You are on page 1of 7

5. SOLICITĂRI COMPUSE. Materiale cu rezistenţă mică la tracţiune. Forfecare cu torsiune.

Încovoiere cu torsiune Comprimarea barelor scurte de rigiditate mare Încovoierea cu compresiune (sau tracţiune) apare în acele cazuri când bara este încărcată cu o forţă axială aplicată excentric Se consideră o secţiune oarecare de la bara arătată în figura 1,a. Eforturile secţionale, în orice secţiune, se reduc la componentele N, Mz şi My. Relaţiile dintre eforturile secţionale şi forţa exentrică, în raport cu axele z şi y, sunt N = - F; Mz = - F.yF; My = F.zF. (.1)

Într-un punct curent de coordonate (z,y) cele trei eforturi N, Mz şi My produc individual tensiuni normale σ x . Tensiunile date de cele trei eforturi în punctul de coordonate z şi y sunt M z N M y σ N = ; σ M z= z ; σ M y = y . (.2) A Iz Iy Fig.1 Suprapunerea efectelor conduce la expresia tensiunii normale în punctual de coordinate z şi y

σx = σ N +σM +σM = −
z y

F FyF y Fz F z F⎛ y y z z⎞ − − = − ⎜1 + F2 + F2 ⎟ ⎜ A Iz Iy A⎝ iz iy ⎟ ⎠

(.3)

unde iy şi iz sunt razele principale centrale de inerţie ale secţiunii transversale. Relaţia (.3) poate determina tensiunile în orice punct din secţiunea dată când sunt cunoscute coordonatele punctului şi mărimea forţei F. Pentru σ = 0 rezultă ecuaţia axei neutre y y z z (4) 1 + F2 + F2 = 0 . iz iy Axa neutră este o linie dreaptă , care intersectează axele sistemului de referinţă în punctele D şi E de coordonate
2 ⎛ iy ⎞ ⎜ D(z D , y D ) = D⎜ − ,0 ⎟ ⎟; ⎝ zF ⎠

⎛ iz2 ⎞ ⎟. − 0 , E (zE , yE ) = E⎜ ⎜ yF ⎟ ⎝ ⎠

(5)

Axa neutră împarte secţiunea în două zone, într-una în care se dezvoltă tensiuni normale de compresiune şi una mai mică cu tensiuni de Fig.2 tracţiune (fig.2). Tensiunile normale, maximă şi minimă, se găsesc în dreptul celor mai îndepărtate puncte, 1 şi 2, de axa neutră (.4), obţinute cu relaţiile y y z z ⎞ F⎛ σ 1, 2 = ± ⎜ 1 + F 2 1, 2 + F 21, 2 ⎟ . (6) ⎟ A⎜ i i z y ⎝ ⎠ Proprietăţile axei neutre sunt: 1. axa neutră împarte secţiunea transversală în două zone în care se dezvoltă tensiuni normale de compresiune şi de tracţiune (fig.2);

vor fi stabilite în exemplele următoare. Determinarea formei sâmburelui central la diverse tipuri de secţiune se va stabili în aplicaţiile următoare. z = b/2 (i).b).3 Aplicaţia 2 Să se construiască sâmburele central la secţiune circulară de diametru d (fig.3. atunci punctul de aplicaţie al forţei este pe axa z în punctul C de coordonate 2 3 zC = −i y /(b / 2) = −(bh 12) /(b / 2) = −b / 6 / şi yC= 0. În figurile 3. obţinute prin identificarea termenilor din ecuaţia (4) şi (i). 3.a) Rezolvare: Punând condiţia ca axa neutră să coincidă culatura 1 – 4. Conturul sâmburelui central se determină determinând locul geometric al punctelor de aplicaţie al forţei de compresiune atunci când axa neutră rămâine tangentă la conturul secţiunii. z = d/2. 5.3. Cunoaşterea acestei zone este importantă pentru barele confecţionate din materiale care rezistă mai puţin la tracţiune .a). Sâmbure central este o zonă din secţiunea de capăt a barei în care trebuie să se găsească punctul de aplicaţie al forţei de compresiune excentrică pentru ca în secţiunile transversale să apară numai tensiuni normale de compresiune. b) c) d) Fig. Ţinând cont de simetria secţiunii se poate a) trasa conturul sâmburelui central.2.3.d sunt reprezentate forma sâmburelui central la secţiunilor confecţionate din profilele I şi U. 4. Materiale cu tensiuni de tracţiune slabe În figura 4 unt prezentate cazurile posibile de compresiune a unui stâlp de secţiune dreptunghiulară cu o forţă aplicată pe una dintre axele principale de inerţie şi reprezentarea grafică a distribuţiei tensiunilor. poziţia axei neutre este în cadranul opus locului unde suportul forţei intersectează secţiunea transversală. forţa se află pe axa y în punctul B de coordonate zB = 0 şi y B = −iz2 /(h / 2) = − h / 6 . prin identificare cu ecuaţia (4) se obţin coordonatele punctului de aplicaţie al forţei F.Trecere axei neutre din poziţia verticală. ca de exemplu.5) arată că. 2 z F = −i y / z = − d / 8 unde i y = I y / A = d / 4 şi z = d/2. dacă coordonatele punctului de aplicaţie tind spre infinit atunci poziţia axei neutre se apropie de centrul de greutate al sec’iunii transversale şi invers. un cerc de diametru d/4. relaţiile (. Considerând axa neutră tangentă şi perpendiculară în punctul 1 (fig. dacă axa neutră se roteşte în jurul unui punct atunci forţa se deplasează pe o dreaptă . dacă forţa F se deplasează pe o dreaptă. sâmburele central va fi un cerc de diametru d/8.b). poziţia axei neutre nu depinde de mărimea forţei F când în calcule se neglijează greutatea proprie a barei. Aplicaţia 1 Să se construiască forma sâmburelui central la suprafaţa dreptunghiulară b x h (fig. la poziţia orizontală 4 – 3.3.c şi 3. punctul de aplicaţie al forţei se deplasează pe dreapta BC. 1 – 4. Rezolvare: Întrucât secţiunea transversală are simetrie cilindrică. . În mod similar când axa neutră y = h/2 coincide cu latura 4 – 3. axa neutră se roteşte în jurul unui punct şi reciproc. Simetria suprafeţei dreptunghiulare conduce la forma de romb a sâmburelui central (fig.

d) Dacă forţa de compresiune se află în afara zonei sâmburelui central în orice secţiune transversală (fig. Când ez > L/6. solicitat la compresiune de o forţă aplicată la distanţa a de marginea secţiunii (fig. BL ⎝ L⎠ unde B este lăţimea fundaţiei (fig. b) Dacă forţa de compresiune se află în interiorul zonei sâmburului central (fig. ecuaţiile de echilibru se pot scrie .a) Când forţa este aplicată în centrul de greutate al secţiunii de capăt (fig.a sau fig. A hb F 6M • alta în care apar tensiuni de tracţiune .a) BL ⎝ L⎠ şi minimă Fu ⎛ e ⎞ (. iar axa neutră se suprapune peste latura secţiunii dreptunghiulare.5).5 L − 3ez = 3a (fig. σ c = − − 2 . în zona în care nu apar tensiuni de tracţiune pot apărea fisuri. σ t = − + 2 unde M = FzF.4 c) d) Dacă materialul stâlpului nu poate prelua tensiuni de tracţiune. A hb a) b) Fig. tensiunile normale de compresiune sunt uniform distribuite pe secţiune şi egale cu σ = − F / A.5B ( L − 2ez ) 3BL (8) În caz general. c) Când forţa de compresiune se aplică pe conturul sâmburelui central în secţiune apar numai tensiuni de compresiune σ = −2 F / A (fig.b) ⎜1 − 6 z ⎟ .d) apar două zone: F 6M • una în care se dezvoltă tensiuni normale de compresiune. În figura 5 se prezintă un stâlp realizat din material care nu rezistă la tracţiune. şi secţiunea este dreptunghiulară lungimea a) b) distribuţiei triunghiulare se micşorează la Fig. axa neutră nu intersectează secţiune transversală a stâlpului. Tensiunile din stâlp sunt numai de compresiune care în valoarea absolută una este maximă iar alta minimă.b).b) unde a = ( L / 2) − ez iar maximul tensiunii va fi σ s2 = σ max = 2 Fu 2F = u .7.4.b).4.5. când ez< L/6 unde L este lungimea fundaţiei în direcţia excentricităţii ez distribuţia tensiunii este trapezoidală cu un maxim F ⎛ e ⎞ σ s1 = u ⎜1 + 6 z ⎟ (.c). Distribuţia tensiunii sub fundaţie este trapezoidală dacă excentricitatea ex a rezultante forţei Fu este în interiorul zonei sâmburelui central sau triunghiulară dacă este înafara zonei sâmburelui central.5.7. Astfel. 1.4.a).4.5 l u = 1. Zona de tracţiune este numită zonă pasivă iar cea solicitată la compresiune zonă activă. când secţiunea are axa z axă de simetrie.4.

condiţia de rezistenţă este 4 T Mt τ max = τ f + τ t = + ≤ τa . ⎟. Mt = FR. (15) 3 A Wt Când spira este de secţiune circulară cu diametrul d. tensiunile τf şi τt sunt coliniare şi se obţine relaţia τ = τ f + τt . torsiune şi încovoiere: N = Fsin α. numărul de spire active n şi unghiul de înfăşurare α.9) Au ∫ σηdA = σ max lu Au ∫η 2 dA = σ max lu I n = Nez (. Tensiunea rezultantă se obţine prin compunerea pe baza regulii paralelogramului: 2 τ = τ2 f + τ t + 2τ f τ t cos α . Mi = FRsin α.7 Aceste eforturi dezvoltă tensiuni tangenţiale care în punctele de la interior şi exterior se adună algebric (13). se poate neglija iar cos α ≈ 1 iar solicitările care predomină sunt: T = F.2 R ⎠ . respectiv pătrată de latură a atunci relaţia (15) are forma 16 FR ⎛ d ⎞ FR ⎛ a ⎞ τ max = 1+ (16) τ max = 4. sin α ≈ 0. Mt = FRcos α. forfecare. Întrucât.13) Fig.12) Dacă α = 0. tensiunea tangenţială este maximă. T = F cos α. Întrucât la interiorul spirei.8 3 ⎜1 + (17) ⎟.5.10) în care Sn este momentul static al secţiunii de lucru iar In este momentul de inerţie axial al secţiunii de lucru în raport cu axa neutru (fig.6 Arcuri elicoidale cu spire strânse.N = ∫ σdA = Au σ max lu Au ∫ηdA = σ max lu S n = Fu (.b). La arcurile cu spire strânse unghiul de înfăşurarea α are valori de 10o …30o. Prin solicitarea la compresiune cu o forţă F a unui arc în spiră apar: compresiune. unghiul de înfăşurare este mic. Elementele unui arc sunt: forma şi dimensiunile secţiunii spirei. Sn (. 3 ⎜ πd ⎝ 3R ⎠ a ⎝ 3. În figura 6 este arătată o secţiune în care se dezvoltă momentul de torsiune Mt şi forţa de forfecare T prin tensiunile τf de forfecare şi τt de torsiune. (. raza de înfăşurare R. Distanţa ez = In = lu − a . (14) Fig. ( .11) Solicitări compuse τ – τ În categoria aceasta se încadrează solicitările compuse de forfecare cu torsiune (la arcuri cilindrice cu spire strânse) sau cele de forfecare după două direcţii.

cauzată de solicitare de torsiune. Pentru a evalua efectul simultan al tensiunii de încovoiere şi al tensiunii de torsiune se izolează un element de material (fig. (24) σ max + 4τ max 2 Cunoscând valorile pentru tensiunile principale se poate scrie condiţia de rezistenţă folosind una din teoriile de rezistenţă. Acest element este în stare plană de tensiune. Fiecare dintre aceste tensiuni (23) pot fi mai mici decât tensiunea admisibilă pentru tipul corespunzător de deformaţie. respectiv. Tensiunea admisibilă pentru oţelurile de arc este τa = (400 … 800) MPa. (21) respectiv . respectiv τ max = 4. ds = U= ∫ 2 2GI t GI t 0 în care f este săgeata arcului . (23) τ max = t .Dacă se neglijează solicitarea de forfecare. relaţiile (16) şi (17) devin mai simple τ max = 16 FR /(πd 3 ) . pe baza criteriului al III-a a tensiunilor tangenţiale maxime σ 1 − σ 3 ≤ σ a . Tensiunea maximă de torsiune şi tensiunea maximă de încovoiere au loc la suprafaţa arborelui (fig. 8. Wz Wp se determină tensiunea normală σ datorită încovoierii şi tensiunea de forfecare τ datorită torsiunii. σ max = Fig. Totuşi efectul lor simultan poate fi periculos pentru arbore. substituind valorile tensiunilor principale se obţine condiţia de rezistenţă . Mărimea tensiunilor principale sunt σ 1 = σ max + 1 2 1 2 2 .8 Tensiunile tangenţiale datorită forfecării sunt de obicei neglijate la proiectarea arborilor întrucât aceste tensiuni sunt mult mai mici decât tensiunile tangenţiale datorită torsiunii. cea cu secţiune pătrată (It = 0. Din egalarea celor două mărimi. σ max + 4τ max 2 σ2 = 0.8) cu formulele Mi M .b) în jurul punctului cel mai solicitat din secţiune.141a4). Pe cele patru feţe acţionează tensiunile de forfecare iar pe două acţionează şi tensiuni normale. (22) f = f = Gd 4 Ga 4 SOLICITĂRI COMPUSE σ – τ În general tensiuni normale şi tangenţiale se întâlnesc la solicitarea de încovoiere.5 FR 3n . Le şi U.18) . În practică. respectiv energia de deformaţie 1 πF 2 R 3n M t2 F⋅ f (.8FR / a 3 pot fi utilizate la o dimensionare iar după adoptarea dimensiunii efectuare verificării cu relaţiile (16) sau (17). Astfel. se determină cu teorema lui Clapeyron. σ 3 = σ max − 1 2 1 2 2 . se obţine săgeata arcului Le = f = 2πFR 3n . GI t 2π R n (19) (20) Pentru spira de secţiune circulară (It = πd4/32). Le = U. Săgeata arcului . se obţine 64 FR 3n 44. torsiunea este însoţită frecvent şi de încovoiere se întâlneşte la arbori pe care sunt montate: roţi dinţate roţi de curea etc. unde lucrul mecanic .

600 = 18.5 ⋅105 N ⋅ mm .9). Să se verifice rezistenţa arborelui. 7 ⋅105 N ⋅ mm .105 N. ⎟ = ⎜ + σ 4 ⎜W ⎟ ⎜W ⎟ p ⎝ z⎠ ⎝ ⎠ Întrucât.75M t2 ≤ σ a (29) Un exemplu va fi folosit la stabilirea etapelor de calcul la un arbore. 5) Substituind valoarea lui Mi şi Mt în relaţia (27) se obţine σ ech = 32 22. 3 π ⋅ 90 Prin urmare tensiunea calculată este mai mică decât tensiunea admisibilă. Wp = 2Wz pentru secţiunea circulară şi secţiunea inelară . 3) Se trasează diagrama de încovoiere din planele vertical şi orizontal. se obţine ⎛ Mt ⎞ ⎛ Mi ⎞ ⎜ ⎟ ≤ σa . M iH = 22.mm. Pentru calculul arborilor se poate utiliza şi teoria de rezistenţă energetică modificatoare de formă. ℓ = 500 mm. Exemplul 4 O roată de curea are greutatea de G = 1200 N şi diametrul de D = 800 mm. verticală şi orizontală.V 2 . Momentul de încovoiere total se determină cu relaţia Mi = (M ) + (M ) 2 i . 4) se determină momentul de încovoiere total maxim 2 2 M i = M iH + M iV = 105 22.5 MPa . 7 2 + 182 ⋅105 = 40. Se cunoaşte σa = 45 MPa. (25) Substituind în (25) valorile lui σmax şi τmax definite de relaţiile (24). . Forţele din curea sunt de 2F = 6000 N şi F = 3000 N. σa = 45 MPa. După aceea este necesar ca să se traseze diagramele momentelor de încovoiere în cele două plane. în cele două plane. rezultă ( III ) ech ( III ) σ ech = 2 2 (26) 1 (M i )2 + (M t )2 ≤ σ a .H i . Soluţie: Etapele de calcul sunt: 1) Determinare momentului de torsiune şi trasarea diagramei lui. (28) Momentul de încovoiere Mi (28) se introduce în condiţia de rezistenţă (27). fiecare din aceste forţe se descompun în câte două componente în lungul celor două direcţii. Mt = 6000. Condiţia de rezistenţă în acest caz este (V ) σ ech = 1 Wz M i2 + 0.9 şi forţa de 9000 N în plan orizontal. Ea este montată pe un arbore cu diametrul de 90 mm la mijlocul deschiderii (fig. teoria a V-a. Momentul maxim.2 2 σ ech = σ max + 4τ max ≤σa . (27) Wz Dacă forţele de încovoiere nu sunt în acelaşi plan. este în dreptul roţii: M iV = 3 ⋅105 N ⋅ mm . greutatea în plan vertical Fig. 2) Descompunerea forţelor în cele două plane: vertical şi orizontal: Asupra arborelui acţionează.600 – 3000.52 + 32 = 22.

vor avea următoarele mărimi a) Fig. Mt. σ ech (7. unde eforturile secţionale sunt: Ty = F.10) de la o bară de secţiune dreptunghiulară în dreptul căreia s-au stabilit componentele efortului secţional: N. 3) se calculează tensiunile corespunzătoare eforturilor secţionale şi se reprezintă diagramele de distribuţie în secţiune. se obţine F = 12793 N. 04 ⋅10−3 F . B = σ ech.1) 2 = 9.231 şi k2 = 0. Caracteristicile secţiunii sunt: geometrice ale A = bh = 5400 mm2. = 2.b. . Fig. Tz. Din condiţia de rezistenţă. F = σ ech . unde k1 = 0.10−4 F .103 mm3.a.11 b) τ fy = M 3 Ty 570 F = 7. Calculul de rezistenţă cuprinde: 1) se consideră o secţiune (fig. braţele manetoanelor de la arborele cotit. Barele de secţiune dreptunghiulară solicitate compus se întâlnesc sub formă de braţe de manivelă. Să se determine mărimea forţei F. 04 ⋅10−3 F . 04 ⋅10−3 F . 2) se calculează caracteristicile geometrice ale secţiunii: A.Bare de secţiune dreptunghiulară solicitate compus. 4) sunt stabilite tensiunile echivalente.38 ⋅10 −3 F .1⋅10−3 F .1⋅10−3 F . Tensiunile în punctele: B: C: F: σ ech . Wy şi Wt. My. cuţite de strunjit etc. 78. τ C = τ b = 3. Wz. în punctual C. σ max ≤ σ a . H = σ H = σ F = −7.86. ( III ) −3 σ C = 7.10 Exemplul 5 Pârghia cotită de secţiune dreptunghiulară (h = 90 mm. σ z = z = 3 Wz 81 ⋅10 2 A τt = M t 270 F = = 3. Wt = k1hb2 = 74876 mm3. Tensiunea maximă are loc în punctul C. Diagramele de tensiuni sunt arătate în figura 10. Wt 74836 τ b = k2τ t = 3. 6 ⋅10−3 F . Tensiunea maximă se compară cu tensiunea admisibilă. în general secţiunea periculoasă. Tensiunile maxime. 04 ⋅10−3 F . b = 60 mm) arătată în figura 10. Soluţie: Secţiunea periculoasă este în încastrare. cu ajutorul teoriilor de rezistenţă. Mz = F(2a – b/2) = 570F. Wz = (bh2/6) = 81.04) 2 + 4(3. dacă se consideră σa = 120 MPa şi a = 300 mm. Ty. D = σ B = σ D = σ z = 7. normală pe planul ei.C = F ⋅ 10 σ ech . este acţionată de forţa F. Mt = F(a-b/2) = 270F. Mz.