You are on page 1of 9

Decodificatoare - demultiplexoare

5. Decodificatoare - demultiplexoare
Problema 1. Să se implementeze un decodificator BCD-7 segmente. Funcţiile specifice fiecărui segment se implementează după cum urmează: • X1 cu MUX4:1; • X2 cu MUX8:1; • X3 cu porţi ŞI-NU; • X4 cu MUX4:1 şi porţi ŞI-NU; • X5 cu MUX2:1; • X6 cu porţi SAU-NU; • X7 cu MUX2:1 şi arbori binari. Rezolvare: Afişajul cu 7 segmente şi simbolurile afişate sunt următoarele:

Rezultă tabelul de adevăr corespunzător: abcd 0000 0001 0010 0011 0100 0101 0110 0111 1000 1001 1010 1011 1100 1101 1110 1111 • X1 X1 1 0 0 0 1 1 1 0 1 1 0 1 1 0 1 1 X2 1 0 1 1 0 1 1 1 1 1 1 0 1 0 1 1 X3 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 0 X4 0 0 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 0 1 1 1 X5 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1 X6 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 X7 1 0 1 1 0 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1 0

Tabelul se grupează câte 4, iar intrările multiplexorului sunt:

1

Decodificatoare .demultiplexoare I 0 = c + d . X 3 = a b + bc + bd + a cd + acd + a cd + acd = = a b ⋅ bc ⋅ bd ⋅ a cd ⋅ acd ⋅ a cd ⋅ acd 2 . I1 = cd . I 3 = cd • X2 • X3 Forma minimă a funcţiei rezultă din diagrama Karnaugh. I 2 = cd .

Decodificatoare . I3 = c + d = c ⋅ d • X5 I 0 = b d + cd = d ⋅ b + c I1 = bcd ( ) 3 . I1 = cd . I 2 = 1 .demultiplexoare Implementarea corespunzătoare este: • X4 I 0 = c .

Decodificatoare .demultiplexoare • X6 X 6 = a b + ab + cd + a c + ad = = a + b + a + b + c + d + (a + c ) + a + d ( ) ( ) ( ) ( ) • X7 4 .

iar adresa este 011. Indexul ieşirii activate este determinat de adresa pe 3 biţi. dacă DCD este validat. atunci ieşirea O3 va fi 0. Să se implementeze funcţia f=P0+P1+P5+P6 cu un decodificator 3:8 cu validare şi ieşiri active pe 0.Decodificatoare . Rezolvare: Decodificatorul activează (dacă ieşirile sunt active pe 0. 5 . De exemplu. atunci setează 0) o singură ieşire din 8. toate celelalte ieşiri fiind 1. Problema 2.demultiplexoare X 6 = a b + cd + a c + bd + bc + bcd În soluţia dată arborele va începe cu variabile b.

Decodificatoare . Rezultă: Problema 3. Să se implementeze funcţia f=P1+P4+P5+P9+P14 cu decodificatoare 3:8 cu validări şi ieşiri active pe 0. Rezolvare: Din definiţia funcţiei se observă că apar termeni de ordin mai mari decât 7 care nu pot fi implementaţi în mod convenţional cu un singur decodificator 3:8. Astfel. 6 . ieşirile se adună simplu cu ajutorul unei porţi SAU conform termenilor prezenţi în definiţia funcţiei. Rezultă schema: Problema 4. ieşirile corespunzătoare termenilor care apar în forma cu Si a funcţiei se înmulţesc la ieşire cu ajutorul unei porţi ŞI-NU. În aceste cazuri se impune extinderea capacităţii de decodificare. Pentru implementarea funcţiei este necesar să se introducă termeni canonici de tip Si în ecuaţia iniţială de definiţie: f = P0 + P1 + P5 + P6 = P0 ⋅ P1 ⋅ P5 ⋅ P6 = S0 ⋅ S1 ⋅ S5 ⋅ S6 Astfel. Rezolvare: DCD cu ieşiri active pe 1 implementează termeni canonici de tip Pi la ieşiri. Să se implementeze funcţia f=P2+P4+P6+P7 cu un decodificator 3:8 cu validare activă pe 0 şi ieşiri active pe 1. spre deosebire de cazul cu ieşiri active pe 0.demultiplexoare Din modul de funcţionare se remarcă faptul că DCD cu ieşiri active pe 0 implementează termeni canonici de tipul Si = Pi .

grupat în două grupuri egale de câte 8 rânduri. c şi d). dar au numai 2 adrese care sunt decodificate la 4 ieşiri. iar apoi cu DCD2:4 cu validare activă pe 0 şi ieşiri active pe 1. Rezolvare: DCD2:4 sunt similare cu cele 3:8. Dacă a=1. care rămâne constantă pentru toate liniile dintr-un grup (similar ca şi la MUX2:1). termenii cu număr de ordin 0-7 vor fi implementaţi de un DCD3:8. este nevoie de extinderea capacităţii de decodificare folosind aceeaşi metodă ca şi în Problema 4. iar al doilea va furniza termenul canonic corect. Pentru cele două variante de implementare rezultă schemele: 7 . Problema 5. iar printr-un inversor adiţional va dezactiva al doilea DCD3:8. se procedează în mod identic ca şi în cazul unui singur DCD3:8.Decodificatoare . Datorită faptului că în expresia funcţiei apar termeni de ordin mai mare decât 3. dar jumătaţi diferite de tabel. adică se introduc termenii de tip Si în expresia funcţiei şi se înmulţesc ieşirile corespunzătoare cu ajutorul unei porţi ŞI-NU. iar termenii 8-15 de un alt DCD3:8 identic. atunci a=0 va activa primul DCD3:8.demultiplexoare Indiciul spre modul de extindere îl dă tabelul de adevăr. Cea mai simplă metodă de alegere implică utilizarea validării decodificatoarelor. La un moment dat vor exista perechi de termeni canonici care provin de la aceeaşi combinaţie de adrese. Alegerea dintre cele două ieşiri echivalente se va face cu ajutorul variabilei a. Termenii canonici dintr-o jumătate de tabel pot fi implementaţi direct cu un singur DCD3:8. Ambele decodificatoare au ca biţi de adresă variabilele care fac selecţia între ieşiri (b. Deosebirea dintre cele două grupuri este dată de variabila cea mai semnificativă (de ex. Pentru a obţine funcţia. a). atunci primul DCD va fi dezactivat. Să se implementeze funcţia f=P1+P3+P6+P7 cu decodificatoare 2:4 cu validare şi ieşiri active pe 0. De exemplu pentru bcd=100 vor fi activate ieşirile O4 de pe ambele decodificatoare. Dacă termenul canonic implementat este din gama 0-7 şi validarea decodificatoarelor este activă pe 0. Astfel.

având ieşirile active pe zero şi două validări dintre care una activă pe 1 şi cealaltă activă pe 0. 8 . Să se implementeze un demultiplexor cu 16 canale cu ajutorul unor decodificatoare 3:8. Rezolvare: Codul Gray este o metodă de numărare la care două rânduri consecutive din tabelul de adevăr se diferenţiază printr-un singur bit. Să se implementeze un convertor de cod pe 3 biţi din Gray în BCD cu decodificatoare 3:8 având validările şi ieşirile active pe 0.Decodificatoare .demultiplexoare Problema 6. Corespondenţa între codul BCD (Binary Coded Decimal – codul de numărare obişnuit) şi codul Gray este dată în următorul tabel: abc 000 001 010 011 100 101 110 111 Se observă următoarele egalităţi: ⎧x = a ⎪ ⎨ y = P2 + P3 + P4 + P7 ⎪z = P + P + P + P 1 2 6 7 ⎩ xyz 000 001 011 010 110 100 101 111 Implementarea cu DCD3:8 rezultă: Problema 7.

acesta va avea nevoie de 4 biţi de adresă. După extinderea capacităţii de decodificare singura problemă rămâne găsirea unei intrări potrivite pentru intrare. atunci acestea vor fi validate şi ieşirea O10 este forţată în 0. Ieşirea activată echivalentă va fi O10. Dacă la G2 se aplică 1.Decodificatoare . Astfel. Rezultă următoarea schemă: Funcţionarea circuitului se poate urmări dacă de exemplu se consideră abcd=1010.demultiplexoare Rezolvare: Demultiplexorul este un comutator cu adresă care comută o singură intrare la una din ieşirile posibile în funcţie de o adresă. atunci decodificatoarele nu sunt validate şi ieşirea O10 va fi în starea 1. 9 . Pentru extindere se poate folosi oricare dintre intrările de validare. Dacă se consideră un DMUX cu 16 canale. şi d selectează ieşirile O2. Se observă că orice valoare se aplică la intrările G2. circuitul implementează funcţia de DMUX1:16. iar a activează al doilea DCD. Acest lucru se face prin extinderea capacităţii de decodificare. În acest caz variabilele b.c. Pentru a implementa acest DMUX1:16 cu DCD3:8 este nevoie sa definim cele 4 adrese şi 16 ieşiri posibile. această valoare va fi transmisă la ieşirea selectată prin adresa abcd. Dacă se aplică 0 la intrările de validare G2 ale decodificatoarelor.