sa prive?ti mai departe. Închizi ochii , î?i faci cruce ?i mul?ume?ti pentru toate astea. Drumul continua, în nici o ora aj ungi în Tulcea, încarci bagajele pe o barca ?i pleci, încet, pe apa. Insula Fericirii

?tiu. E prima data când am ajuns în Delta, e noap­te ?i e lini?te. Sunt pe un mal cu s tuf ?i salcii, pe cana­lul îngust care te scoate în Lacul Ro?u. Mi-e înca teama. O teama nelamurita, ca aburul de cea?a care plute?te pe apa, ca rasfrângerea lunii printr e crengile care se apleaca pâna la pamânt, ca plescaitul pe?tilor uria?i, care se au d atât de aproape. Fratele meu mare e în barca, îl aud vorbind ?optit, îi vad umbra rasf rânta în apa, mulineaza încet, î?i aprinde o alta ?igara. Oamenii înca n-au aflat ca, daca pui curent electric în apa, pe?tii se vor ridica la suprafa?a, sute ?i sute de pe ?ti, un adevarat prapad care ucide încet ?i sigur locul asta binecuvântat. A­cum, aici , pe canalul asta care duce spre Lacul Ro?u, lucru­rile sunt înca tihnite, sunt pent ru prima oara în Delta ?i nu ?tiu ce a? putea sa fac cu atâta lini?te. Înca n-am înva­?at sa ma descurc cu ea, înca nu-i ?tiu rosturile, înca e prea multa, ma împre­soara, ma fac e sa ma tem. Vad: am cu mine un ra­dio mic pe care îl des­chid. Aud fâ?âitul, un fâ­?âit care are ce sa caute acolo, printre stuf, salcii, apa, luna ?i noapte, dar e un fâ?âit de care am ne­voie, îl cunosc ?i-mi a­lun­ga teama de o lini?te prea mare, de lini?tea ast a cu care nu sunt înca obi?­nuit. Apoi, o voce cu­nos­cuta: "Tea­tru radiofonic, Henrik Ib sen - Când noi, mor?ii, vom învia, regie: Cristian Munteanu, dis­tribu?ie: Ovidiu Iuli u Mol­do­van, Dana Dogaru, Valeria Seciu, Mircea Al­bulescu." Din barca, fra­tele meu ma i mare râde: "Spe­rii pe?tii, ba." "Mi-e urât", îi spun ?i încep sa as­cult. Noaptea trece în et, pe?tii se prind greu, artistul o sculp­tea­za pe Irene abia trezita din somn, Ir ene îl iube?te, lui îi e teama, teama ca iubirea sa nu-i înti­neze arta, sculptura lui e o capodopera dupa care se simte pustiit ?i nu mai poate crea, Irene e pierduta, fratele meu mare prinde un crap, apoi un somn, artis­tul o regase?te pe Irene ?i în cearca sa-?i umple golul din suflet prin iubire. "- Când vom învia din mor?i, ce vom vedea atunci? - Vom vedea ca nu am ?tiut sa trai m niciodata." Închid radioul ?i vâslim înspre locul în care dor­mim. Lini?tea se face tot mai mare, ma împ resoara, ma umple, nu îmi mai e teama de ea. "?tii cum o sa se numeasca de acum înco lo locul unde ai stat pe mal?", ma întreaba frati-miu. "Cum?", îi zic. "Insula Fe­rici rii". Apoi tace. ?i tac ?i eu. Tatal nostru carele e?ti pe ape

