1.TURISM.

CONCEPTE SI DEFINITII
Din punct de vedere etimologic, după majoritatea dicţionarelor, provine din termenul englezesc “to tour”, care înseamnă a călătorii, a colinda, referitor la semnificaţia de excursie. Creat în India secolului !II " lea acest cuv#nt galic provine din cuv#ntul francez “tour” $călătorie, mi%care în aer li&er, plim&are, drumeţie în circuit', care la r#ndul său declină din grecescul “turnos”, respectiv latinescul “turnus”, pastr#nd semnificaţia de circuit. Ca fenomen social " economic, turismul începe să fie consolidat în (uropa încă din )**+, în ),+- contur#ndu.se prima definiţie ce arată ca turismul, în sensul modern al cuv#ntului, este un fenomen al timpurilor noastre &azat pe cre%terea necesităţii de refacere a sănătăţii %i sc/im&are a mediului înconjurător, pe na%terea %i dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii $(/me0er 1euler în lucrarea “2and&uc/ der 3c4eizeis/en !ol5s4ists/aft”, ),+-'. Cu timpul s.au încercat multe alte definiţii ale fenomenului turistic. 6n ),)+ austriacul 7. von 3c/ullen vu 3c/ratten/nfen descria turismul ca “fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, %i care intra în acţiune pentru rezedenţii temporari %i străini dispersaţi înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”. 8rofesorul &elgian, (dmund 8icard define%te turismul ca pe “9 ansam&lul organelor %i funcţiilor lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el %i al celor care în ţările unde sose%te cu portofelul doldora, profită direct $în primul rănd /otelierii' %i indirect pe c/eltuielile pe care le face spre a.%i satisface nevoile de cono%tiinţă sau plăcere9”etc. 6n paralel cu definirea turismului au existat %i preocupări în legătură cu definirea turistului. 6n acel sens, în ),:;, s.a acceptat, la recomandarea Comitetului de 3tatisticieni (xperţi ai <igii =aţiunilor, definiţia conform căreia turistul străin poate fi “o persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin >? de ore, într.o altă ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său o&i%nuit”. Conform acestei definiţii, pot fii consideraţi turi%ti cei care efctuează o călătorie de plăcere $de agrement sau pentru alte motive de sănătate etc', spre a participa la conferinţe, seminarii $administative, diplomatice, religioase, sportive', cei care fac călătorii de afaceri sau care participă la croaziere, c/iar dacă durata sejurului e mai mică de >? de ore $ace%tia evidenţiind o grupă aparte'. @ceastă definiţie a fost acceptată dîn ),-+ %i de către Aniunea Internaţională a Brganizaţiilor Bficiale de Curism $ AIBBC " în ),;- c#nd s.a transformat în Brganizaţia Dondială a Curismului, cea mai importantă

turistul naiv "nu cunoa%te lim&i stăine %i pune între&ări stupide . De exemplu D.F*' distinge patru tipuri principale de turi%tiE . .turistul spectator. sănătate. religie.turistul expert.F:. altul dec#t acolo unde are domiciliul sau o&i%nuit. 8entru turistul intern. respectiv vizitatori temporari. Anii autori au încercat o tipologizare a turi%tilor în funcţie de nenumăratele forme de turism %i de personalitatea indivizilor care călătoresc. @ceastă definiţie include doi termeniE . familie etc. amator de opere de artă . îm&răcăminte $poartă pantaloni pe creste. pentru oricare alt scop. nefiind interesat de ţara sau regiunea pe care o vizitează . plăcere.turistul organizat " în pericol permanent de a se rătăcii fără grup . al căror sejur este de mai puţin de >? de ore în ţara de vizită $inclusiv croaziere'. altul dec#t a exercita o activitate remunerată în altă ţară dată”. în interiorul ţării sale de re%dinţă pentru orice fel de motiv. studii.Hipendorf sugera în ).organizaţie mondială de turism cu caracer neguvernamental %i cu statut consultativ pe l#ngă B=A'. care a inclus în categoria turi%tilor %i pe studenţii %i elevii care locuiesc temporar în străinătate. afaceri. care caută contactul cu natura . care caută să vadă c#t mai multe locuri de interes general 7. care caută divertisment .ar aparţine .o altă ţară dec#t cea în care î%i are re%edinţa o&i%nuită. altul dec#t acela de a exercita o activitate remunerată %i efectu#nd aici un sejur de cel putin o noapte $sau >? de ore'. stă toată ziua pe plajă. ale căror motive de călătorie pot fiE odi/ă. Gassand $).turistul îngozitor " se comportă ca %i cum lumea i.turistul needucat " diruge natura .turistul ridicol " poate fi recunoscut după înfăţi%are.turi%ti.*? o tipologie centrată pe imaginarea negativă a turistuluiE . 6n ).turistul singuratic. AIBBC a adoptat următoarea definiţieE “orice persoană care vizitează un loc. poate fi considerată ca turist naţional”.turistul exploatator " profită de sărăcia poporului din zona vizitată .turistul &ogat " vrea să cumpere orice %i dore%te numai servicii de &ună calitate . distracţie. AIBBC a definit în sens general temenul de vizitator ca fiindE “oricare persoană care se deplasează într. agrement.turistul indiferent . repectiv vizitatori cu un sejour de cel puţin >? de ore sau cel puţin o înnoptare în ţara de vizită.turistul sportiv.excursioni%ti. tocuri la fete' .

ce a fost ulterior însu%ită pe plan mondial. psi/ologice. o necesitate. turistului %amd variază în funcţie de criteriile care sunt luate în considerare. I. Curismul este un fenomen complex ce implică %i fenomenele sociale %i economice %i circuitul valorilor materiale dintre ţări. sociologice. at#ta timp c#t sejurul %i deplasarea nu sunt motivate printr. de nivelul %i gradul de dezvoltare al serviciilor %amd %i devenind asfel parte integrată a sistemului de inter. juridice etc.relaţii existente între diferite grupe de valori. în afara domiciliului lor. cultura. aparţine prof.2unzi5er. Ca o sinteză în care luăm în considerare cele două tipuri de relaţii ce se sta&ilesc în turism $cele materiale " turi%tii recurg#nd la sevicii plătite %i cele imateriale recurg#nd din contactul cu populaţia locală. de disponi&ilul de &ani %i de modul de viaţă al individului. După părerea sa turismul este E . . elveţian. instituţiile pu&lice din zona vizitată' putem spune că turismul reprezintă activitatea cu caracter recreativ ce constă în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe pentru vizitarea regiunilor pitore%ti. Bdată cu evoluţa societăţii. care au puncte de plecare extrem de diferiteE economice. geografice.o posi&ilitate într. depinz#nd de timpul li&er disponi&il. în procesul utilizării timpului li&er. sau a o&iectiveor atractive. a localităţiilor. tradiţia...turistul oscilant " î%i părăse%te grupul %i vizitează locuri neconoscute. turismul se transformă dintr.o sta&ilire permanentă %i o activitate lucrătoare oarecare”. 8oate cea mai cuprinzătoare accepţiune dată turismului. Definiţiile turismului. ansam&lul de relaţii %i fenomene care rezultă din deplasarea %i sejurul persoanelor.

tratarea numai su& raport spaţial. ci privit în întreg procesul de dezvoltare. @cesta î%i găse%te o largă utilizare în geografia turismului pentru că înlesne%te cunoasterea raporturilor.Metoda i d!cti"ă constă în a&ordarea realităţii prin studiul singularului %i particularului %i găsirea trăsăturilor comune care exprimă generalul. metodă ce permite întelegerea raporturilor dintre componenţii sistemului. ce există între toate o&ictele. eliminarea trăsăturilor particulare. dar %i a unităţilor %i sistemelor în ansam&lul lor.2. 1. 3tudiul faptelor concrete reprezintă o prima fază. @stfel nu se poate renunţa la exminarea dinamicii %i evoluţiei în timp a faptelor %i nici analiza conexiunilor sau relaţiilor de cauzalitate din cadrul unui sistem.Metoda dialectică reprezintă o metoda de &ază în geografia turismului. asemănărilor %i deose&irilor. @ceasta poate constitui un punct de pornire în orice cercetare în domeniul turismului permiţ#nd o tratare sistematică în domeniul cunoa%terii. #. dar lu#nd în considerare %i particularităţile fiecărei componente %i toate acestea nu numai în starea actuală. @ceasta metodă presupune folosirea împletită a mai multor legi de &ază pentru a întelege ce îneseamnă un sistem ca un întreg. de%i aceasta reprezintă o caracteristică importantă a geografiei în general nu corespund cerinţelor cercetatorilor în geografia turismului. a unităţii %i particularităţii. iar descoperirea legăturilor cauzale %i a legilor finale ca urmare firească a celei dint#i faze.Metoda ded!cti"ă . Cunoa%terea în amănunţime a unui o&iect sau unui fenomen turistic permite prin prelucrarea acestor informaţii $compararea. procesele %i fenomenele ce formează o&iecte de studiu ale geografiei turismului.METODE ÎN GEOGRAFIA TURISMULUI Jeografia turismului presupune analiza oricărui fapt din punct de vedere al repartiţiei %i raporturilor spaţiale cu alte fapte. descoperirea unor trăsături generale'. a interdependeţei dintre ace%tia. 2.

cele două metode tre&uie să conlucre. a generalizării să se poată trage concluzii asupra calităţii unor fapte individuale. Dar există însa %i cazuri în care se poate co&orî p#nă la unitatea inferioară a sistemului. 6mpreună cele două metode formează o unitate dialectică fiind evidentă legatura $deducţia se &azează pe generalităţile rezultate prin inducţie'.Metoda ca)to+)a. @ceasta dă avantajul cunoa%terii fenomenelor turistice %i din prisma apariţiei %i a dezvoltării lor istorice. @naliza nu tre&uie să co&oare p#nă la nivelul unor individualităţi prea restr#nse ci tre&uie să se oprească la gradul de individualităţi grupe.o să ordoneze. sinteza duc#nd la reconstrucţia mintală a o&iectului descompus în părţi de analiză. metoda cartografică dă posi&ilitatea reprezentării grafice a realităţii. pentru a putea trece la ela&orarea teoriei deducţia permite ca pe &aza cunoa%terii teoriei. Cre&uie avut grijă ca sinteza să nu fie eronată. Bferind o imagine materializată. 6n geografia turismului analiza permite pătrunderea în intimitatea structurii %i fucţionalităţii sistemului. să clasifice %i să a&stractizeze imensul material faptic. $. să nu dea o imagine falsă a întregului studiat. Ca oricare fapt geografic %i turismul tre&uie studiat prin reconstituirea stării la o anumită perioadă evolutivă în dezvoltarea sa.De aceasta dată se pleacă de la premize cu caracter general %i se ajunge la cunosţiinte particulare.ică 3pecifică geografiei. descoperirea %i întelegerea legăturilor existente între părţi. &. această metodă permite sesizarea mai facilă a unor realităţi spaţiale temporale sau structurale. ajut#nd.a recurs %i la analiza anterior. . integralitatea lui c/iar dacă s.Metoda a ali%ei @ceastă metodă constă în cercetarea activităţii geografice prin descompunerea întregului în părţile componente a sistemuilui unităţi pt a se ajunge la cunoa%terea fiecărei părţi cu toate caracteristicile %i rolurile sale.Metoda 'i te%ei formează o unitate dialectică cu metoda analizei. iată de ce. (. *. Brice ramură a geografiei tre&uie să ofere cunoa%terea o&iectului cercetat în unitatea. (a presupune totodată %i metoda dinamică ce constă în o&servarea directă %i indirectă a sc/im&ărilor actuale în turism. (le se condiţionează reciproc neput#nd exista una fără cealaltă. care joacă un rol de părţi componente ale acestor sisteme.Metoda i'to)ică @ceastă metodă î%i găse%te o largă arie de aplicare în geografia turismului. dar important este %i în această situaţie înţelegerea dialectivă a întregului %i a părţi %i a raporturilor dintre ele. Dacă metoda inductivă sprijină geografia turismului.

cartografice %i cea a modelării dau posi&iltitatea unei viziuni mai ample asupra procesului cercetării. cuprinde %i geografia turismului. 10.1a)ati"ă 6n larga ei arie de folosinţă. Atiliz#nd lim&ajul matematic ca mijloc de calculare %i prelucrare a datelor.Metoda co.Metoda . 8rin compararea diverselor fapte de acela%i gen %i descoperirea asemănărilor %i deose&irilor dintre ele se ajunge la cunoa%terea conexiunilor existente %i c/iar la enunţarea de legi.Metoda . în sistematizarea noţiunilor legate de geografia turismului o necesitate nouă. @ceastă metodă este folosită %i pentru a studia mai &ine evoluţia temporală a unui o&iect sau fenomen turistic. . metoda comparativă. dar %i cantitativi. modelarea constă în construcţia unei reprezentări $alta dec#t cea cartografică' care permite studierea părţilor %i proprităţilor de &ază pentru a putea surprinde legăturile funcţionale.-.ate. /. 1olosirea împreună a metodei matematice.odelă)ii 6n geografia turismului. Concepţia sistemică în geografie presupune studii dezvoltate a oricărui sistem geografic %i prin intermediul indicilor calitativi.atică 6n geografia turismului metoda matematică se folose%te împletită cu metoda cartografică %i nu numai.

se recomanda /a%urile simple.Metoda .o d!l!i calitati" poate fi reprezentată pe /artă în mod diferitE fie prin /a%uri. întrerupte sau punctate. 3cara culorilor sau a /a%urilor va indica unitatea în orinea lor normală evidenţiidu. iar în cazul celor com&inate e necesar ca deose&irile să fie evidente. Cea de. !ariaţiile de /a%uri sunt nelimitate. ceea ce dă o anumită greutate acelui element.a ajuns la culori convenţionaleE al&astru " mări. Dulte fenomene au apărut pe &aza unor relaţi directe. Dacă avem toate datele necesare se pot face corelaţii %i se pot sta&ili factorii care au determinat fenomenul respectiv. @cestea tre&uie să fie foarte &ine alese astfel încat să se distingă unităţile %i su&unităţile turistice.se un grad de su&ordonare.Metoda a)ealelo) 8rima pro&lemă în aceasta metodă este fixarea limitelor teritoriului studiat. Keferitor la /a%uri se apreciază că folosirea lor tre&uie să se realizeze în scopul de a nu îngreuna conţinutul /ărţii. r#uri verde " c#mpie gal&en " deal.METODE CARTOGRAFICE ÎN GEOGRAFIA TURISMULUI 1. Dacă apare o mare aglomerare de vestigii se pot inscripţiona numere care să releve un anumit tip de vestigii istorice. 3e folosesc sisteme de linii simple asociate în direcţii diferite de grosimi gradate continuu. cel mai tipic caz de com&inare apare în areale de concentrare a unor vestigii istorice. fie prin culori. . 3e mai folosesc %i semne de fond " exemplul nisipului redat prin puncte. lacuri. @ceastă su&ordonre a culorilor sau a /a%urilor e tipică pentru /ărţile turistice din zonele montane. 6n prezent s. podi% maro " munţi. (xistă posi&ilitatea folosirii com&inate a /a%urilor cu fonduri colorate. 6n unele lucrări cartografice se recomandă folosirea unor culori c#t mai apropiate de culoarea elementului reprezentat.a două se referă la inventarierea indicilor antropici sau naturali. 2.#.

8e unele /ărţi izoliniile pot fi considerate linii secundare. ierar/izarea grosimii liniilor continu#nd p#nă la liniile foarte su&ţiri p#nă în cazul păr#urilor. explicative. Calitatea lor de semn convenţonal reiese mai ales în cazul /ărţilor specialeE /artă turistică sau /idrografică se înt#lnesc linii de diferite grosimi sau culori în funcţie de scara /ărţii %i de gradul de detailiere urmărit.semnul convenţional folosit tre&uie să fie ales astfel înc#t să apară în cadrul arealelor în funcţie de scara /ărtii :. @ici se vor folosi %i liniile continue %i cele intrerupte. desemn#nd factorii declan%atorii ai fenomenului $care declan%ează un fenomen turistic'. Deplasarea are ca semn convenţional săgeata.Cartografierea unui areal se efectuează su& aspect te/nic prin folosirea unor limite numite degradaţii diferite a unor /a%uri sau a tentelor de culoare în funcţie de scara de detailiere astfel înc#t să rezulte o su&ordonare a arealelor care au fost identificate. 6n cazul unei zone specifică carstică poate fi înscrisă o reţea de suprafaţă permanentă %i una intermitentă. @ceste linii pot fi sc/iţate %i cu culoarea al&astră diferenţiindu. 6n cartografierea turistică un exemplu tipic este acel al deplasării fluxurilor turistice interne sau internaţionale.Metoda li iilo) a fost introdusă în cartografierea turistică pentru a desemna fenomenele extinse în lungime. se pe diferite grade de grosimi. 8utem utiliza %i cifre sau semne convenţionale pentru a arăta gradaţia arealelorE ). 32 Detoda izoliniilor @cestea redau pe o /artă turistică configuraţia unor elemente de reciprocitate din cadrul natural. Izoliniile redau întotdeauna valorile medii %i utilitatea izoliniilor apare în cazul unor caractere de detailiere./a%ura $culoarea' tre&uie să permită înscrierea noţiunii auxiliare $litera sau cifra' >. înscrierea la legendă tre&uie să permită citirea imediată a arealelor %i su&arealelor de diferite ordine. <inia are %i ea calitatea de semn convenţional. 32 Detoda liniilor de mi%care @ceastă metodă relevă deplasarea unui fenomen în spaţiu de destinaţie. a2 Detoda liniilor simple este folosită pentru a desemna reţelele de văi din diferite areale. @t#t izoliniile c#t %i culorile tre&uie înscrise în legendă astfel înc#t să sugereze imaginea corectă a gradării fenomenului. <iniile de grosimi mari redau artere /idrografice mari. Cot cu ajutorul liniilor pe /ărţiile turistice se pot reprezenta %i %osele %i autostrăzi. 6n cazul cursurilor de apă intermitente se folosesc linii întrerupte care tre&uie să corespundă patului de curgere al apei. #. care poate fi îngro%ată sau .

să permită citirea corectă a /ărţii 6n trecut doar elementele cadrului natural erau reprezentate prin semne convenţionale %i a&ia în ultimile două secole s. o st#nă. litera corespunz#nd cu începutul cuv#ntuluiE D " pentru muzeu. 6n cadrul acestei metode se utilizează %i notaţii prin litere. $. Atilizarea corectă a metodei semnelor convenţionale solicită o mare corectitudine %i păstrarea proporţilor elementelor /ărţii astfel înc#t să deose&im elementele cantitative de cele calitative. 3e poate realiza %i o grupare a semnelor într.un singur element dacă fenomenul este foarte frecvent într. întreruptă sau punctată în funcţie de numărul de turi%ti care fac deplasarea. iar calitatea fenomenului prin culoare.să se încadreze în elementele de fond ale /ărţii . 8rin aceste două modalităţi reprezentarea devine mai analitică %i concertă.izvor feruginos " ro%u .su&ţire. &. elo) co "e tio ale este cea mai vec/e metoda utilizată în geografie.izvor car&ogazos " al& . 6n funcţie de scara /ărţii semnele tre&uie să urmărească patru condiţiiE . un adapost montan. Importante sunt %i punctele critice $punctele de evoluţie critică'L ele relevă sc/im&area ung/iului de pantă al unui versant %i. (xcluderea asemănărilor între semne sau a unui surplus de linii care să îngreuneze conţinutul /ărţii.Metoda 1! ctelo) 8unctul poate fi reprezentat %i calitativ %i cantitativ.Metoda 'e. 3emnele utilizate diferă de la un autor la altul %i sunt foarte greu de comparat.un anumit teritoriu pentru a diferenţia fenomenele.un spaţiu restr#ns. geometrizată.l ajută pe turist să depisteze dificultatea sau usurinţa urcării unui versant. 6n această situaţie este vor&a de cantitatea fenomenului. 6n cazul punctelor ce reflectă fenomene cantitative cel mai tipic exemplu sunt /ărţile cu conţinut de izvoare minerale.să redea elemente de detaliu pe un fond generalizat de cercetare .a dezvoltat o sistematizare a sim&olurilor antropice.să corespundă unor locuri reale ale fenomenelor . redarea lor c#t mai clară. deoarece în prezent se caută o legendă comună astfel înc#t să identificăm mult mai u%or fenomenele reprezentate pe /artă. @stfel punctele au culori diferite în funcţie de conţinutul c/imic al apeiE . (ste importantă păstrarea semnelor. 3emnele convenţionale tre&uie reprezentate printr. (ficienţa metodei e condiţionată de scara /ărţii %i de alegerea semnelor. De exemplu su& aspect turistic un punct poate fi o ca&ană.

izvor sulfuros " maro.ei redă indicii calitativi evaluaţi ca fenomen sau prelucraţi su& formă de relaţii matematice. B importanţă deose&ită o are alegerea formei de reprezentare a cartogramei care depinde de gradul de detailiere la scara /ărţii. 6n acest fel scoatem în evidenţă valorile calitative ale fenomenului. (ste o&ligatoriu să facem un studiu atent al /ărţilor topografice pe care le completăm cu date culese de pe teren. 6n ultima perioada înt#lnim frecvent această metodă pe /ărţi turistice întruc#t ea prezintă sintetic un element sau un comportament de care sunt legate o serie de procese comportamentale. Kaportarea se face de o&icei pe unităţi teritoriale mici. Ca %i în cazul cartodiagramei scara este foarte importantă pentru a o&serva extensiunea fenomenului în spatiu. 8oate fi coro&orată %i cu metoda fondului calitativ în cazul reliefului carstic.Metoda ca)to+)a. Cartograma reprezintă intensitatea unui fenomen %i ne ajută să explicăm particularităţile %i procesele actuale. 8entru a evalua c#t mai corect o cartogramă se foloseste reţeaua de pătrate în cardrul perimetrului analizat. . (. 8unctele pot avea %i diferite mărimi. @ceasta metodă poate fi însoţită de metoda arealelor.. Construirea diagramei presupune sta&ilirea unui raport direct dintre toate elementele cantitative simple ale fenomenelor.Metoda ca)todia+)a. Din acest aspect rezultă două caracteristiciE a2generalizarea valorilor cuprinse în cartodiagramă 32corespondenţa dintre scara /ărţii %i scara digramei *.încărcăm conţinutul /ărţii.ei a fost introdusă în specialitate pentru a reda fenomenele social " economice introduse în geografie %i doar secundar fenomenele fizico " geografice. 8entru a utiliza metoda tre&uie să sta&ilim într.o anumită formă geometrică. dar să nu supra. 6n legendă tre&uie să facem o scară de mărime a punctelor. mai ales atunci c#nd vrem să arătăm zonele de dispersie sau de concentrare a fenomenelor.o prima fază fondul /ărţii peste care suprapunem cartodiagrama care se prezintă într.