Dragii mei copii în Cristos

,

fie că sunt departe, fie că sunt aproape, eu mă gândesc mereu la voi. Am doar o singură dorinţă, aceea de a vă şti fericiţi pe pământ şi în ceruri. Acest gând, această dorinţă, m-a determinat să vă scriu această scrisoare. Dragii mei, simt cât de greu e să fiu departe de voi şi faptul că nu vă văd şi nu vă aud mă face să mă simt cum nu vă închipuiţi. Din această cauză am vrut să vă scriu aceste rânduri acum o săptămână, dar n-am reuşit pentru că am fost foarte ocupat. Cu toate că mai sunt doar câteva zile până mă întorc, vreau să vă anunţ venirea mea măcar în scris dacă nu pot personal. unt cuvintele celui care vă iu!eşte într-un mod deose!it în "sus Cristos şi care are datoria de a vă vor!i ca un adevărat părinte. #mi daţi voie, nu-i aşa$ %eţi fi atenţi şi veţi pune în practică tot ceea ce vă voi spune, nu-i aşa$. %-am mai spus că voi sunteţi şi veţi fi mereu în gândurile mele. Deci, cum vă spuneam, într-una din serile trecute, când mă retrăgeam în camera mea şi mă pregăteam să mă odihnesc, am început să-mi fac rugăciunile învăţate de la mama mea. #n acel moment nu ştiu dacă în somn sau distras din rugăciunile mele, mi se părea că vedeam în faţa mea doi dintre !ăieţii care veneau în trecut la &ratoriu. 'nul dintre aceştia, apropiindu-se de mine şi salutândumă afectuos, îmi spuse( - Ah, Don )osco, mă cunoaşteţi$ - Da, te cunosc, i-am răspuns. - *i vă mai amintiţi încă de mine$ adăugă acel om. - De tine şi de toţi ceilalţi. +u eşti %alfre şi veneai la &ratoriu înainte de ,-./. puneţi-mi, continuă %alfre, vreţi să vedeţi tinerii care erau în &ratoriu pe vremea mea$ - Da, arată-mi-i, i-am răspuns, îmi va face multă plăcere. *i %alfre îmi arătă toţi tinerii care arătau la fel ca în acele vremuri. 0i se părea că mă aflu în vechiul &ratoriu în timpul unei pauze. 1ra

o atmosferă veselă, dinamică, plină de viaţă. 'nii alergau, alţii săreau... #ntr-un loc se 2ucau de-a !roasca, într-altul de-a !ara ruptă şi fot!al. #ntr-un loc erau adunaţi un grup de tineri care erau a!sor!iţi de povestea pe care le-o spunea un salezian, în altă parte un animator încon2urat de alţi tineri, 2ucau de-a măgarul z!urător şi meseriile. e cânta, se râdea în toate părţile şi peste tot vedeai animatori şi salezieni încon2uraţi de tineri care se z!enguiau !ucuroşi. e vedea că între tineri şi uperiorii lor era un raport cordial, plin de înţelegere. 1u eram foarte încântat de ceea ce vedeam, iar %alfre îmi spuse( - %edeţi( familiaritatea duce la iu!ire şi iu!irea duce la înţelegere. Acesta este lucrul care deschide inimile iar tinerii vor!esc deschis fără să le fie teamă de animatori şi de salezieni. Astfel sunt foarte deschişi la f. povadă şi în afara ei, ascultă spusele acelora care îi iu!esc. #n acel moment se apropie de mine un alt vechi elev, care avea !ar!a al!ă, şi îmi spuse( - Don )osco, vreţi să-i cunoaşteţi mai !ine şi pe tinerii care sunt acum în &ratoriu$ 3acest om cu !ar!ă era )uzzetti 4iuseppe5. - Da, i-am răspuns, pentru că nu i-am mai văzut de o lună. *i mi-i arătă. %ăzui &ratoriul şi pe voi toţi care eraţi în pauză, dar nu mai auzeam strigăte de !ucurie, cântece6 nu mai vedeam acel dinamism, acea atmosferă plină de viaţă care era prezentă în prima scenă. #n activităţile şi privirea multor tineri se citea o plictiseală, o o!oseală, o supărare, o neîncredere de mă durea sufletul. 1 adevărat că am văzut şi mulţi care alergau, se 2ucau fără nici o gri2ă. Dar alţii, şi nu puţini, stăteau singuri, rezemaţi de ziduri, prinşi de gânduri rele, alţii stăteau pe scări, pe holuri pe !alconaşele de pe partea grădinii, ca să se sustragă de la recreaţia comună, câţiva se plim!au în grupuri, şuşotind între ei, aruncând priviri suspicioase şi răutăcioase în 2ur6 uneori zâm!eau, dar erau zâm!ete însoţite de priviri care nu numai că dădeau de !ănuit, dar te făceau să crezi că şi fântul Alois ar fi roşit dacă s-ar fi aflat în prea2ma lor. Chiar şi printre cei care se 2ucau, erau unii atât de nepăsători că se vedea clar că nu le făcea plăcere acest lucru. - Aţi văzut elevii dumneavoastră$ 0ă între!ă vechiul meu elev. - #i văd, i-am răspuns suspinând. - Cât de diferiţi sunt faţă de noi, cei care eram odată... e7clamă vechiul elev. - Da, din păcate... ce atmosferă de indiferenţă. - *i de aici se trage răceala multora în a primi fintele acramente, negli2area practicilor de pietate în )iserică şi în alte locuri, faptul de

