C E R S E N I N

100 D E ANI DE LA JERTFA INGIN
ERULUIAVIATO AUREL R VLAICU

Revista For]elor Aeriene Rom#ne Nr. 5-6 (130-131)  2013 www.roaf.ro

PE R AS PER A AD AS TR A

SUMAR
AGENDA _ ________________________________4- 17 Un secol de aeronaUticĂ militarĂ ____ 19 - 23 DE 20 DE ANI CU OCHII PE CERUL ŢĂRII_ ____ 24 - 25 CU tricolorUl În cabinĂ___________________26 SINE ERROR_____________________________ 27 - 31 GENIŞTII LA SĂRBĂTOARE_________________ 32 -35 TRANSMISIONIŞTII LA SĂRBĂTOARE________ 36 - 41

Pagina 4

Pagina 17

Revistă editată de Statul Major al Forţelor Aeriene CONSILIUL EDITORIAL AL REVISTEI
PREȘEDINTE: general-maior NICULAE TABARCIA MEmBRI:
general-maior dr. Victor StrÎmbeanu general de brigadă COSTEL TĂTARU general de flotilă aeriană Constantin Dobre

CER SENIN, mai mUlt decÂt o Urare______ 42 - 53
poligonUl capU midia _ _______________ 54 - 58 TRAGERI CU RACHETE SOL-AER ___________ 59 - 63 BRIGADA 1 RSA – 40 DE ANI_ __________________64 AMPRENTĂ PESTE TIMP _ _________________ 65 - 67 ISTORIE CONTEMPORANĂ_ _______________ 68 - 69 TEHNOLOGIE AERONAUTICĂ______________ 70 - 71 PORTRET DE PROFESIONIST_______________ 72 - 73 INTERVIU_______________________________ 74 - 75 AVENTURI CU LIBELULA__________________ 76 - 77 psihologie aeronaUticĂ__________________78 cUvÂnt dUhovnicesc _____________________79 REMEMBER _____________________________ 80 - 81 INTERFERENŢE_ _____________________________82

CER SENIN

Pagina 26

MEMBRI ONORIFICI
DUMITRU AMARIEI PETRE BÂNĂ NIcOLAE RADU

Paginile 27 - 31

RedacŢia
SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: locotenent LAURA COZLOV
e-mail: lcozlov@roaf.ro

Paginile 59 - 63

REDACTOR: maistru militar clasa a II-a FLORIN BODEA PROCEsARE TEXTE: LEANA TUDORAN DTP & FOTOREpORTER : ADRIAN SULTĂNOIU
e-mail: asultanoiu@roaf.ro

COPYRIGHT:
Este autorizată orice reproducere, cu condiţia specificării sursei. NORME DE COLABORARE:

C OPERTA I: M O N UM E NTU L R I DIc AT Î N M E MO R IA AVIATO RU LU I A U R E L V L AIcU L A B Ă N E ȘTI ( FOTO : L AU R A COZLOV) C OPERTA IV: M ONUMENTUL ÎNcHINAT AVIATORULUI G HEORgHE B Ă NcI U LEScU L A R ÝMA Ř OV (R E PU b LIc A C E HĂ ) ( FOTO : G E LU MIRON) C OREc TUR A : C E NTRU L TE H N Ic-E DITOR IAL A R MATE I

ȘOSEAUA FABRIcA DE G LUcOZĂ NR . 2-4, SEcTOR 2, B UcUREşTI Telefon/Fax: 021/232.63.27; 021/232.21.83 int. 104,110 E-mail: cersenin@roaf.ro ISSN 1582-6317. B 916.10; C 3146.18

Cititorii pot trimite pe adresa redacţiei texte și fotografii care se încadrează în tematica revistei. Manuscrisele nu se înapoiază. Răspunderea juridică pentru conţi­nutul articolelor aparţine în exclusi­v itate autorilor, conform art. 206 CP.

Tipărit la CENTRUL TEHNIc - EDITORIAL AL ARMATEI sub comanda nr. xxxx/2013
Responsabilitatea privind tehnoredactarea revine în totalitate redacţiei Prezenta ediţie s-a încheiat la data de: 15.11.2013

AL

BILANŢUL AERONAUTICII MILITARE
Sfârşitul anului ce a marcat împlinirea unui secol de la apariţia primei Legi a Aeronauticii Militare impune un bilanţ. În registrul istoric al anului 2013 vor rămâne întipărite pentru totdeauna numeroasele momente în care noi, aviatorii militari de astăzi, ne-am oprit din tumultul zilnic pentru a ne îndrepta inima şi gândul spre cei care, pornind de la un vis, şi-au folosit geniul creator şi s-au înălţat pe aripile făurite de o idee... Dar, mai ales, spre cei care au pus acele aripi în slujba ţării, a apărării ei, luptând în cele mai mari conf lagraţii cunoscute de omenire. Este anul comemorării unui veac de când eroul nostru Aurel Vlaicu, aviator şi inginer, şi-a frânt aripile la Băneşti, pe 13 septembrie 1913, lăsând pentru veşnicie moştenire românilor Maşina de zburat cu un corp în formă de săgeată. Întâia misiune în folosul armatei realizată cu aparatul zburător al lui Vlaicu a consacrat această invenţie ca fiind primul avion militar din Armata României. Am aniversat împlinirea unui secol ce a acoperit capitole întregi de istorie, evenimente cruciale pentru destinul patriei noastre. Armata, cu toate componentele sale, cu toţi aceia care, prin alegerea deloc întâmplătoare a unei specialităţi militare, şi-au pus pasiunea şi profesionalismul în slujba împlinirii aspiraţiilor neamului românesc, a reprezentat în această perioadă seculară acel organism robust spre care s-au îndreptat încrederea şi speranţa poporului român la vremuri de răscruce, pe care s-au bazat conştiinţa şi voinţa naţională. O voinţă supremă a găsit în istorie locul şi rolul fiecărui militar care a aparţinut categoriei noastre de forţe, încă dinainte ca aceasta să se contureze în forma de astăzi. Mai mult sau mai puţin cunoscuţi, aviatori, artilerişti, rachetişti, radiolocatorişti, genişti, transmisionişti, eroi, strategi, inventatori, români care au cunoscut frontul au contribuit la păstrarea, fiecare în parte şi toţi împreună, a unei naţiuni, a unei limbi şi a unei culturi distincte pe meleagurile europene. Am marcat, în prima parte a anului, momentul ce a consfinţit înfiinţarea Aeronauticii Militare Române. Printr-o fericită coincidenţă, numeroase structuri esenţiale din compunerea Forţelor Aeriene – de aviaţie, radiolocaţie, rachete şi artilerie antiaeriene, s-au af lat, de asemenea, la ceas de sărbătoare. Acum, în cea de-a doua parte, Geniul Aeronautic şi Comunicaţiile Aero au aniversat 75 de ani de existenţă. O tradiţie şi o moştenire ce conferă nobleţe acestor structuri cardinale ale Forţelor Aeriene. A fost acordat Drapelul de Luptă Taberei de Instrucţie şi Poligonului de Trageri Sol-Aer „General de brigadă Ion Bungescu”, al cărei destin este legat de aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer. Acest an jubiliar pentru rachetiştii sol-aer a fost marcat şi de efectuarea primei trageri de evaluare cu sistemul de rachete HAWK. Anul 2013 a înregistrat, de asemenea, pe axa temporală, trecerea a două decenii de la înfiinţarea Centrului de Operaţii Aeriene şi a Statului Major al Forţelor Aeriene, două structuri concentrice care definesc categoria noastră de forţe. Şi, nu în ultimul rând, „ Cer Senin ”, publicaţia Statului Major al Forţelor Aeriene, împlineşte 15 ani de la apariţia primului număr. A fost un an de sărbătoare, un an în care evocarea înaintaşilor şi a realizărilor lor a scos în evidenţă datoria noastră morală de a continua îndelungatele tradiţii, care a dat un nou impuls dorinţei noastre de a reuşi, de a ne câştiga dreptul de urmaşi demni ai celor care au contribuit la păstrarea şi consolidarea valorilor naţionale. Pe lângă activităţile cotidiene, exerciţii de instruire şi misiuni interne şi internaţionale, operaţionalizări de tehnică şi misiuni umanitare, manifestările omagiale din anul 2013, a căror organizare şi desfăşurare au necesitat eforturi semnificative, ne-au trezit în suf let sentimente de mândrie şi bucurie, oferindu-ne imboldul către o perfecţionare continuă. Totodată, ne-au întărit credinţa în puterea şi importanţa spiritului de echipă pentru proiectarea spre viitor a propriilor ţeluri, a propriei identităţi. La trecerea într-un nou an, la trecerea aeronauticii române într-un nou secol, vă felicit pentru modul în care aţi reuşit să vă îndepliniţi misiunile încredinţate şi urez fiecăruia sănătate, putere de muncă, reuşite în plan profesional şi personal! Fie ca acest an să rămână o amintire bogată şi preţuită în inimile dumneavoastră, să menţină vie mândria că aparţineţi Forţelor Aeriene!

General-locotenent Dr. CÂRNU Fănică, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

|3

AGENDA

s e m n a r e a C O N T RA C T u l u i D E A C H I Z I Ţ IE P E N T R U AV I O A N E L E F - 1 6
„ Am perfectat toate formalităţile vizavi de începerea programului de înzestrare al Forţelor Aeriene cu avioane de vânătoare, avioane multirol, iar programul va începe în această toamnă prin modernizarea avioanelor pe care urmează să le achiziţionăm şi prin plecarea în Portugalia pentru pregătirea a circa 80 de persoane: piloţi, ingineri, personal tehnic. În ceea ce priveşte sosirea avioanelor în ţară, acest lucru se va face conform protocolului, după anul 2015, iar întreaga escadrilă cu capabilitatea de a executa misiuni aeriene până în 2017, când expiră resursa de zbor a avioanelor MiG-21 LanceR ”. MIRCEA DUŞA MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE  Guvernul României și cel al Republicii Portugheze au semnat contractul de achiziţie, în urma căruia 12 aparate F-16 modernizate, din excedentul Forţelor Aeriene Portugheze, vor intra în dotarea Forţelor Aeriene Române. După finalizarea negocierilor de ordin tehnic și financiar, contractul de achiziţie a fost semnat în urma obţinerii autorizaţiei de transfer din partea americană. Acest tip de autorizare, acordată de Congresul SUA, este obligatorie, înainte de încheierea oricărui contract. În perioada următoare, aeronavele vor fi modernizate, motoarele vor fi reparate capital și va începe pregătirea, în Republica Portugheză, a personalului român care va opera pe avioanele F-16 (9 piloţi și 75 de tehnicieni). Sosirea primelor aeronave în România este planificată în cursul anului 2016, urmând ca până la finalul lui 2017 să se realizeze capacitatea operaţională necesară serviciului de luptă, pe baza contractului încheiat cu Guvernul Republicii Portugheze și a contractelor succesive care vor fi încheiate cu Guvernul SUA. România va utiliza aceste avioane pentru întărirea securităţii spaţiului aerian naţional și creșterea nivelului de interoperabilitate cu forţele NATO.

O nouă aeronavă s-a alăturat flotei Forţelor Aeriene Române. Este vorba de cea de-a șasea aeronavă de transport scurt-mediu curier de tipul C-27J SPARTAN care a fost inaugurată în data de 10 octombrie, la Flotila 90 Transport Aerian, în prezenţa premierului Victor PONTA, a ministrului apărării naţionale, Mircea DUȘA , a șefului Statului Major General, generalul-locotenent dr. Ștefan DĂNILĂ, a unor înalţi demnitari și a presei din România. Aeronava este echipată pentru misiuni de evacuare medicală (MEDEVAC), fiind destinată intervenţiilor sanitare și de urgenţă.

pentru forţele aeriene române

AL Ş ASELEA S PAR TAN

Locotenent Laura COZLOV Bogdan ENACHI
Cu această ocazie, pe bretela din faţa hangarelor Flotilei 90 Transport Aerian a avut loc o expoziţie cu elicopterele și avioanele de transport operaţional ale aeroportului militar, destinate îndeplinirii misiunilor de evacuare medicală, transportului de trupe și materiale. Secretarul de stat al Ministerului Sănătăţii, Raed ARAFAT, în cadrul ceremoniei dedicate noii achiziţii, a precizat următoarele: „ România a devenit un exemplu pentru modul în care a reușit să creeze un sistem integrat prin care diferite instituţii se completează și funcţionează împreună, în folosul oricărui cetăţean care are nevoie de ajutor, indiferent cine este, unde este și când este nevoie de intervenţie. Anul acesta am avut dovezi clare, fie prin intervenţiile zilnice sau obișnuite care se fac cu elicopterele și avionul SMURD, fie prin intervenţiile deosebite în care a trebuit să apelăm la capacitate mult mai mare și să acţionăm alături de colegii de la Ministerul Apărării Naţionale, folosind avioane și mijloace speciale pentru a salva vieţi. Ca dotare și ca mod de intervenţie, România stă mult mai bine decât acum un an, doi sau trei. În fiecare zi există ceva nou care ne ridică nivelul și ne face într-adevăr un exemplu pentru alţii. Sper să rămânem alături pentru toţi cei care au nevoie de noi ”. În viitor se intenţionează achiziţionarea celui de-al șaptelea SPARTAN, care, spre deosebire de cele sosite până în prezent, va fi echipat pentru stingerea incendiilor.

4|

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA

P r i m a co n f e r i n ţ ă a A u to r i t ă ţ i i AERONAUTICE Militare Naţionale
Comandor Marius Drăghici
În perioada 29-30 octombrie 2013, sediul Statului Major al Forţelor Aeriene a găzduit prima conferinţă anuală a Autorităţii Aeronautice Militare Naţionale. Activitatea s-a înscris în planul de implementare și afirmare a funcţiunilor Autorităţii în domeniile reglementării, certificării, licenţierii, supervizării și siguranţei aeronautice. La conferinţă, alături de personalul structurii executive a Autorităţii și ai comandamentului Statului Major al Forţelor Aeriene, au participat reprezentanţi din bazele aeriene și Centrul de Operaţii Aeriene, precum și ai operatorilor aerieni militari din cadrul și din afara Ministerului Apărării Naţionale. Lucrările conferinţei au fost structurate de-a lungul a două zile cu teme distincte dedicate funcţiunilor specifice Autorităţii, respectiv siguranţei aeronautice. În prima zi au fost abordate teme de actualitate și perspectivă referitoare la organizarea și funcţionarea Autorităţii, cerinţe de certificare a personalului, tehnicii și infrastructurii aeronautice, managementul traficului aeerian, meteorologie și licenţierea personalului aeronautic.

S-au discutat subiecte referitoare la pachetul legislativ care va completa baza organizării și funcţionării Autorităţii și planurile în domeniul reglementărilor aeroanutice. Structura de certificare a prezentat implicaţiile implementării sistemului navigabilităţii la nivelul operatorilor aerieni de stat și reglementarea certificării și operării RPAS (Remotely Piloted Aircraft Systems). Au fost prezentate modificările normative și procedurale pregătite în domeniul licenţierii personalului aeronautic militar, împreună cu noua aplicaţie de testare computerizată. În domeniul managementului traficului aerian s-a pus accentul pe tendinţe și concepte noi dezvoltate pentru armonizarea reglementărilor aeronautice militare cu cele civile și implementarea în Forţele Aeriene a politicilor europene SES (Single European Sky). De asemenea, prezentările din domeniul ATM s-au referit și la aspectul implementării sistemelor de management al spaţiului aerian și îmbunătăţirii performanţei în aplicarea conceptului de utilizare flexibilă a spaţiului aerian. Cea de-a doua zi, a fost consacrată problematicii specifice domeniului siguranţei aeronautice, cu accent pe dezvoltarea sistemului managementului riscului operaţional pentru procesele de siguranţă aeronautică și a modelului de analiză a factorului uman în Forţele Aeriene. De asemenea, a fost înfăţișat și proiectul de constituire a unei biblioteci electronice de informare în domeniul Siguranţei Aeronautice, în scopul realizării obiectivelor fundamentale ale acestui domeniu, precum și monitorizării informaţiilor și măsurilor de siguranţă. Materialele prezentate s-au bucurat de interesul audienţei și au oferit o bună bază pentru dezbateri îndelungate și constructive. Din această perspectivă, prima conferinţă a Autorităţii Aeronautice Militare Naţionale poate fi considerată drept un succes. Conferinţa va deveni o formă permanentă, anuală de informare, consultare și dezbatere cu operatorii aerieni militari.

Vizită de lucru
DIN REPUBLICA MOLDOVA
Plutonier adjutant principal Mihaela VOICU
În perioada 13-14 noiembrie 2013, la sediul Statului Major al Forţelor Aeriene, reprezentanţii Centrului de Operaţii Aeriene au purtat discuţii cu cei ai Comandamentului Forţelor Aeriene din Republica Moldova, privind managementul şi controlul utilizării spaţiului aerian din cele două ţări, în vederea realizării schimbului de date despre situaţia aeriană.

Şeful delegaţiei Forţelor Aeriene din Republica Moldova, colonelul Ghenadie COJUHARI, şeful de stat major al Comandamentului Forţelor Aeriene, a fost însoţit de către locotenent-colonelul Valerian RUSU, şef al operaţiilor şi instrucţiei la aceeaşi structură, dar şi reprezentantul naţional privind discuţiile referitoare la implementarea sistemului NATO ASDE – Air Situation Data Exchange. Acest sistem este o poartă securizată privind traficul aerian care sprijină cooperarea dintre ţările membre NATO şi cele partenere. În acest sens, Republica Moldova a făcut o solicitare către NATO în anul 2011, în vederea afilierii la acest program, cerere care a fost validată în martie 2012. Agenda de lucru a fost una încărcată şi a cuprins prezentări din domeniul managementului şi controlului spaţiului aerian naţional conform cerinţelor internaţionale, al concepţiei de utilizare a spaţiului aerian într-un mod flexibil de către toţi utilizatorii de servicii aeriene (militari sau civili), susţinute de către căpitan-comandorul Doru MICU din AOC (Centrul de Operaţii Aeriene) şi de către colonelul Robert MANEA din partea COA-SMFA (Componenta Operaţională Aeriană din Statul Major al Forţelor Aeriene), în ceea ce priveşte acordul despre schimbul de date. Comandorul dr. Gabriel RĂDUCANU, comandantul AOC, a ţinut să precizeze că „obiectivul structurii militare pe care o conduce este de prevenire a unor acţiuni care să genereze incidente sau catrastrofe aviatice, iar pentru realizarea acestuia este necesară cooperarea în timp real, la nivelul schimburilor de date despre situaţia aeriană”. În martie 2010, Forţele Aeriene ale Republicii Moldova au semnat un acord cu Forţele Aeriene Române privind schimbul de informaţii despre aeronavele care zboară aproape de graniţă, schimb de date radar şi obligaţia de a oferi ajutor reciproc în caz de nevoie şi în viitoarele misiuni în care vor coopera. Invitat la discuţii, şeful SMFA, generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică, a amintit de „îndelungata cooperare dintre cele două state privind învăţământul în domeniul militar”. Martori sunt cei doi invitaţi, în sensul în care colonelul Cojuhari a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Apărare de la Bucureşti, iar locotenent-colonelul Rusu este absolventul Şcolii Militare de Ofiţeri a Forţelor Aeriene de la Boboc. „Cooperarea trebuie să se lărgească şi în alte domenii pentru a acoperi toate activităţile aeronautice pe care le desfăşoară cele două state” a continuat şeful SMFA.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

|5

AGENDA

ROMÂNIA LUI VLAICU {I VLAICU AL rOMÂNILOr

Locotenent Laura COZLOV Adrian SULTĂNOIU Laura COZLOV
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la trecerea la Escadrila din Ceruri a inginerului aviator Aurel Vlaicu. Premergător comemorării acestui centenar, Statul Major al Forţelor Aeriene a organizat Simpozionul dedicat zborului frânt al lui Aurel Vlaicu, în Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional, și Ceremonia de dezvelire a plăcii comemorative dedicată aviatorului, amplasată pe monumenpasărea de fier. Făurită de mintea și mâinile lui «simbol profetic al desrobirii care trebuia să vină». Patria recunoscătoare”. amânând cu răbdare momentul făuririi primului avion care a executat întâia misiune în folosul armatei. Într-o scrisoare adresată la 5/18 noiembrie 1908 lui Virgil Simionescu, profesor la liceul din Lugoj, Vlaicu scria: „ Acum vreau să mă apuc de mașina de zburat. Fabricantul e prieten cu mine, el mi-ar da parale să fac mașina, dar mai bucuros aș da invenţia ţării românești. Vezi de îmi recomandă pe cineva cu parale ori fă-mi o legătură bună. Altfel pun nemţii mâna pe invenţie și tu știi că o invenţie mai ideală și mai folositoare ca mașina de zburat nu este ” („Ilustraţiunea Naţională”, iunie-iulie-august 1913). Astfel, la 2 noiembrie 1909, dorinţa lui Aurel Vlaicu s-a împlinit. A fost angajat ca inginer diurnist în cadrul Arsenalului Armatei din Dealul Spirii. I s-a pus la dispoziţie un atelier cu sculele și lucrătorii necesari pentru construirea avionului, 2.000 de lei pentru achiziţionarea materialelor și, la Paris, a fost comandat un motor rotativ tip Gnôme de 50 CP. Piesele componente și montajul aparatului au fost gata în iarna anului 1910, dar avionul a fost finalizat abia la începutul verii, din pricina întârzierii cu care a sosit motorul din Franţa.

...mai bucuros aş da invenţia ţării româneşti
Deși un fabricant german, interesat de proiectul mașinii zburătoare a lui Aurel Vlaicu,

Aspect de la simpozionul desfăşurat la Cercul Militar Naţional tul dispus în cazarma Statului Major al Forţelor Aeriene, ambele evenimente în data de 9 septembrie. Pe 13 septembrie, români de pretutindeni, oameni ai locului, aviatori, admiratori civili, militari ai Forţelor Aeriene Române de astăzi și de ieri, ne-am adunat la mormântul de la Cimitirul Bellu și la Bănești să-l pomenim pe Vlaicu. A trecut un secol de la tragica prăbușire care l-a așezat pe inginerul aviator în rândul amintirilor istorice demne de vitejie. În localitatea prahoveană, sub vulturul măreţ al cutezanţei realizării unui vis stă scris: „Pe acest loc, în ziua de 13 septembrie 1913 s-au frânt aripile sburătorului Aurel Vlaicu din satul Binţinţi. Transilvania. În încercarea lui eroică de a trece cel dintâi în sbor Carpaţii înlănţuiţi cu s-a oferit să-l sprijine pe românul nostru în realizarea acesteia, cu condiţia să-i cedeze toate drepturile, inginerul nu a fost de acord,

La Statul Major al Forţelor Aeriene s-a dezvelit o placă comemorativă dedicată aviatorului, amplasată pe monumentul dispus în cazarmă

6|

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA
„BrAVO, VLAicULe, ai zburat!”
De la mormântul lui Vlaicu nu au lipsit militarii Regimentului 30 Gardă „ Mihai Viteazul”, urmaşii celor care au fost martori la primele zboruri ale aviatorului pe câmpul de la Cotroceni

Aeroplanul A. Vlaicu No. I a intrat în istoria aeronauticii române și mondiale pe câmpul de la Cotroceni (vis-à-vis de cazarma Regimentului de Gardă). După mai multe încercări nereușite, într-o după-amiază de vineri, pe 4/17 iunie 1910, creatorul aparatului de zbor a decolat și a zburat circa 50 de metri, la o înălţime de 3-4 metri, după care a aterizat ușor. Prima încercare de a se ridica de la sol a rămas în istorie printr-o relatare a unui prieten al lui Aurel Vlaicu, profesorul Gheorghe Murgoci, cu care și-a dat întâlnire pe câmpul de la Cotroceni: „ Era o după-amiază de vară, liniștită și plăcută. După ce Vlaicu ne-a arătat aparatul, în hangar, a dat ordin soldaţilor să-l scoată afară. Pe câmp era puţină lume în ziua aceea, pentru că nu se anunţase încercarea de a zbura; câţiva prieteni și gazetari, mai mulţi copii din mahalaua vecină și soldaţii de serviciu. Când Vlaicu s-a suit în nacelă a fost un moment solemn; sunt sigur că toţi aveau, ca și mine, o tremurătură de inimă pentru viaţa lui Vlaicu și ședeau muţi, nemișcaţi; doar principele Carol s-a apropiat de aeroplan să vadă cum funcţionează ghidonul pentru cârme. Un soldat vine și pune motorul în mișcare. Vlaicu face semn cu mâna soldaţilor ce ţineau coada aparatului să-i dea drumul. Cu un vâjâit asurzitor, aeroplanul o ia la goană în linie dreaptă peste câmpul neted, dar nu se înalţă de la pământ ”. (Gheorghe Murgoci, „Primul zbor al lui Vlaicu”, în revista „Flacăra”, anul II, nr. 48).

noi și zburase; de mare emoţie și poate de frică a aterizat după 40-50 de metri de zbor; sare din nacelă și vine spre noi. Principele Carol îi iese înainte și-i strânge mâna: Bravo, Vlaicule! Ai zburat! ”.

Prima misiune militară cU AViOnUL
Impresionat de zborurile lui Aurel Vlaicu, principele moștenitor Ferdinand de România l-a felicitat călduros și i-a spus: „ Dumneata, domnule Vlaicu, trebuie să zbori la manevrele militare! Zborul de adineaori, făcut pe un asemenea vânt, ne îndreptăţește să spunem că avem toată nădejdea în viitorul invenţiei dumitale”. Pentru a putea participa la manevrele de toamnă ale armatei noastre, Aurel Vlaicu a transportat aeroplanul său cu trenul

mesaj oficial adus pe calea aerului în ţara noastră. Felicitându-l pe Aurel Vlaicu pentru reușita zborului, generalul Grigore Crăiniceanu i-a spus: „ În urma dovezilor pe care le-ai făcut cu aeroplanul dumitale, Consiliul de Miniștri a aprobat raportul meu și-ţi dă o recompensă de 50.000 lei”. Prin realizarea acestui zbor, România a devenit, după Franţa (august 1910), a doua ţară din lume care a folosit avionul și în scopuri militare. Aparatul lui Vlaicu a fost, de fapt, primul avion militar din dotarea armatei române. În vara anului 1913, Aurel Vlaicu a participat ca voluntar la cel de-al Doilea Război Balcanic, fiind asimilat gradului de căpitan (fără gradaţie), executând mai multe zboruri de recunoaștere deasupra Bulgariei, fapt pentru care a fost propus să fie decorat. După cum putem remarca, Aurel Vlaicu obţinea succese în toate direcţiile. Mai rămânea o singură năzuinţă de împlinit ca să se poată declara pe deplin mulţumit: stabilirea unei punţi aeriene între românii de pe ambele părţi ale Munţilor Carpaţi. Sâmbătă, 31 august/13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a hotărât să facă și această încercare temerară, mai ales că deja mai mulţi piloţi își manifestaseră intenţia de a realiza un zbor peste Carpaţi. În acea zi fatidică, Aurel Vlaicu a decolat, la ora 15 și 20 de minute, pentru ultimul său zbor. A fost zborul lui spre infinit. Deasupra localităţii Bănești, judeţul Prahova, aeroplanul său credincios l-a trădat... Sau, poate, inima pilotului, obosită de atâtea încercări, nu a mai putut face faţă... și, atunci, Vlaicu a plecat să se odihnească puţin... Miercuri, 4/17 septembrie 1913, însoţit, pe străzile pavoazate cu drapelele tricolore îndoliate ale Bucureștilor, de credinciosul său aeroplan A. Vlaicu No. I (scos special din hangarele armatei pentru acest ceremonial), precum și de o mulţime imensă, venită să omagieze pe acest adevărat erou naţional al aeronauticii române, trupul lui Aurel Vlaicu a fost dus la Cimitirul Bellu și înhumat în parcela de onoare. Material realizat cu sprijinul site-ului www.historia.ro

Eroul românilor

Comemorarea lui Vlaicu la Băneşti, locul în care inginerul-aviator şi-a deschis aripile spre Escadrila din Ceruri A treia încercare a fost cea reușită. În baza consultărilor cu cei din jur, Aurel Vlaicu a folosit în alt mod profundorul, după cum amintea profesorul Gheorghe Murgoci: „Vlaicu pleacă în mare iuţeală; principele Carol și cu mine ne aruncăm într-un automobil ce era la îndemână și urmărim aeroplanul. Soldaţii și prietenii lui Vlaicu erau înșiraţi în lungul câmpului, ca să poată vedea dacă toate roţile se dezlipesc de pământ... Urmărim cu mare băgare de seamă mersul aparatului; norișori de praf se ridicau de la cele trei roţi și un fumuleţ opalescent se împrăștia de la motor; deodată vedem că aparatul se suie în faţă și în momentul următor dispare și norișorul de la roata dinapoi. Mașina toată plutea în aer și se legăna într-o parte și alta, cam la un metru de pământ... Vlaicu făcuse după cum stabilisem de la București la Slatina, unde l-a montat pe un câmp din faţa gării, aparatul fiind gata de zbor în ziua de 26 septembrie 1910. La ora 5 dimineaţa, Vlaicu a primit de la regele Carol I un ordin de operaţii pe care trebuia să-l ducă la Piatra Olt. Pe un vânt puternic a decolat și a zburat la înălţimea de 500 de metri până la Piatra Olt, aterizând pe o miriște, la câţiva metri de comandanţii militari și de oaspeţii străini care asistau la aceste manevre. În prezenţa prinţului Carol, a principilor Frederik-Victor și Francisc Joseph de Hohenzollern, a primului ministru, Ion I.C. Brătianu și a ministrului de război, generalul Grigore Crăiniceanu, coborând din avion, Vlaicu a înmânat alteţei sale regale prinţul moștenitor Ferdinand de România primul

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

|7

AGENDA

AvIATOrUL rOMÂN GH OMAgIAT
Rýmařov, Republica Cehă Miercuri, 16 octombrie, numele Gheorghe BĂNCIULESCU a răsunat pregnant într-un mic oraș din nord-estul Republicii Cehe. Motivul l-a constituit dezvelirea monumentului dedicat celebrului aviator român, primul om din lume care a zburat având proteze la ambele picioare. Povestea aviatorului Gheorghe Bănciulescu este indisolubil legată de orașul Rýmařov. Născut la 28 decembrie 1898, la Iași, Gheorghe Bănciulescu a absolvit Școala Militară de Ofiţeri de Infanterie din Botoșani. După ce s-a distins în bătăliile din timpul Primului Război Mondial, în anul 1919 s-a îndreptat spre aviaţie. La numai doi ani de la obţinerea brevetului de pilot începe să pregătească el însuși noi promoţii de aviatori. Din toamna anului 1923, publicaţiile nu contenesc să scrie despre căpitanul aviator Gheorghe Bănciulescu. În anul 1925 recepţionează la Paris, ca pilot de încercare zeci și zeci de avioane Potez-15. Piloţii și specialiștii francezi sunt fascinaţi de zborurile românului. Toţi cei care l-au văzut zburând îi prevedeau un viitor de excepţie în aviaţie.

Primul aviator din lume cu proteze LA AMbeLe PiciOAre
Dar, a venit ziua fatală de 12 septembrie a anului 1926, atunci când Gheorghe Bănciulescu a plecat de la Paris împreună cu mecanicul Ioan STOICA, având ca destinaţie orașul București. După parcurgerea a aproximativ 1000 de kilometri, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, avionul Potez XXV, pilotat de Bănciulescu, se prăbușește într-o zonă muntoasă din Cehoslovacia, mai precis în apropiere de localitatea Rýmařov. Mecanicul de bord Ioan Stoica își pierde viaţa în urma cumplitului accident. Gheorghe Bănciulescu este dus la spital de către localnicii din Rýmařov, iar pentru a-i fi salvată viaţa, medicii cehi hotărăsc să-i amputeze picioarele. Pe toată durata șederii sale în spital, aviatorul român a fost îngrijit cu o atenţie deosebită de către personalul medical din spitalul din Rýmařov. De asemenea, în semn de solidaritate cu pilotul român, aviatorii cehi efectuau în repetate rânduri, viraje deasupra spitalului. Timp de o lună, întreaga escadrilă a bazei militare din Olomouc, condusă de colonelul Sazima și-a deviat ruta, pentru a survola spitalul și a-l saluta pe colegul lor rănit la datorie. Se spune că Bănciulescu se ridica zilnic din patul de suferinţă pentru a-i vedea de la fereastră pe colegii săi și a le primi astfel omagiul. Când sănătatea i-a permis să iasă în curtea spitalului, aviatorii cehi i-au aruncat de sus buchete de flori. La plecarea din Rýmařov spre România mai mulţi aviatori cehi l-au condus pe camaradul român. La finalul unei convalescenţe dificile, în iulie 1928, Bănciulescu a pilotat un avion, pentru prima oară în practica mondială, cu proteze la ambele picioare. A zburat pe foarte multe tipuri de avioane și a participat din nou la raiduri în marile orașe ale lumii. A uimit, astfel, o lume întreagă datorită pasiunii și măiestriei sale. Destinul avea să fie, însă, nemilos cu bravul aviator român. În anul 1935, în timp ce executa o misiune pentru guvernul francez, respectiv, explorarea unui traseu în vederea înfiinţării liniei aeriene Paris-Madagascar, Gheorghe Bănciulescu s-a stins din viaţă, la Cairo, răpus de o gripă tropicală. Avea, însă, să păstreze până la finalul vieţii, o amintire foarte dragă Cehoslovaciei, ţară în care a revenit mereu cu bucurie datorită căldurii umane cu care a fost îngrijit.

Dezvelirea monumentului comandorului aviator Gheorghe Bănciulescu
Așa că, la 87 de ani distanţă, de ziua în care avionul lui Bănciulescu se prăbușea în apropierea orașului Rýmařov, în curtea spitalului unde i-a fost salvată viaţa de către medicii cehi, s-a desfășurat ceremonia de dezvelire a monumentului închinat neînfricatului aviator român. La ceremonie au participat ambasadorul României în Republica Cehă, Excelenţa Sa Daniela Gîtman, primarul orașului Rýmařov Petr KLOUDA, comandantul Flotilei 90 Transport Aerian ,,Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu”, generalul de flotilă aeriană Cristinel-Reliu ION, adjunctul comandantului Forţelor Aeriene ale Republicii Cehe, colonelul Jaromír ŠEBESTA și comandantul Flotilei 21 Zbor Tactic, colonelul Petr HROMEK .

8|

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA

EOrgHE B~NCIULESCU |N CEHIA
Maior Ioana-Cristina TEIȘANU Căpitan-comandor Gelu MIRON
Placa memorială din bronz cu efigia aviatorului Gheorghe Bănciulescu și vulturul din marmură albă amplasat deasupra acesteia au fost realizate de Statul Major al Forţelor Aeriene Române în colaborare cu Ambasada României în Republica Cehă, Primăria orașului Rýmařov, Fundaţia Culturală „Bartoc”, Spitalul unde a fost îngrijit aviatorul (Podhorská nemocnice Rýmařov) și cu sprijinul financiar și logistic al președintelui Asociaţiei Românilor din Republica Cehă, ing. Nicolae DEDULEA . Inaugurarea monumentului s-a realizat cu participarea unor membri ai Clubului Ceh de Istorie Militară „Regimentul 92 Infanterie Decebal“ în uniforme militare românești de epocă. ,,Semnificaţia simbolică a dezvelirii acestui monument este foarte importantă pentru noi. În primul rând vorbește de cinstirea unui erou român care reprezintă un reper pentru generaţiile noastre tinere de piloţi, pentru dăruirea și pentru perseverenţa de care a dat dovadă în a-și depăși barierele fizice și a continua. În al doilea rând vorbește de solidaritatea medicilor cehi, datorită cărora a avut șansa de a reveni în România și de a face ca ţara noastră să aibă primul român care a zburat cu proteze în loc de picioare. Am o mare recunoștinţă faţă de eforturile tuturor celor implicaţi - Forţele Aeriene Române și autorităţile cehe, pentru că toţi au contribuit la realizarea acestui moment emoţionant, care vorbește despre legăturile trainice dintre cehi și români”, ne-a declarat ambasadorul României în Republica Cehă, Excelenţa Sa Daniela Gîtman. Totodată comandantul Flotilei 90 Transport Aerian ,,Comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu’’, generalul de flotilă aeriană, Cristinel-Reliu Ion a ţinut să sublinieze că: ,,Este o onoare pentru mine să mă aflu astăzi, aici, la dezvelirea monumentului în memoria aviatorului Gheorghe Bănciulescu, cel al cărui nume îl poartă cu mândrie Flotila 90 Transport Aerian. Exemplul aviatorului Gheorghe Bănciulescu înseamnă foarte mult pentru noi. Înseamnă voinţă, tenacitate, perseverenţă și pasiune. Și, mai ales, înseamnă un nivel ridicat de performanţă, care, pe noi, cei care astăzi facem parte din Flotila 90 Transport Aerian ne obligă să ne îndeplinim cu profesionalism toate misiunile pe care le avem”. Deși condiţiile meteo nu au fost întru totul favorabile, două aeronave JAS-39 Gripen de la baza militară aeriană de la Čáslav au survolat monumentul, în semn de omagiu pentru pilotul român, dar și ca un arc peste timp, reamintind astfel celor prezenţi de momentele în care cu 87 de ani în urmă, aviatorii cehi treceau în zbor pe deasupra aceluiași spital. „A fost un moment emoţionant atât pentru mine personal, cât și pentru piloţii cehi care astăzi au survolat monumentul. Cu toţii știm povestea aviatorului român, a eroului ţării dumneavoastră, mai ales că, la acel moment, piloţii cehi de la cea mai apropiată bază survolau spitalul unde se afla Bănciulescu, pentru a-i reaminti zilnic că-i sunt alături. De aceea, ne-am gândit că azi ar fi foarte frumos din partea noastră dacă două avioane ale Forţelor Aeriene ale Republicii Cehe ar survola monumentul în amintirea acelor vremuri. A fost, dacă vreţi, ca un pod peste timp, pentru a cinsti memoria celui care a fost eroul aviator Gheorghe Bănciulescu, pentru că noi considerăm că istoria nu trebuie, în niciun caz, dată uitării”, a precizat comandantul Flotilei 21 Zbor Tactic, colonelul Petr HROMEK . Programul manifestărilor a mai cuprins și o expoziţie asigurată de Clubul ceh de istorie militară „Regimentul 92 Infanterie Decebal” și dedicată prezentării uniformei și echipamentelor militarilor români care în perioada decembrie 1944 – mai 1945 au luat parte la luptele de eliberare a Cehoslovaciei. Au fost expuse, totodată, documente cehe în original legate de participarea Armatei Române în campania militară din această ţară în ultima etapă a celei de-a doua conflagraţii mondiale. De asemenea, a fost prezentat în premieră filmul documentar „Gheorghe Bănciulescu Și totuși voi mai zbura”, realizat de regizorul Anca FILOTEANU. La final, comandantul Flotilei 90 Transport Aerian, generalul de flotilă aeriană Cristinel-Reliu ION și primarul orașului Rýmařov, Petr KLOUDA au semnat Protocolul de dare în administrare a monumentului dedicat aviatorului Gheorghe Bănciulescu.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

|9

AGENDA

C H A M ELEON 2 0 1 3

Comandor Nicolae IUGA Căpitan-comandor Adrian VASILE
În perioada 7-17 septembrie a acestui an, la Mihail Kogălniceanu, Boboc, Câmpia Turzii, Bacău, Cluj și Tulcea, a avut loc exerciţiul bilateral româno-american CHAMELEON 2013. Obiectivele principale ale acestuia au constat în îmbunătăţirea modului de planificare și executare a misiunilor de transport, desant, lansare containere, precum și antrenamentul în comun cu partenerul american în cadrul misiunilor aeriene. Partea română a întreprins toate

măsurile pentru asigurarea în condiţii optime a sprijinului naţiunii gazdă pe timpul desfășurării exerciţiului. Pe parcursul tuturor activităţilor executate au fost comparate în permanenţă metodele și procedurile Flotilei 90 Transport Aerian (în ceea ce privește planificarea, pregătirea și executarea misiunilor de zbor, dislocarea într-un teatru de operaţii) cu cele utilizate de USAF, în scopul creșterii nivelului de interoperabilitate al Detașamentului C-130 român destinat forţei de reacţie rapidă a NATO (NRF) cu structuri similare ale altor ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Delegaţia americană condusă de colonelul Christopher J. IRELAND, comandantul Grupului 352 Operaţii Speciale, a fost formată din aproximativ 70 de persoane și 3 aeronave MC-130. Militarii din Flotila 90 Transport Aerian au participat la toate activităţile legate de planificarea și pregătirea misiunilor de transport aerian și lansare simulată de parașutiști. Personalul navigant al flotilei a asistat la activităţi în calitate de observator, cu responsabilităţi de coordonare și legătură la executarea misiunilor de zbor la bordul aeronavelor americane. Ambele delegaţii au considerat benefică continuarea relaţiilor de cooperare bilaterală româno-americană în domeniul exerciţiilor militare. CHAMELEON 2013 a reprezentat un bun prilej pentru îmbunătăţirea cunoștinţelor cu privire la modul de executare a misiunilor de zbor în cadru tactic.

S TEEL 2 0 1 3
Căpitan-comandor Virgil MANTA
În data de 29 august 2013, forţe și mijloace aparţinând Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA) și Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT) au participat la exerciţiul naţional cu ţinte aeriene marcate în condiţii de bruiaj electronic „STEEL 2013”. Exerciţiul a fost organizat în baza planului de antrenare pentru Forţele Aeriene și în conformitate cu documente de referinţă NATO. Centrul de Operaţii Aeriene (AOC) a emis și transmis către toate structurile participante ordinul de misiune aeriană (Air Tasking Order), ordinul de control al spaţiului aerian (Air Control Order) și instrucţiuni (Special Instructions) în baza documentelor de planificare elaborate de SMFA. Scopul exerciţiului a fost de a menţine și dezvolta deprinderile individuale și colective necesare atât personalului, cât și structurilor specializate din Forţele Aeriene pentru executarea misiunilor de apărare aeriană și neutralizare a apărării aeriene a inamicului, cu întrebuinţarea contramăsurilor electronice într-un mediu electromagnetic ostil, cât mai apropiat de cel real câmpului de luptă. Forţele și mijloacele din cadrul SMFT dislocate în diferite locaţii au executat misiuni de sprijin a apărării aeriene împreună cu Brigada 1 Rachete Sol-Aer. SMFT a detașat un ofiţer de legătură la AOC (Centrul de Operaţii Aeriene), care a asigurat o mai bună coordonare între forţele celor două structuri pe timpul desfășurării evenimentelor. Complexitatea acestei misiuni a fost dată de participarea unui număr relativ mare de unităţi de aviaţie, artilerie, rachete, radiolocaţie, comunicaţii și război electronic din structuri și arme diferite. De asemenea, provocarea celulei de conducere a exerciţiului a fost să coordoneze și să controleze întrunit aceste forţe prin documente de planificare și proceduri NATO și naţionale. Pe timpul exerciţiului au fost executate misiuni de descoperire și angajare a ţintelor aeriene pe fondul atacului electronic asupra mijloacelor de comunicaţii radio și radarelor de bord. Misiunile au presupus întrebuinţarea mijloacelor de autoprotecţie electronică de la bordul aeronavelor. Personalul navigant din cadrul flotilelor aeriene a coordonat și executat misiuni de zbor în formaţie cu respectarea timpilor de realizare a pachetului de forţe și a timpului de atac la obiectiv. Unitatea de război electronic, concomitent cu executarea manevrei pe alte poziţii, a întreprins misiuni de supraveghere și atac electronic. Asigurarea informaţiilor privind schimbările survenite în zona operaţională a fost realizată de către unităţile de supraveghere aeriană. Unitatea de Comunicaţii Aero și Informatică a înlesnit funcţionarea stabilă a sistemului de comunicaţii în condiţiile unui mediu electromagnetic ostil. Exerciţiul „STEEL 2013” a realizat cadrul organizatoric și procedural adecvat antrenării personalului din AOC pentru conducerea și controlul misiunilor aeriene în condiţii de război electronic. Obiectivele operaţionale de instruire stabilite pentru AOC au fost atinse, îndeplinindu-se toate misiunile planificate în deplină siguranţă a zborului. Dintre aceste obiective menţionez: antrenarea personalului din biroul planificare misiuni pentru întocmirea și transmiterea la timp a documentelor de planificare misiuni; antrenarea personalului cu responsabilităţi în domeniul Serviciului de Luptă Supraveghere Electronică în vederea planificării, conducerii și executării misiunilor aeriene în condiţii de bruiaj electronic; antrenarea controlorilor cu interceptarea în dirijarea aeronavelor de

Aria de antrenament

interceptare în condiţii de bruiaj radio și radar; antrenarea personalului de supraveghere pentru asigurarea parametrilor și a continuităţii zonei de supraveghere aeriană. Centrul de Operaţii Aeriene a finalizat cu succes următoarele activităţi aeronautice: elaborarea și generarea documentelor de planificare a zborurilor și monitorizarea executării acestora; asigurarea la timp cu date curente și prognoze meteo; alocarea spaţiului aerian necesar desfășurării activităţii de zbor și notificarea unităţilor de trafic aerian civil prin grupele militare de coordonare a zborurilor; exercitarea comenzii și controlului tactic asupra forţelor participante; asigurarea dirijării unice a tuturor zborurilor operaţionale; coordonarea și controlul, în timp și spaţiu, a misiunilor de zbor. Exerciţiul s-a desfășurat cu respectarea prevederilor regulamentelor aeronautice și nu au fost raportate evenimente deosebite. „STEEL 2013”, prin complexitatea scenariului, a asigurat cu succes instruirea personalului din mai multe categorii de forţe și arme.

10 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA

RA M S TEIN G UARD 2013
Colonel Valentin MELINTE
În luna octombrie, Statul Major al Forţelor Aeriene a participat la exerciţiul de război electronic ,,RAMSTEIN GUARD 2013”. Exerciţiul a fost organizat și condus de Air Com RAMSTEIN prin CAOC TORREJON. Scopul acestuia a fost antrenarea forţelor și mijloacelor din sistemele de apărare aeriană, în mod deosebit a structurilor ce participă la apărarea aeriană integrată a NATO, în ducerea acţiunilor de luptă într-un mediu electromagnetic ostil. La ,,RAMSTEIN GUARD 2013”, alături de Forţele Aeriene, au participat Forţele Navale și Forţele Terestre. Statul Major al Forţelor Aeriene a avut sarcina de a planifica, organiza și coordona toate forţele și mijloacele naţionale implicate. JEWCS/NATO a adus pentru acest antrenament capabilităţi de război electronic folosite în diferite domenii ale structurilor participante. Această misiune se desfășoară în România începând cu 2004, iar de la an la an a devenit din ce în ce mai complexă. Însușirea și aplicarea de către personalul din Forţele Aeriene, Forţele Terestre și Forţele Navale a prevederilor documentelor care reglementează domeniul războiului, precum și cunoașterea și aplicarea prevederilor referitoare la regulile de angajare pentru executarea acţiunilor de atac electronic au făcut parte din principalele obiective ale acestui exerciţiu.

Militarii din Forţele Aeriene s-au antrenat pentru perfecţionarea deprinderilor în exploatarea mijloacelor electronice din înzestrare în condiţii de război electronic, precum și a modului de acţiune la producerea unor evenimente deosebite pe această linie. De asemenea, au pus în practică tacticile, tehnicile și procedurile de război electronic în Operaţiile Aeriene. Participanţii din Centrul de Operaţii Aeriene, din Centrele de Operaţii de Supraveghere Aeriană și de la radare s-au antrenat pentru asigurarea parametrilor și continuităţii zonei de supraveghere a spaţiului aerian, în timpul atacului electronic. Militarii din turele de serviciu, operatorii încadraţi la radare, la complexele de dirijare a rachetelor sol-aer și de conducere a focului artileriei antiaeriene au exersat descoperirea, identificarea, urmărirea și angajarea ţintelor ce evoluează pe fondul bruiajului electronic. În acest scop au aplicat măsuri de protecţie electronică pentru diminuarea efectelor produse de atacul electronic. Cei care au făcut parte din structurile de planificare, din unitatea de război electronic și din cadrul flotilelor aeriene au câștigat experienţă în utilizarea și actualizarea bazelor de date cu ameninţările din mediul electromagnetic, introducerea datelor în sistemele de avertizare și autoprotecţie ale aeronavelor, prelucrarea informaţiilor înregistrate pe timpul zborurilor și elaborarea scenariilor de război electronic. Personalul navigant din flotilele aeriene a pus în practică proceduri de descoperire și interceptare a platformelor aeriene și de executare a loviturilor aeriene, pe fondul atacului electronic îndreptat asupra radarelor de bord, sistemelor de ochire și navigaţie și au întrebuinţat containerele de autoprotecţie, receptoarele de avertizare radar și receptoarele de avertizare laser. De asemenea, acești militari au utilizat legăturile radio afectate de bruiajul comunicaţiilor sol-aer, cu respectarea normelor de siguranţă a zborului. Cei care exploatează mijloacele de comunicaţii radio din cadrul reţelelor/direcţiilor radio de comandă și control organizate la nivelul Forţelor Aeriene s-au antrenat pentru aplicarea corectă a procedurilor în caz de atac electronic de neutralizare, sau de înșelare. La sfârșitul exerciţiului forţele participante au primit aprecieri pozitive din partea organizatorilor, respectiv Air Com RAMSTEIN și CAOC TORREJON. Toate obiectivele propuse pentru această misiune au fost îndeplinite.

HAWK - DRUmUL sPRE CERTIFICARE
În perioada 14-21 septembrie a.c., la Bucureşti, Constanţa şi în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer „General de brigadă Ion Bungescu” din Capu Midia a avut loc un schimb de experienţă între militarii specialişti eleni şi români în vederea pregătirii certificării Bateriei 1 HAWK PIP III R din cadrul Batalionului 7 HAWK al Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer. Delegaţia elenă, condusă de căpitanul Athanasios TSIAMIS, evaluator NATO, a participat activ la pregătirea tehnicii HAWK pentru trageri, a arătat disponibilitate şi implicare în remedierea oricăror probleme de funcţionare a complexului de rachete pe întreaga durată a exerciţiului din Capu Midia. Experienţa specialiştilor eleni, care sunt şi evaluatori TACEVAL, acumulată în numeroase trageri reale la care au participat atât ca executanţi, cât şi ca evaluatori pentru sistemele de rachete sol-aer HAWK (un membru al echipei elene, supervizor de sistem, are la activ 18 trageri cu acest complex de rachete!) a contribuit la succesul misiunii echipei de luptă a detaşamentului H AW K participant la exerciţiul ISTRIA 2013. Pe întreaga durată a exerciţiului, de la pregătirea tehnicii, antrenamentele pe ţinta aeriană radiodirijată premergătoare tragerilor reale şi până la lansarea celei de-a doua rachete HAWK, echipa din Grecia a „luptat” alături de personalul bateriei: s-a implicat în remedierea deranjamentelor apărute la tehnică, inerente ca urmare a deplasării echipamentelor din locaţia de bază în poligon sau funcţionării îndelungate în condiţiile de luptă jucate în cadrul exerciţiului, a ajutat personalul echipei de luptă în reglarea şi ajustarea fiecărui parametru care contribuie la buna funcţionare a echipamentelor şi chiar a testat compe tenţele de specialitate ale ofiţerilor tactici (ofiţeri ale căror acţiuni şi pricepere contribuie la angajarea ţintei şi la nimicirea acesteia). Nu în ultimul rând, referitor la militarii români, şeful echipei elene a afirmat, spre finalul activităţii din Capu Midia, că este

Maior Gabriel IACOVIŢĂ

impresionat de dorinţa de învăţare a personalului bateriei HAWK, având în vedere că se află la început de drum, de puterea de a nu lăsa neremediate defectele descoperite la verificarea tehnicii, oricât ar fi acestea de mărunte, şi de zâmbetul de pe feţele fiecăruia dintre militari după o întreagă zi de muncă. În urma activităţii desfăşurate şi cu sprijinul echipei de specialişti eleni, Bateria 1 HAWK PIP III R a obţinut rezultate foarte bune la tragerile reale executate în cadrul exerciţiului tactic ISTRIA 2013 din poligonul Capu Midia. Colaborarea cu partenerul grec în vederea finalizării procesului de operaţionalizare a structurilor de rachete sol-aer HAWK din organica Statului Major al Forţelor Aeriene va continua, prin realizarea de schimburi de informaţii şi activităţi bilaterale, în special în domeniile: exerciţii cu trageri reale şi de instrucţie, evaluare operaţională, mentenanţa echipamentelor de sol şi a muniţiilor, instruirea personalului tehnic HAWK.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 11

AGENDA

SIME X – P RE G Ă T IREA C O MAN D AN Ţ IL O R C O N T INUĂ
Miercuri, 30 octombrie 2013, s-a dat startul exerciţiului SIMEX FA 13/2, ce a avut loc la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” de la Boboc. La acesta au participat, în special la conferinţele de planificare a SIMEX, reprezentanţi ai Statului Major General, sub conducerea colonelului Gheorghe GELUCU, reprezentanţi ai Statului Major al Forţelor Aeriene, coordonaţi de comandorul Nicolae IUGA şi ai Centrului de Instruire prin Simulare – CISM, aflaţi sub coma nda c olonelu lu i Pompi l iu SORA . SIMEX FA 13/2 este un exerciţiu de instruire prin simulare constructivă, în care un rol important îl are programul de simulare pe calculator JCATS, la nivel tactic, care foloseşte un scenariu fictiv, adecvat îndeplinirii obiectivelor de instruire ale participanţilor. Tema prezentei simulăr i a fost „Participarea forţelor şi mijloacelor din cadrul unei f lotile aeriene la operaţia aeriană de apărare, concomitent cu organizarea apărării aeriene cu baza la sol a unor obiective şi reorganizarea sistemului de supraveghere aeriană”. Exerciţiul este destinat instruirii ofiţerilor cursanţi din Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”, pentru îndeplinirea funcţiilor din cadrul SCCAN (Sistem de Comandă-Control Aerian Naţional), flotile/brigăzi, escadrile/ batalioane, în operaţii militare întrunite, precum şi în planificarea şi conducerea operaţiilor aeriene. Ofiţerii cursanţi ai SAFA şi-au exersat cunoştinţele de tactică, comandă şi control în timpul scenariului, au planificat mane vre de forţe şi mijloace în scopul refacerii

Locotenent Daniela MARINESCU
parametrilor zonei de cercetare şi a apărării aeriene a unor obiective. Exerciţiul a fost structurat pe mai multe etape dintre care una de pregătire şi două de desfăşurare propriu-zisă a acţiunilor. Depăşind dificultăţile inerente oricărui început – când informaţiile parcă nu mai con­ teneau să vină, când situaţia trebuia pusă pe hartă şi, totodată, urmărită pe monitor – statul major (format la acest exer­ ciţiu doar din căpitanii şi locotenenţii de la cursurile avansat şi stat major) a desfăşurat activităţi similare cu cele posibile în condiţii reale.

luptă, într-un scenariu complex, adaptat realităţii simulate. Momentele dificile apărute – nu puţine – au fost analizate în timp scurt, stabilindu-se moduri de acţiune, care au fost prezentate comandanţilor de f lotile, în vederea luării deciziilor. Decizia comandanţilor s-a materia­ l izat apoi în planuri şi ordine de acţiune care, în desfăşurarea ulterioară a exerci­ ţ iului, s-au apropiat de feedback-ul real. Poate că nu toate lucr ur ile s-au desfăşurat foarte bine, poate că nu toate momentele au fost rezolvate ca la carte. Dar, cu siguranţă, tinerii of iţeri au învăţat din acest exerciţiu. Depinde acum de fiecare cum va materializa, în continuare, cunoştinţele acumulate. SIME X-ul şi-a atins obiectivele propuse. Această etapă de pregătire asigură ridicarea capacităţii de luptă a viitorilor comandanţi pentru îndepli nirea misiunilor reale. Exerciţiul de instruire prin simulare SIMEX FA 13/2

Tinerii comandanţi în timpul luptei simulate pe calculator

În ambele etape s-a realizat plani ficarea acţiu­ n ilor militare la nivel de f lotile/brigăzi, escadrile/batalioane, situaţiile tactice rezolvate vizând atât acţiunile nonviolente, cât şi pe cele de

s-a încheiat pe 6 noiembrie a.c. şi a reprezentat, cu certitudine, un câştig pentru ofiţerii cursanţi din Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”.

