P. 1
Sociologia mediului ca formã de marginalitate creatoare

Sociologia mediului ca formã de marginalitate creatoare

|Views: 50|Likes:
Published by Elena Oprea
articol
articol

More info:

Published by: Elena Oprea on Dec 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2014

pdf

text

original

SO·lOlOGlI Sl I·OlOGlI

Sociologia modiului ca torma do
marginalitato croatoaro. O priviro
asupra tooriilor salo do la ¸limitolo
crostorii" la sociotatoa riscului
Filip Alexandrescu
University oI Toronto, Canada,
ICCV
Mattei Dogan argues that many of the creative ideas in science emerge at the margins
of the vell-established disciplines, vhere several specialties interact and create so-called
hybrid areas of scholarship. Environmental sociology is a remarkable instance of
creative hybridization betveen the findings of the natural sciences and sociological
interpretations of these findings. The purpose of this article is to sensitize the sociological
community in Romania regarding the theoretical contributions and research potential
of environmental sociology. The article vill discuss the origins of environmental
sociology, and the most interesting theories and areas of research (the nev ecological
paradigm, the treadmill of production, the social construction of environmental problems,
risk society theory etc.) vithin this field. The concluding section vill briefly outline a
fev suggestions for researching environmental problems in present-day Romania.
Keywords. environmentaI socioIogy, creative marginaIity
Cuvinte-cheie. socioIogia mediuIui, marginaIitate creatoare
miopie. progresuI materiaI ,i sociaI nu poate
continua Ia nesIâr,it din cauza existen(ei unor
Iimite absoIute, ,i anume IimiteIe ecosistemuIui
terestru.
În ciuda aparentei Ior diversitã(i, diIeri-
teIe perspective teoretice care dominau socio-
Iogia Ia sIâr,ituI aniIor `70 Iunc(ionaIismuI,
teoria conIIictuIui, interac(ionismuI simboIic,
etnometodoIogia etc. împãrtã,eau Iãrã
excep(ie o viziune IundamentaI antropocentricã
asupra Iumii (Catton ,i DunIap, 1978, 42).
Ca reac(ie Ia aceastã paradigmà antropo-
centricà
1
, DunIap ,i Catton propun o nouà
paradigmà ecologicà (NPE) (1979a, 250)
menitã sã aducã în aten(ia socioIogiIor IaptuI
Introducere: na¸terea
sociologiei mediului
În anuI 1978, WiIIiam Catton ,i RiIey DunIap
pubIicau un articoI cu un titIu neprobIematic
Ia prima vedere. Sociologia mediului. o
nouà paradigmà. Dat Iiind caracteruI
muItiparadigmatic aI socioIogiei, anun(area
unei noi paradigme nu ar Ii stârnit un interes
deosebit, dacã în cuprinsuI articoIuIui autorii
sãi nu ar Ii Iansat o provocare cu muIt mai
ambi(ioasã. Aceastã provocare viza înse,i
IundamenteIe socioIogiei, reprezentan(ii ei
Iiind acuza(i, in corpore, de o impardonabiIã
75 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
cã via(a sociaIã se aIIã într-o reIa(ie nemijIocitã
cu via(a întreguIui ecosistem terestru. În IeIuI
acesta ia na,tere o nouã subdiscipIinã numitã
,socioIogia mediuIui¨
2
(environmentaI socio-
Iogy) (DunIap ,i Catton, 1994¸ DunIap, 2002).
SemnaIuI de aIarmã cu privire Ia eIecteIe
ecoIogice distrugãtoare aIe societã(iIor indus-
triaIizate a Iost tras de bioIogi. RacheI Carson,
Barry Commoner, PauI EhrIich ,i Garrett
Hardin. Imaginea ,ocantã a unei ,primãveri
tãcute¨ (titIuI unei cãr(ii ceIebre a Iui Carson,
Silent Spring) în care sIâr,ituI iernii ,nu ar Ii
vestit de reîntoarcerea pãsãriIor, iar dimine-
(iiIe ar Ii straniu de tãcute când odinioarã erau
pIine de Irumuse(ea triIuriIor¨ (Carson, citat
de BeII, 1998, 173) a mi,cat proIund opinia
pubIicã din anii 1960 Ia(ã de eIecteIe ecoIogice
aIe pesticideIor ,i insecticideIor. Mai muIt,
cartea Iui Carson este consideratã punctuI de
pIecare aI mi,cãriIor de mediu din SUA.
VisuI de prosperitate ,i progres materiaI
aI Americii postbeIice (Catton ,i DunIap,
1978, 42) începe sã Iie întunecat de posibi-
Iitatea unui co,mar ecoIogic (Burch, 1971).
Pentru a evita un adevãrat coIaps economic
,i sociaI, autorii ceIebruIui studiu intituIat
Limitele creyterii (1972) transmit un mesaj
dur societã(iIor industriaIizate. opri(i cre,-
terea economicã` (Meadows, Randers ,i
Meadows, 2004).
DunIap ,i Catton sunt purtãtorii de cuvânt
ai acestei noi sensibiIitã(i Ia(ã de Iumea natu-
raIã, mai aIes în socioIogia americanã
(Lange, 2002). Potrivit concep(iei Ior,
socioIogia trebuie sã-,i recunoascã ,i sã-,i
revizuiascã IundamenteIe antropocentrice
(vezi tabeIuI 1). Însã,i reguIa de bazã a
metodoIogiei durkheimiene aceea de a
expIica IapteIe sociaIe numai prin reIerire Ia
aIte Iapte sociaIe este consideratã un
obstacoI în caIe în(eIegerii adecvate a noiIor
probIeme cu care se conIruntã societatea
umanã (Catton ,i DunIap, 1978, 44).
Tabelul 1. Paradigma antropocentricà vs noua paradigmà ecologicà
Sursa. TindaII (1995, 36).
Premise de bazà Paradigma exceptàrii Noua paradigmà ecologicà
Premise privind
natura Iiin(eIor
umane
Indivizii umani au o zestre
cuIturaIã, în pIus Ia(ã de
înzestrarea Ior geneticã, care
îi diIeren(iazã de toate
ceIeIaIte specii bioIogice.
De,i Iiin(eIe umane au caracteristici deose-
bite (cuIturã, organiza(ii, tehnoIogie), ei
Iac parte din ecosisteme (IocaIe ,i gIobaIe)
,i astIeI interac(ioneazã incIusiv Ia niveI
bioIogic cu ceIeIaIte specii.
Premise privind
cauzaIitatea
sociaIã
Iactorii sociaIi ,i cuIturaIi
sunt cei care determinã
caracteristiciIe vie(ii sociaIe
Via(a umanã este determinatã nu numai de
eIemente socio-cuIturaIe, ci este conectatã,
prin Ian(uri cauzaIe compIexe, cu întreguI
mediu naturaI (biotic ,i abiotic). Ac(iuniIe
umane aIecteazã (uneori în mod neinten-
(ionat) nu numai mediuI sociocuIturaI, ci ,i
pe ceI naturaI.
Premise privind
contextuI
societã(ii umane
StructuriIe sociaIe ,i cuIturaIe
sunt ceIe care Iormeazã
contextuI vie(ii sociaIe, în
timp ce mediuI naturaI este,
din acest punct de vedere, în
mare parte nesemniIicativ.
Via(a umanã se desIã,oarã ,i depinde de
un mediu înconjurãtor Iimitat, care poate
IaciIita în uneIe situa(ii, sau zãdãrnici în
aIte situa(ii, eIorturiIe ,i activitã(iIe umane.
Premise privind
poten(iaIuI de
dezvoItare aI
societã(ii umane
ProgresuI tehnoIogic ,i sociaI
pot continua Iãrã Iimite,
ducând în IinaI Ia rezoIvarea
tuturor probIemeIor sociaIe.
De,i progresuI tehnoIogic ,i sociaI pot
extinde niveIuI de suportabiIitate aI naturii,
IimiteIe ecoIogice aIe biosIerei nu pot Ii
depã,ite.
76 IiIip AIexandrescu
DunIap ,i Catton aduc o aItã contribu(ie
importantã Ia sensibiIizarea socioIogiIor cu
privire Ia apari(ia probIemeIor de mediu. Sã
ne imaginãm cã mediuI naturaI îndepIine,te
trei Iunc(ii de bazã pentru societatea umanã,
oIerind 1) spa(iu de Iocuit (de exempIu, spa(iu
construibiI pentru Iocuin(e ,i institu(ii), 2)
resurse naturaIe ,i 3) Ioc de depozitare a
de,euriIor. Evident, acest mediu are o capa-
citate Iimitatã de a satisIace cerin(eIe
societã(ii industriaIe. Potrivit Iui Catton ,i
DunIap, în decursuI secoIuIui XX, ceIe trei
imperative ecoIogice aIe societã(ii umane au
început sã depã,eascã Iimita de toIeran(ã a
ecosistemuIui, ceea ce a condus Ia degra-
darea acestuia (Iigura 1).
De ce este nevoie de o abordare sociologicà
a mediuIui" De,i, aparent, probIemeIe eco-
Iogice (in de domeniuI ,tiin(eIor naturii ,i
necesitã soIu(ii tehnoIogice, adep(ii
socioIogiei mediuIui aIirmã cã atât cauzeIe
degradãrii mediuIui, cât ,i eIecteIe ei sunt,
în uItimã instan(ã, strâns Iegate de anumite
institu(ii ,i Iorme de organizare sociaIã
(Giddens, 2001, 572). A,a-numiteIe ,pro-
bIeme de mediu¨ sunt, de Iapt, probIemeIe
societã(ii industriaIe atunci când aceasta, în
procesuI de dezvoItare ,spontan㨠(ZamIir,
2006, 11), atinge ,i depã,e,te IimiteIe eco-
sistemuIui terestru.
Evident, Catton ,i DunIap sunt primii
socioIogi care s-au ocupat de reIa(ia dintre
societate ,i mediu. Începând cu precursorii
socioIogiei, mai precis cu opera Iui CharIes-
-Louis de Secondat Baron de Montesquieu
sau a Iui Thomas MaIthus s-au conturat teorii
privind inIIuen(a mediuIui naturaI asupra
vie(ii sociaIe (KIausner, 1971). Chiar în
socioIogia modernã, cu câteva decenii înainte
de debutuI socioIogiei mediuIui ca o
subdiscipIinã distinctã, WiIIiam Ogburn ,i
Meyer NimkoII (1940, iii) au deIinit via(a
sociaIã ca rezuItatuI interac(iunii dintre eredi-
tate, mediu geograIic, grup ,i cuIturã, iar
Jay Rumney ,i Joseph Maier (1953, 48) au
pus accentuI pe interac(iunea dintre Iactorii
sociaIi ,i cei bioIogici, psihoIogici ,i de mediu.
Sociologia mediului ca nouà
subdisciplinà creatoare
TermenuI ,socioIogia mediuIui¨ este Ia
prima vedere, un oximoron. Dacã mediuI
reprezintã Iumea naturaIã, aIIatã dincoIo de
IimiteIe societã(ii, ce noimã ar putea avea o
Figura 1. Ecosistemul terestru yi cele 3 cerinje ale societajii industriale
(sursa. Hannigan,1995, 16)
77 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
socioIogie a non-sociaIuIui" RãspunsuI Ia
aceastã întrebare este ,i argumentuI pentru
care consider socioIogia mediuIui ca pe o
Iormã de ,marginaIitate creatoare¨ (Dogan
,i Phare, 1997). AIIatã Ia intersec(ia dintre
socioIogie ,i ,tiin(eIe naturii, socioIogia mediu-
Iui pune într-o Iuminã nouã câteva categorii ,i
distinc(ii IundamentaIe aIe socioIogiei. ideea
de Iapt sociaI, reIa(ia dintre ,tiin(eIe naturii
(Naturvissenschaften) ,i ,tiin(eIe spirituIui
(Geistesvissenschaften), distinc(ia dintre
subiectiv ,i obiectiv ,i reIa(ia dintre sociaI ,i
non-sociaI.
SocioIogia mediuIui a Iost de Ia început
ceea ce Mattei Dogan nume,te un domeniu
hibrid (Dogan ,i Pahre, 1997). Pentru a da
seamã de noiIe provocãri apãrute în caIea
societã(iIor industriaIizate, Catton ,i DunIap
Ie-au cerut imperativ socioIogiIor sã accepte
descopeririIe ecoIogiei ,i bioIogiei în
corpusuI teoretic aI discipIinei. Inten(ia ceIor
doi socioIogi americani era de a extinde
categoria IactoriIor expIicativi în socioIogie
de Ia cei pur sociaIi (pozi(ia Iui Durkheim)
Ia cei de mediu, atât naturaI, cât ,i construit
(DunIap ,i Catton, 1983). De,i au existat
controverse cu privire Ia semniIica(ia noii
paradigme ecoIogice (NPE), Ia un sIert de
secoI de Ia pubIicarea articoIuIui din 1978,
DunIap (2002) se decIarã muI(umit de
evoIu(ia socioIogiei mediuIui. De,i noua para-
digmã ecoIogicã nu a revoIu(ionat compIet
IundamenteIe socioIogiei (ceea ce Catton ,i
DunIap recunosc cã ar Ii Iost imposibiI),
ideiIe ecoIogice ,i-au Iãcut treptat Ioc în
socioIogie în ansambIuI ei (DunIap, 2002).
O pozi(ie precum cea a Iui DanieI BeII, care
în 1977 scria cã ,dacã gândim doar în
termeni Iizici, probabiI nu trebuie sã ne temem
cã am putea epuiza vreodatã resurseIe natu-
raIe¨ (1977, 1918), i s-ar pãrea ceI pu(in
exageratã oricãrui socioIog contemporan.
Un domeniu hibrid nu înseamnã doar un
domeniu în care teoriiIe ,ilsau IapteIe
empirice aIe mai muItor discipIine sunt pur
,i simpIu alàturate. Pentru a Ii viabiIã, o
subdiscipIinã rezuItatã din intersec(ia a douã
sau mai muIte discipIine presupune un proces
de ajustare a teoriiIor ,i concepteIor în nouI
domeniu hibrid (Dogan, 1989). În cazuI noii
paradigme ecoIogice (vezi ,i tabeIuI 1),
reIa(ia dintre contribu(ia socioIogiei ,i cea a
bioIogieilecoIogiei a Iuat Iorma unui hibrid
în care ,tiin(eIe naturii de(in roIuI primar.
Perspectiva socioIogicã este dezvoItatã pe
baza dateIor obiective puse Ia dispozi(ie de
,tiin(ã (Macnaghten ,i Urry, 1998, 5-6). De
exempIu, datã Iiind preconizata epuizare a
resurseIor (identiIicatã de ,tiin(eIe exacte),
un adept aI NPE s-ar întreba care sunt eIecteIe
acestei crize asupra vaIoriIor ,i atitudiniIor
indiviziIor, asupra sistemuIui de stratiIicare
sociaIã etc. (DunIap ,i Catton, 1979b, 73).
Noua paradigmã ecoIogicã reprezintã însã
numai una dintre posibiIitã(iIe de hibridare a
contribu(iiIor socioIogiei ,i ceIe aIe ,tiin(eIor
naturii. În nouI spa(iu discipIinar creat de
socioIogia mediuIui au Iuat na,tere mai muIte
teorii hibride, pe care Ie voi discuta în ceIe
ce urmeazã. Diversitatea ideiIor ,i moduI
originaI în care au Iost combinate ,i recom-
binate eIementeIe mai muItor ,tiin(e aratã cã
socioIogia mediuIui nu este numai o
subdiscipIinã între aIteIe, ci mai degrabã un
izvor de teorii ,de grani(ã¨, indispensabiI
pentru în(eIegerea provocãriIor secoIuIui XXI.
Economia politicà a problemelor
de mediu - teoria
,cu¸tii de veveri(à"
O aItã teorie deosebit de inIIuentã apãrutã Ia
grani(a socioIogiei cu ,tiin(eIe naturii este
aceea a ,cu,tii de veveri(ã¨
3
. Schnaiberg
aIirmã cã dinamica sistemuIui capitaIist presu-
pune ,cre,terea din ce în ce mai rapidã a
consumuIui pentru a contrabaIansa substituirea
muncii prin capitaI în procesuI de produc(ie¨
(Schnaiberg, 1980, 228). Cu aIte cuvinte,
competi(ia dintre Iirme impune cre,terea pro-
ductivitã(ii, care Ia rânduI ei se reaIizeazã
prin cre,terea intràrilor materiaIe (energie
,i resurse) ,i prin scãderea ponderii muncii
în sistemuI de produc(ie. Pentru ca sporirea
productivitã(ii sã nu ducã Ia crize de supra-
produc(ie, este necesarã ,i cre,terea continuã
a consumuIui. Acestã dinamicã, o datã pusã
în mi,care, dã na,tere IenomenuIui ,cu,tii
78 IiIip AIexandrescu
de veveri(ã¨, în care IirmeIe trebuie sã
producã, iar consumatorii (incIusiv statuI ,i
cIasa muncitoare) trebuie sã consume, din
ce în ce mai repede. Din punct de vedere
ecoIogic, aceastã spiraIã a consumuIui ,i
produc(iei înseamnã extragerea în ritm
aceIerat a resurseIor naturaIe ,i eIiberarea,
din ce în ce mai rapidã, a reziduuriIor în
mediuI naturaI (Schnaiberg ,i GouId, 1994).
Spre deosebire de NPE, aceastã teorie î,i
are centruI de greutate în domeniuI socio-
Iogiei, mai precis în perspectiva neo-marxistã
(ButteI, 2004). Schnaiberg ,i GouId eIabo-
reazã în esen(ã o teorie socioIogicã prin care
expIicã în ce mod este Iegatã cre,terea
ampIorii ,i intensitã(ii probIemeIor ecoIogice
de proceseIe de reproducere a sistemuIui
capitaIist. La IeI ca ,i NPE, teoria ,cu,tii de
veveri(㨠are o bazã IactuaIã a ,tiin(eIor exacte,
însã mecanismeIe expIicative aIe acestei
teorii sunt puternic ancorate în socioIogie.
Economia poIiticã a probIemeIor de
mediu oIerã o perspectivã ineditã ,i asupra
mi,cãriIor ecoIogiste. De,i Ia începutuI
aniIor 1970 probIema mediuIui pãrea sã Iie
,probIema tuturor¨, Iiind prezentatã ca o
,cauz㨠care depã,ea conIIicteIe poIitice,
etnice, de cIasã din epocã, în scurt timp
,mediuI¨ a dus Ia apari(ia unui nou cIivaj
între ,ecoIogi,ti¨ ,i ,adep(ii cre,terii¨
(Morrison, 1973) sau ,proIe(ii catastroIei¨
,i ,proIe(ii beI,uguIui¨ (Cotgrove, 1982)
4
.
Acest cIivaj a apãrut ca un Ienomen sociaI
cu totuI nou. Pentru prima oarã, muncitorii
,i de(inãtorii de capitaI au ajuns sã aibã inte-
rese comune Iegate de continuarea cre,terii
economice (Schnaiberg ,i GouId, 1994,
80-82). Pentru amândouã aceste cIase sociaIe,
poIiticiIe de mediu însemnau scãderea pro-
IitabiIitã(ii activitã(iIor economice ,i, în
consecin(ã, saIarii ,i proIituri mai mici. Pentru
a asigura un niveI acceptabiI de bunãstare,
statuI avea nevoie de o economie în cre,tere
(Schnaiberg ,i GouId, 1994, 69). Pe de aItã
parte, ,ecoIogi,tii¨ apar(ineau cIasei de mijIoc,
venind din rânduriIe proIesoriIor, aIe oame-
niIor de ,tiin(ã, aIe Iunc(ionariIor pubIici etc.
,i, datoritã pozi(iei Ior sociaIe, nu aveau
interese nemijIocite Iegate de continuarea
cre,terii economice (Morrison, 1973, 76).
Odatã cu apari(ia probIemeIor de justi(ie
ecoIogicã (vezi sec(iunea 4) s-a dovedit cã
nouI cIivaj dintre ecoIogi,ti ,i ,adep(ii
cre,terii¨ nu anuIa de Iapt vechiIe inegaIitã(i
de cIasã, ci Ie Iãcea doar mai compIexe.
Teoria ,cu,tii de veveri(㨠oIerã o expIica-
(ie cu adevãrat socioIogicã a probIemeIor
ecoIogice, Iãrã a Iace apeI Ia simpIiIicãri
nereaIiste cu privire Ia eIecteIe societã(ii
moderne asupra mediuIui. În aceIa,i timp,
oIerã o perspectivã criticã asupra muIt uzi-
tatuIui concept de ,dezvoItare durabiIã¨,
atrãgând aten(ia cã sistemuI capitaIist nu se
poate dezvoIta durabiI decât în anumite
aspecte punctuaIe (de exempIu, prin
recicIare sau energii neconven(ionaIe). Pe
ansambIu însã, IenomenuI cu,tii de veveri(ã
Iace ca expIoatarea acceleratà a
ecosistemuIui gIobaI sã Iie inevitabiIã.
Construirea socialà
a problemelor de mediu
În spa(iuI hibrid aI socioIogiei mediuIui au
apãrut însã ,i teorii agnostice cu privire Ia
realitatea probIemeIor de mediu. Pornind
de Ia teoria construirii probIemeIor sociaIe,
dezvoItatã de John Kitsuse ,i MaIcoIm
Spector (1977), unii socioIogi au abordat
probIemeIe de mediu ca Iiind activitàji mai
degrabã decât simpIe stãri de Iapt. AItIeI
spus, pentru a anaIiza socioIogic probIemeIe
de mediu, nu este necesar ca socioIogii sã
accepte ideea cã aceste probIeme existã cu
adevãrat ,i cã eIe pot Ii cunoscute prin inter-
mediuI ,tiin(ei. ProbIemeIe de mediu devin
interesante ,i reIevante pentru socioIogi doar
în mãsura în care ,existã grupuri sau orga-
niza(ii care identiIicã o anumitã situa(ie ca
Iiind o probIemã ,i încearcã sã Iacã ceva sã
o rezoIve¨ (Spector ,i Kitsuse, 1995, 297).
O iIustrare a unei astIeI de abordãri este
oIeritã de John Hannigan (1995), care
urmãre,te condi(iiIe necesare apari(iei unei
probIeme de mediu. O anumitã stare de Iapt,
de exempIu apari(ia ,gãurii în stratuI de
ozon¨ devine o problemà de mediu dacã.
79 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
1. Existã o autoritate ,tiin(iIicã dispusã sã
recunoascã ,i sã oIere date cu privire Ia
existen(a ,i ampIoarea IenomenuIui de sub(i-
ere a stratuIui de ozon (nu existã o ,gaurã¨
propriu-zisã Hannigan, 1995, 45).
2. Existã agen(i de popuIarizare care sã Iacã
Iegãtura între descoperirea ,tiin(iIicã ,i
mi,cãriIe de protec(ie a mediuIui.
3. Mass-media acordã aten(ie probIemei ,i
o prezintã ca Iiind nouã ,i importantã.
4. ProbIema este dramatizatã în termeni sim-
boIici ,i vizuaIi (sub(ierea este prezentatã
ca o ,gaur㨠prin care radia(ia uItra-
vioIetã a soareIui pãtrunde nestingheritã
pânã Ia supraIa(a pãmântuIui).
5. Existã stimuIente economice pentru a
reduce gazeIe cu eIect negativ asupra
stratuIui de ozon.
6. Apare o Iormã de sprijin institu(ionaI
prin care este men(inutã aten(ia pubIicuIui
asupra probIemei ,i i se asigurã Iegiti-
mitate (de exempIu, prin ProtocuIuI de Ia
MontréaI din 1987) (Hannigan, 1995, 55).
Existã douã versiuni diametraI opuse aIe
unei astIeI de abordãri a probIemeIor de
mediu. JoeI Best (1995) Ie nume,te construc-
(ionismuI strict ,i contruc(ionismuI demisti-
Iicator (,debunking constructionism¨). În
prima variantã, socioIoguI pune între paran-
teze orice presupunere cu privire Ia existen(a
reaIã a probIemei pe care o investigheazã.
SinguruI Iucru care îI intereseazã este, de
exempIu, cum ac(ioneazã (gândesc ,i se com-
portã) cei care sus(in cã sub(ierea stratuIui
de ozon este o probIemã serioasã care meritã
aten(ie. Construc(ionismuI demistiIicator, pe
de aItã parte, pIeacã de Ia premiza cã probIe-
meIe de mediu sunt reaIe ,i de netãgãduit.
Sarcina socioIoguIui, în acest caz, este sã
constate în ce mãsurã percep(iiIe actoriIor
sociaIi diIerã ,i chiar deIormeazã IapteIe
,tiin(iIice (de exempIu, asemãnarea sub(ierii
stratuIui de ozon cu apari(ia unei ,gãuri¨
pericuIoase).
AstIeI de pozi(ii extreme sunt rar adoptate
de cercetãtorii probIemeIor de mediu. De
aceea, cea mai rãspânditã variantã de construc-
(ionism este a,a-numituI construc(ionism
contextuaI. ArgumentuI promotoriIor sãi este
cã proceseIe de construire a probIemeIor de
mediu pot Ii mai bine în(eIese dacã sunt puse
în Iegãturã cu ceea ce se crede cã este starea
obiectivã a mediuIui naturaI (Best, 1995,
344-345). Un exempIu de astIeI de construc-
(ionism contextuaI (sau moderat) este oIerit
de Steven YearIey, care aIirmã cã ,probIeme
precum otrãvirea soIuIui cu pesticide sau
încãIzirea gIobaIã, de,i sunt sanc(ionate moraI,
sunt Iegate mai direct de descoperiri ,i argu-
mente ,tiin(iIice¨ (YearIey, 1991, 117).
Distinc(ia dintre construc(ionismuI strict
,i ceI demistiIicator introduce în socioIogia
mediuIui dezbaterea bine cunoscutã în ,tiin(eIe
sociaIe dintre reaIism ,i nominaIism. este
reaIitatea sociaIã datã ,i concretã sau mai
degrabã rezuItatuI unor conven(ii sociaIe"
Spre deosebire de socioIogie în ansambIuI
ei, în care aceastã controversã nu (mai) joacã
un roI esen(iaI, în nouI domeniu hibrid aI
socioIogiei mediuIui, probIema aIegerii între
ceIe douã orientãri teoretice are consecin(e
însemnate.
A,a cum am arãtat, socioIogia mediuIui
a apãrut ca o reac(ie a unor socioIogi în Ia(a
temeriIor generaIizate cã existã ,Iimite aIe
cre,terii¨ care pot submina baza materiaIã a
societã(ii. Ideea cã aceste Iimite ,i probIeme
ecoIogice sunt ,simpIe¨ construc(ii sociaIe a
început sã cIatine pozi(ia socioIogiIor ca sus(i-
nãtori ai ,cauzei¨ mediuIui. Dacã probIemeIe
mediuIui sunt doar aIirma(ii, mai muIt sau
mai pu(in aIarmiste, aIe unor grupuri ,i orga-
niza(ii, înseamnã cã noua paradigmã ecoIogicã
nu este deIoc atât de radicaIã pe cât pare.
DunIap ,i Catton (1994) sunt evident în
proIund dezacord cu acest punct de vedere.
Într-adevãr, dacã abordarea construc(io-
nistã este dusã Ia extrem, socioIogia me-
diuIui î,i pierde orice reIevan(ã politicà.
Aceastã situa(ie este probIematicã în condi(iiIe
în care socioIogia nu mai poate contribui Ia
sus(inerea interesuIui pubIic prin reveIarea
situa(iiIor în care probIemeIe de mediu sunt
ignorate sau chiar ascunse. De exempIu,
Matthew Crenson (1971) anaIizeazã proceseIe
prin care probIema poIuãrii aeruIui a Iost
,evitat㨠sistematic în anumite administra(ii
80 IiIip AIexandrescu
IocaIe din SUA, iar Robert Proctor (1995)
studiazã ,moduI în care poIitica inIIuen(eazã
ceea ce ,tim ,i ceea ce nu ,tim despre cancer¨.
,Provocarea¨ construc(ionismuIui este
semniIicativã ,i a dat na,tere unor abordãri
originaIe care au urmãrit sã depã,eascã
diIema reaIism vs nominaIism. Acestea vor
Ii discutate în sec(iunea 6 a Iucrãrii. În ceIe
ce urmeazã voi prezenta un aIt domeniu impor-
tant aI socioIogiei mediuIui care presupune,
de asemenea, o impIicare proIundã a
socioIogiIor în dezvãIuirea eIecteIor sociaIe
aIe riscuriIor de mediu. În acest caz este
vorba de impactuI poIuãrii asupra grupuriIor
sãrace ,i deIavorizate.
Problemele de mediu
¸i inegalitatea socialà: na¸terea
mi¸càrii de justi(ie ecologicà
În perioada aniIor 1950-1960, muI(i considerau
cã ,poIuarea aeruIui reprezintã parIumuI pros-
peritã(ii¨ (Earth Day Network). Curând însã
acest ,parIum¨ a început sã devinã din ce în
mai supãrãtor, mai aIes când se transIormase
într-o probIemã cronicã, în speciaI în ora,eIe
mari. De,i Beck (1986, 48) aIirma cã ,sãrãcia
este ierarhicã, în vreme ce smoguI este demo-
cratic¨, adicã îi aIecteazã pe to(i indivizii Ia
IeI, de Ia mijIocuI aniIor `70 au început sã se
strângã indicii cã probIemeIe de mediu nu
sunt ,neutre¨ sociaI. Dimpotrivã, acestea
tind sã urmeze într-o anumitã mãsurã
cIivajeIe sociaI-economice dintr-o societate.
Într-un studiu de pionerat, WiIIiam Burch
observa cã popuIa(ia sãracã a ora,uIui New
Haven se conIrunta cu o poIuare a aeruIui
(cu monoxid de carbon, hidrocarburi etc.)
dispropor(ionat de mare în compara(ie cu
aIte categorii sociaIe (Burch, 1976, 308).
Burch aIirma cã eIecteIe poIuãrii asupra
ceIor sãraci conduc, asemenea deIicien(eIor
de nutri(ie, Ia diIicuItã(i în încercarea de
îmbunãtã(ire a pozi(iei Ior sociaIe.
În 1978 se petrece ,una dintre ceIe mai
,ocante tragedii ecoIogice din istoria Americii¨
(Beck, 1979). Este vorba de inIiItrarea de
de,euri chimice industriaIe în subsoIuriIe ,i
cur(iIe IocuitoriIor, apar(inând cIasei mun-
citoare, din cartieruI Love Canal din Niagara
IaIIs, N.Y. EIecteIe acestei catastroIe ecoIo-
gice a dus Ia o Irecven(ã muIt crescutã de
avorturi spontane, maIIorma(ii congenitaIe
,i diIerite tipuri de cancer. Situa(ia este
suIicient de gravã ca pre,edinteIe Jimmy
Carter sã decIare Love Canal ,zonã
caIamitatã¨, iar un tribunaI IocaI sã cearã
companiei responsabiIe de depozitarea
de,euriIor despãgubiri în vaIoare de 250
miIioane de doIari (Harper, 2004, 358-359).
ProtestuI victimeIor de Ia Love Canal,
organizat de Lois Gibbs, marcheazã înce-
putuI unei mi,cãri de justi(ie ecoIogicã (envi-
ronmentaI justice movement) care scoate Ia
iveaIã tendin(a probIemeIor de mediu (în
speciaI depozitarea de,euriIor toxice ,i
non-toxice) de a se concentra în zone sãrace
,ilsau Iocuite de minoritã(i etnice (Mertig,
DunIap ,i Morrison, 2002, 469-470). Un
numãr crescând de cercetãri aduc date cu
privire Ia eIecteIe negative aIe poIuãrii asupra
grupuriIor sociaIe sãrace ,i marginaIizate.
AnaIizând 15 studii empirice, Mohai ,i
Bryant ajung Ia concIuzia cã, practic în
Iiecare caz anaIizat poIuarea este distribuitã
inechitabiI între diIerite grupuri de venit ,i,
cu o singurã excep(ie, între grupuri rasiaIe
(Szasz ,i Meuser, 1997, 102). În AngIia ,i
|ara GaIiIor, 66° din totaIuI emisiiIor
cancerigene sunt generate de Iabrici situate
în ceIe mai sãrace 10° dintre zoneIe studiate
5
(McLaren, 2003, 29). Aceste descoperiri
duc Ia Iansarea termeniIor de ,rasism
ecoIogic¨ (environmental racism) ,i chiar Ia
ceI de ,cIasism
6
ecoIogic¨ (AIIen, 2001).
Raymond Murphy (1994) oIerã o teorie
interesantã a impIetirii inegaIitã(iIor sociaIe
cu ceIe de mediu prin conceptuI de cIase
socio-ecoIogice
7
cIase deIinite nu numai
prin inegaIitã(i de venit, ci ,i prin expunerea
diIeren(iatã Ia medii mai IavorabiIe sau mai
pu(in IavorabiIe.
Expunerea inegaIã Ia(ã de riscuriIe de
mediu iIustreazã o aItã împIetire Iecundã a
socioIogiei cu ,tiin(eIe naturii, ,i în speciaI
cu nou apãruteIe ,,tiin(e aIe mediuIui¨
81 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
(environmental sciences). SocioIogiIor intere-
sa(i de inegaIitã(iiIe sociaIe Ii se deschid
perspective noi asupra roIuIui poIuãrii (,i a
aItor probIeme de mediu) în crearea ,i
perpetuarea ierarhiiIor sociaIe.
Încercàri de depà¸ire
a dilemelor construc(ionismului
A,a cum a Iost sugerat mai sus, construc(io-
nismuI contextuaI oIerã o pozi(ie moderatã
care, de,i nu neagã existen(a obiectivã a
probIemeIor de mediu, trateazã cunoayterea
umanã a acestor probIeme ca pe un proces
sociaI, inIIuen(at de Iactori poIitici, econo-
mici ,i chiar ,tiin(iIici. Un exempIu remarcabiI
aI unei astIeI de abordãri este studiuI Iui
Steven YearIey asupra Culturilor ecologiste
8
(2005). YearIey anaIizeazã în detaIiu cum
capãtã un caracter obiectiv probIemeIe de
mediu ,i, în paraIeI, cum ajunge eI însu,i, ca
socioIog, sã cunoascã aceste probIeme.
O aItã direc(ie în care s-a încercat depã,irea
dezbateriIor (de ceIe mai muIte ori steriIe)
dintre construc(ionism ,i reaIism se bazeazã
pe un aIt hibrid transdiscipIinar. Este vorba
de socioIogia ,tiin(ei ,i tehnoIogiei. Avându-,i
originea în cercetãriIe Iui Bruno Latour ,i
Steve WooIgar (1979) asupra construirii
IapteIor ,tiin(iIice în Iaborator, acest domeniu
a dus Ia apari(ia teoriei actor-rejea (Actor
Network Theory ANT). Teoria prespune
cã distinc(ia dintre naturaI ,i artiIiciaI este
contraproductivã ,i sugereazã în schimb ca
socioIogia sã se concentreze asupra unei noi
categorii de ,obiecte¨ de cercetare ,tiin-
(iIicã. rejelele sau hibrizii (Latour, 2005¸
CaIIon ,i Law, 1997). Orice obiect este, de
Iapt, o re(ea care Ieagã asemenea unui ,sistem
vascuIar¨ (Latour, 1999, 109) diverse entitã(i
sociaIe ,i materiaIe care îi dau speciIicitate
,i stabiIitate. Un cataIizator, de exempIu, nu
este un simpIu sistem de IiItrare a emisiiIor
poIuante aIe motoareIor cu ardere internã.
Acest ,obiect¨ este o re(ea care reune,te
prevederi IegaIe privind Iimitarea poIuãrii,
descoperiri în ,tiin(ã ,i tehnoIogie, decizii ,i
investi(ii din partea producãtoriIor de
automobiIe, dar ,i materiaIeIe din care este
compus cataIizatoruI etc.
Teoria actor-re(ea a Iost transpusã în socio-
Iogia mediuIui prin intermediuI conceptuIui
de co-construire (co-construction = ,con-
struire împreunã¨). probIemeIe de mediu
nu sunt pur ,i simpIu construite de cãtre
actorii sociaIi, ci sunt construite de actorii
sociaIi împreunà cu Iactorii naturaIi (Irwin,
2001). În aceastã nouã concep(ie privind
reIa(ia dintre social ,i natural, Iactorii natu-
raIi sunt uneori numi(i ,i ,actan(i¨ (Murphy,
2004). În viziunea ANT, nu existã o direc(ie
predeIinitã a reIa(iiIor dintre entitã(iIe sociaIe
,i ceIe naturaIe ac(iunea poate Ii ini(iatã
din orice direc(ie. Acesta este a,a-numituI
principiu aI simetriei care pune capãt supre-
ma(iei vie(ii sociaIe asupra ceIei naturaIe.
Prin aceastã teorie, ideaIuI socioIogiei mediu-
Iui pare a Ii Iost materiaIizat.
Au apãrut însã ,i voci critice care au
atras aten(ia asupra IimiteIor unei astIeI de
perspective (Murdoch, 2001). Dacã acceptãm
ideea cã eIementeIe Iumii naturaIe pot
ac(iona în aceIa,i IeI ca ,i actorii sociaIi,
pierdem capacitatea de a distinge ceea ce
este distinctiv uman. În IeIuI acesta, întreguI
discurs socioIogic î,i pierde ra(iunea de a Ii,
Iiind dizoIvat într-un univers discursiv care
nu î,i mai recunoa,te paternitatea. În termenii
acestui articoI, nouI hibrid, reprezentat de
teoria actor-re(ea, amenin(ã sã-,i ,devoreze¨
propria matcã discipIinarã (socioIogia). Din
Iericire, au apãrut însã ,i perspective care
urmãresc sã Iimiteze exceseIe ANT (Hacking,
1999).
Societatea riscului
¸i sociologia riscului
Teoria societã(ii riscuIui se inspirã tot din
tradi(ia reaIistã, dar dezvoItã o concep(ie
socioIogicã aparte care o diIeren(iazã de
perspectiveIe discutate mai sus. PunctuI de
pornire este Ioarte asemãnãtor cu ceI aI
NPE. Asemenea unui bumerang, degradarea
mediuIui a început sã se repercuteze asupra
societã(ii umane, suIocând ora,eIe cu aer
82 IiIip AIexandrescu
poIuat, scãzând produc(ia agricoIã prin
eroziunea soIuIui, epuizând treptat resurseIe
mineraIe etc. Spre sIâr,ituI secoIuIui XX,
IocuI ,societã(ii opuIente¨ (GaIbraith, 1958)
a început sã Iie Iuat de ,societatea riscuIui¨
(risk society). Potrivit Iui UIrich Beck (1986),
probIema care se pune cu insisten(ã din ce în
ce mai mare într-o societate a riscuIui nu
mai este aceea a distribuirii bunãstãrii sociaIe,
ci aceea a distribuirii riscuriIor ecoIogice,
sociaIe, de sãnãtate etc. Mai muIt decât atât, în
modernitatea târzie, producerea bunãstãrii ma-
teriaIe tinde sã Iie înso(itã sistematic de pro-
ducerea acestor riscuri (Beck, 1986, 25-27).
Anthony Giddens (2000, 118, 9) descrie
proIiIuI de risc aI modernitã(ii prin urmãtoareIe
caracteristici.
1. GIobaIizarea riscuIui din punctuI de
vedere aI intensitã(ii riscuriIe moderne
au poten(iaIuI de a aIecta întreaga uma-
nitate (ex. hoIocaustuI nucIear sau schim-
bãriIe cIimatice)¸
2. GIobaIizarea riscuIui din punctuI de
vedere aI extinderii cre,terea numãruIui
de evenimente contingente care au eIecte
(poten(iaIe) asupra oricãrui individ (ex.
pneumonia atipicã, SARS, s-a extins în
câteva sãptãmâni din China în Canada)¸
3. RiscuriIe moderne pornesc din mediuI
înconjurãtor sau din natura sociaIizatã
(ex. mercuruI eIiberat în ocean în pro-
cesuI de preIucrare a hârtiei în Japonia a
ajuns în pe,teIe IoIosit pentru consumuI
uman de un miIion de ori mai concentrat
decât în apa oceanuIui, producând o
boaIã gravã numitã Minamata Marten,
2001)¸
4. DezvoItarea unor medii de risc instu(io-
naIizate (ex. pie(eIe de investi(ii)¸
5. Con,tiin(a riscuIui ca risc ideea cã ,go-
IuriIe în cunoa,tere¨ nu pot Ii transIor-
mate în certitudine (ex. câ(i oameni vor Ii
aIecta(i pe termen Iung de accidentuI
nucIear de Ia CernobîI")¸
6. Con,tiin(a rãspânditã a riscuIui pubIicuI
Iarg e con,tient de existen(a riscuIui (ex.
riscuriIe aditiviIor aIimentari)¸
7. Con,tiin(a IimiteIor expertizei ,tiin(iIice
(ex. în situa(ii în care nici oamenii de
,tiin(ã nu pot cãdea de acord).
În concIuzie, societatea riscuIui este nu
numai o societate în care riscuriIe au crescut
în compIexitate ,i ampIoare ci, în mod
IundamentaI, o societate în care riscuriIe au
consecin(e poIitice, produc eIecte sociaIe ,i
inIIuen(eazã decizii economice. AItIeI spus,
societatea intrã într-o nouã epocã în care se
conIruntã cu propria ei dezvoItare, printr-un
proces numit ,i modernizare reflexivà (Beck,
1986¸ Giddens, 2000).
Teoria societã(ii riscuIui pune în Iuminã
un aIt mod posibiI de combinare a socioIogiei
,i a ,tiin(eIor naturii. probIemeIe de mediu
sunt reaIe pentru cã, a,a cum spune ceIebra
teoremã a Iui Thomas, au consecin(e reaIe.
Indivizii se tem de risc ,i ac(ioneazã în
consecin(㸠institu(iiIe integreazã riscuriIe
în structuriIe Ior de Iunc(ionare, iar industria
asigurãriIor se extinde pentru cã percep(ia
riscuriIor este din ce în ce mai generaIizatã.
De Iapt, însã,i distinc(ia dintre riscuri reaIe
,i riscuri percepute tinde sã î,i piardã
vaIabiIitatea în domeniuI hibrid aI socioIogiei
riscuIui (Ireudenburg, 1988).
ConIIictuI generat de proiectuI minier de
Ia Ro,ia Montanã este o iIustrare Ioarte
interesantã a societã(ii riscuIui. De,i are Ioc
într-o societate de tranzi(ie, în care con,tiin(a
riscuIui ar trebuie sã Iie mai pu(in dezvoItatã
(ceI pu(in în compara(ie cu societã(iIe din
Vest) (Beck, 1986), opozi(ia Ia(ã de riscuriIe
(percepute) aIe proiectuIui s-a dovedit a Ii
nea,teptat de puternicã. În,i,i promotorii pro-
iectuIui minier (compania GabrieI Resources)
nu au scãpat de înIãn(uirea de riscuri pe care
au pus-o în mi,care venind sã investeascã Ia
Ro,ia Montanã. Ca urmare a câ,tigãrii în
instan(ã a câtorva procese împotriva com-
paniei miniere, o coaIi(ie transna(ionaIã de
ONG-uri a reu,it sã stopeze procedura de
evaIuare a proiectuIui Ia MinisteruI mediuIui.
Prin aceasta, riscuriIe percepute (,i constru-
ite) de ONG-uri s-au transIormat în riscuri
Iinanciare prin scãderea pre(uIui ac(iuniIor
GabrieI Resources Ia Bursa din Toronto. La
rânduI ei, compania a ,transIerat¨ par(iaI
aceste riscuri asupra popuIa(iei IocaIe,
concediind 2l3 din Ior(a de muncã IocaIã. În
aceaIa,i timp însã, GabrieI Resources nu
83 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
inten(ioneazã sã se retragã încã de Ia Ro,ia
Montanã, (inându-i pe Iocuitori într-o stare
de incertitudine cronicã.
Este important de scos în eviden(ã IaptuI
cã în societatea riscuIui nu riscuriIe ceIe mai
evidente sunt ,i ceIe care au eIecteIe sociaIe
ceIe mai proIunde. De,i riscuriIe ecoIogice
(poIuarea cu cianurã), ceIe Iegate de pier-
derea patrimoniuIui arheoIogic ,i ceIe sociaIe
(strãmutarea popuIa(iei) au captat ceI mai
muIt aten(ia opiniei pubIice în cazuI Ro,ia
Montanã, eIecteIe reale aIe acestor riscuri
(în sensuI Iui Thomas) au trecut în mare
parte neobservate. De,i nici un gram de
cianurã nu a Iost încã utiIizatã, patrimoniuI
arheoIogic este deocamdatã intact, iar strã-
mutarea nu s-a bazat în nici un caz pe expro-
priere Ior(atã, via(a IocaIniciIor
9
a trecut prin
schimbãri proIunde. Dintr-o IocaIitate
organizatã în juruI unei industrii strategice
(extrac(ia auruIui), Ro,ia Montanã a devenit
un Ioc cu un viitor incert, în care ,genera(iiIe
viitoare nu au nici o ,ans㨠(respondentã,
Ro,ia Montanã)
10
. ConIIictuI Iegat de
proiectuI minier a condus Ia dezorganizarea
sociaIã a comunitã(ii din Ro,ia Montanã, Ia
depopuIarea ei acceIeratã, ,i Ia o poIarizare
accentuatã între cei care au beneIiciat ,i cei
care au pierdut de pe urma venirii companiei
miniere. Din punct de vedere socioIogic,
importante Ia Ro,ia Montanã sunt nu atât
riscuriIe în sine, cât transIormarea Ior în
arme, într-un conIIict sociaI (în acest caz
pentru resurse naturaIe)¸ nu atât Iupta dintre
,bine¨ ,i ,rãu¨, cât înIocuirea certitudiniIor
dezvoItãrii cu incertitudiniIe create de propria
noastrã capacitate de a transIorma natura ,i
pe noi în,ine.
Concluzii ¸i relevan(a sociologiei
mediului în România
Expunerea noastrã ar putea Iãsa impresia cã
o abordare socioIogicã sistematicã a mediuIui
apar(ine excIusiv socioIogiei angIo-saxone.
Acest Iucru este în bunã mãsurã adevãrat,
însã este vaIabiI numai pentru uItimeIe trei
decenii. În sistemuI socioIogic aI $coIii de Ia
Bucure,ti, mediuI naturaI ocupã un Ioc centraI
atât în teorie, cât ,i în cercetarea empiricã.
Pentru Traian Herseni, de exempIu, o pers-
pectivã ecoIogicã este esen(iaIã deoarece
via(a sociaIã ,se petrece în cosmos ,i n-a
putut scãpa de orice Iegãturã cu acesta.
conIigura(ia geograIicã, IIora, Iauna, sub-
soIuI, au ,i eIe un cuvânt în apari(ia varietã(ii
IormeIor sociaIe¨ (Herseni, 1999, 102).
Acest articoI a urmãrit sã sensibiIizeze
comunitatea socioIogicã din România cu pri-
vire Ia poten(iaIuI inovator aI socioIogiei
mediuIui. AbordãriIe reIa(iei dintre societate
,i mediu sunt Ioarte variate ,i invitã Ia desco-
perirea ceIor mai creative îmbinãri între
contribu(iiIe socioIogiei ,i ceIe aIe ,tiin(eIor
naturii. Pentru socioIogii români, socioIogia
mediuIui poate reprezenta atât un spa(iu de
dezvoItare teoreticã, cât ,i noi direc(ii de
cercetare empiricã.
Din punct de vedere teoretic, ideiIe con-
(inute în noua paradigmã ecoIogicã, în teoria
actor-re(ea sau în societatea riscuIui pot Ii
articuIate cu aIte preocupãri socioIogice
generaIe. De exempIu, societatea riscuIui ,i
modernizarea reIIexivã stau deja Ia baza unor
abordãri române,ti a ,modernitã(ii târzii¨
(VIãsceanu, 2007). Teoria actor-re(ea poate
contribui Ia reconceptuaIizarea unor cIivaje
proIunde din istoria gândirii socioIogice, de
exempIu aceIea între individuaIism ,i
hoIism, între obiectivism ,i subiectivism etc.
Cercetarea empiricã inspiratã de socioIogia
mediuIui va Ii probabiI de ceI mai mare interes
pentru socioIogii români. Pe de o parte, prin
IaptuI cã oIerã noi perspective asupra unor
probIeme cunoscute. De exempIu. eIecteIe
poIuãrii asupra inegalitàjilor sociale (atât
etnice, cât ,i ceIe (inând de cIase sociaIe)¸
roIuI valorilor ecologiste (a noii paradigme
ecoIogice) în sistemuI de vaIori aI popuIa(iei¸
eIecteIe riscuriIor de mediu asupra calitàjii
viejii etc. Pe de aItã parte, socioIogia mediuIui
poate deschide noi direc(ii de cercetare, de
exempIu prin studierea mi,cãriIor ecoIogiste
din România, a eIecteIor societã(ii gIobaIe a
riscuIui asupra anumitor grupuri sociaIe
(de,ertiIicarea din OItenia, gripa aviarã).
Prin compIexitatea sa, conIIictuI de Ia Ro,ia
84 IiIip AIexandrescu
Montanã invitã Ia abordãri dintre ceIe mai
variate, pornind de Ia probIeme de poIuare
transIrontaIierã Ia reconstruc(ia simboIicã a
peisajuIui post-industriaI.
Note
1. TermenuI IoIosit de DunIap ,i Catton este ceI de ,Human ExemptionaIism Paradigm¨ (oamenii
sunt scuti(i ,are exempted¨ de constrângeri ecoIogice) ,i a Iost tradus, pentru a simpIiIica
exprimarea, ca ,paradigma antropocentricã¨.
2. O denumire aIternativã este cea de socioIogie ecoIogicã. PreIerãm totu,i termenuI de socio-
Iogie a mediuIui, din douã motive. 1. MediuI se poate reIeri atât Ia ceI naturaI, cât ,i Ia ceI
construit (artiIiciaI)¸ 2. SocioIogia mediuIui este o denumire mai neutrã din punct de vedere
anaIitic, care nu presupune aderarea necondi(ionatã Ia vaIori ,ecoIogiste¨ (sau ,verzi¨).
3. TermenuI din Iiteratura americanã este ceI de ,treadmiII oI production¨. Cu,ca de veveri(ã (se
reIerã Ia o coIivie ciIindricã în care o veveri(ã poate aIerga Ia nesIâr,it, învârtind ciIindruI,
Iãrã a putea însã ie,i din cu,cã) sugereazã aceea,i idee (vezi ,i Ioster, 1995).
4. Termenii în engIezã sunt cei de ,environmentaIists¨ ,i ,growthists¨ (Morrison) ,i ,catastro-
phists¨ ,i ,cornucopians¨ (Cotgrove).
5. Iiecare zonã curprinde în medie 2500 de gospodãrii.
6. ,CIasism¨ este derivat din rasism ,i se reIerã Ia supunerea unei (sau unor) cIase sociaIe unui
tratament discrimiatoriu, în acest caz unor condi(ii de mediu deIavorabiIe.
7. Traducere Iiberã a termenuIui ,environmentaI cIasses¨.
8. Pentru o recenzie a voIumuIui, vezi AIexandrescu (2005).
9. Este vorba de ceIe câteva sute de IamiIii rãmase încã în Ro,ia Montanã.
10. Acest citat Iace parte dintr-un interviu reaIizat de autor Ia Ro,ia Montanã în Iebruarie 2008.
Bibliografie
AIexandrescu, IiIip. (2005). Review oI ,CuItures oI EnvironmentaIism. EmpiricaI Studies in
EnvironmentaI SocioIogy by Steven YearIey.¨ Canadian Reviev of Sociology and Anthropology
(disponibiI Ia adresa http.llwww.csaa.calCRSAlBookReviewlReviewsList.htm).
AIIen, David W. (2001). SociaI CIass, Race and Toxic ReIeases in American Counties, 1995. The
Social Science Journal 38, 13-25.
Beck, Eckardt C. (1979). The Love CanaI Tragedy, EPA Journal OnIine¸ accesat pe 11
noiembrie 2006. DisponibiI Ia adresa. http.llwww.epa.govlhistoryltopicslIovecanaIl01.htm
Beck, UIrich. (1986). Risikogesellschaft. Auf dem Weg in eine andere Moderne Risk Society.
Tovards a Nev Modernity. IrankIurt am Main. Suhrkamp.
BeII, DanieI. (1977). Are There ,SociaI Limits¨ to Growth" in Prospects for Grovth. Changing
Expectations for the Future, (coord. Kenneth D. WiIson). New York, London. Praeger
PubIishers, 13-26.
BeII, MichaeI M. (1998). An Invitation to Environmental Sociology. Thousand Oaks, London,
New DeIhi. Pine Iorge Press.
Best, JoeI. (1995). Debates about Constructionism. in The Study of Social Problems. Seven
Perspectives, (coord. EarI Rubington ,i Martin S. Weinberg). New York, OxIord. OxIord
University Press, 341-352.
Burch, WiIIiam. (1971). Daydreams and Nightmares. A sociological essay on the American
environment. New York, Londra. Harper & Row.
Burch, WiIIiam. (1976). The Peregrine IaIcon and the Urban Poor. Some SocioIogicaI
InterreIations. in Human Ecology. An Environmental Approach, (coord. Richerson Peter J.
,i James McEvoy). North Scituate, Mass. Duxbury Press, 308-315.
ButteI, Irederick H. (2004). The TreadmiII oI Production. An Appreciation, Assessment and
Agenda Ior Research. Organization & Environment 17, 3, 323-336.
85 SocioIogia mediuIui ca Iormã de marginaIitate creatoare
CaIIon, MicheI ,i Law, John. (1997). AIter the IndividuaI in Society. Lessons on CoIIectivity
Irom Science, TechnoIogy and Society. Canadian Journal of Sociology, 22, 2, 165-182.
Catton, R. WiIIiam ,i DunIap, RiIey E.. (1978). EnvironmentaI SocioIogy. A New Paradigm.
The American Sociologist, 13, 41-49.
Cotgrove, Stephen. (1982). Catastrophe or Cornucopia. The Environment, Politics and the
Future. Chichester, Brisbane, Singapore. John WiIey and Sons.
Crenson, Matthew A. (1971). The Un-Politics of Air Pollution. A Study of Non-Decisionmaking
in the Cities. BaItimore, London. Johns Hopkins Press.
Dogan, Mattei. (1989). Hybrid IieIds in the SociaI Sciences. International Social Science Journal,
41, 457-470.
Dogan, Mattei ,i Pahre, Robert. (1997). Noile ytiinje sociale. interpenetrarea disciplinelor.
Bucure,ti. Editura AIternative.
DunIap, RiIey E. ,i Catton, WiIIiam R. (1979a). EnvironmentaI SocioIogy. Annual Reviev of
Sociology, 5, 243-273.
DunIap, RiIey E. ,i Catton, WiIIiam R. (1979b). EnvironmentaI SocioIogy. A Iramework Ior
AnaIysis. in Progress in Resource Management and Environmental Planning, coord. Timothy
O`Riordan ,i RaIph C. D`Arge. New York, Toronto. John WiIey & Sons, 57- 85.
DunIap, RiIey E. ,i Catton, WiIIiam R. (1983). What EnvironmentaI SocioIogists Have in Common
(whether Concerned with ,BuiIt¨ or ,NaturaI¨ Environments). Sociological Inquiry, 53, 113-135.
DunIap, RiIey E. ,i Catton Jr., WiIIiam R. (1994). StruggIing with Human ExemptionaIism. The
Rise, DecIine and RevitaIization oI EnvironmentaI SocioIogy. The American Sociologist, 25,
1, 5-30.
DunIap, RiIey E. (2002). EnvironmentaI SocioIogy. A PersonaI Perspective on Its Iirst Quarter
Century. Organization & Environment, 15, 1, 10-29.
Earth Day Network. History of Earth Day. accesat pe 12 noiembrie 2006 DisponibiI Ia adresa.
http.llwww.earthday.netlresourceslhistory.aspx.
Ioster. (1995). The TreadmiII oI Production Keynote Address at the Watersheds `94 ConIerence.
accesat pe 30 apriIie 2008¸ disponibiI Ia adresa http.llwww.Ireeindiamedia.comlenvironmentl
3_Ieb_environment.htm.
Ireudenburg, WiIIiam R. (1988). Perceived Risk, ReaI Risk. SociaI Science and the Art oI
ProbabiIistic Risk Assessment. Science, New Series, 242(4875), 44-49.
GaIbraith, Kenneth J. (1958). The Affluent Society, Riverside Press, Cambridge, MA.
Giddens, Anthony. (2000). Consecinjele modernitàjii. Bucure,ti. Editura Univers.
Giddens, Anthony. (2001). Sociologie. Bucure,ti. Editura Bic AII.
Hacking, Ian. (1999). The Social Construction of What. London. Harvard University Press.
Hannigan, John A. (1995). Environmental Sociology. A Social Constructionist Perspective.
London, New York. RoutIedge.
Harper, CharIes L. (2004). Environment and Society. Human Perspectives on Environmental
Issues. Prentice HaII, Upper SaddIe River.
Herseni, Traian. (1999). Teoria monograIiei socioIogice. În Monografia. Teorie yi metodà,
Dimitrie Gusti, Traian Herseni ,i Henri H. StahI. Bucure,ti. Editura Paideia, 75-174.
Irwin, AIan. (2001). Sociology and the Environment. A Critical Introduction to Society, Nature
and Knovledge. Cambridge. PoIity Press ,i BIackweII PubIishers.
KIausner, SamueI. (1971). On Man and His Environment. Social Scientific Foundations for
Research and Policy. San Irancisco. Jossey-Bass.
Lange, HeIImuth. (2002). SociaI Science and Nature. A review oI environmentaI socioIogy in
Germany. Natures, Sciences, Societes. Recherches et debats interdisciplinaires (Paris. EIsevier)
10, 3, 16-26.
Latour, Bruno ,i WooIgar, Steve. (1979). Laboratory Life. The Social Construction of Scientific
Facts. London. Sage.
Latour, Bruno. (1999). Pandora's Hope. Essays on the Reality of Science Studies. Cambridge,
London. Harvard University Press.
86 IiIip AIexandrescu
Latour, Bruno. (2005). Reassembling the Social. An Introduction to Actor-Netvork Theory.
OxIord. OxIord University Press.
Macnaghten, PhiI ,i Urry, John. (1998). Contested Natures. London, New DeIhi. Sage PubIications.
Marten, GeraId. (2001). Human Ecology. Basic Concepts for Sustainable Development. London,
SterIing. Earthscan.
McLaren, Duncan (2003). EnvironmentaI Space, Equity and EcoIogicaI Debt. În Just Sustainabilities.
Development in an Unequal World, coord. JuIian Agyeman, Robert BuIIard ,i Bob Evans.
Cambridge. MIT Press, 19-37.
Mertig, AngeIa, DunIap, RiIey ,i Morrison, Denton. (2002). The EnvironmentaI Movement in
the United States. În Handbook of Environmental Sociology, coord. DunIap, RiIey E. ,i
MicheIson, WiIIiam. Greenwood Press, London, 448-481.
Morrison, Denton. (1973). The EnvironmentaI Movement. ConIIict Dynamics. Journal of
Voluntary Action Research, 2, 74-85.
Murphy, Raymond. (1994). Rationality and Nature. A Sociological Inquiry into a Changing
Relationship. BouIder. Westview Press.
Murphy, Raymond. (2004). Disaster or SustainabiIity. The Dance oI Human Agents with Nature
's Actants. Canadian Reviev of Sociology and Anthropology, 41, 3, 249-266.
Murdoch, Jonathan. (2001). EcoIogising SocioIogy. Actor-Network Theory, Co-construction
and the ProbIem oI Human ExemptionaIism. Sociology, 35, 1, 111-133.
Ogburn, WiIIiam I. ,i NimkoII, Meyer I. (1940). Sociology. Boston, Chicago. Houghton MiIIIin.
Proctor, Robert N. (1995). Cancer Wars. Hov Politics Shapes What We Knov and Don't Knov
About Cancer. New York. HarperCoIIinsPublishers.
Rumney, Jay ,i Maier, Joseph. (1953). The Science of Society. An Introduction to Sociology. 2d
ed. London. Duckworth & Co.
Schnaiberg, AIIan. (1980). The Environment. From Surplus to Scarcity. New York, OxIord.
OxIord University Press.
Schnaiberg, AIIan ,i A. GouId, Kenneth. (1994). Environment and Society. The Enduring
Conflict. New York. St. Martin`s Press.
Spector, MaIcoIm ,i Kitsuse, John. (1977). Constructing Social Problems. MenIo Park, CA.
Cummings PubIishing Company.
Spector, MaIcoIm ,i Kitsuse, John. (1995). The DeIinition oI SociaI ProbIems. În The Study of
Social Problems. Seven Perspectives, (coord. EarI Rubington ,i Martin S. Weinberg). New
York, OxIord. OxIord University Press, 294-301.
Szasz, Andrew ,i Meuser, MichaeI. (1997). EnvironmentaI InequaIities. Literature Review and
ProposaIs Ior New Directions in Research and Theory. Current Sociology, 45, 3, 99-120.
TindaII, David B. (1995). What is EnvironmentaI SocioIogy" An Inquiry into the Paradigmatic
Status oI EnvironmentaI SocioIogy. În EnvironmentaI SocioIogy. Theory and Practice, coord.
MichaeI D. Mehta ,i Éric OueIIet. Toronto. Captus Press, 33-59.
VIãsceanu, Lazãr. (2007). Sociologie yi modernitate. tranzijii spre modernitatea reflexivà. Ia,i.
Editura PoIirom.
YearIey, Steven. (1991). The Green Case. A sociology of environmental issues, arguments and
politics. London, Worcester. HarperCoIIins Academic.
YearIey, Steven. (2005). Cultures of Environmentalism. Empirical Studies in Environmental
Sociology. HoundmiIIs, New York. PaIgrave MacMiIIan.
Primit Ia redac(ie. iunie 2008

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->