You are on page 1of 0

3.

TIPOLOGIA SERVICIILOR


3.1. Clasificări statistice ale serviciilor
3.2. Categorii de servicii


OBIECTIVELE CAPITOLULUI

După studierea acestui capitol ar trebui:
• Să recunoaşteţi activităţile de servicii cuprinse în diferite clasificări (nomenclatoare)
oficiale, internaţionale sau naţionale.
• Să vă formaţi un punct de vedere referitor la termenii utilizaţi referitor la activităţile de
servicii în limbajul uzual, precum şi în cel de specialitate.
• Să cunoaşteţi structura serviciilor după diferite criterii şi problemele specifice pe care le
implică gestiunea resurselor şi conducerea proceselor pentru diverse categorii de servicii.


CUVINTE CHEIE

• servicii marfă (market, de piaţă) = servicii procurate prin relaţii de vânzare-cumpărare;
• servicii ne-marfă (non-market) = servicii procurate din alte surse decât piaţa;
• self-service = auto-producţia de servicii;
• servicii publice = servicii care satisfac nevoi de interes public;
• servicii intermediare = servicii pentru întreprinderi (agenţi economici, producţie);
• servicii finale = servicii de consum (pentru populaţie);
• servicii transferabile („in situ”) = servicii care, pentru a putea fi comercializate,
presupun deplasarea factorilor de producţie (trebuie furnizate „pe loc”);
• serviciu „pur” = serviciu cu efect nematerial;















BIBLIOGRAFIE

1. Maria Ioncică, Economia serviciilor. Teorie şi practică, – Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Ed.
Uranus, Bucureşti, 2003,
2. Maria Ioncică, Rodica Minciu, Gabriela Stănciulescu, Economia serviciilor, Ediţia a II-a revăzută
şi adăugită, Ed. Uranus, Bucureşti, 1999,
3. Ioan Cosmescu, Livia Ilie, Economia serviciilor, Ed. Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 1999,
4. Alexandru Jivan, Economia sectorului terţiar, Ed. Sedona, Timişoara, 1998
5. Daniela Morariu, Funcţiile serviciilor în economia mondială, Ed. Mirton, Timişoara, 1999,
6. Constantin Grigorescu, Ştefan Mihai (coord.), Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 1989;
7. A. Bressand, K. Nikolaidis, Strategic Trends in Services, Ed. Harper and Row, New York, 1989,
8. U. N., Liberalizing International Transactions in Services, Geneva, 1994
9. Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, Comisia Naţională pentru Statistică, R.A.
“Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1998
10. Michel Didier, Economie: les règles du jeu, Ed. Economica, Paris, 1989,
11. R. Le Duff, J. C. Papillon, Gestion publique, Vuibert Gestion, Paris, 1988
12. Peter Jones, Management in Service Industries, Pitman Publishing, London, 1989,
13. Pierre Eiglier, Eric Langeard, Servuction. Le marketing des services, Ediscience, International,
1996
14. Joachim Singlemann, The Sectorial Transformation of the Labour Force in Industrialized
Countries, University of Texas, Austin, 1994
15. T. P. Hill, On Goods and Services, The Review of Income and Wealth, dec. 1977
16. Philip Kotler, Bernard Dubois, Marketing Management, 7
e
Edition, Publi-Union Editions, Paris,
1992,
17. Philip Kotler, Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997,
REZUMAT

Clasificările statistice ale serviciilor sunt grupări ale rezultatelor producţiei (clasificări
pe produs), ale unităţilor de producţie (clasificări pe activităţi), ale meseriilor (clasificări pe
ocupaţii) etc., furnizând date care servesc analizei producţiei, comerţului sau consumului de
servicii.
Cele mai multe clasificări internaţionale pe produs conţin şi bunuri şi servicii ca de
exemplu, Clasificarea Centrală pe Produs (CCP), Clasificarea Centrală pe Produs a
Comunităţii Europene (CCPCOM), Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor Gospodăriilor
(CBSG), fiind mai puţine cele specializate numai pentru servicii, cum ar fi: Clasificarea
Schimburilor Invizibile (CSI).
Clasificările internaţionale pe activităţi, dintre care remarcăm: Clasificarea
Internaţională Tip pe Industrii (CITI), Nomenclatorul Activităţilor din Comunitatea
Europeană (NACE) ca fiind cele mai semnificative, utilizează pentru gruparea unităţilor de
producţie caracteristici cum ar fi: natura tehnică a producţiei, destinaţia produselor şi altele.
După modelul clasificărilor internaţionale amintite, în anul 1992 a fost elaborată şi la
noi în ţară o nouă Clasificare a Activităţilor din Economia Naţională (CAEN), care este o
clasificare ierarhică (pe mai multe niveluri) cuprinzând: secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, grupe
şi clase, codificate cu litere şi cifre, pentru a permite prelucrarea electronică a datelor.
O problemă importantă atât din punct de vedere teoretic, dar şi practic este
armonizarea clasificărilor naţionale şi a celor internaţionale, aceasta având implicaţii asupra
comparabilităţii datelor privind dimensiunile şi structura sectorului terţiar în diferite ţări, dar
şi asupra rezultatelor financiare ale firmelor implicate în comerţul exterior cu servicii.
Pe lângă astfel de clasificări statistice ale serviciilor, există o multitudine de grupări
ale acestora, după diferite criterii economice, rezultând diferite categorii de servicii care se
diferenţiază în privinţa comportamentului economic al prestatorilor şi/sau al utilizatorilor,
metodelor optime de gestiune a resurselor, modalităţilor de evaluare a performanţelor ş.a.m.d.
Astfel de categorii au la bază criterii ca: sursele de procurare a serviciilor (servicii
marfă şi ne-marfă), natura nevoilor satisfăcute (servicii private şi publice), beneficiarul
(utilizatorul) serviciilor (servicii intermediare şi finale sau servicii care afectează bunurile,
persoanele sau ambele), funcţiile economice îndeplinite (servicii de distribuţie, producţie,
sociale, personale), natura prestatorului (public, privat, asociativ sau cu scop lucrativ sau
nelucrativ), natura efectelor (servicii materiale şi nemateriale), modalităţile de comercializare
(transferabile şi netransferabile), raportul capital / muncă (servicii care se bazează pe personal
sau pe echipamente) şi multe altele.
Multitudinea de clasificări ale serviciilor evidenţiază diversitatea tipologică a acestora,
demonstrând în acelaşi timp dificultatea înţelegerii mecanismelor şi legităţilor economice
specifice diferitelor categorii de activităţi terţiare precum şi necesitatea continuării cercetărilor
metodologice şi aplicative destinate unui astfel de deziderat.


TESTE DE AUTOEVALUARE

I. Răspundeţi succint la următoarele întrebări:
1. În ce constau dificultăţile trasării frontierelor: a) între bunuri şi servicii
b) în interiorul sectorului terţiar
2. De ce este necesară armonizarea clasificărilor naţionale şi a celor internaţionale?
3. Care sunt criteriile utilizate în clasificările internaţionale: a) pe produse
b) pe activităţi
4. Care sunt principalele clasificări internaţionale: a) pe produse , b) pe activităţi
5. Daţi câteva exemple de secţiuni de servicii din Clasificarea Activităţilor din Economia
Naţională (CAEN).
6. Cum pot fi clasificate serviciile după:
a) sursele de procurare
b) natura nevoilor satisfăcute
c) destinaţie (beneficiar)
d) funcţiile economice îndeplinite
e) natura efectelor
f) raportul capital/muncă
g) posibilităţile de comercializare
h) asocierea bunuri/servicii în cadrul ofertei
i) momentul apariţiei
j) natura prestatorului
7. Ce sunt serviciile ne-marfă şi cum poate fi evaluată valoarea acestora?
8. Ce sunt serviciile publice şi dacă şi de ce este necesară existenţa lor?
9. Cum pot fi îmbunătăţite rezultatele economice şi satisfacţia clienţilor în serviciile publice?
10. Ce sunt serviciile intermediare şi cum pot fi ele organizate?
11. Ce sunt serviciile finale şi în ce constă importanţa lor?
12. Care este natura actului de serviciu în funcţie de beneficiarul său direct?
13. Ce implicaţii are netransferabilitatea serviciilor asupra schimburilor internaţionale
invizibile?
14. Daţi câteva exemple de servicii care se bazează pe: a) personal
b) echipamente
15. Daţi câteva exemple de servicii pure.
16. În ce constă relaţia modern/clasic în servicii?

II. Teste grilă cu o singură variantă de răspuns corectă
1. Care din următoarele clasificări face parte din categoria clasificărilor pe “produs”:
a) Clasificarea Internaţională Tip pe Industrii (CITI)
b) Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN)
c) Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor pentru Gospodării (CBSG)
d) Nomenclatorul Activităţilor din Comunitatea Europeană (NACE)
2. Printre caracteristicile folosite pentru clasificarea produselor se numără:
a) mărimea unităţilor de producţie c) forma juridică a unităţilor de producţie
b) natura rezultatelor producţiei d) toate acestea
3. Care din următoarele clasificări face parte din categoria clasificărilor pe “activităţi”:
a) Clasificarea Bunurilor şi Serviciilor pentru Gospodării
b) Clasificarea Internaţională Tip pe Industrii (CITI)
c) Clasificarea Schimburilor Invizibile (CSI)
d) Nici una dintre acestea
4. Serviciile de “Hoteluri şi restaurante” reprezintă în Clasificarea Activităţilor din
Economia Naţională (CAEN):
a) o secţiune b) o diviziune c) o clasă d) o grupă
5. Activitatea de alimentaţie publică este considerată în ţara noastră
a) producţie industrială alimentară c) servicii
b) comerţ d) nici una dintre acestea
6. După prezenţa şi natura relaţiilor de piaţă, serviciile se clasifică în:
a) materiale şi nemateriale c) marfă şi ne-marfă
b) private şi publice d) productive şi neproductive
7. După natura beneficiarului (utilizatorului) serviciile se clasifică în:
a) materiale şi nemateriale c) marfă şi ne-marfă
b) intermediare şi finale d) de piaţă şi non-market
8. Care din următoarele servicii reprezintă acţiuni tangibile:
a) îngrijirea sănătăţii b) educaţie c) servicii juridice d) asigurări
9. Serviciile de “Hoteluri şi restaurante” fac parte din categoria serviciilor:
a) de distribuţie b) de producţie c) personale d) sociale (colective)
10. După modul de furnizare în cadrul schimburilor internaţionale serviciile se clasifică în:
a) materiale şi nemateriale c) intensive în muncă şi intensive în cunoaştere
b) marfă şi ne-marfă d) transferabile şi netransferabile