You are on page 1of 10

CAPITOLUL IV CAPITOLUL IV

Limite de funcţii. Funcţii continue
IV.1 Limite de funcţii
Fie f : E →

şi a un punct de acumulare al domeniului E de definiţie al

funcţiei.
Definiţia 1 Spunem că l ∈
x→a

este limita funcţiei f în punctul a (şi notăm aceasta cu

lim f ( x ) = l sau cu f ( x ) ⎯x ⎯ ⎯→ l ), dacă oricare ar fi şirul ( x n )n ⊂ E , x n ≠ a , şirul →a

( f (nn ))n

al valorilor funcţiei are limita l. o funcţie şi a un punct de acumulare pentru E, a ∈ .

Teorema 1 Fie f : E →

Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente: (1) (2) funcţia f are limita l ∈ în a; (Criteriul lui Cauchy pentru limite de funcţii) pentru orice ε > 0, există un

număr real δ ε > 0 astfel încât

(∀)x ∈ E

cu 0 < x − a | < δ ε

să rezulte

f ( X ) − l < ε; (3) (Criteriul cu vecinătăţi) (∀)V ∈ V(l), (∃)U ∈ V(a) astfel încât pentru

orice x ∈ U ∩ E; x ≠ a să rezulte f ( x ) ∈ V .
Teorema 2 (Unicitatea limitei unei funcţii) Dacă f : E → R are limită în punctul de

acumulare a al domeniului E, atunci limita este unică.
Teorema 3 (Criterii de existenţă a limitei unei funcţii ) Fie f : E →
a∈

o funcţie şi

un punct de acumulare pentru E cu Propoziţia că funcţia f are limite laterale în
x→a x<a x→a x>a

punctul a (notate cu f (a − 0 ) = lim f ( x) şi respectiv cu f (a + 0 ) = lim f ( x) ). Atunci f are limită în punctul a dacă şi numai dacă lim f (x ) = f (a − 0 ) = f (a + 0 )
x→a

f (a − 0 ) = f (a + 0 ) În aceste condiţii

Aplicaţie: Să se determine a şi b astfel încât funcţia f :
⎧ x 2 + ax + b ; x ≤1 ⎪ ; x ∈ (1,2) f(x) = ⎨ 2 + x ⎪ x2 − a ; x≥2 ⎩ să admită limită în x 0 =1 şi x 0 =2

dată de

x 0 =1 ; x 0 =2

80

(1) x →a Dacă f (x ) − l ≤ g ( x ). atunci lim( f ( x) + g ( x)) = lim f ( x) + lim g ( x) = l1 + l2 . Teorema 4 (Criteriul majorării) Fie f . x ≠ a şi lim g ( x ) = 0. g : E → x→a . x→a (3) Dacă f (x ) ≤ g ( x ) pentru (∀)x ∈ V ∩ E . g. Dacă f(x) ≤ g(x) ≤ h(x). atunci x→a lim f ( x ) = l. x →1 x <1 x →1 x <1 ld (1) = lim f ( x) = lim(2 + x) = 3 x →1 x >1 x →1 x >1 Functia are limită în x 0 =1 rezulta ca ls (1) = ld (1) ⇒ a + b = 2 (1) ls (2) = lim f ( x) = lim(2 + x) = 4 ld (2) = lim( x 2 − a) = 4 − a x→2 x<2 x→2 x <1 x→2 x>2 Functia are limita in x 0 =2 rezulta ca ls (2) = ld (2) ⇒ a = 0 (2) Din (1) si (2) rezultă b=2. atunci x→a lim f ( X ) = −∞. Fie lim f ( x) = l1 şi lim g ( x) = l2 (cu l1 . g : E → x→a şi a un punct de x→a acumulare al domeniului de definiţie al funcţiilor E. a punct de acumulare al domeniului de definiţie al funcţiilor E. Dacă lim f ( x )= l 1 . h : E → . (∀)x ∈ V ∩ E. a punct de acumulare x→a al domeniului de definiţie al funcţiilor E.Elemente de algebră liniară şi analiză matematică Soluţie: ls (1) = lim f ( x) = lim( x 2 + ax + b) = 1+a+b. x ≠ a si lim g ( X ) = +∞. g : E → două funcţii şi a un punct de acumulare pentru E. l2 ∈ ). (2) Dacă f (x ) ≥ g ( x ) pentru (∀)x ∈ V ∩ E . x→a x→a x→a (1) Dacă există l1 + l2 în (Cazuri de nedeterminare + ∞ + (−∞) sau − ∞ + ∞ ) (2) Dacă există l1 ⋅ l2 în atunci lim( f ( x) ⋅ g ( x)) = lim f ( x) ⋅ lim g ( x) = l1 ⋅ l2 x→a x→a x→a 81 . lim g ( x) = l2 şi f(x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ E ∩ V − {x0 } atunci lim f ( x) ≤ lim g ( x) x → x0 x → x0 Teorema 6 (Criteriul cleştelui) Fie funcţiile f. iar V o vecinătate a lui a. atunci x→a lim f ( X ) = +∞. x → x0 x → x0 Teorema 7 (Operaţii cu limite de funcţii) Considerăm f . x→a Teorema 5 (Trecerea la limită în inegalităţi) Fie f. (∀) x ∈ E ∩ V − {x0 } şi x → x0 lim f ( x ) = lim h( x ) = l ⇒ lim g ( x ) = l . x ≠ a si lim g ( X ) = −∞.

