Rolul omotiilor în corcotaroa

comportamontului prosocial.
Vorita sa-i ajuti po altii!
Loredana Ivan
SNSPA
The ar/lcle compares ra/lonal cholce, evolu/lon and empa/hy paradlgm ln rela/lon wl/h
prosoclal behavlour explana/lon. I/ brlngs ln/o dlscusslon personal aspec/s /ha/ ln/erjere
wl/h /he emergency oj helplng behavlour, especlally /he soclal value orlen/a/lon. The
role oj emo/lons ln predlc/lng /he ou/pu/ oj human ln/erac/lons ls /he dlscusslons and
also /he comml/men/ model sugges/ed by R. Fran/ (1988).
proseljs) ,i orientarea vaIoricã de tip com-
petitiv (compe/l/ors). Cei orienta(i spre ceiIaI(i
(prosoclals) încearcã sã maximizeze beneIiciiIe
pentru to(i participan(ii Ia interac(iune ,i sã
minimizeze diIeren(eIe. Cei orienta(i spre
sine (lndlvldualls/s) încearcã sã ob(inã maxi-
mum de beneIicii, Iãrã a (ine seama de ceiIaI(i.
Competitorii sunt cei care încercã sã ob(inã
întotdeauna mai muIte beneIicii decât aI(ii,
care devin punctuI de reper în evaIuarea
propriiIor rezuItate în interac(iuniIe coti-
diene. Mai muIt, aceste orientãri vaIorice
aIe subiec(iIor s-au dovedit stabiIe în timp ,i
de-a IunguI diIeriteIor situa(iiIe de interac(iu-
nie anaIizate (P. Van Lange, E. De Bruin,
W. Otten, J. Joireman, 1997).
Prosoclalll sunt cei care aratã un niveI
ridicat de cooperare ,i a,teaptã, Ia rânduI
Ior, parteneri care sã aibã un comportament
simiIar, sunt anima(i de o ra(ionaIitate coIec-
tivã (,to(i pentru unuI ,i unuI pentru to(i`¨),
Iiind ,i cea mai numeroasã categorie, cu o
Irecven(ã aproape de trei ori mai ridicatã
decât ceIeIaIte douã categorii. Indlvldualll ,i
compe/l/orll interpreteazã situa(iiIe de interac-
(iune în termeni de inteIigen(ã ,i competen(ã,
sunt anima(i de o ra(ionaIitate individuaIã
Este acest cIient, din magazinuI meu, onest,
astIeI încât sã-mi returneze banii în cazuI
în care caIcuIez gre,it restuI" Dar acest
coIeg se va dovedi destuI de corect încât
sã-mi împãrtã,eascã inIorma(ii despre noua
sIujbã" $i aceastã persoanã, care tocmai
mi-a spus cã nu se poate întâIni cu mine,
pentru cã e Ioarte ocupatã, poate Ii con-
sideratã de încredere" Era sincerã sau doar
cãuta un motiv pentru a mã reIuza" Iatã
întrebãri care ne-ar putea Iramânta în situa(ii
de interac(iune cu ceIãIaIt, atunci când niveIuI
de intercunoa,tere e minim, iar rezuItateIe
interac(iunii nu sunt în totaIitate în mâiniIe
noastre.
PauI Van Lange ,i aI(ii (1997, 1998)
sus(in cã existã caracteristici Iegate de per-
sonaIitatea indiviziIor, care determinã, într-o
mai micã sau mai mare mãsurã, ajutorarea
ceIorIaI(i. PsihosocioIoguI oIandez se reIerã
Ia ,orientarea sociaI vaIoric㨠a subiec(iIor,
aspect care inIIuen(eazã moduI în care ace,tia
evaIueazã rezuItateIe interac(iuniIor coti-
diene reIativ Ia ceiIaI(i, sus(inând o tipoIogie
Iormatã din trei categorii de persoane. orien-
tare vaIoricã prosociaIã (prosoclals), orien-
tarea vaIoricã individuaIistã (lndlvldualls/s,
1O1 RoIuI emo(iiIor în cercetarea comportamentuIui prosociaI...
(,ceI mai bun sã câ,tige`¨) ,i acordã o
aten(ie sporitã inIorma(iei despre inteIigen(a
,i competen(a parteneruIui de interac(iune,
mai pu(in despre moraIitatea sau graduI de
cooperare aIe acestuia.
PsihoIogia evoIu(ionistã sus(ine cã indivizii
sunt, în principaI, egoi,ti ,i cã acordã ajutor
ceIorIaI(i simiIari sau consangvini, cu scopuI
perpetuãrii geneIor comune (J.P. Rushton,
1989). În mod simiIar, sociobioIogii iden-
tiIicã o ierarhie, în cazuI comportamenteIor
de ajutorare, bazatã pe niveIuI reIa(iiIor de
rudenie dintre soIicitant ,i posibiIuI bineIã-
cãtor. OIerim întâietate ajutorãrii pãrin(iIor,
Ira(iIor, apoi veriIor, rudeIor de graduI
aI II-Iea, prieteniIor etc. Restrângerea dimen-
siuniIor IamiIiei moderne, pânã Ia Iorma sa
nucIearã, este înso(itã de scãderea obIiga-
tivitã(ii acordãrii ajutoruIui, cãtre un numãr
mare de consangvini cu care men(inem Iegãturi
sIabe, ocazionaIe ,i Iipsite de intensitate aIec-
tivã. Modernizarea societã(ii a generat o
reducere continuã a numãruIui de soIicitan(i
(conecta(i prin Iegãturi de rudenie) Ia(ã de
care individuI se simte obIigat sã acorde
ajutor. PsihoIogii evoIu(ioni,ti ,i sociobio-
Iogii dezvoItã, astIeI, o viziune pesimistã
asupra comportamenteIor prosociaIe, sus(ind
cã ajutorarea ceIuiIaIt nu este în interesuI
individuIui ,i cã seIec(ia naturaIã Iavorireazã
un comportament egoist, diminuând pe ter-
men Iung presiunea de acordare a ajutoruIui
(E. Burnstein, C. CrandaII, S. Kitayma,
1994). A,adar, inciden(a comportamenteIor
sociaIe va scãdea în timp pe scaIa evoIu(iei
speciei umane.
Pe de aItã parte, teoria aIegerii ra(ionaIe
(ra/lonal chloce /heory) sus(ine cã ajutorarea
ceIuiIaIt este, de muIte ori, în Iavoarea bine-
IãcãtoruIui, ,i nu numai în Iavoarea soIici-
tantuIui (de exempIu J. CoIeman, 199O).
indivizii încercã sã-,i maximizeze proIituriIe
(expec/ed u/lll/y) ca urmare a ac(iuniIor pe
care Ie desIã,oarã, ac(ioneazã ra(ionaI ,i nu
vor ezita sã-I ajute pe un aItuI, atunci când
percep cã aceasta poate Ii în interesuI propriu.
Teoria aIegerii ra(ionaIe a deschis discu(ia
asupra raportuIui cost-beneIiciu în predic(ia
apari(iei comportamenteIor prosociaIe ,i a
necesitã(ii pãstrãrii echitã(ii în reIa(iiIe inter-
umane. ceea ce dã o persoanã trebuie sã Iie
comparabiI cu ceea ce prime,te (S. CheIcea,
2OO6). Aceasta înseamnã cã indivizii vor
tinde sã renun(e Ia perIorman(a unui com-
portament prosociaI, atunci când percep cã
existã o discrepan(ã între costuriIe ac(iunii
soIicitate ,i posibiIeIe beneIicii asociate ei.
$i, totu,i, teoria cost-beneIiciu, în evaIuarea
comportamenteIor de întrajutorare, inspiratã
de viziunea economicã asupra sociaIuIui a
Iui Adam Smith (1759/1963) ,i continuatã
de George C. Homans (1961) sau Peter
M. BIau (1964) ,i, mai recent, de Siegwart
Lindenberg (2OO1), în studiuI interac(iuniIor
din grupuriIe mici, necesitã o reconsiderare
dintr-o perspectivã reIativistã. raportarea nu
doar Ia costuriIe ,i beneIiciiIe reaIe, ci mai
aIes Ia ceIe percepute de cãtre actorii sociaIi
impIica(i. Cu aIte cuvinte, aspecte situa(io-
naIe ,i emo(ionaIe marcheazã evaIuãriIe indi-
viduaIe aIe costuriIor ,i beneIiciiIor, asociate
comportamenteIor de ajutorare.
Dacã abordãm comportamenteIe proso-
ciaIe în viziunea teoriei aIegerii ra(ionaIe ,i,
respectiv, a variantei cost-beneIiciu, incIu-
zând eIementeIe de context, putem intui cã
probabiIitatea cea mai mare de inciden(ã a
ac(iunii de ajutorare este întânitã în contextuI
în care costuI perceput aI ac(iunii de aju-
torare este mic ,i, respectiv, costuI perceput
aI nonac(iunii este mare (reprezentatã în
Iigura 1 prin situa(ia 3) ,i cã probabiIitatea
CostuI perceput aI ac(iunii de ajutorare
Mic Mare
Mic (1) (2)
CostuI perceput aI nonac(iunii
(reIuzuI ajutoruIui)
Mare (3) (4)
Iigura 1. Modelul cos/-benejlclu de acordare a aju/orulul, având la bazà cos/ul percepu/
1O2 Loredana Ivan
cea mai micã de inciden(ã a acteIor de ajutorare
se întâIne,te în situa(ia 2, atunci când costuI
perceput aI perIormãrii ac(iunii este mare,
iar ceI aI nonac(iunii este mic. Din situa(iiIe
1 ,i 4 nu putem prevede rezuItatuI interac(iunii,
pe baza modeIuIui de mai sus indivizii aIIa(i
într-o situa(ie de disonan(ã tind, prin evaIuãri
succesive, sã revinã Ia una dintre ceIeIaIte
douã situa(ii considerate de echiIibru. În aceIa,i
timp, un modeI tridimensionaI, care sã ia în
considerare ,i beneIiciiIe percepute aIe ac-
(iunii ,i, respectiv, aIe nonac(iunii în spirituI
teoriei aIegerii ra(ionaIe , poate Ii exprimat
în Iigura 2. În acest caz, chiar atunci când
costuI perceput aI ac(iunii ,i aI nonac(iunii
este ridicat, subiectuI poate da curs ac(iunii
de întrajutorare datoritã unui beneIiciu per-
ceput, de asemenea ridicat (situa(ia 4), modeIuI
subIiniind cum ac(ioneazã individuI într-o
situa(iei de disonan(ã.
Iigura 2. Modelul cos/-benejlclu de acordare a aju/orulul,
având la bazà cos/ul percepu/ ¸l benejlclul percepu/

CostuI perceput aI ac(iunii de ajutorare ,i costuI
perceput aI nonac(iunii
Mic Mare
Mic (1) (2)
BeneIiciuI perceput
aI ac(iunii de ajutorare
Mare (3) (4)
Dacã ne raportãm Ia costuriIe ,i beneIiciiIe
percepute, ,i nu Ia ceIe reaIe aIe compor-
tamentuIui prosociaI, trebuie sã Iuãm în con-
siderare dimensiunea emo(ionaIã a acestuia,
trãiriIe aIective spontane care îi determinã
pe oameni sã dea curs soIicitãriIor unui semen.
DanieI Batson (1988, 1991, 1992) este sus-
(inãtoruI unei abordãri emo(ionaIe a com-
portamentuIui prosociaI
1
, criticând abordarea
sociobioIogicã pentru IaptuI cã se concen-
treazã excIusiv pe rezuItatuI ac(iunii de
ajutorare, igorând motiveIe care stau Ia baza
ei. În concep(ia autoruIui american, proIesor
Ia Universitatea din Kansas, ajutorarea ceIor-
IaI(i poate Ii determinatã de motive aItruiste,
egoiste sau de motive aItruiste ,i egoiste.
Între motiveIe egoiste distinge. cãutarea unei
recompense Iinanciare, sociaIe sau chiar de
conIort personaI¸ evitarea unei pedepse de
aceea,i naturã sau reducerea stãrii dispozi-
(ionaIe negative datorate prezen(ei unei
persoane aIIate în nevoie. AItruismuI este
astIeI situa(ia în care beneIiciuI acordat
ceIuiIaIt este motivuI principaI aI ac(iunii,
iar recompensa câ,tigatã-doar o consecin(ã
întâmpIãtoare¸ egoismuI reprezintã situa(ia
inversã, în care recompensa devine mobiIuI
principaI aI ac(iunii de ajutorare (D. Batson,
1992, 71). ModeIuI sãu aduce în prim-pIan
roIuI empatiei (empa/hlc emo/lon) în apari(ia
comportamenteIor prosociaIe, sus(inând cã
empatia (care incIude sentimente ca sim-
patia, compasiunea, tandre(ea ,i, în generaI,
sentimente care duc Ia bunãstarea ,i prote-
jarea ceIuiIaIt) genereazã întotdeauna motive
aItruiste ca principaIe mobiIuri aIe ac(iunii
de ajutorare sau transIormã motiveIe egoiste
în situa(ii aItruiste.
DanieI Batson a cercetat experimentaI
moduI în care empatia modiIicã rezuItatuI
interac(iuniIor, într-o situa(ie de ajutorare
animatã de motive egoiste. Spre exempIu, în
situa(ia în care ajutoruI acordat este animat
de nevoia de a reduce starea dispozi(ionaIã
negativã datoratã prezen(ei unei persone aIIate
în nevoie (unuI dintre motiveIe egoiste expuse
anterior), empatia genereazã comportamente
prosociaIe, chiar ,i atunci când cea mai u,oarã
caIe de reducere a stãrii dispozi(ionaIe ar Ii
evitarea ceIui care soIicitã ajutoruI. O situa(ie
experimentaIã de acest tip este aceea a unor
participan(i naivi care observã un compIice
maniIestându-,i durerea Ia apIicarea unor
,ocuri eIectrice (dupã modeIuI experimentuIui
1O3 RoIuI emo(iiIor în cercetarea comportamentuIui prosociaI...
Iui StanIey MiIgram, 1974). Subiec(ii naivi
pot aIege sã se impIice (sã comande ei în,i,i
apIicarea ,ocuriIor eIectrice) sau nu. Posibi-
Iitatea evitãrii situa(iei care genereazã o
stare dispozi(ionaIã negativã era manipuIatã,
într-una dintre situa(iiIe experimentaIe subiec-
tuI naiv putând pãrãsi încãperea, iar în cea
de-a doua Iiind obIigat sã asiste Ia experien(a
chinuitoare a compIiceIui. Putem reduce
schema experimentaIã Ia Iigura 3.
Iigura 3. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are,
cu manlpularera cos/ulul asocla/ compor/amen/ulul de evl/are


AIegerea subiec(iIor naivi.
impIicare/nonimpIicare
Mic (pot pãrãsi camera) NonimpIicare
CostuI nonimpIicãrii
Mare (nu pot pãrãsi camera) ImpIicare
Subiec(ii naivi, constrân,i sã asiste Ia
apIicarea ,ocuriIor eIectrice, trãiesc o situa(ie
de empatie ridicatã Ia(ã de compIiceIe expe-
rimentatoruIui, aIIat în suIerin(ã, ,i, pentru
a reduce starea dispozi(ionaIã negativã, vor
aIege sã intervinã. Nu aceIa,i Iucru se poate
spune despre cei care au posibiIitatea sã pãrã-
seascã încãperea, aIegând, potrivit ipotezei
motiveIor egoiste, evitarea, pãrãsirea IocuIui
ac(iunii.
DanieI Batson modiIicã schema ini(iaIã
(prezentatã în Iigura 3) prin manipuIarea
niveIuIui empatiei (subiec(ii naivi încearcã
ei în,i,i eIectuI ,ocuriIor eIectrice sau Ii se
induce empatia prin mesaje de tipuI. ,gân-
di(i-vã cum v-a(i sim(i dacã.¨. În acest caz,
schema experimentaIã aratã superioritatea
variabiIei empa/le în Ia(a abordãrii egoiste a
situa(iei experimentaIe (Iigura 4).
Iigura 4. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are, cu
manlpularera cos/ulul asocla/ compor/amen/ulul de evl/are ¸l nlvelulul empa/lel
Empatie
Scãzutã Ridicatã
Mic (pot pãrãsi camera) NonimpIicare ImpIicare CostuI non-
impIicãrii
Mare (nu pot pãrãsi camera) ImpIicare ImpIicare
Empatia ridicatã determinã prezen(a com-
portamenteIor prosociaIe, chiar în condi(iiIe
în care costuI nonimpIicãrii este scãzut, Iiind
practic superioarã unui ra(ionament de tip
cost-beneIiciu.
În situa(ia în care ajutoruI este animat de
dorin(a de a evita pedeapsa (motiv egoist
expus anterior), empatia este sursa com-
portamenteIor prosociaIe, chiar ,i atunci când
justiIicarea ar Ii cea mai u,oarã modaIitate
de a evita pedepseIe asociate unei neimpIicãri.
De obicei, indivizii pot Ii sus(inu(i în ac(iuniIe
de întrajutorare de motive egoiste. teama
de ,ce vor zice ceiIaI(i¨ despre ei sau chiar
de eventuaIe remu,cãri uIterioare, temeri
care se diminueazã însã când subiec(ii au un
motiv întemeiat ca justiIicare pentru nonac-
(iune (de exempIu. ,pãreau cã sunt so( ,i
so(ie¨, în situa(ia noninterven(iei Ia(ã de un
act de agresiune sexuaIã). DanieI Batson ,i
aI(ii (1988) au condus experimente în care
subiec(ii erau inIorma(i despre neimpIicarea
aItor poten(iaIi bineIãcãtori, manipuIând graduI
de accesibiIitate aI justiIicãrii (cinci din ,apte
persoane au dat curs soIicitãrii posibiIitate
redusã de justiIicare a nonac(iunii-sau douã
din ,apte persoane au dat curs soIicitãrii posi-
biIitate de sus(inere a justiIicãrii nonac(iunii).
1O4 Loredana Ivan
ModiIicarea schemei experimentaIe pre-
zentate în Iigura 5, prin introducerea empatiei
ca variabiIã experimentaIã, prezice apari(ia
comportamenteIor prosociaIe chiar ,i atunci
când justiIicarea nonac(iuniii este accesibiIã
subiectuIui soIicitat sã acorde ajutoruI.
Poate ceIe mai evidente motive egoiste
care pot anima comportamente prosociaIe
sunt ceIe Iegate de cãutarea unei recompense
Iinanciare, sociaIe sau de conIort personaI.
EIe se înscriu modeIuIui ra(ionaI de anaIizã
a costuIui ,i beneIiciuIui ac(iunii de întraju-
torare, cu renun(area impIicãrii, atunci când
bineIãcãtoruI nu întrevede o posibiIã recom-
pensã Iinanciarã, sociaIã etc. DanieI Batson
,i aI(ii (1988) au condus o serie de experimente
în care subiec(ii puteau aIege sã petreacã
sãptãmânaI un timp cu un coIeg aIIat în nevoie,
în situa(ia în care urmau sã-I întâIneascã,
indiIerent de aIegerea Iãcutã (recompensã
ridicatã a impIicãrii ,i, respectiv, disconIort
sporit în cazuI neacordãrii ajutoruIui) ,i în
situa(ia în care nonac(iunea nu era urmatã
de întâInirea cu persoana aIIatã în nevoie.
Iigura 7 redã schema experimentaIã a unei
asemenea situa(ii.
Din nou, prezen(a empatiei (prin stimu-
Iarea subiec(iIor participan(i Ia experiment
sã încerce sã se punã în IocuI victimei) modi-
Iicã rezuItatuI experimenteIor ini(iaIe, ge-
nerând impIicare ,i în situa(ia cu recompensã
scãzutã (Iigura 8).
SubIinierea roIuIui empatiei în emergen(a
comportamenteIor prosociaIe ,i mai aIes
maniera de tratare din perspectiva teoriei
aIegerii ra(ionaIe este insuIicient expIoratã.
Iigura 5. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are,
cu manlpularea acceslblll/àjll jus/ljlcàrll nonacjlunll


AIegerea subiec(iIor naivi.
impIicare/nonimpIicare
Ridicatã (muI(i au reIuzat) NonimpIicare
AccesibiIitatea justiIicãrii
Scãzutã (pu(ini au reIuzat) ImpIicare
Iigura 6. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are,
cu manlpularera acceslblll/àjll jus/ljlcàrll nonacjlunll ¸l a nlvelulul empa/lel
Empatie


Scãzutã Ridicatã
Scãzutã (pu(ini au reIuzat) ImpIicare (moderatã) ImpIicare
AccesibiIitatea justiIicãrii
Ridicatã (muI(i au reIuzat) NonimpIicare ImpIicare
Iigura 7. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are,
cu manlpularea recompensel percepu/e de cà/re poslbllul blnejàcà/or


AIegerea subiec(iIor naivi.
impIicare/nonimpIicare
Mare (urmeazã sã întâIneascã persoana
care soIicitã ajutoruI)
ImpIicare Recompensa
asociatã
ac(iunii
Micã (nu urmeazã sã întâIneascã persoana
care soIicitã ajutoruI)
NonimpIicare
1O5 RoIuI emo(iiIor în cercetarea comportamentuIui prosociaI...
De aItIeI, roIuI emo(iiIor în expIicarea ,i
prezicerea unor comportamente individuaIe
,i de grup a Iost negIijat în psihoIogia sociaIã
,i reaIirmat atunci când paradigmeIe cogni-
tiviste au înregistrat un decIin (D.S. Massey,
2OO2).
Una dintre IucrãriIe care accentueazã roIuI
emo(iiIor în expIicarea comportamenteIor
prosociaIe, de asemenea în viziunea teoriei
aIegerii ra(ionaIe, este cea a autoruIui ame-
rican Robert H. Irank. Passlons wl/h Reason,
teorie care dezvoItã un modeI aI angajãrii
(comml/men/) în expIicarea comportamen-
teIor umane, opus ceIui de tip cost-beneIiciu,
conIorm cãruia. ,comportamenteIe ira(ionaIe
aIe indiviziIor se pot expIica prin predispo-
zi(iiIe emo(ionaIe aIe acestora, care apar
din necesitatea rezoIvãrii probIemeIor de
angajament¨ (1988, 11). AutoruI american,
proIesor Ia Universitatea CorneII, sus(ine cã
emo(iiIe ne angajeazã în perIormarea unor
comportamente care pot Ii contrare intere-
seIor nostre individuaIe. O persoanã poate
avea un comportament prosociaI pentru cã
,s-ar slmjl rãu aItIeI¨. Atunci când ceiIaI(i
reaIizeazã cã trãie,te o asemenea stare emo-
(ionaIã, o vor aIege ca partenerã de inter-
ac(iune în situa(ii care presupun încredere
reciprocã, mizând pe anjagarea ei. AstIeI,
Robert H. Irank sus(ine cã ,meritã sã-i aju-
tãm pe ceiIaI(i¨, pentru cã ace,tia ne vor
aIege ca parteneri de interac(iune, mizând
pe angajamentuI nostru, cu rezuItate pozi-
tive, pe care nu Ie pot ob(ine singuri, pentru
cã se aIIã într-o situa(ie de interdependen(ã.
Mai muIt, R.H. Irank su(ine cã indivizii
sunt capabiIi sã decodiIice mesaje subtiIe
(incIusiv nonverbaIe) pe baza cãrora inIereazã
graduI de angajare a ceIuiIaIt ,i, impIicit,
dacã sã îi acorde sau nu încredere în inter-
ac(iuniIe viitoare. Se reIevã roIuI intui(iei ,i
vaIorea sa Iunc(ionaIã. ,sim(im cã putem
proIita de anumi(i indivizi ,i, de aI(ii, instinc-
tiv, ,tim cã trebuie sã ne Ierim¨ (1988, 8).
Dacã într-adevãr onestitatea sau aItruismuI
sunt caracterisrtici observabiIe prin expunerea
Iimitatã Ia o persoanã-stimuI, atunci persoana
în cauzã devine vaIorizatã în interac(iuni
care recIamã încrederea reciprocã ,i va Ii
avantajos sã transmitã semnaIeIe corespun-
zãtoare despre sine.
Urmând Ian(uI argumentativ aI Iui Robert
H. Irank, am distins patru situa(ii, care stau
Ia baza experimenteIor pe care Ie voi descrie
în continuare.
1) Indivizi care au comportament prosociaI
,i sunt percepu(i ca ,având un comportament
prosociaI¨. ConIorm viziunii Iui Robert Irank,
aceasta se traduce în beneIicii pentru cei care
sunt de încredere ,i pot semnaIa în mod
corespunzãtor acest Iucru despre ei în,i,i.
2) Indivizi care nu au comportament pro-
sociaI (Robert H. Irank îi nume,te an/l-
soclals), dar care sunt percepu(i ca Iiind
,de încredere¨
2
. ,Întotdeauna existã o ni,ã
pentru cei care sunt abiIi în a predinde cã au
anumite sentimente¨ (1988, 11). Totu,i, nu
este în interesuI indiviziIor, în interac(iuniIe
cotidiene, sã-i perceapã ca Iiind ,cinsti(i¨,
,de încredere¨ pe ceiIaI(i, care dovedesc
Iigura 8. Predlcjla acordàrll aju/orulul în/r-o sl/uajle de /lp Impllcare-Evl/are,
cu manlpularea recompensel percepu/e de cà/re poslbllul blnejàcà/or
¸l a nlvelulul empa/lel aces/ula
Empatie


Scãzutã Ridicatã
Mare (urmeazã sã întâIneascã persoana
care soIicitã ajutoruI)
ImpIicare ImpIicare Recompensa asociatã
ac(iunii
Micã (nu urmeazã sã întâIneascã persoana
care soIicitã ajutoruI)
NonimpIicare ImpIicare
1O6 Loredana Ivan
uIterior a nu avea aceste caracteristici. De
aceea, indivizii ,i-au adaptat modaIitã(i intui-
tive de a-i decodiIica pe ace,tia rapid, IoIosind
eIemente subtiIe de comportament ,i de a
restabiIi echiIibruI. Pe de aItã parte, este
destuI de diIiciI pentru cei care disimuIeazã
sã-,i men(inã credibiIitatea pentru muIt timp.
EIemente nonverbaIe pot scãpa controIuIui
voIuntar ceea ce PauI Ekman ,i WaIIace
Iriesen (1969) numesc nonverbal lea/age
(scàpàrl nonverbale) , întâInind indivizi
capabiIi sã Ie decodiIice. Din punct de vedere
ecoIogic, dacã aceste eIemente nonverbaIe
subtiIe nu ar avea nici o vaIoare Iunc(ionaIã,
indivizii ar Ii învã(at sã nu mai aibã încredere
în eIe.
3) Indivizi care au comportament pro-
sociaI, dar nu sunt percepu(i ca atare. În
acest caz, persoane ,de încredere¨ nu reu,esc
cumva sã transmitã semnaIeIe corespunzãtoare
despre eIe ,i, din punct de vedere evoIu(ionist,
avem de-a Iace cu o situa(ie de inadaptare.
PauI van Lange ,i aI(ii (1997, 733) sus(in cã
orientarea sociaI-vaIoricã a indiviziIor ,se
înrãdãcineazã par(iaI în interac(iuniIe sociaIe
experimentate de-a IunguI începutuIui matu-
rizãrii, perioadei de mijIoc a maturizãrii ,i
continuã Ia vârsta a treia¨. În pIus, cerce-
tãtoruI oIandez, proIesor Ia Universitatea
Amsterdam, sus(ine cã persoaneIe orientate
spre vaIoriIe de tip prosociaI (prosoclals) se
ata,eazã mai puternic de ceiIaI(i ,i au, în
generaI, mai muI(i Ira(i, în speciaI surori.
4) Indivizi care nu sunt orienta(i cãtre
vaIori prosociaIe ,i nici nu sunt percepu(i ca
atare. ConIorm terminoIogiei Iui PauI van
Lange (1997), ace,tia pot Ii individuaIi,ti
sau competitori (orienta(i spre sine sau spre
maximizarea beneIiciiIor reIativ Ia ceiIaI(i).
Teoretic, avem de-a Iace cu o situa(ie de
echiIibru, dar aceste persoane vor Ii evi-
tate în situa(ii de interac(iune care recIamã
încredere ,i vor pierde resurse pe termen
Iung. ConIorm concep(iei Iui Robert H.
Irank, ,pentru a pãrea de încredere, este
necesar sau ceI pu(in utiI sã Iii de încredere¨
(1988, 18).
Lucrarea Passlons wl/h Reason este reIativ
pu(in cunoscutã în Iiteratura psihosocioIogicã
poate ,i din cauza IaptuIui cã modeIuI propus
de Robert H. Irank nu a Iost testat expe-
rimentaI. Ne putem întreba ce anume iau în
considerare indivizii când inIereazã cã au
de-a Iace cu un partener de interac(iune care
va ac(iona onest pentru cã se slm/e angajat
sã Iacã asta, chiar dacã pierde din punct de
vedere economic, ra(ionaI. Robert Irank sus-
(ine cã este vorba despre eIemente nonverbaIe,
care, decodiIicate corect, pot da seama despre
starea eIectivã a parteneruIui de interac(iune.
expresii IaciaIe, mi,cãri aIe ochiIor, timbruI
vocii, postura. Cu Ioarte muIte persoane,
însã, ini(iem interac(iuni de scurtã duratã ,i
receptãm aceste eIemente nonverbaIe în mod
seIectiv, de aceea este interesant de cercetat
dacã, într-adevãr, indivizii sunt capabiIi sã
decodiIice orientarea sociaI-vaIoricã a ceIor-
Ia(i (prosoclals, lndlvldualls/s ,i compe/l/ors)
atunci când au inIorma(ii reduse despre
ace,tia.
Iigura 9. Prezen/area grajlcà a modelulul angajàrll propus de Rober/ H. Fran/ (1988)

A Ii de încredere
(prosoclal)
A nu Ii de încredere
(an/lsoclal)
A Ii perceput ca Iiind de încredere
(percelved prosoclal)
(1) (2)
A Ii perceput ca neIiind de încredere
(percelved an/lsoclal)
(3) (4)
1O7 RoIuI emo(iiIor în cercetarea comportamentuIui prosociaI...
Note
1. DanieI Batson IoIose,te termenuI al/rulsm sinonim cu ceI de compor/amen/ prosoclal.
2. R.H. Irank (1988) nu Iace distinc(ie între /rus/wor/hy (de încredere) ,i prosoclal.
Bibliografie
Batson, C. DanieI. (1991). The al/rulsm ques/lon. Toward a soclal-psychologlcal answer.
HiIIsdaIe, NJ. ErIbaum.
Batson, C. DanieI. (1992). ExperimentaI tests Ior the existence oI aItruism. PSA. Proceedlngs oj
Blnnlal Mee/lng oj /he Phllosophy oj Sclence Assocla/lon, 2, 69-78.
Batson, C. DanieI e/ al. (1988). Iive studies testing two new egoistic aIternatives to the
empathy-aItruism hypothesis. Journal oj Personall/y and Soclal Psychology, 55, 52-77.
BIau, Peter M. (1964). Exchange and Power ln Soclal llje. New York. WiIey.
Burnstein, E., CrandaII, C. ,i Kitayama, S. (1994). An evoIved heuristic Ior aItruism. Evidence
Ior a human propensity to caIcuIate incIusive Iitness. Journal oj Personall/y and Soclal
Psychology, 67, 773-789.
CheIcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Jderu, GabrieI ,i MoIdoveanu, Andreea. (2OO6). Pslhosoclologle.
Teorle ¸l apllcajll. Bucure,ti. Editura Economicã.
CoIeman, S. James (199O). Founda/lons oj Soclal /heory. Cambridge, Massachusetts ,i Londra.
The BeIknap Press, Harvard University Press.
Ekman, PauI ,i Iriesen, WaIIace V. (1969). The repertoire oI nonverbaI behavior. categories,
origins, usage and coding. Semlo/lca, 1, 124-129.
Irank, Robert H. (1988). Passlons wl/hln Reason. Ontario. Penguin Books Canada.
Homans, George C. (1961). Soclal Behavlor. I/s Elemen/ary Forms. New York. Harcourt.
Massey, DougIas S. (2OO2). A brieI history oI human society. the origin and roIe oI emotion in
sociaI IiIe. 2OO1 presidentiaI address. Amerlcan Soclologlcal Revlew, 67, 1, 1-29.
Smith, Adam. 1759 (1963). The Theory oj Moral Sen/lmen/s. New York. The WorId PubIishing
Company, Meridian Books.
Rushton, J. PhiIippe. (1989). Genetic simiIarities, human aItruism and group seIection. Behavloral
and Braln Sclences, 12 , 5O3-559.
Lindenberg, Siegwart. (2OO1). SocioIogy oI groups. In/erna/lonal Encyclopedla oj /he Soclal and
Behavloral Sclences, voI. 9, 6434-6439. OxIord. Pergamon EIsevier.
Van Lange, PauI A.M., De Bruin, M.N. EIIen, Otten, WiIma, Joireman, A. JeIIrey. (1997).
DeveIopment oI prosociaI, individuaIistic, and competitive orientations. theory and preIiminary
evidence. Journal oj Personall/y and Soclal Psychology, 4, 733-73746.
Van Lange, PauI A.M. ,i Sedikides, Constantine (1998). Being more honest but not necessariIy
more inteIIigent than others. generaIity and expIanations Ior the Muhammad AIi eIIect.
European Journal oj Soclal Psychology, 28, 675-68O.
Primit Ia redac(ie. decembrie, 2OO7

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful