OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII DE TRANSPORT

PROBLEMA CLASICĂ DE TRANSPORT - echilibrată Din trei centre de distribuţie A1, A2 şi A3 urmează să se transporte marfă la beneficiarii B1, B2, B3 şi B4. Costurile unitare de transport de la cele trei centre de distribuţie la cei patru beneficiari, disponibilul de marfă al fiecărui centru şi necesarul fiecărui beneficiar sunt indicate în tabelul următor. Să se determine soluţia optimă de transport, adică aceea prin care se satisfac toţi beneficiarii cu costuri totale de transport minime. - Euro j i A1 A2 A3 Necesar tone B1 30 10 30 50 B2 20 20 50 25 B3 20 30 20 15 B4 40 40 10 10 Disponibil tone 70 10 20 100

I. Găsirea unei soluţii de bază. a) Metoda Nord-Vest (colţurilor Vest) – presupune:

∑ x ij = a i şi
i =1

m

∑x
j=1

m

ij

= b ij , cu condiţia ca:

∑∑ c
i =1 j=1

m

n

ij

× x ij să fie minim, tratarea efectuându-se prin compararea elementelor ai cu bj astfel:

- dacă a i < b j se alege a i ;

- dacă a i > b j se alege b j .
Se alege celula din colţul din stânga sus; se repartizează în celula aleasă cantitatea corespunzătoare (dată de min. dintre necesarul şi disponibilul celulei, de exemplu, la celula A1B1 se vor repartiza 50t, adică min. dintre 50-necesar şi 70-disponibil). Se efectuează apoi modificările asupra necesarului şi disponibilului: la A1 mai rămân 20t din 70 (prin trimiterea a 50t la B1), iar B1 nu mai are nevoie de marfă, deoarece a fost aprovizionat de la A1 cu 50t (se taie 50 de la necesar). B1 nu va mai avea nevoie să se aprovizioneze cu marfă de la A2 sau de la A3, astfel că vom trece - la A2B1 şi la A3B1. Se continuă procedeul, mergând din nou la celula NV, raportată la celulele rămase necompletate.

1

se satisface în primul rând acela care permite repartizarea celei mai mari cantităţi.Euro j i A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 B1 30 10 10 50 20 10 Soluţia de bază determinată presupune un cost total de transport de: C t = 30 × 30 + 20 × 25 + 20 × 15 + 10 × 10 + 30 × 10 + 10 × 10 = 2200 Euro c) 20 20 50 25 B2 25 20 30 20 15 B3 15 40 40 10 10 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 10 45 30 2 .j cu costuri minime de aceeaşi valoare. ..Euro j i A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 50 B1 50 20 20 50 25 5 B2 20 5 20 30 20 15 10 B3 5 10 40 40 10 10 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 20 5 10 Soluţia de bază determinată presupune un cost total de transport de: C t = 30 × 50 + 20 × 20 + 20 × 5 + 30 × 5 + 20 × 10 + 10 × 10 = 2450 Euro b) Metoda elementului minim pe linie – se lucrează pe linie. urmărindu-se satisfacerea punctelor i.j corespunzătoare celor mai mici costuri de pe fiecare linie i (se iau costurile în ordine crescătoare). până la epuizarea disponibilului liniei i. dacă sunt două puncte i.

b1 .a. .d.se ia x k1 = min(a k . j . i. ş.Metoda elementului minim pe coloană – se lucrează pe coloană.sau se suprimă coloana 1 şi se înlocuieşte a k prin a k .Euro j i A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 B1 30 10 10 50 40 10 Soluţia de bază determinată presupune un cost total de transport de: C t = 30 × 30 + 20 × 25 + 20 × 15 + 10 × 10 + 30 × 10 + 10 × 10 = 2200 Euro 20 20 50 25 B2 25 20 30 20 15 B3 15 40 40 10 10 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 10 45 30 3 .a k . .se alege c k1 = min c ij . b1 ) . în mod asemănător ca la metoda elementului minim pe linie.se suprimă linia k şi se înlocuieşte b1 prin b1 . .Euro j i A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 50 40 B1 40 10 20 20 50 25 B2 25 20 30 20 15 B3 15 40 40 10 10 5 B4 5 5 Disponibil tone 70 10 20 100 5 30 5 Soluţia de bază determinată presupune un cost total de transport de: C t = 30 × 40 + 20 × 25 + 40 × 5 + 10 × 10 + 20 × 15 + 10 × 5 = 2350 Euro d) Metoda elementului minim din întreaga matrice (metoda Houthakker) Principiul operativ al metodei este: .m. .

se alege cea care asigură repartizarea cantităţii maxime de transportat. dacă şi acestea sunt egale.1) linii şi coloane ajutătoare. marcate din programul iniţial pin valori diferite de 0. . b j } Dacă rezultă două sau mai multe diferenţe maxime egale. .se face diferenţa dintre cele mai mici costuri de pe fiecare linie şi de pe fiecare coloană.Euro j Disponibil B2 B3 B4 1 2 3 4 5 6 B1 i tone 30 20 20 40 70 A1 0 0 0 3 30 25 15 10 45 30 A2 A3 10 30 10 10 20 50 - 30 20 15 - 40 10 10 10 10 20 10 10 10 10 10 10 10 30 30 Necesar 50 25 40 10 tone 1 2 3 4 5 6 20 20 0 0 0 30 0 0 30 100 30 0 0 0 0 Soluţia de bază determinată presupune un cost total de transport de: C t = 30 × 30 + 20 × 25 + 20 × 15 + 10 × 10 + 30 × 10 + 10 × 10 = 2200 Euro II. Se aplică astfel: . . se introduc valorile potenţiale ui şi vj şi se rezolvă sistemul: ui + vj = cij. se alege cea corespunzătoare costului de transport minim. ţinând seama de regula: x ij = min{a i .se alege diferenţa cea mai mare şi se repartizează cantitatea de transport în căsuţa cu cel mai mic cost de pe linia sau coloana respectivă.e) Metoda diferenţelor maxime (Vogel) – determină de cele mai multe ori o soluţie de bază cât mai apropiată de soluţia optimă. Determinarea soluţiei optime Metoda distributiv-modificată (sau metoda potenţialelor) Pentru optimizarea soluţiei de bază găsite. cij – costurile corespunzătoare variabilelor din soluţia de bază. 4 .se ataşează la matricea iniţială (m + n .

Fiind un sistem cu (m+n) necunoscute şi cu (m+n-1) ecuaţii.dacă Gij ≥ 0. Noua căsuţă care va deveni ocupată este aceea pentru care coeficientul Gij este negativ şi are valoarea absolută cea mai mare.dacă Gij < 0. • acesta se adună.K ij 5 . Se obţine o altă soluţie mai bună care se verifică din nou prin aceeaşi metodă a potenţialelor până când la o anumită soluţie se obţine Gij ≥ 0.Kij). • se notează colţurile liniei poligonale alternativ cu „+” şi „-” începând cu „+” din locul de pornire. pentru orice i şi j soluţia de bază este optimă. adică ca o căsuţă care este liberă în soluţia de bază să devină ocupată în noua soluţie îmbunătăţită. Dintre elementele din colţurile cu „-” se alege cel mai mic. Se porneşte de la metoda Nord-Vest: v1 j i u1 u2 u3 A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 50 B1 50 20 20 50 25 . . Se determină în continuare matricea costurilor Kij (Kij = ui + vj) şi apoi matricea diferenţelor Gij (Gij = cij . Celelalte elemente ale soluţiei rămân neschimbate. . respectiv se scade din celelalte elemente de soluţie din colţuri. se rezolvă atribuindu-se unei valori oarecare o valoare arbitrară (de obicei se consideră u1 = 0). Prin introducerea unei noi variabile în bază este necesar ca o variabilă să părăsească baza şi să se modifice valoarea unora dintre variabilele rămase în bază.Euro v2 B2 20 5 20 30 20 15 v3 B3 5 10 40 40 10 10 v4 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 ⎧ u 1 + v1 = 30 ⎪ u + v = 20 ⎧ v1 = 30 2 ⎪ 1 ⎧ u1 = 0 ⎪v = 20 ⎪u 2 + v 2 = 20 ⎪ ⎪ ⎪ u 1 = 0 şi ⎨ ⇒ ⎨ u 2 = 0 iar ⎨ 2 ⎪ v 3 = 30 ⎪u = −10 ⎪ u 2 + v 3 = 30 3 ⎩ ⎪ ⎪ u 3 + v 3 = 20 ⎩v 4 = 20 ⎪ ⎪ ⎩ u 3 + v 4 = 10 Cu aceste valori se formează matricele: K ij = u i + v j . G ij = c ij . conform semnului din colţul respectiv. cu condiţia ca în vârfurile linie poligonale să avem elemente ale soluţiei iniţiale. Pentru determinarea variabilei care părăseşte baza se procedează în felul următor: • din locul corespunzător valorii ce are coeficientul Gij negativ şi valoarea absolută cea mai mare în soluţia de bază construim o linie poligonală închisă. soluţia de bază poate fi îmbunătăţită prin introducerea unei noi variabile xij în bază.

Euro v2 B2 20 20 50 20 (+) 5 (-) 25 20 30 20 v3 B3 5 10 15 40 40 10 v4 B4 10 10 Disponibil tone 70 10 20 100 B1 30 50 (-) 10 (+) 30 50 Se obţine noua soluţie: v1 j i u1 u2 u3 A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 50 B1 45 5 20 20 50 25 .Euro v2 B2 25 20 30 20 15 v3 B3 5 10 40 40 10 10 v4 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 Noua soluţie se va verifica în continuare. cu ajutorul valorilor potenţiale: 6 .Kij ui u1 = u2 = vj 0 0 v1 = 30 30 30 20 v2 = 20 20 20 10 v3 =30 30 30 20 v4 = 20 20 20 10 0 -20 10 0 0 40 Gij -10 0 0 20 20 0 u3 = -10 v1 j i u1 u2 u3 A1 A2 A3 Necesar tone θ = min{50.5} = 5 . în mod asemănător.

deci soluţia poate fi îmbunătăţită în continuare cu ajutorul linie poligonale. ⇒ ⎨u 2 = -20 iar ⎨ 2 ⎪u = -30 ⎪ v 3 = 50 ⎪u 2 + v 3 = 30 ⎩ 3 ⎪u 3 + v 3 = 20 ⎪ ⎩v 4 = 40 ⎪ ⎪ ⎩ u 3 + v 4 = 10 Cu aceste valori se formează matricele: K ij = u i + v j . j = 3.Euro v2 B2 20 20 50 25 25 20 30 20 v3 B3 40 (+) 40 5 (-) 10 10 15 v4 B4 10 10 Disponibil tone 70 10 20 100 B1 30 45 (-) 10 5 (+) 30 50 7 . G ij = c ij .5} = 5 .K ij Kij ui u1 = vj 0 v1 = 30 30 10 0 v2 = 20 20 0 -10 v3 =50 50 30 20 v4 = 40 40 20 10 0 0 30 0 20 60 Gij -30 0 0 0 20 0 u2 = -20 u3 = -30 Matricea Gij conţine elemente negative. care se construieşte în a doua soluţie începând cu căsuţa i = 1.⎧ u 1 + v1 = 30 ⎪u + v = 20 ⎧ v1 = 30 2 ⎪ 1 ⎧ u1 = 0 ⎪v = 20 ⎪ ⎪ u 2 + v1 = 10 ⎪ ⎪ u 1 = 0 şi ⎨ . v1 j i u1 u2 u3 A1 A2 A3 Necesar tone θ = min{45.

K ij Kij ui u1 = vj 0 v1 = 30 30 10 30 v2 = 20 20 0 20 v3 =20 20 0 20 v4 = 10 10 -10 10 0 0 0 0 20 30 Gij 0 30 0 30 50 0 u2 = -20 u3 = 0 Matricea Gij conţine numai elemente pozitive (Gij ≥ 0). noua soluţie: ⎧ u 1 + v1 = 30 ⎪u + v = 20 ⎧ v1 = 30 2 ⎪ 1 ⎧ u1 = 0 ⎪v = 20 ⎪ u 1 + v 3 = 20 ⎪ ⎪ ⎪ u 1 = 0 şi ⎨ . ⇒ ⎨u 2 = -20 iar ⎨ 2 ⎪ u =0 ⎪ v 3 = 20 ⎪ u 2 + v1 = 10 ⎩ 3 ⎪u 3 + v 3 = 20 ⎪ ⎩ v 4 = 10 ⎪ ⎪ ⎩ u 3 + v 4 = 10 Cu aceste valori se formează matricele: K ij = u i + v j . 8 . aşa că aceasta este soluţia optimă (finală) de transport care satisface toţi beneficiarii cu costuri totale minime: C t = 30 × 40 + 20 × 25 + 20 × 5 + 10 × 10 + 20 × 10 + 10 × 10 = 2200 Euro.Euro v2 B2 25 20 30 20 15 v3 B3 5 10 40 40 10 10 v4 B4 10 Disponibil tone 70 10 20 100 Se verifică.Se obţine noua soluţie: v1 j i u1 u2 u3 A1 A2 A3 Necesar tone 30 10 30 50 B1 40 10 20 20 50 25 . în mod asemănător. G ij = c ij .

precum şi costul unitar de transport sunt indicate în tabelul următor.055 Euro 9 . în care disponibilul este mai mare decât necesarul.neechilibrată - Pe baza unui contract de transport. Oferta şi cererea de marfă. I. A2. B6. B2. A3 la 6 detailişti B1. B3. Să se determine soluţia optimă de transport.1) Costul total de transport pentru soluţia de bază determinată este: C t = 24 × 30 + 14 × 30 + 21 × 25 + 22 × 5 + 16 × 70 + 19 × 25 + 23 × 25 + 11 × 10 = 4. B4. Ai A1 A2 A3 Necesar tone Bj B1 34 19 19 25 B2 32 21 23 50 B3 24 22 26 35 B4 14 14 26 30 B5 29 16 19 70 B6 30 17 11 10 220 Disponibil tone 80 100 60 240 Rezolvare: Se observă că este o problemă de programare liniară. un transportator auto trebuie să transporte marfă de la 3 en-grosişti A1. aceea prin care se satisfac toţi beneficiarii cu costuri de transport minime. aplicând metoda diferenţelor maxime pentru obţinerea unei soluţii de bază şi metoda distributiv modificată pentru obţinerea soluţiei optime. Găsirea unei soluţii de bază cu metoda diferenţelor maxime (vezi figura nr. Pentru rezolvare. B5. tip transport. se introduce un centru fictiv de consum şi nu se ţine seama de cheltuielile efectuate prin depozitarea mărfurilor nelivrate.PROBLEMA CLASICĂ DE TRANSPORT .

j i A1 A2 A3 Necesar tone 1 2 3 4 5 6 7 8 9 34 19 19 B1 25 25 0 0 0 0 0 0 0 32 21 23 B2 25 25 50 2 2 2 2 2 2 2 2 21 24 22 26 B3 30 5 35 2 2 2 2 4 14 14 26 B4 30 30 0 0 29 16 19 B5 70 70 3 3 3 3 3 3 30 17 11 B6 10 10 6 6 6 0 0 0 .Euro Disponibil B7 tone 20 20 0 240 80 100 60 240 1 14 14 11 2 10 2 8 3 5 1 8 4 5 3 0 5 6 7 8 9 3 0 3 0 2 4 21 23 21 10 .

II. G ij = c ij . Determinarea soluţiei optime cu metoda distributiv modificată ⎧u 1 + v 3 = 24 ⎪ ⎧ v1 = 19 ⎪u 1 + v 4 = 14 ⎪v = 23 ⎪u 1 + v 7 = 0 ⎪ 2 ⎪ ⎧ u1 = 0 ⎪v 3 = 24 ⎪u 2 + v 2 = 21 ⎪ ⎪ ⎪ u 1 = 0 şi ⎨u 2 + v 3 = 22 ⇒ ⎨u 2 = −2 iar ⎨ v 4 = 14 ⎪ v 5 = 18 ⎪u + v = 16 ⎪u =0 5 ⎩ 3 ⎪ ⎪ 2 ⎪ v 6 = 11 ⎪u 3 + v1 = 19 ⎪ ⎪v = 0 ⎩ 7 ⎪u 3 + v 2 = 23 ⎪ ⎩u 3 + v 6 = 11 Cu aceste valori se formează matricele: K ij = u i + v j .K ij Kij ui u1 = 0 u2 = -2 u3 = 0 vj v1=19 v2=23 v3=24 v4=14 v5=18 v6=11 v7=0 19 17 19 23 21 23 24 22 24 14 12 14 18 16 18 11 9 11 0 -2 0 15 2 0 9 0 0 0 0 2 Gij 0 2 12 11 0 1 19 8 0 0 2 0 Soluţia de bază determinată în prima etapă este optimă deoarece toate elementele matricei Gij sunt pozitive. 11 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful