You are on page 1of 196

Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Minai Viteazul - curs prof. dr.

Ioan-Aurel Pop

Cuvânt nainte Termenul Transilvania! n ciuda celor două cuvinte latine care-l alcătuiesc! nu este un termen românesc sau dat de români. "l a fost precedat de un altul - un sinonim - #i anume $ltrasilvana sau terra $ltrasilvana #i s-a născut n secolele %-%I! adică n perioada n care grani&a $ngariei a fost n zona marii păduri ce separa Cri#ana de regiunile intracarpatice. 'in punct de vedere mag(iar! &ara dominată atunci de unguri era )dincoace* de marea pădure! iar ceea ce era )peste* sau )dincolo de* +-ultra! trans, pădure era un loc! deocamdată! necunoscut. 'e aceea! acest loc! unde domnia o avusese românul -elou! a fost numit de unguri "rde-el. +mai apoi "rdel/,! adică )peste pădure* sau )&ara de peste pădure* #i acest nume a rămas apoi consacrat! atât n mag(iară! cât #i n latină +forma latină este sinonimă cu cea mag(iară,. "volu&ia numelui latin! n ordine cronologică! este următoarea: de la $ltrasilvana! la Transilvana #i! apoi! la Transilvania. n afară de aceste nume! Transilvania s-a mai c(emat! de la sfâr#itul secolului %III! 0eptem Castra! denumire preluată de sa#i n formă germană ca 0ie1en1urgen #i nsemnând )#apte cetă&i*. Termenul pare legat de rolul important atri1uit n evul mediu cifrei #apte #i de modul cum acest rol s-a reflectat c(iar n realită&ile Transilvaniei: #apte conducători unguri +2etumogei,! #apte tri1un! 3apte comitate! #apte scaune etc. 4omânii nu au avut! pro1a1il! o denumire specifică pentru ntreaga regiune intracarpatică! deoarece ei nu au apucat! n nume românesc! să facă din această zonă o &ară! adică o alcătuire politică feudală! un stat centralizat. 'esigur! ei vor fi avut I un nume pentru )ducatul* lui -elou! dar izvoarele nu ni-l transmit! a#a cum au avut nume pentru toate &ările de pe cuprinsul Transilvaniei! 5anatului! Cri#anei #i Maramure#ului! ca #i pentru cele de la sud #i est de Carpa&i. Asemenea nume vor fi fost 6ara 2a&egului! a 7ltului! a Maramure#ului! a 5ârsei! a 5eiu#ului! a 8ăsăudului etc. 9a sud #i est de Carpa&i! unde &ările +statele, cele mici s-au unit n cuprinsul celor mari! centralizate! a apărut la români! n c(ip firesc! un nume nglo1ant!

general #i generic. n Transilvania! &ările mici nu au mai apucat să dea na#tere &ării celei mari! decât prin cucerirea străină. 'e aceea! Transilvania! nefiind un stat n nume românesc! cu putere politică românească! nu a avut ini&ial n română o denumire specifică. Târziu! pro1a1il din ra&iuni practice! a fost preluat n română termenul de Ardeal! după mag(iarul "rdel/. ncercările de a e:plica originea cuvântului Ardeal printr-o vec(e rădăcină indo-europeană! de#i tentante! nu s-au dovedit suficient de convingătoare. $lterior! pe măsura evolu&iei lim1ii literare #i su1 influen&ă livrescă a fost preferat n română - lucru vala1il #i astăzi - termenul Transilvania! calc(iat mai 1ine caracterului romanic al lim1ii române. 0u1 aspect geografic #i istoric! Transilvania reprezintă teritoriul fostului voievodat! care a func&ionat până la ;<=;. $lterior! principatul a nglo1at #i Maramure#ul! Cri#ana #i păr&i din 5anat! de aceea sensul no&iunii de Transilvania s-a lărgit. Astăzi! Transilvania! n sens larg! nseamnă zona intracarpatică! 5anat! Cri#ana #i Maramure#. n lucrare! se va folosi no&iunea cu am1ele sensuri! făcându-se! după necesită&i! precizările cerute de conte:t! dar cercetarea noastră a avut n aten&ie deopotrivă păr&ile vestice #i teritoriul intracarpatic. n ciuda acestor nume diferite date de ceilal&i locuitori #i a puterii de stat străine! românii au avut multă vreme sentimentul! c(iar con#tiin&a că trăiesc ntr-o &ară a lor! românească! #i au numit-o ca atare. 7 dovadă n acest sens este un #ir de documente emise n 5anat n >ur de ;<??! n care se men&ionează >udecă&i făcute nu după )dreptul românesc* - cum se consemna n mod curent -! ci după o1iceiul sau dreptul 6ării 4omâne#ti +ritus seu ius Volac(ie,. @ " drept că celor opt districte române#ti mai importante din 5anat le fuseseră confirmate vec(ile li1ertă&i ncă din ;=<A! su1 forma unui privilegiu ce limita imi:tiunile organelor politico-administrative oficiale +inclusiv ale regelui,! sporind impresia de &ară românească pe care o aveau locuitorii. Bolosirea no&iunii de Volac(ia n 5anat! pentru a denomina acel &inut! confirmă intui&ia lui 8icolae lorga! conform căreia )6ara 4omânească a avut odinioară un sens pe care foarte mul&i l-au uitat #i unii nu l-au n&eles niciodatăC ea nsemna tot pământul locuit etnografice#te de români*. 'in acest punct de vedere! #i teritoriile locuite de români! dar a>unse su1 putere politică străină! au rămas pentru români tot &ări române#ti! mai ales acolo unde nucleele vec(ilor forma&iuni politice au fost puternice #i nu au putut fi dislocate complet. Altminteri! la ;<DD-;@?;! pentru o clipă! Transilvania + n sens larg, va deveni #i politic românească su1 sceptrul lui Minai Viteazul! care! mplinind ceea ce putea să fie la cumpăna de milenii #i n-a fost! prefigura ceea ce urma să fie n finalul mileniului II. Transilvania nu a fost o &ară curat daco-romană sau românească dea lungul veacurilor #i nici nu putea să fie! deoarece era un loc de ispititoare a1unden&ă #i de trecere a o#tilor. 0-au a#ezat n ea mereu

mai multe neamuri! n c(ip pa#nic sau violent - sci&i! cel&i! sarma&i! romani! go&i! (uni! gepizi! avari! slavi! 1ulgari! unguri! pecenegi! uzi! cumani! secui! sa#i! cavaleri teutoni! al&i germanici! evrei! &igani! sâr1i! croa&i! ruteni! armeni etc. - dar de aproape două milenii romanitatea #i romanitatea i-au conferit personalitatea distinctă #i i-au trasat esen&ialmente destinul. n spiritul n&elegerii mai >udicioase a acestui destin au fost scrise! cu venera&ia datorată celor ce l-au făurit! modestele rânduri de fa&ă. 8otă n lucrarea de fa&ă! notele 1i1liografice sunt prescurtate. Pentru ntregirea prescurtărilor! se va consulta 5i1liografia selectivă din final! unde modul de prescurtare este marcat ntre paranteze. 9a unele izvoare din perioada antică #i medievală timpurie nu s-au făcut trimiteri după o edi&ie anume! ci s-au indicat! după cutumă! nume sau numere de capitole #i su1capitole. 8umerotarea notelor 1i1liografice s-a făcut pe capitole! iar! n cazul capitolului E! mai ntins! pe su1capitole grupate! pentru a evita a>ungerea la numere prea mari #i pentru a nu ngreuna lectura. i. F'e la dacoromâni la români: transilvania spre finalul mileniului G al erei cre#tine ;.;. "uropa postromană #i lumea 1ar1ară. Mo#tenirea 4omei Criza #i apoi destrămarea Imperiului 4oman! petrecute prin secolele III-V d.2r.! au lăsat! cu precădere n "uropa! un vid politic imens. Imperiul - modelul clasic de organizare statală - a reprezentat mereu un mira> pentru popula&iile situate spre nord #i est. ntins! n perioada sa de ma:imă e:pansiune! din ce&urile reci ale 5ritaniei! până n nisipurile fier1in&i ale Africii #i de la 7ceanul Atlantic până la Tigru #i "ufrat! statul roman! printr-o operă de legiferare #i de organizare unică! a creat o zonă tricontinentală relativ sta1ilă. 0ta1ilitatea s-a datorat n mare măsură procesului de romanizare care! omogenizând civiliza&ii #i culturi diferite su1 semnul lim1ii latine! al credin&elor #i tradi&iilor romane! a a#ezat )sigiliul 4omei*; asupra unei mari păr&i a "uropei. 'in perspectivă contemporană! Imperiul 4omei a fost prima ncercare reu#ită par&ial #i temporar - de )uniune politică europeană*. Aventura romană n formă latină a durat n >ur de ;H<? de ani! de la A<E .2r. până la =A@ d.2r. n 4ăsărit! o parte a statului roman s-a men&inut su1 numele de Imperiul 4oman de 4ăsărit #i apoi 5izantin ncă aproape ;??? de ani! de la =A@ la ;=<E. n Apus! titlul de imperator 4omanorum! >ustificat doar n măsură infimă n planul realită&ii! a e:istat o altă mie de ani! din I?? anul ncoronării lui Carol cel Mare - până n ;I?;! când 8apoleon 5onaparte a pus capăt acestui anacronism. Prin urmare! 4oma clasică a lăsat o mo#tenire deose1ită! perpetuată de-a lungiiJ mileniilor. 0u1 aspect politic! nsă! mari păr&i ale imperiului au a>uns n secolele III-V! mai ales n Apus! n afara autorită&ii romaneH. 8u insistăm aici asupra cauzelor ce au determinat o

asemenea evolu&ie. Cert este că! de la o vreme! metaforic vor1ind! nu toate drumurile duceau la 4oma! cum se ntâmplase secole de-a rândul anterior. Popula&iile care au profitat de pe urma crizei Imperiului 4oman #i au accentuat mult această criză au fost a#a-zisele semin&ii migratoare venite din est #i nord #i numite de greci #i de romani )popoare 1ar1are*E. "vident! pe ruinele fostelor provincii romane! aceste popula&ii au făurit o serie de forma&iuni politico-militare! cel mai adesea efemere! din care doar câteva au devenit ulterior state medievale propriu-zise. nainte de a sta1ili specificul acestor )state 1ar1are*! se cuvine nsă lămurită o altă c(estiune: ce au găsit su1 aspect etnodemografic ace#ti migratori atunci când au năvălit pe teritoriile Imperiului 4omanK n genere! au găsit o densitate demografică relativ ridicată! generată de popula&ia latinofonă ce alcătuia atotcuprinzătorul 7r1is 4omanus. Categoric! n secolele III-V! această popula&ie nu era clar definită! se afla pe cale de tranzi&ie. Coloni#tii romani! prezen&i pretutindeni! se naturalizaseră! erau verita1ili provinciali! oameni ai locului! dar nu reu#iseră peste tot #i deplin să asimileze popoarele auto(tone preromane: lusitanii! celti1erii! galii! italicii! tracii! Mirii! traco-daco-ge&ii etc. n conte:tul colonizării cu vor1itori de lim1ă latină! al convie&uirii dintre localnici #i coloni#ti #i al superiorită&ii civiliza&iei romane! s-a produs pe vaste suprafe&e o sinteză ntre aceste popoare 1ă#tina#e! preromane #i romani! sinteză n urma căreia! prin romanizare! valorile romane s-au impus=. )0igiliul 4omei* s-a aplicat nsă n mod diferit! de la provincie la provincie! n func&ie de factorii deose1itori #i mai ales n func&ie de su1stratul etno-lingvistic care! cum s-a văzut! a fost atât de variat. ;? Cert este că primul val de 1ar1ari +sec. III-VI, nu a găsit n vec(ile provincii romane popoare romanice deplin constituite! ci popula&ii mi:te +galo-romani! celti1ero-romani! lusitano-romani! daco-romani etc,! latinofone! aflate pe cale de a deveni popoare neolatine. n unele păr&i! c(iar #i acest proces a fost ntrerupt! stân>enit sau c(iar oprit definitiv! n sensul că de 0a o popula&ie romanizată nu s-a mai a>uns la un popor neolatin sau! dacă acest din urmă fapt s-a petrecut! poporul neolatin respectiv a fost marginalizat! ndepărtat sau! n parte! asimilat de popula&iile nou venite. n unele regiuni izolate! greu accesi1ile #i fortificate natural! procesul de romanizare - cvasigeneralizat n provincia respectivă - nu s-a putut derula! iar popula&ia auto(tonă de acolo a rămas! su1 aspect lingvistic #i spiritual! n afara lumii romane #i romanice! continuându-#i evolu&ia n forme proprii. A#a au fost zona 1ască din 0pania! 5retagne din Bran&a! Lales din Marea 5ritanie etc. Câteva e:emple! pe provincii! vor fi edificatoare pentru ntregul proces. n Peninsula Italică<! prin domina&ia timpurie a latinilor asupra celorlalte semin&ii - sa1ini! samni&i! lucani! etrusci! greci! gali etc. -

procesul de impunere a lim1ii #i culturii latine s-a produs mai devreme decât n alte regiuni. n sc(im1! n epoca imperiului! atacurile migratoare au a>uns mai târziu decât n provinciile periferice! dar au fost adesea dure #i devastatoare. 'intre migratorii care s-au a#ezat n Italia! ntemeind vremelnice regate 1ar1are! se cuvin men&iona&i vizigo&ii condu#i de Alaric! ostrogo&ii lui T(eodoric #i longo1arzii! cei din urmă lăsând italienilor numele provinciei 9om1ardia din nord-vestul &ării de astăzi. 9a rândul său! -alliâ a cunoscut un #ir ndelung de e:pedi&ii de >af +ale alanilor! vandalilor! sue1ilor! vizigo&ilor! (unilor,! nainte de a fi ocupată de două semin&ii germanice! anume 1urgunzii #i francii. 5urgunzii au cucerit o regiune mai restrânsă din vestul -alliei #i au dat numele ducatului omonim! ostil apoi politicii de centralizare a regilor Bran&ei. 7 mare parte din nordul -alliei a fost cucerită de franci! care! n =I@ d. 2r.! victorio#i la 0oissons! ;; au pus capăt stăpânirii romane la nord de 9oire. Brancii +#i 1urgunzii, au găsit n -allia secolului V o realitate etnică destul de comple:ă! dominată nsă clar #i ireversi1il de galo-romani! care au conferit personalitate romanică #i latinofona ntregii provincii. 0ingura regiune +a viitorului regat medieval al Bran&ei, unde romanizarea a fost a1sentă ori superficială a fost Peninsula 5retagne. Aici s-au perpetuat până n epoca modernă vec(ile graiuri #i dialecte celtice sau gaelice. fn rest! nsă! sigiliul 4omei a fost atât de puternic! ncât elita su1&ire a cuceritorilor germanici a fost asimilată n masa latinofona #i s-a cre#tinat! pierzându-#i specificul germanic #i vec(ile credin&e. Astfel! n mod parado:al! germanicii franci #i 1urgunzi! de#i nu au supravie&uit din punct de vedere etnic! au lăsat numele lor asupra unei &ări #i! respectiv! provincii neolatine! iar! n cazul francilor doar! #i asupra unui popor #i a unei lim1i romanice. Branceza a cunoscut două dialecte +devenite! n acord cu mul&i lingvi#ti! lim1i deose1ite,! anume langue dMoil +franceza propriu-zisă! n nord, #i langue dMoc +provensala! n sud,. 3i n Peninsula I1ericăA procesul de romanizare era foarte avansat n secolele IV-V! când atacurile migratorilor devin mai insistente. Vandalii #i alte tri1un +unele tot germanice,! nfrânte de romani n -allia! se revarsă spre 2ispania la nceputul secolului V +=?D, #i ocupă ca foederati ntinse zone ale peninsulei. 7 parte nsemnată a vandalilor! n =HD! trec n Africa de 8ord! unde fondează un vremelnic regat! n care au inclus 5alearele! 0ardinia #i Corsica! #i de unde! n =<<! au atacat 4oma! lăsând lumii trista faimă a )vandalismului* lor. 4egatul Vandal a fost cucerit de Imperiul 4oman de 4ăsărit +5izantin, n <E=. Vidul politic lăsat de vandali n 0pania a fost umplut! tot temporar! de vizigo&i! careN după ce au atacat #i >efuit succesiv fosta 'acie! Peninsula 5alcanică! Italia +#i 4oma la =;?, #i -allia - au trecut n =;< #i la sud de Pirinei. 'in sud-vestul -alliei #i din cea mai mare parte a Peninsulei I1erice! vizigo&ii #i-au alcătuit propriul regat +cu centrul la

Tolosa - Toulouse,. n urma nfrângerii de către francii lui Clovis I n <?A! 4egatul Vizigot #i mută centrul de greutate n 0pania! unde rezistă până n A;;. Convie&uind cu popula&ia ;H omanică din peninsulă! vizigo&ii #i pu&inii vandali răma#i au fost asimilatMM nu fără a lăsa unele elemente de voca1ular germanic n an>7lă! catalană #i portug(eză. n secolul VIII! 4egatul Vizigot este atacat din sud de către ara1i! care-#i vor impune pentru câteva secole propria lor stăpânire n 0pania! modificând sensi1il aspectul etnolingvistic al Peninsulei I1erice. Până la urmă! n timpul 4econGuistei +A;I-;=DH,! ara1ii au fost alunga&i sau (ispaniza&i! zona men&inându-#i peste veacuri aspectul neolatin. procesul de romanizare s-a petrecut n mod intens #i temeinic #i n provinciile dunărene ale Imperiului 4oman! anume n Pannonia! Moesia #i 'acia. PannoniaF a fost integrată de timpuriu +anul D d.2r., lumii romane! su1 al cărei control a rămas mai 1ine de trei secole. "lementele auto(tone găsite de romani n Pannonia propriu-zisă +zona dintre Mun&ii Alpi! 'rava #i 'unăre, #i n regiunea dintre 'unăre #i Tisa +aflată ntre 'acia #i Pannonia,! anume iliri! cel&i #i c(iar daco-ge&i! au fost puternic #i ireversi1il romanizate. 8umai că Pannonia! ca #i 'acia #i Moesia Inferior! a fost supusă foarte intens asalturilor popula&iilor migratoare. Primii agresori 1ar1ari ai Pannoniei au fost sarma&ii iazigi de la est de 'unăre #i sue1ii germanici! n timpul lui 'omitianus +I;-D@ d.2r.,. 0u1 Marcus Aurelius +;@;-;I?, au atacat marcomanii +#i ei germanici,! aiături de alte tri1uri. 'in secolele III-IV ncepând! provincia Pannonia a scăpat practic de su1 controlul autorită&ilor romane! pentru ca n >ur de anul =?? regiunea să fie definitiv pierdută. Peste popula&ia romanizată s-au a#ezat succesiv sau concomitent sarma&i! germanici +go&i! gepizi! longo1arzi,! turanici +(uni! avari,! slavi! proto1ulgari! 1izantini #i! n fine! ungurii de neam fino-ugric! toate acestea petrecându-se ntre secolele III #i I% d.2r. $nele din aceste popula&ii! cum au fost (unii! gepizii! avarii! slavii! au ntemeiat n Pannonia #i ntre Carpa&ii Apuseni #i 'unăre c(iar regate 1ar1are! de scurtă durată! dar spoliatoare prin >aful practicat asupra popula&iilor sedentare romanizate. Această succesiune de domina&ii străine cu centrul n Câmpia Pannonică! precum #i relieful >os! u#or de controlat de către noii stăpâni! au diminuat cu timpul numărul latinofonilor din zonă! de#i ace#tia s-au men&inut cel pu&in până n ;E secolele VIII-I%. Invazia ungurilor din ID<-ID@ n estul vec(ii Pannonii #i ntre 'unăre #i Tisa va sc(im1a cu timpul structura etnică variată a acestei regiuni! prin eliminarea sau asimilarea elementelor nemag(iare. On Moesia InferiorP! procesele etno-demografice #i lingvistice prezintă formal unele analogii cu Pannonia. Provincia! situată la sud de 'unăre! de la 'rava #i 0ava până la Marea 8eagră! a fost creată!

pro1a1il! prin ;< d.2r. #i avea o 1ază etnică traco-getică! asemănătoare 'aciei. 3i aici! procesul de romanizare a fost cvasitotal! cu e:cep&ia litoralului Pontului "u:in. Incursiunile dese ale 1ar1arilor! atra#i de mira>ul Constantinopolului! a#ezarea unora din ace#ti migratori ca foederati n provincie #i influen&a culturii greco-orientale! mai ales după divizarea Imperiului 4oman! au slă1it nsă romanitatea moesică. Aceasta era ncă destul de puternică pe la anul @??! când revărsarea masivă a tri1urilor slave la sudul 'unării de Qos avea să modifice apoi su1stan&ial #i definitiv structura etnică a zonei. 9atinofonii! izola&i astfel de romanitatea nord-dunăreană #i cople#i&i de numărul #i for&a noilor veni&i! s-au retras spre regiuni muntoase #i depresionare mai ferite spre sud #i vest! dând na#tere ulterior românilor 1alcanici. 0lavii au asimilat o parte a acestor romanici #i români de-a lungul secolelor! a#a cum au făcut #i cu proto1uigarii de neam turc! veni&i peste slavi ca federa&i ai Imperiului 5izantin pe la @AD-@I?. Primul Tarat 5ulgar +@I;-;?;I, dispunea n fapt de o elită 1ulgară care! cu timpul! s-a topit n masa slavă! mai ales după ce! la I@=-I@<! &arul 5oris #i apropia&ii săi acceptă 1otezul de la 1iserica constantinopolitana #i introduc cre#tinismul ca religie oficială. 'upă ;?;I! asupra 5ulgariei se reinstaurează stăpânirea 1izantină. Totu#i! romanicii sud-dunăreni! deveni&i ntre timp români sau vla(i! rămăseseră destul de numero#i #i de puternici pentru ca la ;;I< să ini&ieze o răscoală anti1izantină condusă de fra&ii Petru #i Asan! să dea &ării o nouă dinastie #i să creeze! mpreună cu 1ulgarii! Taratul 4omâno-5ulgar +sau Al doilea Tarat 5ulgar,! recunoscut de 5izan& la ;H?;. ;= ;.H. 'acia Traiană după retragerea stăpânirii romane 'in muite puncte de vedere! cazul 'aciei;? este similar celor evocate mai sus. Provincia a cunoscut vreme de cinci genera&ii +cea ;??-HA< d.2r., un masiv #i intens proces de romanizare! n urma căruia auto(tonii daco-ge&i! ramura de nord a tracilor! au devenit latinofoni! aidoma coloni#tilor veni&i n provincie. mpăratul Aurelianus +HA?-HA<,! )văzând că lll/ricum e devastat #i Moesia ruinată! a părăsit provincia transdanu1iană ntemeiată de Traian*;; #i! pentru a nu se spune că Imperiul 4oman a pierdut 'acia! a ntemeiat o nouă provincie cu acest nume! la sud de 'unăre! ntre cele două Moesii. fn noua provincie! mpăr&ită nu peste mult timp n două -'acia 4ipensis #i 'acia Mediterranea-! au fost strămutate armata! administra&ia! nal&ii demnitari #i aristocra&i! precum #i o parte a popula&iei latinofone din 'acia nord-dunăreană. "vident! propaganda oficială romană! prin scriitorii pu#i n slu>1a mpăra&ilor! a sus&inut! n general! că ntreaga popula&ie a 'aciei Traiane a fost retrasă la sud de fluviu! numai că acest lucru era imposi1il din punct de vedere practic. Pe de altă parte! atitudinea oficialită&ilor este normală: ele nu puteau recunoa#te că un mare număr de cetă&eni romani au rămas fără protec&ie! n afara

grani&elor imperiului. Popula&ia 'aciei la finele secolului III d.2r. era de cea I??.??? de locuitori;H. 8iciodată n decursul istoriei! nici măcar n perioada contemporană! nu se cunoa#te o strămutare de popula&ie de o asemenea amploare. "ste evident că nici romanilor! oameni practici prin e:celen&ă! nu Ie-a trecut prin cap că ar putea realiza a#a ceva. 'e altfel! e:istă o mărturie indirectă n acest sens: cu mai 1ine de ;<? de ani nainte de Aurelian! la moartea lui Traianus +;;A,! se spune că noul mpărat 2adrianus! având de gând să a1andoneze 'acia! a fost sfătuit de prieteni să n-o facă pentru ca )să nu cadă n mâna 1ar1arilor atâ&ia cetă&eni romani*;E. "ste clar! deci! că la HA;-HA< au rămas la nord de 'unăre un mare număr de provinciali ai fostei 'acii. 8ici măcar ;< noua provincie sud-dunăreană - un teritoriu restrâns! cu propria re&ea demografică - nu avea cum să a1soar1ă o popula&ie atât de numeroasă. Pe de altă parte! cercetările ultimilor A? de ani au adus argumente solide! de natură ar(eologică! epigrafică! numismatică #i lingvistică! n favoarea continuită&ii! a prezen&ei popula&iei latinofone daco-romane #i protoromâne#ti la nord de 'unăre! după retragerea aureliană;=. n acest sens! stau mărturie zecile de a#ezări #i cimitire de după secolul III! apar&inând dacoromânilor! mul&imea de monede #i tezaure postaureliene +cu precădere! circula&ia monedelor mărunte de 1ronz este semnificativă,! inscrip&iile n lim1a latină! prezen&a grupurilor de popula&ie cre#tină latinofonă! evolu&ia lim1ii române! (idronimia de origine daco-romană perpetuată până astăzi etc. Continuitatea de locuire n regiunile din sudul 5anatului! 7lteniei! din 'o1rogea #i c(iar din sudul Munteniei! adică de pe Valea 'unării pe am1ele sale maluri! nu poate fi pusă la ndoială #i datorită faptului că n aceste zone stăpânirea romană #i apoi romano-1izantină a continuat până spre @?H d.2r.! consolidându-se su1 mpăra&i precum Constantin cel Mare +E?@EEA, #i lustinian +<HA-<@<,. 'ar! n 'acia nord-dunăreană! regiunea cu cea mai densă locuire! unde s-au păstrat cele mai numeroase mărturii ale prezen&ei daco-romane după HA<! este Podi#ul Transilvaniei. Baptul nu are de ce să mire pe nimeni! deoarece Transilvania a fost o zonă căreia autorită&ile romane i-au acordat o aten&ie specială. 'e altfel! ra&iunea economică principală pentru care 'acia a devenit parte a Imperiului 4oman au fost resursele Transilvaniei: aurul! argintul! alte minereuri! sarea. Aceste resurse tre1uiau e:ploatate n condi&ii optime! fără incidente! opozi&ii sau c(iar răzvrătiri. Aceste incidente riscau să apară - iar romanii #tiau acest lucru - deoarece tocmai n Transilvania fusese nucleul statului dac li1er! capitala religioasă #i politică a dacoge&ilor! precum #i centrul rezisten&ei antiromane. 'e aceea! n Transilvania a fost plasată capitala noii provincii - $lpia Traiana 0armizegetusa! aici au rezidat cele mai multe legiuni #i trupe au:iliare +legiunile a %III-a -emina #i a V-a Macedonica!

;@ inGurele care au sta&ionat cvasipermanent n 'acia! #i-au avut rniR7anele la Apulum #i! respectiv! la Potaissa,! aici au func&ionat! raportat la teritoriu! cele mai multe colonii #i municipii! cu cea mai numeroasă popula&ie! faptul atestând e:isten&a n zona intracarpatică a celei mai active vie&i ur1ane din provincie. n Transilvania s-a făcut cea mai intensă colonizare cu popula&ie latinofonă e: toto 7r1e 4omano +"utropius,! pentru e:tragerea eficientă a minereurilor! prelucrarea lor! cultivarea ogoarelor etc. 4omanitatea românilor! prioritar lingvistică #i spirituală! s-a manifestat nsă n varii domenii! cum ar fi te(nicile de muncă sau structurile social-politice. Astfel! după HA<! se perpetuează la nord de 'unăre vec(ile artefacte romane! continuă prelucrarea metalelor ca #i activitatea minieră! e:tragerea sării #i construc&iile din piatră;<. Contrar unor supozi&ii! ora#ele au continuat să fie locuite #i după retragerea aureliană! iar gradul de civiliza&ie! inclusiv ur1ană! era net superior n raport cu 1ar1arii. 'e asemenea! n 'acia s-au păstrat diferen&ierile sociale! mai e:act distinc&ia dintre (onestiores #i (umSffores;@. Tezaurele n valoare de mii de sester&i! persona>ele care dăruiesc candela1re 1isericilor sau care poartă fi1ule cu inscrip&ii ca nsemne ale puterii derivate din arsenalul func&ionarilor imperiali n secolul IV sunt suficiente mărturii n acest sens. Marea ma>oritate a acestor mărturii sunt concentrate n interiorul arcului carpatic! adică n Transilvania. Cu alte cuvinte! Transilvania a fost un nucleu al romanită&ii orientale nainte de retragerea aureliană #i a rămas un asemenea nucleu #i ulterior. n aceste condi&ii! era firesc ca Transilvania să fie centrul de formare a poporului neolatin! mo#tenitor aJ acestei romanită&i! anume poporul român! Până la formarea deplină a acestui popor! nsă! peste popula&ia daco-romană! rămasă la nord de 'unăre fără scutul statului roman! sau a1ătut o serie de grave dificultă&i. ncă nainte de retragerea oficială a autorită&ilor imperiale! n timpul crizei de su1 -ailienus +H<E-H@I,! carpii - un tri1 de daci li1eri -pătrund n Transitvania #i se adaugă vec(ilor comunită&i daco;A I romane. 'upă HA<! a#ezarea carpilor #i a altor daci li1eri veni&i din Moldova! Cri#ana! Muntenia continuă n fosta provincie. n 5anat! au intrat atunci grupuri de sarma&i iazigi de la apus de Tisa;A. Contrar opiniei curente! go&ii au pătruns mult mai târziu! n secolul IV! după E<?! pe teritoriul provinciei. 'escoperirile apar&inând lor! mai precis vizigo&ilor! sunt mai numeroase la sud #i est de Carpa&i! ceea ce demonstrează că masa lor era situată n afara fostei provincii romane 'acia. Aici! unii dintre vizigo&i se vor cre#tina #i vor trece n imperiu! la sud de 'unăre. Ceilal&i! n EA@! n regiunile est-carpatice! vor fi nfrân&i

de năvălitorii (uni #i vor trece #i ei! n mare măsură! la sud de fluviu sau! cei pu&ini răma#i! se vor topi treptat n masa popula&iei 1ă#tina#e. 7strogo&ii au trecut mai târziu peste teritoriile nord-dunărene! n drumul lor spre Apus +secolul V,. 2unii! popula&ie nomadă de neam turanic! venită din Asia! provoacă o pertur1are generală printre germanicii din regiunea 'unării de Qos. 'upă victoria lor din EA@! (unii nu pătrund n vec(ea 'acie! ci trec prin păsurile Carpa&ilor Păduro#i +8ordici, n Câmpia Pannonică. 'e aici! mai ales su1 )regele* lor Attila! vor organiza numeroase e:pedi&ii de >af! unele #i asupra dacoromânilor din 5anat! 7ltenia #i Transilvania. )Imperiul* (unilor dispare n =<=! când ei sunt nvin#i de germanicii gepizi la 8edao. -epizii! stăpâni formali asupra 'aciei timp de peste un secol! sunt prezenta&i ca o popula&ie lini#tită TGuieta gens,! trăitoare mai ales n păr&ile vestice! n Cri#ana #i pe valea Mure#ului. "i au convie&uit cu auto(tonii! fn <@@! ei sunt zdro1i&i de către longo1arzi #i avari. Cei din urmă! de neam turanic ca #i (unii! vor profita de victoria asupra gepizilor #i vor prelua domina&ia asupra unor regiuni din "uropa Centrală! avându-#i centrul +)ringurile avare*, n Câmpia Pannonică. 9inele descoperiri ar(eologice le atestă prezen&a modestă n Transilvania! n secolele VII-VIII. 'upă e:pedi&ii de pradă n peninsulele 5alcanică! Italică #i n -ermania! avarii sunt nfrân&i n AD@ de către franci #i 1ulgari! ;I după care viitorul mpărat Carol cel Mare le desfiin&ează U(aganatul* +statul,. Popula&iile 1ar1are enumerate până n prezent - go&i! (uni! gepizi! avari -! de#i au provocat mari 1ulversări pe teritoriul nord-dunărean prin >afurile #i distrugerile comise! nu au putut sc(im1a n mod (otărâtor soarta popula&iei daco-romane din 'acia. ":istă mărturii clare că această popula&ie! rămasă n vec(ile a#ezări sau retrasă din calea năvălitorilor n locuri mai ferite din zona colinară #i de munte! pe văile superioare ale râurilor! s-a adaptat situa&iei create #i a supravie&uit. Pe de altă parte! popula&iile migratoare #i-au avut centrele vremelnicelor lor stăpâniri n afara 'aciei! de o1icei n Pannonia! #i de acolo #i-au organizat e:pedi&iile de pradă spre est. 9ungi perioade de timp! nsă! raporturile au fost pa#nice! n sensul că #efii migratorilor percepeau o cotă-parte su1 formă de tri1ut din roadele muncii auto(tonilor. $neori! grupuri de migratori s-au sta1ilit printre dacoromani! au convie&uit cu ace#tia #i au sfâr#it prin a fi asimila&i;I. n raport cu to&i ceilal&i năvălitori! situa&ia slavilor prezintă o serie de particularită&i. "i au >ucat n &inuturile romanice dunărene rolul pe care l-au avut popula&iile germanice n apusul "uropei. Izvoarele literare #i ar(eologice atestă prezen&a slavilor pe teritoriul de azi ai 4omâniei! n anumite zone e:tracarpatice! n a doua >umătate a secolului VI. 7 1ună parte a lor trec prin Moldova #i Muntenia spre

Peninsula 5alcanică! unde naintează până n -recia #i spre &ărmul Adriaticei. 3i la sud! ca #i ia nord de 'unăre! slavii au găsit o popula&ie romanizată! peste care #i-au impus propria domina&ie! lordanes #i Procopius din Caesarea scriu despre atacurile slavilor mpotriva Imperiului 5izantin. Pe teritoriul 4omâniei! cei mai mul&i slavi au pătruns n secolul VII. "i se ocupau cu cre#terea animalelor! vânatul! pescuitul #i cu agricultura! cultivând mai ales mei #i ovăz. 9a nord de 'unăre! de#i destul de numero#i n compara&ie cu al&i migratori! slavii au sfâr#it prin a fi asimila&i de daco-romani! protoromâni #i români! Până prin secolul %II! "i au e:ercitat nsă asupra românilor ;D anumite influen&e n domeniul vie&ii materiale! al organizării socialpolitice #i al lim1ii;D. ;.E. "tnogeneza românilor - sc(i&a unui proces istoric firesc Bormarea poporului român #i a lim1ii sale sau! altfel spus! etnogeneza românilor #i glotogeneza românească sunt două laturi fundamentale ale aceluia#i proces #i nu pot fi privite #i tratate separatH?. Pentru simplificarea e:primării! vom folosi mai ales no&iunile de etnogeneza a românilor ori de formare a poporului român! su1 n&elegând n cadrul lor #i fenomenul lingvistic adiacent. "tnogeneza este c(estiunea esen&ială a istoriei europene n finalul lumii antice #i la nceputurile perioadei medievale. n mileniul I al erei cre#tine se formează pe 1ătrânul continent popoarele care! n linii mari! vor fi persona>ele colective principale ale evolu&iei europene până astăzi. 0implificând acest ta1lou complicat! se poate spune că n "uropa contemporană se află trei mari grupuri de popoare! considerate astfel după originea lor #i după nrudirile lingvistice: popoarele romanice sau neolatine +italienii! spaniolii! portug(ezii! francezii! românii etc,C popoarele germanice +germanii propriu-zi#i! englezii! olandezii! danezii! norvegienii! suedezii! islandezii etc., #i popoarele slave +ru#ii! ucrainenii! 1elaru#ii! polonezii! ce(ii! slovacii! 1ulgarii! sâr1ii! croa&ii! slovenii etc,. "vident! cu această clasificare didactică nu s-a acoperit decât circa D?V din popula&ia "uropei. Mai rămân grecii moderni! care se trag! n linii mari! din vec(ii greci! apoi mag(iarii! finlandezii #i estonienii! apar&inând grupului fino-ugric! de asemenea letonii #i lituanienii ca popoare 1altice! al1anezii! urma#i n oarecare măsură ai vec(ilor iliri! turcii! care prelungesc masa poporului lor dinspre Asia Mică! irlandezii! sco&ienii! vel#ii! 1retonii! urma#i ai cer&ilor +galilor, din antic(itate! 1ascii din nordul 0paniei! de origine străvec(e! preindo-europeană etc. H? 8u intră n inten&ia noastră ncercarea de a analiza geneza stu> rnozaic de popoare! popula&ii #i lim1i. 8e vom opri msă cu a ecare insisten&ă asupra tipicului de formare a poporului român! in compara&ie

cu celelalte popoare romanice. Popoarele romanice apusene +la cele enumerate mai sus! i mai adăugăm pe roman#ii sau retoromanii din "lve&ia! pe dalma&ii! azi dispăru&i! ne provensali - azi aproape complet integra&i francezilor -! pe catalani! nrudi&i strâns cu spaniolii etc., sunt mo#tenitoare ale puternicei romanită&i occidentale. 4omanitatea orientală! care a trecut prin complicate procese de grecizare #i slavizare! a dat na#tere doar poporului român. n ciuda acestui fapt! poporul român s-a format! ca orice popor romanic! din două elemente etnice esen&iale: elementul preroman sau auto(ton + n cazul românilor - traco-daco-ge&ii! la francezi - galii! la spanioli -celti1erii! la portug(ezi - lusitanii etc., #i elementul roman! comun tuturor popoarelor neolatine! de fapt! factorul de 1ază pentru profilul viitor al acestor popoare. 0pre finalul etnogenezelor! când aceste noi popoare erau aproape formate! s-a mai adăugat! n cazul tuturor! un al treilea element! secundar sau derivat! anume elementul postroman sau migrator + n cazul românilor - slavii! la francezi - francii! la spanioli vizigo&ii! la portug(ezi - sue1ii etc,. Prin urmare! popoarele romanice de astăzi din "uropa sunt rezultatul unei du1le asimilări: mai ntâi a elementelor preromane! auto(tone de către elementul roman #i apoi a elementelor migratoare de către popula&iile sau popoarele romanice pe cale de desăvâr#ireH;. n acest proces! elementul roman apare drept factor (otărâtor! drept caracteristică de 1ază sau marcă a individualită&ii acestor popoare. 'atorită vitalită&ii #i for&ei acestui element! elementele migratoare de mai mică importan&ă +ara1ii n 0pania! Portugalia #i sudul Italiei! normanzii n Bran&a de nord #i Italia de sud! pecenegii #i cumanii pe teritoriul 4omâniei etc., au sfâr#it prin a fi asimilate! lăsând influen&e minime n profilul etno-Wngvistic al poporului neolatin respectiv. ":istă deci o similaritate perfectă ntre modul de formare a poporului român #i modul de formare a celorlalte popoare romaniceHH. H; 0imilaritatea se remarcă #i n ceea ce prive#te timpul de formare! n sensul că procesele de etnogeneză au fost paralele n cazul popoarelor romanice. Cu alte cuvinte! aceste procese au nceput efectiv o dată cu ocuparea provinciei respective de către romani +adică n secolele I .2r.ll d.2r.! cu e:cep&ia Italiei! unde procesul a de1utat mai devreme,! au atins apogeul n timpul apartenen&ei efective a provinciei respective la statul roman +pânâ n >urul anului =?? d.2r., #i au continuat până prin secolele VII-VIII! dată după care! cu mici varia&ii! popoarele neolatine apar consemnate n izvoarele scrise cu numele lor medievale. Paralelismul continuă #i n ceea ce prive#te locul de etnogeneză! n sensul că toate popoarele acestea s-au format! cum era #i firesc! pe teritoriile acelor provincii romane pe care s-a produs du1la asimilare de care se amintea mai sus. Astfel! francezii s-au format acolo unde galii! cuceri&i de romani! au devenit latinofoni #i unde galo-romanii i-au asimilat pe franci adică n -allia! devenită cu timpul BrancSa. Tot a#a!

italienii s-au format de la sud de Alpi până n 0icilia! spaniolii #i portug(ezii n Peninsula I1erică! retoromanii pe locurile unde trăiesc! n număr tot mai mic! #i astăzi! adică n fosta provincie 4aetia etc. "ste logic ca #i românii să se fi format acolo unde au trăit traco-daco-ge&ii! peste care au venit ca stăpâni romanii. Acest ioc s-a numit n antic(itate 'acia #i a dat numele unor provincii romane situate atât la nord! cât #i la sud de 'unăre. "lementele etnice constitutive ale poporului român +traco-daco-ge&ii #i romanii,! precum #i elementul secundar +slavii, au convie&uit! a#adar! atât n spa&iul carpato-dunărean cât #i n spa&iul dunăreano-1alcanic! nu numai n 'acia Aureliană! ci #i n Moesia Inferior. Prin urmare! disputa dacă poporul român s-a format la nord sau la sud de 'unăre este o falsă pro1lemă. Poporul român s-a format pe am1ele maluri ale fluviului! unde procesul de romanizare a fost la fel de intens. Ca singur mo#tenitor al romanită&ii orientale #i fiind cel mai numeros popor din sud-estul "uropei! poporul român a avut la nceput o arie de formare mult mai vastă decât teritoriul 4omâniei de azi. Până n secolul al Vl-lea! această arie s-a men&inut relativ unitară! n HH ensul că 'unărea de Qos nu era o grani&ă etno-lingvistică! ci a:a romanită&ii orientale. Migra&ia masivă a slavilor la sud de fluviu! cu precădere după @?H! a frânt unitatea romanită&ii orientale n sensul arătat mai sus. 'e la această dată cel pu&in! nucleul etnogenezei române#ti devine spa&iul carpato-dunărean #i! cu deose1ire! Transilvania intracarpatică. Popula&ia străromânească de la sud de 'unăre! care nu a rămas pe loc n urma cople#itorului val slav! s-a deplasat n vecinătate! spre sud #i sud-vest. "vident! se poate presupune logic că o parte din romanicii de pe Valea 'unării s-au alăturat romanicilor din nord! dar nu e:istă nici o mărturie istorică e:plicită! nici n >urul anului @?? #i nici ulterior n evul mediu! n legătură cu vreo mi#care masivă de popula&ie de la sud spre nord. 'impotrivă! toate mi#cările semnificative de popula&ie care se petrec n acest timp au sensul invers! de la nord #i nord-est spre sud. Protagoni#tii unor asemenea mi#cări pe distan&e mari au fost nsă popula&iile migratoare! pentru care ra&iunea de a fi era mi#carea! căutarea de noi pământuri pentru pă#unat #i pentru pradă. 0trăromânii #i românii nu s-au antrenat niciodată n astfel de deplasări! a#a cum nu au făcut-o nici celelalte popoare romanice. 7cupa&ia principală a dacoromanilor #i apoi a românilor a fost cultivarea pământului! m1inată n c(ip firesc cu cre#terea animalelor. n acest sens! ei au practicat de multe ori #i n multe regiuni ale spa&iului românesc un păstorit pendulatoriu! cu săla#e speciale pentru turmele lor n perioada vârâtului +mai-octom1rie, n zonele pă#unilor alpine #i cu locuin&e #i a#ezări sta1ile #i permanente pentru restul timpului. " drept că românii au avut faima unor iscusi&i crescători de animale #i a unor e:celen&i producători de 1rânzeturi! ntocmai cum au avut-o francezii n apusul

"uropei! dar nimănui nu i-a trecut prin minte ca! accentuând acest fapt! să pretindă că francezii au fost nomazi. Popoarele romanice nu au practicat nomadismul! deoarece mecanismul lor de formare #i specificul lor nu le-au permis acest lucru. Bormarea poporului român a putut fi privită ca un )miracol* sau ca o )enigmă* din perspectiva faptului că acest popor este - cum s-a văzut - singurul romanic din răsăritul continentului! singurul HE izolat de restul romanită&ii #i ncon>urat de popoare de altă origine #i cu alt specific! #i că este! pe de altă parte! singurul popor romanic de credin&ă cre#tină ortodo:ă. )Miracolul* mai poate fi invocat n ceea ce prive#te c(estiunea supravie&uirii acestui popor până astăzi! n condi&iile mpre>urărilor nefavora1ile prin care a trecut. 'ar c(estiunea )miracolului* nu poate fi pusă n nici un caz n ceea ce prive#te geneza propriu-zisă a românilor ca popor. fn afara argumentelor istorice aduse mai sus! este evident că! fiind un popor romanic! vor1itor de lim1ă neolatină! românii s-au format la fel ca toate popoarele romanice. Mutarea locului de formare a românilor n altă parte decât n regiunile pe care le populează #i azi! unde au locuit daco-romanii #i unde a fost provincia romană 'acia! se poate face numai prin ignorarea izvoarelor istorice #i eludarea analogiilor fire#ti #i nu rezolvă nici una din c(estiunile tul1urătoare invocate mai sus! n sensul că românii rămân n continuare cel mai numeros popor din sud-estul "uropei! rămân mai departe izola&i su1 aspect geografic de restul popoarelor romanice etc. Marele istoric Berdinand 9ot! sceptic n privin&a continuită&ii dacoromane la nord de 'unăre! după lectura unei căr&i fundamentale dedicate temei de -(eorg(e I. 5rătianu! afirmă: )Totu#i! unde ar tre1ui să-i plasăm pe daco-româniK $ngurii! sâr1ii! 1ulgarii #i grecii sunt de acord că ei nu au ce căuta! cu nici un pre&! nici n Transilvania! nici n 0er1ia! nici n 5ulgaria! nici n Macedonia sau n Pind. "i nu au căzut totu#i din cer #i nu au venit nici din fundul iadului. Această unanimitate mpotriva românilor incită! prin urmare! la adoptarea tezei cu privire la dăinuirea daco-romanilor la nordul 'unării. Am fost primul care am făcut o1serva&ia că nici o mărturie sigură nu este n mod necesar #i peremptorie. Afirma&ia că ntreaga popula&ie din 'acia nord-dunăreană a fost adusă n sudul fluviului poate să fie la fel de neadevărată ca #i afirma&ia că popula&ia romană din nordul Aipilor +din 8oricum, a fost adusă n Italia. H= A priori! este mult mai pro1a1il ca o 1ună parte din popula&ie să f> rămas pe loc. 'acia se ntindea pe H<? până la E??.??? Ump. 0ocotind ;? locuitori pe Ump! aceasta ar nsemna H până la m>iioane de fiin&e omene#ti. Ace#tia nu pot fi transporta&i dintr-o dată nici măcar n mai multe rânduri*HE. Berdinand 9ot a e:agerat

suprafa&a 'aciei 4omane! de aceea istoricii au estimat azi popula&ia provinciei ia circa I??.??? - ;.???.??? de locuitori! fără ca acest lucru să modifice sensul aprecierilor de mai sus. prin urmare! concluzia este că poporul român s-a format pe un spa&iu vast din regiunea carpatică #i a 'unării de Qos! de o parte #i de alta a fluviului! dar având drept teritoriu-nucleu de formare deplină #i conservare regiunile de deal #i de munte ale fostei 'acii 4omane fondate de Traian. Poporul român s-a format ntr-un proces ndelungat! ntre secolele l-ll #i VII-VIII d.2r.! ca un popor romanic din romanitatea estică! n urma colonizării #i romanizării 'aciei. Invazia slavilor a slă1it n c(ip sensi1il romanitatea sud-dunăreană! diminuându-i mereu poten&ialul uman. 'atorită romanizării! lim1a latină s-a impus peste tot n provincia traiană! iar apoi #i n celelalte regiuni ale 'aciei! a#a cum se impusese #i n Moesia #i 'acia Aureliană. 9im1a latină vor1ită la 'unărea de Qos +latina populară, a evoluat pe o cale proprie! ca #i latina vor1ită n Peninsula I1erică sau n -alSia #i a dus treptat la formarea unei noi lim1i - lim1a română. $nitatea lim1ii române #i faptul că la sud de 'unăre nu s-au format lim1i romanice distincte! ci doar dialecte ale lim1ii române demonstrează ncă o dată strânsele contacte dintre romanicii de pe am1ele maluri ale fluviului! precum #i faptul că izolarea protoromânilor #i românilor de la sud de fluviu de masa norddunăreană a poporului lor s-a făcut relativ târziu! prin secolele VII-VIII! când etnogeneza #i glotogeneza erau aproape terminate! H< ;.=. 8umele date românilor n izvoarele medievale n mod parado:al! multe popoare sunt cunoscute cu mai multe nume n aria n care trăiesc. Astfel! germanii se numesc pe sine 'eutsc(en! dar francezii i numesc Allemands! italienii Tedesc(i! englezii -ermans! românii nem&i! mag(iarii nâmetoU iar slavii utilizează termeni similari celor român #i mag(iar! care! de altfel! au origine slavă. Mag(iarii s-au numit ntodeauna pe sine mag/aroU! dar străinii i-au numit 2ongrois +francezii,! 2ungarians +engelzii,! vengri +slavii,! unguri +românii, etc. 'e fapt! mag(iarii au nume du1lu! deoarece numele date lor de către străini derivă din acela#i termen. Polonezii au fost numi&i de către români! n trecut! Ie#iX iar de către mag(iari leng/eloU. ":emplele ar putea continua cu al1anezii! grecii! evreii! olandezii etc. 'e regulă! popoarele au câte două nume! unul intern! dat de ele nsele! #i altul e:tern! dat! n forme relativ apropiate! de către străini. 8ici românii nu fac e:cep&ie de la această regulă. Astfel! ei s-au numit pe sine! ntotdeauna! rumâni sau românKF! termen derivat direct din latinescul 4omanus. Prin aceasta! românii au păstrat #i cu a>utorul numelui lor amintirea 4omei - care Ie-a pus pentru vecie pecetea latinită&ii - #i au rămas singurii! cu e:cep&ia micului grup al roman#ilor din "lve&ia de azi T4aetia romană,! care au făcut acest lucru. 'ar amintirea 4omei la români nu a rămas doar formală #i nu s-a

făcut doar prin nume! ci #i prin con#tiin&a romanită&ii. ncă n evul mediu! românii! prin anumite elemente din rândul lor! au păstrat convingerea că ei se trag din romani! că strămo#ii lor au venit de la 4oma +din lumea romană,! o dată cu mpăratul TraianH<. $lterior! savan&ii ridica&i din rândul românilor! dar nu numai ei! au alăturat acestei convingeri tradi&ionale o teorie #tiin&ifică! argumentată. Cert este că marii cronicari români ai secolului %VII +-rigore $rec(e! Miron Costin! stolnicul Constantin Cantacuzino, nu au avut nevoie să apeleze la H@ an>#tii italieni sau la al&ii pentru a afla că românii sunt de origine romană! deoarece s-a demonstrat că ace#ti umani#ti talieni! călători străini #.a. au aflat tot de ta reprezentan&ii românilor care era originea celui mai răsăritean popor romanic. Cum au a>uns românii să păstreze acest nume cu rezonan&ă atât de apropiată de numele romanus! n vreme ce toate marile popoare romanice occidentale l-au pierdutK 8u este u#or de răspuns la o astfel de ntre1are. Totu#i! păstrarea numai pentru români a etnonimului romanus a prile>uit speciali#tilor descoperirea câtorva e:plica&ii: ;, necesitatea popula&iei romanizate de la 'unărea de Qos de a se delimita #i prin numele său de 1ar1arii ncon>urătoriC H, prestigiul civiliza&iei #i al Imperiului 4oman care se afla n spatele denumirii de romanus! E, credin&a românilor că mai sunt parte a 4omei! prin legăturile cu Imperiul de 4ăsărit #i c(iar prin apartenen&a temporară! su1 aspect politic #i religios! la acest imperiuC =, a1sen&a unor state 1ar1are dura1ile n centrul #i sud-estul "uropei de la care să se fi putut crea etnonime noi! ca n Apus +de tipul francez! lom1ard! 1urgund! catalan etc.,H@. 'e curând! o cercetare aplecată nu doar asupra etnonimului român! ci #i asupra ad>ectivului românesc #i adver1ului române#te a adus n aten&ie noi e:plica&ii pertinenteHA. Autorul o1servă că izolarea comunită&ii romanice răsăritene a dus la ruperea legăturilor cu lim1a latină cultă #i la lipsa unei opozi&ii ntre latina scrisă #i latina vor1ită. n Apus! opozi&ia lingua latina +lim1a de cultură, lingua romana +lim1a populară, a fost resta1ilită! cu precădere prin 4ena#terea carolingiană! dar nu s-a men&inut mult! n locul ei! n -alSia! apărând o altă opozi&ie! anume ntre lingua latina +lim1a 1isericii #i a culturii, #i lingua francisca +lim1a popula&iei romanice #i a francilor romaniza&i,. Practic! n tot occidentul "uropei! prezen&a lim1ii latine ca lim1ă de cultură a determinat comunită&ile lingvistice romanice să renun&e la e:presia lingua romana #i să recurgă la alte denominări. n plus! n 7ccident a apărut #i nevoia de delimitare! deoarece erau mai multe popoare romanice! care nu mai puteau revendica! n paralel! pentru sine! no&iunea de romanus. n 4omânia de 4ăsărit nu a e:istat o asemenea situa&ie! deoarece comunitatea HA romanică de aici nu avea n prea>mă al&i romanici de care să

tre1uiască să se diferen&ieze #i! de la sfâr#itul secolului IV! nu a mai suferit vreo influen&ă din partea lim1ii latine de cultură. 9ingua romana vor1ită n 4ăsărit - lim1a populară - nu va mai suferi nici o influen&ă din partea latinei 1iserice#ti sau savante n evul mediu. Astfel! după mărturia unor călători străini medievali! românii au păstrat cu mândrie numele de romanus #i amintirea 4omei. 0trăinii i-au numit ntotdeauna pe români! până n secolul %I%! vla(i sau cu un cuvânt derivat ori nrudit cu acesta. 'enumirea de vla( vine! se pare! de la numele unui tri1 celt - Volcae - amintit de CaesarHI. 'e aici! termenul a trecut la germani! nsemnând n germana vec(e roman sau gal romanizat. Termenul a fost preluat apoi de slavi! la care a a>uns să ai1ă sensul de străin! de neslav de lim1ă romanică. Până la urmă! oricât de variată a fost seria formelor sale! no&iunea desemna aceea#i realitate etnică! anume un popor de origine romană. Pentru zona sudest europeană! unde e:ista un singur popor de origine romanică! românii! este evident că el a a>uns să desemneze direct acest popor. nsă statornicirea numelui de vla( acordat românilor n izvoare latine nu s-a făcut pe cale occidentală! ci prin 5izan&HD. 5izantinii desemnau cu numele de 5lac(oi numai ramura orientală a romanită&ii europene! iar apoi numai pe români! pe care autorii 1izantini i-au cunoscut dintru nceput #i direct. 'e la 1izantini! termenul acesta referitor la români a pătruns n sursele latine occidentale: n secolul %I! Analele de la 5ari se referă la participarea vla(ilor din Imperiul 5izantin la o e:pedi&ie imperială n 0iciliaE?. Cu alte cuvinte! n con#tiin&a latină cultă occidentală! termenul a pătruns cu referire la români #i s-a păstrat apoi acest sens. Termenul a căpătat! n timp! diferite variante! dar realitatea etnică acoperită este aceea#i! anume românii. ":emple de variante: 5alc(oSsau Vla(oi la 1izantini! vla(i la slavii meridionali! volo(i la slavii de răsărit! valac(i! n lumea latino-catolică apuseană! 1lac( la mag(iari! la care! n lim1a vor1ită devine olâ(! 5loc( la sa#ii din TransilvaniaE; ! 2ac! ula(! oulag( la popoarele HI Y ntale etc. Cu timpul! rareori! termenul a a>uns să nsemne #i Z *<SCAsau cre#tin! tocmai fiindcă românii erau cre#tini #i! n parte! ăstori! dar acestea sunt sensuri secundare! aflate mereu n ătă directă cu sensul primar! etnic al cuvântului. IB Apari&ia termenului 5lac! Vla( etc. n surse referitoare la 1azinul inferior al 'unării #i la Carpa&i marc(ează! cu siguran&ă! intrarea n memoria colectivă a poporului român ca nouă entitate etnică. 0-a remarcat! pe 1ună dreptate! că apari&ia unui nume nou pe ta1elul popoarelor marc(ează momentul desprinderii unui nou neam dintr-o comunitate mai mare #i că originea denumirii date de vecini tre1uie căutată ntotdeauna n sânul poporului nou apărut! că ea oglinde#te caracteristici ale cadrului geografic #i istoric ori trăsături spirituale ale

poporului respectiv - lim1a! credin&a! o1iceiurile! numele cu care mem1rii unui neam se desemnează pe sine etc.EH n cazul românilor! este evident că a contat originea lor romană #i modul cum se denumeau pe sine. ntr-un fel! termenul de Valac(us aplicat românilor reprezintă o traducere a numelui de român! pentru uzul interna&ional. 5izantinii! slavii #i! mai târziu! mag(iarii au aflat direct că românii se denumeau pe ei n#i#i cu un termen ce deriva din romanus! că păstrau con#tiin&a romanită&ii #i atunci le-au aplicat numele potrivit. 4ecapitulând! o1servăm că românii au două nume: cei de român! cu care s-au denumit ntotdeauna #i e:clusiv ei n#i#i! #i cel de vla(! cu care i-au denumit străinii. Termenul de vla( a avut un sens generic! de popor romanic! #i un sens special! aplicat e:clusiv poporului român. Acest din urmă sens s-a impus #i răspândit prin filieră 1izantină! deoarece 1izantinii au folosit numele de 5lac(oi numai cu referire la mo#tenitorii romanită&ii orientale - românii. 'e la 1izantini! termenul a trecut n sursele Ma&ine occidentale n aceea#i formă ca-n grece#te 5lac(i. 'e aceea #i sursele latine din >urul anului ;??? #i de la nceputul rniieniului II! când folosesc acest termen +cu variantele sale, #i au ri aten&ie 1azinul inferior al 'unării #i zona carpatică! se referă s:clusiv la români. HD ;.<. Momentul men&ionării românilor n izvoarele e:terne Consemnarea românilor su1 numele de 5lac(i! Valac(i etc. este un fapt istoric cu o semnifica&ie aparte n sensul afirmării originii romane a acestui popor n con#tiin&a europeană. Adolf Arm1ruster arată foarte 1ine importan&a acestui fapt: ) Valac(us ndreaptă gândul spre o altă lumeC el este o punte sim1olică! dar trainică! spre patria antică a neamului [românescX! spre lumea occidentală latină! cea romană n primul rând! dar #i cea germană! prin faptul că aceasta din urmă preluase mo#tenirea tradi&iei politice romane c(iar n veacul de na#tere a poporului român. 8oul popor! singurul popor romanic din 4omânia orientală! se va 1ucura de cele mai multe atestări ale originii #i esen&ei sale romane tocmai n această lume apuseană care! de#i despăr&ită de insula romană răsăriteană din pricina evenimentelor mult discutatului an ;???! i-a păstrat amintirea care va lua forme concrete ori de câte ori se va resta1ili nemi>locit contactul*EE. Cercetătorii! mai ales n ultimele două decenii! au căzut de acord că! atunci când germanii preluau oficial tradi&ia politică romană + n H fe1ruarie D@H! 7tto I era ncoronat la 4oma ca mpărat,! românii erau de>a constitui&i ca popor. 'espăr&irea )insulei romane răsăritene* de lumea apuseană n >urul anului ;???! despăr&ire evocată de A. Arm1ruster! s-a produs! sus&ine autorul! prin catolicizarea Poloniei #i $ngariei! fapt care a făcut ca "uropa cre#tină să devină o unitate catolică! din care "uropa 4ăsăriteană ortodo:ă era! cel mai adesea! e:clusă. 71serva&ia este e:actă! cu adăugarea corectivului că prima

despăr&ire sau izolare a romanicilor din "st de lumea romanică occidentală se produsese! cum s-a văzut anterior! prin invazia #i sta1ilirea slavilor la sud de 'unăre! precum #i la vest #i nord de teritoriul actual al 4omâniei. fn urma acestor considera&ii! se vede clar că remarca unor autori conform cărora românii apar târziu n izvoarele scrise este superfluă atât cu referire la teritoriul din nordul! cât #i la cel din E? ! I 'unării. "ste evident că românii apar ca atare n izvoare 0$mai după constituirea lor ca popor #i că era o imposi1ilitate P nsemnarea lor anterioară. Cu alte cuvinte! dacă desăvâr#irea tnogenezei române#ti s-a petrecut prin secolul VIII! este firească n&>7narea numelui românilor n surse ulterioare! care se refereau la secolul I% #i la secolele ce au urmat. 'eci! după formarea lor ca popor! românii! cu anumite intermiten&e! sunt pomeni&i n izvoare. 'esigur! ca e:erci&iu pur teoretic! se poate presupune că! nainte de secolele I%-%! tre1uiau pomeni&i n surse romanicii afla&i pe cale de a da na#tere poporului român! ntr-adevăr! până la un moment dat! ace#ti romanici sunt vag men&iona&i n scris! dar apoi men&iunile dispar pentru câteva secole! atât n ceea ce prive#te nordul! cât #i sudul 'unării. 0e poate oare trage de aici concluzia că romanicii orientali au dispărut cu totulK 8icidecum. Tre1uie doar descoperite cauzele care au dus la o asemenea situa&ie. Pentru romanitatea sud-dunăreană! se #tie că traco-romanii! disloca&i din teritoriile pe care le-au locuit n prea>ma fluviului! au fost mpin#i de către slavii invadatori spre regiunile muntoase din sud! spre Macedonia centrală #i meridională #i spre -recia! depă#ind linia de demarca&ie care separa odinioară popula&ia de lim1ă greacă de cea romanizatăC unele grupuri au a>uns c(iar pe coasta dalmată! iar altele! pro1a1il! #i la nord de 'unăre! unde vor fi consolidat romanitatea carpato-dunăreană! repliată n >urul coroanei mun&ilorE=. Cu alte cuvinte! la sud de 'unăre! s-au creat insule de popula&ie romanică +protoromânească,! cuprinsă n mărunte forma&iuni politice slave sau n 2anatul 5ulgar. 9a nord de fluviu! situa&ia a fost asemănătoare. n fa&a repetatelor invazii! trecătoare! e drept! dar distrugătoare! popula&ia romanică s-a retras din zonele desc(ise! u#or de supraveg(eat! controlat #i >efuit! preferând regiunile mpădurite! văile superioare ale râurilor! depresiunile su1montane etc. Cu alte cuvinte! nainta#ii românilor #i străromânii au ncetat să mai fie un factor politic. 'ar un asemenea fenomen nu s-a Petrecut doar n cazul romanită&ii orientale! ci #i n Apus. Aici! forma&iunile politice din primele secole ale evului mediu! cu o E; structură etnică foarte eterogenă! sunt desemnate de sursele e:terne după numele clanului politic dominantE<. Astfel! -allia francă figurează la autorii străini - italieni! i1erici! 1izantini - su1 numele de regnum Brancorum sau BrancSa! n timp ce popula&ia ntregului stat este

numită BrancS! fără deose1ire de etnie. 9a fel se ntâmplă cu numele de regnum 9ongo1ardorum sau 9ongo1ardi! referitoare ini&ial la Peninsula Italică #i la popula&ia de la sud de Alpi. 3i mai n#elătoare este terminologia politică a surselor privitoare la realită&ile etnice din 1azinul dunărean! unde succesiunea )regatelor* #i )imperiilor* 1ar1are din secolele IV-VIII este mai rapidă decât n Apus. 0u1 numele de -ot(ia! 2unnia! -epidia sau Avaria! adevărate )fa&ade politice*! se ascund realită&i etnice comple:eE@. Istoricul 9ucien Musset! marele specialist al pro1lemei rnigra&iilor! atrăgea aten&ia asupra popula&iei sta1ile vec(i! e:istente n cadrul acestor )imperii* succesive! fragile #i trecătoare: )7amenii! foarte adesea! rămân! a#teptând ca soarta să se sc(im1e! #i intră curând ntro altă com1ina&ie. Multe imperii! care ne par foarte diferite pentru că nu ne sunt pomenite decât clanurile conducătoare! care ntr-adevăr se sc(im1ă! pot fi construite astfel succesiv cu acelea#i materiale*EA. Cu alte cuvinte! ma>oritatea acestei popula&ii tăcute! ignorate de surse! era formată cu mare pro1a1ilitate din locuitorii provinciilor romanizate. "ste firesc ca! acolo unde apar mai târziu popoarele romanice medievale! această popula&ie să se fi men&inut. Prin urmare! s-a o1servat cu ndreptă&ire că sursele e:terne men&ionează cel mai adesea e:presia politică dominantă a unui teritoriu! ignorând realitatea etnică! pe când sursele interne +documente de cancelarie! cronici etc,! acolo unde e:istă! redau imaginea cvasireală a compozi&iei etnice dintr-o anumită forma&iune politicăEI. 8ici n 7ccident! izvoarele e:terne nu-i men&ionează n mod direct pe galo-romani! pe celti1ero-romani! pe lusitano-romani etc! ci men&ioneaHă regatele francilor! vizigo&ilor! 1urgunzilor sau ostrogo&ilor. 'eci! era normal ca #i n 4ăsărit! lucrurile să se petreacă la fel. nsă! spre deose1ire de Apus! n lumea romanică orientală lipsesc pentru o 1ună perioadă EH . p sursele scrise interne! care ar fi putut oferi detalii despre df ctura etnică a alcătuirilor politice 1ar1are. Aceasta nu f searnnă nsă că lipsesc celelalte surse care să ateste! M 7'7trivă la nord #i la sud de 'unăre! prezen&a popula&iei omanizate. n multe cazuri! identificarea acestei popula&ii s-a făcut cu a>utorul mărturiilor paleocre#tine. ;.@. Cre#tini #i păgâni la 'unărea de Qos n secolele 2l-%. Cazul românilor Astăzi este ne ndoielnic faptul că n toate provinciile dunărene ale Imperiului 4oman! inclusiv n 'acia! cre#tinismul a avut o anumită răspândire! ncă din secolele II-III d.2r. $rmele directe! izvoarele privitoare la acest cre#tinism sunt nsă foarte pu&ine! deoarece atâta vreme cât credin&a era ilegală! interzisă! cei care ar fi lăsat asemenea urme s-ar fi e:pus gravelor persecu&ii. 'upă edictul de la Mediolanum +Milano,! din anul E;E! al mpăratului Constantin cel Mare! o dată cu legalizarea cre#tinismului n imperiu! situa&ia se sc(im1ă. n 'acia

nord-dunăreană! li1ertatea credin&ei cre#tine s-a afirmat c(iar mai de timpuriu! imediat după retragerea aureliană +cea HA<,ED. ncepând cu secolul IV! credin&a implantată n lim1a latină n 'acia printre daco-romani este ntărită #i răspândită cu a>utorul misionarilor veni&i din imperiu. 4olul fundamental n acest sens l-a avut domnia lui Constantin cel Mare! acela care a acceptat oficial 3i a ncura>at desc(is cre#tinismul. "l a recucerit! cum se #tie! o serie de teritorii norddunărene! a impulsionat evang(elizarea #i cre#tinarea daco-romanilor! pe fondul structurilor politico-sociale romane! perpetuate n 'acia Traiană #i n zonele vecine. 0-a remarcat! pe 1ună dreptate! că predicarea mesa>ului 'omnului n lim1a latină a avut un rol important n desăvâr#irea romanizării! n 7punerea definitivă a latinei! care capătă astfel un prestigiu sporit peste tot n imperiu sau unde a fost imperiul=?. 'e aceea! n ciuda dispari&iei 1ru#te din 'acia! prin retragerea aureliană! a doi EE factori de romanizare! anume armata #i administra&ia! cre#tinismul! prin compensa&ie! a dat un nou impuls continuării acestui proces după HA<-E;E. Izvoarele care stau mărturie pentru amploarea cre#tinismului latin la nord de 'unăre sunt tot mai numeroase n prima >umătate a secolului IV. Aceste surse -sim1oluri cre#tine +cruci! porum1ei! pe#ti! monograme ale numelui lui 2ristos, nso&ite de te:te n lim1a latină nu lasă nici o ndoială asupra purtătorilor noii credin&e: ei nu pot fi decât dacoromânii! deoarece numai ei vor1eau #i scriau latine#te #i numai ei puteau la acea dată! la nord de fluviu! să fie cre#tini! n condi&iile n care primii 1ar1ari se vor cre#tina ceva mai târziu. Primii 1ar1ari evang(eliza&i la nord de 'unăre +dar nu n fosta 'acie 4omană, au fost un grup de go&i! pentru care a fost trimis ca episcop misionar $Sfila +LulfiSa,! ntre E=;-E=I! dar acesta predica #i n lim1a latină! nu doar n gotică! semn că ntre ascultătorii săi se aflau #i daco-romani=;. Cre#tinismul a fost transmis românilor prin strămo#ii lor traco-dacoromani! care primiseră cuvântul lui 'umnezeu n lim1a latină. 8o&iunile fundamentale ale credin&ei sunt denumite n lim1a română prin termeni mo#teni&i din lim1a latină: 'umnezeu din 'omine 'eus! 1iserică din 1asilica! cruce din crucem! cre#tin din c(ristianus! a cumineca din comunicare! a 1oteza din 1aptizare! rugăciune din rogationem etc. Principalele săr1ători cre#tine au tot nume latine#ti: 4usalii! Blorii! Crăciun! Pa#ti! 0ângeorgiu! 0ânziene! 0ântămărie etc. nsu#i cuvântul generic )săr1ătoare* este #i el de origine latină. Prin urmare! românii au fost cre#tina&i treptat! n perioada timpurie a etnogenezei lor! ncepând cu secolele II-MI! cre#tinarea nfăptuindu-se n lim1a latină. 'in acest punct de vedere! ca #i din cele ale originii #i lim1ii! românii se deose1esc de toate popoarele vecine lor! n sensul că ei sunt cei mai vec(i cre#tini din această zonă #i singurii care nu s-au cre#tinat Ja o dată anume! prin voin&a unui conducător! cum au făcut-o

1ulgarii! sâr1ii! croa&ii! ce(ii! slovacii! polonezii! ru#ii! ungurii. 'intre toate popoarele din vecinătate! numai grecii - #i ei auto(toni n această parte de "uropă - s-au cre#tinat de timpuriu +cu ceva naintea dacoromanilor, #i treptat! ca #i românii! fără E= \ nunerea credin&ei de sus! numai că! firesc! ei au primit cre#tinismul n lim1a greacă. până aici nimic nu pare neo1i#nuit! numai că ulterior evolu&ia a fost de a#a natură ncât românii vor fi singurul popor romanic din "uropa devenit ortodo:! adică dependent de Constantinopol #i având drept lim1ă a cultului lim1a slavonă. 7rtodo:ia #i slavonismul au nso&it ntreaga evolu&ie medievală a românilor #i cu toate că! ncepând cu secolele %V-%VI! s-au scris #i s-au tipărit tot mai multe lucrări #i acte n lim1a română! alfa1etul c(irilic s-a men&inut până n secolul %I%=H. 'esigur! nu este u#or de e:plicat #i de urmărit o asemenea evolu&ie. 0unt nsă câteva fapte incontesta1ile. 0ta1ilirea capitalei imperiului la Constantinopol +EE?, #i apoi mpăr&irea statului n Imperiul 4oman de Apus #i cel de 4ăsărit +ED<, au făcut ca provinciile dunărene #i popula&ia cre#tină a fostelor provincii romane să men&ină legături tot mai anevoioase cu 4oma. Pentru daco-romani! protoromâni #i români situa&ia a devenit fără ie#ire după sta1ilirea masivă a slavilor n Peninsula 5alcanică. 0lavii #i statele lor au ntrerupt pentru un timp legăturile! firave! câte mai erau! ale romanicilor dunăreni cu 4oma! astfel ncât singurul centru religios cu voca&ie ecumenică rămas accesi1il acestora a fost 5izan&ul. Mai mult! după o perioadă de e:isten&ă a unei a#a-numite )1iserici populare*! fără o organizare ierar(ică riguroasă #i canonică! atunci când s-a ivit posi1ilitatea #i nevoia organizării temeinice a 1isericii la români! nici măcar legăturile cu Patriar(ia constantinopolitană nu mai erau simple #i nemi>locite. ntre timp! slavii! care profitaseră de decăderea Imperiului 5izantin #i preluaseră ei n#i#i! n forme alterate! ideea imperială 1izantină! deveniseră intermediari ntre centrul 5isericii 4ăsăritului #i români. 'e aceea! prin slavii sud-dunăreni - cu veleită&i de domina&ie politică #i ia nord de fluviu -au a>uns românii să-#i men&ină legăturile cu 5izan&ul! să-#i desăvâr#ească organizarea 1isericească #i să nlocuiască lim1a latină ca lim1ă a cultului cu slavona. Această nlocuire tre1uie să se fi petrecut prin secolele I%-%! de#i e:istă indicii că n unele regiuni lim1a latină s-a men&inut n 1iserica românească mai mult timp=E. Aceasta nu nseamnă că românii au rămas ata#a&i ierar(iei răsăritene n mod definitiv. 9upta ntre 4oma #i 5izan& pentru ntâietate n spa&iuJ românesc! pentru su1ordonarea 1isericilor românilor a continuat până n secolul %IV! cu sor&i sc(im1ători de iz1ândă. Totu#i! apropierea geografică de 5izan& #i influen&a slavo-1izantină dinspre sud au făcut ca imperiul să constituie mereu un model #i un protector pentru români! c(iar #i atunci când acesta nu mai reprezenta decât o

idee. Prin urmare! nu ortodo:ia #i slavonismul au determinat ruperea contactelor românilor cu 7ccidentul! ci realită&ile geopolitce #i istorice ale zonei central-sud-est-europene de după secolul IV. 0e poate spune c(iar că din cauza acestor evolu&ii care au condus la izolarea românilor fa&ă de Apus! au a>uns românii să adopte ortodo:ia #i slavonismul. 8u este mai pu&in adevărat că! ulterior! după adoptare! ortodo:ia #i slavonismul - fenomene circumscrise unui spa&iu relativ izolat #i profund ata#ate tradi&iei - au favorizat men&inerea românilor departe de cultura Apusului #i de realizările adiacente ei. ;.A. ntre 4oma #i 5izan&: state incipiente n centrul #i sud-estul "uropei spre finalul mileniului I al erei cre#tine 'upă invazia #i a#ezarea slavilor pe spa&ii vaste din centrul #i estul "uropei! spre deose1ire de ceea ce se ntâmplase după venirea migratorilor anteriori! ta1loul etnic al regiunii s-a modificat. 8ici valurile 1ar1are care vor urma slavilor +proto1ulgari! pecenegi! cumani,! cu e:cep&ia ungurilor! nu vor supravie&ui su1 aspect etnic! ci vor fi asimilate de popula&iile #i popoarele pree:istente. Alcătuirile politice ale 1ar1arilor care i-au precedat pe slavi n zonă au fost la1ile! fără consisten&ă. 0lavii! deveni&i de timpuriu sedentari! au e:aminat o vreme modelele de state pe E@ le aveau n prea>mă +Imperiul 5izantin! statele germanice! care >e0 statul franc merovingian,! dar! n general! nu au putut mal efectiv la alcătuirea de organiza&ii statale! fără impulsuri venite din e:terior sau din lumea neslavă vecină. Cu *utorul unor asemenea factori! nsă! slavii au avut capacitatea de si organiza până la urmă n >urul 'aciei #i Pannoniei state temeinic constituite! dura1ile! unele orientate până la urmă spre spiritualitatea apuseană! altele spre cea răsăriteană. n secolul VII! slavii din Peninsula 5alcanică formează prima lor forma&iune politică - )$niunea celor #apte tri1uri* - fără prea mare consisten&ă #i unitate. Cu ceva mai devreme! n stepele de la nordul Mun&ilor Caucaz! se formase uniunea tri1urilor proto1ulgare +)5ulgaria Mare*,! su1 conducerea (anului Wu1rat. Proto1ulgarii erau o popula&ie de neam turc! nrudită cu (unii #i avarii. 'upă moartea lui Wu1rat! o parte dintre ei! n frunte cu Asparuc(! s-au ndreptat spre apus! oprindu-se pentru un timp la nordul 'unării de Qos. Aici! ostile 1izantine au ncercat să-i oprească +cea @I?,! dar au fost nfrânte de 1ulgari! care au trecut la sud de fluviu #i au ocupat regiunea din nord-estul 5ulgariei de astăzi. Astfel s-a făurit statul 1ulgar! cu capitala la PlisUa. Această alcătuire politică s-a consolidat a1ia su1 (anii Wrum +I?H-I;=, #i 7murtag +I;=-IE;,! n vremea cărora statul devine o puternică for&ă politică #i militară #i ncepe să ducă o politică de e:pansiune. 5ulgarii s-au cre#tinat n anul I@=! su1 (anul 5oris +I<H-IID,! devenit prin 1otez MinaiJ. 'upă cre#tinarea for&ată! s-a accentuat asimilarea elementelor etnice 1ulgare +]proto1ulgare, de către slavi! astfel că n >ur de D?? acest proces de topire n masa slavă era! n linii mari!

nc(eiat. Prin urmare! 1ulgarii cuceritori de neam turc au lăsat doar numele lor unui popor slav. 9a cumpăna secolelor I% #i %! 1ulgarii i vor avea n frunte pe &arii 0imeon +IDE-DHA, #i Petru l +DHA-D@D,! implica&i n conflictul Uieveano-1izantin #i interesa&i de evolu&ia politică la nord de dunăre. ntre timp! slavii i asimilaseră #i pe tracii romaniza&i! Z1ligându-i pe românii sud-dunăreni! cum s-a văzut! să se retragă sPre 'unăre ori spre locuri mai ferite. n anul ;?;I! Imperiul 5izantin! iritat de e:pansiunea 1ulgară #i de ncercarea acestora EA de preluare a ideii imperiale! a ocupat 5ulgaria #i a pus capăt astfel )Primului Tarat 5ulgar*. Al doilea tarat! ntemeiat pe la ;;I<-;;IA! avea să fie ini&ial! conform surselor! româno-1ulgar ca structură etnică #i cu dinastie românească n frunte==. "ste interesant că! ncepând cu secolul VIII! sursele grece#ti #i latine men&ionează e:isten&a n Peninsula 5alcanică a numeroase forma&iuni politice slave incipiente! numite 0clavinii! n -recia! Macedonia! n regiunile din vestul #i nordul peninsulei. n multe dintre ele! era clar că slavii erau doar clanul politic dominant #i că popula&ia ma>oritară era formată din greci - care spri>ineau politica imperială de elenizare a grupurilor alogene -! din traco-romani #i iliro-romani=<. 9a sâr1i! alcătuirea unor structuri politice incipiente a fost frânată o vreme de lupta dintre 5izan&! W(aganatul avarilor! statul franc #i 5ulgaria! pentru dominarea teritoriilor din sud-estul "uropei. Totu#i! prin secolele VII l-I%! se nc(eagă mici forma&iuni ca 4a#Ua! 'uUl>a! Ra(uml>e etc. 0pre finalul secolului I%! puterea aristocra&iei cre#te! iar cne>ii #i lărgesc posesiunile. Ca urmare! >upanul Vlastimir se poate opune e:pansiunii 1ulgare #i prime#te cre#tinismul n formă răsăriteană! n >urul anului IA=. Totu#i! la nceputul secolului %! regiunile sâr1e#ti intră n componen&a Taratului 5ulgar #i este nevoie de un efort deose1it! sus&inut de cneazul 4asciei! Ceaslav Clonimirovici +cea DHI-D<?,! pentru ca 0er1ia să o1&ină din nou independen&a #i să-#i mărească teritoriul. 9a nceputul veacului %I! 0er1ia intră su1 stăpânirea Imperiului 5izantin! se eli1erează până spre finalul secolului! dar se destramă n urma rivalită&ilor interne n secolul %II. 8ici croa&ii #i slovenii nu au avut o soartă mai 1ună n privin&a organizării lor statale. Micile cnezate din secolul VIII reprezentau n fapt uniuni tri1ale. 9a sfâr#itul secolului VIII cnezatele slovene din Carintia #i cele croate au fost cucerite de ostile lui Carol cel Mare. 'upă moartea lui Carol! slovenii #i croa&ii a>ung su1 stăpânirea Branciei de "st +-ermaniei,. 'upă mi>locul secolului I%! o mare parte din Croa&ia s-a eli1erat de su1 germani #i s-a unit su1 cneazul Trpimir +I=<-I@=,! care #i-a consolidat EI itatea P a cucerit teritorii de la 1ulgari. Pe la IAD! devine a eaz 5ranimir care! pentru a evita ingerin&ele 1izantine! intră n faături cu Papalitatea. n anul DH<! cneazul Tomislav +D;?-DE?,

ste proclamat rege al Croa&iei! moment n care 1iserica ouseană devine oficială. 'e la ;;?H! Croa&ia va a>unge parte-a Coroanei 0f. 3tefan! adică a $ngariei! pentru câteva secole. 0lavii de apus erau prin veacurile VI-VII su1 autoritatea #efilor de tri1uri! stân>eni&i nsă de domina&ia avară. 0u1 conducerea francului 0amo! tri1urile ce(o-morave se răscoală contra W(aganatului Avar +@HE, #i se unesc ntr-o forma&iune care rezistă #i n fa&a francilor! dar se destramă la moartea creatorului său! la @<I. Mai târziu! n prima >umătate a secolului al I%-lea! s-a format cnezatul Moraviei Mari! primul cneaz atestat istorice#te fiind Mo>mir I +IE?-I=@,. 0u1 cneazul 4ostislav +I=@-IA?,! prin anii I@E-I@=! a>ung n Moravia fra&ii Wiril +Constantin, #i Metodiu care impulsionează opera de cre#tinare n formă răsăriteană #i introduc liturg(ia slavă. 9egenda 0andi MetodSA relatează că! naintea fra&ilor Wiril #i Metodiu! la slavii morav eni au venit misionari de la români! greci #i nem&i=@. Prin urmare! alături de 1izantini #i carolingieni! românii au contri1uit la cre#tinarea slavilor! c(iar n afara spa&iului dacic. ntre IA? #i ID= domne#te cneazul 0vatopluU! care! ca #i predecesorii săi! Mo>mir #i 4ostislav! se află n luptă cu germanii. 0tatul morav este slă1it #i mpăr&it ntre fiii lui 0vatopluU n momentul când tri1urile mag(iare l atacă! prin D?<-D?@! distrugându-i principalele structuri #i ane:ând ulterior o parte a lui - 0lovacia statului mag(iar. Ce(ii au fost parte a Moraviei Mari! până n >ur de D??! când! cu circa ;? ani nainte de pră1u#irea statului! s-au separat! punând 1azele propriei forma&iuni politice. 0u1 cne>ii Vaclav +Venceslas,! 5oleslav I #i 5oleslav II! ntre DH;-DDD! statul ce( se consolidează. Cu precădere su1 Vaclav +DH;-DE<,! politica de cre#tinare for&ată treze#te mari nemul&umiri. Totu#i! cre#tinarea continuă #i! după nlăturarea ultimelor influen&e cre#tine răsăritene #i a liturg(iei slave aduse de Wiril #i Metodiu! ce(ii #i slovacii vor trece definitiv su1 influen&a 1isericii romane. Afectat de raidurile mag(iare de >af! 5oleslav I va contri1ui la victoria ED germană de la 9ec(feld +D<<,! victorie ce va pune capăt asalturilor ungure#ti spre Apus. $nirea tri1urilor polone s-a făcut relativ târziu n >urul câtorva centre mai importante. Astfel! pe la mi>locul secolului I%! s-au creat cnezatul vislianilor! n Polonia Mică! #i cnezatul polianilor! n Polonia Mare. 9a IDD! după tradi&ie! cnezatul vislianilor a fost cucerit de către Polonia Mare! iar procesul formării statului s-a nc(eiat spre anul ;???. Primul suveran cunoscut este cneazul MieszUo I +D@?-DDH,! din neamul Pia#tilor. n D@@! MieszUo este convertit la cre#tinismul apusean de către misionari din Ce(ia. 0u1 5oleslav cel Viteaz +DDH-;?H<,! statul cunoa#te o perioadă de e:tindere #i de nflorire! de#i se acutizează conflictul polono-german! care va conduce adesea la impunerea suzeranită&ii germane asupra Poloniei #i la prefigurarea e:pansiunii germane spre est! n detrimentul slavilor.

Tri1urile slave de răsărit! locuind teritorii imense #i având sla1e legături ntre ele! au suferit timp ndelungat de pe urma atacurilor dinspre est #i nord. Primele forma&iuni politice certe sunt semnalate n secolul I% +0lavia! Wuiavia! Artania, #i! unele dintre ele! au primit un impuls n organizarea lor din partea varegilor +viUingilor,. Astfei! primui cneaz important al 8ovgorodului! 7leg! era de origine varegă. "l a cucerit! pe ta IIH! Wievul! devenit capitală a forma&iunii ruse #i a supus o serie de alte tri1uri slave. ncep campaniile ruse! mpotriva 5izan&ului! continuate de cneazul Igor! de so&ia sa 7lga +devenită cneag(ina, #i de cne>ii 0viatoslav #i Vladimir n secolul %. 0u1 Vladimir +DI?-;?;<,! statul Uievean atinge apogeul puterii sale. n >ur de DIIDID! Vladimir se căsătore#te cu sora mpăratului 1izantin Vasile II 5ulgaroctonul #i se 1otează! marcând astfel adoptarea oficială de către ru#i a cre#tinismului răsăritean. $rmează conflicte numeroase cu polonii! cu 5izan&ul! cu alte tri1uri slave! cu năvălitorii pecenegi #i cumani. Toate acestea vor slă1i mult #i vor fărâmi&a statul 4usiei Uievene. Prin urmare! cu pu&ine e:cep&ii! până prin secolele Vlll-I% #i c(iar ulterior! slavii din centrul! sud-estul #i estul "uropei au trăit =? niza&i n tri1uri #i uniuni de tri1uri. 'in secolele VIll-I%! ace#tia 7lPtrecut >a organizarea unor forma&iuni statale incipiente! fără să a un&e total la vec(ea structură tri1ală. Adevăratele state P dievale s-au constituit nsă n zonă numai după cre#tinarea onoarelor slave +cea I@=-;???, #i s-au consolidat #i centralizat a1ia n primele secole ale mileniului II=A. ;.I. 0tructuri ter torial-politice ale protoromânilor #i românilor ntre secolele IV-I% d.2r. 'in punct de vedere oficial #i formal! via&a politico-statală n 'acia Traiană a ncetat la finele secolului I$ d.2r.! o dată cu retragerea autorită&ilor romane! a armatei #i administra&iei la sud de 'unăre. Această via&ă politică tradi&ională #i-a urmat cursul nsă n celelalte provincii de la 'unărea de Qos sau! altfel spus! n zona sudică a romanită&ii orientale. Pe de altă parte! cum s-a văzut! ntinse regiuni din 5anat! 7ltenia #i Muntenia! adică de la nord de fluviu! au continuat! până prin secolul VI! să facă parte oficial! cu intermiten&e! din imperiu. 0pre acesta! spre imperiu! a continuat să graviteze! intens #i permanent! popula&ia romanizată de la nord de 'unăre. Imperiul a rămas c(iar #i pentru romanicii a1andona&i un model de organizare politică #i este de presupus că! n forme adaptate! unele institu&ii politice romane au continuat să e:iste. 8icolae lorga! cu o deose1ită putere de evocare! a sesizat cu mult timp n urmă continuarea formelor de e:isten&ă romane după retragerea stăpânirii imperiale #i după dispari&ia imperiului. MYYYYPopula&iile romane! n -allia ca #i la 4oma! n vec(ea capitală! P 3i pe &ărmul Adriaticii! n văile 5alcanilor! pe 'unăre #i n Carpa&i! n 0ardinia! silite să se apere

ele nsele! s-au constituit n democra&ii populare! cu mândria de a reprezenta! n fa&a unui dominator sta1ilit n vecinătatea lor sau pe nsu#i teritoriul lor! rZmanii +4omaniae,! &ări de romanitate na&ională! a cărei amintire =; s-a perpetuat n numele 4omagnei italiene! ca #i n cel al roman#ilor din Alpi! al românilor din Peninsula 5alcanică #i de p^ teritoriul vec(ii 'acii*=I. 8icolae lorga reconstituie insule de latinitate! organizate >udicios! care! acolo unde vor fi mai numeroase #i mai temeinic a#ezate! vor supravie&ui! se vor uni #i vor da na#tere statelor medievale ale popoarelor de lim1ă neolatină de mai târziu. P.P. Panaitescu vedea această vie&uire #i convie&uire su1 forma )pânzelor de popula&ie*! imaginându-#i popula&ia romanică +devenită poporul român, ntinsă din nordul 'unării până n Pind #i la 0alonic! n sim1ioză cu popula&ia slavă=D. Istoricii #i lingvi#tii au eviden&iat prezen&a acestor romanii devenite apoi vla(ii! adică &ări române#ti! din -recia! Macedonia #i Pind până n Maramure# #i 5ucovina. Pe măsura evolu&iei proceselor etnolingvistice! pe măsura impunerii slavilor dominatori! ele se vor rări #i mic#ora la sud de 'unăre. Pe valea fluviului! nsă! n >ur de @?? d.2r.! ideea apartenen&ei spirituale a auto(tonilor la lumea romană era foarte puternică. Pe când generalul 1izantin Petru! fratele mpăratului MauriUios +<IH-@?H,! sosea la 'unărea de Qos! )infestată de incursiunile acestor noi _1riganzi` [slaviiX! cu o egală lipsă de respect fa&ă de foedera #i societates! el găse#te castele adăpostind o popula&ie care! n această vreme! ca #i cu câteva decenii n urmă! considera teritoriul ei ca o 4omânia opusă 1ar1aricum-uOOiO #i se intitula romani +4omani,*<?. 8icolae lorga vede aceste romanii sau romanii populare ca fragmente de romanitate organizate autonom! după ce autoritatea imperiului nu Ie-a mai putut ocrotiC n aceste romanii! situate pe ntreg teritoriul ce apar&inuse imperiului! s-a aflat principalul factor de continuitate romanică #i principalul element constitutiv al lumii medievale<;. 0ocietatea europeană a evului mediu timpuriu a avut trei forme de organizare politică! potrivit opiniei lui 8icolae lorga -imperiul! forma&iile 1ar1are #i romaniile. )4omânia reprezintă acum n 7ccident [secolul VIIX acela#i lucru ca n 7rient ncă n secolul VI. "a e teritoriul care nu a fost ocupat #i care nu e dominat permanent de 1ar1ari. ":istă deci trei forme politice #i =H tionale posi1ile n această vreme: imperiul care guvernează! aii 1ar1ari care au putere #i! ntre imperiul care guvernează prin mi>loacele sale #i pentru scopurile sale #i regii 1ar1ari! #efi ai unui teritoriu care le apar&ine! cu un drept #i su1 o formă sau cu un alt drept #i su1 o altă formă! o 4omânia populară. Acolo unde via&a antică! via&a latină! s-a men&inut datorită doar popula&iei! nu e:istă _>mperiu*M ci această 4omânia. Fz

3i pe teritoriul locuit de traco-daco-romani! de protoromâni #i apoi de români! aceste romanii tre1uie să fi fost o realitate. ntre momentul retragerii autorită&ii imperiale #i cel al apari&iei primelor forma&iuni politice men&ionate e:pressis ver1is n documente e:istă o perioadă de tranzi&ie prin care este evident că s-au transmis românilor valorile lumii romane antice. Autoritatea lumii 1ar1are nu a putut nă1u#i asemenea realită&i! cum s-a văzut! deoarece )regatele* #i )imperiile* migratorilor #i-au avut centrele n afara 'aciei! pe de o parte! #i pentru că! oricum! aceste )state* aveau regulile lor de )cola1orare* de la distan&ă cu popula&ia locală. Cu alte cuvinte! ntre autoritatea nominală a 1ar1arilor #i amintirea autorită&ii imperiului - autoritate redevenită realitate uneori romanicii #i-au conservat propriile forme de organizare! de tradi&ie romană #i romano-1izantină. Astfel! când s-a cristalizat deplin primul stat centralizat #i independent românesc! el s-a numit 'omnia a toată 6ara 4omânească! adică 'ominatio totius terrae romanae<E. 'e aceea! #eful statului real s-a numit domn +din latinescul dominus,! iar #eful statului model! care fusese #i mai e:ista acum! dar departe! fapt pentru care devine persona> de 1asm! s-a numit mpărat +din latinescul imperator,. Autoritatea domnului se ntindea asupra &ării +din latinescul terra,! conduse de dregători +din latinescul dingo! -ere,! ntruni&i! alături de al&i frunta#i! n adunări +din latinescul adunare,. 6ara cea mare era mpăr&ită n &ari mai mici! fortificate natural +era o )&ară de &ări*,! n >udecii sau >ude&e +din latinescul iudicium!- ii, #i ducate +din latinescul ducatus,! devenite! su1 influen&a slavă! cnezate #i voievodate! fără ca vec(ile denumiri să dispară integral. 7rganizarea >udiciară se 1aza pe lege! pe >udecată #i pe dreptate! toate cuvinte de =E origine latină. Apărarea &ării! >ude&ului! >udeciei-cnezat sau ducatului-voievodat se făcea prin oaste! prin cetă&i! iar luptătorii aveau spade! arcuri! săge&i măciuci #i g(ioage +to&i termenii su1linia&i au fost mo#teni&i n română din lim1a latină,. 5iserica +din latinescul 1asilica, fusese #i ea organizată! cum s-a văzut! pe 1aza vec(iului model roman! influen&at nsă serios după secolul I% de rânduiala slavo-1izantină. 4ezultă că nici n epoca daco-romană târzie +a doua >umătate a secolului IV, #i nici n epoca migra&iilor! popula&ia locală din 'acia nu a revenit la forme strict egalitare! ancestrale de organizare! ci a perpetuat structuri sociale #i politice ale antic(ită&ii din perioada imperiului! cum a făcut peste tot popula&ia romanică<=. Astfel! comunită&ile rurale străromâne#ti nu-#i datorează organizarea lor modelului slav! ci celui din epoca romană târzie. Pământul ara1il! n sistemul roman! se mpăr&ea prin tragere la sor&i! iar loturile se numeau sortes! ca #i la români! mai târziu. Posesorii sor&ilor purtau la romani numele de vicini! iar la români cel de veciniF. Pădurile #i pă#unile erau folosite n condiviziune #i la romani! iar defri#ările #i des&elenirile făcute pe seama acestor locuri ne mpăr&ite se numeau curaturi! după un

termen latin. Pământul se măsura n fălcii! cuvânt derivat din latinescul falces! iar loturile se mai c(emau mo#ii +cuvânt dacic, sau 1ătrâni+din latinescul veteranifM. 0e vede cum formele de conducere a satelor #i organizarea vie&ii economice #i cotidiene n aceste comunită&i au păstrat pecetea structurilor romane. Aceste structuri s-au transmis de la sat la stat. Prin urmare! toate institu&iile marcante ale statului medieval românesc - puterea centrală! administra&ia! armata! >usti&ia! 1iserica au rădăcini romane. Acest lucru nu era posi1il dacă! după secolul III! nu se men&ineau forme #i formule de organizare politică romană la strămo#ii românilor. $nele din aceste forme au fost numite generic! cum s-a văzut! romanii sau romanii populare! de#i caracterul lor )egalitar* sau )democratic* nu tre1uie e:agerat. "le erau formate din sate sau fsate +din latinescul == tum,a adică din a#ezări ntărite! conduse de >uzi sau cnezi. Pos0 PG !>e pericol! mai multe >udecii-cnezate se uneau! având - frunte un conducător militar numit ducă sau! su1 influen&a irQ vP voievod. Cu timpul! ducatul-voievodat se men&ine #i după Pcerea prime>diei. Aceste forma&iuni! mai mari sau mai mici! rvea$ n cadrul lor! in nuce! toate institu&iile care urmau să rezideze la alcătuirea statului propriu-zis de mai târziu: o conducere formată de >uzi-cnezi! duci-voievozi! )oameni 1uni #i 1ătrâni*! organe de ordine #i de apărare! instan&e de >udecată ce mpăr&eau dreptatea după rigorile acelui ius valac(icum! #i loca#uri 1iserice#ti. nainta#ul unui asemenea conducător român pare să fi fost cre#tinul latinofon Renovius! acela care! după anul E??! dăruia un candela1ru ca ofrandă +votum, unei 1asilici din centrul Transilvaniei #i marca ofranda cu un c(rismon +monograma numelui lui 2ristos, #i cu o inscrip&ie n latine#te<A. Baptul mărturise#te indu1ita1il e:isten&a n secolul IV! la 5iertan! a unei comunită&i cre#tine de lim1ă latină. ":emple de acest gen e:istă mai multe! referitoare la Transilvania! 7ltenia #i 5anat! dar mai ales la 'o1rogea! unde via&a oficială romană #i romano-1izantină a continuat până târziu. "vident! ca peste tot pe teritoriul fostului imperiu! #i romaniile din 'acia au rămas multă vreme n um1ră! n anonimat. Cvasitotalitatea )regatelor* pomenite n 7ccident după căderea 4omei sunt 1ar1are! adică sunt de crea&ie 1ar1ară. A1ia târziu a ie#it la iveală #i elementul latinofon din aceste regate. Convie&uirea românilor cu slavii #i afirmarea pentru o vreme a slavilor ca element dominator su1 aspect politic! nainte ca ei să se topească ntre români prin asimilare! au făcut ca forma&iunile politice de la 'unăre #i Carpa&i să ai1ă o anumită componentă slavă. 'omina&ia! mai mult nominală! a Primului arat 5ulgar la nord de 'unăre a sus&inut această componentă. Asemenea forma&iuni politice! cu o structură etnică destul de

comple:ă! dar consemnate #i afirmate ca slavo-române! #i-au cZnsolidat cu timpul statutul. Acelea dintre ele care au reu#it să =< supravie&uiască domina&iei ungare! pecenege! cumane #i tătat! #iau afirmat identitatea românească #i au dat na#tere statei medievale române#ti<I. 87T" ; 8. lorga! 2istoire des 4oumains! passim +voi. ISH! intitulat 9e 4ome,. H B. 9ot! 9a fin du monde antiGue! passimC idem! 9es destinâs b lM"mpire! passim. E 9. Musset! 9es invasions! passim. *Vezi '. Tudor +coord.,! "nciclopedia! p. @IH-@IE +cu 1i1liografie,. @ M. Pallottino! 9e origini! passim. @ Q.Q. 2att! 2istoire! passim. AQ.M. 5lâsGuez! 9a 4omanizacion! passim. I M. Pavan! 9a provincia Pannonia! passim. D A. Premerstein! Moesien! passim. ;? 'e la V. Pârvan! 'acia! passim! până azi s-au ela1orat lucrări fundamentale dedicate 'aciei 4omane #i etnogenezei românilor! scrise de C. 'aicoviciu! 2. 'aicoviciu! '. Protase! l.l. 4ussu! 4. Vulpe! '. Tudor #.a. ;; 2istoria augusta! cap. Vita Aureliani! ED! A. ;H '. Protase! Auto(tonii! p. H@=. ;E "utropius! VIII! @!H. ;= Vezi lucrările lui -(. I. 5rătianu! C. 'aicoviciu! 2. 'aicoviciu! I% 4ussu! '. Protase #.a. ;< A. 'iaconescu! C. 7preanu! Câteva puncte de vedere! p. <AE<A=. ;@ I1idem! p. <AI. ;A '. Protase! op. cit! p. H@H-H@E. ;I Vezi 4elations! passim. ;D;. Bisc(er! 9atina dunăreană! p. H?A-H;;. HC Vezi 2. 'aicoviciu! T(e "t(nogenesis! passim. H; CC. -iurescu! Bormarea! p. <-@. HH I1idem! @. =@ ) c( !. 5rătianu! $ne enigme! p. ;AE-;A=. ` v Arvinte! 4oman! passim. H< c papacostea! 9a 4omânite des 4oumains! p. ;<-H=. H_ V. Arvinte! op. cit.!p. A<-I?. v I1idem! P- I?-D@. HI a. Arm1ruster! 4omanitatea! p. ;D-HE. HD st 5rezeanu! )4omani* #i)5lac(i*! p. ;EEH. E; a. Arm1ruster! cp. cit.! p. H?. EE ST_teSn! p. H;-HH.

E= 3t. 5rezeanu! 9es roumains! p. EII-EID. E< I1idem! p. EID-ED?. E@ A1Stfem! p. ED?. EA 9. Musset! op. cSS.! p. @E. EI #t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. EID-=?E. ED 8! -udea! I. -(iurco! 'in istoria cre#tinismului! p. ;E?. =? Al. Madgearu! 4omanizare! p. =I?-=I;. =; Bontes! p. ;;?-;;;. =H P.P. Panaitescu! nceputurile! passimC idem! Introducere! passim. =E Vezi unele istorii ale culturii! 1isericii #i lim1ii române! semnate de PP. Panaitescu! 3t. 9up#a! -(.l. Moisescu! R. Pâcli#anu! 7. 'ensusianu! A. P(ilippide! Al. 4osetti! I. Coteanu #.a. ". 0tănescu +coord.,! 4ăscoala Asăne#tilor! passim. 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED;. 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED;. A@ M. 4usu! Considerapi! p. ;D=. Pentru formarea structurilor statale medievale la slavi! vezi Br. rnicM 9es 0laves! capitolele dedicate nceputurilor evului mediu. P8. lorga! studii! p. HD-E?. P -p- Panaitescu! Introducere! p. ;H;C A. Arm1ruster! op. cit! p. HH. <; 8M Morga! 0tudii! p. E<. K\ papacostea! n Postfa&avoO. 8. lorga! 0tudii! p. =?<. =A <H I1idem! <E I1idem! p. =?@. <= A. 'iaconescu! C. 7preanu! op. cit.! p. <II. << I1idem! p. <ID-<D?. <@ I1idem! p. <D?. <A "m. Popescu! Inscrip&iile! p. EIA-EID. <I 3. Papacostea! -eneza! passim. =I H 0ocietatea ungară timpurie. ade Oa Mun&ii Ilrali spre centrul *"uropei H.;.$ngurii nainte de secolul %: deplasarea de la Mun&ii $rali la nordul Mării 8egre 'upă invazia proto1ulgariior la sud de 'unăre +cea @I? d.2r., au trecut mai 1ine de două secole până când un nou val de migratori! anume ungurii! să-#i facă apari&ia din stepele nord-pontice! n secolul I%. Cam n aceea#i vreme cu ungurii sau c(iar cu pu&in nainte de ei! n anumite zone ale spa&iului dunăreano-pontic #i intracarpatic! au nceput să atace pecenegii! popula&ie de neam turc! originară din Asia Centrală. 'in secolul %I ncep atacurile uzilor #i cumanilor! cei din urmă e:ercitând c(iar o domina&ie mai ndelungată asupra spa&iului e:tracarpatic. n fine! la ;H=;! spa&iul românesc a fost atacat de tătari;. 4evenind la unguri sau mag(iari! constatăm că ace#tia erau o

popula&ie fino-ugrică! din ramura ugriană! originară din spa&iul cuprins ntre Mun&ii Altai #i nordul Iranului. n secolul I d.2r.! ei au Ptecat din această regiune #i s-au a#ezat pentru un timp n &inuturile cuprinse ntre Mun&ii $rali! fluviul Volga #i râul Wama. 0ursele prime referitoare la unguri sunt orientale! apoi 1izantine #i! n final! latine occidentale #i slave. Cele mai Pportante izvoare 1izantine n acest sens sunt TaUtiUa Apăratului 9eon Bilosoful +II@-D;H, #i 'e administrando imperio! lucrare apar&inând unui alt mpărat! anume Constantin porfirogenetul +D;E-D<D,. =D fn teritoriul dintre $rali #i Volga! ungurii a>ung! alături de uneee tri1uri turcice #i slave! su1 domina&ia W(aganatului W(azar. Acest )stat*! ntemeiat la sfâr#itul secolului VII! a durat peste E?? de ani #i a veg(eat ca prin poarta dintre Mun&ii $rali #i Marea Caspicg să nu mai treacă mari valuri nomade spre "uropa. 0-a e:primat! pe 1ună dreptate! opinia că de efectele acestei pa: U(azarica au 1eneficiat #i regiunile române#ti! deoarece acestea! de la trecerea proto1ulgarilor la sudul 'unării +cea @I?, până la invazia ungurilor +cea ID<-ID@,! s-au 1ucurat de o anumită perioadă de lini#te dinspre estH Profitând de decăderea W(aganatului W(azar! incapa1il să mai oprească! după I??! deplasările nomazilor! ungurii #i pecenegii se desprind treptat de su1 controlul U(azarilor #i naintează spre vest! n regiunea dintre 'on #i 8ipru. Pe 'on! contra ungurilor #i altor migratori! U(azarii! cu a>utor 1izantin! au ridicat la IEA cetatea 0arUel. n lungul lor periplu de la $rali #i Volga spre 8ipru! ungurii au intrat n contact cu popula&ii iraniene! cu alanii! cu slavii #i cu tri1uri turce! precum cel al onogurilor! nume de la care! se pare! derivă #i cel al ungurilor. ":plica&iile climatologice! anume instaurarea climei e:cesiv de aride n stepă! pot fi tentante n >ustificarea drumului fino-ugricilor spre vestE! dar ele nu tre1uie a1solutizate! deoarece marile migra&ii 1ar1are dinspre est spre vest au reprezentat o constantă circa un mileniu. 7r! n acest interval de timp!varia&iile climatice au fost aleatorii #i! indiferent de ele! nomazii s-au scurs spre vest #i sud-vest. Pentru perioada de timp cât ungurii au sta&ionat n stepele dintre Marea Caspică #i Marea 8eagră! e:istă date precise n lucrarea amintitului mpărat 1izantin - Constantin VII Porfirogenetul -! terminată pe la D<?! de#i interpretarea acestor date astăzi nu este ntotdeauna u#oară. 0criitorul mpărat #tia că cele mai vec(i săla#e ale ungurilor fuseseră situate n vecinătatea W(azariei! ntr-o regiune numită 9e1edia sau 9evedia! după numele unui conducător de uniune tri1ală ungur=. " posi1il ca 9e1edia să fi fost situată undeva n zona 'on-8ipru. 'e#i dependen&i formal de U(azari! ungurii nu <? nutut fi apăra&i de ace#tia n momentul când pecenegii a$ u invadat. Atacul peceneg a fost distrugător #i! n urma lui!

M unea tri1ală a ungurilor s-a divizat: o parte a lor s-au refugiat u e persia! iar o altă parte au pornit! după tradi&ie! spre vest! lingând n regiuna AtelUuzu sau "telUuzu. 0ensul denumirii este se pare! mesopotamia sau ntre râuri. ntre care râuri se vor fi a#ezat ungurii n drumul lor spre Apus este mai greu de precizat. Ipotezele au fost multiple: 8ipru #i Prut sau 5ug #i 3iret ori 8istru #i Prut. n stadiul actual al cercetărilor! cu toată gama de (idronime - unele 1izare de-a dreptul - care apare n izvoare! este greu de formulat o concluzie definitivă<. 0ă re&inem! nsă! ca ipoteză de lucru! că AtelUuzu ar putea să fie situat ntre 8ipru #i Prut sau ntre 8ipru #i 8istru! adică undeva la nordul Mării 8egre. 6inând seamă de faptul că n cronicile latinomag(iare! "tul+"tel, este identic cu 'onul@! limita estică a &inutului n discu&ie ar putea fi acest din urmă râu sau 'one&ul! dacă nu cumva ) ntre râuri* nseamnă! n cazul de fa&ă! ) ntre 'onuri*! adică ntre 'on #i 'one&. n primele decenii ale secolului I%! tri1urile ungurilor migraseră de>a n această regiune. ncă din această perioadă e:istă #tiri că ungurii s-au apropiat temporar de zona de la nord de gurile 'unării. Astfel! pare că la IEA! c(emate de 1ulgari! cetele ungurilor au venit spre a-i opri pe adrianopolitanii deporta&i n vremea (anului Wrum la nordul 'unării să se repatrieze. 'ar grecii au respins atacul unguresc! iar e:ila&ii s-au putut m1arca pe navele 1izantineA. $ngurii vor mai fi men&iona&i la 'unărea de Qos prin ID<-ID@! când se anga>ează n luptă contra 1ulgarilor! &inând partea 1izantinilorI. Prin urmare! conform izvoarelor narative! nu e:istă nici o dovadă peremptorie că ungurii #i-ar fi avut săla#e sta1ile n secolul I% n prea>ma gurilor 'unării. m1inând e:trasele izvoarelor narative cu rezultatele investiga&iilor ar(eologice #i Mingvistice! istoricul Victor 0pinei a a>uns la opinia pertinentă că! n ultimele #apte decenii ale secolului I%! teritoriul locuit temporar de $nDuri era )de la 'on #i 'one&! până spre 5ugul de 0ud sau eventual c(iar până la 8istru! acest spa&iu corespunzând cu AtelUuzull"telUuzu +"telUoz, din 'e administrando imperio*D. <; fn perioada cât ungurii au vie&uit vremelnic la nordul Mării 8egre! ei s-au implicat! n a doua >umătate a secolului I%! n conflictele din zona 'unării pannonice;?. fn această zonă! la AD@! se produsese destrămarea W(aganatului Avar! al cărui loc voiau să-l preia deopotrivă Imperiul Branc! Moravia Mare #i Taratul 5ulgar. Prima interven&ie ungurească este consemnată la I@H. ntre timp! se produsese revolta lui Warlomann contra tatălui său 9udovic -ermanicul + mpăratul Branciei de "st! viitoarea -ermanie,! iar moravienii! afla&i de partea fiului răzvrătit! solicitaseră a>utorul ungurilor. Ace#tia trec pentru prima oară Carpa&ii Păduro#i! pătrund n răsăritul statului franc TPannonia de pe malul drept al 'unării, #i trec la măcelărirea popula&iei. 7 altă e:pedi&ie ungară similară a avut loc! pro1a1il! n zonă! n I@E. n

acela#i an! mpăratul 9udovic face apel la a>utorul 1ulgarilor contra moravienilor. Cu această ocazie vin aminti&ii Wiril #i Metodiu! care ncep cre#tinarea acestor slavi de apus! orientând temporar spre 5izan& statul morav! dependent deocamdată! cum s-a văzut! de Brancia 4ăsăriteană. fn II;! o nouă invazie ungurească s-a produs! cu naintarea până la Viena +concomitent cu o e:pedi&ie a U(a1arilor,! pro1a1il tot cu asentimentul unui suveran +acum 0vatopluU, al Moraviei Mari. ":pedi&ia a fost din nou urmată de un atac 1ulgar antimoravian! declan#at la cererea francilor. 'upă aceste interven&ii de partea moravienilor! n IDH! ungurii se alătură armatelor germanice ale lui Arnulf #i se ndreaptă contra fo#tilor alia&i! fn ID=! când moravienii lui 0vatopluU erau iar n conflict cu germanii! ungurii revin n Pannonia! de data aceasta de partea moravienilor. "i se dedau la >afuri! omoruri #i iau n captivitate popula&ie din dreapta 'unării. n timpul acestei e:pedi&ii! cneazul 0vatopluU moare! iar statul se divide ntre fiii săi. n concluzie! nainte de sta1ilirea definitivă n Pannonia +ID@,! ungurii au urmat o evolu&ie politică relativ comple:ă! rămânând nsă la stadiul de popula&ie nomadă! de stepă. 'upă o #edere ndelungată n &inuturile dintre Mun&ii $rali #i Volga +secolele I-VIII <H unde au fost influen&a&i de tri1uri turcice! ungurii se i ează spre vest +pro1a1il la cumpăna secolelor VIII-I%,! PP ig1edia + ntre 'on #i 8ipru,! iar de aici! cândva n primele sPr n>> aee secolului I%! ei a>ung n AtelUuzu +pro1a1il ntre 8ipru i 8istru,! unde rămân până la ID<-ID@. fn secolul I%! din AtelUuzu! ungurii participă la o e:pedi&ie spre ile ounării + n IEA, #i la câteva incursiuni n Pannonia + n I@H! I@E II;! IDH #i ID=,. Trecerile spre 'unărea pannonică s-au făcut după toate indiciile! prin păsurile Carpa&ilor Păduro#i! adică prin cea mai rapidă #i lesnicioasă cale de acces n zonă. H.H. 4ealită&i etnice! social-politice #i economice n cadrul tri1urilor ungure#ti nainte de secolul % n momentul sta1ilirii n AtelUuzu #i al e:pedi&iilor spre 5ulgaria #i Pannonia! ungurii prezentau caracteristici tipice ale unei societă&i nomade! aflate n stadiul gentilico-tri1al de organizare. Popula&ia nomadă din alian&a de tri1uri conduse de mag(iari la sfâr#itul secolului I% cuprindea elemente etnice destul de eterogene: ma>oritatea vor1ea mag(iara! lim1ă de origine fino-ugrică! iar minoritatea vor1ea dialecte turc. 3apte tri1uri erau considerate ca ungure#ti - dar nu erau n totalitate - #i unul era format din trei vec(i tri1uri turc! n principal! pro1a1il! din U(a1ari! pe apar&inuseră odinioară alian&ei de tri1uri a U(azarilor. lmpăr&irea pe tri1uri se men&ine n $ngaria până su1 3tefan I +DDA-;?EI,! dar clanurile se păstreză până mult mai târziu.Via&a economică a tri1urilor ungure#ti n

secolul I% a fost relativ recent detaliată pe 1aza mprumuturilor lingvistice de origine 1ulgară! turcică! alană #i iraniană pătrunse n lim1a ungară! după aPrecierile speciali#tilor! ) ntre a doua >umătate a secolului VI #i sfâr#itul secolului I%*;;. Prin această metodă s-a sta1ilit că 7cuPa&iile principale ale ungurilor n perioada )cuceririi patriei* lor erau cre#terea animalelor! prelucrarea produselor animaliere! <E liJ cultivarea pământului +cereale! legume! pomi fructiferi! vi&ă-de-v>& etc,! metalurgia #i alte variate me#te#uguri;H. 8umai că izvoarele scrise! cele ar(eologice! analogiile #! evolu&ia tri1urilor ungure#ti ntre secolele VI-I% nu permit formularea unor atât de entuziaste concluzii. 7 societate caracterizată prin ocupa&ii de genul celor enumerate mai sud tre1uie să fie e:clusiv sedentarăC or! mărturiile referitoare e> popula&ia aflată n discu&ie conduc categoric la concluzia că tri1urile ungure#ti erau nomade până la sta1ilirea lor n centrul "uropei. 'in toate mărturiile istorice aflate la dispozi&ia cercetătorilor reiese clar că ocupa&ia principală! fundamentală! a ungurilor! până n >ur de D??! era cre#terea animalelor +mai ales vite! oi! cai,! com1inată! evident! cu vânătoarea #i pescuitul. ":istau #i ocupa&ii adiacente cre#terii animalelor! cum ar fi prelucrarea rudimentară a produselor animaliere care nu se consumau pe locC se practica! pro1a1il! n anumite situa&ii! #i o cultivare primitivă a plantelor! dar este cvasigeneral acceptat faptul că! aidoma tuturor popula&iilor nomade! ungurii se a:au prioritar pe cre#terea animalelor! celelalte preocupări fiind incidentale. 0-a demonstrat că! n condi&iile ecologice ale "urasiei! crescătorul de vite din stepe era o1ligat - n scopul de a-#i (răni turmele - la un mod de via&ă nomad sau seminomad;E. 8umărul mare de animale de&inute de nomazi pretindea pă#uni foarte ntinse. 'e pildă! conform unor aprecieri! n stepele Asiei Centrale! o singură oaie avea nevoie vara de un (ectar de pă#une;=. 8umărul mare de animale epuiza repede resursele nutritive ale pă#unilor! de aceea tre1uiau căutate permanent alte locuri cu vegeta&ie 1ogată. 'e aici decurge modul de via&ă nomad al crescătorilor de animale din stepă #i de aici se desprinde faptul că nomadismul propriu-zis nu se poate practica decât n câmpie. 8omadismul ungurilor reiese #i din denumirea de turci! care li se da acestora n izvoare contemporane 1izantine #i! mai rar orientale. Prin acest nume erau desemnate! de regulă! toate popula&iile ce locuiau n stepele sudice ale "uropei 4ăsăritene! <= 2ferent de originea lor etnică reală! dar mai ales popula&iile Mn made. 0itua&ia este asemănătoare cu cea din antic(itate! când! n . terrnenul de sci&i! n afară de sci&ii propriu-zi#i! erau denumite P. ete

tri1uri! mai ales cele nomade;<. Izvoarele scrise se referă F ndoielnic e a acest trai nomad n cazul ungurilor. Astfel! oGraful araiE i1n 4$0&a +cea D??,;@ spune că ungurii locuiau n corturi! ducând un trai nomad! n căutare de pă#uni! că teritoriul lor era delimitat de două fluvii care se vărsau n Marea 8eagră #i că iarna ei se ndreptau spre malurile celor două fluvii! practicând pescuitul. "ste drept că autorul ara1 pomene#te #i suprafe&e agricole pe teritoriul vast controlat de unguri! dar nu men&ionează cine lucra aceste terenuri. -eograful Al-5acri scrie #i el că ungurii trăiau n corturi;A. $n tratat anonim de geografie redactat n DIH n Afganistan men&ionează! n acela#i spirit! că ei )stau iarna pe malul râului care i separă de ru#i* #i se (rănesc cu pe#te;I. Acelea#i detalii le dau #i -ardizi #i Marvazi! cel din urmă adăugând că ungurii migrează! g(idându-se după vegeta&ie;D. $n alt argument n favoarea unei vie&i nomade a ungurilor! cu accent pe cre#terea animalelor! este oferit de călătorii occidentali a>un#i n 1azinul Votgăi! nainte de declasarea marii invazii tătaromongoleH?. Ace#ti călători #i trimi#i pretind că i-au descoperit pe strămo#ii ungurilor sau o popula&ie nrudită cu ungurii! locuind o &ară denumită Magna 2ungaria! pe malurile Volgăi. Acei oameni erau păgâni! nu cultivau pământul #i aveau (erg(elii uria#e! (rănindu-se cu carne! lapte #i sânge de cal. Cu alte cuvinte! erau nomazi. Al&i călători confirmă aceste constatări: Lil(elm de 4u1rucU ntâlnea ntre Volga #i $ral pe 1a#c(iri! despre care spune că aveau aceea#i lim1ă cu ungurii! că erau păstori #i nu aveau ora#e. -iovanni de Plano Carpini! cam n aceea#i vreme +secolul %III,! spune că 5a#c(iria este 2ungaria Magna! iar un nso&itor al acestuia nota că 1a#c(irii sunt antiGui $ngari. C(iar #i pentru ungurii din Pannonia s-a utilizat o vreme de către geografii 3i cronicarii orientali numele de 1a#c(iri +Pascatur! 5ascard! 5asg(ird,! plasa&i! n acest caz! n vecinătatea românilorH;. A>un#i n Pannonia! ungurii au mai practicat o vreme traiul nomad #i au continuat să locuiască n corturi. 'espre Arpad se #tie că! a>uns n insula 0epel +Csepel,! a rămas acolo din aprilie până n octom1rie! n acord cu perioada pă#unatului de varăHH. 5azinele râurilor au fost mpăr&ite ntre tri1uri #i s-au nregistrat! n Pannonia! unele tendin&e de regrupare n cadrul comunită&ilor tri1ale. Constantin Porfirogenetul oferă detalii despre organizarea socialpolitică a ungurilorHE. "l dă numele tri1urilor ungare #i men&ionează tri1urile U(a1are care li s-au alăturat. Pe conducătorii unguri! mpăratul scriitor i aseamănă cu voievozii +comandan&ii militari, #i arată că primul astfel de conducător a fost 9evedi. Cercetările mai recente au completat #i corectat acest ta1lou. Conducătorul tri1urilor ungurilor este numit n unele surse cu titlul de Uundu sau Uende! cuvânt de origine U(azară. A doua demnitate era! se pare! gula#! g/las +devenită g/uSa,! cunoscută #i la pecenegi #i la proto1ulgari. Mai >os decât g/las n ierar(ie era UarU(a! ceea ce poate să fi nsemnat

>udecător ori soldatH=. Ma>oritatea numelor tri1urilor ungure#ti sunt de origine turcică #i semnifică! n multe cazuri! o demnitate. ":plica&ia este lunga convie&uire #i influen&a suferită de fino-ugrici n stepele "urasiei din partea popula&iilor turce. Ca n orice societate gentilicotri1ală! #i la unguri munca sclavilor nu era utilizată n cadrul economiei. - N* N -.!F! ! st mort, se a unguri munca sclavilo Prin urmare! la venirea lor n Pannonia! ungurii erau organiza&i după modelul gentilico-tri1al! duceau un tip de via&ă nomad #i erau păgâni. Cucerirea Pannoniei de către unguri nu a avut ca scop ntemeierea unui stat! ci găsirea unui nou loc de popas n lunga deplasare a lor dinspre est spre vest. Mutările periodice se e:plică prin e:igen&ele nomadismului #i prin presiunile du#manilor e:terni! cu precădere ale altor migratori. 8omadismul ungurilor este atestat de toate izvoarele scrise care se referă la ei pe parcursul mileniului I! până n secolul %. nsă#i lunga lor deplasare! cu popasuri periodice ntre râurile $ral #i Volga! n 9e1edia! n AtelUuzu #i Pannonia! ilustrează acest lucru. $n asemenea mod de via&ă presupune ca ocupa&ie de 1ază <@ tarte! -nomadismul. Presupunerea că ungurii tre1uie să fi avut #i alte ocupa&ii de 1ază se leagă de faptul că produsele animaliere nu pot asigura e:clusiv nevoile de via&ă ale unei popula&ii. n esen&ă! >udecata este corectă! numai că sursa principală de venit a ungurilor! ca #i a altor migratori! până la sedentârizare! nu este economia proprie! ci prăzile capturate prin >afuri. C(iar #i după venirea n Pannonia! când economia proprie sa consolidat mult! ungurii au ntreprins n cea @? de ani +ID@-D<<, EE de mari incursiuni de >af n nordul -ermaniei! centrul Bran&ei #i Italia. 8umai 5avaria a fost atacată n ;; rânduri! iar 9om1ardia de ;E oriH@. Toate aceste e:pedi&ii s-au soldat cu prăzi uria#e. Totu#i! după a#ezarea n Pannonia! societatea ungurilor va cunoa#te treptat transformări fundamentale! sesiza1ile cert n ultima treime a secolului %. H.E. Invazia #i a#ezarea ungurilor n Câmpia Pannonică: momentul producerii lor C(estiunea momentului sta1ilirii definitive a ungurilor n Câmpia Pannonică! precum #i cea a căii urmate de ace#tia din <A AtelUuzu spre &inta lor au rămas! n ciuda izvoarelor relativ clare n acest sens! pro1leme controversate. Istoriografia mai vec(e părea să fi căzut de acord n mod cvasiunanim că ungurii s-au revărsat n Pannonia n anul ID@! trecând prin nordul vec(ii 'acii! prin Carpa&ii Păduro#i #i pasul VerecUe. ( anii din urmă! lucrurile nu mai par să fie atât de clare.

'e curând! s-a ela1orat! primordial pe 1aza imagina&iei! un ntreg scenariu! cu totul sc(im1at fa&ă de datele oferite de izvoareHA. Atacul pecenegilor - alia&ii 1ulgarilor - asupra ungurilor din AtelUuzu este plasat n ID= #i nu n ID<. Campania ungurilor condu#i de 9evente n 5ulgaria &arului 0imeon nu ar fi condus la victoria 1ulgarilor n acela#i timp cu succesul peceneg din AtelUuzu! ci n ID<. 0e presupune! n continuare! că! din cauza atacului peceneg! armata nvinsă nu s-a mai putut ntoarce spre AtelUuzu! ci a tre1uit să traverseze Carpa&ii Meridionali n Transilvania! unde tocmai se revărsau ungurii din AtelUuzu! ce veneau prin toate păsurile Carpa&iior 7rientali. n fine! s-a mai avansat ideea că! la moartea lui 0vatopluU! n ID=! călăre&ii unguri din Pannonia nu ar mai fi revenit n stepele nord-pontice! ci ar fi iernat pe cursul superior al Tisei. n acest fel! concluzia venea de la sine: n ID<! )toate for&ele importante ale ungurilor se găseau n 1azinul Carpa&iior*! pe care-J ocupară fără pro1leme +vreo E??.??? Ump,! căci nimeni! afară de 1ulgari! nu li s-a opusHI. Construc&ia de mai sus! de#i ingenioasă! este fragilă #i contrazice o serie de izvoare importante. Cronicile grece#ti! izvoarele germane #i ara1e oferă o cu totul altă versiune a evenimentelor din finalul secolului I%! petrecute pe fondul conflictului dintre 5ulgaria #i Imperiul 5izantin. Astfel! 8iUetas 0Uleros! trimis cu flota ia 'unăre! a luat legătura! n numele mpăratului 9eon VI Bilosoful +II@-D;H,! cu principalii conducători unguri! Arpad #i Cursan +Wusan,! pe care i-a cointeresat să cola1oreze n răz1oiul contra 1ulgarilorHD. Călăre&ii unguri au trecut la sud de 'unăre #i! mpreună cu 1izantinii! l-au nfrânt pe &arul 1ulgar 0imeon cel Mare +IDE-DHA, #i au prădat <I \tala Preslav. $lterior! 1eligeran&ii au a>uns la pace. Analele de CaMpiilda plasează o invazie a ungurilor n Taratul 5ulgar n vara la. gD< #> o atta! cu un clar impuls 1izantin! n ID@. " posi1il ca! de F$M t să fie vor1a de o singură e:pedi&ieE?. &n ciuda păcii nc(eiate! &arul 0imeon a făcut apel la pecenegi e determina&i la rândul lor #i de presiunea altor turanici! i asaltau pe unguri dinspre răsărit. Atacul con>ugat al 1ulgarilor #i pecenegilor! care a condus la nfrângerea ungurilor! a avut loc! conform Analelor de la mănăstirea Bulda #i cronicarului ara1 Ta1ari! n anul ID@. n acela#i an! mpăratul german Arnulf! datorită unui pericol iminent! lua măsuri pentru apărarea ora#ului +ur1s, Mosa1urg +Mos1urg, din PannoniaEP. Aceste date! coro1orate cu cele din cronicile latino-mag(iare! conduc la concluzia că! n ID@! uniunea tri1ală a ungurilor a fost dislocată din stepele nord-pontice #i s-a repliat n Pannonia. Rona! cum s-a văzut! era cunoscută de unguri! datorită participării lor la ac&iunile militare de acolo! n a doua >umătate a secolului I%! pe fondul disputelor dintre franci +germani,! 1ulgari #i moravieni! accentuate după distrugerea W(aganatului Avar. "ste posi1il ca ideea mutării

săla#urilor lor din stepele nord-pontice la 'unărea pannonică să fi apărut la unguri nainte de ID@EH! dar actul propriu-zis! n toată amploarea lui! s-a pus n practică numai n ID@. Astfel! uniunea de tri1uri ungure#ti! condusă de Arpad! fiul lui Almos! formată! conform tradi&iei! din #apte tri1uri la care se adăugase un tri1 aliat de U(a1ari! pătrunde n Câmpia 'unării pannonice! unde ocupă un teritoriu relativ ntins! fără a ntâmpina o rezisten&ă deose1ită. In concluzie! se poate spune că nu e:istă nici o mărturie certă privind mutarea ungurilor din AtelUuzu n Pannonia nainte de anul ID@. n acord cu ma>oritatea izvoarelor! evenimentele anilor ID<-ID@ se derulează astfel: 1izantinii nc(eie o alian&ă cu ungurii contra 1ulgarilor #i dezlăn&uie concomitent un atac asupra acestora din urmăC revenindu-#i după #ocul suferit! 1ulgarii i atrag pe pecenegi de partea lor #i declan#ează n mod concertat $n răz1oi contra ungurilor! n urma căruia! n vederea <D supravie&uirii! ace#tia din urmă aleg solu&ia mutării mai spre apus! n Pannonia. fn legătură cu invazia #i cu a#ezarea ungurilor n Pannonia! tot n sensul deplasării mai adânc n timp a evenimentului! s-a formulat #i teoria )du1lei descălecări*EE! similară ideii ve(iculate de cronicile latino-mag(iare! idee conform căreia venirea (unilor +considera&i nrudi&i cu ungurii, ar fi marcat prima descălecare! iar venirea ungurilor pe cea de-a doua. n noua variantă! modernizată! a teoriei! ungurii apar drept descălecători secunzi! iar onogurii +plasa&i n locul (unilor din varianta tradi&ională, sunt considera&i drept primii veni&i #i infiltra&i n Pannonia n >ur de @A?! cam n vremea când proto1ulgarii migrau spre Peninsula 5alcanică. Teoria nu se sus&ine! deoarece se 1azează doar pe deduc&ii #i specula&ii! nu pe surse. 8u e:istă nici o mărturie certă despre identitatea dintre onoguri #i unguri #i nici c(iar despre prezen&a onogurilor n Pannonia n perioada invocată. Pe de altă parte! nu a putut fi dovedită continuitatea ntre presupu#ii invadatori din >urul anului @A? #i ungurii veni&i n ID@. Prin urmare! ca #i )teoria* nrudirii #i continuită&ii ntre (uni #i unguri +transpusă n legenda eroilor eponimi 2unor #i Magoi,! )teoria* onogură rămâne la stadiul de ipoteză lipsită de fundament istoric real. H.=. 'rumul urmat de unguri din AtelUuzu spre Câmpia Pannonică 3i c(estiunea traseului! a itinerarului urmat de unguri din stepele nord-pontice spre Pannonia a devenit! n ultimul timp mai ales! o pro1lemă controversată. 'ouă sunt! n principal! opiniile e:primate de istorici n legătură cu acest traseu: ;, deplasarea ungurilor spre apus prin trecătorile Carpa&ilor 8ordici! n spe&ă prin pasul VerecUe! a#a cum făcuseră mai toate popula&iile migratoare anteriorC H, trecerea ungurilor prin păsurile Carpa&ilor 7rientali! peste Transilvania #i! poate!

c(iar pe la @? porFM de Bier! ceea ce ar fi condus! după unii! la luarea n a Transilvaniei! n ID<-ID@! naintea PannonieiE=. nesigur! nu se poate e:clude a prioriVarianta pătrunderii unei ane a ungurilor spre patria lor actuală prin Carpa&ii 7rientali! ?? > că sursele interne latino-mag(iare #i cele e:terne sunt n asiunanime n a sus&ine o cu totul altă cale de naintare spre C st a respectivelor tri1uri. Astfel! n Cronica lui Anon/mus! se 'rezintă clar trecerea ungurilor prin Carpa&ii 8ordici +Păduro#i,! nrintre slavii din 2alici: )#i a#a! venind prin pădurea 2ovos! ei au descins n păr&ile $ngului #i! n timp ce treceau pe acolo! au numit acel loc pe care l-au ocupat mai ntâi Muncas [MunUâcs! azi MuUacevo! n $crainaX*C n altă parte! acela#i cronicar spune că tri1urile ungurilor au plecat de ia Wiev +W/eu, #i au trecut prin Vladimir T9odomer, #i 2alici +-alScia,! )astfel ca! peste 2o.os! să co1oare spre apus n &ara Pannoniei*E<. 'escinderea n Pannonia! n c(ip real sau mitic! este pusă pe seama sfatului ducilor +conducătorilor, rutenilor: )#i după ce ducele Almus s-a folosit de locul din 2alici o lună ntreagă pentru odi(nă! ducele din 2alici #i ceilal&i nso&itori ai săi! ai căror fii fuseseră da&i ca ostatici! ncepură să se roage astfel de Almus #i de frunta#ii săi ca să se co1oare peste 2o.os! spre apus! n Pannonia. ... Iar ducele Almus #i frunta#ii săi! mul&umi&i de sfatul rutenilor! au nc(eiat cu ei cea mai statornică pace* #i )au plecat din 2alici spre &ara Pannoniei*E@. 0imon de Weza! un cronicar care s-a inspirat din alte izvoare decât Anon/mus! scrie că! n drum spre Pannonia! ungurii )au trecut prin &ara pecenegilor! cumanilor al1i #i prin cetatea Wievului! #i apoi s-au oprit la râul numit 2ung! unde au ntemeiat o cetate*EA. Mai departe! acela#i scriitor precizează: )Prin urmare! acest Arpadcn oamenii săi a străpuns mai ntâi Mun&ii 4utenilor 3i #i-a mplântat ini&ial cetatea sa pe râul $ng*EI. Mun&ii 4utenilor sunt! fără ndoială! Carpa&ii 8ordici sau Păduro#i! care au format un timp (otarul ntre 4egatul $ngariei #i cnezatul 2alici-VolâniaED. 'acă ungurii numeau acei mun&i ai rutenilor! prin reciprocitate! ru3ii i numeau ai ungurilor. 0e #tie acest lucru din vec(ea cronică rusească Povestea anilor trecu&i +Povesf vremenn/c( let,! care @; spune despre drumul spre vest al ungurilor! plasat gre#it n ^av )$ngurii trecură pe lângă Wiev .... Venind din răsărit! ei merge n gra1ă prin mun&ii cei fnal&i care se c(eamă ungure#ti*=?. Toate aceste denumiri geografice reale! cum ar fi OG) Vladimir! 2alici! $ng! MunUâcs! Mun&ii $ngure#ti sau 4utene_ etc! aflate n legătură cu drumul ungurilor spre Pannonia! nu rv! duce decât la o singură concluzie! anume că acest drum d.! desfă#urat pe la nord de fosta 'acie! pe unde au trecut #i (unii mai toate popoarele stepei! n

spe&ă prin pasul VerecUe. 'e altfel n spri>inul acestui adevăr vine #i ar(eologia! deoarece pe vPtea Tisei superioare! n zonele Remplin #i 0za1olcs! s-au descopet& cele mai vec(i morminte mag(iare primitive=;. Trecerea unguriP pe lângă Wiev! prin Vladimir #i 2alici confirmă opiniile acela istorici care plasează AtelUuz-uO undeva la sud de Wiev #i la vest de 8ipru! spre 5ug sau c(iar spre 8istru! dar n nici un caz ma spre apus. n Cronica pictată de la Viena TC(ronicon Pictim Vindo1onense,! scrisă de Marcus de Watl! terminată n ;E<I! cu cea ;<?-H?? de ani după Cronica lui Anon/mus! se consemnează acela#i traseu al ungurilor spre Pannonia! prin Mun&ii 4utenilor & pe ia râuJ $ng=H. 'ar spre deose1ire de vec(ile cronici latino mag(iare! această cronică intercalează la un moment dat n te:t relatarea că Almos! tatăl lui Arpad! ar fi fost omorât n "rdeU +]Transilvania,! iar ceata lui ar fi rămas o vreme acolo! pentru a se ntări! nainte de a pătrunde n Pannonia=E. fa legătură cu această ntâmplare! copiată apoi #i n cronici din secolul %V! e:istă câteva ndoieli: ;, ea este n contradic&ie cu te:te din aceea#i Cronică pictată! care spun că ungurii au venit i* Pannonia prin 4uteniaC H, este n contradic&ie cu Cronica lui Anon/mus! care men&ionează numele tatălui lui Arpad n legătura cu trecerea prin Carpa&ii Păduro#iC E, ea este n contradic&ie 3l F scrierea lui 0imon de Weza! care nu s-a inspirat din AnonSmusa are dezavanta>ul că pare o intercalare târzieC <, la autorii 1izanMf numele lui Almos nu este men&ionat ntre conducătorii ungu din anii MD? ai secolului I%. Astfel! la -eorgios MZnPcP conducătorii uniunii tri1ale a ungurilor n prea>ma confruntau @H .. / simeon sunt Arpad #i Cusan TWursan,! iar la 1ulgaro porfirogenetul apare n asemenea postură numai Consta? acestor date #i a regulii de succesiune la fie nomade! Almos pare să nu fi avut niciodată calitatea PZpu ! gO confedera&iei tri1ale ungareC A, conform cercetărilor 2or a te calitatea de #ef suprem al uniunii tri1ale a ungurilc receI>n9,t cert ia un moment dat lui Cusan TWursan,Fs. l ciuda acestor argumente solide! nu putem e:clude complet i1ilitatea ca o ceată a uniunii tri1ale a ungurilor să fi trecut prin TZansilvania spre Pannonia. 'ar! c(iar dacă! teoretic! acest lucru ar fi putut ntâmpla! el nu a avut nici o importan&ă #i nici o urmare imediată. n ID@! ungurii a1ia au reu#it să se statornicească peste o parte a Câmpiei Pannonice. Transilvania! cum se va vedea! va fi cucerită târziu #i treptat! iar când au ntreprins prima incursiune de >af asupra )&ării de peste pădure*! după D??! ungurii nu aveau nici un fel de cuno#tin&e despre regiunea atacată.

H.<. 8umărul ungurilor n >urul anului D?? Aspectele numerice au fost #i vor rămâne mereu controversate! mai ales când ele se referă la perioada prestatistică. Totu#i! n ciuda nesiguran&ei! se pot face unele estimări. Astfel! potrivit opiniilor speciali#tilor! raportul numeric ntre sedentarii agrar-pastorali #i nomazii ce ocupau suprafe&e identice ca mărime ar fi de apro:imativ ;? la ;=@. Propor&ia net avora1ilă celor ce se ocupau prioritar cu lucrarea pământului provine din faptul că un teren agricol putea furniza (rană cu mult roa multor persoane decât aceea#i suprafa&ă afectată păstorituiui omad. Cum! nsă! la toate popula&iile sedentare! cultivarea Pământului se completează cu cre#terea animalelor #i c(iar cu +pr PM Pendulatoriu! iar nomadismul nu este ntotdeauna pur icandu-se temporar! ca n cazul ungurilor! #i o agricultură dentaă pe suprafe&e mici! mutătoare,! raportul de mai sus @E se cuvine! pentru anumite zone! modificat u#or! poate n sensui de =-< sedentari la un nomad. n ceea ce prive#te datele numerice a1solute! oferite de izvoare sau deduse prin calcul! referin&ele sunt foarte pu&ine #> adesea! inutiliza1ile. Câteva e:emple vor fi edificatoare n acest sens. 0pre pildă! Procopius spune că răz1oiul contra ostrogo&ilor ar fi costat Imperiul 5izantin ;? milioane de vie&i omene#ti! ceea ce este de domeniul fantasticului=A. "fectivele pecenegilor care ar fi trecut 'unărea la sud! n ;?=I! erau apreciate de 0U/litzes la I??.??? de oameni! iar ale uzilor! n ;?@=! la @??.???=I. Aceste numere! doar reduse de cel pu&in ;? ori! s-ar putea apropia de realitate. 'upă calcule la1orioase uneori! corelate cu o serie de mărturii comple:e #i pertinente! istoricii moderni s-au ncumetat să facă ei n#i#i estimări numerice referitoare la popula&iile migratoare. Astfel! se consideră azi rezona1il ca numărul 1atavilor! spre anul A? d.2r.! să fie apreciat la <?.???! al alamanilor care au luptat la 0tras1ourg n E<A d.2r. la H?.???! iar al luptătorilor go&i la Adrianopol! n EAI d.2r.! la ;?.???=D. Vizigo&ii! la intrarea lor n 0pania! erau pro1a1il A?.???I?.??? de suflete! iar vandalii! când au trecut n Africa de 8ord! se poate să fi fost circa I?.???! de#i numărul acesta pare să ai1ă valoare de cli#eu<?. n secolul VI! (oarda avarilor nu număra mai mult de H?.??? de oameni! iar unele izvoare pretind că Mongolia lui -eng(is(an! n secolul %III! avea o armată de ;HD.??? de oameni<;. n general! izvoarele! cu precădere cele 1izantine! e:agerează su1stan&ial poten&a militară a inamicilor! pentru a dovedi! n caz de nfrângere! că victoria asupra unor atât de mari efective era imposi1ilă! iar! n caz de victorie! spre a trezi admira&ia cititorului fa&ă de armata care a nimicit un com1atant atât de numeros. 'espre ungurii din secolele I%-% s-a păstrat o singură dată numerică! imposi1il de verificat! apar&inând lui 'zai(ani! din opera căruia s-au inspirat I1n 4usta #i -ardizi! care relatează că marele #ef al

ungurilor putea ridica la răz1oi H?.??? de luptători< Plecând de aici! s-a considerat că era nevoie de efortul a P Iii pentru ntre&inerea unui luptător narmat! de unde ar rezulta MP . f_ eOrOrO Aa familii ci n nnni ilntia OnOaOci rOa 7irOrrOarOa FhQTOCO COCOCO vreo ;??.??? de familii #i o popula&ie totală de aproape <??.??? *unguri cuceritori +dacă se admit! n medie! < mem1ri de familie,<EM 8otăm! deocamdată! că numărul ni se pare mult e:agerat! 2acâ se au ca punct de plecare cei H?.??? de luptători. 0ă etinem că estimarea lui 'zai(ani pare corectă! n condi&iile n care autorul nu avea motive nici să e:agereze! nici să diminueze numărul luptătorilor unguri. Pe de altă parte! n nici un caz un răz1oinic al stepei nu avea nevoie de =-< familii pentru ntre&inere! deoarece! la popula&iile migratoare ale acelei vremi! fiecare 1ăr1at valid era un luptător. Modelul vala1il pentru lumea feudală apuseană #i central-europeană nu se poate aplica n condi&iile stepei! unde accesoriile necesare luptei +calul! arcul! săge&ile etc., erau mult mai simplu de procurat #i mai pu&in costisitoare. 'e asemenea! credem că media de aproape < mem1ri de familie tre1uie co1orâtă mult spre =! n condi&iile ridicatei mortalită&i infantile! mai ales la popula&iile nomade. C(iar #i n prima >umătate a secolului %IV! pentru popoarele sedentare din "uropa! indicele de familie este apreciat la =!E<=. n lumina acestor mărturii #i considera&ii! ar tre1ui să admitem că ungurii cuceritori n >urul anului D?? au fost cam I?.???! număr compara1il cu al altor popula&ii migratoare. Totu#i! luând o mar>ă de eroare n sens restrictiv! luând n calcul suprafa&a Pannoniei #i apreciind capacitatea ulterioară a ungurilor de a organiza un stat dura1il #i de a asimila anumite popula&ii din pustă! admitem că 'zai(ani a minimalizat numărul răz1oinicilor unguri! reducându-l &a >umătate. n această situa&ie! numărul total al ungurilor descin#i n Pannonia la ID@ s-ar fi putut ridica la cel mult ;<?.???-H??.???. Care era atunci numărul popula&iilor premag(iare prezente n Pannonial Istoricii mag(iari socotesc acest număr la ;<?.???-H??.??? de slavi #i resturi avare! dar apreciază popula&ia $ngariei* de atunci la circa @??.??? de locuitori<<! ca urmare a suPralicitării numărului ungurilor cuceritori. 7 anumită @= @< preponderen&ă a ungurilor ar putea să fie reală pentru Câmpia Pannonică propriu-zisă sau Alfold! adică pentru ceea c_ reprezenta ntinderea reală a teritoriului ocupat de noii cuceritori la ID@! de#i structura etnică a acestei regiuni era! cum se vg vedea! departe de a fi omogenă. Croa&ia! 0lovacia! Transilvania! Cri#ana! 5anatul! Maramure#ul!

Voivodina #i alte zone de margine nu intră deocamdată n discu&ie! deoarece acestea au a>uns mai târziu! treptat! n componen&a statului ungar. Armata ungară de la cumpăna secolelor I%-% #i c(iar până dincolo de >umătatea secolului % era eminamente potrivită pentru razii +e:pedi&ii de >af,! dar nu era aptă - #i nici nu #i propunea - să ocupe teritorii de>a puternic populate de sedentari<@! mai ales când relieful acestor zone era colinar #i muntos. 'e altfel! ungurii! n acel timp! nu au fost n nici un grad - afară de Alfold! unde erau seminomazi - un popor cuceritor sau colonizator! apreciază 9ucien MussetC ei nu aveau atunci nici o organizare politică #i nici o idee-for&ă pe care s-o propună vecinilor lor<A. 'e aceea! cucerirea celor mai multe din teritoriile vecine #i ncadrarea lor n $ngaria medievală s-a făcut târziu #i treptat! mai ales după anul ;???! adică după se-dentarizarea! cre#tinarea #i feudalizarea par&ială a ungurilor. H.@. Cronicile latino-mag(iare din secolele %II-%V #i valoarea lor istorică Istoriografia mag(iară medievală dispune de câteva lucrări -azi devenite izvoare narative ale epocii respective - esen&iale pentru n&elegerea societă&ii care Ie-a generat. n cadrul acestor izvoare narative +cronici, se reflectă realită&ii zonei central-sud-est-europene din secolul I% până n momentul redactării lor: stadiul de evolu&ie social-politică #i economică a un-gurilor n prea>ma sta1ilirii lor n Pannonia! structura etno-demc grafică a Pannoniei la acea dată #i ulterior! e:pedi&iile ntreprins@ de unguri n apusul! sudul #i estul "uropei! conflictele cu uneMe @@ s> forma&iuni politice e:istente n zona pannoniană #i state ticâ transformările suferite de societatea ungară! de la MPadisrn la sedentarizare #i feudalizare! cre#tinarea ungurilor! nZi nizarea #i a#ezarea unor străini n $ngaria! formarea statului c?Z s$ccesiunea n cadrul dinastiei Arpadienilor! cuceririle p de unguri n detrimentul statelor #i popoarelor din >ur te 'e aceea! de gradul de credi1ilitate a acestor izvoare depinde posi1ilitatea cunoa#terii corecte a realită&ilor evocate mai sus. Cea mai importantă asemenea lucrare este! fără ndoială! -esta 2ungarorum! alcătuită de un notar! rămas anonim! al regelui 5eta. 'e aceea! lucrarea se mai c(eamă Cronica fui Anon/mus. Cronica a fost pu1licată pentru prima oară n ;A=@! de către Q.-. 0c(.andtner #i M. 5eP! ea constituind o adevărată revela&ie pentru oamenii de #tiin&ă! care nu s-au gândit nici o clipă să-i pună la ndoială valoarea atunci. ncepând cu a doua >umătate a secolului trecut! acceptarea totală #i entuziastă a făcut loc unui criticism fără limite! cronica fiind socotită o fantasmagorie! o fa1ulă sau o legendă fără valoare! iar autorul fiind calificat drept falsificator al trecutului<D. 0c(im1area de atitudine poate sa ai1ă cel pu&in două e:plica&ii: ;, trecerea de la romantism la

faza critică! pozitivistă n istoriografie! fază n timpul căreia s-a a>uns la e:agerări nota1ileC H, accentuarea luptei organizate de emancipare na&ională a popoarelor cuprinse for&at n Imperiul 2a1s1urgic #i Austro$ngar. n cadrul acestei lupte! ideologia na&ională a românilor! slovacilor! croa&ilor! sâr1ilor a acordat un rol important argumentului istoric! anume vec(imii #i continuită&ii de locuire a acestor popoare sau păr&i de popoare n regiunile care vor deveni ulterior supuse coroanei ungare #i apoi 2a1s1urgilor. 'ar Anon/mus aducea mărturii clare tocmai n spri>inul anteriorită&ii #i continuită&ii românilor #i slavilor fa&ă de Mag(iari! deopotrivă n provinciile n care ace#ti români #i slavi erau ma>oritari #i n $ngaria propriu-zisă +Câmpia Pannonică,. 'e aici! e:acer1area reac&iei de respingere a operei pomenitului Cronicar! reac&ie care a atins punctul culminant prin 4o1ert tr! n ;IA;@?. Perioada de respingere totală a 8otarului @A Anonim s-a prelungit! cu precădere n Austro-$ngaria! timp P câteva decenii. 8umai că eliminarea completă a lui Anon/mus P izvor istoric #i privarea astfel a vec(ii culturi mag(iare de una din crea&iile sale fundamentale nu rezolvau pro1lema prezen&ei popoarelor nemag(iare n Pannonia #i n statul ungar de mai târziu. Celelalte cronici latino-mag(iare i men&ionau #i ele pe români! siavi #.a. pe teritoriile cucerite ulterior de mag(iari! >gr izvoarele e:terne confirmau acest fapt. Primul istoric care a supus unei analize critice! #tiin&ifice! istoriografia latino-mag(iară din secolele %II-%V a fost 2oman 5âlint! n deceniul al treilea al secolului %%@;. Conform cercetărilor lui 2oman! la originea vec(ilor cronici se află două ar(etipuri de geste: primul! azi pierdut #i numit -esta $ngarorum! cuprinde evenimente ale istoriei ungurilor! de la nceputurile sale mitice până la ;?D;C al doilea! de asemenea pierdut! se c(ema -esta 2ungarorum #i a fost scris la sfâr#itul secolului %III su1 domnia lui 9adislau IV Cumanul +;HAH-;HD?,. 'espre cel dintâi ar(etip se mai #tie că a fost scris! pro1a1il! de un cleric de cultură franceză #i italiană! care a utilizat n redactare Cronica lui 4egino! Annales Aft(aenses! tradi&iile de familie ale regilor arpadieni #i ale no1ilimii mag(iare. "la1orarea acestui ar(etip s-a petrecut spre finalul domniei lui 9adislau cel 0fânt +;?AA-;?D<, #i din el #i trag documenta&ia Cronica lui Anon/mus! Annales Posonienses! 4aportul lui 4icardus +circa ;HEA,! Cronica lui T(omas de 0palato #i informa&iile ver1ale ale lui 7do de 'euil. 'in cel de-al doilea ar(etip s-au inspirat 0imon de Weza +pentru cronica sa! terminată la ;HI<,! C(ronicon pictum Vindo1onense +;E<I,! C(ronicon Posoniense! C(ronicon 'u1nicense #i C(ronicon 5udense. n ceea ce-l prive#te pe Magistrul zis P.! notarul regelui 5ela 2 +;;E;-;;=;, sau al regelui 5elaOOO +;;AH-;;D@,! supranumit astăzi Anon/mus! el a folosit selectiv vec(ile geste regale din secolul %I! turnând materialul faptic e:istent acolo n forma gestelor franceze

contemporane! pe care Ie-a cunoscut n mediul intelectual aM Parisului! unde s-a instruit. Prin urmare! 2oman vede n cronica lui Anon/mus )o operă de savant ce domină epoca*! o nara&iune )ela1orată cu gri>ă! atât din punct de vedere strategic! cât 3; @I rafie! vădind pătrunderea criticii sale! reflec&ie metodică #i funzirnea cuno#tin&elor sale [ale autoruluiX*@H. 'e#i remarcă prZrnite inadverten&e! e:egetul mag(iar elogiază concep&ia #i aZ d luM Anon/mus! valoarea documentară a cronicii! i (iinaă caracterul no1iliar! caracterizându-l pe autor drept un rezentant de e:cep&ie al vec(ii istoriografii mag(iare. n epoca cetui de-al doilea răz1oi mondial #i ulterior s-au formulat din nou serioase ndoieli n legătură cu valoarea documentară a gestelor lui Anon/mus! uneori respingându-se n 1loc ntreaga lucrare! alteori eliminându-se doar pasa>e anumite! ntotdeauna! ntre pasa>ele puse su1 semnul ndoielii erau cele privitoare la români. 0trădaniile cercetătorilor mag(iari s-au ndreptat n câteva direc&ii! cu scopul de a acredita că: a, opera 8otarului Anonim este relativ )nouă*! fără 1ază n gestele de pe vremea lui 9adislau cel 0fântC 1, toate cronicile din secolele %II-%V! de la 0imon de Weza ncoace! s-au inspirat din Anon/mus #i au preluat necritic o parte din gre#elile lui! recte #tirile referitoare la româniC c, 1aza informativă a cronicii s-a constituit dintr-o serie de izvoare neconcludente! dar mai ales din tradi&iile orale genealogice! cu largă răspândire n $ngaria medievală@E. 'e pildă! unul dintre ace#ti detractori mai recen&i ai lui Anon/mus spune că lucrarea acestuia )apar&ine categoriei de geste romantice [sicJX! apărute n "uropa 7ccidentală n secolul %III* #i că )crea&iile de acest gen au mai degra1ă un caracter literar! neavând nici o tendin&ă să facă o relatare fidelă a evenimentelor*@=. Acela#i istoric adaugă că )persona>ele figurând acolo sunt n parte copiii imagina&iei autorului! neavând alt rol decât să facă mai colorate cariera eroilor autorului #i c(estiunile istorice pe care ei le au de spus*@<. 8umai că aceste aser&iuni sunt contrazise de nsu#i Anon/mus! care &ine să-#i e:pună singur metoda riguroasă de lucru: )'acă n-a&i voi să crede&i din scrisul acestor pagini răz1oaiele acestora [ungurilorX #i faptele lor di arme! crede&i atunci cântecele lim1ute ale 1ufonilor #i istorisirile false ale &ăranilor care nu au dat uitării nici până acum \aptele vite>e#ti #i răz1oaiele ungurilor... "u nsă! deoarece nu arn aflat despre această faptă n nici o carte a vreunui istoric! ci @D am auzit-o numai n istorisirile false ale &ăranilor! nu rni-aP propus s-o descriu n lucrarea de fa&ă*@@. Prin urmare! nu e:istă motive să se creadă că! deli1erat Anon/mus a transpus n mod curent legende #i fa1ule n lucrarea sa! deoarece el repudiază e:pressis ver1is acest procedeu. M/ este mai pu&in adevărat că autorul! format n veacul %li occidental! )trăie#te voga eposului

cavaleresc* #i preia n opera sa forme #i formule din acest epos. 'ar nu o face până acolo ncât să falsifice con#tient trecutul sau să pună n prim-pian fantezia sa. "l ac&ionează ntr-o manieră critică #i respinge! cum s-a văzut! tradi&ia orală. n altă ordine de idei! ca purtător de cuvânt al vec(ii no1ilimi mag(iare! notarul regelui 5ela scrie o lucrare militantă! deoarece apără interesele descenden&ilor nso&itorilor apropia&i ai lui Arpad! ale căror pozi&ii erau amenin&ate de noua no1ilime originată mai ales n străinii adu#i ulterior n regat de suveranii arpadieni #i de 1iserica catolică@A. n acest sens! Anon/mus! ca #i 0imon de Weza! e:primă n operă con#tiin&a na&ională elitară din epocă! sus&inând că no1ilimea tradi&ională era urma#a adevăra&ilor unguri cuceritori #i că &ărănimea provenea din popoarele #i popula&iile supuse! găsite de unguri la năvălirea lor@I. Cu alte cuvinte! n secolele %II-%III! n mentalul colectiv elitar din $ngaria statutul păturilor inferioare ale societă&ii era pus! n parte! pe seama cuceririi strămo#ilor acestora de către )adevăra&ii unguri*! fapt reflectat #i n ideologiile altor popoare #i conform! n oarecare măsură! cu realitatea. Pe această linie #i n continuarea ei! Anon/mus se nscrie n rândul reprezentan&ilor )propagandei na&ionale*! alături de Qo(n de 0alis1ur/ n Anglia! Vincentius 2ispanus n 0pania! 0uger #i 4aoul -la1er n Bran&a! n lupta pentru afirmarea tinerelor monar(ii europene n fa&a universalismului promovat de 5izan& +acum formal #i timid, #i de mpăra&ii germani +tenace #i agresiv,<D! Anon/mus e:primă n cronică mândria de a fi mag(iar laudă virtu&ile răz1oinice #i cuceritoare ale neamului său su1liniază superioritatea mag(iarilor fa&ă de greci #i teutoni - cele două popoare imperiale - #i sus&ine direct că )neamul scitic A? ri nu a fost vreodată su1>ugat de vreun mpărat*A?! adică nu tunP. s$pus nici 1izantinilor! nici germanilor. prin urmare! este evident că opera lui Anon/mus e:primă insele societă&ii arpadiene din secolele %II-%III #i prezintă istoria ter rir>> )patriei* din secolele I%-% prin prisma acestor interese! ne aici decurg o oarecare deformare a realită&ii! prezen&a unor lisee transpuse din alte surse etc! numai că acest lucru se *ntâmplă n ntreaga cronistică medievală #i nimănui nu i-a trecut nrin minte să respingă aceste lucrări! ca izvoare istorice! n 1loc. 3i apoi! c(iar dacă 8otarul Anonim ar fi deviat mai mult de la realitatea istorică! rămân ceilal&i autori de cronici care l confirmă &n linii mari #i care nu puteau! cu to&ii! să se inspire necritic din Gestele sale. Pe de altă parte! nu e:istă nici un motiv serios să se considere că toate acele nume! realită&i #i fapte care apar la Anon/mus #i nu sunt pomenite aidoma n alte izvoare au fost invaria1il inventate! atâta timp cât autorul ne asigură că a folosit numai surse de primă mână #i atâta timp cât nu se cunosc alte cronici strict contemporane cu gestele aflate n aten&ie.

n concluzie! se poate afirma că! n general! cercetările lui 2oman 5âlint privind filia&ia cronicilor latino-mag(iare vec(i au fost >udicioase! iar rezultatele lor nu au fost ncă infirmate. 'e aceea! aceste cronici au o reală valoare de izvoare istorice! n măsura n care toate gestele medievale europene au o asemenea valoare! m1inată cu cea literară. 8umai pe 1aza acestor geste! corelate cu sursele e:terne! cu rezultatele cercetărilor ar(eologice etc! se poate reconstitui realitatea acelei epoci. H-A. Tradi&ia cronistică despre structura etnică a Pannoniei #i Transilvaniei n perioada premag(iară Toate izvoarele converg n a sus&ine că! n momentul alungării ri din stepele nord-pontice de către 1ulgari #i pecenegi! onia #i Transilvania erau populate de comunită&i eterogene A; n ceea ce prive#te structura etnicăA;. 8ici o sursă nu ideea vidului demografic! nici n Pannonia transdanu1iană! c> ntre 'unăre #i Tisa #i nici la est de Tisa până la Carpa&ii 7rientat #i Meridionali. Tradi&ia consemnată de 0imon de Weza +;HI<, #i de celelalte cronici ale celui de-al doilea ar(etip! ela1orat su1 9adisla/ Cumanul! precum #i de lucrările inspirate par&ial din produsele acestui ar(etip! arată că după moartea fiilor lui Attila #i destrămarea )Imperiului* (unic! Pannonia a rămas locuită de slavi T0clavi,! greci T-raeciX! teutoni TTeutonici,! messiani TMessiani, & români +$Sa(l,! a>un#i la un moment dat su1 domina&ia lui 0vatopluU! cneazul Moraviei Mari! #i cuceri&i apoi! n urma luptelor purtate! de către unguriAH. Băcând a1strac&ie de unele anacronisme! inerente tuturoi gestelor medievale! aceste relatări nu sunt surprinzătoare! deoarece atât slavii moravieni! cât #i grecii +1izantinii,! germanii +teutonii! francii de est,! 1ulgarii +messianii, #i românii +vla(ii, sunt confirma&i de alte surse ca prezen&i n --Pannonia sau! cel pu&in! la marginile ei n perioada premergătoare apari&iei ungurilorAE. Victor 0pinei a demonstrat recent că ideea implicării românilor! mpreună cu alte popoare din centrul #i sud-estul "uropei! n evenimentele legate de năvălirea #i stăpânirea (unică n "uropa circula frecvent n literatura medievală! fiind men&ionată in numeroase #i variate scrieri din prima >umătate a mileniului II* Vom spicui câteva e:emple: ;. 8i1elungenlied +epopee germană! redactată n >ur de ;H??, ducele 4âmuncdm 6ara 4omânilor se află ntre oaspe&ii 0ui Attiia. Ia nunta acestuia cu Wrim(ildaC n alt pasa>! sunt pomeni&i români TLlâc(en,. H. 5iterolf und 'ietlei1 +poem eroic! compus ntre ;H<=-;H@I, ducele 4âmunge din 6ara 4omânilorC 4âmunc ar putea să fMe numele eroului eponim al poporului român! amintind de forma sP care românii se autodesemnau. â

+continuarea la 8i1elungenlied,: apare 0ige(âr von = 5iografii roman&ate ale lui Attila: Codice de la 5i1lioteca Marciana din Vene&ia +secolul %IV,: din rmata lui Attila făceau parte cumani! români! unguri #i 1ulgari. . varianta latină a vie&ii lui Attila! de la 5i1lioteca municipală din Verona +secolul %VI,: n campania din Italia! Attila a avut ca alia&i pe Cumanos! 5lacos! $ngaros #i Volgares. . codice de la 5i1lioteca Am1rosiană din Milano +secolul %V,: din oastea regelui (unilor fac parte români! 1ulgari! unguri #i! n locul cumanilor! tătari #i turci. d, 8iccolo de Casola! 9a guerre dMAttila +poem cavaleresc! scris ntre ;E<I-;E@I,: Attila! a>uns rege al $ngariei #i al sarazinilor! avea ntre supu#ii săi pe cumani! 1ulgari! români #i tătari. Conform acelora#i cercetări! ideea e:isten&ei românilor n Pannonia #i 1azinul 'unării! de la Attila #i până la venirea ungurilor! a fost preluată #i de unii umani#tiA<: ;. Anton Verantius +;<?=-;<AE,: afirmă că a luat ideea din cronicile mag(iare #i-i desemnează pe români drept )păstori ai italienilor*. H. Brideric Menius: scrie! la ;@EH! ntr-o lucrare despre geneza italienilor! că! n vremea lui Attila! românii ar fi populat Moesia #i 'acia! numite ulterior 6ara 4omânească! 5ulgaria #i Transilvania. "ste evident că pomenirea românilor n legătură cu epoca lui Attila +secolul V, reprezintă un anacronism n aceste lucrări! dar Ma originea acestei idei anacronice devenite cli#eu se află constatarea! transmisă de tradi&ia orală din Pannonia #i Transilvania! că la descinderea ungurilor ace#tia i-au ntâlnit pe româniA@. Cum (unii erau socoti&i strămo#i ai ungurilor descin#i n *znnonia sau un fel de unguri mai timpurii +)primul descălecatM,! nu fost greu ca! prin e:trapolare! românii să apară #i ai neamului lui Attila. -re#eala nu este tocmai AH capitală! deoarece! cum s-a văzut! prin secolul V era n pi>P desfă#urare procesul de etnogeneză românească! adică &>e transformare a latinofonilor din 'acia! Moesia #i c(iar PannoniP străromâni #i apoi n români. Vla( nsemna! cum se #tie! _ latinofon. Celălalt ar(etip de cronici! reprezentat de lucrarea 8otarului Anonim al regelui 5ela #i inspirat din alte izvoare decât 0imon de Weza! nu-i mai apropie pe români de (uni! nsă relatează cu claritate că! la pătrunderea ungurilor n Pannonia + n ID@, aceasta era locuită de 0clavi! 5ulgarii et 5lac(ii ac pastores 4omanorum! cu alte cuvinte de slavi! 1ulgari #i româniAA. 0ensul e:presiei 5lac(ii ac pastores 4omanorum va fi clarificat mai >os. 'espre Transilvania propriu-zisă! supusă unor e:pedi&ii de >af din partea ungurilor! n >urul anului D??! Anon/mus spune că era locuită de români #i slavi T5lasii et 0clavi,j. fn această c(estiune a structurii etnice a Pannoniei n perioada premag(iară! lucrările istorice latine referitoare la $ngaria sunt

confirmate n linii mari de vec(ea cronică rusească Povestea anilor trecu&i +ela1orată la Wiev! la nceputul secolului %II,! mai vec(e cu <?;?? de ani decât gestele lui Anon/mus. Cronicarul rus arată că ungurii nomazi! după lunga lor trecere pe lângă Wiev! Vladimir #i prin 2aliri! au trecut Mun&ii $ngure#ti +Carpa&ii 8ordici, la sfâr#itul secolului I% #i au a>uns n Pannonis.! unde s-au ciocnit cu românii Tvolo(il, #i cu slavii! pe care i-au nfrânt! alungându-i apoi pe români #i supunându-i pe slaviAD. 0-a propus! pentru acest caz! negarea identită&ii ntre volo(i #i români! su1 prete:t că e:istă anumite inadverten&e de formulare n cronica rusească #i s-a ncercat acreditarea ideii că numele etnic volo(i s-ar referi la franciI?. Apropierea volo(i - franci este imposi1ilă! deoarece prin cel dintâi termen ntotdeauna au fost desemna&i de către slavii de est românii #i deoarece n cronica Uieveană francii apar #i sunt desemna&i cu propriul lor nume Argumentul ultim este (otărâtor! 'atorită lui #i inconvenientele` care decurg pentru teoriile unor istorici din presupusa identitate iSoSofa-franci! nsă#i istoriografia ungară a a1andonat n anii dM urmă ideea identită&ii evocate. A= zen&a 3rii d tâ deci! că două izvoare din două arii culturale diferite independent una de alta! acela#i lucru! anume relevă &a românilor pe teritoriile pe care aveau să se a#eze #i după ID<-ID@. Acest fapt este! categoric! garan&ia ridicită&ii informa&iei transmise astfelIH. 8oua #i surprinzătoarea V oteză! conform căreia Anon/mus s-ar fi aflat la Wiev ntre anii ;;II-;;D? #i ar fi cunoscut acolo te:tul cronicii ruse ori! dacă nu! r fi făcut acest lucru prin intermediari! este lipsită de orice temeiIEntâi. nMcM nu se PMe cu PPcizie când a trăit #i a creat An7n/mus. n al doilea rând! nu se #tie nimic despre circula&ia unor copii ale letopise&ului rusesc ntre ;;<?-;H??. n al treilea rând! te:tul lui Anon/mus #i cel al cronicii Uievene nu prezintă nici o asemănare. n fine! nu e:istă nici o mărturie că Anon/mus! educat n mediul apusean! ar fi #tiut slavo-rusaI=. Prin urmare! cele două izvoare aflate n aten&ie rămân deplin independente! iar dacă! n cazul românilor! informa&ia lor concordă! este un semn că această informa&ie este corectă. H.I. )5lac(ii ac pastores 4omanorum...* Primul istoric cunoscut care face legătura ntre români #i romani este loan W/nnamos! care-i surprinde pe români participând! n ;;@A! la o campanie 1izantină contra ungurilorI<. W/nnamos era secretarul mpăratului Manuel Comnenul #i era foarte 1ine informat asupra acestei campanii #i asupra teritoriului locuit de români! la nord #i la sud de 'unăre. 'espre români! se Pare că despre cei nord-dunăreni! demnitarul 1izantin afirma: )0e zice că sunt coloni veni&i de demult din Italia*I@. Cu alte cuvinte! W/nnamos e:prima o opinie răspândită! curentă n epocă! anume Ză românii se trag din romani. Cum s-a văzut! #i 8otarul Anonim al regelui 5eta! cam n aceea#i vreme cu istoricul 1izantin #i independent de el! afirmă că Fara

Pannoniei era locuită de 0clavi! 5ulgarii et 5lac(ii ac Pastores 4omanorunf. 0-a discutat mult ntre istorici #i filologi A< asupra acestei formulări! asupra sensului no&iunii de pastorP 4omanorum #i asupra caracterului copulativ sau e:plicativ <; con>unc&iei ac. 'acă ac are valoare de #i! atunci s-ar părea ce e:presia pastores 4omanorum nu are legătură cu 5lac(ii. nainte de a formula un punct de vedere asupra acestei presupuse legături! ar fi important de văzut ce n&eleg Anon/mus #i ceilal&i autori medievali prin no&iunea de 4omani. 0-a o1servat recent! pe 1ună dreptate! că termenul 4omani la Anon/mus are n&eles e:clusiv etnicII #i că el este folosit n legătură cu trei perioade: ;, evenimentele legate de cucerirea (unăC H, de la moartea lui Attila la cucerirea lui Arpad! E, perioada relativ contemporană autoruluiID. n toate aceste ipostaze! romanii lui Anon/mus sunt identifica&i cu popula&ia 4omei. Pentru secolul IV! este evident că 4omani-i sunt vec(ii romani! deopotrivă ai 4omei #i ai imperiului! deoarece locuitorii celor două entită&i purtau acela#i nume. n a doua perioadă +secolele VI-I%,! nu mai poate fi vor1a de romanii clasici ai 4omei #i ai imperiului! ci de amintirea lor sau de metamorfozarea lor. Cronicarul folose#te numele de 4omani! deoarece Pannonia a fost câteva secole provincie romană #i deoarece vestigiile romane se păstraseră la tot pasul. "ra clar că #i popula&ia romanizată! al cărei izvor generic era Cetatea "ternă! a dăinuit n parte! secole la rând! n Pannonia! nainte de a se transforma ntr-o nouă etnie romanică! de a-#i căuta o nouă patrie sau de a se pierde printre noii veni&i. 4omanii contemporani lui Anon/mus! prezen&i n $ngaria! nu pot fi decât nal&ii prela&i catolici de origine romană +italiană,! adică latinii izvoarele mag(iare ale secolului %IIID?. 'eci! pe fondul n&elesului general al termenului 4omani! apar sensuri nuan&ate! n func&ie de perioada la care se referă autorul. n raport cu amintirea 4omei #i cu termenul de 4omani! pus n legătură cu Pannonia! mai apar n surse e:presiile pastori 4omanorum #i pascua 4omanorum. Anon/mus notează: )Biindcă după moartea regelui Attila! romanii ziceau că pământ Pannoniei este pă#une +pascua,! pentru că turmele lor pă#teau Mn &ara Pannoniei. 3i pe drept cuvânt se spunea că A@ f> pă#unile lor! fiindcă #i acum romanii pasc [turmeleX alt capitol! acela#i autor spune că )principii romani au n t &ara Pannoniei până la 'unăre! unde #i-au a#ezat păstorii 7C$P DH +pastores, Y Termenii pă#unile #i păstorii romaniSor au cunoscut o mare - nândire n epoca lui Anon/mus #i ulterior. 7do de 'euil! pe la ;T<7 spune că! potrivit tradi&iei! n $ngaria s-ar fi aflat pă#unile lui lulius Caesa(! adaptându-#i relatarea sensi1ilită&ii mediului francez. 4aportul

dominicanului 4icardus! $ngaria Magna +;HEA,! men&ionează că $ngaria! nainte de descinderea lui Arpad! purta numele de pă#unile romanilorF. T(omas de 0palato consemnează #i el! după ;H<?! că odinioară $ngaria era numită pă#unile romaniSoiE<. Teimenul de păstorii romanilor apare mai ales n surse interne ungareD@! cum ar fi Anon/mus! 0imon de Weza! C(ronicon pictum Vindo1onense! C(ronicon Posoniense! C(ronicon 'u1nicense #i C(ronicon 5udenseDA. 0imon de Weza a constituit modelul pentru toate cronicile din acela#i ar(etip care i-au urmat. Cum s-a văzut! ncă Anon/mus! de#i nu ndea>uns de precis! sta1ile#te o sinonimie ntre români +5lac(ii, #i păstorii romanilor +pastores 4omanorum,. 'iscu&ia n legătură cu traducerea #i sensul con>unc&iei aâF s-a dovedit cu totul gratuită! fără o1iect! deoarece rostul ntreg al e:presiei 5lac(ii ac pastores 4omanorum era lămurit! pe deplin! de 0imon de Weza #i de cronicile ce i-au urmat. Cronicarul notează limpede că românii! care fuseseră păstorii #i colonii romanilor! au rămas de 1unăvoie n Pannonia! după retragerea stăpânirii romane: )5lac(is! Gui MPsorum [4omanorumX fuere pastores et coloni! remanenti1us sPonte in PannoniaMDD. Cronicarul arată detaliat că! n urma atacurilor #i >afurilor (unilor! romanii! adică elementele suprapuse! citadine din Pannonia! Pamfilia! Macedonia #i Brigia! s-au retras sPfe Italia! dar )agricultorii #i păstorii romanilor*! adică românii sau ?@; ce urmau să devină români! au rămas )de 1unăvoie* pe loc;??. 'eci! românii sunt clar prezenta&i de către cronica lui 0imon de AA Weza #i de către alte patru cronici latine de pe teritoriul $ngar>@> drept agricultorii #i păstorii romanilor! răma#i n Pannonia +#i aftg provincii romane răsăritene,! după retragerea stăpânirii romane Prin urmare! con>unc&ia ac din amintita e:presie poate să ai1ă! P sens strict gramatical! rol copulativ! dar n sens istoric! ea arată tocmai legătura! rela&ia dintre )români* #i )păstorii romanilor*! iDr rela&ia aceasta mărturise#te descinderea românilor din romani! o altă confirmare a aceleia#i rela&ii! cu unele elemente noi! vine din partea unui călugăr anonim dominican francez! autor al lucrării 'escriptio "uropae 7rientalis +;E?I,;?;. "l notează că ) ntre Macedonia! A(aia #i Tesalonic e:istă un anumit popor foarte mare #i numeros care se nume#te români! care odinioară au fost păstorii romanilor #i care altădată locuiau n $ngaria! unde din cauza foarte marii verde&i #i fertilită&i a pământului erau pă#unile romanilor. 'ar apoi! alunga&i de unguri de acolo [PannoniaX! ei [româniiX s-au refugiat n păr&ile acelea...*;?H. Prin urmare! anonimul francez nu numai că face legătura clară ntre români #i păstorii #i pă#unile romanilor din $ngaria! dar confirmă ceea ce spusese cronicarul Uievean cu vreo două secole nainte! anume că românii din Pannonia au fost alunga&i de unguri #i că ace#ti români +măcar par&ial, au ngro#at numărul românilor 1alcanici. 'ar izvorul francez #i cel rusesc confirmă #i o vec(e sursă 1izantină!

anume 0trategiUonul lui WeUaumenos +cea ;?A<,! care relatează despre o răscoală a românilor din zona 'unării #i a 0avei! urmată de o retragere a lor spre "pir! Macedonia #i "lada;?E. "ste semnificativ faptul că toate cele trei surse +Povestei anilor trecu&i! 'escriptio "uropae 7rientalis #i 0trategiUon,! ela1orate independent una de alta! consemnează amintirea unei deplasări de popula&ie românească de la nord la sud! #i nu inversPrin urmare! no&iunile de pastores #i pascua 4omanorum surf legate de stăpânirea romană asupra Pannoniei #i de urma#iM romanilor n acea regiune! anume de romanici #i de români Prezen&a acestor motive n cronici demonstrează e:isten&a uneM puternice tradi&ii populare pannonice legate de amintirea #i P stăpânirea 4omei! de caracterul romanic aJ românilor #i Ze AI tea ro lor de mo#tenitori ai 4omei n acea parte de lume. ma românilor de descenden&i ai romanilor se mpletea cu cea M1uni agricultori #i crescători de animale. 'e aceea! Anon/mus o>lat&i autori men&iona&i prefigurează du1lul sens pe care-l va 3M ea no&iunea de vla( n evul mediu! anume cel de român #i cel 9 năstor;?=- 8umai că aici se cuvin neapărat făcute trei remarci: Ptermenul de 1lac(! vla(e%c! cum s-a văzut! nu este niciodată separat de amintirea 4omeiC H, termenul de păstor e nso&it! mai ntotdeauna! de cel de colon +adică &ăran! cultivator! agricultor etc O Ceea ce arată ferm natura economiei sedentare române#tiC E, termenul de vla( nu a avut mai niciodată sensul generic de păstor! ci pe acela de român păstor sau păstor român! ocupa&ia fiind invaria1il asociată cu etnia. Acolo unde apar n evul mediu păstori numi&i vla(i #i sate care se conduceau după dreptul românesc! este clar că avem de-a face cu români! c(iar dacă unii dintre ei erau pe cale de asimilare de către popula&iile mai numeroase care-i ncon>urau. n concluzie! o1servăm că cronicile interne #i cele e:terne care se referă ia Pannonia premag(iară men&ionează clar prezen&a acolo #i n regiunile vecine a câtorva popoare #i popula&ii! ntre care nu lipsesc nici românii. Aceste popula&ii! ncepând cu secolul IV! sunt: romanii! (unii! avarii + nrudi&i #i confunda&i adesea cu (unii,! grecii sau 1izantinii! teutonii sau francii de est sau germanii! slavii moravieni! dar #i al&i slavi! 1ulgarii sau messianii! românii! numi&i #i daci sau păstori #i colorii ai romanilor! poate #i secuii #i al&ii! fn Transilvania propriu-zisă! n momentul impactului cu tri1urile ungure#ti! sunt Men&iona&i doar românii #i slavii. In lumina mărturiilor invocate mai sus! se vede cum Pasitotalitatea cronicilor latine ela1orate n $ngaria n secolele F*-%lV +dar #i cele ulterioare! umaniste, i prezintă pe români !ePt urma#i ai romanilor! afla&i n Pannonia #i Transilvania lnainte de venirea ungurilor. n aceste

cronici! e:istă! dacă nu o vMden&ă clară! cel pu&in o enumerare >udicioasă a popoarelor #i Copula&iilor premag(iare n teritoriile pe care tri1urile ungare le-au AD cucerit pentru a se a#eza! precum #i a popula&iilor #i grupurie7r etnice venite mai târziu n $ngaria;?<. 9ista acestora din urmă @ foarte lungă: )latini*! germani! flandrensi! sa:oni! valoni! spanioli francezi! italieni +cele din urmă grupuri erau adesea numite generic )latini*,! iranieni! (orezmieni! alani caucazieni sau iazig> +sarma&i,! 1a#c(iri! pecenegi! uzi! cumani! evrei etc. 8iciodată! Cn aceste liste de nouveni&i! nu sunt men&iona&i românii. 7r! dacă venirea românilor de aiurea n 4egatul $ngariei ar fi avut loc! era imposi1il ca ea să treacă neo1servată. Mai mutt! această )migrare* târzie a românilor ar fi tre1uit să ai1ă apogeul - conform unor opinii - n secolele %III-%IV! adică su1 oc(ii lui Anon/mus! 0imon de Weza #i ai celorlal&i. 8u se poate ca to&i ace#tia #i! pe lângă ei! autorii 1izantini! ru#i! orientali! germani #.a. să n-o ti remarcat. "ste evident că! dacă nu au făcut-o #i dacă i plasează pe români! ca urma#i ai romanilor! ntre popula&iile vec(i ale Pannoniei #i Transilvaniei! aceasta era realitatea. 87T" ; V. 0pinei! 4omâni #i turanici! passim. H Idem! Migra&ia! p. ;?@C 5. Wopeczi +coord.,! 2istoire! p. ;;E. E V. 0pinei! Migra&ia! p. ;?@. = I1idem! p. ;?AC 5. Wopeczi! op. cit.! p. ;;E. < V. 0pinei! Migra&ia! p. ;?A-;;?. @ I1idem! p. ;?D. A I1idem. I I1idem! p. ;;?. D I1idem! p. ;;<. ;? I1idem! p. ;;<-;;A. Vezi Annales 5ertiniani! 4eginonis C(ronicon Annales Alamanici! Annales Leingartenses! Annales 0angallendsi Maiores! Annales Buldenses! Annales e: annali1us 0uvavensi1P antiGuis e:cerpti! toate pu1licate n colec&ia M-2! 0criptores! voi. IF voi. %%%C Annalium Buldensium #i C(ronicon cum continuată Treverensi! ed. Br. Wurtze! n 0criptores! C-tin Porp(/rogenitus. P I? istrando imperio. Toate aceste lucrări constituie izvoare pentru ` ungurilor spre vest fn secolul I%. ! 2ungarian! p. =D. i1idem. p. =D-<=. _V. 0pinei! Migra&ia! p. EE. ;@ A cecei! -ardizi! p. II=. ;A v. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=. ifl i1idem. ;D a. 'ecei! op. cit.! p. IIHC V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=. H? V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E=-;E<. H; V. Ciocâltan! 4u1rucU! passim.

HH V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E<. HE A. 5art(a! op. cit! p. <A. Ht I1idem! 5. Wopeczi! op. cSS.! p. ;H<. H< V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E<-;EI. H@ 7. 'rim1a! Istoria! II! p. E<H. HA 5. Wopeczi! op. ck.! p. ;;@-;;A. n I1idem! pAM. HD V. 0pinei! Migra&ia! p. ;;A. E? SLafeSn! p. ;;I. E; rt.fem! p. ;;D. EH I1idem. EE toofeSn! p. ;;D-;H?. E= 5. Wopeczi! "rdei/! I! cap. III! ;! HC Idem! _stoSre! p. ;;@-;;A. PAnon/mus! cap. %II. F I1idem! cap. %I. A 0imon de Weza! p. ;@<. v- opmei! Migra&ia! p. ;H?. =? 8estor! p. H?. VM 0pinei! Migra&ia! p. ;H?. I; =H Cronica pictată! p. @-I! ;I-;D! ;;D-;H;! ;EH-;EE. =E I1idem! p. ;D! ;EE-;E=. == V. 0pinei! MigratSa! ;H;. =< A. 5art(a! 2ungarian! p. <A. =@ B. 4atzel! -eograp(ie! p. <HC loan-A. Pop! T(e 0tructure! p. <. =A M.4. 4ein(ard #.a.! 2istoire! p. @?. =I V. 0pinei! Migratia! p. DD. =D 9. Musset! 9es invasions! p. HE<. <? I1idem. <; M.4. 4ein(ard #.a.! op. cit.! p. I=. <H A. 5art(a! op. cit! p. ;;?. <E I1idemC ". Bugedi! Pour une anal/se! p. ;E??. <= 3t. Pascu! Voievodatul! II! p. EE=! nota D. << ":emple: -/. -/orff/! I. 0za1o! Q. 8emesUeri! -/. Acsâd/! "r/! WralovânszUi! ". Bugedi! A. 5art(a! Q. 0zucs #.a. <@ 9. Musset! 9e secondassaut! p. HA?-HA;! <A I1idem! p. HA;. FF022! L=@. <D 0t. 5rezeanu! )4omani* #i)5Sac(i*! p. ;E;E. @? 4. 4oesler! 4umânisc(e 0tudien! passim. @; 5. 2oman! 9e premiere! passimC 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;E;=;E;<. @H 5. 2oman! op. cit! p. ;@?-;@;. @E 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;E;<. @= -/. -/orff/! Bormation! p. HD. @< I1idem. @@ Anon/mus! cap. %9II. @A 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;E;@C loan-A. Pop! op. cit.! p. A-;?. @I Q. Peren/i! 9a conscience! p. <;-@I.

@D 0t. 5rezeanu! op. cit.! p. ;E;@. A? I1idem. A; V. 0pinei! Migratia! p. ;H;! AH I1idem! p. ;H;-;HHC loan-A. Pop! op. cit! p. ;<. IH ! P;Ha AA finon/mus. cap. I%. AI i1idem cap. %%V. A` 8estor! p. H? +cap. %I%,. _] m -/Znii ie< Voloc(sa PM<@-DHsi v. 0pinei! Migrapa! p. ;HD. e i1idem. IE 5 Wopeczi! fircteS/! I! p. H=?-H=;. _ V. 0pinei! Migra&ia! p. ;HD. I< Vezi A. Arm1ruster! 4omanitatea! p. E;! #i 8. 0toicescu! Continuitatea! p. ;DI-;DD! cu 1i1liografia aferentă. I@ Bontes! III! p. HED. IA Anon/mus! cap. I%. II 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EHH. ID I1idem! p. ;EHH-;EHE. D; Anon/mus! cap. I%. DH I1idem! cap. %I. DE L-= 0criptores! voi. %%VI! p. @H. D= 0fltf! II! p. <E<. D< 0t. 5rezeanu! op. cit.! p. ;EH=. D@ I1idem! p. ;EH<. <A I1idem. Cea mai recentă! fără temei istoric #i lingvistic! negând valoarea e:plicativă a con>unc&iei ac la '. 'eletant! 0tudies! p. EED! E=;! E=D +nota EH,. * 0imon de Weza! p. ;<@-;<A. ;?? G f VM Papacostea! 4omânii! p. ;I?. Pentru o interpretare u#or diferită a te_uiui respectiv! vezi V. Ciocâltan! 71serva&ii! p. ==@-==A. 'escriptio! passim ;?H I1idem! p. ;A. ;?E A. Arm1ruster! op. cit! p. H@-HD. ;?= V. Ciocâltan! 71servapi p. ==@-==A. ;?< ioan-A. Pop! op. cit! p. ;A-HH. I= E. 0tate incipiente atestate de unele Izvoare scrise pe teritoriul transilvaniei Tsecolele P%M%I, E.;.-eneralită&i. Concep&ia istorică #i viziunea politică a 8otarului lui 5ela Anon/mus! ca #i al&i cronicari din centrul #i apusul "uropei n secolele %II-%III! s-a pus n slu>1a propagandei patriotice #i na&ionale;! n sensul pe care acest din urmă termen l-a căpătat gra&ie noilor cercetări referitoare la na&iunea medievalăH. Această propagandă

favora1ilă monar(iilor na&ionale pe cale de a se constitui cuprinde câteva direc&ii: ;, atitudinea antiimperială! deoarece Imperiul Branc de "st! devenit apoi 0fântul Imperiu 4oman de 8a&iune -ermană! promova o ideologie politică nglo1antă! de su1ordonare a na&iunilor #i statelorC H, căutarea sau! n lipsă! crearea #i sus&inerea unei origini vec(i ilustre a poporului respectiv #i c(iar a dinastieiC E, invocarea )dreptului istoric* al statului +regatului! principatului, n cauză! de stăpânire asupra teritoriului propriuE. Anonimul lui 5ela se ncadrează perfect n această grilă! aplica1ilă autorilor occidentali de geste! din secolele %II-%III. "l Manifestă clară antipatie fa&ă de mpăra&ii germani! cărora nu le acordă niciodată titlul oficial de imperator 4omanorum +unde Zomani ar avea n&eles politic,! ci pe acela de imperatorSre: M(eutonicorum +unde T(eutonici are sens etnic #i valoare Peiorativă,=. 0upu#ii mpăra&ilor germani sunt! de asemenea! lnumi&i prin etniconul T(eutonici! sau prin numele gentilicoI< teritoriale ale vec(ilor uniuni de tri1uri devenite nationes Allemanni! 5avari! BranciX 0a:onK. 7ccidentul medieri manifestă aceea#i atitudine #i fa&ă de 1asileii 1izantini! numi&i #! ei! de regulă + n loc de imperator 4omanorum,! re:sau Smperat?[ -recorum. Cum s-a văzut! Anon/mus folose#te no&iunea de 4omaniMnumai n n&eles etnic. n ceea ce prive#te originea ilustră a poporului #i a dinastiei Magistrul P. nu ezită să-i facă pe unguri descenden&ii direc&i ai (unilor! iar pe Arpad urma#ul lui Attila@. Teoria are o evidenta func&ie politică! deoarece ea este menită să legitimeze stăpânirea regalită&ii ungare asupra Pannoniei #i a popula&iilor găsite pe teritoriile cucerite su1 ArpadMM. -esta 2ungarorum ilustrează #i teoria )dreptului istoric* al regatului #i al )adevăra&ilor unguri* asupra teritoriului cucerit. 'reptul acesta )istoric* se spri>ină! n viziunea lui Anon/mus #i a altor cronicari! pe cel pu&in două argumente: a, ascenden&a (unică a ungurilor! fapt ce Je conferă vec(ime #i faimăC 1, preocuparea fa&ă de elita ungurilor descălecători! fa&ă de rolul său n societate #i raporturile acestei elite cu popoarele #i popula&iile cucerite. Anon/mus ncă nu dezvoltă al doilea argument! dar sugerează evolu&ia pro1lematicii. "l spune că dore#te să scrie )genealogia regilor $ngariei #i a no1ililor lor! n ce c(ip cele #apte persoane principale! care se numeau _#aptemag(iari` +2etumoger,! au venit din 6ara 0citică .... câte regate #i câ&i regi au su1>ugat sau din care motiv poporul plecat din 6ara 0citică se c(eamă n lim1a străinilor unguri T2ungaril,! iar n lim1a sa proprie mag(iari TMogerit,*@. 0-a apreciat! pe 1ună dreptate! că pe vremea lui Anon/mus nu era formată deplin o con#tiin&ă na&ională medievală +feudală, n $ngaria! cronicarul având doar con#tiin&a statului! ca sumă teritorială a tuturor locuitorilor ce se priveau pe sine drept supu#i ai regelui descendent din #eful suprem al cuceritorilor! Amadă. 9a

cronicarul următor! 0imon de Weza! lucrurile se clarifică! n sensul că! deplasând accentul de la stat-teritoriu la popula&ie! el consideră că (unii #i ungurii! n număr de ;?I clanuri! au dat na#tere no1ililor ungari din secolul %IIIC care! to&i! au aceea#i origineC n dreaptă consecin&ă! aproape to&i I@ str >i agricultorii! oamenii de rând din &ară sunt de origine s$P ăM di anume descenden&ii a1origenilor din $ngaria! captura&i straM ceritorii unguri;?. Prin această ideologie na&ională! se căuta rmarea stăpânirii coroanei mag(iare #i a na&iunii pure! adică a numite no1ilitas! asupra popula&iilor străine de pe teritoriul 0ta ft>lui;;- 8otarul Anonim nu putea mpinge lucrurile atât de arte. "l! Mn acord cu viziunea sa politicoteritorială! se referă n ttMrnul capitol al lucrării la )a#ezămintele regatului*! n centrul $Mrora pune )toate drepturile regatului* Tomnia Sura regni,! pe care ducele Tocsun #i to&i frunta#ii $ngariei +omnes primates uungariae, le-au mo#tenit de la fondatorul dinastiei #i! prin el! de la regele (un;H. Accentul pe originea mag(iară #i (unică a elitei regatului este nsă evident #i la Anon/mus! fapt ce va nlesni formarea con#tiin&ei na&ionale medievale no1iliare n $ngaria! a#a cum se reflectă ea la 0imon de Weza #i la cronicarii care i-au urmat. E.H. 0tate incipiente men&ionate de Anon/mus n cronica sa 8otarul Anonim al regelui 5ela consideră că teritoriul statului arpadian din vremea sa era mo#tenirea de drept a regalită&ii mag(iare ca urmare a două cauze: ;m stăpânirea par&ială a acestor spa&ii de către )regatul* (unC H, cucerirea de către unguri a altor zone! cucerire din care rezultă dreptul să1iei pentru nvingători. In total! Anon/mus pare să vor1ească! pentru anul D??! despre #ase forma&iuni politice! numite ducate sau principate! n regiunea dacopannoniană. Cea mai importantă asemenea forma&iune este! n aprecierea cronicarului! Pannonia tePansdanu1iană! teritoriul provinciei romane omonime! locuite de sMavi! 1ulgari! români +păstorii romanilor, #i de romani. Attila este acela care i-a alungat pe romani din Pannonia! spune cronicarul. revine! precizând că! după moartea regelui (un! )principii IA romani au ocupat &ara Pannoniei până la 'unăre! unde #$aiQ a#ezat păstorii*;E. 'e fapt! toate popula&iile men&ionate n Pannonia apar fi:ate acolo după moartea lui Attila! spre a confer> dreptul primului venit (unilor #i! prin ei! mo#tenitorilor lor direc&i. 9a nord de 'unărea pannoniană! este men&ionat ducele Ru1ur! #eful )slavilor* #i )1oemilor* din regiunea 8itrei. 'ucatul acesta era ntemeiat! după precizările cronicii! de către ducele 5oemiei! n urma uzurpării )drepturilor istorice* ale )ungurilor; după moartea lui Attila;=. ntre 'unăre #i Tisa era ducatul lui 0alanus! locuit #i el de )slavi* #i

)1ulgari* #i desprins din mo#tenirea lui Attila! de către un antecesor al lui 0alanus! anume ducele Wean! venit din 5ulgaria;<. $rmează alte trei ducate! situate la răsărit de Tisa! #i ele atacate de unguri după D??. 'in punctul de vedere al conducătorilor lor! aceste ducate nu aveau legătură cu mo#tenirea (unică. Astfel! ducatul lui Menumorut! situat ntre Mure# la sud! 0ome# la nord! Tisa la vest #i Carpa&ii Apuseni +mai precis Por&ile Mese#ului, la est! cu alte cuvinte n zona Cri#anei! este considerat de liderul său ca mo#tenire legitimă a sa! răpită prin violen&ă de regele (un de la nainta#ul său;@. 'ucatul lui -Sad! a#ezat n 5anatul de mai târziu! adică ntre 'unăre la sud! Tisa la vest! Mure# la nord #i Carpa&i la est! precum #i ducatul lui -elou 4omânul! aflat la est de Por&ile Mese#ului! până la Mure#ul mi>lociu;A! nu sunt considerate de notarul lui 5eSaca. păr&i constitutive ale )regatului* lui Attila;I. 'in punct de vedere al stăpânirii (unice! opinia cronicarului pomenit a fost confirmată #i de alte izvoare! n sensul că Pannonia #i teritoriile vecine s-au aflat su1 stăpânirea directă a lui Attila! pe când Transilvania propriu-zisă! cea mai mare parte a 5anatului #i zonele su1montane #i montane din Cri#ana au rămas n afara acestei stăpâniri! depinzând doar formal de ea. 9a Anon/mus mai apare un persona> cu rol politic importantM anume corni&ele - de fapt comandantul unei cetă&i tâ r1a despre momentul descinderii ungurilor dinspre nord! "ste .!e ungului! la locul numit Muncaci! unde ar fi rămas ;; zile. n P Gnune Anon/mus! slavii! ce fuseseră anterior )oamenii PMCM lui 3atenul! s-au nfrico#at #i s-au supus de 1unăvoie P$C rilor. Aflând acestea! se narează mai departe! Almos #i unPt >> săi au venit 1ucuro#i la cetatea $ng spre a o ocupa! )#i frun ânC> #> a#ezau ta1ăra lângă ntăritura cetă&ii! corni&ele acelei pe -&> c$ numele 9o1orc/! ceea ce n lim1a lor se c(ema duca! *nd-o Ma fugă! s-a dus gră1it spre cetatea Remlun [azi A rnplenXC pe care [comiteX o#tenii ducelui [ASmusX! urmărindu-l! I au prins lângă un anumit râu #i l-au spânzurat cu un #treang n acel loc #i! din ziua aceea! au numit răul acela cu numele acestui 9o1orcfj- " drept că numele de 9o1orc/ este de origine slavă! dar locuitorii din zona $ngului! care-#i numeau conducătorul +supus #i el lui 0aSanus, duca! nu puteau fi slavi. Termenul duca vine din latinescul du:!-cis #i singurii locuitori din zonă care puteau avea asemenea cuvânt n lim1a lor sunt româniiH?. Acest termen va fi cu timpul nlocuit de româno-slavul voievod! dar perec(ea ducă-voievod tre1uie să fi dăinuit un timp n româna medievală! ca #i perec(ea >ude-cnez. Pe de altă parte! o dată cu apari&ia primelor documente de cancelarie din $ngaria! referitoare la popula&ia comitatelor $ng! 5ereg #i $gocsa! ntre locuitorii acestora sunt men&iona&i #i românii. "vident! #i n c(estiunea forma&iunilor politice! s-a pus n discu&ie verosimilitatea informa&iilor lui Anon/mus. "ste clar că! aidoma oricărui

autor de geste medievale! cronicarul a e:agerat! a ngro#at nota uneori! din dorin&a de a-i năl&a pe mag(iari! de a te preamări faptele de arme! n conte:tul ideologiei elitare medievale pe cale de a se constitui! cum s-a văzut. 'ar nu credem că Anon/mus a creat popoare! popula&ii #i eroi imaginari. 0e va vedea n continuare că aceste aspecte etno-politice din cronică au avut sau au putut avea e:isten&ă reală. "le nu pot fi rePudiate pe motiv că alte surse nu le men&ionează ntocmai. uacă am >udeca e:clusiv pe această 1ază toate faptele trecutului! ar tre1ui să anulăm o mare parte a lor. fnsă! n cazul de fa&ă! ID e:istă #i câteva argumente istorico-logice n favoarea acceptP datelor notarului lui 5ela. - cronica lui Anon/mus este cea mai vec(e lucrare de acest getl păstrată n $ngaria #i! deci! cea mai apropiată de evenimente cronica aceasta este singura lucrare internă de care avem curio#i tin&ă! ela1orată prin ;;<?-;H??C - nu mai e:istă lucrări interne contemporane care s-o confirme sau infirmeC cronica lui 0imon de Weza este scrisă la aproape un secol după gestele lui Anon/mus #i provine din alt ar(etipC - lucrările istoriografice e:terne! cum s-a men&ionat! nu oferă detalii despre structura etnică #i politică a unui teritoriu! ci se referă la modul general! glo1al la un stat! ignorând particularită&ileC - forma&iunile politice men&ionate de Anon/mus #i conte:tul interna&ional al e:isten&ei lor au! totu#i! confirmări directe #i indirecte n alte surse. 8i se pare e:trem de important ca! plecând de la convingerile politice ale lui Anon/mus! de la dorin&a sa de năl&are a neamului său! ca #i de la eventuale inadverten&e istorice flagrante! să se sta1ilească acele fapte care stau su1 semnul ndoielii. Tendin&a de a relativiza totul sau aproape totul #i de a conferi doar valoare literară unui te:t cu vădită finalitate #i calitate istorică este neproductivă! contrară adevărului. 'e pildă! pomenirea )romanilor* #i a principilor lor n Pannonia secolelor VI-I% este! desigur! rodul unei construc&ii savante a cronicarului! care porne#te de la #tirile antice asupra prezen&ei romane n provincie #i de la vestigiile materiale ale stăpânirii 4omei! păstrate ncă n secolul %IIH;. 4omanii contemporani lui Anon/mus! despre care el vor1e#te n Pannonia! sunt! desigur nal&ii prela&i catolici! originari din 4oma #i Italia! adică )latinii* F izvoarele mag(iare ale secolului %IIIHH. Anon/mus i-a adus Pe romani ntre nvin#ii lui Arpad! pentru a da prestigiu dinastiei D vec(ii no1ilimi ungare! ce tre1uiau ncununate cu gloria nfrângă unui popor imperialHE. D? Altminteri! nsă! e:isten&a romanilor! recte a popula&iei nizate n Pannonia #i a urma#ilor săi! din perioada (unilor

+?PU la venirea ungurilor! nu poate fi contestată. Iar prezen&a n pâfOea acestei popula&ii a unor căpetenii locale! revigorate după fr$ rtea lui Attila! este iară#i un fapt verosimil. Prin urmare! la T onvmus este emencFa1ilă! din perspectiva actuală! doar f losirea numelui de romaniMde la finele antic(ită&ii până n epoca dar realită&ile acoperite de acest nume nu pot fi contestate #i ie au legătură directă su1 aspect etnic cu 4oma #i cu mo#tenirea ei. 'ucatul lui Ru1ur +Ro1ui, este categoric n legătură cu cnezatul Moraviei Mari! care a avut capitala la 8itra +0lovacia de vest, #i! după IE?! la MiUulcice. Moravia Mare se afla! după moartea lui 0vatopluU +ID=,! cum s-a arătat! n plină criză! statul mpăr&indu-se ntre fiii acestuia. 'ucatul lui Ru1ur ar putea să fie o parte a acestei mo#teniri moraviene risipite. 'ucatul iui 0alanus! care păstrează amintirea unui strămo# numit Wean #i socotit )mare duce al 5ulgariei* +să fie vor1a de Wrunft,! tre1uie raportat! desigur! la domina&ia Primului Tarat 5ulgar n zonă! domina&ie care! fără să ai1ă amploarea sus&inută de unii istorici! a fost! totu#i! o realitate. 0u1 aspect demografic! relatările lui Anon/mus referitoare la ducatele lui Ru1ur#l 0aSanus sunt confirmate de 0imon de Weza #i de cronicile următoare din aceea#i serie! care-i men&ionează n regiune! după destrămarea )imperiului* (unic! pe slavi #i pe 1ulgari TMessianf,. Borma&iunile politice de pe teritoriul 'aciei 4omane +ducatele \ui -lad#O -elou, #i din imediata vecinătate a acesteia +ducatul lui MenumorutO - teritoriu n cadrul căruia prezen&a daco-romanilor #i aPoi a românilor! alături de alte popula&ii! este consemnată de mai multe izvoare - apar ca o urmare firească a evolu&iei istorice. D; E.E. Mărturii despre e:isten&a #i organizarea politică a românilor n fosta 'acie Traiană Cum s-a văzut! prin secolele VIII-I%-%! cea mai mare parte g popoarelor #i popula&iilor din centrul #i sud-estul "uropei aveau ncă structuri sociale gentilice! se aflau n faza de trecere spre cre#tinism #i #i fondau state incipiente! unele efemere #i u#or de su1ordonat altor forma&iuni politice. Pe teritoriul vec(ii 'acii Traiane #i n Pannonia! după retragerea stăpânirii romane! auto(tonii tatinofoni! cum s-a arătat! nu au fost n situa&ia de a forma state. nsă! n cadrul romaniilo! amintite mai sus! ei au păstrat tradi&ia vie&ii politice romane #i au perpetuat unele institu&ii de esen&ă romană! potrivite modestei lor e:isten&e rurale. Aceste realită&i social-politice de esen&ă romană au fost silite să e:iste n um1ra noilor structuri politice de fa&adă! aduse de 1ar1ariH=. Izvoarele e:terne surprind această suprapunere de elemente etnopolitice. 9a nceputul secolului V! Paulus 7rosius! preot i1eric! n lucrarea sa 2istoria adversus paganos! spune câ n regiunile "uropei Central-7rientale se afla 'acia! unde se instalase -ot(ia. 7rosius este

primul autor cunoscut care sta1ile#te o rela&ie ntre vec(iul statut al teritoriilor nord-dunărene ca provincie romană #i ceea ce a urmat retragerii aureliene! prin formarea! după un timp! n zonă! a unui )regat* gotH<. n secolul VI! lordanes! n 'e origine acti1usGue -etarum! face următoarea remarcă: )Această -ot(ie! pe care cei vec(i o numeau 'acia! acum! după cum am spus! se c(eamă -epidiâMHs. Apar aici trei denumiri pentru aceea#i realitate teritorială! care! evident! #i-# sc(im1at numai stăpânul politic! structura etnodemografică suferind doar unele modificări. Isidor din 0evilla! n "t/mologib-operă enciclopedică din secolul VII! vor1e#te #i el de 'acia! unde fusese apoi -ot(ia! iar geograful anonim din 4avena! Mn Cosmograp(ia sa +sec. VII,! scrie despre 'acia! căreia i s-a spu0 -epidia #i unde trăiau de la o vreme #i avari #i (uniHA. DH f ea 7rosius până la geograful ravenat se vede cum ace#ti n scriu despre fa&adele politice care desemnau trecătoarele a$ erii* aMe nomazMMorM Fără să uite realitatea primă! anume da termen cu con&inut geografic! dar #i etno-demografic! potrivă. 'upă modul relatării! s-a o1servat că ace#ti autori au con#tien&i de realitatea etnică dacoromană #i @ ntoromânească ce dăinuia n spatele trecătoarelor )imperii* PuccesiveHI. 'e altfel! geograful din 4avena vor1e#te de patria dacilor +'acorum patria, ca despre o realitate contemporană lui! ar Alfred cel Mare +IA;-D?;,! care a dat o versiune anglo-sa:onă a lucrării lui 7rosius! 2SstorSa adversus paganos! scrie: )Pe urmă! ia est de &ara Carint(iei ncepe pustiul care este 5ulgaria #i la est de aceasta este -reciaC iar la est de &ara Moraviei este &ara vlstuleiC #i la est este +sunt, 'acia +dacii, care odinioară era -ot(SMa*HD. n compara&ie cu Paulus 7rosius! Alfred cel Mare face o singură modificare nota1ilă a te:tului: inversează rela&ia ntre 'acia #i -ot(ia! cea dintâi devenind o realitate politică actuală! contemporană scriitorului anglo-sa:on. n condi&iile n care acest autor se raportează la realită&i politice din vremea sa! pe care 7rosius nu avea cum să le cunoască - Carintia! 5ulgaria! -recia +nume tot mai frecvent folosite! n locul celui de Imperiu 5izantin,! Moravia -! men&ionarea 'aciei capătă o nouă relevan&ăE?. 0-a apreciat! pe 1ună dreptate! că reapari&ia 'aciei Ja autorii latini din secolul I% coincide cu revenirea n actualitate a numelor vec(ilor provincii romane - -allia! 4aetia! AGuitania etc. - rod nu al erudi&iei medievale ar(aizante! ci al marilor muta&ii etnice din secolele VIII-I%E;. Aceste muta&ii nsemnau! de fapt! revenirea pe scena politică europeană! după secole de domina&ie 1ar1ară! a Popula&iilor romanice din 7ccident! devenite popoare neolatineEH. 'upă decăderea #i dispari&ia Imperiului 4oman de Apus! romanicii din -allia! 2ispania! Italia etc. au intrat pentru câteva secole ntr-un con de um1ră! n spatele forma&iunilor politice 1ar1are. 8ici ace#ti romanici nu au reu#it! după #ocul aplicat de 1ar1ari! să formeze state ori să apară n prim-planul vie&ii politice. Acela#i proces s-a petrecut #i

n 'acia! Pannonia sau Moesia! cu DE men&iunea că #ocul 1ar1ar a fost aici mai puternic 0i ndelungat. Pi 'oi factori principali au contri1uit! credem! #i la reintrarea ma#ilor romanită&ii orientale pe scena politică: ;, finalul proce $rM de etnogeneză românească! element ma>or de coeziune sM *M for&ă pentru româniC H, declinul #i eliminarea factorului avar S Pannonia +AD@,! fapt care! până la năvălirea ungurilor! duce 1M* perioadă de acalmie relativă! favora1ilă primelor cristaiiz*Z politice n care românii urmau să ai1ă un rol important. * ntr-adevăr! alungarea avarilor spre est #i nfiin&area Mărcii b 4ăsărit a Imperiului Carolingian! plus conflictele avaro-1ulgare &n urma cărora cei din urmă +su1 (anii Wrum #i 7murtag, #>.ail e:tins domina&ia până la nord de vărsarea Tisei n 'unăre! au provocat mari muta&ii n ntreaga zonăEE. 'esigur! pe ruinele )imperiului* avar! destrămat #i fărâmi&at n trecătoare forma&iuni autonome! conduse de capcani! tuduni #i zoapant! s-au născut curând noi realită&i politice! n cadrul cărora alte popoare #i popula&ii vor constitui elemente (otărâtoare. 8u credem ca modesta tradi&ie politico-administrativă avară - n ciuda termenului de >upan! intrat n lim1a română! nsă prin filieră slavă - a avut un rol principal n făurirea forma&iunilor politice româno-slave din secolele I%-%E=. Aceste forma&iuni! a#a cum sunt ele cunoscute prin izvoarele narative #i ar(eologice! au! mai degra1ă! cum s-a arătat! un profil derivat din tradi&ia romano-1izantină #i 1izantino-slavă! conservată n cadrul men&ionatelor romani privite ca nuclee politice incipiente. 7ricum! n secolele VIII-%! românii se aflau n stadiul de a forma! alături de alte grupuri etnice! state incipiente. Cu a cuvinte! românii! ca #i neolatinii occidentali! trecuseră dePP când ei sau strămo#ii lor fuseseră doar o1iect de crea&ie #i a>unseseră acum su1iectul unor asemenea crea&ii politice. Confirmarea acestei evolu&ii nu vine! cum se afirmă numai de la Anon/mus! care vor1e#te despre o P locuită de români #i slavi #i condusă de românul -elou! a f Pffi. !i. .: OO> SYnffffF.itf:if i. .: a. ...... i Clocot 7l ; felm7MP secolului I%. Cercetările lui Aurel D= mean Moise C(orena&Mi! vie&uind n secolul I%! geoDraful. as're o )&ară necunoscută căreia i zice 5alaUMu #i care v7r1e#te de rPu, 1ulgarilorE<. Termenul 5alaUM! sinonim cu valac(! se aflaia ;ZP era vor1a despre o &ară românească! #tirea spune t>lac(! ara romanică era a#ezată! n secolul I% +ca #i anterior,! că o PZP$ narpa&ilor - identifica1ili cu Mun&ii 4ifei - #i n regiunile n PreaMtTiaPceastă popula&ie este diferită de 1ulgari #i de slavi! pe nra armean i cunoa#te #i i

pomene#te! spre W e de unguri! pe care ncă nu-i men&ionează #i nu-i hteZ0e >n Pannonia. 'ar -eografia armenească a lui cunoa# P confirmă doar e:isten&a românilor n locurile unde ei cPorec > P> f Cum o fac #i gestele ungare sau cronica de la Wiev n deplină concordan&ă cu aceste izvoare! independente unul de altul! i nfă&i#ează pe români ca trăind ntr-o &ară româneasca@- Aceasta nseamnă că românii aveau cel pu&in o unitate teritorial-politică! o forma&iune a lor. n lucrarea nvă&atului armean nu se dau detalii despre natura organiza&iei &ării respective sau despre institu&iile sale! dar c(iar #i a#a faptul este e:trem de important! deoarece Moise C(orena&Mi este contemporan cu evenimentele relatate mai detaliat de Anon/mus #i de cronica ruseascăEA. 4omânii ace#tia nord-dunăreni sunt cunoscu&i mai târziu #i de al&i autori orientali! ca persanul -ardiziEI #i armeanul Vardan vardapetufED. 'e pildă! -ardizi +secolul %I,! n Podoa1a istoriilor! descriind realitatea etno-politică a "uropei Central-4ăsăritene! a#ază ntre 1ulgari! ru#i #i unguri )un popor din Imperiul 4oman*! cre#tin! mai numeros decât mag(iarii! dar mai sla1 +desigur! su1 mPeCn PZQitic,Acest PZPZr este Plasat pe un teritoriu cuprins CaP *onăre #i *un munte mare*- ce PZate fi identificat cu Mun&ii 4 Pn asPeM Pe PZPZr de origine romană +)din Imperiul cre#Fini mai numeros decât cel mag(iar! dar mai sla1 #i 'urnăre #i la Carpa&i! nu poate fi decât poporul român. #tiri ZndZrarea tuturo*M acestor #tiri de la cumpăna mileniilor I #i evâr r epJnJKente una de alta! nu fac decât să confirme acela#i >M omanii din 'acia Traiană erau privi&i pe teritoriile lor ca romanilor #i erau pe punctul de a se organiza politic! D< alături de etniile cu care convie&uiau. Cele mai amănun&ite ale acestei organizări sunt oferite de Cronica lui Ano/ Borma&iunile politice men&ionate de Anon/mus ca fiind #i românilor sau având legătură #i cu românii sunt cele conduse Menumorut! -lad#O -elou. E.=. 'ucatul lui Menumorut Paralel cu ncercarea de cucerire a ducatului lui 0aSanus! ungurii atacă #i unele teritorii ale ducatului lui Menumomt! cuprins! cum s-a men&ionat de>a! ntre Tisa! Mure#! 0ome# #> Por&ile Mese#ului ori! n general! Carpa&ii 7ccidentali. 4e#edin&a ducelui Menumorut era n cetatea 5i(area +5/(oi,! la ;= Um nord de 7radea de azi. Cronica relatează naintarea cetelor ungurilor spre sud #i popasurile succesive! nso&ite de lupte! n vederea nstăpânirii asupra unor teritorii. Părăsind zona $ngului! Arpad #i nso&itorii săi se a#ază n zona Rerenc(e +0zerencs,! cucerind regiunea până la râul 0ou/ou +0a>o, #i la )cetatea de sare* Tcastrum sat 0ovâr,=;. n continuare! Arpad dispune să fie ntărit (otarul cu &ara polonilor +terra Polonorum, #i să se construiască o cetate pentiu pază. n acest scop! este trimisă spre nord-vest căpetenia 5orsu. care ocupă zona! ia ostatici! pune semne de (otar! construie#te cetatea 5orsod#i revine apoi! )cu mare 1ucurie*! la

ducele său=H 'upă câtva timp! Arpad! n urma sfatului cu apropia&ii săi! a trimis soli la Menumorut! la cetatea 5/(or +5i(area,! cu cererea ca ducele 1i(orean să-i cedeze pământul de la 0ome# până Qa (otarul 8irului #i până la Por&ile Mese#ului. Cererea! adresatăM;; numele drepturilor )regelui* Attila! considerat strămo#ul capeteF ungare! este nso&ită de daruri #i prezentată de )ne nfrica&ii o#tefl; $su1uu! tatăl lui Roloucu #i Velec! nainta#ul episcopului Tuid am1ii de neam no1il vec(i! pleca&i din 0cit(ia cu ducele AlmoF P 0olii lui Arpad au trecut Tisa pe la vadul 9uc/ +TiszaloU,! au a>&*;-la cetatea 5/(or! l-au salutat pe ducele Menumorut! MMa D@ ntat darurile #i apoi au pretins! după cum ceruse Arpad! o Pre +>>n &ară. Menumorut O-a primit cu 1unăvoin&ă! i-a ncărcat cu Aurite daruri #i! după trei zile! Ie-a cerut să se ntoarcă acasă! JfMndu-le următorul răspuns pentru Arpad: )0pune&i lui Arpad! cele $ngariei! domnul vostru! că i suntem datori! ca un prieten i prieten! cu toate cele ce-i sunt necesare! deoarece el este străin #i lipsit de multe. Pământul nsă! pe care I-a cerut 1unăvoin&ei noastre! nu i-l vom ceda niciodată! c t timp vom fi n via&ă. 3i am socotit nedemn că ducele 0aSanus i-a cedat foarte mult pământ! fie din dragoste! cum se spune! fie din frică! ceea ce se neagă. 8oi nsă! nici din dragoste! nici din frică! nu-i cedăm din pământ nici cât cuprinde o palmă! de#i a spus că ar fi dreptul lui. 3i vor1ele lui nu ne tul1ură inima! anume că ne-a spus că descinde din neamul regelui Attila! care era numit 1iciul lui 'umnezeu! #i c(iar dacă acela a răpit prin violen&ă această &ară de la strămo#ul meu! acuma nsă! gra&ie domnului meu! mpăratul de la Constantinopol! nimeni nu poate să mi-o smulgă din mâinile mele*=*. 4ăspunsul lui Menumorut! evident imaginat - ca formă de discurs n adresare directă - de către cronicar! cuprinde câteva elemente semnificative. 'ucele 1i(orean are con#tiin&a vec(imii #i auto(toniei sale n compara&ie cu Arpad! care este )om străin*. n al doilea rând! Menumorut se consideră un dinast care a mo#tenit tronul de la strămo#i! dreptul său fiind! prin aceasta! mai vec(i decât al lui Attila. 'e altfel! 1unicul său! Morut! este men&ionat de Anon/muP. n al treilea rând! ducele 1i(orean se raporta la ..domnul său*! adică la suzeranul său! mpăratul de la Constantinopol! pe care-l considera suficient garant al apărării forma&iunii sale. Ca principiu general! Menumorut avea dreptate! *ntrucât su1 mpăra&ii macedoneni +I@A;?HI,! istoria cunoa#te aPZgeul statului 1izantin=@. mpăratul Vasile I +I@A-II@, reia ZMensiva n Asia Mică #i e:tinde (otarele imperiului până la cursul superior al "ufratului! ocupă cetă&ile 0amosata #i Rapetra +IAE, #i &sVpară campanii victorioase n Capadoc(ia #i Cilicia +IAI-D,- In acord cu tendin&a de restaurare a Imperiului 4oman! Mzantinii s-au ndreptat #i asupra 7ccidentului! Vasile I creând

DA temele 9ongo1ardia #i Cala1ria! n dauna Imperiului Branc ara1ilor +II<-I3@,=A. "ste drept că! su1 domnia mpăratului VI Bilosoful + n&eleptul,! ntre II@-D;E! politica 1alcanică 5izan&ului suferă o serie de lovituri din partea 1ulgarilor! de 0imeon +IDE-DHA,. 'ar! până la urmă! sor&ii sunt departe e favoriza doar una din ta1ere. Astfel! n vremea răz1oiP 1izantino-1ulgar din ID=-ID@! &arul 0imeon suferă o grea nfrângere din partea 5izan&ului! prin mi>locirea tri1urilor nomade ale ungurilor +ID=, #i este o1ligat! n urma unei contraofensive com1inate 1izantine +pe uscat #i pe mare! la gurile 'unării,! s> nc(eie un armisti&iu +ID<,. n ID@! 0imeon provoacă pn) pecenegi nfrângerea #i dislocarea ungurilor din AtelUuzu g cum s-a văzut - #i reia ofensiva contra 5izan&ului! o1&inând o victorie decisivă=I. Acestea nsă nu erau motive pentru Menumorut să nu mai ai1ă ncredere n mpăratul de la Constantinopol! mai ales că! n ID=! Arpad #i cetele sale fuseseră un instrument n mâinile suveranului 1izantin #i mai ales că ducele 0aSanus fusese a>utat de acest suveran. Prin urmare! elementele esen&iale ale răspunsului ducelui 1i(orean către ArpadMsunt verosimile. "ste nsă firesc ca. Menumorut să se fi 1azat! n fa&a inamicului! pe propriile for&e! pe propriul sistem de apărare! in cadrul acestui sistem! un rol important! aveau cetă&ile 5/(oi Rotmar +0atu Mare, #i R/loc +Ralău,! toate situate pe teritoriul de azi al 4omâniei. n urma răspunsului lui Menumorut! dus de solii $su1uul VeSuc lui Arpad! conducătorul mag(iar a poruncit trimiterea unei )armate* contra seme&ului duce. n fruntea o#tii au fost orândui&i Tosu +Tasu,! tatăl lui 9eSu! Ro1olsu! fiul lui "leud! Tu(1? +Tu(utum,! tatăl lui 2orea! #i Rum1or! din care se trage neam* lui Mog1ut. Ace#tia! cu ceata lor! au trecut peste Tisa la vadu 9adeo +Tiszaladân/, #i au naintat spre valea 0ome#ului interi?M; unde #i-au a#ezat ta1ăra! la locul numit ulterior Ro1oP +0za1olcs,. Aici! spune cronica! aproape to&i locuitorii li sMa/ supus de 1unăvoie #i #i-au dat copiii ca ostatici! )spre a nu DI nenorocire*. Menumorut a fost n#tiin&at prin fugari de inva-vreZi spune Anon/mus - a fost cuprins de groază la gândul că zMe l lui Arpad este urma#ul lui Attila. Astfel! cei mai mul&i D s-au supus de 1unăvoie=D. Atunci Ro1olsu! )convins de calitatea locului* #i cu apro1area turor nso&itorilor săi! a săpat un #an& #i a ridicat o puternică tutate de pământ! 1otezată după numele lui. Mai departe! c-peteniile cetei ungurilor au ales dintre locuitorii &ării pe slu>itorii iservientes, acelei cetă&i! n care au lăsat #i o#teni unguri! condu#i de "culsu +"Uolcs,. Pregăti&i de drum mai departe! Ro1olsu #i so&ii săi au mpăr&it ceata tri1urilor lor n două: o coloană naintează pe lângă râul 0ome#! spre cetatea 0ătmar #i! de acolo! spre trecătoarea de la Por&ile Mese#ului!

iar cealaltă >umătate a cetei urma să plece spre păr&ile 8irului! până la râul "r +$musoei, #i la cetatea R/loc +Ralău,. Prima parte a o#tii! cu Ro1olsu #i T(osu n frunte! a su1>ugat popula&ii #i a naintat pe lângă 0ome#! a>ungând la locul numit mai apoi 0amar +0ârvâr,. Aici! T(osu! strângând mul&ime de popor localnic! a construit o cetate de pământ! care sa numit ini&ial T(osu! iar ulterior 0aruvar. Apoi! se spune că )la cererea poporului supus*! T(osu a făcut să se ridice un târg Tforum, ntre 8ir#i Tisa! târg care a luat numele lui. Mai apoi! Ro1olsu #O T(osu au a>uns la cetatea Rotmar. Aici! după o luptă #t după trei zile de asediu! a patra zi au re#it să pătrundă n cetate! unde osta#ii ducelui Menumorut! care au putut fi prin#i! au fost ntemni&a&i! fiii locuitorilor au fost lua&i ca ostatici! iar câ&iva solda&i unguri au fost lăsa&i de pază<?. On continuare! coloana aceasta s-a ndreptat spre Por&ile Mese#ului. Tu(utum #i fiul său 2orea! afla&i n fruntea celei de-a doua Pte. s-au ndreptat spre pădurile 8irului! unde au supus mult PZPor! până la râul "r #i au a>uns la Ralău! fără să fi ntâmpinat o rrnpotrivire serioasă! deoarece Menumorut cu oastea sa se P pe Cri#! pro1a1il n vederea apărării cetă&ii 5/(or. 'e la cei doi s-au ndreptat spre Mese#! unde sau ntâlnit cu u #i T(osu! (otărând mpreună ca marginea &ării ducelui DD Arpad Tmeta regni ducSs Arpad, să fie Poarta Mese#ului. )n locuitorii &ării! la porunca lor [a căpeteniilor ungure#tiX! au rid>CaJ por&i de piatră #i au făcut o ngrăditură mare de copaci! la (otare &ării [lui ArpadfsO Cu alte cuvinte! pentru marcarea (otarulPM ntăriturile de piatră #i de lemn au fost ridicate de către localnici care erau 1uni constructori #i cunoscători ai locurilor<H. Cronic men&ionează că T(osu! Ro1olsu #i Tu(utum erau foarte mândn de faptul că )au su1>ugat pentru domnul lor mai multe neamuri din &ara aceea [a lui MenumorutK +su1iugaverunt domino suo fere plures nationes illius feSve,<E. n acest moment! Tu(utum a plănuit să treacă )peste pădure*! n &ara lui -elou. ntre timp! T(osu #i Ro1olsu! după ce supuseseră popula&ia de la 0ome# până la Cri#! au pornit napoi spre ducele Arpad! Anon/mus spune că Menumorut nu li s-a opus ini&ial deoarece se pregătea să meargă n )-recia* +adică n Imperiul 5izantin,! pro1a1il la suzeranul său! după a>utor. 'ar după ce cetele ungure#ti au co1orât pe lângă râul "r! până la confluen&a acestuia cu 5arcăul! #i-au sc(im1at direc&ia spre sud! au a>uns la Regu(olmu +0zeg(alom,! unde solda&ii lui Menumorut le-au oprit #i nfrânt<=. Apoi! inamicii au fost sili&i să se retragă spre Tisa! pe care au trecut-o pe la vadul 'rugma +'orogma,! anun&ându-i lui Arpad )1ucuria salvării* +gaudia saSutSs,. Cu alte cuvinte! prime>dia pentru ei fusese mare. Pentru o vreme! luptele ungurilor cu Menumorut au ncetat Apoi! după ce ungurii au >efuit &ara Pannoniei! Moravia! Carintia #i alte regiuni! n anul n care s-a născut fiul lui Arpad! Rulta +Roltan,! $su1uu #O Veluc sunt iară#i pu#i n fruntea unei ceteK trimi#i contra ducelui

Menumorut! n 5i(or. Ace#tia trec Tisa pe la vadul 5euldu +5old, #i #i a#ază ta1ăra lângă râul Courou0 +Worog/,! n aval de locul unde Cri#ul se varsă n Tisa<<. Aici cetelor mag(iare li se alătură secuii! caracteriza&i drept )ve?M;; popoare ale regelui At(ila*! care #i-au dat fiii ca ostatici unguri;?M #i au acceptat să lupte n avangarda o#tii acestora +in prima acnP contra lui Menumorut<@. Astfel! cetele ungare #i secuie#titre mpreună not Cri#ul la Mons Cervinus +Muntele Cer1ulC 0zarvas(alom, #i de aici! mergând călare! au a>uns la ra ;?? u +TeUero! afluent al Cri#ului! azi dispărut,! unde #i-au iarFF ta1ăra. An7n/mus arată n continuare că Menumorut )s-a temut av* de inamicii săi care naintau #i nu a vrut să lupte cu ei n Pi o desc(is! de#i a luat o serie de măsuri de apărare. ntâi! #i-a Z- at .mul&imea de o#teni* +multitudinem militum, să apere 5/(or! apoi #i-a luat so&ia #i fiica să le pună la adăpost n Igfon +pro1a1il! codrii seculari care separau &ara lui en&ara lui -elou,. " pu&in verosimil ca Menumorut bb fugit pur #i simplu din calea năvălitorilor! cum pretinde Apon/mus! din dorin&a de a su1linia for&a ungurilor #i secuilor #i spaima pe care ei o provocau celor din >ur. 0e poate nsă ca ac&iunea ducelui de a-#i adăposti familia să fi lăsat impresia de retragere din fa&a inamicului. Atunci! $su1uu #i Veluc cu cetele lor s-au ndreptat spre cetatea 5i(area #i #i-au a#ezat ta1ăra lângă pârâul louzas +Cri#ul Mic,. A treia zi! cele două o#ti erau fa&ă n fa&ă: de o parte ungurii #i secuii! de cealaltă parte )solda&i aduna&i din diferite neamuri* +milites congregati e: diversSs nationi1usfA! su1 steagul ducatului 1i(orean! afla&i de-a lungul palisadelor #i n turnuri. To&i dispuneau de arcuri #i săge&i! dar ungurii aveau n plus #i mi>loace de asediu! anume 1atiste. 9uptele au durat ;H zile! vreme n care= dintre unguri au murit H?! dintre secui ;<! iar dintre cei asedia&i ;H<. 8umărul mor&ilor! n am1ele ta1ere! este mic! dar poate să fie apropiat de realitate. 0e pare că nici una din ta1ere nu a aruncat n luptă mai mult de ;.??? de solda&i. 9a unguri! fiecare conducător de gintă tre1uia să se prezinte la oaste cu =?? de călăre&i! care! aduna&i! formau numărul total al oastei! de circa H?.???! dat de 'zai(ani! dacă se &ine seamă de faptul că erau <H te gin&i. Contra lui Menumorut au fost trimi#i doi conducători de DMntă -$su1uu #i Veluc - adică vreo I?? de oameni! la care se V7r fi adăugat vreo H?? de secui<I. n general! n acele timpuri nfruntările militare nu antrenau efective numeroase. 9uptătorii Kornazi păreau mai mul&i #i datorită o1iceiului lor de a duce cu ei P 1ătălii mai mul&i cai! pentru a crea panică #i pentru a-#i rar,sporta prada<D. ":agerarea numărului nomazilor provenea #i ;?; din maniera de a lupta prin #ar>e rapide ale o#tenilor călări #> P cruzimea lor! care sporea groaza #i i făcea pe martori să-i creP mai mul&i decât erau. n a treisprezecea zi de luptă! după ce asediatorii umpluseF

#an&urile cetă&ii #i se pregăteau să a#eze scări pe )ziduri*! ostP ducelui Menumorut (otărăsc să nceteze rezisten&a #i desc(id por&ile. n acest moment! narează cronica! Menumorut! care odinioară! )cu inimă ca de 1ulgar! cu trufie* +5uSgarico corde super1e,! i refuzase lui Arpadc(iar #i o palmă din pământul său se nc(ină ducelui ungur #i e de acord să#i căsătorească fata cu Rulta! fiul lui Arpad. $su1uu #i Velec duc această veste stăpânului lor! care! sfătuindu-se cu frunta#ii săi! a fost de acord cu plănuita căsătorie #i cu nc(inarea lui Menumorut! pe care l-a lăsat n continuare conducător n cetatea 5/(oB. Velec a primit drept răsplată! n partea de sud-est a ducatului! Rarandul +poate numai cetatea cu acest nume,! iar $su1uu a fost dăruit cu cetatea Veszprem! la nord de lacul 5alaton@;. 0e spune apoi că! n D?A! Arpad )a părăsit această lume*! după ce! nu cu mult nainte! murise #i Menumorut! )fără vreun fiu #i a lăsat n ntregime &ara! n pace! ginerelui său Rulta*@H. Conform relatărilor cronicii! răz1oiul contra ducatului Cri#anei a cunoscut trei etape: - prima e:pedi&ie militară! din direc&ia nord-est spre sud-est! duce la atacarea teritoriului dintre râurile "r #i 0ome#! cu cetatea 0ătmar! până su1 Mun&ii Mese# #i până la RalăuC - a doua e:pedi&ie este o continuare a primei! din direc&ia nord-est spre nord-vest! de-a lungul râului "r! nc(eiată cu nfrângerea cetei ungurilor la 0zeg(alomC - a treia! n care avangarda o#tii era formată din secui! e orientată dinspre sud spre nord-est #i duce la căderea #i >efuirea cetă&ii 5i(area@E. Men&ionăm că! n ciuda )spaimei* #i )groazei* care! conform P Anon/mus! i cuprinseseră pe locuitorii ducatului #i pe d > n fiecare etapă au avut loc lupte armate #i rezisten&e ale oP latieintre a doua #i a treia e:pedi&ie a trecut un timp mai PZP >unGat! poate #i datorită urmărilor nfrângerii ungurilor la 'esigur! se poate pune pro1lema gradului de verosimilitate #i e:actitate al relatărilor lui Anon/mus. n acest sens! mărturiile r(eologice! toponimice! numismatice! onomastice! etnologice s$nt edificatoare. 0ăpăturile ar(eologice efectuate la 5i(area ncă n a doua >umătate a secolului %I% au demonstrat că acolo era centrul +cetatea 5/(or, forma&iunii politice a lui MenumorutP. 0-au descoperit la 5i(area #i n >urul ei urme traco-daco-getice. Cetatea era de formă dreptung(iulară! era ncon>urată de apă! avea puternice valuri de pământ! continuate prin ntărituri n sistem palisadă! cu 1astioane pe latura de vest! ale căror urme se mai vedeau la sfâr#itul secolului %I%. -rosimea valurilor era de până la EE m! lă&imea #an&urilor mergea până la H? m! iar suprafa&a cetă&ii era de ;A.H<? mp! ceea ce o a#ază alături de cele mai mari cetă&i din acea vreme de pe teritoriul 4omâniei! cum erau 'ă1âca sau More#ti. 0ăpăturile dintre anii ;DAE-;DI= au demonstrat o

continuitate de locuire n cetate din epoca dacică #i daco-romană până pe vremea lui Menumorut #i ulterior! când! prin apari&ia 7răzii n apropiere! s-a a>uns la un proces de decădere. Analizând forma cetă&ii! 0ever 'umitra#cu a a>uns la concluzia că aceasta indică )o origine sudică! remanent romană sau mai degra1ă 1izantină! deose1ită de cetă&ile slave din centrul "uropei! de tipul 0tare Mesto-MiUulcice! care au forme neregulate! ar(aice*@@. Ceramica descoperită la 5i(area este de >acturâ locală! lucrată la roata rapidă #i ornamentată cu 1enzi de ln_ simple #i n val! dar completată sporadic #i cu elemente de ta_ură 1izantină@A. aptele purtate la 5i(area! la nceputul secolului %! au fost nMirmate #i de săpăturile ar(eologice: n apropierea cetă&ii au găsit morminte de călăre&i unguri! cu arme! podoa1e! piese i #> capete de cal depuse la picioarele celor ;?H ;?E n(uma&iC n câteva puncte din vecinătate s-au descoperit zU urme apar&inătoare călăre&ilor nomazi! mai ales arme@I. Conform unor cercetări de teren! cele mai multe nesistematice! sau mai semnalat cetă&i de pământ pe Cri#u& 4epede! pe valea Cri#ului Inferior! n pădurile 8irului! n mla#tiniiP "rului! 5arcăului! pe valea Cri#ului 8egru! pe cea a Cri#ului Al1 deopotrivă n 4omânia #i $ngaria@D. $nele dintre ele se află c(iar n locuri men&ionate de Anon/mus! despre altele nu se poate spune n mod cert că au func&ionat n epoca lui Menumorut. n general! toponimia indicată de 8otarul Anonim este corectă: toate vadurile Tisei! râurile! locurile! a#ezările men&ionate de el e:istă #i astăzi sau au e:istat n evul mediu. 7nomastica! de asemenea! se raportează la persona>e reale! multe cunoscute #i din alte surse ca strămo#i ai unor familii mag(iare reale. Cea mai mare parte a onomasticii s-a convertit n toponimie! corespondentele fiind ntotdeauna verifica1ile. 8umele lui Menumorut! indiferent de semnifica&ia sa! nelămurită pe deplinA?! ca #i cel al presupusului său 1unic +Morut(! Marot(! Morut, se ntâlnesc #i ulterior n onomastică #i toponimie. Astfel! la ;H@;! este amintit documentar un anume C/rill! fiul lui Almus! din neamul Marout(! iar la ;EE@ sunt pomeni&i Andreas #i 5lasius! fii lui Petru! din a#ezarea Maroc(! greu de localizat. Au e:istat patru localită&i legate de numele ducelui 1i(orean! din care două - una la I Um de cetatea 5i(area! cealaltă n raza comunei 0ăcuieni +MarotlaUa, - au dispărut. Cele păstrate până azi sunt Marot(lafa +azi Morlaca! >ud. Clu>, #i Marot( +azi Moroda! >ud. Arad,. Toate aceste a#ezări apar&ineau ducatului lui MenumorutA;. 7 vie a unui magistru Maraut( apare #i n (otarul 7răzii n secolul %IV Y 'e o mare importan&ă este c(estiunea structurii etnice a &ăfiM lui Menumorut Ceea ce se #tie sigur este că această structuP era relativ eterogenă. n câteva locuri! Anon/mus men&ionează )diverse neamuri*

n legătură cu acest ducat. 9a un moment da cronicarul spune că &ara lui Menumorut era locuită #i de -<M neamuri ce sunt numite cozar +poate cazări,: terram (a1itarent gentes Gui dicuntur Cozafi. ;?= rorrform lui Anon/mus! cum s-a văzut! n Cri#ana au a>uns #i de secui! care n momentul reluării luptelor pentru asediul ?@ *tii 5i(area s-au situat n avangarda o#tirii trimise de AG>ad. 0imon de Weza! care a trăit In 5i(or! spune #i el că secuii erau ag!i direc&i ai (unilor răma#i n Pannonia +2unnorurn sunt $ sidul,! dar cb ei Me*au MeKMt nainte ungurilor! când ace#tia au ătruns n viitoarea lor patrie! pe care au ocupat-o mpreunăA=. )3i după ce au cucerit mpreună Pannonia! ei [secuiiX au primit o parte din aceasta! dar nu n Câmpia Pannoniei! ci n mun&ii de margine! unde au avut aceea#i soartă cu românii. 'e aceea! amesteca&i cu românii! se spune că se folosesc de literele acestora.*A< Prin urmare! deopotrivă Anon/mus #i 0imon de Weza i men&ionează pe secui n legătură cu cucerirea viitoarei &ări a ungurilor. Anon/mus i plasează pe secui n Cri#ana! nainte de nc(eierea ostilită&ilor cu oastea lui Menumorut. Tot notarul lui 5ela precizează că n timpul lui Arpad! (otarul +confinium, spre răsărit al zonei controlate de unguri fusese sta1ilit la Por&ile Mese#ului. Pnn urmare! )mun&ii de margine* unde secuii i-au găsit pe români! cu care )au avut aceea#i soartă* #i de ia care au nvă&at scrisul! tre1uie să fie versan&ii apuseni ai Carpa&ilor 7ccidentali #i dealurile su1carpatice din această zonă. 'e altfel! câteva toponime de aici - 0ăcuieni! Tileagd! 0ititelec -! ca #i centurionatul 0ceculzaz! men&ionat la 5i(area n ;H;A! evocă prezen&a secuilor n regiuneA@. 0e poate presupune că! după căderea 5i(arei! o parte a secuilor au rămas pe loc #i au convie&uit cu românii 1ă#tina#i! până n secolul %I! când a nceput cucerirea efectivă a Transilvaniei. Mai târziu! după ce secuii au *Zst a#eza&i de unguri n estul Transilvaniei! ei vor convie&ui iară#i cu rZmânii de acolo #i vor lupta alături de români contra tătarilorAA. . Pe de altă parte! revenind la structura etnică generală! tre1uie 3a Presupunem că #i n Câmpia Tisei! ca #i n restul Pannoniei! ZCunau slavi! 1ulgari #i români +adică agricultori #i păstori! urma#i J rorrianilor,C la ace#tia tre1uie să adăugăm #i elemente avare m după căderea W(aganatului Avar. ;?< Prin urmare! recapitulând! se poate spune că structura etnică a ducatului cuprins ntre Tisa! Carpa&ii Apuseni-Pădurea lgf7n Mure# #i 0ome# era următoarea: - români! urma#i ai geto-dacilor romaniza&i n vremea stăpânirii romane #i ulterior +o parte a ducatului fusese inclusă n 4omană,C - slavi! 1ulgari! avari! a>un#i aici ca urmare a migra&iilor #i a e:tinderii domina&iei vremelnice a unor state )1ar1are* asupra

PannonieiC - secui! U(azari! lega&i de invazia ungurilor! dar prezen&i! pro1a1il! n Câmpia 'unării mi>locii #i a Tisei nainte de această invazie. Ca urmare a acestei structuri #i a lipsei mărturiilor directe! c(estiunea etniei lui Menumorut este dificil de rezolvat. 8umele ca atare are formă mag(iară! după cum precizează Anon/mus! formă căpătată ulterior! după D??. 0e #tie că! n mag(iara medievală! Morot! Morout +adică Marot, nsemna moravAI. Tot n mag(iară mân nseamnă armăsarAD! ceea ce nu demonstrează nsă că numele ducelui 1i(orean vine din acel termen. 0ă admitem că Menumorut a fost numit de unguri cu un nume care nseamnă! n esen&ă! slav moravian. 0e mai #tie despre el că a răspuns soliei lui Arpad)cu o inimă ca de 1ulgar* #i că n &ara lui trăiau #i U(azari! români! avari etc. n aceste condi&ii! originea sa etnică este imposi1il de precizat. 'e altfel! n cazul conducătorilor români de mai târziu! cu nume neromâne#ti! ca $tovoi! 0eneslau! 5asara1 etc! dacă izvoarele nu ar fi men&ionat direct! e:pressis ver1is! că ei erau voievozi ai românilor! ne-am afla n aceea#i situa&ie ca #i cu Menumorut. 'in această perspectivă! ducele 1i(orean ar fi putut foarte 1ine să fie #i român. 'ar nu acest lucru este important! ci faptul că el a domnit peste mai multe neamuri - inclusiv români - ntr-o regiune cu o numeroasă popula&ie românească n evul mediu #i ulterior! regiune care! n mare măsură! este azi parte a 4omâniei. Conform relatărilor izvoarelor #i cercetărilor ar(eologice! Mn secolul I% fiin&a pe teritoriul Cri#anei o forma&iune politică! un staM aflat pe acela#i nivel de evolu&ie ca ma>oritatea tuirt politicomilitare din epocă #i din regiune. 8u este vor1a aeca ? uniune de tri1uri nomade! ci despre un a#ezământ P mic! numit terra sau regnum. Izvoarele vor1esc mereu statZre Mul&imea de locuitori statornici! răspândi&i peste tot. M#tia cultivau pământul! cre#teau animale! ridicau cetă&i! #tiau A-fccă fortifica&ii de piatră #i din trunc(iuri de copaci Tindagines sa prisăci,! luptau cu arcuri #i săge&i. Conform lui Anon/mus! 0 a avea trei fortifica&ii principale pe care le-au atacat ungurii S4>(area! 0ătmar #i Ralău, #i care e:istă #i astăzi ca toponime! desigur cu alte rosturi decât la anul D??. 6ara lui Menumorut a fost atacată #i! până la urmă! n ciuda rezisten&ei locuitorilor! supusă! dar nu cucerită. Tre1uie să admitem! mpreună cu 9ucien Musset! că la acea dată ungurii! n afara câmpiei ntinse numite de ei Alfold! nu puteau fi stăpânitori #i cuceritori ai unor popoare #i popula&ii sedentare. Cum sa văzut! ducatul 1i(orean! departe de a fi un desertum! era locuit de o numeroasă popula&ie. 'e altfel! din cronică reiese că! n >ur de D??! ungurii au organizat doar e:pedi&ii de >af! de pradă! căutând n paralel pă#uni 1une pentru turmele lor. Anon/mus aminte#te des prăzile 1une cu care se ntorceau luptătorii unguri la ducele lor suprem. Pentru stadiul societă&ii ungare nomade din acea vreme #i pentru criteriile după care se aprecia

)1unătatea* unei &âri! este relevantă cererea lui Arpad către ducele 0aSanus! anume ca acesta din urmă să-i trimită )două ulcioare pline cu apă de 'unăre #i un 1ra& de iar1ă din câmpia nisipoasă de la 7lpaf! Pentru ca #eful ungur să vadă dacă iar1a din prundi#ul 7Spar Lpâr, este mai 1ună decât iar1a din 0cit(ia #i dacă apa de Zunăre este mai 1ună decât cea de T(anais +'on,I?. "pisodul este simptomatic pentru mentalitatea popula&iilor nomade. Cert sste că Cri#ana! supusă de nsu#i Menumorut lui Arpad! a rămas en P măsură su1 autoritatea celui dintâi! n urma n&elegerii . 'ar era vor1a doar de un control mag(iar! deoarece P! n acel timp! nici nu era constituită ca stat. C(estiunea F aPânirii asupra ducatului 1i(orean era reglementată! la moartea ; Menumorut! ca o pro1lemă de mo#tenire de familie. Anon/mus ;?@ ;?A pare să spună că ducatul i-a rămas lui RuSta! ginerele e Menumorut! numai fiindcă acesta din urmă nu a avut un urr&> masculin. 'in cronici nu reiese clar care era situa&ia confesionala &. ducatul Cri#anei! dar e:istă totu#i unele indicii n acest sens. o! pildă! se #tie cert că! n vreme ce ungurii erau ncă păgâni_ urmau să rămână a#a ncă apro:imativ ;?? de ani! românii eraii cu siguran&ă cre#tini #i cuno#teau scrisul +)literele*, de o anume factură! pe care l-au preluat #i secuii. Tot păgâni erau #i secuii & U(azarii! n vreme ce! n rândul avarilor! slavilor #i 1ulgarilor! 0e poate admite prezen&a par&ială a cuvântului 'omnuluiI;! fo condi&iile n care 1ulgarii erau oficial cre#tina&i! iar Wiril cu Metotfm plecaseră demult n Moravia Mare. 'espre Menumorut! iară#i nu se poate spune nimic cu certitudine. Baptul că el era n legături de vasalitate cu mpăratul de la Constantinopol ar putea nsemna că era #i cre#tin! dar nu neapărat. 9a fel! faptul că ducele avea mai multe concu1ine Tplures (a1e1at amicasfH! cum pretinde Anon/mus! nu nseamnă cu necesitate că el era păgân. n vremurile acelea mai ales! dar #i ulterior! aspectele legate de căsătorie erau departe de a fi foarte riguroase c(iar #i la marcan&i conducători cre#tini sau! cu deose1ire! la ei. 'acă cronicile nu permit nc(eieri clare! izvoarele documentare! de#i ceva mai târzii! sunt edificatoare #i su1 aspect religios. Astfel! n două documente din ;H?= #i ;H?<! papa Inocen&iu III vor1e#te despre unele mănăstiri ortodo:e aflate ft stare de decaden&ă n dieceza episcopului catolic de 7radea precum #i despre un episcopat de rit grecesc! aflat n )&ara fiiM?M cnezului 5âlea* TGuidam episcopatus in terra filiorum 5ele Unesd episcopat care! pro1a1il! &inea de Patriar(ia din Constantinopol 3 tre1uia adus su1 ascultarea 1isericii romaneEE. 'upă conte:tul er care a fost emis documentul din ;H?< #i după detaliile cuprinsel. el +destinatarul era ar(iepiscopul de Walocsa,! se crede că !.tara! fiilor cnezului 5âlea era situată n zona 7răzii sau! mai lar3MMf Cri#anei #i 0ătmarului. n acea zonă #i la acea dată! o format;;;

;?I 2usă de cnezi #i locuită de ortodoc#i nu putea să apar&ină cZn-t românilor. Potrivit unor mărturii papale din secolul %IV! deC Tea Medie# +Medie#u Aurit, #i &inutul din >ur +lângă 0ătmar, au ?@ cucerite din mâinile românilor )sc(ismatici* Tde mani1us MZ tinCon>m scismaticorum,! de către un rege al $ngariei! n muri ndepărtate! nainte de un anumit conciliu generalI=. a eastă cucerire s-a putut produce naintea conciliului general din PAD sau naintea celui dOn ;H;< +9ateran IV,. "ste mai pro1a1il a actul să se fi produs ntre ;H?= - anul declan#ării valului antiortodo: prin Cruciada a IV-a - #i ;H;<! data pomenitului conciliu general! poate c(iar n ;H?=! su1 regele "meric +;;D@-QH?=,! care moare la E? noiem1rie! n anul men&ionatI<. Prin urmare! n secolul %IV este nregistrată o puternică tradi&ie despre vec(imea românilor ortodoc#i n zona de nord a ducatului lui Menumorut #i despre faptul că ei rămăseseră până târziu stăpâni ai cetă&ii Medie# #i ai &inutului ncon>urător Sdistrictus Meg/esS 1unuri de care fuseseră deposeda&i de un rege al $ngariei #i de către slu>itorii săi nainte de ;H;<. Aceste mărturii privitoare la credin&a ortodo:ă! la ierar(ia ortodo:ă! la cetă&i #i districte stăpânite de români ortodoc#i n fostul ducat al lui Menumorut! la nceputul secolului %III! arată clar vec(imea românilor n aceste locuri. ":isten&a unui district stăpânit de românii )sc(ismatici*! a unei &ări sau forma&iuni politice conduse de un cnez! forma&iune n care func&iona o episcopie de rit răsăritean după ;H??! arată! de fapt! cât de firavă 3i de inconsistentă fusese ac&iunea de )cucerire* a ungurilor n zZnă! la nceputul secolului % #i c(iar ulterior. 'espre un control aM ungurilor n Cri#ana! n zona de apus a fostului ducat! se poate vZr1i ncă din secolul %! mai ales după ce! la D<<! e:pedi&iile apusene ale cetelor lor au ncetat. nsă cucerirea efectivă #i 7rDanizarea teritoriului cucerit s-au produs mai târziu #i treptat! dln moment ce! după ;H??! sunt men&ionate realită&i politico-relegioase române#ti! de natura celor nfă&i#ate mai sus. "ste greu de spus! dacă se &ine seamă doar de izvoarele care era stadiul de evolu&ie social-economică a lumii n >urul anului D??. 0unt nsă indicii ale unui proces de ;?D feudalizare incipientă! pe care ar(eologia l surprinde mai care se va accentua pe parcurs. Menumorut era ai/ mpăratului 1izantin #i! la rândul său! avea #i el vasali pe frunta# ducatului! comandan&ii cetă&ilor etc. Atacul ungurilor de după GGG a tul1urat ntr-un fel ordinea firească a lucrurilor! dar! cum s-a văzut! impactul a fost de scurtă durată. Timp de peste un secola >umătate după luptele de la 5i(area nu se mai cunoa#te nici ? informa&ie despre prezen&a ungurilor sau secuilor n zonă. Cele câteva zeci de morminte de călăre&i unguri! grupate n >urul unor fortifica&ii! dovedesc doar că ace#tia au căzut n luptăI@. 9a scurt timp după atacarea 5i(ariei! conducătorul tri1urilor mag(iare! Arpad! a murit +D?A,. Biul său! Rulta! fiind doar un copil! au

nceput lupte pentru ntâietate #i s-au manifestat tendin&e centrifugale ale #efilor tri1urilor. n cele din urmă! s-a impus 5ulcsu! care a păstrat unitatea tri1urilor prin e:pedi&ii de pradă spre vest #i sud! oprite numai n D<<! prin marea nfrângere de la 9ec(feld. Cu timpul! după D<<! societatea ungară trece printr-o serie de sc(im1ări structurale. Prada ncetează să mai fie principala sursă de venit! tri1urile se sedentarizează! su1 influen&a Apusului #i a popula&iilor premag(iare din Pannonia #i din vecinătate +slavi! români #.a.,. Procesul de feudalizare se accentuează! astfel că se a>unge la fondarea statului propriu-zis! etapă marcată oficial prin cre#tinarea #i ncoronarea ca rege a lui Va>U +DDA-;???,! devenit 3tefan I +;???-;?EI, #i ulterior sanctificat. 8oul stat este numit regat apostolic #i prime#te de la papalitate misiunea de convertire a păgânilor #i )sc(ismaticilor*. 3efii gin&ilor #i tri1urilor! căpeteniile aristocra&iei mag(iare devin 1eneficiarii unor feude! dăruite de rege pentru fidele servicii! prioritar militare. "i devin reprezentan&i ai regelui n teritoriu! Mn fruntea unor )comitate castrense* +comitatus castn,! de#i uniM dintre ei rămâneau mai departe n prea>ma regelui! după practica de&inerii de dregătorii in parti1ui;. de comitat castrens! creat pe ruinele ducatului lui r! o3M avea re#edin&a Ma 5i(area #i fusese fondat! n a doua >umătate a secolului %I. p ă tradi&ie #i n acord cu unele mărturii scrise! episcopia de dea s-a ntemeiat su1 9adislau ; +;?AA-;?D<,II. $n document Penit din >urul anului ;?@A pomene#te un func&ionar +pristald, PeZ om>telui 3tefan de 5i(or! dar cele două institu&ii! comitatul #i a scopia. func&ionau sigur la ;;;;! când sunt men&iona&i ep>sC7p$l 0/:tus #i comitete 0aul de 5i(orID. Intre timp! după ;?@A! Cronica pictată de la Viena relatează despre devastarea *ntregii zone a 8itului până la cetatea 5i(area de către )cumani* +de fapt pecenegi,D?. Cu timpul! mai ales n secolul %III! colonizările de popula&ie ungurească n Cri#ana cresc n intensitate. Până la urmă! comitatul 5i(or a a>uns să cuprindă numai nucleul fostului ducat al lui Menumorut! zone ntregi din acesta intrând n componen&a altor comitate +Rarand! 0atu Mare! 0olnocetc,. Cum s-a demonstrat! organizarea comitatelor #i instituirea controlului regatului #i al 1isericii catolice asupra zonei nu au putut desfiin&a vec(ile institu&ii #i realită&i române#ti din Cri#ana. 4omânii #i continuă via&a n cadrul 1isericii ortodo:e #i al măruntelor lor forma&iuni - cnezate! voievodate - numite uneori de oficialitate districte. 8umai n comitatul 5i(or! sursele men&ionează! n ntreg evul mediu! zeci de cnezate #i voievodate române#ti! organizate după vec(ea tradi&ieD;! precum #i districtele 5eiu#! 0uplac! Cole#erul Mic! Călata de Mi>loc etc.DH 'esigur! românii! ca vec(i stăpâni ai locurilor! după instaurarea temeinică a domina&iei ungare! au fost deposeda&i de 1unurile lor!

o1liga&i să se replieze n anumite zone! să se Capteze rigorilor feudalismului apusean. 9or li s-au confiscat mereu 1unuri! li s-au restrâns ori anulat vec(i li1ertă&i #i li s-a Prigonit 1iserica. n pofida tuturor acestora! realită&ile române#ti Fu continuat să e:iste! iar institu&iile românilor au continuat să Ac&ioneze! c(iar #i n forme modeste #i adaptateDE. ;;? ;;; 87T" ; 0t. 5rezeanu! )4omani* #i )5iac(i*! p. ;E;@! ;EE=. _ " 2 Wantoro.!cz! Patnotic Propaganda passimC c.-. Coulton! p. ;A-E?. = 0t. 5rezeanu! op. cit.! p. ;EH;. @ Anon/mus! cap. 9IV! 9V! 9VI. s! cap. V! %II! %IV! %%etc. A 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE=. I Anon/mus! Prolog. D Q. Peren/i! 9a conscience! p. <<. ;? I1idem! p. <<-<AC Q. 0zucs! T(eoretical 5ements! passim. ;; 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE@. ;H I1idem! p. ;EE=. ;E Anon/mus! cap. I! I%! %I. ;= At.tfem! cap. %%%V! %%%VI! %%%VIIC 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE=. ;< Anon/mus! cap. %II! %IV! %VI! %I%! %%! %%%! %%%III! %%%VIII! %%%I%! %9I. ;@ I1idem! cap. %I! %I%! %%! %%I! %%VIII! 9! 9I! 9II. ;A I1idem! cap. %I! %%IV! %%V! %%VI! %%VII! %9IV. Aceste #ase lorma&iuni politice au fost recent consemnate n această tormă #i de '. 'eletant! 0tudies! p. EEA. ;I 0t. 5rezeanu! op. cit! p. ;EE<. ;D Anon/mus! cap. %III. H? 8. 'răganu! 4omânii! p. E<A-E@;. H; 3t. 5rezeanu! op! cit! p. ;EH;. HH I1idem. HE I1idem. H= Idem! 9es 4oumains! p. ED<-EDA. H< P. 7rosius! 2istoria! l! H. H@ lordanes! -etica! %II! A=. ;;H ! IV ! =! EC 0t. 5rezeanu! 9es 4oumains! p. ED@. - EDIM M4us! Vezi opinia contrară la I1idem. p. ;I=. 'ceif PSSAPEH!;?=. F I1idem! D- ;?=M vS1idem.P-;?<-

M idem! aEaStfSRA P- E-ED idem! flaSafrSC P- II*D<M F A. Arm1ruster! 4omanitatea! p. HD. *Anon/mus! cap. %VII. al1idem! cap. %VIII. AE toScfem! cap. %I%. * I1idem! cap. %%. *I1idem! cap. %I. _0t. 5rezeanu! 7SstorSe! p. AA! IH-D?C 9. 5orcea! I. 6epeiea! Menumorut! p. @<-@A. =A I1idem. =I 0t. 5rezeanu! 7 istorie! p. I@-IA. =D Anon/mus! cap. %%. F I1idem! cap. %%I. *I1idem! cap. %%II. F I1idem! cap. %%III. F _Ffem! cap. %%VIIIC 9. 5orcea! I. 6epeiea! op. cit.! p. AD. F Anon/mus. cap. 9C 9. 5orcea! I. 6epeiea! op. cSS) p. IH. <@ \ anon/mus! cap. 9. 0/ I1idem! cap. 9I. ;;E <I 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. I=-I<. <D I1idem! p. I<. @? Anon/mus! cap. 9I. @; I1idem! cap. 9II. @H I1idem. @E 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. I@. <= SMfeSAA! p. I@-IA. @< SMfeSAA! p. @A-A?. <@ Vezi studiile lui 0. 'umitra#cu! 'escoperiri! passimC 'escoperiri ;DAd passim. @A 0. 'umitra#cu! Ceramica! passim. @I 9. 5orcea! I! 6epelea! op. cit! p. I@. @D I1idem! p. A?-AE. A? 8. 'răganu! op. cit! p. HID. A; 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit.! p. D<. AH T.l. 4o#u! 7radea! p. D<. 9ucrarea con&ine ipoteze #i concluzii neverificate. AE Anon/mus! cap. %I. A= 0imon de Weza! p. E@-EA. A1 I1idem. A@ 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. IE. AA V. 0pinei! Moldova! p. ;@;. AI 8. 'răganu! op. cit! p. HID! nota ;C -/. -/orff/! Bormation! p. E;. AD 8. 'răganu! op. cit.! p. HID! nota ;. I? Anon/mus! cap. %IV. I; M. 4usu! Considera&ii! p. ;I=. IH Anon/mus! cap. %I. IE loan-A. Pop! op. cit! p. ;<. I= Br. Pali! 4omanians! passimC loan-A. Pop! op. cit.! p. ;=-;<. I< 3. Papacostea! 4omânii! p. AE-A=.

I@ 9. 5orcea! I. 6epelea! op. cit! p. IA. IA Vezi I1idem! p. ID-D;. ;;= D; 3t. Voievodatul! III! p. <H<-<E;. ! IV! P-@=-@<. PP-i @E-;AD. E.<. 'ucatul lui -lad ":istenta ducatului lui -lad-A(tum este confirmată de două izvoare independente! anume de -esta 2ungarorum a lui Anon/mus #i de 9egenda 0ancti -erardi. Conform notarului lui 5ela #i cercetărilor istorice! ducele -lad stăpânea teritoriul 5anatului de mai târziu! adică o zonă cuprinsă ntre Mure#! Tisa! 'unăre #i Carpa&i sau! cum spune c(iar te:tul cronicii! -lad ) #i avea domnia de la râul Mure# până la cetatea 2oronf. Acest teritoriu făcuse parte n ntregime din provincia romană 'acia! ntemeiată de Traian! #i suferise un intens proces de romanizareH! n legătură cu 5anatul nu se poate vor1i decât la modul relativ despre retragerea aureliană! deoarece sudul regiunii a rămas secole la rând! după HA;-HA<! su1 control roman #i romano-1izantin. Cercetările ar(eologice au demonstrat că popula&ia daco-romană! străromânească #i românească #i-a continuat! n condi&ii dificile! e:isten&a n 5anat #i n perioada *ligra&iilorE. "vident! ungurii! după invadarea Pannoniei! #i-au ndreptat P@n&ia #i spre 5anat! n primul rând! din dorin&a procurării prăzii. /on/mus spune că Arpad#O so&ii săi au a>uns la un moment dat ln insula 0epel +Csepel,! unde au rămas din aprilie până n Porti1rie! după o1iceiul crescătorilor de animale. Iar apoi! ie#ind Mnsulă! au (otărât să meargă peste 'unăre! să cucerească a Pannoniei #i să pornească după aceea răz1oi contra ;;< carintienilor #i să se pregătească să meargă n &inuturile grani&a 9om1ardiei=. 'ar nainte de a face acestea! cronica! ducele Arpad#i frunta#ii săi au decis )să trimită o oas+ contra ducelui -lad*. n acest scop! au fost trimi#i n fruntea unei cete u Cadusa #i 5o/ta! )care! după ce #i-au luat rămas 1un! au peeca. călare! au trecut peste Tisa la Wenesna +Wanizsa, #i a/ descălecat lângă râul 0eztureg +Csesztreg,*<! un afluent al T>0e inferioare. 0e precizează că nu s-a aflat deocamdată nici o oaste care să se ridice contra lor! deoarece to&i oamenii din acea &ară erau speria&i. 'e la 0eztureg! cetele ungare au plecat spre păr&ile 5egăi T5egue/,! unde au rămas două săptămâni! timp n care locuitorii dintre Mure# #i Timi# li s-au supus #i #i-au dat fiii ca ostatici. 'rumul atacatorilor a continuat spre râul Timi#! unde #i-au a#ezat ta1ăra! lângă locul numit Vadul 8isipurilor TVadum Arenarumf. 'ar! când au voit să treacă Timi#ul! Ie-a ie#it nainte -lad! )ducele acelei patrii* +du: itlius patrie,! ) mpreună cu o mare armată de călăre&i #i pedestra#i [alcătuităX cu a>utorul cumanilor! 1ulgarilor #i

românilor* Tcum magno e:ercitu eGuitum et peditum! adiutorio Cumanorum et 5ulgarorum atGue 5lacorumt ntâmplările s-au derulat! n continuare! cu repeziciune. ? zi ntreagă! cele două o#ti au stat fa&ă n fa&ă cu râul ntre ele! fără ca vreuna să-l poată trece. Apoi! Ruardu la trimis pe fratele său Cadusa! cu >umătate din ceată! să co1oare pe râu #i să treacă apa pe ascuns! căzând n spatele inamicului. A#a s-a i ntâmplat! astfel că >umătate din oastea ungurilor! condu#i de Cadusa! era peste râu! pe aceea#i parte cu oastea lui -lad! iaM cealaltă >umătate a o#tii! n frunte cu Ruardu! trecea not râul spre a-l nvălui pe inamic. n acest fel! ungurii au o1&inut o niare victorie Tvictoriam magnamf. Pentru a fi mai elocvent n legătura cu victoria! cronicarul adaugă: )#i n această luptă au murit . duci ai cumanilor #i trei cne>i ai 1ulgarilor #i nsu#i -lad! d lor! numai cu fuga a scăpat! iar armata sa s-a topit ca ceara cu focul #i a pierit de ascu&i#ul să1iilor*D. n urma victoriei! Ruardu! Cadusa #i 5o/ta au părăsit s-au ndreptat spre (otarele 1ulgarilor Tversus fSnes ;;@ ? a#ezat ta1ăra lângă râul Ponoucea +Pan/oca! de fapt! un 3M#MMPt punării,. -lad s-a refugiat n cetatea sa Weve [Wuvin! vin, care curand a Fost asediata de urmăritori vreme de trei iF s> apoi s-a ncercat luarea ei cu asalt. n fa&a acestei situa&ii! R ele -lad a trimis soli #i a cerut pace! supunându-se #i făcând d$ > atacatorilor. 'e aici! ungurii #i-au continuat drumul spre tea ursc>a +7r#ova sau! după unele opinii! Vâr#e&,! pe care C cucerit-o! de asemenea! locuind n ea timp de o lună. 5o/ta! a o parte din armată! cu ostaticii #i cu prăzile! a fost trimis la ZAfpad Tot la acesta! capii oastei ungare din 5anat ar fi trimis o solie! pentru a cere permisiunea să meargă n -recia #i să cucerească toată Macedonia! )de la 'unăre până la Marea 8eagră* Ta 'anu1io usGue ad 8igrum Mare,! )fiindcă ungurii! n acel timp! atât de mult se 1ucurau de vărsarea sângelui omenesc ca #i lipitoarea*;?. 'ucele Arpada lăudat faptele lor de arme #i le-a dat permisiunea +lui Ruardu #i Cadusa, de a se duce n -recia #i de a supune &ara. nainte de a vor1i despre atacarea 5anatului! autorul prezintă forma&iunile politice sau statele incipiente găsite de unguri n regiune! când ei au descins dinspre 4utenia. Cu acest prile>! se dau următoarele detalii despre &ara lui -lad: )'ar &ara care se ntinde de la râul Mure# până ia cetatea $rscia o ocupase dinainte un anume duce cu numele -lad! ie#it cu a>utorul cumanilor din cetatea Vidin! din ai cărui urma#i sa născut 7(tum! pe care mai târziu! după un lung timp! n vremea regelui 3tefan cel 0fânt! l-a omorât! n cetatea sa de lângă Mure#! 0unad +Csanâd,! fiul lui 'o1uca +'o1oUa,! nepotul regelui! deoarece i-a Most n toate adversar numitului rege. 9ui [lui 0unadX! numitul reDe! pentru 1unul lui serviciu! i-a dăruit o so&ie #i cetatea [luiX 7(tum cu toate apar&inătoarele sale [ ... X. Această cetate se nume#te acum 0unad +Cenad,*;;. ? pro1lemă specială n legătură cu ducatul lui -lad este starea

e:pedi&iei prin care căpeteniile ungare au ncercat să uPună această &ară. Până la un punct! lucrurile par clare! eZarece Anon/mus spune că Arpad nsu#i a (otărât trimiterea KM* contra lui -lad! ceea ce nseamnă că e:pedi&ia a fost nainte ;;A de D?A +când a murit Arpad,. 8umai că acela#i relatează! n finalul capitolului despre &ara lui -lad! că supunerea 5anatului! Ruardu #i Cadusa au pornit spre 'unării! să atace -recia! adică Macedonia. 7r! se #tie că e:pedi&ie a ungurilor până n Macedonia a avut loc doar n DE. Anon/mus spune că Ruardu s-ar fi #i căsătorit n -recia! unde a fi rămas pentru totdeauna mpreună cu ceata sa;H. 'espre Ruardu se mai #tie că a fost unul din conducătorii cetelor mag(iare pătrunse n Italia n DHH #i DH=. 9iutprand! pe atunci! n DH=! diacon n ora#ul Ticino! l nume#te 0aSardo trecându-i numele prin filtrul lim1ii latine #i italiene;E. Aceste fapte ar fi argumente solide pentru o datare a atacului decisiv contra lui -lad c(iar n DE=! cum s-a opinat de>a;=. Pe de altă parte! legarea e:pedi&iei narate de Anon/mus de numele lui Arpad #O men&iunea că ea ar fi avut loc nainte de )răz1oiul contra carintienilor* #i de atacarea )&inuturilor de la grani&a 9om1ardiei* pledează (otărâtor pentru o datare timpurie. Primele e:pedi&ii ungare contra 9om1ardiei #i Carintiei au fost n IDI-IDD #i! respectiv! D?;. " drept nsă că asemenea e:pedi&ii au avut loc #i n DEA;0. ( final! nclinăm să credem că au fost mai multe e:pedi&ii de >af contra ducatului lui -lad #i că prima a fost! ntr-adevăr! n vremea lui Arpad. Cea din urmă! mai importantă! va fi fost prin DE=! când protagoni#tii ei #i-au ndreptat apoi atacul #i spre -recia! ntr-o campanie mai lungă! pomenită de izvoarele 1izantine #i de una din versiunile cronicii Uievene Povestea aniloi trecu&ij! fn ceea ce prive#te atacurile contra lui -lad! Anon/mus! destul de negli>ent cu cronologia #i cu succesiunea unor evenimente! va fi procedat prin contrac&ie! unificând lucrurile. C(iar #i a#a! ca #i n cazul ducatului 1i(orean! se disting clar mai multe etape ale atacurilor: - n prima! ceata ungară trece Tisa la sud de confluen&a Mure#ului cu aceasta #i a>unge n zona râului Aranca +rnurT;lt pro1a1il n cronică 0ezturecS,C - n a doua etapă! atacatorii au avut nevoie de două săptămân; ca să supună - pro1a1il nu fără rezisten&ă - popula&ia ditr ;;I Timi#! cu a:a pe 5egaC rezisten&a locuitorilor este f&rna de săpăturile efectuate la fortifica&ia Arad-cZZ!m>rescu! al cărei prim nivel a fost dezafectat de un incendiu PMa ecut n prima parte a secolului %;A. W>fria etapă coincide cu rezisten&a o#tirii lui -lad pe linia t isului! urmată de asalturile asupra cetă&ilor Weve#O $rscia. pr>n urmare! n prima parte a secolului %! ducatul lui -lad a st

puternic lovit #i prădat de cetele ungare #i o parte din fortifica&iile sale au fost distruse. 'ar -lad a continuat să trăiască si pro1a1il! #i-a refăcut n parte for&ele. " posi1il ca ducatul să fi fost o1ligat să dea periodic atacatorilor un tri1ut #i să permită li1eră trecere călăre&ilor unguri spre zona 1alcanică! dar de o cucerire efectivă a sa nu poate fi vor1a. Cert este că! n prea>ma anului ;???! un urma# al lui -lad! anume ducele A(tum +7(tum,! ducea o politică fermă de independen&ă #i era adversar al regelui 3tefan I al $ngariei. 0tructura etnică a 5anatului n acea vreme o conturează! indirect #i apro:imativ! Anon/mus! când spune că oastea lui -lad era formată din )cumani! 1ulgari #i români*. Pe 1aza acestei men&iuni! unii critici ai notarului lui 5ela au catalogat cronica acestuia drept fa1ula&ie. Cauza ar fi pomenirea )cumanilor* care nu se aflau pe teritoriul 4omâniei la o dată atât de timpurie. 8u mai departe decât n ;DD;! un distins cercetător al istoriei sud-est europene #i române#ti remarca )evidentul anacronism* n cauză! deoarece cumanii nu sunt atesta&i n "uropa de "st până la mi>locul secolului %I*;I. Această )gre#eală* este de natură! pentru unii! să relativizeze ntreaga cronică ori! cel pu&in! pasa>ele referitoare la români. Mnsă c(iar cercetătorii unguri au dovedit că n mag(iara vec(e! pnn etnonimul Uun erau desemnate mai multe popula&ii turcice de PePă! precum ca1ari! pecenegi sau cumani;D. "vident! nZn/mus a tradus n latină termenul Uun prin Cumanus! Qeluând #i sensurile multiple ale acestuia. n cronică! etnonimul lSAKaSv este folosit de mai multe ori. 'e pildă! atunci când se teă despre asocierea ceior #apte duci ai )cumanilor* la ;;D tri1urile ungurilor care veneau spre Pannonia! este evident vor&v de U(a1ari! fapt confirmat de un pasa> din 'e administrP imperidi. 'ar când este vor1a despre componen&a o#tii lui GP n confruntarea cu ungurii! pro1a1il că acei Cumani erau O realitate pecenegi. A#adar! cronicarul nu gre#e#te deloc P ntre1uin&ează termenul Cumani cu referire la secolul %! ci noi când nu cunoa#tem sensurile de odinioară ale u etnonim. 'e altfel! atunci etnonimele nu aveau preciziunea a>e mai târziu! fi:ată mai ales pe linie savantă! ncât nu este P mirare că un nume etnic desemna mai multe popoare #i popula&i nrudite. C(estiunea este cvasisimilară n cazul termenului 4omani! evocat mai sus! a cărui folosire de către Anon/musP este un anacronism sau o gre#ealăH;. Prin urmare! popula&ia de atunci a 5anatului! &inând seama #i de antecedente! putea să fie formată din români! 1ulgari! pecenegi! dacă nu cumva prin Cumani! n acest caz! s-ar putea n&elege #i avari târzii! cum s-a sugeratHH. Popula&ia mag(iară sa fi:at greu #i târziu n 5anat #i! mai ales! n târguri #i ora#e. $n recensământ din ;A=E numără n 5anat =?; sate române#ti! ;H? sâr1e#ti! ;D sate mi:te româno-sâr1e! ;< sate de coloni#ti germani +#va1i, #i un sat sâr1o-#va1. 8u este

semnalat nici ut sat ungurescHE. Ca #i n cazul lui Menumorut! etnia lui -lad este imposi1il de precizat. 0e pot face doar unele supozi&ii. Anon/mus spune despre el! n mod destul de confuz! că a )ie#it +egressus, F cetatea Vidin T5und/n,! cu a>utorul cumanilor*! cum s-a men&ionai de>a. 8u se n&elege n ce fel a ie#it! a pornit sau a a>uns -todi la Vidin! cu a>utorul pecenegilor sau! n orice caz! al unui turcie. )Venirea* lui din Vidin ar putea să presupună etnia 1 a lui -lad! dar nu neapărat! mai ales că ora#ul s-a aflat se află #i azi ntr-o zonă +Timocul, intens populată cu P +vla(i,. Pe de altă parte! când se relatează pierderile suferi P confruntarea cu ungurii! se spune că )au murit doi duo cumanilor #i trei cne>i ai 1ulgarilor #i nsu#i -lad a1ia a scăpa. fuga. 7rdinea enumerării o respectă pe cea care componen&a o#tii 1ănă&ene! numai că n locul eventua ;H? deri din partea românilor e men&ionat -lad. "vident! aceste pMVrva&ii sunt numai presupuneri care nu au darul să ZPiurească pro1lema. )Ie#irea* lui -lad din Vidin a sugerat unor Ma tori impunerea ducelui 1ănă&ean n fa&a Taratului 5ulgar! cu a utor peceneg #i recunoa#terea autorită&ii acestui duce la Vidin de către &arul 0imeonH=. Cu alte cuvinte! episodul legat de Vidin ar arca alian&a vasalică a lui -lad n raport cu Taratul 5ulgar. Interpretarea este tentantă! dar rămâne la stadiul de ipoteză. 8ici etimologia numelui -lad nu duce ta rezultate mai clare #i! cdiar dacă s-ar #ti precis ce origine are numele! se mai #tie că adesea aceasta nu concordă cu etnia purtătorului său. 'e pildă! 'rago# #i 5ogdan! cei doi ntemeietori ai statului Moldova! sunt indiscuta1il români! dar au nume de origine slavă. n epoca romantică! -lad +sau Ciad, a fost socotit o coruptelă de la latinescul Claudius sau! mai târziu! tot gre#it! un termen de origine gepidăC se pare totu#i că este un cuvânt sud-slav! devenit poreclăH<. 7ricum! amintirea antroponimului -Satf s-a păstrat ferm ntr-o serie de toponime! răspândite c(iar #i la nord de al1ia principală a Mure#ului! semn! după unii! că ducatul n cauză s-ar fi ntins #i n acea regiuneH@. Astfel! lângă Vărădia de Mure#! este atestată documentar Valea lui -lad. n ;==@! n zona 5ârzava! se men&ionează toponimul 5alad T-alao,. n ;;AA apare documentar numele de toc -eled! repetat n ;<=D! cu ocazia unei zălogiri. n registrele de decimă papală apare localitatea -ladova +;EEH-;EEA,! azi Cladova. 9a sud de Mure# sunt localită&ile -(ilad #i -ladna. n secolul %II este semnalată mănăstirea -alad. n ;<<; se atestă cetatea -alad! care a luat na#tere prin fortificarea mănăstirii omonime. $n pârâu cu numele -lad +azi -alacUa, e:istă lângă Araci! Braniova +Iugoslavia,HA. Ca #i n cazul lui Menumorut! Pstarea numelui de -lad #i a derivatelor sale! cu precădere n ZPonimie! ntr-un număr atât de mare! este o mărturie clară a eFisten&ei reale a persona>ului respectiv.

Pein urmare! se poate conc(ide că! la năvălirea ungurilor n S*La! pe teritoriul 5anatului func&iona un stat incipient! locuit ;H; de români! 1ulgari +slavi, #i unele rămă#i&e ale popula&iilor turci migratoare! stat condus de ducele -lad. Rona era puten/ populată #i apărată natural! fn cuprinsul ducatului sunt men&ionatC o serie de fortifica&ii! cum ar fi Weve +Cuvin, #i 2orom +PalancaK,F - pe teritoriul de azi al Iugoslaviei! n 5anatul sâr1esc - $rsC> +pro1a1il 7r#ova, #i cetatea de la Vadul 8isipurilor +neidentif>Ca&F ncă pe teren,. 7 fortifica&ie de pământ #i lemn din secolele Veee. I% a fost cercetată ar(eologic la Arad! n zona Vladimirescu! >at altele la Ilidia! Pescari! 5ulei etc.HI 'e asemenea! conform ultimelor cercetări! se pare că cetatea de la Cenad +pe Mure#, func&iona #i n epoca lui -ladHD. 'eci! la cumpăna secolelor i%-: e:istau n ducatul 1ănă&ean o serie de realită&i specifice unei societă&i feudale timpurii. 8u credem să fi e:istat neapărat o singură cetate de re#edin&ă a ducelui! dar dacă totu#i a e:istat o asemenea fortifica&ie principală! considerăm că ea se afla n sudul sau sud-estul zonei TWeve! $rscia,! unde pare să fi fost nucleul de rezisten&ă al ducatului. 'espre confesiunea locuitorilor #i a ducelui nu se dau detalii n cronică! dar se #tie că românii erau cre#tini #i că #i 1ulgarii primiseră cuvântul 'omnului la I@=. Pe plan e:tern! su1 aspect politico-militar #i! poate! confesional sunt atestate legături ale ducatului +ale lui -lad, cu lumea sudică! 1izantino-slavă! n spe&ă cu Primul Tarat 5ulgar. E.@. 'ucatul lui A(tum +7(tum, 'upă cum s-a men&ionat! nici atacatorii 5anatului de la nceputul secolului % nu au putut #i nici nu au inten&ionat sa cucerească ducatul lui -lad. 'e altminteri! Cronica 8otarul Anonim nu men&ionează nici prinderea sau moartea lui -ladP nici a#ezarea unui alt conducător n fruntea &ării. Cea mai 1una dovadă că integrarea păr&ilor respective n regiunea domina` efectiv de unguri nu avusese loc! sau se produsese firav M temporar! este e:isten&a ducatului lui A(tum n 5anat #i adiacente! cam la un secol după atestarea ducatului lui -lad ;HH - trei rânduri! Anon/mus l nume#te pe 7(tum +A(tum, drept M)n > urma# aM MuM -ladOa conducerea ducatului. Prima men&iune cum s-a văzut! mai la nceputul cronicii! n capitolul %I! e0Jf se vor1e#te despre realită&ile politice ale Pannoniei! nainte 9 la, venirea ungurilor: pe teritoriul de la Mure# până la P âre +$rscia, domnea )-lad...! din ai cărui urma#i s-a născut n(tum--n Pe care maM tarzMu--M Pe vremea regelui 3tefan cel cfMnt M*a omorât! n cetatea sa de lângă Mure#! 0unad...! fiindcă O7(tumX iMa fost n toate adversar numitului rege*E?. A doua entiune se face n capitolul %9IV! când se vor1e#te despre astea trimisă contra lui -lad: din neamul acestuia! care domnea de la Mure# până la cetatea 2orom +Palanca,! )după multă vreme

nogorâse 7(tum! pe care l-a omorât 0unad*E;. A treia oară! tot n capitolul %9IV! se spune că -lad! )din neamul căruia se trage 7(tum*! i-a oprit pe unguri cu oastea sa pe Timi#EH. 7 parte din aceste pre&ioase date oferite de Anon/mus sunt confirmate #i de alte surse scrise! cum ar fi 9egenda 0fântului -erard! un pasa> din cronica turcă a lui Ma(mud Terdziiman! lucrările proprii ale lui -erard +mai ales! 'eli1eratio,! un c(r/so1ul al mpăratului 1izantin de la ;?;D-;?H? #i o predică a călugărului franciscan 7s.aldus de 9asUa! pu1licată n ;=DD la 2agaEE. Cel mai important izvor este legenda 0f. -erard +Vita 0ancti -erardK,! o lucrare (agiografică! avându-l n centru pe călugărul 1enedictin italian -erardo! născut n >ur de DI?! mort n ;?=@! a>uns episcop de Cenad +;?E?-;?=@, #i canonizat ulterior +;?IE,. 9ucrarea sa păstrat n trei forme principale - legenda mare +maior,! cu ample referiri la ducatul lui A(tum! legenda mică ii #i legenda n imagini - #i n mai multe varianteE=. 0-a la concluzia că legenda mare a fost ela1orată pe 1aza unor din secolul %I #i definitivată! n linii mari +fără ultimul capitol,! ia cumpăna secolelor %I-%II! după canonizarea episcopuluiE<! ori spre >umătatea veacului %IIE@. !. om rezuma n cele ce urmează con&inutul legendei n privin&a A(tum EA. Astfel! se spune că pe vremea lui -erard era n f ea sau )ora#ul* de pe Mure# +ur1s Morisena, un principe arte puternic! pe nume A(tum! 1otezat după ritul grecesc n ;HE cetatea Vidinului #i având #apte neveste. 5azat pe mul&ii o#tenilor #i no1ililor săi! pe tăria #i puterea sa! el nu i se nc(inP regelui 3tefan al $ngariei. A(tum era un om 1ogat! căci avea@ mul&ime de cai ne m1lânzi&i! plus (erg(eliile &inute n gra>duriJ sale! avea turme fără număr #i păstori! ca #i mo#ii #i cur&i +aSfoP et curias,. "l #i instaurase autoritatea asupra sării rege#ti ce era trimisă pe Mure# n >os! punând n porturile acelui râu! până ea Tisa! vame#i #i stră>i! orânduindu-le toate pentru sporirea venitu/ său. Având autoritate de la 1izantini! A(tum ridicase n cetatea Mure#ului o mănăstire cu (ramul fericitului loan 5otezătorul sta1ilind acolo un stare& +a11atem, #i călugări greci! rects ortodoc#i! după rânduiala #i ritul acestora. 6ara supusă lui era ntinsă de la Cri#! n nord! până la 'unăre! adică la Vidin #i 0everin! n sud! #i de la Tisa! n vest! până n păr&ile Transilvaniei +ad partes Transilvanas,! la est. 7sta#ii / erau mai numero#i decât ai regelui ungar! pe care-l nesocotea. 'intre osta#ii lui A(tum! cel mai mare n rang era C(anadinm T0unad! la Anon/mus,! pus să-i comande pe ceilal&i. 5ănuit că ar unelti contra domnului său #i că ar plănui să-l omoare pe acesta! C(anadin a fugit n taină la regele 3tefan #i s-a pus n slu>1a lui. -a dovadă a credin&ei! la dorin&a noului său stăpân! C(anadin a fost re1otezat! după ritul apusean. Aflând de la transfug tainele domnului său A(tum! regele pregăti o e:pedi&ie contra principelui 1ănă&ean! ca să pună mâna pe &ara +regnum, lui. n fruntea

o#tii! fu a#ezat C(anadin! care ie#i la răz1oi trecând Tisa. 'upă prima ciocnire cu A(tum #i oastea lui! invadatorii fură nevoi&i să se retragă ntr-un loc ferit. n acest moment! C(anadin se ruga 0fântului mucenic -(eorg(e #i-i făgădui că! n caz de victorie! va ridica o mănăstire nc(inată acestuia. n urma unui vis! considerat semn dumnezeiesc! C(anadin #i oastea ungară năvăliră asupra o#tii lui A(tum! l uciseră pe principe pe câmpul de luptă D câ#tigară victoria. nvingătorii luară trupurile tovară#ilor lor mor&iK le ngropară n cimitirul mănăstirii ortodo:e din MoriseP-mănăstire la care slu>ea o treime din popula&ia cetă&ii. C(anP nu-i alungă pe călugării de rit 1izantin! dar luă cu sine pe cât*. dintre ei! n frunte cu stare&ul! #i-i duse la locui unde sefet ;H= I spre a-#i mplini făgăduiala către 0fântul -(eorg(e. A>uns PiiMrtea regelui! C(anadin l demască pe un so& al său! anume la care se lăudase cu uciderea lui A(tum. ntre onorurile *rate de rege pe seama nvingătorului fu #i acela de a (Z(im1a numele Morisenei n cetatea lui C(anadin! unde acesta Ifveni comite. 4evenind n 5anat! acesta i ridică 0fântului r(eorg(e o mănăstire cu călugări ortodoc#i! adu#i! cum s-a ăzut de la vec(iul loca# al lui A(tum. Aceasta este! n linii mari! relatarea despre A(tum #i &ara sa! dar legenda mai oferă o serie de detalii despre 5anat cu prile>ul narării activită&ii de păstorire a episcopului -erard n dieceza sa. Coro1orarea tuturor surselor scrise cunoscute referitoare la ducatul lui A(tum permite formularea unor o1serva&ii utile referitoare la evolu&ia societă&ii n vestul 4omâniei! n prima parte a secolului %I. 6ara lui A(tum era cu mult mai ntinsă decât ducatul nainta#ului său -lad! ea cuprinzând #i o parte din fostul ducat al lui Menumorut! situată la nord de Mure#! ntre acest râu #i! pro1a1il! valea celor trei Cri#uri reunite. 0e poate! cum s-a sugerat! ca #i o parte din sud-vestul Transilvaniei Tad partes Transilvanas, să fi apar&inut iui A(tunf@. Acest stat incipient! cu suprafa&a totală de cea =?.??? Ump +cam cât a 7landei #i mai mare decât a 5elgiei,! se nvecina la sud cu Taratul 5ulgar! la apus cu $ngaria! la nord cu teritorii controlate de $ngaria #i la est cu forma&iunea statală din Transilvania. Prin urmare! acest ducat era departe de a fi cât un comitat! cum s-a spus tenden&iosED. Conform izvoarelor! pe acest vast teritoriu se practica agricultura! cultivându-se cereale. Pe la ;?E?! regele 3tefan I a instituit n 5anat decima eclesiastică! alcătuită! evident! #i din Drâne. 9egenda mare aminte#te o roa1ă care măcina grâu! *Cârtind o râ#ni&ă=?! iar n 'eli1eratio se vor1e#te de cultura ?rzului=;. Cre#terea animalelor este ilustrată de multele (erg(elii PM cirezi! de faptul că oamenii de rând i ofereau episcopului cai! 7lM 1oi #i >uninci! de#i -erard respinge asemenea practici*H. ":istă PM Mărturii despre cultura vi&ei-de-vie #i producerea vinului! atât ;H< pentru consum! cât #i pentru cult. 0unt men&ionate sau atestai

ar(eologic o serie de construc&ii civile! militare #i religioase! ce presupune dezvoltarea me#te#ugurilor=E. Ma(mud men&ionează porturile de pe Mure#==! pomenite #i de e mare. "ste evident că se prelucrau metalele #i lutul! o1&inându-de o ceramică de calitate. Comer&ul este ilustrat prin plutele de sare care treceau pe Mure#! spre $ngaria. 'upă ce! din ;??E! &ara lui A(tum se nvecina la 'unăre cu Imperiul 5izantin! se poate surprinde ar(eologic o circula&ie mai intensă a mărfurilor #> a monedei. Izvorul turcesc amintit vor1e#te despre tezaurul stăpânului de la Morisena! păstrat ntr-un fort al său=<. n condi&iile unei vie&i economice atât de intense! se presupune că popula&ia zonei era destul de numeroasă! mai ales că Morisena este numit ur1s #i că apar nominalizate ora#e #i sate vec(i! n care! după supunere! se construiesc 1iserici de rit apusean. Primele localită&i din 5anat consemnate n documentele latino-mag(iare din secoiele %IV-%V au nume de origine română #i româno-slavă=@. Popula&ia era stratificată! n acord cu evolu&ia feudală timpurie a societă&ii. Principele sau ducele era un mare proprietar ncon>urat de )no1ili* 1oga&i. 'upă răz1oiul ungaro-1ănă&ean! descenden&ii lui A(tum au salvat o parte din posesiuni! care le mai apar&ineau n secolele %III-%V=A. C(anadinus T0unactO! dacă ntr-adevăr a fost un nalt demnitar al lui A(tum #i nu nepotul regelui 3tefan+cum l prezintă Anon/rnus,! tre1uie să &i fost #i ei un om avut. 7ricum! documentele secolului %III arată că familia lui C(anadin avea ntinse posesiuni! din care unele! situate la vest de Morisena! ar putea să fie proprietă&i stră1une de&inute din vec(ime=I. "vident! o parte din popula&ie era dependentă n grade diferite de categoriile suprapuse. 0-a văzut că o treime din populai Morisenei servea la mănăstirea ortodo:ă a lui A(tum! păsLr* aveau gri>ă de turmele ducelui #i ale )no1ililor*! &ăranii mo#iile! o roa1ă +ancilla, nvârtea râ#ni&a etc. 0u1 aspect politic! izvoarele concură n a nfă&i#a forma&ii lui A(tum drept un stat incipient! numit când terra! când gP ;H@ . Anon/mus! ducat#i patrie. Termenul de regnum este dat! <a$ 1icei! n evul mediu! statelor constituite! cu organizare social-Pe rică militară! economică! religioasă #i culturală temeinică #i cu isten&ă de sine stătătoare. Conducătorul acestui stat apare #i Ze!e+ienda maior#i la Ma(mud Terdziiman drept )principe* cu o Mn e mare sau la Anon/mus ca un dinast care mo#tenise Pu tul de la rudele sale! anume urma#ii lui -lad. Prin urmare! n catul 1ănă&ean! pentru perioada D??-;???! este atestată o dinastie. 'in te:te reiese că no1ilimea datora spri>in #i supunere principelui* sau )ducelui*=D. Acesta dispunea! cum s-a arătat! #i de un aparat administrativ-fiscal! care asigura paza #i vămuirea! purtând gri>a veniturilor conducătorului. n centrul relatărilor izvoarelor se află! cum se #tie! confruntarea ntre cele două for&e! a atacatorilor unguri #i a lui Antum. Pentru a face

fa&ă situa&iei! ducele avea nevoie de o organizare militară superioară. A(tum dispunea de o armată! n frunte! pro1a1il! cu C(anadinus! de garnizoane n cetă&i #i de oameni de pază n locuri mai importante. Izvoarele vor1esc de mul&imea osta#ilor #i sugerează c(iar o ierar(ie militară. Te:tul lui TerdzCiman vor1e#te despre garnizoanele cetă&ilor #i despre faptul că C(anadin era c(iar comandantul unei asemenea fortifica&ii<?. 'emnitarul turc mai scrie că! n fa&a pericolului! stăpânul Morisenei a )unit #i narmat pe to&i supu#ii săi*! sugerând că! alături de oastea o1i#nuită +a sa #i a no1ililor credincio#i,! i-a c(emat la luptă pe to&i 1ăr1a&ii n stare să poarte arme<;! Men&ionarea cailor crescu&i special! a (erg(eliilor de cai! Presupune e:isten&a unei o#ti de cavalerie reduta1ile! alături de Pedestra#i. Cele mai importante cetă&i +de pământ #i lemn, din &ară erau ri +azi Cenad,! consemnată n izvoare scrise! #i Arad-irescu! cercetată ar(eologic. Cea din urmă este similară cu de la 'ă1âca! Moldovene#ti! 5i(area! 3irioara #i H Alte cetă&i! contemporane cu cele de mai sus - men&ionează mat multe cetă&i! nenumite - vor fi fost la Beldioara! Brumu#eni sau c(iar Rarand<E. ;HA n privin&a organizării 1iserice#ti! reiese din izvoare că ducatul lui A(tum! era dominantă confesiunea cre#tină d9 lri răsăritean! ducele nsu#i fiind 1otezat n acord cu acest P Centrul eciesiastic era! evident! Morisena! unde func&in mănăstirea călugărilor 1asili&i! nc(inată 0t. loan 5otezâtonK Cum s-a văzut! c(iar C(anadin! de#i 1otezat după ritul latin organizat o nouă mănăstire! după victorie! cu a>utorul călugăr9a ortodoc#i. 9a venirea lui -erard ca episcop roman +după ;?ED; călugării de rit 1izantin fură sco#i din lăca#ul lor vec(i! care reven noilor autorită&i 1iserice#ti! numite de rege +adică episcopul d> călugării de rit apusean,<=. Via&a monastică ortodo:ă a continuat nsă n aceste locuri. n secolele %ll-%lll! până la invazia tătara +;H=;,! sunt atestate vreo ;E mănăstiri +multe mănăstiri-necropolă, ortodo:e! ale unor familii de no1ili! n zona Mure#ului<<. 'in 1ulele papei 2onoriu III! din ;H;@ #i ;H;I! reiese organizarea #i n păr&ile Aradului a unor mănăstiri &inând de vasta organiza&ie mona(ală a 0f. T(eodosiu. Am1ele redactări ale 1ulei pomenite amintesc la Tosani sau 4osani o mănăstire co 1unuri )donate odinioară* de către -Sad#O Manuel<I. Via&a cre#tină de tip 1izantin din 5anat a fost stân>enită prin implantarea cre#tinismului apusean! mai ales după nfiin&area la Cenad! n ;?E?! a episcopiei catoiice. 'in 9egenda maior mm că -erard #i preo&ii săi re1otezau după ritul latin )mul&ime de norod*! de#i s-a e:primat #i opinia că ar fi vor1a doar de acea reconciliatio! adică de confirmarea unor cre#tini de>a 1oteza&i<A'espre apartenen&a acestor teritorii la >urisdic&ia 1isericească superioară ortodo:ă nu e:istă informa&ii sigure. 0-ar putea ca mă-

năstirea 0f. loan 5otezătorul din Morisena să fi avut rang F stavropig(ie! deoarece stare&ul său pare să dispună de autoritate mai mare #i de atri1u&ii mai multe decât era o1i#nuit<I. n PP 5izan&ului! e:istau n acea vreme mănăstiri al căror stare& (irotonisit drept episcop. Pe de altă parte! din mpăratului Vasile II! din ;?;D-;?H?! reiese că ntre episa su1ordonate mitropoliei de 7(rida +Macedonia, figura #i cea aeM 5ranicevo! având un centru episcopal la 'i1iscos! asimila Ti1iscos +Timi#,<D. nsă dependen&a ntregii 1iserici 1ănă&ene ;HI vreme de scaunul 7(ridei este greu de dovedit. 7ricum! ana 'are situată n afara unei astfel de dependen&e. > rămân de analizat #i mpre>urările interna&ionale n care nrodus atacul ungar mpotriva lui A(tum. Cre#tinarea n masă <MaIG$rilor! după e:emplul ducelui lor VaSU! a mărit for&a statului ilM transformat n regat. lSaSfr-3tefan +DDA-;?EI, a urmat o 7ftică de uniformizare a structurilor din interior! de lic(idare a 1riilor autonomii tri1ale #i de cucerire a unor teritorii din V cinătate! inclusiv a Cri#anei de deal #i de munte! a 5anatului #i Transilvaniei. fn această situa&ie! aliatul firesc sau puterea protectoare a ducatului lui A(tum era Imperiul 5izantin. Taratul 5ulgar! refăcut ia DA@! mai păstra pe la DI? alian&a cu ungurii. Acest fapt era defavora1il forma&iunilor politice de pe teritoriul 4omâniei. 0itua&ia se sc(im1ă n urma marii campanii 1izantine ncepute n ;??;! după care teritoriul controlat de 1ulgari intră su1 domina&ia Imperiului 5izantin. Bn ;??=! Vasile II cucere#te Vidinul! după I luni de asediu! astfel că grani&a imperială a>unge la 'unăre! n vecinătatea 5anatului. 0e pare că n acest moment A(tum devine confederat sau vasal al mpăratului de la Constantinopol. n acest fel tre1uie! pro1a1il! interpretat pasa>ul din 9egenda mare care spune că el )a primit autoritatea de la greci* Taccepit autem potestatem a -raecSs,! dacă nu cumva această autoritate se referea doar la năl&area mănăstirii ortodo:e din Morisena. 'upă ;?H?! o dată cu orientarea for&elor 1izantine spre \eatrele de răz1oi din Asia Mică! planurile e:pansioniste ale legatului $ngar revin n actualitate. Moartea mpăratului Vasile *M supranumit 5ulgaroctonul! n ;?H<! a favorizat #i mai mult aceste planuri. n aceste condi&ii! A(tum este lipsit de spri>inul efectiv al suzeranului său! dar! conform lui Terdzuman! se pegăte#te de luptă #i trimite c(iar iscoade pe teritoriul 4egatului igar@?. 'emnitarul turc mai consemnează că 3tefan I era >mul&umit de pregătirile de luptă ale lui A(tum! iar 9egenda are relevă (otărârea suveranului ungur de a supune statul na&ean@;. Pro1a1il că atacul pecenegilor contra 5izan&ului ;HD +;?HA, #i moartea mpăratului Constantin VIII +;?HI, e. determinat pe 3tefan I să ac&ioneze contra lui A(tum. 9a ;?E? -erard era (irotonisit ca episcop la Cenad. 'in izvoare reiese K ntre

nfrângerea lui A(tum #i consacrarea episcopului a trecut anumită perioadă de timp. 'e aceea! nclinăm spre opinia câ e:pedi&ia ungară contra ducatului lui A(tum a avut loc n ;7HI@H n ultima vreme! a fost readusă n discu&ie ipoteza datării conflictului dintre A(tum #i 3tefan I imediat după anul ;??? +pP ;??=,! fără ca argumentele să fie nsă suficient de concludente@E 'upă ;?HI-;?E?! n ciuda mor&ii lui A(tum! a nfiin&ării episcopiei catolice #i a instalării unui trimis regesc la Morisena-Cenad! lucrurile nu au apucat să se sc(im1e prea mult n 5anat. 5iserica de rit răsăritean a trecut pe plan secund! casa regală sta1ilind pozi&ia privilegiată a 1isericii romane #i acordând acesteia importante dona&ii. Pe când noile realită&i păreau să se consolideze! a intervenit moartea regelui 3tefan I +;?EI,! după care au iz1ucnit n regat puternice lupte interne #i s-au manifestat tendin&e ale mpăra&ilor germani de a supune statul mag(iar@=. n ;?=@ a iz1ucnit o puternică răscoală a păgânilor #i poate a celor de rit răsăritean! ndreptată contra 1isericii romane. n timpul ei! au fost omorâ&i E episcopi +inclusiv -erard, #i mul&i preo&i #i au fost dărâmate lăca#uri de cult@<. n aceste condi&ii! refacerea autorită&ii regale #i 1iserice#ti s-a produs anevoie! ceea ce a făcut ca restaurarea domina&iei ungare asupra 5anatului de câmpie să se amâne pentru mai mu& timp. Comitatul Cenad este atestat documentar pentru prima oară doar n ;;DA! semn că adevărata sa organizare se va fi produs relativ târziu. 5anatul de deal #i de munte! de ta 0everin până spre Poarta de Bier a Transilvaniei! a a>uns efectiv su1 contre` ungar a1ia n secolele %III-%IV #i c(iar #i atunci la modul indirect deoarece vec(ile institu&ii române#ti au continuat func&ioneze@@. C(estiunea etniei locuitorilor ducatului se pune! ca #i n caz forma&iunii lui -lad! prin prisma mărturiilor din >urul anului ;???! antecedentelor #i a realită&ilor din secolele următoare. n u T să ;E? asemenea analize! prezen&a românilor n 5anat! alături de Pen tnii este n afara oricărei discu&ii. 8umele de A(tum sau $p glii`;` t ffl este #i el nerelevant din acest punct de vedere! cu toate P n* lingvi#ti i-au sta1ilit o rezonan&ă turcică@A. 5otezul ducelui KP$tul 1izantinn coro1orat cu această rezonan&ă a numelui! ar Mr tea sugera vag o ascenden&ă pecenegă a lui A(tum! dacă nu P;;F va actul semnifică reafirmarea apartenen&ei ducatului la sfera C i>tico-spirituală răsăriteană@I. Cert este că antroponimicul O(tuffl +ung- A>ton,! ca #i -Sad! se reflectă copios n toponimie +Aiton n Caras-0eve rin! fost A(ton la ;=<IC A>ton #i O>tonmonostora n AradC A>ton n >ud. Clu>! numit n ;E=< c(iar ?i>rneOc.,5D! semn că persona>ul a intrat on con#tiin&a pu1lică. 'e altfel! originea numelui )ducelui* sau )principelui* 1ănă&ean nu

are! cum s-a văzut! importan&ă. Importante sunt mărturiile despre organizarea #i stadiul de evolu&ie al acelei &ări din vestul #i sud-vestul 4omâniei actuale. n acest sens! A(tum! descendent din casa lui -Sad! conducea un regnum )foarte ntins #i foarte 1ogaf! independent de 4egatul $ngariei! fa&ă de care manifesta o atitudine ostilă! vămuind pe Mure# plutele cu sare ce se deplasau spre Apus. 'in acest motiv #i din dorin&a de cucerire! suveranul ungur a decis atacarea lui A(tum! de#i acesta! ncon>urat de mul&imea cavalerilor #i no1ililor săi! dispunea de mai mul&i solda&i decât nsu#i regele 3tefan. 6ara avusese o via&ă economică prosperă! la ntretăierea unor importante căi de comunica&ie! structurile feudale erau n curs de cristalizare! iar organizarea religioasă urma modelul răsăritean. 'upă nfrângerea lui A(tum +pro1a1il n ;?HI, #i ntemeierea episcopiei de rit latin +;?E?, la Cenad! ncepe instaurarea controlului ungar asupra 5anatului! n fapt! o ac&iune de cucerire 4ata#i institu&ională! ntreruptă o vreme n urma crizei regatului ln secolul %I! reluată ulterior cu intermiten&e #i nc(eiată! n linii P n secolul %III. Vec(ilor structuri feudale române#ti! de romano-1izantină #i 1izantinoslavă! li se suprapun ale feudalismului apusean! vizi1ile mai ales la nivelul al administra&iei! al 1isericii. Treptat! se organizează ;E; : comitatele +Timi#! Cenad! Cuvin! Caras! Rarand etc., #i 5artati de 0everin! n cadruJ cărora! su1 forma districtelor! autorită&i, regatului sunt silite să recunoască vec(i forma&iuni e?Cae române#ti! alcătuite din cnezate #i voievodate. Aceste districte circa E< cunoscute n evul mediu! au conservat cadrele de via&ă tradi&ională! au limitat imi:tiunile străine! au impus! pentru cei pu&in opt dintre ele! codificarea vec(ilor li1ertă&i su1 formă de privilegii! au păstrat ideea de )&ară românească* ntr-un cuvânt! au perpetuat n timp specificul civiliza&iei române#ti! cristalizate n a doua >umătate a mileniului IA?. 87T" ; Anon/mus! cap. %9IV. H 'oina 5enea! 'in istoria! passimC '. Protase! Auto(tonii! p. HHIH<H. E Vezi rezultatele cercetărilor ar(eologice efectuate de M. 4usu! Al 4ădulescu! M. 5ar1u! M. Rdro1a! A. 5e>an! '. 6eicu #.a.! pu1licate! a precădere! n revistele Ti1iscum #i 5anatica. MAnon/mus! cap. %9IV. < I1idem. @ I1idem. A I1idem. I I1idem. D I1idem. ;? I1idem. ;; I1idem! cap. %I.

;H I1idem! cap. %9V. ;E ". -lucU! $nele informa&ii! p. I;. ;= I1idemC idem! Contri1u&iiII! p. D=. ;< -ăina Basoli! Points de vue! passim +(arta p. H<,. ;@ ". -lucU! Contri1u&ii II! p. D=. ;A M. 5ar1u! M. Rdro1a! 8oi cercetări! p. H=. ;5 '. 'eletant! 0tudies! p. EEA. ;D V. 0pinei! 4omâni #i turanici! p. <<! nota @I. ;EH grezeanu! )4omani* #i )5iac(i*! passimC #i alte cronici latino RM (iare denumesc prin Cumani diferite popula&ii turcice de stepă. PV pu0$! Considera&ii! p. ;IA. HE > Mouzille! S9a Trans/lvanie! p. ;A. n! 5anatul! p. ;?I! ;H@. A a n. 'răganu! 4omânii! p. HHA. H@ g -lucU! Contri1u&ii II! p. I<. H` A. 5e>an! cp. cSS) p. ;HH. H_ ShSohSAA! p. ;;H-;;<. ` Anon/mus! cap. %I. Fl1idem! cap. %9IV. M". -lucU! Contri1u&ii I! p. ID-DEC idem! Antum! p. ;?;-;?<. E= Idem! Antum! p. ;?;-;?H. E< StafeSAA! p. ;?E. E0 Idem! Contri1u&ii I! p. D?. EA Vezi te:tul la I.'. 0uciu! 4. Constantinescu! 'ocumente! p. HI-E? #i =<-=A. EI ". -lucU! A(tum! p. ;?<! ED 5. Wopeczi! 2istoire! p. ;;I. FI.'. 0uciu! 4. Constantinescu! op. cit! p. EE. =;". -lucU! A(tum! p. ;?A. Fl1idem. t(idem! p. ; io. Ml1idem. <SFVcfeSAA! p. ;;E. Q p. ;;<-;;AC vezi #i 8. 'răganu! 4omânii! p. HHE-HAE. P ". -IccU! nLhASAA! p. ;;I. ! p. ;H;. ;EE <; I1idem! p. ;HH. <H M. 5ar1u! M. Rdro1a! op. cit! p. HI! <E ". -lucU! A(tum! p. ;HE. <=;.'. 0uciu! 4. Constantinescu! op. cit.! p. E?. @< ". -lucU! A(tum! p. ;;D! ;H=-;H<. <@ I1idem! p. ;H<-;H@. @A;.'. 0uciu! 4. Constantinescu! op. cit! p. @;. <I ". -lucU! A(tum! p. ;HA. <D l.l. 8istor! 7(rida! passimC 3t. Pascu! Voievodatul! IV! p. HDDC P 5e>an! op. cit! p. ;HD. @? ". -lucU! A(tum! p. ;E?. @; I1idem.

@H I1idem! p. ;EA-;EI. @E Al. Madgearu! Contri1u&ii! p. <-;H. @= ". -lucU! A(tum! p. ;ED. @< -/. -/orff/! 9a C(ristianisation! p. AE. @0 loan-A. Pop! Institu&ii! p. @A-@I. @A 8. 'răganu! 4omânii! p. HHI. @I A. 5e>an! op. cSf.! p. ;HD-;E?. @D 8. 'răganu! 4omânii! p. HHI. A? V. Ac(im! 'istrictele! p. HE-E<C A. 5e>an! op. cit.! passim. E.A. 'ucatul lui -elu Mult mai departe de centrul săla#elor ungure#ti a#ezate la ID@ n Câmpia Pannonică se afla! spre răsărit! )&ara de peste pâdu* sau Terra $ttrasilvana. Cum s-a văzut! după victoria contra lui Menumorut! ungure#ti Ro1olsu! T(osu #i Tu(utum au &inut sfat #i au (t ca marginile &ării ducelui Arpad Tmeta regni ducis Arpao, sa Poarta Mese#ului! unde locuitorii &ării lui Menumorut au fost P P să ridice )por&i de piatră* #i )o ngrăditură mare din ar1on ;E= I moment! Ro1olsu! T(osu #i Tu(utum se sim&eau foarte -ndri faP cMe MocuMtorMM acelei &ări! căci su1>ugaseră pentru P mnlQe lor mai multe )na&iuni* de acolo +su1iugaverunt domino io fereplures nationes illius terre,H. fn continuare! Anon/mus relatează amănun&it atacarea de ătre unguri a &ării ultrasilvane #i supunerea lui -elou! onducătorul acelei &ăriE. Astfel! ni se spune că Tu(utum! cât a stat la Por&ile Mese#ului! a reu#it să afle de la locuitorii 1ă#tina#i despre 1unătatea &ării de dincolo de păduri! unde de&inea domnia -elou! un anumit român* +1onitatem terre $ltrasilvane! u1i -elou! nuidam 5lacus! dominium tene1at,. Aflând acestea! Tu(utum #i-a făcut planul ca! printr-o nvoire de la ducele Arpad! să do1ândească &ara respectivă )pentru sine #i pentru urma#ii săi* [si1ietsuisposteris,. Mai departe! Tu(utum! 1ăr1at foarte prevăzător +vir prudentissimus,! a trimis n $ltrasilvania pe iscoada 7cmand! tatăl lui 7paforcus! ca să afle detalii despre calitatea #i fertilitatea pământului de acolo! despre locuitori #i despre posi1ilitatea de a purta un răz1oi cu ace#tia. Tu(utum! spune cronica! era mpins de dorin&a de a-#i câ#tiga renume #i pământ. 7cmand! pe ascuns ca vulpea! a constatat direct 1unătatea #i rodnicia pământului! i-a văzut pe locuitorii &ării #i toate iau plăcut nespus de mult. 4evenit la stăpânul său! )spionul* a relatat cu detalii că pământul acelei &ări este udat de cele mai 1une râuri! ale căror nume #i foloase Ie-a n#iruit! că din nisipul râurilor se culege aur! că aurul din acea &ară este cel mai 1un #i că de acolo se scot sare #i materii sărate. 7cmand a cules date #i despre locuitorii &ării lui -elou: ei erau! su1 aspect etnic! )români #i slavi* +5Sasii et 0clavi, #i aveau ca

arme doar arcuri #i săge&i! suferind multe nea>unsuri din partea $nor migratori! cum erau )cumanii #i pecenegii*. Pro1a1il că din Pncina acestei vie&i precare! mereu amenin&ată de inamici! crZnicarul adaugă că locuitorii acelei &ări erau cei mai nevoia#i Pu mai sărmani +viliores, oameni din toată lumea! că -elou nu S< prea puternic +minus tenarf #i că nu avea n >uru-i o#teni 1uni. . caracterizare era! desigur! menită #i să-i mul&umească ;E< pe Tu(utum #i să arate de ce -elou cu ai săi )n-ar ndrăzni să s opună cura>ului ungurilor*. 'upă aceste ve#ti optimiste! Tu(utum a trimis solie la pP a o1&inut imediat nvoirea de a trece dincolo de păduri #i add lupta contra lui -elou. 'upă o serie de pregătiri alături de o#tenii săi! Tu(utum a trecut peste păduri! spre răsărit! mpotriva / -elou! numit acum )ducele românilor* +du: 5lac(orum,! Acesta aflând despre invadatori! #i-a strâns oastea #i a pornit călare n cea mai mare gra1ă +velocissimo,! ca să-i oprească la Por&ile Mese#ului! ceea ce nu a reu#it. Tu(utum a stră1ătut pădurea ntr-o zi #i a sosit la râul ASmas +Alma#,! unde numai apa l despăr&ea de armata lui -elou! (otărât să-i stăvilească pe inamici acolo Căpetenia ungară a procedat după o tactică verificată: #ia trimis o parte din ceată mai sus pe râu! pentru ca! trecându-l n secret! să cadă n spatele armatei de arca#i ai lui -elou. 9upta s-a dat cu nver#unare +acriteS,! dar o#tenii ducelui -elou au fost nvin#i! mul&i omorâ&i sau lua&i prizonieri. 'ucele! văzând acestea! mpreună cu o parte din armată s-a refugiat spre cetatea sa! situată lângă râul 0ome# +castrum suum iu:ta fluvium Romus positum,. 'ar! se narează mai departe! luptătorii lui Tu(utum l-au urmărit pe -elou #i l-au ucis lângă râul Copus +Căpu#,! un afluent al 0ome#ului. n acest moment cronica redă un episod semnificativ! locuitorii &ării! văzând moartea domnului lor +videntes mortem domini sui,! )#i-au dat dreapta de 1unăvoie* cu inamicul! #i l-au ales ca domn al lor pe Tu(utum! tatăl lui 2orea +dominum si1i eligerunt Tu(utum! patrem 2orea,. "i #i-au ntărit cuvântul dat prin >urământ n localitatea numită de-atunci "sculeu g A#c(ileu +de la ung. esUudni! a >ura,. Astfel! din ziua aceea. spune Anon/mus! Tu(utum #i urma#ii săi au stăpânit &ara n PP #i fericire +pacifice et feliciter,! vreme de circa un secol! pâpa când primul rege al $ngariei a (otărât s-o cucerească. 0pre deose1ire de celelalte ducate men&ionate n cronica!MM cazul &ării lui -elou nu ni se spune nimic precis despre ntindere sa. Totu#i se arată că &ara era a#ezată la est de P?;P Mese#ului! )dincolo de pădure*! #i că pe teritoriul acestei &ări e[ situate râurile 0ome#! Alma#! Căpu# #i locul numit utte ;E@ "vident! această zonă! unde au avut loc principalele armate #i presupusa mpăcare sau pace! nu este cu &ara peste care domnea -elou. Totu#i! de ce! e cronicarul nu precizează (otarele ducatului de

peste pădu-Za a#a cum Proceceează! de pildă! n cazul ducatului din Cri#anaK 8u credem că acest lucru se ntâmpla din cauza ignoran&ei lui An7p/mus - el cuno#tea prea 1ine locurile descrise - sau pentru ă (otarele &ării lui -elou erau mai pu&in precizate decât n cazul forma&iunilor vecine sau decât era cutuma n epocă. ":plica&ia tre1uie să fie faptul că! n timp ce &ările lui Menumorut #i -lad-A(tufn dispăruseră ntre timp #i fuseseră ncadrate n cea mai mare măsură n 4egatul $ngar! fără urma vreunei autonomii! &ara / -elou e:ista ncă n epoca lui Anon/mus +;;<?-;H??, ca o entitate #i se numea tot )&ara de peste păduri*. 3i ea fusese treptat cucerită sau era pe cale să fie! dar #i păstrase ntr-un fel e:isten&a #i numele. 7ricine #tia că la răsărit de pădurea Igfon -Gue iacet ad "rdeuelu= - #i dincolo de ea era &ara ultrasilvană! numită apoi transilvană +cele două prepozi&ii! ultra #i trans! fiind sinonime, #i oricine #tia cât se ntindea ea. Cronicarul pare să sugereze că pe teritoriul voievodatului transilvan pe care-l cuno#teau el #i contemporanii săi se ntinsese odinioară &ara lui -elou. " drept că acest teritoriu! nainte de ;H??! #i avea a:a pe 0ome#uri! pe Mure# #i pe Tâmave! dar nu cuprinsese ncă su1 control ungar &ările 2a&egului! 7ltului +Băgăra#ul,! zona răsăriteană #i sud-estică +unde tocmai urmau să fie coloniza&i secuii #i cavalerii teutoni,! precum #i alte depresiuni de margine! apărate natural. Prin urmare! terra $ltrasilvană n&eleasă de Anon/mus pe vremea lui -elou era! pro1a1il! cea care apucase să intre su1 control ungar #i asupra căreia avea! n >ur de ;;<?! Zn cu ceva după această dată! autoritate voievodul. Aceasta pare 0a fie e:plica&ia lipsei din cronică a detaliilor referitoare la (otarele $ltrasiSvaniei! dar faptul nu nseamnă! automat! că &ara lui -elou era cu necesitate atât de ntinsă cât ncearcă să sugereze cronicarue >o& a#0e n+Q e:>stă nici argumente mpotriva unei ntinderi. Pare nsă evident că! pe când scria (otarele voievodatului Transilvaniei nu atinseseră l>nia Carpa&ilor de sud #i est. ;EA Ce i-a determinat pe unguri să atace TransilvaniaK Ca #> -cazul lui -lad! dar spre deose1ire de Menumorut! aici nu P invocă mo#tenirea (unică drept prete:t<! deoarece e intracarpatice nici nu intraseră efectiv n )imperiul* (unic. Aici! prozaic! dar mai aproape de realitate dincolo de motivat politice calc(iate după o ideologie elitară! dominantă n epocă se invocă 1unătatea #i fertilitatea acelei &ări! 1ogă&ia ei n roa_> ale pământului! n aur #i sare. "ste interesant că e:act aceleas motive i-au determinat #i pe romani! la nceputul erei cre#tine! se facă din Transilvania nucleul unei nfloritoare provincii romane Iz1itor de reală #i de constantă peste milenii este #i imaginea culegerii aurului din nisipul râurilor. $nul dintre ele a #i f7st 1otezat de unguri Aran/os! adică )râul cu aur* + n română Arie#,! Această ac&iune de spălare a nisipului aurifer a fost practicată de daco-romani! de români pe la anul D?? #i apoi ncă mai mult de un mileniu! până n secolul %%! de către urma#ii acelor daco-romani #i români. Toate

sursele concordă n a sus&ine că numai românii #i nainta#ii lor au făcut această opera&iune n Mun&ii Apuseni! de#i 1eneficiarii ei au fost al&ii! mai ntotdeauna. Confruntarea dintre cele două o#ti ridică #i ea o serie de pro1leme. "ste vor1a despre o clară incompati1ilitate ntre felul de a lupta al oamenilor lui -elou #i modul de luptă al călăre&ilor stepei. Mândria acestora! con#tiin&a superiorită&ii lor militare sunt evidente. 'ar această nepotrivire nu era atât de dotare! cât de tactică! de rapiditate a #ar>elor de cavalerie etc. Altminteri! #i oamenii lui -elou erau narma&i cu arcuri #i săge&i +arcu# et sagittas, - termeni mo#teni&i n română din lim1a latină - 3M dispuneau de fortifica&ii! din care una e amintită! fără să fie localizată precis #i numită. 0lă1iciunea lui -elou #i a oamenii săi! popula&ie sedentară #i cultivatoare! venea! mai ales! cum spune cronica! din desele atacuri! de data aceasta dinspre răsărit! ale altor neamuri ale stepei! anume pecenegi #i alK turanici +cuprin#i su1 etniconul Uun-cumani! dar nu cuman* propriu-zi#i de mai târziu,@! ce se apropiaseră de 'unărea de QZ< #i de Carpa&i! venind din zonele nord-pontice. n aceste condi&ii 3e ca urmare a secolelor de invazii 1ar1are trecute peste 'acia!e*F ;EI firesc ca supu#ii lui -elou să fie caracteriza&i drept )cei mai sârmani iar ducele drept neputernic. Anon/mus reflectă aici o - evidentă realitate! când vor1e#te de aur n acela#i conte:t cu Y oamenilor. Aurul locurilor #i sărăcia locuitorilor au rămas n Mun&ii Transilvaniei de-a lungul secolelor. Cu toată această sărăcie #i lipsă de for&ă a localnicilor! lupta a st nver#unată #i putem presupune că nu a decurs su1 forma ? > singure confruntări. n mai multe cetă&i din secolele I%-%I! tratul corespunzător nceputului de secol % cuprinde urme de arsură! distrugeri #i avarii! care nu pot fi puse e:clusiv pe seama atacurilor pecenege! ci #i a celor ungure#tiA. Ar(eologia a demonstrat că n epoca lui -elou func&ionau n Transilvania mai multe fortifica&ii de pământ #i lemn! precum cele de la 'ă1âca! Moigrad! Cuzdrioara! 3irioara! Clu>-Mănă#tur! More#ti #i Moldovene#tiI! unele dintre ele putând fi situate la (otarele stăpânirii sale! drept cetă&i de apărare. 0-a discutat mult n istoriografie despre c(estiunea cetă&ii de re#edin&ă a lui -elou! sugerată de cronică prin e:presia castrum suum. 0ingurul indiciu dat de cronicar era râul 0ome#! n sensul că cetatea era situată lângă 0ome#. "vident! mai ntâi s-a făcut o asociere ntre numele lui -elou #i cel al satului -ilău sau -elău! situat nu departe de Clu>! iar apropierea! cum se va vedea! era pe deplin >ustificată. 8umai că investiga&iile nu au dus! deocamdată! la descoperirea n (otarul -ilăului a vreunei cetă&i din acea vreme. Pe de altă parte! din cronică nu reiese că -elou a fost ucis la cetatea sa! ci n drum spre aceasta!

lângă râul Căpu#! adică tocmai acolo unde se află localitatea -elău +-ilău,. Pro1a1il că toponimicul n c(estiune nu este legat de vreo cetate e:istentă n epocă! ci pur #i simplu de locul unde a murit -elou. M -ilăul este n rela&ie cu acest fapt istoric #i dacă drumul lui pornise de la râul Alma#! se poate presupune că acel Castrum suum era la Clu> sau la Clu>-Mănă#tur. 0pre o asemenea concluzie ar conduce realitatea geografică #i nclinăm să acordăm credit acestui fapt. ;ED Totu#i! cele mai multe opinii din ultimele decenii nclina d-identifice acel )castru* de lângă 0ome# cu cetatea P situată cam la ;? Um vest de vărsarea râului 9ona n #Qi Mic. 8umele de 'ă1âca e de origine slavă #i vine de la termenul )dlu1ocu*! nsemnând nfundătură sau adânciturăD! pP pomenire documentară a cetă&ii este n legătură cu o luptă a o#tii mag(iare cu pecenegii. Pentru a pune capăt unor incursiuni pecenege n Pannonia #i Transilvania! regele 0olomon +;?@E-;?A=, mpreună cu ducii -eisa #i 9adislau au ie#it cu oastea naintea pecenegilor n retragere +condu#i de 7sul, #i >.au a#teptat o săptămână n târgul sau cetatea 'ă1âca +in ur1em 'o1uUa,. 9upta a avut loc nu departe de 'ă1âca! la C(irale#! n ;?@I;?. Cu timpul! n teritoriile cucerite #i ane:ate coroanei! ungurii au organizat! peste institu&iile popula&iei locale! institu&ii feudale apusene! cum au fost comitatele. 'e o1icei! centrele acestor comitate au fost la nceput vec(i fortifica&ii ale aceleia#i popula&ii locale. Astfel! comitatul 'ă1âca! amintit documentar la ;;@=! #i-a avut re#edin&a n cetatea omonimă. 0ăpăturile ar(eologice au confirmat faptul că! timp mai ndelungat! inclusiv n secolele VIII-%I! la 'ă1âca a func&ionat o puternică cetate cu patru incinte #i co un inventar 1ogat #i variat;;. Toate aceste motive! ca #i pozi&ia sa geografică #i strategică! de apărătoare a drumului pe care se transporta sarea de la 0ic spre Por&ile Mese#ului! i-au determinat pe speciali#ti să considere că 'ă1âca ar fi fost cetatea lui -elou Ceea ce este cert! nsă! este faptul că cetatea e:ista #i func&iona n prea>ma anului D??. 'espre componen&a etnică a ducatului intracarpatic #i etnia conducătorului său! cronicarul este cu mult mai precis n cazul ducatelor vecine! ale lui Menumorut #i -l+>l Astfel! el spune că &ara era locuită de români #i slavi #i că d era un anume român. 5a! la un moment dat! -elou e numit dreptul du: 5lacoruniH! semn al faptului că elementul e P principal n &ară erau românii. Aflată n acord cu o sene antecedente - fi:area n Transilvania a nucleului statului da P capitalei sale! 0armizegetusa! e:isten&a aici a centrului pfZv ;=? ane 'acia #i a capitalei sale! $lpia Traiana! desfă#urarea n rZ nsilvania a celui mai intens #i mai direct proces de Mr anizare! relevarea dovezilor de via&ă romană #i apoi *4omânească n zona intracarpatică după HA< d.2r.! afirmarea!

PPPP P B PO PP fPO fO I PP FP fi I II PO PV I IVI FP PPPPPP PF- Pi f F*OP PP PP PFI PP Y frP I p Y Y .P faP-W . Pf PP c(iar de către cronicarii unguri! a con#tiin&ei originii romane a manilor etc. - #i precedente - masiva prezen&ă românească n transilvania! consemnată documentar la modul direct cel pu&in din secolul %II -! afirma&ia lui Anon/mus! că la primele atacuri ungure#ti din >urul anului D?? românii e:istau ca 1ă#tina#i n Transilvania! nu a surprins ini&ial pe nimeni. C(iar cronicile mag(iare din secolele %II-%IV! nu numai gestele lui Anon/mus! arătau că românii erau colonii #i păstorii romanilor! răma#i de 1unăvoie n Pannonia. Cu atât mai mult prezen&a lor era firească n Transilvania. Cu alte cuvinte! cronicarii mag(iari timpurii afirmă originea romană a românilor #i! n dreaptă consecin&ă! e:isten&a acestora pe fostele teritorii romane. $lterior! lucrurile au căpătat alte conota&ii! #i prezen&a românilor n Transilvania nainte de D??! precum #i e:isten&a reală a lui -elou au fost puse su1 semnul incertitudinii. 4elativ recent! s-a pornit de la faptul că opera notarului lui 5ela este o lucrare de propagandă! făcută n interesul marii no1ilimi de vi&ă vec(e! care avea interesul să-#i 1azeze dreptul de proprietate pe străvec(ea ascenden&ă genealogică! ascenden&ă pe care noua aristocra&ie domenială nu o putea invoca;E. Astfel! Anon/mus a apărat interesele aristocra&iei de origine tri1ală! amenin&ată la sfâr#itul secolului %II de deposedări regale n favoarea unor nou Verii&i! c(iar străini de $ngaria. Pe de altă parte! tot el ar fi creat Cu a>utorul toponimelor persona>e princiare importante nvinse de PnDuri! spre a spori gloria acestora;=. n această categorie s-ar M*cadra #i -elou. că! a#a cum s-a dovedit n mod >udicios de către unii ePuta&i speciali#ti;<! acest lucru este imposi1il. 'acă inten&ia otarului era să sporească gloria lui Arpad#i a lui Tu(utum! ei nu dVeau nevoie de un adversar ca -elou! prezentat modest c(iar cronicar! n sensul că era minus tena: #i avea solda&i sla1i! rrrna&i doar cu arcuri #i săge&i. 8ici românii! ca adversari ;=; )crea&i*! nu ar fi servit deloc inten&ia lui Anon/mus! deoarece @> erau! cum s-a arătat! )cei mai sărmani oameni din toată lumea*;` Ce fel de glorie aducea nfrângerea unui asemenea inamicK Cronicarul! dacă era un plăsmuitor! nu avea decât s^ consemneze - n dreptul numelui lui -elou - Guidam 5ulgams sau Guidam 0clavus n loc de Guidam 5lacus! răspunzând astfel cum s-ar fi cuvenit presupuselor sale inten&ii;A. 'ar mai e:istă un fapt esen&ial care contravine interpretării tenden&ioase de mai sus: ca apărător al no1ilimii vec(i! cronicarul nu avea de ce să creeze dovezi fictive pentru a >ustifica mo#tenirea transilvană a lui Tu(utum! deoarece neamul acestuia era stins n

a

Transilvania ncă din prea>ma anului ;???! fapt consemnat n cronică de nsu#i Anon/musj. Cu alte cuvinte! n acest caz! cronicarul nu avea motiva&ia falsuluiC prin urmare! n dreaptă logică! nu a procedat la fals. 0u1 aspect etimologic! numele -elou a fost considerat de origine mag(iară! slavă sau turcică;D! dar faptul nu are nsemnătate n cazul de fa&ă! din moment ce etnia purtătorului său e cunoscută. Această situa&ie nu face decât să confirme concluzia de mai sus! anume că rezonan&a antroponimelor nu are! cel mai adesea! legătură cu etnia purtătorilor lor. 7 altă c(estiune importantă este a rela&iei dintre antroponimul -elou #i toponimul -ilău! anume dacă -elou se trage din -ilău sau invers. n general! speciali#tii mag(iari sunt de acord că de la antroponime s-a a>uns la toponime sau (idronime n $ngaria medievalăH?. 9a fel s-a ntâmplat #i n 6ările 4omâne: numeroase toponime sunt crea&ii secundare! derivând din antroponime. I* cazul concret discutat! s-a dovedit că de la ntemeietorul dinastiei arpadiene #i de la aproape to&i descenden&ii săi mai importan&i sau de la căpeteniile sale au derivat numeroase localită&i: Arp. Tar(acsia +de la Tar(os! fiul lui Arpad,! Tevel +de la fiul QQ Tar(os,! Tormas +de la fiul lui Tevel,! Woppan/ +de la nepotul o! frate al lui Tormas,! $II@ +de la fiul lui Arpad,! Tas +de la fiulP 7llo,! Qutas +de la fiul lui Arpad,! Ba>sz +de la fiul lui Qutas,! Rm +de la fiul lui Arpad,! TaUson/+@e la fiul lui Roltari,! -e/c(e/dV ;=H a! fMul lui TaUson/,! 5ogat +de la căpetenia 5ugat,! cra1s! Rsom1or! 0arolt etc.H; 'in moment ce această regulă aplică la teritoriul $ngariei medievale #i n condi&iile n care s-a 0rătat cum se reflectă nn toponimie numele lui Menumorut! -lad i fl(tum! nu vedem de ce -elou ar face e:cep&ie! mai ales că orezump&ia de fals a dispărut. Prin urmare! -elou! )un anumit otT;ân*! având o e:isten&ă reală! are acela#i drept #tiin&ific de a fi socotit erou eponim ca #i căpeteniile enumerate. Ca urmare! numele -ilăului provine de la cel al lui -elou #i nu inversHH. Mumele românesc al localită&ii -ilău! cu varianta -elău! trimite n mod cert la -elou din cronica lui Anon/mus! forma mag(iară a toponimului! -/alu! fiind mult mai ndepărtatăHE. 'e fapt! -elău #i -elou redau grafic e:act acela#i cuvânt! n condi&iile n care vocala o din -elou reprezintă sunetul românesc ă! ca n Copus pentru Căpu#! din acela#i conte:tH=. Prin urmare! indiferent de originea sa ndepărtată +e:plica1ilă! pro1a1il! prin intensele contacte ale românilor cu popula&ii turcice premag(iare,! antroponimul -elou este un produs lingvistic românesc - dovadă fonetismul specific lim1ii române! nregistrat de Anon/mus - ca #i toponimicul -ilău! căruia i-a dat na#tereH<. n urma acestor mărturii! se impune concluzia că -elou #i statul incipient condus de el au avut o e:isten&ă reală. 9ocalizată n spa&iul ultrasilvan! această forma&iune politică cu a:a pe 0ome#uri #i pe Mure#

avea structuri organizatorice! social-economice! politice #i militare destui de solide. Autoritatea supremă era )ducele* -elou! care &inea domnia +dominSum tene1at,. Cultivarea pământului fertil! e:tragerea sării #i a aurului stau mărturie pentru nivelul vie&ii economice. Apărarea &ării era asiDurată de armată #i de cetă&i. Armata era formată din călăre&i KM Pedestra#i! narma&i cu arcuri #i săge&i. n condi&iile vie&ii Precare #i nesigure! ale atacurilor 1ar1are! supu#ii lui -elou erau! 3eneral! săraci! dar aceasta nu e:clude e:isten&a unei elite Pciale #i politico-militare! care de&inea puterea alături de )duce*. * aspectul politicii e:terne! spre deose1ire de contemporanii unMf-elou pare comPeet independent! cronica nemen&ionând nici tel de rela&ie de vasalitate cu alt suveran. ;=E Mai rămâne de P -P#ialcontemporan.lorsa din istoriografia romana .-a num p +de la un i men&ionează ca atare. 0e >ustitica oaie u Pfffff Titlul dat de către Anon/mus acestor conducători este aceia de duce. 'ar! cum s-a văzut! tot duce +de la latinescul du:rCisO au fost numi&i #i Arpad sau unii conducători premag(iari de pe cuprinsul viitoarei $ngarii. Prin urmare! numele de duce este unui generic #i nu reflectă felul n care ace#ti conducători 0e denumeau pe sine sau modul n care i numeau supu#ii lor. 0-a presupus! cum s-a arătat mai sus! că n lim1a română vec(e - prin caracterul său romanic - s-a păstrat denumirea de ducă având n&elesul de comandant sau conducător cu atri1u&ii militare. Ca urmare! s-ar >ustifica numele de duci! dat n române#te liderilor aminti&i. 8umai că! n urma contactelor strânse #i apoi a convie&uirii cu slavii! românii - c(iar dacă vor fi avut n lim1ă termenul ducă - au trecut la utilizarea curentă a cuvântului voievod! sinonim al celuilalt. Mai mult! românii sunt singurii din această regiune! care au dat #efului statelor lor medievale titlul suprem de )mare voievod #i domn*! titlu purtat numai su1 forma de )voievod*! a#a cum dovedesc documentele secolului %II +#i ulterior! până n secolul %VI,! #i de către conducătorii Transilvaniei! a>unsă su1 domina&ie ungară. Mai ales denumirea de voievod păstrată la nivel central n Transilvania - singura regiune cuprinsă n 4egatul $ngariei care avea n frunte un dregător cu acest nume! similar titlului suveranilor români de la sud #i est de Carpa&i -! ca #i perpetuarea! secole la rând! a institu&ieM voievodale la nivel local! atât n Transilvania intracarpatică! cât #i n Cri#ana! Maramure# #i 5anat! sunt argumente (otărâtoare care să determine istoriografia română să utilizeze pentru -eFZ #i contemporanii săi titlul de voievod. 'e altfel! cele două cuvinF - duce #i voievod- sunt! n cazul de fa&ă! cvasisinonime. 8ZMa preferat forma duce! deoarece ea este cea cuprinsă n izvoa+ latine! de#i nu avem garan&ia că ea reflectă particulans Transilvaniei.

;== Fg 'ucatul lui -eula +lulus! lula sau -/la, moartea lui -elou! cum s-a văzut! puterea a fost preluată! iurăsilvana! cu nvoirea locuitorilor &ării - români #i slavi - de +; Tu(utum. "l nu a luat conducerea acelei &ări pentru ducele Za ad cipsntru sine #i pentru urma#ii săi! cum spune Anon/mus. n urmare! Tu(utum a creat n )&ara de peste pădure* un mipiurn propriu #i o dinastie: )Iar Tu(utum din ziua aceea a tâoânit &ara n pace #i fericire #i urma#ii lui au stăpânit-o până n Qrnpul regelui 3tefan cel 0fânt*H@. $rma#ul lui Tu(utum a fost ntâi 2orea! fiul său. "l a avut doi copii! anume pe -eula #i Ru1or. -eula a avut două fete! CaroSdu #i 0aroltu! iar Ru1or! la rându-i! a dat na#tere lui -eula cel Mic sau Tânăr +Minor -eula,! tatăl lui 5ua #i 5ucna. Mai spune Anon/mus că n timpul lui -eula cel Tânăr! care a ntreprins multe ac&iuni du#mănoase contra regelui 3tefan! suveranul ungar ar fi )su1>ugat &ara ultrasilvană*HA. Pe de altă parte! aceea#i sursă precizează că 0aroft! fiica lui -eula Maior! a fost c(iar mama regelui 3tefan I. nfrânt de rege! de#i i era rudă! -eula cel Tânăr a fost dus legat n $ngaria #i &inut toată via&a n nc(isoare! )fiindcă nu avea credin&ă #i refuza să fie cre#tin* +c(nMstianus, #i! evident! pentru că era inamicul suveranului ungarHI. dent! penuu ua. e 'ar aceste nume #i fapte! prezente la Anon/mus! apar #i n alte surse. Astfel! o serie de izvoare 1izantine +0U/litzes! Wedrenos #i Ronaras,HD men&ionează că! n >ur de D<?! prin&ul -/las! 1otezat n legea cre#tină la Constantinopol #i dăruit cu ftlul de pat(eius! l-a luat cu sine n &ara sa la ntoarcere pe episcopul 2ierot(eus! (irotonisit de patriar(ul T(eop(/lactosP?. P rnai mul&i istorici l-au identificat pe acest -/las cu ducele -eula! lula sau cu regele lulus! cum este numit n cronici. on/mus! cum s-a văzut! l prezintă pe -eula +-/las, ca pe fiul 2orea #i nepotul lui Tu(utum. Prin fiica sa 0arolta! căsătorită ducele ungar -eza +DAH-DDA,! -eula devine 1unicul regelui f ;=< 0imon de Weza l consideră pe lula drept căpitan al lui )care a intrat mai ntâi n Pannonia #i a locuit apoi TM Transilvania*E;. Cronica pictată de la Viena +scrisă de Marcud d Walt, - din acela#i ar(etip cu cronica 1i(oreanului - crede #i ea O -/ula era unul dintre comandan&ii lui Arpad )Acest -/ula era u mare #i puternic duce! care a descoperit! cu ocazia unei vânători n Transilvania! o mare cetate [pro1a1il! Al1a luliaX! ce fuL construită! n urmă cu mai mult timp! de către romaniEH. Biica 0a 0arolta a fost căsătorită cu ducele -eza! )la sfatul #i cu spri>inul lui 5eliud! care conducea &ara lui Wulan *EE. 6ara lui Wulan! lăsată mo#tenire ginerelui său 5eliud! este o forma&iune politică localiza1ilă incert undeva spre sudul TransilvanieiE= #i pomenită n Cronica pictatăE0! fără alte amănunte. Căsătoria 0aroltei cu ducele -eza prin mi>locirea lui 5eliud arată mai degra1ă că &ara lui -/la era separată de &ara lui -eza #i independentă de ea! Considerarea

acestui -/la drept căpitan al lui Arpad este o eroare a unora din cronici. Pro1a1il că ini&ial a fost vor1a despre un alt -/las! un contemporan al lui Arpad! cu o func&ie importanta +g/las! cum s-a văzut! e o demnitate! un rang,! care ulterior a fost contopit cu celălalt -/la sau -eula! ducele ultrasilvan. Acesta din urmă! ca nepot al lui Tu(utum! nu putea trăi decât pe la D<?. 8umai astfel fiica lui se putea căsători cu -eza! spre a deveni apoi mama lui 3tefan I. 'eci! ducii Transilvaniei care au purtat numele -/la +cu variante, sunt persona>e certe! atesta&i de mai multe surse scrise iar ducatul guvernat de ei nu s-a aflat su1 domina&ia ducilor arpadieni n secolul %. Mai mult! -SSacel 5ătrân prime#te titlul de patricius! devenind federat sau vasal al 5izan&ului. ConstanF Porfirogenetul i trimite un episcop de rit 1izantin! punându-s_ astfel 1azele unei episcopii răsăritene la Al1a lulia. AceasI episcopie a lui 2ierot(eus nu se putea crea doar ca urmare convertirii lui -/la. "ste clar că episcopia era pentru mul&imea credincio#i - români #i slavi -! despre care se #tie că locuiau ducat ncă de pe vremea lui -elou. ; I$ Alte amănunte despre ducatul ultrasilvan! până la domneaP -/la-eula cel Tânăr! nu mai e:istă n sursele scrise cunosc ;=@ hH pictată... l confirmă pe Anon/mus n acest sens: -eula PZi Tânăr fusese )du#manul ungurilor din PannoniaM #i )el nu a it să-i atace pe unguri*E@. Ata#at 1isericii răsăritene! ca #i Yii săi #i ca #i nainta#ul său cu acela#i nume! având n sa! Al1a lulia! un episcop trimis de la Constantinopol! *Tu1 o3M va FM aDravaF situa&ia n oc(ii regelui 3tefan I. n >urul ului ;???! contradic&iile dintre 1iserica romană #i cea annstantinopolitană erau foarte ascu&ite! iar neofitul 3tefan! 9tezat n rit latin! va fi profitat de orientarea lui -eula spre ronstantinopol! pentru a-l atacaEA. ":presia )nu voia să fie cre#tin* +noSuSt esse c(ristianus,! aplicată de Anon/mus lui -eula! n> tre1uie să n#ele! deoarece )cre#tin* n sursele occidentale nseamnă cre#tin roman! mai ales că! după Cruciada a IV-a +;H?=,. )sc(ismaticii* +]cre#tinii ortodoc#i, sunt asimila&i ereticilorEI. 'acă Anon/mus #i-a scris cronica n >ur de ;H??! este firesc ca el să fi folosit această terminologie! n cadrul căreia cre#tinul răsăritean nu era considerat #i nu era numit c(ristianus. 8u este nsă e:clusă nici ipoteza ca -eula să fi revenit la pâgânism! de#i e:isten&a episcopiei 1izantine n &ara sa pledează ompotriva acestei supozi&ii. 7ricum! acest -eula! care! pe la ;??H! )domnea peste ntreaga &ară transilvană*! este atacat de oastea ungară #i nfrânt. 4egele oferă ducatul transilvănean rudei sale Roltan iproavum suum nomine RoStan,ED. Parte din aurul #i 1unurile Lte au fost donate de 3tefan I 1isericii din Al1a 4egală +0zâUesfe(ervâr,! numai că )deoarece 1unurile acestui -/ula

P câ#tigate prin procedee rele! 1iserica nsă#i luă foc de mai M>.tte ori*=?. 'e mare importan&ă pentru rege era #i sarea MM nsilvanei! fapt pentru care-l va ataca #i pe A(tum din 5anat! P acesta ndrăznea s-o vămuiască. . ? dată cu -eula! captiv pentru ntreaga via&ă! au fost du#i n FDaria #i fiii săi! 5ua #i 5ucna. 'upă moartea lui 3tefan I! pe MPea urma#ului său Petru +;?EI-;?=@! cu o ntrerupere,! 5ua lPcna cu rudele lor s-au ridicat contra acestui din urmă rege de atirl n ;?=@! voind să plaseze pe tronul $ngariei pe Andrei! ;=A 5ela sau 9evente +ini&ial cre#tini răsăriteni,=;. Mi#carea a capă` curând #i unele accente păgâne. 4egele Petru a fost prins aM or1it! conform o1iceiului de a-i pedepsi pe uzurpatorii de tron. r>K mi#carea nu s-a nc(eiat. $nii no1ili! n frunte cu Vat(a! a cetatea 5ellus! s-au adunat la Cenad #i au trimis soli n 4usia i Andrei #i 9evente! cărora leau promis suport n o1&inerea tronui/ ungar. Ace#tia au venit n $ngaria! la 8ovum Castrum +A1au>vân s-au pus n fruntea răscula&ilor #i i-au ndemnat )să meargă #i dF moară după ritul stră1unilor*=H. Insurgen&ii au omorât trei episconi +5uldus! 5enedictus #i -erardus,! cum s-a văzut! )numero#i preo&i #t laici*! dar! mai ales! )pe to&i germanii #i latinii care se aflau răspândi&i n $ngaria #i ocupau diferite func&ii*=E. Cronica i acuză pe răscula&i că doreau să trăiască după o1iceiul păgân sau! alteori! că erau eretici! adică ortodoc#i! iar lui 9evente i repro#ează că )n-a trăit după credin&a catolică*==. Mi#carea din ;?=@ a căpătat clare accente păgâne! dar! n unele momente ale ei! pare să fi reprezentat #i o confruntare ntre adep&ii 1isericii romane #i cei ai 1isericii răsăritene. 7 altă mi#care cu aspect religios a iz1ucnit n timpul domniei lui 5ela l +;?@?-;?@E,! insurgen&ii cerând să trăiască după ritul păgân #i să scape de perceptori=<. Aceste mi#cări din ;?=@ #i ;?@? par să fi avut #i alte semnifica&ii decât cele pur religioase. 0unt evidente #i implica&iile politice +ridicarea contra regelui Petru,! sociale +dorin&a de a scăpa de dări #i alte presta&ii, #i c(iar )na&ionale* +atacarea #i omorârea străinilor din $ngaria,. Pe de altă parte! răscoala din ;?=@! condusă la nceput de fiii lui -/las cel Tânăr! tre1uie săF avut legătură #i cu soarta ducatului ultrasilvan. ncă de la ncepi - n\ - P.SSa ip cârma ducatului a fost instalat uf P avut legătură #i cu soartaaucdPb fcs& Y ! Tottr rralt0 po!U F sens! ca P . doreau preluarea mo#tenirii paterne. !! ;=I n legătură cu acele evenimente de la nceputul secolului 'upă 9egenda 0f. 3tefan! scrisă de episcopul 2artvic! ntre ; negi #i unguri

s-a dat o luptă la Al1a Transilvana=A. Cronica Patădela Viena! vor1ind de -/ula cel 5ătrân! spune despre el! s-a văzut! că a descoperit o mare cetate construită de Q ani=I. iar 7(ronicon Posoniense precizează că cetatea găsită Z -vula gm Transilvania se numea Al1a=DC la 2enric de Mugeln! mele cetă&ii este Leissen1urgi! adică Cetatea Al1ă. 8umele n esta a fost dat ini&ial! su1 forma 5ăSgrad! de către popula&ia a mânoslavă din zonă. 4omânii au numit +până n secolul %%, etatea #i ora#ul utilizând toponimul 5ălgrad! tradus apoi n mag(iară +Be(ervâi, #i n germană +Leissen1urg,. "ste mai oresus de orice ndoială că forma 5ălgrad este cea mai vec(e! deoarece ea provine din perioada de convie&uire româno-slavă! atestată ar(eologic #i n scris +de către cronicile latino-mag(iare, ca fiind premag(iară. Puternica a#ezare romană Apulum i-a impresionat de timpuriu pe to&i locuitorii Transilvaniei prin zidurile sale al1e! căzute n ruină! dar solide ncă. Aici #i va fi avut centrul -/la cel 5ătrân! aici a fost! pro1a1il! sediul episcopiei conduse de 2ierot(eus#: tot aici va fi rezistat -/la cel Tânăr n fa&a regelui 3tefan. 'esigur că #i celelalte cetă&i atestate ar(eologic pe vremea iui -elou func&ionau #i la anul ;??? n Transilvania. 'upă moartea lui 3tefan I + n ;?EI,! regatul trece printr-o puternică criză! datorată! pe de o parte! luptelor pentru tron dintre Petru #i A1a 0amuel #i! pe de alta! răscoalelor cu aspect religios 3M social-politic din ;?=@ #i ;?@?-;?@E. n aceste condi&ii! Mfansilvania #i recâ#tigă vec(iul statut de &ară separată. Zupă moartea lui -elou! de-a lungul acelui saeculum Z1scurunfO Transilvania nu a mai fost condusă de români! dar <lMa Păstrat statutul de independen&ă #i! datorită numărului mare .e cre#tini de rit răsăritean - români #i slavi -! a găzduit! M*PPând cu >umătatea veacului %! o episcopie dependentă de Pnstanti-nopol. "vident! după marea sc(ismă din ;?<=! s-a pus otVna nfiin&ării la Al1a lulia a unei episcopii catolice. 'atorită ;=D mpre>urărilor interne #i interna&ionale nefavora1ile! acest e$Cru fost posi1il! se pare! numai n vremea regelui 9adislau +iGP ;?D<, sau c(iar ceva mai târziu! după anul ;;??. 7ricum! pP episcop catolic cunoscut este 0imion! men&ionat documentar d. n ;;;;! ca martor la un act de danie<H. Activitatea noii episc&. M F- g MQg*Z inmătate a secolului %li I 87T" ; Anon/mus! cap. %%II. H I1idem! cap. %%III. E _.cteSn! cap. %%IV-%%VII. F I1idem! cap. %I. avari! U(azari sau 1ulgari. M m. 4usu! Considera&ii! p. ;II. s Si.deSnC idem! 9es Bormations! p. E@<. \ 3t. Pascu! M. 4usu #.a.. Cetatea! p. ;<E.

;? I1idem! p. ;<=. ;; I1idem! passim. ;H Anon/mus! cap. %%VI. ;E -/ -/orff/! Bormation! p. E?. u todem v. Ciocâltan! op. cSS.! p. ==I. _ v aii`! `P. F. P. _I-==D! V. 0Pnei! MPF. P;@ V. Ciocâltan! op. cit! p. ==I. ;A V. 0pinei! op. cSq .! p. ;HI. ME v. Ciocâltan! op. cit! p. ==I-==D. ) ! 'răDanu! F-F P- -P P - - t HZ Pest/ Br.! Mag/arorszag! p. %%Viu. ve_ F p.H;7. HMV. 0pinei! op. cSf.!p. ;ED-;=H. ;<? HH M. HE an! op. cit! p. ==D. =<?. . =<?-=<;. Y cap. %%VII. `l1idem H_e!9upa#. 0tudii! p. @A. tto1m! P- @@-@A. M 4usu! ies formations! p. EAH. n! Considera&ii! p. ;II. s Cronica pictată! p. H;. FM. 4usu! 9es formations! p. EA=. EA i1idem. EI 3. Papacostea! 4omânii! p. <; -<<. F Cronica pictată! p. EH. =? M. 4usu! 9es formations! p. EA=. M _:fem! p. EA<C idem! Considera&ii! p. ;D=-;D<. ;H Idem! R.es formations! p. EA<. ;E tocfem == Sttotem. =< Idem! Considera&ii! P- ;D<. a@V.0pinei! cp. cSq .! p. ;=H. =A M. 4usu! 9es formations! p. EAD. . Rimmermann! lSeacuS! passim. \ Pascu! Voievodatul! IV! p. E?<. ;<; F. Transilvania n secolele QTPMTM/. destinul voievodatului =.;. Cucerirea Transilvaniei de către mag(iari +secolele %I-%III, 0tatul mag(iar! ntemeiat n a doua parte a secolului % #i consolidat a1ia n urma cre#tinării de după anul ;???! nu a avut capacitatea să cucerească #i! mai ales! să domine Transilvania decât ntr-o perioadă mai târzie. 'acă zonele de câmpie ale Cri#anei #i 5anatului au fost mai u#or de ane:at #i de stăpânit! regiunile colinare #i montane! văile superioare ale râurilor! depresiunile intramontane #i! mai ales! Transilvania intracarpatică au fost supuse o vreme doar incursiunilor de >af #i de pradă! fără să poată fi cucerite efectiv.

Cucerirea propriu-zisă a Transilvaniei! adică a &ării de dincolo de pădurea Igfon! a nceput n a doua parte a secolului %I. n ;?@I! o oaste din Transilvania ntreprinde c(iar o incursiune pe teritoriul $ngariei;. 4egele 0olomon +;?@E-;?A=, +cu principii -eza #i 9adislau, răspunde acestei incursiuni #i trece cu trupele sale prin Por&ile Mese#ului! ocazie cu care i nfrânge pe pecenegi! cum s-a arătat! la C(irale#. Această nfrângere a pecenegilor marc(ează nceputul primei etape a pătrundem ungurilor #i a cuceririi organizate a Transilvaniei de către regaL arpadtan. Ca urmare! n ;?A<! cancelaria regală emite Pm document cunoscut n care apar realită&i transilvane! anurne cetatea Turda +cu numele consemnat n forma româneasca, identică pro1a1il atunci cu vec(iul castru roman +al 9egiunii a V-Macedonica,! ale cărui ziduri s-au păstrat la suprafa&ă pâ*aM secolul %VIIH. ;<H s>gur! atacurile pecenegilor! corelate uneori cu cele ale roilorE! au putut să reprezinte o piedică n calea naintării - ântrii ungare spre răsărit n Transilvania! fără ca aceste rari sFF FMe Z dovadă certă a unei ferme domina&ii politice a cenege n interiorul arcului carpatic*. 9a finele veacului %I #i fac loc noi incursiuni spre apus ale ula&iilor stepei<. $zii #i cumanii se ndreaptă deopotrivă spre 9periul 5izantin #i spre $ngaria. n ;?A;! prin&ul U(azar cu o armată de pecenegi atacă $ngaria dinspre 5elgrad! dar e respins! iar n ;?A=! un lider peceneg! Roltan! se aliază cu -eza! n lupta sa pentru tron! contra regelui 0olomon. Acesta! nvins! va fi nc(is la Vi#egrad #i eli1erat a1ia n ;?IE! de către 9adislau l. 'ar! tot atunci! 0olomon se refugiază la prin&ul WutesU! #ef al cumanilor! căruia i promite stăpânirea asupra Transilvaniei! dacă l a>ută contra lui 9adislau I. WutesU organizează o e:pedi&ie de >af n $ngaria! dar e respins #i apoi nfrânt. Al&i #efi cumani - Copulei #i AUus - vor lupta contra regelui 9adislau! după ce! aveau să pustiască o 1ună parte a $ngariei. Prin urmare! rezultă că numai după victoria 1izantinilor contra pecenegilor la 9e1union +;?D;, #i după numeroasele lupte ale lui 9adislau l cu cumanii! domina&ia ungurilor asupra unei păr&i a Transilvaniei ncepe să se consolideze gradat<. "ste vremea când n Transilvania se ngroapă o serie de tezaure monetare #i când cancelaria regală nu mai emite nici un document referitor n mod direct la această &ară. Cu mare greutate s-a putut ie#i! după ;;??! din această Perioadă de tul1urări #i de insecuritate. 0ecolul al %ll-lea #i nceputul secolului al %lll-lea marc(ează i etapă a cuceririi teritoriului intracarpatic de către regalitatea *Pag(iară. Vaste teritorii din est-sud-est #i din zonele montane ale ransilvaniei! ncadrate anterior doar formal n statul cuceritor! $nt acum organizate după modelul politic #i economico-social Pplantat dinspre Apus. 7 dovadă a acestui proces este lln&area de noi comitate - institu&ii administrativ-politice aduse cuceritori - peste vec(ile &ări!

voievodate #i cnezate ;<E multor comi&i de 0omoc ia vP..!.!ffff sugerează faptul că toate cele trei comitate .. +0olnocul Interior! 0olnocul ":terior #i 0olnocui Mi>lociu, de>a n >ur de ;H??. n ;;AA este atestat comitatul Clu>ului din partea centrală a fostului ducat al lui -elou #i desprins pare! din comitatul mai vast #i mai vec(i al Al1ei. Cu to acestea! #i comitatul Al1a! cu centrul la 5ălgrad +după vec(ia nume româno-slav, sau Al1a lulia! ce cuprindea nucleul tos&ei forma&iuni politice a lui -/la-lula! este atestat n scris tot n ;;AA n fine! comitatul Târnava! situat n centrul Transilvaniei! nu apare n documente nainte de ;H;=. 2unedoara apare consemnată drept comitat doar n ;HA@A. Tot n această perioadă! se ncearcă introducerea in Transilvania a unei noi institu&ii străine! preluate de mag(iari din lumea feudală germană! anume principatul. nsă! spre deose1ire de voievodat! principatul era o institu&ie politică centrală care tre1uia! n inten&ia promotorilor săi! să dea o nouă orientare )&ării de peste păduri*. n două documente din anii ;;;; #i ;;;E! este atestat un Mercurius princeps $ltrasilvanus! despre care se #tiu foarte pu&ine lucruri #i căruia nu i se cunoa#te nici un rol n via&a politică a Transilvaniei. Tot n ;;;; este consemnat! cum s-a văzut! 0imion episcopus $ftrasilvanus. 0e pare că Mercurius #i 0imion au purtat titlurile de principe #i! respectiv! episcop >n parti1us*! fără să fi rezidat efectiv n Transilvania. 'upă mai 1ine de @? de ani! vreme n care nici un alt conducător al Transilvaniei nu mai este cunoscut! apare la ;;A@ numele lui 9eustac(P Vo/voda! pro1a1il fostul comite de 'ă1âca de pe la ;;@=! care era acum căpetenia &ăriiI. Baptul este semnificativ din cel PPn patru motive: ;, #irul conducătorilor Transilvaniei este ntrerup pentru peste #ase decenii: H, numele tradi&ional de voievo recunoscut căpeteniei Transilvaniei! se va perpetua #i me .te de-a lungul evului mediu! până la ;<=;C E, dintre toate provinP #i &ările cucerite #i ncadrate n 4egatul $ngariei! n$ ! Transilvania a păstrat formula voievodatului ca institu&ie P?M flf centralăC =, această institu&ie! de#i modificată de către ;<= F âri este identicP la onDine cu institu&ia omonimă din 6ara ânMească #i Moldova. n zona central-sud-est europeană! PZ -! conducătorii Transilvaniei! 6ării 4omâne#ti #i Moldovei au n$ t titlul de voievod! ini&ial ca marcă a atri1u&iilor lor militare Pu me asupra &ărilor lor. 'esigur! voievodul Transilvaniei nu a i putut avea #i calitatea de dominus! pe care au avut-o *mologii săi de la sud #i est de Carpa&i! deoarece suveranitatea Z upra &ării #i supu#ilor trecuse asupra regelui $ngariei prin a icerire. 7ricum! men&inerea n Transilvania a titlului de voievod >1 stăpânire străină! după ce s-a ncercat nlocuirea acestuia! oare să sugereze o anumită rezisten&ă a popula&iei locale n vederea contracarării domina&iei mag(iare #i a apărării tradi&iei. Pro1a1il că!

vreme de câteva decenii n secolul %II! lucrurile au fost grave #i situa&ia relativ insta1ilă n Transilvania! din moment ce &ara pare să fi rămas mult timp fără conducător oficial! controlat de regalitate. itrolat de regalitate. $lterior nsă! la nivel local #i n mod treptat! implantarea unor modele! institu&ii #i reguli străine nu a mai putut fi decât n mică măsură contracarată. 7 dată cu aceste comitate! au venit dregătorii adiacen&i! slu>1a#ii regelui! armata! castelanii! demnitarii cetă&ilor! 1iserica catolică #i institu&iile sale etc. "vident! n toată această perioadă +secolele %ll-%lil,! grupuri mai mari sau mai mici de popula&ie! ca #i persoane situate mai sus n ierar(ia social-politică! religioasă #i militară a regatului sunt orientate #i deplasate spre Transilvania. n veacurile %III #i %IV ncepe să crească numărul posesiunilor de origine donativă din Transil-Vania! acordate de regii $ngariei no1ililor lor credincio#i din familii c*ginare din $ngaria propriu-zisă. Aceste posesiuni sunt situate cu PPcâdere n zonele >oase din Câmpia Transilvaniei #i pe văile faurilor! adică pe principalele direc&ii de penetrare a mag(iarilor Mnspre vest! #i nu n regiunile montane! su1montane sau n de-Presiunile de margine! unde cucerirea reală! la teritoriu! s-a făcut ai anevoios #i mai târziu. nsă pentru nc(eierea cuceririi #i itru stăpânirea directă #i efectivă a acestei &ări 1ogate! pline resurse! ca #i pentru apărarea eficientă a ei #i a ntregului Patn oficialită&ile au găsit #i alte metode. $na dintre ele! ;<< I fi considerată oportună #i folositoare! a fost colonizarea #i organizată a unor popula&ii străine pe teritoriul Transilvaniei. =.H. 8oi )oaspe&i* veni&i n Transilvania: secui! sa#i Cum s-a arătat mai sus! venirea unor grupuri sau persoane mag(iare n Transilvania! ncă n perioada cuceririi! nu mai era un lucru neo1i#nuit. Ronele desc(ise! ane:ate mai u#or #i mai de timpuriu! mai simplu de organizat #i de supraveg(eat! au stat efectiv n aten&ia acestor coloni#ti timpurii. 8umai că popula&ia mag(iară era destul de rară #i de pu&ină c(iar #i n Câmpia Pannonică. Pentru ntărirea regatului era nevoie de noi impulsuri demografice care! datorită unor mpre>urări din epocă! tre1uiau să vină din afară. 0tatul mag(iar a fost ncă de la nceputurile sale un mozaic etnic. n legendarul testament lăsat de regele 3tefan I +DDA-;?EI, se spunea că regatul cu o singură )lim1ă* + n sens de etnie, este sla1 #i fragil. Belurite cauze au făcut ca! pe lângă popoarele #i popula&iile găsite de unguri la venirea lor n Pannonia #i n zonele adiacente! să fie ncura>ată colonizarea unor grupuri etnice din afara regatului! din zone mai ndepărtate sau mai apropiate! deopotrivă dinspre vest #i est! cre#tini sau păgâni. 8ici o parte a regatului nu a fost ferită de asemenea colonizăriD.;* Transilvania! regiune de cucerire anevoioasă #i târzie! popula&ia

mag(iară era prea pu&ină pentru a asigura o 1ună integrare a teritoriului n noul stat. Rone ntregi din sud! din est! din MuF Apuseni #i! n general! depresiunile de margine rămăseseP compact române#ti! de#i nici aici densitatea demografică nueP ridicată. Aceste regiuni tre1uiau ntărite n vederea apărării supu#i credincio#i! dărui&i cu privilegii! supu#i care să recunoscători statului care i-a primit. n afară de unguri! primul grup etnic mai important! a# i C ekY g nceputul mileniului II n Transilvania! au fost secuii. tradi&iei consemnate n cronicile latino-mag(iare! ei erau n ;<@ &n pannonia decât ungurii! c(iar dacă originea lor precisă a *f deocamdată nelămurită. 0imon de Weza sus&ine! cum s-a Ptat cP secu* ar fi râmă#i&e ale (unilor #i că! după invazia araaurelor! ar fi do1ândit o parte din &ară! ) nsă nu n Câmpia nnoniei! ci n mun&ii de margine*! unde )au avut aceea#i soartă româniiC de aceea! amesteca&i cu românii! ei se folosesc de iterele acestora*;?. n secolele %I #i %II! nu fără opozi&ii! secuii -au convertit la cre#tinism! n ritul apusean. 7piniile despre originea secuilor +(unică! pecenegă! mag(iară! avară! gepidă! cumană etc.,;; nu s-au putut nc(ega până astăzi >ntr-o teorie general acceptată! de#i părerea că ei ar fi rămă#i&e ale tri1urilor U(a1aro-U(azare! care au precedat cu pu&in timp cucerirea Pannoniei de către mag(iari! pare să fie mai verosimilă. Vec(ile cronici mai spun că secuii! pe la ID<! le-au ie#it nainte ungurilor n 4utenia #i că mpreună au cucerit Pannonia. Anon/mus i consemnează apoi iară#i! cum s-a relevat! alături de unguri n luptele din Cri#ana contra ducelui Menumorut. Pro1a1il că o parte a lor au rămas cu această ocazie acolo! alături de români. Al&ii vor fi rămas mai departe n Pannonia! alături de unguri! de la care au deprins u#or unele o1iceiuri #i lim1a mag(iară! apropiată! se pare! de propria lor lim1ă. n mai multe izvoare! secuii sunt atesta&i ca răz1oinici de temut! afla&i n prima linie +in prima acie, n multe din luptele pe care ungurii le-au avut cu popoarele din >ur. Ca avangardă a o#tii mag(iare! vor fi a>uns ei #i n Transilvania propriuzisă! după ce ungurii au nceput cucerirea sistematică a acestei &ări. Pe la nceputul secolului %II! ? Parte a lor se aflau pro1a1il n centrul Transilvaniei! pe Târnave! unate toponimia +ca #i cea din Cri#ana, aminte#te de ei. "ste de Presupus că! n acel moment! cucerirea efectivă a Transilvaniei atinsese văile Târnavelor. Mai târziu! n a doua parte a secolului ;; Ki nceputul veacului %III! secuii fac ultimul pas spre est-sudPstn a#ezându-se! n linii mari! pe locurile unde trăiesc #i astăzi;H. asigur că unii! n număr mai mic! au continuat să vie&uiască n

ente g ente _u e zone ale $ngariei! fiind cu vremea complet asimila&i! rile lor militare primordiale sunt de mare importan&ă #i se ca de aceste rosturi tre1uie legat drumul lor cu popasuri ;<A până n regiunea Carpa&ilor de Cur1ură: regii $ngariei i-au f7e ca luptători #i ca apărători ai frontierelor! oferindu-le n sc(iPJ; su1 formă de privilegii! garantarea li1ertă&ilor lor #i a propti mod de organizare. 'e altfel! izvoarele confirmă n continua menirea lor de militari: n >urul anului ;H;?! secuii! alături de saF români #i pecenegi! vor alcătui o oaste su1 comanda loac(im de 0i1iu;EC n ;H=;! românii #i secuii +7laci et locuitori lângă Mun&ii Carpa&i! au nc(is păsurile Carpa&ilor pen&e>! a opri trecerea tătarilor;=. 'ocumentele i pomenesc pe secui organiza&i pe )neamuri* pe )genera&ii*! mpăr&ite n )ramuri*! ocupându-se mai ales cu cre#terea animalelor! datorită reliefului muntos #i colinar. )Bamiliile mari* sau cetele T(adaWm erau proprietare ale animalelor! pădurilor #i pământuluiC ele ntemeiau mici nuclee rurale care treptat se contopeau formând sate. Pământul ara1il pu&in cât era! se mpăr&ea n loturi familiale numite )săge&i* Tn/ilfdldeU, #i era tras la sor&i periodic. 0atele erau mpăr&ite in )decanate*! adică n unită&i de câte zece gospodării. Aceasta organizare gentilică ar(aică a supravie&uit o vreme #i după a#ezarea lor n zona de sud-est a Transilvaniei. n veacurile %III #i %IV! nsă! vec(ea organizare egalitară se estompează n favoarea noii ordini feudale. 0e disting astfel n secolul %IV trei categorii militare! dar! de la un timp! #i sociale! anume secui frunta#i! cei călăre&i #i pedestra#ii. 0pre finalul veacului %IV! apare categoria &ăranilor fără pământ TinGuilinf> a#eza&i pe seF secuilor nstări&i Tseniores! primores! primipiltKs. 0u1 aspect politico-administrativ! teritoriul ocupat de secui era mpăr&it n scaune +sedes,! consemnate documentar n secole` %IV #i %V: Telegd! devenit 7dor(ei! Wezd! 7r1ai! 0epsi! ?F Mure#! Arie# etc. 'upă tradi&ie erau #apte scaune! dar numa8 lor a variat de-a lungul timpului! mai ales după ce s-au forr*;P scaunele filiale. n fruntea scaunelor se afla câte un >ude locaMP atri1u&ii >udecătore#ti #i câte un >ude regesc! reprezent interesele puterii centrale. $n rol important n scaunele secu; avea căpitanul Tmaior e:ercitus! capitaneus sedis,! care coma . o#tirea scaunului respectiv! dar avea #i atri1u&ii administraP ;<I sore#ti! fiind superior n rang celor doi >uzi scăunali. M s$pra tuturor se situa corni&ele +comes 0icuSorum,! ca Peze al autorită&ii centrale! cu rol politic! militar! ad-P >strativ! >udecătoresc asupra tuturor scaunelor;@. 'e multe ori! ** O ternici

#i mai prestigio#i voievozi ai Transilvaniei erau C PaO puternici #i mai prestigio#i voievozi ai Transilvaniei erau Cunoscu&i de rege #i drept comi&i ai secuilor. Mărturiile r tonomiei teritoriale a secuilor apar ncă din ;HHH! când un act arnis de Andrei II aminte#te terra 0iculorum;A! aflată categoric n regiunea popasului lor final. -ruparea comunită&ilor autonome secuie#ti Tuniversitates, ntr-un corp teritorial-etnic! su1 conducător unic! dependent de regalitate! cu reguli proprii de drept! a marcat evolu&ia acestui grup spre statutul de )stare* +]entitate privilegiată,! ncadrată n congrega&ia Transilvaniei +sfâr#itul secolului %III,. Colonizarea sa#ilor pe teritoriul Transilvaniei;I prezintă anumite particularită&i n raport cu procesul analog referitor la secui! de#i perioada venirii celor două grupuri etnice este apro:imativ aceea#i +o parte din sa#i au continuat să vină #i după ce secuii se a#ezaseră,. Colonizarea germană spre "uropa de "st #i! n spe&ă! n zone aflate su1 domina&ia $ngariei se ncadrează ntr-un proces istoric mai larg! caracterizat uneori prin e:presia )'rang nac( 7sten*. Cert este că n $ngaria au nceput să vină coloni#ti germani c(iar #i nainte de anul ;???! adică nainte de cre#tinarea #i feudalizarea ungurilor! de formarea statului propriu-zis. mpotriva lor s-au stârnit de timpuriu! cum s-a arătat! reac&ii du#mănoase. nsă colonizarea reală n $ngaria! n grupuri compacte #i regiuni precise! s-a produs a1ia n secolele F* 3i %III! n două valuri de coloni#ti: primul! petrecut n vremea consolidării puterii centrale! s-a caracterizat prin enclave! cu Precădere rurale! diferen&iate lingvistic #i >uridic de regiunile din e7rM al doilea! desfă#urat când autoritatea regală era de>a rninată! nu a maM condus la insule de popula&ie germană rab n sc(im1 a fost propice formării ora#elor germane;D. Pe la t MPatât tea secolului %IV! toate cele cam ;<? de ora#e din regatul ii aveau popula&ie covâr#itor germanăH?. Marile enclave de germană din $ngaria! mai precis din 0lovacia #i din ;<D Transilvania! nu s-au aflat n regiuni locuite prioritar de mag(iari ci de slovaci #i! respectiv! româniH;. 'eci! colonizarea sa#ilor avut! pe lângă rolul economic #i militar +de pază a grani&elor, #> P evident rol politic. 4egalitatea a dăruit sa#ilor teritorii ce nu puteau fi &inute su1 controlul direct al mag(iarilor! deoarece Arpadienii nu mai aveau for&e proprii n vederea asigurării regiunilor P frontieră. n general! aceste zone! pe la ;;<?-;H??! nu erau nCg integrate administra&iei regale sau erau ocupate doar formal #! provizoriuHH. Ce motive i-au putut determina pe coloni#ti să-#i părăsească locurile nataleK 'esigur! au fost cauze multiple #i con>ugate! economico-sociale! politice! demografice! naturale! cre#terea popula&iei n vestul -ermaniei #i Blandra! limitarea suprafe&elor care puteau fi amena>ate pentru

agricultură! starea materială precară a unor categorii ale popula&iei! unele calamită&i naturale! dispute senioriale! dorin&a de aventură! promisiunile ademenitoare ale regilor $ngariei! făcute prin agen&ii de colonizare etc. Coloni#tii numi&i germani nu au venit to&i dintr-o regiune anume a -ermaniei #i nici măcar nu au fost cu to&ii de neam german. 'ocumentele i numesc pe noii veni&i (ospites #i i caracterizează ca T(eutonici! Blandrenses sau 0a:onePE. Primul grup mai important se pare că a venit la c(emarea regelui -ezaL +;;=;-;;@H, n zona 0i1iului #i provenea n principal din Branconia. Alte grupuri au fost din Turingia! 5avatia! 0a:onia! Blandra! nord-estul Bran&ei etc! cuprinzând! alături de germani!#i valoni. n fruntea grupului de coloni#ti se aflau! de o1icei! locatori sau greavi +gre1! grevt,. $nii dintre ei au dat numele lor satului nou ntemeiat #i au ncercat să o1&ină o anumită preeminen&ă cu caracter feudal asupra sătenilor. 0istemul de organizare a sateL corespundea vec(ilor comunită&i +mărci, germane. Câte zece gospodării dintr-un sat formau )zecimi* TRe(nei,! iar o sută F sate alcătuiau o unitate numită 2undertsc(aft. Pământul atriL de regalitate sa#ilor s-a ntins ntre 7ră#tie #i 5araolt #i ntre vaM! Tâmavelor #i valea 7ltului! adică zona de sud a TransilvanP plus &ara 5ârsei #i regiunea 5istri&ei. Acest teritoriu a fost PPP> după tradi&ie! n #apte scaune! dar! ca #i la secui! numără P #apte a crescut cu vremea. Primele sunt men&ionate n sec %IV! de#i organizarea lor este! pro1a1il! mai vec(e: 0i1iu! 0e ;@? 3eica Mare #i Mică! Cincu! 0ig(i#oara! 7ră#tie! 8ocric(! etc. 5ra#ovul #i 5istri&a au primit denumirea de . n fruntea fiecărui scaun! ca #i la secui! era >udele local pupeacll0 e regesc! iar cel mai nalt dregător era corni&ele sa#ilor Pomes 0a:onum,! func&ie de&inută adesea de către cei mai Puternici voievozi ai Transilvaniei. 7rganizarea autonomă a Pa#itor! modul lor de conducere! dependen&a lor directă de alitate #i privilegiile de care se 1ucurau au fost trecute n scris &n cele1rul document )Andreanum* +)5ula de aur a sa#ilor*,! emis >>@ regele Andrei II n ;HH=H=. nceputurile autonomiei săse#ti sunt >n0ă mai vec(i! poate din timpul regelui -eza II +;;=;-;;@H,! căruia tradi&ia i atri1uie cel dintâi privilegiu acordat coloni#tilor germani. Prima mărturie certă a tendin&ei sa#ilor de a avea un organism autonom datează de la ;;D;! când au do1ândit confirmarea dreptului de a avea o )prepozitură li1eră* +fondată! pro1a1il! ntre ;;AE-;;D?,! independentă de episcopia TransilvanieiH<. 8atural! episcopia s-a opus acestei evolu&ii #i până la urmă a avut câ#tig de cauză! dar conflictul cu sa#ii pe această temă nu se va stinge decât odată cu 4eforma. Pe acest fond! n ;HAA! sa#ii se răscoală #i atacă sediul episcopiei din Al1a Mia! devastează catedrala #i ucid numero#i clerici mpreună )cu o mul&ime de unguri ..!*H@. n anii de criză a regatului din ;E?A-;E?I! conflictul dintre sa#i #i episcopie

capătă iară#i forme violente! o dată cu ntărirea autonomiei prin alegerea de comi&i din rândurile lor. n acest fel! calitatea de corp privilegiat a comunită&ii săse#ti se ntăre#te! do1ândind #i ea atri1utul de torf- $rmând firul acestei evolu&ii! n veacul %V! su1 regele MFtia Corvinul +;=<I-;=D?,! sa#ii #i consolidează institu&ia Licoadministrativă superioară! numită $niversi as 0a:onum! le ntăre#te modul specific de organizare! garantat prin de Y -au cuPrMns DM Z parte din teritoriul secuilor +zona 0e1e#! >âldă,! dar n principal ei s-au a#ezat pe teritorii locuite de Mag(iarii lipseau aproape cu totul din aceste locuri! n pr -fN colonizării săse#ti. 'upă cum s-a văzut! ei nu erau Henti nici n oastea comitelui loac(im de 0i1iu! din ;H;?! ;@; +I formată din sa#i! români! secui #i pecenegi. n regiunea de la 0u de 7ltul transilvan! pe la ;HHH! este atestată documentar )&ar românilor* +Terra 5lacorumfF! pro1a1il n regiunea Băgăra#MP $n act din ;HHE aminte#te că n urmă cu circa H? de ani! pe cP domnea voievodul 5enedict! mănăstirea cisterciană de la Câr& +fondată la sfâr#itul secolului %II, a primit un pământ răpit de ea români +terram...e:emptam de 5Saccis,HE. n ;HH= este consenv nată )pădurea românilor #i pecenegilor* +silva 5lacorum e. 5issenorum,! care este dăruită sa#ilor pentru a o folosi mpreună cu românii #i pecenegiiE?. 'e#i pe alocuri popula&ia era rară sau retrasă din zonele desc(ise! n momentul colonizării #i a#ezării lor n Transilvania! sa#ii! ca #i secuii! i-au găsit aici pe români! după cum arată izvoarele documentare! narative #i ar(eologice. 8oii veni&i! mpreună cu românii! au lucrat pământul! au crescut animale! s-au ocupat de me#te#uguri! de minerit sau de comer&. =.E. ncercări de colonizare e#uate: cavalerii teutoni #i cavalerii ioani&i Inten&ia regalită&ii mag(iare a fost să mai aducă la grani&ele Transilvaniei sau n apropierea lor noi popula&ii străine! dai această inten&ie nu s-a putut realiza. Prima ncercare a fost făcută cu acei cavaleri teutoni! ordin militar călugăresc catolic creat de papalitate pe 9ocurile 0finte! la ;;D?! pe vremea când ideea cruciadei clasice era ncă vie. 9a nceputul secolului M situa&ia cavalerilor! sta1ili&i acum la Acra! era precară! de aceea invita&ia regelui $ngariei! Andrei II +;H?<;HE<,! ca ei să se a#eze n Transilvania! a fost 1inevenită. Instalarea noilor colon;KM tre1uia să asigure! n inten&ia regalită&ii! apărarea sudestului taYf mpotriva cumanilor care dominau ncă regiunile române#ti deM* sud #i est de Carpa&i! precum #i atragerea la catolicismP popula&iei ortodo:e din zonele de a#ezare #i din cele nvecina Prozelitismul catolic do1ândise noi dimensiuni n

;@H -e i! după Cruciada a IV-a +;H?=,! când armatele apusene ă Constantinopolul. Aceste premise favora1ile ar fi ducă #i la e:tinderea stăpânirii mag(iare asupra f lunilor e:tracarpatice. Pe de altă parte! din perspectivă mai ePaâ lmPeriul 4omâno-5ulgar al Asăne#tilor tre1uia prins ntre &f uă tor&e catolice! din care una era Imperiul 9atin de 4ăsărit rtondat vremelnic la Constantinopol,! iar cealaltă urma să fie nomenitul ordin al teutonilor. "i tre1uiau să fie un front al cruciadei n spa&iul carpato-dunăreanE;. 'e aceea! ntre regele Andrei #i magistrul ordinului teutonic s-a nc(eiat n ;H;; o n&elegere! prin care cavalerii primeau 6ara 5ârsei +sud-estul Transilvaniei,! alături de largi li1ertă&i #i scutiri! ca de pildă dreptul de a se folosi n parte de 1ogă&iile su1solului! de veniturile din vămi! de a construi cetă&i #i ora#e din lemn etc. "i erau supu#i direct autorită&ii rege#ti #i nu celei voievodale. Cu vremea! ei au o1&inut #i imunitate fiscală! precum #i cedarea tuturor dărilor de la localnicii români +ungurii #i secuii ce urmau să se a#eze acolo n viitor rămâneau datori vistieriei #i episcopiei Transilvaniei,. 9a ;HHH! ei o1&in scutire de vamă la trecerea prin &ara secuilor #i prin &ara românilor. 'ar aceste scutiri! li1ertă&i #i privilegii nu le-au fost de a>uns: au nceput să ncalce pe fa&ă contractul sta1ilit! e:tinzându-#i stăpânirea pe cont propriu! clădindu-#i cetă&i de piatră! 1ătând monedă proprie! nerecunoscând autoritatea episcopului din Al1a lulia #i apelând direct la papă etc. "i au trecut #i la colonizarea fără nvoire a popula&iei germane n regiunile dăruite lor #i n vecinătate. Toate aceste tendin&e de autonomie e:cesivă #i c(iar de independen&ă au fost suficiente motive pentru armata regală de a interveni. Astfel! n ;HH<! Pela#i suveran care i-a invitat pe teutoni i-a #i alungat din ransilvaniaEH. 9a scurt timp! ei se vor sta1ili n Prusia! . *trtouind la politica de catolicizare! de colonizare #i de cucerire lndreptată spre est. e> 5iean&ul #ederii teutonilor n 6ara 5ârsei este totu#i important: u pus capăt domina&iei cumane n teritoriile de la sud #i est de T7&i! au dus la destrămarea a nsu#i )imperiului* cuman +lovit ei dinspre apus #i de tătari dinspre răsărit, #i au arătat ;@E 4egatului $ngar drumul spre 'unărea de Qos #i Marea 8e adică spre un o1iectiv principal de politică e:ternă! urmat timp de două secoleEE. $n nou contract de colonizare este nc(eiat la ;H=A! regele $ngariei! 5ela IV! #i magistrul ordinului cavalerilor i+ +sau ospitalieri,! cu scopul de a asigura apărarea acelora#i zcR sudice +5anat #i sud-vestul Transilvaniei, n fa&a marii prime>dii tătaro-mongoleE=. Cavalerii ioani&i sunt a doua for&ă organizată a cruciadei adusă pe teritoriul românesc! după teutoni. "i aveau rol defensiv +apărarea regatului de o nouă incursiune tătară, #> ofensiv +readucerea )Cumaniei* su1 dependen&a ungară #i presiunea spre Peninsula 5alcanică! n spri>inul Imperiului 9atin de 4ăsărit,. Cavalerilor 0f. loan de la Ierusalim le era destinat un

vast teritoriu +6ara 0everinului,! situat la sud-vest de Transilvania! ntre 5anat #i râul 7lt! teritoriu pe care! din motive nelămurite! nu l-au ocupat decât efemer. 'iploma rămasă! nsă! ca mărturie a contractului nc(eiat! pune n lumină e:isten&a unor forma&iuni statale române#ti conduse de cnezi #i voievozi! forma&iuni care! la acea dată! mai cuprindeau #i teritorii intracarpatice. A#a era &ara voievodului 9itovoi! e:tinsă pe am1ii versan&i ai Carpa&ilor! n nordul 7lteniei #i n sudul Transilvaniei +mai precis! n 6ara 2a&egului, #i &ara voievodului 0eneslau! ce se ntindea n nordul Munteniei #i! pro1a1il! #i n 6ara Băgăra#ului +acea tem 5lacorum,. Partea transilvană a voievodatului lui 9itovoi - Tara 2a&egului - cunoa#te acum! prin voin&a regalită&ii ungare! un nceput de desprindere din legătura cu voievodatul oltean! desprindere care se va accentua ulterior. 7 parte din Tara 0everinului fusese transformată de regalitatea ungară prin ;HEH n 1anat de 0everin #i adusă su1 controlul său. 'e#i se aflau +cu e:cep&ia &ării lui 0eneslau, n raporturi de vasalitate fa&ă de $ngaria! aceste state incipiente române#ti erau 1ine organizateM aveau structuri sociale feudale 1ine precizate! o via&ă economP activă #i comple:ă! un )aparat de răz1oi*! 1iserici! episcopii eta n concluzie! se poate spune că! după cucerirea Pe fffffffffffffffffffffffffmag(iari! derulată ntre seco P %I-%III #i! par&ial! concomitent cu această cucerire! s-a desfâ3u ;@= tiun de organizare #i consolidare a noii stăpâniri. $na din Z-m multiple de realizare a acestui scop a fost colonizarea #i câMzarea unor popula&ii străine! cu rosturi economice! militare #i 7ie "ste cert astăzi Ză popula&ia românească locală P ftice. "ste cert astăzi popula&ia românească locală! P(snuită din cauza atacurilor 1ar1are să trăiască mai retrasă n zoi ie de deal #i de munte #i n depresiuni! era mai rară n aiunile desc(ise #i era mai pu&in nclinată spre cola1orare cu oii stăpâni. Pe de altă parte! ace#tia nu aveau ncredere n opula&ia cucerită. Această pro1lemă a fost rezolvată par&ial prin aducerea de popula&ie mag(iară din Pannonia! numai că rezervorul demografic mag(iar era prea limitat n compara&ie cu vastul teritoriu cucerit. 'e aceea! noii veni&i urmau să ai1ă multiple roluri militare! economice! demografice #i politice. Prin ei! statul mag(iar a urmărit nu numai o eficientă dominare #i integrare a Transilvaniei n structurile sale! dar #i o e:tindere a stăpânirii ungare la sud #i est de Carpa&i. =.=. Invazia tătară din ;H=;-;H=H #i efectele ei Tătarii erau de neam turanic! ca #i alte popula&ii ale stepei care i-au

precedat ca migratori n "uropa. 6ara lor de origine era Mongolia de azi! unde au trăit multă vreme ntr-o societate tri1ală ar(aică! a:ată pe cre#terea animalelorE@. n ;H?@! la adunarea Denerală a tri1urilor +numită Uuriltai,! a fost proclamat Uagan! adică stăpânitor autocrat al tuturor mongolilor! Temugin! cunoscut Patunci cu supranumele de -eng(is-(an. 'upă ce a cucerit >Pnse teritorii din Asia +C(ina! C(orezm! Afganistan! Corasan! -eng(is-(an a ocupat regiunea dintre Marea Caspică #i rea 8eagră. 9a ;HHE! n lupta de la WalUa! a fost nfrântă cumano-rusă #i desfiin&ată Cumania Al1ă. Moartea P (an +;HHA, a amânat pentru o vreme continuarea ? Pului victorios al tătarilor spre "uropa. 'upă dezastrul suferit! ictăPIe.parte dintre cumani - vreo =?.??? de corturi - au găsit n $ngaria! unde regele 5ela IV i-a primit ntre Tisa #i +;HEI,. Acest act nu s-a dovedit a fi prea inspirat! ;@< deoarece cumanii s-au integrat cu mare dificultate! pe de o Part` #i au dat prile> tătarilor - care după victoria de la a considerau stăpânii cumanilor - să invadeze $ngaria! pe de parte. 0u1 noul mpărat 7godai! prin marii comandan&i #i 0u1otai! tătarii reiau luptele prin ;HE@ #i cuceresc Mare de pe Volga! devastează Armenia! nimicesc ora#ele Moscova! 0usdal! Vladimir! supunând n ;H=? nsu#i Wievul! r>P Polonia! o parte a oastei s-a ndreptat spre vest! iar cealaltă spre $ngaria #i &inuturile române#ti. Această parte a oastei s-a mpăr&it n mai multe corpuri! din care cel principal! n aprilie ;H=;! a zdro1it complet armata ungară pe râul 0a>o. Alte corpuri de oaste tătară s-au ndreptat spre Transilvania! Moldova #i eara 4omâneascăEA. 'oi comandan&i tătari! Cadan #i 5uri! au trecut Carpa&ii prin 5ucovina #i pe la 7ituz #i au atacat 4odna! 5istri&a! 'e>ul! Clu>ul! Ralăul! 7radea! dar #i 5ra#ovul! 6ara 5ârsei! Cetatea de 5altă! 0i1iul #i 0e1e#ul. 'istrugerile provocate de tătari au fost uria#e! iar invazia a sporit sentimentul de nesiguran&ă n rândul popula&iei! mai ales că! asupra spa&iului românesc! atacurile se vor repeta de-a lungul secolelor! desigur fără for&a ini&ială. Totu#i! ultima e:pedi&ie de >af a tătarilor asupra Moldovei până n Maramure# a avut loc n ;A;A. 4omânii #i ceilal&i locuitori din prea>ma lor au ncercat să se apere #i să reziste n fa&a atacatorilor. Cronicarii apuseni Qean de qpres #i Marino 0anudo arată că românii #i secuii au ntărit paza trecătorilor din Carpa&i! pentru a-i mpiedica pe tătari să intre in Transilvania. 4as(idod-din! cronicar persan! spune că tătarii au intrat n Vala(ia 8eagră +Wara 7ulatf, #i i-au 1ătut pe româniK; cronica rusească VosUresensUa>a aminte#te ciocniri ale tătarilof cu românii. n ;H=H! spa&iul românesc este iară#i prădatF armatele tătare care reveneau din centrul "uropei. Crom rimată a lui Bilip de MousUet semnalează cu acest prile>: )aveP veste dinspre tătari! cu mare 1ucurie n lumea toată! că rege &ara

vla(ilor i-a nvins la trecători*. "ste! evident! vor1a d păsurile Carpa&ilor! iar )regele &ării vla(ilor*! adică rom tre1uie să fie un dinast local +cnez sau voievod,! conducă uneia din forma&iunile politice e:istente. Călugărul 4ogeriusa ;@@ tv la 7radea de către tătari! n a sa lucrare Carmen bP Oa1ife! dă detalii utile #i interesante despre >afurile mongolilor! *P moravurile lor! despre suferin&ele localnicilor. 3i el numele unui voievod local! situat n păr&ile vestice! prin EI Invazia tătarilor a avut importante urmări asupra evolu&iei re-unilor de la 'unărea de Qos #i! natural! #i asupra Transilvaniei. Aceasta din urmă #i-a consolidat autonomia! a>ungând! spre finalul secolului %III! să aspire c(iar la statutul de regnum! adică de &ară separată! desprinsă complet de $ngaria. Pe de altă parte! mongolii au descura>at #i c(iar zădărnicit par&ial tendin&ele de e:pansiune ale regatului arpadian la sud #i est de Carpa&i! precum #i prozelitismul catolic ce nso&ea aceste tendin&e. "ste adevărat că &inuturile române#ti e:tracarpatice au trecut pentru o vreme su1 domina&ia tătarilor #i că Transilvania #i $ngaria au fost serios amenin&ate #i ele de o asemenea domina&ie! numai că un astfel de imperiu al stepei e:ercita o stăpânire adesea formală. 0e poate presupune că stăpânirea tătară nu a ncura>at unificarea statelor incipiente române#ti! dar! n acela#i timp! n compara&ie cu o domina&ie directă #i apăsătoare! ea a permis e:isten&a #i c(iar evolu&ia acestor forma&iuni politice. 'in diploma ioanită! emisă la #ase ani după invazie! reiese că voievozii românilor ce stăpâneau deopotrivă zone e:tra- #i intracarpatice erau destul de puternici! activi #i 1ine organiza&i! păstrând! unii din ei! doar o vasalitate formală n raport cu $ngaria. 'upă slă1irea treptată a Puterii tătare! proces la care românii! mag(iarii! ru#ii! polonii #i atte popoare din zonă au contri1uit din plin! statele române#ti vor fl destul de puternice pentru a riposta cu succes n fa&a reluării ofensivei $ngariei spre sudul #i răsăritul Carpa&ilor. 0u1 aspect reliDios! invazia mongolă a descura>at pentru o vreme #i Prozelitismul catolic manifest! care mergea mână n mână cu PPansiunea politico-miiitară a $ngariei #i care! după Cruciada a *a +;H?=,! luase forma unor asalturi continue asupra teritoriilor 7ttodo:e. . orice invazie pustiitoare! nsă! n linii mari! venirea violentă Parilor #i domina&ia lor vremelnică au reprezentat for&e ;@A destructive! au dus la nimicirea unor 1unuri de civiliza&ie #i a $tl valori culturale! la pierderi de vie&i omene#ti. A fost ciocniPM dintre două lumi incompati1ile! dintre care! până la urmă! ce vulnera1ilă #i mai pu&in adaptată noilor condi&ii a pieritED. =.<. Cum reflectă documentele societatea transilvăneană n afara cronicilor! din veacul %III ncepând! un rol important pentru reconstituirea trecutului Transilvaniei l au documentele. 'ar folosirea

documentelor n vederea descifrării structurilor institu&ionale! etnoconfesionale #i demografice presupune multă precau&ie #i spirit de discernământ=?. Cum se #tie! lumea medievală nu se caracteriza prin no&iunile de drepturi! democra&ie sau egalitate! ci prin cele de privilegii! ierar(ie #i supunere. 'ocumentul n acele vremuri era instrumentul prin care vor1eau categoriile privilegiate ntre ele: proprietari individuali! institu&ii laice #i 1iserice#ti! grupuri alogene! aduse #i a#ezate n condi&ii avanta>oase n &ară. Masa &ărănească! adică ma>oritatea covâr#itoare a popula&iei! nu vor1ea prin documente +decât accidental,! pentru simplul motiv că era o1iect #i nu su1iect istoricC cu alte cuvinte! nu era factor politic. Pe de altă parte! e:istă n Transilvania #i o limitare geografică: actele de danie sau de confirmare a unor proprietă&i! până la sfâr#itul secolului %IV #i nceputul secolului %V! se referă Ia un spa&iu relativ restrâns! nedepă#ind zona inferioară de cre#tere a fagului! adică altitudinea de @?? de metri. Aceste acte au n aten&ie regiunile de #es! văile largi ale râurilor! zona colinară #i de podi#! adică ele cuprind m sfera lor de interes circa o treime până spre cel mult >umătate deP totalul suprafe&ei Transilvaniei. Cu alte cuvinte! documentele aP acel timp sunt incapa1ile să dea informa&ii privitoare la via&a** se desfă#ura pe o mare parte din teritoriul Transilvaniei! M* din regiunea deluroasă naltă! din unele depresiuni de mai/-g din zona pădurilor #i din cea a #esurilor alpine. Cum s-a a>un o asemenea situa&ieK n primul rând! Transilvania! cu reg. ;@I #ti adiacente ei! a fost cucerită din punct de vedere militar! ronfia a văzut! treptat! cam ntre secolele %I #i %III! urmându-se lec&ie dinspre vest #i nord-vest spre sud #i sud-est. "vident! ? ritorii #i-au fi:at puncte de domina&ie n zonele desc(ise! c g>>1ile! unde rezisten&a popula&iei locale a putut fi mai repede sfântă- Cucerirea aceasta militară a fost urmată de una M* titu&ională! de o ac&iune de implantare #i de organizare a noilor ;? &ii! ac&iune care a fost #i ea treptată. Ronele de deal #i de Hi cele mpădurite etc. au rămas multă vreme departe de oile institu&ii. 'e aceea! de pildă! apari&ia documentară a multor sate! apari&ie datorată cel mai adesea unui factor e:terior! nu reprezintă aproape niciodată data nfiin&ării acestor sate. 'ocumentul! de o1icei! introduce o ordine >uridică nouă +situa&ie de drept, peste o realitate vec(e +situa&ie de fapt,. 'eci! n analiza documentelor medievale referitoare la Transilvania! până n veacul %IV cel pu&in +dar! n parte! #i ulterior,! tre1uie avută n vedere o du1lă rezervă: una de natură social-politică +reflectarea cu precădere a c(estiunilor ce priveau grupurile privilegiate! iar aceste grupuri erau! n ma>oritate! neromâne#ti, #i alta de natură geografico>uridică +reflectarea acelor realită&i care erau accesi1ile noilor veni&i #i care s-au lovit de necesitatea actului scris,. Prin urmare! ncercarea de a deduce numărul popula&iei! ponderea unei etnii sau a unei confesiuni! gradul de e:tensiune a unei realită&i! aria de ac&iune a unei institu&ii

etc. e:clusiv prin analiza statistică a documentelor este nerelevantă #i poate conduce la rezultate false. 'eci! cre#terea treptată a numărului de a#ezări #i de realită&i române#ti consemnate documentar este un lucru firesc! datorat unor factori o1i#nui&i: intrarea progresivă a unor noi regiuni n sfera de interes a tnfstitu&iilor emitente de documenteC intrarea unor noi categorii 7ceale #i etno-confesionale n această sferă de interesC ocuparea P 7r posesiuni române#ti de către străiniC adaptarea elitei âne#ti la e:igen&ele feudalismului de model apuseanC s3terea naturală a popula&iei #i ntemeierea de noi a#ezări prin en prigonirea credin&ei ortodo:e etc. 'ocumentele au reflectat! aM o lungă perioadă de timp! structuri par&iale! atât su1 aspect ;@D social-politic #i demografic! cât #i din punct de vedere geograf 'e aceea! documentele singure nu pot servi drept 1ază pemMc descifrarea compozi&iei etnice a Transilvaniei! nici pgQP ponderea confesiunilor! n condi&iile n care doar o parte infim-din societate vor1ea prin acest lim1a> scris=;. a ncă din veacurile %I-%II! impactul dintre structurile feudal apusene! implantate de noii stăpâni ai Transilvaniei! #i vec(ii forme de e:isten&ă ale societă&ii locale române#ti! aflată #i ea cale de feudalizare după canoanele răsăritene! de -- Y 1izantino-slavă! a devenit evident. =.@. 0ocietatea transilvăneană n secolele %III-%IV: feudali! clerici #i &ărani Ca #i n lumea feudală apuseană! societatea din aceste zone părea să reflecte timid cele trei ordine consacrate: 1ellatores! adică cei care luptă! oratores! sau cei care se roagă! #i la1oratores! cei care lucrează. $n document emis n ;E@?! la 2a&eg! cuprinzând structura unei adunări districtuale române#ti! reflectă de fapt alcătuirea societă&ii române#ti locale: cnezii -feudalitatea pe cale de agregare! preo&ii! n frunte cu protopopul local! #i oamenii de rând! numi&i )7lac(i populani*=H. " drept că unii dintre preo&ii mai nstări&i erau #i ei cnezi! calitatea aceasta arătând rangul lor social mai important. "lita societă&ii române#ti după secolul I% apare consemnată su1 diferite nume: duci-voievozi! >uzi-cnezi! )maiores terme*! )potentes*! >upani etc. 'enumirea cea mai răspândită este cea >uzi! provenită din latinescul iudices sau de cnezi TUenei cuvânt german! preluat prin filieră slavă. Prin urmare! cnezirf;P reprezintă tipul cel mai cunoscut sau prototipul feudal` române#ti prestatale #i statale incipiente. Termenul de latină )>ude* +cu varianta muntenească )>udec*, a fost a urma contactelor cu slavii de termenul analog mai larg de#i identitatea #i coe:isten&a >ude-cnez este evidentă! mal ;A? a coresponden&ei >udecie-cnezat. n Transilvania! termenul n $ de Pare sP se MM PerPetuatn do1ândind #i n&elesul de primar PPtului. al ora#ului! de mem1ru al unui for de >udecată! de aM fâd al no1ilMmMM din

comitate. nsărcinat cu anumite atri1u&ii Mr$n su1 influen&a latinei ca lim1ă de cancelarie. Voievozii! ale#i fc* eneral dintre cnezi +cum dovede#te 'iploma ioanită sau Mn atia Maramure#ului, #i numi&i de români #i duci +singular ducă! >M latinescul du:!-cSs,! aveau n primul rând atri1u&ii militare. n Tansilvania! o parte dintre cnezii care #i-au ctitorit lăca#uri de $ ortodo:e s-au numit pe sine #i >upani! iar pe so&iile lor . ani&e. n ta1lourile votive din secolele %IV #i %V. 'ar cei mai mul&i! n situa&ii similare #i n altele! s-au denumit cnezi sau >uzi. Cuvântul cnez! cu n&elesul de frunta#! principe! stăpân! arată el nsu#i că! după ce s-au desprins din rândul comunită&ilor care-i investiseră ini&ial cu unele func&ii +#i după ce conducătorii de origine slavă au fost asimila&i,! cnezii au devenit stăpâni ereditari ai satelor! adică ai cnezatelor lor. n&elesul teritorial al cuvântului cnezat +]>udecie, nu lasă nici o ndoială n acest sens. Cnezii percepeau cote patrimoniale de la supu#ii lor! e:ercitau n continuare atri1u&ii >udecătore#ti! ctitoreau 1iserici ortodo:e! #i construiau locuin&e mari! din piatră! uneori adevărate turnuri-locuin&ă! ncon>urate cu ziduri! purtau ve#minte pre&ioase #i arme adecvate rangului lor! toate de inspira&ie 1izantină! cu influen&e occidentale=E. $neori! n su1sidiar! datorită cre#terii demografice! secătuirii unor terenuri etc! cnezii au condus #i ac&iuni de roire a satelor! la distan&e mici +câ&iva Uilometri de vatra vec(e,. Aceste ac&iuni de roire sau de repopulare a unor sate ori de cre#tere a numărului locuitorilor unor a#ezări sunt aspecte fire#ti n toată Murnea medievală. "le s-au petrecut! ca #i n Bran&a sau Anglia ori MUlia! n interiorul spa&iului locuit de români #i n imediata vecinătate a acestuia. Aceste roiri sunt uneori numite )colonizări* sau )migrări*! de#i s-au desfă#urat pe distan&e mici! n acela#i spa&iu de civiliza&ie! noile a#ezări primind n general denumirile \P 0us*! )de Qos*! )de Mi>loc*! )8ouă* etc. nsă nu din asemenea Ac&iuni decurge calitatea de stăpân a cnezului! de#i prin astfel de P Pentru care primeau adesea acordul oficialită&ii! cnezii #i ;A; sporeau posesiunile #i o1&ineau anumite avanta>e! pe care e aveau #i n satele lor stăpânite din vec(ime. Cnezimea a fost o realitate general românească n perioada de agregare statală +sec. I%-%IV, #i n epoca timpurie a statei7r feudale unificate +sec. %IV-%V,. Ca feudalitate prestataiâ categoria cnezilor a suferit nsă un proces de transformare dupP geneza statelor 6ara 4omânească #i Moldova! care #i-au renovat #i adaptat structurile feudale ncepând cu secolul %IV. Astfel! ia sud #i est de Carpa&i! o parte din cnezi #i-au oficializat calitatea de feudal prin 1oierire +au devenit 1oieri,! iar altă parte au rămas o vreme mici stăpâni! feudali de rang secund! topindu-se in secolele %VI-%V2 n rândul &ărănimii li1ere. n Transilvania! lucrurile au fost mult mai complicate! datorită cuceririi #i stăpânirii mag(iare. Arpadienii au adus n Transilvania structuri feudale

oficiale de model apusean! pe care noua dinastie angevină +;E?I;EIH, le-a ntărit #i mai mult n rigorile lor. Asimilarea cnezimii cu noua feudalitate a statului mag(iar s-a lovit aici de radicalele deose1iri confesionale! dar #i de cele etno-lingvistice! de puternica tradi&ie romano-1izantină #i de influen&a 1izantino-slavă care animau societatea românească. 7ficial #i! adesea! formal! prin dominium eminens! regele devine proprietarul ntregului pământ al &ării. Toate pământurile neocupate ncă de no1ili sau de 1iserica catolică fac parte din domeniul regal. n veacul %II! proprietatea regală era mai ntinsă decât cea no1iliară #i 1isericească. Atât cetă&ile vec(i! e:istente nainte de cucerire! cât #i cele noi aveau n >urul lor ntinse domenii care formau proprietatea regelui. Acolo unde lipseau cetă&ile! se organizau )cur&i* +curiae,! n care rezidau reprezentan&ii regali==. Conducerea acestor )cur&i* revenea comi&ilor ca trimi#i ai puterii centrate. 0fefa de autoritate a comitelui cuprindea un comitat! alcătuit nu num` din domenii regale! ci #i din proprietă&i no1iliare. n cad. comitatului regal! mai ales pe domeniile regale! trăiau categorii oameni li1eri! cu rol militar! unii cu statut de mici no1ili! al&ii mP aproape de condi&ia de &ăran +castrenses! civesV servientes .. milites,. 'in ntinsele sale domenii! regele dăruia unor sup laici #i clerici! numeroase mo#ii ca răsplată pentru credincio ;AH [0` urmare a acestor danii! proprietatea regală se #i spore#te proprietatea feudală. Cre#terea puterii este n defavoarea no1ilimii mici #i a slu>itorilor M ientes, care organizează o mi#care n vederea refacerii cetă&ilor #i a anularii daniilor regale mai recente! acestei mi#cări este diploma din ;HHH! a lui Andrei II! ă n istoriografie su1 numele de )1ula de aur* a Prin acest act! no1ilimea mică #i mi>locie o1&ine *eiea#i privilegii ca #i )adevăra&ii* no1ili +no1ilimea mare,! fără ca fo&ele dintre diferitele pături ale no1ilimii să ncetezeC dimpotrivă! ele se nte&esc. lfa antipod! se afla &ărănimea dependentă! numită! n general! in Transilvania io1ăgime +So1agiones,! formată din românii de rând! a>un#i pe domeniile 1iserice#ti #i no1iliare laice! din &ărani mag(iari veni&i cu ocazia cuceririi #i! ulterior! din coloni#ti sau oaspe&i T(ospites,! a#eza&i pe domenii no1iliare #i izola&i astfel de masa coloni#tilor dărui&i! cum sa văzut! cu privilegii regale. 6ăranii dependen&i! ca #i n "uropa Apuseană! aveau diferite o1liga&ii n produse +natură,! muncă #i 1ani fa&ă de feudal! fa&ă de rege #i fa&ă de 1iserica catolică. 4omânii ortodoc#i nu ar fi tre1uit să dea di>ma 1isericească! dar uneori! prin a1uz! li se pretindea. n virtutea ocupa&iilor lor agrar-pastorate! după cucerire! românii sunt o1liga&i să dea anual regelui GuinGuagesima ovium +datul Fr,! adică o oaie cu miel #i cu mioară la fiecare cincizeci de oi. 'a&ulP oilor se percepea din fiecare zonă a Transilvaniei! el apărând ca o presta&ie generală! semn al individualită&ii ransiivaniei! adică al caracterului său cvasiromânesc=@. 9a fel se lntâmpla cu

mardurina sau marturina +darea pieilor de >der,! Reifică 0lavoniei. Cum s-a văzut! e:istau #i categorii intermediare de oameni &otricaren cu e:cep&ia locuitorilor din ora#e #i târguri! se apropie PrecPM m$lt de situa&ea tăranilorM Asemenea categorii locuiau cu ?7 crc pe pământurile dăruite sa#ilor #i secuilor #i pe en_le cetă&ilor. $nii dintre oamenii cetă&ilor! dintre frunta#ii +S. Ki 0ecuilcnr ncep să de&ină mo#ii #i să se poarte ca no1ilii a tenentes et more no1ilium se gerentes,. 'atorită unei ;AE astfel de acute polarizări a societă&ii transilvane! uneori iz1ucn conflicte violente! adevărate )>acGuerii*! cum s-a ntâmpeatPc ;=EA! când &ăranii români #i mag(iari! aplicând tactica (us-M.rM s-au ridicat contra no1ilimii #i conducerii 1isericii catolice. MP s-. n această structură complicată a societă&ii! translatată Apus! cnezimea română #i-a căutat un loc. Ini&ial! su1 > se pare că o parte a cnezilor români au fost asimila&i tacit mi no1ilimi! ca elită feudală incipientă! de#i cnezatele lor au a>unM ncadrate +formal la nceput, n domeniul regal! mai ales domeniile cetă&ilor! sau au fost dăruite coloni#tilor. Mul&i dintre cnezi au a>uns nsă pe domeniile 1iserice#ti #i laice. Cei de pe domeniile episcopiilor! de pildă! au fost o vreme asimila&i no1ililor prediaii +micilor no1ili! supu#i unor o1liga&ii,! dar cei de pe mo#iile dăruite unor no1ili laici s-au văzut supu#i pe propriile pământuri! căpătând calitatea de intermediari ntre oamenii lor #i noii stăpâni! adică administratori de mo#ie sau primari ai satelor +.Afa,. Ma>oritatea acestora au a>uns la statutul de io1ag. Ceilal&i cnezi! de pe domeniile regale mai ales! datorită situa&iei lor precare +oricând cnezatele lor puteau fi dăruite unui no1il,! s-au străduit să o1&ină o oficializare a statutului lor de feudali! de stăpâni. Această oficializare sa făcut pe etape sau n trepte: ntâi! cnezul care se punea n slu>1a regalită&ii era confirmat n cnezatul său cu drept cnezial +ius Ueneziale, - varianta de tip feudal a dreptului românesc +ius Valac(icum, putându-#i stăpâni pe mai departe cnezatul! cu anumite condi&iiC apoi! putea să fie recunoscut ca stăpân cu drept no1iliar #i se numea cnezno1ilC n fine! unii! mai pu&ini! a>ungeau să fie )adevăra&i* no1ili ai regatului! de#i au mai păstrat o vreme #i atri1utul etnic de no1iles Valac(i=A. Aceasta diferen&iere a căpătat amploare! cum se va vedea! su1 Ange/ini! mai ales su1 9udovic I +;E=H-;EIH,! care a sta1ilit precis condi&ii n care! pe plan >uridic! cnezul putea fi asimilat no1ilului. n k fel! situa&ia cnezimii române! relativ unitară #i uniformă la a a>uns diferen&iată. 'iferen&ierea aceasta are #i un teritorial datorită faptului că stăpânirea străină s-a impus treptai fost n timp! ntre secolele %I-%III! #i n spa&iu. $nele teritorii au P cucerite mai de timpuriu #i direct! altele mai târziu #i formal! Fef ;A=

aiunile unde infiltra&ia elementelor alogene s-a produs târziu Mn intensitate redusă - Maramure#! 2unedoara-2a&eg! 5anatul <Mc ! e #> de munte! Băgăra#ul! zone din Mun&ii Apuseni -! Pe />Pga s-a perpetuat cu anumite o1liga&ii fa&ă de stat! su1 cn a une> categorii de stăpâni ereditari ai satelor. 'impotrivă! n fZ le de câmpie din Cri#ana #i 5anat sau din centrul tZ nsilvaniei! unde influen&a #i penetra&ia străină au nceput mai timpuriu +secolele %-%I,! cei mai mul&i cnezi sunt n secolele %IV-%V +#i mai târziu, simpli villici! primari ai satelor! supu#i noilor stăpâni. n aceste regiuni desc(ise #i de podi# se constată e:isten&a celor mai multe domenii feudale mag(iare! laice #i ecleziastice! de origine donativă. Consultarea (ăr&ii este relevantă n acest sens: n Băgăra# sau Maramure#! unde penetra&ia feudală străină a fost aproape nulă până n secolul %IV! n 2a&eg Tterra 2arszoU,! unde a fost cu totul nesemnificativă! sau n 5anat! unde a fost marginală! sunt concentra&i mai to&i cnezii stăpâni de pământuri #i de supu#i! ctitori ai 1isericilor ortodo:e! de&inători ai cur&ilor #i cetă&ilor de piatră #i recunoscu&i n cea mai mare parte n cnezatele lor ca no1iliC n Câmpia Vestică #i n centrul Transilvaniei! pe pământurile dăruite no1ililor unguri sau colonizate cu popula&ii străine! adică acolo unde cucerirea s-a făcut timpuriu #i direct! la teritoriu! nu e:istă! n general! cnezi li1eri +regali, sau cnezi nno1ila&i! ci doar cnezi asimila&i cu #er1ii. 'eci! procesul de feudalizare a societă&ii române#ti are o vec(ime anterioară consemnării e:isten&ei sale n izvoarele scrise #i nu a Putut fi determinat de modelul feudal apusean! deoarece acest Model are cele mai sla1e ecouri tocmai n regiunile cu cea mai vi-0>uroasă #i mai puternică cnezime. 7r! n aceste regiuni! primele mărturii scrise vor1esc despre cnezi care stăpânesc din vec(ime lezatele! adică proprietă&ile lor ereditare! pe care le pot M*străina! mpăr&i! zălogi etc. n aceste cnezate apar supu#i numi&i LLSMsau io1agiones sau n alt fel! care prestează servicii pentru nezn i datorează cote patrimoniale din roadele muncii lor #i i $c daruri*I. Cu alte cuvinte! societatea locală românească din ansilvania! ca #i n zonele e:tracarpatice! a evoluat n a doua 4atate a mileniului I spre forme #i formule feudale incipiente! aPtate specificului sud-est european! influen&ate de tradi&ia ;A< romano-1izantină #i de ecourile convie&uirii #i vecinătă&ii cu slavii nsă#i terminologia dovede#te acest lucru. 'e pildă! cuvintele >ude! >udecată! >udecie! ducă! domn! cetate! pământ! mo#ie mo#tenire! &ară! curte! 1iserică! dare! supunere! ascultare etc sunt de origine latină sau traco-dacă! pe când cnez! voievod 1oier! stăpân! ocină! o(a1ă etc. sunt de origine slavă sau pătrunse n română prin filieră slavă. n ma>oritatea lor a1solută! termenii care se referă la lumea feudală românească au fost mo#teni&i n română din vec(ea tradi&ie dacoromană #i din perioada de convie&uire cu slavii. Multe cuvinte perec(i! unul de origine latină #i altul de origine sau de influen&ă slavă! denumesc aceea#i no&iune #i sunt folosite n paralel. 'esigur!

feudalismul de tip apusean! adus de mag(iari n Transilvania! a influen&at #i a transformat profund societatea românească! adaptând-o n oarecare măsură tiparelor sale! dar era vor1a de o societate de>a feudalizată n forme proprii! cu elite locale! cu state incipiente denumite &ări +din latinescul terra,. =.A. 4omânii n fa&a noilor stăpâni - men&inerea #i apărarea unora din institu&iile române#ti ncadrarea voievodatului Transilvaniei n regatul feudal mag(iar s-a făcut n detrimentul românilor! care au pierdut stăpânirea asupra propriilor lor pământuri! 1unuri! cetă&i etc. #i s-au văzut ncărca&i cu o1liga&ii pe care anterior nu le aveau. Aceste mpre>urări sunt reflectate atât n izvoarele narative! cum s-a văzut! cât #i n cele documentare. n veacurile I%-%III! românii apar adesea n postura de ataca&i! de oprima&iC lor li se răpe#te mereu câte ceva +pământuri n primul rând! dar #i drepturi de alta natură,C li se prigone#te credin&a! li se pretind dări! o1ligat* militare etc. Câteva e:emple sunt edificatoare. Potrivit uno documente papale din secolul %IV! cum s-a men&ionat! cetate Medie# #i &inutul din >ur +districtus,! din nord-vestul TransilvanP au fost cucerite din mâinile românilor sc(ismatici +ortodoc#i, * + mani1us Vallacorum scismaticorum - de către un rege ;A@ > &n vremuri imemoriale! naintea unui anumit conciliu nD eM ae 1isericii catolice=D. Această do1ândire a cetă&ii Dene ct>Ve de către cuceritorii mag(iari de la români s-a putut re0p &n vremea regelui "meric +;;D@-;H?=,! naintea conciliului faZeeral din ;H;<<Znregistrarea târzie a unei tradi&ii despre De românilor n această regiune! precum #i a faptului că iii fuseseră odinioară primii stăpâni ai cetă&ii Medie# #i ai 4utului din >ur Tdistrictus Meg/es, este de primă importan&ă. Cu Ite cuvinte! un grup de cinci documente emise de papa -rigore %i confirmă #tirile din vec(ile izvoare narative latino-mag(iare #i ruse#ti despre prezen&a românilor n păr&ile vestice ale Transilvaniei nainte de cucerirea mag(iarilor #i despre smulgerea unor teritorii din stăpânirea acestor români a1ia la nceputul secolului %III. n două documente din ;H?= #i ;H?<! cum s-a văzut! papa Inocen&iu IIJ vor1e#te despre unele mănăstiri ortodo:e aflate n stare de decaden&ă n dieceza episcopului catolic de 7radea! precum #i despre un episcopat de rit grec! aflat pe pământurile sau n )&ara* fiilor cnezului 5âlea +Guidam episcopatus in terra filiorum 5ele Unese,! episcopat care părea să fie su1 >urisdic&ia Patriar(iei constantinopolitane #i care tre1uia adus su1 ascultarea 1isericii romane<;. Acest episcopat se afla! pro1a1il! n zona Cri#anei #i a 0ătmarului! locuită de români! deoarece numai românii puteau! pe la ;H??! să fie #i ortodoc#i #i să ai1ă #i cnezi drept stăpâni. 'e altfel! n aceea#i regiune! cum s-a văzut! românii au stăpânit până târziu &inutul Medie#. "piscopia su1ordonată centrului lumii răsăritene aminte#te o vec(e tradi&ie a locurilor! de pe la anul D?? d.2r.! consemnată! Purn

s*b arătat! de Anon/mus! despre ducele Menumorut al n3anei! care l invoca pe )stăpânul* său! mpăratul de la Znstantinopol. n alt col& al Transilvaniei! n 6ara Băgăra#ului! pe I p. ;H?En cum se amintea mai sus! mănăstirea cisterciană de vs arta primea n dar un pământ smuls de la români. n ntreg PaZui al %lll-lea! românii sunt c(ema&i să lupte n ostile ridicate PD` $ngariei: la ;H;?! ;H=;! ;H@? sau ;HD;. 9a ;H;?! la #tiorea reDelui Andrei II! un comite de 0i1iu recrutează! cum se o*M 7aste formată din sa#i! români! secui #i pecenegi! pe care nduce spre sudul 'unării! pentru a da a>utor militar &arului ;AA 5orilă. Cu alte prile>uri! sunt consemnate )păduri ale românilor* )&ări ale românilor*! asupra cărora primesc drepturi #i noii ven>t> MM n toate izvoarele secolelor I%-%IV! românii apar ca stăpâni i unor 1unuri amenin&ate sau răpite de al&ii! ca oameni ai locuri, P din Cri#ana #i 0atu Mare până n 6ara 5ârsei #i din 5anat pâne-Maramure#. n ciuda stăpânirii străine! românii au rămas mere distinc&i! s-au individualizat permanent n raport cu cele &re popula&ii care vor a>unge să domine via&a politică a Transilvaniei 4omânii #i-au conservat cu greu institu&ii proprii! o elită feudală proprie! #i-au apărat autonomiile lor! rânduite după principiile dreptului românesc. "i rămân singurii locuitori ai &ării răspândi&i relativ uniform! pe ntreg teritoriul Transilvaniei! nu doar n comitate! ca mag(iarii! sau n scaune! ca secuii #i sa#ii<H. 'e su1 organizarea suprapusă #i uneori formală a comitatelor din păr&ile vestice #i a celor #apte comitate +0olnocul Interior! 'ă1âca! Clu>! Turda! Al1a! Târnave #i 2unedoara,! asupra cărora se e:ercita autoritatea voievodului Transilvaniei! ies la suprafa&ă vec(i nuclee economicosociale #i politice române#ti: cnezatele! uniunile de cnezate! voievodatele! &ările. Cele mai multe sunt numite in documente )districte* sau )provincii* ale românilor #i nu pot fi dislocate n cadrul comitatelor! unde #i men&in individualitatea. ":istă comitate care cuprind n ele câte patru-cinci sau c(iar mai multe districte române#ti. 8umai n 5anat sunt atestate documentar până n prezent EE de asemenea districte ate românilor: 9ugo>! 0e1e#! Me(adia! Almă>! Izvoarele Carasului 5ârzava! Comiat! Ilidia etc. n comitatul 2unedoara sunt pomenite districtele 2a&eg! 0trei! 'o1ra! 'eva. 6ara Maramure#ului! numitE o vreme district! este transformată n ntregime n comitat i* secolul %IV. Băgăra#ul! numit Terra 5Sacorum! #i-a păsPa aproape integral structurile române#ti! deoarece până pe la ;=O a fost parte integrantă a 6ării 4omâne#ti! iar apoi a gravitat spre sudul Carpa&ilor<E. tii si 4omânii se disting #i economic! prin resurse vitale! ocupaO .p fel de via&ă. "lita lor este recunoscută ca feudalitate nurnaMrea anumite condi&ii #i cu riscul pierderii specificului românesc. LV masă a românilor a>unge #er1ităC de aceea! cu vremea! r? ;AI

să fie sinonim cu io1ag. n ciuda statutului de li1ertate ntat de puterea centrală! va fi aservită #i o parte a românilor Dar pundus 4egius. 'ările românilor sunt #i ele un factor de MidualizareC nefiind catolici! ei nu datorează decât prin a1uz di>ma 1isericească! n sc(im1 sunt singurii care tre1uie să dea ; lui +statului, GuinGuagesima ovium #i tretina. Voievozii #i z>> români au #i ei sarcini #i daturi distincte! iar preo&ii români sunt singurii preo&i cvasiaservi&i! cu o1liga&ii specifice fa&ă de stăpânul feudal<=. Mai presus de orice! românii se deose1esc etnic! ca o1âr#ie! vec(ime! lim1ă! o1iceiuri! credin&e! m1răcăminte. 0unt de origine romanică #i sunt lega&i de totalitatea poporului român spre răsărit #i miazăzi! contrar mag(iarilor care prelungesc masa poporului lor dinspre apus. 'istinc&ia este #i religioasă! iar! n condi&iile ata#amentului ne&ărmurit al omului medieval fa&ă de 1iserică! acest gen de deose1ire este mai marcant decât altele. 4omânii sunt ortodoc#i! fiind lega&i #i prin aceasta! ca #i prin originea #i lim1a comune! de restul poporului român #i! mai larg! numai prin credin&ă! de lumea ortodo:ă sud-est europeană. ncon>ura&i de o lume catolică #i confrunta&i apoi cu e:pansiunea islamică dinspre sud! ei #i-au identificat credin&a cu o caracteristică de 1ază a etniei! numind-o )legea românească* #i transformând-o ntr-o adevărată forma mentis. 0trăinii n#i#i asimilau credin&a cu etnia In cazul românilor din Transilvania! atunci când făceau deose1irea ntre C(ristiani +]catolici, #i Valac(i +Portodoc#i,. 4omânii aveau #i o cultură distinctă! comună cu a celor din afara icului carpatic! o cultură de sorginte 1izantino-slavă #i nu aPuseană! ca a celorlal&i locuitori ai Transilvaniei. Conform do-cumentelor! c(iar #i principiile de drept erau române#ti. 0e >udeca uPă dreptul românesc Tius Valac(icum, sau după dreptul &ării 7rnâne#ti +ius Volac(ie, - o &ară românească generică - #i după reanta de tip feudal a acestuia! numită drept cnezial Tius f neFiâSe,. 7ficialită&ile s-au văzut o1ligate o vreme să permită nc&ionarea acestor principii >uridice. oate acestea oferă personalitate Transilvaniei care! cu eP&ia zonelor citadine +la nceput săse#ti! apoi preponderent ;AD 9 mag(iare! românii fiind sili&i! n linii mari! să trăiască n a zidurilor ora#elor,! apare oricărui călător străin o1iectiv drept o &ară ma>oritar românească n evul mediu. 'acă la nivel centrai structurile politicostatale române#ti care se cristalizau spre finalul secolului I%! n timpul voievodatului lui -elou! nu s-au p$tut men&ine #i consolida datorită cuceririi străine! cu totul alta a fost situa&ia nucleelor institu&ionale locale! născute pe sc(eletul )romaniilor populare* #i cunoscute mai ales su1 numele de )&ări* Acestea cunosc o evolu&ie aparte! rezultantă a confruntării dintre ele #i structurile implantate dinspre apus +de e:emplu! de tipul comitatului,! fără ca vreodată n evul mediu

rânduielile locale române#ti din aceste )&ări* să poată fi cople#ite n ntregime de noile forme de organizare. )6ările* se vor men&ine su1 forma districtelor române#ti +dist(ctus Volac(ales, - peste @? cunoscute azi - ca autonomii n cadrul voievodatului Transilvaniei #i n păr&ile vestice! iar apoi n cadrul principatului! până n epoca modernă. C(iar #i numai suma acestor autonomii locale române#ti conferă marca individualită&ii Transilvaniei + n raport cu restul 4egatului $ngar, #i a apropierii sale de 6ara 4omânească #i Moldova. =.I. Adunările de )stări* ale Transilvaniei +congregationes! universitateP #i rolul lor n secolele %MI-%IV ncă din secolele %II-%III! de#i ncadrată sau pe cale de ncadrare n 4egatul $ngariei! Transilvania a avut institut;; distincte. Mai ntâi! voievodul care! de#i numit de rege #i socoti un mare dregător al regatului! avea o autoritate teritorială precisa. cancelarie! curte proprie cu nal&i func&ionari personali +un fel i consiliu voievodal,! #i alegea propriul vicevoievod! comand armata Transilvaniei! >udeca etc. 7 marcă a autonomiei Transilvaniei! la nivel institu&ional! vZr adunările generale ale &ării! distincte de ale $ngariei ;I? Q tă! op$0e lor. 'e altfel! c(iar prima atestare documentară câteZ P> generale a no1ilimii &ării Transilvaniei* Tcongregatio E alis no1ilium regni TransilvanS, datează din ;HII<<! când Podul 4oland 5or#a +;HIH;HDE! cu ntreruperi,! n anii de Pde la sfâr#itul domniei regelui 9adislau IV Cumanul! afirma cnRafest calitatea de regnum +&ară distinctă, a Transilvaniei<@. 'in rTianMt p$nCt de vedere! adunările &ării - convocate #i prezidate! de aZe i 2p către voievod sau vicevoievod e:primau tendin&a de servare a organizam originare! cândva suverane! a Z igvodatului transilvănean! a#a cum se va fi conturat această anizare &na>nte de cucerirea mag(iară #i cum se va afirma ea! ne ngrădită #i netutelată! n &ările române#ti e:tracarpatice. Aceste adunări generale erau concomitent #i foruri de >udecată #i! n prezen&a suveranului! erau #i organe legislative. "le (otărau su1sidii! decideau c(emarea la oaste a popula&iei! acordau anumite prerogative no1ilimii n vederea men&inerii ordinii statornicite etc. 'atorită situa&iei speciale a Transilvaniei! stările nu s-au structurat aici ca n apusul "uropei. Clerul nalt #i no1ilimea vor forma o singură )stare*! deoarece ierar(ii 1isericii catolice erau ntâi no1ili! stăpânitori de domenii. 7ra#ele! de forma&ie recentă #i populate n mare parte cu străini coloniza&i! nu vor fi reprezentate decât destul de târziu n adunări #i indirect. Pe de altă parte! 4egatul $ngariei era un mozaic etnic<A. n regiuni ca 0lovacia! Croa&ia! 5osnia! Transilvania etc! popula&ia ma>oritară nu era cea mag(iară. C(iar n $ngaria propriu-zisă! grupul de cumani +coloniza&i nainte de ;H=;, va fi reprezentat o vreme n adunările regatului distinct de reprezentan&ii no1ilimii. Astfel! stările! adică grupurile privilegiate! au căpătat o componentă etjcă. 'ar! n timp ce n

$ngaria propriu-zisă! această 7ponentă etnică a stărilor se va atenua #i va dispare curând n rrTla asimilării grupurilor alogene! n Transilvania! &ară de cetire #i de colonizare recentă! cu un fond etnic românesc ePonderent! această particularitate se va accentua. 'e aceea! lo(@??M@M@ %l* #i %IVe adunarMle Transilvaniei vor fi alcătuite din 0a Me lrTlea Prioritar mag(iară a comitatelor! din elita secuilor! a forrJ--Ki a românilor- Cu aite cuvinte! n secolele %III-%IV! anMi aveau ncă un rol politic n calitate de grup distinct! erau ;I; recunoscu&i ca factor )constitu&ional* la nivelul centrai voievodatului +de#i! ca popor cucerit! sunt plasa&i pe ultimul ioaM Astfel! la ;HD;! la Al1a lulia! regele Andrei III +ultimul arpadu ! prezidează o adunare formată din reprezentan&ii tuturor no1ii>QM sa#ilor! secuilor #i românilor Tcum universis 8o1ili1us! 0a:oniPM 0/culis et 7lac(is,! adunare convocată cu scopul ) ndreptPM stării* locuitorilor Transilvaniei<I. n ;E<<! se ntrunesc la TurdM )to&i prela&ii! 1aronii! no1ilii! secuii! sa#ii! românii #i ceilal&i oameni de orice stare #i treaptă! a#eza&i #i afla&i n amintitele păr&i P Transilvaniei*<D. 'upă ;E<<! prezen&a românilor nu mai este consemnată n mod direct n adunări! dar nici nu este e:clusa până n deceniul IV al secolului %IV! când e:istă indicii clare că românii fuseseră ndepărta&i ca entitate dintre factorii politici ai &ării@?. Care vor fi fost motivele acestei atitudini fa&ă de româniK 'esigur! cel pu&in de la sfâr#itul secolului %III! românii sunt suspecta&i de infidelitate fa&ă de regalitatea mag(iară! iar ca popula&ie cucerită #i supusă nici nu puteau să ai1ă o altă conduită. Pe măsură ce pământurile le erau răpite! institu&iile amenin&ate! credin&a ngrădită etc! se conturează ideea unor rezisten&e armate! care mereu s-au aflat n legătură cu forma&iunile române#ti de la sud #i est de Carpa&i. Astfel! prin deceniul VIII al secolului %III! voievodul 9itovoi II din 7ltenia organizează o rezisten&ă contra $ngariei n sud-vestul Transilvaniei! n 6ara 2a&egului! fiind a>utat de românii de acolo n >ur de ;HD?! no1ilul $grinus pusese mâna pe mo#iile Băgăra# #i 0âm1ăta! situate ntr-o zonă rămasă compact românească. 'in acest motiv #i din altele! o parte din popula&ia locală! condusă de un voievod +poate 8egru-Vodă sau 4adu 8egru,! s-a răzvrătita rezistat cu armele o vreme n cetă&ile din sudul TransilvanieiG apoi a trecut mun&ii spre sud! ntr-o altă &ară românească! afUg pe cale de organizare! stimulând-o n procesul de agregare! Ze centralizare #i de o1&inere a independen&ei fa&ă de $ngaria 4ăzvrătirea românilor din Băgăra# a fost urmată de altele! nn care una de răsunet #i cu importante consecin&e a fost cea a ufn P i păr&i a cnezilor din Maramure#! condu#i de voievodul lor! i?d P de Cu(ea@H. Pornită pro1a1il prin ;E=H! revolta urmărea pastfa V rânduielilor tradi&ionale române#ti! a stăpânirilor cneziale K ;IH regalitatea ncerca să-l nlocuiască cu ) ales de către adunarea cnezilor etc. 7

a feudalită&ii române#ti din Maramure# acceptase PM*oromisul cu regalitatea! aducea )credincioase slu>1e* puterii ZZ trate! urma calea nno1ilării etc! deoarece vedea n aceasta ?@ i(ilitatea de a-#i păstra #i ntări prerogativele #i privilegiile. Pp.tida* iui 5ogdan! devenit )infidel notoriu*! a continuat nsă * _a vreo H? de ani +cu intermiten&e! pro1a1il, n Maramure#! iar oi n iur cMe ;E@?! a trecut #i ea mun&ii! de data aceasta spre st tot ntr-o &ară românească pe cale de consolidare #i de desprindere de suzeranitatea ungară. Cu a>utor maramure#ean! se nă#tea astfel )a doua li1ertate românească* +8icolae lorga,! anume Moldova. 9a H fe1ruarie ;E@<! regele 9udovic I condamnă .necredin&a 1inecunoscută* a lui 5ogdan! care desprinsese &ara t>e la răsărit de Carpa&i de su1 tutela coroanei ungare@E. n intervalul ;E<D-;E@@! dar #i ulterior! s-au produs ac&iuni concertate la sud #i est de Carpa&i! care au modificat radical atitudinea regalită&ii ungare fa&ă de românii din Transilvania@;. 7pozi&ia românească era de-acum evidentă n oc(ii regalită&ii! iar e#ecul readucerii la supunere a Moldovei #i 6ării 4omâne#ti se lega tot mai vizi1il #i de românii din Transilvania! care-#i mutau răzvrătirile pornite n interiorul arcului carpatic spre sud #i spre răsărit! ridicând la independen&ă noi structuri politice ivite n sânul poporului lor. ":emplul răzvrătirilor nu tre1uia urmat cu nici un pre&: 5ogdan de Cu(ea cu ai săi au fost despuia&i de mo#ii! .pentru ca ne1unia lor să nu fie cumva pildă altora*@<! adică altor români din Maramure# #i Transilvania. ngri>orarea regelui era TeaMă- ":isten&a celor două state române#ti independente sau .asiindependente la (otarele Transilvaniei - &ară ma>oritar rZmânească din punct de vedere etnico-demografic! dar M*cadrată politic 4egatului $ngar - era o gravă amenin&are. ofTiânii transilvăneni aveau #i o feudalitate proprie +care ncepea MMe asimilată no1ilimii! deoarece stăpânea cnezate! adică PInturi #i supu#i,! erau de departe cei mai vec(i #i mai laP@rZ3M locuitori ai provinciei! răspândi&i peste totC ei erau #i &t!7r Politic )constitu&ional*! participând ntre stări la conducerea Arilor &ăni. indiciile de solidarizare politică românească! n ;IE numele lim1ii #i al credin&ei comune! i-au sensi1ilizat Pe guvernan&i! mai ales pe cel de-al doilea Angevin. 9egăturile românilor transilvăneni cu voievodatele )re1ele* #i )infidele* din afara Carpa&ilor tre1uiau rupte! dar acest lucru nu era suficient 7ficialitatea a n&eles că atâta vreme cât românii aveau o feudalitate! o elită n nume propriu românesc! elită ce alcătuia o stare +Pgrupare privilegiată,! pericolul nu era nlăturat. Această n&elegere precisă a situa&iei iese la iveală n cele #ase luni +aprilie-octom1rie, ale anului ;E@@! interval pe care regele 9udovic I l-a petrecut n Transilvania! având pro1lema românească n centrul preocupărilor sale! su1 două aspecte: ;, efortul de a readuce la ascultare celelalte două &ări române#tiC H, luarea unui comple: de măsuri mpotriva românilor din interiorul regatului. Primul

scop nu l-a putut ndeplini decât n parte! realizând o precară #i ec(ivocă n&elegere +vremelnică #i aceasta, cu Vlaicu! voievodul 6ării 4omâne#ti. n privin&a celui de-al doilea &el urmărit! ac&iunea regală! cel pu&in de iure! a avut mai multă eficien&ă: a, se statua că stăpânirea legală asupra pământului se putea e:ercita e:clusiv pe 1aza actului scris! a diplomei emise de rege! ceea ce nsemna in spe e:cluderea cnezimii române#ti +care stăpânea pământul n virtutea dreptului nescris - ius Valac(icum #i ius Ueneziale, din rânduJ feudalilorC 1, se mai sta1ilea că nimeni nu poate să posede mo#ii cu titlu deplin no1iliar sau cu titlu de 1eneficiu! dacă nu este catolic! ceea ce marca inten&ia de a e:clude prin lege pe feudalii români +care erau ortodoc#i, din starea no1iliarăC no1ilii )adevăra&i* puteau uzurpa de-acum )legal* pământurile cnezilor româniC c, se cerea autorită&ilor din comitatele Cuvin #i Caras din 5anat să-i strângă pe preo&ii )sc(ismatici* mpreună cu familiile #i să-i nfă&i#eze comitelui la o dată anume! urmând să se aplice fa&ă de ei ceea ce avea să decidă regele. Măsura din urmă pare să se refere Mn special la preo&ii refugia&i din 0er1ia spre 5anat! dar ea este Z mărturie a politicii duse mpotriva clerului ortodo:@@. 5ănuin reac&iile adverse pe care le-ar stârni aceste măsuri restric&iiM regele introducea n acela#i timp o organizare >udiciară noua caracter e:cep&ional. 8o1ilimii i se permitea )să e:termine saus nimicească din această &ară pe răufăcătorii de orice na&iune. ;I= c 2istinct pe români* a-i aiu "a avea n mână de-acum un instrument a-i aiuta Pe rePe PM Pe dregătorii săi n efortul de )a-i zdro1i nimici pe infidelii răzvrăti&i #i pe re1elii no#tri #i ai sfintei din acele păr&i*! adică din Transilvania. 7r! )re1elii* din n acel moment erau românii. Prin măsurile luate! a v?Mt sP oprească asimilarea n 1loc a cnezimii 9$ âne#ti cu no1ilimea! fapt care se ntâmplase! se pare! tacit fZ1 Arpadieni #i n prima parte a secolului %IV. 'ecretul regal din PE<; care re nnoia 1ula de aur din ;HHH! anun&a o asemenea ndin&ă de precizare a statutului no1iliar la nivelul ntregului a&@A punând două condi&ii pentru accederea la statutul no1iliar +de&inerea actului regal de dona&ie #i apartenen&a la catolicism,! suveranul i asimila pe cei mai mul&i cnezi români cu primarii satelor supuse Tvillict,! refuzându-le nu numai caracterul de stăpâni de pământ! dar #i calitatea de oameni li1eri. Pe de altă parte! românii care ncercau să-#i apere li1ertă&ile vec(i! să-#i recupereze 1unurile răpite! să riposteze n vreun fel erau califica&i drept )răufăcători*! )(o&i* sau )răzvrăti&i* #i pedepsi&i după noua procedură. "vident! cum se ntâmpla adesea n lumea medievală! măsurile luate n ;E@@ nu #i-au atins decât par&ial #i treptat scopul. Multă vreme! mai ales n zonele unde penetra&ia mag(iară a fost târzie #i formală! cnezii români au rămas stăpâni peste satele lor! fără să ai1ă act de

dona&ie #i fără să fie catolici. Această evolu&ie a lucrurilor a fost ncura>ată #i de mpre>urările istorice care s-au sc(im1at: regalitatea! mai ales după moartea lui 9udovic I +;EIH,! a avut nevoie de un spri>in serios pentru politica de ntărire a puterii centrale + n fa&a anar(iei feudale #i a tendin&elor centrifuge ale marii no1ilimi, #i de o for&ă armată reduta1ilă! nu numai n vederea politicii e:pansioniste! dar! cu Precădere! spre a face fa&ă prime>diei otomane. Astfel! no1ilimea lcaP 3i mi>locie! frunta#ii sa#ilor #i secuilor! dar mai ales cnezii rZmâni din Transilvania s-au dovedit indispensa1ili pentru puterea f n`ală. " drept că! spri>inindu-i pe regi n politica lor după tipicul udal al credincioaselor servicii! ei evitau decăderea! deoarece Vasali o1&ineau acte de dona&ie pentru pământurile pe care! de ;I< altfel! le stăpâneau a1 antiGuo #i deveneau oficial no1ili! fa rTiue zone ale Transilvaniei! nsă! cnezii români au devenit supus> e propriile lor pământuri! ncepând cu secolele %I-%II. C(iar dacă măsurile preconizate de rege n ;E@@ +#i reluat ulterior de al&i suverani, nu #i-au atins scopurile imediat @ complet! ele au reu#it să conducă la un lucru deose1it d important pentru soarta viitoare a românilor transilvăneni: au favorizat e:cluderea elitei românilor ca entitate dintre stări _> scoaterea n afara ordinii sta1ilite a confesiunii lor ortodo:e@I Brunta#ii românilor nu au mai fost convoca&i n numele poporului lor +cum a continuat să se ntâmple cu sa#ii sau secuii! de pildă, n adunările &ării +congrega&ii,! spre a decide n c(estiunile vitale ale Transilvaniei. Indivizi izola&i de origine română au participat n continuare la via&a politică centrală a Transilvaniei! la congrega&ii! dar nu ca români +ca reprezentan&i ai românilor,! ci ca no1iliC or! no1ilimea din Transilvania! cu timpul! s-a considerat reprezentanta mag(iarilor #i a ac&ionat n consecin&ă! fn ;=EA! n timpul răscoalei &ărăne#ti de la 5o1âlna! se forma )uniunea fră&ească* Tfraterna unSo, dintre no1ilime! sa#i #i secui n vederea apărării statutului lor privilegiat n fa&a prime>diilor interne #i e:terne. n acest moment! era certă izolarea românilor n raport cu această )uniune*! care va do1ândi caracter e:clusivist manifest #i se va numi! din secolul %VI ncepând! unSo trium nationum. "a va sta la 1aza sistemului politic al Transilvaniei moderne! sistem a:at pe e:cluderea românilor ca entitate de la conducerea &ării. Prin acest act de discriminare la adresa românilor! nceput la ;E@@! s-a ndepărtat pentru o vreme pericolul ca Transilvania să devină #i politic românească #i să urmeze e:emplul de independen&ă al celorlalte două &ări române#ti. $nele familii române#ti de origine cnezială #i 1oierească au reu#it să pătrundă n rândurile mani no1ilimi! s-au catolicizat #i! cu vremea! s-au mag(iarizat. A#a au fost Cândea! Cândre#! Morsina +Mu#ina,! 'rago#! 5izerea. -ârli#te! More +Bicior, de Ciula! 2unedore#tii! Mailat! C(aF. QosiUa #i altele. 'ar cei mai mul&i feudali români au rămas n rândurile P P no1ilimi +dacă nu au fost cumva aservi&i,! s-au retras la nivel lZ

;I@ aP să rămână români #i să reprezinte interesele di aPn>e7r n cadrul autonomiilor numite &âri! provincii! dar cel mai raKia districte române#ti. a = g. Adunările cneziale #i no1iliare +1oiere#ti, ale românilor din Transilvania prin ncadrarea n acea na&io numită no1ilitas! unii frunta#i ai ornânilor nu au urmat o cale liniară de asimilare n elita mag(iară! ci au &inut mult timp să se deta#eze n c(ip etnic! prin numele de no1iles Valac(i. 'e#i oficialitatea a utilizat uneori! cu intermiten&e! n documente acest nume! nu s-a mai acceptat niciodată admiterea elitei românilor ntre stări +na&iuni,! ca reprezentantă a neamului său. 7prită să se manifeste ca românească la nivel central! feudalitatea românilor a rămas! ca no1ilime mică #i mi>locie! n cadrul vec(ilor &ări române#ti locale! cărora! mpreună cu poporul de rând! Ie-a conservat autonomia. ? modalitate de perpetuare a acestei autonomii au fost adunările locale controlate ini&ial de cnezi! apoi #i de cnezii nno1ila&i +oficializa&i ca feudali după modelul apusean, #i de cnezii 1oieri&i +numai n Băgăra#! unde oficializarea calită&ii de feudal s-a făcut după tipicul 1izantinoslav! ca la sud de Carpa&i,@D. 7riginea acestor adunări tre1uie căutată n su1stratul prefeudal de tradi&ii 3i cutume ale structurilor comunitare +ale satului,! dar #i n evolu&ia feudală timpurie a societă&ii locale. Cu alte cuvinte! aceste adunări n mediul românesc s-au născut atât pe fondul o1iceiului )oamenilor 1uni #i 1ătrâni* de a se aduna +#i de a strânge satul, spre a rezolva pro1lemele comunită&ii! cât #i n $rTna tendin&ei ca feudalitatea incipientă - cnezimea - să acorde _a>utor #i sfatM acelui cnez care fusese ales voievod. 5azate pe c*tu ata#ată unei regiuni anume! ce constituia )&ara*! aceste s-au dezvoltat mereu! pe măsura evolu&iei lumii feudale #i tendin&ei de nivelare #i unificare >uridică promovate de Devini #> de urma#ii lor. "vident! un impuls pentru perpetuarea! a #i ntărirea +pentru un timp, a acestor institu&ii n ;IA Transilvania a fost stăpânirea străină #i adunările no1ilimii d comitate! ale sa#ilor #i secuilor din scaune. 'ar! n cazul de fat-n se cuvine să legăm nflorirea acestor adunări locale ( e:cluderea frunta#ilor românilor din congrega&iile Transilvanie Baptul ne apare #i ca o compensa&ie #i su1liniază voin&a a>e supravie&uire a autonomiilor locale române#ti. 'esigur! spre a putea func&iona! aceste adunări s-au adaptat regulilor oficialeC an emis documente n latină! au adoptat sigilii! #i-au fi:at o zi anume de reunire! au acceptat uneori să fie prezidate de nal&i dregători ai regatului #i voievodatului etc. 'upă măsurile luate de 9udovic I mai ales! adunările elitei române#ti devin

adevărate foruri comple:e! care administrează! mpart dreptatea! veg(ează ia strângerea dărilor #i la ndeplinirea o1liga&iilor supu#ilor. n acela#i timp! nsă! ele analizează ncălcările! reliefează a1uzurile #i uzurpările venite din partea unor reprezentan&i ai autorită&ilor! trec n revistă vec(ile rânduieli române#ti din epoca de li1ertate +de aceea! numesc aceste rânduieli li1ertates, #i aleg delega&ii care să sus&ină la rege! voievod! 1an! castelan etc. confirmarea! reconfirmarea sau respectarea acestor forme de organizare. A#a au procedat adunările cnezilor #i no1ililor români din comitatul 5ereg +;E@= #i ulterior,! din districtul Căpâlna - n &ara Cri#ului Al1 +;=H@,! din districtul 'o1ra +;=E= #i ulterior,! din 5anat +;=<A #i ulterior,! din pertinen&ele domeniului 2unedoara +;=IH,! din 6ara 2a&egului +;=D=,C a#a au procedat #i comunitatea 1oierilor făgără#eni +;<?I #i ulterior, sau adunarea cnezilor Văii 4odnei n ;<HE. ":istă! ca n cazul 5anatului sau 5eiu#ului! plângeri #i cereri adresate de adunări ale cnezilor supu#i pe domeniile unor feudali laici sau ecleziastici. 0e cunosc #i adunări care! n epoca de li1ertate sau de minimă influen&ă a organizării de stat străine. se ntruneau pentru alegerea voievodului +a#a procedau! de pildă! cnezii din Maramure#,. "ste evident că aceste adunări! indiferent de statutul >uridic al teritoriului pe care func&ionau! rezolvau Mn mod curent pro1lemele societă&ii române#ti! asigurau legătura c* oficialitatea #i apărau interesele autonomiilor române#ti. $neoP n adunări se ntrunesc reprezentan&ii a două sau mai mu districte! semn! poate! al unor vec(i uniuni de cnezate! disloca de noile formule administrative impuse. Atri1u&iile >udecători ;II ung preponderente la un moment dat n aceste adunări! doar derivate #i se accentuează pe măsura evolu&iei `ătii feudale. Ca foruri de >udecată! adunările aplicau adesea dreptului românesc #i cnezial! foloseau formule de românesc! de#i dreptul oficial al 4egatului $ngariei este treptat! mai ales n urma codificării lui. Activitatea acestor conduce la concluzia că! de#i românii ncadra&i n $ngaria in0 au o1&inut niciodată privilegii glo1ale ca alte popoare #i n$ ula&ii. ei au reu#it să impună func&ionarea unor autonomii P gee pe 1aza respectării +adesea tacite #i par&iale, a vec(ilor li1ertă&iAstfel! n Transilvania! n urma cuceririi ungare #i a colonizării de popula&ii străine! stările au do1ândit de timpuriu o componentă etnică! accentuată ulterior. 'e aceea! aici! stările au devenit nationes! adică grupuri privilegiate din punct de vedere social #i politic! dar distincte una de alta #i prin lim1ă! origine! arie de locuire! credin&ă. Cu timpul! componenta social-politică a )na&iunilor* se va estompa n favoarea celei etnice! fapt care va conduce #i la accentuarea discriminărilor privitoare la români. =.;?. Autonomia voievodatului i ransiivaniei #i orientarea iui spre statele române#ti e:tracarpat ce n evul mediu

Transilvania era diferită de $ngaria propriu-zisă prin nsă#i tradi&ia! sa voievodală li1eră! prin vec(iul său statut de ducat +voievodat, condus cândva de )un anumit român* +-eSou Guidam 5l, [endin&eie de autonomie se accentuează ncă din a doua ă a secolului %III! când iz1ucne#te rivalitatea dintre regele IV +;HE<-;HA?, #i fiul său 3tefan. Acesta din urmă o1&ine n conducerea păr&ii de la răsărit de Tisa până pe culmile rPa&iior 7rientali #i Meridionali! n calitate de du: Transilvanus! Pa care e:ercită prerogative ;ID suverane n )ducatul* său! donează mo#ii #i confirmă privilegii. ntre ;H<A #i ;H@D! vrem@-care Transilvania s-a 1ucurat de o largă autonomie! au avut eln lupte! armate ntre rege #i fiul său 3tefan! numit )rege tânăr* C $ngariei #i duce al Transilvaniei. n această perioadă! puterea prestigiul demnită&ii de voievod al Transilvaniei cresc n moJJ deose1itA?. 9a sfâr#itul secolului %III #i la nceputul secolului %iv continuă tendin&ele de lărgire a autonomiei voievodatului #> v face loc c(iar ideea de constituire a sa ntr-un stat suveran! ne fondul scăderii autorită&ii regale su1 9adislau IV Cumanul +;HAD. ;HD?, #i al luptelor interne prile>uite de stingerea dinastiei arpadiene +;E?;,. "ste perioada când n fruntea Transilvaniei s-au aflat voievozii 4oland 5or#a #i 9adislau WânA;. Cel dintâi #> arogă o parte din prerogativele regale! emite acte n care &ara sa este numită regnum Transilvanum! #i nume#te comi&i dintre )familiarii* săi! #i ntăre#te curtea sa #i pe cea a vicevoievodului etc. Tot acum! n ;HII! este convocată pentru prima oară )adunarea generală a no1ililor &ării Transilvaniei*! diferită de dieta $ngariei. 8oul rege! Andrei III! este o1ligat să admită că e:istă )păr&i sau provincii din 4egatul $ngariei care se sustrag supunerii sau autorită&ii rege#ti #i a regatului* #i vor1e#te n actele sale de două entită&i: regnum noster +4egatul $ngariei, #i regnum Transilvaniae. n vederea resta1ilirii autorită&ii sale! regele convoacă la ;HD;! cum s-a văzut! la Al1a lulia! congrega&ia Transilvaniei! formată din reprezentan&ii no1ilimii! ai sa#ilor! secuilor #i românilor #i (otără#te mpreună cu ace#tia )rea#ezarea rânduielilor &ării*! adică readucerea Transilvaniei la ordine #i supunere. ncercarea nu poate conduce la rezultate nota1ile. deoarece din ;HD=! pentru mai 1ine de două decenii! se va afla n fruntea Transilvaniei voievodul 9adislau Wân! care a devenit la un moment dat cel mai puternic dinast al $ngariei! >ucând rolul de ar1itru al situa&iei politice din &ară! după stingerea dinastieM arpadiene. "l #i-a constituit o adevărată curte la 'eva! de undea nesocotit autoritatea regală! a ocupat mo#ii! târguri #i cetă&i aP regelui sau ale unor no1ili! a revocat #i numit episcopi. construit fortifica&ii! a uzurpat mo#ii 1iserice#ti etc. 'upă 9adislau Wân s-a purtat ca un adevărat suveran. "ste o M când Mat(ias CsâU #i afirmă autoritatea n 0lovacia #i când a ;D?

Iii de oligar(i par să destrame ntreg regatul. Tronul $ngariei faf st disputat de Venceslav! fiul regelui 5oemiei #i Poloniei! de de 5avaria #i de Carol 4o1ert de An>ou! fiul regelui ? iri ? i. 'upă ie#irea timpurie din cursă a lui Venceslav! lalti doi au căutat fiecare spri>inul puternicului voievod al ilniei. 7tto de 5avaria! ncoronat ca rege! dar dezavuat ns papă 3i e:comunicat! vine n Transilvania! unde speră să devină ginerele lui 9adislau Wân. 8umai că puternicul voievod vea alte planuri: el confiscă coroana regească! #i căsătore#te fiica cu 3tefan $ro#! fiul regelui sâr1 3tefan Milutin! iar pe orezumtivul ginere l trimite n captivitate la un voievod român +duce*, - vasal al său - din afara Transilvaniei +pro1a1il din nordul Moldovei,AH. Carol 4o1ert! spri>init de papă! este ales de dieta ungară ca rege! dar ncoronarea era imposi1ilă fără coroana de&inută de )ilustrul principe* al Transilvaniei. Acesta refuză ini&ial restituirea #i este e:comunicat. 'upă amânări succesive! el restituie coroana! dar pune condi&ii ndrăzne&e #i are atitudinea unui vasal seme& #i nu pe cea a unui dregător supus. Totu#i! după al&i ani de ncordare! n ;E;<! 9adislau Wân este destituit. Acest act declan#ează o revoltă! n care voievodul #i fiii săi au fost sus&inu&i de puternice familii no1iliare #i de unii monar(i vecini! cum au fost cneazul 2aliciului! regele 0er1iei #i! pro1a1il! 5asara1! voievodul 6ării 4omâne#ti. 4ăzvrătirea a fost nfrântă a1ia după câ&iva ani. 8umai n urma acestor puternice frământări! care au demonstrat cât de la1ilă era autoritatea ungară asupra Transilvaniei! se desăvâr#e#te organizarea politică a voievodatului! fapt Petrecut pe parcursul secolului %IV #i n prima parte a secolului urrnător. nsă tradi&ia de &ară distinctă a Transilvaniei continuă să se manifeste! datorită mai multor mpre>urări. 0e constată u#or că PMa&a economică a voievodatului era legată mai ales de evolu&ia ln Tara 4omânească #i Moldova. Vec(ile unită&i politico-economice numite 6ara 0everinului! voievodatul lui 9itovoi +care Prindea #i 6ara 2a&egului,! voievodatul lui 0eneslau +care PPrindea! pro1a1il! #i 6ara Băgăra#ului, sau forma&iunea n care a Mntemeiat episcopia Cumaniei +sud-vestul Moldovei #i sud;D; estul Transilvaniei, nglo1au teritorii situate pe am1ele versant ale Carpa&ilor. -rani&a artificială sta1ilită de 4egatul $ngariei p@ culmile mun&ilor nu a putut rupe legăturile fire#ti din interiorul ar>e-române#ti de civiliza&ie. Păstoritul pendulatoriu a continuat de-a lungul Carpa&ilor! privi&i ca o entitate! iar sc(im1urile din ora#ele #i târgurile situate spre zona montană +5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! 5aia Trotu#! Câmpulung! Arge# etc., se 1azau pe produse #i negustot> din Transilvania! 6ara 4omânească #i Moldova. 7ra#ele săse#ti mai ales 5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! aveau pia&a de desfacere cea mai sigură la sud #i est de

Carpa&i! unde principii români le-au acordat privilegii comerciale. Autonomia Transilvaniei se manifestă pe plan politic #i n veacul %IV! când! contrar uzan&elor! se constituie adevărate dinastii de voievozi +familiile 9âcUfi #i CsâUi,! iar congrega&iile &ării a>ung să ai1ă un rol tot mai important! o periodicitate 1ine sta1ilită #i reguli de func&ionare precise. Pe plan e:tern! voievodul 9adislau de 9osoncz +;EA@-;ED;, participă la o coali&ie 1alcanică ndreptată mpotriva $ngariei. Cre#te #i puterea #i prestigiul militar ale Transilvaniei! care se anga>ează tot mai insistent! alături de celelalte două &ări române#ti! n lupta antiotomană. 9egăturile cu sudul #i răsăritul Carpa&ilor se amplifică mereu! pe multiple planuri! iar cruciada târzie consolidează aceste raporturi! ncă din secolul %III! se constată un curent de trecere a unor locuitori din Transilvania spre 6ara 4omânească #i Moldova! pe măsura ntăririi structurilor feudale apusene #i a uzurpării unor pământuri! 1unuri #i li1ertă&i ale românilor. Interesant este faptul că! alături de români! se refugiază la sud #i est de Carpa&i + n &ările române li1ere, #i mag(iari! secui ori sa#i! atra#i de posi1ilitatea unor avanta>e! de cuantumul scăzut al o12ga&iilZr feudale #i mpin#i de ngrădirile la care erau supu#i de autorită&i Astfel! un document papal din ;HE=! care-i critică pe românii o*; episcopia Cumaniei +sud-vestul Moldovei! mai ales, pentru câ au episcopi ortodoc#i #i refuză autoritatea prela&ilor catolici! arată ca locuitori din Transilvania trec la ace#ti români #i că! )alcătuiri* singur popor cu pomeni&ii români*! trăiesc mpreună Zup o1iceiurile lor ortodo:e*AE. Amintita diplomă a cavalerilor iZanM;M ;DH H=A! cere ca &ăranii +desigur! din Transilvania #i 5anat,! n te:t rustici! care ar trece spre 7ltenia să fie ntor#i ?! ntre circa ;HD? #i ;E@?! tradi&ia istorică #i documentele ernnează! cum s-a arătat! trecerea unor grupuri de români ales! condu#i de voievozii lor! spre 6ara 4omânească #i aflate pe cale de organizare #i unificare. n ;=E<! un de cnezi răzvrăti&i din 6ara 2a&egului se refugiază n >>ioldovaA=- Asemenea e:emple ar putea continua. 'esigur! au loc treceri n sens invers! spre Transilvania #i 5anat! dar numai \i>ividuale #i foarte pu&ine! legate cu precădere de trădarea de către unii vasali +1oieri, a domnilor lor +e:. 1oierul Carpaciu #i nidele sale sau nainta#ii paterni ai lui 8icolaus 7la(us,. Cu alte cuvinte! când e:ista un curent de trecere! acesta era orientat dinspre Transilvania spre sudul #i estul Carpa&ilor! unde românii aveau o organizare politică proprie. Pe fondul acestor vec(i legături #i n conte:tul luptei comune antiotomane! domnii +]principii, din 6ara 4omânească #i Moldova au a>uns să stăpânească ntinse domenii n Transilvania! atestate ncă din secolul %IVA<. 'in punctul de vedere al regilor $ngariei! acestea erau feude! acordate condi&ionat n vederea men&inerii legăturilor de vasalitate! dar! din perspectiva domnilor munteni #i moldoveni! cel pu&in uneie din aceste posesiuni +cum era 6ara Băgăra#ului, erau

privite ca )mo#ia* lor dreaptă! ca parte integrantă a 6ării celei mari. Până n veacul %VI inclusiv! au fost stăpânite! pentru diferite intervale de timp! 0everinul! Amla#ul! făgăra#ul! castelul 5ran! cetatea 5ologa +lângă 2uedin,! Ciceul! Cetatea de 5altă! 5istri&a! $ngura#ul! 4odna! Vin&ul! VurpăruJ eFc! adică &inuturi ntregi! cu ora#e! târguri! cetă&i! pământuri #i cu Clrca E?? de sate! n marea lor ma>oritate române#ti. Astfel! lncolo de caracterul acestor stăpâniri! important este faptul că rerne ndelungată s-a e:ercitat un patrona> politic! economicosul! cultural #i 1isericesc al autorită&ilor române#ti racarpatice asupra unei mari păr&i a românilor din Transilvania. 3tie că >urisdic&ia mitropoli&ilor sud-carpatici se e:ercita #i Pra românilor din Transilvania #i din păr&ile vestice #i că ;DE mitropolia Moldovei a patronat episcopiile române#ti din nordul Transilvaniei. 6ara Băgăra#ului are o situa&ie cu totul specială! ntrucât până n veacul %IV a făcut parte efectiv din 6ara 4omânească! iar pe parcursul veacului următor a apar&inut domnilor munteni cu intermiten&e. Băgăra#ul sau 6ara 7ltului a avut n evul mediu aceea#i structură socială +1oieri #i vecini, ca #i 6ara 4omânească! acelea#i institu&ii! fiind formată aproape e:clusiv din români. 5oierimea făgără#eană! de#i nu era recunoscută ca egală cu no1ilimea regatului! deoarece calitatea sa feudală rezulta din modelul răsăritean #i ortodo:! #i-a stăpânit mo#iile n virtutea actelor de danie +(risoavelor, emise de domnii munteni. 6ara Băgăra#ului a rămas mereu compactă! nedivizată! )un fel de ducat! căci făgără#enii sunt supu#i 1oierilor români! care ascultă de domnul cetă&ii ca de un principe*! după caracterizarea lui 8icolaus 7la(us. 'in secolul al %VI-lea! ntregul district a devenit domeniu princiar! rezervat de o1icei principeselor TransilvanieiA@. n fapt! cum s-a văzut! ntreaga Transilvanie a avut o organizare specială! datorată caracterului său ma>oritar românesc #i tradi&iei sale de &ară separată. Autonomia Transilvaniei este indisolu1il legată de orientarea sa spre celelalte două &ări române! de tendin&a de slă1ire a dependen&ei politice de $ngaria! compensată de apropierea fa&ă de 6ara 4omânească #i Moldova. 87T". ; M. 4usu! 9es formations! p. EI;. H I1idem. E I1idem. = V. 0pinei! Migra&ia! p. ;E;-;EH. < M. 4usu! op. Cit.! p. EIE-EI=. @ I1idem! p. EI=. A 3t. Pascu! Voievodatul! I! p. DD-;?E! ;A;-;AH. I M. 4usu! op. cit! p! EI=. ;D= T(e Peoples! passimC loan-A. Pop! T(e 0tructure! passim.

. E@-EA. @iM 2istoire.p.;AA. _gt.pascu! op. cit.!p. ;?<-;;<. papacostea! 4omânii! p. @<C C7T! C! veac %I! %II! %III! voi. I! p. EEI-E=;. )V.0pinei! Moldova! p. ;@;. _Vezi 0. QaWo! "volu&ia! p. HD-<<. !_#i!Pascu! op. cit! I! p. H;I-HH;. YMlA.I.P-HH-H=. \MT(. 8ăgler! A#ezarea! passim. Ysloan-A. Pop! T(e 0tructure! p. ;D-H?. a>! 0ziics! TSAe Peoples! p. ;A. Vezi #i W. -. -iindisc(! 'as Patriziat! p.D-;??. JM 3&. Pascu! op. cSK.! p. ;;D. H P. P(ilippi! "cclesia! p. ;H@. ET(. 8ăgler! op. cit! p. AE-;?E. E $fe! I! p. E=-E<. <P. P(ilippi! op. cit! p. ;H<-;H@. 59to.!l.p. ;EE. * loan-A. Pop& Privilâges! p. EI-ED. F FM`!l.p.HE. 0P! I! p. HA-HI. Vezi 3. Papacostea! 4omânii! p! A@-AA! ;AA. $1- I! p. E<C 3. Papacostea! op. cSf.! p. AD. PYPapacostea! op. cit! p. E;-E@. PY2ol1an! 'in cronica! p. D-=IC P. P(ilippi! op. cit.! p. ;HI-;HD. PYPapacostea! op. cit.! p. E;-E@. VZP '! e! p. H;-H=. Vezi 3. Papacostea! op. cit! p. @;-@H. )MM PaPacostea! op. cit.! p. <A-@<. Vezi #i voi. Constituirea! p. H<-<?. i! M Pam1ers! T(e 'evii*s 2orsemen! passim. ) s >S-Papacostea! op. cit! p. D=-DI. cfe*M. p. DI-;H< +inclusiv invaziile de după ;H=H,. ! p sPinei! Moldova! p. ;<A-;IAC 3. Papacostea! op. cit! p. I=-;?;. P ;D< =? I. Moga! Considera&iuni! passim. =; Idem! 9es 4oumains! passim. =H '42! C! %I! p. <?@-<;?. Vezi loan-A. Pop! Institu&ii! passim. =E Vezi 4. Popa! 6ara Maramure#ului! passimC idem! 6ara 2a+egui passim. == 5. Wopeczi! 2istoire! p. ;@;-;@I. =< 'S4! C! veac %I! %II! %III! voi. I! p. ;ID-;DE. =@ Al. 'o1o#i! 'atul oilor! passim! =A A.A. 4usu! $n formular! p. ;<<-;A?C I. 'răgan! 8o1ilimea! passim loan-A. Pop! Institu&ii! passimC V. Ac(im! 9a feodalite! passim. =I loan-A. Pop! Institu&ii! p. =A-<A. =D Al. I. Tăutu! 9itterae -regorii! passimC Br. Pali! 4omanians! passim. @? 3. Papacostea! op. cit! p. AE-A=. <; 3t. Pascu! Contri1u&iuni! p. A-IC 3 Papacostea! op. cit.! p. A=-A<. <H '. Prodan! 0upple:! p. ;?H-;?E.

<E 3t. Pascu! Voievodatul! IV! p. H@-E;. <= '. Prodan! op. cit! p. ;?H-;?E. << 'S4! veac %III! vot. II! p. E??. <@ 3t. Pascu! Voievodatul! I! p. ;I@-;D<. <A ioan-A. Pop! T(e 0tructure! passim. <I -(! I. 5rătianu! 9es assem1Sees! p. ;@C A. 'ecei! Contri1ution! p. H;AC loan-A. Pop! Institu&ii! p. ;@-;DC 3. Papacostea! op. cit! p. ;A?-;AH. <D '42! C! %! p. EH<C loan-A. Pop! Institu&ii! p. ;I-;D. @? 3. Papacostea! op. cit! p. ;AH. @; -(. I. 5rătianu! Tradi&ia! p. IA-;;<C 3. Papacostea! op. cit! p. ;AH. @H 4. Popa! 6ara Maramure#ului! p. H=?-H=AC loan-A. Pop! Institut`M p.;D. @E '42! '! I! p. I?-IE. <= 3. Papacostea! -eneza! p. I=-D?. @< '42! C! %! p. ID-DD. @@ 3. Papacostea! -eneza! p. I=-D?. @A '42 C! %! p. ID-DD. @I loan-A. Pop! Institu&ii! p. HH-HE. ;D@ l larg! i1idem! passim. Voievodatul! I! p. ;AH-;A<. M 0tudiil conferinteM PM EE*E@- 0pinei! AtofatoSa! p. ;DH. -H?-H;. !SP!p. E;I-EH?. Todera#cu! $nitatea! p. ;HI-;<?C 8. "droiu! Posesiunile! p. =<-@H. i '. Prodan! 5oieri #i vecini! passim. ;DA <. Transilvania n secolele QPV;: de la voievodat la principat <.;. Transilvania n timpul cruciadei târzii: iancu de 2unedoara #i Matia Corvinul 'upă ce cre#tinii din occidentul "uropei #i-au irosit for&ele vreme de câteva secole pentru eli1erarea 9ocurilor 0finte! din veacul %IV ncepând! )cruciada* se mută n sud-estul "uropei! deoarece turcii musulmani a>unseseră să ocupe o 1ună parte a Peninsulei 5alcanice. Aceasta este cruciada târzie s-au defensivă! n care rolul principal a revenit popoarelor #i statelor din centrul #i sud-estul "uropei: greci! 1ulgari! sâr1i! al1anezi! muntenegreni! români! unguri! po1nezi etc. 'upă ce 'unărea a devenit o grani&ă ntre Cre#tinătate #i lumea dominată de musulmani! rolul fundamental n rezisten&a antiotomană a revenit 6ărilor 4omâne! $ngariei #i Poloniei. Transilvania sga ncadrat n această luptă ca parte a $ngariei! dar cel mai adesea n alian&ă cu celelalte două &ări române#ti. ncă de la sfâr#itul secolului %IV! voievodul transilvan 3ti1or l spri>inea pe domnul muntean Mircea cel 5ătrân +;EI@-;=;I,! care devenise aliatul lui 0igismund de 9u:em1urg +;EIA-;=EA, - regele

$ngariei #i apoi mpărat al -ermaniei - n lupta mpotriva turcilor 'upă moartea lui Mircea cel 5ătrân! e:pedi&iile turce#ti asupra Qănl 4omâne#ti #i Transilvaniei sunt tot mai numeroase! ca #i ncercării unele reu#ite! de a le contracara: ;=;D! ;=H?! ;=HE! ;=H<! ;=HI: ;=E;! ;=EH! ;=E@! ;=EIH etc. n ordinul de luptă al armatei regeM 0igismund de 9u:em1urg din ;=E? figurează pentru TransilvanMP 0a:ones! 0iculi! 8o1iles et Valac(i parfum Transi(Sanarum b potentiaE. Cel mai serios efort antiotoman al Transilvaniei s-a Pr?a, ;DI M>rnătatea secolului %V! su1 conducerea marelui comandant de română loan sau lancu de 2unedoara*. Acesta provenea familie de cnezi români nno1ila&i din &ara 2a&egului! cu rude se numeau 3er1u! Voicu! 4adul! Mogo#! Anca #.a. Ca to&i >-! români! tatăl lui lancu! numit Voicu! a avut importante rosturi $Mc n timpul lui 0igismund de 9u:em1urg! fapt pentru care a fost năruit n ;=?D cu posesiunea 2unedoarei! lancu #i-a făcut ucenicia 2e cavaler n >urul cur&ii regale #i n diferite misiuni n străinătate! unde deprins ca nimeni altul me#te#ugul armelor. n tinere&e! documentele MatMne MM numesc lZan 4omânul +Qo(annes 7la(,. n mediile ortodo:e #i 1alcanice a fost numit mereu! M ncă din timpul vie&ii! lancu sau tancul. 'upă ce a de&inut calitatea de 1an al 0everinului! n ;==;! el a>unge voievod al Transilvaniei! apoi! n ;==@! devine guvernator al $ngariei până n ;=<E! când are titlul de căpitan general al regatului până spre finalul vie&ii. A urcat cele mai nalte trepte ale dregătoriilor! având un cursus (onorum cum nimeni din afara familiilor regale nu mai avusese până atunci. 'in acest punct de vedere! l va ntrece doar fiul său! Matia Corvinul care! la ;=<I! va fi ales rege al $ngariei. ncepând cu anul ;==;! lancu o1&ine o serie de strălucite victorii antiotomane! an de an! n ;==E-;===! marele comandant desfă#oară o campanie pe teritoriul 0er1iei #i al 5ulgariei! naintând până lângă 0ofia #i amenin&ând c(iar centrul Imperiului 7toman. nspăimânta&i de această )campanie lungă*! turcii cer pace! care se nc(eie la ;=== pe ;? ani. 'ar la stăruin&ele papale! ale ciuda&ilor occidentali #i ale unor cercuri din $ngaria! se reiau planurle de răz1oi odată cu plecarea flotei vene&iene spre 5osfor #i 'ardanele. lancu nu a agreat ruperea păcii! dar s-a situat n fruntea Z3ti1r transilvănene! croate #i 1osniace! luptând alături de oastea regală mag(iară #i de cea a 6ării 4omâne#ti! condusă de Vlad 'racul. 5ătălia s-a dat la ;? noiem1rie ;===! la Vama! n 5ulgaria! $nte oastea pu&in numeroasă a cre#tinilor a fost nfrântă de armata s. A fost #i o incompati1ilitate de tactică militară #i de mod de a luptei: n vreme ce ma>oritatea cre#tinilor au utilizat stilul c cu armuri grele #i lipsit de mo1ilitate! turcii au mizat pe u#oară mo1ilă #i pe atacuri prin surprindere. n 1ătălie! a >P nsu#i regele $ngariei! lancu nsă nu a renun&at la lupta otZmană. 'upă alegerea sa ca guvernator al $ngariei +;==@,! ;DD

marele comandant a nc(egat un sistem militar comun! alcătuit d toate cele trei &ări române! din al1anezii lui 0Uander1eg #i din unele for&e sâr1e#ti. ntr-un document emis la = decem1rie ;==A u Târgovi#te! lancu de 2unedoara se intitula )din mila lui 'umnezeu voievod al 6ării 4omâne#ti*@. 8umai că! n marea 1ătălie de 1 Wossovopol>e +;==I,! coali&ia cre#tină! trădată #i de despotul sâr1 -(eorg(e 5rancovici! pierde #ansa victoriei. Imperiul 7toman se ndreaptă tot mai clar spre nfăptuirea planului său de cucerire a centrului "uropei! pe a:a 'unării până la Viena. Baza răz1oaielor ofensive ale lui lancu a ncetat! mai ales după ce! la ;=<E! sim1olul lumii cre#tine răsăritene - Constantinopolul - cade n mâinile turcilor 9a scurtă vreme! n ;=<@! sultanul Me(med II se ndreaptă spre 0er1ia! pentru a cuceri 5elgradul! c(eia $ngariei #i a "uropei Centrale! lancu ntăre#te linia 'unării #i men&ine sistemul de alian&e creat cu 6ările 4omâne. "l adună o oaste de vreo E?.??? de luptători! formată din cnezii #i no1ilii români! n general din mica no1ilime! din oră#eni! din cete venite din $ngaria! Polonia! Ce(ia! -ermania etc. Atacul general! dezlăn&uit de lancu asupra ta1erei turce#ti la HH iulie! a condus la o victorie zdro1itoare a cre#tinilor. Turcii s-au retras n derută! iar sultanul a fost rănit. Vestea victoriei stră1ătea ntreaga "uropă! iar numele salvatorului Cre#tinătă&ii era pe 1uzele tuturor. Papa l nume#te pe marele generai At(leia C(risi 'ar la ;; august ;=<@! lancu moare răpus de ciumă. Trupul său a fost nmormântat la Al1a lulia! n centrul Transilvaniei sale natale! iar pe piatra de mormânt stă scris că )s-a stins lumina lumii...* +după cum spusese loan de Capistrano,. nainte de moarte! lancu s-a ngri>it ca pe tronul 6ării 4omâne#ti să a>ungă Vlad 6epe#! iar pe tronul Moldovei l voia domn pe 3tefan cel Mare +acesta va a>unge domn n ;=<A! cu a>utorul lui 6epe#,! al&i doi români ce se vor dovedi reduta1ili luptători antiotomani! lancu de 2unedoara a fost o mare personalitate a secolului %P secolul eroic al rezisten&ei n fa&a turcilor. Apărând &ările #i popoare P din centrul #i sud-estul "uropei mpotriva asalturilor otmane! el anZ n acela#i timp un apărător al dvilizapei europene. "l #iMa P > talentele militare n serviciul unei idei superioare! a luptat n sPMnPi a cu mi>loacele modeste avute la dispozi&ie! dar cu viziunea H?? sterii! convins de necesitatea salvării 4epu1licii Cre#tine. Pe P! e notărârilor conciliului de la Berrara-Bloren&a +;=E@-;=ED,! M*f; ritoare la unirea celor două 1iserici cre#tine! su1 steagul lui lancu r? Mnsu#i catolic provenit dintr-o familie cnezială ortodo:ă - au luptat rfndoc#i #i catolici fără deose1ire! n numele idealului comun de *narare a civiliza&iei 1ătrânului continent. Ba&ă de cnezimea română PTransilvania! lancu a manifestat o aten&ie deose1ită! iar aceasta pus n ntregime n slu>1a idealului promovat de marele generalA. ne aceea! n vremea lui lancu se nregistrează cel mai mare număr +>e cnezi români nno1ila&i sau confirma&i n cnezatele lor n 2a&eg! 2unedoara-

'eva! 5anat! Maramure# etc. din ntreg evul mediu. Pe de altă parte! el a antrenat n lupta antiotomană! alături de Transilvania! #i celelalte două &ări române! creind modelul unui 1loc românesc sau dacic! 1loc ce va fi mereu resuscitat n momentele de prime>die. $lterior! accentul pus pe rolul militar va nclina spre aspectul politic! conducând la ideea de restitutio 'adae. 'ar pericolul otoman nu trecuse! dimpotrivă. 'e#i lancu! oprindu-i pe turci la 5elgrad! prelungise e:isten&a $ngariei cu aproape trei sferturi de veac! atacurile otomane asupra 6ărilor 4omâne #i $ngariei au continuat. 7cuparea 5osniei n ;=@E! a cetă&ilor moldovene C(ilia #i Cetatea Al1ă n ;=I=! campaniile din ;=@H din 6ara 4omânească! ;=A<! ;=A@ din Moldova! ;=AD din Transilvania sunt doar momentele mai importante ale ofensivei otomane. Transilvania era mai ferită! datorită protec&iei oferite de celelalte două &ări române! dar partea sa de sud #i 5anatul erau frecvent atacate! .rn s-a ntâmplat n ;=<A! ;=<D! ;=@E! ;=@I! ;=A= +când a fost iefuită 7radea,! ;=AD! ;=I;-;=IH! ;=D;-;=DEI etc. n această Perioadă! greul efortului antiotoman trece asupra Moldovei lui 3tefan P Mare +;=<A-;<?=,! erou na&ional al românilor! care considera &ara P drept )Poartă a Cre#tinătă&ii* #i drept )cetatea de apărare a $rngariei #i Poloniei #i stra>a acestor două craii*D. 0a#ii 1ra#oveni i Pnu n ;=AD lui 3tefan cel Mare! rugându-l să-i ferească de )turcii >Pacumpli&i* #i numindu-l )domn prea ndurător al nostru*C ei l Pmă pe 3tefan să vină #i să apere Transilvania: pare că ai fost Ls de 'umnezeu pentru cârmuirea #i apărarea Transilvanieij. H?; 'upă o primă perioadă! până spre ;=@<! n care urmează ferm calea de luptă antiotomană a ilustrului său regele Matia Corvinul;;! mânat de am1i&ii de mărire #i s-a antrenat n răz1oaie ndelungate cu statele vecine. Pe dom români! Vlad 6epe# #i 3tefan cel Mare campioni ai e$p&* antiotomane - i-a spri>init cu intermiten&e #i fără convingere ori i sa1otat! neomi&ând nsă vreun prile> de a se lăuda n fa&a Apusului nJ seama victoriilor române#ti. n ;=@A! regele a avut de nfruntat ? Transilvanie răzvrătită! n care stările +no1ilimea! frunta#i sa#i d secui, erau nemut&umite de ntărirea autorită&ii centrale! de cre#terea o1liga&iilor fa&ă de stat #i de impunerea la sarcini fiscale a unei păr&i a no1ilimii. Prin for&ă #i prin diploma&ie! Matia a resta1ilit ordinea #i! cu o oaste numeroasă! a trecut mun&ii n Moldova spre a-t pedepsi pe 3tefan cel Mare care refuza suzeranitatea ungară! intervenise cu oaste n Transilvania! ncura>ase! se pare! e#uata răscoală! ntre alte gesturi de iritare la adresa $ngariei. Armata invadatoare este nsă sever nfrântă n decem1rie ;=@A! la 5aia! de către românii lui 3tefan cel Mare! iar regele Matia a1ia a scăpat cu via&ă! suferind răni de moarte Tvulnera let(alia,rMMY. $lterior! rela&iile ntre cei doi monar(i s-au m1unătă&it! astfel că la ;? ianuarie ;=A<! când ostile Moldovei au nfrânt o mare oaste otomană la Vaslui +Podul nalt,! alături de cei circa =?.??? de nvingători romani! s-au aflat #i

vreo <.??? de secui #i cam ;.I?? de al&i transilvăneni. 9a ;E octom1rie ;=AD! pe Câmpul Pâinii! lângă 7ră#tie! o#tite Transilvaniei! formate din no1ili! sa#i! secui #t români! spri>inite de cele ale 5anatului conduse de Pavel C(inezul +adică Cnezul demnitar de origine românească! se pare,;E - comitete Timi#oarei -do1ândesc o mare victorie antiotomană. Alături de corpul de oaste men&ionat ca atare +Valac(i, de către Antonio 5onfini! românii sunM prezen&i masiv n unită&ile 1ănă&ene! n 1anderiile no1iliare! efl alcătuirea gamizoanelor cetă&ilor! precum #i n calitate de no1ili- k urmare a acestor merite militare deose1ite! numai n intervalul ;=@<! se cunosc peste #aptezeci de familii române#ti cneziale sau origine cnezială confirmate n stăpânirile lor! no1ilate! scutite diferite o1liga&ii etc. H?H nună ;=@=-;=@<! regele Matia renun&ă la o politică ofensivă fa&ă turci! dar P eri>ează n 1eneficiarul ac&iunilor antiotomane F fă#urate mai ales de 6ările 4omâne. Astfel! un document florentin P;=AD. reproducând ordinea de 1ătaie a armatelor puse teoretic FJ! comanda regelui $ngariei #i ndreptate contra turcilor! dă Patoarele date numerice despre provenien&a etnică a luptătorilor: an $ngaria! ;=.??? de o#teniC din Transilvania! ;@.??? de secui! o ??? de români #i ;?.??? de no1ili #i oameni da&i de no1iliC din Moldova ;H.??? de călăre&i #i H?.??? de pedestra#iC din 6ara 4omânească! I.??? de călăre&i #i E?.??? de pedestra#i;=. C(iar dacă aceste numere tre1uie luate cu precau&ie! totu#i propor&iile sunt edificatoare! precum #i faptul că! n epocă! se consemna rolul (otărâtor al contri1u&iei români1r: din ;;H.??? de luptători! $ngaria dădea ;H!<V! iar Transilvania! Moldova #i 6ara 4omânească purtau greul. 'in Transilvania! alături de românii consemna&i ca atare +ca oameni li1eri! cnezi n mare măsură,! tre1uie să-i adăugăm pe ma>oritatea celor ;?.??? oameni da&i de no1ili! deoarece io1ăgimea era n mare parte românească #i! conform instruc&iunilor! io1agii mag(iari rămâneau mai to&i la paza cetă&ilor! nefiind trimi#i pe câmpul de luptă. Pe fondul acestei masive participări a românilor la lupta antiotomană #i la politica de centralizare! ortodo:ia s-a 1ucurat su1 Matia de o anumită toleran&ă: s-au luat măsuri pentru evitarea >ignirilor la adresa )sc(ismaticilor*! s-a ngăduit func&ionarea unor episcopii ortodo:e +de e:. la Beleac,! preo&ii au fost scuti&i de unele o1liga&ii fa&ă de stat;< etc. 'e asemenea! mul&i români a>ung n dregătorii importante de castelani! 1ani #i vice1ani pe grani&a sudică! comi&i! comi#i! notari ai cur&ii! curteni;@ etc. Pe de altă parte! n afara unor cariere individuale de e:cep&ie! n epoca lui lancu #i a fiului său Matia! românii din Transilvania! de#i nu primesc permisiunea de a forma o universitas! adică o comunitate glo1ală după modelul acelor Lones! o1&in! ca urmare a eforturilor lor +merite militare! cereri! PMângeri! solii etc,! recunoa#terea sau confirmarea unor vec(i li1ertă&i Ffo formă de privilegii zonale! pe districte sau grupuri de districte +de P vec(i forma&iuni politice române#ti,;A.

s-a văzut! toate etniile Transilvaniei #i-au adus contri1u&ia la &ării #i a civiliza&iei europene n veacul eroic al rezisten&ei H?E CYMS+MM rt antiotomane. 'intre to&i! românii l-au dat nsă pe cel mai căpitan al acestei lupte până pe la >umătatea veacului %V -2unedoara! care a dat $ngariei pe unul dintre cei mai importan&i din toate timpurile - Matia Corvinul. Am1asadorul 0e1astiano 5aduario! pe la ;=A<-;=A@! scriind despre românii Transilvania! spune: )0unt lăuda&i mai presus decât to&i meritele contra turcilorC ei fac parte din neamul serenisimului reGl [Matia CorvinulX #i au luptat ntotdeauna #i alături de părintele său [lancu de 2unedoaraX #i alături de maiestatea sa*;I 'upă moartealui lancu de 2unedoara! efortul rezisten&ei antiotomane a trecut asupP 6ării 4omâne#ti +su1 Vlad 6epe#,! dar mai ales asupra Moldovei lui 3tefan cel Mare - un nou At(leta C(ristr! care a concentrat for&ele celor trei &ări române. <.H.Târguri #i ora#e n Transilvania medievală "vul mediu a fost prin e:celen&ă o epocă de efervescen&ă rurală. $nit istorici consideră c(iar ora#ul o e:cep&ie de la lumea feudală! deoarece organizarea temeinică a vie&ii ur1ane! mai ales dacă aceasta este emancipată de tutela stăpânului! su1minează ncet societatea de seniori! vasali #i #er1i. )7ra#e-cetă&i*! adevărate centre politico-militare au e:istat n Transilvania ncă din perioada statelor incipiente româno-slave! de#i ele sunt departe de realitatea vie&ii ur1ane propriu-zise! a#a cum se nfă&i#a ea n apusul "uropei. "le sunt numite castra n izvoarele scrise! dar unele! destul de mari #i importante! sunt cunoscute doar pe cale ar(eologică. Pe măsura cuceririi mag(iare! prin noua organizare administrativă a teritoriului! multe din vec(ile cetă&i devin centre de comitat #i se dezvoltă. 'ar o via&ă ur1ană activă! pe foiju cetei e:istente latent! se nfiripă mai clar odată cu venirea coloni#ti;? apuseni! predominant germani;D. Până la >umătatea secolului %I Y sunt pomenite drept cMtates sau castra 5ra#ovul! 0i1iul! 7rade Y Al1a lulia! Clu>ul! 4odna! 5istri&a. Mare parte a tor au fost distruse P tătari. A fost nevoie apoi de mari eforturi #i de timp ndelungat pe;; H?= ora#elor #i revigorarea vie&ii ur1ane. 7ra#ele #i târgurile! pe rerdfâr#itul secolului %III! ncep iar să concentreze interesul celor din ;E s uneee vor fi cu precădere centre miniere! me#te#ugăre#ti #i Jur .erc>ale! altele mai ales centre politico-administrative sau Pcerice#ti! atteMe vor avea dM un roM miLar de seamă etc. n *M rcetarea istoriei ora#elor transilvănene n evul mediu! tre1uie să se â seamă de faptul că ele aveau formal statut diferit! după a#ezarea 9 n comitate! pe pământul săsesc sau secuiesc! ori n păr&ile vestice! care depindeau administrativ de $ngaria propriu-zisă. 7ra#ele importante din

Transilvania vor o1&ine li1ertate teritorială! autonomie administrativă! >uridică #i c(iar 1isericească! precum #i privilegii economice. n veacul %IV! se afirmă cu precădere 4odna +minele de argint #i de aur,! 0i1iu +centru administrativ săsesc,! Al1a lulia +ora# episcopal,! 5ra#ov! 5istri&a! Turda +centre economice,! dar #i altele! ca Clu>! 0ig(i#oara! 'e>! 7ră#tie! 7radea! Arad! 5aia de Arie#! 5aia Mare! 5aia 0prie! 0atu Mare! Timi#oara! Cenad etc. 7dată cu ridicarea la rangul de ora#e #i târguri a unor a#ezări! spore#te numărul me#te#ugari1r #i negustorilor #i se organizează c(iar 1resle. 0tructura socială a ora#elor era variată #i se transforma continuu. Patriciatul de&inea! de o1icei! puterea politicoadministrativă #i economică #i! din veacul %V! era reprezentat #i n adunările &ării. $rmau me#te#ugarii #i negustorii care aveau o oarecare stareC iar apoi ple1ea! formată mai ales din calfe #i ucenici! persoane fără avere! cu o situa&ie precară. 7ra#ele cuprindeau nsă o lume foarte variată! de la preo&i! profesori! scri1i sau dieci până la medici! c(irurgi 3i >uri#ti. Cu to&ii erau sau ar fi tre1uit să fie oameni li1eri din punct de vedere >uridic. 7ra#ele din Transilvania nu reu#esc să a>ungă la o auto-Pministrare adevărată! adică să ai1ă dreptul de comună! cum s-a mtamplat n apusul "uropei. Administra&ia ora#ului era mpăr&ită ntre Msprezentan&ii comunită&ii ur1ane respective #i reprezentan&ii puterii sau ai episcopului + n cazul re#edin&elor episcopale,. n ora#elor se găsea un >ude #i ;H >ura&i care mpreună cu #i oamenii cu avere Tseniores et (omines possessionati, Pgeau >udele. Mai târziu se alege #i un consiliu lărgit! format din ;?? e 1ăr1a&i Tcentumviri,! ca reprezentan&i ai vec(iului #i noului patriciat. H?< n secolele %IV #i %V! cele mai importante ora#e au fost ora#e li1ere rege#ti +Clu>! 5ra#ov! 0i1iu! 5istri&a! Timi#oara etP având importante privilegii institu&ionale #i economice. n secolul :v ora#ele din sudul #i estul Transilvaniei primesc dreptul de derL care alături de dreptul de vamă aducea importante verV locuitorilor. Aceste ora#e controlau comer&ul Transilvaniei cu 6âra 4omânească #i Moldova #i se 1ucurau de largi privilegii acordate de domnii de la sud #i est de Carpa&i. "le se aflau situate de-a lungul marilor drumuri comerciale care legau apusul #i centrul "uropei cu gurile 'unării #i Marea 8eagră sau nordul continentului cu lumea mediteraneană #i adriatică. Cu timpul! o parte din ora#ele Transilvaniei s-au ncon>urat cu ziduri de apărare! mai ales după ce incursiunile străine +otomane! cu precădere, devin tot mai dese #i după ce ora#ul a>unge un punct de atrac&ie pentru lumea de condi&ie servilă din >ur. Curând nsă! ora#ul dintre ziduri Tintra muros, devine ne ncăpător! iar popula&ia din afara acestor ziduri! mai vec(e sau mai nouă! alcătuie#te adevărate cartiere +e:tra muros, sau c(iar a#ezări ur1ane distincte. Pentru locuitorii de condi&ie modestă +mai ales români, #i de credin&ă ortodo:ă ora#ele au fost cel mai adesea citadele de nepătruns. n >urul măritor ora#e!

popula&ia românească #i-a continuat via&a n vec(ile a#ezări! devenite cartiere sau c(iar )ora#e paralele*! cu organizare proprie. 'e pildă! 5ra#ovul românesc +3c(eiul, #i-a desfă#urat via&a distinctă +economică! social-politică! religioasă! culturală, #i după năl&area zidurilor ora#ului săsesc +Wronstadt,! având! desigur! anumite raporturi cu acesta. Totu#i! unele târguri mai ales! din zonele rămase compact române#ti! au păstrat o populate românească numeroasă! dacă nu ma>oritară +e:. 2a&eg. Caranse1e#! 7râ#tie! 9ugo>! Băgăra#,. Caranse1e#ul era populat oe ăi uP no1ili români #i de oameni de rând români! iar unele străzi puP nume române#ti. 9a 7ră#tie! locuită de români! sa#i #i mag(iar M secolul %V! au fost ale#i #i >uzi români. $nele ora#e mari! 1eneficiind de danii regale! se nstăpâZi asupra unor sate din >ur! pe care te aservesc n manieră fe care le sporesc prosperitatea. A#a de pildă! după ;<??! stăpânea D sate! 0i1iul ;I! 5ra#ovul #i 5istri&a câte ;E. n >ur de H?@ I ma> populat ora# era 5ra#ovul! numit )emporiul ntregii >.isilvanii* #i fiind placa turnantă a comer&ului dintre cele trei &ări ane- he avea n >ur de ;?.??? locuitori. $rmau 0i1iul #i Clu>ul! cu $e I ???! apoi 7radea #i Timi#oara! cu câte <.???! 0ig(i#oara #i Pstri&a! cu câte E.???-=.??? locuitoriH?. până la >umătatea secolului %IV! mai toate ora#ele din $ngaria! >>gci #i cele din Transilvania! erau predominant germane! datorită valului de )oaspe&i* ur1ani veni&i dinspre Apus. n veacurile %V #i %VI cre#te importan&a elementului mag(iar n unele ora#e! mai ales n cele din afara )pământului crăiesc*! proces ncura>at de oficialitate. 'e aceea! n aceste ora#e! patriciatul săsesc a>uns minoritar tre1uie să cedeze puterea! uneori prin luptă! noului patriciat mag(iar! cum s-a ntâmplat n secolul %VI la Clu>. 4omânii rămân! n general! cu un statut periferic n raport cu via&a ur1ană! care le era aproape inaccesi1ilă! datorită monopolului puterii de&inut n ntreaga societate de cele trei na&iuni politice. <.E. Via&a religioasă n Transilvania medievală ":isten&a episcopiilor răsăritene n cadrul primelor forma&iuni politice din secolele I%-% nu este atestată n mod direct! de#i ducele Menumorut din Cri#ana l pomene#te pe )stăpânul* său! mpăratul de UConstantinopol. 7r! raporturile politice +de vasalitate, le presupun #i Pe cele 1iserice#ti. Trei cronicari 1izantini +0U/litzes! Wedrenos #i Ronaras,! n secolele %I-%II #i un te:t slavon men&ionează aducerea fe la Constantinopol n Transilvania-$ngaria! pe la D<?! a episcopului 2erot(eus! cu centrul pro1a1il la Al1a luliaH;. 7 atestare mai lămurită Lvind e:isten&a unei epar(ii ortodo:e române#ti datează de la ;?;;! Pd Ti1iscum +Timi#! azi Qupa, din 5anat este numit cetate MPMscopală! dependentă de ar(iepiscopia de 7(rida. Centrul 8scopal Timi# #i-a

ncetat activitatea n prima parte a secolului %III! 'K ) M n unTFa presiunilor episcopiei catolice de la CenadHH. 'ar n P P secoMuMui %III! c*;A; s*a văzut! o episcopie ortodo:ă func&iona n Cri#ana! ) n &ara fiilor cnezului 5âlea*. n H?A locul ei! ar(iepiscopul de Walocsa! cu acordul papei! voia să nfiime o episcopie catolicăHE. Contemporane cu episcopia din zona Cri#aF@ erau episcopiile ortodo:e de la grani&a sud-estică a Transilvaniei! V regiunea e:terioară a Carpa&ilor de Cur1ură! episcopii ale P )numeroase popoare numite români*! care nu permiteau func&ionarea episcopiei catolice a )Cumaniei* #i atrăgeau la ortodo:ie pe $nf locuitori din $ngaria + n ;HE=,H=. Cucerirea Transilvaniei de către mag(iari #i apoi colonizarea #i a#ezarea unor noi popula&ii aici au condus cu timpul la organizarea temeinică a 1isericii catolice. n plus! după cre#tinarea ungurilor in prea>ma anului ;??? #i după nă1u#irea marilor revolte anticre#tine #i anticatolice din $ngaria secolului %I +când trei episcopi #i numero#i preo&i au fost omorâ&i #i multe 1iserici distruse,! statul arpadian #i-a luat n serios )misiunea* de regat apostolic! cu scopul e:tinderii sale teritoriale. 'in acest punct de vedere! inamicii regatului erau păgânii! )sc(ismaticii* +ortodoc#ii, #i )ereticii* ! care tre1uiau cu orice pre& converti&i la catolicism. " drept că su1 Arpadieni! cu unele e:cep&ii! această ac&iune a fost destul de la:ă. "piscopiile catolice s-au organizat pe măsura cuceririi dinspre vest spre est: prima a fost la Morisena +Cenad,! pe locul unei mănăstiri ortodo:e! n ;?E?! a doua a fost ia 7radea! la sfâr#itul secolului %IC a treia a fost a Transilvaniei propriu-zise! cu centrul la Al1a lulia! creată pro1a1il tot la sfâr#itul sec. %I! de#i cel dintâi episcop cunoscut este consemnat a1ia la ;;;;H<. 0a#ilor li s-a organizat o prepozitură! cu sediul la 0i1iu! supusă ini&ial direct papei! iar din ;HH= ar(iepiscopului de 0trigoniu +"sztergom,H@. Continu ndu-#i opera de cucerire politico-militară 3i spirituală! regatul ungar +uneori #i cel po1n, a creat episcopii catolice #i n afara arcului carpatic: amintita episcopie a Cumaniei +la ;HHA! dispărută n ;H=; #i refăcută vremelnic la ;HAD su1 numele de episcopia Milcoviei,! care fiin&a! de fapt! cum se #tie! ntre roma;;C episcopiile de la 3iret #i 5aia n Moldova #i cele de la Arge# d 0everin n 6ara 4omânească! toate create după ;EA?. $nele au Mo0 cu e:isten&ă efemeră! din cauza lipsei credincio#ilor #i a suprapun peste >urisdic&ia episcopiilor ortodo:e. 5iserica catolica Transitvania era puternică #i prin ntinsele domenii pe PP de&ineau episcopiile #i! n mai mică măsură! mănăstirile. InsL H?I rice#ti aveau un rol important n via&a cotidiană a locuitorilor. A#a de pildă! capitlurile de pe lângă episcopii #i conventurile de pe e-*aâ mănăstiri! care func&ionau #i ca locuri de adeverire! PPntificând acte #i controlând punerea n stăpânirea mo#iilor a titularilorH.

