P. 1
Istoria Istoriografiei Universale Curs

Istoria Istoriografiei Universale Curs

|Views: 25|Likes:
istoriografie universala - curs - an 1 - notite - format pdf
istoriografie universala - curs - an 1 - notite - format pdf

More info:

Categories:Book Excerpts
Published by: Iulia Cristina Iancu on Nov 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/29/2013

pdf

text

original

T foarIstoria istoriografiei universale conf.univ.dr.

Greta-Monica Miron

Modulul I De la memorie la scris. Istoria în Orientul antic. Vechii evrei Cuvinte cheie- memorie, mit, liste de regi, anale, sens istoric Obiective: Surprinderea trecerii de la oralitate la scris, de la memoria mitică fragilă, confuză, vehicol a ceea ce este în afara istoriei, la memoria politică; explicarea contextului în care s-a născut scrisul istoric, a consideraţiei potrivit căreia popoarele Orientului antic au fost creatoare de documente, de arhive dar nu de scris istoric.

e!i unele popoare au fost lipsite în anumite perioade de scris istoric ele nu sunt amnezice. "i-au păstrat faptele în memorie într-o manieră săracă, confuză !i fragilă. #ra săracă pentru că era încredinţată doar unui cerc restr$ns dar !i pentru că societăţile isolate, a căror viaţă se desfă!ura în cadrele unui timp ciclic, al eternei reîntoarceri a anotimpurilor nu aveau prea multe de conservat, accidentalul, neo%i!nuitul găsindu-!i cu greu loc într-o durată amorfă. #ra confuză deoarece memoria vehiculează cu precădere ceea ce este în afara timpului păstr$nd informaţii referitoare la originea grupului !i nu la evoluţia lui, mo%ilizată fiind pentru a transmite miturile fondatoare. &e măsură ce organizarea socială s-a complicat, memoria politică s-a adăugat celei mitice, timpul mitic s-a asociat celui istoric !i faptele oamenilor s-au amestecat cu cele ale zeilor. 'reptat mitul, legenda, poezia au făcut loc însemnărilor istorice. Istoria în Orientul antic 1

Se apreciază că locuitorii vechiului Orient au fost în esenţă creatori !i păstrători de documente istorice !i nu autori de discurs istoric, deoarece scrierile au avut drept scop glorificarea prezentului pentru viitorime iar nu intenţia de a salva trecutul de uitare. (nscripţiile pe stele funerare sau monumente arhitectonice au avut adesea un rol decorativ iar autorilor listelor de regi !i ai analelor le-a lipsit sentimentul că trecutul poate explica prezentul. )n Egiptul antic primele însemnări cu caracter istoric au fost ta%elele eponime care au cuprins numele faraonilor din dinastia înt$i !i au fost urmate de texte precum Piatra de la Palermo ce cuprinde numele regilor din dinastiile (-*, cu informaţii mai ample despre evenimentele petrecute la curtea faraonilor din dinastia a (*-a. &e acest text s-a întemeiat cronologia (mperiului vechi. Seria listelor faraonilor continuă cu cea din timpul lui +amses al ((-lea, cuprinz$nd faraonii din dinastia a ,*((-a, păstrată pe a!a-numitul Papirus Turin !i cu cele săpate pe pereţii templelor din -arna. !i /%0dos, cu numele faraonilor din (mperiul nou. edicate glorificării faraonilor nu au inclus nimic din ce i-ar fi putut discredita ci doar relatări despre victorii, expediţii de v$nătoare, edificii, menite să construiască o personalitate doar în termeni pozitivi, laudativi. 1ea mai semnificativă naraţiune păstrată, nalele lui Tutmes al III!lea, scrisă la comanda faraonului pe pereţii templului lui /mon din -arna. cuprinde cele 23 campanii prin care a menţinut suveranitatea #giptului asupra vestului /siei. #ste o a%ilă descriere a cuceririlor faraonului cu explicarea unor evenimente prin raportare la acţiunile umane. acă, în esenţă, evenimentele sunt rezultatul voinţei zeilor, voinţă împlinită de fiii acestora, faraonii, apare la un moment dat, în descrierea %ătăliei pentru cetatea 4eggido, o explicaţie ce ţine de voinţa umană: 5 cum" dac# o$tirea m#riei!sale nu $i!ar fi pus în g%nd s# ia lucrurile $i pr#&ile du$manului" ar fi asediat $i luat cetatea Meggido...62.
1

Din Analele lui Tutmosis al III-lea, în Faraonul Kheops şi vrăjitorii. Povestirile E iptului anti!, p. 1"#.

$

Su% influenţa elenismului scrisul istoric egiptean a dat cea mai reprezentativă contri%uţie cunoscută, aparţin$ndu-i scri%ului Manetho. /cesta a compilat o cronologie egipteană !i o istorie narativă a #giptului, transmise parţial prin operele lui 7lavius 8osephus, Sextus (ulius /fricanus !i #use%iu din 1ezareea. /cela!i tip de însemnări istorice se regăse!te în 9a%ilon: inscripţiile lui :udea din ;agash, aparţin$nd perioadei sumeriene, au surprins o%iceiurile !i deprinderile vremii. )n /siria relevante sunt compilaţiile Istoria sincron# !i Cronica asirian#. 1ea dint$i cuprinde o istorie politică prin excelenţă, istoria relaţiilor dintre 9a%ilon !i /siria între 2<==>== î.e.n. cu accent pe disputele de frontieră. 1onsemnarea evenimentelor politice a continuat în secolele *(((-*( î.e.n. prin Cronica babilonian# ce acoperă perioada 3?@- <<>, lucrare ce trădează un început de critică istorică prin interesul pentru corectarea înregistrărilor asiriene anterioare !i se distinge prin imparţialitatea relatării răz%oiului dintre /siria !i #lam. :enul analelor regale a fost ilustrat cu deose%ire în perioada lui /ssur%anipal A<<><B< î.e.n.C, suveran interesat nu numai de alcătuirea de însemnări cu caracter istoric, de inscripţii glorificatoare, ci !i de crearea unei vaste %i%lioteci în spiritul colecţionar specific vechilor orientali. (nvazia greacă !i răsp$ndirea elenismului a influenţat !i în 9a%ilon scrisul istoric reprezentat de Berossos, autorul lucrării în trei părţi intitulată 'abilonica sau Chaldaica, salvată fragmentar prin intermediul lucrărilor lui 7lavius 8osephus !i #use%iu din 1ezareea. &refaţat de o descriere a ţării, în maniera istoriografiei grece!ti timpurii, textul se poate diferenţia în trei părţi: una mitică, legendară, de la creaţie la potop, a doua scrisă în tradiţia listelor de regi, de la potop p$nă la Da%onassar, !i a treia, o naraţiune a istoriei recente. )n paginile dedicate descrierii 9a%ilonului, cu grădinile sale suspendate !i alte minuni inginere!ti, autorul a criticat mitul preluat de istoricii greci, al fondării 9a%ilonului de către Semiramis. 1reatori în primul r$nd de %

celelalte cuprinz$nd legi !i ritualuri. poeme !i profeţiiC ca !i discursul istoric al acesteia. 9i%lia reprezintă în a unei naţiuni Alegende ale literară nomazilor. B. *criptura alcătuită îndeose%i din psalmi.izvoare istorice. dintre care două. scrisă pro%a%il de un înalt prelat numit /%iathar.-(*. prover%e !i 1artea lui aniel. anale ale curţilor regale. împrumuturi din literatura %a%iloniană. devenind din ce în ce mai neistorică pe măsură ce este mai sacră. ca !i egiptenii sau asirienii. cele mai vechi. iar preocuparea lor pentru păstrarea documentelor i-a determinat pe istoricii greci să se informeze prin apelul al documentul primar. e alcătuit din patru surse principale dat$nd din secolele (. ca învăţătoare: autorulGautorii dore!teGsc să convingă asupra valorii fidelităţii religioase d$nd ca exemplu dezastrele suferite de evrei ca urmare a părăsirii religiei. Profe)ii !i F. #vreii împart scrierile sfinte în trei părţi: 2. ce acoperă perioada dintre geneză !i regi a%undă în legende ale patriarhilor israeliţi integra%ile unei saga naţionale. egipteană sau persană. autorii Orientului antic au transmis mai departe interesul pentru cronologie. intre ele se distinge prin originalitate Cartea lui David. sunt propriu-zis istorice. #ste & . (nteresul pentru naraţiunea istorică a fost stimulat de expansiunea evreilor. textul cel mai timpuriu. %a%ilonienii s-au distins prin curiozitatea pentru originea lucrurilor Areflectată mai ales în literatura miticăC !i griEa pentru textele trecutului. (egea sau Cele cinci c#r)i ale lui Moise. 'iblia prezintă istoria unui popor ce se mi!că de la %ar%arie spre civilizaţie. egală măsură mo!tenirea avid !i Solomon. intre cărţile cuprinz$nd cu precădere istoria poporului evreu sau păstrat C#r)ile regilor care ilustrează noţiunea de istorie ca ghid. )ntre popoarele Orientului antic vechii evrei au făcut o notă distinctă prin raportare la istorie. realul cu imaginarul. nume dat de evreii din /lexandria c$nd au transcris-o în lim%a greacă. de prosperitatea !i prestigiul din timpul regilor Saul. )m%in$nd adesea mitul cu istoria. Pentateuhul.

acurateţe iar a doua e marcată de partizanat.ei %ar%arii. se numără !i C#r)ile Maccabeilor în care martori oculari au relatat despre zilele eroice ale naţiunii evreie!ti. ne-am propus să explicăm de ce este considerat Ierodot cel dint$i istoric. periegheza. relaţia dintre istoriegeografie-etnografie. în fixarea unor repere cronologice Ateoria generaţiilorC.nceputurile scrisului istoric! -erodot . oameni !i soartă. cauzalitate istorică: zei. Modulul II Mo$tenirea logografilor! de la poe&ia la pro&a istoric#. ne interesează cauzele răz%oaielor. se dore!te o analiză comparativă asupra modului în care este tratată tema răz%oiului de către Ierodot.p#rintele/ istoriei" . investigării altor spaţii. istoria ca discurs identitar: noi grecii . istoricul propun$ndu-!i să nu facă propagandă pentru monarhul său ci să relateze deta!at faptele pentru a fi reţinute de generaţiile următoare. apropiindu-se de un pamflet istoric. modalitatea de informare Aistoricul participant sau istoricul imediatist. discuţii ' . Jrmărim apoi ce înseamnă elenismul în plan istoriografic. neincluse în *echiul 'estament. gre!eli !i am%iţii. autopsia. e asemenea. . surprinde natura sa complexă. istoricul perioadei de glorie a grecilor care prezintă răz%oiul ca un conflict între Orient !i Occident !i 'huc0dides. este rezultatul unor pasiuni. )ntre cărţile cu conţinut istoric. istorie imediată. construcţia discursului istoric. detaliu. istorie !i oratorie. Cronicile lui E&ra $i +ehemiah cuprind istoria evreilor de la eli%erarea de su% per!i p$nă la venirea lui /lexandru într-o relatare cu accente memorialistice. )n fine. Istoriografia greac# în epoca clasic# $i elenistic# Cuvinte!cheie: istoria anchetă. forţele participante.o istorie contemporană. istorie universală. istoricul perioadei de autodistrugere a grecilor. tema răz%oiului. rolul acestor Hoameni ai mării6 în lărgirea interesului cercetării. pentru care răz%oiul reflectă structura vieţii umane. na!terea Historiei culturale6.omul memorie/ .teoria discursului 1ursul î!i propune să surprindă aportul logografilor la trecerea de la poezia la proza istorică. despre marele răz%oi de eli%erare început de (udas 4acca%eus.'uc0didesC. îl prezintă deopotrivă cu puterea !i slă%iciunile sale. &rima carte se distinge prin scrupulozitate !tiinţifică.

a dat timpului o direcţie prin aserţiunea potrivit căreia istoria umană e una a declinului. prin natura sa. cu /cumularea arhivele de cuno!tinţe inscripţiile geografico!i cronicile etnografice în timpul procesului de colonizare. /lături de poeţi. *iaţa politică i-a făcut.e. De la poe&ie la pro&a istoric# . legilor. 'recerea dinspre poezie spre proză a însemnat asumarea unei critici a tradiţiei !i în acest sens s-a impus Xenophanes care a refuzat să creadă în zeii tradiţionali !i a su%liniat incertitudinea cunoa!terii umane. 2.a început au fost legendele. Jn pas înainte l-a făcut Hesiod. desfătare. contactul grecilor cu regatele orientale. istoria ca discurs peren prin căutarea adevărului. 9arzii !i auditorii lor nu au avut în minte ideea potrivit căreia evenimentele trecutului pot să le influenţeze pe cele prezente. conservate de acestea au impulsionat primele redactări cu caracter istoric aparţin$nd logografilor. ( . precum Iliada !i Odiseea.n. 1uriozitatea a stimulat redactarea primelor scrieri cu caracter istoric !i geografic semnalate în sec. în ora!ele-state ioniene !i în insulele 4ării #gee. contractelor !i aspiraţiilor. discontinuă. scopul istoriei: explicaţie dar !i delectare. în timp ce istoria eroică era.asupra relaţiei dintre elenism !i istoria universală. epica eroică. a regulilor. filosofii !i geografii !i-au adus aportul lor la schim%area viziunii grecilor despre timp: lumea geografilor !i cosmosul filosofilor erau continui. teoretizarea scrisului istoric. miturile. pe greci să se preocupe tot mai mult de timpul continuu către @== î. oficiale.n. i-a interesat doar continuitatea idealurilor eterne !i a virtuţilor pe care eroii trecutului le transmit celor actuali. istoria ca ghid pentru omul politic . (storia epică.e. de asemenea. *iaţa în polis nu consta în episoade izolate !i vieţi eroice ci se %aza pe continuitatea instituţiilor. descoperitorul unui trecut cu dimensiuni umane care a dat în Teogonia o cronologie pe cinci v$rste. !i-a propus să înc$nte !i nu neapărat să informeze !i astfel a negliEat cronologia. De la timpul mitic la timpul istoric. de ce !i cum scrie un grec istorie romană. *(( î.

consideraţii despre structura politică !i economică a marilor state orientale în comparaţie cu realităţile grece!ti. Persica Xanthos din Lidia. investigare ce impune o ad$ncire în timp !i dezvăluirea de noi spaţii care au scăpat p$nă atunci cunoa!terii #ladei. . mitice i-a luat locul o alta în care s-a manifestat o solidaritate reală. terestră..ntemeieri logografii au anunţat scrisul istoric prin încercarea de a lămuri raporturile dintre greci !i vecinii lor asiatici.e. 1ontactul cu per!ii i-a îndemnat pe greci la o reflecţie fără precedent asupra propriului trecut. Caron din Lampsacos au depă!it istoria locală în favoarea uneia regionale lans$nd. instituţionale. +ăz%oaiele medice au avut un efect catalizator determin$nd o autoexaminare colectivă a grecilor. prin spiritul critic trădat de afirmaţia: 5..e!i au îm%inat mitul cu istoria în lucrări cu titlul 0enealogii. responsa%ilizarea lor faţă de destinul unei civilizaţii comune. )ntre logografi o figură aparte este cea a lui Hecataios din Milet. -erodot $i Tuc2dides Su% impulsul răz%oaielor medice :reciei legendare.6 B. ?>=. reflecţie care a stimulat apariţia con!tiinţei istorice întemeiate pe unitatea care s-a creat deasupra particularismelor locale. Herodot Acca.?F= î. .scriu acestea a$a cum socot s# au fost cu adev#rat" c#ci spusele grecilor sunt multe $i" dup# cum mi se pare" bune s# st%rneasc# r%sul. )n lucrări ca (idiaca. (storia este deci în concepţia lui cercetare.nC a propus un nou tip de investigare a trecutului exprimat prin chiar titlul lucrării: Anchete. Dionisios din Milet.ui Ierodot i-a revenit meritul de a ilustra unitatea grecilor clădită pe destinul lor comun. lărgind astfel orizontul istoric al contemporanilor. a cercetării la faţa locului. pe %aza autopsiei. Cele dou# fe)e ale istoriei1 istoria cultural# $i istoria politic#. cel ce ar fi putut să fie cel dint$i istoric prin curaEul intelectual de a nesocoti tradiţia. &ropun$ndu-!i să descrie faptele oamenilor pentru ca acestea să nu fie ) .

mărturisind la un moment dat: 5. FC. a ales un su%iect de istorie contemporană. guvernate de zei. / dat crezare în primul r$nd celor văzute !i a depus efortul de a verifica informaţia preluată din tradiţia orală. (. !i-a propus să afle cauzele conflictului greco-persan. a introdus geografia !i etnografia în opera istorică. Ei au r#mas neclintit s# înfrunte puhoiul vr#3ma$ilor care se n#pusteau asupra )#rii6. Ierodot nu a fost * .. pentru extraordinar dar !i strădania de a-!i verifica informaţia. &rin demersul său amplu de a repovesti trecutul într-o naraţiune în care !i-au făcut loc relatările etnografice !i geografice ca !i %iografiile Asituate în continuarea unei tradiţii epiceC. evenimentele din istoria omenirii sunt influenţate de soartă !i de oameni a căror voinţă exprimată în momente decisive e capa%ilă să contracareze oracolele: 5+ici oracolele însp#im%nt#toare sosite de la Delfi! menite s# st%rneasc# teama! n!au putut s#!i hot#rasc# s# p#r#seasc# Elada. &e l$ngă 5ispr#vile mari $i minunate s#v%r$ite de greci6 l-au interesat !i faptele %ar%arilor. atras mai ales de #gipt. (storia este pentru Ierodot explicaţie.. / su%ordonat metoda investigaţiei concepţiei sale istorice: omul este parte a lumii !i nu poate fi înţeles fără cercetarea lumii în care trăie!te. pe urmele predecesorilor. 1onsidera că. în continuarea logografilor.date uitării de posteritate. autopsia.am mers chiar $i p%n# la Teba" ba $i p%n# la -eliopolis" m%nat de dorin)a de a afla dac# cei de aici se vor potrivi în povestiri cu cei din Memfis6 A(storii. nu a fost naiv. )ncă din deschiderea /nchetelor !i-a definit demersul drept unul explicativ. Du surprinde astfel că. 7ascinat de ceea ce a văzut !i a auzit în călătoriile sale. *ol. lumea non-greacă. răz%oaiele medice. învederează deopotrivă curiozitatea sa. a dat lectorului de înţeles că nu crede în legendele pe care le-a povestit pentru frumuseţea lor. fascinaţia pentru miraculos. căut$nd să-i definească pe greci prin raportare la ceilalţi. pentru a crea un discurs plăcut auditorului. 4etoda folosită. ((.

Thucydides Acca. ornic să-!i configureze un profil aparte în lumea istoricilor. &entru a da impresia de imparţialitate s-a referit la el însu!i la persoana a treia.C a dorit să se individualizeze în epocă prin cultivarea unui alt gen de istorie: istoria politică. un eveniment de istorie trăită. martor. alternanţa anotimpurilor. acela al istoriei culturale. 'huc0dides dorind să inspire încredere prin omogenitatea narativă a lucrării. se pare. g$ndurile !i impresiile sale fiind prezentate ca aparţin$ndu-i unui alt personaE.n. de la Iomer. autorul atenian a ţinut să se deta!eze de Ierodot ca !i de logografi delimit$ndu-se de mituri.a %aza computului a stat regularitatea fizică: generaţii. 'impul a fost pentru 'huc0dides ca !i pentru Ierodot un dat exterior operei. de legende. un cadru definit de instituţii: olimpiade. după modelul preluat. p$nă la un moment dat. a arhonţilor atenieni sau a consulilor romani. la care a fost.FK@ î. / avut meritul de a convinge că mitul poate fi cu greu salvat sau restituit. 1ontemporanul lui Ierodot. ritmul campaniilor militare. .e.numai 5părintele istoriei6 ci a fost creditat cu meritul de a fi creat un gen specific. / criticat elementele fa%uloase din opera predecesorilor pentru că nu pot fi testate !i nu pot # . să se înţeleagă apropo de /lci%iade. &entru că relatarea propriilor acţiuni nu a avut un scop Eustificativ sau defensiv. că atenienii se raportează at$t de des la acesta pentru că personaEul treze!te în ei amintirea tiraniei. autorul atenian este un istoric al imediatului. de exemplu. )n plus însă la 'huc0dides timpul este !i un parametru psihologic: lasă. "i-a structurat lucrarea pe capitole urm$nd succesiunea iarnăvară. ?<B. pentru că nu a scris despre consecinţele personale ale implicării sale în răz%oi. &rin su%iectul ales !i modul în care l-a tratat 'huc0dides se plasează între istoricii imediati!ti. succesiunea preoteselor din /rgos. / ales să scrie despre 4#&boiul pelopone&iac. )ntreaga dinamică a discursului e prezentată impersonal.

pretextul. )nsă răz%oaiele în viziunea lui nu echivalau cu simple %ătălii între %uni !i răi. între o monarhie despotică !i ora!ele-state guvernate de cetăţeni. oracole. (nterpretările pe care le-a dat răz%oiului ţin de structura vieţii umane: pasiuni. gre!eli. 'huc0dides al celei de autodistrugere. /tent la cauzalitate a distins între cauză !i pretext. contrastul dintre unitatea (mperiului persan !i discordanţele dintre ora!ele-state grece!ti.erxes că are datoria de a întări puterea &ersiei. &otrivit istoricului atenian zeii nu influenţează niciodată în mod direct cursul evenimentelor umane. speranţa de a controla %ogăţiile :reciei. mai aproape de declan!area evenimentului. divinaţii. am%iţia lui. Ierodot a văzut în răz%oaiele persane o luptă între forţele despotismului !i li%ertăţii. /tenienii au fost m$naţi de o%sesia primară umană de a-i 1" . Se limitează să considere că acele persoane care modelează destinele umane sunt adesea ghidate de credinţa în zei. ci a mers mai departe !i lea prezentat cititorilorGauditorilor o%iceiurile persanilor. )n viziunea lui Ierodot răz%oaiele persane au fost determinate de oracolele frauduloase. între Orient !i Occident.ista de cauze este deci una a raţiunilor umane. cea dint$i îndepărtată !i profundă. într-o tratare diferită. &entru 'huc0dides răz%oiul peloponeziac nu s-a născut din dorinţele capricioase ale zeilor sau regilor au din direcţionarea gre!ită a pasiunilor umane ci din am%iţia de putere. . am%iţii. nu întotdeauna adevărat. 'huc0dide a scris despre răz%oiul peloponeziac ca unul care a văzut puterea !i gloria /tenei apăsată de mizeria înfr$ngerii. /m%ii începători ai istoriografiei grece!ti au a%ordat tema r#&boiului.constitui su%iect de anchetă datorită distanţei mari în timp a evenimentelor la care se face referire !i a naturii lor fantastice. Ierodot a fost istoricul perioadei de glorie a grecilor. +ăz%oiul peloponeziac merita relatat nu numai pentru că a fost un eveniment crucial în experienţa greacă ci pentru că dezvăluia foarte clar modul în care se structurează evenimentele politice. sentimentul lui .

acă Ierodot a tratat răz%oiul ca pe o dramă în care se înfruntă pasiuni diverse. tradiţia istoriei care încearcă diferite strategii narative. pentru cauzele schim%ărilor în afacerile pu%lice. interesul pentru definirea puterii. metodologic. istoria politică !i militară. spirituale !i materiale. &aradigmele sta%ilite de ace!ti doi începători ai istoriei au persistat p$nă azi: 2. private !i pu%lice. în parte. odată c$!tigată. dacă Ierodot prin curiozitatea sa a depă!it o serie de frontiere culturale. 11 . fie că se poate răspunde la ele. laudativă. la răz%oiul peloponesiac în care a fost implicat !i a cărui victimă a devenit. de la civilizaţie la %ar%arie. prin Ierodot avem tradiţia istoriei culturale. a istoriei care spune o poveste !i B. 'reptat 5modelele modernităţii6 AIerodot !i 'huc0didesC au fost a%andonate iar istoria s-a confundat cu retorica. sa preocupat de o istorie evenimenţială !i de soarta comunităţii sale. &ierderea li%ertăţii polisurilor a influenţat istoriografia: naraţiunea a devenit nesinceră. s-a acordat atenţie performanţelor stilistice !i mai puţin acurateţei istorice.domina pe alţii !i au fost încuraEaţi în aceasta de inerţia aliaţilor care au preferat să plătească tri%ut dec$t să pornească la răz%oi. devotat preocupărilor sale !i nu un turist cosmopolit ca Ierodot. a istoriei analitice. feminină !i masculină. 'huc0dides a fost un om practic. 'huc0dides s-a limitat la orizonturi locale.cuprinde toate aspectele experienţei umane. influenţează destinul statului. care. a fost propria-i soartă. devenind persuasiune. &otrivit lui (socrates scopul istoriei este de a da importanţă lucrurilor meschine !i grandoare celor mai puţin importante. istoricul atenian nu a avut timp de o anchetă antropologică. 'huc0dides a punctat legăturile dintre răz%oaie !i forţele care structurează viaţa umană într-o analiză care !i-a propus să dezvăluie cum puterea. a istoriei intelectuale. în consecinţă. ela%orată pentru a persuada !i nu pentru a cerceta. care pune între%ări. dovedit. de la mit la faptul cert. fie că nu.

datorită sistemului politic instituţional. s-a depă!it viziunea tradiţională potrivit căreia lumea greacă se separă de cea %ar%ară în primul r$nd prin lim%ă. su% influenţa curentelor naturaliste. cu răz%oaiele dintre romani !i cartaginezi.n.pretext !i început pentru a depista 5cum. a început cu o incursiune în istoria +omei. convins că astfel cititorii vor putea mai lesne înţelege evenimentele ulterioare. determin$nd depă!irea particularismului grec. prin perseverenţa. B.C. /siria.223 î. / propus o istorie universal# centrată pe ideea cre!terii puterii romane.expresie a puterii consulilor. în Istorii a prezentat evenimentele din (talia. coinL. /stfel. e altfel. )ntre%area la care a dorit să răspundă a fost: cum a aEuns +oma o mare putere în numai @F de aniM / găsit trei răspunsuri: 2. / vrut deci să pregătească 5iubitorilor de înv#)#tur# o cale u$oar# spre în)elegerea celor ce urmea&# s# fie spuse6.e. :recia. (%eria. 'ot spre mai %una înţelegere a istoriei a dezvoltat schema cauzală a lui 'huc0dides disting$nd între cauză. 1ompar$nd. 4acedonia. unde !i de ceM6 a luat na!tere fiecare fapt istoric. datorită fortunei sau soartei care a direcţionat evenimentele în această direcţie. Sicilia.#lenismul a stimulat reîntoarcerea la istoria critică Doua realitate istorică a imprimat grecilor o anume 5forma mentis6. (lustrativ pentru această nouă epocă a fost Poly ios Acca. diferit de cel profesat p$nă atunci. (storia universală însemna înlănţuirea cauzală a faptelor !i nu alipirea de istorii parţiale. considera că doar imaginea generală o%ţinută prin îm%inarea !i compararea părţilor este edificatoare. aristocraţia.expresie a puterii Senatului !i democraţia exprimată în adunări populareC !i F. 2K>. prin atitudinea adecvată. &rin impunerea unui dialect unic. s-a considerat întemeietorul acestui gen. a constituţiilor mixte care au consfinţit forme de guvernăm$nt mixte ce coexitsă în loc să se succeadă Amonarhia. &rin aceste interogaţii a 1$ . )n ceea ce prive!te structura lucrării. /frica. Siria !i #gipt într-o legătură organică dată de politica romană. opera istorică cu trupul uman. hotăr$rea !i implicarea oamenilor politici.