P A N E L O F A I R A N D M I ss I L E D E F E N C E
În perioada 16-20 septembrie 2013, la București, a avut loc reuniunea Grupului consultativ pe probleme de apărare aeriană și antirachetă – Panel of Air and Missile Defence (PAMD). Delegaţia NATO a fost reprezentată de David MORGAN, secretarul PAMD şi de oficialităţi din NATO şi naţionali. Delegaţia română, condusă de colonelul Robert MANEA , şef birou al Componentei Operaţionale Aeriene din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, reprezentant naţional în PAMD, a inclus personalul care a asigurat suportul logistic al activităţii. Scopul reuniunii s-a axat pe analiza stadiului actual şi a progreselor înregistrate în realizarea sistemului de apărare aeriană şi antirachetă integrată la nivelul NATO şi a sistemului de comandă şi control aerian. Organizarea şi desfăşurarea la Bucureşti a reuniunii PAMD a co ns t i t u i t u n e ve n i m e nt semnificativ, de vizibilitate, care a evidenţiat nivelul de integrare atins de România în cadrul NATO. Discuţiile şi prezentările susţinute de participanţii la activitate au avut ca obiectiv clarificarea unor aspecte privind apărarea aeriană şi antirachetă integrată la nivelul NATO şi la nivelul sistemului de comandăcontrol aerian. Dezbaterile pe sindicate s-au axat pe stabilirea rolului şi responsabilităţilor structurilor de apărare aeriană şi antirachetă dispuse la suprafaţă (SurfaceBased Air and Missile Defence SBAMD) în cadrul apărării aeriene întrunite, în vederea modificării principalelor documente (politici, concepte) referitoare la apărarea aeriană şi antirachetă integrată a NATO. Participarea la reuniunea PAMD se înscrie în cadrul

Colonel Robert MANEA
p ro ce sului d e d e ci z i e şi coordonare a activităţilor de dezvoltare a documentelor principale şi implementare a programelor de apărare aeriană şi antirachetă, respectiv comandăcontrol aerian. Rezultatele obţinute la finalul reuniunii PAMD constituie o bază de plecare pentru revizuirea principalelor documente NATO referitoare la apărarea aeriană şi antirachetă întrunită.

12 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA

10 ANI - BATALIONUL 210 SPRIJIN
La 1 noiembrie a.c., Batalionul 210 Sprijin a aniversat 10 ani de activitate. La înfiinţare, batalionul a fost structurat astfel încât să asigure sprijin logistic pentru Statul Major al Forţelor Aeriene din punct de vedere al cazării, transportului, hrănirii, echipării personalului și mentenanţei tehnicii din dotare. Cu această ocazie, în cadrul ceremoniei dedicată evenimentului, comandantul batalionului, locotenent-colonelul Valentin CONSTANTIN, i-a oferit șefului Statului Major al Forţelor Aeriene, generalullocotenent dr. CÂRNU Fănică, o plachetă aniversară. După ceremonie, comandantul a făcut un bilanţ al întregii activităţi din istoria unităţii: „ Acești 10 ani nu au trecut ușor. Au existat numeroase modificări de structură a batalionului, iar astfel, sarcinile au crescut. Au fost 10 ani cu multe realizări, dar și cu câteva eșecuri, peste care am reușit să trecem. Povestea continuă, însă nu trebuie să uităm niciodată că fără logistică, nici soldatul, nici generalul nu valorează ceva, după cum spune o veche zicală. La aniversarea unui deceniu, ne dorim tehnică nouă, resurse umane și materiale suficiente să ducem la bun sfârșit, așa cum trebuie, activităţile specifice”. Deși o structură nouă, această unitate s-a afirmat deja ca fiind indispensabilă pe scena activităţilor importante din Forţele Aeriene cum ar fi RIMAp 2004, ROIAS 2006, THUNDER BIRDS 2007 și SUMMIT-ul NATO 2008. Îi urăm viaţă lungă și resursele materiale și spirituale necesare îndeplinirii tuturor misiunilor.

Locotenent Laura COZLOV

Repere istorice
– La 1 noiembrie 2003, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 31/2003 și a dispoziţiei S.M.G. nr. B5/S/1890 din 16.09.2003, se înfiinţează Batalionul 210 Logistic. Comandantul noii unităţi a fost numit locotenent-colonelul Marian BUCUR; – Începând cu data de 1 mai 2006, Batalionul 210 Logistic se reorganizează prin preluarea Depozitului 286 Materiale Târgșoru Nou; – Tot în 2006, Statul Major al Forţelor Aeriene a dispus preluarea în administrare a Centrului de Recuperare a Capacităţii de Zbor „Poiana Brașov”; – În anul 2007, Batalionul 210 Logistic preia și înregistrează în structura proprie Batalionul 215 Logistic și se transformă în Batalionul 210 Stat Major și Deservire. De asemenea, structura nou înfiinţată preia în asigurare materială personalul Comandamentului Operaţional Aerian Principal; – În data de 15 mai 2008, Batalionul 210 Stat Major și Deservire se dezvoltă și capătă noi responsabilităţi prin preluarea personalului care încadrează Centrul de Recuperare a Capacităţii de Zbor „Poiana Brașov” și a arhivei Statului Major al Forţelor Aeriene; – În luna august a anului 2008, unitatea preia în finanţare Centrul de Operaţii Aeriene Balotești;

Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică, îl felicită pe comandantul Batalionului 210 Sprijin, locotenent-colonelul Valentin CONSTANTIN

– Prin Dispoziţia SMG nr. 6/064 din 06.05.2010, începând cu data de 1 iulie 2010 intră în vigoare Statul de organizare al Batalionului 210 Sprijin. În cadrul acestuia nu se mai regăsește cazarma Târgșorul Nou; – Începând cu 1 octombrie 2013, Batalionul 210 Sprijin intră în subordinea Bazei 91 Logistică, responsabilitatea asigurării logistice a comandamentului bazei și a unor unităţi subordonate, devenind sarcină a batalionului.

Militari ai Batalionului 210 Sprijin

Eugen MIHAI

Cu ocazia Zilei Armatei României, personalul Batalionului 210 Sprijin din Statul Major al Forţelor Aeriene a oferit dulciuri, jucării şi haine, în cadrul campaniei numită „Din suflet, pentru suflet”, copiilor Centrului de Ajutor Social „Sfântul Nicolae”, aflat în sectorul 1, Bucureşti. Reprezentanţii batalionului au întâlnit la acest centru copii cuminţi, harnici, majoritatea orfani, dar cu ambiţia de a reuşi în viaţă, cum este Florin STANCU, elev al unui liceu teologic care, înainte de a-şi descoperi această vocaţie, a dat examen la liceul militar. A trecut probele fizice, psihologice şi a obţinut o notă la admitere demnă de un elev silitor, însă nu suficientă ca să fie admis. Poate că viitorul îi va rezerva un loc şi în viaţa cazonă, cine ştie, ca preot militar.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 13

AGENDA

Z i u a A r m a t e i Ro m â n i e i î n g a r n i zo a n a B a c ă u
Locotenent Bogdan TODIRAȘCU
În perioada 24-26 octombrie, oraşul lui Bacovia şi-a sărbătorit Armata şi i-a comemorat pe cei care s-au jertfit pentru unitatea, independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a statului român.

Reprezentantul Biroului informare-recrutare al Centrului Militar Judeţean Bacău, locotenent-colonelul Ioan TIŢĂ le-a făcut cunoscut elevilor, în amfiteatrul colegiului, perspectivele alegerii unei cariere militare. Semnificaţia zilei de 25 octombrie nu putea fi pusă mai bine în evidenţă decât de cineva care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, domnul general de flotilă aeriană (rtr.) Alexandru LEONOV.

Depuneri de coroane la Cimitirul Central Bacău Alexandru Paleologu scria în cartea sa „ Bunul-simţ ca paradox ”, referitor la curaj și ezitare: „a merge fără ezitare la supliciu sau la luptă pentru o convingere sau o fiinţă scumpă e admirabil; dar a o face după ezitare e mult mai mult: înseamnă a asuma totul deliberat și lucid ”. Despre curaj, ezitare, risc (surprins atât de bine de Rudyard Kipling) și caracteristicile unei misiuni în teatrele de operaţii a vorbit căpitanul Mircea POPA de la Batalionul 630 Parașutiști. Adolescenţa militară pe plaiuri bucovinene a fost descrisă de Ionuţ BÎLIȘ și de Petruţ POPA, elevi la Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc.

Sublocotenentul Sandra ŞTEFĂNESCU alături de copiii de la Colegiul Naţional „Ferdinand I”

Ziua Armatei României în şcoli
Prologul festivităţilor a fost reprezentat de evenimentul „Ziua Armatei României în școli”, care s-a desfășurat la Colegiul Naţional „Ferdinand I” din Bacău.

Sublocotenentul Sandra ȘTEFĂNESCU, pilot pe aeronava IAR-99 Șoim și sublocotenentul Alexandru ASTANI, pilot pe elicopterul IAR-330 SOCAT, din cadrul Flotilei 95 Aeriană, militari ai Batalionului 630 Parașutiști și ai Centrului 115 Transmisiuni le-au prezentat posibililor viitori colegi mai mici, aspecte din viaţa lor profesională și o parte din tehnica specifică.

Toamna

de George Bacovia

Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniştii, în fund, la cazarmă. S-aude şi-un clopot de şcoală, E vânt, şi-i pustiu, dimineaţa; Hârtii şi cu frunze, de-a valma, Fac roata-n vârteje, pe-o piaţă. Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever şi trufaş; Grădina oraşului plânge, Şi-aruncă frunzişu-n oraş. Şi vine, ca-n vremi de demult, Din margini, un bucium de-alarmă, E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă.

Comandantul garnizoanei Bacău, comandorul Valerică VrăJescu, alături de comandanţi ai unităţilor militare din garnizoană

14 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA
Viaţa de student militar a fost înfăţișată de domnișoara student caporal Geanina BĂLAN de la Academia Tehnică Militară, care a vorbit cu emoţie, atât în faţa foștilor profesori din colegiu, cât și în faţa tatălui ei, comandantul comenduirii garnizoanei Bacău.

Simpozion de Ziua Armatei

La Cercul Militar s-a desfășurat simpozionul „25 octombrie – Ziua Armatei României”. Comandantul garnizoanei Bacău, comandorul Valerică VRĂJESCU, colonelul (r) Paul Valerian TIMOFTE și generalul de flotilă aeriană (r) Alexandru Leonov Defilarea militarilor din garnizoana Bacău

Ziua de joi s-a încheiat la Flotila 95 Aeriană, unde a avut loc premierea echipelor din garnizoană care au participat la Cupa „25 Octombrie” la fotbal, fotbal-tenis și volei. Vineri, 25 octombrie, militarii din garnizoana Bacău, alături de oficialităţi judeţene și locale, veterani de război, cadre militare în rezervă ori retragere, copii și adulţi au participat la ceremonialul militar și religios desfășurat la Cimitirul Central. Un sobor de preoţi a oficiat slujba în memoria eroilor neamului, urmată de discursul comandantului garnizoanei, după care, cei prezenţi au depus jerbe și

Festivităţi specifice Zilei Armatei

La finalul defilării, muzica militară a garnizoanei Bacău condusă de plutonieruladjutant Gelu Romică HASAN a pregătit un moment surprinzător de mișcări sincrone și de interpretare vocal-instrumentală. Epilogul zilei a fost „scris” tot de fanfara militară care, începând cu orele 12.00, a susţinut, în Parcul Trandafirilor, un frumos concert de promenadă, spre deliciul trecătorilor, care, în scurt timp, „au luat cu asalt” aleile parcului.

Porţi deschise

Sâmbătă, 26 octombrie, Flotila 95 Aeriană a fost vizitată de elevii Școlii Gimnaziale nr. 10 „Dimitrie Sturdza” din Tecuci, astfel de întâlniri educative devenind o tradiţie. Elevilor li s-a prezentat importanţa armatei și a aviaţiei militare și aceștia au fost foarte încântaţi să se afle la manșa elicopterului IAR-330 SOCAT. Activităţile desfășurate în perioada 24-26 octombrie s-au armonizat perfect ca într-o creaţie a cunoscutului sculptor băcăuan George Apostu, și, parafrazându-l pe Oscar Wilde, un moto potrivit pentru această zi de sărbătoare ar putea fi următorul: „ suntem oameni simpli, ne mulţumim cu ce-i mai bun”.

au oferit publicului o imagine tridimensională a Armatei României vorbind despre trecut, prezent și viitor. Tot cu această ocazie au fost lansate și două cărţi – „ File de istorie ” și „ Generalul Radu R. Rosetti ”, scrise de generalul dr. Vasile APOSTOL . A urmat spectacolul susţinut de Corul „Oituz” al Veteranilor de Război, muzica militară a Garnizoanei Bacău și Ansamblul „Plaiuri Băcăuane”.

coroane de flori la Monumentul Soldatului Român. Tabloul arhetipal militar a fost completat de defilarea gărzii de onoare, publicul băcăuan aplaudând detașamentele de militari ale Flotilei 95 Aeriană, Batalionului 630 Parașutiști, Batalionului 631 Tancuri, Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, Grupării Mobile de Jandarmi și Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.

Spre o posibilă carieră militară

Riscul
de Rudyard Kipling Râzând, Rişti să pari nebun. Plângând, Rişti să pari sentimental. Întinzând o mână cuiva, Rişti să te implici. Arătându-ţi sentimentele, Rişti să te arăţi pe tine însuţi. Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, Rişti să pierzi. Iubind, Rişti să nu fii iubit la rândul tău. Trăind, Rişti să mori. Sperând, Rişti să disperi, Încercând măcar, Rişti să dai greş. Dar dacă nu rişti nimic, Nu faci nimic, Nu ai nimic, Nu eşti nimic.

Aspect de la festivităţile prilejuite de Ziua Armatei

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 15

AGENDA

F L I gh T S A F E T Y WO R k I N g GROUP
Locotenent Clara Maria NEACȘU
În perioada 23-26 septembrie 2013, în Danemarca, la Copenhaga, a avut loc reuniunea grupului de lucru pe probleme de siguranţa zborului „Flight Safet y Working Group – FSWG”. Participarea reprezentantului din cadrul Forţelor Aeriene Române la această reuniune a avut ca scop facilitarea desfășurării procesului de acceptare și implementare a standardelor la nivelul Statului Major al Forţelor Aeriene și menţinerea contactului permanent cu preocupările actuale și de perspectivă ale forţelor aeriene din ţările aliate în domeniul siguranţei zborului. S-a urmărit, cu precădere, identificarea și cunoașterea unor metode, procese și programe aplicate pentru prevenirea predictivă și investigarea unor evenimente de aviaţie, folosite în forţele aeriene din ţările aliate, pentru categorii similare de aeronave exploatate, în vederea stabilirii unor predicţii asupra viabilităţii, fezabilităţii și oportunităţii aplicării unor măsuri asemănătoare în For ţele Aeriene Române. De asemenea, s-au obţinut informaţii pentru actualizarea bazei documentare specifice siguranţei zborului, precum și pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire a evenimentelor de aviaţie. Ca și în cazul grupului de lucru NATO pentru standardizare, s-a continuat subiectul deschis la cea de-a 44-a reuniune a FSWG despre necesitatea formulării unei definiţii unitare a termenului „flight safety”. Discuţia s-a extins, propunându-se acum o definiţie atotcuprinzătoare, aceea de „aviation safety”, cunoscând că domeniul aeronautic cuprinde activităţi atât ale personalului navigant, cât și ale personalului tehnic, de dirijare a traficului aerian, de realizare a sprijinului meteorologic sau ornitologic etc. A fost dezbătută problema siguranţei zborului și s-a evidenţiat faptul că aceasta se află în legătură strictă cu factorul uman. Factorul uman a constituit a doua temă principală a întâlnirii de lucru. Reprezentantul canadian a expus noul sistem de analiză şi clasificare a factorului uman (HFACS) (varianta a 3-a). Dezvoltarea grilei de analiză şi clasificare

a factorului uman prezentată are la bază intenţia de a oferi investigatorilor o modalitate de identificare a influenţei factorului uman în producerea evenimentelor de aviaţie, ţinând cont nu numai de individ, ci şi de organizaţie şi supervizare. Referindu-ne la două nivele ale conceptului – erorile umane şi precondiţiile/condiţiile latente de manifestare, teoria HFACS este confirmată de practică. Teoria susţine că erorile nu se manifestă întâmplător, ci ca urmare a activării unor condiţii latente legate de supervizarea activităţii, de organizaţia în care se desfăşoară activităţile aeronautice, dar şi de condiţia personală a individului. Modelul HFACS este bazat pe dezvoltarea US Navy şi a fost adoptat în ultima perioadă de Franţa şi Canada, precum şi de majoritatea celorlalte Forţe Aeriene din NATO. De asemenea, referitor la aviaţia militară, există un nivel ridicat de similitudine cu sistemul adoptat de aviaţia civilă. Grila de analiză se doreşte a fi integrată şi în sistemul de siguranţă aeronautică din Autoritatea Aeronautică Militară Naţională (AAMN). În prima fază, aceasta va fi dezvoltată în Manualul de siguranţă aeronautică, apoi se va face şi analiza nivelului de siguranţă aeronautică în studiul evenimentelor aeronautice. Pe ordinea de zi s-a mai aflat alegerea noului preşedinte al grupului de lucru pe probleme de siguranţa zborului „Flight Safety Working Group”. Au fost propuşi următorii candidaţi: BEHNE JORK, reprezentant al Forţelor Aeriene Germane, JULIO SENDIN, reprezentant al Forţelor Aeriene Spaniole şi ANTONINO FARUOLI, reprezentant al Forţelor Aeriene Italiene. Cu majoritate de voturi a fost ales reprezentantul Forţelor Aeriene Italiene, Antonino Faruoli.

C A m P I O N AT U L m I L I TA R D E O R I E N TA R E

Locotenent-colonel Ilie SCURTU
Finala pe Ministerul Apărării Naţionale a Campionatului militar de orientare s-a desfăşurat în perioada 16-22 octombrie a.c., în localitatea Iaşi. La aceasta au participat echipe reprezentând Statul Major al Forţelor Aeriene, Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii, Diviziile 1, 2 şi 4 Infanterie. Pregătirea lotului SMFA a avut loc în perioada 23 septembrie – 15 octombrie la Braşov şi a fost una mai degrabă realizată pentru orientarea de iarnă, având în vedere

valul de frig şi zăpadă care s-a abătut peste ţara noastră la începutul lunii octombrie. Antrenorul echipei, maistrul militar clasa I Iosif SAROŞI, şi-a pus la bătaie întreaga experienţă pentru a reuşi să planifice zonele şi traseele de antrenament, în condiţii meteo foarte dificile. Eforturile s-au concentrat pe ridicarea nivelului de pregătire tehnico-tactică, pentru a face faţă sportivilor de la Diviziile 1 şi 4 Infanterie, orientarişti cu experienţă, legitimaţi la cluburi puternice de profil. Echipa a fost întărită cu sportivi formaţi la nivelul instituţiilor de învăţământ precum sublocotenentul Sergiu DRĂGAN, sublocotenentul Florin BURACINSCHI şi sergentul Silvia MARIN. Clasamentul final a consfinţit următoarele rezultate: Locul I: Divizia 4 Infanterie; Locul II: Div izia 1 Infanterie; Locul III: SMFA . Pe lângă antrenorul şi tinerii coechipieri menţionaţi mai sus, lotul a fost întregit de locotenentul Ion PUPĂZĂ (şef lot), maistrul militar clasa a IV-a DragoşAlexandru JIPA , maistrul militar clasa a IV-a Daniela PÎRVU şi capo ralul Daniel BĂDICEL .

16 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

AGENDA

LA P ARA Ş U T ISM
Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă”

C U P A A V IA Ţ IEI

Locotenent Laura COZLOV

În data de 24 octombrie a.c. au depus jurământul 45 de studenţi (35 pentru Ministerul Apărării Naţionale şi 10 pentru Ministerul Afacerilor Interne)

J URĂMÂN T UL M ILITAR

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri „Traian Vuia”

Tot în data de 24 octombrie au depus jurământul 65 de elevi maiştri militari, din armele aviaţie şi rachete şi artilerie antiaeriană

La jumătatea lunii iulie, în garnizoana Boboc a avut loc concursul de parașutism „Cupa Aviaţiei” organizat de Statul Major al Forţelor Aeriene (SMFA). La această competiţie au participat 8 din cele 10 echipe invitate aparţinând SMFA, Serviciului Român de Informaţii (SRI) și Statului Major al Forţelor Terestre (SMFT). Parașutările s-au executat din aeronavele C-27J SPARTAN și IAR-330 ale Flotilei 90 Transport Aerian. În cadrul concursului, care a avut 6 manșe de parașutare cu grad ridicat de dificultate, desfășurate uneori în condiţii meteo apropiate de limita admisă, cei mai buni parașutiști ai momentului au punctat astfel: Parașutism pe echipe: Locul I - Serviciul Român de Informaţii; Locul II - Echipa „Aripi” a SMFA; Locul III - Echipa „Dacii” a Brigăzii 6 Operaţii Speciale a SMFT. Parașutism individual: Locul I - reprezentantul echipei nr.1 (SRI); Locul II - sergentul major Răzvan MODRUJ (Brigada 6 Operaţii Speciale - SMFT); Locul III - sergentul major Gabriel POP (Brigada 6 Operaţii Speciale - SMFT). De la an la an concursul a fost din ce în ce mai bine organizat, însă și nivelul de performanţă al concurenţilor a crescut. Căpitan-comandorul Ion IORDĂNOAIA, principalul responsabil în organizarea acestei competiţii, ne-a informat că la nivelul SMFA se dorește ca acest concurs să devină o tradiţie. De asemenea, la ediţiile viitoare se vor organiza probe mult mai complexe care vor include și salturi pe timp de noapte.

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 17

ANIVERSARE

SMFA – 2 0 DE ANI
Statul Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene, în prezent Statul Major al Forţelor Aeriene, este structura care a reunit într-un corp comun aviaţia, artileria și rachetele antiaeriene și radiolocaţia. Acest lucru s-a întâmplat ca necesitate a alinierii concepţiei de funcţionare a Forţelor Aeriene la nevoile de cooperare întrunită cu structurile occidentale. Astfel, în data de 30 noiembrie 1993, în baza O.G. nr. 24/30 august 1993 al Ministerului Apărării Naţionale, prin unirea Comandamentului Aviaţiei Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, a luat fiinţă Statul Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene, în contextul amplului proces de reorganizare al Armatei. aici s-au instruit, în vederea trecerii pe avionul MiG-21 LanceR, aproape toţi piloţii de vânătoare din ţară.

PRINCIPALELE MisiunI
De la 1 iunie 2000, a intrat în vigoare dispoziţia prin care Statul Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene devine Statul Major al Forţelor Aeriene (SMFA), fiind stabilită și structura acestuia. SMFA este structura militară de concepţie, comandă și execuţie, care asigură conducerea Forţelor Aeriene pe timp de pace, în situaţii de criză și de război, pentru realizarea, menţinerea și ridicarea gradului de operaţionalizare a structurilor militare subordonate la nevoie, în vederea trecerii lor sub autoritatea comandamentelor care au responsabilitatea planificării și conducerii acţiunilor militare. Misiunea principală a SMFA este generarea, mobilizarea, structurarea, echiparea, operaţionalizarea și regenerarea forţelor componentei aeriene a sistemului naţional de apărare, realizarea suportului logistic necesar desfășurării acţiunilor militare de către acesta, iar la ordin, asumarea conducerii componentei aeriene a operaţiei întrunite și a acţiunilor aeriene independente, prin Comandamentul Operaţional Aerian. Misiunile Forţelor Aeriene Române (FAR) pe timp de pace sunt definite pentru a realiza menţinerea integrităţii spaţiului aerian naţional și protejarea unor obiective vitale împotriva atacurilor aeriene și sunt realizate prin funcţiile de supraveghere aeriană și de poliţie aeriană, pentru menţinerea securităţii spaţiului aerian naţional. În situaţii de criză și de război, FAR își amplifică acţiunile pentru apărarea populaţiei, a obiectivelor vitale și a trupelor împotriva atacurilor aeriene, provocând pierderi maxime forţelor aeriene inamice, prin uzură și participarea la crearea unei situaţii aeriene favorabile. Subsistemul de forţe cuprinde ansamblul structurilor specializate pentru misiuni de apărare aeriană, din Forţele Aeriene, Forţele Terestre și Forţele Navale, destinate localizării, urmăririi și identificării mijloacelor aeriene, precum și pentru interceptarea și combaterea mijloacelor aeriene ostile.

Rachetele sol-aer şi artileria antiaeriană

Reorganizarea unor structuri din Forţele Aeriene Aviaţia

În scopul refacerii “armei aerului”, structurile din compunerea Forţelor Aeriene au suferit multe transformări, înfiinţări și desfiinţări. La 1 iunie 1995, Regimentul 71 Aviaţie de Vânătoare s-a transformat în Baza 71 Aeriană Aviaţie de Vânătoare și VânătoareBombardament „General Emanoil Ionescu“ și, respectiv, Grupul 71 Aviaţie de Vânătoare. Începând cu anul 1997, o escadrilă din Regimentul 86 Aviaţie de Vânătoare a început un antrenament intensiv pentru a fi în măsură să desfășoare misiuni în comun cu forţe NATO. Acest program special de antrenare avea să conducă la obţinerea unui înalt nivel de interoperabilitate, iar escadrila de aviaţie-vânătoare-bombardament a fost complet înzestrată cu avioane MiG-21 LanceR. În data de 15 decembrie 2000, s-a înfiinţat Baza 86 Aeriană „Locotenent Erou Gheorghe Mociorniţă“, având în dotare și elicoptere de tip IAR-330L. Acest lucru extindea gama misiunilor pe care Baza 86 Aeriană era mandatată să le execute. În 1996 a luat fiinţă Baza 90 Transport Aerian „Comandor Aviator Gheorghe Bănciulescu“, având în dotare avioane AN-24, AN-26, AN-30 și elicoptere IAR-330, Mi-8, Mi-17, SA-365, iar la 25 octombrie 1996, s-a făcut primul pas spre realizarea interoperabilităţii cu structurile NATO, prin înzestrarea bazei cu două (și ulterior cu alte trei) avioane C-130, care au dublat capacitatea de transport și raza de acţiune. La 25 august 1995, a luat naștere la Bacău Baza 95 Aeriană de Aviaţie-Vânătoare și VânătoareBombardament „Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu“, destinată să asigure pregătirea și ducerea acţiunilor de luptă de către Grupul 95 Aviaţie de Vânătoare. De asemenea, aerodromul a asigurat logistic zborul avionului MiG-21 LanceR încă din faza iniţială, de cercetare și testare la S.C. „Aerostar“ S.A. Bacău. Remarcabil este faptul că

În anul 1995, prin luarea în subordine a patru divizioane de rachete antiaeriene şi a unui divizion tehnic „Neva“, brigada se transformă în Brigada 1 Rachete Antiaeriene Mixtă , subordonată Corpului 1 Aviaţie şi Apărare Antiaeriană , a co rdân du - i - s e d e num ire a o n o r i f i c ă „General Nicolae Dăscălescu“. În anul 1998, începând cu 1 august, marea unitate se transformă din Brigada 1 Rachete Antiaeriene Mixtă în Brigada 1 Rachete Antiaeriene „General Nicolae Dăscălescu“, ca urmare a ieşirii din subordine a subunităţilor echipate cu rachete „Neva“. Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer „General de Brigadă Ion Bungescu“ de la Capu Midia a realizat şi introdus la trageri, în anul 1991, avionul-ţintă ATM-03, iar în 1996, a pus în funcţiune sistemul de evaluare a tragerilor EOTS-F. În 1997, a fost introdus sistemul de ţinte radiodirijate, pe bază de program fără pilot, FOX-TS1, iar în 1998, s-au executat trageri de testare şi de omologare cu sistemele antiaeriene 2x35 mm Oerlikon. În anul 1998, prin reorganizarea Brigăzii 46 Radiotehnică de la Ploiești și a Brigăzii 41 Radiotehnică de la Timișoara, au fost înfiinţate Centre de Radiolocaţie , pentru creșterea operativităţii, supleţei și eficienţei actului de decizie, optimizarea fluxului informaţional privind situaţia aeriană și crearea condiţiilor realizării sistemului integrat de gestionare a spaţiului aerian. S-au creat bazele trecerii de la radiolocaţia analogică la cea digitală și compatibilizarea acesteia cu aviaţia militară și civilă, precum și cu cea a NATO. Regimentul 70 Geniu de Aviaţie a continuat activitatea Regimentului de Geniu Aeronautic înfiinţat la 1 noiembrie 1938, prin Înaltul Decret nr. 3758, având în dotare tehnică specifică de reparaţii, întreţinere și construcţii aerodromuri, drumuri și lucrări de protecţie a personalului, aeronavelor și tehnicii (excavatoare, buldozere, autogredere, încărcătoare, rulouri compactoare, autobasculante). După înfiinţarea Statului Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene, Regimentul 85 Transmisiuni a fost reorganizat, începând cu 1 mai 1995, în baza Ordinului General nr. 7 din 4 februarie 1995 al Ministerului Apărării Naţionale, iar la 1 decembrie 1995 a avut loc ceremonialul înmânării noului Drapel de Luptă Regimentului 85 Transmisiuni „Gheorghe Robescu“.

Radiolocaţia

Structurile din compunerea ForţelOR Aeriene

Geniu

Transmisiuni

În anul Centenarului Aeronauticii Militare, Forţele Aeriene Române sunt compuse din: Statul Major al Forţelor Aeriene; Centrul de Operaţii Aeriene; Autoritatea Aeronautică Militară Naţională; Flotila 71 Aeriană “General Emanoil Ionescu”; Flotila 86 Aeriană “Locotenent-aviator Gheorghe Mociorniţă”; Flotila 90 Transport Aerian “Comandor Gheorghe Bănciulescu”; Flotila 95 Aeriană “Erou căpitan-aviator Alexandru Şerbănescu”; Brigada 1 Rachete Sol-Aer “General Nicolae Dăscălescu”; Baza 91 Logistică; Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer “General de brigadă Ion Bungescu”; Regimentul 70 Geniu de Aviaţie; Centrul 1 Supraveghere Aeriană; Centrul 2 Supraveghere Aeriană; Batalionul Război Electronic; Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică; Centrul Administrativ Aerodromul “Mihail Kogălniceanu”; Academia Forţelor Aeriene “Henri Coandă”; Școala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene “Aurel Vlaicu”; Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene “Traian Vuia”; Muzeul Naţional al Aviaţiei.

18 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

UN SECOL DE AERONAUTICĂ MILITARĂ

DE LA PRIMA LEGE A AERONAUTICII MILITARE
AERONAUTICA {I MARINA MILITAR~ ROMÂN~ |N MINISTERUL AERULUI {I MARINEI
Comandor dr. Jănel TĂNASE
Realizarea acestei structuri a fost sugerată de suveranul României cu prilejul zilei Marinei din 15 august 1936, când, în cuvântarea prilejuită de acest eveniment anticipa următoarele: “Eu cred că în viitor Marina noastră, păstrând sufletul ei caracteristic al valurilor, va trebui să se apropie pe zi ce trece de Marina văzduhului. Conjugate aceste două forţe, împreunându-și sufletele, apărarea Ţării se va putea realiza mai bine”. De altfel, acest plan figura de mult pe agenda de lucru a regelui Carol al II-lea. Numit primul Inspector General al Aeronauticii, instituţie dezvoltată în 1924 din fosta Direcţie Aeronautică, Carol al II-lea a iubit și respectat pe aviatori și, în pofida tuturor criticilor, îndreptăţite de altfel care i se aduc, are marele merit de a fi contribuit decisiv la dezvoltarea aviaţiei militare. Intenţia iniţială era aceea de creare a unui minister separat al Aerului, dar amplitudinea reală a Subsecretariatului de Stat al Aerului, creat în 1932, nu justifica dezvoltarea acestuia într-o structură de sine stătătoare, soluţia adoptată în final fiind crearea noului minister din reunirea Aeronauticii și Marinei, desprins de Ministerul Apărării Naţionale.

100 DE ANI

despărţirea Armatei Aerului şi a M a r i n e i R e g a l e d e A r m at a d e Us c at . Argumentele de bază ale acestei construcţii au fost reprezentate de câteva elemente comune care le caracterizau, respectiv: - factorul tehnic, situat în prim-planul ambelor instituţii, având în vedere şi progresele exponenţiale care se produceau în aceste domenii în lume; - factorul economic, caracterizat prin nevoia de investiţii masive, printr-o armonioasă şi unitară dezvoltare a industriilor, cu posibilităţi de dezvoltare în paralel sub aceeaşi concepţie, conducere, acelaşi capital şi uzinaj; - factorul personal, deopotrivă de important şi în Marină, ca şi în Aeronautică. Complexitatea activităţilor aeriene şi navale impunea o alegere deosebită, o îndelungată, amănunţită şi necontenită pregătire, fără de care nu puteau fi utilizate cele mai perfecţionate instrumente dezvoltate cu prioritate pentru lucrul în aer şi pe apă; - factorul reglementări internaţionale a navigaţiei, traficului, funcţionării subsistemelor din Aeronautică şi Marină, atât în interiorul statului, cât şi cu alte state, funcţie de sistemele legislative utilizate.

O conducere unitară
O conducere unitară, specializată, permanentă, având exclusivitatea acestor domenii, constituia garanţia unei dezvoltări eficiente, care să permită Aviaţiei și Marinei, care reprezentau avangarda civilizaţiei unei naţiuni, să servească în condiţii optime economia şi apărarea ţării. Planul de organizare al Ministerului Aerului şi Marinei (MAM) a fost astfel întocmit încât să poată cuprinde, până în cele mai mici detalii, atât nevoile Aeronauticii, cât şi cele ale Marinei şi să înlăture, sub presiunea progreselor tehnice mereu crescânde, unele neajunsuri ale fostului Subsecretariat de Stat al Aerului. Alături de preocupările de ordin pur militar, pentru încadrarea celor două arme în

Înfiinţarea şi orGANIZArea Ministerului Aerului şi Marinei
Pornindu-se de la aprecierea p otr i v it c ăreia „ Aeronautica şi Marina su nt d o u ă l a rg i d o m e ni i d e a c ti v itate , care contribuesc la propăşirea naţiunii, p r i n f o r ţ a p e c a r e o r e p r e z i n tă , p r i n su r sa d e ve nitu ri p e ca re o co ns tit u i e ,

prin prestigiul pe care-l impun, i n d i f e re nt d e ca ra c te r u l v re m u r i l o r şi mai cu osebire în vremuri tulburi, decât în timpuri de înflorire”, pentru dez voltarea mai accelerată atât a Ae r o n au t i ci i , c ât şi a M a r i n e i R e g a l e prin orientarea unitară a activităţii a e r i e n e, m ar i tim e şi f lu v ial e a ţ ăr ii, a fost realizată, prin Legea pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Aerului şi Marinei, adoptată prin Decretul-Leg e n r. 2 6 2 0 d i n 14 n o i e m b r i e 19 3 6 ,

Radu IRIMESCU, ministru al Aerului şi Marinei între anii 1936-1938

Generalul Paul TEODORESCU, ministru al Aerului şi Marinei între anii 1938-1940

Amiralul Nicolae PĂIŞ, ministru al Aerului şi Marinei în anul 1940

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 19

UN SECOL DE AERONAUTICĂ MILITARĂ
sistemul de apărare naţională, s-a urmărit dezvoltarea pe baze noi a mijloacelor de comunicaţie aeriană, maritimă şi fluvială, precum şi realizarea unui ansamblu comun pentru deservirea reciprocă atât a problemelor de ordin militar, cât şi a celor de ordin economic. Prin analizarea atribuţiilor organismelor separate care funcţionaseră în Aeronautica militară şi civilă şi Marina militară şi comercială, acolo unde au fost identificate preocupări comune a fost creată o singură structură, realizându-se o perspectivă generală de comandament unic. În 446 de articole, legea stabilind organizarea interioară a noului minister, a constituit pe baze noi Aeronautica, Marina Regală, Aviaţia Civilă, Marina Comercială, Institutul Meteorologic Central, Oficiul Hidrografic şi Aerofotogrammetric, Serviciul Maritim Român şi Casa Fondului Naţional al Aviaţiei. prin potenţialul industrial, destinat a le reînnoi şi întreţine. Se aprecia, de asemenea, că fără existenţa unei industrii aeronautice în timp de război, armata aerului, oricât de numeroasă ar fi fost la începutul ostilităţilor, ar dispărea complet, pe măsura desfăşurării campaniei. Dacă numărul de avioane reprezintă o forţă la un moment dat, singură, industria aeronautică naţională, puternică şi independentă, reprezintă forţa aeriană vie şi permanentă. Încă de la înfiinţarea Ministerului Aerului şi Marinei s-a acţionat echilibrat atât pentru dotarea şi înzestrarea aviaţiei, cât şi pentru crearea unui suport industrial, care să asigure pe de o parte independenţa în caz de conflict armat, iar pe de altă parte să alimenteze şi să întreţină în perfectă stare materialul de zbor. În domeniul industriei aeronautice, în perioada analizată a fost dezvoltată o reţea complexă de întreprinderi de profil, capabile să asigure în cea mai mare măsură materialul necesar înzestrării marilor unităţi şi unităţi, respectiv: – Uzinele „ Industriei Aeronautice Române ” din Braşov, create iniţial cu capital francez, au fost preluate în întregime de statul român şi reorganizate sub formă de Regie Autonomă. Posedând o fabrică de motoare şi una de celule, IAR Braşov rivaliza cu cele mai moderne instalaţii „Generalul Sichitiu, şeful Marelui Stat Major, Radu Irimescu, ministrul Aerului şi Marinei şi M.S. Carol II la manevre“

Programul aerian şi naval
Contextul înfiinţării Ministerului Aerului și Marinei era deosebit de complex. Dispariţia sistemului de apărare colectivă impunea înarmarea integrală a naţiunii, astfel încât să fie capabilă să răspundă oricăror eventualităţi, iar acest imperativ presupunea fundamentarea

avioane, a fost transformată în această perioadă în Societate Anonimă, fabricând în licenţă avioane de şcoală. – Atelierele LEONIDA , dispunând de personal român bine instruit, executau în bune

O adevărată emblemă pentru industria aeronautică română: uzina IAR-Braşov, inaugurată în anul 1927. Primele avioane produse sub licenţă au fost Morane-Saulnier 35. Tot aici se va construi, începând cu anul 1940, redutabilul vânător IAR-80

unui program aerian și naval complet, dezvoltat armonios în toate direcţiile: industrie naţională, infrastructură, formarea personalului.

Industria naţională aeronautică
Privind necesitatea dezvoltării unei industrii naţionale aeronautice s-a plecat de la consideraţia că forţa aeriană a unei naţiuni nu se exprimă numai prin numărul de avioane pe care le posedă, ci mai ales,

similare din străinătate. Datorită calităţii personalului şi facilităţilor de cercetare deţinute aici s-au putut realiza, după concepţie proprie, atât avioane de război româneşti, cât şi importante accesorii pentru avioane. – Fabrica de avioane SET a evoluat de la un atelier de reparaţii, la stadiul de uzină capabilă să execute avioane foarte bune de şcoală, în concepţie proprie, dar şi sub licenţă americană, cum a fost avionul de şcoală FLEET. – Fabrica de avioane ICAR dezvoltată, de asemenea, dintr-un atelier de reparat

20 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

UN SECOL DE AERONAUTICĂ MILITARĂ
rămâne la dispoziţia constructorilor străini, acaparaţi de altfel de comenzi din partea propriilor guverne. Iar această abordare era atât de reală, având în vedere necesitatea imperativă a existenţei unei forţe maritime și fluviale dezvoltate pentru apărarea a peste 400 de kilometri de litoral maritim și a peste 1000 de kilometri din cursul celui mai mare fluviu din Europa. În domeniul construcţiilor navale, avându-se în vedere dificultăţile investiţionale pentru realizarea stabilimentelor industriale dotate cu utilaje speciale, a asigurării materialelor necesare construcţiilor navale și, nu în ultimul rând, de asigurare a personalului specializat, supralicitat de toate șantierele străine, Ministerul Aerului și Marinei a acţionat pentru crearea unor șantiere naţionale, capabile să construiască în ţară nave de război, de tipul și calitatea celor prevăzute în programul naval. În această construcţie s-a plecat de la realitatea că, până la înfiinţarea Ministerului Aerului și Marinei, toate unităţile din programul naval erau dotate cu material care se construia în șantierele din străinătate. Astfel, în 1937 au fost înfiinţate Șantierele Navale Galaţi . Cu toate dificultăţile întâmpinate pentru asigurarea personalului românesc și înzestrarea șantierului cu mașini speciale s-a început construcţia a două submarine și a navei port-mine “Amiral Murgescu”, care a fost lansată în această perioadă. Pe lângă construcţia de nave s-au avut în vedere și măsuri pentru repararea vaselor, navele fiind menţinute în serviciu peste limita de vârstă. Totodată, Arsenalul Marinei, dotat modern cu unelte și instalaţii noi, împreună cu industria naţională a reparat o serie de nave de mare și de Dunăre care nu mai puteau suporta nevoile serviciului. Pe lângă dezvoltarea industriei la pace, o preocupare constantă a constituit-o pregătirea industriei pentru război. Această activitate a avut în vedere trei elemente de producţie, respectiv: acomodarea utilajului în vederea producţiei maxime, asigurarea materiilor prime necesare fabricării materialului la război, cu adresabilitate exclusivă la resursele

ICAR din Bucureşti şi-a început activitatea în 1934. Printre avioanele produse aici s-au numărat Fleet F10 G în circa 200 de exemplare destinat în special şcolilor de aviaţie, şi Fi-56 Storch, în variantele avion de legătură (circa 70 de exemplare) şi avion sanitar (circa 24 de exemplare) condiţii reparaţii şi revizii de motoare de avion. Pe lângă aceste întreprinderi au fost dezvoltate industrii anexe pentru fabricarea componentelor necesare realizării aeronavelor, respectiv a pieselor brute forjate pentru motoare, instrumente de bord, aparate fotoaeriene, vizoare de bombardament, muniţii de avion, paraşute necesare echipajelor în zbor, articole pirotehnice de toate categoriile etc. În paralel cu crearea sistemului naţional de industrii, Ministerul Aerului şi Marinei a acţionat pentru organizarea şi completarea tuturor formaţiilor militare specializate. Astfel, au crescut numărul celulelor tehnice pentru întreţinere şi reparare de pe lângă unităţile de aviaţie (ateliere, parcuri, Arsenalul Aeronauticii etc.), fiind dotate cele noi şi completate cele existente cu tot utilajul necesar îndeplinirii misiunii.

Industria naţională navală
S-a acţionat, în egală măsură, pentru asigurarea unui program minimal de comenzi pentru industriile strict necesare construcţiilor de nave de război, pentru realizarea programului naval naţional, pentru a nu Puitorul de mine NMS Amiral Murgescu

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 21

UN SECOL DE AERONAUTICĂ MILITARĂ
naţionale și pregătirea personalului tehnic, de toate categoriile, cerut de cadenţa fabricaţiei de război. comunale și numai acolo unde nu se găseau izlazuri favorabile acestei întrebuinţări, se amenajau aerodromuri pe terenuri particulare și observatori și personal tehnic, ingineri, ofiţeri sau civili, ofiţeri mecanici, maiștri și submaiștri. În Aviaţia Comercială structura de personal cuprindea personalul navigant, ofiţeri și subofiţeri activi, detașaţi la Aviaţia Civilă, piloţi civili, proveniţi fie din cadrele active ale aviaţiei militare prin demisionare, fie prin recrutarea lor din școlile de pilotaj particulare subvenţionate de Ministerul Aerului și Marinei și personal tehnic, ingineri, subingineri, maiștri. Pentru Aeronautica Militară, personalul navigant era pregătit în școlile militare de ofiţeri sau subofiţeri care și-au păstrat organizarea și atribuţiile, care, pe lângă pregătirea militară necesară fiecărei categorii, îi forma ca piloţi. Suplimentar, ofiţerii erau pregătiţi pentru a îndeplini funcţiile de observator aerian sau navigator, iar subofiţerii ca bombardieri. Celelalte specialităţi din care făcea parte personalul navigant, radio­ telegrafiști, bombardieri etc. erau formate în cadrul școlilor de specialitate ale Aeronauticii din cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii. Personalul navigant al Aviaţiei Comerciale se forma în Școlile de pilotaj ale Direcţiei Aviaţiei Comerciale. După obţinerea brevetului de pilot de turism gradul II, personalul navigant era chemat prin serii anuale la Școala de Per fecţionare a Aeronauticii Militare de la Buzău, unde, la finalizarea cursului, puteau deveni instructori de zbor la școlile particulare de pilotaj sau piloţi pe avioane de război, recunoaștere, vânătoare, bombardament. Dintre aceștia, în urma recomandărilor

Hidroavioane româneşti ancorate la Buiuk Dere, hidroscala Istanbulului

Infrastructura Aeronauticii
Direcţia Domenii și Infrastructură constituia structura specializată în realizarea programului de dotare a unităţilor subordonate Ministerului Aerului și Marinei din punct de vedere al achiziţionării și amenajării terenurilor necesare aviaţiei militare și comerciale. Astfel, completarea cazărmilor necesare unităţilor, atelierelor și hangarelor cu instalaţiile adecvate, au format principala preocupare. Totodată, s-a urmărit dotarea unităţilor și aeroporturilor noi cu localuri confortabile, corespunzătoare cerinţelor tehnice și progresului realizat în această materie în alte ţări. Amenajarea unei reţele permanente de terenuri de zbor constituită din aerodromuri, aeroporturi și terenuri de ajutor, destinate zborului aviaţiei militare și, în parte, celui civil, dispersarea acestora corespunzător nevoilor operative, avea rolul de a crește considerabil posibilităţile de întrebuinţare a aviaţiei în timp de război. Tocmai de aceea, Ministerul Aerului și Marinei a studiat și recunoscut terenurile necesare, amenajarea și dotarea acestora fiind eșalonată în timp. Pentru armonizarea nevoilor aviaţiei cu cele de ordin general a fost adoptată Legea Protecţiei Navigaţiei Aeriene, care prevedea amenajarea terenurilor de aviaţie pe izlazurile Creşterea numărului de avioane necesare şcolilor de pilotaj

de cultură, expropriate în prealabil. De altfel, prin Decretul-Lege semnat de regele Carol al II-lea și publicat în Monitorul Oficial nr. 160 din 13.07.1940, toate terenurile de aviaţie amenajate pe teritoriul ţinuturilor sau comunelor au fost trecute în proprietatea statului și în folosinţa MAM.

Personalul Aeronauticii Militare
Formarea personalului Aeronauticii şi Marinei a constituit una dintre preocupările fundamentale ale ministerului nou creat.

Creşterea numărului de ore de zbor cerut anual pentru antrenarea unui pilot

Criza internaţională care se prefigura a determinat suplimentarea orelor de zbor anuale pentru formarea piloţilor, antrenarea personalului navigant pe avioane de război şi creşterea numărului de avioane pentru dotarea şcolilor de pilotaj. Potrivit legii de organizare, personalul Aeronauticii Militare era format din personal navigant pentru aviaţie și aerostaţie, ofiţeri și subofiţeri care îndeplineau funcţii de piloţi

făcute de această școală, absolvenţii erau angajaţi ca piloţi de linie la societăţile de transport aerian. Radiotelegrafiștii de bord erau formaţi fie în școlile Aeronauticii Militare, fie în școlile Poștei și Telegrafelor și specializaţi apoi pentru Aeronautică. Pentru stimularea recrutării subofiţerilor pentru pregătire ca personal navigant, începând cu anul 1936 s-a înfiinţat Corpul adjutanţilor aviatori , prin schimbarea titulaturii de subofiţer în adjutant aviator (adjutant stagiar, adjutant, adjutant major și adjutant șef). Parcurgând școlile pentru obţinerea brevetului de pilot de război, pe filiera ofiţerilor, aceștia puteau promova în rândul ofiţerilor până la gradul de căpitan. Faţă de ritmul accelerat al pregătirii de război, Aeronautica Militară a simţit nevoia să-și creeze o sursă sigură și permanentă, care să-i ofere anual un număr de piloţi pe avioane de turism, pentru ca apoi, astfel pregătiţi, să poată trece, în cel mai scurt timp, pe avioane de război, care erau mult mai greu de pilotat.

22 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

UN SECOL DE AERONAUTICĂ MILITARĂ
Pentru realizarea acestui deziderat, pe lângă celelalte activităţi de bază, Ministerul Aerului și Marinei a creat și cadrul legislativ necesar. Astfel, Legea referitoare la organizarea rezervei Aeronauticii Militare din 16 august 1938 realiza baza legală pentru sporirea cadrelor de rezervă ale armei și organizarea instrucţiei și antrenamentului acestora. Prin asociaţiile civile C.F.R., A.R.P.A. și diferite aerocluburi au fost înfiinţate zece școli Formarea personalului marinei pentru război impunea mai multe etape: - p e ri o a d a f o r m ă ri i g e n e ra l e , corespunzătoare şcolii pregătitoare şi şcolii speciale, în care tânărul ofiţer primea cunoştinţele generale, necesare carierei de marinar; - perioada de specializare, corespunzătoare cursurilor de specializare în diferite ramuri: artilerie, torpile, mine, aeronautică maritimă, submarine, în care obligatoriu, care îi asigura formarea practică profesională pentru gradul următor. Pentru asigurarea încadrării în timp de război a industriilor, stabilimentelor anexe, serviciilor de transporturi pe apă şi silozurilor s-a luat măsura prin care, tot personalul necesar acestor instituţii a fost scos din evidenţa armelor terestre la mobilizare şi trecut în rezerva Aeronauticii şi Marinei, urmând să îndeplinească şi în timp de război funcţiunile în care era specializat.

Creşterea numărului de ore de zbor necesare personalului navigant pe avion de război în perioada 1933 – 1939

Încheiere
Legea organică a Ministerului Aerului și Marinei a suferit mai multe modificări, datorită experienţei căpătate prin aplicarea ei. Astfel, prin modificarea articolelor 152, 153 și 154 realizată prin Legea din 23 iunie 1939, a fost extins dreptul la despăgubiri pentru accidentele de zbor la tot personalul activ și de rezervă al Aeronauticii, precum și la elevii școlilor de pilotaj, stabilindu-se o mai justă repartiţie a acestor despăgubiri și realizându-se armonizarea intereselor celor lezaţi cu cele ale Aeronauticii și ale Statului. Ministerul Aerului și Marinei a fost desfiinţat de conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, în toamna anului 1940, în scopul creării și închegării unor structuri militare capabile să facă faţă condiţiilor de război. Cu toate acestea, apreciem că funcţionarea Aeronauticii și Marinei Regale Române în cadrul aceluiași minister a fost benefică, a permis descătușarea energiilor necesare pentru reconstrucţia acestor arme de elită și a structurilor capabile să le susţină, iar dacă timpul istoric ar fi permis, cu siguranţă rezultatele finale ar fi atins programul pe care această construcţie și l-a fixat.

particulare de pilotaj, care au pregătit anual și au prezentat pentru obţinerea brevetului de pilot cca. 500-600 de elevi. Aceste școli au fost sprijinite și subvenţionate de Aeronautica Militară, atât cu fonduri financiare, dar și cu material volant, combustibil, instructori de zbor etc.

of iţerul îmbrăţişa una dintre aceste specialităţi, care-i permitea să funcţioneze ca şef de specialitate la bordul unei nave de război; - perioada formării tactice, corespunzătoare cursului de informaţii, care punea la îndemâna ofiţerului atât elementele

Creşterea numărului elevilor în şcolile aeronautice în perioada 1933 – 1939

O mare parte dintre piloţii de turism brevetaţi de aceste școli, care îndeplineau condiţiile de studii, puteau să se înscrie la Școala de Ofiţeri de Aviaţie sau puteau fi admiși prin concurs la Școala de Subofiţeri naviganţi, restul piloţilor fiind luaţi în evidenţă ca personal navigant de rezervă al Aeronauticii. Prin acest sistem s-a realizat un mai vechi deziderat de a se scurta, pe cât posibil, durata școlilor militare, elevii fiind deja formaţi dinainte ca piloţi de turism. Școlile civile de pilotaj au reprezentat cadrul instituţional pentru valorificarea pasiunii pentru zbor a tinerilor din toate zonele ţării și au brevetat un număr mare de piloţi, în creștere anual, având în vedere situaţia internaţională, de la 27 în 1930 la 552 în 1938.

necesare pentru funcţiunea de comandant de navă de război, cât şi cele pentru utilizarea tactică a navelor de luptă. Aceste etape de formare teoretică erau completate cu formarea practică, ofiţerul de marină executând un stagiu de ambarcare

Personalul Marinei Militare
Personalul Marinei Regale se compunea din personalul tactic (punte), compus din ofiţeri şi subofiţeri (maiştri, submaiştri), care se pregăteau în şcolile militare, respectiv Şcoala Navală şi Şcoala de Subofiţeri Militari de Marină şi personalul tehnic (ingineri, ofiţeri mecanici, maiştri), personal care era format în aceleaşi condiţii ca şi personalul tehnic al Aeronauticii.

Ministrul Aerului şi Marinei, Paul Teodorescu, în vizită la şcoala de zbor fără motor A.R.P.A. de la Dudeşti-Cioplea

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 23

ANIVERSARE

C U O C H II P E C ERUL ŢĂRII
Plutonier adjutant principal Mihaela VOICU Plutonier adjutant Lucian IRIMIA
hiar dacă începutul zilei nu aducea decât ploaie, dintre foștii comandanţi ai structurii ne-au onorat cu prezenţa colonelul ing. (r) Florică POPESCU, generalul (r) dr. Mihail ORZEAŢĂ, generalul (r) dr. Ion MAGDALENA, generalul de flotilă aeriană (r) Iosif BĂLAN, generalullocotenent (r) Constantin CROITORU, comandorul Relu PANAIT și comandorul Adrian CODI. Majoritatea acestora au asistat la montarea primelor echipamente ale sistemului ASOC, la implementarea modulului de Poliţie Aeriană, la conectarea cu Sistemul Integrat de Apărare Aeriană NATO. „ Sunt realizări cu care ne mândrim, dar care ne și obligă pentru viitor. Amintim în acest sens efortul pe care trebuie să îl depunem pentru instalarea în cadrul Centrului de Raportare și Control al AOC a noului sistem de comandă-control NATO ASBE ”, a precizat comandantul unităţii, comandorul dr. Gabriel RĂDUCANU, în cadrul alocuţiunii. Cu acest prilej au fost înmânate celor prezenţi simbolurile unităţii și diplome de excelenţă. În acest cadru festiv, șeful SMFA a conferit „Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene” pentru a răsplăti meritele Centrului de Operaţii

DE 2 0 DE ANI

C

Adrian SULTĂNOIU

băncile instituţiilor militare, media de vârstă a personalului fiind sub 40 de ani, toţi au înţeles că aici timpul se măsoară în secunde și că munca înseamnă calitate, profesionalism și abnegaţie. Toate acestea s-au materializat și practic în cadrul ultimei verificări executate de către NATO, al cărei calificativ a fost Excelent ... Această aniversare îmi oferă prilejul de a le mulţumi predecesorilor mei pentru lucrurile minunate pe care le-au realizat în această unitate și întregului personal al Centrului de Operaţii Aeriene, pentru efortul și profesionalismul deja demonstrat în realizarea cu succes a misiunii de apărare a spaţiului aerian”, a adăugat comandantul unităţii.

Generalul-maior dr. Alexandru RUS, şeful Direcţiei Operaţii din SMG dă citire mesajului şefului Statului Major General cu atribuţii în domeniul aviaţiei și apărării aeriene, străbat un timp al schimbărilor fundamentale, al modernizărilor, al eforturilor concertate pentru accederea, din toate

Ce înseamnă Centrul de Operaţii Aeriene
Ce reprezintă Centrul de Operaţii Aeriene pentru Forţele Aeriene Române? În cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, acesta este parte integrantă a proceselor de planificare și conducere a exerciţiilor naţionale, multinaţionale și bilaterale, a antrenamentelor integrate cu sistemele de avertizare timpurie, a antrenamentelor de Poliţie Aeriană NATO, a misiunilor de căutare-salvare, a urgenţelor medicale civile sau a intervenţiilor în cazul unor dezastre sau calamităţi naturale. Nu în ultimul rând, centrul reprezintă nucleul Sistemului de Comandă-Control Aerian Naţional. Unitatea este par te integrantă a structurilor de comandă-control NATO încă din prima zi a apartenenţei României la Alianţa Nord-Atlantică, activând permanent în cadrul Sistemului NATO Integrat de Apărare Aeriană și împotriva Rachetelor – NATINAMDS, p entr u a asigur a f ăr ă întrer up ere supravegherea spaţiului aerian din zona de responsabilitate și controlul misiunilor de Poliţie Aeriană. Prin Centrul de Operaţii Aeriene, se realizează planificarea, coordonarea și conducerea întregului spectru de activităţi aeronautice desfășurate în cadrul Forţelor Aeriene Române.

Comandantul AOC înmânează secretarului de stat Sebastian HULUBAN diploma aniversară şi placheta cu însemnele unităţii Aeriene de-a lungul întregii activităţi desfășurate în slujba apărării spaţiului aerian al României. Această sărbătoare de suflet s-a desfășurat în condiţiile în care structurile militare și civile, punctele de vedere, la standarde noi, europene, nord-atlantice. „Personalul Centrului de Operaţii Aeriene cunoaște formula care duce la succes. Deși mulţi dintre cei care profesează abia au sosit de pe

24 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ANIVERSARE
Domeniul de activitate este spaţiul aerian al României, un volum finit care tinde să devină tot mai aglomerat, iar responsabilitatea principală a centrului este de a menţine integritatea și suveranitatea acestuia prin aplicarea regulilor internaţionale de trafic ICAO (International Civil Aviation Organization) și EUROCONTROL, dar și a normelor și procedurilor standard NATO. Unele compartimente colaborează cu structurile aeronautice civile pentru fluidizarea traficului aerian civil în condiţii de siguranţă. Centrul de Operaţii Aeriene este considerat drept unul atractiv de către personalul Statului Major al Forţelor Aeriene, și nu numai, pentru că este integrat în NATO și folosește cea mai nouă și modernă tehnică militară în domeniu, provocând personalul către consolidarea pregătirii de specialitate, către dezvoltarea abilităţilor de comunicare în limba engleză sau ocuparea unor posturi de specialiști în teatrele de operaţii sau în cadrul structurilor NATO. – aprilie 2004: se realizează conectarea cu Centrul de Raportare- Control din Ungaria; – iunie 2005: se realizează conectarea directă cu CAOC 7 Grecia și se organizează Seminarul Comitetului de Apărare Aeriană NATO; – iunie 2007: a organizat Conferinţa șefilor Centrelor de Operaţii Aeriene Combinate NATO; – 2007: se realizează implementarea sistemului ICC și s-a planificat, asigurat și evaluat pregătirea personalului și tehnicii militare pentru desfășurarea misiunii de POLIŢIE AERIANĂ „BALTICA `07” din Lituania; conferinţa pentru coordonarea spaţiului aerian din cadrul Diviziei TACEVAL-C.C. Air Izmir Turcia; – februarie 2011 și decembrie 2012: AOC organizează și găzduiește Reuniunea Grupului de Lucru NATO;

Câteva repere:
– 30 august 1993: s-a înfiinţat Punctul de Comandă Principal al Statului Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene; – 10 februarie 1999: a apărut Centrul de Operaţii pentru Suveranitate Aeriană – ASOC; – februarie 1999: se inaugurează platforma ASOC; – iunie 2001: se implementează Modulul Poliţie Aeriană; – mai 2002: se realizează (experimental) conectarea cu platforma ASOC din Bulgaria; – 2003: se realizează acreditarea naţională de securitate și certificarea tehnică și operaţională; – 2004: se realizează conectarea României la Sistemul NATO Integrat de Apărare Aeriană și împotriva Rachetelor – NATINAMDS (NATO Integrated Air and Missile Defence System), iar Centrul de Raportare-Control preia sarcina executării Serviciul Poliţie Aeriană sub comandă NATO;

Generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică înmânează comandantului AOC Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene – 2008: structura a contribuit la asigurarea securităţii aeriene pe timpul desfășurării Summit-ului NATO; – 2009: AOC a condus primul exerciţiu multinaţional întrunit de bruiaj electronic; – noiembrie 2010: AOC găzduiește

– iunie 2011: structura a fost evaluată în vederea afirmării de către evaluatorii SHAPE, iar în anul 2012, partea operaţională obţinea calificativul Excelent la evaluarea Readiness Verification privind modul de executare a misiunilor de Poliţie Aeriană, calificativ acordat de către comandantul Componentei Aeriene de la Izmir. – februarie 2013: găzduiește organizarea cursurilor de iniţiere pentru sistemul ICC în par teneriat cu ţările Alianţei NordAtlantice. Acestea sunt doar câteva repere, din lunga listă parcursă de unitate după înfiinţare. Pentru multe entităţi din Armata României, 20 de ani de activitate înseamnă puţin, însă pentru militarii centrului aceștia reprezintă două decenii de muncă și sacrificii, mari investiţii în concepţie, de grijă în planificare și organizare, de înalt profesionalism în execuţie, dar nu în ultimul rând, înseamnă și o părticică de suflet acordată structurii din care fac parte.

Foştii comandanţi ai Centrului de Operaţii Aeriene

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 25

ANIVERSARE IŞIK 2013-2

C u t r i co l o r u l î n c a b i n ă P E C E R U L A N AT O L I E I
La sfârșitul lunii septembrie, militari din Flotila 95 Aeriană “Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu” au participat la un exerciţiu bilateral româno-turc, desfășurat în Turcia. A fost prima misiune în afara ţării cu elicopterele IAR-330 SOCAT de la Bacău

Plutonier adjutant Lucian IRIMIA
În cadrul exerciţiului, misiunile au fost planificate de la simplu la complex. Au cuprins zboruri de aclimatizare împreună cu elicopterele Forţelor Aeriene Turce, în zona munţilor Taurus, la înălţimi de peste 2000 metri. De asemenea, s-au executat misiuni de căutare-salvare prin luptă, pe timp de zi și noapte, într-un mediu de operare asemănător celui din teatrele de operaţii în care acţionează forţele NATO, pe baza unui scenariu realist. Au fost implicate aeronave F-16, AS-532 Cougar, IAR-330 SOCAT și CASA CN-235. Consolidarea relaţiilor militare și dezvoltarea interoperabilităţii cu participanţii au avut loc pe tot parcursul exerciţiului, printr-o colaborare continuă atât la sol, cât și în aer. Aprecierile partenerului turc privind cooperarea cu partea română și profesionalismul acesteia au fost foarte bune. Prestaţia echipajelor românești a fost remarcată de toţi observatorii exerciţiului. Putem spune că toamna a venit pentru militarii români participanţi la IȘIK 2013-2 cu roadele efortului depus pe parcursul întregului an de instrucţie și că acestea au fost îmbelșugate.

Detașamentul care a participat la activitate a fost compus din două elicoptere IAR-330 SOCAT, respectiv 24 de militari din structura proprie și șase din cadrul Detașamentului de Căutare și Salvare prin Luptă al Statului Major al Forţelor Aeriene. Exerciţiul IȘIK 2013-2 s-a desfășurat la Baza 3 Aeriană Konya. Acţiunea a constat în exersarea tacticilor, procedurilor și probarea nivelului de standardizare pentru executarea misiunilor de căutare și salvare prin luptă. Alături de echipajele românești și turcești, au mai participat, în calitate de observatori, militari din Azerbaidjan, Tunisia, Georgia, Marea Britanie, Chile, Emiratele Arabe Unite, Bosnia și Herţegovina, Olanda, Ungaria și Qatar. Ca la orice misiune de acest gen, pregătirea a fost la fel de importantă ca și participarea în sine. Provocarea primei misiuni cu elicopterele IAR-330 SOCAT din Flotila 95 Aeriană în afara teritoriului naţional a fost acceptată, personalul navigant și tehnic pregătindu-se cu maximă seriozitate, cu sprijinul Statului Major al Forţelor Aeriene și al Flotilei 90 Transport Aerian. Cu drapelul românesc fluturând în cabină, cu capul de bour din stema Moldovei pe însemnele de pe costumele de zbor ale echipajelor, elicopterele IAR-330 SOCAT au străbătut spaţiul aerian al Bulgariei și Turciei până la destinaţie. Zborul a ţinut câteva ore, cu o escală de realimentare, și, chiar dacă a fost solicitant, a decurs fără probleme.

Misiune externă inedită

Între anii 2005 și 2006 a fost comandantul Detașamentului de Elicoptere BRAVO, din cadrul misiunii ALTHEA din Bosnia și Herţegovina. „Flotila 95 Aeriană generează detașamentul de trei elicoptere IAR-330 SOCAT destinat misiunilor de căutare și salvare prin luptă, desemnat să facă parte din NRF-20 în anul 2013”, a afirmat comandorul Vrăjescu. Participarea acestui detașament la exerciţiul IȘIK 2013-2 și rezultatele foarte bune au reprezentat garanţia și încununarea eforturilor depuse pentru menţinerea operaţionalizării forţelor și mijloacelor componente. Maistrul militar principal Costel Dănăilă este tehnic de bord. În cei aproape 20 de ani de carieră a adunat peste 1600 ore de zbor și a participat la două exerciţii internaţionale, dar desfășurate în România. IȘIK 2013 a fost cireașa de pe tortul carierei sale. La activitatea internaţională a fost mecanic de bord pe elicopterul cu numărul 64, aeronava de suflet a maistrului militar Laurenţiu Chiru, căzut la datorie în această primăvară. Pe toată perioada pregătirii și executării misiunii a conștientizat că de acolo de sus cineva îl veghează și îl apără. „Reușita acestui exerciţiu din Turcia o dedic camarazilor mei căzuţi la datorie, maistrului militar clasa a III-a Laurenţiu Chiru și plutonierului Vasile Manolache. Astfel de activităţi, inclusiv pregătirea, te fac să te simţi împlinit ca militar. Este o experienţă plăcută, pe care sincer, aș dori să o repet oricând”, a spus maistrul militar Dănăilă. Zborurile executate în comun cu colegii din Forţele Aeriene Turce au demonstrat capacitatea militarilor români de a se integra și acţiona corespunzător într-un mediu internaţional. Căpitanul Răzvan ROȘCA este pilot șef și are la activ peste 700 de ore de zbor pe elicoptere. Participant la mai multe exerciţii internaţionale, s-a aflat la prima colaborare de acest nivel cu parteneri turci. În cadrul exerciţiului, pilotul a acţionat într-un teren preponderent muntos și a executat cu succes zboruri inclusiv pe timp de noapte. “IȘIK 2013-2 a reprezentat o oportunitate extraordinară de pregătire. Am demonstrat că știm și aplicăm foarte bine procedurile NATO. Am executat misiuni cu un nivel ridicat de complexitate și în deplină siguranţă, iar elicopterele s-au comportat foarte bine. Din partea piloţilor vrem să adresăm un mesaj de mulţumire comandanţilor noștri și celor din Statul Major al Forţelor Aeriene care ne-au oferit această șansă complexă de pregătire ”, a declarat căpitanul Roșca.

Oamenii din spatele SOCAT-urilor

Comandorul Valerică VRĂJESCU este comandantul Flotilei 95 Aeriană “Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu” și pilot de elicopter cu peste 1600 de ore de zbor la activ.

26 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

LANSĂRILE D E RA C H E T E AER - AER

ANIVERSARE

SINE ERROR
Orice pilot de vânătoare se antrenează pentru luptă. Toţi cei ce urcă la manşa supersonicului ştiu că menirea lor este aceea de a fi gata pentru momentul – de niciunul aşteptat, dar oricând probabil – în care diferenţa dintre viaţă şi moarte este dată de modul în care stăpânesc zborul în ansamblul său şi metodele de a se impune în faţa inamicului aerian, oricine ar fi el. Doar atunci arta numită luptă aeriană aşază fiecare pilot pe locul meritat, după felul în care revin de la vânătoare: pe scut, sau sub scut.
Alin C. IONESCU Valentin S. STAICU, Alin C. IONESCU

Pentru pilotul de vânătoare, principalul mijloc de ducere a luptei aeriene este racheta aer-aer, iar deprinderile întrebuinţării acesteia nu se pot forma și căli decât prin executarea de lansări reale asupra unor ţinte aeriene la fel de reale. Simulatorul nu-i poate oferi

Train as You fight

Acum, în zilele noastre, zboară spre viitorul înceţoșat ce se ghicește așternut înainte, decolând în același urlet turbat de forţaj total, purtând în piept aceeași „inimă”, dar gândind cu un alt „creier”, fiind mult mai pregătit pentru a răspunde ameninţărilor ce pândesc din înălţimi sau de la sol.

În zona de înarmare, avioanele îşi aşteaptă piloţii pilotului decât coordonatele de bază, conglomeratul și succesiunea seacă de acţiuni, pe când gustul adevăratei vânători nu-l poate simţi decât din postul de pilotaj, la mii de metri în aer, cu greutatea reală a celor câteva sute de kilograme de înaltă tehnologie letală aflată pe grinzile de sub planuri. Bătrânul nostru MiG-21 LanceR continuă să zboare sub cocarda tricoloră, merge mai departe în ciuda bolilor inerente vârstei înaintate și tumultuoasei vieţi trăite din plin, o viaţă care nu l-a menajat și care l-a testat continuu, determinându-l să fie mereu mobilizat și impunându-i găsirea de resurse ascunse de forţă, rezistenţă și adaptabilitate pe care mulţi nu le considerau existente.

Singurul loc din ţară unde pot fi lansate rachete aer-aer este Poligonul Capu Midia, sau, mai precis, prelungirea aero-maritimă a enormului poligon de trageri antiaeriene de la nord de orașul-port Constanţa, o lungă fâșie de cer care se întinde spre centrul Mării Negre. De peste douăzeci de ani, piloţii de vânătoare români lansează muniţii aer-aer în această zonă, activitate devenită tradiţie, o tradiţie ce aproape că a șters amintirea alteia, și anume tragerile aer-aer din Poligonul Astrahan din fosta Uniune Sovietică, poligonul mare cât o ţară fiind dat uitării odată cu noua realitate politică apărută începând cu anii ‘90. Chiar dacă nu pot fi comparate condiţiile oferite de cele două poligoane (la Astrahan puteau fi executate trageri aer-aer la orice înălţimi și viteze, atât ziua cât și noaptea, pe ţinte aeriene manevriere teleghidate), Capu Midia permite antrenarea piloţilor de vânătoare la un nivel ridicat, fiind facilitată acumularea unui bagaj de cunoștinţe foarte preţios,

În zona de aşteptare, avioane pregătite pentru tractare

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 27

INSTRUCŢIE
experienţă ce vine să cimenteze pregătirea pentru luptă a pilotului, acţionând la nivelul subconștientului ca un ritual de trecere. de activitate, trei lucruri sunt ușor de remarcat, și anume organizarea, coreografia și succesiunea etapelor. Mării Negre sunt rachetele tip Vympel R-73, Matra Magic 2 și Rafael Python 3, toate având ghidaj în spectrul IR (infraroșu).

În cadenţa preciziei

Lipsa oricăror erori este regula de bază atunci când se lucrează cu muniţii reale, totul trebuie a fi executat exact cum prevede regulamentul. Istoria nu prea îndepărtată păstrează groaznica amintire a evenimentelor soldate cu pierderi de vieţi omenești și teribilul avertisment conţinut de nerespectarea în totalitate a normelor de siguranţă, lecţii scrise cu sânge și învăţate cu mare durere în suflet. Și la sol, și în aer, toată succesiunea activităţilor este atent planificată și calibrată în asemenea măsură încât să elimine premisele ce ar putea duce la înregistrarea de distrugeri accidentale de tehnică și/sau victime omenești, precum și la, implicit, neîndeplinirea misiunii de foc ordonate. Astfel, siguranţa tuturor militarilor implicaţi în activităţile în care se utilizează muniţii reale rezidă în conștientizarea importanţei misiunii de executat, în organizarea eficientă a fazelor ei și în respec-

Ţinta aeriană amplasată pe instalaţia de încărcare pe avion Activitatea de înarmare a aeronavelor este organizată foarte strict, fiind implicate patru zone separate spaţial și trei echipe de specialiști: zona de înarmare a aeronavelor, zona de așteptare, zona de pregătire a rachetelor aer-aer și zona de pregătire a Ţ.P.D.M.-urilor. Dispecerul la înarmare, stăpânul absolut al activităţii de la sol

Zona de pregătire a rachetelor aer-aer tarea întocmai a indicaţiilor personalului aflat la conducere. Tragerile cu rachete aer-aer comportă două dimensiuni: activitatea de la sol, cea de înarmare a aeronavelor, și activitatea din aer, cea de lansare a muniţiilor. Îndeplinirea misiunii – lovirea ţintelor aeriene – depinde în egală măsură de ambele, de executarea fără incidente a acestora – activitatea din aer nu se poate realiza fără cea de la sol, iar cea de la sol nu-și are rostul fără cea din aer. Pentru cel ce privește din exterior o astfel În zona de înarmare se găsesc avioanele de vânătoare cu simplă comandă care vor lansa rachetele aer-aer și cele cu dublă comandă care vor transporta și lansa Ţ.P.D.M.-urile, acronim ce desemnează Ţinta Parașută de Dimensiuni Mici. Aceste dispozitive pirotehnice sunt destinate a oferi o ţintă aeriană detectabilă în spectrul infraroșu pentru unităţile de ghidare ale rachetelor aer-aer, fiind (cum le spune și numele) niște încărcături incandescente care cad spre sol susţinute de o parașută. Rachetele aer-aer utilizate în cadrul tragerilor de deasupra Zona de așteptare este destinată aeronavelor pregătite pentru zbor sau cărora li s-a refăcut capacitatea de zbor (au fost alimentate) și care au vodila montată și sunt conectate la un trăgaci, gata în orice moment pentru a fi tractate în zona de înarmare – tehnicul este în cabină, iar șoferul trăgaciului pregătit să pornească motorul. Zona de așteptare este stabilită la distanţă de cele două zone de lucru cu muniţii reale. Rachetele aer-aer sunt scoase din depozit și pregătite pentru întrebuinţare într-o zonă distinctă din apropierea zonei de înarmare a aeronavelor, semnalizată și ea cu semnul convenţional pentru explozibili, în interiorul acestor două zone fiind interzis accesul persoanelor neautorizate. Aici sunt îndepărtate protecţiile de pe anumite elemente ale lor și sunt poziţionate pe cărucioarele speciale de transport la avion. Ţ.P.D.M.-urile sunt separate de rachetele aer-aer, dispuse într-o altă zonă, acolo unde sunt scoase din cutiile de transport și stocare și amplasate pe un dispozitiv mecanic de ridicare pentru montarea pe avion. Coregrafia este dirijată de către un dispecer la înarmare, ușor de recunoscut după vesta de culoare roșie și casca dotată cu microfon, prin intermediul căreia coordonează tot ce mișcă în cele patru zone. El are rolul de integrator, de dirijor al activităţilor, toţi ochii

Pregătită pentru înarmarea aeronavelor, echipa de armurieri aşteaptă ordinul

28 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INSTRUCŢIE
Alteori, Ţ.P.D.M.-ul nu se aprinde, căzând ca un bolovan spre valurile Mării Negre ce așteaptă nepăsătoare jos, la câteva mii de metri, sau legănându-se aiurea în parașută, mecanism pirotehnic nefolositor... În cazul acesta, tragerea este oprită, iar supersonicul ce tocmai intrase pe direcţia de atac degajează frustrat, redus la rolul de simplu „ cărăuș de rachete pe cerul patriei ”... Supărarea este mare, cu toţi cei implicaţi rememorând firul evenimentelor, încercând să găsească o explicaţie pentru acest eșec, căutând și altceva în afară de „Ţ.P.D.M.-ul ăsta cred că are propria lui personalitate! ”... Doar că, uneori, tehnica pare a avea cu adevărat propria ei personalitate, refuzând să funcţioneze normal chiar dacă toţi parametrii de lansare au fost respectaţi, chiar dacă nu părea a avea vreun viciu ușor detectabil. Pregătirile pentru următoarea decolare șterg pe moment amarul incidentului, concentrând minţile armurierilor asupra următoarei perechi de vânător și ţintă . Atenţia tuturor este mărită, verificările sunt triplate, totul este făcut pentru a elimina și cel mai mic procent de posibilă eroare umană. Doar că, în final, independent de voinţa omului și de celelalte aspecte, tehnologia are ultimul cuvânt.

Echipa de armurieri transportă racheta pentru acroşare

membrilor echipajelor fiind aţintiţi asupra lui. La comanda acestuia se execută tot, începând cu apropierea de aeronave și terminând cu rulajul aeronavei înarmate pentru intrarea la pistă. El este cel care aprobă sau interzice, el este cel care cheamă sau respinge, el este stăpânul absolut al activităţilor de la sol, dirijorul orchestrei de aerodrom. Totul este atent pregătit, fiecare membru al echipelor știe ce are de făcut, iar tot ce se așteaptă este semnalul pentru intrarea în acţiune. Fiecare la timpul lui, deoarece toată activitatea este împărţită pe etape. Ca într-o scenetă bine regizată aeronava este tractată din zona de așteptare de trăgaci și adusă în zona de înarmare; vodila este demontată, capacele sunt demontate de la aeronavă, iar trăgaciul părăsește zona de înarmare; racheta aer-aer (sau Ţ.P.D.M.-ul) este montată la aeronavă; pilotul este chemat la pistă, ia aeronava în primire și execută pornirea; rulează din zona de înarmare și oprește la ultimul control înainte de intrarea la pistă, acolo unde este scoasă siguranţa terestră a lansatorului rachetei aer-aer (sau al Ţ.P.D.M.ului); intră pe pistă și decolează; intră în zona de lansare din poligon și lansează racheta aer-aer (sau Ţ.P.D.M.-ul); aterizează și rulează la gurile de alimentare; după refacerea capacitării de zbor, aeronava este tractată în zona de așteptare. Tot acest ciclu se reia, iar și iar, cu precizie de metronom, până când ziua de foc ia sfârșit, iar apropierea serii promite tuturor, oameni și avioane, o binemeritată odihnă.

Dincolo de inevitabil
Nu întotdeauna lucrurile merg ca unse, iar cauzele sunt multiple și nu ţin de organizarea sau executarea activităţii. Uneori, în zona de lansare intră vreun pescar care nu este la curent cu activitatea Forţelor Aeriene (cu toate că se iau întotdeauna măsuri pentru ca să fie...), astfel că tot programul este dat peste cap de așteptarea „Gărzii de Coastă” și de evacuare a imprudentului din zona de tragere. Probabil că vă veţi gândi la suprafaţa zonei de

Racheta aer-aer este urcată pe grindă

tragere și veţi protesta, evidenţiind probabilitatea infimă de producere a vreunui eveniment în care să fie implicat pescarul și elemente ale Ţ.P.D.M.ului și/sau ale rachetei aer-aer. De ce atâta prudenţă?! Pentru că nu se știe niciodată, iar paza bună trece primejdia rea.
Ţinta aeriană este pregătită pentru acroşare pe pilonul de armament

Înainte de decolare

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 29

INSTRUCŢIE

Alex TRANDAFIR

Mihai ZAMFIRESCU

30 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INSTRUCŢIE

Aeronava pregătită pentru misiune, a fost luată în primire

Fiecare avion de vânătoare care revine la sol cu grinzile afumate de jerba de flăcări ţâșnită

Mai aproape de (o)ţel

trecutului, când în enormul poligon de la Astrahan se duceau lupte aeriene adevărate, ziua și noaptea, la joasă și la mare înălţime, pe vremurile când „ŢPDM-urile” erau de

ce-au marcat faţa planetei pe care locuim și care ne-au profilat societăţile, dicton care spune totul în doar câteva cuvinte, dacă stai și-l analizezi: cum te antrenezi, așa vei lupta. Pilotul militar român are nevoie de un antrenament cât mai realist posibil pentru a face faţă situaţiilor probabil a fi de întâlnit în viitor. Numai astfel, numai antrenându-se precum intenţionează să lupte, va putea să se apropie de duritatea ţelului său: un spaţiu aerian naţional impenetrabil.

Siguranţa de sol a grinzii de acroşare a rachetei a fost îndepărtată – liber la pistă!

din ajutajul rachetei cu care a decolat este întruchiparea unei victorii, o misiune foarte importantă îndeplinită, iar pilotul aterizat, cu un pas mai sus pe scara desăvârșirii lui ca pilot de vânătoare. Toate orele de studiu al manualelor, toată pregătirea de la sol și toate zborurile din ce în ce mai complexe executate până la acest moment, tot bagajul de experienţă adunat undeva, sub casca de zbor, și condensat în acele momente de încordare dinainte de apăsarea butonului roșu de pe manșă, toate își arată roadele în secunda când racheta se înfige cu furie în Ţ.P.D.M., explodând și transformând totul într-un glob radial de fum negru cu miez portocaliu. Strigătul de bucurie, de multe ori lăsat să ţâșnească din forul interior, și relaxarea ce se instalează după aterizare contează mult pentru pilotul de vânătoare, cel ce aduce acum de acolo, de sus, una dintre puţinele lui victorii pe care le poate contabiliza în aceste vremuri atât de nesigure. Activităţi teribil de costisitoare, dar de o importanţă crucială pentru formarea și menţinerea aptitudinilor de luptător aerian ale pilotului de vânătoare, lansările de rachete aer-aer ar trebui să aibă o ritmicitate mai mare și chiar să înglobeze câte ceva din lecţiile

dimensiunile unui avion de vânătoare și manevrau aproape ca acesta. Train as you fight – dicton născut din lecţiile învăţate în vâltoarea atâtor de multe conflicte

MISIUNE ÎNDEPLINITĂ!

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 31

ANIVERSARE
La 1 noiembrie 2013, geniștii noștri din cadrul Regimentului 70 Geniu-Aviaţie au împlinit 75 de ani de când la aceeași dată a anului 1938, prin Înaltul Decret Regal, a fost înfiinţat Regimentul de geniu aeronautic (cum se numea atunci), subordonat Secretarului de Stat al Aerului. Acesta apărea din necesitatea de a sprijini aviaţia militară, care-și desfășura acţiunile atât în ţară, cât și în afara acesteia, având nevoie de infrastructură specifică precum piste, puncte de conducere, hangare, depozite, ateliere pentru întreţinere și reparaţii ale aparatelor de zbor. În cadrul acestui regiment, în prezent se regăsește și grupa EOD (echipă specializată în neutralizarea dispozitivelor explozive) cu multe misiuni executate în teatrele de operaţii din afara ţării. Este cunoscut și evident faptul că, în teatrele de operaţii, sunt întâlnite o serie de obstacole naturale sau create artificial, care nu pot fi depășite decât cu mijloacele tehnice ale geniștilor, cu efectivele și înzestrarea corespunzătoare, cu cei care execută o întreagă gamă de sarcini de profil. Acest lucru impune geniştilor inventivitate, pricepere şi spirit creativ în rezolvarea problemelor generate de factorii care impietează mobilitatea. Geniştii, în teatrele de operaţii din afara ţării, îşi coordonează acţiunile de cele mai multe ori într-un teritoriu ostil, în orice condiţii geoclimatice,

G e n i şt i i l a s ă r b ăto a r e

Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA Adrian SULTĂNOIU
Major General, pentru întreaga activitate îndeplinită pe parcursul existenţei acestui regiment. Comandantul regimentului, colonelul dr. Leonard-Vasile GLOD, în alocuţiunea sa adresată întregului personal invitat la această aniversare, a trecut în revistă atât trecutul, cât și menirea actuală a unităţii:
Şeful Statului Major General, generallocotenent dr. Ştefan DĂNILĂ, se adresează militarilor din Regimentul 70 Geniu Aviaţie

La ceas aniversar, la împlinirea a 75 de ani de existenţă, obiectivul principal al Regimentului 70 Geniu-Aviaţie rămâne acela de creștere permanentă a profesionalităţii militarilor, exploatarea eficientă și modernizarea tehnicii din dotare pentru a crea condiţii favorabile menţinerii capacităţii de luptă a Forţelor Aeriene”. Comandantul unităţii a adresat un gând celor din redacţia CER SENIN, cu rugămintea de al împărtăși tuturor: ,,Aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea Regimentului 70 Geniu - Aviaţie a fost un prilej de bucurie atât pentru noi, cei care servim patria sub însemnele acestei unităţi, cât și pentru participanţii la ceremonie. Unii dintre aceștia au avut astfel ocazia să cunoască mai îndeaproape tradiţia unităţii și preocupările noastre actuale, iar pentru alţii a fost un prilej de mândră aducere aminte a vremurilor în care și-au desfășurat activitatea în acest regiment. Trecerea în revistă a misiunilor unităţii ne-a umplut pe toţi de satisfacţia lucrului bine făcut și apreciat de cei din jur, iar conferirea emblemei de onoare a constituit momentul în care am conștientizat cu toţii trăinicia faptelor noastre și necesitatea perpetuării acestora în timp... A fost o zi în care ne-am simţit mai uniţi ca

iar acţiunile inamicului, sau atitudinea populaţiei, le îngreunează activitatea, uneori până peste limitele cunoscute de noi. Împlinirea, la 1 noiembrie 2013, a 75 de ani de când a fost înfiinţat Regimentul 70 Geniu-Aviaţie, a fost onorată în cadru festiv de prezenţa şefului Statului Major General, generalul-locotenent dr. Ştefan DĂNILĂ. Acesta, după ce a salutat personalul regimentului aliniat pentru a-i da onorul, i-a adresat cuvinte de apreciere în nume personal, subliniind importanţa acţiunilor executate de către geniştii care au amenajat multe dintre pistele şi facilităţile aerodromurilor din ţară. A apreciat, de asemenea, grupa EOD care a desfăşurat acţiuni în cadrul misiunilor ISAF din Afganistan şi a participat la misiunea de asigurare a conducerii Aeroportului Internaţional Kabul, oameni care şi-au pus viaţa în pericol în fiecare moment de misiune încredinţată. Șeful Serviciului Personal și Mobilizare din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, comandorul Ion MĂLĂELEA, a dat citire ordinului prin care s-a acordat Medalia de Onoare a Statului

,,Suntem astăzi, 1 noiembrie 2013, aici, pentru a ne bucura împreună de o sărbătoare de suflet pentru Regimentul 70 Geniu Aviaţie: aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea acestei importante entităţi militare din structura Forţelor Aeriene. 75 de ani pe frontul datoriei și onoarei. 75 de ani de împliniri, deveniri și tradiţii. O zi ce oferă ocazia unor revederi emoţionante între camarazi din generaţii diferite, o zi pentru aduceri aminte, zi de bilanţ și de îndrăzneţe prospecţiuni pentru viitor. În numele conducerii Regimentului 70 Geniu Aviaţie, vă mulţumesc că aţi ales să vă alăturaţi nouă astăzi, să împărtășim bucuria acestei sărbători unice în istoria unităţii noastre. Folosirea aviaţiei în misiuni de luptă a pretins de la început, iar aceste pretenţii au crescut pe măsura dezvoltării caracteristicilor tehnice și tactice, o puternică infrastructură. Răspunsul la aceste necesităţi l-a constituit Înaltul Decret Regal nr. 3758 prin care, la 1 noiembrie 1938, a fost înfiinţat Regimentul de Geniu Aeronautic, subordonat Secretarului de Stat al Aerului.

Militarii din Grupa EOD pregătesc echipamentul în vederea exerciţiului demonstrativ

niciodată, animaţi de importanţa istorică a aniversării și a misiunilor noastre!”. Dorim multe realizări regimentului ce a împlinit în această zi 75 de ani, să ne slujească în continuare cu aceeași dăruire, iar munca personalului să fie respectată și de acum înainte!

32 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

75 DE ANI DE gENIU AERONAUTIC
ANIVERSARE

Regimentul de geniu aeronautic deservea toate trupele Aeronauticii, având în responsabilitate amenajarea şi întreţinerea aerodromurilor, construcţia hangarelor şi a barăcilor, transmisiuni cu fir şi radio Primele decenii ale secolului al XX-lea au impus omenirii o nouă armă de luptă extrem de eficace, aviaţia, care a adus avantaje de necontestat, prin posibilitatea îndeplinirii unei largi palete de misiuni. Folosirea aviaţiei în misiuni de luptă, a pretins, de la început, o puternică infrastructură (pistă de decolare-aterizare, hangare, depozite, puncte de conducere). Concepţia nouă de organizare, dotarea cu tehnica cea mai modernă în epocă și încadrarea cu personal extrem de bine pregătit au făcut din acest regiment o unitate de elită a Armatei Române. Primul Drapel de Luptă a fost ţintuit la 8 aprilie 1939, în Sala Tronului din Palatul Regal. Colonelul Gheorghe TEODORESCU, primul comandant al Regimentului de geniu

Locotenent-colonel Cristian MURARIU

Primele misiuni ale GENIȘTILOR
În toamna anului 1939, o parte din subunităţi au fost dislocate în diferite garnizoane din ţară. În același an s-a înfiinţat și prima școală de ofiţeri de geniu aero. A început, de asemenea, să funcţioneze în cadrul unităţii și o școală de șoferi, mecanici și electricieni. Trebuie subliniată atenţia și excelentele aprecieri de care s-a bucurat regimentul, încă de la început, din partea Secretarului de Stat al Aerului și a Ministrului Aerului și Marinei. Documentele de arhivă scot cu pregnanţă în relief aceste elogioase aprecieri, atât cu privire la gradul ridicat al pregătirii de specialitate și pentru luptă, cât și al comportării și competenţei profesionale și militare dovedite în misiuni cu caracter militar sau umanitar. La 10 noiembrie 1940, un detașament al regimentului participă la înlăturarea distrugerilor provocate de mișcarea tectonică la blocul Carlton. În anul următor, în timpul lichidării rebeliunii legionare, regimentul îndeplinește misiuni de asigurare a pazei și apărării unor obiective importante ale Bucureștiului: P.T.T., Uzinele Vulcan și Wolf.

Punerea pietrei de temelie a clădirii Regimentului de Geniu Aeronautic

Apariţia RegimentulUI de geniu aeronautic
La 1 noiembrie 1938, prin Înalt Decret Regal numărul 3758 din 3.10.1938, a fost înfiinţat Regimentul de geniu aeronautic, subordonat Secretarului de Stat al Aerului. Ca reședinţă a fost aleasă cazarma Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia, din garnizoana București.

aeronautic, a avut privilegiul de a primi importantul simbol militar din mâna regelui Carol al II-lea, cu ocazia zilei de 10 mai 1939, pe platoul Cotrocenilor. La data înfiinţării, unitatea avea 25 de companii cu diferite specializări de geniu, fiind în măsură să execute misiuni de construire, amenajare și reparare a aerodromurilor, hangarelor, punctelor de conducere a zborului, depozitelor de aviaţie, drumurilor și podurilor.

Regimentul de Geniu Aeronautic în cel de-al Doilea Război Mondial

La data decretării mobilizării, batalioanele regimentului se aflau dislocate la Sibiu, Bacău, Focșani și Pantelimon. La 1 noiembrie 1942, Regimentul de GeniuAeronautic este divizat în Regimentul de Transmisiuni-Aero și în Regimentul de PionieriAero, cu cazarma pe aerodromul Pipera, sub
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 33

ANIVERSARE
La exerciţiul CORNERSTONE 2003

comanda colonelului Leandru CIMPONERU. Avea în compunere subunităţi de terenuri, hangare, balizaj și meteo. Cele două regimente, împreună cu Gruparea Depozite, formau Brigada Geniu-Aerodrom, în subordinea Comandamentului Forţelor Aerului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regimentul a adus o contribuţie deosebită, justificând pe deplin necesitatea existenţei sale, atât în Campania din Est (la care a participat cu trei batalioane și o companie în compunerea Corpului 1 Aerian Român, în zona Tighina-Tiraspol), cât și în Campania de Vest, asigurând genistic acţiunile de luptă ale Corpului 1 Aerian Român, alături de care a parcurs un lung și eroic drum de luptă, în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. În această perioadă a amenajat genistic aerodromurile Turda, Someșeni, Satu Mare, Miskolc, Zvolen, Trencin, Turkeve, a executat lucrări de minare-deminare, asanări de bombe, refacerea pistelor lovite, degajarea tehnicii de

Contribuţia ostașilor regimentului la reușita acţiunilor Corpului 1 Aerian Român a fost subliniată prin numeroase ordine de zi ale marii unităţi și ale Armatei a 4-a.

Transformări şi reorganizări

După terminarea războiului, în anii dictaturii comuniste, primește pe rând denumirile: Regimentul 4 Aerodroame, Regimentul 70 Geniu și Regimentul 70 Geniu-Aviaţie, asigurând genistic, sub 18 comenzi succesive, dispozitivele Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, Comandamentului Aviaţiei Militare, Statului Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene, iar astăzi ale Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA). Procesul de restructurare al armatei nu a ocolit Regimentul 70 Geniu Aviaţie în amplul proces de transformare și modernizare al

În sprijinul populaţiei afectate de căderile masive de zăpadă de la începutul anului 2012

aviaţie distruse la sol, amenajări de puncte de comandă, drumuri de acces, depozite de muniţii, carburanţi și materiale de aviaţie, pregătirea pistelor pentru decolare și aterizare pe timp de iarnă.

Forţelor Aeriene din ultimii ani. La data de 31 iulie 1995 Regimentul 70 Geniu Aviaţie era constituit din 4 batalioane de geniu iar la 15 decembrie 2001 acesta s-a restructurat la trei batalioane. Începând cu data de 1 august 2005

34 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ANIVERSARE
este organizat astfel: Comanda Regimentului; 2 Batalioane Geniu; 1 Companie Logistică.

Misiuni de importanţă deosebită pentru naţiune
Unitatea s-a afirmat permanent, iar specialitatea militară nou înfiinţată în anul 1938 a căpătat odată cu trecerea timpului noi perspective de dezvoltare. Printre numeroasele și diversele misiuni la care a participat Regimentul 70 Geniu Aviaţie amintim: înlăturarea urmărilor secetei din anul 1947; construirea căii ferate Telciu–Sighetul Marmaţiei; construirea unor aerodromuri, cu toată infrastructura aferentă acestora; repararea pistelor de decolare-aterizare cu suprastructură din beton, construirea de noi piste, cât și repararea pistei de decolare-aterizare de la Otopeni, fără oprirea traficului aerian; înlăturarea efectelor inundaţiilor din 1972 și a mișcărilor tectonice din 1977 și 1986, cât și ajutorarea populaţiei sinistrate; participarea la construirea canalului Dunăre–Marea Neagră, construcţia de locuinţe și exploatări miniere; amenajarea râului Dâmboviţa în zona Operă–Operetă; reparaţii capitale și curente la toate aerodromurile militare din ţară; mascare, aprovizionare cu apă și drumuri în cadrul trupelor de aviaţie, radiotehnice, artilerie și rachete. În decembrie 1989, regimentul a executat misiuni de apărare a Pieţei Revoluţiei, Palatului Primăverii, Televiziunii Române, punând la dispoziţie trupe și tehnică de luptă. Ofiţeri și subofiţeri din cadrul regimentului au participat la schimburi de experienţă cu trupele de geniu-aviaţie în Rusia, Franţa, Germania, S.U.A., misiuni umanitare și de menţinere a păcii cu personal în Somalia, Angola, Bosnia și Hertzegovina, Irak și Afganistan.

dislocabil pus la dispoziţia NATO în calitate de forţă cu capacitate ridicată de reacţie. Membrii acestei structuri au asigurat specialiști EOD pentru misiunile ISAF din Afganistan, pe parcursul a 3 rotaţii cu Batalioanele de Manevră ale Forţelor Terestre în perioada 2009–2010 și la misiunea de asigurare a conducerii Aeroportului Internaţional Kabul KAIA 2011–2012, pe durata a două rotaţii de 6 luni. Grupul EOD este înzestrat cu tehnică specifică și materiale de cercetare, neutralizare și distrugere a dispozitivelor explozive improvizate, precum și a muniţiilor sau elementelor de muniţie avariate și neexplodate.

Labor omnia vincit improbus

În actuala structură regimentul este în măsură să execute la același nivel calitativ și în termenele ordonate toate misiunile de asigurare genistică primite în cadrul SMFA. Regimentul 70 Geniu Aviaţie a participat și a executat misiuni de protecţie genistică cu trupe și tehnică în toate garnizoanele și locaţiile de dislocare ale unităţilor și subunităţilor din organica Forţelor Aeriene. Astfel, regimentul a participat la realizarea sau modernizarea infrastructurii în locaţiile Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii, Vernești, Otopeni, București, Capu Midia, Ianca, Boboc, Pipera, Bacău, Brașov, Adâncata, Iasmin, Deveselu, Craiova, Ghirdoveni, Timișoara, Balotești, București, Hoceni, Alexeni, Boteni, Caransebeș, Tecuci, Mojna și SMFA. La ceas aniversar, la împlinirea a 75 de ani de activitate, obiectivul principal al Regimentului 70 Geniu Aviaţie rămâne acela de profesionalizare continuă a militarilor, exploatare eficientă și modernizare a tehnicii din dotare, pentru a crea condiţii favorabile menţinerii capacităţii de luptă a Forţelor Aeriene. Rezultatele muncii regimentului trebuie să asigure intrarea în acţiune la timp și cu eficienţă maximă a elementelor luptătoare și protecţia corespunzătoare a dispozitivului de luptă constituit în cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, pentru a onora deviza unităţii, care subliniază cel mai bine dârzenia și hotărârea militarilor de a-și îndeplini misiunea: „Labor omnia vincit improbus” – „Munca perseverentă învinge totul”.

Înfiinţarea Grupului EOD
La data de 1 august 2005 s-a înfiinţat Grupul EOD (Explosive Ordnance Disposal) al Forţelor Aeriene ca structură anexă la Statul Regimentului 70 Geniu Aviaţie. Structura acestui grup este baza constituirii Modulului EOD, compus din 30 militari și afirmat NATO în octombrie 2007. Grupul este alcătuit din Comanda Grupului, 4 echipe EOD ușoare și 5 echipe EOD grele și reprezintă baza constituirii Modulului EOD Lucrări de amenajare genistică

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 35

ANIVERSARE

C A Z A R m A C U PA R F U m D E F L O A R E , î m b r ă c ată - n s ă r b ăto a r e

I A sm I N ,

cuvântul rostit: „Trebuie să demonstraţi că sunteţi demni de misiunea ce v-a fost încredinţată, să slujiţi cu devotament Drapelul de Luptă al unităţii așa cum au făcut-o și înaintașii noștri, să preţuiţi și să respectaţi realizările acestora și să cinstiţi memoria celor 97 de eroi care și-au jertfit viaţa pentru ca noi, astăzi, să trăim o alta mai bună”. După ceremonia militară și religioasă a urmat o expoziţie care a inclus file și imagini din istoria unităţii și a armei transmisiuni, tipuri de tehnică de comunicaţii și armament din dotarea unităţii și a altor structuri din forţele aeriene de la apariţia armei până în prezent. Tehnica operaţională specifică armei a fost instalată special în cadrul expoziţiei pentru realizarea unui sistem de comunicaţii și informatică necesar unei structuri de aviaţie. În această prezentare s-au remarcat fotografii

Locotenent Laura COZLOV
La 3 noiembrie a.c., Centrul 85 Comunicaţii Aero și Informatică „Sublocotenent Gheorghe Robescu” a împlinit 75 de ani de la înfiinţare. În data de 4 noiembrie, șeful Statului Major General, generalul-locotenent dr. Ștefan DĂNILĂ , șeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică, șeful Direcţiei comunicaţii și informatică, generalul de brigadă Ovidiu Ionel TĂRPESCU, șeful resurselor din SMFA, generalul de brigadă Costel TĂTARU, militari activi și în rezervă și personal civil au sărbătorit trei sferturi de veac și au cinstit memoria celor 97 de eroi ai unităţii care și-au dat viaţa pentru apărarea patriei în cel mai sângeros conflict din istoria omenirii. de Onoare a Forţelor Aeriene unor cadre militare, gradaţi profesioniști și unor angajaţi civili din unitate. Generalul-locotenent dr. Ștefan Dănilă a citit mesajul transmis de către ministrul apărării naţionale, Mircea Dușa, iar apoi a mulţumit întregului colectiv pentru modul în care își îndeplinește îndatoririle, afirmând că aviaţia militară depinde foarte mult de această structură în care nu este loc de greșeală, mai ales în ceea ce privește siguranţa zborului. În cei 75 de ani de existenţă, personalul unităţii s-a menţinut în clasamentul fruntaș al militarilor de elită în ceea ce privește pregătirea de specialitate și pregătirea militară generală. De aceea, în scopul păstrării tradiţiei

Locotenent-colonelul ing. Dorinel SANDU, comandantul unităţii, se adresează audienţei cu transmisioniști care au luptat în Munţii Tatra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aduse de către Anca Filoteanu, în care este înfăţișat și regretatul ei tată, sublocotenentul Catulescu A. Constantin, unul dintre militarii Regimentului Transmisiuni Aero. Cazarma în care se află Centrul 85 Comunicaţii Aero și Informatică „Sublocotenent Gheorghe Robescu” poartă numele de Iasmin. Potrivit „legendei” cazone, numele provine de la vechiul indicativ al staţiei telefonice centrale a unităţii, care se scria fie Yasmin, fie Jasmine, sau un derivat al acestui nume. Cert este faptul că se pronunţa Iasmin (care, tradus din germană, înseamnă „iasomie”) şi că de acolo a rămas denumirea simbolică a unităţii. Prima atestare oficială a acestei denumiri, la acea vreme de mult împământenită, este procesul-verbal de predare-primire a terenului, încheiat la data de 19.11.1955 între Ocolul Silvic Bucureşti şi U.M. 04723 Iasmin. Un nume frumos, adoptat până şi de unul dintre foştii comandanţi ai unităţii pentru o nepoată de-a sa, un nume predestinat pentru o cazarmă vie, mereu verde şi îngrijită, cu terenuri dedicate atât activităţilor specifice unităţii, cât şi celor sportive militare, un nume care, prin munca şi devotamentul personalului care şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea în această unitate, a căpătat valenţe de profesionalism, resp ons abilit ate şi atitudine.

Şeful Statului Major General, general-locotenent dr. Ştefan DĂNILĂ, acordă „Medalia de Onoare a Comunicaţiilor şi Informaticii" Cu acest prilej, generalul-locotenent dr. Ștefan Dănilă a înmânat Emblema de Onoare a Comunicaţiilor și Informaticii, iar generalullocotenent dr. Cârnu Fănică a oferit Emblema și prestigiului unităţii, comandantul Centrului 85 Comunicaţii Aero și Informatică, locotenent-colonelul ing. Dorinel SANDU, și-a încurajat și responsabilizat subordonaţii prin

36 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

C E N T R U L 8 5 C O m U N I C A Ţ I I A E R O Ş i I n f o r m ANIVERSARE atică „ S U B L O C O T E N E N T G h E O R gh E R O B E s C U ”

Între ieri şi azi
Maior Ioan STOICA Locotenent Răzvan GRIGORAȘ
Dacă timpul scurs de la încoronarea regelui dac Burebista până azi ar putea fi comprimat în aproximativ 30 de secunde, atunci unitatea noastră s-ar fi născut în jurul secundei 29. Deşi puţini în faţa curgerii mari a timpului, cei 75 de ani de la înfiinţare pe care Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică „Sublocotenent Gheorghe Robescu” îi sărbătoreşte în anul 2013, sunt semnificativi din perspectiva experienţei umane. Omenirea a realizat marile progrese şi a evoluat în forma în care este astăzi numai în două secunde. În acest timp s-au scurs două războaie mondiale, s-a zburat peste Atlantic şi pe Lună, au apărut radioul, televiziunea, internetul şi telefonia mobilă. La nivelul unităţii noastre militare, 75 de ani (o secundă) înseamnă succesiunea a 16 comandanţi şi parcurgerea stagiului de instruire sau participarea la un conflict armat a peste 50.000 de soldaţi. Începând cu luna noiembrie 1939, regimentul se reorganizează pe baza principiului similitudinii şi complementarităţii, cu scopul de a reuni sub comandă unică specialităţile Unitatea a luat fiinţă la 3 noiembrie 1938, armei geniu şi a putea susţine dislocarea prin Înaltul Decret Regal nr. 3758, sub denuacestora în război. Astfel, structura de mirea de Regimentul de Geniu Aeronautic, comandă se împarte în două, una mobilă şi fiind dislocată în cazarma „Marele Voievod una sedentară (staţionară). S-au constituit Mihai de Alba Iulia” de la Cotroceni, sub 4 batalioane cu structuri similare, fiecare comanda locotenent-colonelului Gheorghe batalion având companii de terenuri, hangare, Teodorescu. transmisiuni cu fir şi telegrafie. Plutoanele Primul stat de organizare al regimentului companiei iluminare -balizaj au fost cuprindea trei batalioane a câte trei sau patru companii fiecare, organizarea acestuia fiind făcută pe specialităţile militare ale armei geniului aeronautic. În acest sens, batalionul I era denumit terenuri şi hangare, batalionul II transmisiuni cu fir şi batalionul III - radio iluminare. Începutul anului 1939 găseşte unitatea în plină organizare, la 31 ianuarie stabilindu-se noua uniformă a regimentului - cea cu vipuşcă albastră - care arăta apartenenţa la Forţele Aeriene. Pe data de 5 februarie se completează efectivele regimentului cu un număr de 339 de militari şi se sărbătoreşte în prezenţa ministrului aerului şi marinei, generalul Paul Teodorescu, punerea pietrei fundamentale pentru cele două pavilioane necesare trupei şi elevilor. Ministrul aerului şi marinei va reveni în luna martie în cazarmă pentru a felicita comandantul, ofiţerii şi trupa pentru Proiector semnalizare sistem HARLLE rezultatele obţinute. redistribuite la companiile telegrafie, în timp ce partea sedentară a păstrat un număr de 4 companii (1 companie terenuri hangare, 1 companie transmisiuni cu fir, 1 companie TFF şi balizaj şi 1 companie ateliere).

În ajun de război

Acum 75 de ani

Pentru pregătirea participării României la al Doilea Război Mondial, în cadrul regimentului se înfiinţează un număr de cinci şcoli, grupate în centrul de instrucţie al geniului aeronautic, ce se subordonau comandantului regimentului. La 1 aprilie 1939 soseşte primul contingent de recruţi care vor depune jurământul pe 2 aprilie. La aceeaşi dată, în Marea Sală a Tronului, în cadrul unei ceremonii, regele Carol al II-lea ţintuieşte primul Drapel al unităţii, care va fi înmânat comandantului său în ziua de 10 mai 1939. La 8 august 1939, în unitate este repartizată prima promoţie de ofiţeri absolvenţi de şcoală militară, cu gradul de sublocotenent. După 25 octombrie 1939, conform Ordinului Marelui Stat Major, subunităţile regimentului sunt dislocate în zonele Deva, Constanţa, Iaşi şi Tecuci, iar comandamentul rămâne în cazarma Cotroceni. Având în vedere amplificarea ameninţărilor de război de la începutul anului 1940, în luna martie, unităţii i se repartizează un număr de 2400 de militari rezervişti, pentru completarea efectivelor. Pe data de 27 iunie are loc un nou exerciţiu de mobilizare al armatei în urma căruia se ia decizia suplimentării cu tehnică de comunicaţii a regimentului. Sărbătorile din iarna anului 1940 găsesc unitatea la momentul unui nou început. Cu subunităţile dislocate în diverse locaţii cheie şi cu un nou comandant, unitatea întâmpină sărbătorile de iarnă alături de generalul Ion Antonescu, care participă la serbarea pomului de Crăciun din cazarmă, oferind daruri şi mulţumiri ofiţerilor din conducerea acesteia.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 37

ANIVERSARE
În timpul conflagraţiei mondiale
În anul 1941, în vederea asigurării comunicaţiilor structurilor de luptă ale armatei noastre, regimentul avea dislocate subunităţi Post de ascultare Geniu Aeronautic la Pantelimon, la dispoziţia Regiunii 3 Aeriene (acesta a amenajat baracamente în zona București, punând în funcţiune 14 centrale telefonice. Prin intermediul Companiei Radio s-au instalat cinci staţii TFF pe itinerariul Brănești – Constanţa – Ferdinand – Târgușorul Nou – Pantelimon. De asemenea, prin Compania Balizaj s-au menţinut cinci În anul 1942, pe 24 ianuarie, s-a sărbătorit Ziua Unirii de către personalul regimentului printr-o slujbă urmată de defilarea subunităţilor și organizarea unei șezători la care au participat ofiţerii și soţiile acestora. Începând cu 4 mai, detașamentele de transmisiuni au intrat din nou în luptă, pentru asigurarea legăturilor Corpului 1 Aerian Român, în zonele Nicolaev, Melitopol, Rostov, Tacinskaia și Oblinskaia. La data de 11 mai, regimentul s-a reorganizat, având în subordine 6 batalioane de specialitate și 1 centru de instrucţie al geniului aeronautic compus din două batalioane, făcând trecerea ușoară către scindarea Regimentului de Transmisiuni Aero de Regimentul Pionieri Aero. Astfel, s-a revenit la structura de organizare realizată pe specialităţi. Pentru modul cum a acţionat în Campania din Est, la 10 iulie 1942, de Ziua Aviaţiei, la Curtea de Argeș, regele Mihai I a decorat Drapelul de Luptă al unităţii cu Medalia Aeronautică cu Spade - clasa a III-A. În data de 14 septembrie 1942, cu ocazia sărbătoririi înălţării Sfintei Cruci, s-a sfinţit troiţa din faţa pavilionului administrativ, în prezenţa subșefului Statului Major al Aviaţiei, comandorul Emil GÂRLEANU. Pe data de 16 septembrie, comandantul regimentului, locotenent-colonelul Doroftei GHERMĂNESCU, a pleacat cu Cartierul General Aerian pe front, în calitate de Comandant al Geniului Aeronautic. La 1 noiembrie 1942, potrivit Decretului – Lege nr. 2503, din Regimentul Geniu Aeronautic s-au desprins Regimentul Transmisiuni Aero și Regimentul Pionieri Aero, Drapelul de Luptă al regimentului rămânând la Regimentul Transmisiuni Aero, conform Ordinului Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. A-2611 din 5.11.1942. La acea dată se aflau pe front comanda Direcţiei Geniului Aeronautic împreună cu comandantul Regimentului Transmisiuni Aero și două dintre batalioanele acestuia. Acestora li se adăugau un număr de 17 detașamente de transmisiuni și 16 subcentre meteo. După stoparea ofensivei de la Stalingrad subunităţile de transmisiuni au început retragerea odată cu Corpul Aerian Român. În aprilie 1943, sub comanda maiorului Constantin SĂVESCU, au fost trimise din nou pe front, la nord de Marea Azov, ulterior fiind retrase pe

printre care Batalionul I Geniu Aeronautic la Sibiu, la dispoziţia Regiunii 1 Aeriene (care a instalat centre de transmisiuni și legături în zona Sibiu-Gușteriţa-Cluj); Batalionul II Geniu Aeronautic la Bacău, la dispoziţia Regiunii 2 Aeriene (care s-a dispus în două detașamente la Roman și Focșani. S-au instalat 6 centre de transmisiuni în localităţile Roman, Bacău,

secţii de balizaj în funcţiune); Compania 21 la Focșani și Compania 22 la Odobești, aflată la dispoziţia Marelui Cartier General al Aerului; Centrul de Instruire cu batalioanele centrului la București, cu scopul de a pregăti personalul militar participant la război, provenit din rezervă; și Batalionul IV Geniu Aeronautic (acesta s-a reorganizat cu scopul de a întări efectivele batalioanelor dislocate și a sprijinit îndeplinirea misiunilor de transmisiuni și de balizaj ale comandamentului de la București). Regimentul Geniu Aeronautic va pune în funcţiune centre de transmisiuni dincolo de graniţele ţării, pentru asigurarea legăturilor telefonice, telegrafice și radio ale Corpului 1 Aerian Român, misiune care se va menţine până la căderea Odessei. Staţie radio în anul1943

Generalul Iacobici (comandantul Armatei a IV-a) la postul de comandă al Flotilei 1 Vânătoare, în toamna anului 1941 Tudora, Focșani, Tecuci, Pufești și un număr de 12 centrale telefonice de la Gura-Humorului până la Bârlad. Prin acest batalion se menţineau în funcţiune două centre de balizaj și șase grupuri de caterpilare); Batalionul III La bilanţul acţiunilor, peste 150 de militari ai regimentului au fost decoraţi de către comandanţii grupărilor de luptă aeriene sau de către comandanţii armatelor de pe front. aeroportul Tecuci, unde au instalat și exploatat Centrul de Transmisiuni pentru deservirea aviaţiei, activitate care a durat până la 23 august 1944.

38 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ANIVERSARE
Regimentul 161 Transmisiuni. Prin decizia Ministerului Forţelor Armate, comandantului unităţii i-a fost înmânat un nou Drapel de Luptă de către comandantul Forţelor Aeriene Militare, colonelul Fulga NICOLAE . La data de 12 septembrie 1956, regimentul s-a unit cu Batalionul 140 Transmisiuni, transformându-se pentru o perioadă scurtă de timp în Regimentul 140 Transmisiuni şi revenind la vechea denumire la 30 octombrie. Din data de 6 februarie 1959, Regimentul 161 Transmisiuni şi-a schimbat denumirea în Regimentul 85 Transmisiuni, iar ca indicativ numeric, din U.M. 04723 Iasmin în U.M. 01829 Bucureşti. În acest sens, structura de organizare a unităţii a ajuns la o nouă formă, conţinând nodul de transmisiuni (prin care se executa serviciul de luptă), trei batalioane cu câte trei companii, o şcoală de gradaţi pentru instruirea militarilor şi un pluton transport. După numirea la comanda unităţii a maiorului Eduard TIRON , s-au luat în evidenţă 600 de recruţi, unitatea având în total un număr de 800 de soldaţi. În anii ce au urmat, eforturile s-au concentrat pe linia dezvoltării şi modernizării sistemului de transmisiuni, pentru asigurarea continuităţii conducerii trupelor de apărare antiaeriană, prin înzestrarea cu tehnică autohtonă şi din import, prin executarea de exerciţii şi aplicaţii complexe, care au antrenat personalul în vederea îndeplinirii misiunii de luptă.

Militarii regimentului la o oră de pregătire teoretică Noua misiune a armatei române a adus Regimentul Transmisiuni Aero din nou în focul acţiunilor de luptă, acesta primind în responsabilitate apărarea zonei de reședinţă, precum și a altor puncte sensibile, printre care podurile de pe Argeș și din comunele Ferdinand și Dărăști – Ilfov, pentru a opri intrarea armatei germane în capitală. Începând de la 7 octombrie 1944 și până la sfârșitul războiului, regimentul a participat împreună cu Corpul Aerian Român la luptele pentru eliberarea graniţei de vest a ţării, instalând succesiv centre de transmisiuni la Sibiu, Câmpia Turzii, Cluj-Someșeni, Satu Mare și Turkene, Miskoltz, Pystyeni în Ungaria, după care, începând cu 9 mai 1945 a asigurat legăturile de transmisiuni necesare întoarcerii în ţară a trupelor. prin participarea la manevrele care s-au desfăşurat în Muntenia-Oltenia (regiunea Slatina – Craiova) din iulie-august, realizând şi deservind unităţile şi marile unităţi de aviaţie participante, cu legături de transmisiuni fir şi radio. În luna octombrie, regimentul a participat la manevre în Dobrogea, unde a deservit formaţiunile de aviaţie şi hidroaviaţie participante, cu mijloace de legatură şi transmisiuni. În perioada 12 mai – 10 august 1951, regimentul a executat patru aplicaţii tactice de transmisiuni (la Clinceni, Pantelimon, Băneasa, Pasărea), unde a organizat patru centre de transmisiuni.

Premisele unei baze sportive de prestigiu în Forţele Aeriene

În anul 1953 s-a înfiinţat, în cadrul regimentului, „Clubul sportiv de unitate – Armata 12”. În anul 1955, cinci militari din

Reorganizare după război

În primii ani de după război, unitatea a trecut prin numeroase transformări. Imediat după încheierea conflagraţiei mondiale s-a trecut la o nouă organizare, schimbându-se şi denumirea unităţii în Regimentul 1 Aero Transmisiuni, conform Ordinului Statului Major al Aerului nr. 514 din 13 aprilie 1945. La 15 iulie 1946 – Regimentul 1 Aero Transmisiuni s-a contopit cu Regimentul 2 Informare Alarmare, iar prin Ordinul ministrului Forţelor Armate nr. 25 din 1948 s-a numit un nou comandant, Drapelul de Luptă al unităţii fiind predat la Muzeul Militar Naţional. Începând cu 10 iunie 1949, în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 45894, unitatea s-a redenumit Regimentul 6 Deva Transmisiuni . În lunile iunie-iulie 1950, Regimentul a participat cu 250 de militari la aplicaţiile organizate de Marele Stat Major în zona Cincu Mare - Făgăraş. În cadrul acestor aplicaţii, regimentul a executat realizarea şi deservirea cu mijloace de transmisiuni a formaţiunilor de aviaţie participante. Tot în acest an, militarii regimentului s-au remarcat

Oră de antrenament în lupta corp la corp În perioada 1 – 27 septembrie, regimentul a participat la manevrele organizate de Marele Stat Major în zona Banatului, realizând sistemul de legături şi transmisiuni al marilor unităţi de aviaţie. Între 27 septembrie şi 4 octombrie, regimentul s-a regrupat în zonă şi s-a deplasat pentru a participa la manevrele din Dobrogea (5-17 octombrie). La data de 27 noiembrie, Regimentul 6 Transmisiuni şi-a schimbat denumirea în unitate au participat la spartachiada militară de iarnă, ocupând locul I la proba de poliatlon pe aviaţie. Tot în același an s-a obţinut locul I la faza pe aviaţie a duelului de foc și la tragere cu grenade. În anul 1956, la spartachiada militară de vară echipa de nataţie s-a situat pe locul 1 și pe locul 2 la ștafeta aplicativ militară; în clasamentul general pe unităţi, regimentul s-a clasat pe locul 4 la nivel naţional.

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 39

ANIVERSARE
În anul 1962, la concursul de transmisiuni organizat la nivelul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.), lotul reprezentativ al unităţii s-a clasat pe locul I. La concursul de tragere cu armamentul de infanterie organizat pe C.A.A.T., lotul reprezentativ al unităţii s-a clasat tot pe locul I. Olimpiada Sportului capătă valenţe importante în cadrul unităţii, anul 1962 aducând noi recunoașteri ale valorilor militarilor. Loturile reprezentative ale unităţii au ocupat următoarele poziţii: locul I la spartachiada militară de vară, la box și la ștafeta de 4x100 m; locul II la ștafetele aplicativ-militare, la 100 m plat și la oină; locul III la jocuri sportive și la haltere. La clasamentul general pe C.A.A.T., Regimentul 85 Transmisiuni a ocupat locul al treilea. Anul 1978 a adus unităţii locul I la spartachiada militară de vară - faza pe minister și menţinerea titlului de unitate de frunte și în anul 1978. În data de 6 martie 1981 a avut loc crosul tineretului din București, la care lotul unităţii a obţinut locul II. De asemenea, militarii regimentului au participat la concursul Cântarea României și au ocupat locul I la următoarele genuri artistice: formaţie corală, rock și solist. în cinstea lor de către formaţiuni artistice din Capitală la Sala Mare a Palatului. Pe data de 1 iunie 1969, unitatea a fost vizitată de ministrul Forţelor Armate, generalul-colonel Ion IONIŢĂ, care a adus cuvinte de laudă militarilor cazărmii. În perioada 8-11 iulie 1969, cinci echipaje R-820 au executat un exerciţiu tactic de transmisiuni, condus de locotenent-colonelul Ilie VASILE, în localitatea Cristian, Braşov. În perioada 5-16 iulie 1975, unitatea noastră a participat la înlăturarea efectelor inundaţiilor în punctele de lucru de pe Dâmboviţa între Ciurel şi Stăvilar, executându-se diguri în lungime de 150 metri pentru protejarea transformatorului electric şi consolidarea ambelor maluri pe o distanţă de 400 de metri. În luna septembrie a aceluiaşi an s-a desfăşurat o aplicaţie tactică de specialitate

Predarea-primirea funcţiei de comandant de batalion Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 708 din 20.10.1969, pentru contribuţia deosebită adusă la întărirea Forţelor Aeriene şi la ridicarea capacităţii de apărare a României, Drapelul de Luptă a fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii clasa a III-a, cu panglică. Încununarea succesului şi recunoaşterea valorii transmisioniştilor unităţii s-au realizat în anul 1973, când unitatea a participat cu personal, în luna mai, la Olimpiada de Transmisiuni pe Armată la UM 01671 Buzău, unde a obţinut locul III. Tot în luna mai, recruţii încorporaţi au depus jurământul militar. Activitatea s-a desfăşurat în poligonul Tunari, în prezenţa locţiitorului comandantului C . A . A .T. , g e n e r a l u l - m a i o r M i h a i CĂCIULĂ. Anul 1974 a găsit regimentul participând la aplicaţia de mobilizare „Carpaţi 74” (în perioada 13 mai -12 iunie 1974). Aplicaţia a în Braşov la care au participat 15 autostaţii radio de tipurile R-140, R-820, R-118. Începând cu 24 noiembrie 1975, un detaşament de 150 de militari a luat parte la activităţi de deszăpezire în Gara de Nord Triaj. Dezastrul apărut în urma cutremurului din 1977 a afectat şi unitatea noastră. Pe data de 5 martie 1977 s-a instituit starea de necesitate pe întregul teritoriu al României şi s-a suspendat programul pregătirii pentru luptă, pentru a se participa la înlăturarea efectelor cutremurului. Unitatea a pus la dispoziţie 500 de persoane pentru aceste activităţi. În urma efortului deosebit, precum şi a creşterii nivelului de pregătire, regimentul a obţinut titlul de unitate de frunte, conform Ordinului MApN nr. 131/77. Pe data de 15 aprilie 1981, ministrul apărării naţionale al Republicii Socialiste România, generalul-colonel Constantin OLTEANU, a vizitat cazarma Iasmin. Vizita a fost urmată la scurt timp, în luna mai 1981, de aplicaţia tactică MAI 81 care a avut ca scop experimentarea unor legături prin staţiile radioreleu R-409 şi R-404. Din bilanţul ţinut de şeful transmisiunilor C.A.A.T., colonelul Victor ZÂRNOVAN, a rezultat că o asemenea aplicaţie era vitală armatei şi că nu se mai executase de la înfiinţarea unităţii. Acesta i-a felicitat pe participanţi şi le-a mulţumit ofiţerilor pentru implicare şi efortul deosebit. În anul 1983, structura de organizare s-a modificat. Astfel, unitatea avea 1 centru de transmisiuni ce executa serviciu de luptă şi 3 batalioane cu câte 3 companii. Tot la nivelul anului 1983, unitatea avea în dotare următoarele tipuri de staţii (radio şi radiorelelu): R-4030, R-118, R-1300, R-409, KSS-1300, R-404. La moment de bilanţ, observăm că în perioada 1974-1983 regimentul a obţinut de patru ori titlul de unitate de frunte, titlu ce confirma valoarea, profesionalismul şi implicarea personalului, fapt apreciat şi de către

Rolul unităţii în Forţele Aeriene

La 30 de ani de la înfiinţare, în 1968, unitatea a participat cu 4 autostaţii radio şi cu un efectiv de 50 de ofiţeri şi subofiţeri şi 300 de militari în termen, la mitingul aviatic organizat în comun de C.A.A.T., Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene şi Uniunea de Cultură Fizică şi Sport, la Aeroportul Internaţional Bucureşti-Băneasa. Începând cu data de 2 august, statul de organizare al Regimentului 85 Transmisiuni s-a modificat prin adăugarea Atelierului Mobil de Reparat Materiale de Transmisiuni. În perioada 2-15 ianuarie 1969, unitatea a

Primirea misiunii înainte de plecarea în exerciţiul tehnic de specialitate

contribuit la acţiunea de deszăpezire a Capitalei, în medie cu 150 de militari zilnic. Pentru interesul depus, un număr de 75 de militari în termen şi 25 de ofiţeri şi subofiţeri, dintre cei care au participat la această acţiune, au fost invitaţi la un spectacol de gală organizat

strâns 1024 de rezervişti şi 47 de mijloace auto rechiziţionate. Tot în anul 1974, în perioada 1-24 august, unitatea a fost implicată în asigurarea legăturilor pentru organizarea paradei de 23 august, cu 4 autospeciale dispuse în zona Pieţei Aviatorilor.

40 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ANIVERSARE
conducerea Ministerului Apărării Naţionale. Totodată, unitatea a fost nominalizată pentru a prezenta Drapelul de Luptă studenţilor de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu, în vedere depunerii jurământului militar pe data de 11 iulie 1984. Tot în același an, pe data de 25 iulie, are loc redislocarea unităţii din cazărmile Otopeni și Berceni în cazărmile al Forţelor Aeriene (SMFA). Începând cu 1 iunie 2003, unitatea a fost reorganizată prin alipirea la structurile sale a Batalionului 149 Transmisiuni , păstrând în continuare denumirea de Regimentul 85 Transmisiuni. După anul 2001, acest regiment a participat la diverse activităţi ce au avut ca scop dezvoltarea și modernizarea sistemelelor de anul 2008, legături de comunicaţii și informatică pentru buna desfășurare a „Summitului NATO din București”. Începând cu 1 decembrie 2010, conform Dispoziţiei Șefului Statului Major General nr. G- 0269 din 21.10.2010, Batalionul 85 Comunicaţii Aero și Informatică a fost reorganizat și transformat în Centrul 85 Comunicaţii Aero și Informatică , subordonat SMFA. De la acea dată, noua structură a continuat efortul deosebit pentru realizarea și exploatarea unui sistem de comunicaţii modern, complex, viabil, compatibil NATO, necesar exercitării conducerii acţiunilor de luptă desfășurate de SMFA, concomitent cu perfecţionarea pregătirii profesionale. Anii 2011-2012 au adus o bogată experienţă personalului centrului prin participarea la peste 40 de exerciţii naţionale și multinaţionale. Dintre cele mai importante amintim: “Carphatian Spring”, “Dacian Thunder”, “Black Sea Rotational Force”, “Startasses”, „Bicazul”, “Blue Sky”, “Air Lift”.“Bucharest International Air Show”, “Blonde Avalanche”, “Dacian Viper”, „Exerciţiul Tactic pentru Căutare-Salvare prin Luptă Craiova”, „Istria”, „Poseidon”, „Recuperatorul”, “Summer Storm”, „Vectorul”, „Vlăsia”, „Zimbrul”. Participarea la misiuni internaţionale este un alt punct forte al unităţii, printre cele mai importante misiuni numărându-se: “ISAF”, ”K AIA”, “BALTICA”, “IRAKI FREEDOM”, “ENDURING FREEDOM”, precum și misiuni sub egida ONU (MONUC, UNAMIS).

Verificarea funcţionării aparaturii de transmisiuni în atelierul unităţii București și Balotești, prilej cu care a fost reorganizat și dispozitivul de luptă al acesteia. Conform Ordinului MApN MC 90/02.02.1986 locotenent-colonelul Toader LUNGU se eliberează din funcţia de comandant al regimentului și predă comanda căpitanului Dumitru LECA. La scurt timp, pe perioada de desfășurare a aplicaţiei ZENIT 87 primadjunctul ministrului, generalul-maior Ștefan GUȘĂ a vizitat centrele de transmisiuni ale C.A.A.T. și cazărmile din Balotești, apreciind munca depusă de personalul unităţii. La 17 decembrie 1989, potrivit ordinelor primite, unitatea a pus în aplicare planul de alarmare, iar începând cu 22 decembrie 1989, pe timpul instituirii stării de necesitate, a asigurat legăturile necesare C.A.A.T., concomitent cu apărarea dispozitivelor proprii și îndeplinirea altor misiuni. comunicaţii și informatică necesare eșalonului superior. Anul 2004 a însemnat un moment deosebit în evoluţia unităţii, personalul demonstrând capabilitatea de a se adapta cu rapiditate noilor standarde și cerinţe operaţionale impuse de aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Acest lucru a fost posibil datorită profesionalismului, seriozităţii, lucrului în echipă și bunei colaborări cu celelalte componente ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică și Siguranţă Naţională. În acest sens, regimentul a participat cu rezultate foarte bune la o serie de exerciţii și aplicaţii, dintre care amintim: „Nord 2002”, „Blue Road 2004”, „Reuniunea informală a miniștrilor apărării din statele membre NATO”, “Combined Endeavor 2005”. Conform Dispoziţiei șefului Statului Major General nr. B.5/S/1664 din 12.07.2005, începând cu data de 15 septembrie 2005, Regimentul 85 Transmisiuni se transformă în Batalionul 85 Comunicaţii Aero și Informatică subordonat SMFA. Vedere generală a taberei în aplicaţia de la Cristian, 1981

Noi transformări

După înfiinţarea Statului Major al Aviaţiei și Apărării Antiaeriene, la data de 1 mai 1995, în baza Ordinului General nr. 7 din 4 februarie 1995 al ministrului apărării naţionale, unitatea a fost reorganizată prin contopirea Regimentului 85 Transmisiuni cu Batalionul 53 Transmisiuni Aero sub denumirea de Regimentului 85 Transmisiuni. La 1 decembrie 1995 – în baza Decretului prezidenţial nr. 246 din 3 iulie 1995, a avut loc ceremonialul înmânării noului Drapel de Luptă comandantului Regimentului 85 Transmisiuni. Tot în același an, unitatea a primit denumirea onorifică „ Sublocotenent Gheorghe Robescu”, în amintirea jertfelor făcute de militarii români în al Doilea Război Mondial, la Tacinskaia. În anul 1996 structura de organizare s-a modificat, regimentul fiind compus din cinci batalioane și un centru de transmisiuni care executa serviciul de luptă. În anul 2001, regimentul a primit ca anexă plutonul de protecţie NBC al Statului Major

Astăzi tragem linie. 75 de ani de istorie se împletesc pentru construirea prezentului. Din această experienţă, cel mai câștigat devine omul. Și, cu cât privim mai mult în trecut, cu atât ne dăm seama că există o legătură puternică între om și organizaţie. Pe măsură ce timpul trece, nu mai putem spune cât din fiinţa noastră reprezintă Eul și cât reprezintă sfaturile, ordinele sau experienţele trăite în cadrul unei organizaţii. Pentru cei peste 50.000 de oameni care i-au trecut porţile, Centrul 85 Comunicaţii Aero și Informatică „Sublocotenent Gheorghe Robescu” a reprezentat un element de definiţie a valorii și muncii serioase. Lor le promitem că vom

Ducem mai departe tradiţia

După reorganizare, batalionul asigură sprijinul de comunicaţii și informatică pentru următoarele activităţi: spectacolul aerian „Magie pe Cer 2007”, „Cetatea”, “SAEX”, “ROUEX”. Specialiștii noștri au asigurat în

duce mai departe tradiţiile Regimentului Transmisiuni Aero și că vom cinsti memoria celor 97 de militari morţi sau dispăruţi pentru îndeplinirea misiunilor unităţii de la înfiinţare și până în prezent.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 41

15 ANI DE CER SENIN

MAI MULT DECÂT O URARE, O NOBILĂ MISIUNE!
În cei 15 ani de existenţă, publicaţia CER SENIN a consemnat în paginile sale momentele importante ale evoluţiei categoriei noastre de forţe. Chiar dacă parte dintre noi am fost chiar cei care au creat evenimentele, istoria le va înregistra inclusiv făcând referire la paginile publicaţiei. Au fost articole care au imortalizat în cuvinte şi imagini refor ma str ucturală sau noutăţile din înzestrarea Forţelor Aeriene, începând cu operaţionalizarea avionului MiG-21 LanceR, int rarea în ex ploatare a radarelor F PS-117, iniţiali zarea sistemului ASOC şi terminând cu operaţionalizarea noului sistem de rachete sol-aer H AWK. Nici preocupările societăţii privind necesitatea înzestrării cu un nou avion multirol nu au fost străine publicaţiei, regă sindu-se în paginile acesteia prezentări ale aeronavelor de top din dotarea altor state. Colectivul redacţional s-a aplecat însă, întâi de toate, asupra oamenilor, punând în evidenţă realizările lor sau semnalând, atunci când a fost cazul, problemele cu care ei se confruntau. Fie că aceştia erau militari în termen, gradaţi, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri sau salariaţi civili. CER SENIN a inclus în paginile sale ample analize politicomilitare în momentele în care istoria a adus războiul aproape de graniţele României. Au fost prezentate pe larg evoluţia ră zboiului din fosta Iugoslavie sau criza din Kosovo. Nici analizele despre evenimentele din Orientul Mijlociu sau apariţia conf lictelor asimetrice şi lupta împotriva terorismului nu au fost străine redactorilor cu experienţă din perioada de început a publicaţiei. Acţiunile Forţelor Aeriene în cadrul Parteneriatului pentru Pace (Pf P), ca etapă sine-qua-non a aderării la Alianţa NordAtlantică, şi-au găsit oglindirea în numeroase articole. Un moment deosebit în e voluţia publicaţiei CER SENIN l-a reprezentat participarea unei părţi a colectivului redacţiei, la exerciţiul multinaţional Cooperative Key 2000 şi realizarea cotidianului bilingv “Yesterday”, o cronică zilnică a evenimentelor ce aveau loc în cadrul exerciţiului. Un adevărat examen de maturitate pentru un colectiv ce se af la oarecum la început, o premieră, se poate spune, în momentele în care presa militară, comunicarea şi relaţiile publice începuseră să se facă după alte standarde şi criterii. Aderarea României la NATO a marcat şi pentru CER SENIN o schimbare importantă: s-a renunţat la vechiul format tipărit pe hârtie de ziar şi a luat naştere ceea ce este acum o revistă, care îşi are locul său recunoscut în peisajul presei militare. Se poate spune că, aşa cum Forţele Aeriene au fost categoria armată care a intrat în ser viciul de luptă în folosul NATO încă din primul minut al aderării, şi publicaţia CER SENIN s-a desăvârşit atunci ca fiind vectorul de imagine ce a consemnat eforturile făcute pentru acest act istoric. De altfel, pe coperta primului număr din anul 2004 este ilustrat sublimul moment al ridicării drapelului naţional pe catarg ul de la sediul NATO, act ce consfinţea aderarea deplină a României la cea mai puternică alianţă militară a lumii. Prezenţa categoriei noastre de forţe în teatrele de operaţii sau în misiunile de transport strategic este relatată cu regularitate în paginile revistei. Astfel, am putut fi martori la primele misiuni executate în zone de război, după cel de-al Doilea Război Mondial, de către militarii români, printre care şi cei ai Forţelor Aeriene. Despre cei af laţi în K AIA, Balcani sau cei care au asigurat siguranţa spaţiului aerian în Ţările Baltice, despre munca acestora s-a putut citi în mod constant în CER SENIN. Un alt examen trecut cu brio de colectivul redacţiei a fost reprezentat de ilustrarea, în timp real, a evenimentelor ce compuneau spectacolul aerian inter naţional RoIA S 2006, spectacol prin care se marca un secol de la zborul primului avion (aşa cum este acesta înţeles în accepţiunea modernă a termenului) din istorie, zbor realizat pe câmpul de la Montesson de genialul inginer român Traian Vuia. De data aceasta, membrii publicaţiei şi-au asumat o altă provocare: realizarea a două ediţii cotidiene ale revistei show-ului, una în limba română şi cealaltă în limba engleză, ediţii distribuite în f iecare bază aeriană de pe care operau aeronavele participante. De un real folos pentru ceea ce este astăzi imaginea Forţelor Aeriene sunt proiectele concepute în cadrul redacţiei, pe care le numim materiale de prezentare, necesare cu ocazia diferitelor e venimente: broşuri, af işe, calendare, embleme, invitaţii, albume. Realizatorii revistei CER SENIN au putut fi întâlniţi acolo unde aveau loc evenimente importante sau „de rutină”, fie că vorbim despre încadrarea centrului de presă de la Summitul NATO, inclusiv cu unul dintre membrii redacţiei, sau despre o „simplă” tragere de instrucţie dintr-un poligon. Colectivul CER SENIN a fost şi continuă să fie, de asemenea, o prezenţă constantă în instituţiile militare de învăţământ aeronautic. Depunerea Jurământului Militar, ieşirea la simplă a unui tânăr pilot, prima tragere a unui artilerist antiaerian sau absolvirea unei noi promoţii sunt momente de referinţă în viaţa f iecăr ui militar, emoţiile acestor premiere putând f i transmise tuturor şi prin intermediul revistei. Atunci când natura dezlănţuită – şuvoaiele de apă ieşite din matcă sau căderile masive de zăpadă – a pus în pericol viaţa şi agoniseala de o viaţă a cetăţenilor ţării, membrii redacţiei s-au alăturat echipelor Forţelor Aeriene pentru a consemna, fie în scris, fie în imagini, eforturile ce se făceau în lupta acerbă pentru ca viaţa să îşi continue cursul normal. Istoria aeronauticii militare este, şi ea, o constantă în paginile revistei. Se regăsesc, aproape în fiecare număr, materiale realizate de specialişti în domeniu, unele dintre acestea văzând în premieră lumina tiparului. De asemenea, ample articole care cinstesc memoria eroilor Aeronauticii Militare îşi au şi ele locul printre filele revistei CER SENIN. La prima vedere, o comparaţie între un secol de aeronautică militară, aniversat în cursul anului 2013, şi un deceniu şi jumătate de apariţie a revistei pare ambiţioasă. Dar faptul că această tânără structură a reuşit ca, în numai un deceniu şi jumătate, să acopere un secol de istorie, cu evenimente, oameni şi faptele lor, o face firească şi elocventă. Elocvenţă despre un deceniu şi jumătate în apropierea OAMENILOR, cu scopul declarat în primul editorial semnat de comandorul Dumitru Amariei, acela de a fi „o publicaţie care vi se va adresa direct, clar, f ără ocolişuri şi înf lorituri, o publicaţie optimistă, o publicaţie făcută pentru a fi citită; va fi o publicaţie-prieten a tuturor cititorilor”. Cu ocazia împlinirii a 15 ani de existenţă urez colectivului actual al redacţiei să scrie în continuare cu pasiune şi dăruire despre Forţele Aeriene Române! Le mulţumesc celor care, prin scris, şi-au adus contribuţia de-a lungul timpului la ridicarea prestigiului Forţelor Aeriene Române. La mulţi ani, sănătate, putere de muncă, iar pentru atunci când vă veţi af la la manşa condeiului, CER SENIN ! General-locotenent Dr. CÂRNU Fănică, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene

C E R S E N I N

42 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

15 ANI DE CER SENIN

Am onoarea să vă salut! Vă rog să-mi permiteţi un simplu… Salut, dragii mei! Mă cheamă Cer Senin și am doar 15 ani. Am vârsta comparabilă cu cea a unui elev de liceu militar, numai că sunt un/o adolescent/ă în rândul publicaţiilor militare, pe lângă bătrânul și înţeleptul Observator Militar, care are de 10 ori mai mulţi ani ca mine, din aceeași clasă cu colegii mei, Revista Forţelor Terestre și Revista Marina Română. Ca orice adolescent încerc să fiu „la modă”, să mă îmbrac din garderoba de ultimă generaţie de fotografii și fonturi ale tehnoredactorului, lucru care necesită, de multe ori, sacrificii din partea celor ce mă iubesc și care îmi dăruiesc cu afecţiune materiale. Recunosc că sunt un copil puţin mofturos și exigent, dar sunt și ascultător în același timp. Pentru că nu ies în lume fără să fiu văzut în prealabil mai întâi de grijuliul culegător de texte, care îmi amintește de fiecare dată să nu uit vreun subiect, de tutorii mei legali sau de Centrul Tehnic-Editorial al Armatei care îmi face ultimele retușuri. Probabil că mă cunoașteţi. Fie sunteţi prieteni cu mine pe Facebook, fie m-aţi văzut pe internet, pe site-ul www.roaf.ro, sau am avut ocazia să dau personal mâna cu dumneavoastră în momentul în care m-aţi răsfoit. M-am născut în sânul Forţelor Aeriene și am fost luat/ă pentru prima dată în braţe ca ziar. Am fost o publicaţie dorită și îngrijită de niște oameni inimoși care mi-au ursit la botez să vă înseninez viaţa. De mulţi dintre aceștia îmi aduc aminte, deși eram prea mic/ă atunci. Am crescut pas cu pas. Am trecut alături de ei prin momente deosebite, și bune, și grele. Toate acestea m-au maturizat. Am încercat din răsputeri, de fiecare dată când am dat de greu, să rezist, să caut resursele necesare să-mi îndeplinesc menirea pe acest pământ.

MESAJUL MEU

M-am adaptat și transformat într-o revistă. M-am despărţit cu greu, atunci când a venit momentul, de cei care de-a lungul timpului și-au pus amprenta pe educaţia mea. Însă, pentru că de la mare parte dintre aceștia am căpătat cei șapte ani de acasă, am pășit cu fruntea sus mai departe, cu demnitatea și onoarea insuf late de categoria mea de forţe, de Armata Română și de militarii și civilii cunoscuţi sau anonimi ce se af lă în culisele povestirilor din paginile mele. Îmi cunosc locul și rolul în viaţa dumneavoastră, în trecutul, prezentul și viitorul celor care-mi apără numele. Eu sunt dovada existenţei dumneavoastră. „Scrii, deci exiști!”, mă citez acum pe mine însumi/însămi. Vă cer în continuare, pentru că mi se spune „ Cer”, să scrieţi, să mă ajutaţi să cresc armonios și limpede cum e „ Senin ” văzduhul care mă reprezintă, sub ocrotirea căruia mă af lu! Pentru că, deși “verba volant” precum avioanele, rachetele și undele radiolocaţiei în eter, “scripta manent” pentru cei care se vor oglindi în paginile mele atunci când vor zbura spre alte stele, iar voi cei de acum nu veţi mai fi. Își vor aminti copiii dumneavoastră de unde am plecat și vor ști unde trebuie să ajungă. Pentru că sunt o fire sociabilă doresc ca, de ziua mea, să vă invit pe toţi la aniversare. Să răsfoim albumul vieţii mele, să fiţi părtași la momentul în care îi voi îmbrăţișa cu drag pe cei ce m-au făcut și crescut, pe care nu i-am mai văzut demult, pe care îi simt atât de aproape. L-am rugat pe secretarul de redacţie, ca în numele întregului meu colectiv redacţional, să vă facă astfel cunoscut gândul meu cel bun, de recunoștinţă pentru tot ce aţi realizat pentru mine. Sper ca mesajul meu să fie bine primit de dumneavoastră. Vă mulţumesc! Cer Senin

La început de drum, orice publicaţie își propune câteva obiective, își programează existenţa, înfăţișează cititorilor săi principiile, ideile pe care le va sluji. În cele ce urmează, intenţionăm, și noi, să alcătuim, foarte pe scurt, o astfel de necesară prezentare. CER SENIN, revista editată de Statul Major al Forţelor Aeriene, va fi, înainte de orice, o cale de comunicare, de informare între oameni, între cei care, pe trepte ierarhice diferite ori similare, se af lă în posturile datoriei de pe tot cuprinsul ţării. Aviatori, artileriști și rachetiști antiaerieni, radiolocatoriști, transmisioniști, geniști, militari sau salariaţi civili, toţi cei aparţinând acestei importante categorii de forţe armate se vor regăsi în paginile publicaţiei noastre. Se vor regăsi așa cum sunt ei, cu împlinirile și neîmplinirile lor, cu bucuriile și necazurile lor, cu grijile și preocupările lor, cu viaţa lor mai grea sau mai ușoară. Generalul, ofiţerul, maistrul militar sau subofiţerul, studentul, sergentul angajat sau salariatul civil, fiecare om abordat de redactorii noștri va fi tratat cu respectul bine cuvenit, cu grija faţă de adevăr, în contextul specificului militar, al misiunilor de îndeplinit și al vremurilor pe care le parcurgem. ... CER SENIN va fi o publicaţie care vi se va adresa direct, clar, fără ocolișuri și înf lorituri, va fi precum titlul, o publicaţie optimistă, va fi o publicaţie făcută pentru a fi citită; va fi o publicaţie-prieten a tuturor cititorilor. Aveţi încredere în noi! Şi acum câteva cuvinte despre titlul revistei. De ce am ales CER SENIN? Pentru că acţiunile cele mai importante ale armelor noastre se petrec în înalturi, în văzduh, în cerul ţării, pentru că scopul misiunilor aviatorilor, rachetiştilor antiaerieni, radiolocatoriştilor este să vegheze acest spaţiu, liniştea şi libertatea sa desăvârşite, să-l păstreze neîntinat de vitregiile vremurilor – adică senin. Acesta este în linii mari, foarte-foarte pe scurt, actul de renaștere al publicaţiei editate de Statul Major al Forţelor Aeriene. „Act de renaștere” fiindcă această însemnată categorie de forţe armate a beneficiat în mod tradiţional de serviciile presei proprii și în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. În final, vă vom spune că suntem conștienţi că programul de mai sus este amendabil, că poate fi completat, îmbogăţit. Este ceea ce vom avea în vedere, în perioada imediat următoare, la modul practic: văzând și făcând. Dumitru AMARIEI Extras din editorialul publicat în numărul 1/1998 al publicaţiei CER SENIN

ACT DE RENAȘTERE

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 43

A{A A Ap~rUT
Comandorul (r) Dumitru AMARIEI, generalul de flotilă aeriană (r) Petre BÂNĂ și colonelul Nicolae RADU sunt cei dintâi condeieri ai „epopeii” CER SENIN. „Personajele de legendă” cunoscute sub denumirea consacrată de Amariei, Bână și Radu, deseori învăluite de o enigmatică admiraţie și pomenite întru exemplu tinerilor care au pășit pragul redacţiei, ne dezvăluie cum s-a născut publicaţia Forţelor Aeriene Române.

CER SENIN

Coperta primului număr al publicaţiei, apărut la data de 24 decembrie 1998

De la pilot la jurnalist
AMARIEI: Nu am zburat MiG-ul 21. Cel mai performant avion pe care am zburat a fost MiG-ul 15. Pe acest aparat am fost instructor de zbor la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Boboc - Buzău. Dar regretatul comandor Dumitru Berbunschi a zburat ca luptător aerian MiG-ul 21, ulterior fiind şi el redactor-şef la CER SENIN. La un moment dat am fost oprit de la zbor. Din motive medicale. Am fost încadrat în redacţia „De veghe” - o publicaţie săptămânală a Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, comandament din care făcea parte şi aviaţia militară. După câţiva ani am fost mutat la „Apărarea Patriei” - publicaţie departamentală centrală a Ministerului Apărării Naţionale. Aici am îndeplinit mai multe funcţii, de la secretar de redacţie la secretar general de redacţie, în varianta în care, după 1989, publicaţia centrală a Armatei Române s-a numit „Observatorul Militar” - aşa cum se numeşte şi astăzi. La începutul anului 1992, pe timpul în care, în Republica Moldova se desfăşura războiul declanşat de separatiştii transnistreni, am primit misiunea să înfiinţez o publicaţie a Armatei Naţionale care se forma în ţară de la Est de Prut. Este vorba despre „Oastea Moldovei”, cea care apare astazi, la Chişinau, în format de revistă. BÂNĂ: Îmi voi aminti toată viaţa, cu plăcere, că am debutat în presă cu o informaţie apărută în gazeta „De Veghe”, organ al C.A.A.T. Aveam 18 ani şi eram în Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu”. Din acea lună, decembrie 1961, am devenit corespondent voluntar al publicaţiei, în care am semnat, periodic, mai multe materiale, până la desfiinţarea acesteia, parcă în vara anului 1983. Apoi am început să colaborez, din 1962, la oficiosul Ministerului Apărării Naţionale, pe atunci al Forţelor Armate, ziarul „Apărarea Patriei” şi la revista „Viaţa Militară”. În anul 1965, după absolvirea şcolii, am fost repartizat la primul regiment de elicoptere din Armata României, la Alexeni, continuând colaborarea la „Apărarea Patriei”. Un an mai târziu, am dat examen de admitere la Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti, la fără frecvenţă, şi am reuşit. Întrucât, pentru procurarea unor cursuri şi studii la biblioteca facultăţii, trebuia să mă deplasez, după orele de program, la Bucureşti, de unde reveneam noaptea, târziu, dar şi pentru faptul că eram nevoit să solicit concediu fără plată pentru susţinerea examenelor, comandantul unităţii se supăra pe mine şi mă întreba adesea, pe un ton imperativ, mustrător: „Ce legătură are zborul cu filosofia? Ori una, ori alta!”. Ajunsesem pilot şef pe elicopterul Mi-4, când, de la minister, a sosit aprobarea de a pleca, în stagiu, pentru şase luni, la „Apărarea Patriei”. Era în octombrie 1967, după o mare aplicaţie, în poligonul Mălina, la care participasem cu trageri de luptă din elicopter. Stagiul mi s-a prelungit la nouă luni, am revenit la Alexeni, iar în august 1968, am fost numit redactor la Secţia pregătire de luptă. Acceptasem acest nou statut după o convorbire cu şeful biroului cadre de la ziar, venit special la Alexeni, înainte de a-mi da acordul pentru stagiu, care m-a încredinţat că mi se va înlesni studiul la biblioteca facultăţii, la biblioteca Ministerului Apărării Naţionale sau a ziarului. Un argument în plus, facultatea era la circa zece minute de mers pe jos de redacţie, aflată atunci pe strada Izvor nr. 137, unde este acum Palatul Parlamentului.

De la transmisiuni, prin presă, la justiţie militară...

Dacă sunt cuvintele trăite, stabilopozii exprimării tale în lume, atunci ajungi să te afli spunând ceva, scriind. Din viaţă trăită, eu am deprins firesc și natural‚ să-mi aflu menirea. Să nu fiu „al nimănui ” într-o lume în care ierarhiile valorice dau sens existenţelor simple. Toţi oamenii întregi la minte își caută rostul lor sub soare, vor să afle la vreme lucrul acela bun pe care știu să îl facă, pentru care „zace” în adâncul lor un fir de talent, iar cerul le-a rânduit un strop de plăcere și o picătură de pasiune. Despre care vorbesc în șoaptă, nu-l întind pe gard ca și covoarele primăvara și nu-l vor afișa pe sticle pentru celebrităţi șăgalnice, câștiguri ușor cheltuite și trecătoare iluzii de „nemurire”. Dar, inevitabil, este o vreme a întrebărilor: bună a fost alegerea?! Răspunsul vine. Mi-a rânduit viaţa să cunosc oameni care păreau perfecţi pe locul lor, ca parcă rânduiţi și puși de

ZBOR şi SCRIS

RADU: Am cochetat cu scrisul încă din liceu. Am colaborat la revista „REBUS” şi, episodic, la „Sportul popular”. La „Apărarea Patriei” (astăzi „Observatorul Militar”), am debutat în ianuarie 1962, cu o relatare despre perioada de stagiu la trupe a viitorilor ofiţeri de transmisiuni. Apoi, ca ofiţer încadrat într-o unitate aparţinând Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.), am colaborat intens şi de durată la gazeta de armă „De veghe”. În 1969 am fost solicitat să realizez un reportaj amplu despre pregătirea gradaţilor, la care am răspuns cu promptitudine. Acesta a fost şi momentul când redactorul-şef al săptămânalului „Apărarea Patriei”, regretatul om de presă colonel Radu Olaru, m-a îndemnat să mă orientez spre activitatea redacţională. Zis şi făcut! La 1 februarie 1970, am fost detaşat, pentru o perioadă de 9 luni, la organul central de presă al armatei şi încadrat la secţia „Pregătire de luptă şi învăţământ militar”. Am avut satisfacţia şi marea şansă de a-i întâlni şi lucra împreună cu distinşi gazetari şi oameni de nobil caracter, precum: colonelul Emil Costăchescu, colonelul Dragoş Drăgoi, colo nelul Ion Clenciu (aviator), colonelul Eugen Vladimir, colonelul Toma Dinu. Iar la sfârşitul perioadei de stagiu, am fost încadrat în funcţia de redactor la rubrica „Gradaţi-soldaţi” a aceleiaşi secţii. În septembrie 1971, conducerea redacţiei mi-a propus să urmez cursurile de zi ale nou înfiinţatei Facultăţi de Ziaristică, funcţionând în cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu”. Evident că am acceptat şi, în urma examenului de admitere, am fost declarat reuşit. Facultatea mi-a fost de mare folos, ucenicind la mari gazetari ai vremii (Ilie Purcaru, Nicolae Dragoş, George Radu Chirovici, Nicolae Corbu, Emil Marinache), dar şi la distinşi profesori, precum Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Gheorghe Bulgăr, Marin Bucur, Al. Tănase, Alexandru Oprea, Mihai Părăluţă, Dumitru Mazilu. Am absolvit facultatea ca şef de promoţie, cu note de 10 pe linie, şi m-am întors în redacţie pe funcţia de şef de rubrică. Imediat după aceea, m-am înscris la cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti, instituţie pe care am absolvit-o cu brio în 1980.

44 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

15 ANI DE CER SENIN
Dumnezeu erau – mai bine nu se putea – iar „spaţiul” lor de mișcare, haină le-a fost. Rară potrivire și reală amintire. Livresc, le spunem comun „privilegiaţi” ai acestei existenţe. Dar, am trăit deplin și altă condiţie. Cea mai rară și perfectă îngemănare a două destine. În fapt, a două mari pasiuni și a unui mare om. Om simplu. Ca tine și ca mine. Însă, înzecit mai mult. Nu-s măsurile pământului pentru asta. Pentru că omului, nu orizontalitatea îi este soră. Îi rămâne rudă recunoscută doar într-o contumacie provizorie, pentru că verticalitatea este sensul care se conjugă mai mult la viitor. Rânduială de viaţă și nu huzur dobândit, trăind lângă oameni buni, m-am trezit și eu, un pic mai bun decât eram... Un pic mai „altfel ”. Mai aproape de miez. De har. Numai astfel am aflat și deprins vocaţia: prin înţelegere. Și muncă. Sunt oameni născuţi să facă foarte bine totul: răspund, prin înţeles și strădanie, vocaţiei. Am avut șansa de-a lungul anilor să cunosc oameni “încorsetaţi” între două destine: cel de pilot și cel de preot, pilot și colecţionar, pilot și scriitor. Ajungând succesiv aproape de ei, am înţeles greutatea alegerii între două vocaţii. Renunţarea, pentru oamenii aerului, nu-i soluţie de viaţă. Dispariţia uneia dintre ele, totdeauna reclamă frustrare. Dintre toate, zborul și scrisul se îngemănează într-un fel special. Rar. Parcă vin unul din altul, parcă izvorul lor este comun. Frumuseţea fiecăruia celebrează zborul omului și, prin reluare, spune povestea despre asta. Poate așa se explică de ce atunci când scriu, piloţii o fac „ca un POEM: tulburător, fascinant, misterios, seducător. Îl citești într-o respirare. Și crezi că POEZIA ZBORULUI ZACE ASCUNSĂ ÎN LIBERTATEA PE CARE O RESPIRĂ ÎN AER ȘI CARE, ACOLO SUS, ÎI ALCĂTUIEȘTE. Și mai crezi că modul în care ei toarnă simţirea zborului în tiparniţa cuvântului o fac unică, magică, vie”. Comandor Dumitru BERBUNSCHI

BÂNĂ: La ziar, fiind cel mai tânăr redactor, locotenent, singurul pe atunci, am primit sarcina să mă ocup de pagina gradaţilor şi a soldaţilor. În fiecare număr, săptămânal, semnam o pagină de ziar, ceva extraordinar pentru mine. În 1976, am fost mutat la Biroul de presă al ministerului, pe funcţie de colonel, deşi eram numai căpitan. Tot de atunci, am început să public în presa civilă centrală, la majoritatea ziarelor, dar şi la toate gazetele de armă. Ca să nu stârnesc invidia colegilor, semnam cu diverse pseudonime: Petre Spătaru, P. Olteanu, B. Petre ş.a.

Semnam cu diverse pseudonime...

RADU: Atunci mi-am schimbat şi specialitatea militară, trecând de la arma transmisiuni la justiţie militară. În cadrul redacţiei am îndeplinit aproape toate funcţiile – şef de secţie (externă), secretar de redacţie, secretar general de redacţie, redactor-şef la periodice – şi am ieşit la pensie în 31 mai 1996, de pe funcţia de secretar general de redacţie.

Am asistat la desfiinţarea gazetelor de armă...
BÂNĂ: Din 1978, până în 1980, am urmat cursurile Academiei Militare, Facultatea de Aviaţie, m-am reîntors apoi la ziar pentru câteva luni, întrucât nu puteam fi repartizat, imediat, în minister şi din nou la Biroul presă, al cărui şef am devenit în 1983, unde, cu durere, am asistat la desfiinţarea gazetelor de armă, din ordine superioare de la conducerea partidului unic. După evenimentele din decembrie 1989, s-a considerat că nu mai pot fi şef al Biroului presă şi am fost mutat la ziar, redenumit „Armata Poporului”, apoi „Armata României” şi, ulterior, „Observatorul Militar” unde, ultima funcţie a fost cea de redactor-şef adjunct, până la pensionare, 31 august 1998.

La sărbătoarea celor 15 ani de ex istenţ ă î n slujba a r ipi lor româneşti vă doresc să fiţi cu precădere propovăduitor ii idealurilor aviatorilor militari români. De la înfiinţarea acestei publicaţii aţi fost consecvent glasul obiectiv şi neobosit al piloţilor şi tehnicienilor care menţin încă aviaţia în elita armatei române. Aţi lucrat permanent cu oameni şi pentru oameni, de aceea sunteţi stimaţi în toate mediile Forţelor Aeriene. Ca parte a colectivului ce a pus bazele revistei CER SENIN încerc un sentiment de satisfacţie şi mândrie că aceasta încă există şi se perfecţionează permanent. De aceea, la prezent ul moment aniversar vă urez la mulţi ani şi să aveţi parte de un permanent CER SENIN, pentru a evoca efortul celor ce veghează asupra libertăţii căilor aeriene ale României! General (r) Gheorghe BUCŞE

O PUBLICAŢIE NECESARĂ

UN VIS DE IARNĂ: PRIMA EDIŢIE CER SENIN
AMARIEI: După anul 1989, în peisajul publicistic din România au apărut multe, foarte multe ziare şi reviste care abordau cele mai diferite tematici, dar nicio publicaţie care să se ocupe de aviaţie, de aeronautica română. Pe acest fond, împreună cu Paul Sandachi şi George Ardeleanu, am editat o revistă a Muzeului Aviaţiei: „Aeronautica”. O revistă mai degrabă de istorie aeronautică. Probabil că din motive financiare, „Aeronautica” a avut o viaţă relativ scurtă. Prin 1997 au început să se cristalizeze categoriile de forţe în Armata României. Aşa a apărut Statul Major al Forţelor Aeriene, iar în virtutea multor acţiuni inedite, s-a conturat şi aceea de înfiinţare a unei publicaţii. Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul Gheorhe Bucşe, a manifestat interes pentru această perspectivă, iar în decembrie 1998, înainte de a avea o redacţie, înainte de a avea un sediu, a apărut primul număr al unei gazete cu opt pagini intitulată CER SENIN. Cred că CER SENIN îşi poate găsi „rădăcini” şi în publicaţiile aeronauticii militare apărute după cel de-al Doilea Război Mondial. Ar fi drept şi interesant să-şi revendice şi să cultive această tradiţie a publicisticii din domeniul aeronautic naţional. BÂNĂ: Cu mare bucurie am primit, chiar atunci, vestea înfiinţării revistei CER SENIN, de la colegul şi prietenul comandor Mitrică Amariei. Sub coordonarea lui şi a colonelului Nicolae Radu, amândoi reputaţi ziarişti şi cu bună experienţă de secretari generali de redacţie, am şi conceput primul număr. De la 1 februarie 1999 am fost angajat, prin concurs, alături de Radu şi de ceilalţi colegi, pe durată nedeterminată, ca redactor principal. RADU: Ideea unui organ de presă al Forţelor Aeriene Române aparţine, în egală măsură, generalului Gheorghe Bucşe, fost şef al Statului Major al Forţelor Aeriene, şi comandorului Dumitru Amariei, colegul meu de la „Observatorul Militar” şi succesorul în funcţia de şef de stat major al Grupului de Presă al Armatei. Iar în decembrie 1998, am editat, Amariei, Petre Bână şi subsemnatul, primul număr al publicaţiei CER SENIN. Ideea a prins şi, pe data de 10 februarie 1999, s-a format colectivul redacţional al revistei de astăzi, cu sediul, atunci, pe locul în care astăzi fiinţează Autoritatea Aeronautică Civilă (la Băneasa).

La moment aniversar, îmi exprim respectul și admiraţia pentru revista CER SENIN pentru că face parte din profesie, ne-a susţinut părerile și ne-a transmis încredere pentru a discerne esenţialul lucrurilor. Cândva ne-a simplificat imaginea despre realitate, dându-ne senzaţia că nu mai suntem înghesuiţi în destine, eliberându-ne spiritele către corectarea imaginilor deformate ale propagandei comuniste, prin tratarea cu predilecţie a subiectelor de ordin militar și tehnic. Noi militarii, am avut și avem nevoie de sens în viaţa profesională. Câștigurile financiare, mai mari sau mai mici, nu au reușit niciodată să compenseze lipsa de sens. CER SENIN ne-a ajutat, atât cât a fost posibil, să ne putem alege atitudinea, chiar și în situaţiile disperate și să ne împlinim nevoia de sens. Indiferent de perioadă, lăsând deoparte unele eșecuri de comunicare, CER SENIN a fost partenerul care ne-a ajutat să ne echilibrăm stările emoţionale și să ne reconstruim speranţa prin oxigenul dat de cuvintele scrise cu substrat inspirat. Din carlinga acestei reviste s-au văzut orizonturile dezvoltării și modernizării Forţelor Aeriene, preţuirea și stima faţă de eroi, traseele către înţelepciunea profesională și pașii către „Următorul Lucru”. Da! Uneori, cea mai bună cale de a distinge realitatea, de lumea văzută prin ecranele radiolocatoarelor, fie că ești în avion sau în staţia de dirijare, este să privești prin ochii unui redactor. General (r) Constantin GHEORGHE
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 45

15 ANI DE CER SENIN
CONSTITUIREA UNEI ECHIPE: COLECTIVUL REDACŢIONAL
AMARIEI: Componenţa primei redacţii a publicaţiei CER SENIN am gândit-o şi pregătit-o din timp. Mai întâi „am capacitat” doi veterani ai presei militare (pensionari, rezervişti): comandorul Petre BÂNĂ (astăzi general) şi colonelul Nicolae RADU. Apoi, din diferite direcţii, am aflat elemente despre doamnele Leana TUDORAN şi Andreia LUNGU. La fel, cineva mi l-a recomandat pe fotoreporterul Adrian SULTĂNOIU. Tehnoredactori, i-am avut pe Mihai ANDREESCU şi Aurel NICOLAE (ceva mai târziu, pe Lucian TEODORESCU şi pe Ionel IONIŢĂ). Desigur, într-o redacţie a unei publicaţii militare, era firesc să lucreze şi ofiţeri activi. Recunosc că am făcut eforturi să-i găsesc, dar până la urmă am identificat şi adus în redacţie trei tineri ofiţeri dăruiţi cu talent şi determinare: Viorel MUDAVA, Cristian MATEESCU şi Cristian PREDA . Tot din prima formulă a redacţiei a făcut parte şi Gabriel GHERASIM. Am avut fericirea şi satisfacţia profesională să fac parte, ca redactor-şef, dintr-un colectiv de oameni buni, care s-au respectat între ei, care s-au sprijinit necondiţionat, în toate împrejurările, şi care au pus sarcinile de serviciu într-o zonă superioară a priorităţilor vieţii şi activităţii lor. Începutul nu a fost simplu: trebuia să ne justificăm existenţa, să fim eficienţi; trebuia să ne conturăm, să ne consolidăm identitatea, să ocupăm un loc distinct în familia presei militare. BÂNĂ: Din câte îmi amintesc, primul colectiv era format din: Dumitru AMARIEI, redactorşef, eu şi Nicolae RADU redactori principali, Viorel MUDAVA, secretar de redacţie, Gabriel GHERASIM, Cristian MATEESCU, Cristian PREDA, redactori, plutonier Radu MUŞAT, administrator, Adrian SULTĂNOIU, fotoreporter, Mihai ANDREESCU şi Aurel NICOLAE, la tehnoredactare, Elena TUDORAN – operator de calculator, Andreia LUNGU – corector. RADU: Prin grija comandorului Amariei, sprijinit pas cu pas de generalul Bucşe, la redacţie au fost aduşi cei 13 membri fondatori ai publicaţiei: comandor Dumitru Amariei – redactor-şef, comandor (astăzi, general de flotilă aeriană) Petre Bână şi colonel Nicolae Radu – redactori principali; căpitan (astăzi locotenent-colonel) Viorel Mudava – secretar de redacţie; căpitan Cristian Mateescu, locotenent Cristian Preda, salariat civil Gabriel Gherasim – redactori; Leana Tudoran – pro cesare texte; Andreia Lungu – corectură; plutonier-major Radu Muşat – administrator; salariat civil Adrian Sultănoiu – fotoreporter; salariaţi civili Aurel Niculae şi Mihai Andreescu – operatori calculatorişti (tehnoredactori). Deşi la vârste diferite şi cu experienţă într-ale scrisului aproape inexistentă pentru cei mai tineri, ne-am înţeles bine de la început şi am format, în timp, o echipă cu adevărat performantă. Gabi Gherasim era – este! – un băiat citit, poliglot, fin cunoscător al limbii române. Scrisul său era elevat, persuasiv, stilul – mai mereu atât conotativ, cât şi denotativ. Un bun prieten, atent, politicos, echilibrat, studios. (Mai apoi a ajuns cadru universitar şi consilier parlamentar). Viorel Mudava scria mai rar, dar avea vână de reporter, era înzestrat cu spirit organizatoric, manageria cu iscusinţă procesul de tehnore dactare, tipărire şi difuzare a ziarului (revistei). Cristi Preda, un tip prezentabil şi cu şarm, era ... şeful de protocol al redacţiei, se implica în activităţile de licitaţie şi sponsorizare, era interfaţa noastră în relaţiile cu străinii. Acum e în Canada, dar nu şi-a uitat colegii şi prietenii români. Cristi Mateescu (Mateo) avea talent, lucra mult pe manuscris, se documenta cu acrivie, scria fluent, detaliat, îngrijit. Păcat că a lăsat milităria şi gazetăria pe.... cai verzi pe pereţi şi ouă de prepeliţă! Aurel Niculae era un excelent cunoscător al calculatorului, inventiv, întreprinzător, cu un dezvoltat simţ artistic în tehnoredactarea ziarului. Lucram împreună la paginarea textelor, ne înţelegeam perfect şi realizam ziare competitive cu oricare altul, sub aspect grafic. Leana Tudoran – mereu la post, atentă, grijulie, plină de soli citudine. Excelentă profesional, bună colegă, de real folos redacţiei. De altfel, alături de Adi Sultănoiu, „Leana noastră” a rămas printre cei 13 fondatori ai revistei CER SENIN şi are toate şansele să se pensioneze de pe funcţia de acum. Adrian Sultănoiu – bun la toate, ochi de artist, mână de aur. A pornit ca fotoreporter, a deprins repede tainele paginaţiei, ale procesării computerizate. Foarte bun designer, muncitor, inventiv, coleg şi prieten de nădejde. În prezent, indispensabil redacţiei! Şi nu-l uit nici pe Lucian Teodorescu, un perfecţionist înnăscut, tehnoredactor talen tat, orgolios, devotat trup şi suflet publicaţiei. Despre ceilalţi „căuzaşi” – nu doresc să spun nimic în plus faţă de ce au spus deja ei înşişi. Amariei, Bână, Barac – se recomandă prin tot ce au scris şi încă mai scriu, prin aleasa ţinută profesională şi etică, prin umărul pus cu temei la prestigiul for ever al revistei noastre de suflet CER SENIN.

Nu știu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la CER SENIN, la acei oameni minunaţi pe care i-am avut alături vreme de 6 ani și de la care am învăţat mult mai mult decât gazetărie, la zilele și nopţile petrecute împreună cu ei în misiuni desfășurate pretutindeni în ţară, la poveștile zecilor de oameni pe care i-am cunoscut, la bine și la greu, în cele mai variate ipostaze, pe care le-am ilustrat în paginile revistei și la alte și alte experienţe de neuitat pe care le-am trăit alături de dragii mei colegi de redacţie, îmi saltă și acum inima de bucurie! Hotărât lucru, pentru mine, spiritul CER SENIN înseamnă în primul rând oameni de calitate, profesioniști remarcabili de la care am învăţat o nouă meserie, dar mai ales oameni de încredere, cu care îţi dorești oricând să pleci la drum, oricare ar fi destinaţia și oricât de anevoios ar fi drumul. Din fericire, CER SENIN nu a fost doar un vis frumos, care se risipește, lăsând în urmă amintiri memorabile, ci este în continuare acel spririt neobosit care duce mai departe tradiţia Forţelor Aeriene, consemnând filă după filă istoria. La ceas aniversar, transmit cele mai bune gânduri tuturor celor care au făcut posibil, în cei 15 ani de existenţă, succesul revistei mele de suflet, iar actualilor membri ai redactiei revistei CER SENIN le urez ca scrisul lor să fie ca rășina ce curge din brad: viaţă revărsată! Cu mult drag, Ciprian PĂTRAȘCU
Ritmul de lucru era intens, mergeam mult pe teren, întrucât apăream lunar, eu mai mult în unităţile de aviaţie, dar şi în cele de alte arme, ca toţi ceilalţi, de altfel. Eram un colectiv unit, pasionaţi de profesie, ne lega un senti ment trainic de prietenie. Din păcate, unii nu au mai rezistat ritmului alert şi au plecat, ca şi cei ce şi-au găsit un post mai convenabil, locul lor fiind luat de Cristian BÂRA, Bogdan RĂDUCAN, Ion IONIŢĂ, Ciprian PĂTRAŞCU, Dumitru BERBUNSCHI – un maestru al manşei pe supersonice, devenit o perioadă redactor-şef –, admirabil coleg şi prieten, a cărui prematură dispariţie, din cauza unei boli incurabile, ne-a îndurerat profund, Mircea BARAC – un veritabil reporter „pistol”, Sorin SĂFTOIU şi, nu în ultimul rând, Lucian TEODORESCU, zis Fuscus, priceput paginator, tehnoredactor şi prieten de mare ispravă. Doamne, ce mulţi (dar şi ce buni – zic eu, cel lipsit de modestie) ne-am perindat într-un timp atât de scurt în redacţia mult îndrăgitei publicaţii.

În altă ordine de idei, într-o redacţie ritmul de lucru este impus de evenimentele din zona, să-i zic aşa, de responsabilitate. Şi cum în aviaţie, în arma rachetelor şi artileriei antiaeriene, în radiolocaţie există caracteristici precum viteză, precizie, corectitudine şi disciplină – activitatea noastră trebuia să se ridice la nivelul unor asemenea comandamente. Într-un timp relativ scurt, redacţia a devenit un colectiv bine articulat, cu oameni conştienţi de responsabilităţile lor, care munceau cu pasiune, cu drag de profesia lor.

46 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

15 ANI DE CER SENIN
Momente frumoase, momente grele... Momente de neuitat...
BÂNĂ: Greu de spus care a fost cel mai frumos moment din cariera jurnalistică. Poate cele 38 de zile din toamna anului 1977, când am însoţit Ansamblul „Doina” al Armatei în turneul întreprins în China. Am scris multe reportaje, însemnări de călătorie în publicaţii civile şi militare din ţară, dar şi din străinătate. Sau cel trăit alături de RADU: Desigur, ritmul de lucru în redacţie nu era unul istovitor, dar nici din cale afară de lejer. Ne documentam zilnic, fie la comandamentul Statului Major al Forţelor Aeriene, fie în biblioteci, la muzee sau pe teren, scriam mult, ne confruntam ideile, „şlefuiam” fiecare text până la forma publicistică ideală (pentru noi)! Eram colegi buni, altruişti, veseli, mereu optimişti. Făceam sport (tenis de masă, fotbal, şah), petreceam o parte din timpul nostru liber împreună, mergeam des în unităţile şi structurile pendinte de SMFA, vorbeam cu oamenii, le ascultam păsurile, încercam să-i ajutăm pe cei aflaţi în necaz. Publicaţia noastră câştiga, număr de număr, respectul şefilor şi cititorilor, audienţă, prestigiu. Ne vizitau personalităţi ştiinţifice şi culturale remarcabile – un singur exemplu: pictorul Ion Ţarălungă. Păstram legături strânse cu gazetarii de la „Observatorul Militar” şi nu numai, ne trimiteau colaborări marele Fănuş Neagu şi mereu inspiratul caricaturist Octavian Covaci. Eram pe val, ne simţeam cineva!

AMARIEI: Cele mai frumoase momente ale activităţii mele de jurnalist au fost acelea când apăreau, când ieşeau de sub tipar publicaţiile la care am lucrat. Existau emoţii aparte, sentimente aparte pe care le încercam mereu când aveam în faţa ochilor cea mai recentă ediţie a publicaţiei care cuprindea într-un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică şi munca mea. Sigur că mi-a fost greu atunci când am plecat din sistem, când m-am despărţit de colegii de la CER SENIN, de camarazii din Forţele Aeriene. CER SENIN a evoluat normal, s-a dezvoltat continuu şi este o publicaţie modernă, căutată şi citită. Este un reper viabil al Forţelor Aeriene Române. Normal că sunt bucuros să constat că o publicaţie la a cărei apariţie am contribuit şi eu se află în momente bune, în momente faste ale istoriei sale. Am plecat din redacţia CER SENIN şi din capitală în primăvara anului 2005. M-am întors în locurile natale: satul Văleni-Stânişoara, comuna Mălini, judeţul Suceava. Aici scot o publicaţie lunară, „Info Mălini” şi o revistă trimestrială în oraşul Fălticeni „Vremea spe ranţei”. De asemenea, de ceva timp, sunt viceprimar al comunei Mălini. Cincisprezece ani înseamnă, pentru orice publicaţie, un început de tradiţie, dar și un moment de bilanţ. Cu atât mai mult astăzi, când specialiști reputaţi ne avertizează despre mutaţiile pe care sistemul mediatic global le suportă cu stoicism, metamorfoze pe care nici cele mai pătrunzătoare spirite din trecut nu au avut buna inspiraţie să le anticipeze. Și, pentru că nu intenţionez să-mi plictisesc potenţialii cititori cu astfel de generalităţi, dar nici cu mărturisiri înveșmântate într-o nebuloasă nostalgie, obișnuită cu prilejul unor asemenea aniversări, voi atinge, nemijlocit, un punct esenţial/existenţial. Acum aproape cincisprezece ani, când pășeam, urmare a unei pure întâmplări, în redacţia unei publicaţii purtâd un titlu care mi se părea destul de exotic, CER SENIN, aveam vaga impresie că, deși nu știam mare lucru despre categoria de forţe armate căreia i se adresa cu predilecţie, aveam totuși ceva deprinderi întru ale scrisului. De îndată mi-am dat seama că lucrurile nu stăteau tocmai așa. Aveam să aflu, contrar prejudecăţilor, că a scrie pentru publicul larg nu e totuna cu a te adresa unui cerc restrâns de specialiști, fie ei și de extracţie să-i spunem, convenţional, „umanistă”. Iar dacă multe dintre cele asimilate atunci, cu graba caracteristică vârstei, le-am dat uitării ca nefolositoare, respectul cvasireligios faţă de cuvântul scris, faţă de generozitatea limbii române, insuflat atunci de oamenii dedicaţi profesiei pe care i-am întâlnit aici, mi-a rămas și a dat roade în tot ce am publicat, printre picături, de-a lungul anilor. Deci, Euphorion a primit darul! Gabriel GHERASIM

BUne şi mai puţin bune

comandorul Florin Muntiu, de la Baza Aeriană Otopeni, în timpul ultimului său zbor pe avionul C-130 Hercules, în ziua de 12 martie 2004, înainte de a fi trecut în rezervă, după 30 de ani petrecuţi la manşă. I-am urmărit fiecare mişcare, până la lacrima ce i se scurgea din ochii cu care mângâia avionul după aterizare, în admiraţia unei numeroase asistenţe. Era aceeaşi aeronavă, 6166, cu care pe 28 ianuarie 2002, la miezul nopţii, în prezenţa unei armate de ziarişti, decola spre Kabul. Peste 50 de zboruri avea să execute în şi dinspre Afganistan, după ce alte numeroase misiuni aeriene, îndeplinise în Maroc, Sudan, Irak şi în multe alte ţări din Europa, Asia, Africa. Zborul său, ultim, de adio, pe care l-am relatat în revista CER SENIN din aprilie 2004, avea să fie cel mai greu, printre suspine, cum recunoştea. Aşa cum a fost şi unul dintre ultimele mele materiale publicate în „Observatorul Militar”, înainte de pensionare. Cel de la ceremonia funebră desfăşurată la Cimitirul Militar Ghencea, când a fost înmormântat generalul (rtr) Titus Gârbea, o mare personalitate a diplomaţiei militare româneşti, decedat la vârsta de 105 ani, despre care am realizat şi publicat, până atunci un serial de peste zece interviuri, intitulat „Sorge al României” şi de care mă lega o trainică prietenie. Din nefericire, în martie 2006, a trebuit să părăsesc redacţia. De atunci sunt consilier pentru presă la Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război despre care am scris, din 1990, de la înfiinţarea acesteia, în multe publicaţii militare şi civile. Am colaborat la redactarea unor cărţi despre bravii veterani şi invalizi de război, le-am susţinut solicitările în faţa multor deputaţi, senatori în cei opt ani când am fost singurul ziarist militar acreditat pe lângă Parlamentul României. Trustul de Presă al Armatei m-a declarat lider de opinie.

RADU: E foarte dificil să ierarhizezi momentele din viaţa de jurnalist! Fiecare zi, fiecare articol sau reportaj poartă cu sine încărcătura de efort, clipa de inspiraţie, impactul la cititor. Personal, m-am bucurat foarte mult după publicarea a două reportaje: „Viaţa între cer şi pământ” (despre aviatorii de la Borcea) şi „De veghe în lanul de cătină” (despre radiolo catoriştii din Sulina). Şi m-a întristat, foarte tare m-a întristat, odiseea unui tânăr pilot pe supersonic, ajuns, din tăriile infinite de azur, în beciurile puşcăriei de la Jilava, în urma unei nefericite rătăciri urmate de o necugetată dezertare. Am scris, atunci, o însemnare plină de mâhnire şi venin: „Pentru locotenentul Buce, apocalipsa a venit mai devreme...”. Gazetăria nu-i doar moment de defilare; şi când nu poţi face un bine celui care realmente are nevoie de el, te simţi şi tu, jurnalistul, puţin vinovat, puţin decepţionat... În mod cert, cei 7 ani de gazetărie la CER SENIN au fost ani de câştig în plan profesional şi uman, au fost ani de bucurie individuală şi colectivă, au fost şi vor rămâne amintiri de neuitat, clipe de meditaţie şi frământări, motive de a încerca să fiu mai bun, mai înţelept, mai de folos celorlalţi. Sunt mândru de ceea ce am realizat, personal şi împreună cu distinşii mei colegi. (Pe parcursul celor 7 ani petrecuţi în redacţie, personalul s-a tot primenit: au plecat, rând pe rând, Mateescu şi Mudava, Gherasim şi Preda, Niculae şi Andreescu; au venit, au rămas sau au plecat, locotenentul Bâra, căpitanii Ciprian Pătraşcu şi Bogdan Răducanu, salariaţii civili Lucian Teodorescu, Ionel Ioniţă şi Elena Tofan, maiorul Mircea Barac şi plutonierul adjutant Sorin Săftoiu. Sic transit...! Din păcate, ne-a părăsit prematur şi nedrept, redactorul-şef din perioada 2005– 2006, marele pilot şi talentatul condeier Dumitru Berbunschi. Dumnezeu să-l aibă în pază în Escadrila din Ceruri! Mi-am încheiat activitatea la CER SENIN la 31 octombrie 2005. În mod nostalgic pentru mine.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 47

15 ANI DE CER SENIN
ÎN LOC DE CONCLUZII: Sub lupa greilor
AMARIEI: Nu am obiecţii în legătură cu revista. Apreciez eforturile care se fac pentru apariţia acesteia, cum apreciez şi ceea ce aduce în faţa cititorilor: conţinut, grafică, stil, mesaj. Dacă nu vor fi schimbări dramatice în societatea şi armata noastră, revista va fi utilă, citită şi aşteptată de oameni şi peste 20 de ani. La mulţi ani şi CER SENIN! BÂNĂ: Păcat că revista apare atât de rar, în numere contopite, fapt ce conduce, implicit, la veştejirea informaţiilor, la diminuarea interesului cititorilor. Este ca şi cum ai aştepta ceva drag şi acel ceva întârzie, întârzie... Desigur nu din vina puţinilor, prea puţinilor slujitori ai ei. În discuţiile pe care le-am avut în ultimii ani cu şefii Statului Major al Forţelor Aeriene care s-au perindat la conducerea acestei categorii de forţe armate, i-am rugat să aibă grijă de redacţie, de revistă, ca de cel mai preţios mijloc de comunicare în masă al lor. Nu poţi realiza o publicaţie cu o mare arie de cuprindere cu cinci oameni! Regret că intervenţiile mele nu au avut – eu încă mai sper – rezultatul scontat. Poate ar fi bine să se acorde mai mult spaţiu familiilor cadrelor, problemelor acestora, o deschidere spre legăturile existente între cadrele de conducere şi forurile administrative locale. De ce nu şi rubrici de divertisment?! Sunt lăudabile consecvenţa şi strădania cu care se urmăreşte cuprinderea problemelor, aspectelor ce vizează activitatea din majoritatea structurilor SMFA, ilustrarea, la nivel artistic ridicat a materialelor, graţie neobositului şi mereu frământatului de idei, a jovialului fotoreporter Adi Sultănoiu, căutările pe internet ş.a. Da, nu numai că mi-a împlinit toate aştep tările revista CER SENIN, ci le-a şi depăşit. Personalul Statului Major al Forţelor Aeriene, din toate unităţile şi instituţiile sale abia ne aştepta să le călcăm pragul, să scriem despre faptele lor, ale tuturor categoriilor de arme. Eram, toţi, dezinvolţi, dăruiţi întru totul cerinţelor lor. Nu-mi amintesc să fi existat vreo nemulţumire, vreun reproş, drept la replică. Cum văd revista la 20 de ani? Întrevăd, în cei 20 de ani prognozaţi în întrebare o publicaţie tot mai vie, mai aproape de oameni, de sufletul şi inima lor, la care „de ce nu?” să mai semnez şi eu din când în când, dar şi ceilalţi veterani ai revistei. Ce cred că mai este important de menţionat? Răspunsul la această întrebare delicată se poate decupa din cele relatate anterior. O abordare mai amplă ar necesita spaţiu iar eu, veche meteahnă, deja am abuzat de răb darea celor ce au avut bunăvoinţa să parcurgă aceste rânduri. Vă mulţumesc. Şi aştept alte întrebări şi peste 20 de ani. Doamne ajută! RADU: Nu am reproşuri de fond pentru revista CER SENIN de astăzi. O notă bună pentru tot ceea ce realizaţi, cu personal supersubţiat, cei trei „muşchetari”: Laura Cozlov, Leana Tudoran şi Adrian Sultănoiu! Felicitări speciale pentru numărul aniversar – „Aeronautica militară română – 100 de ani!”. Totuşi, cred că ar trebui să vă aplecaţi mai mult asupra oamenilor şi nevoilor lor strin gente, să fiţi lângă cei necăjiţi, să aduceţi în paginile revistei frământările, doleanţele şi sugestiile lor. Omul este începutul şi sfârşitul oricărui demers peren şi el trebuie să se afle, mereu şi mereu, în prim-planul activităţii gazetăreşti. Şi încă ceva: prea mult text, prea multe cuvinte, în dauna fotografiei sugestive, a titlurilor şi subtitlurilor interesante prin ele însele. Nu uitaţi nici de poezie, de literatură, de creaţiile „extra profesionale” ale aviatorilor şi, mai ales, de „autorii externi” – din cadrul Forţelor Aeriene. Revista CER SENIN este şi ... copilul meu şi, de aceea, îi doresc să trăiască şi să înflo rească încă foarte, foarte mulţi ani – de ce numai 20? – fiindcă este o publicaţie presti gioasă şi face deja parte din însăşi istoria Forţelor Aeriene Române. Să vă dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi multă, multă inspiraţie! Ce cred că mai este important de menţi onat? În loc de răspuns la această întrebare, voi reproduce vorbele cu tâlc ale maestrului Ion Jalea la întrebarea mea de reporter, când genialul sculptor trecuse de vârsta de 90 de ani: „ Despre noi, cei bătrâni, despre prezent şi viitor trebuie să vorbim doar în şoaptă...”. Şi eu am 72 de ani trecuţi... Vă doresc ... cer senin!

Revista CER SENIN s-a impus în peisajul presei militare ca o publicaţie deosebită, în paginile căreia știrile, reportajele, interviurile, noutăţile din domeniul tehnicii și, nu în ultimul rând, creaţiile literare și artistice au fost combinate armonios, în creuzetul colectivelor redacţionale, de care, întotdeauna, am avut motive să fim mândri. M-am simţit legat tot timpul de destinele revistei, atât în calitate de cititor, cât și în aceea de general cu diferite funcţii de conducere în cadrul Forţelor Aeriene. Am împărtășit împreună succesele și insuccesele înregistrate de Forţele Aeriene Române, pe timpul desfășurării proceselor deosebit de complexe de restructurare și de reorganizare, mai ales pentru pregătirea intrării ţării noastre în Tratatul Atlanticului de Nord. Am apreciat preocuparea constantă a colectivelor redacţionale pentru dezbaterea problemelor de larg interes pentru militarii și personalul civil din toate unităţile componente ale Forţelor Aeriene Române, cu influenţe importante în realizarea coeziunii acestora în nobila misiune de apărare a spaţiului aerian românesc. Remarc ţinuta artistică deosebită cu care revista se prezintă număr de număr, ceea ce o face atractivă atât pentru aviatori, rachetiști și radiolocatoriști, cât și pentru ceilalţi militari din celelalte categorii ale forţelor armate, precum și pentru publicul larg interesat de diferitele aspecte ale vieţii militare. La ceas aniversar adresez tuturor celor care, înnobilând cuvintele și imortalizând clipele în imagini, au creat, de-a lungul anilor, această revistă de referinţă pentru presa militară românească, sincere felicitări și le doresc să aibă cutezanţa de a merge mai departe, pentru ca CER SENIN să rămână peste timp o emblemă a Forţelor Aeriene Române. General (r) dr. Ion MAGDALENA

Sus: coperta ultimei ediţii a revistei CER SENIN în care au apărut în caseta tehnică doi dintre membrii fondatori ai redacţiei – Petre BÂNĂ şi Nicolae RADU; stânga: una dintre primele şedinţe de redacţie, desfăşurată la sediul din Băneasa

48 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

15 ANI DE CER SENIN

Revista CER SENIN a fost înfiinţată în urmă cu 15 ani dintr-un motiv simplu, anume pentru a prezenta activitatea desfășurată în cadrul Forţelor Aeriene Române. Pentru a oferi o imagine asupra oamenilor, specialiștilor categoriei noastre de forţe și muncii lor de zi cu zi. Cui folosește această imagine este o întrebare considerată în ziua de azi retorică, așa cum ai întreba la ce bun o carte de vizită? Revista se adresează tuturor celor interesaţi de fenomenul aeronautic din ţara noastră, societăţii civile care are nevoie de informaţii cu privire la modul în care o categorie de forţe armate este în măsură să-și îndeplinească misiunea de a produce securitate și, nu în ultimul rând, oamenilor din cadrul sistemului. Apărând în peisajul presei militare în timpul în care un avion legendar își începea a doua tinerețe, CER SENIN este publicaţia ce a consemnat în paginile sale momente cruciale, pe care istoria Aeronauticii Militare Române le va reţine, de asemenea. Este publicaţia care, ediţie de ediţie, scoate la lumină faptele oamenilor din Forţele Aeriene, datoria lor de apărare a suveranităţii aeriene a țăr ii , mi siunile g rele în teatrele de operaţii sau de întrajutorare a semenilor, atunci când nimeni altcineva nu poate readuce speranța. CER SENIN stă mărturie faptului că, indiferent dacă informaţia este prezentată în formă digitală sau prin cuvântul tipărit, valoarea sa este cea care ajunge și rămâne în suf letul cititorilor. Nu multe organizații investesc atât de puțin în imaginea lor, dar obțin atât de mult prin profesionalismul oamenilor dedicați muncii lor. În momentul aniversar pe care îl trăim acum, doresc realizatorilor CER SENIN să păstreze aceeași aplecare spre metaforă prec um ce a a c re ator il or publicaţiei, spiritul obiectiv și capacitatea de a surprinde provocările și problemele reale ale femeilor și bărbaților din Forţele Aeriene, cu care am fost obișnuiţi. General (r) Gheorghe CATRINA În ce măsură s-a atins acest obiectiv în decursul celor 15 ani de existenţă este greu de spus, cuantificarea emoţiilor produse prin imagine și text fiind imposibil de transpus într-o ecuaţie matematică. Însă ceea ce poate fi afirmat cu certitudine este faptul că revista face parte în prezent din cultura organizaţională a Forţelor Aeriene Române, devenind un instrument de comunicare instituţională atât în interiorul, cât și în exteriorul organizaţiei. Și-a câștigat acest statut în timp, printr-un efort continuu și susţinut de membrii redacţiei, de echipa de conducere a Forţelor Aeriene și,

O carte de vizită… CER SENIN

nu în ultimul rând, de toţi cei cărora le-a fost adresată. Au fost înregistrate din partea cititorilor în această perioadă atât laude, cât și critici privind modul de abordare a unor subiecte, calitatea documentării sau oportunitatea prezentării unor teme. Atât prezenţa laudelor, cât și a criticilor confirmă faptul că revista ajunge la destinatari cărora nu le este indiferent domeniul, că există oameni care La aniversare Aniversarea revistei CER SENIN este un moment deosebit. În 15 ani putem vorbi deja de personalitatea acestei reviste care, a devenit mai mult decât o publicaţie, ea fiind încă o inimă a Forţelor Aeriene care bate alături de celelalte. Această inimă pulsează cu emoţia și efortul specifice categoriei de forţe armate, surprinzând oamenii și acţiunile lor într-o formă grafică de excepţie, cu un conţinut informaţional deosebit, acoperind cam tot ce ţi-ai dori să descoperi în paginile ei. O răsfoiești cu interes și plăcere și nu poţi să nu te gândești la cei care reușesc cu profesionalism, cu efort, cu pasiune să compună simfonia ce descrie profesionalismul, efortul și pasiunea celorlalţi. Căutările permanente ale sensibililor oameni din colectivul redacţiei mă fac să fiu încrezător în viitorul revistei. La mulţi ani revistei CER SENIN! General-locotenent (r) Constantin CROITORU sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă, de cum se întâmplă și când se întâmplă ceva în Forţele Aeriene Române. Acest feed-back al cititorilor, pozitiv sau negativ, a fost considerat întotdeauna constructiv, influenţând activitatea redacţională în sensul îmbunătăţirii aspectelor semnalate. Oricine are timpul, răbdarea sau... nevoia să răsfoiască paginile colecţiei va descoperi oameni surprinși de pelicula aparatului foto și activităţi descrise prin „penelul” redactorilor care constituie, fără exagerare, o istorie povestită și fotografiată a ultimilor 15 ani din activitatea Forţelor Aeriene. Dincolo de imaginea prezentului pe care revista o oferă cititorilor, faptul că cineva interesat poate găsi, peste ani, un articol detaliat până la nivel emoţional despre prima misiune de luptă executată de Forţele Aeriene Române în afara graniţelor ţării după cel de-al Doilea Război Mondial, un reportaj despre primul exerciţiu comun desfășurat în calitate de parteneri NATO, introducerea în exploatare a unei noi categorii de tehnică etc., toate acestea reprezintă o moștenire culturală lăsată, relativ inconștient, generaţiilor viitoare. Iar în asta constă adevărata valoare a revistei, chiar dacă greu palpabilă în prezent. Afirmaţia nu este subiectivă, ci se bazează pe experienţa, pe informaţiile identificate și emoţiile trăite

răsfoind colecţia publicaţiilor editate de categoria noastră de forţe începând cu anul 1921 prin debutul Aeronauticii Române și continuând cu Aviaţia, Magazin Aeronautic, Aripi Românești sau CER SENIN. Golul lăsat la nivelul culturii organizaţionale de perioadele în care, din varii motive, Forţele Aeriene nu au editat o revistă proprie echivalează, practic, cu un fel de pierdere temporară a identităţii. Dragă redacţie, În intervalul februarie 2009 – ianuarie 2011, împreună cu echipa de comandă a Statului Major al Forţelor Aeriene, am fost, într-o dublă postură, părtaș la nenumăratele succese precum și la puţinele neîmpliniri ale redacţiei revistei Forţelor Aeriene. Pe de o parte contribuitori, prin aprobarea tematicii care urma să fie publicată, iar pe de alta beneficiari, cea de-a doua postură extinzându-se și în prezent, drept pentru care vă mulţumesc sincer. Impresiile mele despre activitatea colectivului redacţional pot fi concentrate în trei cuvinte: Profesionalism, Onestitate, Dăruire. Vă urez să ajungeţi să sărbătoriţi şi centenarul revistei CER SENIN. La mulţi ani, slujitori, devotaţi ai condeiului, îmbrăcaţi în uniforma albastră a marii familii a aviatorilor români! Cu respect, General (r) dr. Ion-Aurel STANCIU, fost comandant al Statului Major al Forţelor Aeriene Având în vedere faptul că o persoană – fizică sau juridică – are nevoie de o identitate, iar o publicaţie editată de o organizaţie joacă rolul de carte de vizită a respectivei organizaţii, îmi exprim pe această cale speranţa că Forţele Aeriene Române vor avea întotdeauna o carte de vizită pe măsură... CER SENIN !

Din Kinshasa, R.D. Congo, maior Mircea BARAC
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

| 49

15 ANI DE CER SENIN
silueta suplă, spărgând sticla vălurită a cerului de peste aerodrom”. A rămas în urma lui Doru, păstrându-l viu în amintirea oamenilor prin scrierile lui care întotdeauna se încheiau spunându-i: „Colega, mi-e tare dor să zbor cu dumneata! ”. A scris pentru „Armata Poporului” unde a luat de câteva ori premiul I pentru eseistică. A scris pentru „Observatorul Militar” unde a avut rubrica permanentă „Camaradul săptămânii”. A predat așadar „armele”, lăsând zborul în favoarea scrisului cu satisfacţia că și-a împlinit visul de pilot și și-a făcut datoria faţă de ţară și a continuat să „lupte” pentru aviaţia militară cu o altfel de armă, și anume condeiul. A preluat revista și a încercat să o aducă cât mai aproape de sufletul oamenilor. Dacă a reușit, doar voi cititorii sunteţi cei care puteţi spune. În anul 2006 a publicat al doilea volum numit „Rădăcini de zbor”. Pe lângă eseurile scrise în revistele de profil și volumele pe care a reușit să le publice, activitatea sa privind promovarea aviaţiei militare și a aviatorilor de pretutindeni, și-a lărgit aria în cadrul multiplelor show-uri aviatice unde a fost comentator și unde a fost supranumit un „Cristian Ţopescu al aviaţiei” datorită amănuntelor și felului său unic de a prezenta aviatorii și aeronavele lor. Nemărginita lui dragoste de oameni și-a clădit drum în sufletele voastre într-un fel doar de el știut, punând în scenă situaţii, fapte, zborul ori cerul infinit prin metafore unice, împrăștiind sentimente și imagini feerice,

„ SEMNE DE CER SENIN ”
În luna august 2001 a publicat cartea „Semne de CER SENIN ”, carte care a avut o cronică excelentă din partea generalului Gheorghe Văduva și aprecieri generoase din partea cititorilor. Mesajul pe care l-a lăsat pe coperta IV reprezintă în cel mai concret mod ceea ce a simţit vreodată pentru meseria de pilot de vânătoare:

Primul editorial la CER SENIN

CEREASCA PROFESIE
Ana BERBUNSCHI
Pilot. Scriitor. Simplu și onest. Complicat și profund. A trăit pentru a scrie și a scris despre cum a zburat. Prin cuvinte adunate într-un stil unic a început să așeze pe hârtie „vorbe de dragoste” în Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc din care cu mândrie spunea mereu că a făcut parte. A descoperit plăcerea de a scrie și a continuat să o facă pe caiete dictando, fără a se gândi vreodată că, într-o zi, va transforma o plăcere într-un mod de viaţă. Apoi a devenit pilot militar, absolvind în 1986 Școala Militară de Ofiţeri „Aurel Vlaicu” de la Boboc. Iubirea pentru zbor a declanșat al doilea val de scrieri, de această dată mult mai elaborate, mai profunde. A descoperit că prin scris poate să facă lumii cunoscut zborul. L-a descoperit pe Doru Davidovici pe care l-a divinizat. Atunci a dorit să ia repartiţia la Borcea, unitatea elitelor, unitatea care l-a desăvârșit ca pilot, ajungând ca nivel de pregătire la finalul carierei pilot (instructor) clasa I în toate condiţiile meteo. Despre această unitate și oamenii ei nu a pregetat să scrie niciodată. Să-i arate lumii și pe cei din spatele „scenei” pentru care avea cel mai mare respect.

Într-o primăvară, atunci când mireasma liliacului se amestecă sublim cu mirosul de petrol de aviaţie, CER SENIN a fost (a câta oară, oare?) în vizită pe aerodromul din Bărăgan; gazdă primitoare ca întotdeauna, Dumitru „Foozie” BERBUNSCHI îi destăinuie redactorului Nicolae RADU din tainele zborului la vânătoare cu LanceR-ul. La scurt timp, pentru prea puţin timp, destinul i-a adus împreună „la manşa metaforei” „Tu, PILOTUL, pleci în cerul păsărilor și nu simţi când și cum te transformi miraculos în alt om. Omul-avion care spintecă albastrul în căutarea victoriei. Nervii se pietrifică. Mâinile devin oţel. Inima uită. Ochii pândesc. Creierul arde. Înghiţi spaţiul cuprins de setea înaltului. Cu urma de tunet te pierzi în largul stratosferei departe de insulele albe și moi de nori rătăciţi. Cauţi. Gura ţi se usucă, ai în nări miros de praf de pușcă. În urechi, strigăte de luptă. Viaţa de pilot de vânătoare…”. A venit apoi o zi în care a primit un telefon și a aflat cu mândrie că a fost propus pentru funcţia de redactor-șef al revistei Forţelor Aeriene CER SENIN. O încununare a trudei de peste ani, o împlinire și o recunoaștere oficială a muncii sale pentru promovarea aviaţiei militare. A primit ștafeta de la domnul comandor Dumitru AMARIEI, om de presă militară, cu ani mulţi de experienţă în spate, iar propunerea venită din partea lui l-a onorat enorm. aducând astfel în aviaţia militară foarte mulţi tineri ce au fost captivaţi de scrierile lui, venind pe aerodrom așa „doar pentru un zbor de noapte” și rămânând, fără să-și dea seama, sclavi pe viaţă unei profesii atât de aproape de Dumnezeu. „Cerească profesie” spunea el, și trebuie să recunoaștem noi, toţi iubitorii de zbor, că așa este. Nu știu să spun astăzi care dintre meseriile pe care le-a avut de-a lungul vieţii a fost cea mai importantă. Cea de pilot sau cea de scriitor. Cert este faptul că nu a făcut rabat de la niciuna dintre ele. În ambele cazuri și-a lăsat puternic amprenta personală, însă perioada în care a fost redactor-șef la revista CER SENIN, a fost o șansă să „vorbească” în continuare despre zbor, aviaţie și aviatori așa cum și-a dorit, prin slove atent meșteșugite, unice, ca un artizan al scrisului. Acest lucru i-a adus împlinirea profesională de care avea nevoie și, în același timp, cel mai frumos mod de a încheia o carieră de pilot.

La scurt timp după ce a ajuns la Borcea, Doru a plecat la Escadrila din Ceruri însă și-a spus mereu: „ Doru trăiește. El zboară pe undeva, în preajma noastră, într-o dublă cu

„Colega, mi-e tare dor să zbor cu dumneata! ”

50 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

15 ANI DE CER SENIN

o etapă pe care o voi păstra în suflet
Căpitan (r) Cristian PREDA
Redacţia CER SENIN marchează un nou moment important, într-un traseu deja încărcat de tradiţie, realizări și împliniri demne de admiraţie. Am avut șansa să fac parte din colectivul redacţional incipient al revistei. Au fost momente încărcate de provocări și incertitudini, dar talentul și dăruirea tuturor celor implicaţi în acest minunat proiect au făcut ca trecerea la o structură bine definită să se deruleze rapid și eficient. Și iată că au trecut 15 ani. O perioadă în care am putea vorbi mai curând de restructurări și schimbări permanente, decât de stabilitate și continuitate. CER SENIN a arătat, prin realizarile sale, că este o structură bine definită în cadrul Forţelor Aeriene Române, capabilă să se adapteze cerinţelor și provocărilor pe care viitorul i le va așterne.

Fiind ofiţer de radiolocaţie, am colaborat întotdeauna cu aviaţia militară, fapt ce a rezultat într-o înaltă apreciere a eforturilor și dăruirii personalului cu care am interacţionat de-a lungul timpului. CER SENIN mi-a oferit șansa de a cunoaște mai îndeaproape aviatorii militari, de a scrie despre preocupările, incertitudinile și bucuriile lor, doar ca să menţionez o mică parte. Astfel, pasiunea mea pentru aviaţia militară a atins noi cote, ajungând să fie parte din viaţa mea cotidiană. Tot prin intermediul CER SENIN am intrat în contact cu personalul ce deservește artileria antiaeriană: am participat la aplicaţii și exerciţii simulate, fapt ce m-a făcut să înţeleg complexitatea misiunilor și a răspunderii ce apasă pe umerii lor. Și, nu în ultimul rând, încă o dată CER SENIN mi-a oferit șansa să pășesc în colţuri mai puţin cutreierate ale României, acolo unde sunt de obicei unităţile de radiolocaţie, și să scriu despre colegii de armă. Anii petrecuţi în redacţia CER SENIN au reprezentat o experienţă de viaţă extraordinară, o etapă pe care o voi păstra în suflet cu plăcere și o voi purta cu mine oriunde mă vor duce pașii în această lume. Bineînţeles că toate acestea nu ar fi fost posibile fără încrederea pe care comandorul Dumitru Amariei a avut-o în mine și ţin să-i mulţumesc și pe această cale pentru șansa oferită de a fi membru al unui echipaj atât de select ce a avut și are o destinaţie măreaţă. Doresc redacţiei CER SENIN forţă și puterea creativă de a ne încânta cu reportajele lor pentru mulţi ani de acum înainte!

VRAFUL CU AMINTIRI
Maior (r) Cristian MATEESCU
„Camarade, luni mă apuc de făcut paginile cu aniversarea CER SENIN... Vorbele promise??? ” Mesajul „camaradului” mă făcu să tresalt de nelinişte. Aşa este, am promis că voi scrie ceva pentru aniversarea revistei CER SENIN. Doar am făcut parte şi eu din redacţie, „acum aproape cincisprezece ani, când a aparut... Bine-bine, dar ce să scriu? Mă tot căznesc de câteva zile şi nu dau de cap, nu pot lega o idee de alta. Până acum nu am realizat că vine un moment în viaţă când eşti obligat să faci un bilanţ... Şi uite că a venit! Of, Sultănoiule, ce-mi faci tu mie...! „Mâine o să le ai! ” i-am răspuns hotărât. Hotărât? Păi da..., gândesc eu în doi peri, dacă trebuie!? Dau fuga şi scot din bibliotecă vraful meu de amintiri – un teanc de exemplare ale revistei, la care am scris şi eu câte ceva şi pe care le-am adunat cu grijă. Citesc. Şi iar citesc. Rândurile, paginile, numerele se tot perindă prin faţa mea şi tot atâtea amintiri mă năpădesc. E greu, foarte greu să scrii despre ce a fost, despre faptele şi clipele care, odată, ţi-au îmbrăcat viaţa atât de frumos! Pagini îngălbenite de ziar, în care doar copertele sunt colorate, ascund viaţă, da – VIAŢĂ trăită, care nu se poate povesti oricum. Clipe de istorie în care eroi ai aerului şi pământului au făcut minuni, actualitate în care noutăţile clocotesc venind unele după altele, chipuri şi fapte ale militarilor de pretutindeni din ţară, misiuni şi destine, exerciţii şi iar misiuni, tehnică militară pe

care alţii o aveau şi la care noi doar visam, informaţii de interes uman şi probleme ale militarilor de toate gradele, rubrici de cultură şi artă, personalităţi civile, despre armată şi militari... Toate scrise ori doar îngrijite de noi, cei din redacţie. Am făcut noi minunile acestea? Eu, sigur nu! Dar ceilalţi da... Cum să nu fie aşa, dacă atunci au existat comandorul Dumitru AMARIEI – redactor-şef, „veteranii” noştri dragi – coloneii în rezervă Petre BÂNĂ şi Nicolae RADU, redactori principali, maiorul Viorel MUDAVA – secretar de redacţie principal, mai tinerii redactori căpitanul-inginer Bogdan RĂDUCAN, locotenentul Cristian PREDA, sublocotenentul Ciprian PĂTRAŞCU şi istoricul Gabriel GHERASIM, meşterul nostru fotoreporter Adrian SULTĂNOIU (care poartă vina celor scrise de mine acum!), doamnele Leana TUDORAN şi Andreia LUNGU la procesare texte şi corectură şi, în sfârşit, cei la care ne uitam ca la nişte artişti – Aurelian NICOLAE şi Mihai ANDREESCU, tehnoredactorii revistei!? Iar, asupra tuturor, veghea atent să nu ne lipsească nimic, gospodarul nostru nepreţuit – plutonierul-adjutant Radu MUŞAT. Nu, nu i-am uitat pe cei cărora le sunt recunoscător pentru privilegiul de a fi fost colegul lor. O revistă care a pornit deloc timid, ba chiar în forţă, formată, strunită şi ocrotită de un fondator de presă, aşa cum mulţi alţi vechi ziarişti militari şi-ar fi dorit să fie. Pentru că, oriunde ar fi şi ar munci, un om îşi arată întotdeauna valoarea! Şi aici, şi peste Prut... Iar eu, un novice în ale gazetăriei, care stau să mă mir şi acum DE CE şi CUM am ajuns într-o atât de selectă companie, recunosc şi voi mărturisi totdeauna că acele zile petrecute în redacţia CER SENIN au fost cele mai frumoase din întreaga mea carieră militară, ba chiar din viaţa mea! A fost „CLIPA CEA REPEDE” prinsă în „ZBORUL (ca) UN DANS AL TRĂIRILOR”. La mulţi ani, CER SENIN !

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 51

15 ANI DE CER SENIN

DATORIE ÎMPLINITĂ!
Lucian TEODORESCU
Păstrez amintiri plăcute despre experienţa în presa militară. CER SENIN avea să fie, însă, pentru mine locul din care am plecat nu în căutarea vreunui trai mai bun sau a unei iluzii, ci locul din care am plecat atunci când, chiar și civil fiind am putut raporta: datorie împlinită. Am venit în colectiv în momentul în care CER SENIN era deja cristalizat ca un element de referinţă în peisajul presei militare. Am întâlnit acolo oameni cu care lucrasem înainte, fie la„Viaţa Militară”, fie la„Observatorul Militar”. Erau cei pe care eu i-am denumit în glumă, într-o glumă ce avea să devină o realitate de necontestat, „stabilopozii redacţiei”: Mitrică Amariei, Nicky Radu şi „Nea Petrică” Bână. Îmi permit să le spun pe numele mic pentru că tot alături de ei petrecusem clipe de neuitat la celelalte publicaţii la care lucraserăm. Eram, dincolo de ierarhia militară, prieteni. Reîntâlnindu-i, aveam certitudinea că voi face, alături de ei şi de ceilalţi membri ai redacţiei un lucru bun, un lucru frumos. Chiar necesar aş spune, după anii în care aviaţia militară, Forţele Aeriene au resimţit lipsa unei reviste a lor. Am întâlnit acolo un secretar-general de redacţie ambiţios, Viorel „Violele” Mudava pe care meandrele carierei militare l-au dus către alte zone, poate mai aproape de firea lui meticuloasă. L-am avut acolo pentru (parcă o prea) scurtă perioadă de timp pe Cristi „Mateo” Mateescu, cel care, deşi părea în conflict cu toată lumea, ştia să fie întotdeauna un bun

camarad şi un gazetar tenace. Pe care, din păcate „l-a luat valul restructurării” şi a ales calea deloc uşoară a pensionarului la o vârstă de la care mai avea multe de spus. Doi tineri locotenenţi, un lord al eleganţei, Cristian Preda şi un acerb cercetător al relaţiilor interumane, Ciprian Pătraşcu, întregeau colectivul. Atunci când inevitabilul s-a produs,„stabilopozii” fiind nevoiţi să se pensioneze, am cunoscut un alt om deosebit. Dumitru „Foozie” Berbunschi, pilotul cu suflet de poet (sau poetul cu vocaţie de pilot?). Cel care ne-a părăsit înainte de vreme, parcă grăbindu-se să se alăture camaradului său în Escadrila din Ceruri, Doru Davidovici. Şi parcă ne-a lăsat mai săraci atunci... Am trăit poate cel mai frumos moment al carierei la RoIAS 2006, atunci când, într-o echipă întărită cu colegi de la „Observatorul Militar”, am reuşit să producem un cotidian bilingv al mitingului. Reacţia celor care îl citeau a fost cea mai de preţ plată pentru mine. Am avut momente frumoase sau mai puţin frumoase, timpul va cerne valoarea lor. Momente de tensiune, atunci când cu toţii ne doream să facem ceva repede dar computerele se încăpăţânau să îşi facă treaba în ritmul în care puteau, dar şi momente de satisfacţie atunci când oamenii ne întâlneau şi ne salutau cu respect sau ne mulţumeau pentru vreun articol în care îşi regăseau trăirile sau speranţele. Sunt puţini cei care au rămas, dar au ales calea deloc uşoară să continue ceea ce a început într-un decembrie rece, un trio a cărui căldură sufletească ar putea topi şi gheţurile cele mai îngheţate. Vă multumesc, Mitrică, nea Nicky, nea Petrică, Violele, Mateo, pentru că în preajma voastră am reuşit alături de Mircea, Elena, Andreea, Laura, Sorin, Adrian, să termin ceea ce am început şi să pot raporta (chiar şi civil fiind): MI-AM FĂCUT DATORIA! La mulţi ani, CER SENIN!
care încă îl mai credeam bun. Aici am reușit să scriu articolul pe care, după cum am aflat mai târziu, l-a citit și tatăl meu cu plăcere. Tot aici am luat și un 10, foarte preţios pentru mine, pentru o copertă.

Călătoria, numită viaţă, ne așterne înainte multe drumuri, cu ale lor răspântii, urcușuri și coborâșuri, ocolișuri sau porţiuni drepte. Fiecare dintre ele au alte stele călăuzitoare, sub îndrumarea cărora încercăm să aflăm direcţia pentru următorul pas. Și, apoi, alegem. Uneori, cei mai norocoși sunt cei aleși de un anumit traseu. Alteori, în anumite conjuncturi, lumești sau astrale, simţim un imbold care ne îndeamnă să facem un anumit pas, pentru a afla, la timpul potrivit, care va fi direcţia menită nouă. Dacă următorul drum va fi mai lung sau mai scurt, dacă vom merge pe el o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată, poate doar astrele călăuzitoare ar putea să spună. Nouă nu ne rămâne decât să ne dăruim călătoriei ce ne-a fost dată. Pentru mine, anul 1998 a fost anul în care am simţit imboldul unui nou început. Eram la începutul sfârșitului unui capitol din viaţa mea, fără a-mi putea imagina ce ar putea urma. Nici măcar Steaua Polară, parcă, surdă la întrebările mele, nu o mai puteam zări pe bolta înnorată. Și apoi, din neant, neașteptat, s-a auzit chemarea. Vocea care a exprimat-o, la telefon, era cea a unui potenţial fost și viitor prieten – Mateo. Apoi, la același telefon, a urmat confirmarea chemării. A fost cea a comandorului Amariei. A urmat un dialog scurt, pe care îl purtam cu sufletul la gură, înţelegând că urmează o înseninare de cer, că mi se deschide un nou drum. CER SENIN avea să se numească noua cale. Deși în suflet simţeam căldura speranţei, încă eram șovăielnic. Încă înainte de a putea face primii pași, m-au încolţit unele îndoieli. Voi reuși? Sunt făcut pentru asta? Voi fi în stare? Măcar, voi reuși să nu-i dezamăgesc pe cei

CER SENIN – un nou început, sub alte stele

Colonel Viorel MUDAVA

care s-au gândit la mine, pe cei care au dat glas chemării? Întrebările m-au năpădit și răspunsurile nu se grăbeau să apară. Și atunci am făcut primul pas și o promisiune: mă voi dărui acestei căi cu tot ce am mai bun în mine. Acesta a fost începutul. Acesta mi-a fost legământul. Ce a urmat? Prima ședinţă a colectivului de redacţie. Emoţiile pe care le-am simţit pe timpul acelei întâlniri cu mari jurnaliști militari, nu le-am uitat nici acum. Mă simţeam atât de mic pe lângă ei... Cu tact și răbdare, m-au făcut să înţeleg că nu este atât de important ce am făcut înainte. Eu fusesem „șurubar” la anticul radar P-12. Important era ceea ce aveam să fac în continuare, împreună cu noii mei colegi. Am fost primit de o mică familie, cu braţele deschise, cu căldură și bucurie. Așa am început să descopăr noii colegi: un duios ascultător, un protestatar, un cap limpede, un îndrumător de viaţă, un rebel, un rătăcitor, un șovăitor, un neîncrezător, un spectator atent și un timid. Cu toţii eram animaţi de un visător, cum altfel, în dorinţa de a alina suflete, de a-i bucura și însenina pe cei din Forţele Aeriene, străjeri ai porţilor albastre ale ţării. Aici am descoperit căldura unui nou cămin. Aici am învăţat să preţuiesc, în febrilă așteptare, mirosul îmbietor al proaspetei tipărituri, care, întotdeauna reușea să îmi aducă un zâmbet mulţumit pe faţă. Aici am avut primul șofer comandor. Aici am învăţat că, uneori, virgula e prea mobilă pentru canoanele ortografiei. Am cunoscut așteptarea temătoare, terifiat de posibilul calificativ „fâs” pentru articolul pe

Aici am reînvăţat cât de plăcut e să îţi iubești familia și să o accepţi, mai greu uneori, cu toate cele bune sau mai puţin bune. Am învăţat că, alături de colegi, imposibilul poate deveni posibil, dacă îndrăznim să visăm. CER SENIN, pentru mine, a fost mai mult decât o familie. A fost o stare de spirit. A fost un nou început. Un început pe o nouă cale, sub o nouă configuraţie de stele. CER SENIN este acel ceva pe care îl voi purta mereu în sufletul meu, pe toate drumurile pe care călătoria vieţii mi le va așterne înainte. Mulţumesc, CER SENIN ! La mulţi ani, CER SENIN !

52 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

Aripi de hÂrtie
La început a fost Aviatorul. Prima publicaţie de aviaţie din România a apărut în octombrie 1909 și se numea, pur și simplu, Aviatorul. Apariţia revistei s-a datorat vizitei în România a lui Blériot, asul aviaţiei franceze, cel care a survolat, în premieră, Canalul Mânecii. Pe prima pagină a numărului inaugural se titrează cu litere de-o șchioapă: BLÉRIOT – ÎN BUCUREȘTI: „Se aude peste tot, se aude din gură în gură, chiar pe străzi, prin localuri publice... Nu este om în Capitală să nu știe și să nu discute acest lucru...” Blériot însuși cumpăra un exemplar din prima ediţie a Aviatorului. Apare o a doua ediţie, care consemnează acest fapt divers, transformat de presă într-o legendă. În numărul 2 se relatează despre „experienţele preparatoare zborului”, la care a asistat, din partea armatei, colonelul Iliescu, viitorul șef al Marelui Stat Major. Iată o secvenţă despre acel zbor istoric de la Cotroceni: „Aparatul, făcând un mers pe pământ de 30-40 m, și-a luat zborul în aer, înconjurând de trei ori hipodromul și, făcând frumoase viragii, s-a coborât după 14 minute”.

Colonel (r) Vasile MOLDOVAN

La scurtă vreme după înfiinţarea Aviaţiei Române, a apărut și presa de profil. Cu unele intermitenţe datorate greutăţilor inerente începutului, „Aripile de hârtie” au ţinut „pasul” cu instituţia pe care o slujeau Apoi a urmat Aviaţiunea. Cel de-al doilea periodic vizează – atât prin titlu, cât și prin conţinut – mai mult instituţia decât pilotul izolat. Aviaţiunea a apărut lunar în decursul anului 1912, în total 12 numere. Revista era editată de Mihail Cerchez, directorul Aerodromului Chitila, aerodrom pe care se afla și Școala de pilotaj a armatei. Aproape în fiecare număr, editorialul era destinat problematicii aviaţiei militare. În numărul 1, bunăoară, se pleda pentru formarea unei noi specialităţi în aviaţia militară, cea de observator aerian; în al doilea număr, se înainta ideea, de care se va ţine seama preţ de câteva decenii, ca piloţii să se aleagă și din rândul celor mai buni subofiţeri. În numărul 3 erau prezentate zborurile locotenentului Capșa, din zilele de 9, 12 și 19 februarie. Ziaristul consemna cu admiraţie: „Zborul din ziua de 12 ar fi putut constitui un record naţional de înălţime dacă am avea și noi un cronometror serios”. Interesantă este prezentarea primei victime a Aviaţiei Militare, locotenentul Gh. Caranda. Până în 1912, pe plan internaţional căzuseră câteva zeci de piloţi. În România avuseseră loc peste 30 de accidente la sol sau la înălţime foarte mică, soldate doar cu doi răniţi, care, ulterior, s-au vindecat pe deplin. Spre deosebire de istoricii de mai târziu, editorialistul Aviaţiunii nu-l considera pe Caranda erou, ci victima propriei imprudenţe: „A fost victima imprudenţei sale, a temerităţii și inexperienţei sale. Toţi cei care i-au văzut puţinele zboruri interioare spun că pornea totdeauna cabrat. În ziua fatală, aceasta a fost poziţia aparatului chiar din primul moment... Accidentul ar fi putut fi evitat dacă acest elev ar fi fost oprit de a mai zbura. Motive suficiente au fost. Nu toţi au aptitudinea de a fi piloţi...” . Deși nu era publicaţia Armatei, Aviaţiunea scria mai mult pe probleme militare. Era și firesc, de vreme ce, din cei zece piloţi de atunci, opt erau militari și doar doi civili. Iar unul dintre acești civili, Aurel Vlaicu, și-a construit aparatele de zbor tocmai în atelierele Arsenalului Armatei. Aeronautica Română, de la Vlădică la opincă. Prima publicaţie de aviaţie exclusiv militară a apărut în anul 1921 și s-a numit Aeronautică română. Fondatorii ei – colonelul Rujinschi și locotenent-colonelul Andrei I. Popovici – se adresau tuturor din Aviaţia Militară, „de la Vlădică la opincă”. Printre titlurile de rezistenţă care au atras un număr mare de abonaţi s-a înscris serialul Impresii din văzduh, de Aurel Vlaicu. Eroul aviator dovedea că are și talent literar: „Bucuria cea mai mare am simţit-o când am zburat prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci, pentru mine, un record formidabil, un record care-mi consacra mașina. Sburasem! Și asta era principalul. Mă menţinusem

singur în aer, făcusem evoluţiuni neșovăielnice... După ce m-am coborât, eram ca și beat de bucuria fără margini a izbândei: începusem să mă dau peste cap, pe câmp, de fericire. Cei din jurul meu ziceau c-am înnebunit. Și eram, în adevăr, nebun de entuziasm și mulţumire”. Concomitent cu publicarea reportajelor și memoriilor aviatorilor care acţionaseră în cel de-al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial, Prestigioasa publicaţie militară a Statului Major al Forţelor Aeriene CER SENIN este la moment aniversar: împlinește 15 ani de la înfiinţare, 15 ani de muncă pe tărâmul creaţiei, 15 ani de emoţii, perseverenţă, echilibru, maturitate, profesionalism și realizări remarcabile. La mulţi ani! CER SENIN! Doamne, ajută! Comandor (r) Ștefan POPA, redactor-șef CER SENIN în perioada 2008-2009 Aeronautica Română a contribuit substanţial la dezvoltarea tacticii de aviaţie și a militat, activ și consecvent, pentru punerea bazelor producţiei românești de avioane. Așa, bunăoară, amplul studiu Oportunitatea înfiinţării unei fabrici de avioane în ţară și condiţiile generale de realizare, publicat în numărul 3/1921 al revistei, de către Ștefan Sesefschi, inginerul-șef al Direcţiei Aeronauticii a fost luat în calcul atunci când statul român a decis construirea unei fabrici de avioane la Brașov. Entuziasmul de atunci nu mai poate fi împărtășit azi. Pionierii publicisticii aviaţiei românești susţineau, sus și tare, că România „trebuie să devină a treia putere aeriană europeană”. Idealurile Aeronauticii Române (19211928) aveau să fie preluate și duse mai departe de Aviaţia (1931-1932), Aviaţia și Marina Militară (1937-1938), Magazin Aeronautic (1941-1942), Aripi Românești (1942-1944) și alte publicaţii, arborând culoarea azurului până la Cer senin-ul, din zilele noastre. În ansamblul lor, „Aripile de hârtie” au înscris pagini nepieritoare în istoria aviaţiei și a publicisticii românești. Prin ce au ele mai valoros, constituie un tezaur de preţ pentru contemporani, ca și pentru generaţiile viitoare. Căci dacă avioanele mai cad, din vina unora sau din voia celui de sus, ziarele și revistele, chiar dacă, uneori, sunt desfiinţate înainte de vreme, au menirea să dăinuie.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

Membrii Asociaţiei Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii salută cu respect și admiraţie evenimentul aniversar, cincisprezece ani de la apariţia revistei Cer Senin. Membrii ARPIA, consiliul director și cititorii apreciază revista, fac comentarii despre conţinutul și tematica acesteia și stimulează apariţia de materiale privind contribuţia românilor la afirmarea aviaţiei europene și mondiale. Este meritul colectivului de redacţie, aflat permanent în contact cu cititorii, că a reușit să identifice cele mai atractive subiecte. Întotdeauna, s-a găsit spaţiul necesar pentru a omagia jertfa celor care au slujit ţara cu devotament, s-au jertfit pentru apărarea aeriană a României și menţinerea cerului liber, a celor care au instruit generaţii de piloţi pentru afirmarea aviaţiei în plan naţional și mondial. Adresăm cu acest prilej aniversar, felicitări pentru tot ceea ce aţi realizat, urări de succes și noi împliniri tuturor acelora care au creat și susţin revista CER SENIN. La mulţi ani și mai multe apariţii! Președinte ARPIA, General (r) IOSIF RUS București, 10 noiembrie 2013
În cele patru numere ale revistei sunt numeroase consemnările despre tânăra Aviaţie Militară. Cei mai mulţi corespondenţi, cărora li se răspunde la Telefonul aviatorului, sunt ofiţeri: căpitanul Dumitrescu, din Galaţi, locotenenţii C. Polihroniade, din București, și I. Ionescu, din Iași etc. Sublocotenentul Georgescu, din București, a făcut 11 abonamente și a dat doar zece adrese. Probabil, unul pentru bibliotecă. La rubrica Noi invenţiuni aviatice, din numerele 2 și 4, se relatează despre zborul lui Vlaicu și sprijinirea lui de către conducerea Ministerului de Război.

w w w . r o a f . r o

| 53

FESTIVITATE

Jurământul
faţă d e d r a p e l
Există multe evenimente importante care se desfășoară de-a lungul existenţei și funcţionării unei unităţi militare, atât de întinsă și complexă, cum este poligonul Capu Midia. Situat de peste 50 de ani de-a lungul liniei care unește pământul cu marea, poligonul a fost încununat în ziua de 20 septembrie 2013 cu cel mai frumos dar, prin importanţa și profunzimea lui, și anume, cu acordarea Drapelului de Luptă. Această ceremonie, care marchează deceniile în care cel mai mare poligon al ţării a găzduit nenumărate exerciţii tactice și trageri cu aproape toate categoriile de armament aparţinând forţelor aeriene, navale și teresre ale Armatei României și ale altor armate din NATO sau aliate, s-a desfășurat ca preambul al activităţilor definitorii pentru poligon, de data aceasta reprezentate de trageri ale complexelor HAWK, VOLHOV, GEPARD, OSA AKM și tunuri de calibru 57 mm, în cadrul exerciţiului ,,ISTRIA 2013”. Așadar, în Tabăra de Instrucţie și Poligonul de Trageri Sol-Aer ,,General de Brigadă Ion Bungescu” (TIPTSA), încărcătura emoţională a momentului de primire a drapelului s-a propagat în sufletele tuturor participanţilor la eveniment, civili sau militari.

Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA Laura COZLOV

generalul-locotenent dr. Ștefan DĂNILĂ, șeful Statului Major General; generalullocotenent dr. Dan Ghica RADU, locţiitorul șefului Statului Major General; generalullocotenent dr. Cârnu FĂNICĂ, șeful Statului Major al Forţelor Aeriene; generalul-maior Niculae TABARCIA, locţiitorul șefului Statului Major al Forţelor Aeriene; contraamiralul de flotilă Alexandru MÂRȘU, comandantul flotei Statului Major al Forţelor Navale; generalul de brigadă Dan CAVALERU , comandantul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, precum și de către alţi comandanţi de unităţi, personalităţi civile și invitaţi din rândul ofiţerilor în rezervă și foști comandanţi ai structurilor militare la cel mai înalt nivel.

Drapelul de Luptă este purtat cu mândrie în timpul defilării efectivelor unităţii

„Jur să păstrez ca pe lumina ochilor Drapelul de Luptă tricolor, simbol al unităţii, suveranităţii și independenţei naţionale, al onoarei, vitejiei și gloriei militare a poporului român, al tradiţiilor eroice străbune și al patriei mele, România!” Cu vădită emoţie, comandantul TIPTSA a rostit jurământul de credinţă faţă de Drapelul de Luptă, care a fost repetat de către

Ministrul apărării naţionale, Mircea DUŞA, înmânează Drapelul de Luptă comandantului TIPTSA, colonelul Viorel Eugen BITAN Drapelul de Luptă, sfinţit în timpul slujbei oficiate de preotul militar al TIPTSA, Bicher CRISTIAN, preotul militar al Brigăzii 1 Rachete Sol Aer, Mihai IFTIMIE și preotul militar Cristian RUS din garnizoana Cluj, a fost înmânat de către ministrul apărarii naţionale, Mircea DUȘA, comandantului TIPTSA, colonelul Viorel Eugen BITAN. întreg personalul unităţii, cu reverberaţia dată de mândria și onoarea de-a dobândi însemnul așezat pe mătasea tricoloră, a recunoașterii ca unitate de prestigiu a Armatei României. Sărutul drapelului, un gest firesc, atât de așteptat de către toţi militarii poligonului, a pecetluit această sărbătoare care a fost salutată din tribună de:

Ministrul apărării naţionale, Mircea Dușa, a rostit în încheiere cuvinte de apreciere și respect faţă de munca depusă în acest poligon, faţă de modul în care personalul poligonului se străduiește, gestionând resurse puţine, să creeze facilităţi de găzduire celor care execută misiuni aici, apreciind totodată eforturile de modernizare a tuturor structurilor din poligon. De asemenea, a subliniat creșterea cu fiecare an a importanţei acestei unităţi, în contextul misiunilor executate de către armate ale altor state din blocul NATO, aprecierea acestui cadru de instrucţie și trageri căpătând astfel conotaţii la nivel internaţional. ,,Sunteţi oameni deosebiţi, pe care vă apreciem, și nu numai pe dumneavoastră, pe cei prezenţi, ci pe toţi cei care, de-a lungul celor 60 de ani, au muncit în această unitate militară. Meritul este al tuturor celor care au contribuit ca acest poligon să se prezinte așa cum se prezintă astăzi, un poligon modern, un poligon în care se pot executa misiuni de orice fel, începând de la tragerile cu artilerie și cu rachete sol-aer, și terminând cu tragerile cu tehnică foarte sofisticată și complicată. Eu vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi, vă felicit, vă doresc sănătate dumneavoastră și familiilor dumneavoastră! Pentru că astăzi aţi fost onoraţi cu Drapelul de Luptă al unităţii, vă doresc să-l apăraţi cu sfinţenie și cu responsabilitate. Militarul român nu are nimic mai scump decât drapelul pe care-l poartă mereu în suflet, drapelul pe care-l poartă mereu la piept”. Imnul României, intonat cu mândrie de întreg personalul unităţii care a depus jurământul de credinţă faţă de drapel, a aureolat atmosfera de sărbătoare, iar cântecul de luptă rostit de militarii aflaţi în pas de defilare a încheiat astfel acest eveniment mult dorit și așteptat.

54 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

Ta b ă r a d e I n s t r u cţ i e ş i P o l i go n u l FESTIVITATE d e T r ag e r i So l- A e r

„ G e n e r a l d e b r i g a d ă Io n B u n g e s c u ”

Maior Cătălin BUTNARIU-BOMPA

Înzestrarea și dezvoltarea artileriei antiaeriene române după cel de-al Doilea Război Mondial au impus amenajarea unui poligon specializat care să permită executarea unor trageri în condiţii cât mai apropiate de realitatea câmpului de luptă modern, în depline condiţii de siguranţă. Ca urmare, Marele Stat Major, prin Ordinul cu numărul C.L. 161181/27.03.1950, înfiinţează, începând cu 1 aprilie 1950, Poligonul de Trageri Antiaeriene Capu Midia, în cadrul Centrului de Instrucţie al Artileriei Antiaeriene Brașov, aflat sub comanda maiorului inginer Heymanek CONSTANTIN. Deși prima serie de trageri a fost planificată începând cu data de 15 mai 1950, inaugurarea oficială a poligonului avea să se facă în anul 1951, în prezenţa ministrului Forţelor Armate, a comandanţilor apărării antiaeriene a teritoriului și artileriei antiaeriene, precum și a specialiștilor în domeniu. Urmare a acestui fapt, în anul 1951, Centrul de Instrucţie al Artileriei Antiaeriene a fost mutat de la Brașov la Capu Midia, pentru ca în anul 1952 să fie redislocat în Brașov. În baza Ordinului Marelui Stat Major nr. 0012655 din 5 septembrie 1953, începând cu anul 1954, unitatea militară 03988 Constanţa devenea unitate independentă, dislocată permanent la Capu Midia, sub denumirea „Poligonul de Trageri Antiaeriene” – poligon de categoria I (cum era denumit în cuprinsul ordinului menţionat). În afara tragerilor antiaeriene, în poligonul Capu Midia se executau, încă din anii 19541956, trageri antitanc, trageri împotriva ţintelor de la suprafaţa apei și trageri experimentale de către uzinele producătoare de muniţie.

Apariţia unui poligon de trageri antiaeriene

În anul 1956 poligonul a devenit „Tabăra de Instrucţie și Poligonul de Trageri Antiaeriene” și a fost încadrat potrivit rolului, locului și atribuţiilor în cadrul armei. Primul șef permanent al Taberei de Instrucţie și Poligonului de Trageri Antiaeriene a fost locotenent-colonelul Mihai SUDITU, care a deţinut această funcţie între anii 1956 – 1958, sub comanda căruia au fost puse bazele activităţii unităţii. În toamna anului 1962 s-a desfășurat o aplicaţie importantă executată de către statele participante la Tratatul de la Varșovia, iar în

La data de 29 noiembrie1969 s-au executat pentru prima dată trageri experimentale cu rachete antiaeriene cu combustibil românesc.

Poligonul de la Capu Midia în anii ’70–’80

După începerea organizării și executării tragerilor cu rachete antiaeriene, în anii ’70, activităţile desfășurate aici au cunoscut o amploare fără precedent: s-au luat măsuri de asigurare a condiţiilor de viaţă pentru

Trageri cu mitraliere antiaeriene anii 1963 și 1964 poligonul a primit unităţi de artilerie antiaeriană din Republica Populară Ungară pentru executarea tragerilor antiaeriene. La data de 1 octombrie 1963, unitatea a trecut din subordinea Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (C.A.A.T.) în subordinea Comandamentului Artileriei Forţelor Armate (C.A.F.A.), cu întreaga încadrare și organizare, iar în anul 1969 a revenit în subordinea C.A.A.T. efectivele deplasate în poligon; s-a construit un punct de comandă destinat conducerii aplicaţiilor și activităţilor tot mai complexe legate de trageri; s-a modernizat baza materială, prin introducerea, începând cu anul 1982, a aparaturii obiective pentru aprecierea tragerilor executate cu artileria antiaeriană de provenienţă suedeză. Tot în anul 1982 s-au încheiat și tragerile experimentale executate cu tunurile antiaeriene de producţie
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 55

ISTORIC
românească, calibrul 2x30 mm, cu corector mecanic, seria „0”, pentru omologare. La 1 octombrie 1982, din cauza punerii în funcţiune a platformei petroliere marine „Gloria”, tragerile de luptă cu rachetele antiaeriene cu bătaie mică au fost interzise din ordinul ministrului apărării naţionale, până la omologarea unor dispozitive de siguranţă. Începând cu anul 1984, în luna mai, a demarat activitatea de experimentare a dispozitivului de siguranţă SRD-2 prin trageri cu rachete tip „Volhov”.

Anii ’90

Ca urmare a măsurilor de reformă luate, în perioada 1990-1998 tragerile antiaeriene au cunoscut o puternică revigorare prin reluarea tragerilor cu rachete antiaeriene în ţară, executarea tragerilor cu toate categoriile de armament și tehnică antiaeriană, continuarea tragerilor experimentale și prin dotarea poligonului cu aparatură modernă de apreciere a rezultatelor tragerilor (aparatura de observare și apreciere obiectivă a tragerilor cu artileria antiaeriană de tip Oerlikon, EOTS-F, de fabricaţie elveţiană, care a fost pusă în funcţiune în anul 1996). În anul 1998 s-au executat pentru prima dată, după o lungă perioadă de timp, trageri cu rachete antiaeriene de către un stat străin – Republica Moldova. De asemenea, tot în acest an s-au executat trageri de experimentare și omologare de tehnică nouă, fiind vorba de programul QUARTO-1 de experimentare a sistemului G.D.F.003/A-436 cu GUNSTAR și SHORAR (sistem antiaerian de 2x35 mm Oerlikon). Trageri cu sistemul de rachete sol-aer OSA-AKM

Evaluarea tragerilor

Misiuni în scop militar şi civil în noul mileniu
În anii 2000 și 2002 au avut loc aplicaţiile PFP “COOPERATIVE KEY 2000/2002”; – În perioada 13-18.11.2000 s-au executat trageri de luptă și experimentale (calificare loturi) cu complexele de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată CA-95; – În perioada 15.10-16.11.2001, s-au desfășurat activităţi de testare, recepţie,

acceptanţă și omologare pentru divizionul antiaerian cal. 35 mm și trageri cu tunul antiaerian A-436 A, în cadrul QUARTO-1-B; – În anul 2001 se finalizează construcţia Centrului de pregătire prin simulare (Moving Target Simulator) MTS-II destinat pentu instruirea virtuală, prin crearea unui câmp de luptă apropiat de realitate, simulat și controlat de calculator, pentru antrenarea și evaluarea personalului ce încadrează complexele de rachete sol-aer CA-94 și CA-95 (SA-7, respectiv SA-9); – În data de 4 septembrie 2002 s-au executat trageri antiaeriene complexe, cu complexele de rachete sol-aer cu bătaie medie tip VOLHOV, bătaie mică tip KUB, bătaie apropiată C. A.-95 și cu artileria antiaeriană cal. 57 mm și mitralierele antiaeriene cal. 14,5 mm; – În perioada 12-15.06.2003 s-au executat trageri de luptă în cadrul activităţii bilaterale româno- franceze;

56 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ISTORIC
– În luna iulie 2003 a avut loc aplicaţia bilaterală româno-americană „CORNERSTONE 2003”. – În anii 2004 și 2007, Asociaţia Română pentru Cosmonautică și Aeronautică – ARCA– a executat testarea produsului DEMONSTRATOR 2B, respectiv experimentarea STABILO misiunea 2. – În perioada 04-19.11.2004, Centrul de Cercetări și Încercări în Zbor Craiova a executat activităţi de testare și evaluare de dezvoltare în poligonul Capu Midia a produselor CHAFF FLARE, BERR-10, BEM-100, BE-50, cu aeronave IAR-99 ȘOIM, cu decolare/aterizare de pe aerodromul Fetești; – În anii 2005, 2007, 2009 s-a desfășurat exerciţiul internaţional româno-franco-belgian „CARPATINA 2005/2007/2009”; – În anul 2006 a vut loc în poligonul de luptă urbană exerciţiul româno-bulgaroamerican „IMMEDIATE RESPONSE”; Trageri antitanc cu tunul calibru 57 mm

Centrul de pregătire prin simulare (Moving Target Simulator) MTS-II destinat pentu instruirea virtuală – În anii 2006 și 2008 s-a desfășurat exerciţiul multinaţional de război electronic „NEWFIP”; – În data de 11 iulie 2007, Agenţia Spaţială Română a executat în poligonul de tragere Capu Midia lansarea experimentală a produsului RS-1, rachetă de dimensiuni mici. – În perioada 09-13.10.2007 s-a desfășurat exerciţiul (româno-americano-bulgar) „MILREX 2007”; – În perioada 03.–10.09.2008 s-a executat testarea și evaluarea operaţională pentru sistemul antiaerian cal. 2x35 mm autopropulsat GEPARD. În aceeași perioadă a avut loc exerciţiul „CERTEX 2008” la care a participat un observator militar străin – reprezentant al CC – LAND HQ Madrid; – În perioada 28-31.10.2008 s-a desfășurat exerciţiul multinaţional de război electronic „NEWFIP-4”; – În anii 2008 și 2012 s-a desfășurat testarea transportorului blindat pentru trupe 8x8 PIRANHA III-C;

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 57

ISTORIC
– În p erioada 27.07–21.0 8 . 20 09 s-a desfășurat exerciţiul internaţional româno-american de desalinizare a apei „TFE-ROTATION 09”; – În perioada 28.09-03.10.2009 s-a desfășurat exerciţiul naţional întrunit de nivel operativ „ROUEX 09”; – În data de 16 iunie 2010, în cadrul exerciţiului „ISTRIA 2010”, s-au executat trageri experimentale cu rachetele sol-aer de tip 5Ia-23 (VOLHOV, codificare NATO SA-2), activitate la care a participat amiralul dr. Marin Gheorghe împreună cu șefii categoriilor de forţe ale armatei; – În perioada 29.07–03.08.2011 s-a desfășurat exerciţiul bilateral românoamerican „SUMMER STORM PHIBLEX 11(SSP-11)” de către U.S.Maritime Expeditiony Unit (BATARG 22 nd MEU) și structurile nominalizate din partea română (S.M.F.N., S.M.F.A., S.M.F.T.); – În perioada 12–22.09.2011 s-a desfășurat exerciţiul cu trupe în teren „LIVEX/ LITORAL-11/ BICAZ 11”, activitate care s-a încheiat cu Ziua distinșilor vizitatori (DV DAY); – În perioada 18–29.06.2012 s-a desfășurat exerciţiul de nivel tactic cu trageri de luptă “ALBATROSUL 2012” condus de șeful Modulului Instrucţie și Doctrină/SMFA la care au participat batalioanele de artilerie antiaeriană din cadrul flotilelor aeriene; – În perioada 07-15.08.2012 s-a desfășurat exerciţiul de cooperare bilateral românoamerican condus de SMFN, cu numele de cod „ SUMMER STORM 12”, cu participanţi din Statele Unite ale Americii, Statul Major al Forţelor Navale și Statul Major al Forţelor Terestre; – În data de 8 noiembrie 2012 s-au executat trageri experimentale cu sistemul de rachete sol-aer „HAWK PIP III” de către B.7 RSA/ Bg.1 RSA.

Locul de „botez” al artileriştilor şi rachetiştilor sol-aer
Tabăra de Instrucţie și Poligonul de Trageri Sol-Aer, cunoscută ca poligonul Capu Midia, este un loc cu semnificaţii speciale, de mare rezonanţă în viaţa artileriștilor și rachetiștilor antiaerieni, reprezentând un simbol în jurul căruia au gravitat dragostea de armă, pasiunea, profesionalismul, dar și cura­ jul și tenacitatea celor care, mereu, cu fiecare ieșire în poligon, s-au confruntat aici nu doar cu încercările deloc facile ale meseriei armelor, ci, poate mai mult decât atât, cu vitregiile vieţii de campanie, ale climei, ale încercărilor de tot felul. Poligonul Capu Midia este locul în care, timp de 60 de ani, artileriștii și rachetiștii antiaerieni au primit „botezul focului”, experienţa din poligon contribuind într-o mare măsură la plămădirea și menţinerea spiritului de armă și de corp atât de propriu artileriștilor și rachetiștilor antiaerieni. Poligonul Capu Midia a devenit, fără îndoială, un reper obligatoriu în cariera cadrelor din armă, în care s-au interferat existenţe, experienţe, și în care fiecare dintre cei ce l-au cunoscut a lăsat sau a adăugat o păr­ ticică din sufletul și mintea sa, iar experienţa dobândită în poligon, tragerile execu­ tate aici și apreciate cu mare obiectivitate și profesionalism au contribuit într-o mare măsură la ridicarea nivelului de pregătire a trupelor, „proba de foc” a poligonului constituind o chezășie a capacităţii unităţilor și subunităţilor de artilerie, mitraliere și rachete antiaeriene din toate categoriile de forţe de a-și îndeplini misiunile specifice.

Momente importante în definirea identităţii poligonului
– În baza Ordinului SMG nr. B-5/ S515/20.03.2003, începând cu data de 15.04.2003 intră în vigoare noul stat de organizare al Taberei de Instrucţie și Poligonului de Trageri Sol-Aer; – În baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MP-45/05.08.2004, începând cu data de 22.10.2004, Taberei de Instrucţie și Poligonului de Trageri Sol-Aer i se atribuie denumirea onorifică „General de Brigadă Ion Bungescu”; – În data de 26 septembrie 2007, Comisia de heraldică și denumiri a Ministerului Apărării Naţionale a avizat însemnele heraldice ale Taberei de Instrucţie și Poligonul de Tragere Sol-aer „General de Brigadă Ion Bungescu”; – În ziua de 20 septembrie 2013 Tabăra de Instrucţie și Poligon de Trageri Sol-Aer „General de brigadă Ion Bungescu” a primit Drapelul de Luptă.

Componentă a sistemului de apreciere obiectivă a tragerilor

58 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

I S TRIA 2 0 1 3

ISTORIC

. . .T R E I , D O I , U N U : L A N s A R E !
Locotenent Laura COZLOV Adrian SULTĂNOIU Laura COZLOV
În perioada 2-20 septembrie a.c., în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer „General de brigadă Ion Bungescu” s-a desfăşurat exerciţiul ISTRIA 2013, care a presupus executarea tragerilor de instrucţie în scopul aprecierii structurilor de rachete sol-aer din Forţele Aeriene. Forţele antrenate şi evaluate din compunerea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer au fost CORSA (Centrul de Operaţii Rachete Sol-Aer), Batalioanele 1, 2 şi 3 Rachete Sol-Aer, Compania 151 Tehnică şi Bateria 1 a Batalionului 7 HAWK. Centrul de Operaţii Aeriene (COA), Flotila 86 Aeriană care a asigurat elicopterele pentru realizarea manevrelor specifice acestei aplicaţii în poligon şi Centrul 1 Supraveghere Aeriană s-au aflat în sprijinul ducerii la bun sfârşit a misiunii. Exerciţiul ISTRIA 2013 a reprezentat continuarea eforturilor de pregătire din acest an ce au urmat exerciţiului ALBATROSUL 2013 (din perioada 27 mai-14 iunie), în care structurile de artilerie antiaeriană şi rachete sol-aer au executat trageri de instrucţie. impune ca racheta lansată către un avion declarat RENEGADE, dovedit după lansare avion amic, să fie distrusă. „ Batalionul 1 Rachete Sol-Aer a avut sarcina de a lansa două rachete fără dispozitive suplimentare de siguranţă și tragerea a fost reușită. Dispozitivele proprii ale rachetelor au funcţionat «ca la carte»”, a precizat colonelul Baciu. Un lucru inedit l-a însemnat și utilizarea unei noi ţinte pentru rachete. Este vorba de un UAV de producţie românească, care are același scop ca avioanele radiodirijate FOX deţinute în trecut de Forţele Aeriene (n.r. ultimul exemplar FOX a fost distrus în primii ani ai secolului XXI). Prin intermediul firmei Another Flying Team (AFT) s-au achiziţionat trei UAV-uri. Două dintre acestea au fost repartizate ca ţinte celor două plutoane ale

Anul acesta, din postura de conducător al tragerii, comandantul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, generalul de brigadă Dan CAVALERU, unul dintre ofiţerii cu cea mai mare experienţă în această armă, a aniversat cea de-a 50-a lansare, pe care a caracterizat-o, datorită muncii depusă de întregul personal, ca fiind una excepţională. În cei 30 de ani de carieră militară, din postura de ofiţer cu dirijarea, comandant de divizion, șef de platformă și conducător al tragerii, a participat la lansarea a peste 70 de rachete. Tot o premieră a fost lansarea a două rachete de luptă fără dispozitiv suplimentar de siguranţă atașat. Colonelul Gheorghe BACIU, șeful Secţiei instrucţie artilerie și rachete sol-aer din Statul Major al Forţelor Aeriene, ne-a clarificat importanţa istorică a acestui tip de tragere pentru Brigada 1 Rachete Sol-Aer. În data de 21 septembrie 1982, o rachetă VOLHOV a ieșit de la dirijare, adică a părăsit sectorul de tragere necomandat. Din acel moment s-au interzis tragerile cu acel tip de rachetă în poligonul Capu Midia. Rachetele trase în anul 1982 nu aveau un dispozitiv de siguranţă similar cu cele montate pe rachetele exploatate în prezent. Începând cu anul 1992 s-au făcut demersuri pentru reluarea lansărilor, pe rachete montându-se un dispozitiv de siguranţă care să permită distrugerea acestora în situaţia în care părăseau sectorul de tragere necomandat. Dispozitivele de siguranţă

Lansări în premieră

montate au fost construite de către Electromecanica Crângul lui Bot și atașate și rachetelor cu dispozitiv de siguranţă propriu încorporat, sistemul devenind, în acest caz, unul suplimentar.

Echipa mixtă ce veghează asupra siguranţei terestre, aeriene şi navale a tragerilor Tragerile cu dispozitive suplimentare de siguranţă atașate s-au executat până anul trecut. Analizând situaţia și luând în considerare faptul că batalioanele de rachete sol-aer execută Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană, la nivelul Forţelor Aeriene s-a luat decizia realizării tragerii fără aceste dispozitive. Astfel s-a putut verifica procedura HOLD FIRE, care Bateriei 1 HAWK și cel de-al treilea pentru executarea focului concentrat de către Batalioanele 1 și 3 Rachete Sol-Aer. Toate lansările au avut explozie la ţintă, ţintele fiind nimicite. Firma AFT care a realizat UAV-urile a fost înfiinţată în anul 2004, moment în care a început dezvoltarea primului său avion ţintă,
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 59

INSTRUCŢIE
Șoim 1. Acest model a suferit de atunci până astăzi diferite modificări. Iniţial a reprezentat doar un avion radiocomandat. În 2005 a făcut primele zboruri cu sistem de stabilizare. A urmat apoi realizarea pilotului automat, iar în anii 2008 și 2009 a fost echipat cu un Data Link mult mai puternic, care îi permite trasee până la 50 de km faţă de punctul de comandă și control. În momentul de faţă avionul deţine un sistem automat după toate regulile domeniului. În funcţie de misiunea pentru care este proiectat, Șoim 1 poate atinge o masă de 28 de kg și are o anvergură medie a aripii de 2,6 m. Avionul autonom a pornit prima dată ca ţintă de artilerie, după care , începând de anul trecut, a fost modificat în scopul îndeplinirii criteriilor unei ţinte pentru rachetele sol-aer. Directorul general al companiei AFT, cea care a furnizat și programat avioanele ȘOIM pentru zborul în zona de executare a tragerilor cu rachete, Emanuel POP, a afirmat că AFT produce majoritatea pieselor necesare construcţiei UAV-urilor și cumpără în acest scop foarte puţine echipamente, costul final al produsului fiind mult mai redus decât cel al companiilor străine din aceeași branșă pentru asemenea aparate. „ În funcţie de avionul pe care îl proiectăm, producem între 80% din electronica de la bord și 100%. Cumpărăm elementele de Data Link. Avionul Șoim 1 a fost proiectat astfel încât să satisfacă cerinţele zonei militare. Știe să zboare în diferite regimuri, inclusiv în regimul „Follow the camera”. Este cel mai zburat avion al nostru și a fost creat în peste 20 de exemplare ”, a adăugat acesta.

AFT, echipa care a realizat avionul-ţintă ŞOIM-1 nimeni care nu muncește. Suntem cu motoarele la maxim. A fost o săptămână grea. Am executat înainte de aceasta, în fiecare zi, marșuri de zi și de noapte, dispunere în teren, am urmărit ţinte, am fost calificaţi pentru exerciţiul ARCAȘUL. Săptămâna aceasta am pregătit sistemul, iar mâine vom executa tragerea. Sistemele sunt operaţionale, am lucrat mult la ele, oamenii sunt pregătiţi. În cel mai bun caz, mâine o să avem și două ţinte distruse. Mulţumim pe această cale anticipat echipei de instructori TACEVAL din Grecia, cu o experienţă vastă de trageri cu acest sistem. Partenerii eleni ne-au pus la curent cu diverse proceduri, elemente de siguranţă și modul de executare a tragerilor pentru evaluare în cadrul NATO. Ne-au ajutat așa cum au făcut-o și colegii din Turcia anul trecut, în mentenanţa sistemelor, în întocmirea documentelor, în organizarea unor baterii. Între noi și ei sunt mici în acest an echipa care va trage, să o înnoim cu ofiţeri care au vechime de doar un an și ceva, dar care s-au pregătit pentru acest lucru de când au ajuns în acest batalion, din prima zi de activitate. Consider că au atins nivelul de exe-

Emoţii la HAWK

Echipa: Cu o zi înainte de tragere, maiorul Irinel MIHĂILESCU, ne-a dezvăluit o parte din

Sublocotenentul Mihai TUDORACHE cutare cu succes a tragerilor. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Am convingerea că se vor descurca foarte bine ca ofiţeri tactici. Este vorba de un domn și o domnișoară. Anul trecut am avut aceeași configuraţie, însă rolul ofiţerului tactic a fost îndeplinit de alte persoane pentru primele două rachete HAWK care s-au lansat. Mă bucură faptul că promoţiile care vin, foarte tinere, fac faţă cerinţelor. Ne pregătim să acţionăm cu trupe similare statelor NATO. Acest lucru mă face să cred că operaţionalizarea se va încheia cu bine în acest an”, a declarat colonelul Ion MOISE, comandantul Batalionului 7 HAWK. Înainte de prima lansare: „ Sunt convins că tragerea va merge bine, având în vedere pregătirea pe care am avut-o. Voi fi TO (n.r. Tactical Officer), adică cel care lansează. O muncă destul de grea, știind că toţi ceilalţi colegi și-au adus aportul pentru realizarea

Sublocotenentul Ioana IRIMESCU înainte de prima lansare din carieră spectacolul ce s-a pregătit în culisele Batalionului 7 HAWK: „Va fi o tragere de evaluare cu bateria. Fiecare pluton va lansa câte o rachetă. Însă imediat după misiunea din poligon vom intra în pregătirea pentru evaluarea naţională, în exerciţiul ARCAȘUL, conform standardelor NATO. Deci, nu vom respira ușuraţi nici după lansări. În momentul de faţă cred că nu este diferenţe, dar facem și noi parte din familia HAWK ”. Comandantul: „Chiar dacă au trecut mulţi ani de când am executat prima tragere cu rachete sol-aer, nu pot să spun că nu am emoţii. Am avut curajul, decizie luată atât la nivelul batalionului, cât și a Statului Major al Forţelor Aeriene, să schimbăm

60 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INSTRUCŢIE
VOLHOV care au funcţionat perfect. Compania 151 Tehnică și Batalionul 8 Tehnic colaborează în structură mixtă de trei ani în poligonul Capu Midia. Deoarece ambiţia companiei este să devină o alternativă la acest batalion, colonelul Ionel ILINCA, comandantul Batalionul 8 Tehnic, a fost prezent în poligon pentru a da o mână de ajutor mai micii structuri subordonate, care, spre finalul aplicaţiei, a putut raporta că poate îndeplini misiunea așa cum este nevoie. Printre debutanţii în meseria asamblării rachetelor s-au aflat și două tinere absolvente, maiștri militari. A fost prima lor misiune și au participat la lucrările din cadrul fluxului tehnologic. Maistrul militar clasa a V-a Raluca Mihaela RUSU s-a ocupat de verificarea modului de funcţionare corectă a rachetei: „ Nu am mai participat la nicio tragere. A fost și munca mea depusă în verificarea rachetei. Am avut emoţii, fiind prima asamblare care s-a finalizat cu o lansare foarte reușită. Aștept cu nerăbdare și următoarea misiune ”. Același entuziasm s-a observat și pe chipul maistrului militar clasa a V-a Vasilica Maiştrii militari clasa a V-a Raluca Mihaela RUSU şi Vasilica PASCAL

Asamblarea rachetei VOLHOV tragerii, iar eu voi fi cel care le va duce totul spre împlinire. Pentru această lansare m-am pregătit de când am ajuns în Batalionul 7 HAWK. Sunt mândru că am fost selecţionat să o execut și le mulţumesc celor care s-au ocupat de pregătirea mea și a colegilor mei ”, a declarat sublocotenentul Mihai TUDORACHE, cel care a lansat prima rachetă HAWK. Acesta a fost secondat în urmărirea și prinderea ţintei de către maistrul militar clasa a IV-a Raluca ZAHA, operator radar. După tragere: A doua rachetă a pornit de pe rampă la comanda sublocotenentului Ioana IRIMESCU: „ Am avut, totuși, câteva emoţii în ziua lansării, până când am ajuns în PCP (Platoon Command Center) și mi-am ocupat locul. Nu o să uit niciodată secundele petrecute între momentul în care am apăsat pe buton și momentul în care am auzit racheta zburând... Eram sigură că o să iasă bine, mai ales că a fost alături de mine o echipă bună și un operator radar în care am avut încredere. Este vorba de plutonierul major Sorin DIACONU, fără de care nu aș fi putut să prind ţinta. Pentru acesta a fost a doua lansare. Anul trecut a îndeplinit funcţia de operator radar pentru colega mea, locotenentul Alexandra NEBLEA, cea care a lansat prima rachetă HAWK a batalionului ”. complexului de rachete VOLHOV efortul fizic este definitoriu pentru îndeplinirea misiunii. Compania 151 Tehnică a participat, pentru prima dată de la înfiinţarea acesteia în anul 2008, la asamblarea rachetelor de luptă. După lansare, personalul acestei structuri a fost

Asamblarea rachetelor VOLHOV

Dacă în cazul tehnicii nou intrate în dotarea luptătorilor sol-aer lucrurile se desfășoară mai rapid, tehnica fiind ușor dislocabilă, în cazul

foarte mulţumit că aceste arme au plecat de pe rampă așa cum trebuie și că ţintele au fost nimicite și prin contribuţia celor care au pregătit rachetele. În completarea colectivului companiei s-au aflat un maistru militar și nouă gradaţi profesioniști de la Batalionul 8 Tehnic. Echipa astfel constituită a asamblat 10 rachete

Echipa tehnică mixtă

PASCAL: „ Sunt operator la staţia mobilă de încercare și control PKU (sistemul de verificare al focosului radio al rachetei). Prima misiune a fost de nedescris pentru mine. M-am concentrat foarte mult asupra operaţiunilor pe care le-am avut de executat, și mi-am asumat răspunderea pentru ceea ce am făcut, mă refer la partea încredinţată din procesul de asamblare a rachetei și de verificare a acesteia. Mă declar mulţumită de faptul că, împreună cu întreaga echipă, am realizat acest lucru. Mulţumesc întregului colectiv care m-a ajutat ”. Maistrul militar clasa a II-a Ion ZAMFIR, șef formaţie Asamblare Deconservare Depozitare de la Compania 151 Tehnică din Brașov, a subliniat faptul că ceea ce a necesitat o mai mare atenţie și motivaţie în activitatea din acest an din partea specialiștilor, printre care s-a numărat și acesta, a fost verificarea rachetelor pentru funcţionarea fără sistem suplimentar de siguranţă. Ingredientul îndeplinirii tuturor sarcinilor ni l-a descris maistrul militar clasa I
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 61

INSTRUCŢIE
Victor BIBICU: munca în echipă și coeziunea acesteia. Șederea rachetiștilor la Capu Midia a durat trei săptămâni. Printre cei participanţi la misiune s-au aflat militari cu foarte multă experienţă, care au asistat la foarte multe trageri în poligon. Aceștia au executat an de an reglaje și montaje minuţioase, care necesită o pregătire intelectuală și profesională ridicată și o odihnă adecvată realizării „calculelor” de precizie, în fiecare zi a aplicaţiei. Sunt cunoscute condiţiile grele din poligon, vântul tăios amestecat cu nisipul ţărmului mării, arșiţa verii resimţită pe feţele roșiatice sau rumenii, pe braţele cu mânecile suflecate sau în incubatorul bocancilor necesari protecţiei membrelor inferioare. Condiţiile de cazare și programul de furnizare a apei curente s-au mai îmbunătăţit, însă nu suficient pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Chiar dacă tehnica este îmbătrânită, oamenii sunt foarte devotaţi meseriei lor. Vor ca arma rachete sol-aer să aibă continuitate. Sunt dispuși să înveţe sisteme noi și au demonstrat că se pot adapta foarte ușor.

Misiune de o importanţă deosebită: un echipaj al Escadrilei 862 Elicoptere execută recunoaşterea sectorului maritim al poligonului pentru asigurarea siguranţei în zona tragerilor O abordare întrunită a executării misiunii, la fel ca în cazul unităţilor tehnice, au avut-o Batalionul 3 și Batalionul 6 Rachete Sol-Aer. Locotenent-colonelul Ghiţă VIȘAN, locţiitorul comandantului Batalionului 6 Rachete Sol-Aer, a îndeplinit funcţia de evaluator al Batalionului 3 Rachete Sol-Aer pe timpul tragerilor de instrucţie cu ţinte aeriene marcate și tragerilor reale cu rachete de luptă cu și fără dispozitiv suplimentar de siguranţă. Misiunea a decurs foarte bine, echipa Batalionului 3 a fost completată și cu specialiști ai Batalionului 6. Tehnica analogică a demonstrat faptul că încă „își face treaba”.

Lansatori ai legendarului VOLHOV

Lung aşteptatele lansări

Pregătiri înainte de lansare Sublocotenentul Adrian SOFIAN , comandant pluton radiotehnic la Batalionul 2 Rachete Sol-Aer, a îndeplinit funcţia de ofiţer cu dirijarea în cadrul echipei de luptă, aflându-se la a două misiune de acest fel în poligon. A lansat două rachete. Faţă de activităţile premergătoare, tragerea i s-a părut ușoară. Acest lucru și pentru că, după cum l-a citat pe Napoleon colonelul Iulian NICOLAE, comandantul Batalionului 2 Rachete Sol-Aer, „ mai multă transpiraţie la instrucţie înseamnă mai puţini morţi pe câmpul de luptă”. Un alt element de noutate în acest an l-a reprezentat scoaterea din conservare a tehnicii de luptă de la Haţeg, care a fost verificată și pregătită pentru executarea tragerilor în poligon. Deși, în prezent, încadrarea cu specialiști nu este foarte bună, tehnicienii cu experienţă și cei debutanţi, muncind pe timp de ploaie, vânt și soare, au reușit să operaţionalizeze acest complex cu mai puţine ore de funcţionare.

Efortul unui rachetist înseamnă, printre alte sacrificii de ordin familial sau personal, ore târzii dedicate muncii, suspans și încordare pentru fiecare verificare realizată în cabina emisie-recepţie, aparatură de calcul, indicare-dirijare, la rampa de lansare, asamblarea rachetei, punctul de comandă al plutonului, CWAR (Continuous Wave Acquisition Radar), HIPIR (High Power Illuminator Radar) sau alte sisteme din cadrul complexelor VOLHOV și HAWK. Pentru eficientizarea efortului este indispensabilă încrederea în cei care verifică tehnica, în șefi și în cei care prind, însoţesc și asigură nimicirea

Echipa mixtă formată din militari ai Batalioanelor 3 şi 6 RSA

62 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INSTRUCŢIE

Lansarea rachetei sol-aer HAWK ţintei, pe scurt, în colegi. Această încredere nu ar putea exista fără spirit de echipă și răbdare, care dau sens și împlinesc toate așteptările unui om pasionat de meseria sa. După ani de studiu, luni de repetiţii, săptămâni de misiune, zile de încordare, ore de așteptare și clipe de emoţii, satisfacţia unei lansări exacte este savurată de către toţi cei care asistă la eveniment. Un spectacol de numai câteva secunde ce îţi oprește urechile și pleoapele în loc, atât de puţin încât imaginea impregnată pe retină și șuieratul pierdut din văzduh devin imediat o amintire, însă pe cât de scurtă, pe atât de vie și luminată de către motorul de start al impunătoarei și periculoasei arme. Unicitatea evoluţiei unei rachete de luptă sol-aer, destinaţia și capabilităţile ei impresionează orice zburător și, bineînţeles, inspiră respect. Lansările de rachete l-au mișcat emoţional și pe ministrul apărării naţionale, Mircea Dușa, care a recunoscut că, deși în acest an s-a ocupat foarte mult de avioanele multirol și SPARTAN sau de vapoare, a căpătat o impresie deosebită și despre activitatea celor care fac parte din apărarea antiaeriană. A promis să facă, împreună cu cei implicaţi, eforturi serioase în cursul anului 2014 ca și militarii din acest domeniu să beneficieze de o tehnică modernă și să se bucure de acele capabilităţi tehnice pe care ar trebui normal să le aibă în dotare. De asemenea, le-a mulţumit militarilor greci că au fost alături de Armata Română în demersul de operaţionalizare a sistemului de rachete sol-aer HAWK. Aceștia au răspuns invitaţiei într-un moment crucial pentru rachetiștii români, de executare a primei trageri de apreciere și ne-au împărtășit experienţa acumulată în cadrul lansărilor cu propriul complex de rachete HAWK. Căpitanul Athanasios TSIAMIS, conducătorul delegaţiei din Grecia a ţinut să aprecieze calitatea șederii în poligonul Capu Midia astfel: „ Mulţumim militarilor din Armata Română pentru ospitalitate și felicitări pentru această tragere perfectă cu HAWK. Am reușit să doborâm două ţinte cu exact două rachete. Este cel mai bun lucru care se putea îmtâmpla. Consider că rachetiștii români sunt profesioniști și foarte bine pregătiţi ”. Meseria de rachetist sau artilerist antiaerian presupune multă răbdare. Efortul de un an de zile al unei echipe de luptă se poate compara cu combustibilul unui proiectil înghesuit sub presiune în carcasa acestuia. Dacă echipa este unită și bine pregătită, atunci încărcătura va izbucni la momentul potrivit, sub scânteia preciziei, direcţionând proiectilul pe traiectoria corectă, cea care desemnează împlinirea profesională a întregului colectiv.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

Militari români şi greci au asigurat succesul tragerilor cu sistemul HAWK

ţinutul pitoresc al rachetistului nostalgic
Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA
Îmi aduc cu drag aminte despre prima mea misiune în poligonul „Capu Midia”. În anul 1987 tocmai absolvisem şcoala militară, iar personalul din echipa de luptă a hotărât să-i propună comandantului să particip şi eu la misiune. Aşadar, iată-mă contribuind la îmbarcarea tehnicii şi la instalarea acesteia în poziţiile de luptă din poligon. Mă străduiam să nu-i dezamăgesc pe cei care au avut încrederea să-mi dea această responsabilitate. Misiunile rachetiştilor aveau o durată de aproximativ două luni, se desfăşurau în lunile toride de vară, iar tragerile în sine se petreceau de multe ori într-un poligon din fosta U.R.S.S.  Am fost impresionat atunci de mărimea acelei unităţi militare. În zilele de sfârşit de săptămână încercam să explorez, în măsura în care îmi era permis, lungimea ţărmului, privind enorma întindere de apă: Marea Neagră. Tot peisajul mi se părea sălbatic, altfel de cum ştiam eu că este. Ţărmul mării îmi inspira multă admiraţie pentru adevărata frumuseţe a ţării mele. Iar poligonul, plin de militari sosiţi din toate colţurile ţării să execute trageri cu diferite tipuri de armament, era de o imensitate copleşitoare.  Sălbăticia naturii, întinderea mării şi diversitatea acţiunilor de acolo creau o lume în sine, care prin legile ei particulare unea oameni, lega prietenii durabile, însă, mai presus de orice, forma caractere! Iar misunea în sine, desfăşurarea tehnicii şi ocuparea amplasamentului de tragere, lucrările de întreţinere şi aducere în parametri a sistemelor complexului conform exigenţelor misiunii încredinţate, nenumăratele ore de antrenament, de descoperire, însoţire şi ,,combatere” a unor avioane imitate sau ale aviaţiei proprii care zburau în condiţii cât mai apropiate unui atac real, formau liantul necesar noţiunii de ,,echipă de luptă”. Au trecut mulţi ani de la prima mea tragere. Nu mai ţin socoteala tuturor misiunilor la care am participat. M-am pregătit an de an alături de colegii mei pentru aplicaţiile din Capu Midia. Poligonul a devenit între timp mai modern, este dotat cu aparatură de urmărire a tragerilor de ultimă generaţie, cu simulatoare pentru antrenarea artileriştilor şi rachetiştilor, deţine facilităţi de cazare şi acces îmbunătăţite, însă ceva a rămas neschimbat. Şi anume frumuseţea fâşiei de ţărm românesc pe care-şi defineşte statornicia.

Capu Midia –

w w w . r o a f . r o

| 63

ANIVERSARE

L A 4 0 DE A N I
Locotenent Laura COZLOV
Cu ocazia aniversării, în data de 1 august 2013, a 40 de ani de la înfiinţare, Brigada 1 Rachete Sol-Aer „General Nicolae Dăscălescu” a primit, în cadrul ceremoniei organizate vineri, 2 august a.c., Emblema de Onoare a Statului Major General. Aceasta a fost înmânată de către locţiitorul şefului Statului Major General, generalul-locotenent dr. Dan GHICA-RADU, comandantului brigăzii, generalul de brigadă Dan CAVALERU. Pe lângă militarii care au făcut sau fac parte din subordinea brigăzii, printre care şi foşti comandanţi ai unităţii, la festivitate au fost invitate oficialităţi din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene şi Statului Major General. Toată suflarea brigăzii şi cazarma s-au primenit de sărbătoare, s-au pomenit eroii artilerişti şi rachetişti antiaerieni de-a lungul timpului, s-au depus coroane de flori şi s-au rememorat clipe import a n t e d i n i s to r i a a p ă r ă r i i antiaeriene. Vremea ce a trecut a reînvăluit cu farmecul ei auditoriul, prin discursul generalului de brigadă (r) Dumitru MATEI , unul dintre foştii comandanţi ai brigăzii: „ Mă simt onorat că mă aflu astăzi alături de dumneavoastră la aniversarea a 4 decenii de când brigada duce mai departe misiunea de apărare antiaeriană a capitalei României, oraşul Bucureşti, misiune începută de artileriştii antiaerieni încă din anii ‘20 ai secolului trecut şi continuată de rachetiştii antiaerieni începând cu anii ‘60. Privind expoziţia fotografică a vremurilor trecute, nu putem să nu remarcăm momentul înmânării Drapelului de Luptă comandantului Brigăzii 1 Rachete Antiaeriene, exerciţiile tactice, aplicaţiile soldate cu trageri de instrucţie în poligonul din ţară și în străinătate, la care s-au obţinut rezultate bune și foarte bune. Atât noi, cât și dumneavoastră, cei care astăzi serviţi sub Drapelul de Luptă al Brigăzii, avem misiunea de a continua tradiţiile firești. Vă urez sănătate și îndeplinirea tuturor dorinţelor și aspiraţiilor dumneavoastră, a celor profesionale și particulare, alături de cei dragi. La mulţi ani Brigada 1 Rachete Antiaeriene! ” Tradiţia și spiritul de rachetist este dusă mai departe de către toţi militarii care fac parte din compunerea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer: „ Din perspectiva specificului armei, misiunii și al obiectivului de apărat antiaerian, am putea afirma, fără să greșim, că suntem continuatorii și purtătorii tradiţiilor unităţilor de rachete și artilerie antiaeriană din care provenim, putându-ne considera chiar ai primei unităţi de artilerie antiaeriană din apărarea Bucureștiului de la începutul secolului trecut. Suntem de aproape 100 de ani prezenţi la porţile albastre ale Bucureștiului. În numele comenzii brigăzii, vă rog să-mi permiteţi să mulţumesc întregului personal pentru modul profesioniost în care a înţeles să-și îndeplinească activităţile și misiunile și să vă doresc tuturor celor care sunteţi prezenţi, precum și celor aflaţi în aceste momente în Serviciul de Luptă „Poliţie Aeriană”, multă sănătate, bucurii, satisfacţii, împlinirea tuturor dorinţelor și, de asemenea, să putem raporta permanent că suntem primii în luptă! ”, a rostit cuvântul său generalul de brigadă Dan Cavaleru. Șeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-locotenent dr. CÂRNU Fănică , a transmis, prin intermediul locţiitorului său, generalul-maior Niculae TABARCIA, mesajul său adresat personalului singurei brigăzi de rachete sol-aer care contribuie la îndeplinirea misiunii Forţelor Aeriene Române: „ Cea de-a 40-a aniversare a Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer ,,General Nicolae Dăscălescu “, înfiinţată prin Ordin al ministrului apărării naţionale

planificare și organizare, profesionalism în execuţie, sacrificii, ceea ce face ca rezultatele obţinute să fie cu atât mai valoroase. Apreciez modul în care brigada execută Serviciul de Luptă ,,Poliţie Aeriană” în cadrul Forţelor Aeriene. Acest tip de activitate este absolut necesară pentru asigurarea unui climat de securitate la graniţa de sud-est a României și a NATO, reprezentând totodată și o continuare a unei tradiţii de armă. Sunt cunoscute și apreciate, de asemenea, rezultatele excelente obţinute în cadrul exerciţiilor pe care le-a organizat și la care aţi participat de-a lungul timpului în poligoanele din ţară și din străinătate. La finele anului 2012, continuu acestei tradiţii, Batalionul 7 HAWK al brigăzii a executat primele trageri de luptă reale cu acest tip de rachete sol-aer, evenimentul fiind o premieră pentru Armata României ”. Șirul gândurilor legate de aniversarea Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer a fost încheiat de către generalulmaior Niculae Tabarcia, unul dintre

Mesajul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene este transmis de către generalul-maior Niculae TABARCIA, locţiitorul şefului SMFA

nr: M-35 din 13 iulie 1973, ne oferă plăcutul prilej de a adresa felicitări întregului personal al marii unităţi sărbătorite, împreună cu urarea de a dobândi noi succese în îndeplinirea misiunii de apărare a spaţiului aerian naţional și al NATO. Activităţile pe care le desfășurăm astăzi au drept scop acordarea recunoștinţei celor care de-a lungul timpului au scris istoria Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer ,,General Nicolae Dăscălescu”, unii dintre aceștia fiind prezenţi ca invitaţi, persoane care și-au dedicat o bună parte a vieţii lor pentru ridicarea prestigiului acestei mari unităţi. Astfel de momente deosebite au menirea de a purta către viitor ceea ce este valoros și trainic. Eforturile și împlinirile înaintașilor sunt continuate meritoriu de dumneavoastră cei de astăzi, care v-aţi dedicat total meseriei armelor. Știu că nu vă este ușor și că tot ceea ce înfăptuiţi presupune investiţii de gândire, de grijă în

cei care au avut ocazia să participe o lungă perioadă de timp la evoluţia acestei structuri de elită a Forţelor Aeriene: „ Am un dublu sentiment de satisfacţie pentru că am făcut parte din brigadă timp de 19 ani. Am intrat în brigadă în anul 1986 ca șef de stat major de batalion și am plecat din aceasta în 2005, în calitate de comandant de brigadă, trecând prin toate funcţiile care erau posibile la vremea respectivă, dar în special, timp de 11 ani, prin funcţia de șef de stat major. Este o mare unitate, extrem de importantă pentru structura de forţe a Armatei României și nu numai, ci și a Forţelor Aeriene, pentru că în acest moment este singura mare unitate de rachete care poate duce acţiuni de luptă indiferent de condiţiile meteo, indiferent de starea de zi sau de noapte. Are un personal care este suficient de bine pregătit să poată spera să obţină și succese în ducerea acţiunilor de luptă. Îi doresc încă o dată La mulţi Ani! Și viaţă lungă! ”

64 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ANIVERSARE
BATALIONUL 2 RAChETE SOL-AER

a mp r e n tă p e s t e t imp. . .
Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA Adrian SULTĂNOIU
Ţin minte și acum primele impresii despre Batalionul 2 Rachete Sol-Aer, de când, în toamna anului 1987, prezentându-mă aici în urma absolvirii Școlii de Maiștri Militari și Subofiţeri de Rachete și Artilerie Antiaeriană (cum se numea pe atunci) de la Brașov, i-am călcat, ,, pragul’’. Încă de pe băncile școlii, în orele de practică la tehnică, ni se spunea că acolo, în teritoriu, vom găsi specialiști în adevăratul sens al cuvântului, oameni care ,,citesc” dintr-o privire schemele electronice de mărimea unui cearșaf și care, în unităţile ce execută serviciu de luptă operativ, nu părăsesc postul de luptă până când tehnica nu funcţionează ireproșabil. Așadar, nu am fost deloc surprins când am devenit parte a unui colectiv format din oameni de elită în ceea ce privește exploatarea și întreţinerea la cote foarte înalte a tehnicii de rachete, care deja își formaseră un argou propriu al termenilor tehnici cu care-și explicau unii altora anumite deranjamente apărute în timpul serviciului. Batalionul, situat la aproximativ 50 de kilometri de București, pe malul Neajlovului, este înconjurat de păduri de tei care, în primăverile când înfloresc, umplu cu parfumul lor toată unitatea. Privit din afară, când am sosit prima dată aducea mai mult cu o oază de liniște, deși era o unitate plină de viaţă, activităţile zilnice derulându-se sub necesitatea apărării spaţiului aerian al Capitalei. Deplasarea până la locul de muncă se făcea cu oarecare dificultate, în trenul personal plin cu navetiști, apoi cu un autobuz al unităţii care completa cei 15 km de drum, rămași de la gară până în batalion. Optimismul colegilor nu putea fi alterat nici când în zilele geroase de iarnă eram nevoiţi să așteptăm cu orele ca trenul să se pună în mișcare, sau când, din cauza înzăpezirii căilor de acces, parcurgeam ultima parte a drumului pe jos. Important era să ne îndeplinim misiunea, să putem raporta ,,gata de luptă” în orice moment, indiferent dacă era ziua sau noaptea. Timpul și-a pus amprenta peste această unitate militară, așa cum și-a pus-o peste întreaga armată română. După evenimentele din 1989, în urma procesului de modernizare a armatei, unele din unităţile cu același profil și chiar o parte din cele care aparţineau Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer au fost restructurate. Au venit colegi noi, o parte dintre ei proveniţi din cadrul acelor unităţi, alţii, tineri ca și mine, ajunși în urma absolvirii instituţiilor de profil. Pe de altă parte, au plecat colegi cu multă experienţă atunci când, în urma aplicării ordonanţei privind trecerea în rezervă, au decis să nu mai facă parte din sistem. Însă batalionul în sine s-a modernizat constant. A fost construită o clădire nouă, utilată cu aparatură de ultimă generaţie, destinată pregătirii și servirii hranei personalului. Sistemul de încălzire al corpurilor din zona administrativă a fost refăcut în totalitate. A fost, de asemenea, înălţat un turn de peste 100 de metri, pentru îmbunătăţirea și diversificarea mijloacelor de comunicaţii, iar prin iniţiativa comandantului și cu sprijinul Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer au fost refăcute integral drumurile de acces către unitate și din interiorul acesteia. Au fost modernizate amplasamentele din cadrul incintei tehnice, punctul de comandă a fost dotat cu aparatură de recunoaştere şi comunicaţii conform standardelor NATO. „Viaţa merge înainte”- spune o veche axiomă, iar acest lucru s-a reflectat mereu şi în evoluţia batalionului de pe malul Neajlovului. Comandanţii acestuia au încercat, gestionând cu pricepere puţinele resurse, să contribuie la înfrumuseţarea cazărmii, la crearea de condiţii cât mai propice desfăşurării activităţilor de zi cu zi. Amintesc aici pe locotenent-colonelul Ion MANEA, aflat la comanda batalionului între anii 1998-2001 şi pe locotenent-colonelul Toader CHIRILĂ care a comandat batalionul în perioada 20032008, oameni deosebiţi, cu o mare apropiere faţă de subordonaţi. Din anul 2008 şi până în prezent, Batalionul 2 RSA este comandat de colonelul Iulian NICULAIE .

Viaţa merge înainte

Colonelul Iulian NICULAIE, comandantul unităţii ,, Am fost numit comandant al batalionului în anul 2008, fostul comandant, locotententcolonelul Toader Chirilă, fiind promovat într-o structură superioară. Am luat în primire o unitate
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 65

INSTRUCŢIE
care, prin specificul ei şi zona în care se află dislocată, nu este o structură în care condiţiile să fie uşoare. Acestea se fac uşoare numai prin munca oamenilor şi prin aportul fiecăruia pentru a asigura funcţionalitatea cazărmii. Referitor la aspectele care îmi influenţează activitatea zilnică, trebuie spus că personalul în proporţie de peste 80% nu este din Capitală, ci din alte localităţi dispuse la distanţe destul de mari: Craiova, Piteşti, Alexandria, Arad. Este un efort mare pentru aceştia. Unii vin, alţii pleacă, parte dintre cei mai vrâstnici ne-am dovedit a fi mai statornici şi poate că micile greutăţi date de dispunera unităţii ne-au determinat să fim mai uniţi. Natura unităţii îi determină să devină buni practicieni, buni gospodari. Şi ca să exemplific spun că avem apă curentă, duşuri cu apă caldă, lucruri realizate de noi care pun în evidenţă spiritul gospodăresc al colaboratorilor mei. Ceea ce realizează un disconfort oamenilor este mijlocul de transport care este foarte vechi. Ne străduim să-l menţinem funcţional, însă inexistenţa pieselor de schimb, cred că, în curând, ne va pune în situaţia să scoatem autoduba din uz. Batalionul nostru a fost şi este o structură care a generat şi a lansat cadre valoroase, de la militari angajaţi până la ofiţeri. Ultimul exemplu care a pus în evidenţă nivelul nostru de pregătire este maiorul Lucian MARGALIN, care în prezent a fost admis la Universitatea Naţională de Apărare. În prezent, batalionul are o încadrare deficitară - aproximativ 60%. Însă rolul nostru este de a menţine echilibrul în funcţionarea acestui subsistem, astfel încât să-şi poată îndeplini menirea pentru care este destinat, mai exact apărarea antiaeriană a Capitalei. Valoarea structurii şi a omului aflat la conducerea acesteia, este dată, până la urmă, de valoarea oamenilor care mi se subordonează”. În primăvara anului 2010, la iniţiativa preotului militar al Brigăzii 1 RSA, Mihai IFTIMIE , personalul batalioanelor a fost acordului nostru, se punea problema amplasării acesteia. Comandantul a reuşit, prin modul în care a stat de vorbă cu oamenii, să ia cea mai bună decizie. Nu s-a căutat un loc în unitate în care să fie expusă cu ostentaţie. S-a amplasat la o răscruce de drumuri, aşa cum îi stă bine oricărei troiţe. Surprind şi acum colegi care atunci când trec pe lângă ea, la sosirea sau la plecarea din unitate, îşi fac semnul crucii, respectând acest simbol al credinţei sculptat în stejar. Activităţile desfăşurate în poligon au fost complexe, lucrările de amenajare a amplasamentelor şi de dispunere a tehnicii au fost conduse de către cadrele care au participat la multe misiuni aici. Înainte de trageri am stat de vorbă cu caporalul Mirel MISTODE, care a participat la a şaptea aplicaţie de acest fel: ,, Este ştiut faptul că aici, prin calificativul pe care-l vom obţine, vom demonstra priceperea şi profesionalismul nostru. Pentru mine nu este foarte relevant faptul că deţin experienţa multor aplicaţii, ci esenţial este ca toţi colegii mei să fie

Încărcarea rachetei sol-aer, înainte de tragerile de luptă

„Ţintă nimicită!”
Pregătirea obişnuită, sutele de ore în care se execută lucrări de întreţinere a tehnicii sau exerciţiile tactice în care sunt exersate diverse posibilităţi de combatere a ţintelor aeriene, au fost încununate, în cadrul fiecărei aplicaţii pe care batalionul a executat-o în Tabăra de Instrucţie şi Poligonul de Trageri Sol-Aer de la Capu Midia, cu calificative foarte bune.

foarte bine pregătiţi. Toţi sunt la fel de importanţi! Fiecare dintre noi reprezintă o rotiţă în angrenajul care trebuie să funcţioneze perfect. Încerc să-i ajut să conştientizeze acest lucru pe deplin. Elanul celor tineri este de bun augur, însă graba mai trebuie temperată uneori, pentru că poate genera greşeli. Eu sunt adeptul lucrului bine făcut!” Maistrul militar clasa a II-a Silviu BURCEA, s-a oprit puţin din montatul cablurilor electrice dintre cabine şi ne-a spus : ,,Suntem presaţi de timp! De fapt totul se

Demontarea complexului de rachete sol-aer VOLHOV În acest an, batalionul a participat la aplicaţia „ISTRIA 2013”, desfăşurată aici, personalul având misiunea să execute trageri cu un complex luat în primire de curând, complex mai nou, care urmează să-l înlocuiască pe cel din dotarea actuală. Misiunea a devenit astfel mai dificilă, lucrările de mentenanţă executându-se uneori până la ore foarte târzii. desfăşoară oarecum contracronometru. Vrem să montăm cât mai repede tehnica în amplasament, să putem face o verificare a aparaturii astfel încât să alocăm cât mai multe ore antrenării echipei de luptă. Complexul fiind altul decât cel cu care executam misiunea până acum, nu vrem să avem surprize în sensul vreunui deranjament neremediat în timp util ”.

Troiţa din incinta unităţii întrebat dacă doreşte să contribuie cu fonduri băneşti pentru a se comanda câte o troiţă pentru fiecare batalion în parte. În urma

66 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INSTRUCŢIE
Pregătirea pentru exploatare a complexului de la Haţeg fost repartizat aici, că lucrez la tehnică. Am colegi care au prins posturi la birouri, ceea ce eu nu-mi doream. Aici era singura funcţie, la cabina Indicare-Dirijare (ID), tocmai ceea ce vroiam din şcoală. Când am ajuns aici, majoritatea colegilor mei erau plecaţi în aplicaţia de la Capu Midia. În perioada de o lună şi jumătate de când am venit, am urmat, la Brigada 1 RSA, un curs de

Botezul focului pe care urma să-l primească noul of iţer cu dirijarea, sublocotenentul Adrian SOFIAN, numit în această funcţie de mai puţin de un an, i-a creat acestuia, pe lângă emoţiile fireşti, o atitudine de implicare în detaliu asupra a tot ce înseamnă buna funcţionare a tehnicii. Urma să lanseze prima rachetă din carieră. Întrebat fiind, după executarea misiunii, despre aceste emoţii vădit citite în atitudinea lui, mi-a răspuns:

împodobite de frunzele toamnei târzii, m-am reîntâlnit cu vechii colegi, oameni alături de care am trăit multe dintre ,,evenimentele” celor peste două decenii și jumătate pe care le-am petrecut aici. I-am găsit angrenaţi în activitatea de montare a tehnicii ce și-a dat examenul în poligon, executând ultimele lucrări de întreţinere înainte ca aceasta să o înlocuiască pe cea existentă. Timpul..., din nou această lipsă acută a timpului, creează starea de febrilitate specifică dorinţei de a rezolva totul cât mai repede și mai bine. Observ oameni noi, însă fiind echipaţi în ţinută de lucru nu știu ce grad poartă. Mi se aduce la cunoştinţă că au fost repartizate în batalion cadre din promoţia acestui an: ,,Uite! Acolo, cel care întinde cabluri, este un maistru din promoţie”. Mă îndrept către el şi se prezintă: ,, Sunt maistru militar clasa a V-a Răzvan Claudiu ȘTEFANIU. Am absolvit Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene ,,Traian Vuia”. Mă bucur că am

Maistrul militar clasa a V-a Răzvan Claudiu ŞTEFANIU perfecţionare pentru operatorii cabinei ID, iar după finalizarea acestuia mi-am găsit colegii întorşi din aplicaţie. Ştiu că am multe de învăţat! Ajutat de maiştri cu experienţă am început deja să-mi conspectez în caietele de pregătire multe dintre lucrurile care mă ajută să-mi însuşesc mai bine cunoştinţele despre tehnică”. Părăsesc Batalionul 2 Rachete Sol-Aer însoţit de către comandantul acestuia. Batalionul nu stă pe loc. Este mereu într-o continuă transformare. Oameni, lucruri, fapte... Anii pe care i-am petrecut aici şi-au pus amprenta şi asupra mea, asupra definirii mele ca militar, ca om!

Efort susţinut pentru montarea antenelor cabinei emisie-recepţie ,, Eram convins că tragerea se va desfăşura în cele mai bune condiţii, pentru că am în jurul meu colegi cu experienţă, oameni care mă susţin şi care au pregătit tehnica în cel mai mic detaliu. Eu am apăsat butonul lansare! În consecinţă, emoţiile au existat, în ceea ce mă priveşte, în descoperirea ţintei într-un timp cât mai scurt, în însoţirea ei pentru a putea raporta: ŢINTĂ NIMICITĂ!”

Toamna se numără bobocii!

Revenit în Batalionul 2 RSA, acum, la început de octombrie, pășind pe aleile

Batalionul 2 Rachete Sol-Aer din compunerea de luptă a Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer a fost înfiinţat la data de 1 august 1961. Data coincide practic cu înfiinţarea Regimentului 50 Artilerie Antiaeriană Mixt, conform Directivei Ministerului Forţelor Armate nr. C.L. 0020 din 14 aprilie 1961. Anterior înfiinţării Regimentului 50 Artilerie Antiaeriană Mixt exista Regimentul 18 Artilerie Antiaeriană, care la data de 19 iunie 1959 funcţiona, a cărui titulatură denotă faptul că avea în dotare numai tehnică de artilerie antiaeriană. Începând cu 21 septembrie 1961, Regimentul 50 Artilerie Antiaeriană Mixt își schimbă denumirea și indicativul în Regimentul 18 Artilerie Antiaeriană Mixt. Primul comandant al acestei structuri a fost căpitanul Ilie Tudorică BADEA, numit pe 19 noiembrie 1961. Acesta a fost apoi eliberat din funcţie pentru a fi trimis ca ofiţer-elev la Academia Militară. Conform relatărilor acestuia, unitatea făcea parte din compunerea de luptă a Regimentului 50 Artilerie Antiaeriană Mixt, identificându-se cu Divizionul 3 Foc Bucșani, dar, din motive de păstrare a secretului militar și, respectiv, a specificului în documente, a figurat ca fiind Depozitul 116 Materiale de Construcţii Drumuri și Poduri. La data de 1 august 1973, conform Ordinului Ministerului Apărării Naţionale nr. M. 35 din 28 iulie 1973, se desfiinţează Regimentele 18 și 19 Artilerie Antiaeriană Mixte și ia fiinţă Brigada 1 Rachete Antiaeriene (Bg.1 R.A.A.). Cu această ocazie denumirea de divizion de foc se schimbă în divizion rachete antiaeriene (Dn. R.A.A.), conform titulaturii Brigăzii 1 Rachete Antiaeriene, unitatea căpătând astfel titulatura de Divizionul 2 Rachete Antiaeriene. Ulterior, urmare a politicilor și doctrinelor apărute, unitatea își păstrează indicativul numeric pe care îl are și în prezent și numărul de ordine 2, modificări fiind aduse doar la denumirea tipului de armă după cum urmează: Divizionul 2 Rachete Antiaeriene/Brigada 1 Rachete Antiaeriene se redenumește în Divizionul 2 Rachete Sol-Aer/Brigada 1 Rachete Sol-Aer, conform Ordinului Statului Major General nr. 41/2001, iar apoi, Divizionul 2 Rachete Sol-Aer/Brigada 1 Rachete Sol-Aer devine Batalionul 2 Rachete Sol-Aer/Brigada 1 Rachete Sol-Aer, conform Ordinului Statului Major General nr G2/S2971 din 16 februarie 2007, titulatură pe care o poartă și în prezent.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 67

ISTORIE CONTEMPORANĂ

1 DECE M BRIE
Ş I FL O T ILA 9 5 AERIANĂ
Alexandru Ioan PRICOP (Fundaţia Erou căpitan-aviator Alexandru Șerbănescu, filiala Bacău) Ziua de 1 Decembrie are pentru Flotila 95 Aeriană Bacău o triplă semnificaţie: valoarea istorică de importanţă naţională, 45 de ani de la reînfiinţarea Centrului de Instrucţie al Aviaţiei și momentul în care unitatea militară de aviaţie a primit numele onorific „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu”.

executarea unei acţiuni de recunoaştere pe aliniamentul Piatra Neamţ pentru a se depista eventuala prezenţă a inamicului în zonă. Au fost momente de maximă mobilizare. O explozie de patriotism naţional de care nu mai dăduse dovadă de multă vreme poporul român. Invazia Cehoslovaciei ne-a readus cu picioarele pe pământ. Dacă, imediat după război, tot aliniamentul de apărare din Moldova a fost desfiinţat, acum a fost nevoie să se reînfiinţeze, la nivel naţional, diviziile de luptă distruse. Aşa au luat fiinţă regimen-

Scurt istoric
La 1 Decembrie 1968, în baza Ordinului Marelui Stat Major nr. CL 001442 din 16.11.1968, pe aerodromul Bacău a renăscut Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, cu indicativul 01975, subordonat Comanda­ ment u lu i Apă r ă r i i A nt iaer iene a Teritoriului, după mai bine de un deceniu şi jumătate, în care Bacăul nu a mai avut aerodrom militar. Începând cu anul 1969, Centrul de Instrucţie a participat nemijlocit la trecerea tinerilor piloţi pe avionul supersonic MiG-21 şi la perfecţionarea pregătirii cadrelor Aviaţiei Militare pentru diferite funcţii şi specialităţi necesare acesteia, concomitent cu îndeplinirea misiunilor specifice unei unităţi de aviaţie.

În preajma şi după declanşarea invaziei Cehoslovaciei, exista temerea că în apro pierea frontierelor ţării noastre cu unele

Mărturii despre importanţa strategică a Bacăului

ţări socialiste, aveau loc puternice concentrări de trupe străine. Printre primele măsuri luate în teritoriu: la Bacău a fost înfiinţat singurul aerodrom militar din Moldova. În dimineaţa zile de 21 august 1968, comandantul Aviaţiei Române a luat legătura cu colonelul Ioan Puia, comandantul Centrului de Instrucţie al piloţilor din Bacău, căruia i-a înmânat comanda aerodromului, devenit atunci singurul aerodrom militar din toată zona Moldovei. ,,În noaptea de 21 spre 22 august 1968, o formaţie de 20 de avioane MiG-15 au fost deplasate la Bacău şi dirijate în linie spre aeroportul militar, deoarece la graniţa de la Prut apăruseră deja trupe ruseşti’’ povesteşte colonelul Ioan Puia. MiG-urile au venit cu piloţi cu tot de la Buzău. A fost chemat, de urgenţă la aeroport şi colonelul Aurel Ca ntoner u, coma nda nt u l Regimentului de Tancuri, iar de la Regimentul de Artilerie Antiaeriană de la Râmnicu Sărat au fost trimise, tot în acea noapte, 20 de tunuri antiaeriene. Toată comanda grupului de apărare constituit la aeroportul militar, în care era inclusă şi o unitate de securitate, a trecut în subordinea colonelului Ioan Puia. Conform celor relatate de colonelul Aurel Plotogea „prima comandă primită de la Bucureşti a fost

Locotenentul Marin Jeloaica, alături de un tehnic, pe aerodromul Bacău în anul 1979, la trecerea pe avionul MiG-21 tele de luptă de la Dorohoi, Rădăuţi, Botoşani, Suceava, Iaşi, Vaslui, şi unitatea de vânători de munte de la Vatra Dornei. Momentul Cehoslovacia, a readus în atenţia armatei române pericolul care poate veni de la răsărit ”. În perioada august-decembrie, cadrele militare veneau d in mai mu lte unităţ i. C olonelu l Alexandrescu Ioan, venit de pe Aerodromul Mihail Kogălniceanu, îşi aminteşte cu melancolie de primele momente petrecute pe Aerodromul Bacău: „ Eu, câţiva piloţi

Bacău, iunie 1997; la buzunarul din sud, era zbor cu prima escadrilă de LanceR (Escadrila 1/Grupul 95 Av.V.Bc)

68 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

ISTORIE CONTEMPORANĂ
şi colegi de la grupul tehnic am primit ordinul pe 28 noiembrie. Eram bucuros pentru că reveneam acasă în frumosul Bacău, acolo unde mi-am petrecut copiUnul dintre aceşti elevi a fost şi tânărul locotenent Lupea Ştefan, care în anul 1975 făcea trecerea pe supersonic: „ ŞI AM ZBURAT AVIONUL MiG-21 RFMM, 15 ore supersonic a unui număr de piloţi echivalent cu efectivele a peste 10 regimente de aviaţie şi a asigurat perfecţionarea pregătirii de specialitate a peste 5500 de ofiţeri din Aviaţia Militară.

Evoluţie

Dezvelirea monumentului dedicat memoriei căpitanului-aviator Alexandru Şerbănescu la data de 1 decembrie 2006 lăria. Am luat echipamente din toată ţara, staţii radio venite de pe Craiova, Deveselu, maşini de la Kogălniceanu… Când am ajuns acolo nu era construit nimic, erau doar căminul Securităţii şi o mică pistă pentru cursele TAROM, am început totul de la zero…”. În următorul an, 1969, aveau să ajungă la Bacău, de pe mai multe aero dromuri, cele mai moderne avioane ale armatei române, MiG-urile 21. În anul 1970, noul comandant la Bacău era colonelul Moraru Gheorghe. Acesta a venit de pe aerodromul de la Ianca unde zburase MiG-ul 15, iar la Bacău făcea şi trecerea pe MiG-21. Locţiitoul comandantului unităţii devenise colonelul Puia Ioan, funcţie care avea să o ocupe până la ieşirea la pensie, la vârsta de 52 de ani, în anul 1975. în dublă comandă şi 10 ore şi 30 de minute ÎN SIMPLĂ COMANDĂ! Am zburat la 20.000 m şi la viteză de 1,95 Mach! Am cunoscut oameni deosebiţi (instructori şi

Dotare-organizare

În anul 1971, Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de la Bacău avea în dotare trei escadrile: două escadrile dotate cu avioane supersonice şi una de avioane reactive subsonice. Escadrila 1, comandată de colonelul Cristescu Vladimir, era formată din MiG-uri 21 RFMM, avioane venite de pe Aerodromul Mihail Kogălniceanu. Escadrila a II-a, avându-l pe colonelul Cociş Alexandru în frunte, era formată din avioane MiG-21 RFM, iar Escadrila 3, comandant – colonelul Croitoru Dumitru, avea avioane de tip MiG-15. Elevii care urmau să zboare supersonicul, ajungeau mai întâi la Bacău unde îşi completau orele de zbor pe MiG-ul 15, după care făceau trecerea pe MiG-21.

Elevi în anii '70 făcând trecerea pe MiG-21 la Bacău colegi de zbor) la Bacău! Am avut o iubită pentru care aş fi sărit şi-n foc! Am trăit o «vară fierbinte» cu zbor şi dragoste în 1975 la Bacău, cea mai frumoasă vară din viaţa mea! ”. În perioada 1969-1995, unitatea de la Bacău a asigurat trecerea pe avionul

La 25 august 1995, conform Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MP-588 din 21.07.1995 a luat naştere Baza 95 Aer ia nă de Av iaţ ie Vâ nătoa re şi Bombardament cu indicativul 02015, destinată să asigure pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă ale Grupului 95 Aviaţie Vânătoare cu indicativul 01975. Prin Decretul Prezidenţial nr. 163/ 27.05.2006 unitaţii militare i-a fost acordat Drapelul de Luptă. La 1 mai 2001, în cadrul unui amplu proces de restructurare a Armatei României, potrivit Ordinului ministrului apărăr ii naţionale nr. MS -30 din 20.03.2001, Ordinele Şefului Statului Major General nr. S/SMG-6 din 06.02.2001 şi nr. S/SMG-14 din 22.03.2001 privind structura organizatorică a categoriilor de forţe ale armatei, Baza 95 Aeriană de Av iaţ ie Vâ n ătoa re şi Vâ n ătoa re Bombardament se transformă în Centrul 95 Trecere pe Avioane Supersonice, iar Grupul 95 Aviaţie Vânătoare se transformă într-o escadrilă de aviaţie vânătoare-bombardament şi o escadrilă de vânătoare în organica Centrului 95 Trecere pe Avioane Supersonice. La data de 1 iulie 2004 are loc transformarea Centrului 95 Trecere pe Avioane Supersonice în Baza 95 Aeriană pot r iv it „ Planului cadr u pr ivind continuarea procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României în anul 2004” aprobat prin Hotărârea C.S.A.T. nr. S/11 din 21.01.2004 şi Dispoziţiei Statului Major General nr. B5/S/1062 din 12.05.2004 . Începând cu data de 1 decembrie 2006, conform aprobării ministrului apărării naţionale în rezoluţie pe raportul şefului Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul şi Informare Publică, nr. DR-3307 din 01.11.2006, Bazei 95 Aeriană i se conferă denumirea onorifică „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”. Actele de eroism ale aviatorilor care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial şi ale veteranilor unităţii, rezultatele meritorii obţinute de întregul personal al unităţii în cadrul diferitelor exerciţii şi aplicaţii naţionale şi internaţionale, îndeplinirea cu succes a misiunilor, precum şi activitatea consecventă de pregătire şi instruire desfăşurată cu rezultate foarte bune, confirmă pe deplin credinţa în spiritul acestui simbol de nepreţuit, Drapelul de Luptă al Bazei 95 Aeriene „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”. La 1 iulie 2010, ca urmare a procesului de transformare a Armatei României, Baza Aeriană 95 a devenit Flotila 95 Aeriană „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”, iar Drapelul de Luptă al unităţii a fost decorat cu „Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de cavaler”.
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 69

TEHNOLOGIE AERONAUTICĂ

s i s t e m e l E d e av i o a n e f ă r ă p i l ot
î n Ro m â n i a , î n co n d i ţ i i l e a p a r t e n e n ţ e i l a UE ş i NA T O
Consideraţii generale
Un număr însemnat de state europene folosesc avioane fără pilot, mai ales începând cu cea de-a doua jumătate a deceniului opt al secolului XX. Acestea, pentru început, au importat astfel de mijloace, de la principalii producători – SUA şi Israel. În ultima perioadă, se remarcă o creştere a interesului statelor europene pentru dezvoltarea de industrii

General (r) dr. Ion MAGDALENA
şi anduranţă mari, precum şi a celor de luptă, în acest sens remarcându-se colaborarea franco-israeliană pentru realizarea avionului fără pilot HARFANG, cea pentru dezvoltarea sistemului nEUROn, dintre firme din Franţa,

Sistemele de avioane fără pilot au devenit, în ultima perioadă, o prezenţă tot mai importantă în activităţile militare şi civile, ştiinţifice şi economice, desfăşurate de diferite state ale lumii. În prezent, există aproape 80 de state care deţin şi folosesc diferite tipuri de astfel de mijloace. Pentru comparaţie, dacă în anul 2004, numărul acestora era de 41 de state, în anul 2012, numărul lor a ajuns la 76, iar tendinţa este de creştere continuă, ca urmare a utilităţii dovedite a acestor sisteme. Avioanele fără pilot sunt aeronave fără echipaj uman la bord, ce pot fi comandate la distanţă sau pot efectua zboruri în regim autonom, având la bord senzori dedicaţi pentru diferite aplicaţii militare sau civile. Acestea pot evolua pe distanţe scurte, sau pot îndeplini misiuni la distanţe şi la înălţimi mari. Avioanele fără pilot au fost întrebuinţate în domeniul militar începând cu anul 1960, acestea acţionând îndeosebi pentru supraveghere şi recunoaştere. Ulterior, spre sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, preocupările pentru cercetarea-dezvoltarea acestor tipuri de mijloace au dus la apariţia unei adevărate industrii, în cadrul căreia au fost adoptate tehnologii noi, care au permis o diversificare mare a produselor în domeniu şi o creştere permanentă a performanţelor lor. Au apărut, astfel, avioanele fără pilot specializate în culegerea de informaţii

Harfang proprii în acest domeniu, axate pe producerea de drone de dimensiuni mici şi mijlocii, sisteme de comandă-control, componente şi diferiţi senzori. Realizările în acest domeniu se bazează, în cea mai mare măsură, pe rezultatele cercetărilor efectuate cu posibilităţile proprii fiecărui stat. Suedia, Grecia, Elveţia, Spania şi Italia. La acestea se adaugă acţiunile desfăşurate, în Marea Britanie, de către compania BAE Sistems, în vederea realizării dronei TARANIS.

EuroHawk relevante, la nivel tactic, operativ şi strategic, pentru descoperirea şi marcarea ţintelor şi, mai nou, pentru lovirea diferitelor obiective. De asemenea, există programe dezvoltate în baza colaborării între marii producători din domeniu, cu precădere pentru producerea avioanelor fără pilot de altitudine, înălţime

În prezent, în Europa, din cele 35 de state, 18 deţin avioane fără pilot de diferite tipuri, dintre care cele mai multe sunt folosite în domeniul militar. Acestea sunt utilizate cu precădere la nivel tactic, ca urmare a faptului că au masa maximă la decolare mai mică de 150 kg, fiind clasificate ca drone de tip uşor. Există doar două ţări – Marea Britanie şi Italia – care au în înzestrarea forţelor armate drone cu destinaţie operativă sau strategică, de tip PREDATOR şi REAPER, produse în SUA. La iniţiativa NATO, începând cu anul 2017, pe baza semnării unei înţelegeri, 13 state membre ale Alianţei Nord-Atlantice vor achiziţiona un număr de cinci avioane fără pilot de tip GLOBAL HAWK, în vederea realizării Sistemului Aliat de Supraveghere la Sol (AGS), ce urmează să fie folosit de toate cele 28 de state membre ale NATO.

Situaţia actuală în Europa a sistemelor de avioane militare fără pilot

70 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

TEHNOLOGIE AERONAUTICĂ
Analizând datele prezentate în statistici, se poate concluziona că în dotarea armatelor europene se găsesc 19 sisteme de avioane producătorilor europeni. Domeniile în care este posibil să se menţină supremaţia americană vor fi: domeniul sistemelor de Din datele studiate rezultă că marea majoritate a statelor europene desfășoară numeroase activităţi în domeniul cercetăriidezvoltării de noi sisteme de avioane fără pilot, ceea ce va determina ca, pe termen mediu, să fie operaţionalizate o mare diversitate și un număr de circa 120 de mini-sisteme de avioane fără pilot și 70 de sisteme medii.

SISTEME DE AVIOANE FĂRĂ PILOT CU APLICAŢII CIVILE
Investiţiile realizate, într-un număr de 21 de ţări europene, pentru dezvoltarea de industrii specializate, au avut drept consecinţă creșterea numărului de producători de avioane fără pilot la 269, câţi sunt înregistraţi astăzi, aceștia având cca. 400 de sisteme, gata pentru a fi comercializate sau în diferite stadii de cercetare-dezvoltare. Din datele prezentate, rezultă că doar 36 de sisteme sunt în serviciu, fiind utilizate exclusiv pentru aplicaţii în domeniul civil, urmând ca numărul acestora să ajungă, până la sfârșitul anului 2017, socotit a fi anul de

Shadow 200 fără pilot din clasa minidronelor, opt sisteme din clasa celor medii și doar două din clasa celor de altitudine medie și anduranţă mare. mare altitudine şi mare anduranţă (MALE), precum și cel al sistemelor de lovire (UCAS).

Potrivit estimărilor făcute de specialiştii în domeniu, dintre care se remarcă americanii de la Frost & Sullivan, autorii studiului „Analiza activităţii curente în domeniul avioanelor fără pilot”, elaborate, în anul 2007, pentru Comisia Europeană, se apreciază că, în Europa, în perioada 2013-2017, numărul sistemelor de avioane fără pilot va cunoaşte o creştere considerabilă. Este de remarcat faptul că, în anul 2013, numărul acestora ar putea fi de peste 350 de sisteme, iar în anii următori se va înregistra o creştere constantă, ca urmare a introducerii în dotarea armatelor statelor membre ale Uniunii Europene a noi tipuri de avioane fără pilot, marea lor majoritate urmând a avea întrebuinţare tactică şi strategică. La acestea se adaugă şi cele aparţinând ţărilor europene care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Se estimează faptul că, în total, în perioada 2013-2017, în serviciu ar putea fi peste 2200 de sisteme de avioane fără pilot, care ar satisface cerinţele armatelor europene la toate nivelurile – tactic, operativ şi strategic. Cele mai multe sisteme ar urma să intre în dotarea armatelor în anii 2014, 2015 şi 2016. În condiţiile dificultăţilor financiare cu care se confruntă statele europene, este de aşteptat ca eforturile pentru înzestrarea forţelor armate cu aceste sisteme să se reorienteze din zona achiziţiilor din stăinătate, către cea a achiziţiilor interne, în mod deosebit ca urmare a intrării pe piaţă a

Numărul sistemelor de avioane fără pilot cu destinaţie militară în Europa

Predator

Realizările în domeniul sistemelor de avioane fără pilot cu destinaţie militară în Europa
În ultimii cinci ani, activităţile de cercetare-dezvoltare, în Europa, în domeniul sistemelor de avioane fără pilot cu destinaţie militară, au cunoscut o creștere importantă, fapt care a făcut ca, în momentul de faţă, în 22 de ţări, 108 întreprinderi să aibă în producţie peste 147 de tipuri de avioane fără pilot ușoare și 70 cu masa maximă la decolare mai mare de 150 kg, dintre care, în prezent, numai 30 sunt în serviciu, celelalte fiind în diferite faze de cercetare, dezvoltare sau producţie.

vârf în domeniul sistemelor de avioane fără pilot cu aplicaţii civile, la circa 100 de sisteme, iar pe termen lung se va înregistra o creștere importantă, pe măsură ce sunt parcurse toate fazele de cercetare-dezvoltare și realizare a acestora. Pe lângă acestea, este de așteptat ca sistemele de avioane fără pilot militare să fie întrebuinţate pentru executarea de activităţi în folosul unor autorităţi civile, care solicită desfășurarea de acţiuni cu un grad mare de asemănare cu cele militare, cum ar fi cele din domeniul poliţiei, al supravegherii maritime sau al realizării securităţii întrunirilor la nivel înalt și evenimentelor internaţionale importante.

continuare în numărul viitor

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 71

PORTRET DE PROFESIONIST

I n t e r a cţ i u n e a po r n e şt e a cţ i u n e a
Îi place munca în echipă și o consideră ingredientul-cheie pentru succesul oricărei organizaţii. Constituie, an de an, „elementul” de bază al echipei feminine din lotul sportiv al Forţelor Aeriene. Chiar dacă este invidiată pentru calităţile sale de atlet, pentru disciplina și conștiinciozitatea cu care tratează fiecare probă de concurs, pentru performanţele de sportiv polivalent care participă și obţine rezultate excelente în toate domeniile competiţiilor aplicativ-militare, locotenentul Simona Maria RADU tratează, de fiecare dată, cu modestie această stare de fapt. Nu ne mirăm deloc că, la concursul „Omul anului 2012”, secţiunea „Sănătate și sport”, s-a clasat pe primul loc.

Locotenent Laura COZLOV
factor motivator al obiectivelor, i-a dat încredere și energie pentru îndeplinirea acestora. I-a arătat cum să-și respecte corpul, să își găsească echilibrul interior, să socializeze, să cunoscă oameni cu care a stabilit prietenii durabile și de încredere. Pe scur t, independent de latura profesională, aceea de cadru militar, Simona consideră pregătirea fizică ca fiind parte a identităţii sale, o activitate regulată impusă de către organism, cântărită la același nivel ca necesitatea de a mânca sau a bea apă. Acest stil de viaţă, ideal pentru bunăstarea fizică și mentală a oricărui om, a avut o evoluţie

Generalul de flotilă aeriană Florian RĂPAN, şeful Direcţiei instrucţie şi doctrină din Statul Major General îl premiază pe locotenentul Simona RADU Cunoaștem cu toţii importanţa pregătirii fizice atât pentru individ, cât și pentru organizaţia militară. Sportul reprezintă o componentă principală în instruirea și educarea efectivelor. Simona consideră că, deși este o activitate impusă prin regulament, fiecare militar trebuie să conștientizeze valoarea mișcării și a activităţii fizice nu doar în preocupările profesionale, ci și în cele din afara serviciului: „ În primul rând faci mișcare pentru tine, pentru sănătatea ta, pentru dezvoltarea ta ca om, mai apoi pentru a face faţă cerinţelor organizaţiei în care îţi desfășori activitatea”. Sportul a ajutat-o să-și stabilească obiective, să fie organizată în orice îndeletnicire. Așa a conștientizat valoarea perseverenţei și disciplinei, a aflat ce înseamnă evoluţia și care este necesitatea acesteia în viaţa unui individ. A învăţat să preţuiască atât lucrurile materiale (ca banii), cât și pe cele imateriale (ca timpul). Sportul a făcut-o să vadă competiţia ca pe un timpurie. Simona a fost de mică o fire foarte energică. Își aduce aminte în detaliu ziua în care, împreună cu o colegă de clasă din școala generală, s-a prezentat la un antrenament al echipei de handbal de junioare a orașului: „ Acela a fost momentul din care sportul a devenit o activitate foarte importantă pentru mine ”. Când a început era numai în clasa a V-a. A jucat handbal de performanţă 7 ani la mai multe echipe, care s-au remarcat la etape finale în turneele naţionale, chiar și în cele internaţionale. A urmat apoi Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (promoţia 2001-2005). A făcut parte din echipa de handbal masculin a liceului și a participat la spartachiadele organizate între aceste instituţii militare de învăţământ. În prezent practică handbalul ca hobby. Cariera sa sportivă a continuat cât timp a fost studentă a Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” de la Sibiu (promoţia 20052008) și după absolvirea acesteia, odată cu

încadrarea în Forţele Aeriene Române, fiind încununată de multe medalii și diplome. S-a clasat în nenumărate rânduri pe primul loc la concursurile militare de înot, în două stiluri (craul și bras), iar în calitate de căpitan al echipei feminine a Forţelor Aeriene începând cu anul 2010 a contribuit atât prin sprijinul fizic, cât și prin cel moral, întotdeauna aflându-se pe podium alături de coechipiere la probele de patrulă, duel de foc sau pentatlon militar. De când participă la competiţiile sportive militare în cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene, s-a confruntat, în fiecare an, cu problema realizării, integrării și pregătirii unei echipe într-un timp foarte scurt, de una până la maximum 3 săptămâni. „ Sportul este o activitate voluntară care implică calităţi sportive și mult efort fizic, principala problemă în Forţele Aeriene fiind cea a recrutării coechipierilor. După bifarea acestei etape, în principiu, urmăresc să stabilesc aceeași viziune, care să inducă motivaţie, energie și încredere pentru toţi membrii echipei. Legea după care mă ghidez este legea comunicării, în care toţi cei implicaţi comunică constant, consistent, clar și constructiv. Din punctul meu de vedere, interacţiunea pornește acţiunea. Fiecare sportiv trebuie să își cunoască rolul și responsabilităţile care îi revin și să trateze cu maximă seriozitate activitatea de pregătire, în primul rând, și apoi pe cea de concurs ”, sunt cuvintele căpitanului nostru de echipă. Pentru viitor intenţionează să obţină o calificare pe parte civilă ca instructor sportiv, fie că este vorba de o facultate de sport sau de un curs de specializare, cu posibilitatea de a profesa în timpul liber. În paralel continuă cu specializarea militară, logistică, domeniu în care, de asemenea, mai are multe de învăţat. Sportul și munca de birou sunt domenii diametral opuse, însă Simona le consideră complementare și dependente unul de celălalt. Atât în meserie cât și în sport, Simona a încercat întotdeauna să înveţe ceva nou și să se adapteze cerinţelor, astfel încât să se afle mereu în frunte. Anul acesta, la ultimele competiţii militare de vară organizate la nivelul Statului Major General, a fost desemnată cel mai bun sportiv și premiată cu 800 de lei. A câștigat locul I la înot craul, locul III la înot bras, locul III împreună cu echipa la Duelul de Foc, și în premieră, echipa feminină a SMFA din care face parte în calitate de căpitan, a obţinut locul I la Patrulă. A fost un sportiv complet care a participat la toate probele de concurs și a obţinut și rezultate spectaculoase. „Nu pot spune că am avut un model de urmat în viaţă. Am învăţat câte puţin de la fiecare și am adăugat o mare parte de originalitate. În general, cei care și-au pus amprenta în devenirea mea ca sportiv au fost antrenorii și instructorii care, cunoscându-mi atuurile și minusurile, au reușit să mă pună în valoare la momentul potrivit”, sunt cuvintele unui om perseverent și muncitor, care mai are multe de oferit celor din jur și propriei persoane, atât pe latura sportivă, cât și pe cea de specialitate, ale locotenentului Simona Radu.

72 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

PORTRET DE PROFESIONIST

UN CAmARAD PRICEPUT
Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA
teritoriu, urma să aplice tot ce a învăţat în şcoală, să devină parte a echipei care deserveşte tehnica. Acest lucru îi crea responsabilităţi cu care nu avea cum să  fie obişnuit. Însă tot datorită vârstei deţinea şi alte calităţi, şi anume strălucirea din priviri, curiozitatea de a afla cât mai multe, dorinţa de a se face util, de a participa cât mai activ la întreţinerea sau depanarea tehnicii când era cazul. Îl vedeam cum lua cărţile de cunoaştere a tehnicii şi caietele din şcoală, în care avea descrieri ale sistemelor din compunerea complexului şi încerca să execute lucrările de întreţinere „la rece”, adică fără a regla efectiv ceva, din teama de a nu greşi. Maiştrii mai în vârstă interziceau în mod categoric executarea reglajelor acolo unde nu era cazul. „Unde merge nu umbli ”, este vorba împământenită de multe generaţii. „Verifici, iar dacă totul este în regulă nu ai ce reglaje să faci!”. Dar acest lucru nu-i era prea familiar tânărului maistru. Acesta citea, punea întrebări tuturor şi cu un spirit de contradicţie dezarmant încerca să explice de ce aşa şi nu altfel, încerca să pătrundă în miezul schemelor electronice, să înţeleagă sensul fizic al tuturor reglajelor cuprinse în cărţile de lucrări şi nu numai. A devenit cu fiecare an mai bun. Şi-a depăşit demult atribuţiile specifice funcţiei pentru care era încadrat, ajutând cu priceperea şi dorinţa lui de a fi util şi pe alţi colegi când se confruntau cu defecte ale sistemelor tehnice. Şi-a dobândit admiraţia şi respectul lor pentru capacitatea de a se implica în înţelegerea oricărui sistem, indiferent de complexitatea acestuia. A ajuns chiar să fie solicitat în mod expres de către cei din alte unităţi. De fiecare dată a răspuns cu bunăvoinţă acestor solicitări, uneori sacrificând din timpul său liber. Mai în glumă, mai în serios, a ajuns să fie numit ,,Minitehnicus”, dat fiind faptul că are răspuns la toate, că a început să cunoască şi să repare componente ale tehnicii care conform specificaţiilor nu trebuie decât înlocuite. Se ocupă şi de instruirea colegilor mai tineri, explicându-le schemele desfăşurate şi desenând pe planşete grafice impulsurile care intră sau ies dintr-o schemă. Este ascultat şi reuşeşte să se facă înţeles. A devenit un etalon printre colegi. La fel ca în prima zi de când l-am cunoscut, oferă sprijin tuturor şi lecţii despre tehnică celor tineri. Nu ştiu să fi obţinut vreun însemn oficial al recunoaşterii sale profesionale, însă frecvenţa cu care este solicitat pentru calităţile tehnice în cadrul şi în afara batalionului este cea mai elocventă recunoaştere a meritelor lui.

NATO A-Z
The Atlantic TreatY Association and Youth Atlantic TreatY Association
The Atlantic Treaty Association (ATA) is an independent organization designed to support the values enshrined in the North Atlantic Treaty. Created 18 June 1954, the ATA is an umbrella organization for the separate national associations, voluntary organizations and non-governmental organizations that formed to uphold the values of the Alliance after its creation in 1949.

Maistrul militar clasa a II-a Silviu BURCEA – Racheta încărcată pe rampa de lansare! – Batalionul gata de tragere! S-au rostit ultimele rapoarte înaintea începerii tragerii. Se efectuau lansări de rachete în poligonul Capu Midia pentru testarea diferitelor tipuri de oxidant. În cabina de unde se aplica comanda de lansare, ecranele ofiţerului cu dirijarea nu afişau datele corespunzător. Lipsea un impuls de sincronizare şi formare a desfăşurării. Şeful de platformă a luat imediat decizia ca lansarea rachetei noastre să fie efectuată de către batalionul vecin. Însă operatorul de însoţire manuală din cabină a cerut doar un minut înainte ca această decizie să fie pusă în practică. A înlocuit tuburile electronice care formau impulsurile, a refăcut tensiunile de alimentare şi a raportat în timp util că defecţiunea este remediată. Pentru iniţiativa şi priceperea de a găsi cauza şi de a remedia o defecţiune în condiţiile încărcate de stres dinaintea acelei trageri, militarul a fost recompensat cu o permisie. Am aflat că nici acum, după mai bine de un an, nu şi-a onorat încă recompensa. Maistrul militar clasa a II-a Silviu BURCEA , încadrat la Batalionul 2 Rachete Sol-Aer, căci despre acesta este vorba, a dat un adevărat sens sintagmei de competenţă profesională. S-a născut în vara anului 1973 într-un orăşel teleormănean din părinţi cu aplecare spre învăţătură, ambii profesori, unul de matematică şi celălalt de chimie la liceul din oraş. Poate și din acest motiv a fost de mic atras de ştiinţele exacte. În şcoala generală şi la liceu s-a aflat în rândul premianţilor în fiecare an. Atunci când feciorul cel mic s-a decis să urmeze una dintre instituţiile militare de referinţă ale ţării, Institutul de Artilerie şi Rachete Antiaeriene „General Bungescu”, părinţii s-au simţit mândri şi de acestă dată. După absolvire a fost repartizat în batalion la începutul lui septembrie 2004 şi încadrat în funcţia de operator cabină indicare-dirijare. Când a sosit, maistrul emana stângăcia specifică tinereţii şi a faptului că aici, în

International Board of Auditors for NATO (IBAN)
The International Board of Auditors for NATO (IBAN) is the independent, external audit body of NATO. Its main mandate is to provide the North Atlantic Council and the governments of NATO member countries with assurance that common funds have been properly used for the settlement of authorised expenditure. Tasks and responsibilities The IBAN is responsible for auditing the expenditure incurred by NATO. The IBAN conducts several types of audits: Financial audits of NATO bodies result in an audit opinion on the presentation of the financial statements and on the compliance with budgetary authorisations and applicable regulations. Performance audits are carried out to evaluate the economy, efficiency and effectiveness of the activities and operations of NATO bodies. NATO Security Investment Programme (NSIP) audits cover the expenditure made by NATO bodies and member countries under the NISP. The audit results in the certification of the final amount charged to NATO. Working mechanisms The IBAN is composed of six Board Members, appointed by Council for a fouryear, non-renewable term. Board Members are usually members of their respective national audit institution or government officials with audit experience. They have independent status and report only to the Council. The Chairman of the Board is appointed by the Council for a two-year term. The Board is assisted by auditors and secretarial staff with NATO International Staff status.

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 73

INTERVIU

O v i a ţ ă d e i n s t r u cto r în câteva cuvinte
– Interviu realizat de locotenentul Laura COZLOV cu comandorul George CRISTEA –
Aflat la finalul carierei de instructor, comandorul George CRISTEA ne-a onorat cu împărtăşirea vastei sale experienţe în domeniul instruirii piloţilor de elicopter, prin disponibilitatea de a răspunde curiozităţilor noastre despre ce înseamnă să fii instructor de zbor, pilot şi tată în acelaşi timp. – Domnule comandor, când a început cariera dumneavoastră de instructor de zbor? – Sunt instructor de zbor din anul 1990 și cred că am pregătit câteva sute de studenţi elicopterişti. În 1988 m-am mutat de la Regimentul 94 Alexeni, în cadrul Grupului 20 Aviaţie Şcoală Elicoptere şi Transport, în primul rând pentru a fi mai aproape de familie. A fi „în formaţie” cu instructorii de zbor care m-au pregătit pe mine, la revista de front, a fost o mare onoare şi o mare provocare în acelaşi timp. Cu gradul de căpitan, cu o experienţă de aproximativ 100 de ore de zbor, trebuia în scurt timp să instruiesc şi eu la aceleaşi standarde, la fel ca piloţii cu foarte mare experienţă. Am reuşit acest lucru în 1990, iar prima mea grupă a fost compusă din 2 studenţi, care zburau mai bine decât colegii lor: Cătălin CĂŞERU şi Victor BUCUR . – Cum puteţi descrie până în prezent cariera de pilot, pe de o parte, și pe cea de instructor de zbor, pe cealaltă parte? – Dacă mă uit prin carnetul de zbor, documentul în care toţi piloţii ţin evidenţa misiunilor executate, în special la partea cu totalurile anuale, un bilanţ sec ar fi numărul de ore de zbor şi numărul aterizărilor executate: Ce bine când numărul decolărilor este egal cu numărul aterizărilor, spun majoritatea piloţilor! Analizând evoluţia ca pilot şi ca instructor, uitându-mă peste filele totalurilor anuale, constat că rubricile au început să fie completate an de an, coloană cu coloană, de la stânga la dreapta, până la misiunile executate noaptea în condiţii meteorologice grele cu elicopterul IAR-316B. Eram, conform curbei lui Gauss, pe partea ascendentă a carierei, în care satisfacţiile profesionale au crescut de la an de an cu fiecare misiune executată. Motivaţie aveam din plin, spre nemulţumirea familiei. A fost şi o perioadă, ‘96-‘98, când am simţit că sistemul are nevoie de piloţi, de piloţi care trebuie să instruiască studenţi. A fost o impresie ce a trecut repede, în câţiva ani, atunci când criza economică a influenţat evoluţia şi cariera fiecăruia dintre noi, şi mă Comandorul George CRISTEA a instruit câteva generaţii de piloţi de elicopter; imagine surprinsă în timpul unui examen

Debriefing în familie: Nicolae-Daniel CRISTEA şi tatăl său

refer, în special la personalul navigant. A fost începutul unei perioade grele, marcate de eşecuri, dar mai ales de pierderi. Mulţi dintre colegii noştrii au „dispărut ” în negura timpului. – Ce aeronave aţi zburat de-a lungul carierei? – În școala militară am zburat IAR-ul 823 și elicopterul IAR-316B. După ce am absolvit, am fost repartizat la Alexeni, unde am zburat IAR-330 și Mi-8, nu foarte mult. Am revenit în ‘88 la Alouette III, care a fost şi marea mea dragoste. – Ce calităţi îi trebuie unui pilot ca să se poată numi instructor de zbor? – Nu poţi deveni un instructor de zbor bun dacă nu îţi place ceea ce faci, dacă nu îţi place să lucrezi cu piloţii începători. Trebuie să te gândeşti la ei ca la proprii copii. Dacă nu eşti foarte bine pregătit teoretic şi practic, şi nu ai o experienţă mare de zbor, mai bine renunţi.

