OCTOMBRIE 12, 2013

SPATIUL VERDE CA SIMBOL
Orașul, susținut de numeroasele sale simboluri și elemente reprezentative, ce îi conferă autenticitate și originalitate, definește o mixitate de caracteristici specifice spațiilor, construcțiilor, oamenilor, activităților. Dinamica acestora nu fac altceva decât să accentueze evoluția orașului, explicând astfel modul rapid în care acesta se schimbă. Elementele constitutive ale orașului nu pot ”trăi” și nici nu se pot dezvolta independent, făcând abstrac ție unele de altele, iar tocmai acest sistem complex face posibilă funcționarea unui oraș. Relațiile dintre oameni, în aceeași măsură relațiile dintre oameni și spațiu, dintre spațiu și activitățile urbane, etc., ajută la organizarea unei rețele, care deși pare dezordonată, ea nu este altceva decât structura coerentă și echilibrată după care se construiește și funcționeaza un oraș. Pe lângă sistemul complex pe care îl constituie orașul, elementele constitutive pot juca un rol important în cre șterea valorii particulare a orașului. Astfel că trăsăturile care deosebesc un element de celelalte în cadrul formei urbane conferă acestuia o valoare particulară, dar și o individualitate orașului la care acesta se raportează. Nu se poate realiza un clasament al elementelor urbane, fiecare în mod caracteristic î și joacă propriul rol în cadrul orașului. Totuși, elementul în jurul căruia se dezvoltă multe dintre activitățile urbane, ce pune in evidență spațiul construit, dar și oamenii, nu poate fi decât spațiul verde urban, cu caracterul său atât public, cât și privat. Odată cu evoluția sistemelor urbane, spațiile verzi cresc, dezvoltându-se până la adevărate concepte urbane, ce au fost ulterior cercetate și a căror importanță la nivel urban este din ce în ce mai puternică. Omul a trăit întotdeauna în strânsă legătură cu natura, deși uneori masivele construite și circulațiile par a fi îngrădit această relație dintre om și natură. Spațiile verzi au avut un rol important de-a lungul timpului, reușind să transmită o multitudine de senzații și stări prin texturi, reflexii, sunete și culori. Încă din cele mai vechi timpuri, omul a fost orientat către realizarea unor sisteme complexe ambientale, care să aibă mai mult sau mai puțin un caracter simbolistic în comunitate. De la începuturi, omul s-a raportat la simbolistica grădinii, creându-și astfel o serie de arhetipuri. Ne amintim astfel de antiteza dintre Paradis și Infern, de modul în care acestea sunt prezentate ca spații reprezentative pentru bine și rău, pentru lumină și întuneric. Paradisul (Raiul) provine din limba veche persană, de la cuvântul ”pairi-daeza” care înseamnă tocmai grădina indrăgită ce era hărăzită celor binecuvântați și reprezenta un parc minunat cu arbori exotici și râuri ale vieții. În același timp Infernul, ”tărâmul de jos”, era reprezentat de un sistem de peșteri subterane, asociat cu groaza, disperarea și suferința fizică. Pornind de la acest concept al binelui și răului, omul și-a clădit de-a lungul timpului modele pe care le-a urmat în evoluția și dezvoltarea grădinilor, spațiilor plantate. Acestea reprezintă subiectul unei simbolistici aparte, accentuând elemente ce generează adevărate relații și simboluri. Astfel că arborele devine un simbol al vieții elementare, a formei inițiale a haosului și tranzmițând ideea legăturii dintre cer și pământ. Acest concept este prezent în numeroase credințe, ritualuri și mituri legate de viață, de centrul lumii, de transcenderea sufletelor, de reînviere; și are rolul unei scări către cer ce îi evocă ființei umane sensul devenirii universale.

având totuși și un important accent simbolic și religios. Conservând anumite principii moștenite din antichitate. de spațiu verde. apa). importanța acestuia cunoscând astfel diferite niveluri. marea majoritate a spațiilor amenajate fiind închinate divinității. Acest lucru întărește idee inițială a sistemului complex de elemente și relații care este orașul și la cum toate aceste elemente depind unele de altele și se influențeaza între ele. bazându -se pe noi principii. punând accent și pe maturizarea culturală a locuitorilor Bucureștiului în decursul evoluției sale. o grădină cu caracter privat. Europa întâlneșteo perioadă de mare evoluție a culturii și civilizației. În grădinile Greciei Antice. unei gândiri care se răsfrânge asupra tuturor elementelor care făceau parte din acea civilizație. organizarea era bazată pe pragmatism și religiozitate.Încă din antichitate s-a pus accent pe modul în care erau amenajate spațiile verzi. în timp ce grădinile bizantine se ghidau după un fast exacerbat. Fig.. 1 Grădini Grecia Antică Conceptul de grădină a început să devină tot mai complex. Imaginea unui spațiu verde evoluează. (Sandu A. 2007 ) Se ajunge la ideea grădinii de reședintă. Nu este greu de remarcat faptul că spa țiul verde amenajat a evoluat în același timp cu spațiul construit al orașului. ce reușesc să transmită noi stări și senzații. în care detaliile au propriul lor rol. Mai târziu. Deși orașul București nu are o istorie foarte veche. Spațiul verde a avut o evoluție interesantă de-a lungul timpului. căpătând noi simbolistici. iar preocuparea pentru acest lucru era atent construită. Toate aceste caracteristici nu erau altceva decât amprenta unei culturi. Grădinile japoneze se organizau punându-se accent pe rafinament și simplitate. în Renaștere. Specificitatea acestor spații urbane nu este redată de un produs de detalii. Bucureștiul a fost un oraș în care ideea de grădină își avea o simbolistică aparte. a cunoscut de-a lungul ultimelor secole o dezvoltare a conceptului de spațiu public. ci de un produs de ansamblu. evidențiată și de o evoluție remarcantă la nivelul grădinilor de reședință. fiind reprezentate de caracteristici specifice fiecărui popor. grădinile încep să se dezvolte folosind diverse principii (sculptura. specifice sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. un concept care urmează să influen țeze evoluția orașelor europene. În Roma Antică accentul se punea pe tehnica ornamentală. conservându -și elemente de-a lungul timpului. . bazându -se pe cunoștințe și tehnici specifice unei anumite epoci în Europa occidentală.

ideea unui oraș ce îngloba zone verzi pe care le putea gestiona. întâlnire pentru a se simți bine și a se putea bucura de natură. dar și cea cu legume și chiar cu viță de vie. ori au dispărut facând loc dezvoltării urbane și adaptării sale la alte concepte care apar cu trecerea timpului și cu extinderea orașului. C. ușor de remarcat. De la preocuparea pentru zonele viticole cu rolurile sale. precum: Colentina.. alături de alte locuri ale acestor vremuri. reprezentând adevărate modele pentru dezvoltarea spațiilor publice. până la parcurile publice și grădinile rafinat amenajate ale reședințelor. existând locuri în care aceștia puteau petrece și se puteau simți bine. cât și unul funcțional foarte mult apreciat. către grădinile publice.. Bellu. Brătianu). Una dintre acele locuri este Grădina Universității. (Biciurescu V. influența europeană spunându-și astfel cuvântul. care prin modul în care erau constituite stârneau interesul și admirația locuitorilor acelor vremuri. (Giurescu C. Odată cu evoluția orașului aceste grădini ori și-au conservat identitatea. dar și pentru dezvoltarea culturală a orașului. Unele dintre aceste spații dispărute și-au păstrat totuși caracterul simbolic la nivelul orașului. cât și de oamenii de rând. amenajate. deoarece frontul care astăzi există. odată cu maturizarea culturală. O astfel de grădină a fost Grădina Filaret. în acea perioadă nu exista. 1979) Astfel de zone erau utilizate atât de către oamenii cu statut social ridicat. unul din cele mai pretențioase baluri din vremea aceea. vecin cu palatul.La început de sec XIX. care se întindea de la Str. Herăstrău. este faptul că locuitorul orașului și-a căutat încă de la începuturile sale elemente de relaxare. XIX. 2003) . Din sec. reușind să se prelungească cu Grădina Palatului Șuțu. ce dezvolta mai multe valen țe ale începuturilor orașului. care până în a doua jumătate a sec. era mai degrabă ideea unui mare spațiu verde în care începea timid să se dezvolte orașul. 1990). Ceea ce este. însă. Termenul de ”grădină” a avut astfel numeroase interpretări ce defineau în general zonele plantate. locuri de orientare în Bucure ști. orașul a început încet sa își extindă orizonturile ajungând să-și canalizeze ”tentaculele” evoluției către spațiul public urban. actualul Muzeu de istorie a Mun. către domeniul peisagisticii. Numeroase grădini au avut roluri reprezentative devenind locuri semnal. Grădina Palatului Șuțu era cunoscută Bucureștiului acelei epoci în special datorită balurilor care se desfă șurau în acea vreme la Palatul Șuțu. petrecere a timpului liber. nu a fost o trecere tocmai ușoară. Așa cum spuneam. era un loc de petrecere și recreere. București. lângă Palatul Șuțu (Potra G. Grădina era nu numai cu flori. Academiei până la Bulevardul Colței (astăzi I. al XVIII-lea Bucureștiul a devenit un loc în care grădinile aveau atât un rol estetic. la care intervenția umană era sesizabilă.

renumită. și unde se serveau crenvuști speciali. 2011). După moda altor grădini centrale. Intrarea în această grădină se făcea pe locul unde astăzi există restaurantul cu același nume. (Marsillac de U. s-a construit în această grădină o scenă unde se dădeau piese pentru gustul publicului de mahala. Aceasta se află pe locul în care astăzi se găsește Facultatea de Arhitectură și Facultatea de Litere din cadrul Universității. iar aproape de miezul nopții se aduceau cornuri calde. Grădina Ra șca a devenit una dintre cele mai vizate locuri de petrecere. etc. către echilibrarea vieții dedicată distracției cu viața îmbogățită de cultură a celor ce frecventau aceste grădini.. O stea mare din sticlă multicoloră si palmieri de tablă purtând globuri colorate în loc de fructe anun ță marile serate…mesele luminate de o lumânare protejată de un manson de sticlă primesc consumatorii care pot. precum Eminescu. este vorba despre Grădina ”Rașca”. după voie. 1990). dar care veneau atrași de specificul acestor locuri. grădina este iluminată și în zilele de sărbătoare. cât și pentru cei simpli. Marea majoritate erau locuri care reuneau oameni de diferite condiții. este Grădina cu cai.. o altă grădină ce s-a făcut remarcată și a cărui simbol a rămas în istorie a fost grădina Blanduziei. atât pentru oameni bogați. sau chiar debut anții care mai apoi au devenit protagoniști ai scenei teatrale românești. Un alt loc devenit celebru prin doza lui de originalitate. orientarea acestor locuri către latura culturală a orașului.2 Rețeaua de spații verzi. denumire după un carusel cu călu ți ce se intâlnea în acest spațiu al grădinii și după caii pe care îi deținea circul care se află acolo(Toma D. pe Edgar Quinet (Potra G. limonadă. 1877) Personalități importante ale acelei perioade au poposit aici. Deschisă în anul 1860. Grădina Rașca este singura unde te poți plimba ascultând muzica(…)In fiecare seară. iluminatul este strălucitor. cu reprezentații teatrale renumite. XIX. o altă grădină se remrcă în a doua jumătate a sec. să cineze sau să bea bere.Fig. . putând fi apreciat pentru specificul său: caracterul de parc de distracții structurat după standardele străine. Se remarcă astfel caracterul aparte al acestor spa ții. Caragiale sau Vlahuță. 1852 Rămânând în aceeași zonă. Tot în zona centrală. pe care jucau actori de mâna a doua sau a treia. unde în timpul verii se cânta o bună orchestră. Constantin Bacalbașa ne spune că era una din grădinile centrale.

În timpul iernii. Deși un număr mare de locuri. cu arbori bătrâni cânta orchestra condusă de L. sec. în stilul european al acelei perioade. sunt doar o mică parte a locurilor acelor vremuri. fiind un spațiu care conduce la transmiterea a numeroase stări.În sec. În această grădină mare și răcoroasă. a căror poveste a fost mai sus amintită. De aceea. Aceste elemente au evoluat transformând Bucureștiul într-un loc plin de viață și farmec. Imaginea spațiului public. Mai târziu se făcuse teatru de vară unde nenumărate echipe susțineau spectacole (…). în care se desfășurau de asemenea evenimente culturale. aminte ște de această grădină menționând că pentru inaugurare patronul acesteia împodobise grădina cu patru sute de lămpi de diferite culori. publice.. deschise tuturor și bazate pe amenajări peisagere valoroase. intime. al XIX-lea grădina a căpătat numeroase valențe. să scoată în evidență caracterul remercabil al unei epoci dominată de culoare. muzică și dinamism. Grădina Warrenberg se găsea în Mahalaua Izvor. pe lângă grădinile mari. ce se întindea pe locul în care astăzi se află parcul cu acela și nume. Filip P. condusă de dirijorul Ludwig Anton Wiest(Cosma V. în care ținea serate. pentru a câștiga admirația celor opt sute de spectatori veniți să asculte una dintre cele mai faimoase orchestre ale vremii. și spații publice care s-au conservat reușind să-și continue existența. până aproape de cartierul Giulești (Potra G. Chiar dacă ele încă există fizic. Din păcate aceste locuri s-au pierdut în procesul de evoluție al orașului.XIX-început de sec. XX. 1999). pe un lac artificial se făcea patinaj și tot aici aveau loc și meciuri de hochei (Potra G. caracteristicile lor s -au modificat. Un citat din ziarul ”Viitorul Românesc” din anul 1845. ajungând să fie a doua grădină publică din București. ce nu este cunoscută de foarte mul ți. Orientarea către o amenajare a ”Bălții Cișmigiului” a început încă din anul 1779.. cu lucruri mai mult sau mai puțin bune. grădini ale orașului au reușit să supraviețuiască ”istoriei”. 1990. în care se desfășurau diverse activități. imaginea ”verdelui urban” s-a modificat continuu. ajungând astăzi la noi semnifica ții și reprezentări. . în care se desfășurau diverse serate și recepții la care participau toate personalitățile acelei perioade. care se afla pe locul unde astăzi se află Palatul Telefoanelor de pe Calea Victoriei. dar cu siguranță fără atmosfera din trecut. Un astfel de loc era Grădina Oteteleșanu. Există. parcuri. Era cuprinsă între Bd. însă.. baluri și recepții. fiind spații publice. Grădinile. ele au cunoscut modificării ce au transformat Bucureștiul în ceea ce este astăzi. Wiest (Potra G. 1990). proprietate a biroului Dinicu Golescu. A început restrâns în jurul cișmelei de pe Ulița Boiangiilor. S-a pus accent și pe organizarea marilor parcuri ale Bucure știului. Grădina Belvedere. 1990). reușind să supraviețuiască datorită unei istorii. Dinicu Golescu.2009). existau și grădinile private. Toate aceste locuri nu au făcut altceva decât să contureze un mod de via ță. fiind astfel locuri mai puțin încărcate de emoție și incapabil să transmită anumite stări. Istoricii spun că în acest spațiu se afla casa lui Iancu Oteteleșanu. se întin dea pe o mare suprafață.

Parcul Herăstrau. Percepția oamenilor a fost influențată în mod definitoriu de caracteristicile contextuale în care au evoluat parcurile Bucure știului.. Imaginea unui parc urban poate fi reprezentată în diferite moduri. clădiri și activități urbane. 2009). 2010 Dacă în secolele XVIII-XIX. La marginea Șoselei Cotroceni lua naștere prima grădină botanică din București.N. spațiile publice încep să-și dobândească anumite caractere și să contureze un sistem de spații coerente. adevărate focare de infecție (Potra G. Anul 1860. Acest parc a devenit un loc de valoare al Bucure știului pe suprafața ce era folosită de către locuitorii din zonă ca islaz pentru animale (Nicolae Șt. Fig. a fost amenajat în mai multe etape. Evoluția acestor parcuri a depins în primul rând de modul în care acestea au fost percepute de către locuitori. 1975). în același timp și de modul în care locuitorii au evoluat. actualul parc Carol. Fostul parc al Libertății. Grădina Icoanei a luat naștere încă din 1875 pe locul unui lac secat (Negruțiu F.. raportându-se la epoca în care trăiesc.Grădina Kiseleff este menționată din anul 1852. 1990).. în perioada 1940-1948 spațiile verzi cunosc o stagnare sau poate chiar . 1968). rela ționându-se la numeroși factori ai orașului: locuitori. Rebhun și Octav Doicescu. Acest lucru se realiza sub coordonarea profesorului Ulrich Hoffman (Tarnavschi T. odată cu planul Boroczyn al Bucureștiului. Într-un context similar se pare că s-a realizat și Parcul Ioanid (fosta grădină a lui Pană Breslea) (Cosma V. cu importanță la nivel urban.. Sursa: Negulescu V. la aniversarea a 40 de ani de domenie a Regelui Carol I. În 1939 a fost definitivă o primă parte a Herăstrăului.. 3 Parcuri şi grădini existente în Bucureşti în timpul perioadei comuniste şi înainte de aceasta. 2006). care a devenit o zonă de agre ment și distracție pentru locuitoriii Bucureștiului. planurile fiind întocmite de către Fr. a marcat o etapă importantă a evoluției spațiilor verzi ale orașului. ajungând ca împreună cu șoseaua ce duce spre Băneasa să devină spații publice de valoare ale Bucureștiului. Aceste două parcuri s -au format în urma existenței unor bălți. Caracterul acestui spațiu a fost din ce în ce mai apreciat. sisteme de circulații.. a luat ființă în 1906.

Orientarea momentului era către reconstruirea și amenajarea parcurilor și grădinilor existente. Elemente precum pavilioanele de grădină sau chio șcurile sunt amenajări de mare valoare care se mai găsesc în curțile caselor vechi din București și a căror valoare se încearca a fi salvată. . locuri de joacă pentru copii și recreere. însă. Pe lângă pavilioanele neoromâne ști de influențe bizantine. Se încearcă chiar o recuperare a unor simboluri prin revenirea la elemente ce au apar ținut unor epoci de mare importanță arhitecturală și urbanistică. influențându-le dezvoltarea. crearea de noi parcuri și scuaruri. Ele adaugă considerabil valoare și pitoresc caselor de epocă în care se găsesc. plantarea magistrarelor. mai pot fi remarcate în București minunatele balcoane vitrate Art Deco sau băncile de grădină neoromânești. care au jucat un rol important în forma. sporirea numărului de parcuri și terenuri pentru educație fizică și sport. calitatea și modul în care acestea au fost realizate. legarea spațiilor verzi dintr-o localitate într-un sistem unitar și continuu. În prezent spațiul verde urban beneficiază de o varietate de abordări în func ție de elementele sistemului urban la care se raportează. capabile să evolueze. Faptul ca aceste mici obiecte de detaliu sunt apreciate. au condus la o diminuare a caracterului parcurilor și grădinilor din trecut. deoarece ele fac parte dintr-o tradiție a poporului român. Pentru București. s-a încercat revenirea lentă a unui sistem coerent de spații. conservând specificul locului respectiv. Aceste noi elemente nu confereau. prin relaționarea cu celelalte elemente. Perioada celui de-al Doilea Război Mondial și implicit criza politică a momentului nu a permis dezvoltarea conceptului de spațiu verde urban. Un alt impact puternic l-au avut planurile de sistematizare. intervențiile care au fost realizate fiind făcute în consecința unui proces de sistematizare aflat în desfășurare. dinamica și dimensionarea sistemelor urbane. aducându-i-se funcționlitatea. Obiecte de o așa valoare nu pot fi decât admirate și valorificate pentru a putea fi expuse cât mai mult timp. rămase neatinse. Aceste intervenții și-au pus amprenta asupra spațiilor publice. experiența acestei perioade a servit ca un semnal de avertizare pentru evoluția zonelor verzi viitoare. fără a întregi caracterul său de oraș. bulevardelor și străzilor. orașului o identitate și o imagine remarcantă. Astfel se remarcă un fenomen de oscila ție a intervențiilor asupra spațiilor publice. Dupa 1989. Se pune accent pe scoaterea în evidență a unor detalii de mare finețe existente în unele din casele vechi din București. confirmă anumite rădăcini culturale ale locuitorilor acestui ora ș. în special asupra spațiilor verzi. Noul layer de spații verzi urbane a complatat imaginea urbană a Bucure știului. Deși numărul de spații verzi necesare la nivelul Bucureștiului nu a fost afectat.o involuție în cadrul orașului.

Fig. complexitatea peisageră. . 4 Parcurile şi grădinile din cadrul municipiului Bucureşti. am adus în prim plan evolu ția conceptului de spațiu verde și modul în care abordarea acestor spații intră într-un oarecare ciclu. cândva aproape imposibilă. îmbogățită de un important accent modern și contemporan. nu ignoră frumusețile și valorile unor elemente istorice.. recăpătându-și astfel din valențele pe care le-a deținut la un moment dat. încercându-se astfel împletirea unor epoci. Sursa: Negulescu V. Astăzi. 2010 Prin analiza pe care am încercat să o expun.

Bucureşti. București Sandu Alexandru. Editura Meridiane. 460 -491.. Din Bucureştii de altădată. Bucureşti. volumul XIV. 1990.. Bucureşti. Din Bucureştii de ieri. 439 – 442. Marsillac de U. Din Bucureştii de ieri. pag. 1935. vol I. Potra G. Editura Meridiane. Potra G. Grădini publice în București.Imagini mobilier de grădină sec. Tarnavschi T. 2003. Observatorul Cultural . Spaţii verzi. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Sport – Turism. C. Bucurețti Ovidiu Drăghia. Evoluţia spaţiilor verzi în municipiul Bucureşti după anul 1989. 1979. Grădina Botanică a Universității București. Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri pânăîn zilele noastre. Bucureştii din trecut şi de astăzi... Negruţiu F. mai 2000. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureştiul în veacul al XIX – lea.. București și bucureșteni de ieri și de azi. 1980. Editura Didactică şi Pedagogică. 1990.. 2007. Bucureşti. Biciurescu Victor. Giurăscu. 1966. București Negulescu V. Popescu – Lumină. Editura Paideia. Bucureşti. Istoria Bucureştilor. 122 – 124 Potra G. Bucureşti. Editura Pentru Literatura.. vol II. pag. Sub semnul paradoxurilor. 1981. Bucureşti. XX Bibliografie:              Giurăscu. Editura Funda ției Arhitext design. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. pag.1968.. 2010... 1999. C. Comunicari de Geografie. Editura Ziarului Universul. Bucureşti.

iulie 2006. Note de curs www. Facultatea de Urbanism a UAUIM Cerasella Crăciun.Bucureştiivechi. Observatorul Urban. Jurnalul Națiomal Catalog expozițional Grădini pierdute. Uniunea Arhitecților din România.    Aura Borca.ro . Odinioara – La Grădina Hrtscka. 2010.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful