P. 1
Cronica Literara Dinescu

Cronica Literara Dinescu

|Views: 8|Likes:
Published by Mirevo Daniela
dinescu
dinescu

More info:

Categories:Types, Presentations
Published by: Mirevo Daniela on Dec 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/09/2013

pdf

text

original

CRONICA LITERARA

Scris de STEFAN ION GHILIMESCU

High moda SGB.

Întâmplarea care le potriveşte pe toate face să pună în concurenţă pe masa d generaţii diferite, unul mai modern şi mai pozitivist decât altul… Primo, Mirce vorba -, pe de o parte, aureolat de participarea la Revoluţia decembristă şi câ anticomunist care o prevesteau, imprevizibilă vedetă media şi om de afaceri cramă proprii, şi secundo, trufaşul Stoian G. Bogdan zis în mediile letriste şi S la bară şi la femei, trăind plenipotent tranziţia culturală populistă postrevoluţ gălăgie, politicianism găunos şi disperare – pe de altă parte. Pe Dinescu Mirce Poezii noi (2004-2010), fără sticlă, l-am cumpărat de curiozitate spre finele a trebuie să recunosc că volumul apărut în condiţii grafice de excepţie este un Stoian G. Bogdan cu Torrent l-am primit în dar la pachet cu Vineri (de Aleksandar Stoicovici) şi Iu Leonard Ancuţa) de la noua Editură Herg Benet Publishers în urmă cu câteva săptămâni. 108 pagi Erceanu, cartea lui Dinescu; 107 pagini, fără desene, deocamdată, dar cu o foarte atentă tehnore SGB.!

După o “tăcere” de aproape un deceniu mă aşteptam ca Mircea Dinescu să ne ia piuitul tuturor cu decantată în laborator, cum stă bine unui poet prin excelenţă provocator pe care un critic precum hrănindu-se cu lapte de cometă direct din negativismul lui Rimbaud şi Esenin, etapă peste care, m trecut, cum i s-a întâmplat şi în cazul suprarealismului cu care se ştie bine că a cochetat la un mo Femeile (lui) din secolul trecut? Stupoare! Un Dinescu revenit pe neaşteptate la maniera cântecelo un succes nebun la începutul carierei; un autor scriind o poezie indiscutabil mult mai puţin acapar de o seamă de aşazicând subtilităţi sau vorbe de duh ce sună, iată, din coadă. “biet amor de barză chioară/pentr-un stîlp de telegraf,/ pasul tău mă înfioară/ că mă fac sub dînsul praf./ cu dar cufurit,/ mi s-a pus pe tine-o pată/ să ţi-o trag la infinit./ cum te mai strigam «conteso»/ cînd făceau bucile zbang,/ na-ţi-o frîntă că mi-ai dres-o!/ eminesculînd odoare/ veronică, veronică,/ eu credeai că-mi este frică” (veronică, veronică)! Foarte interesant este faptul că pe audiobook (carte variantă cântată de autor!) asperităţile limbajului deşucheat dispar topite de farmecul unei voci de cele douăzeci şi patru (!!!) de poezii noi (atenţie!), personal cred că doar o treime depăşeşte ca fig facile ale clişeului autoinstituit. Cu largheţe aş putea include aici mai întâi poemele “eminesciene”, Dinescului faţă de un suzeran suprem - ca să se ştie! -, cum în acest bizar Luceafăr, în aparenţă în ca şapte lămîi/ zac storcite-n spitalul amorului./ zadarnic îţi strigă talentul «rămîi!»/ iar ai fugit de înger pitite-n dulap/ spirt lipsă-n borcanul cu foetuşi,/ c-o bardă de aur înfiptă în cap/ acceptă-ţi c sferele roz de săpun,/ cum stai prăvălit între sticle,/ încearcă să fii mişul ăla nebun/ pe care-l fent contabilul şef din copou/ să-i numere, fraierul, plopii/ în ritmul în care dă ea din popou/ scobindumurind oarecum simultan/ măcar ai aflat care-i taina,/ că-n lumea aceasta cînd nu ai iordan/ poţi Fără să stărui, la această oră, Mircea Dinescu pare a asocia poezia proprie (o pură chestiune de în preocupările sale prozaice curente - mai mult decât de inspiraţie!) unei viziuni entropice mai gene erotică autenticistă aparent facilă şi lipsită de orice complexe a ultimei generaţii de “menestreli” (c fotografie foarte sugestivă cu autorul Elegiilor de când eram mai tânăr, în rubaşcă neagră, în com G. Bogdan, în rubaşcă roz!), în felul său, Dinescu încearcă în siajul modei de ultimă oră resuscitar asemănătoare de a scrie, de mult abandonată, şi recunoaşterea, prin recrudescenţa acesteia, dac face desigur timid şi pe cât se pare doar de pamplezir, (poate chiar subliminal), de unde, probabil performanţă şi productivitate. Acestea fiind spuse, îl voi părăsi pe mediatizatul Dinescu pentru pomenitul său mai tânăr confrate

Bogdan. ca să fiu dezarmant de sincer. cu toată bunăvoinţa nu pot situa. dacă suntem oneşti. În afara recoman alarmare care poate împinge lectura în mod evident într-un registru ironic. decât umanismului gregar al omului-masă. la o adică. Brumaru sau Dinescu./ conştiinţa lui e atât de extinsă încât nici nu mai are nevoie/ să iasă nouă dimensiune. în plânsul mămicilor unor românesc au ales drogurile. Grasu. adică Observ la creatorii ultimului val milenarist preferinţa pentru trăirea eventivă a unor experienţe de întreţine tensional credinţa într-un sublimat de artă redemptiv. După G. sar peste statui. Andra Rotaru a re-făcut debut. etc. fără a dori Stoian G. clară. citez: “(…) sunt drogul de vorbe acum şi aici de-a pururea milioane de creiere./ mi-a zis că se mai gândeşte// tre’ să produc. Turbo. atenţie! i-am zis creatorului că dac unui drops-catren. Tripescu. a unui superroman (Nu-ştiu-câte zile. cum drac bulevard infinit. dărâm ziduri./ în glanda pineală şi cineva va muri în fiecar special căci Gabi e misogin. nu ai parte. Alineta – înşiruirea noastră!). sunt unul dintre primii degustători. că Chipurile sunt până într-un punct pastişe golăneşti./ aş putea intra şi-ntr-o limuzin / şi deschid uşa batantă la SGB. poarta/ sp dintr-o substanţă care există numai în creierul uman.de genul exemplificării următoare: “tu ai fost cu mine în perioada de colaps/ tu mi-ai iub plăcut/ cu toate găurile pe care le aveam/ când nimeni nu-şi dădea nici mucii pe mine// adormit p fugeam din somn când simţeam poliţiştii/ mă ascundeam în tomberoane sleit de puteri etc. împingându-se şi călcându-se pe bombeuri să-l tămâieze atâta pră subiectului era de nerespirat… Până de curând pentru mine./ un soi de viaţă-n viaţă. bănci ş le-nvălui în complimente.. pretind că am cântărit şi ştiu bine cărţile lui Stoian G.(…)” În spiritul celebrului Junkie. eu sunt într-un vis şi mă duc dracu’ pe role. fireşte cu aplombul debutantului care are impresia că sparge pe toat ştiu-câte-zile” nu poate fi remis. decât literaturii escapiste.. liberi/ care i-au transformat algoritmul torrent. . are un scor: Preţul unui poem este de 1000 de lei. rataţi. la rigoare.// pe asta o ard capodoperă în materie de droguri. Fetelo e un roman. O constată nuanţat şi exact pe şapoul copertei a IV-a a Torrent(ului) şi Angela Marinescu ca şi-a adunat personajele care lui îi plac cel mai mult (Kiki. viaţa şi moartea. Stoian G. a exo sentimentul visceral al derizoriului condiţiei umane şi al absurdului morţii. Bogdan/ restu’: imaginaţie. se străduie să i ratat. şi anume junkisţii puri ca lacrima. marginali gata erotizaţi şi inteligenţi. iconoclaşti. potrivit căreia ar scrie o literatură cu un impact mai larg. scurt. nu a fo opţiunea artistică a acestui tânăr autor… Cu toate că pot aprecia prospeţimea anarhică a unor “sce concede. Bogdan. în stare a descătuşa spiritul.un volum de versuri multipremiat (Chipurile. Gabi. 2010) ş şi a următorului anunţ pe care îl reproduc întocmai de pe http//carte. nimic în fond nu separ fashion a lui Narcis. fiindcă.” Scris într-un baroc gonflabil. făcută cu vreun an în urmă.ubix. u competenţi scriitori ştie că dacă nu ai carte. / intrarea unui bloc poate să ducă în poţi trezi. renunţaţi la o bretea din poşeta Vuton… Chiar dacă unii apropiaţii nu mă vor crede./ trec peste maşini. atât de preţuit de un Norman Mailer şi nu numai. nemuritori. intru într-un costum negru./ Stoian G./ !Gabi a brevetat-o zilele trecute!/ sunt fructul oprit. Bogdan păşeşte încântat pe tărâmul adevăratei literaturi. Delicia.. Burroughs. psihodrama plasticienei sud-americane Frida Kahl . puşi pe o joacă cu convingerea că ei cunosc mai bine. mai sus de sim puţine. dar zeiesc cu totul ignorat de către iubitorii cu adevărat ai culturii populare. Pentru doritorii de a se imortaliza posteri care nu sunt istorie. romanul coşmarului dependenţilo William S.ro: Stoian G. Preţul unei povestiri este d este de 15000 lei. Oana Lucifer. gen:/ dacă privirea mea ar fi purpură/ ai avea sufletul purpuriu/ pentru lumea ar fi o vibraţie dintr-o coardă high. cum parcă declară într-un interviu. şi i-a pus pe toţi să vorbească în spaţiul care se numeşte SGB. publicului industriilor de free time. anti-eroul romanului lui SGB. de megalomania soporifică a naratorului. în nici un caz. Bogdan./ transcede prin spaţiu şi timp. mai mult sau mai puţin Cărtărescu. Pentru lucrări mai complexe preţul se stabileşte în urama unor negocieri. Folosind doar pentru o simplă străină după cât cred scrisului lui SGB./ discută cu rasele super biliard. acum însă nu am scris. Cu superpoem(ul) Torrent. oracole. eventual altfel./ cei preafericiţi. în volumul Într-un pat sub cearşaful alb. 2009). Haha. o pastă de emoţii eteroclite pentru prima dată lăsată deplin în voia dro Inspiraţiei.

Tot ceea ce este simetric este admirat. transfigurând în unduirile incantaţiilor legănările valurilor sau ale arborilor. Şi. mai bine zis. al unei Faceri a cuiva. Primitivul este. în regia excepţională. mai nou. chiar un mister. [De-a dreptul amuzant este. socoteşte că şi lumea. SGB. realitatea primitivului transferă lumea în „imaginea” ei prin filtrul. acceleraţia şi ritmul poeziei. nu sunt poligloţi pentru a le traduce. aşadar. scrisoarea anterioară. sanctificată. prin codul anti/simetriei. care. (vezi judecata din scrisoarea de ieri. Stoian G. de pildă. sau. aşa au rămas. Pactizân (“Cuvintele mele vă developează imginea aroganţei perfecte dar în realitate/ cuvintele mele sunt a electrizant libertatea mea şi-a înmuiat pana). un Bogdan Lipcanu în Fuck Tense. aşadar. Începuturile sunt sfârşiturile acţiunilor precedente. formula generatoare şi deci atotstăpânitoare a realităţii. al doilea în aramaică.cuvântul care zideşt care îi permite să exulte orgolios-enorm: singurul adevăr al lumii ăsteia sunt eu/ sunt superstrălu sunt tatăl al celui ce sunt fiu şi spirit. diferenţiind în limba de adopţie pătrunjelul de varză. Stoian G. ci numele lor. cu Torrent înfeudarea faţă de exhibiţionismul cultu evoluţie confuză în care. le-au aflat de la bunici. lumea propriu zisă. Bogdan (pe care îl aştept cu mare interes de aici în poet) depăşeşte odată pentru totdeauna. împrumutând a rebour psihismul canib mexicanului José Clava Zepeda. mult mai jos. dar în limba hindu). („fotografia”) ei sufletească. sper. venerat. deci. torrent-ul drogului de vorb vibraţie dintr-o coardă high. că. primul în limba coptă. de la creaţia realităţii. cu „A” şi „a”). Lumea este. desenându-i formele pe pereţii peşterilor. Liviu Ofileanu. la rândul lor. „varză” şi „pătrunjel” înseamnă „verdeaţă”. la origine. lemnul. Anti/simetria este. sacralizată. Pentru . să terminăm. Trăitor în copilăria omenirii. dar. text producţiile. astfel. pentru care d contra realităţii. Cu alura sa de sportiv bine motivat. primitivul trebuie să descopere numele lucrurilor şi fiinţelor în mijlocul cărora trăieşte. Cum varza şi pătrunjelul au fost aduse cu nume cu tot într-o lume în care se vorbea altă limbă – greaca. cu junkiştii cu vene de diavol. şi realitatea este reprezentarea. şi. dar şi pe creatorul lui.] Misterul creaţiei nu este. constituie încă de acum pentru mine auspiciul unei mari promisiuni. mentală.urma unui accident de automobil. creatorul. un proces al creerii numelor! Află. Botezând lumea. şi aceştia de la strămoşii strămoşilor – de la primitivi. în virtutea principiului simetriei magice. piatra. ori zvâcnirile spaimei animalului care trebuia să fie vânat. tratată ca atare. primitivul îşi creează încetul cu-ncetul o lume interioară ale cărei substanţe alcătuitoare nu mai sunt apa. descoperă aglomerarea. Ca „fotografie” a lumii. (nu al lumii !). Toate mitologiile culturilor cunoscute pornesc de la această facere. Bogdan descoperă spiritul înalt al libertăţii proprii . crede că şi lumea este rezultatul unei Geneze. propune în Instincte canibalice o meditaţie excepţională cu privire contemporane care îşi devorează cu bestialitate nu numai obiectul. aşadar. realitatea. precum şi copilul o face. aflându-le de la parinţii. elogia socata ş poveştii cu cântec a pângăririi cadavrului cântăreţei X de către necrofilul critic literar Vali. culturală. aşadar. demiurgul realităţii. latina – şi cum zarzavagiii (zarzavat tot verdeaţă înseamnă. pentru a avansa. dincolo de cantitatea apreciabilă de pastile. imaginile şi sunetele lor – o construcţie simetrică lumii. prin simplitate. În realitate.

fiindcă cei care leau desenat n-au făcut-o dintr-o conştienţă estetică. Despre picturile de la Altamira nu se poate spune. Foarte târziu. contestată. . şi cu greu. ci dintr-una religioasă. sau bijuteriile antice nu se poate spune că sunt urâte sau frumoase. nimic nu este bine. când faraonii pictaţi sau sculptaţi hieratic. dacă n-are o corespondenţă simetrică. dacă nu este simetric cu ceva. obeliscuri. aşadar. de la reprezentările picturale şi sculpturale în manieră sacră. Pentru primitiv. Anticipând. că. la cele realiste. pentru primitiv. orice neanti/simetrie fiind repudiată. Cu precizarea. perfecţiunea nu este totdeauna frumoasă. Nimic nu poate fi socotit adevărat. pentru primitiv toate aceste calităţi sunt comasate nediferenţiat în percepţia sacrului. fiindcă ele n-au fost făcute estetic ci sacru. natura fiind luată ca model al frumuseţii. a fi frumos înseamnă „a fi anti/simetric” perfecţiunii naturii – ea. anti/simetria este principiul perfecţiunii. binelui şi frumosului. că-s urâte sau frumoase.primitiv. Nici despre piramide. în Egiptul antic. Şi adevărul şi binele şi frumosul sunt contopite în sacru. s-a trecut. frumuseţea nu tânjeşte după perfecţiune. ceea ce mai târziu va fi altfel în ceea ce priveşte percepţia adevărului. ci au putut fi deosebiţi unul de altul în reprezentările plastice. (în stil sacru) nu mai arătau ca la copy-paste.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->