74 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

INTERVIU
– Daţi exemple, pe scurt, de câteva situaţii dificile cu care v-aţi confruntat de-a lungul carierei dumneavoastră. Cum aţi trecut peste acestea? – Situaţii dificile sunt destule într-o carieră de pilot. Dacă rezolvarea acestora are o finalitate fericită, bine ar fi ca învaţămintele să le transmitem şi celorlalţi. Acestea sunt e fe c te l e u n o r riscu ri asu m ate conştient de către fiecare pilot. Nu există misiune fără riscuri, încercăm să le micşorăm efectele, dar este aproape imposibil să le eliminăm complet. – Cum aţi reacţionat atunci când cei doi fii ai dumneavoastră au ales cariera – Ce credeţi că lipsește în momentul de faţă actului de a pregăti viitorii piloţi de elicopter? – Ce lipseşte? Lipsesc multe, atât de multe încât mi-e frică să le enumăr. Lipseşte, în primul rând, curajul comandanţilor în a solicita „minimul” necesar formării, pregătirii şi dezvoltării profesionale a unui pilot, indiferent ce aeronavă exploatează, din cauza refuzului şi a fondurilor insuficiente. Echipajul-familie în zbor – Ce modele aţi avut în viaţă? De la cine și ce aţi învăţat mai mult în această meserie? – Modelul avut în viaţă: comandantul de patrulă, indiferent de unitatea unde am activat. Comandantul de patrulă, că se numea Damian, Constantin sau Smoleanu, a fost pentru mine cel mai bun model de urmat. De ce? Comandanţii mei de patrulă au fost mereu cei mai buni piloţi din escadrilă sau unitate, aşa consider. Aviaţia are nevoie de piloţi buni. – Care au fost cele mai frumoase momente din cariera dumneavoastră? – Multe momente frumoase au fost! Toate întoarcerile acasă la familie, întreg şi nevătămat, au fost momentele cele mai frumoase. Cel mai greu moment din carieră este cu siguranţă despărţirea, despărţirea de această lume selectă. – Ce v-a plăcut cel mai mult la această meserie? – Bucuria studentului după o aterizare sau evoluţie reuşită este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această meserie. Atunci am realizat că efortul meu nu a fost în zadar, iar bucuria acestuia a fost cea mai mare răsplată. – Vă mulţumim, domnule comandor, pentru sinceritatea cu care ne-aţi răspuns la întrebări și vă dorim succes în tot ceea ce veţi întreprinde și de acum înainte.

de pilot de elicopter? Ce credeţi că i-a motivat pentru această alegere? – Nu am dorit ca cei doi băieţi ai mei să urmeze cariera militară! Dar, omul se mai schimbă, şi spun… că au făcut o alegere bună! Păcat că situaţia materială a acestui stat nu le oferă cele mai bune condiţii de pregătire, nu numai lor, tuturor celor care aleg această profesie. Poate au avut, ca şi alţii, un model bun de urmat. Dorinţa a fost în totalitate a lor. Această întrebare, cel mai bine, o adresaţi soţiei. – Care a fost diferenţa dintre a fi instructor de zbor pentru copiii dumneavoastră și instructor de zbor pentru copiii altor persoane? – Nu este nicio diferenţă în a instrui copiii tăi sau pe ceilalţi! Toţi sunt copiii noştri. Aşa trebuie trataţi, cu responsabilitate şi profesionalism. Unii şefi au o atitudine diversă, din anumite motive, şi nu sunt de acord cu echipajele compuse din membrii aceleiaşi familii.

– Cum credeţi că au evoluat actul de instruire, elevii, dotarea materială, până în prezent, faţă de momentul în care aţi pășit dumneavoastră în cariera de pilot? – Toate aspectele menţionate de către dumneavoastră au o evoluţie ciclică. În 25-30 de ani de activitate am avut şi momente mai bune şi mai rele. Acum suntem la un nivel foarte redus a tot ce înseamnă instruire piloţi, din câte pot aprecia.

Emoţiile unei aterizări în familie: Constantin-Cristian şi tatăl său, comandorul George CRISTEA

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 75

SIGURANŢĂ AERONAUTICĂ

AVENTURI AVENTURICUCULIBELULA LIBELULA

Comandor Comandor George Cristea George CRISTEA

1. Episodul pilot
– Turnule, sunt Libelula! Aprobaţi rulaj aerian! Indicaţi platforma de lucru! – Libelula, sunt Turnul. Aprob rulajul aerian pentru platforma 1, pista 22, tur de pistă pe dreapta! Pentru un student cu mai multă experienţă şi cu deprinderi de zbor stabile aş fi cedat comenzile de zbor, chiar dacă pierdeam un pic de timp. Clar. Mai executa puţin antrenament în câteva viraje pe dreapta şi un pic de zbor la orizontală. Dar acum nu era cazul! Eram chiar deranjat în sinea mea de evoluţia inconstantă a acestuia şi de faptul că nu se concentra suficient asupra manevrelor din cabină. Am executat virajul unu, virajul doi… Eram undeva pe latura mare, pe la 80 de metri înălţime, cu „Turnul lui Tudose” în dreapta când au apărut… Vibraţii, în ambele paloniere, care s-au amplificat continuu! Am sperat că se vor opri sau că vor dispărea, dar degeaba! Din ce în ce mai tare! Imediat şi în manşă! Din toată structura! Clar! Ceva se întâmplase la grinda de coadă. Având mâna pe comenzi am simţit că e ceva grav. Dacă ar fi pilotat elevul, mai întâi i-aş fi dat nişte indicaţii să se corecteze, apoi interveneam eu, dacă el nu reuşea. O mulţime de gânduri au apărut: „Raportez la radio, sau nu?” Mai bine nu, pentru că mă încurcă cel cu dirijarea din turn; „ Să-l aterizez în porumbul de lângă poligon?” Avea o frumuseţe de ştiuleţi! Sigur ar fi plătit şi nepoţii mei mult timp. O aterizare în lanul de porumb ar fi provocat multe daune elicopterului. Acest lucru ar fi îngreunat munca comisiei de investigaţie şi mai mult. Sigur, am crezut, că aș fi fost învinuit. „Am comandă spate?” Am apăsat ușor palonierele și am răsuflat ușurat! Era bine! Jos cu el! În viraj pe dreapta, doar din manșă, pe deasupra lanului de porumb din

nordul poligonului! „Ce bine ar fi să prind pista!” Prind primii metri de pistă, cabrez uşor, vibraţii puternice. Tehnicul de bord: „Ăsta se rupe!”. Pun roţile pe pământ între două pietre mari, albe (fusesem mai devreme acolo şi ştiam că terenul este plat). Trag frâna, reduc maneta de debit, trag frâna rotorului de am decalibrat discul! Tehnicul de bord: „Suntem loviţi în ampenaj!”. Într-un sfârşit se opresc palele, pun inversorul pe „Oprit”. Tehnicul de bord: „Ne lipseşte o pală de la rotorul anticuplu!”. Eu raportez: „Turnule, Libelula. Am aterizat la platform 1. Suntem bine. Avem o lovitură în ampenaj şi o pală ruptă la rotorul anticuplu! Aşteptăm echipa de intervenţie!”.

albastru. Ulterior, comisia de investigaţie a trebuit să se convingă că nu-i de la elicopter. Notă: elicopterul avea coada strâmbă, buloanele de prindere de la cutia transmisiei spate rupte (două din trei), o bucată dintr-o pală a rotorului anticuplu desprinsă, iar ampenajul orizontal era lovit din spate către în faţă de parcă ar fi tras cineva cu o armă improvizată. Una dintre concluziile comisiei de expertiză a fost că în 10-15 secunde se rupea coada elicopterului! Bucata de pală desprinsă de la elicopter a fost găsită întâmplător pe aerodrom, în afara zonei de investigaţie, de către un maistru militar.

Primii veniţi în grabă la locul incidentului au fost doi ingineri cu o maşină LADA albastră, de aceeaşi nuanţă cu vopseaua de pe burta elicopterului. Foarte dornici în a ne oferi ajutorul, s-au oprit cu maşina pe una dintre cele două pietre, marcând-o astfel cu

Recomandare: chiar dacă nu suntem pe traiectul sau la punctul ordonat, este primordial să punem pe primul plan echipajul. Fierul este fier, te poate lăsa oricând. Fiţi prompţi în a rezolva o situaţie periculoasă apărută la bord!

76 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

SIGURANŢĂ AERONAUTICĂ

2. CA LA CARTE!
„Misiunile de zbor pentru astăzi: ture de pistă și navigaţie pe traiect! Cei ce decolează pentru traiecte execută Buzău – Râmnicu Sărat – Cilibia – Făurei și acasă. Ăla mic! Pentru traiect decolezi primul, după tine Alexiu, apoi Berindei și la urmă Ilie. Condiţiile de zbor la nord de Buzău sunt bune, vizibilitate mare în toate direcţiile, plafonul este sus, atmosfera stabilă. La treabă! ” Așa a dat ultimele indicaţii comandantul de escadrilă după aterizare, în urma executării cercetării meteorologice. Era foarte clar la cine se referea când spunea „ăla mic”, că doar unul singur eram. Urma să am parte de un zbor pe traiect monitorizat de instructorii experimentaţi, aflaţi în aer în spatele meu la 2-3 minute „distanţă”. Nicio mișcare stânga dreapta, trebuia să merg șnur. Vine ora planificată. Decolăm. Eu eram cu un student, probabil cu unul cuminte, care zbura nici foarte bine, nici foarte slab, pentru că nu-i mai ţin minte numele. Ieșim la punctul iniţial al traiectului. Suntem preluaţi de punctul de conducere a zborului de la Boboc, imediat ce am depășit râul Buzău. Zburam la 200 de metri, după altimetrul barometric, cu șoseaua în dreapta ca să nu ne rătăcim până la Râmnicu Sărat. I-am dat elevului indicaţii clare: „Păstrăm cu stricteţe viteza și înălţimea de zbor !” Respectam indicaţiile punctului de comandă, chiar dacă la Crucea Comisoaiei zborul devine unul razant cu solul. Suntem în „legalitate”, așa am primit ordine! Câteva viraje ușoare stânga-dreapta, pun tehnicul de bord să se uite în spate, să verifice cât de aproape erau celelalte elicoptere. Erau acolo, toate, în spate, înșirate după o regulă nescrisă în niciun regulament. Clar, suntem

cuminţi, nu facem nimic altceva decât ceea ce este scris la carte. Nu trec mai mult de 2-3 minute și începe să pâlpâie, pe tabloul intermediar, semnalizarea galbenă „filtru colmatat”. Reduc puţin pasul general, becul se stinge. „ A schimbat Mihai furtunul de la cisterna de petrol? Ce știi? ”, îl întreb pe mecanicul de bord. „ Sigur nu. A zis că nu are altul bun și în mai puţin de două săptămâni nu vin altele de la Furnicoși ”, a răspuns acesta. Trec 25-30 de secunde și se reaprinde semnalizarea. Reduc din nou pasul general, micșorez un pic viteza de zbor sub 160 km/h. Raportez la radio, celor de la sol de la dirijare: „ Libelula la reperul 1, cu 200 de metri, aprobaţi către reperul 2! ”, Mi se aprobă continuarea zborului pe traiectul ordonat. Trebuie să scurtez traiectul! Dacă se reaprinde becul și mă întorc din drum o să râdă cei din urmă de mine, o să afle toată lumea de pe această frecvenţă. Nu mai zic de cei de la sol, în special de șefi: „N-ai fost în stare să faci un traiect de o oră în jurul casei!”, așa m-am gândit atunci. Intru în viraj dreapta, mai mult decât erau calculele din jurnalul de navigaţie. Becul se reaprinde și rămâne așa. Reduc pasul general, ajung cu viteza indicată la 120 km/h, micșorez cu 20-30 de metri și înălţimea de zbor pentru ca becul să se stingă iar și mă îndrept spre Ghergheasa. Sunt isteţ. Am găsit o soluţie. Am să ajung la aerodrom și nu o să observe nimeni. Bucuria mi-a dispărut la Boldu, când becul s-a reaprins și, indiferent cât și ce am făcut, a rămas așa. Eram pe linia drumului obligat,

dar nu mai aveam cum să mai ajung la aerodromul de bază. Să văd cum pot rezolva ceva. Recapitulam în minte datele problemei: Cei din spate nu se vedeau. Filtru de combustibil curat aveam în elicopter. Bateria elicopterului era cam slabă, dacă ratam pornirea rămâneam pe câmp! Zis și făcut! Găsesc o tarla cu lucernă cosită, aterizez și opresc. Tehnicul de bord coboară și schimbă filtrul de combustibil: „Gata, se poate porni!” Pornesc motorul, și când încep să cuplez rotorul portant, cele trei elicoptere ajung la locul unde eram aterizat și încep să se învârtă nedumerite deasupra mea. Unul coboară mai aproape. Îi fac semn cu mâna care se traducea: E bine! Mergeţi mai departe, vin și eu după voi! Planul meu să ies cu basma curată era pregătit. Dacă aș fi ratat pornirea de la sol aș fi raportat la radio, conform manualului, că urma să aterizez în locaţia respectivă. Ca următoare soluţie, aș fi cerut un filtru de la un coleg. Dacă toate acestea eșuau, aș fi așteptat pe câmp echipa de intervenţie. Am decolat. Am raportat ultimul „ La reperul 3”, apoi la punctul final al traiectului. Am ajuns, în cele din urmă, la aterizare. Sunt chemat, discret, la comandantul de escadrilă, căruia i-am raportat tot adevărul, fără nicio abatere. „Foarte bine!”, a apreciat. Notă: cu o zi sau două înainte, un instructor tânăr de la cealaltă escadrilă păţise același lucru, pe același traiect. Acesta a rămas pe câmp o zi; a dat declaraţii fără număr unei comisii; toţi colegii au râs de el. Recomandare: așa s-au petrecut atunci lucrurile. Respectaţi strict instrucţiunile din manualul de exploatare al aeronavei. Nu este nicio rușine în a-ţi informa oportun colegii din aer sau organele de dirijare despre situaţiile deosebite apărute la bord. Viaţa echipajului este mai importantă decât circumstanţele în care se petrece evenimentul de zbor!

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 77

PSIHOLOGIE AERONAUTICĂ

de suprasarcină
Locotenent psiholog Clara NEACȘU Psiholog Mihaela PĂUNESCU
Piloţii militari și civili sunt supuși în permanenţă (într-o măsură mai mică sau mai mare) efectelor forţelor de acceleraţie pe care le presupune îndeplinirea misiunii de zbor. Aviaţia militară în special, dar și cea de acrobaţie, folosește aeronave în care stresul G asupra pilotului poate deveni maxim. Fiecare dezvoltare majoră a mediului de operare reprezintă o provocare pentru îmbunătăţirea performanţei proprie pilotului. În același timp poate să apară și o „provocare” la nivelul rezistenţei fiziologice și psihologice individuale pe parcursul desfășurării misiunilor. De asemenea, memoria (în special memoria imediată) și timpul de reacţie sunt afectate de apariţia suprasarcinilor din timpul zborului. Până în jurul valorii de +5G acestea nu par a suferi mari modificări. Dincolo de această valoare, timpul de reacţie crește semnificativ iar memoria se degradează treptat, pentru ca dincolo de +7G să fie puternic deteriorată. De asemenea, în condiţii experimentale, s-a observat că la o expunere prelungită (2 până la 10 minute) la acceleraţie de +3G, durata de efectuare a unei sarcini de calcul aritmetic crește semnificativ. În cazul aeronavelor de luptă de ultimă generaţie se ajunge la o reducere a suprasarcinilor liniare concomitent cu creșterea celor radiale, generând fenomene negative în concentrarea atenţiei, respectiv, fenomene de fixaţie sau de blocare pe o anumită temă. presiunea creată la nivelul pieptului nu îi va permite sângelui să ajungă la inimă. Rezultatul final va consta fie în instalarea sincopei de suprasarcină, fie în aparaţia unor simptome vizuale severe, indiferent de nivelul suprasarcinilor. – Există și situaţii în care piloţii nu anticipează suprasarcina. Respiraţia forţată ar trebui începută înainte de crearea suprasarcinii, în caz contrar pilotul va trebui să facă eforturi suplimentare să își revină la normal după expunerea la acceleraţii ridicate, sau va fi nevoit să reducă din viteză, sau să renunţe la un viraj prea strâns pentru a diminua efectul suprasarcinilor. – În alte cazuri piloţii nu au reușit să menţină presiunea la nivelul pieptului – au „scăpat” aerul fie în timpul convorbirilor, fie treptat, deoarece au încercat să menţină aerul în piept strângând buzele, nu prin închiderea glotei. Prin urmare, presiunea sângelui la nivelul creierului a scăzut foarte mult, rezultatul final fiind sincopa de suprasarcină, fără simptome vizuale premergătoare. – Există piloţi care respiră mai devreme de 2,5 – 3 secunde, iar atunci presiunea sângelui la nivelul creierului este ceva mai scăzută și, în plus, se instalează mult mai repede oboseala. – Există, de asemenea, și reversul medaliei – unii piloţi menţin presiunea mai mult de 3 secunde. În acest caz presiunea aerului va împiedica reîntoarcerea sângelui la nivelul inimii. Dacă fenomenul durează mai mult de 4 – 5 secunde este posibil ca inima să nu mai aibă sânge de pompat. – Uneori, pentru a fi siguri că previn eficient efectele suprasarcinilor, piloţii pot depune un efort suplimentar pentru respiraţia forţată, își pot lua măsurile de prevenire corespunzătoare unei rate maxime de 9G, când, de fapt, în timpul misiunii rata maximă a suprasarcinilor va fi de 5G. În acest caz, va apărea oboseala prematură și este foarte posibil ca spre finalul misiunii să se instaleze sincopa de suprasarcină. Bibliografie Macri, Marian; Răduică, Constantin, „Curs de Medicină Aerospaţială”, vol. I și vol. II, Editura Militară, București, 2000; Neacșu, C., Păunescu, M., ,,Factorul uman, element-cheie în managementul securităţii zborului”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2011; Popa, M., ,,Curs de psihologie aeronautică”, Editura Carol Davila, Bucureşti, 2005; http://afpubs.hq.af.mil.

SINCOPA

Cum se manifestă fizic
La apariţia sincopei de suprasarcină piloţii își pierd cunoștinţa între 5 și 30 de secunde. După ce redevin conștienţi, de obicei mai trec de la 20 de secunde până la 4 minute pentru o recuperare completă. Mărimea în timp a dezorientării ulterioare nu depinde de suprasarcina creată sau de durata pierderii cunoștinţei. Există cazuri în care recuperarea completă a durat 20-25 de minute după recâștigarea cunoștinţei. Pe durata recuperării, victima a putut, în general, să audă, însă nu să vorbească sau să se miște.

Cum se previne
Experţii în securitatea zborului cred că multe dintre accidentele fatale, care iniţial au fost atribuite unor erori de pilotaj și greșeli umane, au fost cu adevărat situaţii de apariţie a sincopei de suprasarcină. Pentru prevenirea apariţiei acestor efecte indezirabile un prim pas îl constituie practicarea manevrelor de respiraţie forţată.

AGSM check-list
Anticipează suprasarcina; Încordează musculatura înainte de crearea suprasarcinii; Inspiră adânc, expiră forţat cu căile respiratorii închise - crește presiunea toracică; Expiră/inspiră rapid la fiecare 3 s, o dată la Gmax; Minimizează comunicaţiile radio; Nu relaxa musculatura inferioară. Erorile frecvente în practicarea manevrei de respiraţie forţată și efectele acestora asupra pilotului – Adesea, piloţii începători cunosc teoretic manevra de respiraţie, însă nu și-au format o deprindere solidă în acest sens, sau nu pot integra deprinderea deja formată la un loc cu deprinderile de pilotaj. – Alteori, piloţii menţin presiunea la nivelul pieptului, însă uită să încordeze musculatura picioarelor . În acest caz, sângele va migra către extremităţi, iar

Cum se manifestă psihic
Pe lângă efectele fiziologice, sincopa de suprasarcină are o influenţă mare și asupra activităţii psihice. Astfel, pot să apară efecte negative asupra funcţiilor cerebrale, stare de confuzie, amnezii, precum și pierderea controlului mișcărilor voluntare. La valori ale forţei de acceleraţie cuprinse între +4,5 și +6 Gz poate să apară pierderea cunoștinţei, apariţie influenţată de toleranţa G individuală și de rata de creștere a acceleraţiei. Pierderea cunoștinţei poate fi avertizată de manifestările vizuale (aura gri, tunel, aura neagră). Avertizarea se manifestă dacă rata de creștere a acceleraţiei nu depășește +3 Gz/s. Deosebit de periculoasă este o rată de creștere de peste +5Gz/s. În acest caz pierderea cunoștinţei se poate instala brusc fără avertizare.

78 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

CUVÂNT DUHOVNICESC

R ă s c um pă r a r e a păc at e lo r
Preot militar George MANEA
Ce este păcatul? Cuvântul grecesc pentru păcat este „amartia” și are sensul de rătăcire, de mers într-o direcţie greșită și anume, pe calea morţii și nu a vieţii. Păcatul nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa cea adevărată. Prin păcat, omul demisionează într-un mod liber din posibilitatea păr tășiei la viaţa dumnezeiască. Astfel, păcatul este un eșec existenţial, un eșec al persoanelor care nu sunt în stare să-și atingă ţinta. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că păcatul este un mod de existenţă „împotriva” existenţei, contra naturii firii, deoarece fragmentează și corupe natura. Atunci când vorbim de păcat, trebuie să avem în vedere atât păcatul strămoșilor noștri Adam și Eva numit și păcat strămoșesc, transmis prin naștere tuturor urmașilor lui Adam, cât și păcatul personal pe care îl săvârșește fiecare om prin voinţa proprie. Referitor la păcatul strămoșesc trebuie să afirmăm că Adam și Eva, prin păcatul lor, au îmbolnăvit natura umană. Iar noi, venind din această natură, moștenim păcatul strămoșesc. Păcatul nu este o fatalitate. Omul are putere să lupte împotriva lui. El trebuie să se ferească de însoţirea cu gândul păcătos, ca acesta să nu zăbovească în el. Nu trebuie să ne temem de păcate și nici de recunoașterea lor. Trebuie să ne temem de nerecunoașterea și repetarea lor. Rădăcina păcatului stă în poftă Dacă pofta se întărește în sufletul omului, fără a fi alungată, ea îl ispitește pe om. Din pofta întărită se naște păcatul care aduce moarte. Ispita este îndemnul la păcat. Ispita poate veni: – Dinăuntru atunci când este provocată de pofta trupului (mâncare, băutură, desfrânare), de pofta ochilor (bogăţie) și de pofta inimii (trufie și mândrie); – Din afară atunci când vine de la diavol și de la lume. Diavolul ne înșeală prezentându-ne în locul binelui adevărat un bine înșelător și pierzător de suflet. Apoi, oamenii mai aţâţă în suflet pofte păcătoase prin cuvinte și fapte. Ispitele pot fi biruite prin: – Rugăciune – „Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită” (Luca 22.40) – Luptă cu curaj – „Staţi împotriva diavolului și va fugi de la voi” (Iacov 4,7), apoi trebuie eliminate ocaziile de a păcătui. Păcatele sunt uşoare şi grele Afară de Mântuitorul și Fecioara Maria, care nu au păcate, toţi avem păcate ușoare. Sfântul Apostol Ioan zice: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este într-u noi ” (I Ioan 1.8). Păcate ușoare sunt acele păcate prin care creștinul se abate ușor de la legea morală dintr-o slăbiciune a voinţei și a cunoașterii sale. Acestea trebuie șterse prin spovedanie și pocăinţă. Păcatele grele sunt acelea prin care cineva săvârșește lucruri interzise de poruncile dumnezeiești (să nu furi, să nu ucizi, să nu depui mărturie mincinoasă etc., care fac parte din Decalog). Păcatele grele se mai numesc și păcate de moarte. Păcatele grele sunt de trei feluri: – Capitale; – Împotriva Duhului Sfânt; – Păcate strigătoare la Cer. Păcatele capitale sunt mândria, iubirea de arginţi, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt cele care se îndreaptă împotriva credinţei, nădejdii și a dragostei. Acestea sunt: – împotrivirea faţă de adevărul dovedit al credinţei creștine: cei cărora le place să păcătuiască pentru că credinţa creștină îi oprește, aceștia se leapădă de ea; – încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu: cel ce crede că Dumnezeu îl va ierta neîncetat, ori cel ce crede că se poate mântui numai prin credinţă, fără a face și fapte bune; – deznădejdea în mila lui Dumnezeu: cei care cred că nu mai pot fi iertaţi pentru numeroasele și grelele păcate săvârșite și nu încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (exemplu: Iuda Iscarioteanul); – invidierea aproapelui și neîndrumarea celor rătăciţi pe calea cea bună; – nepocăinţa până la moarte. Păcate strigătoare la cer sunt acelea care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în firea noastră. Ele sunt atât de grele încât cer o răsplată de la Dumnezeu chiar în lumea aceasta. Acestea sunt făcute cu premeditare și dovedesc o rea voinţă. Ele sunt: uciderea cu voie, sinuciderea, înrobirea, războiul de pustiire, lovirea în cinstea aproapelui (uciderea morală), sodomia, avortul, asuprirea văduvelor, orfanilor și a săracilor, oprirea plăţii lucrătorilor, falsificarea bunurilor de consum, batjocorirea părinţilor. Putem fi părtaşi la păcatele altora? Da: Când cerem (sfătuim) altora să păcătuiască (Matei 2.16), când suntem de acord cu nedreptatea, când tăcem și nu înfruntăm pe cel ce greșește (Pilde

29,24), când ascundem și apărăm pe păcătoși (Luca 11,47,48), când dăm prilej de sminteală spre păcat (Luca 22,3,6). Etapele săvârşirii păcatului 1. Prima treaptă este când cineva face lucru bun, dar nu-l face și bine, ci amestecă binele cu răul. De exemplu atunci când cineva face milostenie sau ţine post pentru a fi lăudat de oameni. 2. A doua treaptă este săvârșirea binelui pe jumătate. 3. A treia este bântuiala lucrului cel rău. 4. A patra – unirea sau consimţământul liber pentru păcat. 5. A cincea este lupta – care se întâlnește la toate treptele fiindcă omul se străduie să facă bine ceea ce este bine și să nu se abată de la bine. 6. A șasea este învolaia răului. 7. A șaptea – păcatul cel cu mintea, când omul, după ce acceptă făptuirea păcatului, se străduiește să-și întipărească acel păcat în mintea sa atât de limpede ca și cum l-ar săvârși de fapt. 8. A opta – lucrarea și păcatul săvârșit. 9. A noua – obișnuinţa și respectarea deasă a păcatului. 10. A zecea – deprinderea păcatului care cu silnicie și cu asprime silește pe om să păcătuiască vrând-nevrând! 11. A unsprezecea – descumpănirea sau deznădejdea. 12. A douăsprezecea – sinuciderea, atunci când omul își pune capăt zilelor având mintea sănătoasă, dar fiind biruit de deznădejde. Patimile „Păcatul este o încercare de a umple un gol ” (Simone Weil) Din inimă ies: – Mânia (dezbinarea, nerăbdarea, blestemul, osândirea aproapelui, neascultarea, căutarea principiilor rele). Remediul la această patimă este blândeţea. – Trândăvirea (nepăsarea, îndoiala, sila, lingușirea, cârtirea, necredinţa) care duce la nepocăinţă. – Lăcomia pântecelui (nesimţirea, netrezvia, lenea, îmbuibarea, beţia) care duce la necurăţie. – Desfrânarea (amestecul de sânge, sodomia, preacurvia, stricăciunea, moda, destrăbălarea) care duce la pierzare. – Iubirea de argint (nedreptatea, lăcomia, jurământul, vicleșugul, hoţia) care duce la tiranie. – Zavistia (încăpăţânarea, întristarea cea rea, dușmănia, clevetirea, întristarea, crimele) care duce la lepădarea de credinţă. – Mândria (slava deșartă, făţărnicia, trufia, limbuţia, schizma, hulirea) care duce la erezie. Cunoscând aceste lucruri legate de starea noastră duhovnicească să ne străduim cu multă rugăciune să depărtăm tot păcatul de la noi, iar dacă ne aflăm pe una din treptele lui să luptăm cu toată puterea noastră și cu ajutorul venit de la Dumnezeu să reușim să stăm departe de acesta care ne închide ușile raiului.

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 79

REMEMBER

C EALALTĂ J UMĂTAT E A T RAG E D IEI
Despre catastrofa aviatică din data de 20 aprilie 1989 au curs râuri de cerneală şi cu siguranţă vor mai curge. Nici până în prezent nu se cunoaşte cu exactitate ce s-a întâmplat atunci, tot ce avem fiind presupuneri şi ipoteze. Certitudine este doar trecerea în nefiinţă a doi piloţi de vânătoare, locotenent-colonelul Doru DAVIDOVICI, pilotul-instructor, şi locotenentul-major Dumitru PETRA, pilotul-elev, şi distrugerea completă a unui avion supersonic de vânătoare cu dublă comandă. Dacă locul dublei cu numărul de înmatriculare 6946 a fost luat de alt avion, de acelaşi tip şi versiune, locul celor doi piloţi militari, cel din băncile sălii de pregătire şi cel din vieţile celor ce i-au cunoscut, a rămas pe veci gol. Imposibil a fi înlocuiţi cu alţii la fel ca ei. În urma lor au rămas legende, istorii, amintiri, urme nefizice păstrate cu sfinţenie în minţi şi suflete, şi scoase la lumină din când în când, atunci când ele, amintirile, încep să doară. Acum, la 24 de ani de la momentul când zborul dublei 6946 s-a frânt, vom încerca să privim catastrofa aviatică ale cărei urme încă se mai văd, împlântate adânc în pământul din colţ de Bărăgan, dintr-un alt punct de vedere, rememorând şi reconstruind cei 27 de ani de viaţă şi scurta carieră a pilotului de vânătoare din cabina I, a omului conjunctural transformat pe nedrept în cealaltă jumătate a tragediei din 20 aprilie 1989.

Boboc, și unchiul meu, Oniga Emil, fost maistru militar, în prezent plecat în străinătate. Prin urmare, uniforma militară este foarte importantă pentru mine, am un foarte mare respect pentru ea. Cu toate că nu le-am călcat pe urme, am ales meserii oarecum asemănătoare, cu grad ridicat de periculozitate și generatoare de multă adrenalină, care m-au menţinut în priză și m-au testat continuu. În rest, nu știu ce am moștenit de la tatăl meu, în afară de caracteristicile fizice, ușor de observat...! (râde) Eu l-am cunoscut pe tatăl meu prin prisma familiei, pentru că direct n-am avut cum, deoarece el a murit când eu aveam un an și zece luni... Știu că era foarte ambiţios, asta mi s-a spus de către toţi cei ce l-au cunoscut”. Da, cu siguranţă, ambiţia este moștenită de la Petrix, dorinţa de depășire a limitelor proprii și de a trăi pe muchie de cuţit, pentru că și acolo sus, și aici jos, poţi trăi în braţele pericolului, iar Vio este unul dintre cei pentru care adrenalina este drogul de zi cu zi, lucru ușor de aflat de către cei ce zboară, precum zbura tatăl lui. Întrebat ce simte legat de aviaţie, de profesia de pilot militar, Vio a făcut o pauză, privind în jos și căutând a-și ordona cuvintele. Și-a aprins o ţigară cu gesturi rutinate de experienţă și a inspirat un fum lung, trăgând de timp.

PETRIX
Dumitru PETRA, pe numele său de aerodrom „Petrix”, s-a născut la data de 11 octombrie 1962 în comuna Ibănești, din apropierea orașului Reghin, judeţul Mureș. Provenea dintr-o familie modestă, de oameni simpli, dar simţul datoriei și disciplina cazonă îi curgeau în vene. A absolvit Liceul din Târgu-Mureș în anul 1980, iar între timp, atras de mirajul zborului, a dat curs acelei chemări și a urmat în paralel cursurile școlii de zbor de pe aerodromul Târgu-Mureș, executând peste 300 ore de zbor pe planor. Fascinat de experienţă, a vrut mai mult, așa că a dat examen de admitere la Școala Militară de Ofiţeri Activi de Aviaţie „Aurel Vlaicu” de la Boboc în anul 1981, fiind declarat admis la ofiţeri de aviaţie civilă. Caracterizat prin ambiţie și dorinţa de a se număra printre cei mai buni, a făcut demersurile necesare pentru a trece la aviaţia militară, dorindu-și foarte mult să zboare supersonice. A reușit și acest lucru, astfel că, în anul 1985, a absolvit școala militară de la Boboc, numărându-se printre fericiţii posesori ai brevetului de pilot militar. A urmat trecerea pe avionul MiG-21, executată la Bacău, și repartizarea pe aerodromul din Câmpia Bărăganului, locul unde ar fi trebuit să zboare o viaţă de om, de pilot militar. O viaţă a zburat, doar că una curmată brusc, mult, mult prea devreme. S-a căsătorit în anul 1985 cu Gabriela, iar peste doi ani i s-a născut un fiu botezat Viorel, după bunicul nou-născutului. La el, la Vio, am făcut apel

pentru a reconstitui pașii prin viaţă ai acestui erou al aerului, pe nedrept păstrat atâta vreme într-un con de umbră, iar Vio a răspuns prezent și a dat dovadă de o mare deschidere. Am încercat împreună să schiţăm un portret al evenimentelor ce au dus la tragedia de acum 24 de ani, dar construind în același timp și o paralelă între fiu și tată, legaţi atât prin sânge, cât și prin multe alte calităţi moștenite de către Vio, paralelă pe care o consider a fi edificatoare și necesară. Judecând după fotografii, asemănarea lui Vio cu tatăl lui este izbitoare. I-am spus asta, el a râs, apoi i-am cerut să spună câteva cuvinte despre el. „Sunt născut la 28 iunie 1987 în Buzău, unde încă mai locuiesc, am lucrat ca alpinist utilitar, agent de intervenţie și gardă de corp”. La ridicarea mea din sprânceană, spiritul lui războinic mi-a fost explicat cu lux de amănunte. Observ ușor condiţionările vieţii cazone din exprimarea pe care el o folosește. „Da (mă privește zâmbind), am crescut într-un mediu militar! Familia mea este alcătuită din militari și foști militari, începând cu străbunicul meu, Oniga Vasile, pilot în cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu bunicul meu, Oniga Viorel, comandor, pilot militar și șef catedră învăţământ la Școala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene de la Boboc, tatăl meu, Petra Dumitru, pilot de vânătoare pe avionul MiG-21, decedat la 20 aprilie 1989, mama mea, Petra Gabriela, plutonier adjutant, în momentul de faţă detașată la

CU MILITĂRIA ÎN SÂNGE

Viorel PETRA

„Știu cât se poate de sigur că tatălui meu îi plăcea enorm să zboare, el executând peste 300 de ore de zbor pe planor înainte de a îmbrăca haina militară și a ajunge pilot de vânătoare. A ţinut foarte mult să zboare MiG-ul 21, era pur și simplu setat pe ideea asta, dorea să fie cel mai bun dintre cei mai buni, iar pe vremea aceea pe MiG-21 zbura numai elita, crema piloţilor. Acolo a vrut să ajungă, printre ei, și a ajuns, ceea ce spune multe despre acesta, despre ce a însemnat zborul pe supersonic și aviaţia militară pentru el. Ce simt eu legat de aviaţia militară? Acum este doar dezamăgire...” Mă privește serios, atent la reacţia mea. Lasă fraza neterminată, privindu-mă cu o grimasă de durere. Știu și înţeleg, nu mai trebuie să explice nimic. Curiozitatea îmi dă ghes și schimb

80 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

REMEMBER
registrul, întrebându-l cum reacţionează la auzul motorului turboreactor, ce senzaţii îl încearcă. Răspunsul nu întârzie să vină. „Ho-ho!, cred că este unul dintre cele mai ciudate sentimente pe care le am! N-o să-ţi vină să crezi, dar mi se pune un nod în gât, mi se face pielea ca de găină, fiori reci pe spate...! Este ceva între extaz, curiozitate și... nu pot explica.. E tare ciudat...!”. Mă privește zâmbind ușor. Știu ce-i în sufletul lui, știu cum e când nu poţi explica un lucru ce este adânc înrădăcinat în tine și care sfidează chiar și raţiunea ta, nu a altora. Da, îl înţeleg perfect, pentru că înţelegerea este dincolo de cuvinte. să intre ei la aterizare, iar după asta ar fi executat un viraj pentru eșalonare în distanţă, moment în care au intrat în siajul celor din faţă, iar gazele arse aspirate de motorul dublei ar fi dus la oprirea lui și la ce-a urmat după... Cam asta mi-au povestit mie unii și alţii, am auzit și alte chestii, unele mai fanteziste ca altele, dar adevărul nu-l știu”. Tace un timp, fumând cu gesturi calme, apoi continuă povestirea ruptă din adâncul sufletului, de parcă ar fi auzit întrebarea mea rostită în gând. „Tatăl meu a fost înmormântat la trei sau patru zile după producerea catastrofei în „Cimitirul Eroilor” din Buzău. Apoi, a început greul. Noi, eu și cu mama, familia supravieţuitoare, n-am primit compensaţii materiale după trecerea lui în nefiinţă în catastrofă aviatică, cum se întâmplă în zilele noastre, după anul 1995. Noi ne-am chinuit cu o pensie mizerabilă. Armata nu ne-a băgat în seamă, ceea ce e nedrept și dureros în același timp. Ni s-a spus că el, atunci când a căzut, avea grad mic și puţină experienţă de zbor, de parcă asta ar conta.... Nu ar trebui să existe diferenţe, nu contează că unul avea mai multă experienţă și un grad mai mare faţă de altul. Nu, este nedrept așa. Toţi lasă în urmă o familie, copii mici care cresc fără tată, unde este diferenţa aici...?” . Îl privesc și-i simt revolta, durerea. Doare durerea lui...

PRINTRE MITURI, LEGENDE ȘI REALITATE DURĂ

Durerea unui fiu care și-a pierdut tatăl, mort de moarte năpraznică, este grea, aproape materială, chiar și după 24 de ani de când răul s-a produs. Vio este dur, se ascunde bine sub platoșa forjată în anii petrecuţi fără glasul sfătos al părintelui răpit de lângă el într-o zi de miez de primăvară. „Ce știu eu despre 20 aprilie 1989...?! Hmm.... vrei să știi chiar și mituri?! (mă privește râzând potolit) Ce știu eu... nu-i prea mult, pentru că nu ni s-au spus

Vio, urăști aviaţia militară pentru că ţi-a răpit tatăl? „Nu. Așa a fost să fie, așa s-a întâmplat. Asta a fost meseria pe care tatăl meu și-a ales-o. Putea să fie parașutist, putea să fie orice altceva, putea să moară în alt mod, dar așa a fost să fie. Nu pot să urăsc o instituţie pentru ce s-a întâmplat. Ar fi absurd. Nu urăsc pe nimeni pentru felul în care a trecut tatăl meu în nefiinţă”. Îi privesc figura senină și știu că spune adevărul, chiar dacă amarul a toate câte s-au întâmplat este în el, acolo, ascuns în adâncimi. „Știi... vreau să-ţi mai spun un lucru. În situaţia de faţă sunt mulţi, sunt mulţi eroi uitaţi, sunt mulţi transformaţi în „cealaltă jumătate” cum zici tu, sunt mulţi copii ai căror părinţi au căzut și au fost uitaţi. Am cunoscut pe cineva care corespunde acestui tipar și probabil că voi mai cunoaște. Și poveștile lor ar trebui aflate de cei pentru care taţii lor și-au dat viaţa, căzând la manșă. Ăsta-i doar un caz, dar mai sunt...”. Mă privește aprobând încet din cap, cu un zâmbet abia schiţat și cu luminiţe sclipindu-i în apa ochilor. Discutând cu fiul lui, realizez că pilotul de vânătoare supersonist Dumitru PETRA este foarte viu, el trăiește prin fiul lui, nu este și nici nu va fi uitat, iar spiritul lui de luptător care i-a însufleţit trupul timp de 27 de ani petrecuţi pe acest pământ luptă mai departe, având acum misiunea de-a însufleţi inima ce bate în pieptul tânăr al lui Vio PETRA, cel pentru care vorbele tatălui său, transformate în epitaf dăltuit în piatra rece a mormântului vegheat de o pală de culoarea cerului, sunt demult un crez pentru care merită să lupte în viaţă: „...decât cu capul plecat, mai bine liber ca un vultur ”

DECÂT CU CAPUL PLECAT, MAI BINE LIBER CA UN VULTUR

Ultima fotografie cunoscută cu cei doi în viaţă, realizată înainte de decolarea dublei

prea multe despre ce s-a întâmplat... În fine, ce știu eu este că atunci, pe 20 aprilie, era ultimul lui zbor în dublă comandă, era controlul înainte de ieșirea la simplă comandă, și, din ce-am înţeles, iniţial trebuia să execute ieșirea asta cu Luca Dorel, dar, la fel, tot din ce-am înţeles, fiind unul dintre cei mai buni piloţielevi, Davidovici a ţinut să zboare cu el. Știu că în ziua aceea pe aerodrom a venit și pictorul Ion Ţarălungă, iar cum Davidovici era foarte bun prieten cu el, după ce-a decolat, a intrat direct în acrobaţie, pentru a-l saluta pe Ion Ţarălungă, care adusese aparatul foto. De fapt, există poze făcute în ziua aceea în care apare și el cu aparatul de gât”. Aprob din cap și-l las să-și continue povestirea. „La un moment dat, s-a pierdut legătura radio și s-au prăbușit. Din ce cauze, nu se știe nici în momentul de faţă. Sunt o groază de mituri și legende, o grămadă de scenarii și ipoteze referitoare la ce s-a întâmplat. Unul ar fi că ar fi intrat în remuurile altui avion, o altă dublă, lângă care ajunseseră să zboare pe latura mare a turului de pistă, paralel cu acesta. Mai precis, cele două duble se întorceau din misiune și au intrat amândouă în tur de pistă, fără să fie eșalonate. Davidovici ar fi dat întâietate celor din cealaltă dublă,

„Au fost alţii care au căzut și Armata a plătit pentru tot, inclusiv construcţia mormântului, pe când, în cazul tatălui meu, noi ne-am descurcat cum am putut... Astea sunt lucruri care dor și care ar trebui să fie știute de toţi, să nu se creadă că dacă am pierdut un părinte în misiune, căzut la datorie, am câștigat ceva pe partea cealaltă. În vremurile de atunci nu era ca acum... Să nu se creadă că am fost privilegiaţi în vreun fel pentru că nu... n-am avut niciun sprijin din partea instituţiei pentru care tatăl meu și-a dat viaţa... Nu, noi n-am dus-o minunat după. Totul a fost o luptă, o luptă grea, mama n-a fost activată automat ca militar, ofiţer sau subofiţer, cum se întâmplă în zilele noastre. Nu, mama mea a fost angajată ca femeie de serviciu, crede-mă! (îl privesc stupefiat). Femeie de serviciu a fost pentru o bună bucată de timp, apoi la popotă ca ospătăriţă, pentru ca după ani și ani să ajungă ceea ce este astăzi, plutonier adjutant de logistică. A fost un chin și a suferit mult și multe și n-a avut vreun sprijin din partea cuiva... Și nu, nu s-a recăsătorit niciodată...” Las ochii în jos și tac, urmându-l în muţenie. Cuvintele sunt de prisos, bune a fi strivite sub talpa bocancului precum restul fumegând de ţigară...

Dumitru PETRA (11.10.1962 – 20.04.1989)

Au consemnat, Alin C. IONESCU și Vio D. PETRA București, 20 aprilie 2013
CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013

w w w . r o a f . r o

| 81

INTERFERENŢE
Aviaţia este compusă, în mare parte, din avioane și piloţi. Mai sunt, desigur, cei care se ocupă cu mentenanţa aparaturii, cu asigurarea bazei tehnico-materiale, cu întocmirea de situaţii, strategii de dezvoltare și antrenament, asigurându-se că atât avionul, cât și pilotul, este operaţional, respectiv apt din toate punctele de vedere să zboare. Repet: SĂ ZBOARE! Să devină o forţă în adevăratul sens al cuvântului, să avem certitudinea că forţele noastre aeriene fac faţă în orice moment unor misiuni specifice. Însă ce-i de făcut atunci când lipseşte una dintre componentele principale ale aviaţiei? De fapt, dacă tot am decis să caut adevărul, când lipseşte ora de antrenament, care se lasă aşteptată şi dorită până la disperare de noul sau vechiul pilot îndrăgostit de meseria lui, apt fizic şi psihic să acumuleze experienţa necesară profesării meseriei, mai poate exista cuvântul ,,AVIAŢIE”? Poate, însă, ca simplu cuvânt… nu ca o realitate iar atunci când locul celor doi piloni care definesc acest termen este luat de birocraţie, lucrurile capătă aspecte dramatice. Puţinele resurse sunt drămuite şi mai mult, în vederea unei economii, poate nejustificate. Dezinteresul pentru realitate în favoarea unei ,,imagini fotoshopate” drastic pentru a ,,da bine” ochiului neatins de adevăr capătă valenţe instituţionalizate. Birocraţia ajunge putere în sistem şi, încet-încet, pare că-i firesc aşa, deşi totul devine lipsit de adevăratul conţinut: ,,PILOTUL şi AVIONUL!”. În orice domeniu, indiferent de specificul lui, pentru a se obţine performanţă, este nevoie de antrenament. Scrimeurul, pentru a-şi desăvârşi tacticile, are nevoie de sabie şi antrenament; înotătorul, de un bazin unde să-şi îmbunătăţească tehnica; ţintaşul, de armă şi muniţie pentru a-şi exersa precizia şi, firesc, exemplele ar putea continua. Aşadar, este lesne de înţeles care sunt necesităţile piloţilor noştri. Nu ar fi de mirare, ba chiar perfect justificabil în condiţiile date, să răsară încă un semn de armă din neîmplinirea propriilor năzuinţe. Semnul birocraţiei! Respectul faţă de pilotul român a existat mereu! A fost câştigat de-a lungul timpului nu la sol, ci în aer, şi va exista numai atâta vreme cât el va străpunge cerul!

BIROCRAŢIA CA SEMN DE ARMĂ
Florin BODEA ,, Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea” – scria William Faulkner într-una dintre cărţile sale. Așadar, în cele relatate nu caut dreptatea și nu o consider ca fiind un suport al ideilor proprii; însă voi încerca, pe cât este posibil, să spun adevărul. În funcţie de percepţia propriei raţiuni. Voi încerca acum să dau o definiţie, cât mai simplă, aviaţiei.

Album de aviaţie antică
Bellanca P-300 C-27
– origine: SUA; – primul zbor: 1930; – aparate construite: 23.

82 |

CER SENIN  Nr. 5-6 (130-131)  2013
w w w . r o a f . r o

PICĂTURA DE CERNEALĂ

S Ă N U MO R I Î N A I N T E D E MOA RT E…
Maistru militar clasa a II-a Florin BODEA
,, În dimineaţa rece şi clară ca o lacrimă, S-a ridicat din lume O mândră aripă. Sus, tot mai sus spre-a cerului orbită Se ridică în cercuri mari, Cuprinsă de izbândă”. Acestea sunt primele versuri ale uneia dintre poeziile pilotului aviator Laurenţiu MANU, recitate în cadrul comemorării a 10 ani de când a plecat pentru totdeauna dintre noi. Evenimentul a avut loc la sfârşitul lunii octombrie 2013, în sala, „Ştefan cel Mare” a Cercului Militar Naţional din Bucureşti, organizat de Fundaţia ,,Erou căpitan aviator Alexandru ŞERBĂNESCU”, condusă de către Eleonora ARBĂNAŞ. La comemorare au mai participat comandorul Liviu TĂNASE, din partea Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul-maior (r) Ion DOBRAN – care a făcut parte din Grupul 9 Vânătoare, comandorul aviator (r), Alexe RUSEN, Cristina CONSTANTIN, reprezentant al Muzeului Militar Central “Ferdinad I”, Florentina DOLGHIN, reprezentant al revistei “Magazin istoric”, colonelul (r) Dumitru ROMAN, reprezentant al revistei “România Eroică” şi alte personalităţi care au ţinut să-şi exprime familiei acestuia omagiul adus celui care a fost pilotul aviator Laurenţiu Manu. A fost şi un prilej ca una dintre laturile sensibile ale spiritului eroului aviator să ne fie relevată de către fiicele sale, Miruna şi Ancuţa MANU, prin publicarea volumului de versuri ,,Încă Trăiesc ”, ce cuprinde gânduri şi trăiri ale pilotului, aşternute pe hârtie încă din vremea războiului. „Să nu mori înainte de moarte... atâta timp cât poţi să aterizezi”, a spus profesorul Gim LAURIAN în preambulul prezentării volumului omagial. Dincolo de morală sau parabola titlului, distinsul profesor, scriitor şi poet, descoperă subtilitatea unei culmi care ar putea deveni un imperativ chiar şi în timpul bătăliei: „atâta timp cât pot să aterizez - încă trăiesc”. Pilotul aviator Laurenţiu Manu s-a născut în data de 2 iunie 1919, la Brăila. În anul 1939 a urmat cursurile Şcolii de Pilotaj de Turism. După absolvire şi-a dedicat viaţa şi onoarea aviaţiei militare şi apărării pământului strămoşesc, înscriindu-se la Şcoala de Pilotaj de la Tecuci, pe care a absolvit-o la 10 august 1941, cu gradul de adjutant stagiar pilot de vânătoare. A fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare şi încadrat în Escadrila Antrenament, comandată de locotenentcomandorul Nicolae ŞTEFĂNESCU. Din ziua când a început războiul – 22 iunie 1941, după citirea Ordinului de Zi al mareşalului Antonescu în care spunea la încheiere, ,,Vă ordon, treceţi Prutul!”, în cadrul Escadrilei 47 din cadrul Grupului 9 Vânătoare, marea majoritate a Cu ocazia zilei de 25 octombrie, „Ziua Armatei României”, Compartimentul Educaţie Fizică din Statul Major al Forţelor Aeriene (SMFA) a organizat, în perioada 18 septembrie – 18 octombrie 2013, competiţii sportive, printre care și turneul de minifotbal. La acest turneu s-au înscris 9 echipe care au reprezentat Statul Major al Forţelor Aeriene, Brigada 1 Rachete Sol-Aer, Baza 91 Logistică a Forţelor Aeriene, Centrul 1 Supraveghere Aeriană, Componenta Operaţională Aeriană, Regimentul 70 Geniu Aviaţie, Centrul 85 Comunicaţii Aero și Informatică, Batalionul de Război Electronic și Batalionul 210 Sprijin Logistic. Arbitrajul a fost asigurat într-o manieră exactă și imparţială de către plutonierul adjutant Mihai ALBU (arbitru teren/SMFA), caporalul clasa a III-a Florian OCHEA (arbitru teren/Batalionul 210 Sprijin Logistic) și sergentul major Iulian Tănăsoiu (arbitru observator/SMFA). Competiţia a fost căștigată de către echipa Centrului 85 Comunicaţii Aero și Informatică, având căpitan de echipă pe plutonierul Gelu TĂNASE, locurile II și III au fost ocupate de echipa Batalionului de Război Electronic, având căpitan pe locotenentcolonelul Cristian SOLONARIU, respectiv de echipa Statului Major al Forţelor Aeriene, căpitan fiind maiorul Mihai Cornel MILEA. Pe locul IV s-a clasat

misiunilor au fost îndeplinite pentru protejarea avioanelor proprii de bombardament şi asalt. Pilotând un avion Messerschmitt M-109 G, Laurenţiu Manu a luptat în zonele Melitopol, Odesa, Genischesk şi pe multe alte fronturi ale liniei de est. Într-o luptă aeriană la nord de Iaşi, pe 9 iulie 1944, dusă împreună cu coechipierul său Mircea ŞENCEA împotriva a 20 de avioane de vânătoare IAK ale aviaţiei ruse, a fost lovit, reuşind să aterizeze cu profundorul avariat şi cu o gaură în aripa dreaptă, pe aerodromul din Iaşi. Avea tâmplele şi pieptul pline de sânge în urma unei răni la cap. După refacere a fost repartizat în Grupul 9, socotit de elită, şi a intrat în acţiunile de apărare împotriva aviaţiei americane. Lupte îndârjite le-a avut şi împotriva aviaţiei de vânătoare germane. Pe 25 octombrie 1945, patrula formată din cinci avioane, printre care şi al pilotului Manu Laurenţiu, a fost obligată să înceapă o luptă aeriană împotriva a 8 avioane M-109 şi 4 Foke-Wulf-uri. Rezultatul: 2 avioane inamice doborâte. Cu motorul gripat, cu foc la bord şi rănit la piciorul drept, Manu a trebuit să prindă aerodromul, deşi motorul nu mai funcţiona. Ultima misiune a executat-o ca voluntar în data de 11 mai 1945, în zona Olomuc, unde trupele terestre inamice refuzau să se predea, iar la 1 august al aceluiaşi an, în urma ordinului de reîntoarcere definitivă, a revenit în ţară. În cei peste 30 de ani în slujba aviaţiei, comandorul aviator Laurenţiu Manu, a fost distins – în timpul vieţii – cu 21 de medalii şi decoraţii, multe dintre acestea fiind câştigate în timpul războiului. A pilotat un număr de 20 de avioane, totalizând circa 750 de ore de zbor, marea majoritate pe front, participând la peste 200 de misiuni de luptă. În lunga carieră de militar şi-a respectat jurământul, onoarea de a fi ofiţer şi a avut dragoste de ţara pe care a slujit-o cu devotament. La 23 octombrie 2003, cel care a fost comandorul aviator Laurenţiu Manu, a decolat pentru ultima dată, alăturându-se camarazilor săi din flotila din cer, fiind înmormântat chiar în ziua în care România sărbătoreşte Armata Română, în Cimitirul Ghencea Militar. Posibil ca o mână divină să fi făcut acest lucru, poate şi pentru faptul că data de 25 octombrie aduce un omagiu ostaşilor români care au eliberat Transilvania, pământ românesc, în toamna anului 1944, de sub ocupaţia hortistă.

T urneu de mini f ot b a l

Sergent major Iulian-Petruș TĂNĂSOIU
echipa Bazei 91 Logistice a Forţelor Aeriene, a cărei căpitan de echipă a fost maistrul militar clasa a III-a Daniel BUSUIOC. Cu ocazia aceleiași zile, în perioada 1-16 octombrie 2013, Secţia Educaţie Fizică din Statul Major General a organizat, la baza sportivă aparţinând Statului Major al Forţelor Terestre, un alt turneu de minifotbal, în cadrul căruia echipa Statului Major al Forţelor Aeriene s-a clasat pe locu II.