You are on page 1of 7

Universitatea Petru Maior Facultatea de Ştiinţe şi Litere Departamentul de Istorie şi Relaţii Internaţionale

GRĂDINA DESFĂTĂRILOR (Recenzie)

REFERENT ŞTIINŢIFIC: conf.univ.dr. TEODOR CORINA

STUDENT ANUL I Lazăr Aurel

care reunește reprezentanți ai catolicismului. 1976 (lucrare colectiva) Va muri creștinismul ? 1978 Frica in Occident (XIV-XVIII). Membru al Institut de France (Academie des Inscriptions et Belles Lettres) din 1988. 1987 (lucrare colectivă) Eu cred 1985 Durerile timp. Istoria de plăgi și calamități în Franța (sub conducerea lui Jean Delumeau. 1990 Mărturisirea și iertare. creștinismului și creștinismul. 1983 Cazul Luther. 1978 Povestea a poporului creștin (sub conducerea) 1979 O cale de istorie. profesor la College de France (1975–1994). dacă Yves Lequin). Președinte al Comite național de la commemoration de l'Edit de Nantes. Sentimentul de securitate în Occident de odinioară. 1974 legat Editie: Italia: de la Renaștere la Secolul Luminilor. iudaismului și islamului. 1923) a fost Director al Centre Armoricain de Recherches Historiques (1964– 1970). profesor de istorie modernă la Universitatea Paris I (1970–1975). dificultățile de confesiune (XIII-XVIII).humanitas.douăzecea).ro/jean-delumeau . Patru secole de istorie (secolul al saisprezecelea . Vinovăția în Vest (XIII-XVIII). 1976. 1988 Civilizația Renașterii în 1973 Catolicism între Luther și Voltaire. protestantismului. 1983 Prima Împărtășanie. Lucrări: Viața economică și socială din Roma. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. 1971 Italia Botticelli Bonaparte.Jean Delumeau. director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes (1963–1978). 1981 Pescuit și frică. 1987 Garanții și a proteja. 19911 1 http://www. Moartea a abundenței. 1957-1959 Nașterea și afirmarea Reformei. 1989 Istoria părinții de la autor (sub conducerea lui Jean Delumeau dacă Daniel Roche). 1990 Roma în secolul al XVI-lea. Date despre autor: Jean Delumeau (n.

. Punctul de plecare. unde ar putea fi localizat și bineînteles multa mitologie. Pentru realizarea recenziei am ales lucrarea . În final este suștinută ideea de inexistentă a Paradisului. datorită faptului că istoria paradisului. căreia i se adaugă rând pe rand o serie de concepții.mânios” care îi alungă pe strămoși din rai. astfel eliminându-se și percepția față de creatorul . .Grǎdina desfǎtǎrilor. Autorul reușește să sintetizeze o vastă cantitate de informații și să pună cap la cap elemente venite din perioade diferite. Grădina Desfătărilor ”. O Istorie a paradisului. Pe parcursul lucrării încetul cu încetul. Este subliniată pe tot parcursul lucrării tendința diverselor personaje de a-i atribui un caracter material Paradisului. iar in cele din urma ajunge sa se estompeze. baza este Geneza. și incapacitatea de întelegere din punct de vedere metaforic. a paradisului pierdut a suscitat atenția istoricilor și nu numai o bună bucată de timp. perceptii despre cum ar putea să arate Paradisul Terestru. trecând de la o perioadă la alta putem observa că ideea de materialitate scade treptat. precum și diferite concepții care la un moment dat converg sau dimpotrivă sunt întrutotul contrare..

cel de-al treilea cer”. evreii și ulterior creștinii. În acel loc de așteptare.O istorie a Paradisului. Pe durata multor secole. Vom vedea pe parcurs că precizările geografice indicate in Geneză au dat naștere mai ales în secolele al XVI-lea și al XVII-lea la o bogată literatură. Editura Humanitas. la care ajungeau doar cei care aveau o învestire excepționala. păstrat în starea sa dintîi. au apărut însă opinii diferite. precizată și îmbogațita de multe alte texte. Grǎdina desfǎtǎrilor. al căror soroc se credea a fi apropiat. mobilizând comori de erudiție.. Bucure şti. paradisul se îndepărtase de pământul nostru după primul păcat și fusese înălțat la ceruri. timp de aproape trei milenii. În cadrul acestei concepții generale. pag.2 Capitolul II. trăiau Enoch și Ilie care. se găsea intr-un loc retras al pământului. și având un înger drept călăuză. n-au pus la îndoială caracterul istoric al povestirilor din Geneză privitoarea la grădina minunată pe care Dumnezeu a ivit-o in Eden. Paradisul ca loc de aşteptare Evreii și creștinii au crezut multă vreme ca paradisul terestru a existat cu adevărat. mai exact în . 1997. Editura Humanitas. în care fusese răpit Sfântul Pavel. pag. al erei noastre. până în secolul al VI-lea și chiar până in secolul al VIII-lea. 7-8 Jean Delumeau. paradisul. al șaptelea cer ” al fericirii veșnice și al vederii lui Dumnezeu. cuvântul paradis.3 2 3 Jean Delumeau. oriunde s -ar fi aflat. deși nu muriseră. 1997. Dupa unii. Timp de veacuri. 24 . Dar din epoca vechiului legămant evocarea paradisului propusă de cartea Genezei a fost confirmată. Bucure şti. și care nu trebuie confundat cu . După alții. fără nici un epitet desemnează înainte de toate grădina desfătărilor unde au trăit Adam și Eva. multi dintre ei și-au imaginat chiar că paradisul continuă să existe pentru cei drepți ca loc de așteptare înintea învierii și Judecații de Apoi. La majoritatea autorilor epocii patristice. nu mai erau văzuși de cei vii.Capitolul I Amalgamul tradiţiilor:de la Moise şi Homer la Sfântul Toma d΄Aguino. cu puține excepții.. Grǎdina desfǎtǎrilor. Domnul Dumnezeu a sădit o gradină în Eden Paradisul a fost la început și apoi o lungă perioadă de vreme un paradis terestru.O istorie a Paradisului.

Regatul Preotului Ioan.O istorie a Paradisului. stăruitoare. și că se aflau acolo locuri binecuvântate. spațiul intermediar. Bucure şti. 1997. cu toate că devenise inaccesibilă. latinii luau cunoștința de existența unui suveran creștin care îsi exercita autoritatea asupra unui ținut învecinat cu țara negrilor si pe care erau înclinați să-l confunde cu împăratul Etiopiei. Grǎdina desfǎtǎrilor. unde cei drepți așteptau învierea s-a șters din imaginarul creștin. pag. (Succesul unui fals). Grǎdina desfǎtǎrilor. 1997. pag. S-a păstrat însă mai multă vreme convingerea că grădina Edenului. XII-lea. ale sec. al XII-lea și a supraviețuit până in sec. al XVIIlea. Numele Jean (Ioan) era deformarea din franceză a lui Zan. datorită legăturilor prilejuite de cruciade. Î-a fost atribuită pesemne calitatea de preot fiindcă la urcarea sa pe tron fusese hirotonisit diacon. care era de fapt numele Suveranului Etiopiei.67 . fie din pricina insularității sau datorită ambelor motive la un loc.Capitolul III. unde cei îndrazneți.O istorie a Paradisului. aceleia mai vechi. Legenda lui s-a născut se pare la începutul sec. niște tărâmuri fericite și minunate. În Evul Mediu timpuriu. Cel mai celebru din aceste ținuturi desăvârșite a fost regatul Preotului Ioan. s-a adăugat de-a lungul anilor. Din primele decenii. dobândind astfel bogății fabuloase. Editura Humanitas. Bucureşti.37 Jean Delumeau. Fie din pricina vecinătății paradisului. nu erau la fel de inaccesibile. Paradisul terestru şi geografia medievalǎ. continuau să existe. după care paradisul terestru continua să existe. dacă paradisul terestru era pe viitor interzis. n-a dispărut de pe pământ. O nouă credință. Editura Humanitas.4 Capitolul IV . Acestei credințe i s-a adăugat o alta. care a impulsionat marile descoperiri geografice. Se credea că împrejurimile paradisului. ar fi putut ajunge. aceste locuri ar fi păstrat ceva din stările privilegiate ale grădinii Edenului. pe planeta noastră într-un loc devenit inaccesibil din cauza păcatului originar. În sarcina noastră stă tocmai reconstituirea dublei geografii.5 4 5 Jean Delumeau.

Creatorul îi spuse primului Om care-l privea fermecat: Adam pregatitu-ți-am acest loc De putere dumnezeiască. pag. darurile și privilegiile de care Adam si Eva s-au bucurat în grădina Edenului. iar pe de altă parte imaginează ținuturi fericite. și la stânga și la dreapta Asemenea autorilor de mistere. Alte ținuturi imaginare Insule paradisiace Îndelungata perioadă a Evului Mediu. unde se conservă rămașițele ispititoare ale paradisului pierdut. de mâna. Grǎdina desfǎtǎrilor. omul s-a simțit fericit” În Misterul Vechiului Testament. Ei s-au întrebat de asemenea în ce condiții ar trăi urmașii acestora dacă păcatul originar nu ar fi stricat totul. comentatorii Genezei nu conteneau sa amintescă avantajele. .O istorie a Paradisului. demn de cele mai nostalgice regrete și un prilej de evocare a unei fabuloase plăsmuiri a trecutului.6 6 Jean Delumeau. De îndată ce a deschis ochii. și arătându-i paradisul terestru. Paradisul terestru ajunsese sub pană un ținut utopic. Capitolul X. Editura Humanitas.163 . ne ofera cazul exemplar al unei dialectici care păstrează pe de o parte credința în supraviețuirea pe pământ a unei grădini interzise a Edenului. unde te vei bucura De plăceri fără seamăn Aici îți vei avea lăcașul În acest frumos paradis terestru Unde vei avea slavă și plăcere În toate părțile. îl vedem pe Dumnezeu luându-l pe Adam. 1997. Bucure şti..Capitolul V. accesibile acelor temerari.

Era bineînteles. Deși de cele mai multe ori paradisul la modul general a fost perceput greșit este de urmarit constructivitatea pe care o are căutarea lui continuă care până la urmă indiferent de modul de afirmare. dar nu dispăruse. era păzit de un heruvim cu sabie. Hărțile îl localizau undeva într -un colț retras din Răsărit. a paradisului în mentalul colectiv. este sesizată evoluția treptată pornind de la Geneză. fiind înconjurat de o centură de foc. inaccesibil. in Europa creștină. iar Exploratorii Renașterii au crezut că au ajuns în locuri care păstrau însa aspect și urme ale stărilor privilegiate din minunata grădină a Edeneului. În Evul Mediu.Concluzie. Călatorii încercau să ajungă până la el. în definitiv rezidă din dorința interioară a omului de a reîntregi creația dinaintea căderii. Pe percursul lucrării Grădina Desfătărilor. se credea ca paradisul terestru se afla încă pe pământ. .