Matei Calinescu

Viata este un continuu labirint; la fiecare cotitura poti fi expus unei noi surprize imbucuratoare, sau unui atac fatal. Fragmentul propus, fiind doar o secventa din opera “Amintiri in dialog” scrisa de Matei Calinescu, serveste drept mostra a neinduplecarii vietii, conturind cu desavirsire unele etape cruciale din viata personajului principal. Figura reprezentativa a operei este insusi naratorul- protagonistul care intruchipeaza exaltant personajul realist. Desi toate sunt relatate de la prima persoana, autocaracterizarea nu este actuala, prezentarea personajului fiind efectatuata preponderant prin caracterizare indirecta, in special conduita, gindurile si framintarile naratorului. In secventa propusa, naratorul ofera o relatare meticuloasa a perioadei in care el se regasea in ipostaza unui tinar in devenire. Firea sa cutezatoare i-a servit drept imbold sa beneficieze “de o bursa de studii UNESCO”, si indubitabil sa-si continuie studiile in Franta si Anglia, unde “viata mea morala si intelectuala” si-a schimbat cardinal unele aspecte. Sirguincios si dedicat propriei ambitii, Matei continua sa munceasca intensiv: “dimineata citea”, “serile si zilele de sarbatoare … recopiam si … rescriam”. Intr-o perpetua goana spre perfectiune, el a reusit sa-si construiasca personalitatea impunatoare, ca mai apoi munca sa sa fie remunerata, si sa-si vada “teza mea de doctorat sustinuta in 1972”. Viata interioara a protagonistului este mult mai nuantata decit cea exterioara. In amalganul trairilor sufletesti, de asemenea, se contureaza efuziunea iubirii. Pentru Matei “a fost o bucurie” sa-si revada sotia si sa sarbatoreasca cu ea aniversarea casatoriei. El era un sot si tata iubitor, caci sentimentele parentale au jucat un rol decisiv in conflictul interior pe care l-a trait regasindu-se “intr-o situatie clara de alegere”. Constientizarea faptului “ca nu era moral sa ne abandonam copilul” a devenit punctul de inflexiune in decizia naratorului cu privire la raminerea in strainatate. Atitudinea personajului principal creioneaza multimea cerintelor pe care le avea acesta fata de sine. Precum am mentionat deja, muncea din greu fiind hotarit sa-si implineasca scopurile. Perfectiunea ii era tinta, iar aspiratiile proprii nu l-au orbit, ci au format un colocviu ferm impreuna cu intentiile pe care le avea fata de familia sa. Echilibrat cum era, isi cunostea foarte bine atuurile, dar era in stare sa-si depisteze lacunele, fapt ce se desprinde din acele dezbateri innterioare pe care le avea atunci cind “mi-am dat seama ca-mi lipsesc criteriile pentru a face o alegere pe care s-o pot socoti dreapta”. Personal, admir la Matei cumpatul si puterea de a analiza obiectiv orice situatie. Imi trezeste respect tendinta lui de a cintari “argumentele pro si contra”, zabovind indeajuns ca sa ia “o decizie dreapta”. Un alt lucru care m-a impresionat este ca, in ciuda personalitatii robuste pe care o avea, el nu s-a stinjenit sa ceara “sfatul unui preot” si a tinut cont de parerea acestuia. In aceleasi circumstante se regaseste si eroina principala a romanului “Fluturi”, autor Irina Binder. Confuza, neajutorata, dar orbeste indragostita de Robert- fratele prietenului sau, ea se afla in pragul unei importante decizii: de a destainui adevaratele sale sentimente, sau de a trai in minciuna doar pentru a-I face pe ceilalti fericiti. In acel moment tensionat ea cere sfatul lui Robert, care o incurajeaza sa nu schimbe nimic. Cit de dureros nu iar fi, ea accepta si realizeaza ca a fost o decizie corecta vazind cit de mare nevoie de ea avea Matei si fiica acestuia. Concluzionind, as dori sa mentionez faptul ca Matei Calinescu este un personaj exemplar care merita a fi idolizat. Admir la el atit integritatea sufleteasca, ce ii defineste in mare masura personalitatea exceptionala, cit si rafinamentul cu care paseste in viata. Curajos, iubitor si rezonabil, el reuseste sa-si croiasca destinul intr-o maniera unica, una ferma care nu este urmarita de nici un pic de regret.