. lim(−5 x 3 + 13x + 12) = − 5 ⋅ 13 + 13 ⋅ 1 + 12 = 20 x →1 b) lim (−5 x 3 + 13 x + 12) = lim x 3 (−5 + x → +∞ x → +∞ 13 12 + ) = +∞ ⋅ (−5) = −∞ x 2 x3 c) lim (− x 3 + 3x + 1) = lim x 3 (−1 + x → −∞ x → −∞ 3 1 + ) = (−∞) ⋅ (−1) = +∞ x 2 x3 (2) Fie funcţiile polinomale f. Pentru x ∈ R − { α 1 . daca ⎪ q ap f ( x) ⎪ (ii) lim . există situaţiile : f ( x) f ( x0 ) .. daca x → −∞ g ( x ) bq ⎪ 0. α 2 ... daca =⎨ x → +∞ g ( x ) bq ⎪ 0. ) ±∞ 0 atunci lim f ( x) g ( x ) = lim f ( x) x→a x→a x→a lim g ( x ) = l1 2 . daca ⎪ ⎪ ⎩ p>q p=q p<q 82 .CAPITOLUL IV (Cazuri de nedeterminare 0 ⋅ (±∞) sau ± ∞ ⋅ 0 )..00 . l (Cazuri de nedeterminare 1∞ ... g ∈ [ X ] .....α s ( s ≤ q) rădăcinile reale ale polinomului g. daca ⎪ ⎪ ⎩ sau ⎧ ap p−q ⎪ b ⋅ (−1) ⋅ ∞ = ±∞...α 2 . + bo cu bq ≠ 0 şi α1 . α s } considerăm funcţia raţională h( x) = Daca x 0 ∈ .... + ao cu a p ≠ 0 şi g ( x) = bq ⋅ x q + bq −1 ⋅ x q −1 + . daca ⎪ q ap f ( x) ⎪ (iii) lim =⎨ . α s } = g ( x) g ( x0 ) p>q p=q p<q f ( x) g ( x) (i) lim x → x0 ⎧ap ⎪ b ⋅ (+∞) = ±∞. α 2 .. ∞ 0 ) Aplicaţii: (1) a). pentru x 0 ∈ R − { α 1 .. (3) Dacă există l1 în l2 şi g(x) ≠ 0 oricare ar fi x ∈ E atunci f ( x) l f ( x) lim = x→a = 1 g ( x) lim g ( x) l2 x→a lim x→a (Cazuri de nedeterminare (4) Dacă există l1 2 în l ±∞ 0 ... f ( x) = a p ⋅ x p + a p −1 ⋅ x p −1 + ..

a ∈ (0. ⎧+ ∞. (ii) lim a x = ⎨ x → −∞ a >1 ⎩ 0. lim x →0 3.Elemente de algebră liniară şi analiză matematică (3) Fie n ∈ N . lim ar fi x ∈ . a ∈ (0. oricare (4) Fie funcţia exponenţială f: x → x0 → (0 . f(x) = n x → x0 n x. x →∞ x →0 x 5. Atunci: . (iii) lim a x = ⎨ x → +∞ a >1 ⎩+ ∞. lim ax −1 = ln a . x →0 . (i) lim a x = a xo oricare ar fi x0 ∈ ⎧+ ∞. + ∞ ). iar h: A → . pentru a > 0 . a ∈ (0. (6) Limite remarcabie 1. (5) Fie funcţia logaritmică f: Atunci: (i) lim log a x = log a x0 oricare ar fi x 0 ∈ (0. x → x0 → (0 .1) (ii) lim log a x = ⎨ . lim =1 x → 0 x x (1 + x) r − 1 = r oricare ar fi r ∈ x 1 2. a>0. 1 4. lim x →0 sin x tgx = 1 . n ≥ 2 şi funcţia radical f : E → . n (i) dacă n este număr par şi xo ≥ 0 . Dacă x 0 ∈ A’ este 83 Teorema 8 (Limita funcţiei compuse) Fie f: E → argument real.1) .1) . x →0 x 6.1) (iii) lim log a x = ⎨ x →∞ a >1 ⎩ + ∞. x → −∞ x = −∞ . ⎧ 0. f(x) = a x . lim x →0 . lim =1 x → 0 x x arcsin x arctgx = 1 . lim ln(1 + x) =1 x →0 x si u: A → E două funcţii reale de funcţia compusă a acestora (h = f u ). a 1 − ∞ > ⎩ x >0 ⎧− ∞. lim (1 + ) x = e . şi a ≠ 1 . f(x) = log a x. lim n x = +∞ . lim (1+x) x = e . + ∞ ). ∞) . atunci lim n x = n x o . a ≠ 1 . a ∈ (0. atunci lim x → x0 x = n x0 şi lim x →∞ x →∞ n x = +∞ (ii) dacă n este impar.

Se spune ca limita functiei x → x0 x → x0 comută cu valoarea functiei. x → xo ln(1 + u ( x)) = 1. Definiţia 1 Spunem că funcţia f este continuă în punctul x 0 . o funcţie şi x0 ∈ D’. pentru a ∈ (0. deci nu are sens să vorbim de continuitatea unei funcţii în punctele în care funcţia nu este definită şi nici în ± ∞ (deoarece D ⊂ ℜ ). atunci există lim h( x ) = lim f (u ( x)) = lim f ( y ) . u ( x) x → xo lim tgu ( x) =1 . ∞) − {1} . şi u(x 0 )=u 0 ∈ E’ este punct de acumulare pentru mulţimea E astfel încât lim u ( x) = u 0 . dacă avem lim u ( x) = u 0 şi dacă x → x0 u →u 0 lim f (u ) = f (u 0 ) .D ⊂ . x → xo u ( x) ⎛ 1 ⎞ ⎟ lim ⎜ 1+ ⎜ ⎟ x → xo ⎝ u ( x) ⎠ u ( x) =e IV. u ( x) x → xo 1 x → xo lim (1+u(x)) u ( x ) = e . Observaţii: (1) Problema continuităţii unei funcţii se pune doar în punctele din domeniul de definiţie al funcţiei. Aplicaţii: (1) Dacă lim u(x) = 0 si u(x) ≠ 0 . atunci: x → xo x → xo lim lim sin u ( x) = 1. dacă pentru (∀)V ( f ( xo )). u(x) ≠ u 0 . este continuă pe mulţimea A ⊂ D dacă f este continuă în fiecare punct al mulţimii A. atunci lim f (u ( x)) = f ( lim u ( x)) . x → x0 x → x0 y →u0 Observaţie: Teorema anterioara permite inlocuirea calculului limitei f u in x0 cu calculul limitei functiei f in u 0 . oricare ar fi x ∈ A . (∃)U ( xo ) Teorema 1 Fie f:D → astfel încât pentru ( ∀ ) x ∈ U ( xo ) ∩ D ⇒ f ( x ) ∈ V ( f ( x0 )). Astfel. 84 . Definiţia 2 Spunem că funcţia f : D → . u ( x) lim au ( x) − 1 = ln a . u ( x) (2) Dacă lim u ( x) = ±∞ atunci: x → xo sin u ( x) lim = 0.CAPITOLUL IV un punct de acumulare pentru multimea A. x0 ∈ D . Dacă limita funcţiei f în x0 există şi este egală cu f (x0 ) atunci funcţia este continuă. pentru oricare x ∈ A − {x0 } şi x → x0 y →u 0 lim f ( y ) = l . 2 Funcţii continue Fie f:D → .

atunci f este continuă la dreapta în punctul x 0 . D ⊂ . Teorema 5 Fie f : D → . b ] → . atunci f este continuă în punctul „b”. dacă ambele limite laterale există. atunci există o vecinătate U a lui xo astfel încât f (x ) > 0 pentru orice x ∈ U ∩ D .Elemente de algebră liniară şi analiză matematică (2) Dacă f este continuă în punctul x 0 atunci x 0 se numeşte punct de continuitate pentru f (3) Dacă punctul x 0 este izolat (nu este de acumulare). x 0 ∈ D. sunt finite. an ∈ D(∀)n ≥ 1. 85 . (2) Discontinuitate de speţa II. atunci f este continuă în punctul „a”. dacă cel puţin una dintre limitele laterale nu există sau este infinită. Definiţia 5 Discontinuităţile unei funcţii pot fi de 2 tipuri: (1) Discontinuitate de speţa I. Observaţii: Fie f : [ a. x0 punct de acumulare pentru D. acesta se numeşte punct de discontinuitate pentru f. x − x 0 < α ε ⇒ f ( x ) − f ( x0 ) < ε . x0 punct de acumulare pentru D. (2) pentru (∀)ε > 0. x0 ∈ D o funcţie continuă în x 0 : (1) Dacă f ( x0 ) > 0. D ⊂ . D ⊂ . Dacă funcţia f nu este continuă în punctul x 0 . astfel încât lim an = x0 există limita şirului n→∞ f (an )n ≥1 şi lim f ( xn ) = f ( x0 ). x0 ∈ D. x0 ∈ D. dar funcţia f nu este continuă în punctul x 0 . (2) dacă (∃) f (x0 + 0 ) = f ( x0 ). astfel încât (∀)x ∈ D. Teorema 3 (Teorema de caracterizare a continuităţii unei funcţii într-un punct) Fie f : D → . (3) pentru (∀)(an )n ≥1 . x0 punct de acumulare pentru D. (∃)α ε > 0 . atunci f este continuă în x0 . Funcţia f este continuă f ( x0 − 0 ) = f ( x0 + 0 ) = f ( x 0 ) în x 0 dacă şi numai dacă limitele laterale în xo şi are loc egalitatea Definiţia 3 Fie f : D → . D ⊂ . (2) Dacă (∃) f (b − 0 ) = f (b ). n →∞ Teorema 4 (caracterizarea continuităţii cu ajutorul limitelor laterale) Fie f:D → . D⊂ . (1) dacă (∃) f ( x0 − 0 ) = f ( x0 ) . Următoarele afirmaţii sunt echivalente: (1) f este continuă în x 0 . x0 ∈ D. b ∈ (1) Dacă (∃) f (a + 0 ) = f (a ) . a. Definiţia 4 Fie f : D → . atunci f este continuă la stânga în punctul x 0 .

max(f. Teorema 7 (Teorema de continuitate a funcţiilor compuse) Fie g : E → D. există cel puţin un punct xλ ∈ (α. pentru orice α < β (α. Teorema 9 (Propoziţia valorilor intermediare sau Propoziţia lui Darboux) O funcţie f : D → este o funcţie continuă pe un interval I de numere reale (I ⊆ D) are Propoziţia lui Darbouxpe acest interval. Funcţiile continue au Propoziţia remarcabilă de a transforma un interval oarecare tot într-un interval. orice x∈R). f . Această proprietate este cunoscută sub numele de Propoziţia lui Darboux. Observaţie: Fie g : E → D. Spunem că funcţia f : D→ are Propoziţia lui Darboux pe intervalul I dacă. Definiţia 6 Fie I un interval de numere reale (I ⊆ D). cu E . g : D → . x0 ∈ E ' (xo punct de acumulare pentru mulţimea E) două funcţii cu proprietăţile: există lim g ( x) = yo ∈ D şi x → xo f este continuă în yo .g)= f (dacă g ( x0 ) ≠ 0 ). x → x0 Teorema 8 (Propoziţia de marginire locală a unei funcţii continue) Dacă f : D → este o funcţie continuă într-un punct xo ∈ D. x0 ∈ E două funcţii cu proprietăţile: g continuă în x 0 (respectiv g continuă pe E) şi f continuă în g ( x0 ) (respectiv f continuă pe g(E)). fg. Atunci există lim f(g(x)) şi are loc relaţia x → x0 x → x0 lim f(g(x)) = f( lim g(x))=f(yo). 86 . atunci există o vecinătate a punctului xo pe care f este marginită. f : D → . pentru g f +g+ f −g 2 .CAPITOLUL IV (2) Dacă f ( x0 ) < 0. Teorema 6 (Operaţii cu funcţii continue) Fie f . cu E . Atunci funcţia compusă f g este continuă în x 0 (respectiv este continuă pe E). f : D → . atunci sunt continue în x 0 (respectiv continue pe D) următoarele funcţii: f+g. f g (dacă f (x)> 0. D ⊂ . g ( E ) ⊆ D. g continue în x 0 (respectiv continue pe D). min(f. atunci există o vecinătate U a lui xo astfel încât f (x ) < 0 pentru orice x ∈ U ∩ D. x0 ∈ D . f . β) astfel încât f( xλ )= λ . D ⊂ .g)= f +g− f −g 2 . D ⊂ . β ∈ I) şi pentru oricare ar fi un număr real λ situat între f(α) şi f(β).

b]⊆D. Aplicaţii: 1. Să se arate că funcţia f: reale. astfel încât există lim f ( x) şi este finită. Dacă f (a) şi f (b) au valori . Consecinţa 3 Fie I un interval de numere reale (I ⊆ D) şi o funcţie f : D → continuă pe I. de semne contrare. Soluţie: Pentru a ∈ → . atunci există cel puţin un punct c є (a. nu este continuă în punctele intregi. Aceasta arată că limita funcţiei în aceste puncte nu există. Să se arate că funcţia f: Soluţie: Pentru a ∈ ⎛x ⎞ 3a avem: lim ⎜ + [x ]⎟ = − 1 şi ⎠ 2 x→a ⎝ 2 x<a → . f(x)=x2-2x este continuă pe mulţimea numerelor avem lim ( x 2 − 2 x + 5 ) = a 2 − 2a + 5 = f (a) deci f este continuă pe x→a mulţimea numerelor reale. Consecinţa 2 Fie f : D→ o funcţie continuă şi [a. b) astfel încât f (c) = 0. Atunci funcţia f : D ∪ {α } → x →α definită prin: x∈ D ⎧ f ( x ). ( F un interval oarecare de numere reale) cu proprietăţile f surjectivă şi strict monotonă pe I. 87 . pentru x =α ⎪ lim ⎩ x→α este funcţie continuă pe D ∪ {α } (funcţia f se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f în punctul α).Elemente de algebră liniară şi analiză matematică Consecinţa 1 Mulţimea imaginilor punctelor unui interval printr-o funţie continuă este tot un interval. f ( x) = x + [ x ] . 2 ⎛x ⎞ 3a . Dacă f nu se anulează pe intervalul I atunci f are acelaşi semn pe tot intervalul. Teorema 12 ( Continuitatea funcţiei inverse) Fie I un interva deschis de numere reale (respectiv închis si mărginit neredus la un singur element) şi funcţia f : I→F. iar punctele intregi sunt puncte de discontinuitate de speţa I. Atunci f este continuă şi inversabilă pe I şi inversa sa f −1 : F → I este continuă şi strict monotonă pe intervalul F. pentru ⎪ f (x) = ⎨ f ( x ). deci în aceste puncte 2 + [x ]⎟ = lim ⎜ ⎝2 ⎠ x→a x>a limitele laterale nu sunt egale. Teorema 10 (teorema de prelungire a unei funcţii prin continuitate) Fie f:D→ şi α∈D’ un punct de acumulare al mulţimii D care nu aparţine lui D. 2.

CAPITOLUL IV 3. x ≤ 2 f: R→R.0 ) f este continuă. 2 2 2 x→2 x x x → → → x−2 x−2 x−2 x<2 x>2 x<2 x>2 5. ∞ ) f este continuă fiind definite cu ajutorul unor funcţii elementare (polinomiale). x > 2 Soluţie: Funcţia f este continuă pe (− ∞. x = 0 88 . x = 0 ⎪−1. x ∈ [1. fiind funcţii elementare.b astfel încât pentru funcţia următoare să aibă loc condiţiile precizate: ⎧ x 2 − 1. Prin urmare f este continuă pe [0. Să se determine parametrii reali a. f continuă pe ⎩ax + b. (1. x < 0 ⎪ . fiind produs de funcţii continue. l s (1) ≠ l d (1) ⇒ f nu este continuă în punctul 1. x > 0 ⎪ → . x > 1 ⎩ funcţiei f în 1.1] ⎪ x. f ( x ) = ⎨0. x ∈ [0. Să se studieze continuitatea funcţiilor de mai jos: a) f: [0.3] → Soluţie: 1} . Studiem continuitatea în punctele 0 şi 1.3] .x ≠ 0 → . 4.3] → ⎧e x (1 − x ).1] . ∞ ) deoarece este definită cu ajutorul unor funcţii elementare (polinomiale). f(x)= ⎨1 − x. f ( x) = ⎨ x ⎪ ⎩0. x < 0 ⎩ b) f : ⎧1 ⎪ .3] . f(x)= ⎨ . b) Pe (− ∞. Deci f este continuă pe -{ 1} . x ∈ [0.1).{ ⎧3 x. Să se precizeze punctele de discontinuitate şi tipul lor pentru funcţiile: a) f : ⎧1. iar pe (0. l s (0 ) = l d (0 ) = f (0 ) ⇒ f continuă în punctul 0. l s (1) = l d (1) = f (1) ⇒ f continuă în punctul 1. f(x)= ⎨ b) f: ⎩4 − x. Studiem continuitatea a)Funcţia f este continuă pe [0. Deoarece f este continuă în x=2 ⇔ lim f ( x ) = lim f (x ) = f (2 ) ⇔ 3 = 2a + b ⇒ b = 3 − 2a x →2 x< 2 x →2 x >2 şi există lim x→2 f (x ) − f (2 ) x−2 Deoarece există există lim x→2 f (x ) − f (2 ) avem x−2 lim x2 − 1 − 3 ax + b − 3 ax + 3 − 2a − 3 = lim ⇔ lim( x + 2 ) = lim deci a = 4 şi b = -5.2) ∪ (2.

dar nu sunt verificate egalităţile. ls (0) = lim x →0 x <0 1 1 1 1 = = −∞ .Elemente de algebră liniară şi analiză matematică a). x = 1 . f (0) = 0 x 0 → x 0− x 0+ x>0 0 este punct de discontinuitate de speţa a doua. 6. l s (0 ) ≠ l d (0 ) ≠ f (0) ⇒ punctul 0 este punct de discontinuitate de prima speţă deoarece există limitele laterale. ⎪ ⎩1. f ( x) = ⎨e . ld (1) = lim f ( x) = lim e∞ = ∞ . Să se studieze continuitatea laterală pentru funcţia: f : ⎧ x1 ⎪ −1 . x = 1 → Soluţie: x0 = 1 este punct de discontinuitate de speţa a II-a deoarece ls (1) = lim f ( x) = lim e −∞ = 0 . respectiv stânga sunt infinite. 89 . ld (0 ) = lim = = +∞ . deoarece limitele la dreapta. b). f(1)=1 deci funcţia nu x =1 x <1 x =1 x <1 x =1 x >1 x =1 x >1 este continuă nici la dreapta şi nici la stânga în x0 = 1 .