#xperienţa tre%uie în permanenţă să-l ghideze pe istoric. pentru că doar a!a putea contri%ui la clarificarea anumitor situaţii. &ol0%ios se deta!a de tradiţia anterioară. consider$nd că discursurile tre%uie reproduse a!a cum au fost rostite. Jrmărind să explice !i să aEungă la adevăr istoria avea să înceteze a mai fi o anexă a oratoriei. studiul !i compararea surselor istorice scrise. experienţa politică !i militară. este expusă informaţiilor eronate. incorectă a informatorilor. acă pentru 'huc0dides dificultăţile &ol0%ios acestea rezultă din de a se asigura de adevăr rezidau în preEudecăţile sau memoria pentru inexperienţa părţii anchetatoare. greu de verificat. graţie acesteia istoricul !tie ce să caute !i ce să-i între%e pe ceilalţi. sunt. oar astfel putea să fie să îi prin un ghid pentru omul politic dar !i pentru cetăţean în general. /stfel. (storicul avea datoria de a prezenta contextul în care a fost rostit discursul !i efectele acestuia. 1% . înveţe pe oameni cum să suporte vicisitudinile fortunei examinarea experienţei altora. pe care tre%uie să o direcţioneze.dorit să servească o istorie utilă omului politic care poate fi edificat doar dacă istoricul surprinde 5cau&ele" mi3loacele $i scopurile care au determinat evenimentele6. cea mai importantă. în opinia sa. este în măsură să elimine exagerările !i omisiunile !i a treia. a doua. )n acest scop a folosit metoda istoriei pragmatice. / pledat pentru o reducere a numărului discursurilor în naraţiune pentru că istoria nu tre%uia să delecteze ci să surprindă adevărul. &rima. /nchetatorul este protagonistul investigaţiei căreia tre%uie să-i dea formă. 1ele trei posi%ilităţi de reconstituire a trecutului: 2. autopsia teritoriilor despre care scrie !i F. %azată pe experienţa autorului. adevărul depinde de a%ilitatea anchetatorului !i credi%ilitatea informatorului. inegale ca importanţă. #lementul fundamental în naraţiunea istorică este naratorul însu!i. B. facilitează selecţia faptelor istorice d$nd totodată vivacitate relatării. aplicată îndeose%i la spaţiile geografice.

(storia moralizatoare: Sallustius. istoria ca analiză a vieţii politice. 4entalităţi !i istorie la +oma. De la mit la istorie . timpul !i spaţiul în explicaţia istorică. genuri istorice. Modulul III Istoriografia în 4oma antic#.de la legendele întemeierii. la proză. arta deformării istorice Obiective: explicarea faptului că istoriografia romană s-a născut relativ t$rziu prin comparaţie cu cea greacă. expunerea trecerii de la imitarea modelelor grece!ti la individualizarea istoriografiei romane. Hfides historica6 !i patriotism istoriografic. )n diferitele versiuni ale legendelor /eneas era considerat strămo!ul romanilor. :enuri istorice cultivate. Historicul singuratic6 Cuvinte cheie1 istoria Hmagistra vitae6. răsp$ndită către BK< î. impactul politicului asupra scrisului istoric.(storiile lui &ol0%ios cuprind o expunere a trecutului recent al +omei realizată de un străin care a putut o%serva guvernarea romană. legende. )n paralel. )nceputuri. verosimilitate !i veridicitate istorică. Da!terea relativ t$rzie a istorie romane e explică prin faptul că sensul istoriei la romani s-a înrădăcinat în unităţile sociale de %ază: ginta Aalcătuită din cei care proveneau dintr-un strămo! preistoric 1& .'acitus. 5. la Eurnale de răz%oi !i actele senatuluiC.ivius. /murgul (mperiului: /mmianus 4arcellinus. romanii !i-au creat propria poveste despre originea +omei.1aesar. (storia Hnaţională6: 'itus . leau creat romanilor un trecut ce se integra în trecutul mitologic grec. (storia ca discurs Eustificator. arta militară !i diplomaţia dintr-o poziţie extrem de favora%ilă. de la imitaţia modelului grec la originalitate. expunerea caracteristicilor !i scopurilor acestei istoriografii Asurse. istoricul de ca%inet.de la poem. Ir. fasti consulares. (storia romană la apogeu.a început grecii au inclus noul popor în c$mpul lor de interes. cea cu +omulus !i +emus. an în care s-a ridicat o statuie a celor doi !i s-a %ătut monedă cu cei doi fraţi !i lupoaica.

zeiţa memoriei. foamete. răz%oaiele punice. inundaţii. legi !i tratate. pentru a răspunde propagandei pro cartagineze. autorii au dorit să c$!tige simpatie pentru cauza romană în lumea elenistică. Ir. au inclus !i numele înalţilor oficiali. !i au fost păstrate în templul (unonei. participant în primul răz%oi punic. au fost scrise pe tă%liţe de lemn !i expuse în Hregia6. note despre incendii. treptat. amintirile ginţii !i ale familiei care au inspirat pietatea !i au oferit exemple. )n seria listelor se înscriu !i cele ale magistraţilor laici. re!edinţa pontifului suprem. discontinui. &entru individul roman trecutul !i prezentul erau legate de memoriile. a compus un poem în manieră homerică. &ăstrătorii !i compilatorii trecutului roman au fost preoţii care aparţineau unor grupuri preoţe!ti specifice. /cest o%icei de a însemna an de an evenimentele ce marcau viaţa comunităţii a schiţat genul istoriografic al analelor ce a devenit caracteristic istoriografiei romane. 1' . C#r)ile magistra)ilor. 1ătre F=? î. acă grecii au folosit succesiunea generaţiilor pentru a crea o cronologie rudimentară. &rimele istorii romane s-au născut în urma unor experienţe colective. !ae"ius. a zilelor faste !i nefaste. controlate de pontifi supu!i unui pontife6 ma6imus. însemnări. a!a-numitele libri lintei. 4ă!tile strămo!ilor !i inscripţiile enumer$nd onorurile !i oficiile strămo!ilor erau a!ezate într-un loc important în casă iar laudaţiile fune%re erau uneori păstrate alături de portretele strămo!ilor !i au devenit în timp sursă istorică. romanii s-au mulţumit timp de secole cu înregistrarea trecutului în secvenţe disparate. /cesta alcătuia o listă principală a zilelor în care legea sacră permitea efectuarea de tranzacţii. amintind de listele eponime ale asirienilor.comun legaţi unii de alţii prin ritualuri comuneC !i familia. /u fost poeme în proză scrise în lim%a greacă în scop de propagandă politică. /!a s-au născut nnales Ma6imi care. %ătălii. Jnele dintre ele au fost scrise pe lin. de pe 1apitoliu.

2<K î. Cato Maior% Hcel mai roman dintre romani6. Daraţiunea trădează relaţiile sale apropiate cu Scipio /ficanul. potrivit standardelor grece!ti.'ellum punicum. / cuprins în . . 1a atare. S-a deta!at între contemporani prin aceea că în loc să reînvie trecutul în termenii ceremoniilor religioase a încercat să-l exploreze. 7. a fixat legenda despre originea troiană a +omei. Ir. / scris istoria +omei din momentul în care /eneas a aEuns în (talia p$nă în vremea sa. mai mult dec$t oric$nd. autorul lucrării nnales. Sunt raţiuni pentru care a fost considerat cel dint$i istoric al +omei. / scris în lim%a greacă din dorinţa de a imita genul istoriografiei grece!ti dar !i pentru că în secolul al (((-lea lim%a greacă a reprezentat lim%a civilizaţiei din (udeea p$nă în Spania. centrat pe două su%iecte: originile !i evenimentele contemporane. grecii. s-a luptat cu influenţa :reciei. a dat o naraţiune continuă din timpurile mitice p$nă în contemporaneitate. direcţion$nd emoţiile contemporane înspre cercetarea istorică. +eflecţiile sale asupra trecutului sunt presărate cu aprecieri morale. #xalt$nd patriotismul roman a admirat voinţa soldaţilor care preferă moartea dezonoarei !i a apreciat sentimentul de solidaritate care i-a unit pe cetăţeni în vremurile grele.C. au scris despre alte naţiuni iar acestea la r$ndul lor au fost stimulate să scrie despre sine în lim%a greacă. toţi oamenii de litere încerc$nd să scrie în această lim%ă. în loc să consulte oracolul de la elphi a dat un ta%lou al religiei romane în evoluţia sa. a dezvăluit o minte saturată de a g$ndi în grece!te. / făcut elogiul Senatului considerat instituţia centrală care decide asupra destinului +omei. 1( . 7a%ius a scris în grece!te pentru că era la modă !i pentru că în lim%a greacă avea mai multe informaţii despre +oma.nceputurile istoriografiei romane 7aptul că romanii !i-au dezvoltat treptat sensul trecutului este relevat de $a ius Pictor. #nnius ABFK.nf#ptuirile romanilor intervalul de la /eneas p$nă în zilele sale.

în De oratore. B. a fost cel dint$i istoric care a scris în lim%a latină. a dat o critică a istoriografiei romane timpurii căreia i-a lipsit./stfel. o%iceiuri. )n Origini. escrierea caracterelor tre%uia să ai%ă în vedere nu numai faptele personaEului ci !i viaţa !i manierele acestuia. sunt. istoricul să urmeze propriile-i reguli: 2. Sfatul lui 1icero de a include Hinventio6 folosind tehnicile oratorice a fost preluat de istorici. Cicero. cultură naţională. să cuteze să spună adevărul. a introdus discursuri. neg$nd nu fa%ricarea datelor. lipsite de orice ornamente ale stilului. sec ca !i omisiunea numelor conducătorilor +omei. dovadă prefeţele în care au mărturisit că vor să spună adevărul. ci partizanatul.a!a-numitele carmina. a schiţat o cronologie comparată încerc$nd să coreleze datarea după olimpiade a istoriei grece!ti Ade la 33<C cu datarea romană de la întemeierea +omei A3@FC. împărţită în !apte cărţi. e la primele redactări istorice s-a aEuns în secolul ( î. 1ato cel 9ătr$n a urmat tradiţia herodoteană prin interesul său pentru geografie. Ir. /nalele. doar simple înregistrări de persoane. locuri !i evenimente. F. /precia istoria ca o artă care astfel se apropie de oratorie. istoricul să nu îndrăznească să spună ceva fals. au făcut ca lucrarea să fie tot mai puţin citită. tratat pu%licat în @@ î. la meditaţii asupra istoriei prin raportarea ei la oratorie. !i pentru aceasta. interesul pentru stil. a reluat miturile grece!ti ale întemeierilor inform$ndu-se cu griEă. Ir. a avut orizonturi largi: a admis influenţa elenică asupra istoriei romane timpurii. din considerentul că poporul este cel ce face istoria. (storicul tre%uie să se intereseze nu numai de ceea ce s-a făcut sau povestit ci !i de maniera în care s-a acţionat.. să ordoneze faptele în ordine cronologică. scria. inclusiv c$teva dintre ale sale. chiar negliEată în epoca lui 1icero. 1) . 're%uia să fie însă o artă folositoare. să fie imparţial !i ?. Stilul arid. a folosit c$ntecele tradiţionale. în opinia sa.

a recurs !i la etnografie pentru a descrie Sardinia !i 1orsica. +oma a atins punctul de turnură odată cu distrugerea 1artaginei. citate de mici dimensiuni. am%iţie. Du a acceptat explicaţia unora dintre cetăţenii romani potrivit căreia corupţia se putea remedia prin apelul la sensul moral al poporului deoarece aprecia că aceasta ţine de soarta generală a imperiilor. anul celor doi consuli eponimi.Caesar în Commentarii de bello 0alico !i Commentarii de belo civili a identificat misiunea imperială romană cu propria sa carieră. digresiuni geografice. aluzii !i parafraze păstrate în textele autorilor antici. 3> î. zona 4ării Degre. originea !i numele locuitorilor. s-a păstrat doar fragmentar: patru discursuri !i două scrisori. (talia de sud !i Sicilia urmărind cu precădere fundalul mitologic.e.F@ î. in acel moment luxul !i %ogăţia au corodat virtuţile romane. Istorii. %rutalitate distrug repu%lica romană. descrierea de caractere !i nararea faptelor marilor oameni. autor care a a%ordat. migraţia lor. soartă. a văzut în istorie un miEloc de Eustificare. / îm%inat într-un format analistic Hres internae6 !i He6ternae6. !i perfectat. Jn talentat creator de portrete.n. aceasta aduce după sine avere. 1el care a creat un stil istoriografic a fost Caius &allustius Crispus A><.C. / dorit să transmită lectorilor mesaEul că forţele interne. genul monografiei în Con3ura)ia lui Catilina !i 4#&boiul cu Iugurtha. schim%ările în mentalitatea elitei caracterizată prin corupţie. expansiunea +omei.n.e. escrierile etnografice însoţesc 1* . &entru statul de succes răsplata adusă de victorie e hegemonia. noroc. %ogăţie care corup statul !i cetăţenii. 7raza de început a lucrării: H m alc#tuit istoria militar# $i politic# a poporului roman încep%nd cu consulatul lui Marcus (epidus $i 8uintus Catulus6 demonstrează că Sallustius !i-a încadrat opera în genul analelor at$t pentru că !i-a organizat-o în funcţie de succesiunea magistraţilor c$t !i prin anul de de%ut.. ultima lucrare a lui Sallustius.

de la începuturi p$nă în contemporaneitate.23 e. care i-au servit !i scopului lucrării: glorificarea +omei. / dorit să revigoreze metavalorile Hfides6 !i Hpietas6. / descris cu mult talent caractere deose%ite prin vivacitate.nC.6 A&refaţăC 'reptat timpul se comprimă: a dedicat doar o carte pentru B@= de ani de istorie a +omei. . trecutul este un plăcut 1# . &entru această parte a recurs la legende. /ugustus îl tachina afirm$nd că. patru pentru viitorii 2B= de ani. cinci pentru următorii K3. lucrare monumentală divizată în 2?B de cărţi Adin care s-au păstrat doar F@C. ora!ele pe care le-a fondat. / fost cel dint$i istoric care a a%ordat evoluţia cetăţii eterne în evoluţia ei.n. cu căderea 'roiei. 4ărturisea în acest sens: HCugetul m# îndeamn# s# nu pun nici prea mare temei dar nici s# nu resping frumuse)ea legendelor" care pre&int# faptele glorioase dinaintea sau din timpul întemeierii 4omei mai mult îmbr#cate în v#lul str#ve&iu al poe&iei" dec%t în ve$m%ntul sobru al documentelor de neconstestat. că lumea sa interioară e identică celei create de generaţia precedentă ale cărei structuri !i valori politice continuă să le admire. istoric pasionat de politică fără a fi îndeplinit însă vreo funcţie.. . centrul unificator al lumii civilizate în viziunea sa. cuprinz$nd spaţii largi referitoare la sosirea lui /eneas în . %.ivius a rămas un pompeian. S-a raportat la trecut din perspectiva prezentului. dintre %un !i rău.ucrarea începe cu ?== de ani mai devreme de întemeierea +omei. de!i a frecventat anturaEul lui /ugustus. )n b urbe condita.e. +emarc$nd ata!amentul istoricului faţă de tradiţie. pentru ca pentru vremurile contemporane să dedice c$te o carte fiecărui an. în ad$ncul său. +omulus !i +emus. singurele surse pe care le-a avut.(storic moralizator !i-a structurat analiza pe opoziţia dintre corp !i suflet. a glorificat +oma. Istoriografia clasic# )n epoca lui /ugustus a scris istorie la +oma Titus Li"ius A@K î.atium.

/ recurs la surse de arhivă. Hfama est6C. fix$ndu-se pe indivizi. at$t indirecte AHoratio o%liNua6C c$t !i directe AHoratio recta6C. Spre deose%ire de Ierodot nu a fost un călător. /rme !i oameni. acestea au fost temele gemene ale operei liviene. pe virtuţile individuale !i valorile repu%licane care au dus la măreţia +omei. pe pro%leme politice !i morale. &entru a-!i delecta !i entuziasma cititorii.loc de evadare !i are un rost educativ. un scriitor. (storia este deci Hmagistra vitae6. a fost un cercetător de profesie. altădată doar rumoarea. senatus consulti !i surse secundare: 7a%ius. spre deose%ire de el. 1a !i Ierodot s-a interesat de origini dar. pentru a exalta patriotismul roman a folosit din a%undenţă discursuri Asunt peste ?== de discursuri în cele F@ de păstrateC. concordia !i disciplina militară acestea au fost calităţile conservate din timpurile de început pe care . 1a !i Ierodot s-a dovedit interesat de adevăr: a afirmat uneori realitatea unui fapt AHest6C. 1a !i 'huc0dides sa axat pe chestiuni politice !i militare.ucrarea lui 'itus . 1ato. pietatea. întrunirile senatului !i adunări. dar nu a încercat să le pătrundă cauzele economice !i sociale. din exemplele trecutului se poate învăţa. / scris o istorie evenimenţială plină de oameni !i acţiuni dramatice supuse unei Eudecăţi morale.ivius le-a imortalizat în opera sa !i le-a regretat.ivius este dominată de acţiunile militare. Stilul său se caracterizează prin variaţie în intenţia de a urmări diversele su%iecte de la răz%oaie la nunţi. istoricii greci Amai ales &ol0%iosC.annales ma6imi. nu s-a preocupat serios de o%iceiurile străine !i pro%leme culturale cu excepţia miturilor romane. dar a tratat !i pro%leme politice !i instituţionale. $" . (-a plăcut să povestească povestioare colorate !i folositoare. luptători !i fondatori. zvonul despre el AHdicitur6. . spre deose%ire de 'huc0dides nu a avut experienţă politică !i militară. +espectul legii. altădată încrederea lui în fapt AHcredo6C.

germanii fiind un %un exemplu pentru virtuţi aproape unitate de romani. /coperă timpurile tinereţii sale p$nă la domnia lui omitian. o %iografie a socrului său %azată pe laudaţia fune%ră rostită la moartea acestuia. (storiografia romană a aEuns la apogeu prin Tacitus A@@. de la negustori. )n KK a pu%licat monografia 0ermania prin omitian în care a dorit să-i transmită împăratului 'raian un mesaE politic: necesitatea de a soluţiona pro%lema germană. după mărturia lui &liniu cel '$năr. /%ilităţile sale de analist politic sunt ilustrate în lucrarea Istorii a!teptată.n.ucrarea lui . &rimele trei cărţi cuprind răz%oaiele civile din <K. Ir.ivius a supravieţuit !i într-un rezumat alcătuit în secolul al ((-lea d. lucrarea sa fiind astfel un valoros izvor istoric ce imresionează prin %ogăţia informaţiilor preluate de la ofiţeri !i soldaţi romani care serviseră în legiunile de graniţă. &rin alegerea calendelor lui ianuarie <K ca moment de început a discursului trădează concesiile pe care le-a făcut genului analistic. (storicul s-a interesat de germani din spirit pragmatic. de a transforma regiunea dintre +in !i #l%a în provincie romană. 9iografia se îm%ină cu o monografie a 9ritaniei !i relevă opiniile politice ale autorului care a acuzat lipsa de curaE a oamenilor politici de a înfrunta autoritarismul lui omitian. / surprins. / caracterizat $1 .C.. vizionar imaginativ !i un analist al motivelor. de . ca un eveniment literar. lăsată de suspensie. de asemenea. )n K> a pu%licat Via)a lui gricola. prizonieri sau fugari germani !i din opere ale autorilor germani. modul de organizare instituţională a vechilor germani.2B= e.ucius /nnaeus 7lorus care a fost !i mai entuziast în a aprecia succesul imperial roman ca o întrepătrundere între virtus !i fortuna. ilustr$nd ideea de timp lung specific evenimentelor tensionate din viaţa imperiului. caracterizat drept un o%servator fin. 1onsidera că at$t de extinsă a fost istoria romană înc$t cei care vor citi despre ea vor învăţa nu istoria unui popor ci a rasei umane. Du a prezentat încă viaţa germanilor drept un model de imitat ci ca pe un mit stimulativ.

)n caracterizat la un moment dat lucrarea. ţinuta AHha%itus6C. 1auzalitatea la 'acitus este. largă !i amănunţită. senatul. +oma î!i păstrează locul central. provinciile iar atmosfera este încordată: am%iţii ce se înfruntă. S-a îndepărtat de timpul trăit cu lucrarea păstrat doar cărţile 2-? !i . #ugen 1ize. crime. soldaţii.anul <K drept Hacel îngro&itor de lung $i unic an6. corupţia mem%rilor familiilor celor mai no%ile. de la /ugustus la Dero. . 'itlul de un editor. prin care autorul !i-a ugustC. /ctorii sunt comandanţii de arme. scena fiind imperiul întreg. soţiilor !i amantelor lor. "i-a construit discursul pe %aza elementelor definitorii ale ta%loului general al stării imperiului: +oma. în deschiderea lucrării: HPornesc la o oper# bogat# în catastrofe" cu lupte îngro&itoare" sf%$iat# de de&bin#ri" crud# chiar $i pe timp de pace6. este alături de senat centrul vital al (mperiului.(-. 4ărturisea. consideră că programul cauzal enunţat de istoricul latin cuprinde trei elemente: situaţia AHstatus6C. mintea AHmens6C !i atitudinea. nnales nostri. prin excelenţă. armatele !i provinciile. pasionată. Eafuri. după sintama (ibri ab e6cessu divi nale în care a relatat istoria romană de la 2? la <> în 2> cărţi sau trei hexade. megalomania împăraţilor. dar presiunea dinspe armate !i provincii cre!te. (storiile sunt o prezentare dramatică. de altfel. adularea împăratului.*(. acestea din urmă intr$nd în scenă ca factori politici activi. de a fi imparţial. %ătălii. starea de spirit. atrocităţi. autorul a oferit o galerie de portrete: ale tuturor împăraţilor. s-au mai nale e dat t$rziu. / formulat acest determinism în prefaţa Istoriilor: HDar înainte de a scrie cele pl#nuite mi se pare necesar s# e6pun situa)ia de la 4oma" starea de spirit a armatelor" atitudinea provinciilor" ce era s#n#tos pe întreg $$ in punct de vedere metodologic !i-a exprimat dorinţa de a scrie H f#r# ur# $i . în sec. / apreciat veacul descris drept unul de decădere morală definită prin servilismul senatorilor. p#rtinire6.*(. de natură umanpsihologică. Se pare că titlul original a fost ugusti AC#r)i de la moartea divinului această istorie a unui secol.

egea celor 2B 'a%leC. in cauza am%iţiei !i a violenţei această stare a fost înlocuită de despotism. reacţionează faţă de conduita muritorilor. #xprimă deci năzuinţa de a depă!i suprafaţa evenimentelor pentru a le găsi cauzele !i raţiunea sau chiar Hstructura6. Oeii sunt %inevoitori sau m$nio!i. 1$nd lucrurile sunt de neînţeles apelează la destin. îi pedepsesc. răz%unători sau indiferenţi. dar după aceea societăţile s-au mi!cat într-un alt ciclu al violenţei în care s-au manifestat conflictele sociale. potrivit lui 4omigliano. apoi de guvernarea legii !i proteEarea li%ertăţii Aface referire în mod special la . timpul repu%licii. incolo de traiectoria specific romană. . 'impul se dilată sau de contractă în funcţie de interesul +omei sau de tensiunea politică. guvernarea imperială care s-a %azat pe ipocrizie !i cruzime. ursită. sunt responsa%ili pentru actele lor. al terorii $% . +eacţia a fot sta%ilirea unor alte legi omitianC. a su%ordonat totul unui criteriu moralizator. Oamenii sunt cei ce făuresc totul.cuprinsul p#m%ntului" ce era viciat" spre a putea fi cunoscute nu numai schimb#rile $i de&nod#m%ntul faptelor" care" de cele mai mlte ori" sunt înt%mpl#toare" ci $i firul logic $i cau&ele evenimentelor6. 'acitus a schiţat un model. soartă.aceasta au admirat la el 4achiavelli !i *ico. a fost să dema!te conducerea. sunt cei care creează soarta poporului roman din care rezultă !i destinul lor individual. timpul opresiv. 'ema centrală a tuturor scrierilor lui 'acitus a fost declinul +omei după un trecut glorios fondat pe virtuţile repu%licane !i disciplină catoniană. iar timpul lung este cel al dictaturii Aultimii trei ani domniei lui Aanul <K sau anul celor ? împăraţiC. 'impul scurt este cel al perioadelor de calm !i ascensiue a +omei. Jrmărind ceea ce este sănătos !i ceea ce este putred. o paradigmă umană care a modelat istoria. virtuţile !i viciile. fără să încerce sentimente de ru!ine sau vină !i fără constr$ngere.a început omenirea a trăit în inocenţă !i egalitate. Scopul lui 'acitus.

)n descrierea 'raciei a dat prioritate cercetării la faţa locului lăs$nd la o parte scrierile contradictorii care. Siria. a fost. Jltimul istoric latin remarca%il a fost 'mmianus Marcellinus Acca. 'ema lucrării sale. cu autopsia locurilor. Hfost soldat $i grec de neam6. să înfrunte realitatea.C.enophon. prevestiri. în opinia sa. &ol0%ios. / crezut însă în eternitatea +omei. S-a integrat istoriografiei grece!ti îm%in$nd propria experienţă cu ancheta. FF=. H(storicul singuratic6 Adupă expresia lui /rnaldo 4omiglianoC a trăit su% o guvernare cre!tină dar a scris în latină !i în +oma. să spună adevărul. explicat prin slă%irea disciplinei !i intruziunea %ar%arilor. dintr-un punct de vedere păg$n. 'heopompus.?== e. de aceea. referirile la istoricii greci !i latini de la Ierodot Acitat o datăC. 1ele 2> cărţi ale lucrării 4es gestae cuprind perioada de la ascensiunea lui Derva AK<C la moartea lui *alens AF3>C. . cu inscripţiile de pe monumente. sacrificii.n. ca !i cea a lui 'acitus a fost declinul +omei. 'huc0dides Acitat de două oriC. a acordat o atenţie deose%ită tuturor manifestărilor divinului: oracole. Sallustius Acitat pentru un detaliu în descrierea galilorC la 'itus . ca !i la predecesorii săi. care. să instruiască. din /ntiohia. visuri. )n ceea ce prive!te concepţia istorică. oper$nd vaste digresiuni geograficoetnografice. Hva tr#i c%t timp vor e6ista oameni pe p#m%nt6 !i a explicat expansiunea sa prin conEuncţia dintre Hvirtus6 !i Hfortuna6. / dat însă importanţă !i unui Hfatalis ordo6 care guvernează faptele umane !i. Scopul istoriei în opinia sa. în opinia sa.care au reflectat corupţia statului Aplurimae leges" pessima respublicaC !i a adus ciclul înapoi spre regulile despotice. să comemoreze.ivius !i 'acitus denotă intenţia sa de a sumariza întreaga istoriografie greco-romană de p$nă la el dar !i faptul că s-a plasat deopotrivă în tradiţia istoriografică greacă ca !i în cea latină. 4etoda sa de documentare aminte!te de metoda de investigare greacă herodoteeană: atunci c$nd o pro%lemă e redată în mod diferit de izvoare a dat crezare locuitorilor din zonele respective sau a verificat informaţia. atunci c$nd a putut. nu $& .

Modulul IV Istoriografia cre$tin#: 'recerea de la timpul ciclic la timpul linear.educaţia Hpăg$nă6. fapte miraculoase-fapte istorice Obiective: 1ursul î!i propune să su%linieze schim%ările maEore care s-au produs în scrisul istoric în această etapă în care interesul pentru explicaţia istorică. cronologie comparată. dar !i o temă de istorie politică. adevărul se identifică cu Hfides historica6. Hcredinţă6. deoarece.duc spre adevăr. periodizarea istoriei în scopul de a sincroniza evenimentele istoriei cre!tine cu ale celei păg$ne. &rin raportarea la adevărverosimilitate s-a înscris în tradiţia istoriografică romană potrivit căreia adevărul concret echivala cu verosimilitatea. pentru cauzalitate a fost estompat de credinţa în umnezeu iar istoria devine o anexă a teologiei. :enuri istorice. cel puţin pentru perioada contemporană autorului. &entru tradiţia apuseană a scrisului istoric. explicarea modului în care noua concepţie despre timp a influenţat scrisul istoric. (storicului îi răm$nea să urmeze principala cale spre adevăr: de a nu-l deforma intenţionat prin tăcere sau minciună. istorie ecleziastică A#use%iu din 1esareeaC. istorie cu g$ndul la adevăr. 9i%lia a furnizat nu numai un cadru cronologic !i cosmologic. Hasigurare dată de zei6. / scris. era adesea primeEdios. Hfăgăduială6. mai ales în viziune augustiniană.cronologie comparată ASextus (ulius /fricanusC. o %ază pentru Eudecăţi morale. con!tient însă de faptul că adevărul a%solut e dificil de atins. istorie ecleziastică.istorie cre!tină. "i-a exprimat astfel intenţia de a reda adevărul: H m spus" dup# p#rerea mea" în aceast# oper# numai adev#rul" neîndr#&nind s#!l deforme& cu bun# $tiin)# prin t#cere sau minciun#6. / depus deci eforturi de a se informa corect pentru a aEunge astfel la adevăr. elimitarea timpului istoric. H7ides6 are în textul ammian conotaţii diverse: veracitate. &rofilul intelectualului cre!tin. lealitate. aceea a trecerii (mperiului de $' . istorie păg$nă. deci. genealogiile pornind de la /dam. un amestec de miracole !i evenimente reale. filosofia istoriei ASf$ntul /ugustinC Cuvinte cheie1 alegoria.

eg$nd credinţa în nemurire de o schemă a istoriei.cel de adev#r. &avel persecutorul a devenit predicatorul credinţei.la o naţiune la alta sau. +oul Testament Timpul se măsoară pe o altă scară. 1u g$ndul la eternitate !i la viaţa de apoi cre!tinismul a plasat înţelesul efortului uman în afara umanităţii. cea cuprinsă în scrierile sacre ale evreilor. cu fanatismul lor. %azată pe o frază din 1artea lui altor rele6. (storia însă!i era sacră. upă convertire. &etru a fost primul martor al învierii. 2. ceea ce a făcut ca nici unul din creatorii credinţei cre!tine să nu fie mai indiferent ca el la datele istorice. a succesiunii celor patru mari monarhii. ar apar des alţi doi termeni.prima persoană %otezată din /sia.nceputuri. . &rimii cre!tini au fost pionieri. conceptul istorie în sens herodotean nu a fost folosit ca atare în 9i%lie. Singura istorie importantă pentru cre!tini a fost cea care le Eustifica credinţa.'ermenul. #paenetus. /cestea au înlocuit treptat literatura antichităţii !i s-a produs ca atare o revoluţie în g$ndire care a afectat su%stanţa istoriografiei. &avel a devenit un om nou.de mai %ine de 2== de ori în *echiul !i Doul 'estament !i $( aniel: HDumne&eu transfer# regatele de la un popor la altul datorit# in3usti)iei" in3uriei" blasfemiei $i . e la profeţii lui 8ahveh. a diminuat interesul pentru date istorice. profetul lui (sus. "tefan a fost primul martir al cre!tinismului. )ncarnarea !i învierea lui (sus ca !i creaţia au devenit repere cronologice înlocuind olimpiadele !i fondarea +omei. a existat doar o viziune asupra lumii dominată de ideea poporului ales. imprim$nd o atitudine mentală neistorică. . la &avel. 1redinţa a fr$nat imaginaţia !i spiritul critic. (storicul cre!tin nu s-a interogat asupra informaţiilor at$ta timp c$t sursa sa era una revelată. 1hemarea la credinţă a fost propovăduită în cel mai serios mod în #vanghelia lui &avel. altfel spus. trecutul mort nu reprezenta nimic în comparaţie cu viitorul nesf$r!it.

ceea ce le diminuează importanţa istorică. )ncep$nd cu secolul al ((-lea autorii cre!tini încep să folosească termeni din cultura antică !i concepţia istorică antică. (nformaţiiţe furnizate de acest text se referă la persecuţiile din timpul lui Dero !i perioada de după distrugerea (erusalimului. retorica. 4arcu introduce el însu!i detalii pe care le-a văzut ca rezident al (erusalimului. 'reptat s-a format o nouă atitudine faţă de scris. transformarea definiţiei $) . &rogramul a fost deci dependent de tradiţia !colară antică. filosofia umană. adevărul stă în 1ristos. #vangheliile sunt mai ales tratate religioase. )n Doul 'estament. păg$nă.apare de mai mult de B== de ori. istoria Aimportantă în primul r$nd pentru cronologieC. geografie Aistoria naturalăC. cre!tinismul a fost unul introvertit. în predicile lui &avel. în contrast cu pove!tile. programul de pregătire a unui intelectual cre!tin cuprindea: gramatica. filosofia. Singura carte istorică din Doul 'estament este H1artea faptelor6 care dă informaţii despre răsp$ndirea cre!tinismului din &alestina în lumea romană !i începuturile conducerii %isericii. latina !i greacaC. centrul de greutate în timp căz$nd pe viitor. !i. tradiţiile. posi%il o traducere grecească a unei colecţii aramaice de cugetări ale lui (sus. urmate. învăţarea lim%ilor străine Ae%raica. (ntenţia istorică este evidentă în secolul (((. îl face pe om li%er. Profilul intelectualului cre$tin #ducat după curicula antică. 1omuniunea omului cu umnezeu !i m$ntuirea eternă a sufletului au fost considerate superioare oricărui alt scop în viaţă. care a fost precedată de un proto 4arcu. transformările intervenind în studiul e%raicii. matematica. B. /devărul este cuv$ntul !i legea lui umnezeu care tre%uie ascultate. &rioritară pare să fie #vanghelia după 4arcu.în)elepciune. accentuată de marile persecuţii din timpul lui iocletian. su% impactul contactului dintre cre!tinism !i lumea greacă însă dacă la antici ideea colectivă a primat. notată cu P.

viaţa contemplativă înseamnă a te înălţa la înţelegerea adevărului divin. cultura cre!tină era în primul r$nd Hdoctrina6. Deoplatonismul a dat o Eustificare teologică îndemnului la credinţă prin teza superiorităţii emoţiilor !i intuiţiei asupra raţiunii !i intelectului. Sf$ntul /ugustin. cu meditaţia. B. s-a alimentat din exaltarea senzualităţii. recurge la mitologie. Sapientia se confundă cu contemplarea.istoriei percepută ca succesiune a epocilor !i eliminarea studiului clasicilor. de!i educaţi în cultura clasică. 4arrou. F. s-a preocupat de cultivarea formei !i eleganţa lim%aEului. care au inspirat viziunea asupra lumii !i a vieţii morale. dincolo de pro%lemele de %ază ale organizării. doctrine încă vii. acţiunilor misionare. originar din /frica romană. prin raţiune adică a lui umnezeu. Jnul din elementele definitorii ale acestei culturi a fost sapientia. iniţial păg$n iocletian profesor de !coala retorică din Dicomedia. simplei supravieţuiri se centrează pe între%area. este imorală. secte !i sincretisme ale culturii clasice t$rziiM 9. răsp$ndite în !colile din Orient !i #gipt.cum să dai sens trecutuluiM 1re!tinii s-au putut %aza pe Scripturile e%raice dar aveau de acomodat tradiţiile clasice. Istoriografia cre$tin# (storia cre!tinătăţii timpurii. 1um puteau să armonizeze unitatea adevărului lor cu diferitele părţi. forma cea mai înaltă a vieţii spirituale care însemna contemplarea !i cunoa!terea adevărului. )n centrul culturii intelectualului cre!tin stătea studiul 9i%liei. 1el care a propus un nou tip de cultură. că este impregnată de păg$nism. &rin contrast. se confundă cu cultul idolilor. a avut deci o orientare estetică. credinţa în umnezeu. 1ei dint$i care s-au interesat de filosofia antică au fost părinţii %isericii influenţaţi de platonism !i stoicism. i-au adus o serie de critici. cunoa!tere îndreptată spre un singur scop.5 angaEat de $* legoria Lactantiu. /u considerat: 2. (ntelectualii cre!tini. a fost în opinia istoricului I. Hscientia6. F. a dat . cultura cre!tină. (.

l-a inspirat pe 4oise ca !i pe apostoli. )n această primă lucrare de istoriografie cre!tină. de exemplu !i în filosofia antică care a încercat să armonizeze mitul cu raţiunea. Jtilizarea alegoriei pentru interpretarea unor texte nu a fost o invenţie a istoriografiei cre!tine. (storiografia cre!tină a avut două sarcini: de a plasa viaţa lui (sus în istoria evreilor !i de a integra istoria evreilor în istoria generală antică. 1um regatul spiritual al lui 4esia tre%uia reconstituit prin apelul la referinţe incerte !i fragmentare s-a recurs la interpretarea sim%olică !i alegorică. 1ea mai renumită personalitate a alegoriei cre!tine a fost Ori(en Acca. a construit o filosofie providenţialistă a istoriei pentru a reflecta triumful noii religii. 2>?. )n Institu)iile divine a prezentat doctrina cre!tină. au aplicat interpretări alegorice *echiului 'estament. de asemenea. spiritul sf$nt.ector al lui &laton !i 1icero. 1onvertit la cre!tinism. protest$nd îndeose%i faţă de cultele politeiste. s-a remarcat prin raţionalismul tolerant !i a încercat să salveze din tradiţia antică tot ceea ce nu era ireconcilia%il cu noua religie.B@? e. a criticat politeismul !i filosofia tradiţională iar în De mortibus persecutorum ADespre moartea persecutorilorC. orientalizante !i de moravurile păg$ne. dacă istoria umană $# . autorul !i-a propus să demonstreze că împăraţii păg$ni care i-au persecutat pe cre!tini au avut un sf$r!it a%omina%il. a devenit un reputat teolog. tul%urat fiind de persecuţiile lui iocletian din F=F.C. acela!i spirit. se înt$lne!te !i în literatura antică. apărută imediat după F2@. cei din diaspora mai ales. la Iomer. .n. #vreii. (deile lui .actantiu au fost preluate în secolul (* de scriitori care !i-au propus să concilieze concepţiile cre!tine cu (mperiul !i tradiţiile lui culturale. un grec alexandrin numit de (eronim cel mai mare învăţător al %isericii după apostoli. numit de unii H1icero cre!tin6. în dorinţa de a armoniza g$ndirea greacă cu mo!tenirea lor intelectuală. alcătuită su% forma unei monografii. / considerat că succesiunea cronologică se fondează pe continuitatea spirituală.cea dintîi operă de istoriografie cre!tină.

a servit dorinţei de a impune o perspectivă istorică asupra credinţei cre!tine !i de a sta%ili importanţa istoriei sacre. Origen a dorit să deslu!ească înţelesul adevărat al textelor cu aEutorul unei chei interpretative care să constea într-un fapt suprem. %" . o schemă de măsurare a anilor co%or$nd înspre originile (sraelului !i înspre 1reaţie. 9azele cronologiei cre!tine au fost puse de elevii evrei din diaspora.ogosului.@== de ani de la /dam. &rima cronologie cre!tină a apărut la miElocul sec.7. /stfel a realizat sărăcia !i nepotrivirea dintre surse. 1ronologia sa a avut în centru viaţa lui 1ristos. în termeni cre!tini. 1$nd apologeţii cre!tini au încercat să sincronizeze istoria cuprinsă în *echiul 'estament cu cea păg$nă au avut ca reper opera scti%ului evreu )ustus care a scris în timpul lui Iadrian. /cesta a alcătuit o cronică a regilor evrei %azată pe generaţii. lumesc al romanilor. acesta a Eucat rolul de cheie în interpretarea pe care a aplicat-o *echiului 'estament. mai ales a celor referitoare la istoria cre!tinismului. Cronologia comparat# (nteresul pentru cronologie s-a confundat cu cel de a da istoriei evreilor un trecut glorios. istoria cre!tină este expresia unui adevăr mai înalt. 4etoda. pretinz$d pentru 4oise o vechime mai mare dec$t a figurilor legendare grece!ti. 1a atare.este o înregistrare a unor acţiuni accidentale. /u creat o cronologie comparată de la /vram la 1ristos. (deea relevată de aceste demersuri era aceea că regatul spiritual al lui 1ristos va dăinui imperiului material. 9. ((( !i i-a aparţinut lui &e*tus Iulius '+ricanus% autorul Cronografiei. /utorul a continuat. Da!terea lui 1ristos este plasată la @. lucrarea lui #rathostene !i a altor cronografi greci. prestigiul !i vechimea istoriei păg$ne. cre!tinismul. &rin cronologie istoria devenea !i mai credi%ilă !i de aceea istoricii cre!tini !i-au asumat sarcina de a reconcilia evenimentele istoriei evreie!ti cu ale istoriei păg$ne. a . / fixat durata lumii la <=== de ani după care urmează 2=== de ani de sa%%ath. lucrare în cinci cărţi.

petrecute în acela!i timp în istoria grecilor. avid. 1ronologia celor < v$rste a fost preluată de Isidor de &e"illa care a încercat să le !i calculeze durata urm$nd 1ronica lui #use%iu. a murit ca episcop de 1ezareea către F?=. / propus !i o periodizare istorică pe v$rste sau zile ale creaţiei: primele două v$rste. B<=F?=C. / !asea v$rstă a fost cea din timpul vieţii sale. a !aptea v$rstă este cea a odihnei pentru că duminica prefigurează odihna eternă a sufletului !i corpului. sunt cuprinse de la /dam la potop !i la /%raham. să consemneze evenimentele legendare. timp care a inspirat reflecţii asupra vicisitudinilor (mperiului roman su% a cărui %1 . / scris o eroică %iografie a lui 1onstantin. prezent !i viitor corespunz$nd percepţiei umane care a asociat trecutului amintirea.utilizată mai înt$i de (ulius /fricanus !i apoi de #use%ius a fost ca. Istoria ecle&iastic# 1reatorul acestui gen a fost #use ius din 1ezareea Acca. numit !i Ierodotul cre!tin. pornind de la olimpiade. 4editaţiile asupra timpului ale Sf$ntului /ugustin !i cronologia sta%ilită de el au fost preluate de istoricii medievali. umnezeu se va odihni. / împărţit timpul linear. / scris în timpul triumfului cre!tinismului. multe din evenimentele !i persoanele primelor secole ale erei cre!tine fiind cunoscute numai prin a sa istorie a %isericii. sacre !i laice. l-a admirat pe Origen. o viaţă a lui &amfilius Aacum pierdutăC. !i nu ca durată. 9. egale prin numărul generaţiilor. părintele istoriei ecleziastice. favorit al lui 1onstantin. în trei segmente: trecut. de la e la /%raham la venirea lui 1ristos s-au mai scurs trei v$rste a c$te 2? generaţii fiecare: de la /%raham la avid la emigrarea în 9a%ilon !i p$nă la întruparea lui upă aceasta 1ristos. #lev al martirului &amfilus. persanilor sau a altor populaţii antice !i în cea a evreilor. Dăscut în &alestina către B<=. prezentului intuiţia !i viitorului a!teptarea. 9. în spiritul doctrinei cre!tine.

&rima. ilustrează ideea conform căreia istoria este un rezetvor nu de dovezi. constă în ta%ele cronologice însoţite de comentarii marginale. a inclus în discurs istorioare !i anecdote. %$ . a supravieţuit !i în final. S-a %azat pe lucrările lui 8osephus !i ale celor dint$i &ărinţi ai 9isericii. foamete. evreocre!tine !i cele profane-păg$ne. a făcut aluzie !i la lucrări clasice ca H(storia universală6 a lui iodor din Sicilia. potrivit profeţilor. @. de la /%raham la căderea 'roiei. cu pacea do%$ndită de 1onstantin. &las$nd pe două coloane evenimente ale istoriei păg$ne !i cre!tine a realizat o diviziune clară între evenimentele istoriei sacre. S-a preocupat !i el de cronologie în lucrarea Cronica. structurată în două părţi. ?. / împărţit istoria de la /%raham în cinci epoci: 2. pînă la al doilea an al domniei lui arius. (storia sa ecleziastică tre%uia să fie o istorie a cuvintelor. învăţăturile unor autori precum Origen. folosită în multe 9i%lii medievale timpuriiC a aliniat sistemul olimpiadelor cu liste regale. 1ronografia. 'extul a culminat cu distrugerea du!manilor adevăratei religii. p$nă în al doilea an al domniei lui 1onstantin. grec !i roman sunt puse alături de cronologia %i%lică care co%oară pînă la creaţie.*ariatele sisteme cronologice: caldeean. )n Canoanele cronologice Alucrare pierdută. răz%oaie. dar mai ales la Scripturi. p$nă la moartea lui 1ristos. / înregistrat în ordine cronologică date despre martiri. 1anoanele cronologice. faptelor !i suferinţelor cre!tinilor. este un rezumat de istorie universală su% forma extraselor din surse aranEate pe naţiuni !i însoţite de o argumentaţie menită să susţină prioritatea lui 4oise !i a 9i%liei.Eurisdicţie adevărata religie a suferit. calcule ale istoricilor. F. / doua parte. %oli. !i-a do%$ndit legitimitatea. 1anoanele prezintă într-o formă simplă întreaga istorie antică. cel mai mare dintre toţi conducătorii. p$nă la a doua olimpiadă. genealogii %i%lice încep$nd cu /%raham. diferitele erezii. succesiunea împăraţilor !i episcopilor. B.

de la profesor la discipol. 9. transmise !i transformate de greci. . /lcătuită între ?2F. 'u(ustin AF@?. pove!tile egiptenilor. după enunţul din prefaţa cărţii a . ca Sallustius. cuprinde BB de cărţi: primele 2= cărţi se prezintă su% forma unui discurs apologetic !i polemic. au alcătuit un fel de continuum istoric pe care cre!tinii nu tre%uie să îl ignore. urmează cărţi cu caracter speculativ în care dez%ate pro%lema timpului !i a morţii. unul din cei mai prolifici autori cre!tini. în care !i-a propus. cetatea eternă. este trecătoare. eternă. trecătoare !i cea cerească.Jna din pro%lemele care l-au preocupat a fost cea a continuit#)ii.?B<. în care s-a sta%ilit o succesiune de-a lungul generaţiilor. S-a între%at: HSuntem greci sau %ar%ariM Sau intermediari între eiM 1a !i Scripturile e%raice. cu scop educativ dar !i memorial. (storici romani. divină. Cetatea lui Dumne&eu. / preluat teme din tradiţia orală ca !i din cea scrisă precum persecuţiile !i martiriul din vremea lui 1ristos. au arătat viciile !i %% iocletian red$nd.: . a dat o lucrare de filosofie a istoriei. 4odelul a fost al succesiunii profesorilor din !colile filosofice grece!ti. O altă pro%lemă a fost ca a legitim#rii succesiunii"în primul r$nd a celei apostolice !i episcopale. / dorit să arate că +oma.?F=C.*(((-a. să descrie Horiginea" de&voltarea $i sf%r$itul celor dou# cet#)i6.ucrarea a fost produsul unei crize: cucerirea +omei de goţii condu!i de /laric pusă de păg$ni pe seama cre!tinilor. (storia sacră !i cea profană s-au întrepărtuns într-o singură linie narativă iar tema istoriei liviene !i tradiţiile scripturale se regăsesc într-o singură poveste providenţială. povestioare despre cei dornici să-l imite pe .ilosofia istoriei in secolul al (*-lea romanitas !i christianitas au devenit sinonime. /ugustin a fost provocat de această %lasfemie. cea terestră care sim%olizează (mperiul roman. / acceptat principiul lui Origen al continuităţii spirituale a %isericii.

ran)eiC. de la analele regale la istoria dinastică Aistoriografia engleză medievală: :eoffro0 of 4onmouth. violenţă Arăz%oiC !i pace. /lexandru al (((-lea. persană. a umnezeu !i cetatea păm$nteană. &otrivit lui /ugustin lumea trăie!te în trei cercuri concentrice: al casei. 8ustiţia este legea 1etăţii lui umnezeu. profesori. %& . 'recerea de la cercul familial la cel social este esenţial dar asociat cu pericole. copiiC. Societatea umană s-a născut în violenţă !i umnezeu. material !i spiritual. funcţionari oră!ene!ti sau istoria în mănăstiri. /l treilea cerc este !i mai hazardat prin diversitatea lim%ilor. &acea universală !i Eustiţia sunt doar idealuri. incidenţa violenţei !i a răz%oaielor. istoriiC. %un !i rău. la curţile no%iliare !i în ora!eC. /ugustin. &entru /ugustin istoria !i profeţia sunt opera lui monarhii: asiriană. / încercat să soluţioneze pro%lema relaţiei dintre %iserică !i stat astfel că papii :rigore al *((-lea. influenţa dreptului asupra perfectării metodei istorice. certitudine !i incertitudine. +omulus !i +emus. sim%olizează !i alte dualităţi: corp !i suflet. al lumii. Modulul V Istoriografia medieval#: Structura cursului este contruită pe următoarele pro%leme: 1ine !i unde scrie istorie în #vul 4ediuM Ainteresul pentru istorie al diferitelor ordine călugăre!ti. no%ili.corupţia repu%licii !i a (mperiului roman. opresiune !i tortură. metoda istorică. real !i ideal. +o%ert de :loucester. realitatea istorică este un neîncetat conflict !i discordie. macedoniană !i romană. al ora!ului. +ena!terea carolingiană !i scrierea istoriei A#ginhardC.de la a copia la a compila. lui ualitatea cetatea cerească. păcat !i sfinţenie. genurile istoriei medievale Aanale. neplăceri Ainclusiv căsătorie. (nocentiu al (((-lea !i-au %azat cererile de supremaţie faţă de (mperiu %az$ndu-se pe argumentele Sf. cronici. Marile Cronici ale . legea umană AnaturalăC !i graţia divină. / preluat ideea celor patru fratricid: 1ain !i /%el.

a furnizat ideea despre solidaritatea vremurilor. #vul 4ediu a avut la origine simţul istoriei universale !i al solidarităţii epocilor într-o lume or$nduită de umnezeu.Cuvinte cheie: compilator. model de %iografie alături de alte %iografii elogioase sau panegirice. (storiografia cre!tină. moralei !i dreptului care î!i do%$nde!te autonomia !i capătă accente laice pe măsură ce se dezvoltă viaţa oră!enească. 1onstantin sau /lexandru cu înfăţi!area !i comportamentul cavalerilor din vremea sa. autoritate. derivat din oraţia fune%ră. Hflores chronicorum6. (storicul tre%uie să descopere su% înveli!ul aparenţelor semnificaţia scunsă a evenimentului în planul providenţialist al istoriei lumii. Hcronographus6. #venimentele !i desfă!urarea lor sunt mai puţin importante prin ele însele dec$t prin semnele lor mistice. 2. o anexă a teologiei. surprinde statutul istoriei în #vul 4ediu. prin (eronim. su%iectele a%ordate Aistorii ale mănăstirilor. istoria dinasticăC. autentic. Mo$tenirea antichit#)ii $i a istoriografiei cre$tine #vul mediu a asimilat mo!tenirea antichităţii pe care a transmis-o +ena!terii. medievală înc$t istoricii au împrumutat din acestea fraze întregi în e o circulaţie deose%ită s-a %ucurat !i Vie)ile celor 57 ce&ari a lui Suetonius. istorie universală. disting$nd in punct de vedere stilistic modelul cel mai au pătruns at$t de ad$nc în con!tiin!a admirat a fost Sallustius ale cărui discursuri din Con3ura)ia lui Catilina sau 4#&boiul cu <ugurtha lucrările lor. solidaritatea dintre odinioară !i azi care afăcut ca omul secolului al . metoda de lucru. / doua influenţă maEoră dinspre istoriografia cre!tină a constat în exegeza providenţialistă. Hhistoriographus6. cartularii. Hflores historiarum6. apocrif. au preluat din istoriografia romană noţiuni despre varietatea genurilor istoriografice. istorii universale. istorie dinastică Obiective: 1ursul expune caracteristicile istoriografiei medievale prin autorii discursului. /utorii de istorie medievali între istorie !i anal.(((-lea să !i-i închipuie pe 1arol cel 4are. %' .

utilitate. care tratează pro%lemele eterne. demers ce a dus la o apreciere a tradiţiei. a celei regale în primul r$nd. Hrefugiat# în umbra catedralelor6 potrivit expresiei lui 9ernard :uenLe. politică. mai ales în secolele (*. istoria a fost definită în legătură cu noţiunile de adevăr.*( istoria se prezintă su% forma unor expuneri pline de imaginar. 4omentul de turnură în dezvoltara istoriografiei medievale a fost marcat de secolele . genealogie iar cruciadele au determinat înmulţirea %( %iografii de episcopi sau a%aţi.B. cele temporale. sunt altele care au început dar sunt fără sf$r!it. valoare literară !i artistică. numite perpetue !i. istoria nu a avut miEloacele de a fi am%iţioasă. *tatutul istoriei în Evul Mediu. noţiuni reinterpretate în contextul credinţei cre!tine. sunt lucruri cu început !i sfîr!it. )mpreună cu gramatica istoria a fost plasată pe cel mai Eos loc în ierarhia doctrinei cre!tine. /ceastă etapă istoriografică e ilustrată de anale monastice. )n secolele *((. doctrinei !i atitudinii diferite faţă de ceea ce merita să fie reţinut Adigna memoriaC. fără a avea %i%lioteci %ine dotate. Studiul 9i%liei a stimulat interesul pentru fapte. chiar dacă a fost scrisă de clerici. Jmilă servitoare a teologiei. fără început !i fără sf$r!it. &rin ele s-au imortalizat faptele ilustre ale strămo!ilor. /stfel se explică poziţia su%ordonată a artei istoriei !tiinţelor filosofiei !i teologiei. pietăţii.*(((. (storia a fost un auxiliar al 9i%liei. în fine. dinastică !i militară.((. Se vor impune nalele regale.. o istorie oficială !i laică. panegirice ale întemeietorilor semn că istoria exprimă făr$miţarea geografică !i . &erioada carolingiană a stimulat redactările istorice prin crearea unui cadru propice dezvoltării culturii: s-a înlesnit circulaţia oamenilor !i a cărţilor. a crescut interesul pentru cultura clasică. cronologie. Evolu)ia scrisului istoric 1e este istoriaM Du apare între cele !apte arte li%erale decît ca un auxiliar sau gen asociat studiului gramaticii. moralei !i dreptului. Iugues de Saint *ictor explica că sunt lucruri eterne.(. )n general.

7olosirea cartulariilor ca surse istorice a dus. după tipurile de documente. cuprind serii de %lazoane reproduse cu griEă reflect$nd progresul istoriei ca identitate familială. cronologic. canonice sau cronologice. )n secolul al . rezumate a căror consultare necesită apelul la auxiliare Euridice. fundamentată pe texte antice. Sallustius !i . Jtilizarea lor a contri%uit la perfectarea metodei istorice deoarece a implicat organizarea. 1artulariile au reprezentat un miEloc de afirmare a identităţii spirituale ale mănăstirilor sau a%aţiilor cuprinz$nd la început cartele lor fundaţionale. 7olosite cu precădere în /nglia în legătură cu acţiunile mănăstirilor de a-!i apăra drepturile. du%luri ale actelor originale.ucan în primul r$nd. interesul pentru genealogie !i heraldică. de a sanctifica sau glorifica o fundaţie sau o familie. ierarhizarea informaţiei în funcţie de criterii multiple: geografic. au constituit un ansam%lu de carte. la enunţarea unor principii de critică istorică. %ule. 1el care a alcătuit cartulariile s-a apropiat de istoric prin: importanţa acordată documentului primar. Cum se scrie istoria= %) . Jn rol important în îm%unătăţirea metodei istorice l-a avut relaţia dintre istorie !i drept pe %aza cartulariilor. clasarea. influenţate de heraldică. dorinţa de a păstra memoria faptelor petrecute.(((-lea istoricii s-au transformat din cercetători în martori. privilegii. veniturilor. (storia capătă noi valenţe !i scopuri odată cu centralizarea statelor !i rena!terea vieţii ur%ane. de a oferi mem%rilor familiilor dominante titlurile pe care se %azează puterea lor. acte diverse. istoria iese din mănăstiri pentru a fi cultivată în !coli sau %irouri.expunerilor. prin efortul de a denunţa falsurile. 1artele laice au constituit expresia unor genealogii. drepturilor. Scopul cartulariilor medievale a fost de a păstra actele care reprezentau titluri Eustificative ale deţinerii păm$nturilor. +ena!terea ora!elor a dus la dezvoltarea !colilor cu consecinţe semnificative în ceea ce prive!te cultura istoricilor. F.

Hcompilator6 au fost tot mai des utilizaţi încep$nd cu secolul al .lores chronicorum care desemnează compilaţia.lores historiarum sau . au recunoscut pro%lema anacronismului. cel care relatează evenimente contemporane pentru care nu are surse scrise. schim%ările introduse de cre!tini în codul lui (ustinian predat în universităţi. Sarcina sa a constat în a alege textele.Doţiunea de istorie a fost asociată facultăţii de a privi !i de a cunoa!te. )n scrierea istoriei s-a făcut o distincţie fundamentală între ordinea naturală sau cronologică Aordo naturalis. să compună. de exemplu. ordo temporumC !i ordinea logică sau artificială Aordo artificialisC. 'ermenii Hcompilare6. ceea ce a stîrnit preocuparea de a atinge nivelul stilistic al altinei clasice. 1ompilatorul a fost un erudit. fiind de exemplu atentă la anii de domnie. prin urmare. fapt dezvăluit de tiluri ale lucrărilor precum . /utorul a fost. să extragă pasaEe. a le cita exact !i a orgniza prezentarea celor extrase. )ntre regulile compilaţiei aceea de a omite orice contri%uţie personală era esenţială. ordo temporumC !i ordinea logică sau artificială.((-lea. desemn$nd interesul celui care scrie istorie penru a citi !i a îm%ina pasaEe din c$t mai multe lucrări. /lături de compilator sa afirmat însă !i autorul. să compileze. )n scrierea istoriei s-a făcut o distincţie între ordinea cronologică sau naturală Aordo naturalis. o%ligat să!i construiască singur frazele. )n ceea ce prive!te sensul istoriei în #vul 4ediu nu se poate aprecia că lipse!te cu desăv$r!ire: au sesizat. &rima urmează stilul anali!tilor !i istoriografilor. au fost interesaţi de sta%ilirea %* . 1ea dint$i urmează stilul anali!tilor !i istoriografilor. un loc comun. în realitatea autorii fiind preocupaţi de imitarea modelelor antice. a doua e asociată pro%lemelor retorice !i filosofice. #nunţurile din prefeţe care anunţă intenţia autorilor de a folosi o lim%ă simplă răm$n adesea un topos. (storicii #vului 4ediu tre%uiau să scrie.

autenticităţii documentelor pe %aza stilului !i a structurii gramaticale folosite. ?. Primii istorici ai Europei Iordanes Acca. @==-@@?C- a scris o istorie a goţilor din perspectivă %izantino-romană. &otrivit lui goţii sunt de origine scandinavă. S-au deplasat spre sud, mai înt$i cu coră%iile !i apoi pe Eos, spre graniţa dintre #uropa !i /sia, i-au su%Eugat pe vandali; s-au sta%ilit apoi în Sciţia, acia, 'racia !i 4oesia !i în final s-au divizat în B grupuri: de apus !i de răsărit, vizigoţii !i ostrogoţii. 4ai întîi goţii s-au răz%oit cu per!ii, care s-au temut să se %ată cu ei, mai apoi cu grecii !i au condus :recia !i 4acedonia după moartea lui /lexandru !i, în final cu romanii încep$nd cu vremea lui 1aesar. in acel moment istoria goţilor se desfă!oară în paralel cu cea a romanilor, ca aliaţi sau inamici ai acestora. (ordanes a dat istoriei imperiale forma, su%stanţa unei tragedii: căderea +omei este analogă cu povestea lui /dam !i #va în timp ce istoria recentă era un Hlove stor06 tras$nd convergenţa dintre goţi !i cre!tini cu un sf$r!it fericit în zilele sale. 1a !i grecii !i romanii goţii î!i au poezia eroică, c$ntece care cele%rează eroi ce nu sunt inferiori celor romani sau greci. Gre(oire de Tours A@F>G@FK- @K?C "i-a propus să păstreze vie memoria trecutului %ar%ar !i să dea exemple ale unei guvernări cre!tine ideale precum cea a lui 1lovis !i a soţiei sale 1lotilde. 9ună parte din naraţiune este presărată cu crime, atrocităţi, torturi dar !i cu miracole zilnice su% conduceea lui umnezeu. / fost un maestru al istoriei anecdotice dar mai presus de toate a fost un moralist ironic, satiric. (storia sa, o Hcolecţie de scurte istorii6 A:offartC are un scop literar, acela de a prezenta o galerie de figuri, studii de caz, inclusiv atrocităţi !i miracole împreună cu Eudecăţi morale. Beda A<3BG3F- B@ mai 3F@C martirolog, exeget %i%lic !i istoric remarca%il %# prin -istoria ecclesiastica gentis nglorum AIstoria

ecle&iastic# a poporului engle&C. / dezvoltat un interes profund !i critic în cronologia cre!tină căreia i-a dat o nouă versiune în De ratione temporum. &rin istoria ecleziastică îi continuă, ca gen, pe #use%iu !i (eronim. )ncepe cu o scurtă prezentare geografică a 9ritaniei !i (rlandei, continuă cu ocupaţia romană su% 1aesar, plecarea romanilor, progresul cre!tinismului în 9ritania mai ales în secolul al *(-lea. 1a !i (ordanes !i :regoire plasează istoria poporului său în centrul istoriei cre!tine universale. )ntre sursele sale s-au numărat Orosius, :ildas, &rosper din /Nuitania. Paul Diaconul A3B=G3F=- 3KKC a scris Istoria lombar&ilor. )nainte de a deveni călugăr a călătorit de la 4onte 1assino în 7ranţa !i a stat o vreme la curtea lui 1arol cel 4are. 1a !i (ordanes, !i-a început istoria cu istoria romană !i nu cu /eneas ci cu 8anus, care potrivit unora, a fost primul conducător al (taliei. >. Tradi)iile na)ionale 'n(lia )nainte de 9eda, primul cronicar %ar%ar, din secolul *(, a fost Gildas Hînţeleptul6, contemporan cu regele /rthur. / scris 4uin of 'ritain, descoperită !i pu%licată pentru prima dată de umanistul &ol0dore *ergil. (-a urmat !ennius, secolul *(((, cu Istoria britonilor în care !i-a propus să integreze istoria poporului său în cronologia universală %azată pe corelarea istoriei %i%lice !i greco-romane, genealogie, mitologie, începutul troianilor. &otrivit lui Dennius %ritanicii erau de origine romană, descendenţi ai consulului 9rutus, cuceritorul Spaniei !i 9ritaniei, ai cărui descendenţi co%oară p$nă la /eneas !i Doah. ,illiam o+ Malmes ury Acca. 2=>=G2=K@- 22?BC, născut dintrun tată normand !i o mamă englezoaică. / pretins că este primul istoric după 9eda care a scris în lim%a latină. 0esta 4egum A;aptele regilor &" nglorum nglieiC, pe care i-a dedicat-o contelui +o%ert de

:loucester, este considerată una din cele mai importante istorii ale /ngliei. / a%ordat !i istorie contemporană în -istoria +ovella, o cronică în trei cărţi cuprinz$nd evenimentele dintre 22B>- 22?B. (-au succedat Henry o+ Huntin(don Aa murit în 22@@C, ,illiam o+ !e- ur(h Aa murit cca. 22K>C !i .o(er o+ Ho"eden Aa murit în 2B=2C. Geo++rey o+ Monmouth în Istoria regilor 'ritaniei a reintrodus elementul poetic !i mitologic în istoriografia naţională su% forma legendelor troiene !i arturiene. ;ucrarea sa exercitat influenţă asupra literaturii cavalere!ti, pove!tile despre regele ;ear !i profetul magician 4erlin av$ndu-!i originea în scrierile lui. Franţa upă :regoire de 'ours- Cronica lui ;redegarius Acompilaţie din secolele *((, *(((; nu se !tie care a fost autorul sau autoriiC. #ste %azată pe #use%iu- (eronim, (sidor, alte cronici cre!tine ale lumii, :regoire de 'ours. Scrisă în latina vulgară, departe de antichitatea clasică. / fost primul text care le-a atri%uit francilor originea troiană, reconstruind o genealogie paralelă prin /dam !i 1rist pe de o parte, eroii troiani !i împăraţii romani pe de alta. /cest hi%rid inventat a pedigree-ului păgîn-cre!tin a devenit un loc comun în istoriografia europeană ca o cale de a întări vechimea !i prestigiul conducătorilor %ar%ari. 7redegarius a fost asociat !i cu legende mai moderne precum a lui Solomon, H%unul rege6 !i %isericii de la Saint ago%ert, primul monarh franc asociat enis, care a fost o%iectul donaţiilor sale !i care a

devenit apoi centrul istoriografiei naţionale. Pierre le Man(eur a dat către 223= un comentariu literar al 9i%liei, un plăcut rezumat al istoriei sacre care a devenit la sf$r!itul secolului ,(( un manual !colar de referinţă. ;a miElocul secolului al ,(((lea dominicanul /incent de Beau"ais Acca. 22K=- 2B<?MC a alcătuit o impresionantă enciclopedie *peculum universale a cărei ultimă parte, compilată de mai mulţi asociaţi a fost o *peculum historiale, reprezent$nd stadiul învăţăm$ntului, al cercetării în epoca lui 'oma &1

7lavio 9iondo. )ntoarcerea la Hmarea istorie6 este ilustrată de (es 0randes Chroni?ues de . Scopul istoriei a fost de a evidenţia seria neîntreruptă a regilor 7ranţei. 1uprinz$nd perioada de la origini la 7ilip /ugust a fost redactată în lim%a franceză de călugărul &rimat din porunca lui . se %azează pe adevăr !i î!i propune. &erioada anticarilor !i literaţilor Aprimul umanism italianC.dQ/Nuino. Secolul al . monedelor. după mărturia din prefaţă a autorului: Hpentru c# mul)i erau aceia care se îndoiau de genealogia regilor . prima istorie a 7ranţei A/riRsC.ran)ei" de originea $i neamul lor" am întreprins aceast# lucrare la porunca celui c#ruia îi datore& supunere6B. prima istorie alcătuită în mod sistematic după un plan naţional. /riRsC în secolul al . &$ . /lcătuite deci pentru a exprima legitimitatea 1asei domnitoare a fost împărţită pe domnii. să fie folositoare. &rin Marile Cronici s-a sta%ilit istoria naţională !i dinastică.s. 4ai %ine informat datorită posi%ilităţii de a consulta operele cele mai recente istoricul a devenit mai critic prin c$ntărirea mărturiilor.ran)eiC. Timpul istoriei. prima dată c$nd s-a recurs la o atare divizare a faptelor. în Eurul unei teme centrale: casa de 7ranţa !i a învestirii regale.&etrarca. Structura urmează nu numai succesiunea Sfintelor Scripturi ci !i evoluţia istoriei seculare. descrierile $ Apu+ Ari. p. Modulul VI Istoriografia umanist# italian#.ouis (. /l doilea umanism italian Aruinele romane Ssu%iect istoric.(((-lea este ilustrată în spaţiul francez de reluarea ideii despre continuitatea epocilor !i organizarea ei potrivit unui plan de ansam%lu. 1%(.rance AMarile Cronici ale . &rimul om modern. HDoua aventură6 a istoriei A&h.(*-lea a dus la o mai %ună informare prin apariţia tiparului care a permis o mai %ună reproducere a hărţilor.udovic cel Sf$nt. monumentelor !i inscripţiilor. &entru redactarea acestei oglinzi a cuno!tinţelor umane a frecventat toate %i%liotecile importante din 7ranţa %ucur$ndu-se de spriEinul regelui .. ca atare.

pe c$nd se afla la +oma !i a citit lucrările lui *irgil. de ivina 1omedie a lui in cauza ciumei a murit !i autorul iar cronica a fost continuată de fratele său 4atteo.orenzo *allaC. / fost un istoric credincios devotat Sfintei 4aici 9iserici !i.al treilea umanism italian ADiccolo 4achiavelli !i 7rancesco :uicciardiniC. 'itus . HvirtT6. consider$nd &% . care este rostul istoriilor ora!elor-state. de la ruinele romane la lim%aE. expunerea surselor folosite Aimportanţa memoriilor Hricordi6. în lim%a vernaculară. mem%ru al consilului oră!enesc. Sallustius. în plan politic guelfilor al%i !i 7lorenţei. ora!ul florilor. Hnecesitate6 !i Hnoroc6 pe parcursul celor trei etape ale umanismului.ivius. surprinderea manifestării sensului istoriei în al doilea umanism italian c$nd s-a înstăp$nit convingerea potrivit căreia totul are o istorie. a fost întemeiată de 1aesar. unul din su%iectele cele mai cultivate în umanismul italianC. explicarea sensului conceptelor Hvirtute6. definirea conceptului Hvera historia6 Ace înseamnă imitarea modelului antic !i în ce scop se apropie 4achiavelli de trecutul roman. o cronică a 7lorenţei de la fondarea ei mitică p$nă la criza din vremea sa c$nd ruina financiară a fost însoţită de ciumă. )n secolul al .&iccolomini. (-ar fi plăcut să trăiască în +oma augustană. critică istorică. Haetas nova6. Hnecessita6 Obiective: caracterizarea mi!cării anticarilor Acolecţionari. Haetas antiNua6. / scris ca un cetăţean influent al ora!ului. dmira)ia $i studiul antichit#)ii Petrarca a fost considerat primul modern iu%itor de antichităţi..istorico-geografico-etnografice. 2. 1$nd istoria devine politică. istorie pragmatică. cronicile locale. Gio"anni /illani a scris. Cuvinte!cheie: Hvera historia6.(*-lea a început să se răsp$ndească un gen istoriografic care va caracteriza întreaga istoriografie umanistă. primul anticar în sensul de cel interesat în reconstrucţia trecutului prin urmele fizice. critica filologică !i acurateţea istorică. Hfortuna6. literaţi autori de %iografiiC pentru care istoria este o magazie de accesorii. a Eurnalelor de familieC. (nfluenţat ante afirma că a fost inspirat să scrie în anul Eu%iliar 2F==. / apelat la miturile întemeietoare7lorenţa.

)n poemul epic despre Scipio. politice !i literare. a pus-o în uz în poemul său 1icero către /tticus. 'ema istoriei cetăţii a fost ilustrată în secolul al . a fost. H etas nova6. romanii nu au produs at$t de multe cronici dar scria Hpentru noi s# ac)ion#m este mai bine dec%t s# scriem6. o v$rstă a întunericului. Jrm$nd tradiţia liviană dar !i tradiţia cronicărească florentină a început cu originea cetăţii.ivius pe care a adnotat-o cu comentarii elogioase !i critice. o v$rstă a luminii. *irgil. prin contrast.ucrarea sa definitorie Istoria poporului florentin la care a lucrat din 2?2< p$nă în 2???. frica. glorificată în sonetul Italia mia. cea care i-a succedat. evotat conceptului idealizat de patrie. numele +omei va trăi la fel de mult ca !i amintirea scrierilor grece!ti sau latine. Seneca. considera că +oma de aur A urea 4omaC este deopotrivă capul lumii Acaput mundiC !i cetatea lui umnezeu. spre deose%ire de greci. aducînd aminte de vechiul concept al lui 4arte aliat 4inervei. a urmărit apoi ridicarea 7lorenţei de la aceste începuturi anti-romane p$nă la declinul imperiului. 1icero.*-lea de Leonardo Bruni. / descoperit în 2F?@ un manuscris al scrisorilor lui . 1onsideră că 7lorenţa a fost o a!ezare de origine etruscă !i apoi o colonie militară su% Sulla. &entru el istoria ar tre%ui să cuprindă. resping$nd însă miturile originii troiane. (nteresul său pentru antichitate.ivius.perioda de dinainte de 1onstantin. numită Haetas anti?ua6. +ecuno!tea în frica că. .orenzo *alla. a încercat o reconstituire imaginară a 'omei din timpul lui Scipio su% forma unei descrieri a unui tur ghidat oferit trimi!ilor cartaginezi. *arro !i 'itus . Puintilian. cu toate acestea. )nsă. pasiunea sa de colecţionar este dezvăluită de faptul că în 2F@2 a cumpărat o copie a istoriei lui 'itus . echili%rat. perioada întunecată după căderea imperiului în ?3< !i t$rzia reemergenţă a && frica !i a fost mai t$rziu studiată de . evenimente practice !i teoretice. anul morţii sale. 1ea mai relevantă expresie a identificării lui &etrarca cu trecutul este corespondenţa sa imaginară cu Iomer.

cca. &erugia. un negustor care a trăit în orientul miElociu unde a adunat insctipţii. reformator al dialecticii. 2?@@C. a 2? regiuni ale peninsulei. Po((io Bracciolini A2F>=. continu$nd cu evul mediu. culturii umaniste !i viziunii critice asupra istoriei. / aplicat criticismul Dona)iei lui Constantin. 4oma instaurata !i 4oma triumphans au fost investigaţii de pionierat ale topografiei.2?@KC a înregistrat rămă!iţele ruinelor romane corect$ndu-l pe &etrarca iar Cyriac din 'ncona A2F>2. cu argumente legale. a folosit izvoare arheologice. orbis christianus. 9iondo i-a influenţat pe reprezentanţii curentului +ena!terea geografică afirmat în spaţiul german în secolul . p$nă în prezentul mizera%il !i schismatic. ideologiei guelfe. gramaticale.ora!elor toscane A&isa.*( Ailustrat de 1onrad 1eltis cu 0ermania ilustrat#C iar în /nglia a fost un model pentru Uilliam 1amden. cu lumea cre!tină. 1riticismul istoriografic s-a afirmat prin Loren0o /alla A2?=@2?@3C retor. autorul lucrării 'ritannia. Scrisă în stil ciceronian. Siena. /lături de 9iondo au manifestat interes pentru antichităţi !i alţi contemporani ai săi. epocă iluminată cel puţin parţial de misiunea civilizatoare a 9isericii romane. epigrafice !i literare !i a dat o interpretare standard a istoriei europene postclasice !i medievale luată drept exemplu de o serie de autori. &' . a scris !ase volume de comentarii Apierdute ăntr-un incendiu în 2@2?C. 1ea mai importantă a fost Istoria declinului Imperiului roman al cărei su%iect este înlocuirea treptată a repu%licii păg$ne aflate în declin. în propriii lor termeni naţionali. / continuat comentariul lui &etrarca asupra istoriei liviene pe acela!i manuscris. / com%inat în lucrarea sa într-un mod remarca%il erudiţia !i naraţiunea. 7lorenţaC p$nă la perioada contemporană a grandorii repu%licane.2?<FC. %azată pe călătorie !i o%servaţie. Italia illustrata A2??>-2?@FC a fost o cercetare geografică !i istorică. instituţiilor !i antichităţilor cre!tine !i clasice ale cetăţii. 1el mai renumit continuator al lui 9runi a fost $la"io Biondo A2F>>.

/ sta%ilit o relaţie între istorie !i filologie pentru că. B. prin introducerea discursurilor pentru a înţelege cauzele răz%oaielor. B. / fost însă !i un neo%osit campion al tradiţiei romane. )n cercul de literaţi. S-a aEuns astfel la definirea conceptului de "era historia% care însemna imitarea modelului antic. un cuv$nt poate fi înţeles doar dacă e plasat în context Amentalităţi. a temei ASallustius a furnizat tema răz%oiului personal iar 'itus .ivius tema ora!ului-stat în care accentul cade pe politica externă.vera historia/. în dorinţa de a se sta%ili care dintre istoricii antici merită să fie luaţi drept model !i cum anume tre%uie ei imitaţi. 4odelele perfecte au fost 1aesar. Conceptul . / demonstrat deci în acest text faptul că lim%aEul este un produs istoric. fiecare încep$nd cu reflecţii generale. pe răz%oaie !i acţiuni militareC. organizarea naraţiunii pe aniC. F.ivius Aapreciat de Sa%ellicus pentru modul în care a tratat instituţiile politiceC. motivele psihologice ale evenimentelor. /ceste modele tre%uiau imitate prin preluarea: 2. su%liniind triumful latinităţii. )n foarte populara sa lucrare Elegan)e ale limbii latine a repetat vechiul motiv al celor patru monarhii. erau plasate de o%icei la începutul unor %ătălii. geografice !i cronologice l-a ridiculizat pe autorul acestei prezumtive donaţii necunoscute nici de 1onstantin !i nici de papa Silvestru. a formei !i stilului Aîmpărţirea pe cărţi. a schemei povestirii unui răz%oi Apoate începe cu o trecere în revistă a caracterului istoriei !i popoarelor despre care se scrie urmată de o explicare a evenimentelor care au precedat răz%oiul după care urmează descrierea răz%oiuluiC!i ?. istorici !i oameni politici care se întrunea în grădinile +uccelai s-a discutat asupra scrierii istoriei. erau adesea discursuri pereche: unul &( . Teoria istoriei în secolul al @V!lea. papale !i imperiale deopotrivă.retorice. a stilului. 'itus . în opinia lui. mediul social al autorilor timpuluiC. Sallustius.

ivius răspunsuri referitoare la natura umană. istoria unui răz%oi. &) . /stfel. discursurile puteau fi inventate. sursele puterii politice. / ales o temă salustiană.uccelai a respectat îndeapropae aceste percepte în Istoria inva&iei france&e. despre funcţionarea instituţiilor !i guvernare. să stimuleze m$ndria civică !i să înveţe despre comportamentul politic. li%ertatea repu%licană. )n termeni ciceronieni a văzut în istorie nu numai lumina adevărului dar !i învăţătoarea vieţii. structura socială. a politicii raţionale !i prudente. !i a scris în stilul lui Sallustius prin cuvintele alese !i structura frazei. /ceasta l-a făcut pe #rasmus din +otterdam să-l laude afirm$nd că lucrarea a fost scrisă de un alt Sallustius sau cel puţin în vremea acestuia. să demonstreze fidelitatea faţă de un conducător sau familia domnitoare. după ce a scris lucrare dedicată *eneţiei a primit o catedră de profesor la "coala San 4arco. de atunci încolo guvernul veneţian a numit un Historic pu%lic6 care avea datoria de a prezenta trecutul ora!ului într-o formă literară. rolul religiei. (storia tre%uia. / căutat în cartea lui 'itus . /ceasta tre%uia să-i ofere autorului prestigiu. Sa%ellicus a fost urmat de Davagero !i acesta la r$ndu-i de 9im%o. 4achiavelli toţi au ocupat funcţii în cancelarie !i au scris o istorie a ora!uluiC. 9racciolini. F. de asemenea. de exemplu. Istorie $i politic# &entru Machia"elli studiul istoriei nu a fost în principal o activitate de anticar ci cheia !tiinţei politice. )n Discurs asupra primei decade din Titus (ivius A2@2KC a dorit să deschidă o nouă cale !tiinţei guvernării !i artei răz%oiului. facţiunile politice. .pentru a prezenta argumentele pro !i celălalt argumentele contra. )n 7lorenţa datoria de a scrie istoria ora!ului a aparţinut oficialilor cancelariei A9runi. /u fost imitaţi anticii !i în privinţa scopului istoriei. Sa%ellicus.

/cesta a fost începutul declinului 7lorenţei. inclusiv pe taţii lui ante !i &etrarca. / început istoria 7lorenţei cu primele invazii %ar%are care au provocat schim%ări mai profunde decît discordia civilă. su% presiunea demografică au pătruns din c$nd în c$nd în (talia. mod de viaţă. +aţiunile acestei stări de fapt sunt 2. în contrast cu cea romană sunt exemple de evitat. e acum înainte toate răz%oaiele %ar%arilor în (talia au fost cauzate în %ună parte de pontifi. /ceasta s-a petrecut în contextul în care papalitatea a început să se manifeste ca o forţă politică iar alianţa mai t$rzie dintre papi !i (mperiul carolingian a întărit această nefericită transformare a unei puteri spirituale în monarhie seculară. dar din păcate ca !i (talia însă!i. comunitatea florentină s-a divizat împotriva ei înse!i. faptul că puterea seculară a fost deţinută de papalitate !i B. care au reprezentat clasa militară !i vechile virtuţi ale 7lorenţei. decisiv după 2?K?. nume. 1eea ce istoria 7lorenţei pare să ofere. schim%ări cu o dimensiune culturală. al pierderii li%ertăţii sale. modeleze destinul (taliei. )n privinţa originilor 7lorenţei aprecia că acestea nu tre%uie căutate în faptele eroilor legendari ci în înlesnirile economice !i constituirea pieţelor. Scopul lui 4achiavelli a fost să arate cum s-a deschis din nou drumul către in secolul al . guelfii al%i.((-lea relaţia dintre guelfi !i ghi%elini. dintre partida papală !i cea imperială a continuat să &* . ruinarea no%ilimii florentine care a dus la divizarea în partide !i a lăsat 7lorenţa dependentă de mercenari străini./ scris Istoriile florentine la cererea conducerii universităţilor din &isa !i 7lorenţa A2@B=.în legi. îm%răcăminte. religie. de ocolit. / existat o perioadă de redresare sun% familia de 4edici A2?F?-2?KBC. o%iceiuri. &rin activitatea comercială !i puterea cresc$ndă a familiilor no%ile 7lorenţa !i-a do%$ndit %ogăţiile !i li%ertatea. florentinii au luptat unii cu alţii !i au trimis în exil partida învinsă.2@B@C. %ar%ari care. iar cea mai mare parte a %ar%arilor care au invadat (talia a fost adesea chemată de ei.

acela de a găsi în istorie criterii &# . "i-a propus în această lucrare să examineze efectele concrete ale diferitelor forme de guvernăm$nt: pentru sf$r!itul secolului . 'ratează perioada în care familia sa a început să Eoace un rol important în istoria 7lorenţei. adică a francezilor !i a spaniolilor. ilustra modul de funcţionare a unui regim democratic. perioada următoare. să arate prin exemple insta%ilitatea tre%urilor umane. +olul istoricului este de a analiza psihologia !i motivaţiile oamenilor politici. cu g$ndul că lucrarea îi va aduce reputaţie. +upe cu tradiţia umanistă de p$nă la el prin interesul pentru detaliu !i acurateţea istorică. p$nă la 2?K?.invazia %ar%arilor. prin aceea că verifică informaţia. mai ales. faima pe care nu o mai avea în viaţa politică. (storia nu oferă reguli de comportament ci mai degra%ă induce o atitudine filosofică !i. a!a cum declara în deschiderea lucrării. Modulul VII orinţa de acurateţe se leagă !i de scopul istoriei.(* !i începutul celui următoar a analizat forma oligarhică. care a dus la o criză a relaţiilor politice !i la răz%oaiele italiene. / legat istoria (taliei de evenimentele petrecute în :ermania. ale unei %une guvernări. compară diferitele surse. 7ranţa.loren)ei scrisă între 2@=>2@2=C în care a cuprins evenimentele de la începutul marii schisme în %iserică A2F3>C p$nă la asediul &isei în 2?=K. că pro%lemele umane sunt schim%ătoare. /nglia !i Spania aEung$nd astfel să scrie o istorie europeană. (storia învaţă despre conducerea unui răz%oi. "i-a propus. duce la menţinerea demnităţii umane. 1onducătorii politici tre%uie deci să fie atenţi la frecventele schim%ări ale fortunei. despre arta guvernării !i. $rancesco Guicciardini a continuat genul istoriei cetăţii în Istoria . în ultimă instanţă. presăr$nd lucrarea cu referiri la rolul Eucat de mem%rii familiei sale. / scris Istoria Italiei după ce cariera sa politică a luat sf$r!it.

istorie politică Obiective: 1ursul urmăre!te să explice căile de pătrundere a umanismului. Istoriografia france&#1 istoria politic# (storia politică !i militară în spiritul lui 'huc0dides au fost în centrul preocupărilor. prin studiul instituţiilor. dorinţa de a forma o identitate franceză cu aEutorul istoriei. e la acest plan iniţial a aEuns la o naraţiune panoramică. '" . /ragon împotriva dinastiei de /nEou. cu istoriile anticarilor după model italian. apartenenţa socială a umani!tilor.(. guvernări !i instituţii. ilustrată de #stienne &asNuier. Cuvinte cheie: H%una literatură6. . )n spaţiul german am urmărit cum s-au pliat modelele italiene pe mo!tenirea medievală locală. :ermania !i /nglia: )n 7ranţa se surprinde relaţia dintre monarhie !i umanism.Istoriografia umanist# în 7ranţa. )n aceste rivalităţi a văzut o %alanţă divină pe care oamenii politici nu o pot stăp$ni. 1ronicarii cruciadelor !i ai răz%oiului de 2== de ani au com%inat cuno!tinţele lor despre scrisul istoric clasic cu idealurile no%ile. &ersoană cu o vastă experienţă. dincolo de imitarea modelului italian. )n spaţiul englez am surprins continuarea tradiţiei cronicăre!ti medievale în paralel cu traducerea autorilor antici. 1omm0nes a scris în lim%a franceză pentru a păstra memoria. presărată cu cuvinte de înţelepciune morală. cavalere!ti sau regale.. analitică. distrugeri. etapele !i caracteristicile umanismului în fiecare din aceste spaţii. (storicii au dorit să reţină faptele memora%ile: răz%oaie. opinii puternice !i loialităţi incerte a cunoscut o serie de conducători europeni !i a fost preocupat de caracterul !i grandoarea regilor ca !i de procesul istoric.ouis . cuceriri. 2. Philippe de Commynes a expus în Memorii rivalitatea dintre state !i dinastii: 7ranţa versus /nglia. istorie instituţională. dintre tradiţia italiană a Hliterelor frumoase6 !i tradiţia Euridică franceză prin :uillaume 9udL. caracterul !i faptele ultimului său stăp$n. /nglia versus Scoţia. Spania împotriva &ortugaliei. relaţia dintre principii locali !i umanismul istoriografic.

naţionale.Claude de &eyssel.*(-lea tradiţia istoriografiei naţionale ce a derivat din cronicile de la Saint enis a intrat în stadiul în care discursul a devenit evotat tradiţiei enis. 1artea sa a fost una de propagandă regală dar !i de trecere în revistă a tradiţiei naţionale. maturitateadinastia carolingiană !i %ătr$neţea. scria el. înclinaţii înspre umanism. a fost oficial !i umanist ca stil. a avut o diplomă în dreptul civil Ala Jniversitatea din 'orino în 2?><C.ran)ei a descris sursele forţei !i grandorii 7ranţei. )n secolul al . vocaţie ecleziastică care l-a dus spre sf$r!itul vieţii la demnitatea de arhiepiscop de 'orino. fiu %astard al unei familii savoiarde. istoria este partea cea mai profita%ilă deoarece permite analiza schim%ării politice. )n Monarhia . de Hpărinte al patriei6 al marii monarhii. încep$nd cu . 1ariera sa diplomatică a coincis în parte cu domnia lui . 1a !i 4achiavelli a considerat istoria antică esenţială pentru construirea unei !tiinţe politice moderne. universitar. / fost devotat literaturii din care. a avut o vastă experienţă militară în serviciul monarhiei franceze. acă 4achiavelli a căutat inspiraţie în istoria antică latină. tinereţea p$nă la stingerea ramurii merovingiene. re-întemeietor.(( !i prima etapă a răz%oaielor italiene. urm$nd îndeaproape cronicile de la Saint '1 . / adaptat noţiunea celor patru v$rste Aa lui 7lorusC istoriei 7ranţei: copilăria este perioada de la legendarul &haramond la primul rege cre!tin 1lovis. 4ai mult dec$t oricare contemporan al său. Se0ssel a asociat viziunea sa politică cu înţelepciunea istoriei clasice. Jmanist. în special de Ierodot !i 'huc0dides. /precia că .ouis .o ert Ga(uin.ucrarea reprezintă un soi de testament politic al regelui 7rancisc ( fiind similară cu aproape contemporana lucrare Principele a lui 4achiavelli. .(( merita să fie comparat nu numai cu 1arol cel 4are dar !i cu 'raian pentru munca sa de re-fondator. s-a preocupat de originile francilor.dinastia capeţiană. Se0ssel a fost atras de antichitatea greacă. Se0ssel a contri%uit la tradiţia naţională a istoriografiei.ouis .

de asemenea. etnografice !i topografice au fost culese în 0allica anti?uitas A2?>3C. O parte a acestor cercetări a folosit-o în istoria oficială despre faptele francezilor care. 1a oficial pu%lic a servit !i monarhia !i ora!ul &aris. 7igura cheie a alianţei dintre umanism !i regalitate a fost Guillaume Bud12 / reprezentat deopotrivă tradiţia italiană a Hliterelor frumoase6 !i tradiţia Euridică fanceză. un cercetător al antichităţilor franceze. 1ea mai importantă figură a acestei tradiţii naţionale a fost )ean du Tillet. lucrare rămasă nepu%licată. în care a pus %azele tezaurului de lim%ă greacă pu%licat o generaţie mai t$rziu de Ienri #stienne. întorc$ndu-se spre origini. 1artea lui :aguin. după cum semnala el însu!i prima Hcolec)ie de documente pentru a servi istoriei . de!i a fost scrisă în acela!i cu timp cu lucrarea lui :aguin a început să apară doar din 2@2<. (nvestigaţiile sale filologice. 2.devotat adevărului AHpraeter historiae fidei reverentiam6C !i a criticat relaţionarea francilor cu mitul troian 7rancion. tre%uiau să se Eustifice prin istorie. de asemenea. Ideea istoriei perfecte 1riza constituţională care s-a declan!at după moartea regelui Ienric al ((-lea a stimulat interesul pentru reinterpretarea istoriei medievale. / făcut o analiză critică a originilor franceze !i a alcătuit un inventar comprehensiv al consemnărilor legislative. 1el mai mare elenist al timpului său prin Comentarii asupra limbii grece$ti A2@BKC. &aolo #milio a fost. ecleziastice !i diplomatice despre monarhie. / alcătuit. istoria călătoriei lui 1arol cel 4are la (erusalim de!i a continuat să accepte asocierile lui cu Jniversitatea din &aris.ran)ei6.*(-lea a fost um%rită de cea a lui &aolo #milio A&aul #mileC unul dintre primii istorici ai regelui. / respins. 4onarhia !i %iserica. pentru Eustificarea instituţiilor regatului. secretar regal !i arhivist. B. '$ . pu%licată la începutul secolului al .

Daţiunea este o entitate distinctă de stat !i de rasă. monede. S-a referit la istoria timpurie a 7ranţei. )ean Bodin în Methodus ad facilem historiarum cognitionem AMetod# pentru o mai u$oar# cunoa$tere a istorieiC a propus o perspectivă glo%ală asupra istoriei.ran)ei.(*. lim%ă. 1ontinuitatea !i schim%area acţionează pentru a menţine ceea ce este în mod distinct francez: legi. "i-a propus să demonstreze continuitatea unor instituţii fundamentale. no%ilime !i de +oma. / considerat că statul francez a fost singurul dintre celelalte state %ar%are care au înflorit pe ruinele (mperiului. &reocupat să definească 7ranţa a considerat că nu este un teritoriu sau o posesiune dinastică ci un concept în continuă schim%are. %ule papale. . istoria naţiunilor europene !i a ora!elor tre%uie considerată parte a istoriei universale. se define!te prin o%iceiurile ei. acord$nd &arlamentului un rol important între celelalte instituţii !i în istoria 7ranţei. o%iceiuri. prin faptul că regii franci au lăsat intacte instituţiile galo-romane !i prin adoptarea cre!tinismului de regele 1lovis. 7ranţa. Scrisă în lim%a franceză !i nu în latină.#stienne Pas3uier A2@BK. care a supravieţuit continuu p$nă în zilele sale nu prin noroc. cronici. semn că a respins teoria originii troiane. primul volum 2@<=C a aplicat pentru prima dată la istoria 7ranţei metodele Euri!tilor !i filologilor. într-un stil colocvial. literatură. /cestea formează o structură unică !i dinamică a cărei expresie este statul.2<2@C a Eustificat instituţiile regatului prin apelul la istorie. imaginativ s-a adresat unui pu%lic larg. ce poate fi definit numai prin istorie.a între%area: ce este 7ranţaM a răspuns că este un popor distinct de altele prin instituţiile sale. / folosit surse diverse: actele oficiale ale monarhiei din secolul . registrele parlamentului. '% efine!te . în opinia lui. de %iserică. )n 4echerches de la . legi !i cultură. o mi!care politică inteligentă prin care i-a atras de partea sa pe galii cre!tini. providenţă divină ci prin decizii importante ale oamenilor.rance ACercet#ri ale . încep$nd cu galii. a existat înainte !i separat de regii săi.

centrul de greutate îl reprezintă lumea mediteraneană. a adunat !i criticat sursele năzuind spre o istorie totală. / pledat pentru o istorie umană care să explice acţiunile omului după cum trăie!te el în societate. se caracterizează prin preponderenţa religiei !i a înţelepciunii. a legilor. B. antropologia. !icolas /i(nier A2@F=. istoria omenirii nu este niciodată aceea!i. prin faptul că omul cucere!te natura dovadă importanţa dată astrologiei. :eneralizările de acest gen au fost totu!i rare în lucrarea sa. / dat în 'ibliothA?ue un ghid de literatură istorică. rituri.acest concept apreciind că ea cuprinde trecutul întregii omeniri !i nu este o ma!ină manipulată de forţe inevita%ile. expansiunea colonială !i F. / studiat dreptul !i medicina fiind medicul !i istoricul personal al regelui Ienric al (((-lea al 7ranţei. civilizaţia a înflorit în regiunile din sud A4esopotamia. nu poate fi prevăzută deoarece în fiecare zi sunt create noi legi. )n 'ibliothA?ue historiale !i-a propus Hcercetarea $i cunoa$terea adev#rului tuturor lucrurilor6. începe cu era cre!tină !i se caracterizează prin evoluţia tehnologiei !i răsp$ndirea răz%oaielor. fiul unui %ogat ofiţer regal. nu prin modelele vechilor eroi !i nici prin cercetarea căilor fortunei Aîn lumea lui fortuna este doar o metaforăC. %iologia. / preluat din filosofia renascentistă ideea potrivit căreia istoria este Hînvăţătoarea vieţii6 dar nu în sensul pe care i l-au dat anticii.2@K<C. astrologia în speranţa că poate găsi sugestii în efortul de a reduce schim%area istorică la c$teva legi generale. / explorat geografia. 4odelul istoricului modern. #giptC. care a %eneficiat de o educaţie clasică. instituţii. istoria este un instrument prin care să măsori căile omului !i nu ale fortunei. Omul învaţă din trecut nu prin transformarea istoriei într-o !tiinţă morală. / împărţit istoria omenirii în trei perioade principale de aproximativ B=== de ani fiecare: 2. o%iceiuri. se caracterizează prin crearea ora!elor-state. spre o istorie care să cuprindă natura Hoamenilor" na)iunilor" ora$elor" monarhiilor $i '& . erudit a fost ilustrat de un contemporan al lui 9odin.

/ dorit deci să scrie o istoriepolitică. Scopul ei ultim este de a explica omul.republicilorca $i natura religiilor6. originile statului nu sunt identice cu cele ale francezilor. a artelor. 2@KKC prima lucrare de istoria care istoriografiei. )n (BidCe de lBhistoire accomplie AIdeea unei istorii perfecteC a definit istoria la modul ideal. pe care a numit-o istoria naturală. )n opinia sa %iserica cre!tină a parcurs acelea!i mutaţii care au afectat întreaga istorie umană. alcătuită deli%erat. pentru evenimentele răz%oiului civil. /l treilea stadiu este al analisticii !i cuprinde însemnările în proză ale evenimentelor memora%ile iar al patrulea. sim%olurilor formează o primă parte a tradiţiei istorice. F. profeţiile evreilor. Originea na)iunii. după apariţia scrisului.2<=>C a studiat la r$ndu-i dreptul !i a intrat în armata regală conduc$nd forţele navale în răz%oaiele hughenote. te poţi apropia de ea dar nu o poţi împlini. (storia perfectă este un ideal. / dat o istorie a %isericii laicizată surprinz$nd doar ceea ce poate fi istorice!te demonstrat. &entru periodizarea statului nu a contat deci dacă francezii sunt de origine troiană. din miracole. /ceasta nu a însemnat că nu a existat interes pentru originea francezilor. / doilea stadiu este cel al istoriei poetice. este ilustrat de Ierodot. %iserica este o instituţie printre celelalte. Lancelot du /oisin de La Popelini4reA2@?2. include fiecare aspect al vieţii. / considerat că istoria în forma primitivă se găse!te pretutindeni forma c$ntecelor. Mitul troian &entru istoricii francezi ai secolului al . dansurilor. 1ei care au considerat că '' . este o metodă de reconstruire a trecutului căruia îi dă un sens. intenţionat. galeză sau germanică au sunt un amestec al tuturor acestor trei elemente. al maturităţii. 1a istoric a manifestat interes pentru istoria contemporană.*(-lea na!terea 7ranţei se confundă cu marile invazii %ar%are. (storia universală este reprezentarea a tot. 2. / dat prin -istoire des histoires AIstoria su% istoriilor. ecleziastică. c$ntecele romane. !tiinţelor !i literaturii.

trecerea de la memoria răz%oinicilor !i a clericilor la cea a erudiţilor !i Euri!tilor. grecii !i romanii nu au încetat să fure artele. 1u invaziile %ar%are !i cucerirea :aliei de către franci $ncepe o nouă istorie. religie !i mutaţiile lor. B. lim%aE. mai ales în epoca %ar%ară. foarte mode!ti. inclusiv pe cel al evreilor.a &opeliniRre considera că originea troiană nu are nimic glorios în ea. de m$ndrie naţională. (storia 7ranţei propriu-zise se derulează deci între invaziile %ar%are. le-au permis acest lucru. nu au pus la îndoială originile troiane ale francezilor. în primul r$nd prin aceea că durata sa a depă!it toate imperiile cunoscute în istorie. rumul parcurs de 7ranţa o individualizează între celelalte ţări. &ro%lemele de periodizare.2. Istoriografia umanist# german# B. !tiinţele !i cunoa!terea de la gali care.antichitatea îndepărtată constituie un gaE. drept. (storicii francezi aparţinători culturii de ro%ă au manifestat interes pentru moravuri exprimate prin politică. vechi !i autohtoni. dar le erau !i infinit superiori grecilor. Superioritatea galilor a fost temă centrală în aproape toate istoriile 7ranţei ca !i în mitologia naţională. o dovadă de no%leţe !i de distincţie. &entru alţi istorici totul începe cu francii de la care s-au tras numele !i ţara. căderea (mperiului roman !i timpul prezent. mai mult. discuţiile referitoare la origini din istoriografia franceză trădează o profundă schim%are de mentalitate. /proape toţi istoricii au analizat cauzele pentru care galii sunt consideraţi mai puţin onora%ili dec$t grecii !i romanii: o cauză ar fi lipsa istoricilor %uni. galii nu au fost numai locuitorii :aliei. cea a 7ranţei. Caracteristici ale umanismului german '( . &entru Hnaţionali!tii6 ca #stienne &asNuier adevărata glorie constă în a fi gal. . !i o alta excesiva modestie a francezilor. că nu este o m$ndrie în a fi descendenţii acestor mizera%ili înfr$nţi asiatici.

1ei dint$i umani!ti germani au avut contacte directe cu mediile italiene: :eorg &euer%ach !i 8ohann +egiomontanus au studiat la &adova iar &eter . &aul Diavis. fie ca medici sau oameni ai %isericii. care a introdus cursurile de retorică !i poezie la Jniversitatea din Ieidel%erg.terea italian5% <2 c5tre 67=9 c>nd ideile umaniste s-au r5sp>ndit în s+era acti"it5:ile culturale !i ?2 dup5 . &ractic toţi marii umani!ti au vizitat (talia !i mulţi au corespondat cu umani!ti italieni. fii de patricieni ur%ani sau de preoţi-parohi A+udolf /gricolaC.a început de secol . deci pentru editarea de texte pentru uzul elevilor. a alcătuit peste B= de manuale aEutătoare !i de texte latine !i a introdus în :ermania dialogul sau colocviul ca miEloc de a preda dicţia ') !i gramatica. un rol important în răsp$ndirea ideilor umaniste. O trăsătură distinctivă a umanismului german o reprezintă %ac.uder.groundul social foarte divers al umani!tilor: fii de ţărani A1onrad 1eltisC.. de me!te!ugari. de asemenea. studenţi la universităţile italiene. *izitatorii italieni au avut.e+orm5% c>nd umanismul a pierdut din e*u eran:5 .i s-au +5cut primele traduceri din rena. trimi!i la 1uria romană. pe literatură !i elocvenţă. profesor la Ialle !i 1hemnitz.heimerC sau din generozitatea ocazională a patronilor. s-a pus accent pe gramatică Alatină în primul r$ndC. &uţini s-au întreţinut din mo!teniri A&ir. Jmani!tii au înlăturat din !coli gramatica . fie în mediul universitar. a petrecut mai %ine de B= de ani în (talia. Cronologia umanismului german constă în trei etape: 22 c5tre 6789% umanismul a +ost introdus în uni"ersit5:i . maEoritatea fiind nevoiţi să lucreze pentru a se întreţine. de no%ili AJlrich von IuttenC.i din "i(oare2 )n perioada timpurie a umanismului s-a manifestat interes pentru educaţie cu finalitate pedagogică.* umani!tii germnai s-au inspirat direct din modelele italiene cunoscute prin negustori. 1el mai renumit a fost #nea Silvio &iccolomini Aviitorul papă &ius al ((-leaC care în 2??= a fost chemat de 7rederic al (((-lea să ocupe funcţia de secretar al cancelariei imperiale din *iena.

!auclerus A8ohannes *erge sau *ergenhaus. &rincipii teritoriali au fost interesaţi de o istorie locală. începătorul acestui gen a fost )aco .2@2?C. )n 2?KF îi apărea la DVrn%erg (iber Chronicarum. o compilaţie lipsită de originalitate în care a dat prioritate în informare autorilor medievali A*incent de 9eauvais.2@B>C. apropiată de cea a lui 1icero. de organizare a materialului Aîmpărţirea pe capitole !i organizarea materialului în formă analisticăC. :enurile cultivate ilustrează relaţia dintre istorie !i politică dar !i continuitatea cu istoriografia medievală. cu iz patriotic. de istoria propriului principat. profesor de drept canonic la Jniversitatea din 'V%ingen. / preluat cronologia augustiniană a celor !ase v$rste ale creaţiei pe care a îm%inat-o cu o cronologie după na!terea lui 1ristos. cu portrete fantastice !i autentice imagini ale ora!elor. de exempluC !i nu celor antici. să-i preasclăvească pe împăraţii germani. /cest gen al istoriilor universale a fost ilustrat de Hartman &chedel Acca. al cronicilor medievale ale lumii. profesor de teologie la Ieidel%erg !i din 2@=2 la Stras%ourg. / scris o istorie a faptelor germanilor p$nă în anul 2@=?.speculativă !i au înlocuit-o cu latina inspirată din autorii +omei antice !i rena!terii italiene.2@2=C. cu lucrarea Epitoma rerum 0ermanicarum us?ue ad nostra tempora. menită să evidenţeieze virtuţile germanilor. a scris !i el o cronică universală de la facerea lumii p$nă în anul 2@=2 în care s-a raportat la umani!tii italieni de la care a preluat sugestiile formale. )n ceea ce prive!te istoria statului. o istorie de la /dam la 4aximilian (. a :ermaniei. / început să se înveţe o latină care nu mai avea nimic în comun cu filosofia scolastică ci una elegantă. 2?B@G2?F=. / '* . 2??=. cca.imp+elin( A2?@=. în principal pe 4aximilian ( care mai era încă în viaţă. împăratul 4aximilian a susţinut o istorie dinastică !i una genealogică a 1asei de /ustria iar în continuarea istoriografiei medievale s-a cultivat istoria universală în sensul cre!tin al termenului.

conduce. pedepse!te !i cinste!te lumea. 'radiţia papală are fundamente divine. 2@?<C. Iam%urgC. /firmaţia lui . 2@2KC !i *a6onia A-Wln. 2@B=C !i Dania AStras%ourg. !i în special oamenii.i stat Acele Hdouă cetăţi6C.recurs la surse italiene folosind excerpte din 7lavio 9iondo. în termeni medievali.*(-lea. &entru protestanţi trecutul ecleziastic reunea virtuţile umane !i graţia divină.uther istoriile nu sunt altceva dec$t o demonstrare. autor al lucrărilor Vandalia A-Wln. )n cei mai evidenţi termeni opoziţia s-a definit între +oma imperială !i cea papală. ele arată cum umnezeu apro%ă. B. criteriul politic.i secular.uther istoria european5 a continuat s5 +ie situat5. iar expresia acestei suveranităţi este legislaţia imperială de la 8ustinian la 1arol al *-lea.teritorialC. Iam%urg. istoria tre%uie înţeleasă ca viaţa !i progresul cuv$ntului lui umnezeu pe păm$nt. împiedică.antice. amintire !i semn al acţiunii !i Eudecăţii divine. pentru istoria veche a folosit numai izvoare antice. :enul istoriei locale a fost ilustrat de 'l ert @ran0 A2??>. relelor sau %unelor sale.uter ilustrează rolul polemic acordat istoriei în timpul +eformei !i al răz%oaielor religioase. iar '# . #nea Silvio &iccolomini dar a !i dat crezare fa%ulelor pseudo. +emarca%il este faptul că a rupt cu istoria medievală.i laic. Opoziţia se manifestă din nou între spirit !i literă: din punct de vedere spiritual. între sacru . sacerdotal . pe fiecare potrivit meritelor. iseric5 .2@23. B. %iserica !i statul erau duale în mo!tenirea lor intelectuală !i culturală: tradiţia imperială se %aza pe ideea de Htranslatio imperii6 potrivit căreia suprema suveranitate derivă din poporul roman. )n timpul lui . 4eforma $i scrisul istoric &otrivit lui . se %azează pe Scriptură. resping$nd miracolele !i legendele. / com%inat metoda lui #nea Silvio &iccolomini Aexcursurile geografice !i etnograficeC cu cea a lui 7lavio 9iondo Ade la care a preluat modul de organizare a naraţiunii. iar în termeni literali înlocuie!te Htradiţiile umaniste6 care au generat toate neplăcerile cre!tinătăţii la începutul secolului al .

germani !i englezi ai +eformei. afost istoric oficial angaEat !i plătit de principii din .iga Schmal. )n acest context %isericile galicană.*(-lea c$nd istoricii !i anticarii francezi au început să adune documentaţie pentru tradiţia lor naţională !i să o integreze în istoria oficială. engleză au c$!tigat sau !i-au reafirmat unele din privilegii pe care le-au legitimat reîntorc$ndu-se la H%iserica primitivă6. in punct de vedere istoriografic +eforma a reprezentat un proiect masiv de revizuire care a propus rescrierea istoriei universale astfel înc$t aceasta să convingă ierarhia romană !i să Eustifice Hadevărata religie6 pe care o predica .aldică pentru a scrie istoria cuvintelor !i faptelor lui . / fost în special cazul galicanismului care !i-a originat vechile li%ertăţi în %iserica primitivă. / avut o du%lă carieră: cercul său de cuno!tinţe i-a inclus pe .uther Htradiţiile6 păstrate în dreptul canonic au fost punctul de intrare a tuturor nenorocirilor lumii. care în acela!i timp a ars scrierile lui . 4elanchton. Jrmărind progresul doctrinei protestante a fost deopotrivă interesat de istoria politică. 1alvin dar !i-a petrecut mare parte din timp în misiuni diplomatice în serviciul fraţilor 8ean !i :uillaume du 9ella0. /%ordarea aceasta %ifocală se regăse!te în De statu religionis et reipublicae (" . interpretare.uther.expresia legislativă sunt decretele conciliilor. a avut o formaţie umanistă. germană. a fost preocupat în special de legăturile politice dintre susţinătorii francezi. spaniolă. scrierile &ărinţilor !i decretele papale.uther. *$rsta de aur a cercetării istorice galicane a fost secolul al . &otrivit lui . /cesta a fost motivul pentru care a ars toate cărţile de drept canonic în curtea Jniversităţii din Uitten%erg în decem%rie 2@B=. 9ucer. /cest lucru a dus la cre!terea interesului pentru cercetarea istorică. alcătuirea de mituri !i chiar de falsuri. experienţă diplomatică.uther.uther. faptul a avut semnificaţia sim%olică de a anihila Htradiţiile umaniste6 ale 9isericii romane. )ohann &leidan% licenţiat în drept.

Carolo V Caesare A2@@@C. ci rezultatul în octrina Centuriilor este pur teologică. #ste o scriere de istoria %isericii alcătuită cu scopul de a nega teza umansistă italiană conform căreia transformările din lume se datorează omului. omul. în 2F volume. pragmatice în termeni pol0%ieni a tradus în 2@?> doi autori francezi. evenimentele sunt este înre(istrarea "oin:ei lui Dumne0eu2 Principii (ermani au (5sit lucrare ar(umente pentru seculari0area propriet5:ilor isericii2 (mportantă pentru datele oferite este însă lipsită de critică. supranumit (ll0ricus A2@B=. politic. care a devenit o lucrare de referinţă în istoriografia !i în cultura europeană. Contrareforma $i scrisul istoric acă teoreticienii. 2@@<C a rămas la schema celor patru monarhii. cu simple cli!ee: papa este antichristul iar 9iserica catolică. la faţa locului. fiindcă e dominată de papă. pe &hillipe de 1omm0nes !i Se0ssel. este imperiul antichristului. )mpărtă!ea opinia lui 'huc0dides despre valoarea cunoa!terii primare. susţinătorii +eformei au făcut apel la istorie pentru a demonstra că %iserica s-a îndepărtat de la puritatea originară. Operează. 1onvins de utilitatea istoriei politice. F. speranţa protestantismului european. )mpreună cu alţi !ase colegi de-ai săi de la 8ena a scris Centuriile de la Magdeburg. de asemenea. 1a !i Se0ssel !i 4achiavelli a a%ordat istoria din punct de vedere pragmatic. umnezeu este cel care determină istoria. dedic$ndu-le lui #duard al *(-lea al /ngliei.2@3@C. umnezeu !i Istoria iavol. (1 . &entru atacul împotriva istoricităţii 9isericii romane luteranii l-au ales pe Matthias $laccius. evenit protestant su% influenţa lui . Du deci concep$nd istoria lumii laice ca o luptă între acţiunii divine !i nu umane. faptele sunt adesea nedigerate iar unele personaEe simple ficţiuni.uther a fost profesor de *echiul 'estament !i literatură la Jniversitatea din Uitten%erg. )n De ?uatuor summis imperiis AStras%ourg. o istorie a %isericii !i una a guvernării.

1el ales de +oma pentru a replica 1enturiilor de la 4agde%urg a fost Caesar Baronius A2@F>. &erioada anticarilor a fost pregătită în timpul lui Ienric al *(((-lea. un rol important av$nd decizia acestuia de a dizolva mănăstirile.2<=3C. 1a metodă a fost mai degra%ă un compilator dec$t un istoric. /meninţarea distrugerii înregistrărilor. Opera cuprinde intervalul de la na!terea lui 1ristos p$nă în 22K>. cursurile sale au stat la %aza lucrării intitulate nnales Ecclesiastici. fiecărui secol fiindu-i dedicat un volum. care s-au multiplicat către 2<==. lucrarea se apropie de o enciclopedie ecleziastică. !i ale autorilor englezi medievali AUilliam of 4almes%ur0. (storia Hanticarilor6 a proliferat în /nglia după 2@3= pentru că satisfăcea interesul celor educaţi pentru antichitate. &rincipala teză este aceea că. a surselor păstrate acolo i-a determinat pe istorici să salveze ceea ce mai puteau. %iserica catolică a rămas pură. indiferent la pro%leme de stil !i formă. ?. #d-ard Hall a servit un discurs pe placul protestanţilor !i al simpatizanţilor dinastiei 'udor în lucrarea Dnirea celor dou# nobile $i ilustre familii de (ancaster $i EorF.cei ai contrareformei s-au folosit la r$ndu-le de istorie pentru a demonstra contrariul. cum susţin protestanţii. Ienri of IuntigdonC ceea ce marchează Hredescoperirea6 trecutului englez în epoca elisa%etană caracterizată printr-un amestec de tradiţie. inovaţie !i m$ndrie naţională. Istoriografia engle&# renascentist# O direcţie a acestei istoriografii a continuat tradiţia cronicărească medievală. regiunilor !i naţiunilor. o replică la Centurii. / avut acces la %i%liotecile italiene !i la arhiva *aticanului. departe de a fi aEuns la degenerare. O altă direcţie a fost reprezentată de traduceri ale autorilor antici. &rofesor de istorie ecleziastică. format în Eurisprudenţă !i drept. dorinţa lor de a arăta istoria m$ndră. orgolioasă a ora!elor. / pu%licat primul volum în 2@>> !i p$nă la moarte a mai scris alte 2B. 1a gen. Jnul din Hsalvatori6 a fost )ohn Bale care a str$ns o serie de manuscrise pe ($ .

Su% Ienric al *(((-lea )ohn Leland a schiţat un plan pentru cercetătorii englezi de a inventaria toate referinţele despre numele de locuri %ritanice din literatura clasică !i lucrările engleze t$rzii.care apoi le-a pierdut c$nd a fost nevoit să plece el însu!i în exil. . o ora!elor. sau legendele despre /rtur !i 9rutus văzut ca nepot al lui /eneas. %unăstarea locuitorilor. însemnări pu%lice !i antichităţi. S-a născut acum ideea vechimii imemoriale a dreptului comun !i cea potrivit căreia &arlamentul este parte a constituţiei mitice. /nticarii au a%ordat !i pro%lema originii.am%arde a pu%licat texte ale legislaţiei anglo.illiam Lam arde ale cărui note au fost pu%licate în 23F= su% numele Dic)ionarul topografic $i istoric al istorie a ngliei. proceduri de stingere a incendiilor. Jnul din cei care a purces la transpunerea în practică a acestui plan a fost .ondrei !i a vieţii trecute a ora!ului cuprinz$nd chiar !i alimentarea cu apă. a strămo!ilor englezi.-a influenţat pe )ohn &to. e!i nu este foarte duferită de o listă de nume de locuri !i ruine romane a constituit sursa principală pentru istoriile unor localităţi !i a sporit prestigiul istoriografiei engleze pe continent. porturilor. (% . /u mai susţinut teza originii troiane. dreptului !i o%iceiurilor din ţinut. / prevalat însă u!or evidenţierea tradiţiei anglo-saxone.autorul lucrării *urve2 of (ondon ACercetare a (ondreiC. pro%lema gunoaielor.saxone !i a st$rnit interesul pentru dreptul comun !i pentru instituţia parlamentului. sau teoria descendenţilor lui Doe. 1uprinde o istorie a . instituţiilor religioase. chiar dacă unii s-au îndoit de ea.2<BFC prin lucrarea 'ritannia. prima istorie englezească a unui ora! alcătuită pe %aza cronicilor. )n 2@3< a scris o istorie dedicată ţinutului -ent. o descriere a 9ritaniei romane prin localizarea urmelor romane.illiam Camden A2@@2. &e %aza acestor date !i a cronografiilor deEa existente urma să se alcătuiască o descriere !i o hartă a /ngliei. :enul descrierilor a fost continuat de . )n 2@<> Uilliam .

emersurile critice ale acestui secol s-au %azat pe reconsiderarea relaţiei dintre istorie !i filologie !i a celei dintre istorie !i drept. !i a determinat punerea în discuţie a relaţiei dintre pietate. no%ilii au fost interesaţi de genealogii !i de heraldică iar cercetătorii de antichităţi. fără vreo intenţie de interpretare sau de sinteză. o%iceiurilor. Modulul /III2 Erudiţia colectivă a secolului al XVII-lea Cuvinte cheie: izvor istoric. de a sta%ili autenticitatea textelor !i în a doua modalitatea prin care se poate atinge scopul. Secolul al . a paleografiei. (nteresul crescut pentru istorie a dus la începutul acţiunii de instituţionalizare a acesteia. )n 2@>< s-a înfiinţat Societatea anticarilor condiţia intrării în această societate fiind alcătuirea unei cercetări individuale sau în grup. excluderea oricăror consideraţii estetice. morale sau apriori teologice. erudiţie Obiective: 1ursul surprinde impactul controversei ecleziastice dintre catolici !i reformaţi în istoriografie. !tiinţe auxiliare. polemică istoriografică. instituţiilor. reguli !i miEloace de analiză a documentului pentru a distinge autenticul de fals. modul în care disputa confesională a dus la interesul pentru izvorul istoric !i astfel la na!terea diplomaticii.*((-lea a fost unul al erudiţiei colective.)n epoca elisa%etană istoria a devenit populară. S-au sta%ilit reguli ale criticii de text prin contri%uţiile lui +ichard Simon. 4aEoritatea acestor cercetări au fost dedicate legilor. dominat de cuv$ntul critică ce pune su% semnul între%ării autorităţile tradiţionale. credinţă !i adevăr istoric. remanierile sau interpolările.ichard &imon A2<F>232BC care a anunţat critica internă a textului spriEinindu-se pe filologie. &rima Hruptură critică6 i s-a datorat lui . #ste secolul în care s-a +ondat de+initi" critica documentelor de arhi"5 prin contri u:ia lui )ean Ma illon. &reocupat de pro%lema inspiraţiei divine a textelor sacre a sta%ilit c$teva re(uli ale criticii de te*t. /plic$nd aceste (& . )n prima a enunţat de fapt scopul criticii.

mem%ru al 1ongregaţiei 9olandi!tilor. scrisori. carte.232?C. în disertaţia care a prefaţat volumul al ((-lea din %enedictine de la Saint cta *anctorum 'olandistarum a declarat false diplomele regale merovingiene din arhivele a%aţiei enis pe %aza analizei pergamentului pe care au fost scrise. capitularii. / revenit în peisaEul istoriografic în 2<K= cu Istoria critic# a versiunilor +oului Testament scrisă cu scopul de a resta%ili sensul literal al cărţii. 1u toate acestea în 2<>F a fost pus la (ndex. diplome.reguli textelor sacre a aEuns la concluzia că acestea prezintă semne de alterare cum ar fi o cronologie incompletă sau incoerenţe Aca cele referitoare la creaţieC. a dat prioritate gramaticii în faţa teologiei. / intrat într-o plemică de circumstanţă cu Daniel "an Papen roch A2<B>. /cesta. de a completa textele prescurtate sau (' . un călugăr %enedictin din 1ongregaţia de la Saint 4aur. a documentelor de arhivă i-a o%ligat pe istorici la o reflecţie care a dus la o redefinire a meseriei de istoric !i la o reformă a înţelegerii istorice.e veneau să Eustifice drepturile regelui. :ermania !i (talia în căutare de manuscrise. Spiritul critic nu i-a afectat fidelitatea faţă de dreapta credinţă deoarece a admis inspiraţia divină a textelor sacre extinz$nd-o !i asupra celor le-au remaniat. )ntemeietorul criticii diplomatice a fost )ean Ma illon A2<FB. Jtilizarea diplomelor. sistematic. patente. #lveţia. să legitimeze pretenţiile marilor familii no%iliare sau să susţină prestigiul unor ordine religioase. Scopul a fost de a sta%ili textele autentice care tre%uiau distinse de documentele hagiografice.itere A/cadLmie des (nscriptions et 9elles . . toate documentele referitoare la istoria !i cultul sfinţilor. / călătorit prin 7landra. H&rovocarea critică6 a %olandi!tilor a continuat cu alcătuirea unui proiect al unei colecţii în 2> volume care să reunească. tratate. iezuit.ettresC.23=3C. numit în 23=2 de rege între mem%rii fondatori ai /cademiei de (nscripţii !i . 1riticismul acestui secol a rezultat !i din relaţia specială sta%ilită între istorie !i drept ca urmare a atenţiei deose%ite acordate în epocă documentelor cu valoare Euridică: constitiţii.

alcătuită după metoda %olandi!tilor. documentul. Jtilizarea originalelor implică o delicată reflecţie asupra autorităţii tradiţiei. caracterizat drept umanist !i cre!tin. /tacurile îndreptate împotriva consideraţiilor lansate de 4a%illon au pus în discuţie relaţia dintre istorie. )n 2<>>. 4a%illon a răspuns acestor critici prin două texte. 1riticii lui 4a%illon au considerat că de!i prima îndatorire a istoricului este de a cerceta !i de a spune adevărul.mutilate !i de a căuta !i pu%lica vieţile sfinţilor rămase încă inedite. ceea ce a st$rnit reacţii negative la adresa sa. 4a%illon a reacţionat la acest proiect angaE$mdu-se în două dispute: diplomatică !i teologică. Du respinge ideea de autoritate însă îi dă un alt conţinut. în anumite circumstanţe e mai %ine să tacă. schiţe pregătitoare ale noştri !i iplomaticii: Memoriu pentru a justifica procedeul pe care l-am urmat în ediţia vieţii sfinţilor curte reflecţii asupra c!torva re"uli ale istoriei 2 )n ceea ce prive!te relaţia pietate. 9iserica catolică urma regulile autorităţii medievale conform cărora ponderea unui fapt este direct proporţională cu cea a autorităţii care o anunţă. împreună cu .uc dQ/rcher0 desăv$r!ea o culegere de documente Ordinis *ancti 'enedicti per saeculorum classae distributa . făcea apel la istorie. 4etoda aplicată acestor documente l-a condus la evidenţierea conţinutului istoric al unor puncte ale dogmei. 1ea dint$i a fost deschisă cu ocazia lansării lucrării lui &apen%roch Prop2leum în care a denunţat autenticitatea cartelor a%aţiale în numele imperativului conform căruia istoria tre uie demonstrat52 4a%illon de la Saint iscuţia teologică are ca sursă activitatea lui enis.adevăr !i pietate !i au urmărit să atenueze rigurozitatea criticii lui. 4a%illon a discutat-o în cadrul disputei teologice. &roiectul. concretizată în două ediţii ale operelor cta *anctorum Sf$ntului 9ernard care i-au adus cele%ritatea. )n ceea ce prive!te raportul istorie(( . /cestei autorităţi 4a%illon îi su%stituie diploma. mai ales atunci c$nd poate tul%ura pietatea credincio!ilor. chemată să servească pietatea fără a se îndepărta însă de adevăr.autoritate.

căutarea adevărului pornind de la utilizarea originalelor !i B. pornind de la consideraţia că religia nu are dec$t de c$!tigat din cunoa!terea c$t mai perfectă a antichităţii cre!tine. de exemplu. s-a între%at dacă există o pro%ă a%solută iar răspunsul dat a fost unul negativ. emite opinii pornind de la examinarea faptelor !i emite o Eudecată cu rol de normă. 4a%illon s-a angaEat într-o discuţie asupra înţelegerii istorice care.naraţiune. a%ordează pro%leme ce vizează întreaga colectivitate. istoricul tre%uie să-!i pună pasiunile în serviciul !tiinţei. /semenea Eudecătorului. . 4edit$nd asupra istoriei !i meseriei istoricului 4a%illon a apărat idei care au dus la consolidarea criticismului precum: interesul cercetării tre%uie să fie axat pe transformarea unui instinct în experienţă. / distins între caracteristicile interne !i externe ale actelor. să demonstreze. acă Diplomatica sa s-a %azat pe compararea filologică a documentelor emanate de aceea!i cancelarie !i alcătuite după modele comune. în opinia sa. &rin demersul său a dus la constituirea diplomaticii !i. istoricul este o persoană pu%lică.udovic al . refuzată de autorC !i regelui . () . nu tre%uie să te împiedice să studiezi cu sinceritate !i în spiritul adevărului istoria %enedictină. /ngaEarea sa în dispute metodologice l-a dus înspre redactarea lucrării De re diplomatica A2<>2C.(*-lea. considera că istoria se pleasează pe tăr$mul cunoa!terii !i nu pe cel al naraţiunii. finalitatea lucrării a fost aceea de a enunţa reguli.uările de poziţie i-au adus acceptarea !i înţelegerea din partea papalităţii care în 23=B îl felicita pentru demersul său critic cu privire la sfinţii ordinului din care făcea parte. în consecinţă. la înscrierea istoriei în sfera disciplinelor cunoa!terii deoarece istoricul tre%uie să-!i %azeze aserţiunile pe originale. sinceritatea. care le-a atras atenţia lui 1ol%ert Acare i-a oferit o pensie. a fi %enedictin. tre%uia să se %azeze pe două reguli: 2. Se pot sta%ili reguli dar ele nu ne duc spre o pro%ă a%solută. de Eudecător. / apropiat meseria de istoric de cea de magistrat.

/ceasta reflectă încă o dată apropierea istoriei erudite de drept. 1orespondenţa cu mauri!tii !i angaEarea sa în apărarea %olandi!tilor l-au dus la formularea unei teorii a cunoa!terii. &entru spaţiul istoriografic francez cursul î!i propune să definească istoria cosmopolită a lui *oltaire !i să compare concepţia istorică voltairiană cu cea a lui 4ontesNuieu. istorie filosofică. O singură mărturie nu este suficientă. deisme. Su%stituirea este evidentă a continuatorii lui 4a%illon. că acestea sunt produse ale omului. universalism versus europocentrism Obiective: upă prezentarea cadrului politic ce a facilitat trecerea de la sta%ilitate la mi!care. a filosofiei raţionaliste care a influenţat g$ndirea epocii.2<K= în /ustria.eipzig în 2<>B. :ermaniaC. Cuvinte cheie: raţiune.ei%niz asupra istoriei erudite s-a concretizat !i în revista pe care a fondat-o la . s-a pus din nou în discuţie noţiunea de autoritate care va fi înlocuită cu cea de pu%lic. istorie cosmopolită. de la care preia adagiul Euridic Htestis unus. a ela%orat teoria lim%aEului ca relaţie socială suger$nd alcătuirea unui dicţionar universal. în serviciul căreia s-a pus.(storia critică a fost incitată să mediteze asupra pro%lemei cunoa!terii !i su% influenţa filosofiei carteziene !i lei%niziene. 1artezianismul l-a determinat pe erudit să ia în considerare caracterul oficial al actelor !i diplomelor. .ei%niz a su%liniat importanţa scrisului. ea tre%uie coro%orată !i comparată cu altele. testis nullus6. Modulul I@ Istoriografia iluminist# european# A7ranţa. 'oustain !i 'assin. lumini. (nfluenţa lui . :ermania !i (talia pentru a colaţiona documente utile istoriei 1asei de 9runsXic. care au pus accent pe confruntarea !i convergenţa mărturiilor. /nglia. H/cta erudictorum6 ca !i în călătoriile întreprinse între anii 2<>3. monarhia văzută ca un construct cultural(* . faptul că realizarea. cursul î!i propune să particularizeze evoluţiile din spaţiile enunţate în titlu pornind de la sensurile care s-au dat termenului istorie !i de la eforturile de instituţionalizare a cercetării istorice. 1a atare. crearea lor depinde de un acte de cunoa!tere.

popoarele cu opinii !i o%iceiuri necivilizate nu puteau fi fericite.versus Hsociologia a%stractă a legilor6 a lui 4ontesNuieu. )n secolul al . în consecinţă.233>C în *ecolul lui (udovic al @IV!lea a fost preocupat să sta%ilească o relaţie între istorie(# . 2<K?. 7ilosofii !i istoricii aveau să concilieze imensa diversitate a popoarelor cu viziunea lor asupra naturii umane uniforme. unitatea omenirii nu este dată de descendenţa din /dam !i #va ci de raţiune. al emancipării de eroare !i superstiţie. &otrivit lui *ico verum este identic cu factum. 1$nd a apărut în 233= termenul civili&a)ie a desemnat un stil de viaţă cu gusturi !i maniere rafinate datorat cre!terii raţionalităţii. Disputa cu Montes?uieu $ranAois -Marie 'rouet A*oltaire. )n această istorie a progresului secolele medievale. temerile. iar pentru cel englez istoria ca imitaţie prin avid Iume. / negat ideea carteziană potrivit căreia doar raţiunea duce spre adevărul esenţial. dominate de religia cre!tină. comună tuturor. eforturile cuprinse în evenimentele umane. K. oamenii înţeleg mult mai profund ceea ce fac dec$t ceea ce o%servă. al raţiunii !i al luminilor. sunt văzute ca o regreta%ilă întrerupere a drumului raţiunii spre eli%erare. fiecare fiinţă a experimentat speranţele. &entru spaţiul german se define!te !coala de la :Wttingen pentru a se evidenţia progresele cercetării istorice. a pus în acţiune sistemul cauzelor. (storia este una a progresului omenirii pe drumul raţiunii !i al civilizaţiei. Istoriografia iluminist# france&#. istoria umană este comprehensi%ilă pentru că fiecare individ.*(((-lea. #xista convingerea între intelectualii secolului că omenirea s-a maturizat suficient astfel înc$t î!i poate lua destinul în propriile m$ini. s-au formulat noi idei despre istorie !i adevăr.2. umnezeu a creat universul. ceea ce omul creează. &rofesorul napoletan de retorică Giam attista /ico pu%lica în 23B@ prima ediţie din *cien&a +uova AGtiin)a nou#C cu intenţia de a oferi istoricilor metode de găsire a adevărului. Voltaire $i istoria cosmopolit#.

un timp al lipsurilor. protecţionismul economic al lui 1ol%ert. / construit lucrarea după modelul unei opere literare: perioada de dinainte de domnia lui . apoi frondele de la miEloc de secol din timpul /nei de /ustria !i continuă cu preluarea deplină a puterii de către . / răspuns prin această lucrare dez%aterilor contemporane asupra naturii statului francez critic$nd teza legal.(*-lea !i viaţa de curte. fără teatre permanente în timp ce domnia lui . dezvoltarea artistică !i !tiinţifică. fără academii. este o epocă întunecată. Nuietismului !i persecuţiei hughenote. prin înflorirea culturii franceze care a dus la cre!terea prestigiului naţiunii.(*-lea insist$nd pe răz%oiul de succesiune a Spaniei. 'oate ediţiile au avut în /ppendix cataloage cu arti!tii cei mai reprezentativi !i alte personaEe ale perioadei.udovic al . #poca lui .udovic este cea în care 7ranţa se reinventează. )n 23@3 a adăugat lucrării un capitol intitulat )" . politica internă. îm%unătăţirile din tehnologie !i comunicaţii contri%uind la unitatea statului.(*-lea s-a caracterizat prin mercantilism. revăzut în repetate r$nduri: o parte din lucrare a apărut în 23FK. înfiinţarea /cademiei franceze de către +ichelieu. &rima parte se deschide cu un eveniment artistic. reformele economice. / structurat lucrarea în două părţi principale: prima este o istorie cronologică cuprinz$nd evenimentele politice !i militare !i a doua e dedicată moravurilor timpului. )n a doua parte a făcut o selecţie de anecdote despre viaţa privată a lui .udovic al . trece în revistă vremea acestuia.udovic al .%una guvernare regală !i arta %ună. controversele religioase iscate în Eurul Eansenismului. este timpul %ar%ariei gotice lipsită de legi sta%ile. &entru *oltaire naţionalitatea este o pro%lemă de identitate culturală mai degra%ă dec$t de istorie Euridică !i graniţe politice. textul maEor în 23@2 urmat de o ediţie revizuită !i lărgită în 23@F iar ultimele revizuiri maEore le-a făcut în 23<>. / lucrat îndelung la text. militare !i în Eustiţie. economică.udovic este redată în termeni negativi.teoretică susţinută de 4ontesNuieu.

supus legilor. *oltaire a considerat această a%ordare a%stractă afirm$nd că tre%uie înlocuită cu una empirică.egea înseamnă opinie. !i le-a conferit în acela!i timp rolul de ar%itri ai gustului în teatrul statului. !i ca individ. de la începuturile existenţei sale ca stat. /cesta din urmă !i-a deschis lucrarea Despre spiritul legilor cu o taxonomie a formelor fundamentale de guvernăm$nt: despotică. a sugerat că o a%ordare a istoriei 7ranţei din punct de vedere cultural e mai edificatoare dec$t cea care urmăre!te tradiţiile politice. 4onarhist convins. (storicul tre%uie să se între%e dacă erau într-adevăr oamenii din timpul repu%licii virtuo!i. ca persoană privată. perspectivă. &rezent$nd perioada lui . formulată de Montes3uieu autorul lucrării Despre spiritul legilor. )n cartea a 2K-a a lucrării 4ontesNuieu a analizat într-o manieră novatoare întrepătrunderea dintre moravuri Ao%iceiuri. discuţia are în vedere distincţia dintre omul ca cetăţean. influenţat de o%iceiuri.(*-lea drept una distinctă prin arta sa *olatie a rupt cu reprezentările dinastice tradiţionale ale monarhiei. *oltaire le-a reamintit cititorilor că francezii sau format ca naţiune graţie regalităţii care le-a oferit scopuri unitare. . )n opinia lui *oltaire această distincţie este forţată deoarece eficacitatea legilor într-o societate depinde de comportamentul cultural. înseamnă tot ceea ce o societate crede despre sine. repu%licană !i monarhică. Euridice !i religioase. tradiţii.H/rtele frumoase în #uropa6 în care a proiectat imaginea unei #urope ca sistem de state interdependente din punct de vedere cultural. a fost o monarhie cu putere limitată de instituţii !i de puterea constituţională a no%ilimii. *oltaire a opus Hspiritului legilor6 Hspiritul timpului6 sau Hspiritul general6 care înlătură )1 . )n ta%ăra opusă s-au aflat susţinătorii tezei aristocratice. *oltaire a criticat ceea ce a numit 6sociologia a%stractă a legilor6 promovată de 4ontesNuieu.udovic al . / dat o analiză asupra originilor constituţiei franceze !i dreptului feudal susţin$nd că 7ranţa. fiecare din acestea are o natură !i un principiu animator respectiv teamă. virtute !i onoare. comportamenteC !i legi.

ilip al IV!lea= Iat# lucrurile care îl interesea&# într! adev#r pe orice om dornic s# citeasc# istoria ca filo&of $i cet#)ean. Dar curio&itatea lui nu se va opri aici" el va încerca s# în)eleag# de ce o na)iune a fost puternic# sau slab# ca puterea naval#H cum $i c%t de mult s!a îmbog#)it ea. spiritul filosofic !i evoluţia civilizaţiei europene....ilosofia istoriei Apu%licat pentru prima dată independent în 23<@C. 7ormula acest deziderat în +oi considera)ii asupra istoriei A23??C afirm$nd: HDup# ce am citit trei sau patru mii de descrieri de b#t#lii $i c%teva sute de tratate $i de pacte" mi!am dat seama c#" în fond" nu înv#)asem nimic. o istorie a civilizaţiei care să depă!ească istoria politică !i militară. a explorat relaţiile complexe !i adesea contradictorii dintre artă. *oltaire a propus lărgirea c$mpului istoriografic printr-o istorie culturală. / transpus această idee în Eseu asupra moravurilor $i spiritului na)iunilor. . / distins între filosofia naturală !i cea cultivată apreciind că toate societăţile evoluează de la filosofia primitivă la filosofia cultivată.graniţele dintre structurile instituţionale !i societate. Oare *pania fusese mai bogat# înainte de cucerirea (umii +oi dec%t e ast#&i= Cu c%t era mai populat# pe vremea lui Carol al V! lea dec%t sub . indicatorii dezvoltării istorice sunt schim%ările în tradiţii. interacţiunea socială !i credinţele religioase. )$ . o%iceiuri !i gust.n felul acest va cunoa$te istoria oamenilor în locul unor cr%mpeie din istoria regilor $i a cur)ilor regale6. lucrare începută în 23?= !i pu%licată în forma finală în 23@<. +u aflasem dec%t c# se petrecuser# ni$te evenimente. Scopul său a fost de a surprinde na!terea societăţilor europene moderne. )n Eseu a depă!it europocentrismul.n sf%r$it" obiectivul s#u suprem vor fi schimb#rile produse în materie de moravuri $i de legi. o analiză antropologică a civilizaţiilor umane timpurii în care a identificat aspectele naturale !i constante ale comportamentului uman cu referire la lim%ă. interesul său pentru lumea non occidental europeană servind mesaEului său moral !i anume că #stul este necesar pentru autoîn:ele(erea "estului2 )n 23<K a ata!at Eseului studiul .

de la teocraţie la repu%lică sau monarhie.23<BC i-a adus lui Da"id Hume renumele de *oltaire al istoriografiei engleze. iar în revizuirile lucrării a eliminat voca%ularul !i gramatica )% . spectatorul ideal este imparţial !i simpatetic. &urtătorul de cuv$nt al acestui deziderat a fost . 1uprinde perioada de la invazia lui (ulius 1aesar p$nă la Uilliam al (((-lea. raţională !i cosmopolită ca a sa A*ecolulC. Jnii cercetători au integrat opera sa în genul istoriei sentimentale definită ca o experienţă pasivă. profesor la Jniversitatea din #din%urgh. execuţia lui 1arol (.*(((-lea istoria narativă a fost gustată !i apreciată în /nglia !i în aceste condiţii elita intelectualităţii scoţiene !i-a dorit o recunoa!tere culturală în /nglia ca un corolar al unificării politice din 23=3.B. credinţa într-un zeu recunoscător !i Eustiţiar.o ertson.evoluţie ce se poate surprinde în evoluţia formelor religioase !i politice de la monoteismul intuitiv la politeism la monoteismul mai sofisticat. Modelul voltairian în Istoria nglia. de a spune adevărul !i a doua de a fi interesant. Dăzuinţa sa integratoare este vizi%ilă !i în plan lingvistic d$nd lucrării o formă stilistică copiată după model englez. K. raţional !i simţitor. &entru Iume cheia înţelegerii comportamentului caracteristic. spectatorială a autorului !i cititorului deopotrivă. *oltaire însu!i a apreciat-o la fel de filosofică. )n Istoria *co)iei A23@KC a încercat să fortifice identitatea precară a 9ritaniei unite su%liniind trăsăturile comune ale istoriei naţiunilor europene !i coloniilor lor din dorinţa de a transcende preEudecăţile naţionale !i religioase ale %ritanicilor. Iluminismul engle& ngliei A23@?. Spre miElocul secolului al . martiriul acestuia. a trăsăturilor specifice ale poporului %ritanic constă în analiza constituţiilor. / întreprins analize politice într-un registru sentimental: de exemplu.illiam . într-o a%ordare dinspre timpurile recente spre cele îndepărtate. &otrivit lui Iume prima calitate a istoricului este de a fi imparţial.

numismatică necesare avocaţilor angaEaţi în sluE%a statului. 1. a făcut parte dintr-un complex disciplinar.scoţiană. / început naraţiunea propriu-zisă cu perioada în care istoria Scoţiei a încetat să mai fie fa%uloasă. Institu)ionali&area cercet#rii istorice )n prima Eumătate a secolului (storia nu a fost o disciplină cu frontiere fixe. de a cultiva diplomatica !i alte !tiinţe auxiliare. facultăţilor de teologie Aistoria ecleziastică. +eforma. I. )ntruniţi o dată pe săptăm$nă în casa lui )& . +elaţia ei cu Eurisprudenţa a dus la descoperirea dreptului pu%lic german !i a stimulat interesul pentru disciplinele auxiliare precum genealogie. din a doua Eumătate a secolului. diplomatică. O%iectivul său a fost de a scoate istoria Scoţiei din provincialism printr-o contextualizare cosmopolită. 'reptat. cea mai novatoare. &rogramul /cademiei a avut în vedere !i pu%licarea unei ediţii critice a istoricilor germani medievali.9. de a realiza traduceri în germană ale istoricilor antici greci !i romani. formarea !i căderea monarhiilor puternice. )ntre%area pe care !i-a pus-o a fost: cum se poate sta%ili un sistem mai via%il al %alanţei statelor în #uropaM / dat o istorie a drumului spre modernitate a popoarelor europene prevăzut de providenţă. a încercat să surprindă cauzele generale. )n B@ octom%rie 23<? prin eforturile lui 8. Iluminismul în spa)iul german. istoria !i-a do%$ndit individualitatea graţie procesului de instituţionalizare. ale schim%ului social. heraldică. :atterer s-a deschis /cademia istorică din :Wttingen A/cademia Iistorica :WttingensisC cu scopul de a produce lucrări istorice. editarea unei reviste. integr$ndu-le în context european. încep$nd să ai%ă trăsăturile politice comune întregii #urope. a *echiului !i Doului 'etamentC sau chiar celor de medicină Aunde se preda istoria naturalăC. temele din istoria Scoţiei: erodarea feudalismului. economice !i sociale. (storia a fost ata!ată filosofiei !i Eurisprudenţei la Jniversitatea din :Wttingen. a analizat din perspectivă sociologică procesul de modernizare. )n Istoria domniei împ#ratului Carol al V!lea a recapitulat.

prin modul în care !i-a pregătit studenţii în !tiinţele auxiliare. în opinia lui. au servit scopuri practice precum salvarea rămă!iţelor documentare.i +unc:ionarilor din administra:ie% care tre uie s5 în"e:e prin e*emplele preluate din trecut2 / scris !i el Istoria lumii care. filologie.23KKC. a tradiţiei legale a statului. Dăscut în familia unui pastor sărac a studiat teologie. s-a interesat de spaţii diverse ca +usia !i /frica de Dord !i de popoare precum osmanii !i mongolii. S-a remarcat prin metodele sale pedagogice. &otrivit concepţiei sale scopul istoriei este de a surprinde e"olu:ia +enomenelor% de"enirea lor. /utor prolific. Jn rol important în a conferi autonomie istoriei. orientalistică !i medicină. istorici. care au Eucat un rol important mai ales în ora!ele lipsite de universităţi.2>=KC. a dat crezare unor fa%ule ale retorilor romani !i greci Aînsă totu!i celor mai greu de crezut le-a aplicat o critică raţionalăC. e altfel.tiin:ei statului care se adresea05 deci oamenilor politici . în a o emancipa de su% tutela celorlalte !tiinţe l-a avut )ohann Cristoph Gatterer A23B3. &e l$ngă /cademii s-au înfiinţat !i Societăţi istorice au căror mem%ri au cultivat trecutul local. secolul al . 1olegul mai t$năr al lui :atterer la :Wttingen a fost 'u(ust Lud-i( &chlB0er A23F@.*(((-lea a fost secolul academiilor. )n Istoria lumii A23KBC a început naraţiunea cu /dam. tre%uia să cuprindă toate perioadele !i )' . / făcut studii de teologie !i drept la Ialle unde a fost contrariat de faptul că istoria a fost o anexă a dreptului ca istorie a puterii. a (mperiului. unde au găsit un cadru de manifestare ne istoricii: oficialii pu%lici !i mem%ri ai ordinelor religioase. / stat zece ani în +usia studiind lim%a !i istoria acesteia iar pentru editarea 1ronicii lui Destor a fost înno%ilat.:atterer. 7amiliarizat cu opera lui *oltaire a încercat să cultive mai mult istorie culturală dec$t istorie politică. filologi !i speciali!ti în !tiinţele naturale î!i citeau studiile !i dez%ăteau pro%leme istorice. / conceput istoria ca parte a . a rămas europocentrist.

reînvierea trecutului. Modulul @ Istoriografia romantic# Cuvinte cheie: naţiune. însemană să g$nde!ti în termenii conexiunilor. progres. li%ertate. istoricul făc$nd mereu conexiunea între efecte !i cauze. #a nu tre%uie să fie o listă de nume !i figuri ci să devină filosofie. Studiul istoriei lumii înseamnă. a simţirii împotriva formei. romantismul poate +i de+init ca o reac:ie împotri"a (>ndirii anistorice% ca un protest al sentimentului !i imaginaţiei împotriva intelectualismului. spiritul poporului Obiective: upă prezentarea contextului politic !i caracterizarea generală a curentului prin intermediul principalilor teoreticieni ai lui. / considerat că adevărata istorie a omenirii este aceea care învaţă prin exemple despre originile omului. providenţă. /firmarea romantismului în spaţiul european se leagă de experienţele politice diverse: în :ermania raţionalismul istoric a fost respins de pe poziţiile particularităţilor pe care le prezenta :ermania în ansam%lul civilizaţiei europene. 4i!care intelectulă general europeană. în 7ranţa romantismul porne!te de la ceea ce a )( . )n /nglia nea interesat imitarea modelelor germane. revoluţie.teritoriile cunoscute. sentiment. !tiinţei politice. medieval. cursul continuă cu particularizarea scrisului istoriografic în cele trei spaţii enunţate. catolici. a celei naturale !i altor discipline. conservatori ce descriu istoria în ta%louri dramatice. a relaţiilor dintre cele mai importante schim%ări ale păm$ntului !i rasei umane. a a!a-numitei H!coli prusace6 pentru unitatea germană !i interesul pentru metodologia istoriei. )n :ermania s-a urmărit preocuparea istoricilor li%erali pentru istoria naţională !i pentru guvernarea constituţională. scria el. care aduce dovezi în domeniul psihologiei. )n 7ranţa s-a surprins interesul pentru sintezele de istorie naţională dar mai ales pentru revoluţia franceză manifestat la început în paralel cu scrierile avocaţilor tradiţiei !i continuităţii. o istorie care să educe !i să delecteze. dezvoltarea !i declinul acesteia. progresul. accesi%ilă tinerelor doamne A'homas 4acaula0C. a individualismului împotriva tiraniei sistemului. toate evenimentele importante.

al prozei. lim%a !i cultura naţională se dezvoltă într-un proces natural iar viaţa intelectuală !i emoţională a fiecărui popor tre%uie corelată cu particularităţile temperamentului fizic !i ale mediului înconEurător. )n opinia sa literatura !i arta. antropolog. / pledat pentru originalitate împotriva imitaţiei.ran)a +omantismul francez a stat su% semnul revoluţiei din 23>K concepută ca o realitate vitală.reprezentat epoca +estauraţiei din perioada postnapoleoniană c$n spiritele intelectuale s-au înfruntat pe tema mo!tenirii revoluţiei franceze. poet. lim%aE !i religie. exprim$nd dorinţa lui Dapoleon ca istoricii să insiste asupra slă%iciunilor %isericii !i a vechii monarhii franceze. / com%inat principiul .5. a conceput toate vietăţile de pe păm$nt ca un tot care progresează continuu într-o înlănţuire organică. +aţiunea umană. / pus istoria în relaţie cu evoluţia organică a naturii. ca o experienţă emoţională. ce ilustrează tinereţea omenirii. Jnul din ideologii care au anunţat noua mi!care a fost )ohann Gott+ried Herder A23??. Hîntregul lanţ al educaţiei noastre6. 5J. filolog. a preluat de la profesorul său ideea potrivit căreia +unc:ia istoricului este de descoperi unitatea între num5rul mare de +apte di"erse% de a descoperi principiul de0"olt5rii continue. c$nd memoria omenirii s-a păstrat în c$ntece !i poeme epice. filosof. )n sud-estul #uropei romatismul a venit în continuarea iluminismului. / dezvoltat ideea celor trei stadii în dezvoltarea omenirii: poetic.antian al forţelor %enefice cu individualismul lui +ousseau !i a aplicat g$ndirea genetică tuturor formelor de expresie a culturii umane: poezie !i artă. potrivit definiţiei sale. literat. #lev al lui -ant. !i a maturităţii sau a g$ndirii filosofice. Istoriografia romantic# în .2>=FC. )n )) . are o evoluţie similară deci istoria este. )n perioada napoleoniană s-a scris puţină istorie !i aceasta din perspectivă anticlericală !i anti 9our%on. folclorist. sumă a experienţei rasei.

'u(ustin Thierry A23K@. .2>B3. li%eral !i idealist. li%eral. scriindu-se literatură istorică !i istorie cu vădite influenţe literare. să Eustifice !i să înţeleagă prezentul. a%solvent al "colii Dormale. Opera ngliei de trădează c#tre norman&i. Stimulativă în acest sens a fost activitatea lui :uizot !i fondarea. prin pasiunea pentru Eustiţie socială. "i-a manifestat criticile la adresa %isericii în Dltramontanism A2>??C.2>@<C. 2>B@C a avut un succes instantaneu. #d(ar Cuinet A2>=F. upă o primă etapă marcată de o largă difuzare a istoriilor romanţate a urmat cea a adunării de documente !i a interpretării istorice. domenii care devin tot mai apropiate. a început să fie interesat de istorie după lectura Martirilor lui 1hateau%riand !i după evenimentele revoluţiei din iulie la care a participat.democrat. precum *ictor Iugo sau .2>3@C. a fost un scriitor prolific !i un profesor preocupat să educe tineretul francez în ideea li%ertăţii. 2>F?C a relatat experienţele sale intecelctuale dintre anii 2>23. / văzut istoria ca o dramă în care se consumă pasiuni şi a identificat procesul istoric cu lupta dintre cel sla# şi cel puternic$ )n Di6 ans dBCtudes histori?ues ALece ani de studii istorice. / st$rnit prin ea influenţele pe care autorul le-a resimţit dinspre Ualter Scott. a cele%rei Ycole de 1hartes cu scopul de a pregăti paleografi.iteratura !i istoria au încercat să explice. lucrare în care acuza catolicismul că )* . simpatiile politice reflect$ndu-se asupra scrisului lor istoric. pentru care a avut o admiraţie mărturisită. în 2>B2. poeţii. un talentat lingvist.amartine sunt interesaţi de istorie iar scriitura lui 4ichelet are atri%utele nuvelisticii. (storicii au fost maEoritatea deopotrivă oameni politici !i profesori. . %i%liografi !i %i%liotecari.anii de după căderea lui a crescut interesul pentru literatură !i istorie. Scriitorii. prin aceea că a scris cu verva !i vivacitatea unui novelist !i dinspre Saint Simon.ucrarea prin care s-a consacrat. -istoire de la con?uKte de lB ngleterre par les +ormands AIstoria cuceririi interesul pentru istoria timpurie a englezilor.

!i în Cre$tinismul $i revolu)ia france&# A2>?@C în care a demonstrat incompati%ilitatea catolicismului cu ideile moderne. în 2>?=. (a 4Cvolution A4evolu)ia. care i-a adus recunoa!terea din partea /cademiei de (nscripţii. Simpatizant al revoluţiei franceze !i campion al li%eralismului în anii 2>F= s-a apropiat de . un ardent sans-culotte de la care a luat dragostea pentru li%ertate !i democraţie. +evoluţia nu a fost pentru el un su%iect controversat ci un eveniment istoric de evaluat la rece.ucrarea este remarca%ilă prin logica ei. prin relaţia pe care o sta%ile!te între cauză !i efect. orator !i istoric. i-a adus o %ună reputaţie astfel înc$t în 2>F< a fost primit în /cademia franceză iar c$ţiva ani mai t$rziu a fost numit secretar al instituţiei. .2>@= a fost %onapartist.ouis &hilippe. )n 2>B? i-a apărut lucrarea -istoire de la 4Cvolution franMaise depuis 5NOI 3us?uBen 5O5: AIstoria revolu)iei france&e din 5NOI p%n# în 5O5:C ce s-a %ucurat de un deose%it succes. )nscris la 7acultatea de drept din /ix s-a împrietenit cu 'hiers împreună cu care a plecat la &aris. un apărător al autocraţiei militare pentru ca în 2>3= să devină pre!edinte al repu%licii. $ranAois 'u(uste Marie Mi(net A23K<.a compromis cre!tinismul.2>>?C s-a născut la /ix en &rovence. S-a remarcat pentru cariera sa politică Louis 'dolphe Thiers A23K3. politician. . "i-a scris cea mai am%iţioasă în exil. / admirat mi!carea revoluţionară în sine pentru că a deschis drumul emancipării umane însă acuza violenţa care a contri%uit la instalarea unui nou a%solutism.a numai B@ de ani a scris o carte despre guvernarea lui Saint . 2><@C este o analiză filosofică a cauzelor care au dus la e!ecul revoluţiei de la 23>K. regret$nd e!ecul +eformei în 7ranţa. ceea ce l-a determinat să plece la &aris A2>B2C. /gitaţia creată de +estauraţie i-a îndreptat interesul spre istorie !i politică. în familia unui fierar. al lui Dapoleon.ouis.2>33C. intr$nd am%ii în pu%licistică. / scris )# . funcţie pe care a ocupat-o timp de F@ de ani. prin evidenţierea conexiunilor logice dintre evenimente.

/ tratat revoluţia ca un tot.ouvreC. istoric. de a căuta !i a rosti adevărul. corespondenţa lui Dapoleon cu generali !i alte persoane oficiale Anumai la &aris erau cca. /usterliz.2>F<. )n anii retragerii din viaţa politică a scris Istoria consulatului $i a Imperiului în B= de volume apărute între 2>?@. considerat un ne%unC ca pe o forţă a ordinii care a sta%ilizat cuceririle. *" .=== de scrisori !i ordine semnate de Dapoleon păstrate printre h$rtiile sale personale p$nă în 2>?2 c$nd au fost duse la .((-lea volum. interviuri luate participanţilor. împlinirile revoluţiei franceze.2><B. un înţelept.Istoria revolu)iei france&e în 2= volume. #fortul de documentare tre%uie pus în relaţie cu dorinţa mărturisită în prefaţa la cel de-al . care au apărut între 2>BF2>B3. l-a înlocuit la catedră la Sor%ona pe :uizot între anii 2>F?. 1oncepută su% forma unui manual pentru elevii de la Saint 9ar%e lucrarea s-a remarcat prin ideile originale !i noile interpretări. / fost director al epartamentului de istorie de la /rhivele Daţionale. memorii ale protagoni!tilor. / cules surse diverse: acte ale 4inisterului de #xterne. romancier. / vizitat c$mpurile de %ătălie de la 4arengo. / dezvoltat ideea echili rului european nu ca teorie politic5 ci ca re0ultat natural al e"olu:iei sociale mani+estate prin dislocarea sistemului +eudal de monarhiile a solutiste. Jn rol esenţial în definirea romantismului istoriografic francez l-a avut )ules Michelet A23K>.2>@2C. !i nu pe cel din 2>2B. ?=.2>3?C. 1u PrCcis dBhistoire moderne A2>BKC a contri%uit la conturarea g$ndirii istorice franceze. a ocupat catedra de istorie la 1ollRge de 7rance A2>F3. Jlm. a predat la "coala Dormală. Afirma că se fereşte să cadă în eroare% că nimic nu poate fi mai condamna#il dec!t a distorsiona evenimentele istorice din pasiune sau de a le falsifica prin indolenţă$ / privit cu simpatie perioada napoleoniană. 8ena !i Uagram. 7iu al unui tipograf sărac a aEuns poet. l-a portretizat pe Dapoleon Ape cel din 2>=B. 1$ţiva ani mai t$rziu pu%lica Introduction P lBhistoire universelle AIntroducere în istoria universal#. documente de familie aparţinătoare acestora.

alimentaţie care determină. să definească psihologia naţională !i pentru aceasta a recurs la o sferă largă de documente între care a inclus %aladele. deci centrul istoriei 7ranţei tre%uie să fie poporul.ecţia pe care a dorit să o dea în ultimele volume al (storiei 7ranţei a fost că ceea ce viaţa !i agentul său poporul creează elitele puternice !i calculate corup. / preluat informaţii !i din ceea ce a numit Htradiţie orală6.2>@F a pu%licat Istoria revolu)iei france&e. geografie. )n dorinţa de a realiza o istorie totală s-a interesat !i de condiţiile fizice ale civilizaţiei: climat. / dorit să surprindă viaţa intimă a poporului. ta%lourile. monedele.a cum ea a tr5it2 / definit arhivele drept Hcatacombe ale manuscriselor6. arhitectura !i vitraliile. identică. :$ndirea sa istorică a fost influenţată de *ico !i de romantismul german !i deci a meditat la o istorie ce i0"or5. ca un conflict între spirit !i carne. +econstituind primele perioade ale revoluţiei a scris o istorie din punctul de vedere al poporului. e acum înainte istoricul a fost interesat să surprindă spiritul !i măreţia poporului francez. prover%erel.2>F2C în care a definit istoria ca o luptă spirituală.ran)ei A23 volume în totalC a apărut în 2>FF iar între 2>?<. Hnecropole ale monumentelor na)ionale6 iar documentele. . din perspectiva a ceea ce acesta a g$ndit. în opinia sa. *ol. poporul legislator al lumii moderne. cu Htradiţia naţională6.i% pentru aceasta% s5-l retr5iasc5 emo:ional2 +eferinduse la personalităţile revoluţiei afirmă că le-a deshumat pentru a le face să retrăiască a doua oară. Hnu sunt h%rtii ci vie)i ale oamenilor" ale provinciilor $i ale na)iunilor6. &rimul volum din Istoria .te din credin:a incon. 1onsidera că istoricul tre uie s5 reîn"ie trecutul . la r$ndul lor. ca un răz%oi între necesitate !i li%ertate. / văzut în francezi Hapostoli ai li%ertăţii6. scria el. / propus o viziune colectivă asupra istoriei ceea ce l-a dus *1 . Datoria istoricului era% în opinia lui% s5 surprind5 în:elesul acestor urme% s5 ai 5 a ilitatea de a reconstitui umanitatea a.tient5 a poporului% e*presie a unei +or:e interne. felul de viaţă al oamenilor.sgeist.

(storicii primei Eumătăţi a secolului au fost preocupaţi de stat !i politică. HDin ce este f#cut# istoria dac# nu din mine=6. (storia medievală a fost cultivată în contextul istoriei imperiale. / insistat asupra extremei su%iectivităţi a istoriei !i a universalităţii ei. eli%erarea reforma ţăranilor. educaţiei.i +iloso+ie. S-au cultivat teme legate de ideea naţională. a Hpro%lemei germane6 *$ . 4ărturisea că H0ui&ot anali&ea&#" Thierr2 poveste$te" eu reînviu6. prin ideea potrivit căreia omenirea se creează pe sine !i prin actul de creaţie se cunoa!te. Se apropie de *ico prin teoria morţii !i rena!terii culturilor. )n cadrul seminariilor a dominat studiul medievisticii. 5J. s-a constituit acum un Hmodel german6. a fost un aspect al noii orientări culturale legate de modernizarea societăţii. importante pentru a aduce la lumină Hg%ndul" dorin)a" obiceiul popular cuprinse în ele6. Specializarea cercetării istorice !i a studiului istoriei s-a tradus prin înfiinţarea seminarului ca modalitate de formare a viitorilor istorici !i prin apariţia revistelor de specialitate ca instrumente de comunicare. criticismul istoric a fost exersat pe cronicile !i izvoarele medievale. modernizare tradusă prin raţionalizare !i profesionalizare. de individual !i nu de mulţimi. (nteresul său pentru popor este ilustrat !i de una din prelegerile la 1ollRge de 7rance intitulată Poporul î$i face legendele în care s-a referit la legendele populare despre sfinţi. 7. / dorit să reînvie trecutul în ta%louri viu colorate !i detaliate.(. autodeterminarea ora!elor.înspre istoria tuturor manifestărilor umane.-lea a Eucat rolul unei paradigme. de aspiraţiile politice ale vremii. Hdin ce ar fi istoria ref#cut# $i respus# dac# nu din mine=6 se între%a la un moment dat. reforma precum: armatei. (storia s-a încadrat în curentul general al dezvoltării !tiinţei !i culturii. Istoria a început s5 Doace rol de (hid% de îndrum5toare% desprin0>ndu-se de teolo(ie . Istoriografia german#1 de la romatism la istoria critic# (storiografia germană a secolului al .

planuri ale terenurilor. cultivată din primul sfert al veacului al . / asociat cercetării !i un al doilea nivel de investigaţie. istoria demografice. dovadă moto-ul 6*anctus amor patriae dat animum6. istoria graniţelor.e a însumat acumulările metodologice din filologie.e. O altă temă de istorie modernă. de impozite. statistici !i pieţele. in istoria modernă tema principală cultivată a fost +eforma. Jnităţii medievale a (mperiului i s-au dat accente naţionale. (storicii s-au pus în serviciul patriei !i astfel. mai ales în mediile arhivistice. +an. a fost inovativă din punct de vedere metodologic.2>><C. cel căruia îi aparţine expresia des citată Historia a$a cum a fost6.(. statistici vamale privind migrarea s-au studiat rutele comerciale populaţiei. ceea ce a însemnat analiza unei zone din punct de vedere cultural. istoria erudită !i istoria narativă tradiţională !i a inovat prin rolul central pe care l-a atri%uit seminarului în educarea tinerilor istorici. s-a accentuat asupra faptului că traducerea 9i%liei de către . economic !i istoric. s-a născut Monumenta 0ermaniae -istorica.care era unitatea naţională. istoria dreptului. irecţia.uther a dus la crearea lum%ii naţionale. proiect văzut ca o sarcină patriotic. +eforma a fost văzută ca o pro%lemă naţională. la exploatarea unor noi surse cum ar fi socoteli. de exemplu.anEe A23K@. s-a cultivat (andesgeschichte. metafizic. (storicii Hnaţionali6 au căutat în secolele de început ale #vului 4ediu repere pentru identitatea naţională. construcţiei ora!elor !i a altor a!ezări. )n afara universităţilor. văzută ca un produs al spiritualităţii germane. &ersonalitatea care a dominat prin scrisul său istoriografia germană a acestui secol a fost Leopold "on . &rin aportul său metodologic a fost considerat pionierul istoriei critice. consider$nd că *% umnezeu cu planul !i voinţa sa . seminarul a devenit odată cu el locul în care s-a învăţat !i s-a aplicat metodologia cercetării istorice. a dus la crearea de hărţi. un model pentru modul în care principii au proteEat această spiritualitate. liste de taxe.istorică.-lea. propusă de +an. a fost sistemul statal european.

s-a preocupat !i de istoria universală dorind să releve comunitatea puterilor europene su% umnezeu. fapte ale oamenilor de stat. sunt manifestări diferite ale voinţei divine.e statele erau entităţi spirituale iar scopul lor era acela de a civiliza omenirea !i de aceea tre%uie să stea în centrul preocupării istoricilor. autorul Istoriei romane. 7iecare stat reprezintă o configuraţie unică a legilor. &entru c$ţiva ani l-a susţinut pe 9ismarc. mai presus de stat care este un produs al coerciţiei. (nfluenţat de -ant !i de von Ium%oldt aprecia că ideile fac legătura dintre lumea reală !i cea metafizică.stă în spatele tuturor fenomenelor trecutului. Mommsen a proiectat asupra trecutului ima(inea pre0entului2 / arătat în carte cum un stat înfloritor are nevoie de echili%ru între putere !i lege. +an. o%iceiurilor dar dincolo de toate acestea. diplomaţie.6 s-a îndreptat spre li%erali. )n cartea care l-a propulsat în lumea istoricilor a fost Istoriile popoarelor romanice $i germanice A2>B?C a dorit să demonstreze că statele moderne europene s-au născut din fuziunea dintre popoarele germanice !i romanice.e a fost centrată pe stat !i reconstituită pe documentele de arhivă. acă Ierder a exaltat poporul. în Eurul v$rstei de >= de ani. (storia lui +an. că sunt forţe eterne. *& . văzut ca o unitate culturală. chei ale cunoa!terii.e a văzut cum puterea diplomaţiei a remodelat #uropa. &entru +an. Spre sf$r!itul vieţii. Jn istoric pasionat deopotrivă de politică !i de documentul istoric a fost Theodor Mommsen. acă Die%uhr !i-a îndreptat atenţia asupra structurii sociale din vechea +omă. pentru li%erali statul roman era o repu%lică mereu actuală. în acţiunea de unificare a :ermaniei dar nemulţumit de %irocraţia acestei H+ealpoliti. . a fost în esenţă o istorie politică cuprinz$nd răz%oaie. (nteresul pentru antichitate a fost considerat fructuos pentru cunoa!terea pro%lemelor actuale ale societăţii. în cercetare dar !i un cetăţean pasionat de politică. politicii.ucrarea reflectă un 4ommsen care credea în fapte. (storicii au încercat să răspundă la între%ări legate de constituţii studiind perioada de la 1aesar la /ugustus.

i are ade"5rul în +or:ele morale2 Heinrich "on &y el A2>23. "i-a %azat lucrarea intitulată Istoria politicii prusace pe documente de arhivă. 2>@F.2>K@C a fost cel mai renumit dintre studenţii lui +an. &entru Istoria perioadei revolu)ionare A@ volume.e Aa frecventat timp de doi ani seminarul acestuiaC. / văzut !i el în istorie un instrument al politicii. +oma a pierit. Hcunoa!terea istoriei este istoria însă!i6. Jnii istoriografi consideră că locul na!terii sale. Vsseldorf.între unitate !i li%ertate: c$nd aroganţa patriciană !i pofta ple%eiană de îm%ogăţire au distrus această %alanţă. / găsit în 1aesar ultimul om de stat capa%il să resta%ilească temporar această %alanţă. dizolvarea Sf$ntului (mperiu roman. S-a interesat de epigrafia latină alcătuind Corpus Inscriptionum (atinarum.e. / diminuat importanţa *' .2>3KC a folosit material de arhivă. / lansat un proiect de sporire a surselor istoriei culturale încuraE$nd studiile de numismatică. / urmat cursuri de filosofie !i filologie a Jniversitatea din 9erlin !i a ţinut prelegeri de istorie modernă !i metodologia istoriei la Jniversitatea din 8ena. / considerat că marea importanţă a revoluţiei franceze constă în efectele sale asupra restului #uropei !i deci ceea ce contează nu este discursul girondinilor în convenţie ci modul în care evenimentele din &aris au influenţat împărţirea &oloniei. !i-a pus amprenta asupra sa fiind un li%eral în politică. )ntre reprezentanţii !colii prusace de istorie s-a remarcat )ohann Gusta" Droysen A2>=>2>>?C. francez în g$ndire !i %urghez în modul de viaţă. afirma el. în zona renană. filologie clasică. istoria î. extinderea +usiei. după el s-a instaurat (mperiul %azat doar pe putere. &rin Istoria primei cruciade A2>?2C a dat unul din cele mai critice produse ale seminarului lui +an. (storia cuprinde stagiile succesive ale mi!cării în lumea morală. (deea principală a concepţiei sale istorice este cea potrivit căreia ştiinţa istoriei este re&ultatul percepţiei empirice% al e'perienţiei şi investi"aţiei. intelectual convins că viitorul :ermaniei este legat de &rusia.

(. tre%uie înlăturată orice tendinţă de imitare a ei.e potrivit căreia istoricul nu tre uie s5 Dudece% nici s5 instruiasc5 contemporanii ci s5 redea cee ce s-a petrecut2 Du există interdependenţe între su%iectul cunoscător !i fapte. )n spaţiul german istoria critică a avut ca fundament teoretic concepţia lui . / adus o contri%uţie maEoră la dezvoltarea istoriografiei germane prin înfiinţarea HIistorische Oeitschrift6 A+evista istoricăC. prin urmare.revoluţiei franceze dorind să demonstreze li%eralilor germani că revoluţia franceză a fost o afacere dezastruoasă !i. 5J. Istoriografia romantic# engle&# . istoriografia era considerată încă o ramură a literelor. opiniei pu%lice !i educaţiei. ocupaţie a diletanţilor practicată de gentlemani în timpul lor li%er sau c$teodată de distin!i oameni de stat. istoria este un ansam%lu de res gestae accesi%il cunoa!terii.ntemeierea Imperiului german de Qilhelm I A3 volume. pe care a dorit-o un periodic naţional al istoricilor germani cu impact asupra vieţii. .a început de secol . &rimul istoric care a studiat #vul 4ediu a fost Ienr0 Iallam în lucrarea Considera)ii asupra statelor Europei în timpul Evului Mediu *( . din perspectivă prusacă !i naţional-li%erală. @ au apărut în 2>>K.eopold von +an.9.a Oxford !i 1am%ridge au aEuns ecourile iniţiativelor istoricilor germani de a reconstitui viaţa antică în contextul ei. Istoricul înre(istrea05 pasi" +aptele istorice a. )ntre 2>2=2>B= romanele lui Ualter Scott au st$rnit curiozitatea pentru #vul mediu.a cum o(linda re+lect5 ima(inea unui o iect% tre%uie să adune un număr c$t mai mare de fapte pe %aza documentelor sigure în funcţie de care se organizează naraţiunea. martor al forţelor interne ale naţiunii !i deci s-au apreciat lim%ile vernaculare. celelalte două în 2>K?C a folosit material de arhivă dar a scris-o. după mărturia din prefaţă. în acela!i timp lim%a a început să fie înţeleasă ca expresie a spiritului naţiunii. "i în .

poporul !i eroii !i astfel a respins ideea reformelor engleze graduale menite să prevină iz%ucnirile revoluţionare. "i-a propus să demonstreze că /nglia miElocului de secol . literatură !i %iserică. 4agna 1harta reprezintă începutul drumului spre li%ertate al /ngliei. lim%ă. / reu!it !i nu surprinde că s-a v$ndut în sute de mii de exemplare !i a fost tradusă în 22 lim%i. în favoarea poporului sărac. 4ărturisea că !i-a dorit să scrie o istorie care să înlocuiască pentru c$teva zile romanele de pe măsuţele tinerelor doamne. / apreciat că revoluţia franceză nu a fost o luptă pentru angaEamente constituţionale ci un act de Eustiţie. autor al unei istorii a /ngliei Istoria lea.A2>2>C în care nu s-a interesat doar de regi !i %ătălii ci !i de instituţii. dorit de divinitate. prin care a dorit să atragă !i pu%licul feminin. nici nu o va face. &erioada de calm politic de după 2>2@. era rezultatul unor veacuri de evoluţie. că în /nglia schim%area nu a pus su% semnul între%ării continuitatea !i. optimismul acelor ani a fost exprimat istoriografic de Thomas B2 Macaulay. senat !i anticamerele regale. în opinia lui. un scoţian de origine no%ilă. viaţa sufletească !i spiritualitatea poporului !i deci să se îndepărteze de povestirile despre regi. (storia tre%uia să arate. prin urmare. cu studii de drept. mem%ru al &arlamentului !i al 1onsiliului Suprem al (ndiei. Succesul s-a datorat !i stilului a%ordat. s-a străduit să-i urmeze pe Ualter Scott !i 4acaula0 în dorinţa de a reconstitui viaţa în întregimea ei. însă s-a distanţat de ei prin interpretare. 1artea ngliei de la ascensiunea lui <ames al II a avut un deose%it succes deoarece a răspuns prin ea exigenţelor societăţii engleze potrivit cărora istoria tre%uie să educe.(. / considerat că două forţe novatoare au erupt în istorie din timp în timp. *) . / propus o interpretare metafizică a cursului vieţii umane. a avut meritul de a deschide drumul altor studii medievale. Thomas Carlyle. Opera care l-a consacrat a fost 4evolu)ia france&# A2>F3C.

scientism. inventatori de reguli !i difuzori de teorii. F. în ce măsură cei trei pot fi consideraţi !efi de !coală prin su%iectele propuse. )n Introducere la studiul istoriei e6perimentale A2>><C a propus aplicarea în studiul istoriei a unei metode const$nd în patru operaţii succesive: 2. !coala naturalistă !i experimentală. esenţă concentrată a miilor de remarci !i sute de Eudecăţi care constituie prima fază a sintezei istorice. / alcătuit manifestul unei !coli al cărei întemeietor s-a crezut. Succesul de pu%lic de care s-au %ucurat 'aine. exploratori de noi teritorii.Modulul @I O muta)ie ideologic#! -. )n mod cert. Hippolyte Taine AB2 aprilie 2>B>. cercetarea !i izolarea faptelor. metodele avansate !i succesul la pu%lic pe care lau avut. a susţinut în 2>@F un doctorat în literatură la Sor%ona cu o disertaţie referitoare la fa%ulele lui . civilizaţie. graţie lor s-a răsp$ndit utopia scientistă. analiza. mecanică. literatură O%iective: 1ursul urmăre!te raportul sta%ilit de 'aine între istorie !i !tiinţele naturii prin lim%aEul folosit. (storicilor le-au dat un sentiment de m$ndrie deoarece au demonstrat că istoria este o !tiinţă. studiul dependenţelor dintre diferite definiţii. efinirea faptelor înseamnă a aEunge la fraza exactă !i expresivă care cuprinde caracteristici ** . fizică. prin figuri de stil !i metafore preluate din chimie. deschizători de drumuri. Taine $i naturalismul istoriografic sau am%iţia istoricilor de a se plasa între oamenii de !tiinţă A#rnst +enan !i 7ustel de 1oulangesC Cuvinte cheie: explicaţie raţională. B. clasificarea faptelor. pentru cititorii lor au fost directori de con!tiinţă. +enan !i 7ustel de 1oulanges ne duce spre între%area dacă au fost !efi de !coală. o frază a%reviativă. prin periodizarea istoriei !i prin explicaţia istorică pe care o dă. / acordat o importanţă deose%ită celui de-al treilea stadiu care tre%uia să ducă la un rezumat. )n esenţă am urmărit să surprindem dacă.a 7ontaine. definirea faptelor !i ?.@ martie 2>KFC elev la "coala Dormală.

i aceste trei pa(ini în trei r>nduri2 'aine s-a apropiat de istorie dinspre literatură. /stfel. )n Introducere la Istoria literaturii engle&e A2><FC a folosit expresii din !tiinţele naturii: a comparat foile îngăl%enite ale unui manuscris cu amprentele de pe cochilia unei fosile.esenţiale. nu a acceptat dec$t cauze naturale !i explicaţii raţionale apreciind că cunoa!terea !tiinţifică este singura vala%ilă. mai degra%ă dec$t generalizare e vor%a de o alchimie ver%ală capa%ilă să redea resortul ascuns al evenimentelor. mai mult dec$t a%stractizare înseamnă extragerea chintesenţei. #rnst . se aplică în cadrul fiecărei clase studiate.2>KBC a fost apropiat de 'aine. mecanică. a elementului dominant !i persistent. au avut oroare faţă de episodul comunal !i simpatie faţă de *# . scria că fiecare ţară e un creuzet în care sunt aruncate su%stanţe distincte în proporţii diferite.enan A2>BF. /ceastă descoperire a trăsăturii caracteristice. am%ii av$nd un drum politic !i spiritual paralel: au rupt cu catolicismul. o civilizaţie cu un corp organic. / folosit termeni de comparaţie. a facultăţii dominante. a fost un critic !i un filosof al frumosului !i în 2><? a fost numit profesor de estetică !i istoria artei la "coala de /rte 7rumoase din &aris. fizică. Daturalismul teoretizat de 'aine se explică prin dorinţa de a se integra curentelor de idei al vremii. un popor cu o plantă. a propus a%olirea vechii distincţii dintre !tiinţele morale !i !tiinţele naturii. Tra"aliul istoricului se identi+ic5 cu descoperirea rela:iilor dintre de+ini:iile +iec5rei clase studiate2 ' acordat o deose it5 importan:5 sinte0ei a+irm>nd c5 +iecare carte se poate re0uma în trei pa(ini . expresii !i din chimie. de creaţiile spiritului !i ale sensi%ilităţii. unitatea astfel resta%ilită dintre !tiinţe tre%uind să permită !tiinţei unice să aducă fericire. între acestea. de exemplu. / fost interesat de faptele de civilizaţie !i. 1a atare. cu regimul imperial pentru a se apropia din nou de el pe măsură ce s-a li%eralizat. să releve adevărul !i să dea cheia frumosului. )n 2>@3.

=== de exemplare în primul an de la apariţieC.2>>KC. ?.ucrarea sa Cetatea antic# A2><?C a fost considerată o capodoperă a lim%ii franceze. era solară căreia îi corespunde geologia. căreia îi corespunde mecanica. . din 2><3. ultima !i cea mai înaltă dintre !tiinţe. #" . !uma Denis $ustel de Coulan(es A2>F=. ne(area oric5rei metode% mai ales a istorice sau criticeF metoda sa este critica du itati"5 . unul despre cultul *estei în instituţiile pu%lice !i private !i in altul &ol0%ios sau :recia cucerită de romani A2>@>C. care nu pot fi înţelese dec$t prin apelul la psihologie !i la imaginaţia unui creier creator. )n prefaţa la lucrarea sa. / fost criticat de reprezentanţii istoriografiei catolice Aputernic reprezentată în 7ranţaC pentru predilecţia sa pentru epocile semi cunoscute prin documente de provenienţă îndoielnică. )ntre anii 2><=. era planetară căreia îi corespund %otanica !i zoologia.2>3= a predat istorie la 7acultatea de . a frecventat !i el "coala Dormală Superioară !i a susţinut două doctorate. / pu%licat în 2><F în +evue des deux 4ondes un articol consacrat raportului dintre !tiinţele naturii !i !tiinţele istorice afirm$nd că există o lege a dezvoltării progresive în ere succesive cărora le corespunde c$te o !tiinţă !i anume: 2. chiar radical. F. era vieţii terestre căreia îi corespund filologia !i mitologia comparată !i. Jn filolog care preda e%raica !i colecţiona inscripţii feniciene a scris Via)a lui Isus Av$ndută în 2==. în fine <. "i-a exprimat opiniile despre scrisul istoric francez în studiul H espre maniera de a scrie istorie în 7ranţa !i :ermania în ultimii @= de ani6 pu%licat în 4evue des Deu6 Mondes.i intuiti" literar5.protestantismul li%eral. i-a o%o!nuit pe cetăţeni să prefere partidul patriei. @. era istorică căreia îi corespunde istoria. Opina că în timp ce istori(ra+ia (erman5 a unit Germania% cea +rance05 a di"i0at inimile +rance0ilor% a învăţat că tre%uie să te fere!ti mai degra%ă de francezi dec$t de străini.itere din Stras%ourg. era atomului. era moleculară căreia îi corespunde chimia. metoda pe care a propus-o este. în fapt. B.

istoria ca H!tiinţă pozitivă6. cel care a reeditat 1ursul de filosofie pozitivă al lui /uguste 1omte. O%iectivul istoriei era universalitatea faptelor diriEate sau influenţate de raţiune.(. afirma că !tiinţa istorică nu poate fi concepută în afara unei perspective filosofice deoarece omenirea tocmai intrase într-o nouă v$rstă caracterizată prin dezvoltarea raţiunii.o doctrină fără practicieni Cuvinte cheie: o%iectivitate.c5rii popula:iei% locuin:elor2 #1 a trans+orm5rii (ustului% de0"olt5rii . 7ilosof în primul r$nd !i apoi istoric.dacă erudiţia germană a susţinut :ermania în cuceririle ei. reconciliere. adevăr istoric. &ornind de la ideea potrivit căreia materia istoricului se ela orea05% se produce peste tot unde e*ist5 oameni a propus studiul mi. de perfectare a metodei istorice astfel înc$t istoria să se apropie c$t mai mult de !tiinţe. Scopul articolului a fost să facă din istoricul francez un patriot. pled$nd astfel pentru o istorie totală.tiin:elor% îm un5t5:irii mora"urilor% istoriei alimentelor% "e. erudiţie. 1ursul va pune în discuţie termenii o%iectivitatesu%iectivitate. iar definiţia istoriografiei pozitiviste a fost dată Louis Bourdeau în manifestul polemic din 2>>> de Istoria $i istoricii.mintelor% a acă toţi oamenii. Modulul @II Gcoala metodic# france&# sau iluziile istoriografiei critice. moderaţie. (storiografia pozitivistă franceză. toate momentele.imparţialitate.ittrL. legitate istorică Obiective: 1ursul urmăre!te evoluţia istoriografiei franceze în ultima treime a secolului al .-lea pornind de la analiza a două programe istoriografice. ca un sistem de filosofie pozitivă. Eseu critic asupra istoriei considerate ca $tiin)# po&itiv#. toate activităţile . nu să sta%ilească reguli de lucru sau teme de cercetare. cel al lui :a%riel 4onod !i :ustave 7agniez !i al lui .oius 9ourdeau pentru a surprinde natura eforturilor de înnoire a istoriei. &ozitivismul a fost definit în epocă de . erudiţia franceză a dezorganizat apărarea francezilor.

evenimentele între faptele o%i!nuite !i non evenimen)ial# deoarece istoricul tre%uie să elimine toate faptele de excepţie. 7ilosofia istoriografiei pozitiviste a fost deterministă. legile de raport. / definit noua revistă prin opoziţie cu H+evue des Puestions historiNues6 care. destinele marilor oameni. care arată similitudinea lucrurilor.a +evue historiNue6 A+evista istoricăC. în opinia lui 4onod. 1ele două reviste au ilustrat două !coli. cum ar fi eclipsele. accidentale sau tranzitorii. 1eea ce tre%uie să !tim nu sunt faptele comune. cometele. elev al "colii Dormale Superioare !i al Ycole des 1hartes.2K2BC. răz%oaiele. Odată ce istoria s-a constituit ca !tiinţă pozitivă istoricul poate deopotrivă reconstitui trecutul !i prevedea viitorul. asuma rolul de !coală al revistei. a folosit un lim%aE matematic. regulate !i continui. a fost director de studii la Ycole &ratiNue des Iautes Ytudes. al cărui director a fot alături de :ustave 7agniez. foametea. nu a avut în vedere cercetarea dezinteresată !i !tiinţifică ci apărarea anumitor idei politice !i religioase. Ga riel Monod A3 mai 2>??. / enunţat în 2>3< programul unei noi !coli istoriografice pe care dorea să o constituie în Eurul nou-înfiinţatei reviste H. fără rupturi. cea a #$ .ran)a din secolul al @VI!lea î!i enunţa intenţia de a deschide revista tuturor Hautorilor serio!i6 cărora le lăsa li%ertatea opiniilor personale !i responsa%ilitatea afirmării lor. gradual. schim%ările regilor. revoluţiile. / definit istoria drept impersonal#. de formare a tinerilor prin a-i învăţa o %ună metodă. care trec aproape neo%servate ci condiţiile de existenţă ala oamenilor. acestea sunt cauzele profunde. eficiente. legea supremă care reglează cursul istoriei. a audiat cursuri la 9erlin !i :Wttingen. legile de ordine. )n introducerea intitulată Progresul studiilor istorice în . deoarece eroii se pierd între ceilalţi oameni. care explică cum anume acelea!i cauze antrenează acelea!i efecte !i F. B. continuu. tratatele.merită să fie studiate este pentru că istoria progresează mereu. (storia ca !tiinţă tre%uie să fie în măsură să sta%ilească legi pe care 9ourdeau le-a clasificat în trei grupe: 2.

în opinia lui 4onod. tre%uie să ai%ă sensul solidarităţii.i deci editorii au dorit s5 :in5 departe re"ista de teoriile politice . se consideră depozitarul tradiţiilor poporului !i ale omenirii. de!i are nevoie de distanţare. fără să se pună în locul lor. laici. că suntem solidari cu strămo!ii. *echiul +egim la #vul 4ediu !i #vul 4ediu cu antichitatea.gentilomilor regali!ti !i catolici !i cea a universitarilor. scopul cercetării sale este să găsească cauze. !tie că viaţa noastră e formată dintr-a lor. să a%ordeze trecutul cu un sentimente de respect pentru că el simte mai %ine dec$t oricine miile de legături care ne apropie de strămo!ii no!tri. în opinia lui 4onod. cei doi directori ai revistei #% . al atitudinii sale faţă de trecut.i ia distan:a necesar5 pentru a nu Dudeca e"enimentele . %une !i rele. istoricul nu poate înţelege trecutul fără o oarecare simpatie. (mparţialitatea ar tre%ui să fie. /stfel 4onod a privilegiat istoriografia naţională. (storicul tre%uie să dea dovadă de comprehensiune intelectuală !i morală.i parti0an52 "i totu!i. protestanţi. să definească caracterul unor acţiuni. Istoricul tre uie s5-. principala preocupare a istoricului: să nu facă procesul monarhiei în numele feudalităţii !i nici al revoluţiei de la 23>K în numele monarhiei ci să sta%ilească legăturile care rata!ează +evoluţia la *echiul +egim.i personaDele dec>t prin ele înseleF impar:ialitatea este +iica pruden:ei . / conturat un profil al istoricului. că istoria este o !tiinţă pozitivă sau cunoa!tere raţională a faptelor. 4onod a construit o doctrină ce cuprinde o axiomă. fără a se apropia de oamenii din trecut. francmasoni sau li%er. Sentimentul de respect cu care istoricul încearcă să le pătrundă sufletele are în el ceva filial. de altfel. repu%licani în mare parte.i +iloso+ice% au re+u0at istorio(ra+ia pra(matic5 . !i anume.cugetători. virtuţile !i viciile noastre din acţiunile lor. fără să Eudece faptele în mediul în care s-au produs. 4onod a definit metoda Hsimpatiei intuitive6 apreciind că în măsura în care istoricul tratează istoria naţională efortul său de înţelegere a secolelor trecute e facilitat de faptul că regăse!te în trecut o parte din el însu!i. (storicul.

au anunţat că studiul istoriei 7ranţei este principala sarcină a demersului lor av$nd !i o finalitate politică, de a da ţării unitatea !i forţa morală de care are nevoie. 'otu!i, deci, în pofida declaraţiilor de principiu, revista urma să încuraEeze !i să găzduiască o istorie pragmatică, cu scopuri politice, patriotice. in punct de vedere metodologic 4onod a făcut mai mult referire la simpatie dec$t la spiritul critic, la intuiţie mai mult dec$t la raţiune, la inimă dec$t la inteligenţă. 4onod a închegat în acest studiu !i un ta%lou al istoriografiei franceze încep$nd cu secolul al ,*(-lea, de la istoria perfectă, erudiţia individuală !i colectivă, a evocat instituţiile creatoare de istorie. /precia că istoriografia se afla încă într-o perioadă de ela%orare a materialului !i astfel a lansat un îndemn la cercetarea arhivelor, la unitatea metodologică !i solidaritate !tiinţifică. )n esenţă, a privit istoria !i istoriografia în continuitate cu generaţiile anterioare, afirm$nd că studiul trecutului 7ranţei este o sarcină primordială prin care istoricii pot reda ţării unitate !i forţă morală, să redea naţiunii con!tiinţa de sine prin cunoa!terea aprofundată a istoriei. 4anifestul a cuprins un Hcod de deontologie istorică6 A1ar%onellC %azat pe axioma Historia este o !tiinţă pozitivă6 care se ghidează după anumite reguli. (nteresul pentru metoda istorică, pemtru sta%ilirea unor reguli !i etape ale cercetării istorice s-a manifestat la sf$r!it de secol ,(, !i prin apariţia lucrării lui Charles-/ictor Lan(lois A2><F- 2KBKC !i Charles &ei(no os A2>@?2K?BC Introduction au6 Ctudes histori?ues AIntroducere la studiile istorice, 2>K>C. 1el dint$i autor a fost medievist, autor al unor lucrări desre (nchiziţie !i ducatul 9retaniei !i a contri%uit la alcătuirea primei serii din sinteza -istoire de ;rance condusă de #rnst ;avisse. Seigno%os a fost un istoric modernistm autor al unor colecţii de manuale destinate învăţăm$ntului secundar. /m%ii au predat la Sor%ona. )n lucrarea pe care au dorit-o un ghid, un eseu asupra metodelor !tiinţelor istorice s-au interogat asupra caracterului #&

!i limitelor cunoa!terii istorice. &rincipalele între%ări la care au dorit să dea un răspuns au fost: cum aEungem să cunoa!tem din trecut ceea ce este posi%il să !tim !i ceea ce contează să !timM 1e este un documentM 1um să tratăm documentul în relaţie cu opera istoricăM 1um să grupăm documentele pentru a construi o operă istoricăM /u restr$ns noţiunea de document istoric lu$nd în considerare numai documentul scris, mărturiile voluntare, negliE$nd documentele nescrise. &entru a răspunde acelor între%ări au sta%ilit etape ale cercetării istorice. &rima o reprezintă critica externă a documentului ce implică analiza scrisului, a lim%ii, a formei !i are ca scop constatarea autenticităţii sau falsului documentului. / doua etapă este critica internă, hermeneutica documentului, prin care istoricul tre%uie să afle ce a vrut autorul să spună, dacă a crezut ceea ce a spus, dacă a fost îndreptăţit să creadă ceea ce a spus. )n această etapă îndeamă pentru împletirea criticii istorice cu cea filologică pentru a se determina valoarea cuvintelor !i a frazelor. /r urma apoi operaţia de sinteză ce implică compararea documentelor pentru a sta%ili faptul particular !i regruparea faptelor izolate într-un cadru general. )n ultima fază a cercetării istoricul poate încerca c$teva generalizări !i interpretări însă autorii recomandă mare prudenţă. )n consecinţă, apreciază că istoria tre%uie să fie o%iectul unei investigaţii lente !i metodice în care să se evolueze de la particular la general, de la detaliu la ansam%lu. (storia metodică, a!a cum a fost ea definită de cei doi istorici, ridică !i pro%leme de psihologie pentru că analizează în faza iniţială sinceritatea autorului documentului, autenticitatea mărturiei sale, !tiind că istoria este formată din fapte umane în spatele cărora se află un motiv, un fenomen psihologic. Bi lio(ra+ie selecti"5 &hilippe /riRs, Timpul istoriei, 9ucure!ti, 2KK3.

#'

9landine 9arret--riegel, <ean Mabillon, &resses Jniversitaires de 7rance, 2K>>. /ndrL 9onard, Civili&a)ia greac#, 9ucure!ti, 2K<3. :u0 9ourdL, IervL 4artin, (es Ccoles histori?ues, &aris, 2K33. Ians #rich 9Wde.er, :eorg :. (ggers !.a. ed., 0eschichte. *tudien &ur deutschen 0eschichtSissenschaft im 5O. <ahrhundert, *nadenhoec. Z +uprecht, :Wttingen, 2K><. &im den 9oer, -istor2 as a Profession. The *tud2 of -istor2 in ;rance 5O5O! 5I5:, &rinceton Jniversit0 &ress, &rinceton, DeX 8erse0, 2KK>. -aren OQ9rien, +arratives of the Enlightenment. Cosmopolitan -istor2 from Voltaire to 0ibbon, 1am%ridge Jniversit0 &ress, 2KK3. #rnst 9reisach, -istoriograph2. Jniversit0 of 1hicago &ress, 1hicago- ;ondon, 2K>F. 1harles Olivier 1ar%onell, Istoriografia, 9ucure!ti, :rafoart, B==<. (dem, Iitoire et Iistoriens. Jne mutation idCologi?ue des historiens franMais 5OT>! 5OO>, &rivat, 2K3<. #ugen 1ize., Istoria literaturii latine, 9ucure!ti, 2KK?, vol. (- ((. (dem, Istoria în 4oma antic#, 9ucure!ti, 2KK>. #ric 1ochrane, -istorians and -istoriograph2 in the Italian 4enaissance, 'he Jniversit0 of 1hicago &ress, 1hicago and ;ondon, 2K>2. 7elix :il%ert, Machiavelli and 0uicciardini. Politics and -istor2 in *i6teenth Centur2 ;lorence, 2K<@. &ierre :rimal, Tacit, 9ucure!ti, B===, p. BF=-B3>. (dem, (iteratura latin#, 9ucure!ti, 'eora, 2KK3. #( ncient" Medieval and Modern, 'he ufFlRrung und

ugustin $i sf%r$itul culturii antice. -elle0. B==2. Pro&a istoric# greac#. The 4enaissance in +ational Conte6t. St. . onald +. Jnivers. -istorical In?uir2 from -erodotus to -erder. 1am%ridge. +eoclassical -istor2 and English Culture. 4iddletoXn. (a naissance de lBhistoriographie moderne. 2KK=. The 0erman Conception of -istor21 the +ational Tradition of -istorical Thought from -erder to the Present. :eorg :. 9ucure!ti.. Michelet -istorian.s. 4ebirth an 4omanticism in +ineteenth! Centur2 . . &ierre +ichL.&aul Iazard. 2KK3 +o0 &orter. ionisie &ippidi. BB=-B<<. [ale Jniversit0 &ress. 2K>F. :eorges . #) . /rthur 4itzman.aces of -istor2.ul\] 'eich. &hilip Iic. *ecolele VI!VIII. 2K>2. 2KKB. 0%ndirea european# în secolul al @VIII!lea. p. &aris. DeX [or. 2K32. 9ucure!ti.rom Clarendon to -ume. #d. Ienri (renLe 4arrou. Educa)ie $i cultur# în Occidentul barbar.efe%vre.rance. [ale Jniversit0 &ress. (ggers.4artinQs &ress. 9ucure!ti. 2KK<. 2K3=. 9ucure!ti. 4i. 2KK>.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->