a nu sta cu plăcere în locuri unde 8rovidenţa Divină îi copleşeşte cu multe haruri pentru !inele corpului, al sufletului şi al intelectului. "ar de aici faptul de a nu mai fi fideli vocaţiei lor, de aici nerecunoştinţa faţă de salezieni, de aici lucrurile făcute în secret, murmurările şi toate celelalte consecinţe negative. - #nţeleg, înţeleg, i-am răspuns. Dar cum pot să-i readuc pe calea cea !ună pe aceşti tineri atât de dragi mie, pentru ca ei să poată regăsi vechea vivacitate, !ucurie, deschidere$ - Cu iu!ire9 - "u!ire$ Dar tinerii mei n-au fost iu!iţi suficient$ +u ştii că eu îi iu!esc. +u ştii cât am suferit pentru ei şi câte am îndurat de-a lungul a :/ de ani şi cât voi mai îndura şi voi mai suferi încă9 Câte lipsuri, câte umilinţe, câte o!stacole şi persecuţii am îndurat ca să le pot oferi lor hrană, adăpost, învăţători şi mai ales linişte sufletească. Am făcut tot ce-am ştiut şi ce-am putut pentru aceştia care reprezintă însuşi scopul vieţii mele. - ;u mă refer la dumneavoastră9 - Dar la cine$ <a aceia care cola!orează cu mine$ Directori, prefecţi, profesori, asistenţi$ ;u vezi că se sacrifică pentru a studia şi pentru a munci$ Cum îşi petrec anii tinereţii pentru aceia pe care 8rovidenţa Divină li i-a încredinţat$ - %ăd, ştiu, dar asta nu a2unge( lipseşte esenţialul. - Deci, ce lipseşte$ - =aptul că tinerii nu tre!uie numai să fie iu!iţi, ci ca ei înşişi să ştie că sunt iu!iţi. - Dar nu au ochi să vadă$ ;u sunt destul de inteligenţi$ ;u văd că tot ceea ce se face este pentru ei şi pentru iu!irea lor$ - ;u, vă repet, asta nu este de a2uns9 - Atunci, ce-ar mai tre!ui$ ă înţeleagă că participând la lucrurile plăcute tinerilor, fiind iu!iţi în toate acestea, vor tre!ui să înveţe să vadă dragostea chiar şi în acele lucruri care în mod normal nu le plac, cum ar fi( disciplina, studiul, mortificaţia, şi să înveţe să facă aceste lucruri cu iu!ire. - 17plică-te mai !ine9 - 8riviţi tinerii în pauză. Am privit şi am spus( - Ce este aşa de interesant de văzut$ - unt mulţi ani de când educaţi tinerii şi nu înţelegeţi$ 8riviţi mai !ine9 'nde sunt educatorii$ Am privit şi am văzut că foarte puţini educatori erau în mi2locul tinerilor şi încă mai puţini participau la distracţia lor. 1ducatorii nu mai erau sufletul recreaţiilor, o !ună parte se plim!au şi vor!eau între ei fără să fie atenţi la ceea ce făceau copiii6 unii priveau recreaţia fără să se gândească la tineri6 alţii priveau de la o aşa

mare distanţă încât nici nu-şi dădeau seama când cineva făcea un lucru rău6 câte unul îi atenţiona, dar într-un mod ameninţător, dar şi acesta foarte rar. 1ra câte un educator care ar fi dorit să intre în câte un grup de tineri, dar văzui că aceşti tineri încercau în mod sistematic să se îndepărteze de el. Atunci acel prieten îmi spuse( - #n trecut în &ratoriu, dumneavoastră nu eraţi tot timpul în mi2locul tinerilor, mai ales în recreaţie$ %-amintiţi acei ani frumoşi$ 1ra ca un >colţ de 8aradis>, o perioadă de care ne amintim mereu cu plăcere, pentru că dragostea era regula noastră, iar noi pentru dumneavoastră nu aveam nici un secret. - Desigur9 Atunci totul era !ucurie pentru mine iar pentru tineri, un impuls pentru a mi se alătura, a-mi vor!i şi a-mi asculta cu mare interes sfaturile, pentru a le pune în practică. Acum însă, vezi$ Audienţele continue, afacerile tot mai multe şi sănătatea mea nu-mi mai permit aceasta. - )ine( dacă dumneavoastră nu puteţi, de ce educatorii nu vă urmează e7emplul$ De ce nu insistaţi, de ce nu le cereţi să-i trateze pe tineri cum îi trataţi dumneavoastră$ - 1u vor!esc, mă străduiesc, dar din păcate mulţi dintre ei nu mai sunt capa!ili să se sacrifice asemenea celor din trecut. - Deci, negli2ând lucrurile mici îşi pierd semnificaţia lor şi cele mari şi acestea mici. ă iu!ească ceea ce iu!esc tinerii, căci astfel şi tinerii vor iu!i ceea ce place educatorilor. #n acest mod, eforturile nu vor mai fi aşa de mari. Cauza acestei schim!ări în &ratoriu este faptul că unii copii şi tineri nu sunt apropiaţi de educatorii lor. #n trecut aveam toţi inimile deschise educatorilor, tinerii iu!eau şi ascultau cu promptitudine, dar acum educatorii sunt consideraţi ca fiind superiori şi nu fraţi şi prieteni, cum ar tre!ui6 le este frică de ei şi îi simpatizează prea puţin. De aceea, dacă vor să devină o singură inimă şi un suflet din iu!ire pentru "sus tre!uie să rupă !ariera fatală a neîncrederii şi să o înlocuiască cu o confidenţă cordială. *i deci ascultarea să educe tinerii aşa cum o mamă îşi educă copilul. Astfel în &ratoriu va domni pacea şi !ucuria de altă dată. - *i deci cum să facem să rupem această !arieră$ - =amiliaritate, apropiere de tineri, mai ales când aceştia sunt în pauze. =ără apropiere nu poate fi demonstrată iu!irea şi fără a arăta că iu!eşti, nu se vor apropia de tine, nu se va a2unge la confidenţă. Cine vrea să fie iu!it, tre!uie mai întâi să arate că iu!eşte. Cristos sa făcut om cu oamenii şi ne-a iz!ăvit de păcate. "ată maestrul confidenţei, al familiarităţii. 'n profesor care este văzut numai la catedră, e profesor şi atât, dar dacă iese în recreaţie cu elevii, devine ca un frate. Dacă unul e văzut numai predicând de

la pupitru, nu vei spune altceva decât că îşi face datoria, dar dacă spune o vor!ă !ună şi în recreaţie, va fi cuvântul celui care iu!eşte. Câte convertiri nu au adus anumite cuvinte ale sale spuse din când în când la ureche vreunui tânăr în timp ce se distra. Cine ştie că este iu!it, iu!eşte şi cine este iu!it o!ţine totul, în special din partea tinerilor. Această confidenţă formează o legătură activă între tineri şi salezieni. "nimile se deschid, fac cunoscute nevoile şi defectele lor( această iu!ire îi face pe animatori să treacă cu vederea o!oseala, plictiseala, ingratitudinile, lipsurile şi negli2enţa tinerilor. "sus Cristos nu rupe trestia care este de2a frântă pentru a o arunca nici nu stinge luminiţa care pâlpâie. "ată modelul vostru9 Deci, dacă se vrea ca &ratoriul să recapete fericirea de altă dată, tre!uie să se revină la vechiul sistem şi anume( ca animatorul să fie totul pentru toţi, gata oricând să asculte orice nelămurire şi nemulţumire din partea tinerilor, să fie numai ochi şi urechi în a le urmări comportamentul. ă pună suflet în a le insufla un !ine spiritual şi temporal, acelora pe care Dumnezeu i-a încredinţat. Atunci inimile nu vor mai fi închise şi nu vor mai e7ista secrete care ucid. Doar în caz de imoralitate va tre!ui ca animatorii să fie de neînduplecat. 0ai !ine rişti să dai afară un nevinovat decât să ţii un vinovat. Animatorii să-şi facă strict datoria în a-i informa pe salezieni de toate acele lucruri care ştiu că sunt o ofensă adusă lui Dumnezeu. Atunci am între!at( - *i care este acest mi2loc important pe care tre!uie să-l folosim ca să triumfe o asemenea familiaritate, o asemenea iu!ire şi confidenţă$ - &!servarea precisă a regulilor &ratoriului. -*i nimic altceva$ - Cel mai !un fel de mâncare la un prânz, este !una dispoziţie, veselia. *i în timp ce vechiul meu elev termina de vor!it, iar eu continuam să mă uit cu vădită părere de rău la acea pauză, încetul cu încetul mă simţii cuprins de o mare o!oseală, care creştea din ce în ce mai mult. Această o!oseală mă aduse într-un punct când, nemaiputând rezista, m-am mişcat puţin şi mi-am revenit. tăteam în picioare lângă pat. 8icioarele îmi erau umflate şi mă dureau aşa de tare încât nu mai puteam sta drept. 1ra foarte târziu,

astfel că mersei la culcare, hotărât să le scriu dragilor mei fii aceste rânduri. Aş vrea să nu am aceste vise pentru că mă o!osesc prea mult. #n ziua următoare mă simţii foarte o!osit şi de-a!ia aşteptam să vină seara ca să mă odihnesc. Dar iată că imediat ce m-am aşezat în pat, reîncepu visul. Aveam dinainte curtea, tinerii ce sunt acum în &ratoriu şi acelaşi vechi elev de la &ratoriu. Am început să-l între!( - Ceea ce mi-ai spus, eu am să le transmit salezienilor şi educatorilor mei6 dar tinerilor din &ratoriu, ce ar tre!ui să le spun$ #mi răspunse( - Ca ei să recunoască cât de mult salezienii şi educatorii se străduiesc şi învaţă din iu!ire pentru ei, deoarece dacă n-ar fi să facă aceasta pentru !inele lor, nu s-ar mai supune la atâtea sacrificii6 să-şi amintească faptul că umilinţa este izvorul liniştii şi al păcii6 să ştie să suporte defectele celorlalţi, deoarece în lume nimeni nu e perfect, doar în cer6 să înceteze lamentările, pentru că acestea răcesc inimile şi mai ales, să caute să trăiască în harul lui Dumnezeu. Cine nu este împăcat cu Dumnezeu, nu este împăcat cu sine însuşi şi nu este împăcat nici cu ceilalţi. - +u îmi spui, deci, că printre tinerii mei e7istă dintr-aceia care nu sunt împăcaţi cu Dumnezeu. - Aceasta este în primul rând cauza supărării, printre altele pe care dumneavoastră le ştiţi de2a şi pe care nu tre!uie să vi le spun eu, la care tre!uie găsit un remediu. Căci, de fapt, nu are încredere, cel care are secrete de ascuns, cel care se teme ca nu cumva aceste secrete să fie aflate pentru că îi este ruşine şi se simte vinovat. #n acelaşi timp, dacă în inima sa nu este împăcat cu Dumnezeu, se simte mereu neliniştit, neascultător, se enervează pentru orice, i se pare că orice lucru duce la ceva rău şi pentru că nu iu!eşte, crede că nici animatorii nu-l iu!esc. - Dar totuşi, dragul meu, nu vezi cât de mulţi se spovedesc şi se împărtăşesc în &ratoriu$ - 1 adevărat că vin mulţi la f. povadă, dar ceea ce le lipseşte cu desăvârşire multor tineri care se spovedesc, este faptul de a fi constanţi în propunerile pe care le iau. e spovedesc, dar de fiecare dată se repetă aceleaşi lipsuri, aceleaşi ocazii !une amânate, aceleaşi o!iceiuri proaste, aceleaşi păcate, aceeaşi negli2enţă cu privire la ceea ce au de făcut. Astfel se continuă luni de-a rândul, chiar ani. unt spovezi care nu au valoare, deci nu aduc pace, iar

dacă un tânăr ar fi dus la 2udecată în faţa lui Dumnezeu în acel moment, ar fi o adevărată catastrofă. - *i dintr-aceştia sunt mulţi la &ratoriu$ - 8uţini, în comparaţie cu numărul mare de tineri care este în cartier. -8riviţi. ?i mi-a indicat cu degetul. 0-am uitat şi rând pe rând am văzut acei tineri. #n aceştia, chiar dacă erau puţini, am văzut lucruri care m-au dezamăgit până în adâncul sufletului. ;u vreau să le aştern pe hârtie, dar când mă voi întoarce vreau să le spun personal, acelora la care se referă. Acum, vă spun doar că e timpul să ne rugăm şi să luăm hotărâri ferme, nu numai în cuvinte ci şi în fapte6 să arătăm că acei <uigi Comollo, Dominic avio, =rancesco )esucco3cei mai !uni copii din &ratoriu5, mai trăiesc şi astăzi printre noi. #n final îl între!ai pe acel prieten( -;u mai ai să-mi spui nimic$ - 8redicaţi tuturor, mari şi mici, să îşi amintească de-a pururi că sunt fiii 0ariei A2utorul Creştinilor. Că ea i-a adunat ca să-i ferească de pericolele lumii, ca să se iu!ească precum fraţii, ca să-l slăvească pe Dumnezeu şi pe ea, prin comportamentul lor e7emplar. Că f. =ecioară este cea care le dă pâine şi mi2loace de a învăţa, mi2locindu-le haruri e7traordinare. ă-şi aducă aminte că se află în a2unul săr!ătorii 0ariei A2utorul Creştinilor şi că doar cu a2utorul său poate să cadă acea !arieră a neîncrederii, pe care Cel @ău a ştiut să o înalţe între uperiori şi tineri şi de care ştie să se folosească pentru a distruge unele inimi. -*i vom reuşi să îndepărtăm această !arieră$ - Da, !ineînţeles, atâta timp cât cei mari şi cei mici vor fi gata să sufere umilinţe în numele iu!irii pentru f. =ecioară şi vor pune în practică ceea ce eu le-am spus. #n timp ce continuam să privesc tinerii şi spectacolul celor pe care îi vedeam îndreptaţi spre drumul pierzaniei, simţii o durere în piept, ce mă trezi. Conclud( ştiţi ce vrea de la voi acest sărac !ătrânel care pentru tinerii săi dragi şi-a trăit întreaga viaţă$ ;imic altceva, în afară de a vă face datoria, ca astfel să se reîntoarcă zilele fericite ale &ratoriului de altă dată. Ailele pline de iu!ire şi de confidenţă creştină între tineri şi educatori, zilele în care era prezent spiritul de ră!dare şi de a suporta pe celălalt în numele iu!irii lui "sus Cristos, zilele inimilor deschise cu simplitate şi candoare, zilele carităţii şi adevăratei !ucurii pentru toţi.

Am nevoie de consolarea voastră dându-mi speranţa şi promiţândumi că veţi face tot ceea ce vă spun, pentru !inele sufletelor voastre.%oi nu vă daţi !ine seama cât noroc aţi avut pentru că aţi fost adăpostiţi în &ratoriu. #n faţa lui Dumnezeu vă spun( e de a2uns ca un tânăr să intre într-o casă saleziană, căci f. =ecioară îl ia imediat su! deose!ita sa protecţie. Baideţi să ne punem de acord. 0ila celor care comandă şi mila celor care tre!uie să asculte, să facă să domnească între noi spiritul f. =rancisc de ales. &, dragii mei fii, se apropie timpul în care va tre!ui să mă despart de voi şi să plec spre eternitate. (Nota secretarului său - în acest moment Don Bosco se opri din dictat; ochii i s-au umplut de lacrimi nu din părere de rău, ci datorită unei inefabile duioşii care se observă din privirea şi timbrul vocii sale. După câteva momente continuă Deci eu doresc să vă las pe voi fie salezieni, fie educatori, fie iu!iţi tineri, să urmaţi calea lui Dumnezeu, pe care el însuşi vă doreşte. C #n acest scop fântul 8ărinte 8apa pe care l-am vizitat vineri, D mai, vă transmite din inimă !inecuvântarea sa. #n ziua ăr!ătorii fintei =ecioare 0aria, A2utorul Creştinilor, mă voi afla cu voi în faţa icoanei mult iu!itei noastre 0ame. Aş vrea ca această mare săr!ătoare să se cele!reze cu mare solemnitate. ăr!ătoarea fintei =ecioare A2utorul Creştinilor tre!uie să fie preludiul săr!ătorii eterne, pe care va tre!ui să o cele!răm într-o zi, împreună, uniţi în 8aradis. Al vostru mult iu!it prieten în Cristos, don )osco

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful