BIBLIOTECA ÇCOLARULUI

LITERA
CHIÇINÄU 1998
Petru
CARARL
PUNC1UL DL RLPLR
Aceastã carte a apãrut cu sprijinul rinanciar
al generosului mecenat Anatol ¦osan,
pre¸edinte al tompaniei ¦AS-GROLP.
tZL 8¯9.0(+¯8,-¯
t 23
toperta: íai tãrvv
ISBN 99¯¯-¯+-2+3-2 © LITERA, 2000
TABEL tRONOLOGIt
193¯ 1` fe/rvarie În satul Zaim (plasa tãu¸eni, jude;ul Tighina, se na¸te Petru
tãrare in ramilia de plugari români a lui Prorir ¸i Nadejda tãrare, nãscutã
Duca (s. Hagimus din coastele Tighinei,. În ra;ã il avea pe rratele mai mare,
Vasile, urmat de rratele mihail ¸i surorile Tecla ¸i Olga.
19+2-19+3 lace clasa intâi (româneascã!, in satul natal.
19¯0 Terminã ¸coala de ¯ clase din Zaim.
19¯3 Absolve¸te ¸coala medie din tãu¸eni, avându-l drept coleg de clasã (incã
dintr-a V-ea, pe Ion Lngureanu, viitor actor, regizor ¸i ministru al culturii
¸i cultelor din Republica moldova. Publicã versuri ¸i articole in presa localã
¸i in cea republicanã.
19¯3-19¯+ Lucreazã, impreunã cu Ion Lngureanu, proresor de matematici in
satul târnã;eni.
19¯+ Învingând la un concurs republican al ziarului ¸Tinerimea moldovei,
impreunã cu acela¸i Ion Lngureanu, este propus pentru a-¸i continua
studiile la moscova. Dar Lngureanu nu ¸trece: avea o sorã cãsãtoritã cu
un preot... În relul acesta NKVD-ul ii desparte pe cei doi prieteni.
19¯6 Terminã racultatea de ziaristicã a Scolii Komsomoliste tentrale din moscova.
Revenind la thi¸inãu, reruzã sã colaboreze la gazeta ¸Tânãrul leninist
(aceasta se scria mai intâi in ruse¸te, apoi se traducea in ¸moldovene¸te,
¸i se angajeazã in calitate de traducãtor ¸i roiletonist la ziarul ¸Kolhoznicul
moldovei.
19¯¯ tolaborator al ziarului ¸tultura moldovei. Publicã in presa republicanã
versuri lirico-satirice, parodii ¸i câteva roiletoane intr-un stil pretins
cronicãresc.
19¯8 Redactor de poezie ¸i prozã la Editura ¸Scoala sovieticã. Din luna iunie a
aceluia¸i an este angajat in calitate de roiletonist la proaspãt apãruta revistã
"
PETRL tARARE
de satirã ¸i umor ¸thipãru¸, in care publicã versuri satirice, parodii,
microroiletoane.
19¯9 Debuteazã editorial la ¸tartea moldoveneascã cu o traducere - volumul
¸Poezii de Heinrich Heine (un compartiment al cãr;ii ii apar;une
trãducãtorului P. Starostin,. În primãvara acestui an, Lniunea Scriitorilor
din moldova ii recomandã pentru editare primul volum de versuri lirico-
satirice, ¸Soare cu din;i. Dar ... intrucât introdusese in manuscris ¸i poemul
¸Scrisoare mamei, compus incã in 19¯6, când dormea la garã, cerberii de
la Editura ¸tartea moldoveneascã l-au apreciat drept antisovietic, iar pe
autorul sãu - ¸na;ionalist (a câta oarã!, inveterat. În luna august, se arlã
printe ini;iatorii serbãrii a 600 de ani de la descãlecarea moldovei ¸i - iar
impreunã cu Lngureanu ¸i al;i prieteni - depune rlori la monumentul lui
Steran cel mare. Rãsplata· Este eliberat din post de la ¸thipãru¸. tu
mare greu, i se dã voie sã rie exilat la Telene¸ti, lãsat in dispozi;ia gazetei
locale. În jur clocot de via;ã, intâmplãri cu eroi dintre cei mai nãstru¸nici,
mai to;i de prin pãr;ile codrene.
1961 În luna mai exilul a luat srâr¸it. Este angajat in calitate de secretar literar la
tânãrul teatru ¸Lucearãrul. Si, iar impreunã cu Ion Lngureanu, acesta de
acum actor ¸i regizor secund. Interdic;ia (de sus!, de a nu i se pomeni nici
barem numele in presã mai persistã.
1962 La Editura ¸tartea moldoveneascã ii apare prima plachetã de versuri
pentru copii: ¸tale bunã, Ionele! Si tot aici - in srâr¸it! - volumul de
versuri lirico-satirice ¸Soare cu din;i, avându-l ca redactor de carte pe
Grigore Vieru. tãsãtorit in 1961, so;ie-sa Valentina ii na¸te primul copil
- mihai.
1963 Îi apare a doua plachetã de versuri umoristice pentru copii: ¸Poiana veselã.
196+ Editura ¸tartea moldoveneascã ii scoate de sub tipar voluma¸ul de versuri
lirico-satirice, epigrame ¸i parodii intitulat ¸Trandarir sãlbatic. Este
acceptat ca membru al Lniunii Scriitorilor. I se na¸te al doilea recior -
Sandu. Dupã ce lucreazã doi ani la ziarul ¸moldova socialistã, in ianuarie
este numit membru al colegiului pentru teatre ¸i dramaturgie in cadrul
ministerului culturii. tontinuã sã traducã ¸i sã dea la luminã plachete de
versuri pentru copii.
#
PLNtTLL DE REPER
196¯ Îi apare cartea ¸Parodii.
1966 Scoate de sub tipar placheta de versuri vesele pentru copii ¸te culoare are
vântul.
196¯ Dã la luminã volumul de versuri lirico-satirice, parodii ¸i epigrame ¸Stele
verzi. În septembrie intrã la tursurile Superioare de Literaturã de pe lângã
Institutul de literaturã ¸m. Gorki din moscova. Redescoperã aici magazinul
¸Prietenie cu toatã bogã;ia lui de carte româneascã. (magazinul similar
din thi¸inãu era pe cale de inchidere totalã ¸i, pe mult timp, ireversibilã.,
Îndrãge¸te ¸i mai mult teatrul, schi;eazã primele sale scenete.
1968 Traduce ¸i scoate de sub tipar cartea pentru copii ¸Poezii de Iulian Tuvim.
1969 Absolve¸te tursurile Superioare de Literaturã. Terminã prima variantã a
comediei ¸Lmbra Domnului.
19¯0 Scoate volumul de versuri selective pentru copii ¸Lmbrela ¸i unul pentru
adul;i ¸Versuri (amândouã la Editura ¸Lumina,. Teatrul academic ¸A. S.
Pu¸kin ii cite¸te piesa ¸Lmbra Domnului, o ia in repertoriu ¸i o monteazã
(regizor Valeriu tupcea,. Dupã ce se joacã de 30 de ori intr-un turneu prin
moldova, spectacolul a rost interzis de cenzura regimului totalitar din
motiv cã... insu¸i Dumnezeu (erou al piesei, nu poseda la perrec;ie limba
¸moldoveneascã, o vorbea mai mult cu accent rusesc... Dar dramaturgul
nu se dã bãtut: continuã sã scrie comedii.
19¯1 Prima carte in prozã - ¸Zodia musarirului (schi;e umoristice, momente
¸i parodii,. Îi apare, in traducere ruseascã, ¸Zontik (¸Lmbrela,.
19¯2 Traduce cartea de eseuri ¸Daghestanul meu de R. Gamzatov. θi race
apari;ia rulminanta sa carte de versuri satirice ¸Sãge;i, una ce a stârnit
ruribunda mânie a rorurilor ideologice superioare. Trasã intr-un tiraj de
1+.000 exemplare, arlându-se in librãriile republicii numai o singurã zi,
volumul este retras din vânzare, trece prin lamele cu;itului ¸i i se dã roc.
Numit un an in urmã in postul de director al Biroului de propagare a
literaturii de pe lângã Lniunea Scriitorilor, Petru tãrare este concediat ¸i
rãmâne rãrã runc;ie pe un timp de 20 de ani, devenind, in schimb, ¸er
robaci la masa lui de scris.
19¯3 Lucreazã intens la romanul ¸Înstrãinarea.
$
PETRL tARARE
19¯+ E din nou prezent in librãrii: cu ¸Oglinzi (versuri lirico-satirice, ¸i cartea
tradusã din ruse¸te (in colaborare cu Gr. Vieru, ¸Nenea Stiopa de Serghei
mihalkov. Traduce ¸i scoate la luminã volumele de versuri ¸tocorii
de R. Gamzatov ¸i de satire de Sebastian Brant.
19¯6 Volumul ¸Parodii ¸i epigrame.
19¯8 Dã la luminã prima parte a trilogiei ¸Ionicã Tropo;el (poem pentru copii,.
Îi apare de sub tipar a doua carte de prozã umoristicã - ¸Între patru
ochi. Traduce ¸i editeazã ¸labule de I. Krâlov.
19¯9 E prezent in librãrii cu douã volume: ¸Lrzicu;e (poezii pentru copii, ¸i al
doilea volum (dupã ¸Dikaia Roza, in traducere ruseascã ¸Vesennie
perelivi (modula;ii primãvãratice,. La seminarul de dramaturgie na;ionalã
de la Tiraspol, i se acordã un premiu special pentru tragicomedia ¸Strãinul.
Premiu, numai nu ¸i perspectivã pentru montarea piesei. La scurt timp, pe
lângã Tighina, trece printr-un accident rutier, din care, ca prin minune,
scapã viu.
1980 Scoate la Editura ¸Literatura artisticã volumul ¸Vatra (versuri lirico-
umoristice, rabule ¸i parodii,. Regizorul A. Pânzaru de la teatrul ¸Vasile
Alecsandri din Bãl;i ii monteazã ¸Strãinul. Primele ¯0 de spectacole se
joacã rãrã aprobarea cenzurii, urmând ca in anii urmãtori numãrul acestora
sã ajungã la aproape incredibila cirrã de ¯00. maestrul Titus-Bogdan ¦ucov
ii pune in scenã piesa ¸Drum deschis la teatrul de pãpu¸i ¸Licurici.
Tradus in limba rusã, spectacolul a rost jucat ¸i in unele republici din rosta
LRSS. Scoate ¸Vacan;a lui Tropo;el - partea a doua a anun;atei trilogii.
1981 E prezent in librãrii cu un volum - ¸Parodii ¸i epigrame. Prezintã ministerului
culturii cea mai izbutitã piesã a sa - tragicomedia ¸Portretul. Responsabilul
de aici (de altrel, un ¸amic de-al autorului nostru, ii propune sã arunce
manuscrisul cu pricina in soba casei pãrinte¸ti de la Zaim ¸i sã nu-¸i mai
aminteascã de el. Scrie poemul ¸Rãzvrãti;ii (despre rãscoala din 1901 a ;ãranilor
din Trirãne¸ti,. Tot ce-i posibil cã nu l-o ri citit nici mircea Snegur,
trirãne¸teanul, pentru cã editura l-a respins, considerându-l... antirusesc (¸i
aceasta pentru simplul rapt cã sus-numita rãscoalã ;ãrãneascã rusese inãbu¸itã
de cãtre ;arism, care nu era altul decât cel rusesc,.
1983 ¸Lumini¸uri - a¸a e intitulatã noua lui carte pentru copii.
%
PLNtTLL DE REPER
198+ Editura ¸Literatura artisticã ii scoate in limba rusã o carte pentru copii -
¸Solnecinâi dojdik (Ploaie cu soare,. Traducãtori sunt doi vesti;i poe;i
moscovi;i: I. Achim ¸i E. Akselrod. Prezintã editurii sus-pomenite un
solid manuscris de versuri (majoritatea noi, - ¸tascador, acesta prevãzut
pentru jubileul de ¯0 de ani al autorului (13 rebruarie `8¯,. Trezind interpretãri
dubioase din partea cerberilor editurii, manuscrisul ajunge la Lniunea
Scriitorilor, unde este discutat cu u¸ile inchise ¸i supus ostracizãrii.
198¯ Si totu¸i, de ziua jubileului de ¯0 de ani, editura ii dãruie¸te autorului
impozantul volum de versuri ¸Rezonan;e, acesta constituind o selec;ie
din cãr;i editate anterior. Spre srâr¸itul anului, ii mai apare ¸i ¸Tropo;el
ajunge primul, a treia parte a intinsului poem pentru copii.
1986 Editura ¸Literatura artisticã ii scoate de sub teascuri placheta de versuri
umoristice pentru copii ¸Zurgãlãi. Tragicomedia ¸Portretul este acceptatã
de trupa teatrului ¸A. S. Pu¸kin, dar rãmâne sã rie respinsã de un regizor
¸i secretarul literar al teatrului (ambii amici de papurã ai autorului, sub
motiv cã ar ri... depã¸itã in raport cu evenimentele date in vileag de cãtre
rurtuna restructurãrii socialismului sovietic larg dezvoltat.
198¯ Scrie comediile ¸Logodna cu bocluc ¸i ¸Statui in cutremur, acestea sortite
sã nu mai vadã lumina rampei. Nora Viorica Rãileanu (so;ia reciorului sãu
mihai, ii aduce pe lume primul nepo;el - Petri¸or tãrare.
1988 Dã la luminã volumul de parodii ¸i epigrame ¸Peni;a ¸i bãrdi;a. Scoate
volumul ¸tomedii, intre copertele cãruia incap patru piese de teatru ale
autorului.
1989 Îi apare prima carte in grarie latinã - volumul de versuri pentru copii
¸Zâmbãre;i ¸i cucuie;i.
1990 Editura ¸Literaturã artisticã ii tipãre¸te solidul volum ¸Sãge;i. tarul cu
pro¸ti. Alte poeme. Editura ¸Sovetskii pisateli din moscova il bucurã
pe autorul nostru cu volumul de versuri lirico-satirice ¸i epigrame ¸Rezonans,
intr-o izbutitã traducere in rusã de cãtre Victor Zavadski.
1991 Editura ¸Hyperion scoate de sub tipar un volum de schi;e ¸i nuvele
umoristice ale autorului in traducere ruseascã de B. marian ¸mejdu nami,
mujcinami (Între noi, bãrba;ii,.
&
PETRL tARARE
1993-199+ misterioasa editurã particularã ¸Virginia ii scoate la luminã douã
plachete pentru copii: ¸Lmbrelu;a ¸i ¸Soare cu dun;i cu câte un tiraj de
¯0000 ex. riecare. Incasând aceastã ¸Virginicã un prorit de aproximaiv
200.000 lei (din vânzarea tirajului,, autorul este miluit cu un onorariu mai
mult decât simbolic. tând de misterioasa ¸Virginicã a inceput sã se
ocupe justi;ia, aceasta a dispãrut. Ei, bravo! mai rrumos ¸i na;ional inceput
de tranzi;ie spre economia de pia;ã in ¸;ãri¸oara moldovei nici cã s-ar
putea sã mai rie altul.
199+ La 22 martie lui Petru tãrare i se conrerã titlul de ¸maestru al literaturii.
1996 La 23 august Petru tãrare devine de;inãtor al medaliei ¸mihai Eminescu.
199¯ Teatrul republican de pãpu¸i ¸Licurici ii monteazã piesa ¸Povestea lui
Petri¸or (actul II revãzut ¸i rescris in colaborare cu Gheorghe Lrschi,.
Regizorul spectacolului, Leonid tibotaru, o pune din nou in scenã cu
trupa de pãpu¸ari a teatrului ¸Vasile Alecsandri. De data aceasta, in varianta
ei ini;ialã ¸i intitulatã ¸O poveste din pãdure. Sponsorizat riind de
NEAmLL tARARESTILOR de pretutindeni ¸i de Editura particularã
¸SAGEATA, scriitorul dã la lumniã un volum solid de epigrame ¸i versuri
lirico-satirice - ¸lulgere basarabene.
1998 Pregãte¸te pentru tipar volumul selectiv de parodii - ¸Pãlãria gândurilor
mele. toncomitent lucreazã la un microroman satiric, inspirat din realitã;ile
modestului sãu exil. Editura ¸Prut interna;ional ii publicã intr-o plachetã
aparte poezia ¸Eu nu mã las de limba noastrã, aceasta dedicatã marelui
sãu consãtean ¸i inainta¸, pãrinte srânt al poemului ¸Limba noastrã -
Alexei mateevici.
ícv tíOt.`|
(1ervri liricc·atirice,
1962-1990
STELE VERZI
tititcrilcr vei
Vã place cântul meu amar·
Atunci vã rog un lucru doar:
Sã nu mã crede;i un canar,
Sã nu-mi propune;i colivia, -
Sãla¸ul meu e cerul clar
Si sora mea e ciocârlia.
tãvtec
Izvorând dinspre tarpa;i,
Trece Prutul printre rra;i,
Printre rra;i, printre surori,
ta o lacrimã in zori.
mã indeamnã dor de rrate
Sã trec Prutu-n ceea parte,
Înspre rra;ii mei de sânge -
Sârma apei trupu-mi rrânge.
te raci, sorã· te raci, rrate·
Or, cum Prutul ne desparte.
Ne desparte mi¸ele¸te,
Dar tot el ne ¸i une¸te.

PLNtTLL DE REPER
`e tevev a rcr/iv...
Ne temem sã vorbim de moarte,
Iar dânsa-n lista ei ne are
tu tot sorocul pus de-o parte
Si ceasul rix de ingropare.
Ea-i o bãtrânã cam zurlie
Si nici mãcar nu ne previne,
Apare-n ra;a ta starie
Si i;i ordonã:¸Hai cu mine!
tând o sã-mi vinã, neportitã,
O sã mã las ¸i eu de glume
Si-am s-o urmez cu inima mâhnitã
tã nu e lume ¸i pe ceea lume.
|aati ¡cre,tile ¡cre,ti!
(|vcr ,vcáervi¸atcri ai fclclcrvlvi,
Din vremi odoare strãmo¸e¸ti,
Lãsa;i pove¸tile pove¸ti!
Sã nu-l mãri;i pe lãt-lrumos
În post de ¸er in vreun kolhoz,
Sã nu-l trimite;i cu ma¸ina
La Zmeu, coda¸ul cu pricina,
Si-n loc de luptã grea ¸i mare,
Sã-i convoca;i la adunare,
ta Zmeul, aspru criticat,

PETRL tARARE
Sã spunã: ¸Da, sunt vinovat!
Si-n loc de-o bâtã-n scãrârlie,
Sã ia un an de pu¸cãrie.
Al min;ii zbor, al ei avânt,
Lãsa;i pove¸tile cum sânt.
Pe tosânzeana cea din soare
Sã n-o alege;i mulgãtoare,
Pentru-a vorbi pe aspru ton,
La vreo ¸edin;ã in raion,
Pe baza a mai multor rapte,
Pentru un nou nivel de lapte.
Iar baba Hârca, cât de hârcã,
N-o pune;i la vecini in cârcã,
Lmblând cu pâri, hârtii, pece;i
De la ¸eri mari ¸i judecã;i.
Din vremi odoare strãmo¸e¸ti,
Lãsa;i pove¸tile pove¸ti!
´a·ti iv/e,ti atãt áe vvlt ¡avãvtvl
Sã-;i iube¸ti atât de mult pãmântul,
ta mereu de el sã-;i rie dor,
ta sã ;inã ve¸nic legãmântul
Dintre om ¸i solul roditor.
Sã-l iube¸ti cu dragoste matrenã
Si obrazul sã-;i lipe¸ti oricând
De ;ãrâna lui ca de o pernã,
Inima sã i-o auzi bãtând.
!
PLNtTLL DE REPER
Iar du¸mani de vor veni ca vântul,
Sã te-mbraci in haine de o;el
Si sã-;i aperi, sângerând, pãmântul
Si nici mort sã nu te la¸i de el.
Ov a fii!
Si la bine, ¸i la greu,
lãrã sã cârte¸ti - mereu
Om sã rii!
Si atunci când o sã-;i cadã
Si-ai putea sã-ndoi o mladã,
Om sã rii!
La du¸mani cu neagrã raptã
Sã le dai rãsplatã dreaptã,
Om sã rii!
La gre¸ita din cãrare
Sã-i dai ultima iertare,
Om sã rii!
Nu ierta trãdãri, prostii,
Dar oriunde-ai ri, sã ¸tii:
Om sã rii!
´cvv¡a vea cvcare
Scumpa mea onoare,
Scoar;ã de valoare,
mai stai in picioare·
"
PETRL tARARE
tâte-am indurat,
Eu nu ;i-am pãtat
Prin parte strãinã
Haina-;i de luminã.
tâ;i amici la pândã
Stau ca sã mã vândã,
Eu de gât i-am strâns,
Dupã ei n-am plâns.
Iar remei de-o searã
tâte mã lãsarã
lãrã de speran;ã,
N-am dat importan;ã.
Am plecat departe,
Rãtãcind in noapte,
Sã deschid, ghidu¸,
Alte por;i ¸i u¸i.
O, a mea onoare,
Tu mã ;ii sub soare!
De ai sã mã la¸i,
Am sã mor ocna¸
Osândit in mine,
moarte de ru¸ine...
|vvi ¡vtvic
Stai in casã ta pustie
ta-ntr-o micã pu¸cãrie,
Te-ai inchis in ea de viu
ta un mort intr-un sicriu.
#
PLNtTLL DE REPER
Ie¸i din casã, ie¸i in lume
S-auzi plânset, s-auzi glume,
tineva sã te injure,
Potmoneul sã ;i-l rure,
Sã nu-ncapi in autobuz,
Sã te-mpingã un morluz
Sã-l injuri
mai mult din buze,
Iar in glas sã i;i ceri scuze.
Nu sta-n casã, hai la pia;ã,
tã acolo-i puls de via;ã,
Pre;urile, nesupus,
Sar mereu numai in sus,
tând auzi la carne costul,
Te gânde¸ti sã vinã postul
Sau te hotãrã¸ti in van
Sã devii vegetarian.
Lasã, zãu, televizorul:
El ;i-aratã viitorul,
Pe când, zgomotos, ora¸ul,
Tot prezentul, el ;i-i na¸ul.
Nu sta-n casa ta pustie,
tum ai sta in pu¸cãrie,
Obose¸te cât e¸ti viu,
tã odihna-i... in sicriu.
|a v,a vvvi avic
Vreau sã te-ntreb: ¸mãi, ce mai raci·
Î;i bat la u¸ã, dar tu taci.
$
PETRL tARARE
tând imi deschizi intr-un târziu,
La ra;ã e¸ti cam pãmântiu,
tu pãr vâlvoi, privirea-n jos,
Te-a ars cu;itul pân-la os.
Eu ¸tiu la câte ai pretins,
Dar de-ai cãzut, te la¸i invins·
Nu mai depui nici un erort·
Ai trupul viu, spiritul mort.
Du¸manu-;i râde pe sub nas,
El glon;u-;i incã nu ;i-a tras,
Iar tu, in loc sã rii de rier,
Te dai rãnit, prizonier.
De ce nu lup;i ca al;i eroi·
În luptã intrã, rii cu noi!
Ora áe /letev
tine-a vrut sã-mi uit strãbunii,
Sã stea-n casã cu nebunii.
tine-a vrut sã-mi uit bunicii,
De pe umeri capul pice-i.
tine-a vrut sã-mi uit eu plaiul,
Sã-l pãtrundã mucegaiul,
Ba sã-mi uit ¸i a mea limbã,
Rãmânã cu gura strâmbã!
%
PLNtTLL DE REPER
tine-a vrut s-o uit pe mama,
Într-o zi sã-¸i racã seama.
tine-a vrut sã-l uit pe tata,
Sã-l strãpungã-n piept sãgeata.
tei cu duhu-nstrãinãrii
Aibã cãile pierzãrii.
tei ce vor sã ne dezbine
Aibã soartã de jivine.
Decãvtec
Piei, tu, criticã de sus,
tu cuvintele ce-ai spus,
Pe rlãcãu de mi-ai rãpus.
tin-l-a criticat atât,
lacã-i-se gâlcã-n gât
Si sã moarã de urât.
tel ce a rost contra lui
Aibã casa cucului
Si drumul ostrogului.
tine mi l-a ¸ters din listã,
ta ¸i cum nu mai existã,
Sã se-nece cu-o batistã.
tel ce nu i-a dat cuvânt,
Sã se apere inrrânt,
Sã se-nece cu pãmânt.
&
PETRL tARARE
Iar acei cu directivã,
tum cã el ii impotrivã,
Sã n-aibã, murind, colivã!
Iar tu, mãi bãiete,
Saltã-te de spete,
Litã-te la rete,
tât is de boghete,
Litã de pecete,
tã nu-i o scumpete,
Du-te la gazete
Si scrie, bãiete,
tã, oricât de¸teaptã,
tritica nu-i dreaptã,
Dar sã scrii voios,
Sã-i love¸ti vârtos
Pe cei ce te-au scos,
ta sã ai rolos
tât is de mi¸ei,
Sã-i sco;i tu pe ei:
tritica de sus
tu ea te-au rãpus,
Dar tu, mai mintios,
Sã-i croie¸ti la dos
t-un coimag mai gros:
tritica de jos.
Si cum vezi cã primul sare
Din cel jil; ¸i post ce-l are,
'
PLNtTLL DE REPER
Tu sã-i pui o intrebare:
¸Spune, neamule scârbos,
tare criticã-i mai tare:
tea de sus
Sau cea de jos·
ticcãrlie, ciccãrlie...
tiocârlie, ciocârlie,
Nu ¸tii nici o teorie,
Dar cãn;i bine, ciocârlie.
Dar acela care ¸tie
tea mai bunã teorie
tum de n-a zis melodie
Dulce ca a ta sã rie,
tiocârlie, ciocârlie·..
Iaarea ¡acii
Ea crede
În pace,
În veacul
tel bun
Si cuibul
θi race
În gurã
De tun...

PETRL tARARE
te e,ti, ára¸cte²
te e¸ti, dragoste· Vioarã
La ureche ce imi cân;i·
Sau o ¸oaptã-n rapt de searã
De la ingeri, de la srin;i·
E¸ti un val care mã poartã
tând in sus ¸i când in jos·
Sau a vie;ii mele soartã
tu blestem ¸i cânt duios·
mi-ai intins prin mun;i cãrarea
Si prin vãi ca in pove¸ti.
Scad in jos ca lumânarea,
Tu, ca rocul,
În sus cre¸ti.
\i ára¸ctea...
Si dragostea-i tot o be;ie,
Destul e sã iei un pahar...
tei be;i de dragoste, iatã-i,
tum trec clãtinându-se, doi câte doi.
Nu cere;i dragostea cu altã mãsurã
Decât surletul plin de cãldurã.
N-o cere;i cu sute de clipe,
S-o cere;i cu sute de zile ¸i ani...

PLNtTLL DE REPER
Si dragostea-i tot o be;ie,
tu vinuri de-naltã tãrie.
´ctie ¸elcaa
- Ionel, mergeai asearã
tu so;ia nu ¸tiu cui,
O ;ineai de sub;ioarã,
tine-i ea, nu po;i sã-mi spui·
Întrebat a¸a in grabã,
So;ul stã cam uluit:
-mai intâi, era o babã,
lãrã so;, cã i-a murit.
Si pe urmã, ¸tii prea bine,
Te-ai convins de câte ori,
tã pe stradã nici pe tine
Nu te ;in de sub;iori.
Iar bãtrâna, ca bãtrâna,
tam mioapã m-a rugat
S-o trec strada, sã-i dau mâna.
Zi, cu ce-s eu vinovat·
-Ionel, i;i dau crezare,
lie ¸i a¸a de vrei,
Dar mai am o intrebare:
Ai privit in ochii ei·

PETRL tARARE
-N-am privit, so;ie dragã!..
tum puteam eu sã privesc
În al;i ochi, când via;a-ntreagã
Ochii tãi mã umãresc.
|v ¡ectatcr cv ¸vt ¡ecific
-Lite, ãsta-i rilm, mã nene!
Lite, ã¸tea is eroi!
tând i;i joacã ni¸te scene.
lim rrancez, nu ca la noi!
Eroina principalã -
Sã tot mori de dorul ei! -
Se dezbracã goalã-goalã.
lilm rrancez, mã, ce mai vrei!
ívcri¡tie ¡e v,a vvvi retavravt
Bucãtarii vin la noi
Slabi de tot, parcã-s strigoi,
N-au nici butrã, n-au nici gu¸ã -
tâte doi incap pe u¸ã.
tum se-nvârt aici o varã,
θi rac burta cât ceaunul
Si nu-ncap nici câte unul,
tearcã ¸i mai dã-i ararã.
!
PLNtTLL DE REPER
O ctie vvltvvita
Ea-i nespus de bucuroasã:
-Am un so; - bãrbat model:
mi-am rãcut cu dânsul casã
Si copiii tot cu el.
taraler áiv |rvl Meáiv
tând imi race lung asediu
Valul neamului prostesc, -
tavaler din evul mediu,
Eu la tine mã gândesc.
Î;i vãd vie silueta:
De-;i stã-n drum un zurbagiu,
Tu pe loc ai scos rloreta
Si te aperi cât e¸ti viu.
Veac cu veac s-au dus la vale
Si de-a tumba an cu an.
mie azi imi iese-n cale
Ln alt tip - un huligan.
N-am valet, n-am altã slugã,
Am doar martor - un amic,
tare, de-o mai ia la rugã,
Po;i sã spui cã n-am nimic.
"
PETRL tARARE
Huliganul dacã sare,
mai rãmân ¸i vinovat -
Are nas sã mai declare:
tã de ce m-am apãrat·
tavaler, aveai rloretã,
Pe când eu - numai creion,
ta sã scriu la vreo gazetã -
te crezi tu· - Ln roileton.
Tu cu scut ¸i cu rloretã.
Dând de rãi in veacul nou,
Scutul meu e o gazetã,
Iar rloreta - un stilou.
|vcrvri áe virare
Lucrul cel mai de mirare
E sã mori setos in mare
Sau de dorul rãr-de sa;
tu mândru;a bra; la bra;.
Lucru ¸i mai de minune:
Sã ai cap - sã n-ai ce spune,
Sau bani mul;i tot numãrând
Sã te plângi cã e¸ti rlãmând.
Dar nu-i mai de râs când, parcã,
Arde drept in lac o barcã,
Iar cizmarii cei mai mul;i
Lmblã, po;i sã spui, descul;i·
#
PLNtTLL DE REPER
Arhiereu cu rasã scurtã,
Bucãtar sã n-aibã burtã,
Rege rãr-de neam ¸i tron,
Armã rãrã de patron,
Doctor ce-i in tot momentul
mai bolnav ca pacientul,
Lacãt simplu rãrã chei,
Oameni buni intre mi¸ei.
Timpu-i grav ¸i lumea-i mare,
multe-n lume-s de mirare,
Lucruri vechi ¸i lucruri noi, -
mai gãsi;i-le ¸i voi.
.tãtea va,ti!
Atâtea mã¸ti pe ra;a ta!
tum te-ai deprins a le purta·
Si cine vrea sã te cunoascã,
lor;at te curã;ã de mascã,
Sã-;i vadã ra;a, insã. vai!
Sub prima mascã - alta ai.
Si când ;i-o scoatem ¸i pe asta.
Tu incã alta ai, ¸i basta!
Au câte, zãu, vei ri purtând·
Noi ;i le scoatem rând pe rând
$
PETRL tARARE
Si nu srâr¸im sã dãm vreo datã
De ra;a ta adevãratã.
Î;i punem mã¸tile-napoi,-
A¸a ne dumerim ¸i noi
tã tocmai asta-;i este ra;a:
O mascã-n alta - toatã via;a.
Ie árvvvl revivá áiv trecvt
Ln rob in surlet mi se zbate.
Eu nemilos il biciuiesc,
Nu ca mai mult sã-l asupresc,
ti ca sã-l scot la libertate.
Îl trag ca dintr-un beci din mine,
Vreau sã devinã domnitor
Nu pe vreo ;arã sau popor -
Pe via;a lui ce-i apa;ine.
Ln rob in surlet mi se zbate.
L-am scos din lan;, pe rãni il ung,
Spre soare-l duc, dar drumu-i lung,-
Suntem abia la jumãtate.
tãvtec áe ára¸cte
(Ievtrv fratii áiv 1ravvitria,
De ce Nistrul n-a trecut
mai spre rãsãrit de soare,
%
PLNtTLL DE REPER
ta in arcul lui durut
Si pe voi sã vã-nconjoare·
Bine, totu¸i, ne-a rãcut
tã nu s-a retras spre Prut.
|a ccvflictele vilitare
áivtre tari vrerave
I
Grani;ã cu santinele,
Douã lumi - multe drapele
Sub acela¸i cer cu stele.
Douã lumi - multe popoare:
Lnu-i mare, altu-i tare
Sub acela¸i cer cu soare.
Douã lumi cu guri de tun,
tâte vorbe tari i¸i spun,
timitirul li-i comun.
II
Ne pregãtim mereu de apãrare -
tine o sã ne atace oare·
Probabil, vecinii,
Dar ¸i ei vor pace,
Si ei se tem sã nu-i atace
Al;i vecini.
Astrel, temându-se unul de altul,
To;i i¸i pregãtesc. asaltul.
&
PETRL tARARE
III
- Pune;i mâna pe el!
Am date precise:
Gânde¸te altrel.
ta sã-l omoare la sigur
Pe viitorul du¸man posibil,
Ei omoarã pe to;i,
tum ii omorau pe vremuri biblice
Strãvechi irozi pe to;i copiii
În speran;a de a-l nimici astrel
Si pe nou-nãscutul Isus Hristos.
IV
Vin apele mari ale rricii,
Pãtrunde tremuriciul in oase,
tuvintele devin gãunoase.
Noe are o singurã corabie,
Vrea sã salveze curajul lumii -
Acesta imbarcat,
torabia devine pe jumãtate goalã.
Vin apele mari ale rricii.
V
Rãsplatã grea pentru cuvinte
te unui rege-i vin in minte,
În mar¸ ror;at, cu cânt vioi,
Ne duc mai marii la rãzboi, -
'
PLNtTLL DE REPER
tu trupul mergem inainte,
Si-n gând rugim to;i inapoi.
VI
Blestemul nostru este plin
De-o neinduplecatã urã:
tei ce râvnesc pãmânt strãin
Sã moarã cu ;ãrâna-n gurã!
VII
În cartea ro¸ie se-nscriu
Atâtea animale pieritoare.
tând vom trece in acest registru
Si sumedenia de mici popoare·
VIII
tând o sã terminãm cu to;i du¸manii·
O parte mor in rãzboaie.
Dar cei rãma¸i in via;ã, cu anii,
Stârnesc o altã pãlãlaie.
IX
N-au rost ¸i nici nu sunt oameni acei
tare omoarã copii ¸i remei,
thiar de-s inarma;i cu mii de idei.
tei care-n nop;i intunecoase
Aprind palate ¸i case,
În loc sã dea rocul in vatrã,
Sunt barbari rãma¸i din era de piatrã.
!
PETRL tARARE
X
De ce luptãm
Noi intre noi·
Sã lupte cei ce vor rãzboi!
mini¸tri, voi,
Si premieri,
Ave;i to;i sânge-n cãlimãri.
XI
Strop¸it sub cuirasate carapace,
Glasul durerilor tace.
Sub bolta aceasta albastrã
Voia cui in lume se race·
lacã-se voia noastrã!
Meteacav al/
(Icetvlvi rv ´er¸lei |eviv,
mesteacãn alb - inaltã lumânare,
Poetului in veci la cap sã-i stai.
El te-a iubit cum altul nu-i in stare
Si te-a cântat in cel mai dulce grai.
tând, imbãtat de nop;ile cu lunã,
El chipul in pãduri ;i-l cãuta,
ta unei rete, Rusiei - cununã
Pe rrunte ii punea coroana ta.
!
PLNtTLL DE REPER
mesteacãn alb cu plete-ngãlbenite,
A toamnei brumã-;i presurã scântei,
Si cum imi spui tot versuri pe ¸optite,
Te strâng in bra;e ¸i i;i zic: - Serghei!
1etavevt
Da, ¸tim cu to;ii cã murim.
mormânt sã-mi race;i la Zaim,
ta la un loc din nou sã rim
tu voi, ;ãrani, ¸i-n ;intirim,
tântând cu glasul coborât,
ta sã ne treacã de urât.
Dcvv av rc/²
tând mã invinge o-naltã putere,
mã supun cu durere,
Dar nu imediat,
Si rãmân cu capul tãiat.
tâte odatã, nu prea u¸or,
Ajung sã mã simt invingãtor,
Ln cuceritor roarte mare
De ;ãri ¸i popoare,
A¸a-i veac de veac,
A¸a-i an de an:
Ba sã mã simt un dac,
Ba un roman.
O problemã o rezolv ¸i mai greu:
te sunt· Patrician, plebeu·
!
PETRL tARARE
tând inving in lupte, avan,
mã simt roman,
tând cad la atac,
mã simt dac.
Dar când e ¸i una ¸i alta taman,
Îmi zic daco-roman,
mai pe scurt - moldovean.
Dar ce voi ri mâine,
Nici eu nu ¸tiu
Si nici nime.
ítcrica
N-a;i putut atât sã race;i·
Le dau la eroi din cot,
Parcã mie n-au sã-mi zicã
Azi de câte eu nu pot·
tã s-a dat invins, imi pare,
mult prea lesne Decebal,
Dar pe mine nu mã-nvinge
tomitetul sindical·
Râd de cel ce-n evul mediu,
Ars pe rug, cãdea martir,
Parcã azi nu mã sugrumã
Ln mãrunt de ¸brigadir!
triticãm ¸i râdem astãzi
Pe-ai isoriei eroi,
Dar nu ¸tim in timp ce vine
te s-o spune despre noi.
!!
PLNtTLL DE REPER
|vvl, altii ,i ceilalti
Lnul are cât de toate:
tasã ¸i pãmânt, ¸i rã;i,
Altul - pãsãri desenate:
Si pãmânt destul... pe hãr;i.
Lnul ¸i-a luat ma¸inã,
Eu - bilet la autobuz.
Nimãnui nu-i cat pricinã
Si pe nimeni nu acuz.
liecare precum poate
Se trude¸te, cum vã spui,
Si prime¸te pe dreptate
Numai ceea ce-i a lui.
Dar pân`vremea sã mai vinã
To;i egali sã rim v-am spus:
Lnul zboarã in ma¸inã,
Eu - nu-ncap in autobuz.
Irc/leva ¡acii iv ¡aávre
(Variantã,
Si Leul se pronun;ã pentru dezarmare!
Si Leul luptã pentru pace,
Dar deocamdatã-i
Numai col;i ¸i gheare:
¸Nu vezi ce scrie in ziare· -
Doi Iepuri au de gând sã ne atace...¸
!"
PETRL tARARE
Mavra lvcrvrilcr
thiar când dai peste belele,
Ori¸icât ar ri de grele,
Dacã e¸ti mai mucalit,
Po;i ri ve¸nic mul;umit.
tãci belelele-mpreunã
Au ¸i partea lor cea bunã,
Iar când n-au, oricât de greu,
Zi mersi cã nu-i mai rãu.
Dacã te-a lãsat so;ia,
Lasã ciuda ¸i mânia,
Ia gânde¸te-te a¸a:
tã te-ai mântuit de ea.
tasa de ;i-a ars, rire¸te,
E cam rãu, dar ia gânde¸te
tã putea ri ¸i mai rãu:
- Bine cã n-am ars ¸i eu...
Banii de ;i-i iau, nu-i bine,
Dar chimirul i;i rãmâne·
Dacã mori, e prost, o ¸tiu,
Da-;i rãmâne vãrul viu...
Legea asta-i cam istea;ã:
Orice ai pã;i in via;ã,
Dacã e¸ti pu;in sucit,
Po;i ri ve¸nic mul;umit.
!#
PLNtTLL DE REPER
Iãv¸a áe ccra/ie
(Într-o salã de muzeu,
Omule drag,
Ridicã-mã sus pe catarg,
Nu vede;i cã eu
Nu mai pot sã stau in muzeu,
moliile mã asalteazã,
Privirile vizitatorilor
la;a imi decoloreazã.
Nu mã lãsa;i pierzãrii -
Pe catarg, in largul mãrii!
Las`sã mã ;inã-n rrãmânt
tel mai nãprasnic vânt
Si cea mai nebunã
Din lume rurtunã.
Scoate;i-mã-n mare
Din camera asta ingustã!
Sunt pânzã de corabie,
Nu pânzã de rustã!
.¡vv acvv...
Ajuns acum in vârr de munte,
mã uit la vechile cãrãri, -
Îmi par ¸i strâmbe, ¸i mãrunte
Si ochii-mi cautã in zãri.
!$
PETRL tARARE
Dar cât de strâmbe ¸i mãrunte,
tum vãd cã n-am aripi sã zbor,
tând sã cobor din vârr de munte,
Tot pe cãrãri am sã cobor...
`e ¡lãv¸ev tcti...
Ne plângem to;i, parcã-i blestem,
Prieteni buni cã nu avem.
Dar sã gândeascã riecare:
Pe noi prieteni cin`ne are·
În ceas de cumpeni - tu sau el·
Ai rost om nobil sau mi¸el·
Si a putut a câta oarã
Durerea altui sã te doarã·
íviva vea
mi-i inima precum o pâine,
tu drag la to;i o impãr;esc,
Si din pu;inul ce-mi rãmâne
Eu altã inimã imi cresc.
Si o impart la lume iarã.
Du¸manii strigã cã-i amarã.
Si doar prietenii in cor
Îmi spun cã e pe placul lor.
!%
PLNtTLL DE REPER
treác
Nici n-am murit, nici n-am sã mor,
Trãiesc ca umbra unui dor
În ¸irul celor rãptuite,
În surlet de remei iubite,
Trãiesc ca cea;a de pe vãi
În ura unor oameni rãi,
Sunt viu ca verdele din cetini
În dragostea multor prieteni.
Sã ¸tie to;i a¸ vrea, oricând:
Nici n-am murit, nici n-am de gând,
De slab mi-i trupul ce mã ;ine,
E tare surletul din mine.
Eu de la buni-strãbuni am scut,
A rost mai greu pân`m-am nãscut,
Încolo trec ¸i peste moarte
Prin graiul viu, prin roi de carte.
|v vv· .lecc, áar cáata
Eu nu-s Aleco, dar odatã
|iganii imi rãcurã loc
La ¸atra lor. Aveau o ratã
te-n cãr;i imi prorocea noroc.
tu trupul zvelt cânta iubirii
Ln imn al ei. Era, precis,
!&
PETRL tARARE
Vreo strãnepoatã de-a Zamrirei
Sau nimra ce-;i apare-n vis.
Dar sãrutãri dogoritoare
S-au dus cu tot cu ideal,
tând mi s-a dat apoi mustrare
La comitetul sindical...
tãvtarea vea
tântarea mea nu-i rantezie
Si nici chitarã sub rere¸ti, -
Ea se inal;ã peste glie
tu glas de patimi omene¸ti.
Eu cânt atuncea când mã doare
Si dacã-s vesel - iarã¸i cânt.
Îndemn mi-s razele de soare,
Si nu bãtãile de vânt.
tvrãvtvl /cclvca,
I
E un lucru srânt cititul:
tãr;i, reviste ¸i ziare,
Însã uneori te duce
La incurcãturã mare,
tum a rost sã rie cazul
Nu demult cu ¦an Vârlan,
Ln invã;ãtor de limbã,
!'
PLNtTLL DE REPER
Respectabil cetã;ean.
Ln elev in toi de lec;ii
ta ;epu¸a se ridicã
Si, luând-o pe de-a dreptul,
Îi declarã rãrã rricã:
- Zãu, ¦an Danâci, limba noastrã
Parcã bate in regres -
Azi gãsesc in ¸Tineretul
Ln cuvânt nein;eles.
- Ia sã-mi dai aici cuvântul!
- Da, portim chiar ¸i ziarul.
Stã, se uitã - proresorul:
El cuvântul nu-l cunoa¸te,
tã e unul cu rason
te pe sus i¸i poartã nasul
Bosumrlat - ¸Oximoron.
Stau copiii ¸i a¸teaptã,
te-o sã spunã proresorul.
- Dragi copii, cuvântul ista
E legat cu viitorul,
El atât e de departe,
ta o stea - mai pot sã zic,
tã doar data viitoare
Am sã pot sã vi-l explic.
Stã intre colegi ¦an Danâci:
- tine e sã mi-l explice·
- Pãi, mata e¸ti as in limbã, -
tineva ;epos ii zice.
"
PETRL tARARE
- A¸a vorbã· Prima datã! -
Zice unul din colegi, -
tum scriu astãzi in ziare,
Zãu, nimic nu in;elegi.
- Dacã scris este cuvântul,
Trebuie ceva sã-nsemne, -
Altul, matematicianul,
Practic, prinde sã indemne.
- tã nu-l ¸tim, se in;elege,
Nu e bine, asta-i clar,
Dar sã-l cãutãm atuncea
Lnde· - in dic;ionar.
- Sti;i, dic;ionarul nostru-i
Editat pe jumãtate:
Avion rãrã de coadã
Sau un tren rãrã de roate.
- tând gânde¸ti cã mateevici
A trãit tocmai la noi...
Limba-atunci era sãracã,
Astea sunt cuvinte noi.
- Bercu-a terminat Sorbona,
Hai la el, de¸tept mo¸neagul!
- tând ii vorba despre limbã,
Lui ii tremurã toiagul.
- La ¸colari - ce explica;ii·
te-i ¸oximoronu - acesta·
- Da, ¦an Danâci, vezi, cu limba
Iar ne joci la ¸coalã resta.
"
PLNtTLL DE REPER
Pleacã pân`la capitalã,
Te inchinã cu poclon
Si pe dibuite arlã
te-i acest ¸oximoron...
II
Trenul duduie pe ¸ine
Si i¸i duce pasagerii
To;i porni;i cu treburi multe,
Date-n pârg in toiul verii.
Lnii merg pe la servicii
Sau spre pia;ã i¸i rac vânt,
Doar ¦an Dânâci - dupã sensul
Lnui singurel cuvânt.
Dânsul lin se dã alãturi
De-un ;ãran ¸i il indeamnã:
- Nu mi-i spune dumitale
te ¸oximoron inseamnã·
- Pãi, eu mã pricep la limbã,
tã am rost cioban la oi,
mãi, cum unii o mai schimbã! -
Asta-nseamnã ¸ghemoroi.
Si ¦an Danâci, pãguba¸ul,
tatã jertre mai departe:
Ln bãtrân senin la rrunte
Stã ochelãrind o carte.
- Nu ¸ti;i de cuvântul ista·
Omul spumã s-a rãcut:
- te imbla;i cu provoca;ii·
"
PETRL tARARE
Nici nu ¸tiu, nici n-am ¸tiut!
O rrumoasã gospodinã
Îl incurcã ¸i mai tare:
- Asta ii un rel de sodã,
Dacã rurele-s murdare...
Însã trenul se opre¸te
Si la ultimul peron.
¸- Oare ¸tie capitala
te-i acel ¸oximoron·
III
Hai la scriitori, cã dân¸ii
Vor ri dobã de cuvinte.
Iatã-un bloc de cinci etaje
Se inal;ã inainte.
Tineri, dar cu bãrbi bãtrâne,
Tot rumeazã importan;i,
|in discu;ii literare
Si se cheamã consultan;i.
- te-i ¸oximoron, tovarã¸i· -
Lnul prin dic;ionare
tatã mult, apoi rãspunde
tam conruz la intrebare:
- Vezi matale, consultan;ii,
Noi, sã-;i spunem, uite ce-i -
Nu rãspundem de cuvinte,
ti rãspundem de idei...
"!
PLNtTLL DE REPER
Hai atunci la ¸Tineretul!
Stã redactorul cuminte:
- Noi nu publicãm, ¦an Danâci,
Sã mã ier;i, a¸a cuvinte.
Dar când a vãzut cuvântul,
A cãzut in sperie;i:
- Aoleu!
te dãnãnaie!
Rãu ne-am ars din nou, bãie;i!
- Sã-mi gãsi;i acum cuvântul!
Sunã la academie!
- Dacã nu cunoa¸te Hâncu,
trede;i, ea mai multe ¸tie·
- Sunã, eu te rog, Ioane,
- O pã;im ca ¸i atunci...
- Lnde este autorul·
Tot acum sã mi-l aduci!
Iatã vine autorul.
- Si ce sens cuvântul are·
- Eu... l-am auzit la radio,
Pozitiv, pe cât imi pare...
- Si de nu, in sens politic
Eu ca eu, mata rãspunzi.
Dar am sã te am in seamã:
Prin raioane-ai sã te-nrunzi..
Prind sã sune teleroane
Ba de sus, din altã parte,
Lmblã grei prin coridoare
Oameni ce ;intesc departe.
""
PETRL tARARE
Deci, ¦an Danâci, pe tãcute
O ia lung rãr` de poclon:
¸- Lasã, noi cumva om duce-o
Si rãr` de ¸oximoron...
Stã in clasa lui ¦an Danâci
Si prive¸te lung ¸colarii:
Sã le spunã adevãrul·
Sã le racã comentarii·
Sã le spunã cât de mare
E al limbilor canon·
Însã cum sã le explice
te-i acel ¸oximoron·
- ¸Limba noastrã-i o comoarã
În adâncuri inrundatã,
Însã multe din cuvinte-s
Într-o stare incurcatã.
te e cu ¸oximoronul·
Eu atâta am arlat:
thi¸inãul il socoate
Ln cuvânt neaprobat...
íclclcritvl
Despre taprã ce pot spune·
E bãiat cu maniere,
El salutã ¸eri ¸i doamne,
lace tot ce i se cere.
"#
PLNtTLL DE REPER
Ve¸nic cu magnetoroane
Si caiete, cu mult spor
El adunã basme, cânturi,
mai pe scurt, tot ce-i rolclor.
Vornicel il vezi la nuntã
Si pãrta¸ la ¸ezãtoare,
Nu demult i¸i trase pasul
thiar ¸i la o-nmormântare.
Scrie, -ndreaptã ¸i imprimã:
- Stai, mãtu¸ã! Plângi prea trist.
N-ai putea sã-i tragi un bocet
Într-un rel mai optimist·
Stau descumpãni;i groparii,
Popa, aspru la sprânceanã,
Îl arumã cu tãmâie
Si-i ordonã: - Piei, satanã!
taprã parcã amu;e¸te,
Iar la urmã prinde grai:
- tum se vede, mortul ista
merge-n iad, ¸i nu in rai...
O mãtu¸ã ii desrirã
O poveste bãtrâneascã:
- lãt-lrumos incã nu ¸tie
Dacã o sã biruiascã...
lolcloristul o-ntrerupe:
- lãt-lrumos e pozitiv,
"$
PETRL tARARE
Sã-l incerce vreo-ndoialã·
Nu avea nici un motiv.
Baba-¸i deapãnã povestea:
- tând vãzu atâta sânge,
Ea, Ileana-tosânzeana,
A ¸i prins incet a plânge.
- Nu-i dau voie! - strigã taprã, -
thiar ¸i singurã in crâng,
Leana trebuie sã ¸tie
tã eroi ca ea nu plâng.
- mãi bãiete, - zice baba, -
Eu i;i spun a¸a cum este,
tum mi-a povestit bunica,
Iar povestea ii poveste,
N-ai s-o schimbi precum ii-i placul.
- Noi s-avem, ne cere statul,
Alte basme, al;i eroi!..
taprã merge mai departe.
- loaie verde ca pelinul, -
tântã o remeie-n cale, -
Tot strãinu-i ca strãinul.
lolcloristul iar se bagã:
- Zãu, bun cântec, roarte rar!
Dar sã-i zici cu altã iarbã,
tã pelinu-i prea amar...
"%
PLNtTLL DE REPER
- Or, or, or! - se-aude-o ratã, -
Doru-i dor ¸i valea-i vale.
- Lasã ¸or-ul ¸i ortatul,
Da-i cu ¸hop! ¸i cu urale.
- D-apu-a¸a mereu se cântã
Despre omul necãjit.
- Necãji;i n-avem in ;arã.
Eu, de-o pildã,-s rericit.
Ln mo¸neag cu dalbe plete-i
Spune o baladã srântã:
- De la Putna Steran-Vodã
Iar in luptã se avântã.
lolcloristul: - mo¸ulicã,
Ia-;i balada inapoi!
Putna e de ceea parte,
Ai uitat cã nu-i la noi·
Lnu-i spune o legendã
Despre vremuri cu rãzboaie:
- Turcii nãvãlirã-n ;arã
Si tãtarii - in puhoaie...
- Stop! - Se strorole¸te taprã
Si ¸opte¸te printre din;i:
- Noi cu turcii azi stãm bine
Si tãtarii is cumin;i.
lolcloristul se oprise,
Ticluind in cap sub mascã:
"&
PETRL tARARE
te mai cântec sã preracã·
tum sã-l dreagã, sã-l cârpeascã·
Dar Pãcalã ¸i Turbincã
Îl opresc pe rãrrãcar:
- Po¸la, vidma, na turbincu!
- Ia, mãi taprã, sui in car!
1ãrcclacvl
Am onoarea pe-un nemernic
Sã vi-l scot acum in ra;ã:
Tartãr, tip, ce prin minune,
A lipsit un timp din via;ã.
A rugit peste hotare·
A trãit printre du¸mani·
A dormit cu somn letargic
mai mult de treizeci de ani.
Si când l-a lovit damblaua·
În cel an, -n aceea¸i lunã,
Stalin când muri, el zise:
¸mor cu dânsul impreunã.
Si s-a-ntins ca mort pe spate,
Însã nu l-au ingropat,
t-a rost viu pe jumãtate,
Iarã azi, hop! c-a-nviat!
"'
PLNtTLL DE REPER
S-a sculat, ¸i-a pus mondirul
te-l purta atunci anume
Si-a ie¸it pe loc sã vadã
te se race-acum in lume.
tu privirea sa pãroasã
Tot ce vede-i pare vis:
- Vai, ce mai schimbãri grozave!
tum a¸a· tine-a permis·
Oameni ce n-aveau cãru;ã
Râd acum din limuzine:
Vârcolacu-i ia de guler:
- Le-a;i rurat, zi, de la cine·
De la nem;i rãmas-au toate,
Iarã voi le-a;i dat la dos,
Si acum, când n-ave;i rricã,
La luminã le-a;i ¸i scos·
L-a vãzut pe Gheorghe liber,
mai sã crape de mânie:
- Pãi, eu te-am turnat atuncea...
te, -ai rugit din pu¸cãrie·
- Nu, mi s-a-mplinit sorocul,
Eu atunci n-am zis nici câr,
Iar acum, zic, cum la dubã
Eu pe tine-am sã te vâr·
#
PETRL tARARE
- Vrei din nou ca sã mã zãdãri·
Dar ceilal;i ¸du¸mani de clasã·
- Vezi, mai to;i n-aveau vreo vinã
Si demult de-acu-s acasã.
- Pãi, erau avu;i ¸i contra,
tând eram atuncea viu!
Stai cã iar mã pun pe treabã,
Las-cã ¸tiu eu und`sã scriu...
Tartãr se intoarce-acasã
Si i¸i ia la rost remeia:
- te schimbãri is astea-n via;ã·
tine a trãdat ideea·
Ia hârtie, ia cernealã
Si a¸a, mai mult la ghici,
Scrie vajnic: ¸Dragi tovarã¸i
tei mai mari pe cei mai mici!
Nu v-am scris o vreme-ntreagã,
Vina mea-i, se in;elege,
Dar am rost in somn letargic
(Leara, insã, cred cã-mi merge,.
Iar acuma, la trezire,
Se-n;elege,-mi vine greu
tâte s-au schimbat in lume,
mai ales in satul meu.
#
PLNtTLL DE REPER
tei ce eu i-am dat pe listã
Lmblã azi in libertate -
Au rugit din pu¸cãrie
Sau pu;ine-avem de toate·
Eu vi-i pun din nou la numãr:
Si cumetri, ¸i cumna;i,
To;i sunt contra, deci, indatã
Sã veni;i ¸i sã-i lua;i.
moldovean ¸i eu din talpã,
|in la limba mea, rire¸te,
Dar nu pot, când mili;ianul
Dã pricazuri moldov`ne¸te.
Parcã asta ii poreadcã·
Lnde-i rostul Ivan;oc· -
tând striga o datã: ¸Padla!,
Omu-nmãrmurea pe loc.
De vreo casã-n timp de noapte
Sã te-apropii nu se poate,
tãci ¸i-au pus mai to;i luminã
Si din ra;ã ¸i din spate,
To;i mãnâncã pâine albã
Si mai to;i in straie noi -
Nu-i pericol cã ace¸tia
Nu mai sunt se-acum cu noi·
#
PETRL tARARE
mul;i ¸colari de-ai no¸tri poartã
mult respect limbii engleze -
Nu e semn cã peste-o vreme
Ar dori sã dezerteze·
Ln invã;ãtor, Voinescu,
Zice c-a rost partizan,
Da-ntreba;i: ¸Din care parte·
Eu sunt sigur cã-i du¸man.
Si acum cu monumentul -
tea mai du¸mãnoasã treabã:
A rãmas pe el doar Lenin,
Lnde-i Stalin· - se intreabã.
Si-a permis, deci, vandalismul
te spion ¸i ce strãin·
m-au lãsat rãr` de Tãtuca,
tui de-acum sã mã inchin·
Vârcolacul se incruntã:
¸tum, la noi democra;ie·
Pãi, ea doar se potrive¸te
Numai pentru burghezie...
Dar Pãcalã ¸i Tândalã
Iau ¸i-l smulg pe ¸cronicar:
- Po¸la, vidma, na turbincu!
- Tartãr, urcã-te in car!
#!
PLNtTLL DE REPER
. fct cáata ca vicicáata...
(Basm,
Lumea-n care nu s-a râs, -
tã se-nterzicea a râde, -
Avea tronul de sacâz,
Domn stãtea pe tron un gâde:
tapul jos decum ai râs.
Si a rost odatã-o lume,
ta un rel de regiune,
Papua¸i trãiau intr-insa,
Lucru de pove¸ti-minune:
Po;i sã strigi, sã-;i spui pãrerea
Despre ¸eri ¸i indivizi,
Doar un singur drept lipse¸te:
Nu ai voie ca sã râzi.
Po;i la ¸eri de trib a spune
tã trãiesc in sodomie,
tã iau mitã ¸i smulg daruri
Pânã ¸i de la so;ie,
tã nu ¸tiu a scrie-o buche,
De i;i vine sã-i ucizi,
lã ce vrei, sã nu raci una:
Nu cumva sã-ncerci sã-i râzi.
Po;i umbla in pielea goalã
Si sã-i scuipi pe cei cu rrunze
#"
PETRL tARARE
Pe la pãr;i mai importante,
Nimeni n-o sã te acuze.
Po;i sã dregi cât vrei tâmpenii
Si pe tipi sã-i raci stupizi,
lã prin cap ce i;i trãsne¸te,
Doar atâta: sã nu râzi.
Scena cât de amuzantã,
tât de nostim individul,
Nu zâmbi ¸i mu¸cã-;i gura,
Serios sã rii ca zidul,
Dar de scapi un pui de râset
În mul;ime de norod,
Te-ai pierdut, aborigene:
Lrcã-te pe e¸arod!..
II
Iatã-n Pia;a Grãmãdirii
Triburi multe se adunã,
mãscãriciul, ca un ¸arpe,
Se târã¸te spre tribunã:
- Domnul nostru, domnul Gâde,
mari puterile-i ce is,
Vrea sã ¸tie dacã astãzi
tineva din voi a râs.
Sã ne spunã pârâtorii
De-au surprins pe azi vreun zâmbet.
##
PLNtTLL DE REPER
Iese Soldea-n strai de iarbã,
Ho; cu ochii, drac la umblet:
-L-am vãzut pe Papã-Lapte
tum râdea in pãpu¸oi...
- Papã-Lapte, ia rã bine
Si te dã mai inspre noi.
- Tu de ce ai râs, nãtânge·
trima ¸tii cât ;i-i de mare·
- Dacã ce-am vãzut acolo
Si acum de râs imi pare.
Ha-ha-ha, un Terchea-Berchea
Pe o vacã s-a urcat
Si-i ¸optea: ¸Iubitã dragã!
Zãu, de râs mai n-am crãpat.
Sus pe tronu-i domnul Gâde
Sade ¸i in voie râde:
- Eu la râs nu mi te vâr,
Dar de-ai râs, nu zi nici câr,
Vârã capul sub satâr,
Lrcã-n rai, aborigen, -
Râsul este stra¸nic gen...
Papã-Lapte
Stã in coate,
Poc! de cap cã se desparte
Si se duce mai departe.
Drept in lumea cu dreptate.
#$
PETRL tARARE
III
Tace Pia;a Grãmãdirii,
Strânsã la ;â;âna u¸ii,
Numai mutre serioase -
Semn cã is supu¸i supu¸ii.
Iese-atuncea mãscãriciul,
Scoate glume printre din;i,
ta sã vadã domnul Gâde
tât supu¸ii-s de cumin;i.
mãlãie; zâmbe¸te domnul,
De plãcere se desrace:
tând nu râde nimeni, tronul
Poate exista in pace,
tãci vrãjit a rost odatã
De nãprasnic vrãjitor,
tã i-i dat sã se prãvale
De mult râs ¸i de umor.
mãscãriciu-i dã cu glume
Si cu tumbe, ¸i de-a dura,
Poate cineva sã-ncerce
Sã i¸i strâmbe-n zâmbet gura.
- te-i cu tine, nãtãrlea;ã· -
Îl intreabã domnul Gâde,
Iar hlizitul ii rãspunde:
- Ho-ho-ho! tum nu a¸ râde,
Dacã mãri mãscãriciul
lace prar din adevãr:
Zice cã sunt blânzi strãjerii,
Iar ei ne rac dosul - mãr.
#%
PLNtTLL DE REPER
Sus pe tronu-i domnul Gâde
Într-un dinte tot mai râde:
- Eu la râs nu mi te vâr,
Dar de-ai râs, nu zi nici câr,
Vârã capul sub satâr.
Lrcã-n cer, aborigen, -
Râsul este stra¸nic gen...
Stã hlizitul lat pe coate,
tapu-i sare intr-o parte,
merge-n lumea cu dreptate,
Lnde poate cã se poate
Si sã râzi ¸i sã raci glume, -
mare este ceea lume...
IV
Vrãjitorul vruse tronul
Sã-l prãvale-n perspectivã
Nu prin râs a¸a, aparte,
ti de-amploare colectivã.
Însã domnitorul Gâde
Avea un tertip de ho;i:
- Lnde poate râde unul,
Pot apoi sã râdã to;i.
Dã-i acum la unul voie,
mâine to;i au sã doreascã
Sã i¸i batã joc de pravili,
De puterea mea domneascã.
Deci, mai bine-i nici un râset
Niciodatã, arerim!
#&
PETRL tARARE
Suntem gintã serioasã:
Noi nu râdem, nu zâmbim.
tine-avea vreo bucurie,
Întreba pe-atotputernic
Dacã dânsul ii permite
Sã zâmbeascã pe-ntuneric.
llori se orileau in glastre,
Se stingea soarele-n cer.
Însã ii veni srâr¸itul
Si opreli¸tii de rier.
tum pe Piatra Grãmãdirii
Lumea stase-o-ntreagã ziuã
Sã-i asculte pe mini¸tri
tum pot bate apa-n piuã,
Lnul a-ntrecut mãsura:
- Gâde ca al nostru nu-i,
E de¸tept, e bun ¸i pa¸nic,
mai pe scurt, e bravo lui!
Iatã cã hulubul pãcii
Pe de-asupra lui planeazã
Si pe aurul coroanei
tu ou;e-l bombardeazã.
Gâdele-mpietre¸te-ndatã,
Iar poporul oropsit
Prinse-a se ;inea de burtã
Si a râde strâns unit.
De atât nãvalnic hohot
Tronu-n ;ãndãri se rãrâmã,
#'
PLNtTLL DE REPER
Printre blocuri domnul Gâde
Se târã¸te ca o râmã:
- mi-a spus bine vrãjitorul, -
mama lui de vrãjitor! -
Sã mã tem precum de moarte
De satirã ¸i umor...
El mi-a spus cã tronul cade,
Dacã tot poporul râde...
Vai, glumise vrãjitorul,
Dar de und`sã ¸tie Gâde·
N-avea cap, - ci o caschetã
lãrã gânduri cu rolos,
Pe când omul, pe cât râde,
E pe-atât mai sãnãtos.
|¡ilc¸
Recunosc rãr` ca sã ¸ovãi:
Da, povestea-i gogonatã,
tând a rost a¸a un Gâde·
tând a rost a¸a o gloatã·
De cumva vã vine-a râde,
Zicem ¸i mai cu tãrie:
N-au rost, dar de-ar ri sã rie,
De-ar ri râsul la strâmtori,
A;i mai râde, cititori·..
$
PETRL tARARE
1illcv
I
Iertatã-mi rie indrãzneala,
De nu i;i va pãrea prea mare:
Îmi scutur de pe strai spoiala
Si simplu mã prezint: tãrare.
muncesc ¸i eu la poezie,
Sunt inarmat cu un creion.
Binevenitã vreau sã-;i rie
Venirea ta la noi, Villon.
II
Sã-ntrãm la ¸erul cel mai mare.
mai mare doar intr-o privin;ã,
De nu-i plecat peste hotare,
Acu¸i ve;i race cuno¸tin;ã.
Dar nu-i! Sã ¸ti;i cã asta-i bunã.
Alt ¸er atunci vom a¸tepta, -
El bancuri noi o sã ne spunã,
Rãmase de pe vremea ta.
III
tu straja noastrã parcã-i bine:
mili;ienii nu sunt mon¸tri,
Nu bat, nu strigã, dar, in rine,
E bine cã-s bãie;i de-ai no¸tri.
tând vinu-;i stã in gât - o gâlcã,
Te iau rrumos de sub;iori,
$
PLNtTLL DE REPER
mi te inrundã la trezilcã
Si treaz te libereazã-n zori.
IV
De cel de sus avem scutealã:
Sã crezi in el de ai putin;ã
Astãzi e mare indrãznealã,
Decât sã n-ai in el credin;ã.
Pe calea noastrã, poate, scurtã,
Pe unde-ar ri sã o apuci,
Vom intâlni popi rãrã burtã,
ta ¸i biserici rãrã cruci.
V
Te-a¸ duce-n beciuri cricovene,
Dar stã o strajã la intrare.
Deci, hai sã ne mi¸cãm alene
Spre hanul ce ne stã-n cãrare.
Prive¸te-n zarea sinilie,
Sã te convingi de multe ori
tã n-ai sã vezi vreo pu¸cãrie,
tu-atât mai mult - spânzurãtori.
VI
Avem rãpta¸i de lucruri rele,
Dar nu-s in temni;i, unde plouã,
ti stau la aer sus pe schele,
Zidind clãdiri de via;ã nouã,
tãci ne-am rãspuns la intrebare:
$
PETRL tARARE
Pe micii ho;i ¸i pe boseci,
tând po;i sã-i vlãguie¸ti la soare,
De ce sã-i chinuie¸ti in beci·
VII
Avui ¸i eu o mândrã dulce
te mã ;inea tot in torturã
Si altul când dãdu s-o culce,
I-am zis: adio, paciaurã!
La noi iubirea-i rãrã platã
Si, uite-a¸a cum sunt sãrac,
mi-am ¸i gãsit o altã ratã
Si ne suntem in doi pe plac.
VIII
Eu ;i-am tradus o-ntreagã carte:
Balade, versuri, testamente,
musiu Gheorghiu a rost, aparte,
tam contra noastrã-n trei momente.
Dar cartea a ie¸it rrumoasã,
Si versu-;i sunã, unii spun,
Primit la noi in orice casã
Vei ri cu pâine, cu vin bun.
IX
tu lira mea cea sãltãrea;ã
Adesea imi stârnesc conrlicte:
Îmi spun de sus cã-i prea istea;ã
Si-n rapte-mi se gãsesc delicte.
Dar, apãrându-mi poezia,
$!
PLNtTLL DE REPER
Aduc dovezi cã-s optimist,
Îmi scriu din nou biograria,
Sunt criticat ¸i iar exist.
X
Am un redactor - o cenzurã,
Din timpuri vechi rãmas sub soare,
mã ia din scurt - sã tac din gurã,
thiar ¸i atuncea când mã doare.
Si dacã spun cuvinte grele
Si rapte ce nu-s de tãcut,
El mi le ia in ghilimele
Si zice cã-s despre trecut.
XI
Soborul nostru, alb ca bruma,
E rãrã clopot - n-o sã batã,
Iar crucea scosu-i-a Hanuma
În schimb pe o mizerã platã.
Dar ora despãr;irii noastre
O bat arãmi cu zvon divin
În ve¸niciile-;i albastre
tândva, odatã, am sã-;i vin.
XII
Srâr¸itã-i mica intâlnire
Precum eterul de u¸oarã,
Dar am o certã presim;ire:
Ne vom vedea ¸i-a doua oarã.
Si-atunci ne va-ndemna destinul
$"
PETRL tARARE
Sã mergi la mine in raion,
La oameni ce is da;i cu vinul,
Dar ¸i cu lira lui Villon.
|v flcri cv ccaa v·av ccit
Am rost ¸i-s ascu;it la limbã
Si nu mocnesc ce am de spus,
În lumea asta ce se schimbã
Nu m-am schimbat, nu m-am supus.
Am dat in Dumnezeu cu barda,
La unii tipi le-am ¸ters cocarda, -
Da, buruiene am stârpit,
Dar rlori cu coasa n-am cosit.
Eu la trãdare cu trãdare
Du¸manilor nu le-am rãspuns,
Dar de urechi i-am scos la soare
tu tot cu duhul lor ascuns,
I-am scris sã-i vadã to;i anume
De unde vine rãu-n lume.
Da, buruiene am stârpit,
Dar rlori cu coasa n-am cosit.
De dragoste sã tac eu oare·
Pe scurt voi spune doar atât:
Da, am iubit remei ¸u¸oare,
Pe cele ¸grele le-am urât,
Respins de-am rost cândva de una,
Treceam la alta totdeauna.
$#
PLNtTLL DE REPER
Da, buruiene am stârpit,
Dar rlori cu coasa n-am cosit
A;i vrut mai mul;i a mea rãpturã
În rel ¸i chip sã mi-o schimba;i,
Iar eu cu zâmbetul pe gurã
Si azi sunt liber printre rra;i.
La unii mã¸ti le-am pus pe ra;e,
De tot ce-i rãu sã se dezve;e.
Da, buruiene am stârpit,
Dar rlori cu coasa n-am cosit.
Iar celor care vor cuvântul
Sã-l potrivesc cu spusa lor,
Sã-mi strâmb ¸i eu, ca dân¸ii, cântul,
Sã zic: n-am dor, când mor de dor,
Sã uit tot ce iubesc rierbinte,
Îi rog sã-¸i dãltuie in minte:
Eu buruiene mai stârpesc,
Dar rlori cu coasa nu cosesc.
Ovvl cv
Omul care e Om,
tând vede cã moare vecinul,
θi imparte cu el ¸i pâinea, ¸i vinul
Si nu-i cere altã rãsplatã
Decât rrã;ie curatã,
Si nu i se urcã-n spinare,
Sã-l ducã vecinul cãlare,
ta pe unul mai mare, mai tare.
$$
PETRL tARARE
Omul care e Om nu-¸i ascute cu;itul,
Nu-¸i umple arma cu gloan;e,
Sã-nceapã-n ;ara vecinului sãu
Neomeneasca vânãtoare de oameni
Pentru cã-acesta se-nchinã la soare-apune,
Pe când el - la soare-rãsare.
Omul care e Om nu aruncã cu pietre
În grãdina vecinului sãu,
Nu-i sare gardul
Sã-l inve;e ror;at
te e bine, ce-i rãu,
te-i rrumos, ce-i urât,-
Nu-i vârã ideea cu bã;ul pe gât.
Omul care e Om
În zori i¸i treze¸te vecinul,
tântând ¸i spunându-i:
- mãi rrate, noroc!
Omul care e Om,
Scãldându-se-n razele lunii,
Vibreazã ca struna in ra;a remeii,
Iube¸te ¸i na¸te
Al;i Oameni ca el.
ZODIA mLSAlIRLLLI
(´clite ,i vvrele,
1968-1986
$&
PETRL tARARE
´arvavvl atiric
Învã;ãtorul de clase primare lilaret Vãrgu;ã, poreclit in ul-
tima vreme de cãtre gurile rele din localitate ¸satiricul, se
apropie de clãdirea redac;iei locale ¸Numai inainte!
- Iatã-l cã vine iar la noi, il observã prin rereastrã Simion
Sâtãdeasã, redactorul-¸er.
- tred cã iar ne va prezenta versuri cu subtext ironic, ri-i-ar
mutra de ¸satiric ce este el! i¸i dã cu pãrerea Tudor lãrrãcar,
secretarul responsabil al redac;iei.
Eroul nostru lilaret Vãrgu;ã, de altrel poetul numãrul unu
al cenaclului literar de pe lângã gazeta localã, nu scrisese nicio-
datã nici epigrame, nici roiletoane. El compunea ¸i publica mereu
in paginile ziarului versuri dedicate anumitor evenimente res-
tive, madrigaluri pentru remeile rrunta¸e ale raionului ¸i dedica;ii
pentru bãrba;ii de prin partea locului... Odatã insã, când moara
raionalã ¸laina noastr㸠implinise douã decenii de existen;ã,
l-a pus naiba ¸i i-a dedicat o poezioarã mai ¸uguba;ã, intitulatã
¸moara noastrã, ;ac-;ac-;ac! Toate bune ¸i la locul lor. Numai
cã intr-o strorã Vãrgu;ã ¸i-a permis sã se exprime in a¸a rel, cã,
vede;i dumneavoastrã, uneori se mai intâmplã ¸i astrel: ¸Iar
raina, ;ac-;ac-;ac! curge-alãturea de sac... În zadar incercase
Vãrgu;ã a se indreptã;i: conducerea localã considera poezia drept
o satirã veninoasã ¸i pe loc a luat o atitudine drasticã. Nu care
cumva sã crede;i cã a rost pedepsit morarul. Pedepsit a rost
nou-nãscutul ¸satiric: strãmutat de la ¸coala numãrul unu-
unde lucra proresor - tocmai la dracu-n praznic. De atunci
$'
PLNtTLL DE REPER
orice cuvânt al lui lilaret Vãrgu;ã, rie scris, rie rostit, este intors
pe dos ¸i pe ra;ã, cãutându-i-se presupusul dedesubt subversiv.
Dacã nu vã vine a crede, haide;i sã intrãm chiar acum din urma
lui in redac;ie.
- Bunã ziua! ii salutã pe cei doi ¸eri de redac;ie lilaret
Vãrgu;ã.
Sâtãdeasã ¸i lãrrãcar nici n-au de gând sã-i rãspundã, se uitã
unul la altul ¸i i¸i rac din ochi cu un anumit subin;eles.
- Bunã ziua, Simion Simionovici!
- te vrei sã spui cu asta· se rãste¸te la el Sâtãdeasã.
- Bunã ziua, liodor liodorovici!
- tam ce ai dumneata in vedere· race pe in;eleptul lãrrãcar.
- Numai atât: vã zic bunã ziua!
- Bunã ziua, când ii searã de acum·..
- Atunci vã spun bunã seara!
- Nu s-ar putea mai pe scurt ¸i mai direct· il ia la rost pe
tânãrul ¸satiric redactorul-¸er.
- O incepi iar de departe, ca ¸i atunci cu moara: ¸|ac-;ac-
;ac! Ai· Poate cã nu-i a¸a· ii vine in ajutor ¸erului sãu lãrrãcar.
- mãi oameni buni, eu v-am dat bunã ziua ¸i bunã seara.
te-i cu voi· te vã lega;i de mine·
- Lasã cã ¸tim noi ce zace in tine, satiricule! schimbã registrul
lãrrãcar. Scurt pe doi: ce vrei sã ne spui·
- mãi, voi a;i innebunit sau ce-i cu voi·
- Aha! exclamã victorios Sâtãdeasã. Iatã, pui¸orule, cã ai ¸i
inceput a-;i da arama pe ra;ã.
- V-a;i ;icnit cu totul!
- Bravisimo! Încã ¸i mai la ;anc! bate din palme lãrrãcar.
- Atunci la revedere ¸i un praz verde!
- În ce sens adicã: la revedere· Ne iei ¸i pe noi cu ¸;ac-
;ac!, ai·
%
PETRL tARARE
- ¦ust, cum spunea Gambeta.
- lii bun: prazul verde in ce sens·
- În toate sensurile, nebunilor! Duce;i-vã la mama dracului!
- Ai putea sã te opre¸ti chiar aici, zice Sâtãdeasã. Ne-ai pus
la dispozi;ie destul material ca sã te aranjãm rrumu¸el intr-un
roileton satiric ¸i sã te discutãm la consiliul pedagogic al ¸colii
in care, deocamdatã, mai lucrezi. Acum ni-i clar din ce aluat
e¸ti rãcut: una spui ¸i cu totul alta gânde¸ti. Din punct de vedere
ideologic, dacã ne rererim la marx numai...
- Idio;ilor! strigã Vãrgu;ã ¸i dã semne cã ar vrea sã iasã.
Sâtãdeasã ¸i lãrrãcar se adreseazã celorlal;i colaboratori ai
redac;iei:
- Bãie;i! Iatã cine este du¸manul numãrul unu al societã;ii
noastre socialiste larg dezvoltate! lra;i codreni, cât incã nu-i
târziu, pune;i laba pe el! Tãbãrâ;i asupra du¸manului de clasã!
- Mava via! Sãri;i, oameni buni! mai izbute¸te sã strige ca
din gurã de ¸arpe sãrmanul ¸i bicisnicul autor ¸satiric lilaret
Vãrgu;ã, ¸i se aruncã prin rereastrã ararã, tocmai de la etajul
trei. Norocul lui cã a aterizat in scârta de rân a unui gospodar
vecin cu sediul redac;iei.
íata vavei, fata vare
Numai o ratã are leli;a maria. Numai una, ¸i aceea ii seamãnã:
ochi negri, guri;ã de cire¸icã, potrivitã la staturã ¸i iute ca
zvârluga. D-apoi cã a¸a era ¸i leli;a mãrioara când implinise
¸aisprezece ani.
- Tudori;ã, adã o cãldare de apã.
- Aduc, mamã, zice rata ¸i aduce.
- Du-te ¸i aprinde rocul in cuptora¸.
%
PLNtTLL DE REPER
- mã duc, mamã, ¸i se duce.
A¸a-i Tudori;a mamei! A¸a era ¸i leli;a mãrioara la anii ei.
Azi e zi de duminicã. mama stã in casã, iar riicã-sa mi se tot
porãie pe ararã. Dar ce-i asta· Îi pare li;ei mãrioara sau chiar a¸a
e cu adevãratelea: Tudori;a ei tot cântã cât mi ;i-i ograda!
tântecul nu-i lucru de ocarã, numai cã, vorba vine, sã ¸tii ce
cân;i. Iar rata ei o ;ine una:
tive are ácr áe rale,
\tie lvva cãvá raare
\i vca¡tea cãt e áe vare...
¸tine a invã;at-o· se intreabã, ingrijoratã, li;a mãrioara.
- Tudori;o!
- te-i, mamã·
- Ia vezi dacã nu s-au ouat gãinile celea.
lata se duce. Dar se duce tot cântând:
1raváafir vclácrevec,
1e·a, iv/i, áar vv·vára¸vec, vai!
¸Gata, n-o mai las la tasa de culturã.
- Tudori;o!
- te-i, mamã·
- mai vino in casã, nu cumva sã rãce¸ti pe-ararã.
lata vine. Dar vine tot intr-un cântec:
`ici c /cala vv·i vai ¸rea,
ta ácrvl ,i ára¸ctea...
¸Te pomene¸ti cã i-a cãzut cineva cu tronc la inimã...
- Ia vezi, arde rocul cela in plitã ori ba·
lata se duce. Dar de cântec nu se lasã:
%
PETRL tARARE
tãvá va ¸ãváec, /aáe, la tive,
`v ,tiv ce aráe iv vive...
¸Ia te uitã cum i-au intrat in cap cântecele iestea! Lasã
andrelele ¸i ciorapul la o parte.
- Tudori;o! Ia intrã in casã!
- te-i, mamã·
lata intrã in casã. Dar ducându-¸i cântatul mai departe:
Dra¸a vi·i fetita valta,
ta·vi áa ¸vra ¡ete ¡carta,
íar fetita vititea
´e·vtiváea ,i v·a¡vv¸ea...
Li;a mãrioara pe loc ii plesne¸te o palmã u¸oarã peste gurã:
- Tudori;o, tu alte cântece nu ¸tii·
- Dar de care cântece vrei mata, mamã·
mamã-sa vrea sã-i rãspundã, vrea sã-i ingâne ni¸te cântece
potrivite pentru aceastã tânãrã mlãdi;ã, dar nu-i vine altceva in
minte decât ¸Vino, bade, mai târziu...
- Tudori;o! - se aude un glas de rlãcãu.
La gard se aratã cãciula lui Tudorel, bãiatul vecinului, Tu-
dori;a iese din casã. Iese ¸i li;a mãrioara.
- mamã, noi ne ducem la discotecã.
Se duc cei doi huluba¸i.
Stãpâna casei se uitã din urma lor ¸i i se nãzare cã ii aude
cântând: ¸Sã vii, puiule, sã vii! Ea intrã val-vârtej in casã ¸i se
repede la bãrbatu-sãu:
- Scoalã, mãi bolãndãule, ¸i ascultã ce rel de cântece ingânã
rata asta a noastrã.
- N-am ce asculta, mãi muiere, cã le ¸tiu pe dinararã de pe
când le cântai tu, când erai in anii ei.
%!
PLNtTLL DE REPER
Mavri veceare
Într-o zi, printre alte scrisori critice ne sose¸te la redac;ie
una in care un corespondent voluntar ne scria intr-un articol
intitulat ¸Se cer luate mãsuri, cã in satul lor - hai sã-i zicem
|ibirica - intr-o noapte intunecoasã dispãruserã rãrã veste ni¸te
porci de la rerma gospodãriei. Tor in aceea¸i noapte, pe la ora
douã, ne comunica autorul nostru voluntar, lini¸tea satului
rusese insuli;atã de trei ;ipete stridente, asemeni unor semnale
de alarmã. Primele douã, cicã, veniserã de prin pãr;ile unde
trãiesc doi ingrijitori de porci, iar al treilea se inãl;ase violent
chiar din ograda ¸erului de rermã. În ce prive¸te ultimul ;ipãt,
corespondentul nostru voluntar Irtodi |ârnuc ne asigura cã nu
gre¸e¸te nici câtu¸i de pu;in deoarece locuie¸te gard in gard cu
susnumitul. De¸i lucrurile erau limpezi, pe cât i se pãrea lui
|ârnuc, la srâr¸itul articolului sãu critic el intreba intr-un mod
tradi;ional pentru gazetele noastre de atunci, rapt care dovedea
cã le cite¸te: ¸Lnde sunt porcii dispãru;i·
Am trimis copia scrisorii la organele de drept ale raionului
respectiv pentru cercetare, ca apoi, dupã ce vom primi rãspunsul
cu conrirmarea raptelor men;ionate, sã publicãm micul roileton
al lui Irtodi |ârnuc, iar incã mai apoi, la ra;a locului, la |ibirica,
sã se ia mãsurile necesare ¸i sã li se aplice vreo sanc;iune celor
vinova;i. A¸a se proceda pe atunci. Eram siguri cã raptele descrise
de corespondentul nostru voluntar se vor adeveri. A¸teptam
rãspunsul. Si acesta n-a intârziat sã vinã. Iatã-l:
¸Stima;i tovarã¸i de la redac;ie! Istoria cu porcii dispãru;i
nu-i adevãratã. Porcii n-au dispãrut, ci au rost preda;i statului la
timp ¸i rãrã pierderi. În noaptea despre care ne scrie;i n-a rãsunat
nici un ;ipãt de porc, dovadã e cã eu n-am auzit nimic, ¸i mai
%"
PETRL tARARE
avem ¸i al;i martori. te-i drept, cinci porci au pierit, to;i intr-o
dupã amiazã, dar pentru asta sunt intocmite acte ¸i alte
documente necesare.
Scrisoarea ce ne-a;i trimis-o pentru cercetare nu este decât
o nãscocire a lui Irtodi |ârnuc (il cunoa¸tem dupã stil,, despre
care tânãr economist, ce se mai arlã a ri, putem spune cã mereu
cautã nod in papurã ¸i in general nu-i place regimul nostru
sovietic. Dar vã dãm toate asigurãrile cã de azi inainte nu va
mai pune mâna pe hârtie ¸i stilou...
`cávrel Mavlica,
vilitiav ¡e ectcrvl )i/irica.
Rãspunsul puse redac;ia noastrã pe gânduri. Începusem a
nu-l mai crede pe corespondentul nostru, de¸i il cuno¸team de
mult ¸i nu ne indusese in eroare niciodatã. De urgen;ã am plecat
la ra;a locului. Am trecut pe la ¸erul rermei. Era acasã. Avea
oaspe;i: pe doi lucrãtori de la rermã ¸i pe Nodurel mãulicã.
Stãteau cu paharele in mânã ¸i cu o rripturicã de porc pe masã.
- Am avut un godac... ¸i l-am tãiat...
tearcã de mai cunoa¸te dupã rripturã a cui a rost godacul!
Ne-am interesat de soarta corespondentului nostru voluntar.
Ni s-a spus cã a plecat cu serviciul in alt sat... ticã, nu-i venea
pe plac climatul nostru sãnãtos din |ibirica. Nu mai avea ce
race aici: mãsurile necesare au rost luate la timp, sanc;iunea
aplicatã in spiritul nostru sovietic, democratic...
jertfirea
mã intâlne¸te intr-o zi in mijlocul satului bãdi;a tondrat
Tãureanu, grãjdar rrunta¸ in gospodãria colectivã ¸Nici un pas
inapoi.
%#
PLNtTLL DE REPER
- tu ce nevoi pe la noi, tovarã¸e reáact²
- Ei, parcã nu ¸tii mata meseria noastrã·
- Vreo inrorma;ie, vreun material nou·
- ta de obicei...
- Da de la mine nu dore¸ti sã ei vreun avterriv²
- D-apoi nu ;i-am luat data trecutã, bade tondrat·
- Acela s-a invechit, acum am inrorma;ii noi...
mã uitam la bãdi;a tondrat Tãureanu ¸i nu mã puteam dumeri
in nici un rel: de unde atâta cher de vorbã la dumnealui· mai
inainte nu-i puteai scoate vorba cu cârligul, iar acum... todrean
din talpã, voinic la inrã;i¸are ¸i rioros la privire, de când ingrijea
de caii din satul sãu Zgâl;âita Veche, nu prea lasã sã se apropie
picior strãin de grajdurile peste care era mai mare. tând il
rugasem ultima datã sã mã lase sã privesc mãcar cu un ochi la
mica lui herghelie dositã de lume intre ni¸te pere;i co¸covi;i ¸i
un acoperi¸ de stur, dumnealui cu greu mi-a scos ararã un armãsar
mai uite ¸i, demonstrându-mi-l ca la iarmaroc, a zis: ¸Iaca a¸a
is to;i caii mei ¸i pe loc l-a trimis inapoi ¸n grajd, având grijã sã
inchidã bine u¸a in urma lui ¸i sã tragã zãvorul de capãtul cãruia
atârna un lacãt cât toate zilele de mare. Discu;ia dintre noi rusese
cum nu se mai poate de scurtã. Orice intrebare i-a¸ ri pus, el imi
rãspundea cu ¸da sau ¸nu. Brigadierul |ãpoilung gãsi de
cuviin;ã sã-mi dea ceva lãmuriri: ¸Lasã-l in pace, tovarã¸e
Ochi¸or, aista vorbe¸te numai de sãrbãtori. te, nu ¸tii mata
cum sunt codrenii no¸tri· morocãno¸i, dar numai la vorbã, pe
când gândul le aleargã ca scânteia. Tocmai din aceastã cauzã
acum stãteam la cumpãnã, sã-¸i ri schimbat oare peste noapte
caracterul bãdi;a tondrat Tãureanu· Iar dumnealui de ici imi
tot dãdea ghes:
- Da, ii drept, nu-i minciunã, am inrorma;ii noi.
- Inrorma;ii noi· Si mi le spui chiar acum·
%$
PETRL tARARE
- thiar acum, numai nu in drum.
- Sã mergem la cârmuirea colhozului·
- tare cârmuire, tovarã¸e Ochi¸or· Parcã la cârmuire ii loc
pentru o vorbã de la surlet la surlet· Acolo ii loc de jeluire ¸i
scandal.
- Si atunci unde stãm de vorbã·
- Lnde, zici· D-apoi la mine acasã! declarã mândru ¸i cu
tot curajul tondrat Tãureanu.
turajul chiar cã era mare: un codrean, pe care il cuno¸ti ¸i el
te cunoa¸te pu;in, rar se intâmplã sã te porteascã nitam-nisam
sã-i pã¸e¸ti pragul. Încercasem a bãnui cã omul are ceva greu pe
surlet ¸i vrea sã-mi racã mãrturisiri.
- La mata acasã· Dar so;ia ce-o sã spunã·
- Sãrtica· Pãi, sã ¸tii mata cã ea n-are dreptul de vot. Hai sã
mergem, nu de alta, da vremea trece ¸i ne stã norocul pe loc.
Peste pu;in timp vestitele por;i ca de cetate ale codreanului
se dãdurã cu scâr;âit la o parte ¸i ne pomenirãm la o masã cu
mâncãruri ¸i un ulcior cu vin. tondrat Tãureanu incepe de pe
departe:
- taii no¸tri, sãrmanii...
- De ce-i cãinezi a¸a·
- D-apoi cum sã nu-i cãinez, tovarã¸e reáact, dacã Nichita
Sergheevici vrea sã ni-i taie ¸i sã-¸i racã cârna;i din ei· tã adicã,
de când ii a¸a de mare vacialvic, nu-i mai plac cârna;ii de porc·
Auzi, cicã, de ce sã mai ;inem ¸i cai, când avem atâtea tractoare·
Auzi, cicã, e o ru¸ine pentru socialism sã lucrãm la deal cu caii.
mata e¸ti reáact, trebuie sã ri auzit.
- Am auzit, dar cred cã nu se va merge chiar atât de departe.
- Vom trãi ¸i vom vedea. Dacã imi taie caii, mã rac tractorist.
Dar ia sã ridicãm paharul ¸i sã schimbãm vorba.
Sim;eam eu cã de abia acum ajungem la lucrul cel mai important.
%%
PLNtTLL DE REPER
- Tovarã¸e Ochi¸or, vorba-i cã am un bãiat.- mãi tor-
nele! strigã stãpânul casei ¸i in prag se arãtã un baiat zvãpãiat,
dar cu ochii aten;i ca inainte de vreun eventual pericol. Tãticã-
sãu ii dete o palmã u¸oarã peste cearã ¸i-i zise: ¸Du-te!- Atâta
copil am. torneliu ii zice. Nevastã-mea i-a adus numele de la
ora¸, cã, de, dumneaei are cursuri de contabili. Atâta copil am
¸i mi-i drag ca ochii din cap. Acum a trecut in clasa a opta. Si ce
aud eu· ticã, dupã clasa a opta, pe ai¸ti mai pro¸ti, de la ;arã, au
sã-i trimitã pe un cap la ¸coli tehnice, n-au sã le deie voie sã
inve;e la ¸coli inalte, cum ai invã;at dumneata, bunãoarã. ticã,
a¸a vrea Hru¸ciov: sã inve;e numai bãie;ii celor care-s reciori
de vacialvici ¸i ¡arteivici.
- Nu-i chiar a¸a, bãdi;ã tondrat.
- Tovarã¸e Ochi¸or, lasã cã eu ¸tiu mai bine. Iaca mã uit eu
la mata ¸i nici nu pot sã-;i spun cât de drag imi e¸ti. lecior de
;ãran, po;i trage sapa oricând te-a ajunge nevoia din urmã, dar
e¸ti ¸i om invã;at, e¸ti reáact. tum le aduci dumneata din condei,
nici cã se mai poate sã rie altul. Iaca a¸a a¸ vrea eu sã ajungã ¸i
copilul meu, om invã;at. te trebuie sã rac pentru asta·
- Bãiatul sã inve;e bine...
- Sã inve;e bine· Pãi, el inva;ã bine, dar ce rolos, dacã eu
nu-s decât grãjdar ¸i mai mult nimic·
- Nu importã cine e¸ti mata.
- Nu importã· Ba importã, ¸i incã sã vezi mata cât de
mult! Si dacã mata nu mã po;i srãtui ce trebuie sã rac, atunci
am sã-;i spun eu ce misiune imi revine. Pentru bãiatul meu eu
sunt gata de orice. Vrei sã rac moarte de om· Dacã a¸ ¸ti cã
ajutã, a¸ race-o ¸i pe asta. Dar nu, asta nu ajutã.
- Dar ce poate sã ajute·
- Acu¸ica i;i spun, zice tondrat Tãureanu, i¸i race cruce cu
ra;a spre icoane ¸i continuã: |i-am spus cã pentru bãiatul meu
%&
PETRL tARARE
sunt gata sã sar ¸i in roc· Apoi sã ¸tii cã am sã sar. Pe crucea mea
cã am s-o rac, dacã a¸a vrea statul ista al nostru. Am sã intru in
partid, mã rac ¸i eu ¡arteivãi. Eu pentru bãiatul meu rac totul. mã
dau in árv¡/a ¸i cu dracul, numai sã-mi vãd bãiatul cu carte, cum
e¸ti mata, tovarã¸e reáact.
Ochii lui tondrat Tãureanu priveau spre zarea impãduritã,
iar pe obrajii lui smoli;i de codrean voinic ¸i nestrãmutat
¸iroiau douã lacrimi limpezi ¸i sincere: ¸mã dau ¸i in partid.
Pe crucea me...
Ivvctvl áe re¡er
Nimerisem odatã intr-un sat vechi de codru cu uli;e ¸i uli-
cioare intortocheate ca runia in sac. Aveam nevoie sã ajung
pânã la cârmuirea colhozului, pânã la Sovietul sãtesc ¸i la
¸coalã. Era pe la vremea de bucate, pe uli;e nu vedeai ;ipenie
de om, probabil cã erau du¸i to;i in câmp, sã intru in vreo
ogradã ¸i sã intreb cum sã ajung unde-mi trebuia, nu mã ;inea
curajul s-o rac, pentru cã peste tot auzeam mârâind dulãi
voinici ¸i a¸a pu¸i pe sradã, rãrã de pricinã, dar mite sã mã ri
vãzut pe mine, vã inchipui;i ce ar ri rost! merg eu a¸a la
intâmplare inspre centrul satului, ca prin târgul lui tremene,
¸i iatã cã providen;a mi-o aduce in cale pe o bãtrânicã.
tând ne-am apropiat bine unul de altul, iau ¸i mã pro;ãpesc
astrel in ra;a mãtu¸ii, incât nu mai avea cum sã scape de mine,
decât doar dacã ar ri rost s-o ieie inapoi.
- Bunã ziua, mãtu¸icã! rac eu, plecându-mã ¸i cãciulin-
du-mã ca un artist in ra;a ei.
- Buna! imi rãspunde scurt remeia ¸i dã sã meargã mai
departe, iar eu de ici sar cu prima intrebare:
%'
PLNtTLL DE REPER
- Sunt un om strãin in sat la dumneavoastrã, nu mi-i spune
mata cum sã ajung la cârmuirea colhozului·
- |a ¡rarlevie adicã, race baba ¸i, arãtându-mi cu cârja din
mânã intr-o parte a satului, zice:
- Apoi ai sã mergi pe drumul ista inainte ¸i, cum ai sã ajungi
la buret, ai s-o ei la dreapta.
Bãtrâna pusese un rel de accent pe cuvântul ¸buret, de parcã
ar ri rost vorba de vreun monument oarecare sau cel pu;in de o
mãnãstire.
- mul;umesc, zic eu, dar nu mi-i spune mata la Sovietul
sãtesc cum sã ajung·
- |a elcret adicã. Apoi ai sã mergi, cum ;i-am spus, pânã la
buret ¸i de acolo ai s-o cârne¸ti drept la stânga.
- Da pânã la ¸coalã· nu-i dau eu drumul bãtrânei sã-¸i
urmeze calea.
- Vãleu, cã multe mai vrei mata sã le ¸tii! La ¸coalã ai sã
ajungi a¸a: cum te pomene¸ti in dreptul buretului, o ei tot inainte,
pe urmã...
Dupã cum imi dãdusem seama, in satul cela toate drumurile
duceau ¸i porneau la ¸i de la buret. Acesta era un rel de punct
de reper. Stai, mi-am zis atunci, dar cum ajung la buret·
- mãtu¸icã! strig la bãtrâna care era de acum la cotul
drumului. Da la buret cum sã nimeresc·
Bãtrâna se intoarce cu jumãtate de obraz spre mine ¸i-mi zice:
- Apoi dacã nu ¸tii nici buretul unde-i, ce sã mai grãim,
dragul mãtu¸ii·
Pe urmã adãugã cu mai multã blânde;e:
- Litã-te ¸i mata unde se duce multã lume, cã acolo ii
buretul. Stai oleacã locului, cã amu¸ trebuie sã aparã vreunul de
i¸ti cu nasul ro¸u ca srecla cea de bor¸, ia-te dupã dânsul ¸i n-ai
sã gre¸e¸ti, drept la buret o sã te ducã... Si dacã ai dat de buret,
incolo ai sã le gãse¸ti u¸or ¸i pe toate celelalte.
&
PETRL tARARE
1cr/a·lvv¸a la rerelicv
Pânã la sosirea Anului Nou mai rãmân douã ore. În casa lui
Onorrei Bulbuc, ¸erul brigãzii de construc;ii din sovhoz, s-au
adunat toate cele cinci perechi de invita;i. Voia bunã domne¸te
in casã, zâmbetele dau in rloare pe re;ele celor de ra;ã. tând sã
ridice primul pahar intru pomenirea anului vechi, unul din
cumetri ii ¸opte¸te altuia: ¸Numai de nu s-ar porni bãdi;a
Onorrei cu povestitul. Si se vede cã vorba a rost spusã intr-un
ceas rãu: stãpânul casei, cu paharul ridicat sus-sus, dã rrâu gurii:
¸Iaca a¸a, mãi oameni buni, ;ineam paharul ¸i atunci, in anul
cela, tot ca acum, de Anul Nou, când mi-a bãtut in u¸ã paznicul
de la cavtcra... ¸Gata, nu-l mai opre¸ti race a pagubã unul din
cumetri. ¸Eu pe atunci, dupã cum ¸ti;i, eram membru in comisia
de revizie. D-apoi aceea era comisie, tovarã¸i, nu ¸agã...
¸Trãncãnilã ce este el! scoate vorba printre din;i un cumetru
cu nasul ro¸u, dã de du¸cã paharul ¸i, scuzându-se, iese ararã.
¸Si, dupã cum vã spuneam, stãteam cu paharul in mânã, curat
ca acum. Numai cã atunci paharele erau altele, incã de la nuntã,
iar aiestea pe care le ;inem in mâini le-am cumpãrat anul trecut
de la Tighina... ¸ticãlitor mai este, doamne! ¸opte¸te un
cumetru slãbu;, trage paharul ¸i iese glonte pe u¸ã. ¸Acum, dacã-
mi spune paznicul cã sunt a¸teptat de director la cârmuire, eu
n-am incotro, trebuie sã mã duc... ¸mare leorbãu! zice cel de
al treilea cumetru ¸i iese cu tot cu pahar in tindã, iar so;ia sa -
dupã dânsul. tum minutele trec rãrã oprire, Veselina, stãpâna
casei, nu mai poate: ¸Hai, mãi Onorrei, spune cum a;i ajuns la
rã;are ¸i l-a;i gâbjit pe ho; ¸i terminã odatã! ¸Tu sã nu mã mâi
din urmã! |ie ;i-am povestit totul cu de-a amãnuntul ¸Ln an
intreg mi-ai spus tãrã¸enia. Nu vezi cã a mai rãmas numai un
&
PLNtTLL DE REPER
ceas pânã la Anul Nou· ¸Nu-mi lua vorba din gurã! Si, dupã
cum vã spuneam, mãi cumetri, imbrac eu cojocul, nu aista pe
care-l vede;i, da altul... ¸Dârdâialã ¸i gata! race inciudat al
patrulea cumetru, ia paharul in din;i ¸i o tule¸te ararã, so;ia
abia il ajunge din urmã. ¸Si ies eu, vrasãzicã, ararã. Dar era un
ger atuncea! Aista de acum ii rloare la ureche... ¸O rarrarã ¸i
un clãn;ãu! il porecle¸te ultimul cumetru, i¸i ia so;ia ¸i tiva pe
u¸ã, uitându-¸i paharul pe masã. ¸Ai scos to;i cumetrii de la
masã, mãi Onorrei, cu povestitul tãu! se rrãsuie¸te Veselina.
Stãpânul casei se uitã la rereastrã: to;i invita;ii lui stau lipi;i de
re;ele de geam, a¸teptând când ¸i-a termina Onorrei povestitul.
¸mã duc sã-i chem in casã, cã de abia am inceput a spune, zice
stãpânul ¸i iese ararã. Vãzând rãul, cumetrii dau busna in casã.
Dar nu reu¸esc sã tragã câte un pahar, cã stãpânul se intoarce ¸i
continuã tolocãneala: ¸Si, dupã cum vã spuneam, gerul era iute
ca rocul... ¸mãi bãrbate, rie-;i milã de oamenii i¸tia! Lite cã bat
de acum cvravtii. Lasã cã ii mai povesti ¸i la anul. ¸La anul,
zici· se dumere¸te Onorrei Bulbuc ¸i exclamã: Ei, atunci rie ¸i
la anul! La anul ¸i la mul;i ani...
.vcr ca la cra, av ,tiac!
¡evtrv1ã¡ãita1ecle
mitroran tu¸mãunsã e om vestit in satul nostru, mai ales
prin aventurile sale amoroase din tinere;e, dar ¸i prin cele de
dupã prima, a doua, a treia ¸i celelalte cãsãtorii ale sale. Babele
de onoare ale direritelor mãhãli din Vâjâita Veche, când stau
adunate in sobor ¸i li se intâmplã sã le treacã prin preajmã eroul
nostru, il aratã mai mult cu nasul decât cu degetul ¸i prind a se
¸u¸oti pe auzite: ¸Ptriu, ucigã-l crucea! Iaca trece Hãrurtache!
&
PETRL tARARE
- ¸Vãleleu, ia uita;i-vã la Pestelcu;ã, cum merge ¸i nici nu
atinge pãmântul! - ¸Aracan de mine, iatã-l ¸i pe Aripa Sãtãnii!
- ¸Talpa-Iadului, doamne de mã iartã! tele mai tinere dintre
babe, care au apucat ceva carte ¸i dezghioacã bine vorba de la
radio ¸i televizor, se exprimã ¸i in termeni mai moderni: ¸Portim
¸i pe Hop-catrin;ã!, ¸Vine lustangiul! sau ¸Aten;ie, ia vede;i-l ¸i
pe Sare-garduri!
Bãdi;a mitroran trece prin ploaia de complimente, curat sã
zici ca lebãda prin valuri. te i-i lui· - rloare la ureche! Parcã po;i
sã astupi gura lumii· Si la o adicã, parcã tare de rãu il vorbesc
babele· Sã dea domnul atâta criticã asupra lui, cap de brigadã ce
este. Altele sunt grijile lui: recolta, planul, perspectiva. Tineretul
din brigadã il respectã ¸i el ¸tie roarte bine cã acest respect i se
poartã nu numai pentru calitã;ile lui de conducãtor, dar ¸i pentru
raima de om dat cu dragostea ca ;iganul cu scânteia. ¸Amorul,
zice dumnealui când se arlã printre bãie;ii nu demult ie¸i;i de pe
bãncile ¸colii, e poate cel mai vast câmp de activitate al omului,
câmp in care individiumul se arlã in cea mai deplinã libertate de
a-¸i maniresta aptitudinile surlete¸ti. Te-ai indrãgostit - e¸ti liber
sã-i comunici persoanei in cauzã ce roc i;i arde la inimioarã, ;i
s-a terminat iubirea ra;ã de persoana adoratã, adio ¸i un praz
verde, dupã cum zice lumea cultã la Paris.
Si totu¸i, dacã ¸tii cum sã-i intri in surlet, dacã ii cucere¸ti
simpatia, bãdi;a mitroran tu¸mãunsã, dupã ce i;i istorise¸te cu
lux de amãnunte ¸i, inevitabile in asemenea cazuri, inrlorituri
tot cu intâmplãri de succese ale dumisale in dragoste, i;i poate
increde - rar de tot insã - ¸i povestiri mai triste, ¸cazuri de
rateu, dupã cum nu uitã dumnealui sã le boteze intr-un stil
pretins cãrturãresc. Iatã ce mi-a povestit odatã, când reu¸isem
sã-l aduc in cei mai buni du¸i ai sãi. Eram la coliba harbuzãriei
din brigada dumisale. A¸teptam sã ne vinã o ma¸inã din sat.
&!
PLNtTLL DE REPER
locul din ra;a noastrã impro¸ca scântei in cosmos. Badea
mitroran tu¸mãunsã trânti ¸apca in pãmânt ¸i se lãsã induplecat:
¸Bine, jupân Dumitrache! Treacã de la mine. Am sã-;i spun
¸i una dintre cele cu haz impotriva mea. Eram pe atunci ajutor
de brigadier. mã trimisese kolhozul la o consrãtuire intr-un ora¸
mare, nu-;i mai spun care, cã n-are nici o importan;ã, pentru
noi, ;ãranii, toate ora¸ele sunt la rel. Încã nu eram cãsãtorit, nici
pentru prima datã. Si, dacã umblam cu codi;a bârligatã, cum
imi scot babele vorbe in sat, hai ¸i eu sã trag cu ochiul la
domni¸oarele ¸i doamnele de ora¸. Nici vorbã cã nu mã socoteam
de nasul lor. Dar, zic, ia sã-mi incerc norocul, ia sã vãd cât race
rarmecul nostru in zi de târg. Pãream, se vede, caraghios pentru
peisajul urban: cu¸mã ;urcãneascã datã de-a cã;eaua, palton cu
umeri pãtra;i ¸i poale pânã la pãmânt, cã era in toamnã, ciubote
cãzãce¸ti, mãnu¸i de paznic de noapte, un rular ro¸u ca la ;igani,
peste care imi atârnau muste;ile ca la Taras Bulba. mã apropii
de o reti¸canã pirpiricã, ii spun o cinghiliturã, iar ea mã
imbrânce¸te cu vorba: ¸Lidi, deadea, ia luk ne potrebleaiu,
care vasãzicã insemna cã de la mine mirosea a ceapã. mã duc ¸i-mi
mai dreg glasul cu ni¸te ¸zveroboi, mai astup izul cel de ceapã
¸i in ra;a unui cinematograr prind a mã lega de o domni¸oarã
singuraticã. Încerc, dar rãrã rost. tum mã respinse ¸i asta, simt
cã o privire mã rixase ¸i nu-mi dãdea drumul din strânsoare.
tând holbez ochii mai bine, o doamnã tinericã mã luase demult
in cãtare ¸i, dupã cum se apropia de mine legãnându-se ca o
barcã pe apã, zic in mintea mea cã, bre, cum i;i vine prada singurã
in la;. Ea i¸i duse degetul inmãnu¸at la buzele ;uguiate
semãnând cu douã cãp¸une impinse una in alta ¸i mã mustreazã
in sens cã nu-i bine sã mã agã; in relul acesta de rete tinerele. Ea
- o vorbã, iar eu - douã, ea - douã, eu - trei. Si tot a¸a mai
departe. Eu mã prezint mitroran tu¸mãunsã, ea imi intinde
&"
PETRL tARARE
mâna dreaptã ¸i, pironindu-¸i privirea jucãu¸ã in ochii mei de
;ãrãna¸ hulpav, imi murmurã mai mult decât imi spune cum o
cheamã: ¸tlo-til-da. Po;i sã-mi zici tloti. Eu ii turuiesc intruna,
turnându-i vrute ¸i nevrute, iar ea mã incuviin;eazã cu rrânturi
de miorlãit din paradis.
mãi, zic, succes! mãi, bravo ;ie, mitrorane! Ai cucerit, zic,
inimile codanelor din Vâjâita Veche, acum ;i-ai lãrjit câmpul de
activitate ¸i a venit momentul sã dai gata ¸i primul ora¸ care ;i-a
ie¸it in cale. Si când imi mai comunicã sub;iratica de tlotildã cã
nu e, ¸i nici n-a rost mãritatã, incep a-mi race planuri pentru un
cãsãtorit cu o ratã de la ora¸. Pe atunci a¸a ceva trãgea greu la
cântar in ochii lumii noastre de la ;arã. Din una in alta, mã trezesc
cã mlãdioasa de tloti mã invitã, sriindu-se, desigur, sã mergem in
vizitã la o prietenã de a ei. Eu - mai incape vorbã· - cad imediat
de acord. Dar, ca orice moldovean din Vâjâita Veche ¸i ca ajutor
de brigadier ce eram, cum sã mã duc in ospe;ie cu mâna goalã· S-
a mai vãzut una ca asta· Nu, desigur, cât ii lumea ¸i pãmântul. Si
hai sã rac impreunã cu tlotilda rel de rel de cumpãrãturi. Bani
aveam berechet ¸i nu mã zgârceam, iar simpatica mea cuno¸tin;ã
avea douã plase destul de incãpãtoare ¸i un gust rormidabil. Era
destul sã-mi arate cu degetul o ¸ampanie, ¸i eu luam douã, un
coniac - ¸i eu luam trei. Si tot a¸a mai departe: dã-i cu bãuturã,
dã-i cu salamuri, bomboane, dã-i cu rructe ¸i conserve, dã-i cu
alãmâi ¸i portocale. Din ultimul magazin ie¸isem incãrca;i de
cumpãrãturi ca ni¸te albine de nectar. ¸Taxi! - strig eu ¸i ne
vine un taxi. ¸Vai, ce mai cavaler galant! - imi gângurea tlotilda
la ureche. Iar eu: ¸mânã, birjar, ¸i du-mã in noapte! - ¸i rata
spune taxistului unde sã ne ducã.
Ne oprim intr-un cartier proaspãt construit. În jur - numai
case cu multe etaje. Intrãm intr-un bloc. |up! ¸i vine ascensorul.
Apãsãm pe clapa cu numãrul ¸10. Dau s-o sãrut pe tlotilda, dar
&#
PLNtTLL DE REPER
cumpãrãturile nu-mi permit, cãci eram acoperit de ele mai ceva
ca un mo¸ trãciun. Iar tlotilda numai chicote¸te de râs ¸i mã
intartã: ¸Vai, mitrorane-puiule, e¸ti chiar atât de nerãbdãtor!· lii
cuminte, n-a mai rãmas mult. Ie¸im din ascensor, ne oprim in
dreptul unei u¸i. Adorata mea imi dã un pup pe obraz, apasã
soneria, imi spune sã a¸tept aici in coridor pânã va race schimb
de vorbe cu prietena. Iatã cã u¸a se deschide, tlotilda mea dispare
in apartament, iar eu rãmân sã a¸tept cu cumpãrãturile in bra;e.
Nu trece mult ¸i in u¸ã apare un bãrbat cu rigurã de atlet, imbrãcat
in costum sportiv, imi dã bunã seara ¸i incepe a mã despovãra de
cumpãrãturi: ¸i de ¸ampanie, ¸i de coniacuri, ¸i de salamuri, rructe,
¸i de tot. Gentil om! Rãsurlasem u¸urat. ¸tum vã spune· - mã
intreabã. mã prezint mitroran. El imi intinde o mânã cât o lopatã:
¸Iar mie imi zice ¦ora. Si, cum imi prinsese mâna in laba lui de
atlet, mã rãsuce¸te cu spatele spre dânsul ¸i, urlându-mi ¸Sã mai
vii ¸i mâine, dacã ;i-a plãcut, mi-a trântit un picior la partea
moale, de am zburat in celãlalt capãt al coridorului. Iar tlotilda,
ce sã-;i spun· Îmi rlutura cu mâna din spatele handralãului ei ¸i
mi-a zis de vreo douã ori ¸tiao!¸ ¸tiao zic ¸i eu, dumnezeii tãi
de tlotildã, cã bine m-ai rraierit. Ba incã s-o vezi ce-a rãcut,
idioata, - ¸i-a dus palmele rluturânde in vârrul capului mu-
jind: ¸mu-u-u! de vreo trei ori. Atât am mai vãzut-o. m-a rãcut
cã-s bou. D-apoi cum altrel! Venisem de la coada vacii ¸i vroiam
sã cuceresc domni¸oarele din ora¸. tine sã-;i ierte una ca asta·
Bunã palmã pentru inrumurarea mea de om prost de la ;arã. tui
puteam sã mã plâng· Si parcã mi s-ar ri dat dreptate mie· mã tem
cã nu. Nu ¸tiu cum e acum, dar pe atunci satul era departe de
ora¸. Vãzând eu una ca asta, am hotãrât sã las in pace domni¸oarele
din ora¸ ¸i m-am intors la mãrioarele ¸i Panaghi;ele noastre. Si
când mai aud ¸i azi numele tlotilda la televizor, la radio sau a¸a
in vorba oamenilor, n-am de zis decât ¸tiao, paciaurã!
&$
PETRL tARARE
|·ecvtie literara
Tânãrul poet Eusebiu tartoreanu, srios ca o ratã mare ¸i
ro¸u ca bogaziul, rrãmântã mãrun;el in mâini invechita ¸apcã ¸i
un caiet bãtut pâslã cu versuri. Încã o clipitã ¸i ar putea sã le
mototoleascã intr-un intreg pe amândouã. tonsultantul literar,
un jude incãrun;it de ani ¸i teorii literare, il prive¸te ca pe un
delicvent de drept comun, apoi i se race milã de tânãra jertrã ¸i
il ajutã sã iasã din penibila incurcãturã:
- Ia aratã-ne ce ai adus.
- Ni¸te poezioare colea...
- mai pe scurt, ni¸te versuri, carevasãzicã. A¸a-i românul,
cum a zis marele Alecsandri: are mâncãrimea scrisului. Începe
cu versuri, apoi trece la prozã, mai apoi la piese de teatru ¸i, in
cele din urmã, le dã toate pe una ¸i se apucã rurios de criticã
literarã. Dacã s-a pornit, nu-l mai poate stãvili nici o ror;ã din
naturã. Ei, ¸i cum i;i zice·
- Eusebiu.
- mã intereseazã numele matale, dacã mã in;elegi...
- A, numele de ramilie· Sau poate porecla·
- Scurt: numele de ramilie, porecla ¸i pseudonimul ceva
mai târziu.
- Da-da, tartoreanu mi-i numele de ramilie, din tatã-n riu...
- tartoreanu· tum s-ar spune, ;ãran din rundul cãru;ii·
- Da, chiar cã din rundul cãru;ii.
- De, nu prea potrivit nume pentru un poet. Dar, in rine,
mai intâi sã vedem ce storã ai, poate cã nici ni-i nevoie de
pseudonim sau poreclã, cum ii zici matale. Si cine zici cã te-a
trimis la noi, la Lniunea Scriitorilor·
- Acei de la redac;ie, adicã de la mai multe redac;ii...
&%
PLNtTLL DE REPER
- Le cunoa¸tem noi bine stilul: in loc sã se chinuie ei cu autorii...
Dar, Dumnezeu cu dân¸ii... Si unde ziceai cã-;i raci studiile·
- La artcácrc¡vãi!
- tum s-ar spune mai pre limba noastrã, la tehnicumul de
drumuri auto...
- Îhi!... í·act de drept.
- ti poe;i ai citit mata la anii pe care ii ai·
- Eminescu, treangã, Iv,íivecv...
- Da de Baudelaire ai auzit·
- De Bolduoglu·
- Bolduoglu e moldovean de-al nostru, get-beget. Eu te
intreb de clasicul rrancez Baudelaire.
- De Baudelaire n-am auzit incã, de pe Bolduoglu l-am
vãzut chiar, a rost in casã la noi, mai era cu dânsul unul, spunea
intruna pãtãrãnii, numai cã i-am uitat numele, suna cam vivvvat...
Spune, june Eusebiu tartoreanu: ce te race ca sã scrii·
- tum ce mã race· tum pun mâna pe creion, cum imi vin in
minte reluri de cuvinte, mi se race dor de casa pãrinteascã din satul
nostru Zdupacii Noi, unde am ¸i o ratã pe care nu-mi rãmãsese
mult ¸i era sã-i pecetluiesc un pupoi din cele ;ãrãne¸ti din talpã.
- tu talpa sã mai zãbovim pu;in. Ia mai bine spune, dragã
june tartoreanu, mai intâi i;i vin gândurile ¸i pe urmã te apuci
de condei sau cum procedezi mata·
- Dacã la mine, domnule consultant, lucrurile se intâmplã
tocmai invers.
- Dragã Eusebiu, dacã po;i ri sincer, spune: ai putea
dumneata sã nu scrii deloc·
- Deloc· Nu ¸tiu, incã n-am incercat.
- marele Lev Tolstoi arirma cã orice scriitor trebuie mai
intâi sã rie gravid de o operã ¸i abia pe urmã sã o nascã. Ai putea
sã arirmi dumneata cã te sim;i intr-o asemenea stare·
&&
PETRL tARARE
- Gravid· Adicã bor;os· m-am uitat ¸i parcã a¸ zice cã nu
prea am pântece.
- Lucrurile se iau la rigurat.
- Dacã nici la rigurat, eu a¸ zice cã nu...
- Ne-am lãmurit ¸i aici. Ia mai bine sã lecturãm vreun vers-
douã din a¸a-zisa operã a matale. (tite,te,: ¸Sãlciile stau
ingândurate peste râu... (´e vita cv ccli áe ¡rccvrcr la tãvarvl
ccváeier., Sã ¸tii cã nu-i rãu. Singur le-ai scris sau...
- Pe crucea mea cã singur, d-apoi cum altrel, cã la noi in
tehnicum mai mult decât mine al;ii nu se ocupã cu scrisul de poezii.
- Nu m-ai in;eles just. Vreau sã te intreb, nu te-a inrluen;at
vreun poet pe care, intâmplãtor, l-ai citit· Versul acesta,
bunãoarã, seamãnã, sã zicem, cel pu;in a Rilke.
- Rãlía² Dacã eu pe aista tocmai cã nu l-am citit.
tonsultantul literar se uitã la ceas ¸i incheie execu;ia literarã:
- Scrie, tinere tartoreanu, dacã zici cã n-ai puteri sã nu
scrii. Dar nu te prea sili, scrie cât mai pu;in, cel mult câte un
rând pe zi, nu câte zece pe minut, cum rac unii, iar cel mai bine
ar ri sã nu scrii derel... În rine, ziua de muncã s-a terminat. Dacã
;i-a mai rãmas curaj, po;i sã mai treci pe la noi ¸i incã, dacã se
poate, cât mai rar sau lasã-te bãtut.
Tânãrul poet i¸i ia ¸apca ¸i caietul, mul;ume¸te pentru sraturi
¸i se opre¸te la aluzia din ultima vorbã: mai mult nu-¸i mai trage
piciorul nici pe la redac;ii, nici pe la consultan;i. Nici cu versuri,
nici rãrã versuri.
Dv,vavii vavei ,i áv,vavii vei
tine nu se bucurã când ii vine mama pe ospe;e· Si incã de
unde!· De la ;arã, de la Zorine¸ti. De la ;arã, direct in capitala
republicii. tu trenul. Interurban. ¸Basarabeasca-thi¸inãu.
&'
PLNtTLL DE REPER
- mamã!
- Aurel!
- Bunã ziua!
- Bunã! Vino sã te pup.
- Hai, cã nu mai sunt un copil. Am ¸i eu copilul meu.
- Si unde mi-i Spiru¸, nepo;elul·
- La grãdini;ã, unde sã rie·
- Îl chinui;i in herghelia ceea de copii.
- Asta-i serviciul lui.
- Da nora unde mi-i·
- Aluni;a-i la ¸coalã, la lec;ii.
- Si tu ce raci singurel·
- te rac· Lucrez.
- Adicã, scrii· Apoi da, dacã e¸ti ¡crvalit. Nu zic, bunã
meserie ;i-ai ales. Amu¸ am sã-;i spun cum meseria asta a ta
m-a scãpat de la grea sumpãnã. Dar, mai intâi, ia pune vinul ista
la rece.
- te ;i-a trebuit sã cari atâta·
- Nici un rel de supãrare. Amu, iaca, oleacã de brânzã de
oaie, cã mai ;in vreo trei cornute, ni¸te ouã de la mo;atele mele.
Si, ca la urmã, ia ¸i cuco¸ul ista, cã voi in thi¸inãul vostru carne
vie nu vede;i.
- De ce i;i prãzi gospodãria·
- tând iau cu mâna mea, nu-i prãdat, când i;i ia statul,
atunci ii altã vorbã. Si, sã vezi ce am pã;it in tren. La noi, la
Zorine¸ti, dacã te sui la haltã, bilet n-ai de unde cumpãra.
mã sui eu cu gând cã mi -a vi nde el control or ul . Dar
controlorul ia-l de unde nu-i. Vroiam sã mã dau jos la Tighina
sã-mi scot bilet, dar imi spune o nevastã cã trenul stã numai
cinci minute ¸i n-am sã dovedesc. Stau dar pe loc ¸i a¸tept
controlul. Si iatã-l, hop! cã vine. To;i cu bilete, numai eu -
'
PETRL tARARE
ioc. mã sucesc ei, controlorii, ¸i pe o parte ¸i pe alta, cã de
ce merg pe gratis. Eu le lãmuresc cã n-am avut de unde acoate
bilet ¸i le dau in obraz cã cei de la calea reratã, cum se arlã a
ri gospodari de papurã, nu organizeazã normal vânzarea
biletelor. mai pe scurt, tot eu rãmân vinovatã ¸i hai sã-mi
racã document sã plãtesc amendã. lie ¸i a¸a, zic, eu cu statul
nu mã pun in poarã. Ei, vasãzicã, la mine: cum te cheamã·
Zic, Sterãni;a lui Arghir. Da numele de ramilie· Apoi mirodan,
zic. ¸tum ai spus mata· mirodan· mã apucã de mânecã
controlorul cel mai tinerel. ¸Da, mirodan, ii repet eu. Iar el
unde incepe a ;opãi in jurul meu ¸i imi vârã in ra;ã mutra lui
zâmbãrea;ã: ¸Da Aurel mirodan nu-i reciorul dumitale· ¸Al
meu, zic, cã tocmai la el mã duc. ¸Dumnealui, race el, este
un ¡crvalit tare de¸tept. ¸Da, bun ¡crvalit, intrã pe rir ¸i
controlorul mai in vârstã, numai cã, de¸i mata e¸ti mama
ácvvealvi, tovarã¸ã Sterãni;ã, amendã tot o sã-;i punem, ba
incã o sã te ¸i rotograriem cu cuco¸ul ista in mânã ¸i o sã
expunem rotograria in gazeta noastrã de perete ¸i incã o sã i-
o trimitem ¸i reciorului dumneavoastrã. Si a¸a, vasãzicã, rãrã
bilet, in schimb, cu cuco¸. Si o datã race ;ac! ¸i mã scoate in
partret cu tot cu cuco¸. A¸a cã pintenatul nostru a ajuns
vestit in lume. Dar, a¸a, intr-un cuvânt, am scãpat u¸or. tu
numele nostru de mirodan. mai pe drept, cu rala ta, Aurel.
- Ei, mare ralã, mamã. A¸a-;i pare.
- Sã nu zici nu. Îi bine atâta cât rala ii bunã, mãi Aurel.
Si-i cu totul altã gâscã-n ceea traistã când rala-i proastã...
tum a rostit mãmicã-mea vorbuli;a asta, pe loc mi-am dat
seama cã povestea cu cuco¸ul nu e decât un mic prolog la
ceea ce urma sã-mi comunece dânsa, cã doar nu in zadar a
rãcut ea drumul de la Zorine¸ti pânã la thi¸inãu tocmai pe o
vreme mohorâtã de inceput de iarnã. Si, dupã ce ne-am
'
PLNtTLL DE REPER
inrruptat din burluie¸ul vechi ¸i cunoscut ¸i din cele ce am
reu¸it eu sã in¸ir pe masã, mama mi se uitã in ochi ¸i mã ia pe
departe:
- mãi Aurel, mãi!
- te este, mamã·
- mãi, zãu cã a¸ zice cã parcã nu e¸ti mai prost decât ceilal;i
rra;i ai tãi...
- Stiu eu...
- Nã cã nu e¸ti mai prost, ba chiar e¸ti cu mult mai de¸tept,
nu degeaba ai ajuns ¡crvalit, iar ei nu-s decât agronomi ¸i
bridarieri...
- Nu in;eleg unde vrei sã ajungi cu vorba, mamã.
- Acu¸i ai sã in;elegi. Iaca, rra;ii tãi, cã nu le-a dat Dumnezeu
mai multã minte decât ;ie, de ce ei pot trãi bine cu vacialvicii, iar
tu, cã e¸ti mai invã;at ¸i cu glagolie la cap, nu po;i sã le intri in
voie·
- te ai mata in vedere·
- Lasã cã ¸tie mamã-ta ce ¸tie. te, crezi cã-i proastã Sterãni;a
lui Arghir· Lasã cã am arlat eu totului tot.
- te ai arlat·
- Tot ce trebuie.
- Si de unde·
- Din ¸a¸etvri.
- mata cite¸ti gazete·
- Ei, sã nu le vãd in ochi! Iartã-mã, ¸tiu cã asta ii pâinea ta,
numai cã eu is cu vederile cam slabe la anii mei ¸i ochelari nu
vreau sã port, sã nu mi le strice ¸i mai tare. Ei, dacã nu citesc
eu, citesc al;i oameni, cã nu-i casã rãrã ¸a¸etvri, pentru cã abo-
narea la noi ii mai mult cu de-a sila. Si, sã nu-mi uit vorba. Iatã
ce imi spun cei care i¸i pierd vremea cu cititul.
- te-;i spun, mamã·
'
PETRL tARARE
- Lucruri destul de grele pentru o inimã de mamã. ticã, imi
spunea lumea care cite¸te, tu iar te incontrezi cu cei de mai sus.
- tum adicã, mã incontrez·
- te, nu ¸tii vorba veche: domnul da, iar Hâncu ba· Ei zic
una, iar pe tine te ajunge capul sã le spui alta. Adicã ;i-i atât de
greu sã te dai la brazdã ¸i sã zici ¸i tu ceea ce zic vacialvicii· Vrei
sã-;i scoatã vorbã cã e¸ti ,rra¸ varcáa ¸i sã inrunde cu tine Sibe-
ria· Ai uitat ce au pã;it invã;ãtorii din Zorine¸ti care luptau,
cum se exprimau ei, pentru limba noastrã curatã· I-au rãcut
români pe to;i ¸i i-au umrlat pe sus cu ma¸ina ceea neagrã... La
a¸a ceva vrei sã ajungi ¸i tu·
- Dacã eu nu sunt contra nimãnui, atât doar cã imi spun
pãrerea...
- |i-o spui ¸i ea nu se potrive¸te cu a lor. Ascultã-mã pe
mine: dã-te dupã cei de sus, altrel are sã rie rãu de tine. Î;i
¸tiu eu laractervl, e¸ti deschis la surlet ¸i ;i-i greu sã-;i calci
pe inimã. Dar tu rã-l pe dracu-n patru ¸i dã-te dupã dân¸ii.
Dã-te a¸a, cum mã dãdeam ¸i eu dupã tat-o, Dumnezeu sã-l
ierte, cã iaca de amu is cinci ani de când l-a strâns tel de
Sus. trezi cã mie imi venea u¸or cu dânsul, cu Prorir· El
avea gândul lui, ¸accvvl lui. Le aveam ¸i eu pe ale mele, dar
mã lãsam supusã, ca remeie ce sunt, pentru cã se socoate cã
bãrbatul e mai mare, el ii vacialvicvl remeii. tum incercam
sã-i ies din ascultare, el pe loc mã buchisa. De rapt, amu s-a
dovedit cã aista e un rel de masaj ¸i-i de rolos pentru sãnãtate,
cã, iaca, el s-a srâr¸it, iar eu mai surlu incã. Dacã vedeam eu
cã n-am incotro decât sã-l ascult pe dânsul, atunci ce rãceam·
Nu mã mai puneam in poarã: cum zicea el de diminea;ã, a¸a
repetam ¸i eu toatã ziua, ca sã nu se socoatã cã-i ies din
cuvânt. Aveam ciudã pe el ca pe un du¸man, dar ce puteam
sã rac· mã dãdeam la brazdã dupã cum zicea el ¸i aveam
'!
PLNtTLL DE REPER
pace bunã in casã. Acela¸i lucru te srãtui sã raci ¸i tu cu cei de
sus de la serviciul tãu: ce zic ei, zi ¸i tu. Ascultã diminea;a
ce se vorbe¸te la radio, uitã-te in ¸a¸etvri, prinde rirul politicii
¸i zi ¸i tu cum zic ei.
- mamã, dacã ¸erii nu spun nimic.
- Nu in;eleg: cum, adicã, nu spun nimic·
- Ei te intreabã deodatã: ia spune ce gânde¸ti.
- tum, ei nu-;i spun ce trebuie sã gânde¸ti·
- Aici ii toatã buba. Ei nu-mi ¸optesc ce trebuie sã gândesc,
ci mã intreabã direct: ia sã te vedem ce gânde¸ti.
- Si tu ce raci·
- te sã rac· Serii mei care, de altrel, sunt de o seamã cu mine,
numai cã se cheamã cã-s ¸eri, iau loc in prezidiu ¸i imi rac semn cu
degetul: ia spune, tovatã¸e mirodane, care-i pãrerea dumitale·
- Si tu·
- Si eu le spun pãrerea mea. Si pãrerea mea de multe ori nu
se potrive¸te cu a lor.
- D-apoi cum sã se potriveascã, dacã ei nu ;i-o spun mai
intâi pe a lor· Iaca, tat-to mi-o spunea mai intâi pe a lui ¸i pe
urmã mã ispitea sã vadã dacã n-o iau in altã direc;ie. Apoi
vacialvicii i¸tia ai tãi, mãi Aurel, ¸tii ce ;i-oi spune eu·..
mama s-a uitat lung la ceasul din perete, s-a sculat, ¸i-a rãcut
semnul crucii spre portretul lui marx ¸i a incheiat-o cu multã
in;elepciune:
- Tat-to mi-a rost du¸man, nu zic, dar el imi spunea incotro
s-o apuc cu gândul. Pe când, dupã cum vãd, vacialvicii tãi is mai
mari raraoni decât tat-to. Ia lasã tu thi¸inãul ista in plata
Domnului ¸i intoarce-te la Zorine¸ti. Acolo po;i sã vorbe¸ti
ce-i vrea, cã, de acum dacã Dumnezeu l-a luat pe Proriricã, nu
mai are cine ne sta impotrivã. Hai inapoi acasã, cã altrel nu mai
scapi tu de du¸manii tãi...
'"
PETRL tARARE
\ava ratata
- Nu uita, bãie;ele, cã noi de;inem inrorma;ii privind cele
mai mici amãnunte in aceastã delicatã direc;ie. trezi cã n-am
cuno¸tin;ã de chestiunile amoroase ale celorlal;i colegi de-ai
tãi· Portim, ¸tiu cã Aurel Voinescu ii cântã seara la acordeon
sub geam tlaudiei Brâncoveanu, pânã mama acesteia il alungã
cu tot cu acordeon. te-i cu Voinescu· Se crede cavaler din evul
mediu, de a indesit-o cu serenadele· Despre Dunãreanu, la rel,
avem dovezi cã i se scurg ochii dupã o ratã din ¸coala rusã. Iar
mioara Brezanu· tuminte domni¸oarã ¸i dumneaei, nimic de
zis! danseazã seara la tasa raionalã de culturã ¸i o conduc la
cãmin rlãcãi localnici, luând-o la bra;etã. Dar poate crezi cã nu
suntem inrorma;i in privin;a nãzdrãvãniilor de dragoste ale lui
Alexei Bulbuc· Vã am, bãie;ele, pe to;i lua;i aici la caraváa,!
Însã nu v-a rãmas mult ¸i o sã termina;i ¸coala. Ave;i ¸i voi
pu;inticã rãbdare: ri;i buni pânã atunci ¸i nu vã uita;i la rete. Si
nici retele la voi! Dupã absolvire, portim, race;i ce vre;i, cã ¸coala
o sã-¸i ia grija de voi.
- Bine, mihail Ivanovici! mai mult nu mã uit la rete.
- Stii ce, Spãtarule· Tu sã nu mã iei peste picior, cã ¸i eu a¸
putea sã recurg la alte metode!... De rapt, acum te-am chemat
cu totul pentru altceva. E¸ti inrormat, desigur, cã poimâine avem
competi;ie sportivã cu ¸coala rusã, intreceri la alergat pe distan;ã
de cinci kilometri· Ac;iunea in cauzã va avea loc sub deviza
inaltei prietenii dintre ¸colile rusã ¸i moldoveneascã. Într-un
cuvânt, sub deviza prieteniei popoarelor noastre sovietice.
- Prietenie intre popoare· te mai rel de prietenie sã existe
¸i la competi;iile sportive·
- Nu mã intrerupe! Stai ¸i ai sã vezi cã ¸i aici se poate mani-
resta un rel de prietenie, ¸i incã una mare de tot. Precum ¸tim,
'#
PLNtTLL DE REPER
in centrul nostru raional, ararã de moldoveni ¸i ru¸i, mai trãiesc
¸i reprezentan;i ai multor alte popoare. Deci, ascultã atent care-i
misiunea ce-;i revine ;ie. Dupã cum suntem cronometra;i de
cãtre instructorii no¸tri sportivi din amândouã ¸colile, ¸i moldo-
veneascã ¸i rusã, primii la aceastã distan;ã sunte;i doi: din ¸coala
noastrã moldoveneascã - tu, iar din ¸coala rusã - Ivanov. Îl
cuno¸ti pe Ivanov·
- Încã de la intrecerile de la Tighina.
- Din partea noastrã tu rugi cel mai bine, din partea lor -
dumnealui. Adicã, vorbind la drept, Ivanov ruge cu vreo câteva
secunde mai prost ca tine.
- Am sã-l intrec.
- Tocmai aici vroiam sã te aduc: nu trebuie in nici un caz
sã-l intreci! Nu uita cã tatãl lui activeazã in cadrul conducerii
raionale de partid, pe când tatãl tãu nu-i decât un ;ãran din rundul
cãru;ei. Prin urmare, avem de a race cu o intrecere intre
reprezentan;i ai pãturii de conducere ¸i ai clasei ;ãrãne¸ti.
- Iar eu vreau sã-l intrec pe Ivanov! De ce atunci le-am
mai zice acestor manirestãri intreceri sportive·
- Aceastã intrecere sportivã se dedicã prieteniei dintre ¸colile
noastre, rusã ¸i moldoveneascã. Prieteniei popoarelor sovietice,
dacã vrei mai pe larg. mãcar atâta lucru, mãi bãie;ele, tu po;i sã
in;elegi cu tãrtãcica ta cea micã·
- Am sã in;eleg, dacã mi-;i explica mai pe indelete.
- Atunci ascultã mai departe. thiar dacã nu te-a rãbda
surletul ¸i ai sã ie¸i pe vreo clipã inaintea lui Ivanov, nu uita cã
aproape de linia de sosire e¸ti dator s-o la¸i ceva mai moale...
- S-o iau inapoi·
- Nu mã intrerupe! |i-am spus s-o la¸i mai moale! Sã ba;i
pasul intr-un rel cumva pe loc, ca sã te poatã ajunge Ivanov ¸i
sã rupe;i panglicile de la rini¸ impreunã, mã in;elegi· Impreunã!
'$
PETRL tARARE
Numai impreunã! tu un singur piept comun! Adicã, un piept
colectiv. Ln piept rormat din douã piepturi! Aici ii politica. Asta-i
deviza noastrã de interna;ionali¸ti!
- Dar dacã Ivanov are sã mã intreacã ¸i eu n-am sã-l pot
ajunge· Dacã el o sã rupã panglica inaintea mea, ce se alege
atunci din politica ¸i deviza voastrã, scuza;i - noastrã, de
interna;ionali¸ti·
- mãi Spãtarule, mãi! tã, zãu, naiv mai e¸ti! il luã mângâios
de umeri mihail Ivanovici. Dacã-i pe a¸a, rie, am sã-;i dezvãlui,
in mare tainã, un mare secret: am vorbit de acum ¸i cu dânsul,
cu Ivanov. Plus la asta, tocmai in momentul de ra;ã il mai
instructeazã ¸i rusnacii... pardon, dascãlii de la ¸coala rusã.
Acum ai prins rirul·
- De prins l-am prins, dar, nu ¸tiu cum sã zic, parcã imi
pare cã...
- Nici un rel de pãrere!.. Stai pu;in cã incã n-am ajuns la
capãt...
- Trebuie sã mai punem la cale ¸i o altã comedie·
- Nu o comedie, ci o stratagemã! Si incã una de cea mai
mare importan;ã. lii atent la ce-;i vorbesc. tonrorm calculelor
rãcute de instructorii no¸tri sportivi, dupã primul kilometru,
asta e tocmai distan;a de un inconjur al stadionului raional, in
rruntea sportivilor va ri Ivanov, riu de conducãtor de partid,
rus de na;ionalitate, al doilea dupã dânsul Vdovicenko, riu de
muncitor, unrainean, al treilea Beridze, gruzin (tatãl lui, ¸tii,
lucreazã la enchevedeu,, al patrulea Vâlkanov, bulgar, riu de
invã;ãtor, al cincilea |ukerman, evreu, riu de vânzãtor, ¸i al
¸aselea ternãu;eanu, consãteanul dumitale, recior de kolhoznici
¸i el, la rel ca ¸i dumneata.
- Si eu, mihail Ivanovici, nu mi-a;i putea spune, unde ar
trebui sã mã arlu atunci când se vor in¸ira bãie;ii pe stadion in
'%
PLNtTLL DE REPER
ordinea in care mi-a;i descris-o· În rruntea tuturor, dupã Ivanov
sau la mijloc· Sau, ¸i mai bine, poate cã nicãieri·
- Lnde ;i-a dori inima, numai nu in rrunte!
- În tot cazul, cred cã nu la coadã·...
- Tocmai cã la coadã!
- thiar la coadã· Adicã sã nu rug, ci cã sar in sus, sã joc
tananica pe loc·
- Nu pe loc, ci sã alergi mai incet.
- Si de ce, adicã, mai incet·
- ¦ustã intrebare. Acest sacririciu al sã-l raci de dragul
triumrului prieteniei reprezentan;ilor direritelor popoare ¸i pãturi
sociale sovietice din centrul nostru raional. Deci, dupã cum i;i
spuneam, suntem abia la primul kilometru parcurs. Tribunele
aplaudã rrenetic!
- Pe cine aplaudã· Pe lideri: de la Ivanov pânã la ternã-
u;eanu·
- Asta numai la inceput. Ivanov, rusnac, riu, cum se spune,
al rratelui mai mare (te pui cu Rusia·,, e ¸i normal sã rie in rrunte.
Acum uite ce raci tu pentru a spori tensiunea spectacolului
sportiv. tum inaintea ta vor ri tocmai ace¸ti cinci in¸i....
- Dar dacã unul o ia inainte sau rãmâne in urmã·
- mãi Spãtarule, te credeam mai de¸tept! te-;i raci griji·
trezi cã n-am convenit ¸i cu dân¸ii·... Numai, vezi, chestiunea
asta sã rãmânã intre noi... To;i in¸ii pomeni;i, to;i in ararã de
Ivanov, nici n-au de ce se plânge, pentru cã nici n-au puteri sã
rugã mai tare. Si acum ascultã care-i misiunea ce-;i revine mai
departe. Deci, dupã cum ;i-am mai explicat, când tribunele vor
aplauda la modul cel mai rurtunos, ia seama cã in tribune se va
arla intreaga conducere raionalã, de la partid pânã la enchevedeu
¸i... agen;i secre;i, tu iei ¸i il intreci pe Ionel ternãu;eanu, care
tocmai o sã rie primul alergãtor ajuns de tine din urmã. |i-i
'&
PETRL tARARE
consãtean, moldovean de na;ionalitate, recior de ;ãran ¸i el ca
¸i tine, a¸a cã il intreci lini¸tit ¸i rrumu¸el, nu-i dai nici o aten;ie.
Dar numai nu care cumva sã te dai pe aproape de dânsul, pentru
cã ar putea sã-;i punã vreo piedicã, sã te mai caliceascã ¸i in
relul ista sã ne strica;i toatã aracerea...
- A¸a, mihail Ivanovici! loarte bine! Pe unul de acum mi-
a;i dat voie sã-l intrec. te urmeazã in continuare·
- În ra;ã il ai deja pe |ukerman, evreu de na;ionalitate,
recior de vânzãtor. Evreii, putem spune, nici n-au republicã. I-a
petrecut tovarã¸ul Stalin la Birobidjan, numai cã ei s-au imprã¸tiat
prin ;arã ca potârnichile. Si iar, comer;ul ii lucru bun, dar nu-i
de mare importan;ã in societatea noastrã, a socialismului tri-
umrãtor, a¸a cã po;i sã-l intreci ¸i pe |ukerman rãrã ca nici mãcar
sã-;i pese de el. Dupã |ukerman in ra;ã i;i apare spinarea lui
Vâlkanov, bulgar de na;ionalitate. Stii cum ii vorba cântecului:
¸Horo¸a strana Bolgaria, no Rossia luci¸e vseh. Ai prins rirul·
Îi bunã ;arã Bulgaria, dar deocamdatã nu-i in ;ara noastrã... A¸a
cã... Însã, vezi, sã nu uitãm cã Vâlkanov ii recior de invã;ãtor.
Intelectualitatea e o pãturã socialã serioasã, aici, deci, situa;ia
se schimbã.
- În ce rel se schimbã·
- Trebuie sã demonstrezi mai mult respect ra;ã de Vâlkanov.
- Si cum s-o rac·
- Sã-l intreci o datã ¸i pe urmã sã-l la¸i sã te intreacã ¸i el pe tine.
- mihail Ivanovici! tum vine chestiunea asta, eu mai intâi
trebuie sã rug inainte, iar mai pe urmã s-o tulesc inapoi·
- Nu! Înapoi, nu! Nu ¸tii deviza noastrã: inapoi -
niciodatã·! Ar ri ceva apolitic. Pur ¸i simplu, ai sã te raci cã ai
obosit ¸i ai sã alergi un picule; mai inceti¸or. Dar ¸i asta numai
pânã ce Vâlkanov te-a intrece cât de cât.
- Si dacã n-are sã mã intreacã·
''
PLNtTLL DE REPER
- E obligat sã te intreacã! Noi... parcã de ce punem cu tine
aici ;ara la cale·... Dupã ce Vâlkanov te-a intrecut o datã, tu il
intreci derinitiv ¸i te apropii treptat de Beridze. Beridze e gruzin
de na;ionalitate. Si apoi ¸tii unde lucreazã tatãl lui Beridze· La
en-che-ve-deu... miroase a Sibir, i;i dai seama·... lii atent! Pe
tovarã¸ul Beridze il intreci o datã, il la¸i sã te intreacã ¸i el pe
tine, iar pe urmã, vorba lor: ¸Ghena;vali!, il depã¸e¸ti in modul
cel mai hotãrât. Si o raci cât se poate de repede, pentru cã e¸ti
dator sã-;i mai rãmânã puteri ¸i pentru urmãtoarele manevre,
tocmai cele mai importaante!
- Încã nu s-au terminat manevrele·
- Stai, unde te grãbe¸ti·..
- Si dacã n-au sã-mi ajungã puteri·
- Trebuie sã-;i ajungã! Noi am calculat, am plãnuit, am
hotãrât, la urna urmei, n-are cum sã nu-;i ajungã! Da, am vorbit
¸i cu cantina, sã ceri de astãzi douã zile la rând câte douã por;ii
din ce vã dau ei acolo.
- De hãlealã mul;umesc. Dupã cum s-ar spune, ingrã¸ãm
porcul in ajun, ai· Bine, mihail Ivanovici, roarte bine! Hai, da;i-i
mai departe! te-mi mai rãmâne de rãcut in continuare pe stadion·
- Dupã ce-l intreci derinitiv pe Beridze, ai sã-l ai in ra;ã pe
ucraineanul Vdovicenko. Nici cu Lcraina nu-i de jucat! A doua
dupã Rusia ca teritoriu... Încap intr-insa douãzeci de moldove
de-ale noastre...
- D-apoi cã douã bucã;ele au ¸i ¸incãput, Sudul ¸i Nordul
Basarabiei...
- Spãtarule! Nu te vâri in politicã! Stii vorba ceea: popa
taie limba·... Sã taci a¸a, cum tac eu... Deci, ucraineanul
Vdovicenko. Pe lângã toate celea, neam din neamul lor au rost
muncitori. tu clasa muncitoare nu te pui. Aici din partea ta se
cere un erort ¸i mai considerabil, ¸i mai responsabil.

PETRL tARARE
- Lcraineanul Vdovicenco - zice;i, clasa muncitoare·
minunat! Atunci de ce n-ar ri tot el ¸i cu erortul·
- Ba va depune ¸i el erort, sã n-ai nici o grijã. te-i a lui ii
pus de-o parte. Î;i inchipui: toate tribunele vor ri in clocot de
aplauze! Deci, in rruntea tuturor alergãtorilor e Ivanov, al doilea-i
Vdovicenko ¸i al treilea - tu, Spãtarule! ¸tine pe cine· - se
rrãmântã publicul. Trei sportivi, reprezentan;i ai trei popoare ¸i
pãturi sociale sovietice, se apropie de linia de sosire. Pe Vdo-
vicenko ai sã-l la¸i sã te intreacã cel pu;in de douã ori ¸i apoi ¸l
la¸i in urmã ¸i te apropii de Ivanov. Lucrul acesta se va intâmpla
la numai un kilometru inainte de rini¸.
- Si dacã n-o sã am puteri pentru executarea tuturor acestor
nãzdrãvãnii sportive·
- Ba vei avea, Spãtarule! lii pe pace. Noi am planiricat
competi;ia in a¸a rel, incât toate au sã meargã ca pe roate. Si pe
urmã, cum tu e¸ti cel mai de ror;ã alergãtor din tot raionul, te
obligãm sã rii la nivelul pretins de conducerea ¸colii. E¸ti
komsomolist, ce naiba!
- Dar de ce n-ar erectua toate manevrele astea Ivanov, ¸i
nu eu· mai ales cã el reprezintã poporul rus ¸i pãtura de
conducere a raionului.
- Sã nu vorbim aiurea. thestiunea e deja hotãrâtã ¸i aprobatã
de cãtre toate instan;ele locale, cred cã-i inrormat ¸i thi¸inãul,
dacã nu chiar ¸i moscova. Si apoi, la drept vorbind, ¸tii unde-i
buba· Ivanov este mai slab ca tine, pur ¸i simplu nu-l ajunge
cureaua sã reziste la executarea acestor importante manevre.
- Dar cu Ivanov cum sã procedez· Sã-l intrec sau sã mã ;in
din urma lui·
- Po;i sã-l ¸i intreci. Dar numai ¸i numai o singurã datã. Ei,
hai, treacã de la mine: rie chiar ¸i de douã ori. Dar ¸i atunci nu
cu mult - numai cu vreo doi pa¸i. Iar cel mai bine ar ri sã

PLNtTLL DE REPER
mergi intr-un pas cu el ¸i s-o ;ii a¸a pânã la rini¸. Dacã-i rrã;ie
intre popoare, apoi rrã;ie sã rie. Panglica o ve;i rupe amândoi,
impreunã, alergând umãr la umãr. Sã nu care cumva sã-;i sarã
;andãra ¸i sã te repezi cu vreun centimetru mai inainte. tei doi
reprezentan;i ai celor douã ¸coli medii din centrul raional, rusã
¸i moldoveneascã, trebuie sã iasã egali. Deci, sus sportul! Sus
prietenia dintre popoarele sovietice! Ai in;eles, Spãtarule, ce ai
de rãcut peste douã zile· Vrei sã obiectezi ceva·
- mihail Ivanovici, m-a;i dat gata cu acest proiect ¸i nu
mai am nimic de spus. De acum chiar cã nici la dragoste nu mai
am puteri sã mã gândesc, doar la prietenie mai pot visa. Vasãzicã,
trãiascã sportul ¸i prietenia intre popoare!
A¸a ar ri trebuit sã rie. Numai cã, vede;i dumneavoastrã,
toate celea pe lume nu se rânduiesc a¸a cum vrea omul, nici
cum le dore¸te raicomul ¸i nici cum le plãnuie¸te raionul...
Iatã, deci, cã sose¸te ¸i multa¸teptata zi a competi;iei sport-
ive dintre cele douã ¸coli medii din raion. Tribunele stadionului
arhipline, ziua seninã, elevii-alergãtori - numai elan ¸i tinere;e.
La un moment dat rãsunã semnalul cuvenit ¸i tinerii sportivi se
imprã¸tie pe pista de alergãri ca ni¸te potârnichi prin grâne. Dupã
primul cerc, adicã dupã un kilometru parcurs, liderii intrecerii
se aranjeazã in ordinea in care ii in¸iruise pe hârtie mihail
Ivanovici: in rrunte, aclamat rurtunos de toate tribunele, alerga
Ivanov, pe urmã venea Vdovicenko, apoi Beridze, Vâlkanov,
|ukerman ¸i ternãu;eanu. Dumitru Spãtaru se arla intocmai
acolo unde i se ordonase, adicã in urma susnumi;ilor. Toatã
¸coala moldoveneascã ii scanda numele, indemnându-l sã iasã
invingãtor. ¸Bea, Grigore, agheasmã! - i¸i zise Spãtaru in sine
¸i incepu sã manevreze in conrormitate cu planul schi;at de
mihail Ivanovici. mai intâi il intrecu pe Ionel ternãu;eanu.
Acesta reu¸i sã-l apostroreze:

PETRL tARARE
- Lnde te grãbe¸ti, Dumitra¸, cã aici nu se pun note·
- Suntem ;ãrani moldoveni, reu¸i sã-i rãspundã Spãtaru, la
care bravul zorine¸tean gãsi ce sã- replice:
- Si incã amândoi dintr-un sat...
Spãtaru apoi ii intrecu pe evreul |ukerman ¸i pe bulgarul
Vâlkanov. Aducându-¸i aminte de cuvintele lui mihail Ivanovici
despre Bulgaria ¸i intelectualitate, se lãsã intrecut de Vâlkanov o
singurã datã, apoi i-o luã inainte ¸i se apropie de gruzinul de Beridze.
- ´lv,ai, íváa ¡e,i,i²
1
zise acesta. Darai rvete, v vevea eti
¡cãlía i¸ Crv¸ii, recercv ctírcev...
2
Dupã ce executase manevrele de depã¸ire ¸i rãmânere in urmã
¸i apoi iar de depã¸ire cu ucraineanul Vdovicenko, Spãtaru mai
avea a-l ajunge pe rusul Ivanov. Tribunele aclamau: ¸I-va-nov!
Spã-ta-ru! Dumitru Spãtaru rãsurla incã in mod optimist, deoarece
sim;ea cã mai are destule puteri pentru a-l ajunge pe Ivanov. Dar
aici se intâmplã a¸a cum se intâmplã de multe ori numai in via;ã, ¸i
mai pu;in in rilmele realismului socialist de neprevãzut...
Apãruse ca din pãmânt nãstru¸nicul de ;igãna¸ Antip |ãru¸
pus parcã de naiba sã strice toatã aracerea. Ie¸irea lui pe stadion
a rost ratalã. (ta sã ne in;eleagã cititorul mai bine, suntem nevoi;i
sã racem o micã digresiune poeticã. Antip |ãru¸ stãtea prost cu
limbile rusã ¸i rrancezã. La Etea Davidovna, proresoara de
rrancezã, mai indruga el un rel de cântec: ¸En, de, trua, je ve
dan la bua, o intorcea pe ;igãne¸te: ¸tiongardea cu miezul
ro¸u ¸i nu o lãsa in pace pânã ea nu-i punea un ¸trua. Iar
maria Ivanovna, proresoara de limba rusã, era mult mai severã.
Într-o zi, inainte de o lec;ie de dictare, ternãu;eanu ¸i |ãru¸ se
tocmesc cu Dunãreanu ¸i i¸i leagã tustrei piciorul stâng cu o
1
Ascultã, ce atâta grabã· (rus.,.
2
Sã rugim impreunã, am un colet din Gruzia, desearã-l desracem (rus.,.
!
PLNtTLL DE REPER
sroarã, având urmãtoarea in;elegere: când e virgulã, Dunãreanu
trage o singurã datã de sroarã, când e punct ¸i virgulã, de douã
ori, iar când trage de trei ori, inseamnã cã-i liniu;ã. Si totul poate
cã ar ri mers bine, dacã nu se legau de sroarã ¸i Viorel midoni ¸i
mioara Brezeanu, ace¸tia, ori cã n-au in;eles principiul de
ac;iune al srorilor, ori cã ruseserã prea pu;in aten;i in timpul
dictãrii, dar la un moment dat, când dupã un punct ¸i virgulã au
crezut cã mai trebuie pusã ¸i o liniu;ã, pro¸ti-pro¸ti, s-au intors
insã nedumeri;i spre Dunãreanu: ¸te-i cu tine, mãi, cine dã peste
picior· ¸titc taíce² intrebã bãnuitor maria Ivanovna ¸i pe loc
a ¸i descoperit intreaga re;ea de srori care pornea de la
Dunãreanu. A râs cu rãutate ¸i i-a dus pe inrractori la cancelarie.
I-a dus pe to;i cinci, a¸a cu picioarele inlãn;uite de bocluca¸a
sroarã. Pãreau cã-s ni¸te ocna¸i sau vechi otgonari de pe Volga.
Antip |ãru¸ a luat toatã vina asupra sa ¸i, din ziua aceea, zicând:
¸mã duc sã invã; limba rusã, s-o ¸tiu ca pe ;igãneasca mea, a
dispãrut pe vreo trei luni din ¸coalã. Pe urmã s-a arlat cã lucrase
in Donbas, unde invã;ase de minune limba rusã. Întorcându-se
acasã la laraoanca, a vrut sã glumeascã cu taicã-sãu ¸i a inceput
sã vorbeascã cu el ruse¸te: ¸Privet, papa¸a!, iar taicã-sãu race:
¸tând ;i-oi da amu¸ un privet, nici n-ai sã ¸tii de-al cui neam e¸ti.
Nu cumva te-ai prostit ¸i tu ca Arion al lui Antona¸ thircu, care
când s-a intors din Donbas, nu vroia sã vorbeascã moldovene¸te
nici cu mamã-sa, nici cu lumea din sat, de l-au huiduit rlãcãii la
horã ¸i l-au scos la marginea laraoancei, incât nu s-a mai intors
nici azi acasã, dar la urmã mãcar a rupt-o pe moldovene¸te:
¸mai rãmâne;i cu bine! Nu cumva vrei s-o pã;e¸ti ¸i tu a¸a·
Hai, bãiete, ori te intorci la ¸coalã, ori mergi cu mine la rerãrie...
Si Antip |ãru¸ s-a intors la ¸coalã, rãcând-o mai ales pentru
ca sã le demonstreze tuturor colegilor din tãu¸eni, dar indeosebi
mariei Ivanovna, cât de bine posedã el acum limba rusã. O singurã
"
PETRL tARARE
dorin;ã mai avea: ¸Eh, dacã mi s-ar da drumul ¸i in lran;a! În trei
luni a¸ invã;a ¸i rranceza. Ia atunci v-a¸ intrece pe to;i ¸i la
rrancezã! Si, deoarece lipsise atâta amar de vreme ¸i nici nu
rrecventa regulat lec;iile, Antip |ãru¸, acum, in clasa a zecea, nu
mai era luat in seamã ca sportiv. Si iatã cã in ziua competi;iilor il
pune naiba sã se prezinte la ¸coalã. A rost luat pe sus impreunã cu
ceilal;i elevi ¸i acum alerga din urma lui Spãtaru. Nici chilo;i nu
avea, alerga in izmene. Geaba il mai cãuta mihail Ivanovici in
catastirul sãu, pentru cã acest sportiv atât de aprig la pas nu rigura
in nici una din variantele planiricate.,
- Hai sã-l intrecem pe Ivanov, sã-i arãtãm cât ii suta de
pepeni la moldoveni, ii zise Antip |ãru¸ lui Spãtaru, când il
ajunsese din urmã.
- Nu-i voie, nu se poate! atât reu¸i sã-i zicã Spãtaru lui
|ãru¸.
|ãgãna¸ul insã, cetã;ean rãrã de republicã ¸i reprezentat a nu
se ¸tie cãrei pãturi sociale, o luã ¸i mai iute la picior.
- Duce;i-vã la naiba cu ¸mecheriile voastre! Aici nu-i alge-
bra ta. Aici nu cap, picioare trebuie sã ai! ii zise rurios Antip
|ãru¸ colegului sãu de clasã, intrecându-l ¸i pe el, ¸i pe Ivanov.
Se ducea de râpã toatã aracerea cu intrecerea programatã din
timp. Rãmâneau de izbeli¸te lozincile rereritoare la prietenia
dintre popoare in toiul competi;iilor sportive. Spãtaru incercã
din rãsputeri sã-l ajungã pe |ãru¸, ca sã-i mai explice o datã
deviza intrecerii, marele ei scop de educa;ie interna;ionalistã,
vãzu, insã, cã nu-i mai ajung deloc puteri: ;igãna¸ul se arla deja
aproape de rini¸, numai izmenele ii albeau in zarea sinilie a
primãverii. Ivanov rãmãsese cu mult in urma lui |ãru¸. Spãtaru
nu avea altceva de rãcut decât sã meargã intr-un pas cu Ivanov.
Încã o clipã, ¸i Antip |ãru¸ rupse panglica de sosire. mihail
Ivanovici, descumpãnit totalmente, o intinde din nou, ca s-o
#
PLNtTLL DE REPER
poatã rupe umãr la umãr Ivanov ¸i Spãtaru, lucru pe care ace¸tia
il ¸i rãcurã intr-un rãpãit rãru; de aplauze. Eroul intrecerii era
Antip |ãru¸! Însã marii organizatori ai competi;iilor, dupã ce
;inurã un lung srat, il descaliricarã pe Antip |ãru¸ sub motiv cã
nu rigura in lista celor propu¸i sã participe la competi;ie.
- te te-ai vârât inainte· se rãsti la el mihail Ivanovici.
- D-apoi unde sã mã vâr· Înapoi·
- Tu mãcar ai republicã, mãi |ãru¸·
- Dar ce, laraoanca noastrã nu-i republicã· Da ¸atra lui
bunelu-meu·
- Degeaba suntem anun;a;i invingãtori eu ¸i cu Ivanov.
Lnicul invingãtor e¸ti tu, Antip! il bãtu prietene¸te pe umãr
Spãtaru.
mihail Ivanovici, derutat cu totul ¸i aburind ca o lipie scoasã
mai mult crudã din cuptor, se apropie de Spãtaru ¸i ii zise:
- N-ai putut sã-i explici acestui ;igãna¸ sã nu v-o ia inainte·
tine-i el· Pe cine reprezintã· Nici republicã n-are ¸i poporul li-i mic, mi-
greazã mereu, nu stau o clipã pe loc. Ni¸te ¸ãtrari ¸i mai mult nimic.
- mihail Ivanovici, pur ¸i simplu n-am avut puteri sã-l ajung
din urmã ca sã-l pot instructa. mã crede;i· Dacã a¸ ri rost in
stare sã-l ajung, nu-i mai dãdeam eu voie sã rupã panglica, o
rupeam eu singur, uitând ¸i de prietenia dintre popoare, ¸i de
pre;ioasele dumneavoastrã sraturi ¸i indica;ii. mã istovisem de
tot. Nu mai aveam puteri de acum, pentru cã le cheltuisem la
executarea ¸manevrelor dumneavoastrã. A¸a-mi trebuie! O sã-
mi rie altã datã de invã;ãturã. Întâmplarea asta sper sã vã rie de
rolos ¸i dumneavoastrã, mihail Ivanovici.
- mâine avem adunare komsomolistã ¸i te vom discuta
pentru poezia ¸La cãsu;a mândrei mele...
- Sã-mi prezint ¸i ¸mândra sau o sã mã crede;i pe cuvânt
cã o am·
$
PETRL tARARE
- |ie, Spãtarule, i;i vine a râde, iar pe mine mã inãbu¸ã
plânsul. Zi ¸i tu, ce pot raporta eu acum la komsomol, ¸erilor·
Am ratat nu atât ¸ansa unei competi;ii sportive superbe, cât
aceea a expresiei pregnante a prieteniei dintre popoarele
sovietice. În loc sã iasã primul un rusnãcel, ne-a rupt panglica
un ;igãna¸. Zi-i miopie politicã ¸i am terminat vorba...
´taliv vvrie,
iar vci ivca vv ¡lãv¸eav
Vine, iatã, ¸i vestita zi de ¯ martie a anului 19¯3. moare, in
srâr¸it, deci, ¸i Iosir Visarionovici Stalin. Pe cât i¸i dãdeau seama
elevii ¸colii medii din centrul raional, aceastã zi nu rusese plãnuitã
de nimeni, ea venise cu de la sine putere. Întocmai la rel cum
vine mãria sa moartea insã¸i. În intregul orã¸el se arboraserã
drapele in bernã ¸i portrete ale marelui ¸conducãtor al popoarelor,
acestea inrãmate in chenar de panglici negre. Si apoi chiar in prima
noapte de priveghi, ni¸te oameni nãstrun¸nici ii agã;aserã de gât
lui Stalin (bustului, binein;eles, o solidã ghirlandã de gãini moarte,
iar in rrunte il pleo¸tiserã cu ouã clocite ¸i ii trecuserã peste umãr
o e¸arrã ro¸ie scrisã cu litere latine: ¸Na, saturã-te, Satanã, de
¡ctavci, cã pe ceea lume n-o sã aibã cine-;i da!...
Orice intreprindere, orice institu;ie, i¸i pregãtea propriul sãu
miting de doliu. Dupã mai multe chestiuni puse la cale in aceastã
privin;ã, directorul ¸colii moldovene¸ti, Samson Borisovici
Soiman, i¸i oprise creionul ro¸u de pus ¸pãsãruici nezburãtoare
in dreptul unui punct ce constituia mândria sa aparte, pentru cã
acesta era un produs al propriei sale imagina;ii. tât ai zice pe¸te,
au ¸i rost invita;i la dumnealui in birou Dumitru Spãtaru ¸i Ion
Dunãreanu, cei mai buni elevi din clasa a zecea.
%
PLNtTLL DE REPER
- Ei, ia sã-mi spune;i cum vã pregãti;i voi de marele miting
de doliu legat de incetarea din via;ã a lui Iosir Visarionovici·
- Scriem, Samson Borisovici, amândoi, câte o poezie despre
mãre;ul nostru conducãtor Stalin. Întocmai a¸a dupã cum ne-
a;i ordonat, ii rãspunse prompt primul rrunta¸ la invã;ãturã.
- Ba sã avem scuzare. Eu nu v-am ordonat nimic, ci pur ¸i
simplu am intuit marea voastrã durere legatã de moartea
prematurã a lui Iosir Visarionovici.
- Direren;a nu-i chiar mare, replicã al doilea rrunta¸ la
invã;ãturã.
- Ba-i enormã aceastã direren;ã, dragii mei! Dar, in rine,
cum o sã da;i gata poeziile, pe loc mi le prezenta;i mie. Întâi
mie, mie ¸i numai mie! În aceste cernite zile de doliu, ca, de
rapt, ¸i pânã acum, eu ¸i numai eu in persoanã rãspund de toatã
politica din ¸coala noastrã! Si nu numai din ¸coalã... Ei, dar,
vorba ;ãranilor no¸tri, asta-i de acum altã gâscã-n ceea traistã...
tei doi tineri komsomoli¸ti rrunta¸i la invã;ãturã i¸i priveau
¸erul cu un pic de nedumerire...
- Si, dupã cum ziceam: politicã, bãie;i! Vã rog sã ri;i aten;i
un moment, vultura¸ii mei! Vã dã oare prin cap ce se mai cere
de la voi (in ararã de declamarea propriilor voastre poezii,, ce
sã mai race;i in timpul marelui miting de doliu·
- Nu...
- Apoi chiar cã m-a¸ ri mirat sã ri;i voi mai de¸tep;i decât
mine... Ei, loialii mei eminen;i, ¸i chiar nu vã pricepe;i câtu¸i
de pu;in·
- Nu...
- Eh, cât vã vâr eu min;ile in cap, iar voi tot ;ãrani din
rundul cãru;ei aii rãmas... Dar, vorba ceea, de unde nu-i, nici
Dumnezeu nu cere...
- Samson Borisovici...
&
PETRL tARARE
- Sã nu vã rie cu supãrare, vultura¸ii mei, dar mã ¸ti;i cã eu
ra;ã de voi nu pot sã riu decât sincer... Deci, sã revenim la
chestiune. În timpul mitingului de doliu voi trebuie sã plânge;i.
- Pãi, noi ¸i a¸a cred cã o sã plângem, ii replicã Spãtaru.
- Sã plângem·... Si numai noi doi· intrebã la rândul sãu
Dunãreanu.
- Tocmai aici voiam sã vã aduc. Din intreaga clasã a zecea
- o sã plânge;i numai voi doi! Au nu voi sunte;i rruntea rrun;ii
in komsomol ¸i la invã;ãturã· Voi! Prin urmare, vouã vã revine
meritul de onoare de a plânge la moartea marelui Stalin. Nu
cumva a;i vrea sã-i vãd ¸tergându-¸i ochii pe veri¸orii Rotaru
sau pe zbân;uitul de Alexei Bulbuc, amândoi coda¸i la invã;ãturã
¸i cu ni¸te pãrin;i de o nuan;ã cam antisovieticã· trede;i voi cã
membrii corpului nostru didactic nu mã roagã, cu lacrimi in
ochi, sã le permit sã boceascã· Si incã sã vede;i cu câtã plãcere
ar vrea s-o racã. Si asta tocmai incã in vãzul lumii. Dar le-am
tãiat-o multora dintre ei: nici sã-¸i punã in gând! Vor plânge la
miting numai acei numi;i de mine ¸i aproba;i deja pe listã cu
pecetea organelor raionale. O, dacã a;i ¸ti cât de mult dore¸te
sã nimereascã in rândurile bocitoarelor de onoare tovarã¸a Aglaia
mihailovna! N-am sã-i permit sã plângã, ori¸icât s-ar considera
dumneaei mai tare ca mine in matematici... Lite-a¸a se race
politicã pe lume, vultura¸ii mei! Deci, sã racem totalurile: de la
voi doi se cere, in primul rând, câte o poezioarã de inalt nivel
politic ¸i, in al doilea rând, câte un bocet scos din rundul inimii.
Vultura¸ii mei, asta-i tot ce vã pretinde bietul vostru director sã
maniresta;i la acest mare miting de doliu.
- Samson Borisovici, incepu bâlbâindu-se pirpiriul de
Spãtaru. Dar vom putea oare noi sã plângem a¸a... la comandã·
- Asta vroiam sã vã intreb ¸i eu, Samson Borisovici, i¸i
sus;inu colegul palpãul de Dunãreanu.
'
PLNtTLL DE REPER
- Nimic mai simplu, comsomoli¸tii mei cei naivi. În timpul
mitingului, nu vã rãmâne decât sã vã uita;i mult timp la un punct
rix ¸i lacrimile au sã vã vinã singurele ca apele din mun;i.
- Si ce punct rix sã ne alegem· intreabã intr-un glas cei doi
komsomoli¸ti rrunta¸i in toate cele.
- te obiect, zice;i· La asta, vede;i voi, incã nu m-am gândit,
dar gãsim imediat. ¸Obiect, vasãzicã· Portim! O sã vã lua;i drept
punct rix mustã;ile lui Iosir Visarionovici. Atâta timp cât voi,
elevii, vã ve;i arla pe scenã ¸i la tribunã, o sã ave;i pe peretele
din ra;ã portretul marelui nostru conducãtor. Dupã ce ve;i citi
versurile pe de rost, uita;i-vã cât mai cu sârg la mustã;ile marelui
Stalin ¸i da;i-i bãtaie cu plânsul, dar cât se poate mai cu jale.
Spãtaru i¸i va rixa privirea la musta;a stângã, iar Dunãreanu -
la dreapta. Dar sã-mi plânge;i ca in anii cei buni. Sti;i, a¸a, cu
¸iroaie cât mai lungi de lacrimi, ca ele sã rie vãzute pânã in
rundul sãlii, de unde rotograrul vã va drege câte o pozã. Ei, s-a
in;eles, vultura¸ii mei·
- `n;eles...
Si iatã cã sose¸te momentul mitingului de doliu. tei doi com-
somoli¸ti rrunta¸i in via;ã ¸i la invã;ãturã ¸i-au declamat destul
de emratic poezioarele lor legate de dispari;ia in lumea celor
drep;i a ¸marelui conducãtor al popoarelor lumii. Dar, oricât
sau strãduit amândoi, n-a putut plânge nici unul dintr-in¸ii.
- Lnde ;i-s lacrimile, Spãtarule· il ghiontea pe acesta colegul
sãu Dunãreanu.
- mã opintesc din rãsputeri, dar nu-mi ;â¸ne¸te nici una.
Iar tu de ce nu plângi·
- Si cu mine e aceea¸i poveste. mã tot screm, dar se vede
cã mi s-a uscat rundul ochilor.
Si asta se intâmplã in timp ce aproape to;i cei prezen;i in
clubul ¸colii - rãrã de nici o permisiune din partea directorului

PETRL tARARE
Soiman - plângeau de le sãltau hainele pe dân¸ii. Portindu-i
pe urmã in cancelarie pe cei doi proslãvi;i ¸vultura¸i, Samson
Borisovici tuna ¸i scãpãra:
- De ce n-a;i plâns a¸a cum v-am invã;at eu·
- Ne-am strãduit, insã, ¸ti;i, scuza;i, a¸a, la comandã...
- motivul e absoluta lipsã de experien;ã in aceastã direc;ie...
- mi-a;i dus de râpã toatã aracerea. Însu¸i Pãrrãnuc Ivanovici
i¸i trimisese omul sãu de legãturã sã constate cu ochii lui minunea
¸i ce a putut dumnealui sã vadã· Nici o ceapã degeratã n-a vãzut!
tum sã nu pute;i voi sã plânge;i, când eu, ca unor komsomoli¸ti
rrunta¸i ce sunte;i, vã ordonasem sã vãrsa;i lacrimi ¸i, când colo,
colac peste pupãzã, mai toatã sala, mai mult caracudã mãruntã,
se rupea in bocete, po;i sã spui, patriotice· Voi vã pute;i da
seama cã m-a;i vârât intr-o daraverã politicã· Dar, vultura¸ii mei,
sã ¸ti;i una ¸i bunã: sã nu crede;i cã, dacã mie o sã-mi rie rãu, vouã
are sã rie mai moale!... Nu uita;i cã nota voastrã la purtare pentru
clasa a zecea se arlã incã in mâna mea...
Si abia dupã asemenea vorbe ¸i amenin;ãri, drãcui;i in
asemenea hal, cei doi komsomoli¸ti rrunta¸i la invã;ãturã ¸i buni
prieteni, Dumitru Spãtaru ¸i Ion Dunãreanu, izbucnirã in hohote
amare de plâns. tuprinzându-i aproape pãrinte¸te, incepu a
plânge ¸i insu¸i Samson Borisovici, nu inainte, insã, de a telerona,
se vede cã, la evíereáev:
- Ovi v vevea ¸a¡laíali...
1
Si acum dã-i plânset de bucurie in trei. Si numai Iosir
Visarionovici Stalin, privind la ei din inãl;imea cereascã a unui
portret, tot pãrea cã râde mul;umit pe sub mustã;i. Nu numai cã
râdea, ci chiar sughi;a de i se auzea ¸i glasul gâlgâind gutural, ca
la to;i muntenii taucazului. Râdea ¸i nicicum nu se putea opri...
1
Au plâns ei amândoi (rus.,.

PLNtTLL DE REPER
Mctirvl
Era in anul de gra;ie 19¯6, prin luna lui septembrie. Distrus
cultul personalitã;ii. Distrus spiritul autocra;iei birocratice.
Distruse, da, la moscova, de la tribunã, numai nu ¸i in biata
republica noastrã, mai ales la thi¸inãu.
Tânãrul jurnalist Dumitru Spãtaru, proaspãt intors de la o
racultate de ziaristicã din moscova ¸i abia mai ieri angajat in
calitate de simplu colaborator literar la ziarul ¸Satul Îndestulat,
i¸i race rormele de rigoare ¸i pleacã la ;arã sã aducã primul sãu
reportaj. tâmpean riind din na¸tere, nu se ¸tie de ce ¸i-a ales
drept ;intã a primei sale deplasãri proresionale anume un sat de
codru de prin pãr;ile Nisporenilor. Sosit la ra;a locului, se
ingroze¸te de cele vãzute in satul Vânjo¸eni, se intoarce la
redac;ie ¸i scrie tot adevãrul intr-un articol intitulat ¸tu pãrul
sur la douãzeci de ani. Naivul de el! Sã relatezi adevãruri
dureroase dintr-un sat contemporan pentru un ziar care se
intituleazã ¸Satul Îndestulat! Ei ¸i ce dacã a rost distrus cultul
personalitã;ii·
A rost distrus de cãtre Hru¸ciov la moscova, ¸i nicidecum la
redac;ia gazetei ¸Satul Îndestulat, unde redactor-¸er e mult
stimatul nostru tovar㸠Iordache.
Bine a zis cine a zis: riecare pasãre pre limba ei piere. Naivul
de Dumitru Spãtaru i¸i prezintã prima sa operã ¸erului de sec;ie,
tovarã¸ului todescurtov, om care ¸i azi poveste¸te cu multã
mândrie cum luptase el in treizeci ¸i ¸apte cu ¸du¸manii de clasã
din moldova de dincolo de Nistru. Acesta, când a citit reportajul
tânãrului jurnalist, ¸i-a pus mâinile in cap, apoi ¸i-a revenit, l-a
srredelit pe Spãtaru cu o privire de ¸er de pe vremea primelor
colectivizãri ¸i atât l-a intrebat:

PETRL tARARE
- mata i;i dai bine seama ce ai scris aici·
- Prea bine, tovarã¸e todescurtov.
- Apoi sã ¸tii cã anume cu mânu;a dumitale ;i-ai rãcut-o ¸i
sã nu dai vina pe nimeni, a zis ¸erul de sec;ie, a luat manuscrisul
in mânã ¸i s-a dus sã stea de vorbã cu ¸erii. Redactorul era in
concediu. mai mari in redac;ie rãmãseserã Strop¸a Ivan
Ivanovici, secretarul organiza;iei de partid, ¸i totru;ova
Agripina Domentevna, ¸era sindicatelor. Primul se lãuda ¸i el
cã a participat la organizarea primelor colhozuri de peste Nistru
¸i, cicã, mai poartã ¸i acum in buzunar un pistol rãmas din acele
vremuri. A doua persoanã era poreclitã ¸para¸utista ¸i asta din
cauzã cã, cicã, dupã spusele ei, in timpul rãzboiului ar ri rost
para¸utatã de câteva ori peste pozi;iile nem;ilor ¸i ar ri rãcut
mare prãpãd in rândurile acestora. todescurtov, cum i-a gãsit
pe amândoi ¸erii intr-un birou, le-a declarat cu o rãutate ce-i
rãcea o anumitã plãcere:
- Tovarã¸i, un material antisovietic!
Strop¸a sare in piciorul care era mai lung decât celãlalt ¸i i¸i
duce instinctiv mâna la buzunar:
- tine-i du¸manul de clasã·
- Dumitru Spãtaru, tinerelul nostru.
Para¸utistei mai sã i se umrle rochiile:
- De la bun inceput nu mi-a plãcut bãiatul ista. I-am propus
sã scriem impreunã despre activitatea mea de pe rront ¸i m-a
reruzat, rascistul!
- Acu¸ica ii vedem dosarul, zice Strop¸a ¸i intr-o clipalã
scoate o mapã destul de sub;iricã incã. A¸a! S-a nãscut in satul
Zorine¸ti, raionul tãu¸eni, inainte de rãzboi...
- Vasãzicã, pe vremea ocupa;iei boierilor români, conchide
semniricativ todescurtov.
- Avem una la mânã! exclamã cu bucurie para¸utista.
!
PLNtTLL DE REPER
- Îi pu;in, race trist Strop¸a. Numai pentru atâta nu-l putem
da ararã. Si ce scrie el acolo, tovarã¸e todescurtov·
- Numai bazaconii, Ivan Ivanovici. ticã, oamenii culeg
poama noaptea, la lumina relinarelor, ¸i n-o culeg pentru kolhoz,
ci o rurã pentru interesele lor. Iar secretarul organiza;iei locale
de partid, chipurile, a scos toatã ranera cu care era imprejmuitã
rerma de gãini ¸i a scris pe ea tot relul de lozinci privitoare la
supraimplinirea planului de ouare colectivã a gãinilor socialiste...
- Agita;ie antisovieticã! conchide Strop¸a.
- Douã la mânã! exclamã para¸utista totru;ova.
- tam slabã agita;ia. Si unde zici cã a invã;at bãiatul ista,
tovarã¸e todescurtov·
- La moscova, din pãcate.
- Da, asta nu merge.
- În schimb a stat la cãmin cu un român in camerã.
- loarte bine! Asta ne aranjeazã.
- Numai cã românul acesta a ajuns ¸er mare la Bucure¸ti.
- Atunci chestiunea cu românul nu merge. Ne stricãm cu
Georghiu-Dej, cu România.
- Tatã-sãu a luptat pe rront...
- De care parte·
- De partea sovieticã.
- Nici asta nu merge.
- Dar taicã-sãu striga prin Berlin cã rãrã de moldoveni noi
n-am ri birut rascismul.
- Asta mai trage la cântar.
- Trei la mânã! strigã para¸utista.
- Si totu¸i nu-l putem de ararã, zice trist Strop¸a. Ia sã
vedem noi câte hectare de pãmânt a avut tatã-sãu inainte de a
intra in kolhoz. Ridicã receptorul: - Alo, devu¸ca! Lrgent,
Zorine¸ti!
"
PETRL tARARE
Peste o habã se arlã cã tatãl lui Dumitru Spãtaru, in anii ;ãrãniei
sale, a avut numai trei hectare de pãmânt. Strop¸a Ivan Ivanovici
i¸i duce dreapta la buzunarul in care ;inea mai inainte pistoalele
¸i cât pe ce sã plângã de durere:
- Dacã ar ri avut patru hectare, il puteam numi mijloca¸,
dar a¸a nu e decât un nevoia¸. mã mir, de unde are Dumitru
Spãtaru gânduri antisovietice, când taicã-sãu a avut numai trei
hectare. În;eleg, dacã ar ri avut mai multe hectare, dar a¸a...
- Si adicã nu putem sa-l dãm de-a tumba din redac;ie·
intreabã intr-un glas totru;ova ¸i todescurtov.
- Ba putem.
- Si ce motiv ii gãsim·
- motivul· Nimic mai simplu. Din motiv... cã nu-i gãsim
nici un motiv... În biograria dumnealui, s-o ¸ti;i de la mine,
ceva nu-i curat...
O avirerare fvrtvvcaa
Era pu;in trecut de jumãtatea lunii august a anului 19¯9. De
unde ¸i in ce rel, greu de spus, dar se dãduse ¸rarã in ;arã cã pe la
srâr¸itul lui gustar se implinesc exact 600 de ani de la descãlecarea
a doua a moldovei ¸i de la inriin;area statului reudal moldovenesc.
Bucurie in inimile ¸na;ionali¸tilor localnici, griji ¸i nevoi pe capul
celor responsabili de ideologia comunistã ¸i de interna;ionalismul
proletar. De rapt, ace¸tia din urmã luaserã toate mãsurile de rigoare
intru zãdãrnicirea vreunei posibile tentative de aniversare a
evenimentului: nici radioul, nici presa sã nu surle vreun cuvânt,
nici un rel de pregãtire oricialã pentru inevitabila serbare.
¸moldovioara sovieticu;ã, oriciosul moldovenesc de partid, luase
apã in gurã, in timp ce ¸moldavu¸ca, gazeta ruseascã de partid, -
#
PLNtTLL DE REPER
prin ce minune, Doamne· - a strecurat in paginile sale câteva
rânduri de inrorma;ie despre cei 600 de ani ai moldovei, rapt care
a costat-o câteva capete de ¸eri de sec;ii ¸i de ceva caracudã de mai
micã importan;ã. Între timp se mai ¸optea câte ceva prin coridoarele
mai intunecoase ale Academiei de ¸tiin;e, grupuri mici, de nu mai
mult de trei persoane, când la un col; de stradã, când in hruba
vreunei bodegi, i¸i dãdeau srios cu pãrerea cã ar ri bine sã nu rie rãu,
dar uite cã sinistrul imperiu cu siberiile sale... mai ¸tii la ce recurge·...
Si iatã deci cã ¸i de data aceasta, in sânul oamenilor de crea;ie,
mai curajo¸i s-au dovedit tot ¸cei trei crai de la rãsãrit, tot
¸srânta treime, cum ii porecliserã atât gurile rele, cât ¸i cele
bune: Dumitru Spãtaru (colaborator la revista de satirã ¸i umor
¸Ardeia¸ul,, Vlad Doini;ã ¸i Alecu Pruteanu (ambii de la
radiodiruziunea moldoveneascã,. tum se arlau, ca de multe alte
ori, in rundul ¸gropii lui monea de lângã Teatrul moldovenesc
¸i discutau despre poezie, tustrei rãcând parte din numeroasa
cohortã a tinerilor condeieri, la un moment dat s-au pomenit
intrebându-se cu toatã seriozitatea:
- Dar cu aniversarea moldovei ce ne racem·
La care intrebare tot ei ¸i-au rãspuns:
- O sãrbãtorim la cel mai inalt nivel!
Dar când ¸i in ce rel· Pentru a dezbate mai detaliat problema,
cei ¸trei crai s-au retras in tihnita incintã a redac;iei revistei de
satirã ¸i umor. Transnistreanul Vlad Doini;ã, poreclit pe ascuns
¸¸antistul, rãmãsese dupã rãzboi copil orran ¸i ajunsese
discipolul unei ¸coli de balet din Leningrad, ahtiat grozav de
tot ce ;inea de cultura ¸i istoria moldovenilor (limba o invã;ase
acolo din dic;ionare ruso-române,, propuse rranc ¸i mândru:
- Organizãm o maniresta;ie pe strada Lenin!
Alecu Pruteanu aprobã pe loc:
- minunat! mai bine nici cã se poate.
$
PETRL tARARE
Dumitru Spãtaru se arãtã mai cumpãtat:
- Tu, Vlade, ¸i a¸a ;i-ai petrecut copilãria ¸i adolescen;a la
nord, nu cumva ai vrea sã te pomene¸ti acum ¸i dincolo de
cercul polar·
- tine ¸i ce are cu moldova mea ¸i dragostea pe care eu
vreau sã i-o exprim·
- Sã nu uitãm, Vlade, cã nu numai tu iube¸ti moldova. O
iubesc mai mul;i... ¸i de aici i se trag ei toate belelele. Întrucât
cercurile oriciale, dupã cum vedem, n-au de gând sã consemneze
aceastã datã, vor s-o treacã sub tãcere, cred cã ¸i noi, ca persoane
particulare, s-ar cuveni sã celebrãm evenimentul in limitele unei
modestii onorabile.
- modest - da, insã cu toatã dragostea pentru moldova!
rostiserã intr-un singur glas Vlad Doini;ã ¸i Alecu Pruteanu. Si
atunci ce ne propui, Dumitre·
- Propun sã ne adunãm intr-un local vreo douãzeci din cei
mai patrio;i jurnali¸ti, sã ;inem câte o cuvântare, sã-i zicem vreun
cântec mai de dragoste de ;arã ¸i chiar sã ciocnim câte un pahar
in onoarea evenimentului istoric ¸i a eroilor neamului.
- tam modest, dar se acceptã, cãzu de acord balerinul
transnistrean. Drept local propun restaurantul ¸moldovi;a.
Îi veni rândul la vorbã ¸i lui Alecu Pruteanu:
- Acum sã purcedem la intocmirea listei invita;ilor, dar mai
intâi propun sã alcãtuim textul invita;iei.
- Invita;ia, zice Vlad Doini;ã, propun sã rie in grarie latinã
¸i sã poarte pe rrontispiciu silueta bourului istoric al lui Drago¸
Vodã.
- tu grarie latinã ¸i cu bour, incuviin;ã Alecu Pruteanu,
dar n-ar strica sã rie alcãtuitã in vechea limbã a cronicarilor.
Hai, Dumitra¸, pune-;i mintea la contribu;ie, cã in aceastã
materie tu e¸ti cel mai cãpos.
%
PLNtTLL DE REPER
Dumitru Spãtaru:
- Textul ar putea sã sune cam in relul urmãtor: ¸Onorate domn
¸i vlãdicã.... venim spre a ne inchina in ra;a preacinstitei Dumnea-
voastrã persoane... sã pohti;i a da ochii cu noi in aceastã zi de
pohralã.... Dar sã veni;i rãrã de muieri, a¸ijderi rãrã de arme...
Vlad Doini;ã:
- mult prea bine! Dar expresia asta: ¸...a¸ijderi rãrã de arme
- nu e prea deocheatã·
Alecu Pruteanu:
- E in limba veche, ce te temi· Tocmai tu sã te temi, Vlade·
Deci, in incheiere, ce a¸ avea de spus· Noi trei suntem nucleul
ini;iatoric de sãrbãtorire a acestei aniversari. Acum nu ne rãmâne
decât sã tragem la tipar invita;iile. Am eu doi bãie;i de treabã la
tânãra noastrã televiziune: Vanea Torbãlungã - poet ¸i Tudor
Zãmos - rotograr. Alecu Pruteanu uitase cã cei doi bravi tineri
intelectuali ai republicii sunt ¸i ni¸te turnãtori de ror;ã: amândoi
terminaserã ¸coala superioarã de mili;ie, având riecare din ei
acela¸i grad arlat in continuã cre¸tere. Ace¸ti doi zmei ai
securitã;ii, când ajunserã la ultimele cuvinte ale copilãroasei
invita;ii, s-au uitat cu subin;eles unul la altul ¸i acesta le-a rost
rãspunsul:
-Bãie;i, nici o grijã! thiar astãzi aranjãm totul...
Si zelo¸ii turnãtori s-au ;inut de cuvânt: in doi timpi ¸i trei
mi¸cãri i-au aranjat pe ¸cei trei crai acolo unde aveau datoria
s-o racã...
Serul securitã;ii i¸i convocã imediat intr-o ¸edin;ã subalternii
cei mai breji:
- tu ce vã ocupa;i la ora aceasta, a¸ vrea sã vã intreb, drãgu;ii
mei tovarã¸i· tãuta;i spioni americani prin pãpu¸oaie· Prin
buruiene ¸i burete· trede;i cã ei sunt atât de pro¸ti sã vã cadã in
mâini ca musca in lapte· Si astea toate in timp ce na;ionali¸tii
&
PETRL tARARE
- Da, tovarã¸e ¸ticlop, pardon, todescurtov, eu mã arlu
mereu in mijlocul oamenilor de artã ¸i de aceea ¸tiu prea bine
ce zace in riecare dintre ei. Pãrrãnuc Ivanovici, vã rog sã mã
crede;i, eu aveam in ra;ã textul acestei sinistre tentative de
sãrbãtorire a 600 de ani ai moldovei incã din momentul când i
se pusese ultimul punct...
Pãrrãnuc Ivanovici, mândru:
- Si roarte bine, inseamnã cã obiec;iile mele de data trecutã
vi le-a;i insu¸it pe deplin. Dar a¸ vrea sã vã intreb pe loc ¸i sã vã
iau din scurt: de ce incã nu mi-a;i raportat cazul·
- Pãrrãnuc Ivanovici, portim donosul, adicã raportul, ii gata
gãtu;, incã o clipã ¸i vi l-a¸ ri prezentat.
- Prea bine, tovarã¸e Scornescu. te ave;i de spus privitor
la ultima rrazã din textul invita;iei·
- Pãrrãnuc Ivanovici, scuza;i, dar aici s-ar cuveni sã inter-
veni;i Dumneavoastrã cu priceperea care vã caracterizeazã.
- Dragii mei securi¸ti! Asculta;i cum sunã ultima rrazã a
odioasei invita;ii: ¸Veni;i rãrã de muieri, a¸ijderi rãrã de arme.
lãrã de muieri, de, mai in;eleg, cã, vorba ceea, cine se duce la
no¸tri locali ¸i-au prea dat in petic ¸i iatã-i cã ac;ioneazã liberi ¸i
nearesta;i! Lnde ;i-s ochii matale, tovarã¸e ¸ticlop· Pardon,
tovarã¸e todescurtov.
¸ticlopul, un zdrahon cu ochiul stâng astupat de o legãturã
neagrã, i¸i ceru scuzele de rigoare:
- Sã mã ierta;i, Pãrrãnuc Ivanovici, dar dacã-i vorba
despre ini;iatorii sãrbãtoririi a 600 de ani ai moldovei So-
vietice... adicã incã nesovieticã pe atunci, pãi in acest caz
a;i gre¸it adresa: de oamenii de artã se ocupã tovarã¸ul
Scornescu - el e mereu in mijlocul lor, ¸i pe la adunãri ¸i
pe la petreceri...
Scornescu sãri ca ars:
'
PLNtTLL DE REPER
rãzboi cu so;ia la bra;etã· Dar ce vrea sã insemne acest ¸rãrã
de arme· Vrea sã insemne un singur lucru: organiza;ia aceasta
dispune de arme, iar la intrunirea restivã rrunta¸ii ei sunt
invita;i sã se prezinte neinarma;i. Dacã au arme, unde le ascund
¸i când au de gând sã ne dea prima loviturã· Vã rog sã lua;i
lucrurile cât mai in serios. Nu uita;i cã au trecut numai trei ani
de la evenimentele din Lngaria. Nichita Sergheevici Hru¸ciov
ne atrage aten;ia asupra obliga;iunii de a ri cât mai vigilen;i in
privin;a unei posibile rebeliuni interne. Nu cumva a;i vrea
chiar moldova noastrã sã racã pocinogul· Prin urmare, se anun;ã
starea de necesitate. Republica e un teatru, iar noi vom ri to;i
cu ochii in patru...
Blajinul redactor al revistei de satirã ¸i umor, Zãbovitu, a
rost de astã datã cât se poate de sever:
- mãi Dumitra¸, tu i;i dai seama ce vre;i voi sã race;i·
- Nimic deosebit. Sã spunem câte un cuvânt despre
moldova ¸i ro¸tii ei bãrba;i de stat, sã ne relicitãm unul pe altul
cu prilejul acestei aniversãri ¸i nimic mai mult.
- ¸Nimic mai mult... tuvinte despre moldova, relicitãri
cordiale cu acest prilej - ¸i aceasta vã pare pu;in· Ave;i vreo
autoriza;ie din partea cuiva·
- Dar cine ar ri de¸teptul care ne-ar da-o· Nu cumva a;i
vrea sã ajungem pânã la secretarul general al partidului·
- Sã ¸tii cã in relul acesta a;i ri procedat mai cu cap. Vi s-ar
ri interzis incã inainte de a ajunge la mauzoleul lui Lenin, a;i ri
rost aresta;i ¸i nu se ¸tie unde v-ar ri strãlucit acum ochii...
- Hai nu ne mai speria;i ca pe vremea cultului personalitã;ii
lui Stalin.
- Sã nu ui;i, Dumitra¸e, cã, dacã am dãrâmat cultul per-
sonalitã;ii, inseamnã cã suntem liberi sã atacãm ¸i puterea
sovieticã...

PETRL tARARE
- Dar cine are de gând sã atace puterea sovieticã·
- tum cine· Pãi chiar voi, ace¸ti ;ipãlãi, care vre;i sã
consemna;i aniversarea a 600-a a moldovei. Nu uita cã moldova
ii ¸i dincolo de Prut, lasã-i s-o serbeze ei, pe când peticul nostru
de pãmânt se nume¸te Basarabia... Basarabia sovieticã. tei de
peste Prut sunt români, iar noi suntem moldoveni... moldoveni
basarabeni...
- Doamne srinte, doamne, Ivan Petrovici, de ce atâta poli-
ticã ralsã la un lucru de nimic·
- Ei, lasã, bãie;ele, cã nu mai este lucrul ista chiar de nimic,
cum vrei mata sã mi-l prezin;i. De-ar ri a¸a, ¸i organele m-ar
lãsa in pace... Sratul meu iatã care-i: nici un rel de aniversare,
nici un rel de manirestare. Sta;i molcomi pe la cuiburile voastre,
cât ii lucrul cu cinste. Pe loc repaus...
La prânz Spãtaru ii intâlne¸te pe ceilal;i doi membri ai
¸nucleului organizatoric. tel mai descurajat i s-a pãrut Vlad
Doini;ã:
- Ne-a chemat pe amândoi ¸erul radiodiruziunii. Ne-a pus
ultimatum: dacã participãm la aniversare, sã nu mai cãlcãm pe
la redac;ie.
Alecu Pruteanu, cu mult mai optimist:
- A spus-o ¸i el, ca sã ne mai sperie. te mai atâta vorbã, de
parcã am pregãti o rebeliune, o loviturã de stat·
- tât am invã;at la Leningrad, nu mã supãram pa alte
semin;ii cã nu ne cunosc limba, dar când vãd cã veneticii din
moldova nici a da ¸bunã ziua nu s-au invã;at, iar o parte din
consângenii no¸tri se mândresc cu raptul cã nu-¸i cunosc bine
originea ¸i nãrãvesc sã-¸i dea copiii la ¸coli ruse¸ti, zãu cã-mi
vine sã-i plâng de milã acestui prea blând ¸i supus neam al meu.
Acum, Dumitra¸, ia te uitã ce scriu ziarele de ieri ¸i de azi ¸i, te
asigur, la rel vor scrie ¸i cele de mâine. O românorobie

PLNtTLL DE REPER
ruribundã, se trage un hotar intre moldoveni ¸i români. Si apoi
atac rrontal impotriva a¸a-zi¸ilor ¸na;ionali¸ti, primii dintre
care am ri noi, cei care vrem sã sãrbãtorim jubileul de 600 ani ai
moldovei. Pânã ¸i cea mai prizãritã roaie volantã, ¸Gudok
moldavu¸ki, ia sã vezi pânã unde ajunge, citez: ¸Astãzi, când
inhãmãm la garniturile noastre câte douã locomotive, când tot
poporul din ;arã ne aplaudã, s-au gãsit câteva persoane pretinse
a ri de crea;ie, care vor sã organizeze sãrbãtorirea unui dubios
jubileu al republicii noastre prorund socialiste ¸i sovietice...
Ei, Dumitra¸, zi ¸i tu, poate cã ne dezicem de aniversare·
- În nici un caz! se grãbi sã declare Alecu Pruteanu. Si
Dumitru il sus;inu:
- Nici un rel de dezicere! Vlade, nu te mai recunosc! Lnde
;i-i patriotismul tãu de moldovean crescut in arara hotarelor
republicii· Dacã nu ne adunãm to;i cei invita;i la restaurant ¸i
dacã nu demonstrãm celor care ne vor urmãri cã n-am avut altã
inten;ie decât a rosti o urare intru binele acestui pãmânt, atunci
sãrmana noastrã securitate va putea crede ca ne-am retras in
ilegalitate ¸i va incepe rebrila cãutare a armelor, de care m-a
pus dracul sa le pomenesc in nãstru¸nica invita;ie. Apropo,
Alecule, invita;iile sunt expediate destinatarilor·
- Dupã cum ne-am in;eles.
- Dragã Alecule, dar cei doi amici ai dumitale de la tele-
viziune nu sunt decât ni¸te turnãtori ordinari.
- De unde ai luat-o·
- D-apoi de unde a arlat securitatea despre invita;ie numai
la câteva minute dupã ce le-am inmânat textul·
- Dragul meu, securitatea are mul;i ochi, multe urechi.
- Da, mul;i ¸i multe. Dar cele mai ridele sunt cele apar;inând
poetului ¸i rotograrului dumitale.
- te dovezi ai·

PETRL tARARE
- Au terminat amândoi ¸coala superioarã de mili;ie. thiar
¸erul meu mi-a spus-o. Dar asta nu mai are importan;ã. Oricare
ar ri imprejurãrile, mâine pe la ora cinci, ne adunãm to;i in parcul
¸Pu¸kin, depunem rlori la monumentul lui Steran cel mare ¸i
o luãm spre restaurant, unde vom sãrbãtori istorica noastrã
aniversare. Iar acum haide;i pe la gazdele cui ne are...
Primul se porni Vlad Doini;ã. Dumitru Spãtaru observã cã de
dupã un col; de stradã un cetã;ean cu pãlãrie cu boruri mari ii luã
urma. Alt cetã;ean, ¸i tot cu pãlãrie cu boruri mari, se luã dupã
Alecu Dunãreanu, il ajunse din urmã ¸i parcã-parcã vroia sã-l ia
de bra;. tând sã cârneascã ¸i Spãtaru spre Valea Dicescu, unde
stãtea in gazdã, un alt tip, imbrãcat exact ca primul, se desprinse
de tulpina unui copac ¸i, când l-a ajuns din urmã, i se adresã:
- Îmi da;i voie sa vã intreb ceva·
- Portim.
- Dumneavoastrã sunte;i Dumitru Spãtaru·
- Da. Eu sunt. Dar ce-i·
- Îmi zice Nicu totoroan;ã. Îmi plac articolele Dumnea-
voastrã bãtãioase de tot. Si versurile Dumneavoastrã imi plac,
mai ales cele satirice.
- mul;umesc pentru complimente. Dacã vre;i, trece;i pe la
noi, pe la redac;ie.
- Si eu scriu versuri. Poate dãm pe la mine, cã nu-i departe...
- Scuza;i, sunt grãbit. mâine mã a¸teaptã lucruri mari...
Nicu totoroan;ã i¸i turli pãlãria pe cearã ¸i gãsi de cuviin;ã
sã-l srãtuie pe tânãrul poetastru:
- N-ar strica, tovarã¸e Spãtaru, sã te gânde¸ti bine azi ce ai
de gând sã raci mâine. Vezi sã nu-;i permi;i vreun pas gre¸it.
mai intâi mãsoarã ¸i pe urmã taie...
tând sã deschidã porti;a cur;ii la casa unde stãtea in gazdã,
stãpânul ii rãsãri in ra;ã ca din pãmânt:
!
PLNtTLL DE REPER
- Tovarã¸e Spãtaru, vuie¸te ora¸ul intreg. te ave;i de gând
sã intreprinde;i· Încã mai e¸ti cu ca¸ la gurã ¸i de acuma te
vâri in politicã. Vrei sã nimere¸ti in Sibiri· Pot sã-;i povestesc
eu ce-i prin locurile acelea, cã acolo mi-am mãcinat zece ani
din via;ã. E¸ti bãiat cu scaun la cap ¸i ar trebui sã-;i dai seama
cã imperiul ista ;arist incã n-a intors nimãnui nici o brazdã din
pãmânturile pe care le-a cotropit de la alte popoare. Te-ai gãsit
mata mai de¸tept ¸i incã al;i doi-trei ;âncani ca sã lupta;i cu
tremlinul·
- tare luptã, bade Steran· Vrem sã inchinãm câte un pahar
de vin in cinstea marii sãrbãtori de 600 ani ai moldovei...
- Ln pahar de vin, zici· Iatã acu¸i ai sã iei paharul, dar
numai nu inainte ca sã-;i spun cã de acum de douã zile vreo
câ;iva a¸a-zi¸i tehnicieni sanitari imi tot dau ghes pe la baie ¸i
veceu ¸i mai ales prin camera dumitale. Adicã e atât de greu
sã-;i dai seama ce cautã ei· Ari¸e. Literaturã interzisã. Si,
desigur, arme...
- Bade Steran, securi¸tii i¸tia s-au prostit cu totul. ¸i asta in
timp ce noi nu vrem sã racem decât sa rostim un cuvânt patri-
otic ¸i sã ciocnim câte un pahar de vin cu cei mai buni dintre
amicii no¸tri...
- Amici, zici· Apoi iatã cã unul, nici nu ¸tiu cum il cheamã,
te ¸i a¸teaptã in roi¸or.
Dumitru Spãtaru se apropie de insul din roi¸or. Ln strãin in
toatã legea: il vedea pentru prima datã, un om intre douã vârste,
purtând ochelari negri ¸i in mânã un baston solid.
- Sezi, tinere. Numele meu prea pu;in are a-;i spune. Zi-mi
Lnche¸ule ¸i am terminat. Am auzit ¸i eu de manirestãrile
patriotice pe care vrei sã le intreprinzi dumneata cu tovarã¸ii
dumitale de idei. Sã ¸ti;i ca nu vã a¸teaptã nimic bun in cel mai
apropiat viitor. Dar asta nu inseamnã cã trebuie sã da;i inapoi.
"
PETRL tARARE
Nici un pas indãrãt. De acum, dacã vre;i sã vã vârâ;i gâtul in la;,
incaltea salva;i-ne de puterea asta diavoleascã. Salva;i-ne ¸i ve;i
deveni martiri ai neamului...
- Dar nu mai suntem noi nici un rel de martiri... ia acolo o
cuvântare ¸i un pahar de vin...
- Vin· Portim cã i;i las damigeana plinã. Tinere, in persoana
dumitale ¸i a altora ca dumneata eu vãd salvarea na;iunii noastre.
Sã nu vã teme;i de ghe;urile Siberiei. În curând va sosi timpul
când noi le vom topi cu surlarea noastrã româneascã. Adio ¸i
n-am cuvinte. turaj, tinere! tum spunea poetul: ¸Pentru ;arã
mori ¸i-;i va ri mormântu-ncununat cu rlori...
Bãdi;a Steran il petrecu pe misteriosul strãin ¸i ru cât pe ce
sã strige din porti;ã:
- Dumitra¸, incã unul! Sã-i dau drumul·
- Aista-i tatãl meu, lasã-l sã intre.
Anton Spãtaru nu apucase sã-¸i dezlege bine desagii cu
merinde ¸i udãturã, cã se ¸i puse pe probozealã:
- mãi Dumitra¸, mãi! te-i cu tine· Vrei sã te joci cu ru¸ii· Nu
¸tii cã au mai incercat ¸i al;ii ¸i ru¸ii i-au dus atât de departe, cã
nici numele nu le-a mai venit inapoi· te-;i trebuie ;ie sã strigi sus
¸i tare cã e¸ti român, când ii bine ¸i moldovean sã rii... cã in surlet
tot român e¸ti... Aud cã ;i-ai adunat o ceatã de camarazi...
- Nici un rel de ceatã. Ia acolo ni¸te colegi... vrem sã rostim
câte un cuvânt la un pahar de vin...
- Portim, iacã-tã, tatã-tãu ;i-a adus vin, cinste¸te ¸i roste¸te
cuvinte câte vrei... Dar contra puterii sã nu mergi, cã departe
n-ai sã ajungi. Basarabia-i ;arã micã ¸i nu poate scãpa de puterile
cele mari. Încã Rusia ;arului ¸i-a inript in ea amândouã ghearele
¸i amândouã clon;urile ¸i nu vrea sa-i deie drumul nici in ruptul
capului. Noi suntem oameni mici, ne supunem celor care-s mai
mari ca noi. Ne-au pus românii sã tragem in sovietici - am
#
PLNtTLL DE REPER
tras, ne-au pus pe urmã ru¸ii sã tragem in nem;i - ¸i am tras ¸i
in nem;i. Încã bine cã i-am biruit pe nem;i, da-;i inchipui dacã
puneau nem;ii mâna pe noi ¸i ne mai mânau sã tragem, sã zicem,
in englezi·.. Dar ia stai oleacã, ce zgomot ca de tanc se aude pe
hudi;a asta a voastrã·
Spre gazda lui Dumitra¸ venea un camion blindat. Lli;a, plinã
de hopuri, il scutura ca de rriguri. În dreptul por;ii ma¸ina scoate
un ultim rornãit ¸i se opre¸te. Anton Spãtaru i se adreseazã riului:
- Dumitra¸, rugi! Aista a venit dupã tine.
- Hai, tatã, cã nu mai este el dracul chiar atât de negru cum
il rac oamenii.
L¸a camionului blindat se deschide ¸i un tânãr ¸orer mecanic
se apropie de porti;ã.
- Baie; cana di apa.
- Ic¡alvta, portim incoace! se grãbi sã intre pe rir Anton
Spãtaru.
Dar incã nu se astâmpãrase bine colbul ridicat de ma¸ina
militarã, cã prin dreptul gazdei lui Dumitra¸ trecu ¸i un pluton
de solda;i.
- Tatã, ii porte¸ti ¸i pe ai¸tia la vinul matale·
- Nu, cã n-o sã-mi ajungã. Dar s-o ¸tii de la mine, cã ei nu
degeaba au rãtãcit pe sub geamurile voastre...
... A doua zi ¸cei trei crai de la rãsãrit ¸i invita;ii lor urmau
sã se adune in parcul ¸Pu¸kin. La ora rixatã, s-au prezentat
numai ¸cei trei crai. Tustrei in haine de galã, tustrei cu rlori in
mânã. Dar invita;ii iei de unde nu-s. Peste o orã, i¸i aratã capul
dintr-un turar ¸i Andrei tosa¸u, amorezul dulce al retelor de
mãritat, poet ¸i el, bun de gurã, dar precaut din cale ararã.
- mãi, rugi;i cât nu-i târziu! S-a arlat totul! Ne-au trãdat
Torbãlungã ¸i Zãmos. To;i invita;ii no¸tri sunt trimi¸i in deplasãri.
Restaurantul ¸moldovi;a e inchis pentru repara;ii, de¸i acestea
$
PETRL tARARE
s-au incheiat abia deunãzi. Dacã vã duce;i sã depune;i rlori la
monumentul lui Steran cel mare, portim, lua;i ¸i rlorile mele, cã
eu plec urgent in deplasare, mã trimite insu¸i redactorul-¸er.
telor trei activi¸ti ai nucleului organizatoric, in drumul lor
pe aleea din spatele lui Steran, nu le-a rost greu sã depunã rlorile
la picioarele statuii ¸i asta cu mult inainte ca mili;ienii de gardã
sã-i observe, intrucât ace¸tia a¸teptau ca ¸patrio;ii nedori;i sã
vinã de undeva din largul pie;ii.
- Bãie;i! li se adreseazã camarazilor Dumitru Spãtaru. Nici
un rel de panicã. Dacã ¸moldovi;a-i inchisã, mergem la resta-
urantul de la garã!
Aici numai bine dau de Tudorel Dunãreanu ¸i lilimon lloca,
amândoi studen;i la moscova: unul - la ¸coala de actorie, altul
- la Institutul de arte plastice. Vlad Doini;ã ii somã pe loc:
- mãi, dacã sunte;i patrio;i, urma;i-ne.
- Suntem patrio;i ¸i vã urmãm cu plãcere.
De¸i restaurantul era plin de clien;i, un chelner cunoscut le
eliberã o masã, chiar lângã o rereastrã, aproape de care repede
se postaserã vreo doi copoi cu pãlãrii cu boruri largi. Primul, de
rapt - ¸i ultimul, toast l-a rostit Dumitru Spãtaru:
- lra;ilor, in aceste zile se implinesc 600 de ani de existen;ã
a Statului moldovenesc. lie ca in aceste clipe sã ne amintim cu
pietate de to;i domnitorii ;ãrii noastre, care au luptat pentru
neatârnarea românilor. Hip-hip, ura!
Dupã ce au ciocnit paharele ¸i le-au dat de du¸cã, au prins a intona
u¸or ¸De¸teaptã-te, române, din somnul cel de moarte! , dar s-au
impotmolit chiar dupã prima strorã: nimeni nu ¸tia textul mai departe.
În rond, la asta s-a ¸i redus toatã restivitatea. În continuare rirul
discu;iilor se impletea multicolor din temele propuse de cãtre cei
cinci meseni ¸patrio;i. Rareori câte un tip de la mesele vecine arunca
parcã intâmplãtor câte o rrazã instigatoare. tum Tudorel Dunãreanu
%
PLNtTLL DE REPER
vorbea mereu cu respect subliniat pentru normele ortoepice
¸i de dic;iune, un hojmãlãu de la o masã vecinã il atacã:
- Spune;i, vã rog, nu cumva sunte;i din România, de vorbi;i
a¸a de rrumos·
- Dupã cum vede;i, domnule, prinse a se rasoli Dunãreanu,
nu e absolut necesar sã rii din România, ca sã po;i vorbi cât de cât
corect române¸te. Eu, bunãoarã, m-am nãscut aici nu departe, pe
malul Botnei, dar parcã Botna nu-i româneascã ¸i ea·
- O, da, desigur, incuviin;ã hojmãlãul ¸i i¸i notã iute ceva
intr-un carne;el. tând cei cinci tineri ¸na;ionali¸ti au plãtit
muzica ¸i au incins o sârbã in mijlocul restaurantului, o mul;ime
de ;ãrani-pasageri ¸i-au trântit cu¸mele in pãmânt ¸i s-au prins
¸i ei in iure¸ul dansului. Hojmãlãul ¸i al;i ciraci ai sãi abia de
pridideau sã-i treacã prin strunga min;ii lor pe to;i ¸antiso-
vieticii cuprin¸i intr-un rel de rãzvrãtitã horã a unirii.
...Noaptea târziu, când sa se despartã, lilimon lloca rãcu o
propunere pur rlãcãiascã:
- Iar acum haidem la rete. Dumitra¸, la ora unsprezece sã-
mi rii pe strada Gorki, ¸tii tu unde...
To;i s-au dus care ¸i incotro, riecare având câte un copoi din
urmã. tãrãruia lui Dumitru Spãtaru trebuia sã treacã prin ra;a
monumentului lui Steran cel mare ¸i, mai departe, prin parcul
¸Pu¸kin. Greu de spus la ce se gândea acum eroul nostru, dar
când sã urce treptele ce duceau spre statuie, la un moment dat
i se impleticirã picioarele, cãzu in patru labe ¸i, natural, rosti ¸i
vreun blestem adresat sie¸i. Tocmai in acest moment observã
de dupã grilajul din dreapta o scãpãrare de luminã asemeni unui
blitz de aparat rotograric. Sã ri rost vreo scamatorie a agentului
secret· Nu, cã acesta rãmãsese undeva in urmã...
Traversând parcul in curmezi¸, Dumitru Spãtaru sosi in
srâr¸it la locul indicat de lilimon lloca.
&
PETRL tARARE
- Hai, mãi poetule, cã retele ne a¸teaptã de mult. Ele incã
n-au vãzut scriitor la ele acasã....
Peste jumãtate de orã, ¸ticlopul, pardon, todescurtov,
radiind de bucurie ¸i rluturând o rotograrie rlascã, abia ie¸itã
din le¸ia rixatorului, bãtu la u¸a ¸erului.
- Pãrrãnuc Ivanovici, cât ii de prost blitzul meu, dar m-a
ajutat sã-l rixez pe Dumitru Spãtaru, na;ionalistul numãrul unu.
Privi;i-l cum ii sãrutã ciubotele lui Steran cel mare. A depus ¸i
jurãmântul.
- te rel de jurãmânt· tum sunã·
- Stra¸nic jurãmânt, Pãrrãnuc Ivanovici! Numai cã sã-mi
da;i scuzare, eu stau prost cu limba moldoveneascã ¸i pe urmã
incã acest Spãtaru o ;inea tot intr-un accent românesc, a¸a cã...
scuzare...
- mâine, la ora nouã, ace¸ti ¸trei crai de la rãsãrit sã rie
elibera;i din servicii! S-a in;eles·
- În;eles, Pãrrãnuc Ivanovici!
... A doua zi, pe la ora zece, când to;i ¸cei trei crai de la
rãsãrit se prezentarã la slujbã, ¸erii lor ii a¸teptau cu ordinele
de concediere in din;i...
Era, vasãzicã, pe la srâr¸itul lui august 19¯9. tu chiu cu vai,
ca orran de rãzboi ¸i rost student la Leningrad, Vlad Doini;ã
reu¸ise sã ob;inã un post de balerin la teatrul respectiv din
thi¸inãu. te-o ri zis ¸erii: invârteascã-se cât o vrea, numai sã
tacã din gurã. Dumitru Spãtaru rãmase rãrã lucru mai bine de
un an. Numai unul din rosta ¸srântã treime, Alecu Pruteanu,
izbuti in timp de-o sãptãmânã sã se angajeze la ni¸te cursuri de
translatori pentru turi¸tii români... Nici mai mult, nici mai pu;in!
Pararrazându-l pe to¸buc, chiar cã-;i vine a zice: trei, Doamne,
¸i din to;i trei... unul de-al lor... V-am mai spus: era pe la srâr¸itul
lui august 19¯9...
TEATRL
198¯
!
PETRL tARARE
Icrtretvl
(tomedie satiricã in douã acte,
P E R S O N A ¦ E L E :
OtTAVIAN GHEORGHEVItI mOTOTOL, directorul unei rabrici
de covoare
mAGDALENA BORISOVNA PARASLTA, ¸era sec;iei cadre
ALREL ZBANtIL, conducãtorul cercului de dans
VERONItA, conducãtoare de cor
tLATINItI, pictor
DOROBAN|, reprezentant al industriei u¸oare locale
mOS tOTRL|A, paznic
LAPIDATL, ¸erul oriciului po¸tal
ZDRONtEA, corector la gazeta raionalã
SAlTA ARONOVNA, specialistã in domeniul artelor plastice
OmLL tL mAStA
SEPTItHIN, inspector de la minister
¦AN tORLATE, pretins turist strãin
ADELAIDA PRIPON, pictori;ã
Ac;iunea putea sã aibã loc prin anii optzeci intr-un centru raional
din moldova.
.ctvl í
O camera spa;ioasã. lereastrã in dreapta, rereastrã in stânga. Între ele -
o u¸ã. L¸ã ¸i in partea dreaptã. În centru - masa de lucru a mAGDALENEI
BORISOVNA, ceva mai spre stânga - o masã mai micã, a lui ALREL. L¸a
din dreapta, când se deschide, acoperã portretul NEtLNOStLTLLLI.
!
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA (c feveie ivtre ácva rãrte, fcarte ¡rivci¡iala,
vai ale atvvci cãvá e rcr/a áe¡re ¡rc¡rivl av ¡vvct áe reáere, rcr/e,te
la telefcv,: Da, draga mea, datoria noastrã e de a deveni noi
in¸ine directori ¸i directoare. Emancipare, la urma urmelor,
rire-ar sã rie ¸i asta... mergem doar spre matriarhat cu pa¸i
siguri... Destul cât am rost in roluri de interimari... Da, intr-
adevãr, cât o sã mai a¸teptãm daruri de la naturã·.. (Ivve
rece¡tcrvl iv fvrca. tatre ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi., Ei, dragã
Necunoscutule, a sosit timpul sã-mi dai o mânã de ajutor...
tred cã mã in;elegi...
Prin u¸a din dreapta vine mOTOTOL. De staturã mijlocie, sub
patruzeci de ani. Volubil, iute.
mOTOTOL (trãv¸ãváv·i Ma¸áalevei vãva,: ta pe un loc;iitor
ce-mi sunte;i in problema cadrelor, vã relicit incã o datã cu prilejul
implinirii ¸i depã¸irii planului de produc;ie al rabricii noastre.
mAGDALENA: De asemeni ¸i eu pe Dumneavoastrã, ca
director ce ne sunte;i.
mOTOTOL: De-pã-¸i-re! Planul pentru 1980 - depã¸it!
Lua;i notã: pentru prima datã in ultimii trei ani!
mAGDALENA: Si asta de când director sunte;i Dumnea-
voastrã.
mOTOTOL: Iar loc;iitor - Dumneavoastrã.
mAGDALENA: ...Eu, de, cu problema cadrelor.
mOTOTOL: Da, intr-adevãr, cadrele hotãrãsc totul. Astãzi
din partea trustului nostru urmeazã sã vinã pentru a ne relicita
cu prilejul depã¸irii planului de produc;ie insu¸i tovarã¸ul
Doroban;. În cuvântul nostru de rãspuns n-ar strica sã spunem
câteva vorbe ¸i despre cadrele noastre...
mAGDALENA: Am putea sã Vã luãm drept exemplu pe
Dumneavoastrã, Octavian Gheorghevici...
!
PETRL tARARE
mOTOTOL: Vai, magdalena Borisovna, de ce adicã tocmai
pe mine·
mAGDALENA: Sã nu rim mode¸ti, Octavian Gheorghevici!
Toatã lumea ¸tie cã Dumneavoastrã, când era;i copil, in timpul
negru al ocupa;iei, a;i pãscut oile altora, iar astãzi, in vremea
noastrã, scãrmãna;i lâna oilor noastre atotnorodnice, adicã, mai
pe scurt, a;i devenit director al rabricii de covoare.
mOTOTOL: Vai, sã nu intrecem mãsura, magdalena
Borisovna! La ce bun sã rãscolim trecutul· mai bine sã vorbim
despre chipul moral al lucrãtorilor no¸tri: atunci mai bun
exemplu decât cel al Dumneavoastrã nici cã putem gãsi,
magdalena Borisovna.
mAGDALENA: mã race;i sã ro¸esc.
mOTOTOL: Sã nu rim mode¸ti, sã nu rim! Stim cu to;ii cã
atunci când so;ul v-a devenit insuportabil, Dumneavoastrã, rãrã
a sta prea mult la indoialã, nu a;i rãcut nici un compromis, ci
dimpotrivã - a;i trecut la alt so;. Sincer ¸i cu pieptul deschis!
mAGDALENA: lace oare sã vorbim despre asta...
mOTOTOL: lace. În momentul când noi am depã¸it planul
de produc;ie, race sã vorbim. Sau sã luãm, bunãoarã, pe al;i
lucrãtori ai rabricii noastre. Ia sã mi-l chema;i aici pe conducãtorul
cercului nostru de dansatori!
mAGDALENA (la electcr,: Tovarã¸e Aurel Zbanciu!
Prin u¸a din dreapta apare ALREL ZBANtIL. Ln bãiat tânãr, roarte
naiv. Are pas de dansator.
mOTOTOL (catre .vrel,: Ei, tovarã¸e Zbanciu, ¸i totu¸i de
ce i-au crãpat dansatorului nostru pantalonii la ultimul con-
cert·
ALREL: Pãi, e cel mai rocos dansator...
mOTOTOL: A;i vãzut, magdalena Borisovna! tare rabricã
!!
PLNtTLL DE REPER
mai are a¸a dansatori· Se rrãmântã in joc pânã le crapã
pantalonii...
mAGDALENA: te-i drept nu-i mi nci unã, l e crapã
pantalonii...
mOTOTOL: Dar ia sã mi-l chema;i acum pe conducãtorul
cercului coral!
mAGDALENA (la electcr,: Veronica!
Prin u¸a din stânga apare VERONItA. loarte simpaticã, de o vârstã
cu ALREL. Luptã cu bluzi;a care nu o ascultã ¸i niciodatã nu vrea sã-i
acopere sânii optimi¸ti.
mOTOTOL: Tovarã¸ã Veronica...
VERONItA: ...Sâlimonovna.
mOTOTOL: Da, Sâlimonovna. Si a¸a, in câte limbi cântã
corul nostru·
VERONItA: Acum in ¸ase, adicã in ¸apte.
mOTOTOL: A mai apãrut cineva·
VERONItA: Da, a mai apãrut incã unul. Turc de na;io-
nalitate.
mOTOTOL: Turc·
VERONItA: Da. Repatriat. Zice cã incã un strãbunel de-
al dumnealui s-ar ri nãscut pe meleagurile noastre in vremea
unor invazii de-ale lor...
mOTOTOL: Si cântã pe turce¸te·
VERONItA. Da, pe turce¸te.
mOTOTOL: loarte bine, dar dumneata ai controlat ce cântã
el acolo·
VERONItA: Academia ne-a promis un traducãtor.
mOTOTOL: Apoi bãga;i de seamã ce cântã...
mAGDALENA (1ercvicai,: lii mai atentã cu asemenea
cadre.
!"
PETRL tARARE
mOTOTOL (Ma¸áalevei,: Iar acum sã mi-l aduce;i incoace
pe pictorul nostru.
mAGDALENA (la electcr,: Tovarã¸e tlãtinici!
Prin u¸a din stânga i¸i race apari;ia tLATINItI. Îmbrãcat neglijent,
rumeazã. Poartã o prãjinã, de vârrul cãreia este agã;atã o bucatã de
covor ingust.
mOTOTOL: Sau sã trecem la alt exemplu - pictorul nostru
tlãtinici. (tatre tlativici., te ¸coalã ai terminat dumneata·
tLATINItI: De picturã, din thi¸inãu.
mOTOTOL: A;i vãzut - din thi¸inãu! Dar dumnealui n-a
rãmas in capitalã, ci a venit sã lucreze la noi!
tLATINItI: tei de acolo nu vroiau sã-mi deie drumul. Eu
insã am hotãrât sã mã contopesc cu masele populare.
mOTOTOL: lormidabil! lrumos cadru.
mOTOTOL: (catre tcti,: Tovarã¸i! Iatã cã anume aceste
rrumoase calitã;i ale dumneavoastrã a¸ vrea sã le demonstra;i
astãzi, când va veni tovarã¸ul Doroban; sã ne relicite - pentru
prima datã - cu prilejul depã¸irii planului nostru de produc;ie.
VERONItA: Dar cu cât am depã¸it planul·
tLATINItI (i,i cvtvra ,ára¡elvl,: tu jumãtate de covor, portim.
To;i privesc la jumãtatea de covor, pe care este inrã;i¸at un balaur.
ALREL: Numai cu jumãtate de covor·
mOTOTOL: Da, deocamdatã numai cu jumãtate, dar aceasta,
vede;i dumneavoastrã, se intâmplã pentru prima datã in via;a
rabricii noastre!
mAGDALENA: Da, pentru prima datã.
mOTOTOL (lvi tlativici,: tine-i cel de pe covor·
tLATINItI: Bal aurul . Ln personaj di n noua mea
compozi;ie pe teme populare - ¸lãt-lrumos invinge Balaurul.
!#
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Pe Balaur il vãd, dar lãt-lrumos unde-i·
tLATINItI: În compozi;ia mea el se arlã de partea dreaptã...
mOTOTOL: Si de ce nu l-ai pus in partea stângã·
tLATINItI: De unde puteam sã ¸tiu cã vom supraimplini
planul numai cu jumãtate de covor·..
mOTOTOL: Apoi s-o ¸tii pentru viitor: eroii pozitivi trebuie
sã rie intotdeauna de partea stângã... asta pentru orice
eventualitate.
tLATINItI (a,a¸a ,ára¡el vl av al atvri áe ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi,: Bine, o luãm la condei ¸i pe asta.
mOTOTOL: A¸a, vasãzicã, dragi tovarã¸i, astãzi la noi e
mare sãrbãtoare. (O/erra ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi., magdalena
Borisovna! (|a vrecle., tine-i cel de pe portret· tine·
mAGDALENA (lvi Mctctcl, la vrecle,: Nu se ¸tie.
mOTOTOL: Tovarã¸ã Para¸utã! Portret al unui om necu-
noscut· Vasãzicã, e adevãrat· Iar eu la inceput credeam cã-i o
glumã.
mAGDALENA: Drept cine mã lua;i, Octavian Gheor-
ghevici·
mOTOTOL: (celcrlalti,: Ei, dragii mei, ia imprã¸tia;i-vã
riecare pe la locurile cui vã are! Pânã la marea sãrbãtoare mai
este incã mult.
VERONItA, ALREL ¸i tLATINItI ies.
mOTOTOL: Si totu¸i, cine-i ¸amicul·
mAGDALENA: Nu se ¸tie.
mOTOTOL (aratãvá la alte ¡crtrete,: Ei, dar ace¸tia cine sunt·
mAGDALENA: tu acestea chestiunea e simplã - ii cu-
noa¸tem pe to;i.
mOTOTOL (trecãvá iv rerita cãtera ¡crtrete,: A¸a... tovarã¸ul
munteanu, rrunta¸ul nostru... A¸a... tovarã¸ul... stai, cum ii
!$
PETRL tARARE
spune· A, tovarã¸ul Dandara, alesul nostru, slugã a poporului,
cum i se mai spune... A¸a... tovarã¸ul tutare... tutãricã...
tutãrel... Ptriu! Pãi, ii cunoa¸tem pe to;i, magdalena Bori-
sovna!
mAGDALENA: Pe to;i, ararã de aista (arata la ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi,.
mOTOTOL (¡ririvá atevt la ¡crtret,: Dacã te ui;i a¸a, rãrã sã-l
cau;i pe dracu, nu-i nimic deosebit. Portret ca toate portretele.
mAGDALENA: ta toate si, totu¸i, nu chiar ca toate. Se
deosebe¸te de alte portrete. Nu mult, un picule;...
mOTOTOL (iv¸ãvãvá·c,: ¸Ln picule;, ¸un picule;! Nu
vreau sã aud de nici un rel de picule;. Scurt pe doi: cine-i
persoana·
mAGDALENA: Dacã s-ar ¸ti, s-ar povesti.
mOTOTOL: Tovarã¸ã Para¸utã! magdalena Borisovna! Sã
nu mã iei disdediminea;ã cu zicale! Scurt ¸i clar: cine-i tipul,
adicã personajul, eroul acesta, la urma urmei· (.rata la ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi., tine-i acest mare Necunoscut·
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, vã mai repet ¸i
aici, in biroul meu, cã nu se ¸tie cine-i.
mOTOTOL: Acum vãd cã avea dreptate persoana care imi
teleronase: un portret neidentiricat!
mAGDALENA (cv vv ivtere a¡arte,: tine v-a teleronat·
mOTOTOL: Ln binevoitor.
mAGDALENA: Bãrbat·
mOTOTOL: O muiere, adicã remeie. (´v¡icic., te
importan;ã are: bãrbat sau remeie·
mAGDALENA: Da, sigur, nici o importan;ã. Principalu-i sã
rie surlet binevoitor ¸i vigilent.
mOTOTOL: Da, era un surlet binevoitor ¸i vigilent. Semãna
la voce cu dumneata.
!%
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA: Parcã numai un câine e scurt de coadã...
mOTOTOL: tâine· Asta era cã;ea! Sã ri auzit ce invinuiri
imi aducea... Auzi, cicã, ;inem pe pere;i la loc de rrunte pe nu
se ¸tie cine...
mAGDALENA: Ln pic de adevãr ar ri aici... Se cere sã rim
vigilen;i.
mOTOTOL: ¸Vigilen;i... Si trebuia sã se intâmple lucrul
acesta acum, când rabrica noastrã pentru prima datã in atâta
amar de ani a depã¸it planul de produc;ie cu jumãtate de covor.
Însu¸i Pãrrãnuc Ivanovici ne-a relicitat. Iar in curând trebuie sã
soseascã ¸i tovarã¸ul Doroban;.
mAGDALENA: Parcã-i un rãcut, nu ne merge.
mOTOTOL: ¸Nu ne merge, ¸nu ne merge... Dar, cum
spuneai dumneata adineaori: sã rim vigilen;i.
mAGDALENA.: Da, vigilen;i.
mOTOTOL: Sã revenim, deci, la portret. tine l-a atârnat
pe perete·
mAGDALENA: Nu se ¸tie.
mOTOTOL: Nici asta nu se ¸tie· Dumneata de când lucrezi
la noi·
mAGDALENA: Deja de trei ani.
mOTOTOL: tând venise¸i la noi, portretul ista atârna unde
atârnã acum·
mAGDALENA: Probabil cã da.
mOTOTOL: te inseamnã ¸probabil cã da·
mAGDALENA: Eu, Octavian Gheorghevici, mã ¸ti;i cum
sunt: mai mult cu capul aplecat peste hârtii ¸i treburi...
mOTOTOL: ¸Hârtii si treburi... ¸i atunci de unde s-a luat
nevoia asta de portret·
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, Vã declar scurt si
cuprinzãtor: nu ¸tiu. Si vã mai pot raporta cã, de când lucrez eu
!&
PETRL tARARE
aici, pe pere;ii peste care sunt responsabilã nici nu s-a ridicat,
nici nu s-a coborât vreun portret.
mOTOTOL: ¸Ridicat, ¸coborât... Dar dumneata ;i-ai
aruncat vreodatã privirea la pere;ii i¸tia sã vezi poate cã lipse¸te
ceva sau - si mai grav! - poate cã ceva e in plus·
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, dupã cum v-am
mai spus, privirea eu mai mult o cobor...
mOTOTOL: ¸tobor, ¸cobor... ¸i dacã ne vine acum un
om strãin sau chiar o delega;ie intreagã ¸i ne gãse¸te cu acest
portret neidentiricat·
mAGDALENA: Ei, câ;i au rost pânã acuma...
mOTOTOL: ¸tâ;i au rost!.. Au rost ¸i n-au observat, n-
au observat pentru cã voi (áecliáe v,a áiv área¡ta, le deschide;i
larg u¸a in semn de ¸bine a;i venit! ¸i astupa;i portretul, iar pe
urmã le ura;i ¸drum bun! (ivcliáe v,a áiv área¡ta, ¸i rãmâne;i
(aratãvá la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi, cu musarirul in casã.
mAGDALENA: Dacã portretul putea sã steie acolo cât
veacul, zãu, ¸i nu-l mai vedea nimeni...
mOTOTOL: Nu-l mai vedea nimeni· Dar iatã cã de acum a
rost vãzut. Si cine zici cã a dat primul de dânsul·
mAGDALENA: tonducãtorul cercului nostru de dansuri,
Aurel Zbanciu.
mOTOTOL: Aurel Zbanciu, zici· magdalena Borisovna,
¸i dumneata, ca loc;iitoarea mea insãrcinatã cu problema
cadrelor, n-ai putut sã-l srãtui sã nu holbeze ochii pe to;i pere;ii·
La picioarele dansatoarelor lui, in jos, iatã unde trebuie sã
priveascã dumnealui!
mAGDALENA: L-am srãtuit, ba l-am ¸i obligat, dar el o
ascultã mai mult pe Veronica.
mOTOTOL: tare Veronicã·
mAGDALENA: tonducãtoarea de cor.
!'
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Pãi, cine i-i ¸er: dumneata sau dumneaei·
mAGDALENA: Eu, desigur, dar dumnealui se pare cã e
amorezat de dumneaei...
mOTOTOL: Sã lãsãm naibii amorul. magdalena Borisovna!
(.rata la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi., Nu vezi cã stãm cu mortul pe
lai;ã·
mAGDALENA: Da, trebuie sã ne clariricãm pozi;iile.
mOTOTOL: ¸Pozi;iile... (ía lcc la vaa Ma¸áalevei., Aurel
aista câ;i ani are·
mAGDALENA (vv·,i ¡cate acvváe aáviratia,: O, e un boboc!
Abia a implinit douãzeci de ani...
mOTOTOL: te ¸coala a terminat·
mAGDALENA: De iluminare culturalã, la Soroca.
mOTOTOL: La Soroca, zici... (ta ¡evtrv ive., te naiba, n-
au mai vãzut ei portrete pe acolo· (Ma¸áalevei., Neamuri peste
grani;ã are·
mAGDALENA: Îmi pare cã nu...
mOTOTOL: Ia sã mai precizezi mata...
mAGDALENA: Am in;eles...
mOTOTOL: tu celelalte date de anchetã cum stãm·
mAGDALENA: A¸a ¸i a¸a.
mOTOTOL: A¸a ¸i a¸a·.. (´e ccala iv ¡icicare. ´e a¡rc¡ie áe
electcr., Iar s-a derectat. Ia adã-mi-l incoace pe acest Aurel sã
vedem noi ce rel de poamã este!
mAGDALENA (ái¡are ¡e v,a áiv área¡ta,: Imediat!
mOTOTOL (e·avivãvá atevt ¡crtret `ecvvccvtvlvi,: tine
ar putea sã rie tipul· Tot vreunul de ai¸tia de-ai lor, de la
culturã, muzicant, artist, poet. A¸a, in via;ã, aproape cã nu-i
cunoa¸te nimeni, iar pe urmã li se race portretul ;i-l aga;ã cineva
pe perete ¸i, portim, tovarã¸e mototol, ia ¸i i te inchinã ca la
icoanã.
"
PETRL tARARE
ALREL: Ne pregãtim de concert.
mAGDALENA: Stim noi ce rel de concert.
ALREL: Iar nu-mi da;i voie sã spun nici un cuvânt·
mAGDALENA: Dansatorii vorbesc cu picioarele.
ALREL: liecare om are dreptul la cuvânt.
mAGDALENA: mai bine ai tãcea.
ALREL: Nici vorba asta nu vã place· Apoi arla;i cã pe asta
am luat-o din gazetã.
mAGDALENA: mare incurcãturã ¸i cu citatele astea.
mOTOTOL: magdalena Borisovna, un moment! Îmi pare
cã am apucat-o pe alt drum.
mAGDALENA: A¸a-i când te potrive¸ti lui Aurel.
mOTOTOL (il a¡vca ¡e .vrel áe /rat ,i il ivtcarce cv fata ¡re
¡crtretvl `ecvvccvtvlui,: Tovarã¸e Zbanciu, zici cã ai terminat
¸coala de iluminare culturalã din Soroca·
ALREL: Da, pe ¸patru ¸i ¸cinci.
mOTOTOL: Si ai primit diplomã de conducãtor de dansuri·
ALREL: Da, conducãtor de cercuri de dansuri.
mOTOTOL: Si voi ararã de dansuri a;i mai studiat acolo
ceva·
ALREL: O, multe de toate!
mAGDALENA: Laudã-mã, gurã...
mOTOTOL (aratãváv·i cv ca¡vl ¡re ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,:
Dacã-i a¸a, atunci n-ai putea mata sã-mi spui cine-i persoana
pictatã pe pânza aceasta·
Împins u¸or din urmã de cãtre mAGDALENA BORISOVNA,
prin u¸a din dreapta apare cu pas de dans ALREL ZBANtIL.
ALREL : m-a;i chemat, Octavian Gheorghevici·
mOTOTOL: Dã-te mai aproape.
mAGDALENA: Sedea la tairas cu Veronica.
mOTOTOL: Iar Veronica...
"
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA: V-a;i gãsit ¸i omul...
ALREL (arvvcãvá c ¡ririre Ma¸áalevei,: Dacã a¸ ¸ti...
mOTOTOL: Si dacã nu ¸tii, de ce sco;i gunoiul din casã·
ALREL: Eu - gunoiul din casã· (Irire,te cv áv,vavie la
Ma¸áaleva.,
mAGDALENA: tred cã tot Veronica l-o ri pus la cale...
mOTOTOL: Ei hai, cântã, tovarã¸e Zbanciu...
ALREL: te pot sã zic· m-am uitat cã nu cunosc persoana
care atârnã aici pe perete ¸i... Dar, de rapt, magdalena
Bonisovna, când a inchis u¸a...
mAGDALENA: Iar nu ¸tie ce vorbe¸te.
mOTOTOL: Te ascultãm mai departe, tovarã¸e Zbanciu.
ALREL: Dacã am vãzut cã nu-l cunosc, hai sã intreb ¸i eu de
lume...
mOTOTOL: Si pe mul;i ai intrebat·
ALREL: Pe un singur om.
mAGDALENA: Si acela s-a pornit sã tragã clopotele...
mOTOTOL: Si cine-i acel om·
ALREL: Ln rost coleg de la Soroca, tot dansator, acela nu
putea sã spunã nimãnui, pentru cã-i lucru de ru¸ine: crezuse cã
vreau sã-i mãsor gradul de culturã.
mOTOTOL: Gradul de culturã, zici· Ei, ¸i mai departe·
ALREL: mai departe· Am mai intrebat-o ¸i pe magdalena
Borisovna.
mAGDALENA: Încã mã mai amestecã ¸i pe mine!
mOTOTOL: Dar n-ai incercat mata sã te ui;i mai indelung
la portret, mai dintr-o parte, mai din alta·
ALREL: m-am uitat in tot relul, dacã nu, nu-l cunosc cine-i.
Prima datã vãd a¸a mutrã, adicã ra;ã, sã am iertare.
mOTOTOL: Dar nu te-ai uitat mata, tovarã¸e Zbanciu, ce
scrie pe partea cealaltã a portretului·
"
PETRL tARARE
ALREL: Asta nu, nu mi-a dat prin cap.
mAGDALENA: Lui sã-i deie!
mOTOTOL (lvi .vrel.,: Ia urcã mata pe scaun ¸i vezi, poate
cã scrie ceva pe partea cealaltã a portretului.
ALREL (vrca ¡e vv cavv iv fata ¡crtretvlvi `ecvvccvtvlvi,: Asta
se poate.
mOTOTOL: Dacã e scris ceva indescirrabil, rie ¸i indesci-
rrabil cã speciali¸ti la descirrat avem câtã rrunzã ¸i iarbã.
ALREL (¡ririvá ¡artea ivrera a ¡crtretvlvi,: Nu scrie nimic...
nici indescirrabil, nici in alt rel... Numai ni¸te urme de mu¸te,
dar ¸i acestea vechi...
mAGDALENA: te vre;i de la un dansator...
mOTOTOL (lvi .vrel,: Dã-te jos!
ALREL: mai este incã ceva...
mOTOTOL (cv ¡eravta,: Ei, ei!
ALREL: tredeam cã-i vreo iscãliturã, da el ii un paing, uscat ¸i
aista...
mOTOTOL: Dã-te jos!
ALREL coboarã de pe scaun ¸i se apropie de mOTOTOL.
mAGDALENA: θi vârã nasul unde nu trebuie...
mOTOTOL: Tovarã¸e Zbanciu!
ALREL: Ascult, Octavian Gheorghevici!
mOTOTOL: Ia spune, n-ai venit dumneata jumãtate de an
in urmã la mine ¸i m-ai rugat sã te incadrez in muncã la rabrica
noastrã·
ALREL: Da, am venit, v-am rugat ¸i m-a;i incadrat.
mOTOTOL: Si ce misiune i;i incredin;asem eu·
ALREL: Sã scot echipa de dansatori a rabricii noastre pe
primul loc in ora¸ ¸i pe raion.
mAGDALENA: Are s-o scoatã, el ¸i cu Veronica...
"!
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: În ora¸ ¸i pe raion... Dar ia sã-mi spui
dumneata: te-am rugat eu sã holbezi ochii la toate portretele·
ALREL: Nu, nu m-a;i rugat...
mOTOTOL: Atunci de ce mama dracului i;i vâri nasul unde nu
trebuie·
mAGDALENA: Da, unde nu trebuie.
mOTOTOL (¡a,ivá ¡riv cavera,: De ce nu e¸ti un om cu-
minte, sa-;i vezi numai de treburile matale· te, crezi cã eu ii
cunosc chiar pe to;i câ;i is in¸ira;i pe pere;i· Nu, nu-i cunosc.
Dar nu-mi iau nasul la purtare, mã uit modest in jos, trec pe
alãturi ¸i in relul acesta ajung la biroul meu.
ALREL: Dacã ¸i eu tot a¸a, mã uit mai mult la picioare, cã
ele mã hrãnesc, numai cã dacã am vãzut portretul...
mAGDALENA: Nici un pic de educa;ie: sã intrerupi ¸erul...
mOTOTOL: Alaltãieri nu ¸tia nimeni despre portretul
acesta, ieri l-ai observat mata ¸i colegul matale, tovarã¸e
Zbanciu, astãzi ¸tiu eu ¸i magdalena Borisovna despre el -
acum i;i inchipui ce o sã se intâmple mâine· Are sã arle despre
Necunoscutul nostru tot ora¸ul, ¸i au sã se gãseascã ni¸te
tovãrã¸ei care au sã transmitã despre el exact acolo unde trebuie,
vine un control, ¸i - cavet, s-a zis cu tovarã¸ul mototol Octavian
Gheorghevici.
mAGDALENA: De ce anume cu Dumneavoastrã·
ALREL: Octavian Gheorghevici, am o propunere...
mAGDALENA: Încã ¸i propunere!
mOTOTOL: Sã te auzim.
ALREL: Propun sã scoatem portretul de pe perete ¸i sã
terminãm povestea.
mOTOTOL: Sã-l scoatem·
ALREL (/vcvrc,: Da, sã-l scoatem!
mOTOTOL: mata i;i dai seama ce vorbe¸ti·
""
PETRL tARARE
mAGDALENA: ta nuca de perete...
mOTOTOL: Î;i dai seama ce vorbe¸ti·.. Persoana aceasta,
necunoscutã deocamdatã, a avut, rãrã doar ¸i poate, niscaiva
merite deosebite. (Ivve c ra¸a cv flcri v/ ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi.,
Altrel nu ajungea sã atârne pe pere;ii no¸tri! A atârnat omul in
pace ¸i onor ¸i acum, na-;i-o bunã, vine tovarã¸ul Zbanciu, un
om rãrã nici un merit, race o datã zbanc! ¸i il scoate in doi timpi
¸i trei mi¸cãri. Bunã ¡creaáca, nimic de zis!
ALREL: Octavian Gheorghevici, zice;i cã a avut merite·
Bine, admitem cã a avut cândva, dar dacã acum nu le mai are·
mOTOTOL: tum a¸a: nu le mai are·
mAGDALENA: Încã ¸i alta...
ALREL: Adicã, zic, dacã dumnealui (arata la ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi, este deja scos de pe unde rusese cândva numit...
mOTOTOL (ccvtrariat,: Zici, in sensul cã dacã este scos
deja· (ía iva¡ci ra¸a cv flcri., mare incurcãturã ¸i asta! Dar de
era sã rie scos, am ri rost anun;a;i...
ALREL: Poate cã a;i ¸i rost anun;a;i, dar nu se ¸tia bine
despre cine e vorba, deoarece nu cunoa¸tem cine e persoana
de pe portret.
mOTOTOL: Da, just, nu cunoa¸tem... Ei, vede;i, magdalena
Borisovna, ce sãmân;ã de cadru este acest tovar㸠Zbanciu!
mAGDALENA: Bunã poamã.
mOTOTOL: Si noi, care adineaori ii cãutam cuvinte de laudã!
(|vi .vrel., Si totu¸i de ce i-au crãpat pantalonii dansatorului
cela in vremea concertului·
ALREL: E un dansator rocos.
mOTOTOL: thiar atât de rocos· Dar dacã e sã privim mai adânc·
ALREL: Se poate ¸i mai adânc. troitorii de la combinatul
de costume populare mai ¸parlesc din storã, zic cã rac economie,
¸i costumele ies mai strâmte decât le comandãm.
"#
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: mai strâmte· Dar dacã dansatorului i-au crãpat
pantalonii, de ce n-a dispãrut imediat de pe scenã·
ALREL: Trebuia sã se inchine publicului.
mOTOTOL: Si de ce s-a inchinat cu spatele·
ALREL: Pentru cã pe din ra;ã era aproape gol.
mOTOTOL: Iatã ce rel de cadre avem noi, venerabila mea
Para¸utã!
mAGDALENA: Trebuie sã ne clariricãm pozi;iile ¸i in privin;a asta.
mOTOTOL: Bine, bine. Sã incercam sã ne descurcãm ¸i
singuri.
mAGDALENA: A;i vorbit cu Pãrrãnuc Ivanovici·
mOTOTOL: Dumnealui e la birou. Rãmâne sã ne descurcam
singuri. te, noi nu avem cap pe umeri·
mAGDALENA: Sigur cã avem.
mOTOTOL: magdalena Borisovna!
mAGDALENA: Vã ascult.
mOTOTOL: te race la ora asta pictorul nostru, tovarã¸ul
tlãtinici·
mAGDALENA (ca a·l ivte¡e ¡e .vrel,: tred cã o picteazã
pe Veronica, vrea sa-i racã un portret, un nud, ¸i rata e cam
ar;ãgoasã, nu se dã la pozat...
mOTOTOL: |ara arde, iar baba se piaptãnã. Acum pe
ordinea de zi e portretul Necunoscutului ¸i nicidecum mâzgãlelile
lui tlãtinici. magdalena Borisovna, cheamã-l incoace pe pictor
¸i, dacã nici el nu-l identiricã pe Necunoscut, nu ne rãmâne
decât sã ne clariricãm rundamental pozi;iile...
mAGDALENA (íee ¡riv área¡ta,: Imediat.
mOTOTOL (catre .vrel,: Si de unde te-ai luat mata mai hâtru
decât to;i·
ALREL: De ce mai hâtru, Octavian Gheorghevici· Da;i-mi
voie sã vã explic incã o datã.
"$
PETRL tARARE
mOTOTOL: ¸Încã o datã... Parcã nu-i clar ¸i a¸a!
ALREL: Asculta;i-mã pânã la capãt.
mOTOTOL: mai ai de adãugat ceva·
ALREL: Octavian Gheorghevici, eu ¸i la ¸coalã, la Soroca,
nu mã prea uitam la pere;i, mereu mi se rãceau observa;ii din
cauza asta, ¸i când m-am uitat odatã...
mOTOTOL: tând te-ai uitat odatã, ai descoperit ¸i acolo
un portret al unui Necunoscut...
ALREL: Dar de unde ¸ti;i· tine v-a transmis·
mOTOTOL: Vasãzicã, e¸ti specialist in de-ale astea· Expert·
ALREL: Ba nici un rel de expert. Pur ¸i simplu, imi place sã
le ¸tiu pe toate...
mOTOTOL (ii ivtiváe lvi .vrel c fcaie áe lãrtie,. Î;i place sã
le ¸tii pe toate· Dacã-i a¸a, rii bun mata ¸i scrie-mi o cerere...
ALREL: te rel de cerere·
mOTOTOL: De plecare de la lucru. Din proprie dorin;ã.
ALREL: Dar n-am eu o asemen ea dorin;ã.
mOTOTOL: E destul cã o am eu.
ALREL: Si dacã nu scriu·
mOTOTOL: mai rãu de dumneata.
ALREL: De ce·
mOTOTOL: Te concediez.
ALREL: Pentru ce·
mOTOTOL: Pentru miopie politicã.
ALREL: Eu - miop· Parcã imi spunea;i cã prea le observ pe toate!
mOTOTOL: Ei, iatã tocmai pentru asta: prea le observi pe
toate. Trebuie sã ai cap pe umeri, ca sã ¸tii ce sã observi ¸i ce nu.
ALREL: Si dacã mã plâng organiza;iei sindicale·
mOTOTOL: Po;i sã te plângi, dar ce-o sã-;i ajute·
ALREL: Octavian Gheorghevici, nu eu am rost omul care a
descoperit primul portretul Necunoscutului...
"%
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Tovarã¸ã Veronicã ¸i cum i;i mai zice...
VERONItA: Sâlimonovna.
mOTOTOL: lie ¸i Sâlimonovna. De acum, dacã ai intrat,
scurt pe doi: ce ai de spus·
VERONItA (aratãvá la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,: Octavian
Gheorghevici, chestiunea cu portretul ista...
mOTOTOL: Si mata ¸tii despre portret·
VERONItA: Numai eu ¸i mai mult nimeni.
mOTOTOL: Dacã are sã spunã toatã lumea a¸a... Ei, pe
scurt, cã ne grãbim: ce vrei sã ne declari·
mOTOTOL: Nu dumneata· Atunci cine·
ALREL: A¸ spune, da-mi vine greu...
L¸a din stânga se deschide violent, apare VERONItA. Din nou
luptã cu bluzi;a neascultãtoare.
VERONItA: Octavian Gheorghevici, tovarã¸ul Zbanciu
nu-i vinovat deloc.
mOTOTOL (catre .vrel,: Ln moment. (tatre 1ercvica.,
Asculta;i pe la u¸i, tovarã¸ã Veronicã·
ALREL (catre 1ercvica,: Iar i-ai pozat lui tlãtinici· Te-a pus sã te
dezbraci, ca data trecutã·
VERONItA (livi,tiváv·l,: Lasã, cã nu-s chiar proastã de tot, numai
bluza mi-am scos-o...
mOTOTOL: Tovarã¸ã Veronicã, ¸i cum i;i mai spune acolo...
VERONItA: Sâlimonovna.
mOTOTOL: lie ¸i Sâlimonovna. tine te-a portit pe dumneata aici·
VERONItA: Sã mã scuza;i de indrãznealã, dar nu pot sa-l las pe
colegul meu la nevoie...
ALREL: te te bagi, Veronicã·
VERONItA: Sã taci din gurã, cã ai s-o pã;e¸ti din nou...
ALREL: Iaca ¸i asta mã opre¸te sã vorbesc.
"&
PETRL tARARE
VERONItA: Aurel nu-i vinovat cu nimic. Aici dânsa,
dumneaei vrea sã-l incurce in chestiuni de acestea, ca pe urmã
sã-i dea mâna, chipurile, il salveazã ¸i in relul ista sã-i ieie piuitul...
mOTOTOL: te sã-i ia·
VERONItA: Piuitul, adicã independen;a.
ALREL: Lnde te vâri·
VERONItA: Taci pânã nu tac eu!
mOTOTOL: Nu in;eleg nimic. Despre cine e vorba·
VERONItA: Si Dumneavoastrã, Octavian Gheorghevici,
chiar nu ¸ti;i sau vã prerace;i· (1rea a vvveaca ¡ercava vira·
cvlcaa, áar iv rrevea ata...,
Prin u¸a din dreapta apare mAGDALENA.
mAGDALENA (áa cv cclii áe 1ercvica,: A ajuns deja aici.
Octavian Gheorghevici, domni;a noastrã (c arata ¡e 1ercvica,
iar ii pozeazã pictorului nostru...
mOTOTOL: te race·
mAGDALENA: Pozeazã. Stã a¸a, cum o intoarce pictorul.
Numai de-a;i vedea in ce pozã...
mOTOTOL: Pozeazã, vasãzicã... mai bine ne-a;i spune, to-
varã¸ã Veronicã...
VERONItA: Sâlimonovna.
mOTOTOL: Sâlimonovna... de ce corul nostru cântã in mai
multe limbi dintr-o datã·
VERONItA: mul;i dintre cori¸tii no¸tri nu cunosc decât
limba lor maternã... ¸i pe urmã - ¸i asta e principalul! - in relul
acesta noi intãrim prietenia dintre popoare.
mOTOTOL: Prietenia popoarelor e un lucru bun. Dar iatã
turcul cela al dumitale, ce-i cu el: nu ¸tie nici moldovene¸te,
nici ruse¸te·
VERONItA: Nici cât negru sub unghie.
"'
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Ia sã-l trimite;i la ni¸te cursuri. Iar restul, rie,
cânte ¸i in limbile lor, numai nu to;i intr-un glas, cã n-o sã-i mai
in;eleagã nimeni despre ce cântã. Nu cumva ai vrea mata sã-mi
organizezi aici o nouã babilonie·
VERONItA: În nici un caz.
mOTOTOL: Or, ce mai cadre avem, or, magdalena
Borisovna!
mAGDALENA: Da, desigur. Zãu, de-a;i ri vãzut in ce hal ii
poza pictorului - aproape goalã...
VERONItA: Nu-i adevãrat! Tovarã¸ul tlãtinici vrea sã-mi
racã un simplu portret.
mOTOTOL: te aud· Încã un portret· La ora actualã noi nu
avem nevoie de portrete noi!
mAGDALENA: Nu avem nevoie.
mOTOTOL: Pânã când n-o sã precizãm cine este inrã;i¸at
aici (arata la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,, pictorul nostru nu va race
nici o mi¸care cu pensula dumnealui! magdalena Borisovna,
parcã vã trimisesem dupã tovarã¸ul tlãtinici. Lnde-i·
Prin u¸a din stânga i¸i race apari;ia tLATINItI.
tLATINItI: Sunt prezent la datorie, onorabile Octavian
Gheorghevici.
mOTOTOL: Vorbe¸ti de lup... Ia sã mã mai slãbe¸ti cu acest ¸ono-
rabile· mai bine spune cu ce te ocupi mãtãlu;ã in timpul de ra;ã·
tLATINItI: Eu am pãrãsit thi¸inãul ¸i am venit in rundãtura
asta, adicã pardon, in arundul maselor populare, nu pentru a
sta cu mâinile in ¸olduri. Sper cã venerabila magdalena Bori-
sovna v-a raportat cu ce mã ocup: lucrez la portretul rrumoasei
noastre Veronica.
mOTOTOL: tu portretul dumneaei te rog sã mai ingãdui
pu;in. Deocamdatã portretele, stop! (´e ¡liv/a v¡arat ¡riv cavera.,
#
PETRL tARARE
Buni pictori, nimic de zis: când i;i zugrãvesc o mutri¸oarã, n-o
mai recunoa¸te nici mama dracului. mâzgãlitori, nu pictori!
tLATINItI: Ba sã avem pardon...
mOTOTOL: Pardon· Tocmai asta-i: n-ave;i nici un rel de
pardon. (.rata la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi., Portim o pildã concretã.
Scurt pe doi: cine-i acesta·
tLATINItI (¡ririvá atevt la ¡crtret,: mda... portretul unui
necunoscut... (|·avivea¸a ¡artea ivrera a ¡crtretvlvi., Autorul
portretului e ¸i el un mare Necunoscut... te manierã de bãdãrani!
Dupã ce cã lucreazã prost, nici amprenta digitalã nu ¸i-o lasã!..
tapodopera asta cred cã apar;ine vreunui pictor autodidact, de
prin pãr;ile locului... Talent popular, cu alte cuvinte.
mOTOTOL: ¸Talent popular· Eu te intreb concret: cine-i
pictat aici· tine·
tLATINItI: Habar n-am!
mOTOTOL: Auzi;i-l, tovarã¸i: ¸habar n-am!!
mAGDALENA: Nemaipomenit!
mOTOTOL (riáica rece¡tcrvl,: Acu¸i comand thi¸inãul sã ne
trimitã un expert.
mAGDALENA: Da, un expert.
tLATINItI: Geaba sã vã mai trudi;i.
mOTOTOL: Adicã de ce·
tLATINItI: mai intâi, o sã vi se rãspundã tocmai pentru
un an...
mOTOTOL: Ei nu, peste un an e cam mult...
tLATINItI: Si pe urmã au sã v-o trimitã tot pe Sarta
Aronovna...
mOTOTOL: Ei, ¸i dacã-i Sarta Aronovna·
mAGDALENA: Expert sã rie!
tLATINItI: Pe Sarta Aronovna, bãtrânica ceea surdã ¸i ab-
surdã, v-o pot inlocui ¸i eu. (í,i ¡vve ¡e ca¡ c ¡alarie áe áava, iv
#
PLNtTLL DE REPER
áivti - c lvlea, ,i áa tãrccale ¡crtretvlvi `ecvvccvtvlvi, ¡arcáiivá·c
¡riv vi,cari ,i ivtcvatii ¡e ´afta .rcvcrva., ¸Se vede cât de colo cã
artistul are maniera sa proprie, destul de originalã, de altrel...
mOTOTOL: Dã-o naibii de manierã! tine-i Necunoscutul·
mAGDALENA: Da, cine-i·
tLATINItI (ccvtivvãváv·,i ¡ccvl,: ¸Dacã privim portretul din
partea stângã, unde lumina cade direct ¸i din abunden;ã pe
suprara;a pânzei, putem spune cu certitudine cã persoana pictatã
este un om de artã - privi;i ¸i Dumneavoastrã ce blânde;e emanã
ace¸ti ochi mari ¸i plini de cãldurã... .
mOTOTOL: Las-o naibii de cãldurã! lie ¸i om de artã, dar
concret: cine-i, cum il cheamã·
mAGDALENA: Numele, prenumele ¸i patronimicul,
concret!
To;i cei de ra;ã rac cerc in jurul lui tLATINItI, care, pare, acum
are sã dezvãluie marea tainã.
tLATINItI (ccvtivva a ¡cace rclvl ´aftei .rcvcrva,: ¸Dar sã
privim acum portretul ¸i din partea dreaptã...
mOTOTOL: ¸Sã-l privim ¸i din dreapta...
mAGDALENA: ¸Si din dreapta...
tLATINItI: ¸De aici, de unde soarele pãtrunde mai pu;in,
putem arirma cã persoana reprezentatã pe pânzã e un activist
politic - privi;i ¸i dumneavoastrã ce spirit autoritar izvorã¸te
din ace¸ti ochi ingu¸ti ¸i plini de rãcealã...
mOTOTOL: Tovarã¸e expert, las-o naibii de rãcealã! Scurt
pe doi: cine-i Tipul·
mAGDALENA: Da, cine-i·
tLATINItI (terviva ¡ccvl,: Nici Sarta Aronovna nu ¸tie cine-i
acest mare Tip.
mOTOTOL: Si atunci ce ne racem cu portretul·
#
PETRL tARARE
tLATINItI: Sa-l scoatem!
VERONItA. Si eu tot a¸a spun.
ALREL. Dupã pãrerea mea...
mAGDALENA: mai are incã ¸i pãrere...
VERONItA: mai bine taci.
ALREL: mãi, da ce-s de rele muierile astea!
mOTOTOL: Tsst! Termina;i congresul! Vorba!
mAGDALENA: Vorba ¸i congresul!
mOTOTOL (catre tlativici,: Vasãzicã, sã-l scoatem· Ei, hai,
zi-i, rrate iepure! turaj ¸i inainte! Tare a¸ vrea sã vãd cum ai de
gând sã raci mãtãlu;ã trebu¸oara asta.
tLATINItI (e re¡eáe ¡re ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,: Simplu
de tot: il apuc de bãieri, il scot din cui ¸i s-a zis cu el!
mOTOTOL (rã¸ãvá áe vai ri t at ea l vi tl at i vi c i , : mãi
tovãrã¸ele tlãtinici, mãi! Acum vãd cã nu de bunã voie ai
ajuns mata in adâncul maselor - pur ¸i simplu, thi¸inãul nu
te-a primit in bra;ele sale calde. (tatre Ma¸áaleva., Bun cadru
¸i aista! (tatre tlativici., tum vãd, ¸i mãria ta surerã de miopie
politicã. Ai sã-mi scrii ¸i mãtãlu;ã cerere de plecare din proprie
dorin;ã.
tLATINItI: Eu· terere·
mOTOTOL: D-apoi cine i;i dã voie dumitale sã sco;i a¸a
nitam-nisam un portret de pe perete·
tLATINItI: Din moment ce nu ¸tim cine-i...
mOTOTOL: mata nu ¸tii, asta vrei sã spui· Dar parcã eu
¸ti u· Nu, dar nu-l scot. (Ivve ra¸a cv f l cri v/ ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi.,
tLATINItI: Da, dar dacã nu ¸tim cine-i...
mOTOTOL: Dacã nu ¸tim, datoria noastrã nu constã in a-l
scoate, ci in a arla cine-i dumnealui.
tLATINItI: Si ce ar ri dacã l-am scoate·
#!
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Dar ce te raci, dacã omul se mai invârte prin
srerele inalte·
tLATINItI: Dar dacã omul acesta de mult nu se mai invârte
¸i e dat ararã din aceste srere·
mOTOTOL: Asta-i incã ¸i mai rãu decât (ia ra¸a cv flcri áe
v/ ¡crtret,, decât dacã s-ar mai invârti, iar noi l-am cobori jos.
mAGDALENA: Evident, ¸i mai rãu.
tLATINItI: Eu propun una ¸i bunã: sã-l scoatem ¸i sã-l
ducem la mine in sarai la restaurare. Invit un cârpaci de pictor
local si, când ;i l-a vopsi acela din nou, are sã semene cu oricine
din rrunta¸ii no¸tri.
mOTOTOL: Tot pe-a lui o ;ine...
mAGDALENA: Noi de acum nu ne putem atinge de portret.
VERONItA: Ba putem!
mOTOTOL: În ce rel, a¸ vrea sã ¸tiu·
VERONItA: tând vom ie¸i la demonstra;ie, scoatem toate
portretele, inclusiv pe al Necunoscutului.
ALREL. Îl umrlãm pe sus, eu i-s tata!
mAGDALENA: Iar se bagã.
VERONItA (catre .vrel,: Taci, cã vorbesc eu!
mOTOTOL (catre 1ercvica,: Ei, ¸i mai departe·
VERONItA: Îl scoatem la demonstra;ie ¸i il jucãm ca pe
zestrea miresei, dar sã-l ;inem ceva mai in dosul altor portrete,
ca sã nu rie observat de la tribunã sau sã-l rotograrieze cineva...
mOTOTOL: loarte interesant. Si mai departe·
VERONItA: Pe urmã ne intoarcem la rabrica noastrã ¸i, ca
de obicei, predãm portretele ¸i pancartele omului de la depozit...
mOTOTOL (ircvic,: Si le dãm roc·
VERONItA: În nici un caz! A doua zi luãm inapoi portretele
cunoscute, iar pe nenicul ista (arata la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi, il
lãsãm la depozit ¸i vom zice cã s-a pierdut in vremea demonstra;iei.
#"
PETRL tARARE
mOTOTOL: A¸a a rost, venerabilã tovarã¸ã Para¸utã, scum-
pa mea magdalena Borisovna·
ALREL: mort in exerci;iul runc;iunii...
mAGDALENA (catre .vrel,: Închide sironul!
mOTOTOL: mul;umesc de propunere, tovarã¸ã Veronicã...
VERONItA: Sâlimonovna...
mOTOTOL: lie ¸i Sâlimonovna... tum se vede, ai sã-mi
scrii ¸i mata cerere de plecare din proprie dorin;ã... (tatre tcti.,
mã uit la voi, dragii mei subalterni, ¸i mã intreb: nu cumva a;i
cãzut din lunã pe capul meu· Probabil cã nu citi;i gazete si, in
genere... În genere, o sã-mi scrie;i to;i cerere. Iar pânã atunci,
sã ne intoarcem din nou la portret. tine l-a descoperit primul·
mAGDALENA: Tovarã¸ul Zbanciu se interesa...
VERONItA: Octavian Gheorghevici....
mOTOTOL (ivtrerv¡ãvá·c,: Ai ceva de spus, tovarã¸e
Zbanciu·
ALREL: Eu a¸ avea de spus, numai dacã n-ar ri aici de ra;ã
o persoanã...
mOTOTOL: tine anume·
VERONItA: magdalena Borisovna!
mOTOTOL: Da pe mãtãlu;ã cine te intreabã·
VERONItA: Dacã Aurel ii ru¸inos...
ALREL: Nu-s ru¸inos, dar mi-i oarecum...
mAGDALENA: |i-i greu sã recuno¸ti·
ALREL (lctarãváv·e,: Dacã-i a¸a, am sã spun tot adevãrul.
Eu, Octavian Gheorghevici, nu vãzusem niciodatã portretul ista,
pentru cã de la masa mea nici nu se vede bine, dar magdalena
Borisovna, când mã luase din scurt de ce o petrec acasã pe Vero-
nica, a inchis strâns u¸a din dreapta, mi l-a arãtat pe Necunoscut
¸i m-a intrebat cine-i...
##
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA: Nu-l vedeti cã tot bâiguie despre Veronicã...
mOTOTOL: Domni;a Para¸utã, ia mai zi o vorbã...
mAGDALENA: Dar ce este·
mOTOTOL: Stop, destul! Acum mi-am dat seama cine imi
teleronase despre portret. Era vocea matale, nu-i a¸a, magdalena
Borisovna·
mAGDALENA (a¡arãváv·e,: Pai cum ati ri vrut sã proce-
dez· Puteam oare sã las sã mi-o ia Zbanciu inainte·
mOTOTOL: tum adicã, inainte·
mAGDALENA: În sensul cã sã mã declare, sã mã toarne...
cu portretul...
mOTOTOL: mare viperã! Si numai adineaori noi, oameni
naivi, te lãudasem pentru curã;enia matale moralã. Da, dumneata
;i-ai pãrãsit so;ul nesurerit, dar mai intâi i-ai luat apartamentul
¸i - colac peste pupazã! - i-ai lasãt copilul, venerabila mea
Para¸utã.
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, dar ¸i dumneata,
pãscând oi strãine in vremea ocupa;iei, to;i ¸tiu cã le mulgeai pe
ascuns, le zmulgeai din lânã ¸i nici una n-a rost sã rete doi miei
vreodatã...
mOTOTOL: Nu-i de nasul matale sã-mi rasroie¸ti biograria!
mãi, da viperã-i ¸i asta! Bun cadru in sec;ia de cãdre! (íi áa c
fcaie áe lãrtie., Scrie-mi ¸i mãtãlu;ã cerere de plecãre tot acum,
din proprie dorintã!
VERONItA: Si-a dat arama pe ra;ã.
mAGDALENA: tu cei cãre se dezbracã goi in procesul de
muncã colectivã nici nu avem ce sta la vorbã.
ALREL (catre 1ercvica,: thiar te-ai dezbracãt de tot·
VERONItA: Sã nu ascul;i ce nu ;i se cade!
tLATINItI: Octavian Gheorghevici, intrucât magdalena
Borisovna aruncã la adresa domni¸oarei Veronica vorbe urâte,
#$
PETRL tARARE
vreau sã vã declar cã dumneaei, venerabila magdalena Bori-
sovna, vrea sã-l despartã pe Aurel de Veronica ¸i sã ¸i-l ia de
amant, ca sã nu ma exprim altrel...
mAGDALENA: minte! Zugrav nenorocit...
tLATINItI: Dumneaei a procedat la rel cu alt tânar de la
altã rabricã, de unde a venit la noi... magdalena Borisovna mereu
arirmã cã nu se teme de nimeni ¸i de nimic, pentru cã mai inainte
vreme a lucrat la mili;ie ¸i are spete ¸i pile tari.
mAGDALENA: Nu-l asculta;i, Octavian Gheorghevici.
tadru ¸i aista. Ln prãpãdit cu pensula din pãr de porc!
tLATINItI: magdalena Borisovna nu are ochi sã mã vadã
numai pentru cã n-am vrut s-o pictez in poza propusã de dum-
neaei.
mAGDALENA: Haimana din lumea artelor!
VERONItA: Octavian Gheorghevici, dumneaei chite¸te sã-;i
ia ¸i dumitale postul.
mAGDALENA: Ni¸te tipi insuportabili! Octavian Gheor-
ghevici, a;i avut perrectã dreptate: majoritatea dintre ei surerã
de miopie politicã. (tv v¡ericritate., Octavian Gheorghevici,
eu, in cãlitatea mea de adjunctã a Dumneavoastrã cu proble-
mele cadrelor, vreau sã vã spun cã toatã daravera in jurul
portretului e numai ¸i numai in rolosul nostru. Parcã era mai
bine dacã portretul acesta il descoperea un revizor strãin sau
o delega;ie intreagã· Sunt convinsã cã ¸i prin alte camere ale
cavtcrei noastre mai existã ¸i alte portrete neidentiricate. Pro-
pun sã racem tot acum o inspec;ie prin toate ungherele rabricii
¸i sã ne convingem dacã nu mai avem vreun mare Necunoscut
chi ar i n atel i er ul pi ctorul ui nostr u, onorabi l ul tovarã¸
tlãtinici.
mOTOTOL: Ei, magdalena Borisovna, aici mata e¸ti la nivel.
Aici mai vii de acasã. Dacã n-ai ri mata remeie, zãu cã te-a¸
#%
PLNtTLL DE REPER
sãruta. tu cererea mãtãlu;ã po;i sã mai ingadui pu;in, pânã ne
vom lãmuri in privin;a celorlal;i. (tatre tcti., Ei, subalternii mei
cei miopi, sã trecem dar in inspec;ie prin toatã rabrica, numai sã
;ine;i limba dupã din;i. (tatre .vrel ,i 1ercvica., Deocamdatã
dragostea se suspendeazã. Nu se cuprinde nimeni, nu se pupã
nimeni. Într-un cuvânt, stop-cadru!
mAGDALENA: Da, cadrele stop!
Ies to;i, in arãrã de ALREL ¸i de VERONItA, acestia se re;in un pic.
VERONItA: De câte ori sã-;i spun sã taci din gurã·
ALREL: mãi, mãi, mãi! te ;i-i cu muierile astea! Abia deschizi
gura sã le dai bunã ziua ¸i ele de acum i;i strigã: ¸Închide
leoarba! Doamne, rere¸te ¸i apãrã!
VERONItA: Tsst, taci când vorbesc eu!
ALREL (vi,cãváv·e áe ¡e vv ¡icicr ¡e altvl iv ritv áe áav,: Da
eu când vorbesc·
VERONItA: tând am sã tac eu.
ALREL: Dar vãd cã nu mai taci. (íi atv¡a ¸vra cv ¡alva., Stai
un pic sã te intreb. Pot sã vin ¸i eu sã vad cum ii pozezi lui
tlãtinici· (ía ¡alva.,
VERONItA: Nu!
ALREL (íi atv¡a áiv vcv ¸vra,: De ce· (O laa a rcr/eaca.,
VERONItA: mã ru¸inez.
ALREL: Da de tlãtinici nu te ru¸inezi·
VERONItA: El ii pictor. (íeriváv·,i ¸vra áe ¡alva lvi .vrel., Nu
cãta nod in papurã, cã n-ai sã gãse¸ti nimic. Poate cã vrei sã te raci de
ocarã, ca atunci la Soroca, nu ;ii minte· tu locotenentul cela...
ALREL: Vasãzicã, iar sã tac din gurã·
VERONItA (íl arvta.,: Numai a¸a ai sã taci din gura! (íl
a¡vca áe vãva ,i il ávce ¡re v,a áiv tãv¸a., Hai dupã portrete de
oameni mor;i!
#&
PETRL tARARE
Ies amândoi prin u¸a din stânga, sãltând in pas de horã. În vremea asta
prin u¸a din dreapta apare mOTOTOL cu un portret in mânã. Îl urmeazã
mAGDALENA triumrând ¸i bietul tLATINItI, pus la grea incurcãturã.
mOTOTOL a¸eazã portretul adus pe masa mAGDALENEI. De pe pânzã
ne prive¸te un rlacãuan zâmbãre; ¸i lipsit de orice griji.
mOTOTOL: Ei, tovarã¸e tlãtinici, dar aista cine mai este·
tLATINItI: Greu de spus! Dupã maniera interpretãrii putem
arirma cã e vorba de un autor prorund raional.
mOTOTOL: ¸Prorund raional! Pe mine nu maniera, pe
mine tipul mã intereseazã. Dacã vine acum pe la noi Pãrrãnuc
Ivanovici sau tovarã¸ul Doroban;, cã il a¸teptãm, sau vreun strãin
sau o delega;ie intreagã, pe unde scoatem cãma¸a· te o sã le
rãspundem când au sã ne intrebe de ce ;inem pe pere;i persoane,
s-ar putea spune, rãrã nume ¸i pa¸aport·
mAGDALENA: Întocmai, rãrã pa¸aport!
mOTOTOL (catre tlativici,: Scurt pe doi: cine-i tipul pictat
aici·
Pe u¸a din dreapta apare ALREL.
ALREL: A;i mai gasit unul·
mAGDALENA: Iar i¸i vârã nasul...
tLATINItI (¡ririvá la ¡artea ivrera a ¡crtretvlvi,. Sã vedem
cine semneazã.... tirra ¸apte romanã... mda, lucrarea ii apar;ine
lui tãtãrãu - el semneazã a¸a.
mOTOTOL: tine-i tãtãrãu·
tLATINItI (fcrvea¸a vv vvvar áe telefcv,: Ln pãcãtos de la
rabrica de ribre sintetice...
mOTOTOL: Pictor ¸i el·
tLATINItI: A¸a ii pare lui. (í e ra¡vváe la telefcv., Alo!..
Am nevoie de tovarã¸ul tãtãrãu...
mOTOTOL: Sã vinã tot acum incoace!
#'
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA: Vede;i sã nu dea bir cu rugi;ii, cã oamenii
de artã sunt slabi de inger.
tLATINItI (la telefcv,: Noroc, mai tãtãrãu!.. Nu ;ii minte
portretul cui ne-ai rãcut tu... (¡rire,te ¡artea ivrera a ¡crtretvlvi,
acum patru ani·
To;i cei de ra;ã ii rac semne de incuviin;are lui tLATINItI. totorobai,
dansãtor·.. (Ievtrv cei áe fata., totorobai, un dansator de-al nostru... (.cvlta
vai áe¡arte la telefcv., te vorbe¸ti· Esti sigur·.. Putem sã intrebãm la
procuraturã· (Ivve rece¡tcrvl iv fvrca., Las` cã-i bunã ¸i asta...
mOTOTOL: te este· te ai arlat·
tLATINItI (a¡vca ¡crtretvl aáv áe Mctctcl cv avãvácva vãivile
,i il trãvtete iv ¡avãvt,: Tipul acesta, totorobai, de acum de un
an a inrundat pu¸cãria, a comis un rurt, iar noi...
mOTOTOL: tine i-a ridicãt portretul pe perete·
mAGDALENA: Numai nu eu!
tLATINItI: Eu incã invã;am la thi¸inãu.
ALREL: Si eu, la rel, la Soroca. Apoi vede;i, Octavian
Gheorghevici, când a rost atârnat pe perete, acest totorobai
avea ceva merite, iar pe urmã... s-a invrednicit de cu totul alte
aprecieri.
Din stânga apare VERONItA, duce in mâini un portret.
VERONItA (¡re¸evtãvá ¡crtretvl /vcvrcaa,: Încã un
Necunoscut! L-am gãsit in biroul in care lucrase anul trecut tot
magdalena Borisovna!
mAGDALENA: Imposibil!
VERONItA: Ba-i posibil!
tLATINItI (¡ririvá la ¡crtretvl aáv áe 1ercvica,. Sã mã ier;i,
Veronicã draga, dar aici ai intrecut tu masura: portretul acesta
este executat chiar de mine.
$
PETRL tARARE
tLATINItI: N-a rãmas cumva incã de pe vremea rãzboiului·
mOTOTOL: te vorbe¸ti, Dumnezeu cu mãtãlu;ã· E-he, de-
ai ¸ti mata ce mai lucru de lupte s-au dat aici!.. Putea oare sã
reziste un portret·
tLATINItI (catre Mctctcl, la vrecle,: Dar dacã aista ii... in-
descirrabil·
mOTOTOL (¡vve iv ¸ra/a flcrile v/ ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,:
Vai, dar parcã eu am spus sã rie scos de pe perete·
tLATINItI (iar la vrecle,: Dar dacã-i... indescirrabil·
mOTOTOL: Nu mai dea Domnul! (´ccate flcrile áe v/ ¡crtret.,
tLATINItI: Are unele asemãnãri, a¸a l-a rãcut pictorul -
cu mai multe re;e...
mOTOTOL: mare nevoie pe capul nostru!
VERONItA: Dar cine-i tipul·
tLATINItI: Îl aveti in ra;ã pe rrunta¸ul nostru in productie,
tovarã¸ul maulicã...
VERONItA: Nu prea seamanã...
tLATINItI: ...care ¸i in via;ã ¸i in artã se arlã deocãmdatã pe
locul lui.
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, ce miopie! Nu vã
spuneam eu·
mOTOTOL: Bravo cadre avem! Stii ce, tovarã¸ã Veronicã...
VERONItA: Sâlimonovna.
mOTOTOL: Nu ma intrerupe. Du portretul la loc ¸i sã mi
te intorci cu valiza racutã.
VERONItA (ie,ivá,: De data asta am dat gre¸, dar mã
duc sã aduc altul, numaidecât am sã mai gãsesc un Necu-
noscut.
mOTOTOL (¡a,e,te ¡ete ¡crtretvl arvvcat ,i e a¡rc¡ie áe ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi,: tu unul ne-am clariricat pozi;iile. Dar ce ne
racem cu acesta, cu marele Necunoscut· tine-i el·
$
PLNtTLL DE REPER
mAGDALENA: Si acu¸i poate sã soseascã tovarã¸ul Do-
roban;.
mOTOTOL: te sã racem cu portretul ista·
ALREL: Poate sã-l vindem cuiva.
mOTOTOL: tui·
mAGDALENA: Iar se vârã...
tLATINItI: Dar dacã-l racem cadou unei institutii pe care
o patronãm·
mOTOTOL: Vre;i sã ardem pânã la temelie·
Pe u¸a din dreapta intrã in ruga VERONItA.
mOTOTOL (la telefcv,: De acord... O via;ã intreagã n-am sã
vã uit... (tatre tcti cei ¡re¸evti., Bãie;i! Subalternii mei cei miopi!
Strânge;i-vã catrarusele, ne mutãm tot acum de aici.
mAGDALENA: Lnde ne mutãm·
mOTOTOL: Adineaori am vorbit cu Pãrrãnuc Ivanovici.
tantora noastrã poate sã treacã in cantora lui Sterpu, care se
mutã ¸i el in altã parte...
VERONItA: mã lua;i ¸i pe mine, cã tot am valiza gata·
mOTOTOL: Va iau pe to;i. Deocamdatã pe to;i, pentru cã
de scos vã pot scoate ¸i la loc nou... Vã iau pe to;i. Pe to;i, ararã
de acest tovar㸠taciturn. (.rata la ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi.,
tLATINItI: V-am i n;el es ¸i vã aprobãm, Octavi an
Gheorghevici.
ALREL: Iar eu incã n-am in;eles...
VERONItA: Taci când vorbesc al;ii.
mAGDALENA: mai bine ¸i-ar coase gura.
Peste câteva clipe in camerã nu ramâne nimeni, ararã de mOTOTOL
¸i portretul NEtLNOStLTLLLI.
mOTOTOL (e aáreea¸a `ecvvccvtvlvi,: O mie ¸i una de
scuze, dar situa;ia e de a¸a naturã, cã nu pot proceda altrel... Si
$
PETRL tARARE
in genere... dacã climatul interna;ional... Si cel local... iar a¸a...
intr-un cuvânt, a;i vãzut ¸i Dumneavoastrã ce se race in insti-
tu;iile noastre. Încã o datã va rog sã mã scuza;i... Ne vom intâlni
altã datã, in vremuri mai bune, iar acum - la revedere ¸i n-am
cuvinte!.. (1rea a·i trãv¸a vãva `ecvvccvtvlvi. `ecvvccvtvl ii
ivtiváe vãva, tv,e,te... ív¸rc¸it, Mctctcl ravãve ta/lcv., Îmi ies din
mint;! tine e¸ti dumneata· tum te cheamã·
Prin amândouã u¸ile intrã mAGDALENA, tLATINItI ¸i ALREL.
Stai, cine vine·!
mAGDALENA: Octavian Gheorghevici, vine!...
mOTOTOL: tine vine·
mAGDALENA: Din partea trustului...
tLATINItI: Tovarã¸ul Doroban;!
VERONItA: ...cu tararul...
ALREL: ...si rotograrul!
mOTOTOL: te vor de la noi·
mAGDALENA: Sã ne relicite pentru depã¸irea planului...
mOTOTOL: Asta portim, se poate. (Ravva tct vai a¡rca¡e
vv¸ica vvvi var, trivvfal., Dragii mei subalterni! De-acum rie
ce-o ri! Sta;i riecare pe unde v-a apucat ceasul. Tovarã¸e tlãtinici,
dã la mine covorul produs supraplan. (tlativici ii ivvãvea¸a lvi
Mctctcl /atvl cv ¡vvatatea áe ccrcr., Lite asa, acuma totu-i in ordine.
Prin u¸a din dreapta intrã DOROBAN|. E un om-colos, roarte
volubil. În mâna stângã poartã o mapã, dreapta o ;ine intinsã.
DOROBAN|: Dragi tovarã¸i! Trustul industriei locale vã relicitã
cãlduros cu prilejul supraimplinirii planului de productie. (íi trãv¸e
vãva lvi Mctctcl ,i ii ivvãvea¸a c ái¡lcva.,. Portim ¸i o ¸ravcta, a;i
meritat-o din plin.
mOTOTOL ¸i tEILAL|I: mul;umim!
$!
PLNtTLL DE REPER
DOROBAN| (face vv evv cvira áiv ccriácr,: muzica, mar¸ul!
(Ravva vv var,., E ceva nemaipomenit prin pãr;ile noastre:
rabrica dumneavoastrã nu numai ca a implinit, ci ¸i a depã¸it
planul de produc;ie! muzica, incã un mar¸!
mOTOTOL: lacem ¸i noi ce putem, tovarã¸e Doroban;.
mAGDALENA: Avem ni¸te cadre alese pe sprânceanã.
mOTOTOL: Oameni tot unul ca unul. Iatã, bunaoarã,
magdalena Borisovna - mereu dã tineretului nostru pilda de
purtare moralã ¸i irepro¸abilã...
DOROBAN|: Ireprosabilã· loarte bine!
mAGDALENA: Iar Octavian Gheorghevici mototol a pãscut
pe vremuri oile chiaburilor, iar acum ii director...
DOROBAN|: minunat!
mOTOTOL: Iar pictorul nostru tovarã¸ul tlãtinici a pãrãsit
capitala ¸i a venit la noi, mai aproape, in sânul maselor...
DOROBAN|: laptã demnã de toatã lauda.
tLATINItI: Iar conducatorul cercului nostru de dansuri,
tovarã¸ul Aurel Zbanciu, ii aduce pe dansatori in asemenea extaz
interpretativ, incât le plesnesc pantalonii in vremea evoluãrii pe scenã.
DOROBAN|: lormidabil!
ALREL: Iar corul condus de Veronica Sâlimonovna cântã
in toate limbile lumii dintr-o datã.
DOROBAN|: Nu pot spune cât e de bine din punct de
vedere artistic, iar in plan ideologic vã asigur cã e roarte
bine.
mOTOTOL: tadre ca ale noastre sã tot cau;i.
mAGDALENA: Noi le-am adunat!
DOROBAN| (c/errãvá ,ára¡elvl áiv vãva lvi Mctctcl,:
Da asta ce-i·
mOTOTOL: tovorul nostru dat supraplan.
DOROBAN|: Bine, dar vãd numai jumãtate de covor.
$"
PETRL tARARE
mOTOTOL: tu cât am supraimplinit, cu atâta ie¸im la
raport.
DOROBAN|: Dar ce cautã balaurul ista aici·
tLATINItI: E un covor nou cu o compozi;ie de a mea:
¸lãt-lrumos invinge Balaurul.
DOROBAN|: Balaurul il vãd, da lãt-lrumos unde-i·
mOTOTOL: În trimestrul urmãtor il ;esem ¸i pe lãt-
lrumos.
DOROBAN|: Abi a i n ur mãtor ul tri mestru· (tat re
t|.1í`ítí., N-ai putut mata sã-l plasezi pe lãt-lrumos in
stânga·
tLATINItI: Dacã a¸ ri ¸tiut cã o sã depã¸im planul numai
cu jumãtate de covor...
DOROBAN|: Întotdeauna e bine sa anticipãm timpul.
mOTOTOL: E o lacunã a noastrã. O vom corecta.
DOROBAN|: Iar Balaurul a;i ri putut in genere sã nu-l
prezenta;i...
tLATINItI: Si cu cine atunci sã lupte lãt-lrumos·
DOROBAN|: Parcã e neapãratã nevoie sã lupte· Lasã-l sã
se mai odihneascã. Si pe urmã, in realitatea noastrã nouã nu
existã balauri.
tLATINItI: E un motiv de basm.
DOROBAN|: În cazul acesta a;i ri putut plasa Balaurul pe
dosul covorului.
tLATINItI: Iatã asta nu mi-a trecut prin cap.
mOTOTOL: L¸or de corectat.
mAGDALENA: Da, u¸or.
DOROBAN| (c/erra ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi,: mda, ¸i
totu¸i... Ln moment, sta;i pu;in...
mOTOTOL: tu un colectiv ca al nostru...
DOROBAN|: Lãsa;i colectivul in pace... (|·avivea¸a
$#
PLNtTLL DE REPER
¡crtretvl `ecvvccvtvlvi áiv vai vvlte ¡arti., Al cui e portretul
i sta·
mOTOTOL (a¡arte,: Gata-i, s-a zis cu mine...
DOROBAN| (catre MO1O1O|,: Eu pe dumneata te intreb:
cine-i persoana asta·
mOTOTOL: Nu se ¸tie.
DOROBAN|: Nu se ¸tie· te-ai spus·
mOTOTOL: A¸a l-am gasit, nu noi l-am atârnat pe perete.
mAGDALENA: Numai nu noi...
DOROBAN|: Dumneavoastrã glumi;i sau ce e· (´¡re ccriácr.,
Bãie;i! (Ravva vv var,., Tarar! Direc;ia trust inapoi, ar¸!!! Iar
tu, ledea, pregãte¸te-;i aparatul cã acu¸i ai sã-i rotograriezi.
(|vi Mctctcl., Ia mata in mâini portretul cu pricina. (íi áa ¡crtretvl
`ecvvccvtvlvi., lrumos, uite a¸a! teilãl;i subalterni, strânge;i
rândurile in jurul vostru! Acu¸i vã racem pozele necesare ¸i ne
ducem direct la Pãrrãnuc Ivanovici. ledea, ri-i gata! Ln mo-
ment! (tatre Mctctcl., Dã ¸ravcta inapoi, cã n-o merita;i! (íi ia
va¡a., Si sã-mi sta;i in pozi;ia asta pânã nu mã intorc incoace
cu Pãrrãnuc Ivanovici. Încã vom mai vorbi noi despre acest
portret - pânã n-o sã scoatem toatã inrorma;ia din voi... Sta;i
asa ¸i nici un pas din loc! (íee., ledea, rotograriazã-i!
Scenã mutã. Întuneric. Lumina orbitoare a aparatului rotograric
zmulge repetat din intuneric chipurile eroilor nostri, rixându-i din mai
multe unghiuri. Se aude numai glasul lui ledea: ¸Acu¸i iese pãsãrica...
Ln!.. Doi!... Trei!...
.ctvl íí
Acela¸i cabinet al mAGDALENEI BORISOVNA. Portretul
NEtLNOStLTLLLI, mutat acum pe peretele din centru, pare ¸i mai
impunãtor. Pictorul tLATINItI ¸terge prarul de pe el ¸i intoneazã un
cântec, se vede, compus de el.
$$
PETRL tARARE
tLATINItI (cãvta,:
ícaie reráe ,i·vv va¸vet,
.v arvt vv ca/ivet
´i ivtr·ivvl vv ¡crtret
ta vai/a áe áecclet...
mOTOTOL (ivtrãvá,: matale ;i-i a cântec·
tLATINItI: Nu cumva a;i vrea sa plâng, Octavian
Gheorghevici·
mOTOTOL: Portim, cântã, n-ai nici o rãspundere, nu e¸ti
¸er de rabricã. Numai spune-mi: ce-i raci mata acolo·
tLATINItI: Îl mai periez de prar, il mai dreg, poate dã
Domnul ¸i-i gãsim neamurile.
mOTOTOL: lii mai atent cu periu;a ceea. Vezi sã nu-i
strâmbi vreo musta;ã.
tLATINItI: Nici o grijã, Octavian Gheorghevici. O sã arãte
ca de la inceputuri. Putem sã-l expunem in salã la alegeri.
mOTOTOL: Da, peste o sãptãmânã-i inaintarea candida;ilor,
iar mai peste o lunã-s alegerile. Nã¸trusnicã idee ar mai ri sã-l
expunem in sala la alegeri!
tLATINItI: Ba chiar roarte bunã idee. Prin ra;a urnelor va trece
tot orã¸elul nostru. Vrea omul sã-¸i dea votul pentru candida;ii
poporului, iar ¸i noi de ici ii punem portretul in ra;ã, cum race popa
in bisericã, ¸i-l luãm din scurt: ¸Nu ni-i spune, nene, cine e ta;icul
ista· ¸i a¸a din om in om, te pomene¸ti cã cineva il recunoa¸te.
mOTOTOL: N-ar ri rãu s-o incercãm ¸i pe asta. Numai cã
procedeul ista o sã ni-l aprobe Pãrrãnuc Ivanovici.
tLATINItI: Iar Pãrrãnuc Ivanovici...Dar initia;iva de jos unde-i·
mOTOTOL: Hai slãbeste-mã, lasã gluma. mã uit eu la
Necunoscutul nostru ¸i-mi zic: mare om trebuie sã ri rost, dacã,
riind ales odatã, uite cã nici mort nu-l po;i cobori de pe pere;i.
$%
PLNtTLL DE REPER
tLATINItI: E tare stimabilul! Octavian Gheorghevici,
acu¸i se adunã tot colectivul, zic, sa incercãm din nou sa gãsim
vreo solu;ie.
mOTOTOL: Parcã eu is contra· Lnde-s ceilal;i·
tLATINItI: Acu¸i trebuie sã-¸i racã apari;ia.
Apare cam indispusã mAGDALENA BORISOVNA.
mAGDALENA (cv /atita cãvá la va, cãvá la ccli,: mai
adineaori o vecinã de bloc m-a racut ¸târrã.
mOTOTOL: Ei ¸i, domni;ã Para¸utã· Trebuie s-o raci ¸i
mata pe ea oghealã de câine.
mAGDALENA: N-am putut, Octavian Gheorghevici.
mOTOTOL: Si de ce, mã rog·
mAGDALENA: Doamna in cauzã este o persoanã distinsã.
Trãie¸te in prezent, ce-i drept, cu al treilea so;, dar totul e legal,
s-au inregistrat. Ea insã¸i mi-a mãrturisit cã o via;ã intreagã n-
a dat nimanui nici un sãrut inainte de a i se pune pecetea pe
starea civilã. Iar eu sunt o remeie stricatã...
mOTOTOL: Ba nu e¸ti mata stricatã nici câtu¸i de pu;in.
mAGDALENA: mie-mi spune;i· Las` cã ¸tiu eu ce ¸tiu. Doi
so;i am avut· Am avut! Aman;i· tâtã rrunzã ¸i iarbã! N-a avut
Necunoscutul nostru atâ;ia alegãtori, câ;i aman;i am avut eu.
Pe onoarea mea. Lui Aurel al nostru am vrut sã-i stric nunta cu
Veronica ¸i sã mi-l iau mie· Am vrut! Iar acum mi-l pusesem in
plan pe tovarã¸ul tlãtinici ¸i incã nu l-am scos de pe listã.
(tlativici face evve a virare ,i ca vv ,tie vivic.,
mOTOTOL: magdalena Borisovna, imi pare bine cã e¸ti
autocriticã. Ia ¸i te corecteazã.
mAGDALENA: Nu pot sã mã corectez. Sunt o depravatã, o
incorigibilã.
mOTOTOL: Si ce vrei mata de la mine·
$&
PETRL tARARE
mAGDALENA: Sã mã concedia;i!
mOTOTOL (áe¸veticit,: Aha, iatã unde ba;i mata, venera-
bila mea Para¸utã! Vrei sã scapi atât de u¸or de povara
Necunoscutului. Nu, n-o sã-;i meargã, draga mea! Si eu a¸ putea
sã scap in relul ista. Stii câte gre¸eli am la activul vie;ii mele·
Numai Dumnezeu ¸i mili;ia sunt la curent. Eu, insã, nu incerc
sã pãrãsesc postul prin vicle¸uguri, cum raci mata. Ba nu, draga
mea, aici are sã ne cânte cucul la to;i pânã nu dãm de urmele
aistuia. (.rata cv áe¸etvl ¡re `ecvvccvt.,
Intrã ALREL ¸i VERONItA, intonând un cântec: ¸La rereastra
dumitale ¸i-au racut aman;ii cale...
mOTOTOL: Lita;i-va la ei! Nici vânt rece nu-i ajunge.
mAGDALENA: |ara arde, iar baba se piaptãnã.
tLATINItI: Eu, cel putin, ii invidiez.
ALREL: A;i spus sã venim la adunarea sindicalã ¸i iatã cã....
VERONItA (il ivtrerv¡e,: Taci, sã nu te incurci iar. Ai¸tia
umblã cu ispititul ca sã poatã pune mâna pe tine.
mOTOTOL: Nu mai umblã nimeni cu ispititul. Lua;i loc,
acum incepem.
Apare mOS tOTRL|A. Parcã abia s-ar ri intors de la pia;ã.
mOS tOTRL|A: Bunã ziua la mneavoastrã! A¸a-i cã nu
m-a;i a¸teptat· Abia m-am intors de la sanatoriu. Doamne, Ialta
ceea toata-i goalã. Ni¸te remei, parcã-s desenate de tovarã¸ul
tlãtinici!
mOTOTOL: ta paznic, mo¸ totru;ã, e¸ti bun, dar ca ora-
tor ramâi de masa colectivului.
mOS tOTRL|A: tum adicã, rãmân· Iaca, tocmai de la
Ialta am arlat despre marele Necunoscut. m-am uitat ieri mult
la dânsul ¸i mai era sã-l cunosc, dar când am arlat cã-i chestiune
$'
PLNtTLL DE REPER
politicã, am zis cã nu, nu-l cunosc. La ce bun· tât am stat eu la
mititica, nu mai mult de un an, am arlat multe istorii cu portrete
de aiestea, strãine. tâ;i oameni stãteau acolo pentru asemenea
zugrãveli!
mOTOTOL (cv ¡eravta,: Da mata ia uitã-te mai bine la el.
mOS tOTRL|A: m-am uitat destul. te sã vã spun· Parcã-l
cunosc, dar nu mi-l aduc aminte... Sã treacã adunarea ¸i apoi
am sã vã spun eu cum sa scãpa;i de Necuratul.
Intrã DOROBAN|.
DOROBAN|: Bunã ziua!
mOTOTOL: Buna. La bune zile ne-ai adus, veri /eavccv¡!
DOROBAN|: Parcã eu v-am agã;at portretul pe perete, tovarã¸e
mototol·
mOTOTOL: Nici mata, dar nici nu se ¸tie cine. Din ce cauzã
i-ai raportat lui Pãrrãnuc Ivanovici·
DOROBAN|: Din vigilen;ã. Dacã nu raportam, mã turna;i
voi pe mine cã, adicã, n-am raportat, las` cã am mai pã;it-o...
mOTOTOL: Pânã acum ne conduceai mata, iar de acum ai
sã rii sub comanda mea pânã are sã invie Necunoscutul nostru.
Apropo, covorul cel neterminat e terminat sau incã nu·
DOROBAN|: tovoru-i gata. Numai cã ;esãtoarele spun ca
lat-lrumos seamãnã cu Selim, cu turcul nostru, pe care l-a;i
trimis la cursuri de limba moldoveneascã.
mOTOTOL: Tovarã¸e tlãtinici, dar asta cum mai vine·
Adicã ¸i lãt-lrumos ii turc·
tLATINItI: Selim mi-a pozat, ¸i eu l-am rãcut. Selim e un
bãiat simpatic. Si pe urmã de unde se ¸tie cã e turc sadea· Poate
cã e reciorul vreunei moldovence pe care le mânau pe vremuri
osmanlâii in robie·
mOTOTOL: Te rog sã nu-mi incurci i;ele ¸i aici.
%
PETRL tARARE
VERONItA: Am primit ¸i o scrisoare de la Selim...
ALREL: Te ai de bine ¸i cu Selim·
VERONItA: E din corul meu ¸i cântã bine...
ALREL: |ie la ureche·
VERONItA: Taci, cã spui prostii. Iatã ce scrie Selim:
¸...rabrica bun la noi. Director mototol bun la noi. Portretul
prost la noi este...
mOTOTOL: Pânã ¸i turcul a in;eles cum stãm cu portretul.
Dar sã incepem ¸edin;a. Pe ordinea zilei avem o singurã
chestiune: ce racem cu Necunoscutul· Stãm, tovarã¸i, cu mortul
in casã. El mort ¸i noi vii· Vã inchipui;i cum vine asta· A¸a nu
merge, tovarã¸i, nu e colegial. Ori murim, ori il gãsim. Lozinca
noastrã e urmãtoarea: ori vii cu el, viu, sau mor;i, cu el mort.
ALREL: Da eu a¸ propune...
VERONItA: Tu ai dat de dânsul ¸i acuma mai umbli cu
propuneri·
ALREL: A¸ propune... sã dãm roc la cavtcra noastrã ¸i cavet!
mOTOTOL (i i vct ea¸a,: Du¸manoasã i dei e, dar. . .
interesantã.
mOS tOTRL|A: De¸tept baiat!
mOTOTOL: te zici mata, tovarã¸e Doroban;·
DOROBAN|: Propun sã rie rotograriat ¸i rotograriile sã rie
trimise cu ajutorul mili;iei prin toatã ;ara, pânã ¸i la pu¸cãriile
cu cel mai strict regim.
mAGDALENA: tea mai ra;ionalã propunere.
mOTOTOL. Vasãzicaã vre;i sã arle toatã ;ara in ce situa;ie
am nimerit·
mAGDALENA: Iar mata ce propunere ai, Octavian Gheor-
ghevici·
mOTOTOL (era¸ir,: Eu... cum sã vã spun... a¸ avea eu o
propunere.... numai nu ¸tiu, dacã imi ve;i aproba-o... metoda
%
PLNtTLL DE REPER
pe care vreau sã v-o propun eu nu e una dintre cele tocmai
oneste, in schimb ne poate asigura rezultatele dorite... Nu ¸tiu
numai dacã e cazul sã recurgem tocmai acum la ea...
TO|I: Octavian Gheorghevici, vã rugãm!
mOTOTOL: Ei, dacã mã roagã intregul colectiv... Vã pot
asigura cã intr-un scurt timp ne vom putea debarasa de acest
Necunoscut.
ALREL: Dãm roc la cladire·
mOTOTOL: Nu!
tLATINItI: Îi schimbãm tipului mutra·
mOTOTOL: Nici asta!
VERONItA: Îl trimitem la vreo expozi;ie·
mOTOTOL: Nici a¸a nu.
mOS tOTRL|A: Îl punem cu ra;a la perete·
mOTOTOL: Ar ri gre¸it din punct de vedere... ¸tii mata din
ce punct de vedere.
mAGDALENA: Ne mutãm sediul·
mOTOTOL: tum sã-l mu;i, când el i;i vine din urmã· De
acesta nu scapi nici in mormânt!
DOROBAN|: Sã-l inlocuim cu altul, dar mai cunoscut
pu;in·
mOTOTOL: Nici asta nu merge. Nimic din ce-a;i propus
nu e in stare sã ne salveze. Ie¸irea e una: sã rim concedia;i de la
rabricã cu to;ii ¸i s-a srâr¸it povestea.
mAGDALENA: toncedia;i· Dar cum··
mOTOTOL: toncedia;i, dar cum· Da, aici ii buba. Vorba
ceea, cum a zis acela: ¸A ri sau a nu ri· Tot ce a;i propus
dumneavoastrã cu to;i dimpreunã, mã scuza;i, nu race nici cât o
ceapã degeratã.
mAGDALENA: Sã avem pardon de scuzare, dar spune;i-ne
odatã in ce rel ne putem salva, ce ne chinui;i atâta·
%
PETRL tARARE
mOTOTOL (v¡ericr,: Eu am lucrat ¸er prin multe locuri:
¸i la baia centralã, ¸i la pia;ã, am vãzut multe de toate, a¸a cã
¸tiu eu ce ¸tiu. Apelând la vechea mea experien;ã, ¸i nu numai
la a mea, iatã ce vã propun: unica noastrã salvare, dacã vrem sã
scapãm de Necunoscut pânã la inaintarea candida;ilor in
deputa;i, altrel ne ia mama dracului pe to;i, vasazicã, unica
noastrã salvare este mãria sa á e v v v t v l, sau á c v c v l, cum
ii zic unii in popor.
mAGDALENA: Denun;ul·! lie ¸i denun;, dacã e nevoie,
dacã o cer interesele colectivului, dar contra cui· Nu cumva
contra mortului (arata la `ecvvccvt,·
mOTOTOL (riáicãvá áe¸etvl aratatcr iv v,: Denun;uri din
partea noastrã...
TO|I tEILALTI: tontra cui·
mOTOTOL: tontra noastrã!
TO|I tEILALTI: tum·
mOTOTOL: Rãbdare ¸i tutun. Acu¸i vã explic. Eu scriu
contra magdalenei Borisovna, dumneaei - contra mea, Aurel
contra Veronicãi, ea - contra lui, tlãtinici contra tovarã¸ului
DOROBAN|, tovarã¸ul DOROBAN| - contra lui tlãtinici,
iar mo¸ totru;ã, cum n-are pereche...
mOS tOTRL|A: Eu - contra tuturor!
mOTOTOL: Bravo, mo¸ totru;ã, aici esti tare in politicã.
mOS tOTRL|A: D-apoi dacã am stat la inchisoare, ¸i incã
pe degeaba...
DOROBAN|: Dupã câte i ntel eg, vor ri un rel de
caracteristici·
mOTOTOL: Da, caracteristici, numai cã nega;ive. Explic mai
departe. liecare scrie ce-i trãsne¸te prin cap. tu cât mai rãu - cu
atât mai bine.
mAGDALENA: Si mai departe·
%!
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Expediem denun;urile la ministerul nostru ¸i
prin alte instan;e superioare, imediat ne vine un control ¸i ne
umrlã pe to;i de aici, ca sã ni se dea de lucru in alte parte. Iar
stimabilul de Necunoscut sã rãmânã singur in impãrã;ia sa. Si
a¸a: lua;i riecare câte o roaie de hârtie, scoate;i stilourile ¸i da;i-i
bãtaie. tred cã ¸ti;i carte to;i. ta sã vã rie mai clar ce ave;i de
rãcut, asculta;i cum o sã procedãm eu ¸i magdalena Borisovna.
Deci, incepem, magdalena Borisovna, e¸ti gata·
mAGDALENA: Totdeauna gata!
mOTOTOL: Atunci: start! (´crie., Ascultã ce scriu eu despre
mata: ¸...Tovarã¸a Para¸utã e o remeie u¸uraticã...
mAGDALENA: Sunã slab de tot.
mOTOTOL: Poate cã sã scriu direct: ¸E o târrã ordinarã·
mAGDALENA: E cam exagerat, dar dacã spune;i cã-i spre
rolosul nostru, scrie;i ¸i a¸a. Acum asculta;i ce scriu eu despre
Dumneavoastrã. (tite,te áiv fcaie., ¸Tovarã¸ul mototol a
colaborat cu ocupan;ii...
mOTOTOL: Bunã, bunã, nu zic, dar e prea tare, pot nu
numai sã riu scos de aici, ci sã mai nimeresc pe acolo, pe unde a
rost mo¸ totru;ã.
mOS tOTRL|A: tât ai zice pe¸te.
mAGDALENA: Atunci corectez. (\ter¸e, crie áiv vcv.,
¸Tovarã¸ul mototol e un mare birocrat...
mOTOTOL: A¸a mai merge. tine azi nu-i birocrat· Dar
dumneavoastrã, tovarã¸i tlãtinici ¸i Doroban;, ce sta;i ¸i vã uita;i
unul la altul· N-ave;i ce scrie·
tLATINItI: Ne studiem mutrele.
mOTOTOL: Aici nu mutre se cer, se cer biograrii. Iar voi,
Aurel ¸i Veronica, ce v-a;i oprit locului·
VERONItA (a¡rca¡e ¡lãv¸ãvá,: Octavian Gheorghevici, ia
vede;i numai ce scrie Aurel al nostru despre mine. Ia cite¸te, mãi.
%"
PETRL tARARE
ALREL: (cite,te áiv fcaie,: ¸...Veronica imi astupã gura...
mOTOTOL: Nu-i bãrbãte¸te.
VERONItA: Dar sã vede;i ce scrie mai departe.
ALREL: ¸La Soroca am prins-o pupându-se cu un ori;er...
VERONItA: Nu-i drept, acela era un veri¸or de-al meu...
ALREL (cite,te vai áe¡arte,: ¸La rabricã vine intr-un rel de
bluzi;ã cã i se vãd ;â;ele pâna la rãdãcinã ¸i pozeazã rãrã dânsa in
ra;a pictorului nostru, care-i ¸i el un mare rustangiu... A rãmas
gravidã ¸i zice cã de la mine...
VERONItA (ii áa c ¡alva,: Porcule!
tLATINItI: mai u¸urel cu mine, bãie;icã! Nu uita cã am
rost boxer.
mOTOTOL: Aurel scrie cât se poate de normal. tam prea
ingroa¸ã culorile nega;ive, dar tocmai a¸a o cere ractura acestui
gen literar numit áevvvt. Si acum ce declari mata, Veronico,
despre Aurel·
VERONItA (cite,te áiv fcaia a,: ¸Aurel Zbanciu e un papã-
lapte, se impiedicã la dansuri, ii cad pantalonii pe scenã ¸i nici
nu stie a sãruta cum se cade...
ALREL: Ln car intreg de minciuni!
mAGDALENA: tar, necar, numai cã nu-i prea incarcat. mai
adaugã acolo, Veronicã, uite-a¸a: a vrut s-o siluiascã pe ¸era noastrã
de cadre...
VERONItA (lvi .vrel,: Ai rãcut-o ¸i pe asta·
ALREL (ívrclvvtar, ii face evvvl crvcii,: Doamne, rere¸te
¸i apãrã!
DOROBAN|: Nu te mira, Aurel , a¸a-i stilul denun;urilor.
ALREL: Prima datã scriu denun;uri.
DOROBAN|: E¸ti incã un boboc. Înva;ã, cã o sã-;i prindã
bine in via;ã...
mOTOTOL: Zi-i mata, tovarã¸e Doroban;!
%#
PLNtTLL DE REPER
DOROBAN| (cite,te áiv fcaia a,: ¸Acest a¸a-zis pictor
tlãtinici nu-i altceva decât o pu¸lama care a incurcat perireria
thi¸inãului cu orã¸elul nostru...
tLATINItI (il a¡vca ¡e Dcrc/avt áe ¡ie¡t,: Eu - pu¸lama·
tând ;i-oi aplica acum o directã de dreapta, au sã-;i zboare
mãselele in cosmos.
DOROBAN|: Stai, mãi nebunule, cã asta nu ;i-i reco-
manda;ie pentru a intra in partid sau mai ¸tiu eu unde, e de-
nun;!
tLATINItI: Dacã-i a¸a, ascultã ce scriu eu despre mata.
(tite,te áiv fcaia a., ¸Tovarã¸ul Doroban; nu ¸tie cât rac doi ori
doi, nu cite¸te ziarul ¸Pravda, spune anecdote politice ¸i
ascultã ¸Europa liberã...
DOROBAN|: loarte bine. Eu chiar o ascult, ca sã vãd ce
hamãie du¸manul de clasã.
mOTOTOL: tu ¸Europa libera ¸i cu du¸manii de clasã
ne-om mai lãmuri noi pe urmã, dacã vom scãpa vii ¸i nevatãma;i.
Ia sã te ascultãm acum pe mata, mo¸ totru;ã.
mOS tOTRL|A (citivá áiv fcaia a,: ¸tonducerea
combinatului nostru e o adunaturã de nebuni ¸i habar n-are cum
se ;ese un covor. Sunt ni¸te du¸mani ascun¸i ai norodului, pentru
cã dacã n-ar ri, imi rãcea demult pensie, da ei zic cã n-am
documente, pentru cã lea;ii mei au murit cu totii, am rãmas numai
eu ¸i vã intreb: cum a¸a sã nu mi se dea pensie, când toatã lumea
¸tie cã m-am nãscut in veacul trecut· Veni;i ¸i-i aresta;i cât mai
repede, nu cumva sã rugã peste grani;ã, mai ales tovarã¸ul mototol,
care a mai rost pe colo, ca sã-¸i cumpere un culcu¸ mai cãldu;...
mOTOTOL: |i-ai cam dat arama pe ra;ã, mo¸ totru;ã, dar
ai ticluit pâra bine. tine te-a invã;at·
mOS tOTRL|A: D-apoi vã spuneam parcã: am stat la
rãcoare, acolo rãrã scrisorele de aiestea te prãpãde¸ti.
%$
PETRL tARARE
mOTOTOL: Da, recunosc stilul. Acum, mo¸ totru;ã, adunã
scrisorile ¸i du-le la po¸tã.
mOS tOTRL|A: (trãv¸ãvá cricrile,: Sã rie intr-un ceas
bun! (íee.,
mOTOTOL (catre ceilalti,: Acum to;i pe la locurile voastre!
Se race intuneric. Ln rascicul de luminã. lixeazã pe riecare dintre
eroi, când ace¸tia se opresc in ra;a NEtLNOStLTLLLI.
DOROBAN| (cv vãivile iv¡revvate a rv¸a iv fata ¡crtretvlvi,:
Nu te ¸tiu ¸i nu mã ¸tii. Nu ;i-am rãcut nici un rãu, plãte¸te-mi
cu aceea¸i monedã. (Di¡are.,
tLATINItI (aceea,i ¡c¸a iv fata ¡crtretvlvi,: Dacã ne va ri dat
sã ne mai intâlnim in via;a asta, am sã-;i rac un portret, cã are sã
te cunoascã ¸i o babã chioarã cale de o po¸tã. (íee.,
VERONItA (aceea,i ¡c¸a iv fata ¡crtretvlvi,: Nu e drept ca-s
gravidã, l-am pãcãlit pe Aurel, ca sã i se mãreascã raspunderea ra;ã
de mine. (íee.,
mAGDALENA (aceea,i ¡c¸a iv fata ¡crtretvlvi,: Am vrut sã
pun mâna pe putere, e drept, dar cine sã mã ajute· Nici mata n-ai
putut. Greu de ajuns la matriarhat. (Di¡are.,
mOTOTOL (aceeai ¡c¸a iv fata ¡crtretvlvi. `ecvvccvtvl ii áa
vãva,: tred cã suntem de ai no¸tri. Eu te-a¸ lãsa ¸i un veac sã
stai la locul dumitale, pe care, nu mã indoiesc, l-ai meritat, dar
vezi cum sunt azi vremurile! Situa;ia interna;ionalã ne pune
be;e-n roate...
Se race luminã. mOTOTOL stã la masã. Intrã LAPIDATL, ¸erul
oriciului po¸tal din orã¸el. mi¸cãri de vulpoi, atent, cu pa¸i rari.
LAPIDATL (vai vvlt iv ,ca¡ta,: Octavian Gheorghevici, ce
s-a intâmplat aici la Dumneavoastrã·
mOTOTOL: Dar ce putea sã se intâmple·
%%
PLNtTLL DE REPER
LAPIDATL: Te ¸tiu de prieten ¸i am venit sã-;i dau cãr;ile
pe ra;ã. To;i subalternii dumitale au ticluit denun;uri unul
impotriva altuia, de altrel pânã ¸i despre mata, ¸i le trimit la
thi¸inãu. Eu nu le pot opri, dar de citit le-am citit.
mOTOTOL: tum, mata cite¸ti coresponden;a cetã;enilor·
LAPIDATL: Numai a¸a... pe alese. Am permisiune de la
Pãrrãnuc Ivanovici. Sti;i, suntem vigilen;i, nu care cumva cineva
sã rie contra conducerii raionale sau chiar a statului...
mOTOTOL: Iaca pe asta n-am ¸tiut-o. Si care ;i-i pãrerea:
o sã reu¸im sã rim sco¸i din lucru·
LAPIDATL: N-o sa reu¸i;i, n-o sã ri;i sco¸i.
mOTOTOL: De ce, Ivan Gheorghevici·
LAPIDATL: Îs slabe denun;urile.
mOTOTOL: Slabe·
LAPIDATL: Da, a¸a cum auzi, slabe. Pe vremuri poate cã
ar ri mers ¸i acestea, iar astãzi, pe rundalul democratizãrii in
cre¸tere se cer pârâturi de ror;ã majorã... Îl cuno¸ti mata pe
Zdroncea, corector de la gazeta raionalã·
mOTOTOL: Pu;in de tot.
LAPIDATL: Dumnealui e omul care poate sã vã dea o mânã de
ajutor. E destul sã adauge o rrazã-douã in riecare denun; ¸i po;i
sã-i pui omului cruce. |ii minte cum a inrundat pu¸cãria ¸erul
uniunii raionale de consum· El i-a racut ¸caracteristica. Desigur,
la rugamintea unor persoane...
mOTOTOL: Dar riecare scrisoare cu caligraria sa...
LAPIDATL: Zdroncea i;i imitã orice. Bãiat de la avioane.
Plastograr de clasã superioarã.
mOTOTOL: Si unde-s rãva¸ele noastre·
LAPIDATL (ccate cricrile áiv /v¸vvarvl laivei,: Am prevãzut
totul, le am cu mine. Sã-l chem pe Zdroncea·
mOTOTOL: Portim, hai s-o mai vedem ¸i pe asta.
%&
PETRL tARARE
LAPIDATL (ia rece¡tcrvl ,i fcrvea¸a vv vvvar,: În ce prive¸te
plata pentru serviciu, cred cã o sã vã intelege;i u¸or. (ív rece¡tcr.,
Alo, Zdroncea· Aici Lapidatu. Ei, romelo·! tiongardete.
tiordita prima-ntâi. Da, un chicus cu miezul ro¸u. Te asteptãm
la tovarã¸ul mototol. (Ivve rece¡tcrvl iv fvrca., Stii mata, Octavian
Gheorghevici, Zdroncea e ;igan, vezi cã i-am tras câteva vorbe
¸i in limba lui. Îi ;igan, dar nu-i place sã-l raci ;igan, a¸a cã sã ri;i
atent.
Bãtaie in u¸ã. Intrã ZDRONtEA. Ln tânar de vreo 30 de ani. tu
mustã;i ca in vremurile de haiducie. Pãr negru, dat lung pe spate.
ZDRONtEA: Bunã ziua, sãrut mâna la vacealvici. te dor v-a
adus la mine·
LAPIDATL: Zdroncea, e vorba sã corectezi ni¸te scrisori
critice, mai bine zis, sã le presori ceva piper.
ZDRONtEA: Da;i misivele la neica. (|a¡iáatv i le ivvãvea¸a.,
Vre;i ca persoanele sã nimereascã la mititica sau numai sã rie
date ararã·
mOTOTOL: Numai date ararã ¸i numite in alte posturi.
ZDRONtEA: tu numirea eu nu mã ocup. tât prive¸te
scoaterea din lucru - eu vi-s na¸ul. (Deface ¡riva cricare. tite,te.,
¸Tovarã¸a Para¸utã e o remeie usuraticã.... Parcã aista-i denun;·
E mai mult o laudã! te-i o remeie u¸oarã· Lna care are succes,
care se invârte iute ¸i ne race la to;i plãcere. Dacã n-ave;i nimic
impotrivã, am sã adaug urmatoarele: ¸Se aga;ã de gâtul bãrba;ilor,
ii pupã in plinã stradã, umblã rãrã sutien ¸i incã ¸i-a pus ¸i relinar
ro¸u la domiciliu...
mOTOTOL (ivtrerv¡ãváv·l,: Tovarã¸e Zdroncea, destul, ¸i
a¸a-i prea de tot. Nu cumva ai vrea sã rie arestatã·
ZDRONtEA: Pentru a¸a ceva azi nu se aresteazã, dar din
sindicate ¸i din post i;i pot da un ¸ut cu genunchiul. (1rece la alta
%'
PLNtTLL DE REPER
cricare. tite,te., ¸Tovarã¸ul mototol e un mare birocrat. Asta-i
stil, asta-i pârã· tine azi din ¸eri nu-i birocrat· Dacã nu e¸ti
birocrat, nici nu te po;i tine in post. Exemplu este redactorul
nostru. Dacã nu sunte;i impotrivã, iatã cum a¸ drege-o eu:
¸Tovarã¸ul mototol vinde covoare de la rabrica pe care o con-
duce ¸i banii ¸i-i insu¸e¸te...
mOTOTOL: Tovarã¸e Zdroncea, vrei sã mã punã la dubalã·
ZDRONtEA: N-au sã te punã, pentru cã n-au dovezi.
LAPIDATL: E o rrazã nevinovatã, Octavian Gheorghevici.
ZDRONtEA (ia c alta cricare,: ¸...sã i se vadã ;â;ele pânã
la rãdãcinã ¸i pozeazã pictorului... Ptiriu! Asta-i apã chioarã! Ia
sã le punem o rrazã ca sã-i dãm gata de odatã pe amândoi: ¸i pe
Veronica, ¸i pe pictor. A¸a: ¸Pictorul a racut-o gravidã pe
Veronica ¸i acum o sile¸te sã-¸i racã avort, ca sã se poatã mãrita
dupã prostul de Aurel, pe care l-au imbrobodit toate vãdanile
din mãhalã... Portim cã ;i l-am ars ¸i pe Aurel. Despre tovarã¸ul
Doroban; e pu;in sã scriem cã ascultã ¸Europa liberã, trebuie
sã adãugãm cã ii inva;ã ¸i pe al;ii sã racã acela¸i lucru, ba incã ¸i
trimite inrorma;ii ticãlo¸ilor ceia de acolo...
mOTOTOL (i,i ia ca¡vl iv vãivi,: Doamne-Doamne, ¸i
aista-i colectivul pe care-l conduc eu! te-au sã spunã cei de la
minister·
LAPIDATL: te-au sã spunã· tã tu nu te potrivesti ca direc-
tor ¸i - ;u¸ti! din post ararã. mata doar asta dore¸ti·
mOTOTOL: Asta, bre, dar sã nu sãrim peste cal.
LAPIDATL: Dacã vrei sã scapi de portret, altã cale nu-i. Ei,
Octavian Gheorghevici, mai rãmâi sãnãtos, cã noi cu Zdroncea
ne ducem.
ZDRONtEA: Dupã ce pacostea asta de caracteristici i¸i va
avea erectul dorit, ne-om in;elege in privin;a plã;ii, iar acum vã
zic la revedere ¸i sãrut mâna la cei ce-s mari... deocamdatã.
&
PETRL tARARE
LAPIDATL ¸i ZDRONtEA ies. Intrã DOROBAN|.
DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, vin de la Pãrrãnuc
Ivanovici. Ne asteaptã zile negre de tot. Dumneavoastrã pune;i
prea mare speran;ã in denun;urile pe care le-am expediat la
thi¸inau, vremea insã trece, iar inaintarea candida;ilor ii numai
la o aruncãturã de bã;. Or, noi nu putem veni la alegeri cu
Necunoscutul in bra;e.
mOTOTOL: Si ce propui dumneata·
DOROBAN|: Propunerea e, de rapt, a lui mo¸ totru;ã, dar
eu ¸i magdalena Borisovna o acceptãm.
mOTOTOL: În ce constã ea·
DOROBAN|: Numai un incendiu ne poate salva.
mOTOTOL: te-e-e·
DOROBAN|: Ln pojar.
mOTOTOL: Sã dãm roc sediului· Dar dacã se aprinde ¸i
rabrica·
DOROBAN|: S-au luat mãsuri. Am vorbit cu pompierii.
mAGDALENA (ivtrãvá,: E unica iesire, Octavian Gheor-
ghevici. Ararã vremea e uscatã, insoritã, nici n-o sã se observe
cum rocul are sã inghitã hardughia noastrã. mo¸ totru;ã! (ívtra
vc, tctrvta cv c cavitra iv vãva.,
mOS tOTRL|A: Prezent la datorie! tanistra-i plinã cu
benzinã.
DOROBAN|: loarte bine... Noi puteam nici sã nu vã
prevenim, Octavian Gheorghevici, dar, oricum, ne sunte;i ¸er.
mOTOTOL: Am sã-mi ies din min;i, zãu! Dar, rie ce-o ri!
A¸a sau altrel, tot pedeapsa Domnului mã asteaptã. mai ¸tie
cineva ararã de noi·
mAGDALENA: Nu. Si nici nu-i nevoie sã ¸tie. Veronica ii
pozeazã pictorului, dar cred cã a dovedi sã se imbrace ¸i sã sarã
pe rereastrã impreunã cu tlãtinici, iar Aurel umblã lela prin orã¸el
&
PLNtTLL DE REPER
dupã dansatori. Restul rabricii, muncitorii, sunt in ararã de orice
pericol. Pe ei rocul n-o sã-i atingã. Principalu-i sã ardã acesta
(arata la `ecvvccvt,.
mOTOTOL: Atunci da;i-i bãtaie, ¸i cât mai iute! Eu ra-
mân aici. Ori arde Necunoscutul, ori ardem cu to;ii dim-
preunã.
DOROBAN|: Bãie;i, la treabã! (Dcrc/avt ,i vc, tctrvta
ái¡ar., Peste câteva clipe geamurile sunt invãluite de rlãcãri ¸i
rum. tineva strigã: ¸Pojar! Prin rereastrã i¸i i;e¸te capul mo¸
totru;ã.
mOTOTOL: A luat roc·
mOS tOTRL|A: Ba incã sã vede;i cât de u¸or!
mOTOTOL: Si cum arde·
mOS tOTRL|A: loarte bine arde!
mOTOTOL: A¸a cred cã o sã ardem ¸i noi... in rocul gheenei.
mOS tOTRL|A: Octavian Gheorghevici, da;i portretul
incoace, cã peretele ista n-o sã ieie roc, ii de piatrã.
mOTOTOL: Necunoscutul trebuie sã ardã dimpreunã cu
mine, la datorie, in exerci;iul runc;iunii.
mOS tOTRL|A: Dacã nu mi-l da;i incoace, geaba-i toatã
treaba, cã iatã vin pompierii, cine naiba i-a mai adus chiar la
moment·
mOTOTOL: Pompierii acum primesc premii ¸i le sare inima
de bucurie când aud de vreun incendiu. mi se pare cã uneori ei
le pun la cale.
mOS tOTRL|A: Apoi ¸i pe aista tot ei m-au rugat sã li-l
organizez.
mOTOTOL (ii ivtiváe lvi vc, tctrvta vv cclt al ¡crtretvlvi,: Dã
mata rãclia ceea mai aproape.
mOS tOTRL|A: Ia te uitã, nu vrea sã ieie roc, mama cui
il are!
&
PETRL tARARE
Se aud claxoanele ma¸inilor de stins incendiul. Ln ¸uvoi de apã il udã
pe mOTOTOL, il udã ¸i pe NEtLNOStLT. lumãraie. multã zarvã.
NEtLNOStLTLL il love¸te pe mOTOTOL, acesta cade jos.
mOTOTOL (áe ¡c, tri¸a,: Pojar! Sãri;i, oameni buni!
Apare DOROBAN|, ud ¸i tãvãlit.
DOROBAN|: Ai naibii pompieri! Ne-au stricat toatã
aracerea.
mOTOTOL (cvlãváv·e áe ¡c,: În orã¸elul ista al nostru nu
po;i duce nici un lucru la bun srâr¸it.
DOROBAN|: Întrebarea se pune la rel ca ¸i mai inainte:
ce-i de rãcut·
mOTOTOL: Si acei de la minister, dupã a¸a rrumuse;e de
denun;uri, zãu, de ce nu vin sã ne strângã de aici· A trecut amar
de vreme, iar ei nu se rãspund. mari birocra;i ¸i acolo!
DOROBAN|: Birocra;i! Ave;i perrectã dreptate.
mAGDALENA (ivtrãvá a¸itata,: A ars sau n-a ars·
mOTOTOL: te ai mata in vedere·
mAGDALENA: Portretul, ce mai alta·
mOTOTOL (a¡riv¸ãváv·i cv ¸rev c ti¸ara áe la vv tacivve ¸vvl
áiv ccltvl feretrei fvve¸ãváe,: Nu vrea sa ieie roc.
ALREL ¸i VERONItA (ivtrãvá,: A ars portretul·
DOROBAN|: Aista nici de roc nu se teme.
tLATINItI (ivtrãvá, c/erra ¡crtretvl la lccvl lvi,: De-acum
dacã a;i ajuns sã da;i roc clãdirii, trebuia, cel pu;in, s-o aprinde;i
pe dinãuntru, nu pe din ararã.
mOTOTOL: tine ;i-a spus cã noi am incendiat propriul
sediu·
tLATINItI: Se pricepe ¸i un copil. Îi la mintea coco¸ului.
mOS tOTRL|A (ivtrãvá, e cvtvra áe ¸¸vra,: mãi, ai dracului
pompieri, ne-au stricat toatã socotealã.
&!
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Nu puteau sã vinã un pic mai târziu·
mOS tOTRL|A: tum sã vinã mai târziu, dacã acum li se
dau premii pentru stingerea rocului· Tot eu prost: nu trebuia sã
le spun ora ¸i ceasul primejdiei.
mOTOTOL: Degeaba ai mai stat mata la pu¸cãria ceea...
mOS tOTRL|A: Degeaba· Zãu, nu degeaba. Iaca: sã n-am
parte de pensie, dupã cum nici nu am deocamdatã, dacã am stat
degeaba. Încercãm ¸i noi di reri te metode, cum zi ce;i
dumneavoastrã. Vreau sã vã propun una, mult mai sigurã.
mAGDALENA: Ai poate vreun calup de dinamitã·
mOS tOTRL|A: Dinamitã in vreme de pace·! Asta nu se
poate!
ALREL: Dar de ce nu se poate·
VERONItA: Iar deschizi gura·
mOS tOTRL|A: metoda mea nouã ii urmãtoarea: dacã vre;i
sã scãpa;i de portret, dezlega;i punga ¸i jertri;i riecare cât vã
lasã inima.
DOROBAN|: mai concret, mo¸ totru;ã!
mOS tOTRL|A: E nevoie de douã mii de ruble: una mie -
pentru serviciu, ¸i a doua - celuia care vã va izbãvi de portret.
mOTOTOL: Si cine-i salvatorul·
mOS tOTRL|A: O sã race;i cuno¸tin;ã cu el in ziua când
am sã vi-l prezint. Totul va ri legal ¸i normal. Si a¸a, cine ¸i cât
pune la bãtaie· S-o incepem cu mata, Octavian Gheorghevici.
tât da;i·
mOTOTOL (cctccivá ¡riv /v¸vvare,: Am la mine numai douã
ruble.
mOS tOTRL|A: Numai douã·
mOTOTOL: Bani de buzunar, atât imi dã so;ia...
mOS tOTRL|A: Ne-am lãmurit. Iar mata, tovarã¸e
DOROBAN|·
&"
PETRL tARARE
DOROBAN|: Eu nici atâta n-am.
mOS tOTRL|A: mãi , cu ci ne l ucrez eu· te ri rmã
rãloasã ¸i ce de-a pungi goale! (ía c lãrtie., Dacã-i asa, sã-mi
iscaleascã aici care ¸i cât jertreste, banii - mâine diminea;a.
(1rece ¡e la fiecare., A¸a... iscãle¸te ¸i mãtãlu;ã... Si mãtãlu;ã...
Si dumneata, cuconi ;ã. . . Si dumneata, cucoanã... ta pe
vremuri...
mOTOTOL: Acum vãd, mo¸ totru;ã, cã nu degeaba ai stat
la mititica.
mOS tOTRL|A (a¡rc¡iiváv·e áe ie,ire,: Am rãcut acolo
¸coala bunã, altã universitate nu-mi trebuie. mâine diminea;a
vin cu incasarea. Iar acum, la revedere! (íee.,
mAGDALENA: mosul ista-i mare ¸arlatan.
VERONItA: Sarlatan, ne¸arlatan, dar când omul spune
ceva, se ;ine de cuvânt.
ALREL: De-acum ai ¸i cu dânsul de-a race·
VERONItA: Nu vorbi rãrã sã te gândesti.
mOTOTOL: mo¸neagul, probabil, de dragul pensiei pe care
nu ¸i-o poate scoate, e gata sã ne racã ¸i altã poznã. Hai sã-l mai
vedem ¸i de data aceasta. În ce priveste portretul, o sã racem
de serviciu in riecare noapte riecare pe rând, mã tem sã nu ni-l
rure cineva. În seara asta va ri la post Veronica.
ALREL: S-o las singurã·
VERONItA: Te temi c-am sã mã tem de ceva·
ALREL: Apoi tocmai pentru cã nu te temi de nimic, vreau
sã rãmân cu tine...
mOTOTOL: Bine, rãmâneti amândoi, dar o sã race;i de serviciu
douã seri la rând. teilal;i - duceti-vã pe acasã. Noapte bunã!
To;i pleacã. Rãmân mOTOTOL, ALREL ¸i VERONItA.
VERONItA: Octavian Gheorghevici, de ce sã surerim atâta·
&#
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL: Vã in;eleg, dragii mei. În rond, dacã Doroban;
nu tragea clopotele, nu s-ar mai ri intâmplat nimic.
ALREL: Numai cã ¸i noi trebuia sã ;inem limba dupã
din;i...
mOTOTOL: Sigur cã da... Veronica Sâlimonovna, ia spune
¸i mata, nu eram noi un colectiv unit·
VERONItA: Lnit, dar tocmai dumneata imi spusese¸i sã-mi
rac valiza...
mOTOTOL: tum ;i-o rãcuse¸i, a¸a aveai sã ;i-o desraci,
dãdeam alt ordin... Ei bine, vã las sãnãto¸i ¸i, vede;i, sã nu vã
gãsesc mâine diminea;ã srãdi;i.
ALREL: N-aveti nici o grijã, Octavian Gheorghevici.
mOTOTOL (ieivá,: Noapte bunã! Si lua;i seama de portret,
nu cumva sã vina mo¸ totru;ã cu ni¸te ho;i ¸i sã ni-l rure.
VERONItA: Lnde-s eu, nu se intâmplã nimic rãu.
ALREL: mãtãlu;ã vãd cã e¸ti cam prea increzutã.
VERONItA: Doamne, cine mi te-a mai adus pe capul meu!
ALREL ¸i VERONItA se cuprind ¸i se sãrutã. Se race intuneric.
Ln rascicul de luminã se opre¸te asupra celor doi. Alt rascicul se
opre¸te pe u¸a de la intrare. La un moment dat u¸a se deschide ¸i
intra OmLL tL mAStA. ALREL ¸i VERONItA incremenesc
locului.
OmLL tL mAStA (ta iv fata `ecvvccvtvlvi,: Tovarã¸e
Necunoscut! te bine imi pare cã te vad.
ALREL (1ercvicai, iv ,ca¡ta,: Dacã vrea sã rure portretul, ce
sã racem, e pe rãspunderea noastrã·
VERONItA: Pune mâna pe sre¸nicul ista. Îl toropim pe loc.
OmLL tL mAStA. Tovarã¸e Necunoscut, ¸i pe mine vor
sã mã scoatã, cicã-s cadru vechi. t-amu s-au iscat o serie de
cadre tinere, to;i cu diplome, cu institute. Nu vã cunosc bine,
dar cred in Dumneavoastrã. tând se va arla bine cine sunteti,
&$
PETRL tARARE
cred cã n-o sã mã uita;i, am sã vã dau de veste - Prãpãditu mã
cheamã. (`ecvvccvtvl ii trãv¸e vãva. Ovvl cv Maca ivcreveve,te,
¡e vrva iee fvl¸er ¡e v,a., O-ho-ho!
VERONItA (i,i face crvce,: Aurel, tiva de aici!
ALREL (vr vãvá·c ,i i e,i vá cv ea ¡e v,a,: Ai sta nu-i
Necunoscutul, aista-i Necuratul.
O clipã scena ramâne goalã, dar luminatã. Se deschide u¸a ¸i apar
mAGDALENA BORISOVNA ¸i tLATINItI.
mAGDALENA (tra¸ãváv·l áe vãva ¡e tlativici,: Hai sã-i vedem
pe cei doi huluba¸i cum pãzesc portretul, Necunoscutu-i la locul
lui, iar huluba¸ii - ia-i de unde nu-s...
tLATINItI: Si-or ri gãsit ei un culcu¸ mai moale pe undeva...
mAGDALENA: Eu am sã-;i pozez, iar mata rã-mi portretul
mai departe. De acord, tlãtinici, dragã·
tLATINItI: te aud, magdalena Borisovna·
mAGDALENA (e ¡re¸ate,te a ¡c¸e¸e,: tând suntem in doi,
ai putea sã-mi spui magda.
tLATINItI (¡ctririváv·,i ,eraletvl,: Nu ¸tiam...
mAGDALENA: Din cauza asta nu po;i ri galant cu o
doamnã·..
tLATINTtI: Si nu sunt· Nici cât Aurel·
mAGDALENA: Aurel· Sã-l lãsãm, e un boboc...
tLATINItI: El - boboc, iar eu - gânsac·
mAGDALENA: Iar nu esti galant. (´e ivtcarce cv ¡atele ¡re
tlativici., Ajutã-mã sã deschid rermuarul bluzi;ei...
tLATINItI (a¡vtãvá·c,: Azi a¸ vrea sã-mi poza;i mai mult.
mAGDALENA: Oricât ai sã dore¸ti mata.
tLATINItI: Vreau sã termin odatã ¸i portretul dumitale ¸i
pe al Veronicãi.
mAGDALENA: Iar Veronica·
&%
PLNtTLL DE REPER
tLATINItI: Sã n-ai nici o grijã: al matale va ri mai mi¸to.
mAGDALENA: Dacã mi-l raci mai reu¸it, il punem in locul
Necunoscutului sau, cel putin, alãturi de el.
tLATINItI: Pentru asta trebuie...
mAGDALENA: Te ascult...
tLATINItI: ...trebuie sã pictez ochii Veronicãi...
mAGDALENA: mã insul;i!
tLATINItI: ...nasul dumitale...
mAGDALENA: Asta merge.
tLATINItI: ...mâinile - tot ale dumitale...
mAGDALENA: merge! Zi-i mai departe!
tLATINItI: ...iar picioarele...
mAGDALENA: te-i cu picioarele·
tLATINItI: Picioarele, sã mã ierta;i, magdalena Borisovna,
le-a¸ lua tot pe-ale Veronicãi.
mAGDALENA: Nu e¸ti deloc galant! Habar n-ai mata de
realismul rrumos, socialist.
tLATINItI: Veronica mi-a pozat atâta, mi-a dansat...
mAGDALENA: Ea i;i pozeazã, iti danseazã, iar eu - nu· Sã
nu crezi cã nu am luat mãsurile necesare. (íi li¡e,te vãva áe ,clávl
av., Ia pune mâna aici!
O jumãtate de rochie de-a mAGDALENEI BORISOVNA Se ridicã intr-o
parte, semãnând astrel cu o umbrelã derectatã ¸i dezvelindu-i stãpânei un picior.
tLATINItI: mari ;i-s minunile, Doamne!
mAGDALENA (áe¡re rcclie,: E toatã pe arcuri, chestie
ciberneticã, cadou de la ni¸te rude din Odesa. tontrabandã.
Vrei sã mai ¸i dansezi·
tLATINItI (tra¸ãvá vi,te livii cv ¡evvla ¡e ¡ãv¸a,: Nu-i nevoie
de nici un dans, m-a;i dat ¸i a¸a gata. O sã-i ardem un portret
clasa-ntâi!
&&
PETRL tARARE
mAGDALENA: Si vezi, toate sã rie ale mele: ¸i ochi, ¸i nas,
¸i picioare - toate celea!
tLATINItI: Toate, toate, n-am incotro.
mAGDALENA: Si sã-mi sco;i in prim-plan mai mult pãr;ile
cele pozitive...
tLATINItI: te sã le mai scot, dacã ¸i a¸a se vãd· mata e¸ti
pozitivã din toate pãr;ile...
mAGDALENA: Ei, uite a¸a mai vii de acasã!
tLATINItI: Ia sã mi te intorci dumneata pu;in mai a¸a...
(O ¡ctrire,te cv avãvácva vãivile, rcclia Ma¸áalevei ßcricrva e
vvfla rcata ca c vv/rela áefacvta., Aoleu!
mAGDALENA: Pe care buton ai apãsat·
tLATINItI: mãi, dar ai naibii me¸teri ¸i ai¸ti cu contra-
bandã de la Odesa!
Amândoi se luptã se dea rochia la loc. În vremea asta deschid u¸a
mOS tOTRL|A ¸i ¦AN tORLATE.
mOS tOTRL|A (ra¸ãvá ce e face, e re¡eáe iva¡ci cv tct cv
vvafirvl ivritat áe el,: Ho, c-am intrat tocmai la moment... Las`
venim noi pe urmã...
mAGDALENA: Om batrân ¸i nu ba;i la u¸ã când intri
undeva. (`ecvvccvtvl ivtiváe vãivile ,i ii arav¡ea¸a fvta Ma¸áalevei
ßcricrva. .ta caáe iv le,iv iv /ratele lvi tlativici., Necuratul!
tLATINItI (ie,ivá cv Ma¸áaleva ßcricrva iv /rate,: A rost
aievea sau mi s-a nãzãrit, dar am vãzut cum a intins amândouã
mâinile. Aici nu-i lucru curat!
Ln timp scena e goalã. Se lumineazã de ziuã. Intrã mOTOTOL.
mOTOTOL (catre `ecvvccvt,: Bunã diminea;a, mutule! (´vva
telefcvvl. Riáica rece¡tcrvl., Prezent la datorie, Pãrrãnuc Ivanovici!
(´e ccala iv ¡icicare, ta iv ¡c¸itia áe áre¡ti., Necunoscutul... incã
&'
PLNtTLL DE REPER
mai troneazã deasupra noastrã.... curat chiar peaza cea rea...
Sarta Aronovna· A dormit la noi in hotel· Bine, suntem gata s-o
intâmpinãm. (Ivve rece¡tcrvl iv fvrca., Poate cã specialista asta in
domeniul artelor ne va salva. (1cr/e,te la electcr., Toatã lumea
la mine! (ívtra Ma¸áaleva ßcricrva, .vrel, 1ercvica, tlativici ,i
Dcrc/avt., mo¸ totru;ã incã n-a sosit·
DOROBAN|: mo¸ totru;ã a dat peste un turist strãin, care,
chipurile, are sã ne izbaveascã de eroul nostru.
mOTOTOL. Probabil cã n-o sã rie nevoie de acest strãin. O
clipã in urmã mi-a teleronat Pãrrãnuc Ivanovici. Acu¸i trebuie
sã pice Sarta Aronovna, specialista de la londul plastic din
thi¸inãu, dumneaei, sunt sigur, ne va lãmuri pe cine ;inem noi
in casã...
tLATINItI: mare ar ri minunea, dar nu cred...
VERONItA: Octavian Gheorghevici, Necunoscutul nostru
e rãcãtor de minuni...
ALREL: Noaptea ;i-i mai mare rrica sã rãmâi cu el intr-o
camerã...
mAGDALENA: Tinerii i¸tia au dreptate, e ceva la mijloc
misterios peste mãsurã.
Se aud bãtãi in u¸a.
mOTOTOL: Tss! Nici o vorbã! Lua;i loc. (´¡re v,a., Da,
portim.
Intrã SAlTA ARONOVNA. E o batrânicã vânjoasã. Trage din lulea.
Schiopãteazã, se sprijinã intr-o cârjã. Poartã pãlãrie coloratã.
SAlTA ARONOVNA (catre Mctctcl,: Dacã stai in centru,
inseamnã cã mata e¸ti ¸erul. (ívtiv¸ãváv·i vãva., Sarta Aronovna.
mOTOTOL: Octavian Gheorghevici, mototol...
SAlTA ARONOVNA: tum·
'
PETRL tARARE
mOTOTOL: mototol.
SAlTA ARONOVNA: Vai, ce rrumos!
mAGDALENA: Si eu ¸era de cadre. Para¸utã.
SAlTA ARONOVNA: Vai, un a¸a nume picant! Si mai
¸arman. (Iririvá la `ecvvccvt., Si, vasãzicã, ãsta vi-i eroul·
mOTOTOL: Aista-i, altul n-avem... Si nici nu ne trebuie.
SAlTA ARONOVNA (áãvá tãrccale ¡crtretvlvi,: Se vede cât
de colo cã artistul in cauzã are maniera sa...
tLATINItI ii race semne lui mOTOTOL in sens de: ¸Nu vã spuneam·
mOTOTOL: maniera, Dumnezeu cu dânsa! Dar cine-i cel
ce a rost pictat, iatã ce ne rramântã·
SAlTA ARONOVNA: Dacã privim portretul din partea stângã,
unde lumina cade direct ¸i din abunden;ã pe suprara;a pânzei, putem
spune cã persoana pictatã este un om de artã - ia privi;i ¸i
dumneavoastrã ce blânde;e emanã ace¸ti ochi mari ¸i plini de caldurã.
tLATINItI - acela¸i joc: ¸Nu vã spuneam eu·
mOTOTOL: lie ¸i om de artã, dar, concret, cine-i·
mAGDALENA: Da, concret, cine-i·
DOROBAN|: tum am putea sã-i dãm de urmã·
SAlTA ARONOVNA: Ln moment, copii, un moment! Sã
privim acum portretul ¸i din partea dreaptã. De aici, unde soarele
pãtrunde mai pu;in, putem spune cã persoana reprezentatã pe
pânzã e un om politic - privi;i ¸i dumneavoastrã ce spirit autoritar
izvorã¸te din ace¸ti ochi ingu¸ti ¸i plini de rãcealã...
mOTOTOL (¡vvãvá c ra¸a cv flcri lãv¸a ¡crtret,: ¸Om poli-
tic· Tocmai de asta ne ¸i temem noi ¸i ne intrebãm: cine-i· te
sã racem cu el· Sã-l scoatem· Sã-l mai lãsãm·
SAlTA ARONOVNA (tra¸ãvá aáãvc áiv lvlea,: Dar unde vã
grãbi;i, mã rog· Lasa;i-l a¸a. te, vã incurcã· Din partea mea,
'
PLNtTLL DE REPER
pot sã vã promit cã am sã mã intorc in curând aici cu un intreg
consiliu artistic de la londul nostru plastic, o sã-i venim lui de
hac, n-ave;i grijã.
VERONItA: Vã-le-leu! Octavian Gheorghevici, ia uita;i-
vã ce se race ararã!
mOTOTOL (e a¡rc¡ie áe fereatra.,: Dar ce e, zãu·
VERONItA: Lume de pe lume. Oameni de la mai multe
institu;ii ¸i intreprinderi din ora¸ul nostru... Au arlat, se vede,
cã a sosit Sarta Aronovna, care e in stare sã se descurce cu
portretele neidentiricate ¸i... iatã, dau nãvalã, curat ca turcii la
cetate... cã au ¸i ei portrete cu necunoscu;i.
mOTOTOL: S-a pornit carul la vale...
În cadrul rerestrei din mijloc apar ¸i dispar portrete inripte in be;e.
Din stradã se aude rreamãt de voci, intrebãri, vocirerãri. To;i eroii no¸tri
s-au grupat in jurul SAlTEI ARONOVNA, care cu greu se debaraseazã
de portretele ce i se rluturã pe sub nas.
SAlTA ARONOVNA (facãvá evve cv vãva,: Pe aista nu-l
cunosc nici eu... Pe istlalt duce;i-l inapoi, cum nu vi-i ru¸ine sã
nu-l cunoa¸te;i cine-i·.. Pe acesta nu-l cunosc... Pe istlalt - la rel,
inapoi!.. Nu-l cunosc!... Înapoi!..
mOTOTOL (riáicãvá rece¡tcrvl,: Alo! Pãrrãnuc Ivanovici·..
Bine, am in;eles...
mAGDALENA (ccvevtãvá cele ce e ¡etrec iv traáa,: te
inseamnã, vasãzicã, masele populare... dacã le porne¸ti, nu le
mai po;i opri...
DOROBAN|: tu poporul nu-i de jucat...
mOTOTOL (atv¡ãvá cv c ¡eráea fereatra áiv cevtrv,: Gata,
s-a terminat restivalul. Duce;i-vã to;i pe la locurile voastre.
Sarta Aronovna, am sã vã conduc.
SAlTA ARONOVNA: mersi!
'
PETRL tARARE
mOTOTOL: Azi noapte rac eu de serviciu la portretul ma-
relui nostru Necunoscut.
To;i ies. Întuneric. Ln rascicul de luminã il urmãre¸te pe mOTOTOL
cum intrã ¸i se asazã la masa lui.
mOTOTOL (cv ca¡vl ¡e vãivi,: Grele zile-am ajuns... (De
cáata e aváe vv ¸¸cvct crecãvá revivá ¡arca áiv fvvávl ¡avãvtvlvi.
´e clativa ¡eretii., Sã rie vreo coloanã de tancuri·.. Dar pe strada
noastrã ni ci cãru;a n-are pe unde trece. . . O! Doamne,
Dumnezeule! E cutremur de pãmânt! (ßvcvrc., Asta e salvarea
noastrã! (ív¡iv¸e ¡eretele cv ¡crtretvl., Scuturã, Doamne, tot
rundul pãmântului, sã nu mai rãmânã din cavtcra noastrã nimic,
nici portretul, nici altceva... Numai de-a¸ scãpa cu via;ã...
(tvtrevvrvl a ivcetat., Ei, na-;i-o bunã, Doamne, cã nici mata
n-ai putere sã dai jos acest perete blestemat. (´e a¡rc¡ie áe telefcv,
ia rece¡tcrvl, fcrvea¸a vv vvvar., Alo, tovarã¸ul Doroban;! Ai
sim;it cutremurul·.. Te-a scuturat bine·.. Nu, dragã, pere;ii
no¸tri n-au cãzut. Ascultã ce propun eu. Du-te la buldozeristul
Ghioagã ¸i roagã-l sã tamponeze peretele cu pricina pânã l-a
dobori... (´e vita la `ecvvccvt., Acu¸i, n-a mai rãmas mult.
m-a¸ apropia de mata, dar ai obiceiul de a intinde mâna ¸i
chiar de a lovi... Se vede cã e¸ti un om crud... (´e aváe rviet áe
/vlác¸er., Bate centrul, tovarã¸e Ghioagã! (1ct ¡riv fereatra.,
Eu rãspund ¸i tot eu plãtesc serviciul ce ni-l raci. Încã o datã!
(Ieretele cv ¡crtretvl e cvtrevvra., Încã o datã! mai cu inimã!
E-he-he!
Peretele cu pricina cade in camerã. Ln col; al lui il doboarã pe
mOTOTOL la pãmânt. Portretul rãmâne sã atârne in aer... Se race ziuã.
Intrã DOROBAN|.
DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, cum vine asta· mata
la pãmânt, iar Necunoscutul tot la locul lui·
'!
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL (cvlãváv·e iv ¡icicare, reáe ¡crtretvl atãrvãvá iv
fata,: Nu, aista-i Lcigã-l toaca. Nu se teme nici de cutremur,
nici de tancuri, nici de buldozere...
DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, acu¸i ne vine
reprezentantul de la ministerul nostru sã ne dea rãspuns la
denun;uri.
mOTOTOL: De unde ¸tii·
DOROBAN|: Am ¸i eu agen;ii mei...
mOTOTOL: Si cum crezi, avem sor;i de izbândã·
DOROBAN|: Lna din douã: ori la mititica, ori ararã ¸i la
alt post.
mOTOTOL: Apoi chiar cã una din douã...
mAGDALENA (ivtrãvá,: Vã rog pe amândoi, dragii mei, sã
elibera;i cabinetul.
mOTOTOL ¸i DOROBAN|: De ce·
mAGDALENA: Reprezentantul de la minister, tovarã¸ul
Septichin, e rostul meu coleg de scoalã, vrea sã-i vorbesc ceva
intre patru ochi...
mOTOTOL (ie,ivá,: magdalena Borisovna, pune ¸i pentru
mine un cuvânt - rãu sau bun, numai sã rie conrorm situa;iei...
DOROBAN| (ie,ivá,: magdalena Borisovna, nu v-am rãcut
in via;ã nici un rãu. Vã rog sã-mi race;i un bine.
mAGDALENA: mai intâi pentru mine ¸i pe urmã pentru
al;ii. (.cc¡erivá ¡artvra áiv ¡erete cv c fcaie áe ¡laca¡., Lrmãrile
cutremurului trebuiesc lichidate. (|a /ataia iv v,a, arav¡ãváv·,i
¡arvl, cvtvrãváv·,i trv¡vl., Da, da, intra;i. (ívtra \e¡ticliv. ívalt,
¸relt, cv /ar/vta ,i vvtati, tive ¡alaria iv vãva área¡ta ,i vv/rela·
/atcv ii atãrva áe /ratvl tãv¸.,
SEPTItHIN: Bunã ziua!
mAGDALENA: Bunã sã vã rie inima, dupã cum vi-s
cãtãturile!
'"
PETRL tARARE
SEPTItHIN (¡ririvá la `ecvvccvt,: thiar sã vezi ¸i sã nu
crezi.
mAGDALENA (áãváv·i vãva,: magdalena Borisovna
Para¸utã, ¸era de cadre.
SEPTItHIN: Victor Andreevici Septichin, de la minister.
mAGDALENA: Victoras, m-ai uitat, am rost colegi de
scoalã·!
SEPTItHIN: Ah, dumneata e¸ti, magda·
mAGDALENA: Si cum din Septecâini ai ajuns Septichin·
SEPTItHIN: Poveste lungã. Dar, de rapt, a rost roarte
simplu: a¸a mi-a eliberat metrica secretarul Sovietului sãtesc -
Septichin. Pe urmã a venit alt secretar ¸i pe un rrate mai mic
de-al meu l-a rebotezat din Septecâini in Sesecâini.(Rãáe.,
mAGDALENA (rã¸ãvá,. I-a rurat un câine...
SEPTItHIN: A¸a iese.
mOS tOTRL|A (i,i arata ca¡vl áe áv¡a v,a,: Dar nici eu
nu-s totru;ã, is tatrin;ã....
mAGDALENA (ác¡evitcr,: mo¸ totru;ã! (tctrvta ái¡are., te
zici de Necunoscutul nostru·
SEPTItHIN: Dacã n-ai uitat, noi am avut de a race odatã
cu un portret al unui alt necunoscut...
mAGDALENA: Tristã amintire... Dar am rost implica;i nu
noi, ci parin;ii no¸tri...
SEPTItHIN: mai precis, tatãl dumitale cu tatãl meu...
mAGDALENA: Da, just, tatãl meu declarase cã tatãl
dumitale ar ri adus in camera pentru alegeri blestematul cela de
portret al nu se ¸tie cui...
SEPTItHIN: ...din care cauzã tatãl meu a rost scos din
postul de director de scoalã ¸i din invã;ãmânt.
mAGDALENA: Iar tatãl meu n-a mai ajuns nici director,
nici deputat, precum chitise...
'#
PLNtTLL DE REPER
SEPTItHIN: mãcar a murit de moarte bunã·
mAGDALENA: Iar al tãu·
SEPTItHIN: De moarte bunã, adicã de necaz. Sã le rie ;ãrâna
u¸oarã la amândoi...
mAGDALENA: Sã le rie. (Ie alt tcv., Si acum ai vrea s-o
pã;esc ¸i eu cu acest Necunoscut·
SEPTItHIN: De ce s-o pã;e¸ti·
mAGDALENA: Salveazã-mã!
SEPTItHIN: În ce rel·
mAGDALENA: Ai so;ie, copii·
SEPTItHIN: O so;ie ¸i doi copii.
mAGDALENA: ta sã vezi... Si când te gânde¸ti cã ;i-a¸ ri
putut ri so;ie... Doar mã iubeai atunci, nu·
SEPTItHIN: Î;i scriam versuri...
mAGDALENA: Si cine ne-a stricat dragostea·
SEPTItHIN: Pãri n;i i no¸tri . . . Adi cã nu atât ei , cât
blestematul cela de portret.
mAGDALENA: Si acum iar sã stea intre noi acest portret·
SEPTItHIN: Nu vãd cum ar putea sã stea intre noi.
mAGDALENA: Sã uitãm ce-a rost. mai bine sã vedem ce-ar
putea sã rie in viitor. (tcclet., Vrei sã mã iei la Ialta·
SEPTItHIN: A¸a nitam-nisam·
mAGDALENA: ta amantã. Nu pe mult, pe o lunã.
SEPTItHIN: La Ialta·... Nu pot.
mAGDALENA: Da la Soci·
SEPTItHIN: Nici acolo!
mAGDALENA: Atunci poate in Turcia, cã-i ¸i mai cald·
SEPTItHIN: Peste grani;ã· tu atât mai mult - nu. Dar ce
te-a apucat·
mAGDALENA: mi-ar merge vestea de ¸tii mata ce... ¸i astrel
poate cã m-a¸ elibera de aici.
'$
PETRL tARARE
SEPTItHIN (/atãváv·,i ¸eavta cv ¡alva,: te mai veste-
poveste· În ceea ce ne-a;i trimis v-a;i rãcut buni¸oare biograrii
unul altuia. Altele nici nu vã trebuiesc.
L¸a se deschide violent ¸i intrã tcate ¡ercva¡ele, in ararã de SAlTA
ARONOVNA. mOS tOTRL|A il duce de bra; pe ¦AN tORLATE.
Acesta din urmã e imbrãcat in haine de culori ;ipãtoare. To;i se prezintã
pe rând lui Septichin.
mOTOTOL: Octavian Gheorghevici mototol, director.
DOROBAN|: Doroban;, ¸er de sec;ie.
tLATINItI: tlãtinici, pictor.
ALREL: Aurel Zbanciu, ¸er de dansuri.
VERONItA: Veronica Sâlimonovna, ¸erã la cor.
SEPTItHIN (fiecarvia.,: Îmi pare bine...
mOTOTOL: Iar acesta-i mo¸ totru;ã, care acum zice cã
nici totru;ã nu-l cheamã ¸i incã mai vrea sã-¸i scoatã pensie.
Dar dumnealui are sã ni-l prezinte pe musarirul nostru revenit
din strãinãtate, care se grãbe¸te, din care cauzã v-am ¸i intrerupt
discu;ia, scuza;i. Ei, mo¸ totru;ã·
mOS tOTRL|A (iv¡iv¸ãváv·l ivaivte ¡e jav tcrlate,: Acesta-i
¦an torlat, turist din lran;a, nãscut cândva prin pãr;ile noastre.
¦AN tORLATE: Bon jour! Bona dzãua, cum la voi!
mOS tOTRL|A: Vede;i cã mai ;ine minte câte un cuvânt
de-al nostru. (ív¡iv¸ãváv·l ¡e jav tcrlate ¡re `ecvvccvt., Ia
vezi-l! tine-i·
¦AN tORLATE (ca¸ãvá iv ¸evvvcli iv fata ¡crtretvlvi,: O, mon
papa! Tata la mine. (´e vrca ¡e vv cavv, ¡v¡a ¡crtretvl, il ccate áe
¡e ¡erete., mon papa! Rãmas aici...
mOS tOTRL|A: Tatãl lui, când ¸i-a luat tãlpã¸i;a in patruzeci
¸i patru, cã era rabricant, ¸i-a uitat portretul aici. Si iaca acum riul a
dat de dânsul.
'%
PLNtTLL DE REPER
mOTOTOL (/vcvrc la ve/vvie, e re¡eáe ,i ¡v¡a ¡crtretvl,: În
srâr¸it! În srâr¸it! În srâr¸it! Suntem salva;i!
DOROBAN| (v¡ectãvá cera,: De ce sãru;i mata portretul·
mOTOTOL: Pentru cã nu-i omul nostru!
DOROBAN|: Si dacã nu-i al nostru, trebuie sã-l sãru;i·
mOTOTOL: Pãi, vezi, a¸a iese cã suntem cura;i din punct
de vedere politic...
SEPTItHIN: Dar de unde s-a luat portretul ista pe peretele
de aici·
mAGDALENA: Nu se ¸tie... ca pamântul.
SEPTItHIN (riáicãváv·i /ar/ia lvi jav tcrlate,. Pune portretul
inapoi. (jav tcrlate ¡vve ¡crtretvl iva¡ci., Acest ¦an torlat nu-i
decât Ion torlate din Zguduita Veche. (tatre jav., Nu-i a¸a,
bãiete· Ia aratã pa¸aportul.
¦AN tORLATE: L-am uitat... la mili;ie.
SEPTItHIN: El s-a intors nu demult din pãr;ile de nord...
mOTOTOL: mo¸ totru;ã, a stat cu mata·
mOS tOTRL|A: Era un bãiat roarte de treabã pe atunci...
ALREL: mo¸ totru;ã, sã ne intorci banii, ¸i chiar azi.
VERONItA: Avem nevoie pentru nuntã.
mOS tOTRL|A: O parte-s la ¦an torlate, incã trebuie
sã-i scot. Dar cum· lãrã de mili;ie o sã-mi rie greu.
SEPTItHIN: Ei, Octavian Gheorghevici, ia-;i activul ¸i
sã mergem la Pãrrãnuc Ivanovici, las` sã vadã ¸i dumnealui ce
a;i scris unul despre altul. tu asemenea caracteristici, dacã
era vreo douãzeci de ani in urmã, vã puteam pune ¸i la rãcoare,
acum insã, cum societatea noastrã a avansat, ministerul
propune sã vã lãsãm sã vã corecta;i pe loc, chiar aici unde
lucra;i.
To;i orteaza deznãdãjdui;i. Se indreaptã spre ie¸ire.
'&
PETRL tARARE
SEPTItHIN: Octavian Gheorghevici, lua;i-l ¸i pe Necunoscut
cu noi, doar din cauza lui s-a intâmplat toatã tãrã¸enia asta.
mOTOTOL (taie cv vv cvtit ata áe care e a¸atat ¡crtretvl,:
Încã in spate nu l-am mai purtat... lire-ar sã rie! (í,i a¸ata
¡crtretvl áe ¸ãt. Riáica vãivile iv v, a rv¸acivve; catre tcti., te
sã-i raci·
TO|I: N-ai ce-i race!
ALREL ¸i VERONItA: Iar se amânã nunta noastrã.
mAGDALENA: matriarhatul meu bate pasul pe loc.
mOS tOTRL|A: tâte vorbe, ¸i nici una despre pensia mea!
Asemenea unui surlu proaspãt, dã nãvalã ADELAIDA. Înaltã,
rrumoasã, cu pãrul rluturând.
mOTOTOL: Încotro, domni¸oarã· tomedia a luat srâr¸it.
mAGDALENA: linita la comedia.
tLATINItI: Adelaida!
ADELAIDA: tlãtinici!
tLATINItI: Prãpãdito!
ADELAIDA: Prãpãditule! (tatre Mctctcl., tomedia, zice;i, a
luat srârsit! Lna, just, s-a srâr¸it, dar incepe alta.
mOTOTOL: tine e¸ti dumneata·
ADELAIDA: Eu· tlãtinici, ai cuvântul.
tLATINItI: Dumneaei ii pictori;ã, mi-a rost colegã de studii,
e o adeptã inver¸unatã a realismului rrumos. V-o recomand cu
toatã cãldura: Adelaida Pripon!
ADELAIDA (a¡vcãváv·l ¡e Mctctcl áe ¡crtret,: Lnde v-a;i
pornit cu portretul in spate·
mOTOTOL: Spre Golgota.
SEPTItHIN: Domni¸oarã, ne re;ine;i.
ADELAIDA: Dar de ce atâtea mutre acre·
tLATINItI: Adela, portretul ista... nu se ¸tie al cui este...
''
PLNtTLL DE REPER
ADELAIDA: tum, nu v-a plãcut portretul· (.rav¡ãvá ¡crtretvl
,i ¡e Mctctcl cv fata ¡re ¡v/lic., Nu mi-a;i recunoscut eroul· (1cti
ivcrevevec a veávverire., Octavian Gheorghevici, rabrica
dumneavoastrã a depã¸it planul pe anul trecut·
mOTOTOL: Depã¸it... cu jumãtate de covor...
ADELAIDA: Ei, vede;i! De cum s-a dat ¸rarã in ;arã despre
aceastã realizare a colectivului condus de Dumneavoastrã,
ministerul mi-a comandat sã vã rac portretul. Si, portim, vi l-
am rãcut!
Rumoare printre cei prezen;i.
mOTOTOL: Aista-s eu·
ADELAIDA: Da, Dumneavoastrã, tovarã¸e mototol. În carne
¸i oase.
mOTOTOL: Dacã nu seamãn derel. Eu sunt chel...
ADELAIDA (ii ¡vve lvi Mctctcl c ¡ervca,: Astãzi sunte;i chel,
rãrã rrezurã, mâine o sã vã creascã una nouã...
tLATINItI: Adelaida lucreazã dupã metoda realismului so-
cialist.
mOTOTOL: Si, pe urmã, eu n-am mustã;i.
ADELAIDA (ii li¡e,te lvi Mctctcl vvtati,: Astãzi nu, iar mâine
o sã ave;i. Ei, dragi tovarã¸i, seamãnã Octavian Gheorghevici
cu persoana de pe portret·
TOTI: Seamãnã!
ALREL ¸i VERONItA: mâine racem nunta!
mAGDALENA: matriarhatul meu dã din nou semne de via;ã.
mOS tOTRL|A: Doamne, iar miroase a pensie proaspãtã.
(Ivve ra¸a áe flcri v/ ¡crtretvl `ecvvccvtvlvi., A;i vãzut· Nu vã
spuneam eu cã Necunoscutul e un om de-al nostru·
DOROBAN|: Ln moment, da;i-mi voie! tum ¸i prin ordinul
cui a ajuns acest portret pe peretele de onoare·

PETRL tARARE
ADELAIDA: Eu l-am prezentat ministerului, iar cei de
acolo vi l-au expediat...
mOS tOTRL|A: Eu am dat de dânsul in coridor, am crezut
cã l-a dat jos vreun ¸du¸man de clasã ¸i hai sa-l ridic pe perete...
DOROBAN|: mata cu biograria matale... Î;i dai seama ce-
ai rãcut·
mOS tOTRL|A (ia ,i áce,te ra¸a áe flcri áe v/ ¡crtret,: Dar
ce-am rãcut· Eu, de, pãcatele mele, ca omul care-¸i cautã pensia,
mã dau dupã cum spun cei mai mari pe cei mai mici...
mAGDALENA: Tovarã¸e Doroban;! Iar pui ceva la cale·
Ba eu prima am observat portretul asa-zisului Necunoscut ¸i
nu mã tem s-o declar deschis.
ALREL: Parcã spunea;i cã eu am rost primul·
VERONItA: Iar nu taci din gurã·
ADELAIDA: Nu mai in;eleg nimic! (.ratãvá la ¡crtret ,i la
Mctctcl., Portim tipul ¸i portim prototipul. te nu-i clar in toatã
tãrã¸enia asta·
tLATINItI: Acum totu-i clar ca bunã ziua! Am dovedit
tocmai ce ni se cerea de dovedit: avem ¸i tipul, avem ¸i prototipul.
SEPTItHIN: tât prive¸te portretul, ramâne sã mai vedem
ce apreciere politicã sã-i dam renomenului... Dar ce racem cu
geanta asta a mea plinã cu denun;urile amicale pe care vi le-a;i
scris cu atâta sârg unul asupra altuia·
mOTOTOL (ii vvl¸e ¸eavta áiv vãva ,i c ¡vve ¡e vaa,: Geanta
are sã steie unde am sã zic eu. Aici eu sunt ¸er ¸i nimeni altul!
Eu comand!
mOS tOTRL|A (ii ¡vve ra¸cvvl cv flcri la ¡icicare,. Iaca a¸a
vacealvic mai zic ¸i eu. Panã de vultur, nu coadã de câine!
DOROBAN|: Bine, tovarã¸i, dar mâine incepe inaintarea
candida;ilor ¸i noi ce-i spunem lui Pãrrãnuc Ivanovici· (.ratãvá la
¡crtret ,i la Mctctcl.,. Sã-i raportãm cã ne-am inaintat candidatura·

PLNtTLL DE REPER
mOS tOTRL|A: Nu cumva poate cã nu ;i-i pe plac
candidatura noastrã· Eh, sã-mi ri cãzut mata mie pe unde mi-
am pierdut eu zilele mai nu demult, te rãceam pirtie...
mOTOTOL: mo¸ totru;ã, rãrã amenin;ãri!.. (í,i vete¸e,te
vvtatile ,i fre¸vra., Dar de ce crezi mata, tovarã¸e Doroban;,
ca eu n-a¸ ri o candidaturã potrivitã· mãi oameni, mãi! tum
am stat pânã acuma pe perete ¸i n-a zis nimeni nimic, a¸a a¸
putea sã stau ¸i mai departe cât ii hãul ¸i pârãul. Numai sã mi
se ari¸eze numele, pentru cã in caz contrar, iar incepe comedia
pe care am mai jucat-o adineaori. tã, zau, mare comedie a
mai rost! Am ajuns de râsul gãinilor, nu alta. Bine, pe voi vã
mai in;eleg: v-a;i temut de acest Necunoscut, adicã de persoana
mea, pentru cã sunteti subalternii mei, asta-i la mintea
coco¸ului. Dar eu, eu sã ajung sã mã tem de mine insumi, de
umbra mea, asta n-am sã mi-o iert niciodatã! Ei ¸i dacã acest
Necunoscut n-a¸ ri rost eu, ci o cu totul altã persoanã, parcã
trebuie sã cãde;i cu to;ii in sperie;i· Oricine ar ri rost persoana,
tot persoanã, om de-al nostru era. Pe pere;ii no¸tri spioni strãini
nu nimeresc!
DOROBAN|: Asta mai ramâne de vãzut... Tovarã¸e
mototol, unde s-a mai auzit la noi asemenea dãnãnaie: ca omul
sã-¸i atârne singur portretul pe peretele unei institu;ii de stat·
mOS tOTRL|A (ia iva¡ci ra¸a áe flcri,: mãi, mãi, la zdup,
¸i-i mai multã ¡creaáca decât in civilitate. tu politica niciodatã
nu-i de ¸uguit.
mOTOTOL: Încotro vrei sã ba;i cu vorba, tovarã¸e
Doroban;·
DOROBAN|: Într-acolo, tovarã¸e mototol, cã dumneata
e¸ti un impostor!
ADELAIDA: Niciodatã n-a¸ ri crezut cã arta mea poate sã
provoace atâtea discu;ii in contradictoriu.

PETRL tARARE
SEPTItHIN: Tovarã¸i, nu uita;i cã ne a¸teaptã Pãrrãnuc
Ivanovici.
mOTOTOL: De ce sã ne a¸tepte, când eu, pur ¸i simplu, ii
pot telerona· (ícrvea¸a vvvarvl vecear; rcr/e,te cv evfa¸a., Alo·
Pãrrãnuc Ivanovici·.. O mie de ani pace! Aici mototol! L-am
demascat pe marele Necunoscut!.. Da, da, din cap pânã in
picioare! tine era, zice;i· tine putea sã rie· Eu, desigur... Da,
da, eu in persoanã, pictat dupã metoda... asta... a realismului
rrumos... (Rece¡tcrvl i e ¸/ate iv vãivi ca vv ca¡ áe ¡itcv., Tot
acum·.. La Dumneavoastrã, cu tot colectivul·. (Ivve rece¡tcrvl
iv fvrca; ii a¸ata ¡crtretvl áe ¸ãt: cv vãivile iv v, a rv¸acivve., te
sã-i raci·
TOTI: N-ai ce-i race!
mOTOTOL: Dupã mine, baie;i!
ADELAIDA: mergem la vreo expozi;ie·
mOTOTOL: Da, la expozi;ie... pe Golgota. (tatre \e¡ticliv.,
Întoarce-mi scârba ceea de rãva¸e inapoi.
SEPTItHIN: mortul de la groapã nu se intoarce. (íi ccate
vvtatile ,i ¡ervca.,
mAGDALENA: tomedia, stop!
mOTOTOL: Lna - stop, alta incepe. te sã-i raci·
TOTI: N-ai ce-i race!...
To;i ies. Într-un rãsunet de mars runebru, din tavan coboarã alt portret
al NEtLNOStLTLLLI. În loc de cortina coborândã din tavan, scena
se acoperã de mai multe portrete ale NEtLNOStLTLLLI. Interpre;ii
rãmân cu capetele sprijinite de mijlocul portretelor in a¸a rel, incât se
pare cã, dacã portretele ar ri ridicate in sus, rrânghiile ar duce in ceruri ¸i
interpre;ii.
t o r t i n a
PARADA mASTILOR
(Iarcáii,
196¯-198¯
"
PETRL tARARE
íire,te, tctvl e firec
íirecvl áiv firec... íire,te,
.v áat firecvlvi tri/vt
\i vv firec ve ccrcte,te
De ¡rea firecvl cvvccvt.
(´erafiv ßeliccr, `ivic vv a trecvt ¡e·alatvri...,
mai ;ii la vechile omãturi
tu trup albiu ¸i bra;e moi·
Nu ne-au trecut nicicum pe-alãturi,
tãci apa lor s-a scurs in noi.
Trecut trecut· Ba nu! tite¸te-l,
lire¸te, -n rorme noi rire¸ti -
lireascã parte din rirescul
lirescului cã sunt ¸i e¸ti.
lirescul e riresc. lire¸te.
To;i la riresc doar nãzuiesc:
liresc e cel ce se rere¸te
De nerirescul prea riresc.
E un riresc la o durere
Si alt riresc la bucurii,
tând pleci, un alt riresc se cere
Decât rirescul cel când vii.
#
PLNtTLL DE REPER
liresc acum, cã ne-am ales cu
lirescul gând, ce-i tot riresc:
liresc e pân` ¸i nerirescul!
Dar ce atunci e neriresc·
1ratavevt
Dcctcre...
´vfletvl lecvie,te·l áe rele a¡vcatvri,
¸vra - áe·v¡vratvri,
creiervl - áe ear/aáa ¸ãváire...
(ícv 1atavavv,
Lecuie¸te-mã, doctore,
A¸a cum ¸tii mai bine:
Scoate tot rãul din mine
tu penseta, ba chiar ¸i cu lopata,
A¸a ca sã-l dãm gata.
Si pe urmã aceastã gurã
N-o vezi ce groaznic injurã·
Ia sã mi-o tratezi oleacã,
mama ei de... portim, iacã,
Nici acum nu poate sã tacã.
Si pe urmã creierul -
mai am o rugãminte:
N-ai putea sã-i introduci o dozã
de minte·
Lecuie¸te-mã, doctore,
tu scopul anume
$
PETRL tARARE
ta sã-mi po;i da drumul
Pe urmã in lume,
Si i;i promit cã,
Dacã mai ajung cumva
În asemenea hal,
Am sã mã internez din nopu in spital.
|va /ctavica
Dupã Gheorghe VODA
Eu noaptea nu-s acasã,
De¸i mã-ntind in pat, -
În vis, prin borta cheii,
O iau spre câmpul lat.
Înrip;i in glie bine
De bra; vânjos de om,
În cale, ca osta¸ii,
Stã pomul lângã pom.
Stau rloare lângã rloare
Si se iubesc cu dor.
te multã clororilã
S-a strâns in rrunza lor!
tând vei mânca cu portã
Din rructele lor dulci,
Tu sâmburii, bãiete,
Nicicând sã nu-i arunci.
%
PLNtTLL DE REPER
ti sã-i ingropi in ;ãrnã,
ta marii agronomi,
Si-n altã primãvarã
Vor rãsãri al;i pomi.
Din deal o boare prinde
L¸or a rremãta:
A bot de miel miroase,
Iar a rripturã - ba.
La gânduri, ca la nasturi,
mã-nchei ca un bãrbat
Si iar, prin borta cheii,
Sar drept la mine-n pat.
- Azi mergi la câmp· -
plugarii
În zori mã iau la rost.
Iar eu le-o spun pe cinste:
- Pãi eu de-acum am rost...
|v vvt ¡lv¸ar cvv v·a ra¸vt Iarivl
... \i áaca tctv,i vv·i ce·av rrvt
a fie,
`v·i cartea rietii, ce·ai a·i faci²
1alevtvl...
(1aile Calaicv,
Îmi chinui mult oricare vers in parte
Si-o intrebare stãruie in minte:
Dar dacã asta-i ultima mea carte,
N-am scris-o, zãu, tot slab ca mai nainte·
&
PETRL tARARE
Ba-i scrisã dârz, cum poate doar i¸i scrie
Ln muribund in rebrã testamentul.
Si dacã, totu¸i, nu-i cum vrui sã rie,
te pot sã rac· De vinã mi-i talentul...
Avem poe;i ce-o duc cu-al lor in pace,
Talentu-mi insã nu-i din cele-nalte:
Oricât produc, el boroboa;a-mi race -
mereu mã dã de gol la calitate.
tartvrarvl vclácreav
,i ív¡erivl Otcvav
Dupã Nicolae DABI¦A
Hâd, Imperiul Otoman
Se-ntãre¸te an de an,
Se lã;e¸te ¸i se-ntinde,
|ãri de-a valma le cuprinde.
Si acuma incotrova·
A cãzut la rând moldova.
Vine turcul inarmat,
Iar norodul, speriat,
todrul des l-a inrundat,
tine iese la luptat·
tãrturarul invã;at!
Turcul sabia i¸i bate,
tãrturarul pana-¸i scoate,
Scrie-o literã rrumos -
Osmanlâul cade jos,
'
PLNtTLL DE REPER
Si-i mai scrie-o-ntreagã roaie -
Sabia ii o dezdoaie,
Si-i mai scrie o duzinã -
Semiluna-i lunã plinã,
tând terminã alrabetul,
Biruit ii tot turcetul,
tãci de buchii strigã ¸Ah!
Si ia drumul spre Allah.
tãrturarul, deci, atunci
lace semnul srintei cruci
Peste mun;ii nal;i de turci
Si in cronicã avan
Scrie adevãr taman
tum a-nvins la greu aman
tronicarul moldovean
Tot Imperiul Otoman.
Rãvl catelei
Iieráve ,a¡te cateava
\i·vv lv¡ ala¡tae lcivar...
(.¸vea Rc,ca,
Stropitã in ro¸u ru neaua:
lãtase vreo ¸apte cã;eaua,
tu limba câine¸te i-a lins,
Iar ;âncii-
ai naibii! -
s-au stins.
Doar unul rãmase in via;ã, -

PETRL tARARE
Acesta de srârcuri o-nha;ã
Si-o suge, cum ;âncii doar sug,
tã;eaua icne¸te prelung.
leciorul cã;elei tot cre¸te
Si iatã cã;eaua, rire¸te,
Observã-n curând roarte clar
tã ;âncul... un lup e hoinar.
Stã ursul: ¸Îi dasem un pup,
Iar dânsa imi ratã un lup, -
Si trist inspre codru o ia:
¸tã;eaua rãmâne cã;ea!...
Calv,te cv tele
Dupã Anatol tODRL
În vale-i malovata,
Îmi ies in cale iarã
lântâni cu multe ciuturi
te scâr;âie mereu
Si case ce se hoalbã
tã am sosit la ;arã
Din srera trepidantã
A surletului meu.
Ah, cerul gol cu pielea,
A¸a ca-n toatã vara,
S-a aruncat in Nestru,
În riecare val,
Iar rete ochio¸ele
tu trupul ca vioara
Stau c-un picior in apã

PLNtTLL DE REPER
Si celãlalt pe mal.
Vi;ele in;ãrcate-¸i
Întind spre mine botul,
Sã le sãrut pe buze,
O vorbã sã le spun,
Dar timpul nu permite -
A innoptat cu totul
Si-acasã imi coboarã
Lucereri in ceaun.
Din oalã aburi urcã
Spre inrinite spa;ii -
Gãlu¸tele, desigur,
Îmi plac rierbin;i, nu reci.
mã uit c-un ochi in mine:
Sunt plin de ecua;ii,
În care-a¸ vrea sã-ncapã
Tot veacul douãzeci.
Div c/latea vcrccvlvi
.v áat arav cv clilele
\i /avi av áat cera...
(.várei |v¡av,
Da, am venit cu sania,
Pocnind avan din bici,
tã vreau sã rac c/ravie,
Sã rãtv¡ec aici.
Stiu, toate-;i merg de-a-ndoaselea
Si-;i ei pe cap belea,

PETRL tARARE
De n-ai re¸it rc¡rcaele
De pe ¡cretía ávea.
Sã zicem, cu bucatele:
Ni-s bune de ¸vleai,
t-a zis ¸i ¡riiáatele
tã-i mare vrc¡ai.
De-amu-i lãsatul secului,
Dar roada-i toatã-n sac...
tât mai umblãm cu speculã,
Altrel nu-i dãm de hac.
Se duc sãteni - o serie -
tu nuci ¸i usturoi,
Ajung pânã-n Siberia
Si vin ¸i inapoi.
Deci spun din capul locului -
Sã lie lãmurit,
tã-n c/latea norocului
Îi ¸live de trãit.
tãte eri te·av a,te¡tat
Dupã Valentin ROStA
Stie iazul de sub sat,
A arlat ¸i-un tei,
tâte seri te-am a¸teptat,
mãi, ¸i iarã mãi!
!
PLNtTLL DE REPER
Am avut noroc de nori -
m-au stropit prin vãi,
tã mã aprindeam de dor,
mãi, ¸i iarã mãi!
Stie codrul haiducesc,
Plin de porumbei,
tum veneam sã te iubesc,
Or, ¸i iarã mãi.
Eu pe tine te-am ales
Dintre mul;i rlãcãi,
Te-am ales - nu te-am cules,
S-apoi iarã mãi.
m-am convins cã n-ai obraz,
Nu te mai a¸tept.
Ia mai stai ¸i tu la iaz
Dacã e¸ti de¸tept, mãi!
|v ácr áiv tari traive
tãvá ¡lec iv tari traive,
De tara vea vi·i ácr...
... vi·i ácr áe al vev veav...
(1laáivir Rvvac,
tând plec in ;ãri strãine,
De ;ara mea mi-i dor,
De prispa casei noastre,
De dealul cu mohor,
De rude-apropiate
"
PETRL tARARE
Plecate-n alte pãr;i
Si mai ales de vãrul
te s-a-nsurat an;ãr;.
tând plec in altã ;arã,
mi-i dor de neamul meu
tu relul sãu romantic -
Spre zãri mergând mereu,
De mame solitare
Tot a¸teptând la por;i,
te-au dat reciori in lume
Si-n loc le vin nepo;i.
tând plec in ;ãri strãine,
mi-i dor de limba mea,
Adesea prost rostitã,
Dar neao¸ã sadea,
Decât s-aud tot hojma
¸mersi ¸i, iar, ¸O`chei! -
mai bine-o-njurãturã
tu cruci cu Dumnezei.
tând plec in ;ãri strãine,
Eu dupã ;arã mor -
tu cât plec mai adesea,
tu-atâta mi-i mai dor,
Si din orice plecare -
Ln lucru obsedant! -
Eu mã intorc in ;arã
tu dor de emigrant.
#
PLNtTLL DE REPER
)arãva ¡e afalt
... Ma ccl cv vca¡te·v ca¡, va ávc...
\i·vcet va·vtcrc ¡re caa iara.
(1ictcr 1elevca,
mã prinde noaptea dor de ;arã,
De ciocârlii in cerul nalt
Si mã pornesc buimac spre garã
Pe ;arini negre de asralt.
Ln dor demult imi spune mie
ta sã revãd prin câmpuri verzi
|ãrani cu spice-n pãlãrie
Si in ciubote mari de cherz.
Aprind din rugã o ;igarã,
Aroma gliei sã mã-mbete.
Dar nu e nici un tren in garã,
Închisã-i casa de bilete.
De ici ¸i somnul mã inmoaie,
Pe-o bancã a;ipesc un pic.
Zãu, n-ar strica acum o ploaie,
tând pãpu¸oii dau in spic.
Apoi mã scol in zori la ¸apte,
Sã duc spre centru de la garã
Parrum de mere cumpãrate
De-un orã¸ean crescut la ;arã.
$
PETRL tARARE
ívtcarcerea fivlvi rctrv
1ci ¡cate·acvv r·ati a,e¸at la vaa,
\i vvvai ev vv·v¡art cv rci /vcate.
(1itv \tir/v,
Eu nu v-am scris
tã am sã vin acasã,
Dar iatã cã mi-am de¸ertat valiza,
Pornesc la drum
Si, când ve;i sta la masã,
Hop! tad ¸i eu,
ta sã vã rac surpriza.
mi-i autobuzul cam de-o marcã veche,
La-ntorsãturi
Abia pe ro;i se ;ine,
Dar ce mi-i mie -
lloare la ureche! -
În el un loc, atât imi apar;ine.
Dar iatã satul - câtã imbulzealã! -
llãcãi in ¸ir cu cãr;i la cingãtoare,
Probabil, merg la ¸coala cea de seralã
Sau se rilmeazã
În vreo ¸ezãtoare.
Ln paznic dârz,
tu armã ¸i cu câine,
O ia din sat
Si-l sim;i cã nu i-i rricã:
%
PLNtTLL DE REPER
Azi nu se rurã-n câmp ce mai rãmâne
Si, totu¸i, paza bunã, vezi, nu stricã.
Dar rabla, moartã,
S-a lã;it cât drumul,
Prin neguri vãd
Iubita noastrã casã:
Sus din hogeac
I se sub;ie rumul,
E semn cã voi
V-a;i a¸ezat la masã.
Aud de-aici
tum vã-mpãr;i;i bucate
Si-n cupe ceai din cel ce se intreabã,
Vã rog sã-mi pune;i
Por;ia de-o parte,
ta sã nu iasã c-am venit degeaba.
|v arleti¡
.re caa cv eta¡,
|ivv¸iva iv ¸ara¡.
... `·are·vv lvcrv - cvevie...
(|fiv ßircl,
Tipul ista-i de nou tip,
Nu e tip, e arhetip:
Are tot ce vrea sub soare,
Greu de spus ce incã n-are.
&
PETRL tARARE
Are casã ¸i ma¸inã,
tea mai rainã limuzinã,
Si garaj cum altul nu-i
Si un beci desubtul lui,
Iar in beci - enormã claie:
Tot butoaie pe butoaie,
Are curte impozantã
Si lunar câte-o amantã
Si so;ie ce se ;ine
Tot la bãi prin pãr;i gruzine,
Ln bãiat needucat
Si un câine invã;at,
Are pe conturi curente
Si depuneri, ¸i procente,
Si cumetri, veri¸ori
tare ve¸nic i-s datori...
Asta - are, ceea - are,
tã, zãu, ce nu are oare·
Arhetipul, cum se ¸tie,
N-are ani de pu¸cãrie.
Dar de unde, zãu, sã-i ieie·
Vine legea... sã i-i deie.
tãvtec á¸iv áv¡a vcarte
`v cãvtav, vai vvlt ¡lãv¸eav:
tc/v¸vl áiv levv áe·a¸vá
De lacrivi ivi era vá...
(`icclae Da/i¡a, ,Div cãvtarile ¡ierávte ale lvi Dccftei,
Pân` tostin va costini
Si Neculce-a neculci,
Dosortei va dosorti:
'
PLNtTLL DE REPER
¸De meteahnã, Doamne srinte,
Am sã cânt rãr` de cuvinte
despre vremea ceea tristã
cu turcime antihristã.
Peste târg lucea o lunã
cu grimasã de nebunã,
ni¸te stele mãrun;ele
erau lacrimile mele,
cãci luai cobuzu-n mânã
ca in vremea cea bãtrânã,
sã dzic cântece de hvalã
pentru-a ri de mântuialã
cestei ;ãri ¸i cestui neam...
Nu cântam, mai mult plângeam
¸i strumentul meu de-agud
de lacrimi imi era ud,
cãci veni scrâ¸nind din din;i,
osmanlâul: ¸De ce cân;i·
Si durerile trecute
eu le dzisei pe tãcute,
cã-mi se inecau in jele
toate vorbele a` mele,
incât hioro¸ii bouri
dau cu coarnele in nouri.
Si cântam tot de jelanii,
ca sã piarã otomanii,
¸i dziceam cu dor intruna,
ca sã cadã semiluna
drept la mine-n cãlimarã,
sã se-nece ca o riarã.
Iar matale, Doamne srinte,

PETRL tARARE
te dosi¸i di dinainte
sã n-auzi de rugãminte-mi,
deci eu dzic, dar n-am cuvinte,
cãci e-un cânt mai mult plânsoare
pentru vremuri viitoare,
sã stea la catapeteasmã
hiri¸ cum ar ri agheasmã
¸i-i un cântec pe tãcute
despre vremile trecute
¸i de-atâta ¸i vi-l las,
ta Dabija sã-i dea glas,
când a vre, de multe ori,
cãci ¸i el ii scriitori
nu cu panã - cu stilou,
ce-a rost vechi - sã racã nou.
tcvecivtele a/evtei tale
./evta ta ii alivare,
... Dra¸ctea ·v/ra¸áata, veevavata.
(.várei Crvve¸a, ./evta ta,
Pe hogeacul casei mele
S-a rupt luna drept in douã.
tât era sã vii acolo
Hai pe-o sarã, hai pe douã·
În absen;a ta, haino,
Dorul meu ce-avea sã racã·
Înrlorii ¸i eu ca pomul,
Da-s un pom cu rloare seacã.

PLNtTLL DE REPER
S-apoi care-i consecin;a·
Am rãmas noi doi azi, dragã, -
Ln amor rãr` de sãmân;ã
Si un trup pe veci pârloagã...
|v rãvt ce eavava cv vive
De rãvtv·aceta care rive
`·av a va a¡ar...
taci eavava ¸rc¸ar cv vive.
(|ecviáa |ari, De rãvtv·aceta...,
Din zarea cea incrâncenatã,
tu ochi aprin¸i, cu pãr vâlvoi,
Ln vânt se-ndreaptã inspre noi
Si eu l-a¸tept ca pe un tatã.
Grozav mai seamãnã cu mine:
Trânte¸te geamuri, u¸i la rând,
Apoi de urã grea vibrând,
Ba pleacã iar, ba iar revine.
O, rrate vânt, de¸i-mi e¸ti taicã,
tu surlet sumbru ¸i rebel -
tu tine sunt ¸i eu la rel:
Tu e¸ti un vânt, eu sunt vântoaicã.
Se uitã lumea la noi rece
Si mai ne-ar pune gheara-n gât -
Ea nu pricepe nici atât:
Tot ce e vânt ca vântul trece.

PETRL tARARE
|a veva¡erie
Rãvl ta ivcli iv cv,ca,
Zi·i ce rrei, el vv te vv,ca...
(Clecr¸le ßlavarv,
Într-o ;arã tropicalã
A trãit o animalã:
Râsul - nu ¸tia de plâns -
A tot râs pân` a rost prins.
Râsul stã acum in cu¸cã:
Nici nu râde, nici nu mu¸cã,
Si-l ghiontesc cu vorba to;i:
- Ia mai râzi, mãi, dacã po;i.
Râsu-n col;ul lui se duce:
¸Lnde-i jungla mea cea dulce·
Râsul mi-a cãzut in plâns:
¸Lnde-i ho;ul ce m-a prins·
tine râde, cine mu¸cã,
Hai, copii, cu el in cu¸cã!
tei ce cam obraznici is
O pã;esc ca acest râs.
`vvai vci a,a
1e cvvcc áe·c ¸i,
1e iv/ec áe·vv reac...
(1aile Rcvavcivc,
Poartã-mi pe sub nas
Iarba cea de leac.
!
PLNtTLL DE REPER
Te cunosc de-o zi,
Te iubesc de-un veac.
tãci eu din pãmânt
Srat strãbun ascult:
De-o cuno¸ti pu;in,
O iube¸ti mai mult.
la;ã-n ra;ã stãm
Solitari copaci.
Ln cuvânt n-ai spus
Si din nou iar taci.
Numai noi a¸a
li-vom veci de veci:
Încã n-ai venit
Si de-acuma pleci.
Deci, sã dãm pe vânt
Auritul scrum:
Nici nu ne-am aprins
Si ne-am stins de-acum...
te·i la `icv,cr iv ãv²
- ´¡vve, ce acvv¸i iv ãv²
O ¡lacivta, vv vccr²
- `v, |evvta, vv tractcr...
(1italie íili¡,
- Nicu¸or, rãspunde drept:
De ce e¸ti umrlat la piept·
Spune: ce-ai ascuns in sân·
"
PETRL tARARE
Nu cumva un bra; de rân·
Poate plãcin;ele moi,
Ln mosor sau un pisoi·
Si rãspunde Nicu¸or:
- Nici pisoi, ¸i nici mosor,
Am ascuns un autor,
Ln poet, ¸i-l ;in la piept.
- Vrei sã spui - o poezie·
- Ba de unde-ar ri sã rie· -
Nicu dã grãbit din pleoape, -
Stai un pic ca sã-;i explic:
Poezia nu incape,
Autorul e mai mic.
Icrtretvl celei ára¸i
,Iletele tale - vea¸ra fvrtvva,
Oclii - vv ivetat vlcicr.
(.le·avárv `e¸ri,,
Sunt pletele tale o neagrã rurtunã,
Iar ochii - `nsetate ulcioare,
Si ra;a - roz-albã, ca ra;a de lunã,
Iar bra;ele - crengi strângãtoare.
La rel ;i-s ¸i sânii - cu chipul de srere
te-n nouri balastu-¸i ridicã,
Iar buzele tale - cu ro¸ie miere
Le-a uns rãcãtorul-vlãdicã.
Ln cap - cât bostanul, sprânceana - tãciune,
mijlocul - un miel ce se-ntinde...
#
PLNtTLL DE REPER
A¸a-i cã grozav ;i-i portretul, ia spune·!
Prea scurt sunt in bra;e sã ;i-l pot cuprinde...
jvvatatile rietii vele
Dupã Steran LOZIE
Prieteni dragi, acuma vã pun direct in ra;ã
Acea rãpturã-n lume ce este a mea via;ã.
Da, nu am sã tãgãdui vreo tainã nimãnui:
O jumãtate, iatã-o, iar alta hiri¸ nu-i.
tum tai din mãrul ro¸u exact o jumãtate
Si-o dai unei mãtu¸i sau poate unui rrate,
A¸a-mi lipse¸te mie, din via;ã-n adevãr,
Acuma jumãtatea ce-am dat-o, cea de mãr.
Ln gând mã zvârcole¸te ca lupu-n vãgãunã:
Au nu cumva am dat eu bucata cea mai bunã·
Au partea cea stricatã, in ea c-un vierme gras,
te rac când vãd cã tocmai aceea mi-a rãmas·
Si de a¸a-i anume, dar am dovezi c-a¸a e,
Atunci vede;i, prieteni, c-am dres o dãnãnaie·!
Sã-;i dai tu partea bunã, iar ;ie sã-;i opre¸ti
Doar partea cea mai proastã· O, cap, ce prost mai e¸ti!
O, via;ã-jumãtate! De ce te-am rupt in douã·
Dar de-mi erai intreagã, n-aveam idee nouã
te-o spun acum la lume: - Voi, rete ¸i bãie;i,
Oricum de v-ar ri via;a, n-o rrânge;i in bucã;i!..
$
PETRL tARARE
ívritatie la ¡lcaie
,.v¸i, iv/itc, ¡lcva.
.¸i ¡lcva ¡evtrv vci...
(1aile Rcvavcivc,
Auzi cum plouã· Haide,
Iubito, tot acum,
lãr` nici un scop anume
Sã rãtãcim pe drum.
Ia uite cum mai plouã!
Si plouã pentru noi,
ta sã ie¸im ararã
Din pat, aproape goi.
Sã ne plimbãm in voie
Noi, tineri ¸i rrumo¸i,
ta ni¸te paparude
Din anii seceto¸i.
Acum ii cald, cã-i varã:
Hai ie¸i -, zãu, cât sã-;i strig· -
tã iarna o sã ningã
Si o sã rie rrig...
ívtraivare
,Mi·i arvtvl traiv
\i e vltiv!
(.vrel ticcavv,
Printre nouri scãmo¸i
Eu sunt singur - prãpãd! -
tã in ochii-;i rrumo¸i
%
PLNtTLL DE REPER
Numai eu de mã vãd.
Se coboarã-ntr-un hãu
Luna cea de-ametist.
Lângã umãrul tãu
Eu sunt singur ¸i-s trist.
Într-un lan de pelin
Gându-mi scociorã greu.
mi-i sãrutul strãin,
Parcã nici nu-i al meu.
Ochii mi-au adormit,
mi-s bra;ele reci -,
Pe-o clipã-am venit
Si mã duc pentru veci...
`v ¡ct ¡vve ca· acela,i tctáeavva
Dupã Arhip tIBOTARL
Nu pot spune cã-s acela¸i totdeauna:
Ieri, de-o pildã, am oprit rurtuna.
Astãzi insã ore cu duiumul
Printre crengi plecate ii dã drumul,
tãci a¸a cum sunt, ¸i cum vã par,
Surletul mi-i codru de stejar.
De câte ori, când vãd un tãietor de
lemne,
Îi chem la mine, ii rac semne,
Sã-mi taie crengile uscate, -
Dar parcã po;i ca sã le tai pe toate·
Si drumul lung, de unde vine,
tu altul se-ntâlne¸te-n mine
&
PETRL tARARE
Si stã sã vadã, spre izvoare
tum vin in cârduri cãprioare
tu pas domol, mergând agale,
tãci n-am nici pu¸ti, ¸i nici pistoale.
Arar de tot de prin hã;i¸
mai iese câte-un lup din ascunzi¸
Si mai rãpe¸te câte-o ciutã, numai
una...
V-am spus: nu sunt acela¸i totdeauna...
Icrciaáa
Dupã un autor anonim
Ln porc grãsun, tot carne ¸i slãninã,
Stãtea pe gânduri lângã un cote;,
Avea ceva-n privirea lui seninã
te n-ar ri avut nicicând un porc mistre;.
L-am scãrpinat o clipã pe spinare
Si porcul, grohãind biruitor,
A ¸i plecat sã-¸i caute mâncare
tu râtul indreptat spre viitor...
SAGETARI
(Ma·ive,
1963-1990
· Îl intrista veselia altora.
· Lumina prea puternicã te orbe¸te.
· mai bine armã rãrã paznic, decât paznic rãrã armã.
· Semirabricant.
· Din;ii care nu mu¸cã, nu se ascut.
· Visul ho;ului: câini loiali.
· telui strâmb nu-i place oglinda care-l aratã drept.
· lemeia vinde, bãrbatul cumpãrã.
· Omul rãrã de un picior e in câ¸tig: n-are nevoie de doi
pantori.
· tine recunoa¸te cã e prost, e deja un pic de¸tept.
· Da, remeile sunt rlori: cer ingrijire la timp.
· Observãm gre¸elile altora mai u¸or decât pe ale noastre.
· Soaptã de surdomut.
· Trãia in parantezele pãrerilor strãine.
· Soarecele scãpat viu din ghearele pisicii devine erou na;ional
al ¸oricimii.
· Pot sã-l critic: mã va ierta - mi-i rrate.
· tapra cu un singur ied nu intrã in poveste.
· Omul cu mai multe re;e rãmâne in cele din urmã rãrã de
nici una.
· Prietenia nu trebuie sã devinã cal de dârvalã.
· Dormea noaptea ¸i visa ziua.
!
PLNtTLL DE REPER
· Stãtea mereu cu mintea in pozi;ia de drep;i.
· musca de pe coroana suveranului se considerã giuvaier.
· Prostia e manã cereascã: nu i se dã oricui.
· tele mai reu¸ite asonan;e le aud poe;ii surzi.
· Partizan cu... epole;i.
· tapul gol n-ai cu ce-l acoperi.
· Satiricul scrie cu sabia.
· Ln scriitor, cu superioritate: ¸Azi n-am scris nici un rând.
· E mai u¸or sã dai sraturi, decât sã le urmezi.
· Nu orensa;i pe tinerii inrractori, lãsa;i-i sã mai creascã.
· Se arirma, negând mereu pe al;ii.
· Era atât de trist, incât i;i venea sã râzi.
· Decât mort de sete, mai bine mort beat.
· Oamenii ajung celebri abia dupã ce mor.
· Împãratul ¸oarecilor trãie¸te tot intr-o gaurã.
· Stãtea drept ¸i judeca strâmb.
· Actorii salbi cer mereu roluri tari.
· mãgarului nu-i place sã-i spui pe nume.
· De râie po;i scãpa, de lichele - ba.
· Avea o gurã plinã de vorbe goale.
· Ln singur lucru era in;eles: nu se in;eleg.
· Gândea in gura mare.
· Te-a bãtut, dar nu cu gând rãu.
· Gura la ;â;ã se trage.
· Nu era mare bãutor: cât ii dãdeai, atâta lua.
· Tot pã;itu-i... pedepsit.
· Odihna dulce mul;i lene¸i aduce.
· tapul i se ;inea pe umeri numai datoritã gâtului.
!
PETRL tARARE
· tei mai mari ocupan;i sunt eliberatorii.
· Soi de basarabeni: du¸mani cu rra;ii ¸i rra;i cu al;ii.
· Ho;ului nu-i place sã-¸i vadã chipul intr-o artã realistã.
· Lnii moldoveni se ;in de mâini numai când joacã Hora Lnirii.
· Bucã;icã de pâine. De câte ori ne mãnâncã ea pe noi·
· Savant: vroia sã ob;inã o rasã de lupi ierbivori.
· tapul plecat ¸erul il mângâie.
· Pentru a-;i primi salba, trebuie sã pleci capul.
· Lipsea ¸i atunci când era prezent.
· ¦udecãtorul inrãit nici sie dreptate nu ¸i-a gãsit.
· tapul de bronz era mai scump decât cel viu.
· mergea pe trei cãrãri ¸i cãuta pe a patra.
· Aricii se mângâie... cu ;epii.
· tând tãcea, i;i vorbea atât de multe...
· Orã¸eanul veritabil ruge... la ;arã.
· Bãtrâne;ea incepe de la primele amintiri.
· Neschimbate rãmân numai schimbãrile.
· Nu era cerb, dar purta coarne.
· Oglinzile drepte nu rac complimente.
· te rost sã ne mai certãm, dacã pânã la urmã tot ne impãcãm·
· mai bine beat sub masã, decât mort pe lai;ã.
· |ine-;i picioarele launloc, aici nu e¸ti la plajã.
· Dragostea se aprinde u¸or, ura se stinge mai greu.
· liica popii ¸i-a dres glasul ¸i ne proslãve¸te partidul.
· Deputatul cel tãcut stã in jil;ul sãu mai mult.
· Doamna cu gura micã race scandalul mare.
· Rãzboiul e bãrbat, pacea - remeie.
· tine vorbe¸te mult, aude pu;ine.
!!
PLNtTLL DE REPER
· Zãu, ce mutre au unele re;e!
· Numai in ospe;ie se sim;ea ca la el acasã.
· Se târa ¸i la vale.
· Tot plângându-se doctorilor, i se rãcuse mai bine.
· Ai sau nu ai cap, pãlãrie tot trebuie sã-;i cumperi.
· Du-te acasã, altrel cum ai sã mai vii ¸i mâine la mine·
· Nu se vinde numai ceea ce nu se cumpãrã.
· mul;i vânãtori nimeresc mai mult cu vorba decât cu arma.
· Nu toate pietrele sunt pietre scumpe.
· Drumului ii stã bine sub ro;i.
· Srâr¸it de vânãtoare: garderobã de blãnuri.
· Pãreri rripte la grãtarul criticii.
· Llciorul mic de¸artã butoiul mare.
· Apãrã-;i pielea, dar n-o rã pe pielea altora.
· Tot tãcând in ¸edin;e, rãcuse bãtãturi la palme.
· Se uitã la miel ca la o cãciulã gata.
· Ovãzul - idealul calului.
· torciturã: incãpã;ânat ca un mãgar ¸i prost ca un bou.
· Tot in calul bun se dã mai mult cu biciul.
· tâtã moralã i s-a rãcut vulpii, ea tot ¸mecherã a rãmas.
· Lra vine. iubind.
· mirosea de la el a subaltern.
· Altã ie¸ire nu era decât intrarea (in PtLS,.
· tum ii statul, a¸a-i ¸i obiceiul.
· Pe uli;a sa ¸i gãina-i indrãznea;ã.
· Ni¸te oi pãscute de un lup.
· Ai cãzut, ridicã-te.
· A¸ zice ¸i eu ceva, da lupu-i pe aproape.
!"
PETRL tARARE
· Ln parlamentar: ¸te-i, doctore, cu mine, cã vorbesc ¸i prin
somn·
· Ln moldovean, general de armatã: vindea helicoptere ¸i
cumpãra hârle;e.
· Lnul beat turtã: be;ivan cu zacuscã-n gurã.
· Bãrbat ie¸it la pensie: nici ;ãrii, nici muierii.
· Raport: ¸Am construit câte 0,00001 latrine pe c. de
locuitor..
· tel cu o mânã nu se apucã sã racã rântânã.
· Escrocul vâneazã norocul.
· tuplu ¸interna;ionalist: ¸ovinel, ¸ovinicã.
· Orbul n-are nevoie de ochelari.
· Stiin;a de carte are du¸manii ei aparte.
· tuno¸tea mai multe limbi (cu ajutorul translatorului,.
· Apuca lingura cu amândouã mâinile.
· În orice hainã l-ai dichisi, porcul tot porc rãmâne.
· mânã-spartã de gloan;e.
· Erau mai mul;i glon;i decât ho;i.
· Dacã ai cu ce-l impodobi, ¸i dracul poate deveni preot.
· Deputat beteag de minte.
· toco¸ul bãtãu¸ nu prinde la carne.
· Întrecere intre boi: care e mai de¸tept·
· Ln rustangiu i¸i curta propria so;ie.
· Ln parlamentar gospodãros: venea in parlament cu tribuna
sa de acasã, una me¸teritã de mâna lui dintr-un salcâm
noduros.
· Invalid al rrontului cultural, gradul I.
· Boala nu te intreabã ce post ocupi.
!#
PLNtTLL DE REPER
· Îl a¸tepta pu¸cãria cu u¸ile deschise.
· Tribunã de ar ri, cã oratori se gãsesc.
· Para¸uti¸tii urcã la cer, ca sã cadã jos de acolo.
· Denun;: ¸Se dã drept român, dar, de rapt, e moldovean de-
ai no¸tri.
· migrantul innãscut nu se opre¸te la Prut.
· thiar ¸i gãina cea neagrã tot ouã albe race.
· Pârâturã: ¸Si-a rãcut casa cu ra;a spre România.
· târpalã peticitã.
· Si-a ascuns biletul de partid dupã icoana mântuitorului.
· locul nu se a;â;ã cu paie ude.
· Buni tovarã¸i. la ho;ie.
· ¸Buzunãre¸ti - restaurant na;ional privatizat.
· ¸Krader Gold -magazin privatizat (cu capital strãin,.
· Planeta Tâmpiada.
· tând se aprinde lumânarea, patima se stinge.
· Dãdea de pomanã ¸i cerea rest.
· liecare i¸i cautã un rob, cãruia sã-i poatã spune prieten
devotat.
· Toate porcãriile sunt rãcute de oameni, nu de porci.
· tând inchizi ochii, vezi lumea mai rrumoasã.
· Dosul race, ra;a trage.
· tum ;i-i leara, a¸a ¸i ceara.
· La copacaul mic nu te du cu planul mare.
· Drapelul se dã dupã vânt.
· thiar ¸i rilmele in alb-negru le vedea in culori roze.
· ¸Oameni suntem, spun unii, când sunt prin¸i cu porcãrii.
· tatârul incãpã;ânat nu trage nici la vale.
!$
PETRL tARARE
· tine sã te elibereze de . ¸eliberatori·
· Si printre bolnavi sunt oameni sãnãto¸i.
· Oamenii rãi n-au na;ionalitate, sunt. interna;ionali¸ti.
· lãcea din ochi. cu ¸oldul.
· Restaurant ¸Sus paharul!
· Hotel ¸N-avem locuri.
· Semn rãu : i-a grohãit porcul in prag.
· ÎI dãdea in obraz. pe la spate.
· tel ple¸cat nu-¸i cumpãrã pieptene.
· Lupul bãtrân ajunge de râsul câinilor.
· Nu-i zi veneticului rrate, cã ;i se urcã in spate.
· tu an ce trece, cre¸te numãrul cãr;ilor. pe cap de locuitor.
· Divor;a mai des decât se cãsãtorea.
· Din ziare: ¸tresc vertiginos ¸i pre;urile la dragostea cu
platã.
· Omul sãrac burtã nu poartã.
· travatã la pielea goalã.
· Oare ¸i raiul de pe ceea lume ii tot pentru ¸eri ¸i deputa;i·
· Si ;apul poartã barbã, dar nu-i mare in;elept.
· Dã medalii la canalii.
· Dacã-i zici rrate, de ce i te urci in spate·
· Înruleca in sudoarea rrun;ii.
· Ni-;i rã amici din venetici.
· Dracul nu-¸i race cruce.
· Sârba ro¸tilor vacealvici.
· Perspective sexuale.
· mascã de om sincer.
· În venele lui curgea sângele tuturor ¸ovinilor.
!%
PLNtTLL DE REPER
· O erotomanã: ¸mãi Ioane, cine ;i-a rãcut copiii·
· |inta¸ specializat: nimerea numai in oameni.
· ¸Planul de perspectivã a pompelor runebre.
· Vãduvioarã cu un singur copil, dar cu pensie alimentarã de
la mai mul;i haidãi.
· Doi vecini mi-au ocupat câte o camerã ¸i le-au declarat
republici separate.
· Serii mari se cunosc dupã numãrul din;ilor de aur.
· maniresta un interes nesãnãtos pentru propria sa sãnãtate.
· Din toatã cohorta de pro¸ti, el pãrea cel mai de¸tept.
· Studioul ¸Hopa-rilm.
· tine se scoalã mai diminea;ã se culcã mai devreme.
· liecare ¸oarece cu gaura sa.
· Persoana prea blândã rãmâne rlãmândã.
· Bãtut de gânduri strãine.
· Se are de bine cu cei rãi.
· Întrebare adresatã redac;iei: ¸Nu s-ar putea ca soarele sã
rãsarã mai intâi la noi ¸i numai pe urmã in ¦aponia·
· ¸Pãrintele din satul nostru nu crede nici in Dumnezeu, nici
in dracu.
· tanalia i¸i a¸teaptã medalia.
· ÎI dai ararã prin judecatã, el intrã inapoi prin partid.
· Armata imperiului era atât de numeroasã, incât nu mai
avea cum sã incapã in grani;ele lui naturale.
· Herghelegiu de proresie: intrã cãlare pe cal ¸i in prezidiu.
· ¸Nu-i nici cernealã in vânzare, a¸a cã moi peni;a in Negru
de Purcari.
· tolectivul ¸Avangarda se arlã in coada coloanei.
!&
PETRL tARARE
· ¸Închide gura, cã de nu - i;i dau la bot!
· thirurgul cãtre pacient (inainte de opera;ie,: ¸Ia seama,
dacã mori, sã ¸tii cã te mai tai incã o datã.
· Dansa intr-un picior, pentru cã . numai unul avea.
· Ln iepure de casã (din gura ¸arpelui,: ¸Recunoa¸te-mi, te
rog, suveranitatea.
· Baionete pa¸nice.
· Voluntari de la perirerie: impu¸cã doar cu bumbãreze de
oaie.
· Bastionul, pardon. bastonul democra;iei noastre.
· Papagalule, e¸ti liber sã stai in colivie.
· Teritoriu ocupat de. eliberatori.
· Pia;ã de dsracere a ideilor.
· Pe cea cu picioarele lungi nu-i u¸or s-o ajungi.
· moment de crizã: mai multe partide decât lideri.
· Dinte pentru dinte ¸i denun; pentru denun;.
· Biograrie: opincar ajuns pantorar.
· De cum se nãscuse, prinse a ;ipa: ¸To-va-rã¸i!
· Boga;ii ;ãrilor sãrace.
· Salarii rãr` de comentarii.
lLORItELE PE tÂmPII
(Ice¸ii ¡evtrv cc¡ii,
1962-1986
"
PETRL tARARE
|e¸ea ¡clitetii
Po;i sã intri-n casa mea
Ori¸icând ai vrea,
Doar cã-ntâi in u¸ã bate
Si intrebã de se poate.
íraticrii
tât mã strãdui, mi se pare,
Pe Andrei n-am sã-l ajung,
tãci oricât eu cresc de mare,
El se race tot mai lung.
Ivi,crii vei ¸al/vi
Pui¸orii mei gãlbui,
Zãu, cu dân¸ii nu mai pot, -
Toatã ziua pui, pui, pui, -
te le dau, mãnâncã tot.
Le aduc in rarrurie
mãmãligã aurie
Si pân` mai zic: pui, pui,
Puii sunt, mãliga nu-i.
Troscot le-am tocat, in rine,
Sã le dau ¸i vitamine -
"
PLNtTLL DE REPER
Gustãricã deocheatã,
Iar ei au pãpat-o-ndatã.
Îmi scad sacii de merinde,
Puii mei cresc inainte,
Sacii - tot mai mititei,
Puii - tot mai mãricei.
O¡tivitvl
Nu, eu nu sunt plângãre;,
Dar am plâns mai ieri, se ¸tie.
Vre;i sã ¸ti;i de ce, bãie;i·
Am avut o bucurie.
tic/ava,vl
Am, am, am eu trei iedu;i,
tam nãtângi, dar drãgu;i.
Eu i-am scos sã pascã-n pace
În poiana ce le place.
tu purtarea lui ho;eascã,
Nu vrem lupul sã soseascã,
Numai botul sã-¸i arate,
Si plecãm in altã parte.
tctica ,i Crirei
-Vino pân` la prag, tosticã,
Nu sta-n poartã ca un ghem,
"
PETRL tARARE
te, ¸i de Grivei ;i-i rricã·
-Nu mi-i rricã, dar mã tem.
íie ¡ace ¡e ¡avãvt
Într-o cascã de rãzboi
Ln hulub cuibar i¸i race.
Sã cântãm cât mai vioi:
-lie-n via;ã numai pace!
Într-un tub de proiectil,
llori a¸azã un copil.
Sã cântãm cu to;ii-un cânt:
-lie pace pe pãmânt!
íraticrii ,i /vvicii lcr
Ionicã ¸i Petricã,
lrã;iori, demult se ceartã:
Pe bunic ¸i pe bunicã
Vor in douã sã-i impartã.
-¦umãtate de bunic
E a mea, auzi ce-;i zic·!
-Si bunica jumãtate
E a mea, auzi, mãi rrate·!
Iar bunicii, rerici;i,
Râd intregi, neimpãr;i;i.
"!
PLNtTLL DE REPER
ßaiatvl, carele ,i lvva
-Luci, soare, luci!
Dupã deal de ce te duci·
-Dupã dealul cel cu vii
mã a¸teaptã al;i copii.
Iar pe cer, lucind mereu,
Î;i las luna-n locul meu.
Lunã plinã, lunã mare,
mergi, bãiete, la culcare!
|v vctav citea c carte
Ln motan citea o carte
Si-a zvârlit-o hãt departe:
-miau! Iar despre câini ¸i lei.
Si nimic - de ¸oricei!..
ía·vi ,i vie trctiveta
Dorinu;a, cam cochetã,
Zice cãtre rrã;ior:
-Bade, rã-mi o trotinetã,
Dar sã rie . cu motor.
De ce ¡lãv¸ea aricivl²
Picura un pui de-arici
Lacrimi calde,
Lacrimi mici.
-De ce plângi tu ca un la¸· -
L-a-ntrebat un iepura¸.
""
PETRL tARARE
-N-am prieteni,
Nu pricepi·
To;i se tem de ai mei ;epi.
tând vreau sã-i cuprind mai tare,
Îi impung ¸i, cicã,-i doare.
Iepura¸ul se aprinde:
- Da tu, rrate, nu-i cuprinde,
Dã-mi, ca mie, numai laba.
Lite-a¸a.
te plângi degeaba·..
Icreclici
El la to;i le-a pus poreclã:
Lnu-i ¸Lupu, altu-i ¸Sreclã.
Dar ¸i lui i-a pus un pici
O poreclã - ¸Poreclici.
.l/ivvta ,i cc¡ilvl
- Hai, copile, lasã joaca,
Vino sã imi vezi prisaca.
- Vin, cã vorba ta imi place,
Dar dã-mi miere, ¸i nu ace.
|ica ,i avivalele lvi
- Azi la ¸coalã ce-ai adus·
- Am adus un pui de urs.
- mâine ce-ai s-aduci, ne spui·
- V-o aduc pe mama lui.
"#
PLNtTLL DE REPER
1eta vv e ¡ie¡tavata
- De ce nu te pieteni, ratã·
- Pieptenele mi-i in geantã.
- Pãi, deschide-o, dar, o datã.
- Pãi, acasã mi-i chei;a.
- Adã-o dar la ruguli;a.
- Nu ¸tiu unde am lãsat-o.
- Hai stai jos, nepieptãnato.
Ilãv¸areata
- tine-a rupt iar o gheorghinã·
Plânge Nu;a in grãdinã,
Varsã lacrimi mult amare,
Parc-ar ri o stropitoare.
Mava ti·a lvat creicave
mama ;i-a luat creioane,
lã pisici ¸i purcelu¸i,
Si ma¸ini ¸i avioane,
Dar auzi ce-;i spun, Ioane, -
În caiete,
Nu pe u¸i!
"$
PETRL tARARE
Iãrãtcrvl
Toatã ziua ne pânde¸te
Si la tata ne pârã¸te.
tum am race sã-l dãm gata·
Sã-l pârâm ¸i noi la tata·
Deevvl lvi í¸vat
- mãi Ignat, mãi Ignat,
Tare prost m-ai desenat!
Asta-i ra;ã, mamã, mamã!
Si zici cã desen se cheamã·
Asta-i nas ¸i asta-i gurã·
Asta-i, bre, caricaturã!
íe¡vrila
mama il indeamnã-n silã:
- Scoalã-te, mãi Iepurilã! -
- Iarã el: - Acu¸i, acu¸i,
Si se-ntinde in culcu¸.
Însã iatã din turi¸
Vine lupul pe ruri¸,
Iepurilã s-a sculat
Si-a rugit neindemnat.
"%
PLNtTLL DE REPER
Iara,vta ¡a¡aáiei
Drept din mijlocul câmpiei
Înverzite-n toi de varã,
Para¸uta pãpãdiei
Lrcã-n cer, apoi coboarã.
ßaiatvl care vv áa /vva ¸iva
ta un vânt, ca o rurtunã
Nicu intrã-n casã:
- Lnde-;i este ziua bunã·
- mi-a rãmas acasã.
ßivefacatcrvl
tum imi raci un bine, -indatã
Tu mã spui la lumea toatã.
tum sã rac eu, mãi marine,
ta sã nu-mi mai raci alt bine·
Mctavvl ,i /crcavvl
- Zi, unde-i smântâna·
De ce-i gol borcanul· -
Întreabã stãpâna,
Dar tace motanul.
tuminte cu totul
"&
PETRL tARARE
Privind la stãpânã:
Nu vede cã botul
I-i plin de smântânã·.
Cravrvl
Ln bãiat ¸iret colea,
Pune-n pom o colivie,
ta sã poatã prinde-n ea
Pãsãrica ce-o sã vie.
Dar un graur ¸i-a rãcut
tuib alãturi - o minune.
- mãi, de unde a ¸tiut,
tã a vrut sã-l prind,
ia spune·
De .vvl `cv
Noaptea-i albã de ninsoare,
Ninge lin ¸i indesat.
tu o torbã in spinare
mo¸ trãciun intrã in sat.
Iar in urma dumisale,
Lrecheat ¸i drãgãla¸,
Sare prin omãtul moale
Ln nãstru¸nic iepura¸.
El aduce o solie
Pentru câinii cei haini:
"'
PLNtTLL DE REPER
- Hai din astã zi sã rie
Numai pace-ntre jivini!
Si cum intrã trãciunilã
În ograda lui Ona¸,
Sare-un câine,
lãrã milã
Hãmãind la iepura¸.
Iar acesta nu se lasã:
- mãi Grivei, nu mai rã vorbã!
Ia prime¸te-ne in casã
Si-o sã-;i dãm ceva din torbã.
Si mai arlã de la mine:
|i-ai trecut peste mãsurã -
Doar de Anul Nou, rrã;âne,
Nu e bine sã raci gurã.
Si Grivei, plin de srialã,
Zice blândului ortac:
- Scuzã-mã de indrãznealã,
tã mai mult a¸a nu rac.
De-o ri vânt, de-o ri rurtunã,
|i-oi da casa mea cu tot.
Si, in semn de pace bunã,
Vino sã te pup pe bot!
#
PETRL tARARE
íe¡vra, áe la cra,
Tatãl meu, de la ora¸,
mi-a adus un iepura¸
mãrun;el, dar zurbagiu:
Sare, ruge, parcã-i viu.
Eu deschid sã ies din casã,
Iepura¸ul vrea sã iasã,
Eu il las, iar el - sã vezi! -
O ia ruga spre livezi.
A;i vãzut ce iepura¸!
E adus de la ora¸,
Dar la trup, la urechiu¸i
Nu-i de vatã ¸I de plu¸,
Nu-i luat din magazine,
Dacã-l scapi, s-a dus, nu vine.
Prinde-l, tatã,
Înc-o datã
Sã-l arãt la lumea toatã!
ßatav,vl
Vorba voastrã m-a dat gata,
Zãu cã din rãbdãri m-a scos!
tine m-a pârât la tata
#
PLNtTLL DE REPER
tã-s un bãtãu¸ rocos·
Las` cã arlu eu acu¸i,
tã de nu - nici nu mai pot.
tine-a spus cã-s bãtãu¸·
Spune;i, cã sã-i dau la bot.
Mctavvl lvi `atafleata
Ia te uitã ce cotoi -
loarte mândru ¸i de soi!
Are blanã
Astrahanã
Si muste;i
Parcã-s sãge;i.
E viclean ¸i curajos,
tând se duce dupã pradã.
Lna-i prost: e-un somnoros,
De-l trag ¸oarecii de coadã.
.rrivte
mama i-a pus ceas pe mânã
Si l-a prevenit pe riu
ta de la scãldat sã vinã
Pe la cinci, nu mai târziu.
Însã a venit Arvinte
Tot târziu, ca inainte.
#
PETRL tARARE
S-a scãldat ¸i a prins pe¸te,
Iar pe maica o prive¸te
Drept in ochi zicând ¸iret:
-teasul ista se grãbe¸te,
Poate cã il duci la me¸ter,
ta sã meargã mai incet.
StÂNTEIERI
(|¡i¸rave,
19¯6-1999
#"
PETRL tARARE
tatre tcti cavevii
áe ¡e ¡laveta Iavãvt
De vre;i un pa¸nic viitor,
Ln srat sã asculta;i mereu:
Nu vã urâ;i - e prea u¸or,
Iubi;i-vã, - de¸i-i mai greu...
Dra¸cte tãr¸ie
În surletul meu, un castel batrânesc,
te cau;i, iubire târzie·
ma râde ¸i rata pe care-o iubesc,
ma râde, plângând, ¸i so;ia...
De·ale c¡c¸itiei
Nu e vreo rebeliune,
Însã gându-i nesupus:
Opozi;ia propune
Sã se strige ¸¦os!... mai sus.
í¡cte¸a
ta sã devii savant, pe cât se pare,
Adesea lucrul cel mai important
E sã aduci dovezi convingãtoare
tã intelegi... ce-a spus un alt savant.
##
PLNtTLL DE REPER
|ra catre .áav
Eva cautã prin rai:
Al;i barba;i nu-s, oricum dai,
La Adam se-ntoarce-n col;:
- Ah, e¸ti unicul meu so;!...
|vvi flvtvra,
llutura¸, când vezi de jos
Avionu-n slãvi inalte,
Tu sã nu crezi cã ;i-i rrate:
El te dã cu clororos...
|vvi criitcr care e re¡eta
tititorii cei iste;i
Spun cã, cicã, te repe;i,
Pe când tragedia ta
E cã n-ai ce repeta...
|vvi ¡ictcr
care vai vvlt rcr/e,te áecãt ¡ictea¸a
Acesta zici cã-;i este ;elul:
Vrei publicul sã te cunoascã· -
Pãi nu vorbi, ci ia penelul
Si lasã... arta sã vorbeascã.
#$
PETRL tARARE
|vvi criitcr
care i¸vcrea¸a ára¸ctea
Din romanul tãu adie
tel mai straniu crezamânt,
tã deunãzi o marie
A nãscut... din duhul srânt.
|vvi /clvar avcre¸at
Toatã ziua - cu tablete,
Iar spre searã - hai la rete!
Vlãguit o noapte-ntreagã,
Înspre zori din nou pe targã.
|vvi /i/licfil
tãr;i ai multe, raptu-i rapt,
Îndesite rart in rart,
Nici nu ¸tii cum de incap.
Poate le mai sui... ¸i-n cap·
tcvflict ,i ccvecivta
Ln de¸tept ¸i cu un prost
S-au luat piepti¸ la rost.
La cu;it a-nvins cel prost, -
Lupta-i bunã, dar ce rost·...
#%
PLNtTLL DE REPER
|v critic teatral
triticul, lãsat pe-o coastã,
Zice: - Piesa, da, e proastã,
Dar actri;a principalã
Are-un corp!... E colosalã!
|vvi citatcvav
te mai tratat! Numai citate
Din zeci de tomuri adunate.
Atât imi pare doar cã-i rãu:
Nu ai nici un citat... de-al tãu.
Rcvavta
În ra;a anilor ce vin
Nicicând n-am sã ;i-o iert
tã mi-ai intins pãharul plin
tu surletul de¸ert...
|vvi ti¡
Se-ntorc toate pân` la urmã
Într-un rel cum nu-mi convine:
Ieri nu-;i mai dãdeam de urmã,
Azi nu pot scãpa de tine...
#&
PETRL tARARE
Mcvevt
Sã ie¸i din rirea mea, mânie!
Ai ars un pic, ;i-o ri de-ajuns.
Decât pe ra;ã du¸mãnie,
mai bine pace pe ascuns.
tatre c¸liváa trãv/a
Nu-l vezi mutra cum ¸i-o schimbã
Si-¸i inroaie platul piept·
lii, oglindã, ¸i mai strâmbã
Si pe strâmb aratã-l drept...
|a vcartea lvi Dcv jvav
tând l-au pus in scãldãtoare,
Babele-si dãdeau cu cotul:
- te bãrbat! thiar si când moare,
Litã cã nu-i mort cu totul...
Ovvlvi cv
Eu vãd cum moare omu-n om,
În ra;a groazei din atom.
Decât alt om dintr-o maimu;ã,
Pe cel de azi mai bine-l cru;ã.
#'
PLNtTLL DE REPER
Mevtalitate
- Sã rur· tumetre, cum se poate·!
Eu sunt lipsit de-acest cusur:
tând am in casa mea de toate,
La ce-mi mai trebuie sã rur·
O ctie vvltvvita
Ea-i nespus de bucuroasã:
- Am un so; - bãrbat model:
mi-am rãcut cu dânsul casã
Si copiii - tot cu el...
ßãrfitcrvl
De nu bei când i;i propune,
Zice cã e¸ti mitocan.
Iar de bei, la to;i te spune:
- mãi, da-i mare betivan!...
Ra¡vv
Te iubesc· Nu te iubesc·
Stai pu;in sã mã gândesc,
Doar cât timp nu m-am gândit,
Stiu bine cã te-am iubit...
$
PETRL tARARE
|vvia care rive áe iv c¡etie
Nu, eu nu-;i dau in obraz,
tã vii des, imi pare bine,
Dar mai dã-mi un pic rãgaz
Sã mai vin ¸i eu la tine.
|vvi ivca¡atãvat
Orice-;i spun, tu te arunci
Sã mã contrazici. În rine,
Tu mã contrazici ¸i-atunci
tând eu sunt de-acord cu tine.
´errilvl iv ccvc
Grãsun ¸i zdravãn, la plimbare
Îi spune ¸erului pitic:
- Sezi dumneata in tarul mare,
tã eu incap ¸i-n tarul mic.
|vvi re,vic tacvt
Gura vãd cã-i tace.
Dar mintea ce-i race·
Lasã-l, bre, in pace,
tã ¸i dânsa tace.
$
PLNtTLL DE REPER
Mcralitvl
Ln mo¸neag cu dalbe plete
Îl mustreazã pe-un student:
- te tot umbli tu la rete·
lii ca mine... con¸tient.
|vvia care te tive áe rcr/a
tând mã prinzi ¸i-mi zici: ¸Salut! -
te sã-;i spun· mã bucur mult.
Dar mai multã-mi raci plãcere
tând imi spui: ¸La revedere!
|vvi ¡retiv /ivefacatcr
¦udecând in relul tãu,
Vreau sã-;i spun cã pentru mine
E destul sã nu-mi raci rãu
Si deja imi raci un bine.
|v /clvar ¡eriat
- Doctore, ce-a rost cu mine·
mi-a rost rãu ¸i n-a rost bine.
Dar acuma uite, zãu,
tã mi-i bine... Nu e rãu·
$
PETRL tARARE
|itvcvl
Am o boalã: sunt uituc.
tum sã scap de-acest bocluc·
tãci la doctor când mã duc,
Lit sã spun... cã sunt uituc.
Drac áe cata
Am o soa;ã, drac de soa;ã:
mã trimite pân` la pia;ã
Si apoi mã ia la rost,
ticã: - Spune: unde-ai rost·
.áerar trit
Tot bãrbatul care n-are
La remei succes derel
E sortit rãrã cru;are
Sã devinã... so; model.
|vvi ,fct care vv vai ete
Din onoruri ¸i trurie,
Din vorbitul lui pe nas,
Din ma¸inã ¸i sâmbrie
Numai burta i-a rãmas.
$!
PLNtTLL DE REPER
1c¡ire
Vopsit i;i este pãrul,
Si buzele-;i vopse¸ti,
Vopse¸ti ¸i adevãrul -
Si zici cã mã iube¸ti.
)a¡ i¡a,itcr
triticat, rire istea;ã,
S-a ;inut vânjos o via;ã,
Dar odatã, lãudat,
A cãzut - n-a rezistat...
tcv¡livevt cv v¡livevt
- Vai, ce mai cuminte soa;ã!
Nu ;i-a-ntors cuvântu-n via;ã:
Orice-i zici, e tot tãcutã.
- Apoi tace... cã e mutã.
`vvai atãt²
tând inel de cununie
Si mergele lungi la gât
I-am luat, ea-mi zice mie:
- Asta-i tot· Numai atât·
$"
PETRL tARARE
|vei rc¡ite
Te-ai vopsit sã rii rrumoasã,
Toatã ra;a: ruj, pomadã...
mo¸ trãciun ¸i tot mai lasã
mãcar nasul sã se vadã...
|v ca¸
Dupa nuntã - despãr;ire,
lace morturi conul mire...
lata pleacã-ntr-un minut:
- te-am avut ¸i ce-am pierdut...
tv vv rãv¸atcr
- E prima datã când curat
Tu restu-mi dai, nu mã in¸eli.
Nu po;i sã-mi spui: ce s-a-ntâmplat·
- mai race lumea ¸i gre¸eli...
|v afeveiat
Poate cã nici nu-i de vinã,
Dar cu dânsul uite ce e:
thiar ¸i-o rustã din vitrinã
I se pare cã-i remeie.
$#
PLNtTLL DE REPER
1etavevtvl
...vvvi altiat áv¡a ¡avãvt
În cimitir e cel mai bun pãmânt:
Decât sã creascã rlori sau mãrãcini,
mai bine pãpu¸oi sã-mi pune;i la mormânt,
S-ave;i ce da la porci ¸i la gãini...
...vvvi ¡crtir ¸rc¸ar
Si mort a¸ vrea pe cineva sã-nving!
Deci, rog, mormântul sã-mi sãpa;i
t-un centimetru mai adânc
Decât la to;i ceilal;i...
...vvvi cra,eav ivccri¸i/il
ta orã¸ean de meserie,
mai am un dor, cel mai vrãjma¸:
Trãind la sat, a¸ vrea sã-mi rie
mãcar mormântul la ora¸...
|vvi vic fvvcticvar
tâte-n lume s-au arlat,
Nu-s chiar toate cum le vrei:
Pãlãrie ;i-ai luat,
tap, sã-mi spui, de unde-;i ei·
$$
PETRL tARARE
Creiera,vl ,i fvrvica
- Am cântat cum se cuvine
Din vioarã pe la por;i...
- Si acuma ce-;i rãmâne·
mergi ¸i rurã, dacã po;i.
Mãvcarive
tând se-aude din mul;ime
Lnde te intorci mereu
¸Peste tot e mâncãrime!
Zãu, mã simt rlamând ¸i eu...
., creáe...
A¸ crede in noroc cu zel,
Dar nu ¸tiu cum aratã el,
A¸ crede-n bani ¸i portmoneu,
Dar... gol e buzunarul meu.
Iacievtvl ,i tcvatclc¸vl
- Doctore, mi-a;i scos un dinte
Si mã doare, e prãpãd.
- Eu ;i-am scos· Nu te ;in minte,
tascã gura... sã te vãd.
$%
PLNtTLL DE REPER
ívaivte áe variti,
- Te-a mai bate, dragã ratã,
Si-i umbla plângând mereu.
-El pe mine sã mã batã·
Ba mã tem c-am sã-l bat eu...
|vvi tcvtalav
Ar ri cazul sã se ¸tie,
Oricât pari de auster,
te por;i tu sub pãlãrie,
Nu e cap, ci un cuier...
|v áe¡vtat /aara/eav
Deputatul din tãpre¸ti
A ajuns la Bucure¸ti.
Întrebat: ¸De unde e¸ti· -
El, de-acum la Bucure¸ti,
N-a mai spus cã-i din tãpre¸ti...
De·ale ccrctirii
tontra vremilor apuse,
Zic, sã ne cãlim tãria:
Ocrotirea limbii ruse
Sã se racã in Rusia...
$&
PETRL tARARE
|vei ccccte
O, e¸ti zânã intre zâne!
Dar - rãbdare! Stai, ce raci· -
Doar cât m-am uitat la tine,
Si de-acuma te dezbraci...
|vei vãvárvte
¸Astea-s rlori de pe Elbrus... -
De pe unde ai umblat,
Ne tot spui ce ai adus
Si nu spui ce ai lãsat...
|a fvvcticvarea liv/ii áe tat
iv Mcácra
tâ;i migran;i sã ne soseascã,
Dã-i cu limba româneascã,
Dã-i ¸i astãzi, dã-i ¸i mâini,
Din strãini sã raci... români.
Icrtret áe ¡rect /aara/eav
Scoalã-n Kiev absolvitã,
Ochi-i spre Lral privesc,
tu sutana moscovitã
Si colac... moldovenesc.
$'
PLNtTLL DE REPER
ív/c¸atitvl áe ata¸i
Avere-n bani in saci cusutã.
- Si tot mai numeri bani, Ioane·
- Eu numãr doar pin` la o sutã...
(Dar suta e de ... milioane.,
|v ¡rect ¡rciv¡erial
Bun e preotul nou parcã,
Dar ii cu nãrav sucit:
Vrea biserica s-o-ntoarcã
tu ra;a spre rãsãrit...
taáe iviva iv /vrta
Tristã, mutã-n vreme scurtã,
tade inima in burtã.
tântã burta in surdinã:
- Pot sa cânt, de-acum sunt plinã...
|a vavatirea ta¡riava (1··2,
O, mãnãstire din pãdure,
Vin venetici ca sã te rure
Si, când sã-i judeci cu ocarã,
Ei se ascund in altã tarã.
%
PETRL tARARE
|a vvii ácctcri áe ata¸i
Doctori ce-s in tot momentul
mai bolnavi ca pacientul
Si, ajun¸i pe malul gropii,
Primii, ei, dau ortul popii.
)i¡alavl cv ,vrv/
A tot ;ipat in mod strident
Pân` s-a vãzut in parlament.
Acuma ;ipã la ai sãi:
- Vede;i sã nu ri;i ;ipãlãi...
|ltiva ¡eravta
- Am sãdit copac rrumos
Si mã jur sã mã ;in viu
Pân` va cre¸te-atât de gros
ta sã-mi rac din el sicriu...
|v v·av vacvt iv Rcvãvia
Eu m-am nãscut in treizeci ¸` cinci,
Eu m-am nãscut in România,
Dar ¸liberat de bol¸evici,
Acum mã arlu in... Rusia.
%
PLNtTLL DE REPER
Detiv áe cratcr
La tribunã te-ai nãscut,
La tribunã ai crescut
Si din ea, cât nu-i târziu,
tred cã ai sã-;i raci sicriu.
´clarvl tctalitarivvlvi
- Port de la ;ari o vânãtaie
Intratã-n surlet mult adânc:
Eu pân` nu incasez bãtaie,
Nici nu lucrez, nici nu mãnânc.
|v áece¡ticvat
- Pãi asta e democra;ie·
Eu am luptat ca un voinic
Si-ai mei sunt to;i sus la ¸erie,
Doar unul eu nu sunt nimic...
|v frvvta, ¡riv iv ¡a¡v,ci
- m-au prins cãrând la pãpu¸oi
Si-mi iau medalia-napoi,
Le-o dau, da-i rog: to;i sacii grei,
tu pãpu¸oi, ramân ai mei...
%
PETRL tARARE
Raáic¸rafie recevta
Lume grasã ¸i mancurtã
Trece prin examinare:
¸Numai trup ¸i numai burtã,
Inimã deloc nu are...
telvi laat ¡e tãv¡ala
Hai ridicã-te mai iute,
lii din oameni pricepu;i:
tine vine sã te-ajute·
To;i vin... tu sã ii aju;i.
tavelecvvl
¸Vreau sã se ¸tie sus, chiar azi, la centru,
tã sunt croit din stora colectivã:
Am rost ¸i sunt ¸i ve¸nic voi ri pentru
Si contra celor care-s impotrivã...
|v /aáarav la ¡cvevirea vcrtvlvi
tu vin in ra;ã ¸i bucate,
Ln râgâit la urmã scoate:
- Nu vreau memoria sã-i insult,
Dar, viu riind, punea mai mult...
%!
PLNtTLL DE REPER
|v ¡cliticiav áe ¡a¡vra
Politicianul cel natâng
Are o pozi;ie:
- La alegeri de nu-nving,
Trec in opozi;ie...
Iccaivta áe vavcvrt
- Sunt mancurt ¸i ;i-o spun scurt,
ta sã ¸tie lumea toatã:
Da, amice, te-am vândut,
Dar cu inima curatã...
|v fct ,ef áe áe¡c¸it
- Revizori pe-ntreaga ;arã,
Nu regret nici un minut:
Da;i-mã de-acum ¸i-ararã,
t-am rurat tot ce-am putut...
Mie ivvvi
(la ó6 áe avi,
O, câ;i poe;i la vârsta mea,
Erau de-acuma clasici, da!
Si câ;i mureau, de multe ori,
La vârsta mea - nemuritori.
%"
PETRL tARARE
Iar eu, ajuns la vârsta lor,
Nici clasic nu-s, dar nici nu mor.
tatre vicvl cititcr
tartea mea-i cu multe rile
Si cu multe poeazii,
tum ai s-o cite¸ti, copile,
Dã-o ¸i altor copii.
titind cartea ¸Rezonan;e, rãmâi prorund convins cã Petru tãrare e un
talent autentic, inzestrat de naturã cu toate calitã;ile necesare observatorului
satiric, umoristului, care vede spectacolul vie;ii... liind umorist talentat, poetul
nu putea sã nu scrie ¸i versuri lirice impresionante, pãtrunse deseori de
enigmele existen;ei omene¸ti. Via;a insã¸i ii orerã lui tãrare motive poetice.
Petru tãrare e poetul concretului. Versurile sale sunt sugestive acolo,
unde e vorba de ¸material vãzut, trãit...
Vasile tOROBAN
E destul sã cite¸ti pe roaia de titlu numele lui Petru tãrare, ca pe
buze sã vinã, rãrã sã vrei, un surâs. tãrare, dupã cum l-a anun;at volumul
de versuri ¸Soare cu din;i, este un talent satiric, un umorist cu vervã,
iar uneori un liric subtil...
Participând adeseori cu Petru tãrare la intâlniri cu cititorii, am avut
prilejul sã constat cât de apreciate sunt versurile lui de cãtre public.
Nicolai tOSTENtO
Ln demon al ironiei, pe cât de mali;ios, pe atât de blajin, aprinde
lumini colorate, care se amuzã ¸i se hârjonesc creând un joc ¸iret, care
este ra;a adevãratã a lui tãrare.
...Petru tãrare pãtrunde in psihologia ¸i logica individualã a
parodi a;i l or, ne-o dovede¸te maj ori tatea parodi i l or. Ironi a l ui
prelunge¸te creator originalul, se constituie numai in spiritul lui.
...Numeroase benericii ii orerã lui Petru tãrare concrete;ea, precizia
;intei artistice.
...Spontaneitatea, dezinvoltura, lipsa oricãrei note de rãcut sunt
mãrturia unei predispozi;ii umoristice ingenue. tãrare posedã arta
zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironia corozivã, preten;ia
APREtIERI
%$
PETRL tARARE
de a demasca. În poeziile bune el rãmâne ridel umorului nostru
tradi ;i onal i norensiv, reveren;i os, ¸ãgal ni c, bi nevoi tor ¸i chi ar
i ngãdui tor, umor ce bl ameazã cu atâta di screte;e sl ãbi ci uni l e
oamenilor ¸i ordinea lucrurilor.
mihai tImPOI
... Dintre autorii incepãtori se eviden;iau câ;iva chema;i de destin
pentru a reabilita numele de scriitor na;ional, militând cu toatã pasiunea
¸i curajul tinere;ii pentru demnitate umanã, pentru dreptate ¸i adevãr. Îl
vom numi aici pe poetul Petru tãrare, care la numai 20 ¸i ceva de ani a
demonstrat prin aceea ce a scris in acele imprejurãri o adevãratã maturitate
de scriitor ¸i cetã;ean.
... La rel ca mul;i al;i tineri intelectuali (in acela¸i numãr ¸i autorul
acestor note,, poetul Petru tãrare a rost dat ararã de la lucru (revista
¸thipãru¸ - n. n.,, mult timp a rost ¸omer, rãrã surse de existen;ã ¸i
abia intr-un târziu angajat la o gazetã raionalã. turajosul poet n-a depus
niciodatã armele, nu ¸i-a schimbat convingerile ¸i crezul nici astãzi. Lui ii
apar;ine celebra poezie ¸Oaspete neportit (din jungla colonialismului,:
¸Noi avem un ho; in casã, , Noi cu ho;ul stãm la masã -, , Ne-a ie¸it
mai ieri in cale , tu idei ¸i cu pistoale ...
Vladimir BESLEAGA
Zâmbetul lui Petru tãrare e o sãlbãticiune rrumoasã ce sare necontenit
din lacrimã in lacrimã ca sã nu se inece.
Grigore VIERL
...tele mai reu¸ite parodii ale lui Petru tãrare se citesc dintr-o rãsurlare,
stârnesc hazul ¸i indeamnã la medita;ie. Revenind la paralela rrecventã
dintre parodist ¸i criticul literar, ne vedem obliga;i sã spunem cã autorul
este inzestrat cu gust rin, unul care nu se leagã de mãrun;i¸uri insigniriante,
ci dezvãluie aspecte concludente ale operelor supuse investigãrii. Dar el
este, inainte de toate, artist: parodiile lui sunt opere de artã...
Ion tIOtANL
%%
PLNtTLL DE REPER
...Lmorul ¸i ironia lui P. tãrare continuã ceva din umorul ¸i ironia lui
Ion treangã: ¸Se odihnesc mai mult când mor, , Trei zile-ntins e trupul
lor, , Dar pe cea lume iar se scoalã , ¸i se a¸tern pe robotealã (¸Plugarii,.
...tondi;ia supremã a scrisului lui P. tãrare e de a schimba - pe calea
explorãrii intense a umorului ¸i a satirei - ra;a literaturii ¸i a oamenilor,
de a trezi con¸tiin;a umanã ¸i cea artisticã din letargie ¸i comoditate,
pentru a le indemna spre luciditate ¸i adevãr.
Timorei ROStA
Sunt sigur cã, la ora bilan;ului intermediar dintre anumite jalonãri
bibliograrice, roarte pu;ini autori s-ar alege, precum Petru tãrare, cu
atâtea pagini de valoare, rezistente intr-o aproape neobi¸nuitã adaptabilitate
a lor la diverse genuri ¸i matrici ale artei literare: satirã, umor, liricã,
dramaturgie, prozã, literaturã pentru copii... Petru tãrare rãmâne autorul
cu o reputa;ie conturatã distinct ¸i temeinic incã din perioada debutului
sãu, de când s-a vãzut nevoit sã navigheze, inrruntând primejdii ¸i restric;ii,
intre Scila ¸i taribda agresivitã;ii sus-pu¸ilor din birourile in care se
preparau inramia ¸i obrãznicia ultrasocialiste. De cele mai multe ori,
Petru tãrare a rãmas rulminant, debordant spiritual, mereu solicitat,
aplaudat ¸i cu destule pagini invã;ate pe dinararã de cititori. Pe bunã
dreptate, in spa;ii prutonistrene Petru tãrare de;ine reputa;ia de vel-
diagnostician in ale satirei ¸i umorului, de spadasin neinrricat al zeitã;ilor
ce au in grijã depistarea ¸i condamnarea rãului social ¸i moral. Nu de
pu;ine ori, prin atacurile-i cavalere¸ti (rie, uneori, donquijote¸ti, Petru
tãrare de la Zaim le-a substituit chiar celor ataca;i spaima cu zâmbetul.
Numai cã ace¸tia, corija;i prin zâmbet, au rost, totu¸i, mai pu;ini decât
titra;ii in ai nomenclaturii, care, in dependen;ã de ra;ia de putere de;inutã,
au incercat ¸i mai incearcã incã sã supunã umori¸tii la un dresaj umilitor...
Leo BLTNARL
Lotul satiric al literaturii noastre e insãmân;at atât de rar, incât orice
apari;ie in acest gen diricil ¸i capricios meritã sã rie cântãritã cu toatã
aten;ia: sã nu tãiem o crengu;ã verde, deoarece nu-s atât de multe, dar ¸i
sã nu lãsãm una uscatã, care ar putea dãuna crengu;ei verzi.
%&
PETRL tARARE
Bucã;ile incluse in cartea ¸Între patru ochi scot in relier o seamã de
laturi care nu ne prea rac cinste... Dacã le-am trece sub tãcere, ele s-ar
inmul;i ¸i ar dispãrea mult mai incet decât o vrem.
tartea lui Petru tãrare pledeazã pentru om ¸i omenie ¸i este un
arbore verde pe lotul cam arid al prozei noastre satirice ¸i umoristice.
Victor PROHIN
L-am cunoscut personal la tongresul III al scriitorilor din moldova
(196¯,, congres la care lumea noastrã literarã se trezise ¸i vorbise despre
istorie, neam, limbã, alrabet românesc...
Petru tãrare la acea epocã era un rel de ¸himia, un surghiunit pe la
Telene¸ti ¸i pe aiurea...
În 19¯2 am ;inut in mânã cartea ¸Sãge;i de P. tãrare la librãria
¸Lniversul, dar atunci nu mi-am procurat-o, cu gândul cã vin mâine -
nu se mai epuizeazã tirajul intr-o zi cu somnolentele noastre porte de
lecturã. Si costa numai 28 cop.! ¸i avea un tiraj de 1+ mii exemplare!
La câteva zile am dat pe la librãrie sã iau cartea, dar - ;i-ai gãsit când·
tot tirajul rusese conriscat!...
Rãsroiesc acum cartea lui Petru tãrare ¸Sãge;i. tarul cu pro¸ti. Si
alte poeme ¸i ca prin sitã-mi amintesc cã rãmãsesem rascinat la lectura
poemului ¸Omul Om: ¸Omul care e Om, , tând vede cã moare de
roame vecinul, , θi imparte cu el , ¸i pâinea ¸i vinul , ¸i nu-i cere altã
rãsplatã , Decât rrã;ie curatã, , ¸i nu i se urcã-n spinare, , Sã-l ducã
vecinul cãlare, , ta pe unul mai mare, mai tare. , Omul care e Om ,
Nu-¸i ascute cu;itul, , Nu-¸i umple arma cu gloan;e, , Sã-nceapã in
;ara vecinului sãu , Neomeneasca vânãtoare de oameni, , De-atât cã
acesta se-nchinã la soare-apune, , Iar singur - la soare-rãsare. , Omul
care e Om , Nu aruncã cu pietre , În grãdina vecinului sãu, , Nu-i
sare gardul , Sã-l inve;e ror;at , te e bine, ce-i rãu, , te-i rrumos, ce-
i urât -, , Nu-i vârã ideea cu bã;ul pe gât...
Sigur, tãrare risca mult, dar nu avea ce pierde, cãci de vreo 10 ani
colinda raioanele, riind mereu concediat, dat ararã de peste tot. Sã ri rost
cartea aceasta un strigãt al unui desperat·! Rãspunsul sã-l cãutãm chiar
in versurile lui: ¸Nu-i crede;i pe cei care spun , tã nimic nu ne doare...
%'
PLNtTLL DE REPER
La o lecturã, alãturi de satirele unui Topârceanu, sã zicem, poetul nostru
se inscrie in acel peisaj artistic combativ, de luptãtor rerm convins de
adevãrul spus, rapt care ulterior il race sã-i descopere pe marii Villon ¸i
Brant. θi dãdea el seama cã in acea perioadã era un Don Quijote in luptã
cu morile de vânt· Sigur cã da! Si totu¸i a avut curajul civic, ca nimeni
altul, sã le arunce mãnu¸a, sã le spunã un adevãr dureros cã-i urã¸te...
În poezia ¸Om pribeag le spunea potenta;ilor vremii ce au rãcut cu
el: ¸Lrâtã palmã de pãmânt , trescut cu iarbã ¸i cu ¸tir -, , Eu trec
tãcut prin cimitir , ¸i mult mã mir cã nu mã mir, , tã-mi caut loc pentru
mormânt. , m-au tot mutat cât au putut, , În goanã dupã cel noroc, ,
Promis de cãr;i ¸i de ghioc -, , Aici pe veci imi caut loc, , De-aici in veci
nu mã mai mut.
trezul poetic al lui tãrare a rost derinit in acea carte care azi se cere
situatã intre cãr;ile programatice de eliberare na;ionalã...
Petru tãrare a pã¸it pe calea disiden;ei in mod con¸tient, bãnuia el cu
ce se vor termina toate, dar n-a putut sã tacã. A sridat ccvve·il·favt·
ismul, a neglijat condi;ia individului cu situa;ie. De aceea, chiar in volumul
¸Sãge;i, tãrare se situa de altã parte a baricadei, decât conrratele care
scoate mereu idei ¸ce nu spun nimic, dar ¸n-ai cu criticii belea , ¸i nici
cu ¸erii nu stai prost. Si conchidea: ¸Adicã n-ai nimic de spus· , Nu
râzi· Nu plângi· Nu e¸ti gelos· , Hai, urcã-te pe soclu sus! , Eu mai
rãmân pe-aici, pe jos.
Sã ri crescut pe la Zaim (ba¸tina lui mateevici ¸i tãrare, acele rructe
din grãdina raiului din care dacã gu¸ti, Dumnezeu i;i pune mâna pe cap,
i;i creeazã un nimb, o aureolã de Om, uns al telui-de-Sus, care are a
spune lumii ni¸te lucruri srinte·! Neamului sãu tãrare ii spunea un adevãr
aspru, tãios, in stilul celui spus de inainta¸ul sãu in poezia ¸Basarabenilor.
Dacã ve;i conrrunta, ve;i gãsi aceea¸i tonalitate in ¸Plebeilor: ¸mai marii
vo¸tri rac ce vor, , Iar voi, i¸ti mici, o plebe sclavã, , Oricât de neagrã
rapta lor, , O ridica;i orbi¸ in slavã. , tând voi trãi;i mereu pleca;i, ,
Ortarea voastrã e de¸artã, , tât rruntea n-o s-o ridica;i, , Nu merita;i o
altã soartã.
Era cu mul;i ani inainte de acea revolu;ie a scriitorilor care azi s-a stins
ca rocul sub cenu¸ã. Era o palmã datã societã;ii noastre ingrã¸ate la creier,
nouã tuturor, celor care nu vroiam sã observãm ce se intâmplã cu noi.
&
PETRL tARARE
În ¸Sãge;i tãrare a dezvãluit o tragedie ;ipãtoare la cer. Putea el sã
trezeascã admira;ia cârmaciului, când publica poezia ¸Spovada unui invins
dintre pieile ro¸ii· ¸O, zeul meu, când m-ai rãcut, , te aluat ai pus in
mine, , Doar la strãini de-mi caut scut, , Supus riind, sã mã simt bine·
, De ce nu lupt ca sã devin , tu veneticii de-o putere· , De ce mi-i
rrate un strãin· , Au nu e semn cã neamul piere· , Stãpânul nou sã-l
gudur blând -, , Acesta mi-i pe lume rostul· , O, Doamne, ce-ai gândit
tu când , Ai zãmislit ¸i neamul nostru·
Orice naiv ¸i-ar ri putut da seama cã nu despre ¸pieile ro¸ii era
vorba, ci chiar despre noi care impãrtã¸im aceea¸i soartã!...
... Întreg compartimentul ¸De dincolo de noi e compus din poezii,
unele mai rebele decât altele: Meáierala, |evl, De·ale circvlvi, Devvitate,
Oa¡ete ve¡cftit, De áivcclc, Dati·vi..., 1cti ·av áe¡riv a ra cvvcaca, ívtraivare,
.vtira¸/civica... Dar ce mai· Ar trebui sã in¸ir tot sumarul cãr;ii. mai
bine cãuta;i-o prin librãrii. Nici edi;iei de-a doua nu i-a rost dat sã rie cu
alrabet românesc, de¸i anul apari;iei era 1990!
Dupã lecturã vã ve;i convinge cine este tãrare, pentru ce a luptat
tãrare, pentru ce a pãtimit tãrare.
Andrei HROPOTINStHI
Autor al unor gustate poezii umoristico-satirice pentru adul;i, iubitor
de ironii subtile, alteori - mali;ios, totdeauna inventiv, Petru tãrare vine
in literaturã la jumãtatea deceniului al ¸aselea, demonstrând o viziune ¸i
o artã poeticã personalã, prererând versul zerlemitor, care pune pe gânduri
¸i provoacã examene de con¸tiin;ã, ¸pi¸cã ¸i educã prin râs...
Eliza BOTEZATL
...Îndemn cititorii sã poposeascã atent ¸i grijuliu asupra operei lui
Petru tãrare, pentru a se convinge cum ridiculizeazã ¸i acuzã scriitorul
viciile ¸i renomenele negative ale societã;ii ¸i derectele oamenilor in gen-
eral. Grotescul, comicul, umoristicul se impletesc de minune ¸i ruzioneazã
organic in tot ce iese de sub pana poetului.
...thiar atunci când poetul Petru tãrare grãbe¸te cuvântul, el nu
uitã de cântarul adevãrului. tu riscul de a primi ¸i el cucuie, detestã
&
PLNtTLL DE REPER
orice rel de mã¸ti, mereu bonom ¸i zâmbitor, neastâmpãrat ca un argint
viu ¸i aidoma unui spiridu¸ necesar ...
Vasile NASTASIL
...Dacã via;a scenicã a comediei lui P. tãrare ¸Lmbra Domnului
(Teatrul academic moldovenesc ¸A. S. Pu¸kin, 19¯0, regizor V. tupcea,
a rost relativ modestã, apoi comedia satiricã ¸Strãinul a umoristului
nostru (Teatrul ¸V. Alecsandri din Bãl;i, 19¯9, regizor A. Pânzaru,, mai
ales când rolul titular era jucat de insu¸i A. Pânzaru, a cunoscut un real
succes de public, spectacolul riind apreciat ¸i in presa republicanã (...,.
meritã men;ionat insu¸i raptul cã P. tãrare a ;inut sã scrie comedii
satirice chiar ¸i intr-o perioadã când, contrar chemãrilor oriciale, satira
nu se bucura de mare trecere, mai ales la noi in moldova (...,.
Scriitorul rolose¸te cele mai diverse mijloace comice - de la zicala
mucalitã, cântecul glume;, strigãtura hazlie, calamburul pozna¸, pânã la
replica tãioasã, demascatoare, de la elementele de rarsã cu deghizãri ¸i
mistiricãri, situa;ii caraghioase cu qvi·¡rc·qvc·uri amuzante, paradoxale
pânã la comicul de caracter ¸i eviden;ierea in plan satiric a unor caren;e
de ordin social.
Ac;iunea se desrã¸oarã de obicei in ritm dinamic cu nea¸teptate
intorsãturi de subiect ¸i rãsturnãri de situa;ie ba in planul rirescului cotidian,
ba in plan grotesc, hiperbolizat la maximum.
De men;ionat cã autorul vãde¸te o bunã cunoa¸tere a vie;ii de azi a
poporului, a psihologiei umane, a obiceiurilor tradi;ionale ¸i a rolclorului,
ceea ce imprimã comediilor sale un pronun;at caracter popular, ele riind
deosebit de actuale ¸i totodatã accesibile cercurilor largi de spectatori ¸i
cititori.
Leonid tEmORTAN
Poet satiric veriricat, Petru tãrare, de mai multe decenii un campion
al genului la noi, era absolut riresc ca in cele din urmã sã rie tentat de
mijloacele mai ericiente ale teatrului, aceastã ¸¸coalã de indreptare a
moravurilor. Astrel, aceste piese sunt destinate nu atât sã rie citite, ci
mai ales sã rie recitite, interpretate, jucate!
&
PETRL tARARE
¸Strãinul este o satirã ce vizeazã renomene reprobabile din societatea
noastrã, in special birocratismul, parvenitismul, ravoritismul ¸i ipocrizia.
Astrel, intr-un sãtuc, Vãrzãre¸ti, se desrã¸oarã o comedie cu totul
extraordinarã (..., in jurul noii ini;iative - organizarea de inmormântãri
vesele ¸i optimiste, in stil nou - dezvãluind un univers populat de oameni
¸i indivizi cu necesitã;i ¸i cu interese concrete, angrena;i intr-un mecanism
birocratic corupt ¸i runc;ionând alandala.
Excesele de spectacular ¸i de grotesc, precum ¸i erorturile de publicist ale
autorului, nu pãgubesc rinalitatea lucrãrii. tomedia de conversa;ie alterneazã
cu rarsa-bur ¸i invers, ac;iunea derulându-se, insã, intr-un decor absolut
realist ¸i credibil. ¸Strãinul are dialog, are replicã ¸i surlu puriricator, care
decurge din situa;ii, din caracterul ¸i din povestirea insã¸i a raptelor.
Igor NAGAtEVStHI
¸Peni;a ¸i bãrdi;a lui Petru tãrare, aceste douã vecine de paliere
care se lamenteazã când nu-i acasã cea de-a treia, poezia -, ne-au rascinat
literalmente. Talentul de parodist, epigramist (¸i critic literar!, al maestrului
tãrare se manirestã plenar in prezentele pagini. Evident, nu vom scrie in
continuare un tratat despre arta de a imita unele opuri literare cu scopul
de a satiriza un autor sau de a realiza erecte comice. Acest lucru il race
de minune autorul prin ceea ce are mai rrumos aici...
Teo tHIRIAt
Volumul ¸Sãge;i de P. tãrare, apãrut in anul 19¯2 in 1+ mii de
exemplare, a produs cel mai mare scandal politico-literar din spa;iul
basarabean al timpului. tartea a rost caliricatã drept o diversiune ideo-
logicã, cazul ¸ie¸it din comun riind discutat la o ¸edin;ã specialã a Biroului
tomitetului tentral al rostului Partid tomunist din moldova, prin decizia
cãruia to;i comuni¸tii ¸nevigilen;i, care au permis editarea volumului,
urmau sã rie aspru pedepsi;i. ´a¸etile lui Petru tãrare ;inteau in ralsa
libertate socialã ¸i spiritualã a omului sovietic, in tot ce era demagogie ¸i
ipocrizie...
În aceea¸i albie se inscrie ¸i bucata ¸Înstrãinare, poezie care
dezavua un tabu - renomenul migra;iei spre spa;iul basarabean, vãzut
&!
PLNtTLL DE REPER
de ¸aspiran;ii la re¸edin;ã drept un ¸paradis terestru al puzderiei de
lume ¸din tuspatru zãri ale necuprinsei Lniuni, lume strãinã pânã la
ostilitate graiului ¸i istoriei neamului nostru ¸i, concomitent, ¸incurajarea
bã¸tina¸ilor in plecãrile lor pe alte meleaguri, cât mai indepãrtate: ¸În
stânga vecini, , În dreapta vecini -, , Si to;i sunt strãini, , Veni;i de
departe. , Strãini in ra;ã, , Strãini in spate. , Si numai rra;ii departe, ,
Si numai surorile-n lume, , Si mama in casa pustie, , Si tata sub crucea
din deal... Totodatã P. tãrare stigmatiza nu numai ralsurile societã;ii,
ci ¸i pe unii conrra;i de breaslã, indeosebi pe poe;ii pã¸uni¸ti, care
acceptau docil ¸starea de-o parte, neimplicarea in problemele spinoase
ale vie;ii, caligrariind idile, cromatizând in roz o realitate intoxicatã de
minciunã...
Volumul ¸Sãge;i con;inea ¸i alte poezii ¸cu bocluc care nu cadrau
cu rigorile ¸estetice ¸i ¸civile ale perioadei. Însã ¸i probele reproduse
mai sus, chiar dacã nu toate se impun prin calitã;i estetice deosebite,
denotã cât se poate de convingãtor acuitatea, luciditatea, caracterul rãspicat
al atitudinii civico-artistice a lui Petru tãrare.
Anatol mORARL
¸Sãge;ile lui Petru tãrare, copiate la xerox sau chiar transcrise de
mânã, circulau prin thi¸inãu, in mediul studen;ilor ¸i intelectualilor,
care se alegeau, astrel, cu amãgitorul sentiment al participãrii la a¸a-
zisa rezisten;ã basarabeanã. De rapt, e singurul caz cunoscut de avi¸áat
basarabean românesc. (Autorul acestor rânduri pãstreazã un blocnotes
cu 1¯ poezii din cartea interzisã a lui Petru tãrare, copiate de la un
coleg de racultate in 19¯8, adicã la 6 ani dupã apari;ia lor., Dându-l
României pe Paul Goma, Basarabia ocupatã rãmase rãrã scriitori
disiden;i (...,.
Nicolae NEGRL
Nu cunosc un alt poet pe aceastã a¸chie de pãmânt românesc ¸mai
nemolipsit de ¸maladia xenorobiei, dar care a reu¸it a ;intui cu atâta
incrâncenare strãinismul ¸i secãturile lui autohtone.
Ion BORSEVItI
&"
PETRL tARARE
Pentru mine Petru tãrare e atât de aproape, atât de casnic, incât nu
mi-a¸ inchipui lipsa lui. ta personalitate, e o riin;ã roarte curajoasã. Nu e
vorba de un curaj ie¸it din comun, ci de un curaj sãnãtos, normal, nãscut
din relul neamului nostru de a ri, care parcã nu s-ar vedea, dar care in
momentele cruciale se manirestã surprinzãtor ca un mers pe muchie de
cu;it. tând a ie¸it cartea lui ¸Sãge;i, avea loc tocmai o inviorare a
¸ovinismului velicorus ¸i a suspiciunilor, când oamenii slabi se inchid in
propria lor gãoace. Prin aceastã carte Petru tãrare a scuipat in ra;ã ¸i
¸ovinismului ¸i suspiciunilor, provocându-le la luptã in câmp liber. Punerea
lui la index de cãtre ror;ele de partid n-a rost o biruin;ã a acestora.
liravul Petru tãrare de atunci ca rezultat al acestei conrruntãri a devenit
chiar cãutat de elementele sãnãtoase ale sociatã;ii, care in versurile lui
vedeau o dezvãluire de rond a realitã;ii in care eram sili;i sã ne bãlãcim.
Dacã in thi¸inãu ciracii partidului reu¸iserã sã sustragã cartea din librãrii,
in raioane ¸hotãrârile partidului ¸i guvernului mai trebuiau sã treacã
prin cea;a de alcool a ¸erilor pânã a ajunge la executare, cartea sa se mai
arla pe tejghele, ¸i cei din centru veneau s-o cumpere de aici in numãr
mare de exemplare, ea devenind obiect de pre; ¸i de citire intensã de
cãtre cei ce aveau norocul s-o capete, interesând ¸i pe al;ii, a¸ zice chiar,
riind obiect de speculã pe pia;ã.
´ara M|||C.
tLPRINS
1a/el crcvclc¸ic.....................................................................................................3
STELE VERZI
tititorilor mei...................................10
tântec...............................................10
Ne temem sã vorbim.......................11
Lãsa;i pove¸tile pove¸ti!..................11
Sã-;i iube¸ti atât de mult pãmântul.....12
Om sã rii! .........................................13
Scumpa mea onoare.........................13
Lnui pustnic.....................................1+
La u¸a unui amic...............................1¯
Orã de blestem.................................16
Descântec..........................................1¯
tiocârlie, ciocârlie.............................19
Pasãrea pãcii......................................19
te e¸ti, dragoste· ............................20
Si dragostea......................................20
So;ie geloasã.....................................21
Ln spectator cu gust speciric...........22
Inscrip;ie pe u¸a unui restaurant.....22
O so;ie mul;umitã............................23
tavaler din Evul mediu...................23
Lucruri de mirare..............................2+
Atâtea mã¸ti!.....................................2¯
Pe drumul venind din trecut............26
tântec de dragoste ..........................26
La conrlictele militare dintre ;ãri
suverane.............................................2¯
mesteacãn alb...................................30
Testament.........................................31
Domn sau rob·................................31
Istoricã..............................................32
Lnul, al;ii ¸i ceilal;i...........................33
Problema pãcii in pãdure.................33
mãsura lucrurilor..............................3+
Pânzã de corabie..............................3¯
Ajuns acum.......................................3¯
Ne plângem to;i...............................36
Inima mea.........................................36
tredo.................................................3¯
Eu nu-s Aleco, dar odatã.................3¯
tântarea mea......................................38
tuvântul bocluca¸..............................38
lolcloristul........................................++
Vârcolacul..........................................+8
A rost odatã ca niciodatã.................¯3
Villon................................................60
Eu rlori cu coasa n-am cosit............6+
Omul om..........................................6¯
ZODIA mLSAlIRLLLI
Sãrmanul satiric................................68
lata mamei, ratã mare........................¯0
mãsuri necesare..................................¯3
¦ertrirea...............................................¯+
Punctul de reper...............................¯8
Vorba-lungã la revelion....................80
Amor ca la ora¸ sau ¸tiao!
pentruVâjâitaVeche...........................81
Execu;ie literarã................................86
&$
PETRL tARARE
Du¸manii mamei ¸i du¸manii mei....88
Sansa ratatã........................................9+
Stalin murise, iar noi incã nu
plângeam.........................................106
motivul............................................111
O aniversare rurtunoasã..................11+
TEATRL
Portretul...........................................130
PARADA mASTILOR
lire¸te, totul e riresc.......................20+
Tratament........................................20¯
Lna botanicã..................................206
Eu sunt plugar cum n-a vãzut
Parisul..............................................20¯
tãrturarul moldovean ¸i Imperiul
Otoman............................................208
Râsul cã;elei....................................209
Gãlu¸te cu stele...............................210
Din oblastea norocului..................211
tâte seri te-am a¸teptat..................212
Ln dor din ;ãri strãine...................213
|ãrânã pe asralt..............................21¯
Întoarcerea riului vostru.................216
Ln arhetip.......................................21¯
tântec dzisu dupã moarte.............218
tonsecin;ele absen;ei tale..............220
Ln vânt ce seamãnã cu mine.........221
La menajerie...................................222
Numai noi a¸a................................222
te-i la Nicu¸or in sân·...................223
Portretul celei dragi........................22+
¦umãtã;ile vie;ii mele......................22¯
Invita;ie la ploaie............................226
Înstrãinare.......................................226
Nu pot spune cã-s acela¸i
totdeauna.........................................22¯
Porciada..........................................228
SAGETARI...................................22·
lLORItELE PE tÂmPII
Legea polite;ii.................................2+0
lrã;iorii............................................2+0
Pui¸orii mei gãlbui..........................2+0
Optimistul........................................2+1
tiobãna¸ul.......................................2+1
tosticã ¸i Grivei.............................2+1
lie pace pe pãmânt........................2+2
lrã;iorii ¸i bunicii lor.....................2+2
Bãiatul, soarele ¸i luna....................2+3
Ln motan citea o carte...................2+3
lã-mi ¸i mie trotinetã.....................2+3
De ce plângea ariciul·.....................2+3
Poreclici...........................................2++
Albinu;a ¸i copilul..........................2++
Licã ¸i animalele lui.........................2++
Veta nu e pieptãnatã......................2+¯
Plângãrea;a......................................2+¯
mama ;i-a luat creioane...................2+¯
Pârâtorul..........................................2+6
Desenul lui Ignat............................2+6
Iepurilã............................................2+6
Para¸uta pãpãdiei............................2+¯
Bãiatul care nu dã bunã ziua............2+¯
Binerãcãtorul...................................2+¯
motanul ¸i borcanul.......................2+¯
Graurul............................................2+8
De Anul Nou..................................2+8
Iepura¸ de la ora¸............................2¯0
Bãtãu¸ul.............................................2¯0
motanul lui Nãtãrlea;ã.....................2¯1
Arvinte............................................2¯1
&%
PLNtTLL DE REPER
StÂNTEIERI
tãtre to;i oamenii de pe planeta
Pãmânt............................................2¯+
Dragoste târzie...............................2¯+
De-ale opozi;iei..............................2¯+
Ipoteza............................................2¯+
Eva cãtre Adam..............................2¯¯
Lnui rlutura¸...................................2¯¯
Lnui scriitor care se repetã.............2¯¯
Lnui pictor.....................................2¯¯
Lnui scriitor care ignoreazã
dragostea.........................................2¯6
Lnui bolnav amorezat...................2¯6
Lnui biblioril..................................2¯6
tonrlict ¸i consecin;ã....................2¯6
Ln critic teatral...............................2¯¯
Lnui citatoman..............................2¯¯
Roman;ã.........................................2¯¯
Lnui tip...........................................2¯¯
moment..........................................2¯8
tãtre oglinda strâmbã....................2¯8
La moartea lui Don ¦uan................2¯8
Omului om.....................................2¯8
mentalitate......................................2¯9
O so;ie mul;umitã..........................2¯9
Bârritorul.........................................2¯9
Rãspuns...........................................2¯9
Lnuia care vine des in ospe;ie.......260
Lnui incãpã;ânat............................260
Servilul in cosmos..........................260
Lnui ve¸nic tãcut............................260
moralistul.........................................261
Lnuia care te ;ine de vorbã............261
Lnui pretins binerãcãtor................261
Ln bolnav speriat..........................261
Litucul.............................................262
Drac de soa;ã..................................262
Adevãr trist.....................................262
Lnui ¸rost care nu mai este.........262
Vopsire............................................263
|ap ispã¸itor..................................263
tompliment cu supliment.............263
Numai atât·....................................263
Lnei vopsite...................................26+
Ln caz.............................................26+
tu un vânzãtor...............................26+
Ln aremeiat....................................26+
Testamentul....................................26¯
Lnui mic runc;ionar.......................26¯
Greiera¸ul ¸i rurnica........................266
mâncãrime......................................266
A¸ crede..........................................266
Pacientul ¸i stomatologul............. 266
Înainte de mãriti¸...........................26¯
Lnui tontãlãu.................................26¯
Ln deputat basarabean..................26¯
De-ale ocrotirii...............................26¯
Lnei cocote....................................268
Lnei mândru;e...............................268
La runc;ionarea limbii de stat
in modova..................................268
Portret de preot basarabean..........268
Îmbogã;itul de astãzi.....................269
Ln preot proimperial.....................269
tade inima in burtã........................269
La mãnãstirea tãpriana (1992,......269
La unii doctori de astãzi................2¯0
|ipãlãul cu ¸urub............................2¯0
Lltima speran;ã..............................2¯0
Eu m-am nãscut in România.........2¯0
&&
PETRL tARARE
Destin de orator.............................2¯1
Sclavul totalitarismului...................2¯1
Ln decep;ionat..............................2¯1
Ln rrunta¸ prins in pãpu¸oi..........2¯1
Radiograrie recentã.........................2¯2
telui lãsat pe tânjalã.......................2¯2
tameleonul......................................2¯2
Ln bãdãran la pomenirea
mortului...........................................2¯2
Ln politician de papurã.................2¯3
Pocãin;ã de mancurt......................2¯3
Ln rost ¸er de depozit..................2¯3
mie insumi......................................2¯3
tãtre micul cititor...........................2¯+
.¡recieri...................................................................................................................2¯¯
PETRL tARARE
PLNtTLL DE REPER
Apãrut: 2000.

toli tipar:1¯,12. toli editoriale: 13,8¯
GRLPLL EDITORIAL LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, thi¸inãu, mD 200¯, Republica moldova
Editor: .vatcl 1iára,cv
Redactor: ícv ticcavv
torector: Raia tc,ccáav
Tehnoredactor: `atalia Dcl¸li
Tiparul executat sub comanda nr. 99
tombinatul Poligraric, str. mitropolit Petru movilã, nr. 3¯,
thi¸inãu, mD 200+, Republica moldova
Departamentul Activitã;i Editoriale, Poligrarie, Aprovizionare cu tãr;i

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful