“Testu actual versiani seprohce ei Le le de Mile mise une sain, eaducton ltérle et comple du texte abe pat lec. J. C Mare, gions de la Revue Blanche, Pur, 1899, veshune coroborad ct ttaducerea in limba rus Kg sii i nc, pero rcskog> M.A, Sate, Gsudarsvennoe ladatelno Hulojerrennot Literatu, Moskoa, 1959, si cu tsduczrea fa limba germani Tamend sod cine {Nach aus dem Arabschen Ubertagen von Mas Herning, Druck und ‘Verlag von Philipp Reclaim Jun, Lepsig, 195, O MIE $I UNA DE NOPTI Volumul IV (Noptile 130-228) “Text integral “Traducere si note de Haralambie Grimescu @ErcPressDesign copertis Carmen Lucaci Mustrai: fon Manea (© 2009 Editure Ere Press, pentru prezenta edigie Edicura Exe Pres Viaga Presei Libere, ne. 1, sector 1 Bucurest, Tel fax: 021.31870. affccwcnpres.re comenzi@enpres.r0 , 021.318.70.28 wwwnerepressr0 O mie une de nop / tk: Hordamnbic Gime.» Bucure Bre Pres, 2009. vo. ISBN 978.973.157.7128 Vol. 4. 2009, - ISBN 978:973-157-7166 1. Grieescs, Halambie (rod) s214t1.21-91-366195.1 8411.20) Edicori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici, Diana Penes Consilierliterar: Mihail Grimescu DTP: Florin Bacineseu Corector: Corina Gadiuga Dar cind fu cea de ao suid sreizecea noapse Spuse: Mi sa izvodit, 0, norocitule sultan, ci vizirul cel mare Dandan, care fi povestea aceasta sultanului Daulmakan, in vremea impresurarii Constantinici, incheind pijania cant rului Aziz, isi urma mai departe povestea, in care Aziz. nui cconteneste a fi Indeaproape amestecat in toate minunagile pe cere avem si le vedem: POVESTEA CU DOMNITA DONIA $i CU SAHZADE DIADEM Dup ce erdigorul Diadem ascultd istorisitea aceca minunati i auzi cit era de ispititoare domniga Donia cea atata de plina de taine, si cit era ea de incarcata de harurile frumusetii, si ce iscusita era la meytegugul in- chipuiturilor pe mtase si al chindiselilor, fu cuprins, pe vi pe dav, de o patima care tncepu si-i munceascd inima pani peste fire. $i hotarl si faci totul ca sf ajunga hea. ‘Aga ci fl lui cu el pe cinirul Aziz, de care nu mai -yroia si se desparti, incilect iarisi pe cal si porni indir tre cetatea parintelui siu, sulcanul Soleiman-Sah, stai- panul de la Ceratea-Verde gi de la mungii Ispahanului. ‘Cel dined luera pe caret fica fr aeela de a pune a indemana prietenului siu Aziz o casi tare frumoasi, din care nimica si nu lipseascé. $i dupa ce se inereding& ast: fel ca Aziz are tot ce putea si-i fie pe plac, se intoarse la saraiul sultanului, cicine-siu, si dete fuga si se Incuie in fatacul siu, nemaivrind si vada pe nimeni si plingind Bes, Ci bec pe car le cuts pe pba wt atita cit gi cele pe care le vedem ori le traim. Cand’ sultanul Soleiman-Sah, titine-siu, il vizw in starea aceea, atita de schimbat la chip, pricepu ci sahzade6 O mie si una de nopri Diadem avez supairare in suflet, gi necazuri. Aga cd tl intreba: ~Ceai, 0, copilul meu, de te-ai schimbat asa la chip giegti atdta de mahni? ‘Atunci beizade Diadem fi povesti ci este indrigostit de Sett-Donia, cu patima indrigostit de ea, firi $-0 fi vizut-o vicodati, doar numai auzindu-l pe Aziz cum i-a mugrivit umbletul vrijitor, ochii, desivargirile-i gi iscu- sinja-i minunaté de 2 inchipui flori si jivine. La spusele acestea, sultanul Soleiman-Sah rimase pind peste poate de niluc gi spuse flului sitz = Copilul meu, Insulele acelea ale Camforului si Clegtarului sune o sara tare deparcacis gi, miicar cd Seet- Donia o fi o domniti minunara, aici, in cetatea noastri, siin saraiul mamei tale, nu ducem lipsa de fete falnice gi nici de roabe nurlii de pe tot pamantul. Aga cd intra fa iatacurile femeilor, 0, copilul meu, gi alege-le pe toate cate ti-or plicea dintie cele cinci sute de roabe frumoase ca nigte lune. $i dacf, dupa road alegerea, niciuna dintre femeile de acolo nu v2 izbuti sé-fi placi, am si-pi adue de sotie o fatt dintre fetele sultanilor din rarile megicse; iyi figiduiese c& are si fie cu mule mai frumoasi gi mai maiastra decat chiar Sett-Donia! El raspunse: ~Tati, nu-mi dorese s-o am de soyie deca pe domniga Donia, chiar pe aceea care stieatata de bine si zugriveasci gazcle pe adlazuti. Ea imi trebuie, neabiitue; de nu, Jas si prieteni, si casi, si am si mi omor din pricina eil Atunci titine-siu vizu ci era primejdios si-i stea impotsiva gi fi spuse: - Dacii aga, fiul meu, aibi oleaci de ribdare, si am vreme sa trimit o solie Ja sultanul din Insulele Camforului si Clegtarului, ca sii cer, dupa cidenie si dupi datina pe cate gi eu am urmat-o odinioar’ cind m-am insurat cu mama ta, 4 fi-0 dea pe fiici-sa de sosie Side n-o vrea, rastorn sub el pimantul gi ti naruiesc pe Ao suid sreizecea noupie 7 cap impirigia toatd, dupi ce ti pustiese toate olaturile cu © oaste atita de mare cat, desfasurindu-se, si ajunga cu ele Camforulut si Clestarului, pe cind ai fie dincoace de mungii Ispahanului, hotarele impirigiei mele! Rostind acestea, sultanul trimise si fie adus prietenul lui Diadem, tinarul negustor Aziz, siti spuse: = Cunosti drumul care duce la Insulele Camforului si Clestarului? El rispunse: = Il cunose! Sultanul spuse: “Tare aj doti sl insogesti pind acolo pe vizirul mew ‘cel mare, pe care am si-| trimit la sultanul de pe accle meleaguri. ‘Aziz rispun: ~ Ascult si ma supun, o, sultane al vremilor! Awaci sukanul Soleiman-Sah chema si vind vizirul siu cel mare gi fi spuse: = Descurca treaba fiului meu precum vei socoti tu potrivis; da pencru aceasta va trebui si te duci la Insulele Camforului gi Clestarului s-o ceri pe fata sultanului de sofie pentru Diadem. Tar vizirul raspunse cu ascultare si cu supunere, in vyreme ce beizade Diadem, ros de neribdare, se inchise in iatacul lui, procitind stihurile poetului despre chinu- rile dragostei: Ah, intrebati gi noaptea! SA vi spund Ea chinul meu si-al suflerului ‘Aleanil murmurind incet pe strand, Tristejea care plinge-ncetior! Abs, intrebati i noaptea! Va va spune Ci sunt patore-ai cdrui ocbi cu Tot numaricn cer stelele nebune, Jar pe obrajti-i lacrimi cuarg mere8 O mie wna de napti Sunt singur pe ptmant, des-i erbinse, Ah, inimami, si plind de doringi! Ca 0 femeie-s, ce nu poate prinde Lumina uni rodnice temingi Si Rimase pe ginduri toatd noaptea, nevrind nici si maninee, nici sa doarma. G,, de cum se lumin’ de ziui, sultanul, parintele siu, se grabi a veni si-| vadi, si gasi cA era inca si mai galben la chip dct in sun gk cra imal schimbaatunc ca sil aline gi sil faci si iba ribdare, porunci sa se oreasca pregatirile de plecare ale lui Aziz sale vizirulut, sinu itd si-i incarce cu daruri bogate pentru sultanul de la Insulele Camforului gi Clegtarului si pentru tofi cei din preajmalul $i numaideeat porniri a drum. Gi drumetica ci, si drumetira, zile si nopti, pana ce ajunseri in fata Insulelor Camforului si Clestarului. Atunci igi asezara corturile pe yarmurile unei ape mari: jar vizirul wimise un olicar si-] vesteasc’ pe sultan de sosirea lor. $i nici nu ajunse ine& ziua la amurgul ei, ci ii gi vazura venind in intampinarea lor pe dregitorii si cemirii sulranului, care numaidecit se puseri la poruneile lor, dup’ salamalecuri gi dupa ueirile de bun venit, gi fi insogira pana la saraiul sultanului. Acunci Aziz si vizirul intrar’ tn sarai gi se tnfigigard tn tre mAinile sultanului sifi fnmanara darurile de la stipé- nul lor Soleiman-Sah; iar el le mulfumi, spunandu-le: . ale primesc cu toati inima, prictencyte, pe capul si Si numaidecat Aziz si irul, cumu-i datina, se re- zile in sarai, sa se odihneasca de menira si rimaser’ ci ostenelile cilitori Ci in dimineaya celei de a cincea zile, vizirul se invepmintd cu caftanul de falé si se duse, numai el de data aceasta, si se infiigeze dinaintea jeyului sulea- nului. $i fi supuse cererea stapanului sau 1 ticu apoi Ac suti ereizccea noapte 9 cuviincios, asteptind rispunsul. ‘Cénd auzi vorbele vizrului, sultanul ramase dintr-odara tare ingrijorat si isi lési fruntea in jos, gi, incurcat cu totul si ingindurat, gezu aga indelung, negtiind cum si fntorlocheze un rispuns pentru trimisul preaputernicu- lui sulean de la Ceratea-Verde si mungii Ispahanului. Intrucat el stia, din alte imprejurari, cat de sila fi era ii de cisitorie, si ci cererea sultanului avea sa fie infruntati cu mare supirare, ca si coate cele ce-i mai fuseseri ficute de catre emirii cei mai de frunte de prin craiile invecinate si din toate pargile pamantului de jur imprejur. Pana la urma sulanul sfirgi ridicindu-si capul si, ficdnd semn capeteniei de hadambi si se apropie it spuse: ~ Du-te numaidecée la stipdna ta Sett-Donia, du-i temenelile vizirului si peychesurile pe care ni le-a adus, si spune-i intocmai tot ce ai auzit acuma din gura lui. $i hadimbul sirucd pimancul dintre mainile sulta- ulti si pier. Peste un ceas, se tntoarse, i avea nasul alungit pana la picioare; gi fi spuse sulcanul =O, doamne al veacurilor si al vremurilor, m-am fnfigigat dinaintea stapinci mele Sext-Donia; da nici nu am apucat bine si-i ingin cererea domniei sale vizirului, 4 ochii i s-au si umplut de manie, gi s-a si sculat din ul ci, sia si ingficac un buzdugan, si s-a repezic la mine si-mi sfarme capul. $i atunci zorii si fag cit mai sprinten: ci ea se finu dupa mine pe toate usile, tipand: Daca tatil meu vrea, peste capul meu, si ma si- leasci si ma mirit, si stie bine ci sogul meu nu are si aibi vieme sé-mi vada chipul dezvelit: i] omor cu chiar mana mea, si ma omor si cu pe urmat La vorbde aocttea ale cdpereniel de hadAmbi. In clipita aceasta a istorisvii sale, Seherezada view cd se10 O mie si una de nopyi lumineasd de ziui si, cum era sfioasi, nu vroi si lungeasci mai mult istorisitul in ncaptea aceea, Dar cind fe coa dea 0 suid trezeci fi wna nospte Spuse: Mi sa izvodit, 0, norocieule sultan, ci, la vorbele acestea ale cipeteniei de hadambi, sultanul, parintele domnigei Donia, spuse citre vizir gi citre Aci: —Agiausit gi voi cu urechile voastre. Duceyi-i, agadar, temenelile mele sultanului Soleiman-Sah si povestiti-i cum a fost, aritindu-i ce sila dovedeste faca mea fayi de iis. Si Allah ajute-vi si eizbateyi la ara voastr’ in cihna deplina! Acunci vizirul gi Aziz, vazénd urmarea piguboasi a soliei lor, gribiri a se intoarce la Cetatea-Verde, si-i po- vesteasci sultanului Soleiman-Sah ceea ce auziser’. La gtirea aceea, sultanul fu cuprins de o ménie mare sivroi si dea pe dati porunca cmirilor gi ajutoarelor sale sa straing’ ostile si si plece si napadeascd pamanturile din Insulele Camforului si Cleytarului Ci vizirul ceru ingiduinga si vorbeasca $i tise: — O, Miria Ta, nu se cade si faci asa, intcucit chiar ci vina nu este a tatalui, cia fetei, si impotrivirea nu vine decit numai de la ea. $i titane-siu insusi este rot avira de necajit ca noi cori, $i de aluminteri ti-am aratac ce vorbe naprasnice i-a spus a ceaugului de hadémbi infricosat! Dupi ce il ascultd pe vizirul sau, sultanul Soleiman- Sah ti dete dreptate gi rimase tare riu speriat pentru fiul sau de rézbunarea domnigei. Siigizisein sinesi: .Chiar de le-ag npadi tara si ag lua-o pe fatd in robie, tot nu ne-ar sluji la nimic, de vreme ce ea a jurat c& se omoatal* Porunci atunci si urce la el sahzade Diadem si, mahnit de mai inainte de necazul ce avea si i+] pricinuiasc’, ti Ac suta treizeci fi ua noapte u arti adevirul adevirar, Ci ertigoral Diadem, departe dea se deznadajdui, fi spuse cu un glas hotirit parintelui sit = O, parinte al meu, nu cumwva sé crezi ci am si las lucrurile aga: jur dinaintea lui Allah! Sett-Donia va fi i ‘sau eu nu voi mai fi Diadem, fiul ciu! Cu primejdia vieqii, vot am si rizbat pani la ca! Sultanul spuse: = Sicum vei face? El rispunse: — Am si ma duc in chip de negustor! Sultanul spuse: = Daci-i aga, iaci cu tine pe vizir gi pe Aziz! $i numaidecit porunci si se cumpere de 0 suri de mii de dinari marfuri scumpe, pe care i le disui, ba po- runci si se degerte si legiturile cu odoare cuprinse prin toate dulapunle sale. iti dete o uta de mii de dinari de aur, si cai, si camile, si catari, si corturi falnice capeusive cu mitase de culori minunate. ‘Atunci Diadem siruti miinile parintelui sit, si isi puse hainele de drum, si se duse la maici-sa, si fi siruta mainile; si maicd-sa fi dete o sutd de mii de dinari si plinse din belgug si chem asupra lui binecuvantarea lu Allah si inalya uriri pentru mulgumia suflecului lui pentru intoarcerea lui cu bine la ai sii. $i cele cinci sute de femei din sarai incepur’ si ele si pling pe ruptele, inconjurand-o pe mama lui Diadem, si uitandu-se la cl, ticute, cu jind gi cu alean. Ci Diadem iesi pe dati din iatacul maici-sii ¢i lu pe prietenul séu Aziz si pe batranul vizir si dete porunca de plecare. $i cum Aziz, plangea, fi spuse: Pentru ce plang, frare Aziz? El ii spuse: = Fratele meu, sime limpede ci nu mai por si ma despirgesc de tine; da este atita de multi vreme de cand am lisat-o singura pe sirmana de maica-mea! Tar acuma, ind caravana va si ajunga in tara mea, ce are si se faca12 O mie si wa de nopyi ‘maici-mea cind nu are si ma vada cu negustorii? Diadem spu: —Fiilinigtit, Azize! Ai site invorci in sara ta de indata ce va vroi Allah, dupa ce are si ne inlesneasca mijloacele dea razbate la ginta noastra. Si pornira la drum. Nu contenira, ajadar, a drumeti, in tovarisia viziru- lui cel ingelept cate, spre 2-i veseli si a face pe Diadem si aiba ribdare, le istorisea poveyti minunace. lar Aziz, la fel, fi procitea Ini Diadem stihuri desavarsite gi ticluia cantece pline de frumuseri despre figure dragostel 9 despre indrigostiti — precum acestea, dintr-o sumedenie de multe altele: lata, prieteni pe ce edi nebune Ma duce darul, si cum mé supine, Gum mintea teat mi-o copilirete Si viaja mi-o cuprinde ca-ntr-un cleyte! hy, tt, con dupa care pling ~ te-nvie ‘in sufletu-mi a noppi nesoranie, Tar zoriizilei, cand pe ce riser, Din dora meu se-aprind gi ard eu jer Ah, oare cud, dupa até alean, Ajunge-voi la duleeleliman? Or, dupa o lund de cilitorit, ajunsera la cetatea de scaun din Insulele Camforului si Clestarului gi, intrand tn sulul cel mare al negustorilor, Diadem si simgi cum i se ugureaza povara gindurilor, iar nigte zvicnete vesele ti bucurara inima. Descalecara, dupa sfatul lui Aziz, la ha- nul cel mare si inchiriar’ numai pentru ¢i toate capancle de la catul de jos $i toate odiile de sus, pani cind vizirul avea sa le inchirieze vreo casa in cetate. $i randuira in capane legaturile lor cu marfuri si, dupa ce sc odihnira patru ile la han, se dusera si le spund bun-incalnig ne- gustorilor din sukul cel mare de matisuri. Pe drum, vizirul spuse citre Diadem si Aziz: Ao sui treicei si una noapte 13 = Ma gandesc la un lucru pe care se cere si-I facem fnainte de otice gi fari de care nu avem si putem nicio- data si rizbim la felul ravnic. Ej rispunser’: Suntem gata si te ascultim, cici batranii sunt rod- nici la poveye, mai cu seama cand au wecut, ca tine, prin multe daraveli. El spuse: ~ Socoata mea este cA, in Joc si kisim marfurile in- ‘cuiate la han, unde musteriii nu pot si le vada, si des- chidem pentru tine, sahzade Diadem, ca negustot ce te afli, o privilie mare chiar in sukul de mitisuri. $i vei sea chiar tu la intrarea in privalie si vinzi gi si desterni marfa, pe cind Aziz va ramane in fundul privaliel spre a-ti aduce vigurile gi ale desface. $i, in felul acesta, cum tu esti desavaryie de frumos, si cum nici Aziz nu este mai prejos, in pugina vreme pravalia are sa fie cea mai cu dever din cor sukul. $i Diadem rispunse: ~Socoata este minunata! {is Ibias cum om in cafe li frumos de nega: tor bogat, intra in suleul cel mare de matisuri, urmat de Aziz, de vizir si de toate slugile sale. Cand il vaeuri pe Diadem trecdnd, negustorii din suk rimaser& uluigi cu cotul de frumusegea lur si incetar’ sa mai ia aminte la musteriii lor; iar cei care taiau la viguri rimasera cu foarfecele in sus! iar cei care cumpi- rat isi uitard de cumparituri. $i tori deodati se intrebau: ,Oare nu cumva, din incamplare, portarul Raduan’, cel ‘are fine cheile de la gridinile cerului, o fi uitat deschise portile, de-o fi coborat astfel pe pimant flacaul acesta coresc?* Ter algii gemeau la trecerea lui: = Ya Allah! frumosi mai sunt ingerii ait Raduan (oak corees Ridin), in eitologia arab, este ingeral care pazeste porple raul.“ O mie si uma de nopei Ajungind in inima sukului, intiebard in ce loc se afld seicul cel mare al negustotilos, gi se indrepeard catre pravilia ce le fu grabnic aricata. Cand ajunseri acolo, tofi cei ce sedeau jos se ridicard in cinstea lor, gindind »Bacrnul acetapreacintc vast fe al eer dot Midi asa de frumosil® Tar vizirul, dupa salamalecuri, intreba: =O, negustorilos; care dintre voi este geicul cel mare peste suk? Ei rispunseri: — heal, Si vizirul se uiti la negustorul ce-i fusese aritat, si vizu ci era un batrin voinic, cu barba alba, cu infitisa- rea falnica si cu chipul zambitor, care numaidecit z0ci a le face cinstirile priviliei sale, cu uréri de bun venit Pricteneyt 9 care I pt sf gad joe pe chili Lang cl ile spuse: Eran gatas vi vin tn ajator eu orice wei don! Atunci vizirul spuse: =O, seicule plin de buna-cuviings, iaciti ci de ani si ani eu, cu acesti doi copii, stribat cetigi si meleaguri spre avi duce si vada neamuci felurite, s&-i tnvg a vinde gi a ‘cumpéra gia trage dobanda din obiceiuri si din datinele noroadelor. $i cu acest rost venim st ne asezim aici pen tru o bucati de vreme; anume pentru ca baieii mei si-gi bucure privirile de toate lucrurile frumoase din ceratea aqua fsdtnvge dela cei caro ocuieseduleaya mani- erelor elegance si politegea. Asa ci re-am ruga si ne ajugia ua cu chitie o pravilie incapatoare, cu vad bun, spre a ne degterne acolo marfurile din sara noastr’ indepirtati. ‘Lavorbele acestea, starostele sulcului rispunse: — De bun seamit sunt tare bucuros si vi mulyumesc. $i se intoarse inspre flicai, ca si-i vada mai bine, si, dinte-o privire, fu cuprins de o infiorare iri de mar- gini, incr-avita tl tulburase frumuseyea lor. Intrucit se~ cul acela indrigea deschis si nebuneste ochii frumogi ee Ao aust trezeci siuna noapte 15 2i flicailor, iar aleanul lui se abatea mai degraba citre dertul copilandrilor decat catze cel al codanelors ci-i era cu male mai la inim’ acriul decdt zahariul. Cagetd, asadar, in sinesi: Marire si slava Accluia carele Fa cimislit gi -a plimadir, si carele dincr-un luc find de viari a intrupar asemenea frumuseyl Si se scula iii sluji ef insusi, mai cu sirg decat i-ar fi slujic un rob pe stipanii lui, ji se puse intru totul la poruncile lor. Si gribi aci lua pe custrei gi a-i duce sa vada pravaliile de inchirias, si, pana la urma le alese una chiar in dri- cul sukului. Pravalia aceea era cea mai frumoasi dinere toate, cea mai luminoasi, cea mai larga si cea mai bine agevati la vedere; era ispitit zidicd, impodobita cu te}- ele lucrate din lem mesterit si cu nigte rafturi framos randuite, unul de fildes, altul de abanos, altul de cleytars iar ulifa dimprejur cra bine macurata gi bine stropitas si, oaptea, paznicul sukului seciea mai cu drag la usa ei. Far seicul, numaidecit dupa ce se tocmi preyul, fi inmana Vizirului cheile de la privilie, spunindu. ~ Faci Allah din ea 0 pravilie infloritoare si bine- cuvantac’, sub semnele de notoc ale zilei acesteia de albeasi, in mainile copiilor ti Atunci vizirul puse 4 fie carate si randuite in pra- Bile tlifurle ode tcumpe, mye cle fumoue toate odcarele cele fark de preg care fuseseri scoase din dulapurile sulranului Soleiman-Sah, Si, odaca isprivitd treaba, ii duse pe cei doi flicai si faci o scalda la hamma- mul ce se afla la caiva pasi de acolo, aproape de poarta cea mare a sukului, hammam vestit pentru curienia lui si pencra marmurcie lui selipitoare gi unde se intra suind Cinci trepre pe care se aflau insirai frumos papucii de ema. Cai doi pricteni, isprivindu-si repede scildarul, mu mai vroiri sa astepte pana sa ispraveasca si vizirul, asa de grabisi crau si se ducd si-i ia locul in privalie, Aga ci iegira veseli gi cel dintai ins pe care il vizuri fu starosrele16 O mie si una de nepti cel bitrin al sulului, care agtepea pe trepte impatimic iesirea lor de la hammam. Or, scildatul dedese si mai muled strilucire frumuseqi lor, si mai multa fragezime chipului lor gi. le iu gi, sfioasa, fie sale, cherezada vieu ci se Dar edd fi cea dew 0 sd reieci st dowa noapte Spuse: Or, scaldavul dedese ined si mai mul stralucire frumuseyii lor, si mai multi frigesime chipului lor; iar batranul ti asemuia, in sufletul sau, cu doi capriori sprinteni si juciusi. Si vazu ce rumeni se Ficuscr’ la obraji, si cum li se innegurasera ochii cei negri si cum li se luminase fafa; si se facusera ispititori ca doua ramuri smiljuite de poamele lor sau ca dous lune ca laptele ules; si cugeti la stihurile poetului: Cand doar de-i ating mina in treacit, citeodaté, Fipewra mea inireaga tresare-nfioratd, Tear simguride-mi toate fi pierd senina pace Doar la accasté seurti atingere — cea face De i-as vedea-nireg trupul, in care se tmbina Duulei limposins de ape ce aur de lurid? ‘Aga ca se duse dinaintea lor si le spuse: ~ Copii, fie-va priincioasi scalda! $i Allah si mu va lipseasca nicicind de ea si si vi-o improspiteze in vecit Tar Diadem rispunse dup’ deprinderea lui cea mai tipioare cu o mdiere desi de pit tn gas: ~ Am fi ravnit sf imparcigim cu tine desfitarea aceastal Siamandoi fl inconjurard cu cinstire si, din davorine& faga de varsta si de cinul lui de geic al sukului, mersera Ao sutd teiaei gi dena noapte 7 fnaintea lui, deschizindu-i calea, si luari drumul spre pravalia lor. Os, cum mergeau ci aga inaintea lui, bitréinul yeie lua seama ce nurlie le era calcatura si cum li se leginau soldurile sub caftane si cum le zvicneau la ficcare pas. Aunci nu mai izbuti si-si infrine avinturile, si ochii-i scaparara, si incepu si giffie gi si pufneasca, si prociti stihurile acestea cu tileuri risucite: Nicio mirare nui oa, dinsre forme, Cole ce mi ca un descint rlear fi, dear enarme) (Oricat de Cele rotunde sunt in prin rand. Gaci de privst, sus, vesnicele sere Ce se-nvdrtese in slavi, strilucitoare, ‘$i tot ce e rotund: numai mistere ‘i fieamite sant, vrai 38 migcare. Cand auzira stihurile acestea, cei doi flicaiandri nici find si lc ghiceascd calcul gi si priceapi pardilnicia Bitranulai seic! Dimpotrivi! socotira a dibaci in ele 0 Jauda subyite adusd for, si rimaserd tare migcagi, gi ti mulgumira, gi vroira cu toari strignicia <4 se intoarca la hammam cu el spre a-i face o bucutie, de vreme ce asa ceva cra cea mai mate dovada de prietenie. $i bitrinul sukului, dup’ citeva fandoseli ismenite, se indupleci, scaparind de chef in sufletal lui, si lua impreund cu ci drunul indarat la hammam. Cand intrar3, vizirul, care se stergea intr-o sala la- turalnica, ii z&ris si, vazandu-l pe gcic, le icgi inainte si yeni la havuaul din mijloc, unde se oprisera, si il pofti I: calduros pe geic si intre in sala lui: ci bitranul nu vroi nicidecum, spuse el, si intreaci masura prikejuindu-se de atdta bunatate, mai cu seami ci sahzade Diadem si ‘Aziz il fineau Alecare de o mana ¢i il duceau inspre sala ye care i-o naimiser&. Acunci vizirul nu mai starui gi se intoarse si se steargi.18 O mnie pita de mopti Riminand singuri, Azia si Diadem il deabricari pe preacinstitul seic 51 se dezbracara si ei cu rotul si ince- put sicl spele cu spor, in vreme ce el isi strecura tnspre ei, de dedesubr, priviri hogestis pe urma Diadem se jurk ca numai lui i se cadea cinstea de a-l sapuni, iar Aziz se jura ca lui nu-i mai rimanea decdt bucuria de a turna apa peste el cu un lighenas de arama. $i, intre ei doi, bitranul geicse socotea mutat tn rai. Fi au concnis stl wor spel ae, sipunindul cli tindu-l cu apa, decat numai odara cu venirea vizirului peste ei, spre ciuda amarnica a bacranului seic. Auunci ijl zvantari cu prosoape calde, pe urmi cu prosoape racoroase §i inmiresmare, si il imbracara gi il poftira si sada pe podini, unde ti adusera sorbeturi cu muse gi cu api de trandafir. ‘Atunci seicul se preficu a lua aminte la wdifisuiala vizirului, da de fapt nu evea génd si privire deci pentru cei doi flicdi, care alergau incolo si incoace, zarifi, spre al sluji. $i, cum vizirul fi ficea urdrile indatinate de dupa scald, el rispunse: = Ce binecuvantare a intrat odata cu voi in cetatea noastrit $i ce bucurie- sosirea voastrat Si le prociti stihurile acestea: Colnicele, cénd i-au wizut venind, Aut invercit, Tar vesieda campie A trestrit sia inflorit ctmbind. Si oament si pamant. cu bucurie, Serigari-uidmpinind-i: »Bun-venit! Si bund pace! Si prictenie!” $i cust fi mulyumiri pentru prea-aleass-i buni-cuvi- ings iar ele raspunse: — La tog’ harizea re-i de deochi, 0, ‘Vizirul spuse: ~ $i fie fic-iscalda, din mila lui Allah, spor de puteze A Allah viaga cea mai dulee, si ape- lucite neguscor, pe frumosii tii copii! A o sutt treizet si doua noapte 19 si de sinitatel Ca, 0, preacinstivule geic, nu-i aga cé apa ste adevaratul bun al viewii pe lumea aceasta, iar ham- n popas al desfitarilor? ful sural puse Hotarat, pe Allah! $i cate stihuri minunate le-a poctilor cei mari hammamt agemenea stihuri? Diadem, cel dintai, siti: — Daca stu? la ascultayi la astea: 0, hammam, sw, viaga dulce, Vis onijit, dor! O, hammam, prin tine curge Vremea-n sprinten zbor! Ab, ci nu pot, in mareata Viaja ta sd min, 0, bammam, intrenga viaga Sa ma pi la sn! Rain tot, pe linga tine, Pare-un biet ungher! Tad de-ai fi, mivar fi mai bine-n Tadul tin sa pier! Dupi ce prociti Diadem stihurile acestea, Aziz strigit = Sti gi eu niste stihuri despre hammam. Seicul sukului spuse: ~Bucuri-ne cu dulceaga lor! $i Aziz prociti cantar AA pietrei flaare— prin caldura lui Pirea-pi-ar guri-a iadlui, cu veere De flacari mari cu aburi alb-verzui, De nai guste indati-n dulcea-t scaldé Desfisuri ce te-nviluie-n fior, De nai vedea-n mijloce-t laolalia Atétea lune gi atitia soril apace ewer pia pepieoe20 O mies uma de moped Dupa ce igi isprivi stihurile, Aziz sexu jos lang Diadets Atine: roads aduchaiseimase unas i peste poate de gingasia, de harul lor, si striga: —Pe Allah! voi afi izbutit sé logoditi in voi darul graiului cu frumusefea! Ingiduisi-mi acuma si va spun si eu c4- teva stihuri desfitate, ori mai bine si vi le cant, intrucét numai cdntecul poate sa le sporeasca si mai mult frumu- sefea hangurilor! $i starostele sukului tsi propui palma in obraz, inchise crt pe jumtae, tacepu sg legenecapul, i chon x alean: Fee if amma, wiv vega acldars , focule, in trup ne torn sari, etme poate lemma Sie alini de toate cite-ndura! Hamman! O, aburi calei, havuce-n roué, Lucinde marmuri, susur de izvor, Sali adumbrite, muse aromitor, Tnmiresmate trupuri — ma-nchin voual Hammam, tu arzi de-un foc ce ni-i balan, Nestins mereu, strilucitor mereu, Siadumbrit mereu de-un abr gret, Cainima si darul meu, hammamt Pe urmi se uitd la cei doi flacii, igi lisi sufletul sit raticeasca o vreme prin gradina frumusetii lor si starnit, prociti stihurile acestea anume pentru ei: ‘Ma duc la ei si, incd de la prag, Vad ochiul adrbitor i chipu dag Si ma dest cu duleele huzur Al espepiet lor fe case, Ab, intmaa lor. foc pirjalitor! ‘Ave cum sf nu fe rob la nari lor? La auzul stihurilor si al cintecului, rimasera pand eee antennae onic =H EN = RN Ao id ricci dua nowpte 2 pease de vrijigi side minunagi de maiestria geicu- lui, Incit fi mulpumira cu prisosing’ gi, cum se lisa seara, i insosira pana la us2 hammamului si, macar ci el starui findelung pe lingi ei ca si-i faci a primi poftirea la un ‘spar in casa lui, ei isi cerurd ierticiune gi, luandu-si ri- mas-bun, plecari, pe cand bicrinul seic rimase pironie si se mai uite dupa ei. Se intoarsera asadar la hanul lor, unde mancara si ba- uri si dormira cu cogii into mulumire deplin’, pi dimineaga. Atunci se sculari, isi ficuri spalarile ind: tinate si ist indeplinira datoringa rugiciuniis pe urma, cind portile sukului se deschisera, plecari la pravilia lor, ppe care o deschiser’ intiia oar Or, slujitorii randuiserd pravalia precum se cade, cd ‘rau pricepusi, si 0 imbricaseri cu perdele de atlaz, gi ‘asternuseri la locul cuvenit doua chilimuri imparatesti, ‘care puteau s& pretuiasc’ fiecare cate 0 mie de dinari, gi oui perne mirginite cu horbote gi chindisice cu aur, care purteau si prefuiasc’ fiecare cite o suta de dinati, Jar rafturile de Fildes, de abanos i de clegtar crau randuite Frumos mirfurile cele scumpe si odoarcle fi de prey ‘Atunci Diadem sezu jos pe unul dintre chilimuri, Aziz pe celilalt, iar vizirul se agez la mijloc, intre ei, chiar in inima privaliei; iar slugile se rinduiri. impre- fis dandu! ghes care mal de care st le indeplineasca Pyncae in curind tofi locuitorii auzira povestindu-se despre privilia aceea minunaid, si musterii incepurd si curgi din coate pargile, anume spre 2-gi primi tirguielile din mana flicaului acela pe cate il chema Diadem, si a cicui faim de frumusete facea si se suceasci toate ca- petele gi s& zboare toate mingile. La rindul siu, vizirul, incredingindu-se ci negustoria merge de minune, ti po- yitul Incl o dati pe Diadem si pe Adi ot mui declege limba gi se duse linigtic si se odihneasci la han Or, starea aceea tinu asa o coand de vreme, dupaEEE eee 2 O mie i una de nopps cate Diadem, nevizind si se vesteascd ceva din partea domnijei Donia, incepu si-si piarda ribdarea, ba chiar ase lisa cuprins de deznidejde intr-ardea cdi pierdu si somnul, pind ce, intr-o zi, pe cind sporovaia despre ne- cami Tu cu prietenl shu A, pe diane prac lor. fn clipita aceasta a iscorisiri sale, Seherezada vaau c& se humineazi de 2iu’ si, sfioasi, tic Dar cand fu cea de 0 suit treicet gi tela noapte Spuse: iner-o zi, pe cand sporovaia in tinda priviliei lor despre necazutile [ui cu prietenul si Aziz, 0 femeie b’- ‘trina, invaluit’ falnic intr-un vil mare de matase neagr’, tocmai trecea prin sul; iar luarea-i aminte nu zibovi a se op#i asupra privaliei minunate sia frumusepit tanarului rnegustor care yedea jos pe chili Si fir cuprinsi de o atare tulburare, incit se tamuie até. Pe urma isi lipi privirile de ficiu si cugeta in nHouirit Gi acesta nu c om, ci vreun inger vreun sultan din vreo jar’ de vis." Atunei pisi spre pi valie si se temeni dinaintea tanarului negustor, care ‘aspunse la vemenea gi, la semnele pe care ile ficea Aziz, din fandul priviliei, se ridica in cinstea ei i fi zimbi cu ‘zambecul lui cel mai ispititor. Pe urmi o poiti sk sad jos ppe chilim, si sezu gi el langi ea si incepu si-i facd vant ca vvineurarul lui pind ce ea se odihni pe deplin in racoarea pravalici. Atunci batrana fi spuse lui Diadem: =Copilul meu, 0, tu, care ingemanezi toate desivar- sitile si toate gingisiile, esti din yara aceasta? Tar Diadem, cu glasuirea lui dulce, si curati, si plina despite, spuse: Ao sid treizeci si reia neapte 23 — Pe Allah! 0, stapana a mea, niciodara pana astazi nu am mai pus piciorul prin aceste locuri unde am venit cu gindul dea mi deste prvindute. Si, sre a umple D parte din vreme, vind si cumpa. Bacedna spuse: — Binevenit fie oaspetele cel plin de nuti al cecagii ogstre! Si ce fel de marfuri ai adus cu tine de prin cele ES Hodes. Arati-mi-le si vad ce ai mai frumos, intrucit frumosul cheama frumusetea! Diadem rimase tare migcat de vorbele ei alese gi ti zimbi spre a-i mulyumi gi spuse: — Nu am in pravalia mea decat lucturi care poe si-ti placa, intrucat sunt vrednice de fete de sultani gi de ha- ime ca tind Batrana spuse: —TTocmai cd vroiam si arguiese vreo zarpa mai fru- moasi, de-o rochie, pentru domniga Donia, fata sulta- nnului nostru Sahrarman. ‘Cand auzi rostindu-se numele celei de care era atia it, Diadem nu-si mai putu stipani culbura- ~ Aziz, adu-mi repede ce-i mai frumos si mai scump princre mrfurile noascre! ‘Atunci Aziz, deschisc un dulap durat in zid gi in care nu se afla decit numai o legituri cu marfi, da ce marfal “Jesitura care o infisura, impodobita cu ciucuri de aur, cera dintr-o catifea de Sam pe care jucau, ugoare si colo- rate, inchipuicuri de florist de pasar, iar in mijlocul lor un elefant ce dnguia beat. $i din toati legitura aceea se revarsa o mirosni care aiurea sufletul. Aziz i-o aduse lui Diadem, care o desficu gi scoase din ea zarpaua ce seafla acolo si care fusese pouivita anume ca si nu se poata lu- era din ea decit numai o rochie harazita vreunei hurii ori ‘yreunei domnife fermecate. Cia o augtivi, ori a insinui nestematele cu care exa impodobitd, ori chindiselile sub care pierea urzeala, numai poesii cei luminagi de Allah24 O mie i una de nop ar fi purut so faci, in stihuri bine rostuite. Tiebuie s8 fi pretuit pe putin o sued de mii de dinari de aur. ‘Atunci Diadem desternu zarpaus incetisor dinaintea batranei, care nu mai stia la ce sa se uite dintru-neai —la frumuscyca tesitusii ori la chipul répitor cu ochi negri al fizclulai. i tot uieandu-se aya la nur tneri al negus- rorului, isi simpi carnea cea batrind cum se inflerbancé si armutii-i cum sc zbat pojarnici, si o cuprinse o pofta amarnici si se scarpine acolo unde 0 manca. ‘Asadar, cand izbuti s& vorbeasca, ti spuse lui Diadem, uiténdu-se la el cu niste ochi uzi de alean: ~ Zarpaua-i cum se cuvine. Cat se cade si-fi platesc pe ca? El rispunse, temenindu-se: = Sunt plitit mai mult decat mi se cade, cu bucuria de ate fi cunoscudt ‘Atunci bering se minund: =O, copile minunat, fericira femeia care poate s& se culce la sinul tau gi si-ti ialinquie mijlocul cu bragele ei! Da unde sunt femeile care si fie vrednice de tine? Din parte-mi, eu nu stiu decdt numai una pe pamant! Spunc-mi, 0, tinere cAprior, cate igi este numele? El rispunse: — Ma cheama Diadem! Atunci batrine spuse: ~ Pai acesta-i un nume care nu se dé decit la fili de sultan! Cum poate sx cheme un negustor Camani- je-impiarat? Ta vorbele acestea, Aziz, care pan’ acunci nu cracnise © vorba, siri la vreme ca sil scoatd pe prietenul siu din incurcitur’. Si-i rispunse bicrin — Esce singurul copil la paring, iar paringii sai tl iu- bescatata de mule, incdr au ginut sé-i dea un nume cum se di la ili de sultanit Ea spuse: = Hotirét! Daca frumuseyen ar trebui si-sialeag un Aoosuea sreizeci si treia noapte 25 sultan, pe Diadem $i Lar alege! Ei bine, 0, Diadem! st tii ca de acuma nee bitrina de mine cste roaba ta! §) Allah std martor pentru credinga mea fata de tine! In urd ai veri ce ate st fac ex pentru tine. $1 oo; teasci-te Allah si fereascd-te de necazuri si de deochiul pigubosilor! turma lua legatura cu zarpaua cea scumpi i pl $i ajunse, inc’ culburati cu totul, la Sett-Donia, pe are o aliptase cind era copila si cireia ii yinea loc de ‘mama. Si, intcand, tinea sub brag legatura, cu falnicie. ~ Atunci Donia o intreba: — O, doica, ce imi mai aduci? Ta da sa vad! Batrina rispunse: =O, stipana a mea, Sett-Donia, ia gi te uiti! Si desficu zarpaua dintr-odata. Atunci Donia, feri- citi de cot si cu bucuria fn ochi, seriga: — Neneaca mea a buni, oh, ce rochie frumoasil Asta nue zarpa din fara noastr’! Baurdina spuse: — Hotirit, e frumoasi! Da atunci ce-ai mai spune daci Lai vedea pe negustorul cel nar care mi-a diruit-o pentru tine? Ya Allah! ce frumos el de vind-i numai por- farul Raduan, care a witar si inchida poarta raiului, de Ika bisat s& coboare aga ca sé bucure suflecul muritorilor! ©, stapani, tare mi-ag révni si-l vid pe flaciul acela lu- minos cum adoarme pe sinii tai $i. Ci Donia surgi: A, doicé, descull Cum de cutezi si-mi vorbesti de tun birbar, si ce fumuri fi-au intunecat mingile? A, si taci! $i di-mi carpaua ceca, s-o pipai gi s-0 vad mai de aproape! Silua zarpaua si incepu s-o mangaie si s-o potriveascd pe ¢a, intorcindu-se inspre doici-sa, care i spuse: = Stiping, esti frumoasé aga, da cu cat mai de dorit este o pereche de frumuseyi decit 0 frumuscre singuré! O, Diadem.26 mie si rma de nepri Gi Sert-Donia gi — A, doica afurisira, manca vicleana! si nu mai spui nimic! Dasi teducila negustorul acela si si-!intrebi dact are vreo doringi de révnit oni vreun hatir de cera gi nu- maidecat sultanul, parintele meu, are si-1 mulqumeasci! Biwina zimbi a ride si spuse, ficind cu ochiul: = O doringi? pe Allah! cred i eu! Cine n-are 0 doringi? $i se scula in graba mare gi dete fuga le privalia lui Diadem, Cand 0 vizu venind, Diadem simti cum inima lui, de bucurie, igi ia zborul, gi o lua pe batrini de mina si pofti si sad jos langa el, si porunci sii se aduci sorbecuri si zumaricale, Acunci batrana fi spuse: ~ Tri adue vestea cea buna! Stipina mea Donia iyi trimite temeneaua ei gi iti spune: ,Cu venirea ta, ne-ai instic cetatea si ne-ai luminat-o. Tar daci ai vreun dor de dorit, rostestelI* La vorbele acestea, Diadem se bucuri pani peste poate, gi picpeal isc umfla de multumire gi de voiogic, si gandi in sufletul sau: ,/Treaba s-a facut! Si fi spuse batranei: ~Nu am decat un jind: acela ca cu si faci sf ajungd la Sert-Donia o scrisoare pe care am sa i-o scriu, si si-mi aduci eispunsul! Ea rispunse: —Ascult si ma supun! Atunci Diadem striga citre Aziz: ~Di-mi cilinsirul de arama, hartia si calamull $i, dupa ce Azizi le aduse, scrise scrisoarea aceasta, in stihuri frumos intocmite: Serisoarca cei trimit, prea-nale, Ti-aduce daruri i comori Pastrate-n tainele din sufler $i adunate dor eu dor: Ao 08 tees gi rea naapte a Intaie focel din launtru-mi, Care neincetat ma ardes Al doilea este iubirea, Gus chinul de a-ti fi departe; Al treilea mice ita insési Casi sasornicia eis Al patrulea ete aleanul Din care mi-am fdcus temeis Al cincilea este ndejdea CA ochii-mi se vor veseli; Al jaiclea e rugimintea: ‘Si ma astepti, sau tu sa vii! Pe urma, in josul scrisorii, puse, in chip de iscalitura: Aceste randuri au fost serse ‘De robu unui dor-blester, De un ocne; legas in vise, Laat durerii la cherem, De cel ce-n ochii ti se-nchite, De negustorul Diader. Pe urmi mai citi o data serisoarea, 0 zvane’ cu nisip, 6 stranse, o pecetlui si o inmana batranei, strecur’ du-i in mana o pung? plin3 cu o mie de dinari, pentru bunatarca ci. $i batrina, dup ce tnalgd urdri pencru irbanda, se intoarse in graba mare la stapand-sa, care 0 intrebi: — Fibine, neneaca mea cea buni, spune-mi ce a cerut negustorul, ca s& ma duc numaidecit si-l ro pe tatil meu si] mulyumeasci! Baerina spuse: - ~ Chiar c& nu gtiu, o, stipand, ce cere, intrucdt iacaca ‘9 scrisoare care habar nui am ce cuprinde. Sift inmand ea. | Dupi ce lua stise de cele ce cuprindea cartes, domniga Donia gpa:28 Oonie gi wna de noppi —A, precuper fark de obraz! Cum de cutezzi el si-gi ridice ochii pana la mine? $i, de manic, se bacu cu palmele peste ebraji i rise: "Am i pun si fie spAnzurat migelul la chiar usa pravaliei | ‘Atunci bitrina, cu un chip nevinovat, intreba — Da ce-o fi arata de infricosator fn scrisoarea aceea? Nu cumya negustorul o fi cerind yreun pret nemasurat pentru zarpaua cu pricina? Ea spuse: ~ Pacatele lui! nu ¢ vorba deca de drigosteabi si de patimal Batrana raspunse: = Chiar ci-i mare tndrizneal% incit s-ar prea cidea, ©, stiping, si-i dai rispuns neobrizatului, aritindu-i ce-l paste daca mai cuteara ceval Ea spuse: ~ Da! ci mi-e frici si nu-l fac si mai indriznes cu aceasta! Barina réspunse: ~ Ba nu |-ai face decat s&-si vini in mingil ‘Atunci Sett-Donia spuse Di-mi cilimiral si calamul! Si serise stihurile acestea ticuite: or fn Vii pa lle Scajungi, de parcé-ar fi putut vreedaia paneuseseae Siprintre astri nopfii sa striata! Gi cx sap deschid och tat jur Pe eel ce tea feu un vierme-al fir ‘Sica tzvodie astrele-n azar, Neintinate-n slava nemuririi: De vei mai cuteza st-mi sort candea, Voi da poruned sa te ristigneascd Peun arbor blestemat, tar moartea ta Drept pila ticdlgilor sujal Aoosuta weizec si treia noapte 29 Pe urma, dup’ ce pecetlui scrisoarea, i-o tnmana ba- trinei; iar bacrana dete fuga numaidecat s& i-c duci lui Diadem, care scipira de neribdare. $i Diadem, dupa ce ji muljumi batranei, deschise scrisoarea si, de cum 0 strabaicu, fu cuprins de o mahnire nemirginiti siti spuse cea jale batrinei: = Ma ameninga cu moartea, ci eu nu mi tem de Imoarte, cici viara imi este cu mule mai grea. $i, cu pri- media de a muti, vreau si rispund! Bitrana spuse: = Pe viaga ta, care imi este scumpi! vreau si te ajut din toate puterile mele sisi impart cu tine toate pi “ diile! Aga ci scrie-i scrisoarea si da-mi-o! idem strigi la Azi ~ Divi preabunei noastre maici o mie de dinar $i si he punem credinga in Allah cel Atorputernic! Si scrise pe hartie stihurile urmatoare: Dect vsul meu din orice reard Ex mi-l ameninta cu moarte, Nu ste tamara fecioara Ci numai moartea face parte De-a picii fari moarte ard, Si nici cd to ce se-nfioar Sion mana nesmintite’ Soarte. ‘Aue mila ei near fic cale Sa-neline mai ale: spre cei Al edvor dor muiat tn jale E citre astfel de femei Cornu se-ntini-n neagra vale Tar cei de rind nu dae ocoale Spre ne-ntinatul lor stiubel? , biese doruri ale mele, Si nu mai ndteuisi nimic! Leah ainines zabrele, i se sfrgeasct pic cu pic! Nadeem sg ata gle30 O nie stone de mupti Zibranicele peste ele Spee stad vee ale Dir, en inirmacti de piatra, Samu creat c-ain sa tac infin Oni am s-astepe supes sa-mi ard Zadlarnic dorul pe pamént! ‘Mai bine-n jalea-mi idolatra Dinir-sen viormant mi-oi face vatra, Sct rae mat ft aga cum sunt! $i, cu lacrimile in ochi, spunindu-_ "Te siciim degeaba, vail simt limpede c& nu imi mai rimine decit si mor! Eaii spuse: — Lasi incolo presimginle astea mohorite si calpe, gi uiti-te la tine, o, fliciu frumos! Au nu esti tu chiar soa- rele? Si nu este ea luna? Si cum ai vrea ca eu, care mi-am dit toati viaga cesdnd la igele iubirii, si nu stiu cam si impereches frumusetile voastre? Aga ci linisteste-gi pile care te bantuie! in curand am sa-ti aduc vesti de Si, cu asemenea vorbe, fl lisa. inmni bitrinei scrisoarea, fn clipita aceasta a istorisisii sale, Scherezada vizu ci se Jurnineara de riu’ gi, sfioasi, ticu # Dear dnd fa cra de a 0 sued weizedi jf patra noapte Spuse: i, cu ascmenca vorbe, il Lisi si, dupa ce ascunse sctisoarea in pletele ei, se duce la seipina-sa. Incr la ea gi {i sirura mana, fard a rosti o vorba. Da pe urma spuse: ~ Fara mea mult-iubiti, pirul meu bitean s-a despletic ‘gi nu mai am putere si-l impletesc. Porunceste, rogu-ma Ao suta neizec si patra noepte 31 fie, vreuneia dintre roabele tale si vind si si ma pieptene. Ci Sets-Donia se impottivi: — Neneaca mea bun’, am si te pieptin treaba pe care si tu de atatea off ai ficut-o cu m ‘$i domnifa Donia desficu pletele albe ale doicii sale gise pregiti so pieptene; gi tot atunci ravagul Luneca jos pechilim. ‘Atunci Sett-Donia, nedumeriti, vroi si-| ridice, da biteina strigi: — Fata mea, di-mi hircia aceea! Pesemne cf s-0 fi prins in paul meu, la eénarul negustor. Dau fuga si i-o dau indarad! Ci Donia se grabi s-o desfaca si si citeascd cele cu- prinse in ea; gi igt incrunti sprincenele gi fipa: = A, doica ticaloas, asta inci unul dint siretli- ‘rile tale! Da cine mi lo fi trimis pe pacostea si pe neobrizacul cela de negustor, side pe ce pamant cuteaza el sAvind asa pana la mine? § cu, Sett-Donia, cum si ma induplec a ma uita lun astfel de barbat care nu este nici de cinul, nici de viga mea? A, neneac&, nu ti-am spus eu Gh obraznicul are si se obrizniceascd si mai tare? Bacrina spuse: ~ Chiar c& ¢ cu adevarat un Seitan! far cutezanta lui este 0 cutezangi din iad! Ci, 0, copila gi stipina mea, serie-i pentru cea din urma oar, si ma pun chezasi ci are sa se supuna vointei tale! De nu, si fie dat mori, si eu odata cu el! Numaidecit domniga Donia lua calamul si insirui yorbele acestea stihuite: Sinintitule, an tor nu sii Gin abvertd din jure-f jaca Primejdia de-a nia mai fi? Nu sti cd-s ape care-neaca, De-ncerci si intri-n vadul lor? ‘Sisunt unghere-n care, daci32 O miei una de napsi Area sa ealee-wn muriten, Else wa si top pe daa Tis cugeti sd te-inalpi, in zbor, Lasiele-n cer cud hamnca tout, De-ar pune mani langd mand, Tot nar nacbate-n slavi mrendata? Gutezi, cu inima-ti pagina, Stembritigeci, fe si-n vis, Vivo huurie — saci faci cadiina? Ie bine-aminte ¢ #-an sis! Aliminteri, croncanind a moarte, Asupra-t, ea dintr-un abis, Gu negrearipi, de departe Veni-tor corbun sto, mereu, Peste mormantal tin sa poarte Alspaimei dats rotind din gren! Pe usm’, dupa ce impiituri si pecetlui hartia, io mani biteanei care, a doua zi, dis-de-dimineaga, zori a da fuga si i-0 duca lui Diadem. La citirea acelor vorbe atita de aspre, Diadlem pricepu ci niciodati nidejdea mu mai avea de ce si-i invioreze inima gi, intorcindu-se citre Aziz, spuse: —Frate Aziz, spune-mi, acuma ce si fac? Nu mai am hhar indeajuns ca si-i mai scriu un rispuns hotéritor! Aziz spuse: Am s& incere eu in locul si in numele cau! Diadem spuse: —Bine, Air, scriei, slujindu-te de toati maiestria tal ‘Acunci Aziz lui hartia si asternu pe ea stihurile: Doamne, pe cei cinci drepyi! di-mi ajutor! Urs chin ra sense opt de lag A ta trices gi patra noapte 33 Ab, ixbiiveste-mi inima de dor, Din pulberea mabnirii ma decleaga. Te taina mi-o cunost, al etre’ foc Liunerurile-mi arde. Sti prea bine Cruzimea celet ce, oriche ma reg, Oricée o chem, mealunga de la sine. Vreau frunteasi-mni ridic, in ochiu-ncbis, Dar ri mai scap din valu ce ma soarbe, fr care md suf cents abi In sanul deznadejdit mele oarbe. Curajul men, Parinte, sa sfrsit Réwnese mereu iubirea ¢i zadarnic. O, nemiloaso, tu, cu par cernit Creai tu ci ireste cerucatie de davnic, Iuer-al Unive’ oamenilor erug ‘Si-ntru-nfruntarea crincenel Napaste, De-ti place sal tot chinui ca pe rug Bal f be purnri waste adaste? Pricepe, dar: e-un suflee nein, Ce numa pentru tine-ntdia oard A pavisit ji tata, si pamént Seas si prietent dragi, si yard! Pe urma Aziz fi intinse lui Diadem hirtia pe care insiruise alcatuirea aceea de stihuri, Jar Diadem, dupa e prociti stihuzile, spre a le pregui sunetul, se marcurisi mulgumit de intocmirea lor si fi spuse lui Aziz: = E desivargit $iiti inmana batranci doici scrisoarea, iar doica dece fuga s-o duck Donici. ‘Cand domnita hii stire de cele cuprinse in rivap, mania ei clocoti impotriva batrinci, si tipi: — Doica blestemati, manci a pacostei, numai tu esti4 Omics ena de nopy pricina tuturor injosirilor pe care le indur’ A, cotoroanfi a necazucilor! nu vreau si te mai vid in ochii mei! Lesi jure de aici, ori pun si fi se fuck trupul ferfeniga sub bicele robilor! $i eu insimi am si-ti zdrobese oasele sub ileticle mele! Atunei bicrina doicé iesi sprinten, intrucét Donia chiar ci da si cheme robii: $i gribi a se duce sisi po- vesteasca nenorocul la cei doi prieteni sisi se pun sub ocrotirea lor. Ia stirile acelea, Diadem rimase tare mohorat si ti spuse bitin, alincind-o cu gingisie pe barbie: ~ Pe Allah! 0, maici a noastra, sime ci la ceasul de acum mi se indoiesc mahnirile, cind te vad cum induri aga urmarile greselii mele! Cia rispunse: — Fii linistit, flu! meu, c& sunt departe de a ma da batucd, imerucac nu are si se spun nicicind cd as fi fost, micar 0 dati in viaga mea, neinstare si imperechez.nisce indragostiqi! Tar greutatea de acuma ma stirneste gi mai mult s& ma slujese de toard isteciunea mea spre a teajuta si riabegti la capital aleanurilor tale! Atunci Diadem intreba: = Ci spune-mi, intr-un sfargit, 9, maick a noastr’, ‘care-i pricina ce-a impins-o pe Sett-Donia si capete ase- de togi barba ~ Este un vis pe care La avutl Else minuna: = Un vis, numai atét? Ea spuse: = Art! Tacitil! Incr-o noapte, pe cind dormea, domnita Donia vaau in vis un pisirar care isi intindea mrejele intr-un luminis, si care, dupa ce presarase boabe de grau jur im prejur, pe pamint, s-a indepartar si s-a aciuat la panda, asteptindu-si norocul. ae ep Ao sutd mrizedi si patra noapte 35 On in curind, din toate colfurile padusii igi deter’ ghes pisirile gi se abaturd asupra mrejelor. $i, prinere toate pasirile care ciuguleau boahele de griu, erat si doi porumbei, o porumbié cu barbatusul ci. Si barbitusul, tot ciugulind, da din cénd in cand cite 0 rosta impreju- rul sofiei lui, fied 2 lua seama la lagurile care il pandeau: ase ca, le una din rotirile acelea, piciorul i se prinse tn ochiurile layului, care se stransera si se incileira gi il in- haar’. Iar pasitile, speriate de batiile lui de aripi, igi Juara zboral cu larma. Ci porumbiga Lisi incolo hrana imprigtiaea gi, Fira teami, nu avu alt’ griji decit si-si slobozeasca somul $i cu ciocul si cu capul se trudi asa de iscusit, inca des- trim’ lagul si, pina la urmé, il slobozi pe barbatugul ei cel nechibeuit, mai inainte ca pasirarul si aiba vreme si yina si si-l insface. $i porumbira si lua zborul cu bis Dituyul ci, ficu un ocol prin vizduh, spre a se intoarce iarigi si ciuguleasca boabele din jurul lagurilor. $i iardsi barbacugul incepu sf se roteascd impreju- rul porumbigei, care, dandu-se indari spre a se feri de jugiulclile lui necurmate, se apropie prea tare, din ne- gare de seama, de laquri, tn care se prinse gi ea la ran- duci, Atanci barbitugul, departe de a se ingriji de soarea tovarigei Iui, isi lua zborul cu batai de aripi, laolalet cu toate pasarile, si il list asvfel pe pasdirar si pun mana pe prinsd, care fu sugrumati pe loc! Din visul acela, care a umplut-o de tulburare, dom- niga Donia s-a desteprat scaldata in lactimi si m-a che- ‘mat ca si-mi povesteasci, tremurind, vedenia ei, si a incheiat strigand: ~ Toi barbagii sunc la fel, iar oamenii ebuie si fie Imai rai decie jivinele: 0 femeie nu are nimic bun de n dijduit de la nesimgirea lor! Incat ma jur dinaintea lui Allah cd niciodati nu am si indur seirba apropiedi lor! Dupi ce ascultd spusele bitranei, Diadem ti tise: = Gi, 0, maici a noastra, tu nt Fai spus ci nu tofi