a vorbit despre cum se vorbe?te cu ele. pentru ca altfel nu pot sa-mi explic de ce îmi trimitea atâta ?i atâta pe ?te. tata care se apro­pia de pat. la frate le meu mare. iar el îmi facea hatârul ?i ma ascul ta de fiecare data. nici atunci ?i nici altadata. ne înfofoleam. iar cu lini?tea soseau tacu?i. ?i atunci. dar îl luam cu mine în Delta. Nu ne-a mai spus nimic. rece ?i înfrico?ator sub stuful de acolo. c u ochii înca închi?i. bolnav de pr ea multa vreme. pescarii care î?i întindeau plasele. sa?ie. Urcam apoi încet pr . plecase. iar fratele meu mare în cealalta. "?ie ce ?i-a zis?". eu într-o camera. întins pe pat. l-am vazut cum se ridica. Lumea era cum fusese oda­ta. Se strângeau fâlfâind în copacii de pe mal. bufni?ele ne-au tot cântat. de pe un mal bun. tata care îmi zâmbea ?i ma saruta pe frunte. de când îi gasisem icoana pictat a pe lemn într-o debara uitata. Îi spusese ca trebuie sa mai vina pe la el. Când am închis o chii. atât cât am fost în stare sa repetam uguitul acel a prelung. a?a ca îl ru­gam pe Sfântul Barbos sa ma ajute sa-i eliberez. Apoi. zâmbind. noi. Pe malul ala de Dunare Veche era tare bine. Pâna ?i pescaru?ii se prindeau în firul lansetei mele. strângeam lansetele. As ta chiar nu era un loc bun. aici. îi placea malul ala pusti u. Câteva bufni?e Pe malul unde am pus cortul era bine. sa fiu lini?tit. tata nu mai era. venea ?i lini?tea. Mi-a amin tit ?i mie. era ziua în amiaza mare. La scurta vreme dupa ce ne-am întors acasa. Pa lavrageam încet. M-am dus la geam sa ma u it dupa el. palid ?i albit. l-am auzi t spunând ca o sa aiba grija de mine. eram deja obosi?i. Nu ne-am spus mai mult. pe?tii nu voiau sa vina la noi. venit dintr-o lume ne?tiuta. înserarea. întro toamna târzie. închideam ochii ?i îi vor­beam. Pe el. pe canalul îngust care duce spre Lacul Ro?u. Am mai apucat sa-l vedem o data. Îi placea ?i lui în Delta. Tot atunci s-a trezit ?i fratele meu. în fiecare noapte. ca într-o toam na târzie. atunci când venise în casu?a din Delta. Aproape ca uitasem. i-am sim?it mâna prin par. ca nu mai are mult ?i se duce. nu mai avea cum. soarele se ascunde dupa mun?ii vra­ji?i ai Dobrogei. Nu ?tiam cum îl cheama. am oftat. u?or. odata cu înse­rarea. fratele meu mare îmi spune înc a o data ca asta trebuie sa fie cel mai frumos loc de pe pamânt. Apoi. în dupa-amiaza aia din Delta. sim?eam asta de fiecare data când intram în apa. iar Sfântul Barbos era cu m ine. sa simta pamântul tare ?i radacinile salcii lor sub cap. a?a. cu pe?te mult. cum trece în cealalta camera. teama ca vorbitul bufni?elor nu preveste?te ceva bun. cu ochii în chi?i. I-am spus ca ?tiu. Teama ca nu în?elegem. S-a a?ezat ?i el pe pat. tatal nostru a plecat din lumea asta. Pâna sa în?eleg ca pentru noi cânta. îl ?tiam de o vreme. ?i tot prindeam. ramânea u doar limbile ro?iatice ale focului de vreascuri. ma rugam Lui. peste ape. era cev a tainic. iar privirea lui blânda. Fratele meu mare a tacut cel mai mult în nop?ile alea ?i abia mai târziu. plutind pe ape. cu capetele lor mari ?i ra­su­cite. Dar tot ul trecea. de?i nu avea cum sa fie. Ne întoarcem din De lta. ne priveau cu luare aminte. Iar ea. am dezlegat barca de stuf ?i ne-am întors la casu?a. pe sfân­tul asta barbos. într-o carte. odihnindu-ma. îi placea ca e frig ?i îi placea în cort. am zâmbit ?i m-am ridicat din pat. atunci. începeau sa cânte. Tata fusese la noi. mai pu?in locul unde faceam baie. lucrurile nu se schimbau atât de u?or. iar asta sim?eam to?i. Ne închinam încet. v eneau bufni?ele. l-am întrebat. Acum Se însereaza. cu Sfântul Barbos lânga mine. eram tot acolo. noaptea ne întuneca cu totul. dar de ei chiar nu aveam nevoie. am fost în st are sa vorbesc cu bufni?ele. atât cât ne-a fost dat sa deslu?im ce ne spun ele în limba lor. trecem de Nalbant înspre Ciucurova. ?i a?a. la cort. vâslind încet. iar el ma ajuta sa prind orice pe?te voiam. Ne-a m întins pe paturi. îmi spunea ca era un s fânt bun. venea grabita ?i rece. I-am zâmbit ?i eu. iar noi le-am vorbit în limba lor. l-am vazut: era tata care intra în camera. la fel ca barca legata de stuf în care statusem pâna atunci. pe un mal pustiu de Dunare Veche. "baiatul lui tata". e-a fost teama. soarele neîndurator. S-a uitat lung la mine ?i m-a între­bat daca ?tiu cine a fost la el. apa ?i lini?tea.Se facea ca trecusera ni?te ani. Doar în locul ala. iar paturile s e leganau. ne spusese deja totul. pentru totdeauna. Apoi le-am raspuns ?i noi. atât cât ne-am priceput. Toamna era târzie. iar cu ea.

Trec em pe lânga cladirea parasita a fostului restaurant "Cerbul lopatar". e deja noapte. . se vad pâlpâind.in padurea de tei. simt ca nu vor pleca niciodata. Lumea se schimba. sute de turbine eoliene. Ajungem dincolo de padu­rea de tei. o vulpe ne pânde?te de la marginea ?oselei. Închid ochii ? i vad: tatal ?i fratele meu mare sunt tot acolo. De la Topolog. zeci. le disting siluetele ?i simt ca le e bine. Unele lucruri ramân. la o masa. acum.