Credin&a ortodo:ă! proprie ma>orită&ii românilor #i slavilor din 'nGaria! nu a fost de la nceput prigonită n această &ară! care a ->cilat ea nsă#i o vreme ntre 4oma #i Constantinopol. $n anumit misionarism catolic* mai fervent #i intolerant ncepe numai n secolul %III! după cruciada a IV-a +;H?=,. 'ar #i acest efort s-a desfă#urat până la urmă n c(ip inegal #i cu intermiten&e. Totu#i! luarea Constantinopolului n mâini )latine* a fost prile>ul unei intransigen&e catofice fără precedent: )sc(ismaticii* re1eli #i nesupu#i tre1uiau )da&i spre >af #i pradă*! ca #i ereticii! deposeda&i de 1unuri #i de privilegiiHI. Această politică a creat un precedent grav! revigorat n secolul %IV! prin politica lui 9udovic l fa&ă de români. $n instrument al prozelitismului după ;H?= tre1uiau să fie cavalerii teutoni! un altul episcopia zisă a Cumaniei +de#i acolo reac&ia este inversă! deoarece românii i atrag la ortodo:ie pe catolici,. Invazia tătară a dat o puternică lovitură politicii papale n această regiune! dar conciliul 9/on I +;H=<, a organizat apărarea fa&ă de un nou asalt mongol #i a sta1ilit politica de atragere a noilor păgâni la catolicism. Cavalerii ioani&i tre1uiau să fie #i ei un mi>loc de ndeplinire a acestor masuri. Totu#i! confruntat cu pro1leme grave! regatul $ngariei a scăzut presiunea confesională n a doua parte a secolului %III. Acest lucru se vede mai ales su1 domnia lui 9adislau Cumanul. Papalitatea intervine energic n mai multe rânduri! mai ales după conciliul 9/on II ?HA=,! care decisese unirea 5isericii răsăritene cu 4oma. Papa a trimis c(iar un legat apostolic n $ngaria! anume pe Bilip! episcop de Berrno! n ;HAD! pentru a impune ordinea catolică n regat. Pe acest un conciliu de la 5uda din ;HAD scotea n afara legii a răsăriteană! interzicea preo&ilor )sc(ismatici* să mai nca! oprea construirea 1isericilor sau capelelor ortodo:e de sau de zid! iar pe credincio#i i mpiedica să mai participe la PPonii divine răsăritene #i să mai intre n astfel de lăca#uri de \ n ;HAD! regele 9adislau depune >urământ +cum făcuse #i 5ela H?D >n IV n ;HE<, că i va prinde #i alunga pe eretici din $ngariaE?! asemenea interdic&ii #i >urăminte nu s-au respectat! dar o anumv atmosferă de discriminare la adresa ortodoc#ilor a persistat. pe K altă parte! n compara&ie cu prozelitismul catolic din vremea dinast>@ de An>ou! mai ales de su1 9udovic I +;E=H-;EIH,! epoca arpadiarrM c(iar #i după ;H?=! apare tolerantă. Mi>loacele din a doua parte secolului %IV sunt dintre cele mai variate: persuasiunea prin preo&> a! călugări! construirea de 1iserici catolice impresionante! scutirea d di>me a celor converti&i! amenin&ări! interzicerea serviciului divin )sc(ismatic*! nc(iderea 1isericilor! prinderea preo&i1r #i a so&iilor ior confiscarea 1unurilor! oprirea accesului la no1ilitate a feudalilor ortodoc#i! pornirea de adevărate răz1oaie! mai ales contra ortodoc#ilor e:tracarpatici! e:pulzări! condamnări aspre etc. Măsurile luate de 9udovic I! mai ales cele din Transilvania #i 5anat din ;E@@! merg pe

această linie dură! cum s-a văzut. Cel mai de seamă efort de a impune catolicismul n regiunile din nordul Peninsulei 5alcanice! de ia nord de 'unăre #i din păr&ile sud-estice ale 4egatului $ngar s-a desfă#urat mai ales după cucerirea Vidinului de către o#tite lui 9udovic I n ;E@<. 7rdinul franciscan! prin vicariatul 5osniei! are acum cel mai important rol n smulgerea popula&iei ortodo:e de la credin&a saE;. Vicarul 5osniei! 5artolomeu de Alvema! cola1orator al lui 9udovic I! pretinde stârpirea totală a )sc(ismei*! c(iar prin )sa1ie #i răz1oi*! implicând viguros n ac&iune )1ra&ul temporal*. 'e aceea! principii laici #i seniorii pământului tre1uiau să participe la ani(ilarea clerului local ortodo: #i la convertirea oamenilor de rând. 5artolomeu de Alvema apreciază n scrierile sale! cam la ;EAD-;EI?! ce avanta>e ar avea pentru regatul $ngariei convertirea ortodoc#ilor: ;, )P marea trăinicie a regatului la aceste (otare #i mai marea credin&ă a acestui neam fa&ă de rege #i domnii săi! căci niciodată nu vor puteai; credincio#i domnitor lor cei care sunt necredincio#i... prin credin&a străină pe care o mpărtă#esc*C H, )multe rele... vor nceta! pe bb acum ei le comit incon#tient mpotriva cre#tinilor [catolicM mpreună cu cei din afara regatului! de o lim1ă #i credin&ă>P dân#ii*EH. Vicarul 5osniei gânde#te ca un versat om politic! deoarek el vede n catolicizarea românilor #i a altor ortodoc#i din . sporirea coeziunii lumii feudale: seniorii catolici ar putea stăpâni f 1ine pe supu#ii lor români! dacă #i ei ar fi catoliciC n al doilea k H;? supu#i ortodoc#i! odată converti&i! ar fi rup&i de marea masă a >lui lor! cu care sunt solidari contra $ngariei. n cazul nostru r -iaM- era vor1a despre frângerea solidarită&ii de lim1ă #i de 0pdin&ă dintre românii din Transilvania #i cei din statele române#ti cr!ependente. 'e altfel! cum s-a văzut! regele 9udovic I nu tre1uia inpvins prea mult n acest sens deoarece! ncă din ;E@@! luase sernenea măsuri contra românilor. Mai important este de #tiut ce s-a ealizat din tot acest efort prozelit. ":istă zvonul consemnat n epocă - numai ntr-un an +cea. ;EI?, ar fi fost converti&i for&at n $ngaria vreo =????? de )sc(ismatici*EE. "ste evident un număr e:agerat -ace! c(iar redus de zece ori! pare prea mare. Că opera de convertire printre români mergea foarte greu o #tim dintr-o scrisoare a papei -rigore %I! din ;EA=! n care se spune că )mul&imea na&iunii românilor* care )trăiau la (otarele regatului $ngariei! spre tătari* nu acceptă catolicismul! deoarece )nu sunt mul&umi&i cu slu>1a preo&ilor unguri #i cer un ierar( superior cunoscător al lim1ii române* +Gui Inguam diete nationis scire asseriturfF. Pe 1ună dreptate! s-a apreciat că apari&ia lim1ii ca argument al opozi&iei românilor fa&ă de efortul de convertire era un puternic indiciu al intrării n scenă a napunii#i n istoria românilorE<. 4omânii au sesizat că trecerea la catolicism prin intermediul $ngariei era mai ales un act politic care ducea la pierderea propriei identită&i #i s-au arătat reticen&i la convertireE@. 'e altfel! ntreg regatul $ngariei!

n ciuda uria#elor eforturi ale Angevinilor! a rămas ntr-o situa&ie precară n privin&a progreselor catolicismului. Antonio 5onfini! umanist italian la curtea regelui Matia Corvinul! făcând elogiul lui 9udovic I! l laudă peste măsură pe acesta pentru zelul lui )misionar*. 'upă ce n#iră ac&iunile Prozelite ale lui 9udovic - de la alungarea evreilor din &ară până la reconvertirea cumanilor trăitori n Pannonia - autorul face o apreciere glo1ală a rezultatelor de la sfâr#itul domniei+;EIH,: )'upă Părerea tuturor! credin&a n $ngaria era atât de mult lărgită #i până lntr-atâta sporită! ncât mai mult de a treia parte a regatului era P.unsă de o1iceiul cel sfânt*EA. Cu alte cuvinte! n >urul anului ;EI?! ? faime din populapa cuprinsă n regatul $ngariei era catolică! #i Pasta după un efort prozelit cum nu se mai văzuse anteriorC de SPa! propor&ia de o treime catolici era socotită o mare realizare! Pentru care 9udovic cel Mare era ridicat n slăvi. n Transilvania! H;; propor&ia catolicilor tre1uie să fi fost mai mică decât media treime vala1ilă pentru ntregul regat. 'e altfel! ncă din Transilvania +alături de 5osnia #i de 0lavonia, era apreciată de ca o provincie cu mul&i )eretici*! mpotriva cărora tre1uia )cruciada*EI. 'e aici se vede #i ponderea covâr#itoare a ni ortodoc#i n Transilvania: dacă ungurii! sa#ii #i secuii! recte catolicii erau o treime sau su1 o treime! celelalte două treimi nu puteau fi acoperite decât de românii ortodoc#i! ponderea altor popula&ii Vm negli>a1ilă statistic. n ciuda atitudinii papalită&ii! care s-a nuan&at cu vremea! evolu r:> de la ideea de convertire spre cea de unire +adică acceptarea de către ortodoc#i doar a unor puncte care să marc(eze apropierea de 4oma,! ac&iunile prozelite au continuat n Transilvania! cu intermiten&e! dar fără rezultate spectaculare. 0igismund de 9u:em1urg! la ;=HI! reia! cel pu&in teoretic - pentru districtele 0e1e# +Caranse1e#,! Me(adia #i 2a&eg - măsurile preconizate de 9udovic I +numai catolicii pot de&ine mo#iiC stăpânii de pământ nu puteau avea n satele lor al&i preo&i decât catoliciC era interzisă căsătoria ntre ortodoc#i #i catoliciC cei care treceau la ortodo:ie #i pierdeau 1unurileC copiii catolicilor nu puteau fi 1oteza&i de preo&i ortodoc#i etc.,ED! dar fără prea mare convingere! deoarece amenin&area otomană presupunea unirea for&elor cre#tine! iar grani&a sudică a $ngariei era apărată n primul rând de ortodoc#i. n ciuda persecutării sale! n secolele %IV-%VI! 1iserica ortodo:ă din Transilvania s-a dezvoltat necontenit. 8u se cunoa#te numărul e:act al protopopiatelor române#ti! dar se #tie că ele erau răspândite peste tot! din Cri#ana până n &ara 2a&egului #i din 5anat n Maramure#. Ierar(ia superioară a fost nsă mult stân>enită n evoMia sa de oficialită&ile unei &ări cu )misiune apostolică*. 'e aceea! episcopiile #i ar(iepiscopiile ortodo:e din Transilvania #i desfă#ura;; cu greu activitatea! c(iar dacă >urisdic&ia mitropoliilor din Tara 4omânescă #i Moldova se e:tindea #i peste Carpa&i. 'e npP mitropolia 0everinului! creată pe la ;EA?! avea su1 o1lăduire 5anatul! iar mitropolitul Antim de la Arge# se intitula la

;=?; )e:a toată 6ara $ngurească #i al Plaiurilor* +adică al Transilvaniei dM păr&ilor vestice,. 9a ;EA@! este pomenit n Transilvania is. H;H n ;ED;! mănăstirea din Perii Maramure#ului a familiei - Pg#t>ior este ridicată la rangul de stavropig(ie +depindea direct atriar(ia ecumenică de la Constantinopol,! iar stare&ul său primea &>> episcopale pentru Maramure#! 5ereg! $gocea! 0ătmar! Cri#anei #i nordul Transilvaniei propriu-zise. Pe la >umătatea %V! n ciuda activită&ii prozelite a inc(izitorilor laco1 de 9arc 3M loan CaPistranZ. ac&iona n Transilvania loan de Cap(a! re se considera drept episcop al tuturor ortodoc#ilor de aici. "l a st P*nsn Pus Pn PanaFn nZ(is #i o1ligat să se convertescă la catolicism=?'in a doua parte a secolului %V! n epoca lui 3tefan cel Mare! prin patrona>ul spiritual al Moldovei! va func&iona n Transilvania episcopia ortodo:ă a Beleacului #i! mai târziu! cea a Vadului. n secolul %V #i ulterior! izvoarele men&ionează un număr de episcopi! ar(iepiscopi #i mitropoli&i ortodoc#i n Transilvania! n ciuda condi&iilor precare de e:isten&ă a acestei 1iserici. Totu#i! până n secolul %VI inclusiv! sunt atestate n Transilvania #i păr&ile vestice sute de 1iserici #i mănăstiri ortodo:e! cu o via&ă religioasă intensă #i cu mare influen&ă asupra credincio#ilor. 8umai n 6ara 2a&egului! n sud-vestul Transilvaniei! se cunosc vreo <? de 1iserici #i mănăstiri ortodo:e până spre ;@??. Pentru români! n lipsa altor institu&ii pu1lice proprii -o1ligate să dispară sau să-#i restrângă muit activitatea - 1iserica ortodo:ă a concentrat preocupările de via&ă na&ională #i de via&ă cotidiană a comunită&ilor. "a a devenit o modalitate de e:isten&ă n cadrele proprii! un fel specific de a a1orda #i n&elege via&aC de aceea! ortodo:ia a fost numită )legea românească*=;. 5iserica ortodo:ă nu a putut avea nici influen&a interna&ională! nici for&a! nici puterea Materială a 1isericii catolice! dar ea a reprezentat o institu&ie cu valoare de sim1ol pentru români n evul mediu. <.=. Cultură #i societate n secolele %2-%Vl Cultura medievală a evoluat adesea n forme paralele! n acord cu -urile sociale #i socio-profesionale care o practicau. Cuprinzând H;E ansam1lul manifestărilor spirituale! cultura se validează perrt posteritate prin crea&iile #i prin institu&iile care o reprezintă. "a refeecr realitatea medievală recreată n acord cu sensi1ilitatea! talentiii concentrarea! inteligen&a autorilor. "vul mediu nu a cultivat inc>>v-M dualitatea! personalitatea! de aceea! c(iar #i crea&iile culte apa adesea anonimeC numai 'umnezeu! creatorul suprem! era demn de a fi scos n eviden&ă. 'espre crea&ia populară a epocii se #tie foarte pu&in! deoarece fiind orală #i anonimă! ni s-a transmis n forme mediate! greu de fi:at n timp. "ste cert nsă că lumea rurală #i cea ur1ană! dincolo de elite avea inerente preocupări spirituale. 'e e:emplu! poezia populară

românească +doine! 1alade! legende! colinde! strigături etc., a conservat tradi&ia versului latin! cu ritmul! rima #i măsura specifice! a perpetuat teme străvec(i #i nume ca Troian! 9er sau colindă! ce amintesc de romanitatea orientală de la nceputul mileniului I d. 2r.C 1iserica a veg(eat cel mai adesea asupra acestei culturi impregnate cu motive cre#tine. Cultura scrisă a fost cultura elitelor! deoarece scrisul! ca peste tot n acel timp! era un fenomen de e:cep&ie! accesi1il unor grupuri restrânse. n plus! lim1ile de cultură erau altele decât cele vor1ite! predominând n Transilvania latina #i slavona! n&elese doar de ini&ia&i. Transilvania era o arie de convergen&ă a civiliza&iilor! fiind influen&ată de marile curente culturale ale timpului! de e:presie 1izantină #i slavă! dinspre sud-est #i de e:presie latină! dinspre apusul "uropei. Interferen&ele politice! etnice #i religioase se reflectă #i n cultură: românii! mag(iarii! sa#ii #i secuii au trăit #i au creat pe acela#i teritoriu! cu mi>loace specifice! suferind influen&e reciproce. Totu#i! n linii mari! românii gravitau spre aria de cuttură 1izantino-slavă #i utilizau ca lim1ă a crea&iei scrise slavona! ca #i elita românească de la sud #i est de Carpa&iC mag(iarii! sa#ii #i secuii gravitau spre aria de cultură apuseană #i aveau ca lim1ă cultă latina. 9a români! scrisul! de#i fenomen elitar! s-a manifestat ne ntrerup - n ciuda vicisitudinilor! dovadă termenii )a scrie*! )carte*! )pană* rtcC mo#teni&i n lim1a română din latină. Cronicarul 0imon de Weza!M veacul %III! spune! cum s-a văzut! că secuii! trăind mpreuna H;= di` iii n mun&i! au nvă&at de la ace#tia din urmă )literele*! fără să atte detalii. 'e#i pentru daco-romani #i străromâni se cunosc inscrip&ii n lim1a latină pe teritoriul Transilvaniei! după M*MMr Pperea legăturilor cu romanitatea apuseană #i după orientarea ;; re 1iserica 4ăsăritului! românii au utilizat slavona n scris. Astfel! n Y MYn române#ti din Transilvania! s-au mai păstrat unele inscrip&ii din secolele %IV -%VI! cum sunt cele de la 0treisângeorgiu! rri#cior! 9e#nic! 0trei! 4âme&i! 'ensu#! 4âu de Mori! 4i1i&a! 0ântămărie 7rlea! Rlatna sau 3c(eii 5ra#ovului=H. Inscrip&iile cuprind nume de sfin&i! de pictori! precum #i date #i nume despre ctitori #i familiile lor. ncepând cu secolele %II-%III! scrisul slavon a>unge să fie utilizat n copierea unor te:te necesare cultului divin! cărora li se adaugă culegeri de literatură 1izantină! te:te teologice #i filosofice! e:trase din legiuiri 1izantine! pravile #i c(iar scrieri religioase apocrife. "le circulau n toate &ările române. n Transilvania sunt cunoscute 7ctoi(-uO de la Caranse1e# #i fragmentul de "vang(eliar de la 4â#nov. Mari centre ale scrisului slavon func&ionau la sud #i est de Carpa&i! dar #i n Transilvania! pe lângă 1iserici! mănăstiri #i episcopii. A#a erau cele din Perii Maramure#ului! din 3c(eii 5ra#ovului! de la Beleac! de la Prislop etc. 9im1a cultă a clasei feudale române#ti din Transilvania era! cum se vede! tot slavona! ca #i la sud #i est de

Carpa&iC era lim1a utilizată n 1iserică! n inscrip&ii! n #coli! n cultura laică. Pe verso-urile unor documente de danie n lim1a latină emise de autorită&ile Transilvaniei pentru cnezii #i no1ilii români de origine aiezială din 6ara 2a&egului=E #i din 5anat== n secolele %V-%Vl! s-au descoperit nsemnări c(irilice. Cu vremea! o parte a familiilor române#ti nno1ilate #i catolicizate vor utiliza latina ca lim1ă cultă! Fiindu-se o1iceiului clasei feudale mag(iare! n care tre1uiau să se lntegreze! dacă voiau să-#i păstreze pozi&ia superioară n societate. Cultura latină! promovată n Transilvania de români #i strămo#ii va fi revigorată n noi condi&ii după secolul %I! odată cu *Pplantarea modelului apusean de către cuceritorii mag(iari #i de Pcoloni#ti. Astfel! la Cenad! unde fiin&ase nainte de cucerire o ire ortodo:ă! episcopul -erard creează un comple: catolic cu pentru pregătirea preo&ilor #i misionarilor + n ;?E?,. 0crisul din Transilvania=< este n legătură cel medieval din ntreaga H;< rM "uropă apuseană #i centrală! cu centrele universitare de la pari 5ologna! Padova! Berrara! Praga! Viena! Litten1erg! Cracov0M Transilvănenii care vor frecventa aceste universită&i vor a>evg . purtătorii culturii latine n &ara lor de origine. "i vor a>unge preo&i! &>>e sau scri1i +litterati,! >uri#ti! dascăli! călugări #i vor anima acele centr ale scrisului latin care erau mănăstirile! episcopiile +unele cu conventurile #i capitlurile lor, sau cancelariile institu&iilor laice! P care cea mai importantă era a voievodului Transilvaniei=@. 0crisul iatin era folosit #i n cancelariile 6ării 4omâne#ti #i Moldovei! unde erau )dieci de latinie* pentru coresponden&a cu lumea catolică. Multe #coi> catolice n Transilvania func&ionau pe lângă mănăstirile diferitelor ordine călugăre#ti! mai ales n târguri #i ora#e: Clu>-Mănă#tur! Al1a lulta! Târgu Mure#! 2unedoara! 2a&eg! Clu> etc. 'in secolul %IV! ordinele călugăre#ti catolice au nceput să se ocupe #i de educarea fetelor! la Clu>! 5aia Mare! Al1a lulia. $rmau #colile capitulare! care! prin programa de nvă&ământ! profesori #i organizare! erau superioare celor mănăstire#ti. Aceste #coli au fost patronate de capitluri n diferite ora#e +7radea! 0e1e#! Arad! 5aia Mare! Media# etc,C n ele se predau disciplinele ciclului I +trivium,! plus altele! după necesită&i. 3colile săte#ti! primare! sunt pomenite ncă din secolul %IV! dar numărul lor cre#te n secolul următor=A. n evul mediu! pe teritoriul Transilvaniei sau n legătură cu Transilvania! s-au ela1orat o serie de lucrări din aria culturii latine. A#a a fost Tratatul despre datinile! moravurile! modul de via&ă #i răutatea turcS1r! alcătuit de un )captivus 0eptemcastrensis* +adică de un prizonier din Transilvania luat de otomani,. $n alt e:emplu este C(ronicon 'u1nicense! o lucrare istorică scrisă n prea>ma familiei voievodale maramure#ene 'ragfi +de origine românească,! urma#ii

'răgo#e#tilor care reveniseră din Moldova. 9ucrarea e:prima idealurile epocii lui 3tefan cel Mare #i aduce elogii cople#itoare; personalită&i a monar(ului român=I. Via&a artistică medievală este reflectată mai ales n ar(itectul pictura #i sculptura lăca#urilor de cult=D. 5isericile române#ti de pMatP sau de zid păstrate până astăzi au fost ridicate n secolele %II-F M uneori pe locui unor construc&ii mai vec(i! cele mai multe din lePV; 'e aceea! multe din ele poartă pecetea ar(itecturii tradi&ionale F H;@ 5isericile din lemn au continuat să fie construite de românii din \ilvania pe tot parcursul perioadei medievale #i modeme! pe de ! datorită mi>loacelor materiale reduse! iar pe de alta ca urmare ii sau c(iar interdic&iei venite din partea autorită&ilor n vin&a ar(itecturii ortodo:e de piatră sau de zid. Totu#i! n unele laiuni mai ferite! unde elita cnezială românescă #i-a putut conserva arte din vec(ile li1ertă&i! s-au ridicat valoroase monumente de *atră. Acestea! pe fondul modelului 1izantin! au preluat influen&e ale omanicului târziu #i ale goticului! m1inându-le ntr-o sinteză originală. 4eprezentative n acest sens sunt 1isericile de la 'ensu#! 0treisângeorgiu! 0ântămărie 7rlea! 0trei! -urasada! Cri#cior! 4i1i&a! 9up#a! 4âu de Mori! 9e#nic! Pe#teana! 3c(eii 5ra#ovului etc. Cele ma> multe dintre ele poartă pictură de inspira&ie 1izantină! alcătuită n maniera ntâlnită la sud #i răsărit de Carpa&i. $nele decoruri murale au păstrat până astăzi portretele sau imaginile ctitorilor cu mac(eta 1isericii n mâini! ctitori nve#mânta&i la fel ca 1oierii #i domnii din 6ara 4omânească #i Moldova<?. Multe din 1isericile din 6ara 2a&egului sunt ridicate n vec(i a#ezări romane! prin utilizarea materialelor provenite din construc&iile alinate ale antic(ită&ii. n acela#i fel au fost năl&ate #i unele din cetă&ile cneziale +cu tumurilocuin&ă, din zona 2a&egului<;. 0pre e:emplu! 1iserica din 'ensu#<H! datând se pare din secolele %II- %III! a fost ridicată pe ruinele unei construc&ii din secolul IV d. 2rC are plan pătrat! cu naosul străpuns de un turn! spri>init pe o 1oltă #i este dotată cu o adâncă a1sidă semicircularăC ntreaga construc&ie este acoperită cu plăci de piatră! iar ma>oritatea materialului său provine de la $lpia Traiana 0armizegetusa! capitala 'aciei romane +situată n apropiere,C pictura murală a monumentului datează din secolul %V. In urma cuceririi Transilvaniei de către mag(iari #i a venirii coloni#tilor dinspre Apus! ncepând cu secolele %I-%III! se nal&ă n unete zone monumentale construc&ii romanice! cum sunt catedrala catolica din Al1a lulia! 1isericile din Viscri! Cisnădioara! 7cna 0i1iului! csnădie! -u#teri&a! 8oul 0ăsesc! 2erina! 2omorod! 0ântana de etc. sau cetă&ile de la BeUQioara! Cot&e#ti! Câlnic! 'eva. "ste romanic târziu! cu ziduri masive! a1side semicirculare! cu de sculptură #i de pictură<E. 9ocul romanicului este luat de H;A

stilul gotic! care pătrunde n Transilvania prin secolele %0II-%IV #> prelunge#te până dincolo de ;<??. Cel mai vec(i monument es.@ mănăstirea Câr&a! construită n secolul %III! operă a unui #antiee cistercian. Mănăstirea! plasată ntr-un mediu românesc #i pe pământ )smuls de la români* +situată n vecinătatea unei mănăstiri ortodo:e,! nu #i-a putut ndeplini rolul )misionar* #i a dispărut &n secolul %V! nsă a creat adevărată #coală ar(itectonică prin iradierea goticului +la 5artoiomeu-5ra#ov! 2ălmeag! Pre>mer! 'rău#eni! 5istri&a etc.,M. Monumente gotice se găsesc n aproape ntreaga regiune de colonizare săsească +sau cu )oaspe&i* germani, din Transilvania +0ig(i#oara! 0i1iu! Media#! 0e1e#! 'e>! Turda! Mo#na! 5iertan! 5istri&a etc,! dar cele mai impresionante prin amploare sunt 5iserica 8eagră din 5ra#ov #i 1iserica 0f. Mi(ail din Clu>! ridicate n secolele %IV-%V<<. Ar(itectura gotică a influen&at #i stilul românesc al unor monumente din 6ara 4omânească #i Moldova. n stil gotic! adaptat specificului 1eai! a fost construită 1iserica episcopală ortodo:ă românescă din Beleac +lângă Clu>,! atri1uită ini&iativei lui 3tefan cel Mare #i terminată n ;<;@<@. Aici au fost copiate pentru nevoite cultului ortodo: un liturg(ier #i un tetraevang(eliar! am1ele slavone. 0ingurul castel gotic păstrat este cel de la 2unedoara! al familiei lui lancu #i Matia! ridicat n secolul %V #i devenit o somptuoasă re#edin&ă no1iliară! prevăzută cu săli de recep&ie! capelă #i apartamente de locuit<A. Mai ales după marea invazie tătară! s-a dezvoltat n Transilvania ar(itectura de piatră cu rol militar! de apărare! revigorată apoi după cre#terea pericolului otoman. n sudul &ării! cu precădere n zona de colonizare săsească! s-au construit cetă&i &ărăne#ti de refugiu! i 1isericile au fost ncon>utate cu ziduri ca #i ora#ele. 4ena#terea! umanismul #i 4eforma au adus #i n cultura Transilvaniei un suflu nou! de#i penetra&ia acestor idei novatoare sprodus relativ târziu. n 6ările 4omâne! prima etapă a cult* umaniste sa dezvoltat n secolele %V #i %VI! iar următoarea J>9a& umaniste s-a dezvoltat n secolele %V #i %VI! iar următ secolul %VII. Ca #i n alte &ări europene! umanismul n TransitvJ>9a& s-a inspirat din mo#tenirea culturală a antic(ită&ii #i a cu ncrederea n via&a! civiliza&ia #i crea&ia umană. Autorii culturale umaniste au continuat să scrie n latină! greacă sau s H;I t treptat! din veacul %V ncepând #i mai cu seamă n veacul ifl 4f gt?r! su1 influen&a 4eformei! au trecut la utilizarea lim1ilor Pationale sau vernaculare. n secolele %V-%VI! ca urmare a * Poftării vie&ii ur1ane #i a promovării sc(im1urilor culturale! merciale #i politice cu apusul "uropei! cre#te mo1ilitatea oamenilor i a ideilor. 8egustori! studen&i! soli! călugări! militari #i al&ii a>ung cu diferite prile>uri n 6ările 4omâne! pe care le numesc! după moda

ar(aizantă a 4ena#terii! 'acia;F! "i află de la români că ace#tia aveau con#tiin&a latinită&ii! că #tiau! vag #i mitic! despre descenden&a lor romană! că purtau cu mândrie numele de rumân sau român! ca marcă a acestei origini<D. $mani#tii vor prefera c(iar forma român! care su1linia #i mai clar filia&ia directă din termenul romanus. "i vor fi surprin#i să constate uimitoarea asemănare a lim1ii române cu latina #i cu italiana. Antonio 5onfini este edificator n acest sens: )4omânii se trag din romani! ceea ce mărturise#te până n vremea de acum lim1a 1r! care! de#i se află n mi>locul unor neamuri 1ar1are atât de felurite! nu a putut fi răpusă [...X. 'e#i năvăliri 1ar1are de tot felul s-au revărsat asupra provinciei 'acia #i asupra poporului roman #i asupra regiunii ge&ilor mpreună cu Panonia! totu#i s-a văzut că n-au putut fi răpuse coloniile #i legiunile romane care se dezvoltaseră de curând! necate de valul de 1ar1ari! ele totu#i mai e:ală lim1a romană #i! ca să nu o părăsească nicidecum! se mpotrivesc cu atâta ndâr>ire! ncât le vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vie&ii cât a lim1ii*@?. "nea 0ilvio Piccolomini +papa Pius II, spune despre români aă )sunt un neam italic*! care )are până acum un grai roman! de#i sc(im1at n mare parte #i a1ia putând fi n&eles de un om din Italia*C ilustrul umanist adaugă că lancu de 2unedoara )nu a sporit atât D1ria ungurilor cât a românilor din mi>locul cărora se născuse*@;. 8icolae de Modrusa! cola1orator al papei Pius II! a călătorit n Transilvania! unde l-a ntâlnit pe umanistul loan Vitez! episcop de 7radea #i la curtea lui Matia Corvinul! unde l-a cunoscut pe Vlad Prăgolea! poreclit de inamici 6epe#! fostul domn al 6ării 4omâne#ti. Ma nregistrat afirmarea de către românii n#i#i a originii lor romane: -2orrvâni aduc ca argument al originii lor faptul că! de#i se folosesc P 2i 'n scrisX de lim1a moesică! care e ilirică [slavonăX! totu#i ei ZFesc din leagăn o lim1ă populară! care e latina! al cărei uz nu l-au Pasit delocC #i când se ntâlnesc cu străini cu care ncearcă să intre H;D n vor1ă! i ntrea1ă dacă nu #tiu să vor1ească romana*@H. usa cum se vede! face #i distinc&ia ntre lim1a cultă a românilor - slav7nM - #i lim1a vemaculară! pe care ace#tia o vor1eau )din leagăn* româna. 4ena#terea! sporind interesul pentru antic(itate! pen&n lumea romană! pentru clasicismul greco-roman! a adus n aten&ia elitei savante europene #i pe români! ca )enclavă latină la por&>ig 7rientului*! ca vor1itori ai latinei dunărene! evoluate de-a lungul veacurilor. Centrele culturii umaniste din Transilvania s-au dezvoltat n secolul %V! la cur&ile episcopale de la 7radea #i Al1a lulia! acolo unde tradi&iile culturii latine fuseseră mereu puternice #i unde au activat prela&i #i preo&i cu solide cuno#tin&e clasice. 9umea laică oră#enească! elita 1urguritor va fi capa1ilă de o asemenea receptare a1ia cu un secol mai târziu. 9a 7radea! se conturează preocupări teologice savante! dar #i istorice sau filosofice. "piscopul umanist loan Vitez +;=?I-;=@H, a nfiin&at aici o mare 1i1liotecă #i un o1servator astronomic. 9a Al1a lulia

se manifestă interes pentru colec&ionarea inscrip&iilor latine sau pentru imitarea modelelor literaturii antice. 0ensi1itizat! se pare! de umanistul român Bilip More de Ciula +cea. ;=A?-;<H@,! loan Mezerzius alcătuie#te o culegere de inscrip&ii latine din 'acia. Acela#i Bilip More era cunoscut pentru activitatea sa n cercurile occidentale! unde l lăuda vene&ianul Aldus Manutius! editorul operelor lui "rasmus@E. ncepând cu veacul %VI! su1 influen&a 4eformei! apar manifestări umaniste #i n mediul oră#enesc! mai ales la 5ra#ov! 0i1iu #i Media#. 0pre deose1ire de centrele umaniste de la cur&ile episcopale! aflate cu precădere su1 influen&a italiană! centrele oră#ene#ti au raportun mai strânse cu lumea germană. $n rol important n răspândirea ideilor umaniste l-au avut #colile oră#ene#ti! ca cele de la 5ra#oP> 0e1e#! Clu>! 7radea! 5istri&a! 0i1iu etc. 9a Clu>! n ;<I;! ncepe sa func&ioneze prima universitate de nivel european! condusă de iezuit! avându-l n frunte pe umanistul Antonio Possevino. $niversitate avea trei facultă&i teologică! filosofică #i >uridică - #i putea acorda toate cele trei titluri o1i#nuite n lumea academică de atun . 1accalaureus! magister artium! doctor. Pe lângă #coli! mănăst*;SK episcopii func&ionau 1i1lioteci ca cele din Clu>-Mănă#tur! 0i ca HH? Q ! 3c(eii 5ra#ovului sau! cea mai valoroasă! 7radea. 0crisul #i >> penetrează mai adânc n societate! cuprind cercuri mai largi! Mteresate nu numai de cultură! ci #i de me#te#uguri! de nego&! de *latoj! dar nu a>ung fenomene de masă. Via&a cotidiană ncepe să retindă #i trecerea la folosirea lim1ilor na&ionale n scris! lucru care 9 petrece n secolele %V #i %VI. Te:tele n lim1ile germană! inagriiară #i română devin tot mai frecvente: pe la ;=E?! n Moldova Pre-> primise pe (usi&i! se traduce 5i1lia n mag(iarăC ceva mai târziu se realizează n germană )Povestirea despre 'racula*C n acela#i secol se traduc din slavonă n române#te a#a-numitele te:te rotacizante +Codicele Vorone&ean! Psaltirea 3c(eiană! Psaltirea Vorone&eană #i Psaltirea 2urmuzaUi,! fapt realizat! după ultimele cercetări! undeva n zona 2ateg-2unedoara5anat! unde pulsa o societate românească prosperă #i 1ine organizată@=. "vident! te:te n im1a română au putut apărea #i au apărut desigur #i n Maramure# + n >urul mănăstirilor din Peri #i leud, sau n regiunea 5ra#ov-Băgăra# Y0i1iu! precum #i n alte locuri. $lterior! n veacul %VI! su1 influen&a 4eformei! scrierile n lim1ile vemaculare devin tot mai numeroase. $n rol important n societate l va >uca tiparul@<! apărut n 6ara 4omânească n ;<?A-;<?I. Peste două decenii! ncepe să func&ioneze #i tiparul transilvan! la 0i1iu! unde din ;<HI se tipăresc primele căr&i n germană #i apoi n română. Astfel! Bilip Moldoveanul sau Rugravul a tipărit n ;<== la 0i1iu un Cate(ism românesc. Cea mai activă dintre tipografiile Transilvaniei a fost cea din 5ra#ov! unde Prin strădania lui

Qo(annes 2onterus au ie#it EA de căr&i n lim1ile Utină! greacă #i germană! ntre anii ;<E<-;<=D. Pe la mi>locul veacului %VI se nfiin&ează o tiparni&ă #i la Clu>! de către nvă&atul sas -aspar 2ettai! care va tipări căr&i n lim1a mag(iară. Mai târziu! dar n acela#i veac! alte tipografii iau fiin&ă la 7radea! Al1a lulia! A1rud #i 7ră#tie. 5ra#ovul a devenit n a doua >umătate a secolului %VI cel Pai important centru cultural românesc! prin concentrarea de institu&ii P te crea&ii culturale destinate românilor din toate provinciile i: aici func&iona o 1iserică aflată su1 o1lăduirea domnilor de #i răsărit de Carpa&i! care i-au fost ctitoriC e:ista pe lângă ă o #coală n care nvă&au tineri din toată Transilvania! spre a dieci #i preo&iC erau apoi o 1i1liotecă #i o ar(ivă! o #coală de HH; copi#ti #i de traducători! toate sus&inute de o puternică #i &n& prinzătoare comunitate ur1ană de me#te#ugari #i negust? dezvoltată n paralel cu 5ra#ovul săsesc! fn acest mediu - n #M dar #i n Cetate - a găsit diaconul Coresi! cărturar #i me#ter tipograf cadrul favora1il pentru imprimarea căr&ilor n lim1a română n a doua >umătate a secolului %VI. Amintim dintre ele Tetraevang(eliar/ Apostolul! 9iturg(ierul! Psaltirea! "vang(elia cu nvă&ături etc! toate monumente de lim1ă vec(e românească. $nele dintre ele sunt influen&ate de luteranism #i de calvinism. 7pera culturală a diaconului Coresi #i a cola1oratorilor săi ar fi fost imposi1ilă fără e:isten&a traducerilor mai vec(i! făcute de preo&ii #i dascălii din 3c(ei. Partea meterială a ntreprinderii a fost suportată de domnii munteni! de autorită&ile săse#ti din 5ra#ov #i de frunta#ii români din 3c(ei! grupa&i n >urul 1isericii 0f. 8icolae. 9im1a acestor tipărituri! destinate ntregului spa&iu românesc! este graiul din sudul Transilvaniei #i nordul Munteniei +zona 5ra#ov-0i1iu-Câmpulung-Târgovi#te, #i a stat la 1aza formării lim1ii române literare. 4ena#terea a promovat crea&ia originală n toate domeniile #i a scos la lumină personalită&i remarca1ile. A#a a fost marele umanist 8icolaus 7la(us +;=DE-;<@I,@@! adică 8icolae 4omânul! descendent din dinastia 5asara1ilor #i născut la 0i1iu! după ce tatăl său fusese silit să se refugieze n Transilvania. 7la(us a avut un cursus (onorum impresionant! a>ungând #i el! ca #i lancu de 2unedoara anterior! la cele mai nalte demnită&i eclesiastice #i laice: a fost ar(iepiscop primat al $ngariei #i regent al păr&ii din &ară a>unsă su1 domina&ie (a1s1urgică. A scris lucrări de istorie +!Attila*! )2ungariaM! )C(ronicon*,! 1eletristică +)Carmina*,! coresponden&ă +)"pistolae ,\ )2ungaria* este nsă o operă cu aspect comple:! istoric! culturaMM geografic! etnografic! operă din care o treime con&ine referin&e la cele trei &ări române. n această lucrare #i n diplomele sale de nno1ilaP emise de mpăratul -ermaniei! 7la(us afirmă #i demonstrează originea latină a neamului său! continuitatea de locuire a românilor PP aceste locuri #i glorifică faptele de arme ale măritor comai români

+inclusiv ale rudelor sale! lancu de 2unedoara #i Corvinul,! pentru apărarea civiliza&iei europene. C(iar #i după a>uns la cele mai nalte demnită&i! el a purtat mereu cu !ndanJn HHH le de 4omânul! ceea ce i-a atras o seamă de neplăceri! ntr-o m când sentimentele #i atitudinile etnice devin mai pregnante@A! pi a fost n coresponden&ă cu )principele umanismului* - "rasmus din ootterdam - #i a devenit un sim1ol pentru interferen&ele culturale ropene. "l este un nume pre&uit atât n cultura română! cât #i n a mag(iară #i n cea slovacă + n 0lovacia! 7la(us a pus 1azele unui nvă&ământ de nivel european,. $n alt umanist de valoare a fost Qo(annes 2onterus@I! care a transformat 5ra#ovul ntr-unui din cele mai importante centre ale umanismului oră#enesc +din mediul german,. 2onterus este! ntre altele! autorul unei geografii! o descriere a lumii. "l a nscris pe (arta sa! pu1licată n ;<=H! numele de 'ada! suprapus peste aria celor trei &ări - Transilvania! 6ara 4omânească #i Moldova. A avut rolul fundamental n organizarea nvă&ământului umanist la 5ra#ov #i n trecerea sa#ilor la lut(eranism. A contri1uit prin tipar la răspândirea 4eformei #i a idei1r umaniste. -aspar 2eltai@D! un sas din Cisnădie! s-a pus n slu>1a culturii mag(iare! a renun&at la catolicism n favoarea calvinismului #i apoi a unitarianismului #i a devenit un intelectual de elită al vremii sale. 9a Clu>! prin scrierile sale + ntre care se remarcă o cronică mag(iară,! prin tiparni&a sa #i prin moara de (ârtie pe care o poseda! s-a dovedit un 1un ntreprinzător n c(estiuni culturale #i n propagarea 4eformei. "i este editorul primei tipărituri române#ti cu litere latine +cunoscute până azi, - o culegere de cântece 1iserice#ti reformate! n vederea atragerii românilor la noua credin&ă $mani#tii acestei perioade au avut preferin&ă pentru lucrările dorice! pentru temele istorice! uneori ela1orate n versuri: 0e1astian Minodi scrie o )Cronică*! Qo(ann 9e1el -)Cântec istoric despre cetatea Tâlmaciu*! loan 0ommer +venit n Transitvania după ce stătuse n Moldova, - )"legiile despre sfâr#itul lui 'espot Vodă* #i )Via&a lui aco1 2eraclide*! 0e1astian 0c(essaeus scrie epoeea )4uinele P! 0zeUel/ Istvân - )Cronica despre ntâmplările mai ale lumii*! 0zeremi -/org/ )Pieirea regatului $ngariei* ! etc. HHE Arta plastică a1ordează mcă vec(i direc&ii #i modele! impregnat de medievalism #i de tradi&ie! continuă motivele gotice târzii +gotic!@! flam1o/ant,! dar face loc #i unor timide inova&ii renascentisteA` 'atorită activită&ii patronate de Matia Corvinul! se realizează )logGi lui Matia*! la castelul de la 2unedoara +după ;=@?, #i sarcofageu sculptate din catedrala de la Al1a lulia. "lemente renascentiste apar la unele castele +-ilău! -urg(iu,! la ancadramentele fostei mănăstiri dominicane din Clu> +;==<-;<??, #i la casa Alten1erger din 0i1iu n

prima parte a secolului %VI! se construiesc palatele episcopale de la 7radea #i Al1a lulia! precum #i cea mai importantă realizare a artei renascentiste din Transilvania - capela 9azo +;<;H,! pe latura de nord a catedralei din Al1a lulia +mic edificiu de inspira&ie lom1ardă! ornamentat cu motive 1i1lice #i mitologice,. 'e asemenea! s-au pictat n noul stil altarele unor 1iserici +Mo#na! Cisnădie! 0ig(i#oara! 5ra#ov! 5iertan etc., #i s-a produs argintărie cu filigran #i smal& +)modo transilvano*,! n centrele me#te#ugăre#ti de la 5ra#ov! 0i1iu! Clu>! 5istri&a. Case de ora# +casa argintarului din 5istri&a! casa Lolp(ard din Clu>! casa argintarilor din 0i1iu, #i castele +Cri#! -(erla! Vin&ul de Qos, au adoptat n decora&ia por&ilor #i a ferestrelor forme ale 4ena#terii. $neori! aceste forme au fost promovate direct de me#teri italieni! alteori de me#teri locali! influen&a&i de #colile apusene. Cultura secolelor %V #i %VI a marcat progrese deose1ite ale spiritualită&ii n această parte de "uropă! su1 semnul 4ena#terii! umanismului #i 4eformei. Cultura scrisă! prin trecerea la lim1ile na&ionale! se desc(ide spre comunicarea mai accentuată cu societatea! iar tiparul lărge#te sfera 1eneficiarilor actului cultural 4eluarea contactelor cu antic(itatea spore#te preocupările popoarelor pentru căutarea originilor! pentru trecut #i valorile sale $neori! apelul la origini se face n mod legendar! mitic sau fa1ulos! alteori n mod realist #i istoric. Astfel! n timp ce mag(iarii ve(iculează falsa )teorie* (unică! românii a>ung să fie cunoscu&i n Apus ca urma#; ai romanilor! pe 1aza propriei con#tiin&e a latinită&ii tor! augmentate #; fortificate cu noi argumente descoperite de umani#ti. 'e aceea! Pnn e:isten&a acestei insule de latinitate n Carpa&i #i la 'unăre! vecL 'acie capătă un contur real! concretizat n profilul etno-spLu dominant al Transilvaniei! 6ării 4omâne#ti #i Moldovei. HH= c <. Voievodatul Transilvaniei n timpul crizei regatului $ngariei din prima >umătate a secolului %VI n ciuda zdro1itoarei nfrângeri de la 5elgrad +;=<@,! Imperiul tornan nu a renun&at niciodată la planul său de naintare spre 9itrul "uropei! iar prile>ul s-a ivit odată cu domnia unuia dintre cei )P de seamă sultani din ntreaga istorie a turcilor - 0ule/man Wanun +9egislatorul,! supranumit )cel Mare* +;<H?-;<@@,. Pentru onfăptuirea acestui plan! prima &ară care tre1uia să cadă era $ngaria! ar demnitarii otomani #tiau 1ine că acest regat trecea printr-o criză acută. 'upă guvernarea autoritară a regelui Matia +mort n ;=D?,! rivalită&ile interne reiz1ucnesc cu putere n vremea domniei lui Vladislav II +;=D?-;<;@,! un instrument neputincios n mâna marii no1ilimi. )Partida 1aronilor* uzurpă 1unuri ale puterii centrale #i smulge mari privilegii regelui! stârnind nemul&umirea no1ilimii mici #i mi>locii! marginalizată #i ndepărtată de la via&a politică. n aceste mpre>urări! turcii reiau invaziile n ;<;H-;<;E. Pentru stăvilirea acestor stări de fapt! la insisten&ele ar(iepiscopului primat al $ngariei! papa 9eon % proclamă

n ;<;= c(emarea la cruciada antiotomană! prorni&ându-se &ăranilor participan&i eli1erarea din io1ăgie. )Mai degra1ă sătui de via&ă! decât din dragoste pentru religie* +Paolo -1vio,! zeci de mii de &ărani! oră#eni #i mici no1ili se adună la 5uda! ate unde! n scurtă vreme! )cruciada* se transformă n răz1oi &ărănesc! n >acGuerie! cu deose1irea că! acum! &ăranii aveau arme #i erau instrui&i de luptăA;. Condu#i de un mic no1il secui! 'ozsa -/org/ +-(eorg(e 'o>a,! ei pornesc spre est! spre Transilvania! unde &ăranii dependen&i aveau situa&ia cea mai grea. 'upă unele succese! revolta Pte nsă nfrântă n vara #i toamna anului ;<;=. 4eprimarea a fost DMoaznică: mii de &ărani au fost omorâ&i #i mutila&i! iar 'ozsa a fost P unui crud supliciu pu1lic. 'ieta a luat o serie de aspre măsuri! apoi de >uristul 3tefan Ler1oczi n cele1rul cod de legi Pre-i va purta numele +)Tripartitul lui Le1oczi*,. Măsurile dietale #i nPartitul au agravat situa&ia &ărănimii #i altor pături sărace ale . Cre#teau toate o1liga&iile &ărăne#ti! iar ro1ota a>ungea la o HH< zi pe săptămână. 0e introducea legarea de glie &ăranilor! care o1liga&i la )totală #i perpetuă io1ăgie* +mera et perpetua Tripartitul era un cod de legi discriminatoriu! de esen&ă medievai 1azat pe e:isten&a sau non-e:isten&a privilegiului. Cele mai gravM consecin&e ale acestei situa&ii le-au suferit n timp românii! P făceau parte! n marea lor ma>oritate! din păturile sărace! &ărăne#ti neprivilegiate. Voievozii #i cnezii români! supu#i de-acum rV domeniile no1ilimii mag(iare #i ale 1isericii! erau acuza&i pen&P participare la revoltă #i pedepsi&i pentru aceasta. 8o1ilimea Maramure#ului #i a altor comitate nordice! n ma>oritate românească dar de fapt o mică no1ilime apropiată de statutul economic &ărănesc era 1lamată că a &inut partea &ăranilor n vremea răscoalei. 'ar urmarea directă a unei asemenea politici a fost slă1irea for&ei de rezisten&ă a regatului ungar n fa&a asalturilor otomane. n ;<H;! ostile sultanului asediază #i cuceresc cetă&ile 3a1a& #i 5elgrad! desc(izând calea de pătrundere spre "uropa centrală. n ;<H@! 0uleiman reia ofensiva contra $ngariei! ntr-un moment dificil! când &ara era sfâ#iată de anar(ie #i marcată de urmările tumultului &ărănesc. 8oul rege 9udovic II +;<;@-;<H@, nu a primit spri>inul unei păr&i a no1ilimii! nici al lui loan Rapol/a! voievodul Transilvaniei! ale cărui o#ti se pare că deli1erat nu s-au gră1it să a>ungă la luptă. 8-au mai putut fi folosi&i pentru apărare nici &ăranii! pe de o parte fiindcă no1ilimea mare se temea de mo1ilizarea #i narmarea lor! iar pe de altă parte fiindcă nici ei nu mai voiau să lupte! după represiunea pe care o suferiseră n ;<;= #i ;<;<. Astfel! n mla#tinile de lângă Mo(âcs! aproape de vărsarea Tisei n 'unăre! oastea ungară! câtă era! suferă o grea nfrângere n ;<H@! iar suveranul cade pe câmpul de luptă! alături de o parte a no1ilimii fideleAH. Acum se desc(ide pro1lema succesiunii la tron #i a soartei &ării! n condi&iile n care nici statele din >ur nu s-au gră1it să a>ute $ngariaC unele c(iar au sperat să poată pune mâna pe

păr&i din ea. nfrângerea de la Mo(âcs a prile>uit o accentuare a confruntărilor politice #i militare ntre Impef;;; 7toman #i 2a1s1urgi! confruntări agravate n Transilvania Ze rivalită&ile grupărilor no1iliare! care se nfruntă cu for&e crescânde Pentru tronul rămas vacant al $ngariei! luptau loan Rapot/a voievodul Transilvaniei #i Berdinand de 2a1s1urg. Primul P HH@ ronează ca rege la ;? noiem1rie ;<H@ la 0zeUesfe(ervâr +Al1a Mn 2,! iar al doilea este ales rege de magna&ii ntruni&i n dieta de la +Pozson/, a ;A decem1rie! n acela#i an. ntre cei doi gp un ndelungat conflict! care va mpăr&i n două elita regatului! M ntrenând #i unele puteri străine. 'in ta1ăra lui Berdinand! spri>init de Austria! vor face parte! cu precădere marea no1ilime sau aristocra&ia [magna&ii! 1aronii! comi&ii,! nal&ii prela&i! frunta#ii popula&iei germane! 9>1iimea din comitatele nord-vestice etc! iar din gruparea zapol/ană ! no1ilimea mică #i mi>locie #i o mare parte din autorită&ile de la !ăsărit de TisaC această grupare nclina spre recunoa#terea suzeranită&ii otomane #i spre raporturi 1une cu PoartaAE. Adesea nsă! n timpul conflictului! op&iunile s-au sc(im1at! mem1rii unei grupări trecând n ta1ăra cealaltă! după cum le dictau interesele #i după cum se sc(im1a raportul de for&e. Pozi&ia lui Rapol/a părea consolidată după nfrângerea unei revolte &ărăne#ti n 5anat +condusă de Ivan 8enada! alias )6arul 8egru*, #i după legăturile sta1ilite cu Bran&a #i Anglia! dar! nfrânt de ferdinandi#ti la ToUa/! acesta tre1uie să se refugieze n Polonia. Bără să primească a>utorul scontat! )regele* loan se recunoa#te vasal al sultanului #i revine n ;<HI n Transilvania! spri>init de 1eii turci din 0er1ia. n acela#i timp! el a reluat tratativele cu domnul Moldovei! Petru 4are#A=. Acesta! de#i nclinase anterior spre Berdinand +care se vădise incapa1il de a constitui o for&ă eficientă antiotomană,! punând n 1alan&ă interesele interna&ionale de moment ale &ării sale! l va spri>ini pe prote>atul sultanului. n sc(im1! i se garantau n Transilvania mai vec(ile domenii Ciceu #i Cetatea de 5altă +cu aproape A? de sate,! mo#tenite de la tatăl său +3tefan cel Mare,! dăruindu-i-se altele trei -0stri&a! 4odna #i $ngura# - cu 1ogate mine de argint #i cu alte irT;Portante venituri. Ca urmare! la HH iunie ;<HD! armatele române#ti venite de la est de Carpa&i nfrâng la Beldioara +5ra#ov, pe partizanii j Berdinand! ntărind pozi&ia celeilalte partide! n toamna aceluia#i ann armatele turce#ti l silesc pe Berdinand să părăsească 5uda! $ncte se instalează! ca rege vasal Por&ii! Rapol/a. 'ar starea de ltlste1ilitate internă a continuat! dând prile>ul unor noi amestecuri din e:terior vene&ianul Aloisio -ritti! venit n Transilvania drept comisar cu scopuri proprii de mărire! n urma unei purtări a1uzive! prins #i ucis cu a>utorul armatei moldovene. Baptul i-a favorizat HHA lui 4are# o nouă apropiere de 2a1s1urgi! care părea pentru

Moldova #i pentru alian&a antiotomană +;<E<,. n vremea acestor alian&e! armatele moldovene au cutreierat Transilvania văzând mul&imea de români răspândi&i peste tot! izvoare de epocă remarcă faptul că românii transilvăneni s-ar uni cu for&ele lui 4are# fiindcă aveau cu to&ii aceea#i lim1ă. Prin urmare! n ace#ti ani de frământări! sa ntărit solidaritatea etnică românească. 'ar! lipsit de o altă perspectivă! n ;<EI! Berdinand a>unge la o n&elegere cu Rapoi/aC se nc(eie astfel tratatul de la 7radea! prin care Transilvania rămânea lui Rapoi/a! iar Berdinand păstra vestul #i nordvestul $ngariei! urmând ca la moartea celui dintâi! ntregul regat să apar&ină 2a1s1urgului #i urma#ilor săi. Toate aceste aran>amente pro(a1s1urgice! precum #i tenta antiotomană a tratatului de la 7radea l-au făcut pe 0ule/man să intervină: n august-septem1rie ;<EI este pedepsit Petru 4are#! nlocuit din domnie cu un nepot aJ său adus de turciC suzeranitatea otomană asupra Moldovei se accentuează. Rapoi/a renun&ă la orice rezisten&ă #i oferă un tri1ut mărit sultanului din partea &ării sale! n condi&iile lipsei de a>utor din partea Imperiului 2a1s1urg c. n acei ani! tendin&a de organizare separată a Transilvaniei s-a accentuat! pe fondul regimului spoliator al lui Rapot/a #i al anar(iei interne. $n e:ponent de seamă al acestei tendin&e a fost 3tefan MailatA<! un 1oier român nno1ilat din &ara Băgăra#ului! a>uns voievod al Transilvaniei +;<E=-;<=?,! coleg de voievodat din ;<ED cu "meric 5alassa. n ;<=?! cei doi au tratat cu sultanul #i! prin daruri #i 1ani! au o1&inut! se pare! ncuviin&area de a transforma Transilvania ntr-un principat autonom. Mailat #i 5alassa au nceput lupta pentru ndepărtarea partidei lui Rapoi/a de 0a putereC n timpul acestor confruntări! Rapoi/a a murit la 0e1e#! n ;<=? Moartea sa desc(idea succesiunea la tronul $ngariei! succesiune care! conform tratatului de la 7radea! revenea lui Berdinand. 8umai că sultanul a răsturnat toate aceste planuri #i! la HD august ;<=;! a ocupat 5uda! capitala $ngariei. n acest fel! regatul independent a $ngariei! după o e:isten&ă de peste <?? de ani! este #ters de pe (arta "uropei. Bosta $ngarie este mpăr&ită n trei: partea centrala devine pa#alâc turcesc! cu capitala la 5uda! pentru aproape ;<? b aniC comitatele din vestul #i nord-vestul &ării rămân su1 stâpânMr HHI iar Transilvania voievodală! 5anatul #i Partium un principat autonom su1 suzeranitate otomană. Pentru oară! cele trei &ări române aveau! cu unele deose1iri de nuan&ă! U# statut politic interna&ional! aflându-se su1 suzeranitatea Efectivă a Por&ii #i pâstrându-#i regimul de autonomie. "ste momentul care orientarea Transilvaniei spre &ările române e:tracarpatice spore#te! n deceniile premergătoare actului de unire nfăptuit de i Viteazul. rima o Etivă n acela#i timp! prima >umătate a secolului %VI a fost o perioadă a puternice frământări politico-militare! sociale! religioase! o perioadă de

accentuare a sensi1ilită&ilor etnice! ntr-o lume orientată tot mai mult spre epoca modernă. 8a&iunile Transilvaniei - vec(ile grupuri privilegiate care luaseră aici locul stărilor - se definesc tot mai mult după criteriul etnicA@. 8a&iunea no1ililor este tot mai des numită na&iunea mag(iară! iar celelalte două na&iuni #i accentuează particularismul etnic. Aceasta mai ales după ce! n lipsa unui stat independent numit $ngaria! o parte din marea no1ilime se pretindea uneori continuatoarea tradi&iei politice mag(iare! a statului c(iar! care! pentru con#tiin&a pu1lică a na&iunii! era 1ine să fie men&inut #i su1 formă artificială. 4eforma religioasă su1liniază #i ea distinc&iile etnice! mai ales n cazul special al TransilvanieiAA. 4omânii! oricum! de#i nerecunoscu&i oficial! se deose1eau #i anterior prin ortodo:ie! ncât! termeni ca ortodo: sau sc(ismatic erau sinonime cu român. 0a#ii vor trece acum n cvasitotalitate la lut(eranism! noua confesiune devenind o marcă a etniei tor. Mag(iarii vor deveni n mare parte calvini! n mai mică măsură unitarieni +antitrinitarieni,! iar secuii vor Mamâne preponderent catolici. 'ar c(iar #i a#a! calvinismul a devenit F sim1ol pentru mag(iarii din Transilvania! cu precădere ulterior! când principii mag(iari ai &ării au fost calvini. n duda unor eforturi! 4eforma n-a avut n timp un succes nota1il printre români. "a a feu#it să mai smulgă un lot din no1ilimea de origine românească +mai ae in cea care se catolicizase, #i câteva comunită&i rurale care au prin a se mag(iariza. Marea masă a românilor a păstrat n vec(ea credin&ă #i! odată cu ea! specificul etnic. 4eforma fi Putut fi ademenitoare! dar venea iară#i prin intermediul străinilor! Precădere prin mi>locirea stăpânilor mag(iari care ve(iculaseră de HHD secole #i prozelitismul catolic. " drept că ea ncura>a trecerea u folosirea n scris #i n 1iserică a lim1ilor na&ionale! dar n 1iserici1 protestante! locul românei era periferic! dacă nu aproape ine:istent Mai era apoi #i opozi&ia stărilor! mai mult intuită! dar prezentă! stă care priveau cu ngri>orare la masa ma>oritară românească care odată recunoscută ca 1loc prin noua credin&ă! ar fi modificat ntreg ec(ili1rul politic al &ării. 'in punctul de vedere al stărilor! românii tre1uiau atra#i! de pildă! la calvinism! dar ca indivizi izola&i! nu ca entitate etnică! spre a fi topi&i n masa ma>oritară a noii confesiuni. pe acest fond! discriminările la adresa românilor se accentuează! iar atitudinile etnice! anterior pasive! cresc n amp1are. fn timp ce 8icolaus 7la(us i laudă pe români ca descenden&i ai romanilor #> apărători ai Cre#tinătă&iiAI! unele documente oficiale #i mărturii private i tratează ca locuitori de mâna a doua. 'e pildă! la ;<HE! Paul T(omor/! ar(iepiscop de Watocsa #i fost castelan de Băgăra#! recomandă autorită&ilor din sudul Transilvaniei ca! n disputele dintre români #i sa#i! să urmeze calea >usti&iei! dar adaugă: )Atâta este doar că sasul tre1uie să ai1ă ntâietate fa&ă de român! cum era #i pe vremea noastrăC altfel! &ara aceea ar a>unge curând la egalitate! dacă s-ar cumpăni cu aceea#i

măsură interesul catolicului cu al românulufMM. Cu alte cuvinte! >usti&ia avea #i tre1uia să ai1ă pentru români o altă dimensiune! spre a nu se a>unge la egalitate. "ste perioada când unio trium nationum se ntăre#te #i #i pune mai 1ine n aplicare o1iectivele. 'ietele Transilvaniei iau tot mai multe (otărâri discriminatorii n raport cu românii. ":emple: )4omânul să nu poată denun&a +e:trăda, pe ungur sau pe sas! dar ungurul sau sasul să poată denun&a pe român* +regulamentul pentru e:ecutarea art. HI al dietei din ;<<H,C )8ici un &ăran mag(iar nu poate fi acuzat doar cu trei martori! ci este necesară adevărata #i pu1lica mărturie a #aPte oameni de ncredere*C românul poate fi nsă pedepsit prin pronun&area a trei oameni de ncredere +(otărâre dietală din ;<<=,C )'e asemenea! omul &ăran #i cre#tin poate fi ridicat prin >urământul a #apte cre#tini! românul prin >urământul a trei cre#tini! #apte romaj tre1uind să fie martori pentru un român* +art. H? al dietei din ;<<<, Pe de altă parte! autorită&ile mag(iare ale Transilvaniei! dietele adresează repetate cereri 2a1s1urgilor ca +dacă ar deveni stăpâni ai &ării, să nu admită n func&ii oficiale decât unguri #i nu străini! Mar HE? Cevodul să fie neapărat din rândul )na&iunii mag(iare* +e: natione PKM. Prin urmare! de la diplomele lui 9udovic I din ;E@@ până >umătatea secolului %VI! s-a urmat n linii mari aceea#i 9>tică! de tratament mai dur aplicat românilor cuceri&i. 'e aceea! n Mentalul colectiv s-a ntipărit discriminarea! care a dat na#tere la titudini adecvate: de o parte acte de stăpâni! de alta acte de supu#i! - se$gi! de o parte orgoliu nemăsurat! de alta! umilin&ă #i ascultare. h drept că uneori românii ripostează! se apără! #i reiau cu for&a 1unuri răpite +)se treze#te n cugetul lor un anumit spirit al puterii lor +>e altădată*! spune Anton Verantius,! dar sunt condamna&i aspru #i cataloga&i drept (o&i #i răufăcători. 4eforma pe cale de statornicire nu a adus nici o sc(im1are n 1ine n situa&ia românilorC dimpotrivă! ea a adâncit discriminarea: vec(ii privilegia&i! adică cei de confesiune catolică #i cei desprin#i dintre ace#tia #i deveni&i acum calvini! lut(erani sau unitarieni! adică circa o treime din popula&ia Transilvaniei! au fost recunoscu&i pe mai departe drept privilegia&iC restul! adică ma>oritatea românească ortodo:ă! recte două treimi din popula&ie au rămas n afara legii #i n afara sistemului puterii! fiindcă nu au fost inclu#i ntre privilegia&i prin (otărâri dietale! cum s-a ntâmplat cu celelalte grupuri confesionale! fn plus! n urma acestui statut vec(i de secole #i precizat din nou n veacul %VI! românii a>ung lipsi&i n general #i de putere economică! supu#i pe mo#iile no1ililor! ncât cuvântul român este sinonim cu io1ag. "ruditul Anton Verantius! n >ur de ;<<?! sintetizează imaginea Transilvaniei la acea dată: &ara )este locuită de o triplă na&iune! secuii! ungurii! sa#iiC a# adăuga totu#i #i pe români! care! de#i i a>ung u#or la număr pe ceilal&i! totu#i nu au nici o li1ertate! nici o no1ilime! nici un drept al lor! afară de un număr mic! locuind n districtul 2a&eg! n care

se crede că aQost capitala lui 'ece1al #i care! pe vremea lui loan de 2unedoara! FVina# de acolo! au do1ândit no1le&ea! pentru că ntotdeauna au Muat parte neo1osit la lupta mpotriva turcilor. Ceilal&i sunt to&i oameni F rând! io1agi ai ungurilor! răspândi&i pretutindeni! prin toată &ara* #i Pcând )o via&ă nenorocită*IH. Aceasta era impresia generală pe care ? oferea Transilvania pe la >umătatea secolului %VI! iar Verantius! de Z*gine croato-mag(iară! nu poate fi 1ănuit de simpatie fa&ă de 7fTnâni. "ra ta1loul unei grave discriminări #i a unei mari nedreptă&i! PF fa&ada )toleran&ei*! apare imaginea unui popor aflat n gravă HE; servitute fa&ă de altul +Verantius spune că românii erau )io1agi ai ungurilor*,. "ra deci firesc ca! n timp! să apară ncercări din partea românilor de diminuare! dacă nu de eliminare! a discriminării! prin readucerea acestora la un statut real #i legal de demnitate! alături de ceilal&i locuitori ai &ării. Prima tentativă serioasă n acest sens va avea loc su1 domnia lui Minai Viteazul! la cumpăna secolelor %VI #i %VII. <.@. Transilvania n a doua >umătate a secolului %VI 'upă destrămarea $ngariei #i transformarea Transilvaniei n principat autonom! 2a1s1urgii! interesa&i serios de pozi&ia strategică #i de avu&iile acestei din urmă provincii! #i-au reluat planurile de a o domina. Berdinand de Austria - n urma unor ademenitoare promisiuni făcute lui Martinuzzi +episcop de 7radea #i apoi guvernator aJ Transilvaniei, #i no1ilimii - a determinat-o pe Isa1ella! văduva lui Rapol/a! să accepte tratatul de la -ilău +HD decem1rie ;<=;,! prin care coroana regală! precum #i ora#e #i cetă&i din $ngaria #i Transilvania erau cedate 2a1s1urgi1r. Tratatul de la -ilău a constituit 1aza >uridică pentru >ustificarea politicii (a1s1urgice de ane:are a Transilvaniei. Pentru moment! otomanii au mpiedicat o asemenea evolu&ie! transformând &ara n principat autonom +cvasiindependent, su1 suzeranitatea sultanuluiIE. Ca #i n cazul celorlalte două &ări române! rela&iile Transilvaniei cu Poarta erau reglementate prin tratate sau *căr&i de legământ*! ce cuprindeau drepturi #i o1liga&ii reciproceI=. Principatul autonom cuprindea cele #apte comitate din fostul voievodat! scaunele săse#ti #i secuie#ti! districtele Băgăra#! 5ra#ov #; 5istri&a! comitatele apusene din *Partium* +Maramure#! 0atu Mr& Crasna! 0oinocul de Mi>loc! 0oinocul ":terior! 5i(or! Rarand #i 5anatul ntreg #i unele comitate din $ngaria 0uperioară +5ereDM $gocsa #i 0za1olcs,. 5anatul va fi nsă pierdut treptat! n P HEH sale de către turci! ncepând cu ;<<H! când se creează lâcul de Timi#oara. n fruntea principatului Transilvaniei se afla principele! ales de dietă. n anMM ocupa&iei temporare a Transilvaniei de către 2a1s1urgi M<<;;<<@,! n fruntea &ării s-au aflat iară#i doi voievozi. 'reptul dietei de a

alege principele a fost legiferat de nsă#i dieta #i recunoscut de sultan n mai multe rânduri. 'e e:emplu! prin a(dname-uO din ;<@@! 0ule/man arată că *&ara va fi volnică #i li1eră >a-#i aleagă principe pe cine va voi*! Poarta urmând să-l confirme pe cel ales #i să-l investească cu insemnele puteriiI<. 'upă alegerea de către dietă! se aducea la cuno#tin&a sultnului numele celui ales! care putea fi confirmat sau nuC dacă se petrecea confirmarea! se trimiteau #i insemnele puterii: steagul! sceptrul! o sa1ie! o pălărie mpodo1ită cu pene #i un cal cu ntreg (ama#amentul. Această rânduială a fost nsă ncălcată n mai multe rânduri! n sensul că sultanul numea uneori pe principe nainte de a fi avut loc alegerea de către dietă. A#a s-a ntâmplat cu 3tefan 5ât(or/ +;<A;-;<IE,! de#i stările au salvat aparen&ele! rugându-l pe trimisul mpărătesc să nu facă pu1lic firmanul de numire a lui 5ât(or/! decât după *alegerea* sa de către adunare. Principele Transilvaniei avea! teoretic! largi prerogative: (otăra n c(estiuni de politică e:ternă! declarând răz1oi #i nc(eind paceC numea sau apro1a numirea celor trimi#i n misiuni diplomaticeC primea solii străiniC era comandantul o#tiriiC era >udecătorul supremC avea autoritate n pro1leme religioase etc. Amestecul Por&ii era mai vădit n afaceri de politică e:ternă! sultanul tre1uind să respecte autonomia &ării! atâta vreme cât o1liga&iile erau respectate. Principele conducea &ara a>utat de consiliul său! al cărui număr de mem1ri s-a fi:at până la urmă la ;H. 'ieta Transilvaniei provenea din congrega&iile mai vec(i ale voievodatului! n care fuseseră rePrezentate no1ilimea! patriciatul săsesc #i frunta#ii secuilor. Acum! P1 principat! din dietă făceau parte reprezentan&ii celor trei na&iuni recunoscute +no1ilimea mag(iară! sa#ii! secuii, #i ai celor patru religii recepte +catolică! lut(erană! calvină! unitariană,! ai unor cetă&i #i 7rE#e! precum #i reprezentan&ii personali ai principelui. Mem1rii dietei erau ale#i de no1ilii din comitate +corni&ele! plus câte doi no1ili de HEE comitat,! de adunările scaunelor secuie#ti #i săse#ti +câte a> reprezentan&i de scaun,! de oră#eni #i târgove&i! iar *regalist +oamenii principelui, erau numi&i dintre consilierii principelui #i a>>n> credincio#ii acestuia. 'ieta era formată din circa ;<? de mem1ri! care se adunau o dată - de două ori pe an! de regulă. 2otărârile din dietă se luau la nceput prin votul e:primat cu glas tare de câte un reprezentant al fiecărei na&iuni #i religii recepte care vor1ea n numele grupului său. 4omânii! ma>oritatea locuitorilor &ării #i credin&a lor ortodo:ă! nu făceau parte din dietă #i erau o1liga&i să se supună deciziilor luate pentru ei! dar fără de ei. 'ezvoltarea Transilvaniei n a doua >umătate a secolului %VI a fost serios stân>enită de insta1ilitatea internă! de criza regatului $ngariei! de rivalită&ile #i răz1oaiele turco-austriece. Produc&ia agricolă #i animalieră era scăzută! dar suficientă pentru satisfacerea nevoitor interne! n anii normali. 7cne mai importante erau la Turda! Co>ocna!

0ic! 7cna 'e>ului #i 7cna 0i1iului. 0e mai e:ploatau fier! aur! argint! aramă #i mercur! mai ales n păr&ile 2unedoarei! ale Mun&ilor Apuseni #i n zona 5ăii Mari. n acest fel! me#te#ugurile cunosc o oarecare dezvoltare! n tradi&ionalele centre ur1ane săse#ti! dar #i n sate. 5reslele se nmul&esc la Clu>! 0i1iu! 5ra#ov! 5istri&a. n aceste ora#e func&ionau n medie câte H?-H< de 1resle #i =?-=< de specialită&i me#te#ugăre#tiI@. 5ra#ovul! de#i cel mai important centru ur1an al Transilvaniei! avea 1resle mai pu&ine +cam H?,! fiindcă negustorimea! care de&inea monopolul puterii n ora#! mpiedica organizarea de noi 1resle. Cele mai intense sc(im1uri economice ale Transilvaniei erau cu 6ara 4omânească #i Moldova. 5ra#ovulI devenise placa turnantă a comer&ului celor trei &ări vecine #i alături de el! aveau un rol important n acela#i sens 0i1iul #i 5istri&a. 'ar mărfurile Transilvaniei a>ungeau! pe căi ocolite! #i spre VienP Polonia! Ce(ia sau -ermania. Cre#te numărul familiitar no1iliare *; Transilvania! prin refugierea aici a unor reprezentan&i din $ngaria cotropită sau prin nno1ilări recente pentru merite militare. Ace# no1ili mici sunt numi&i *armali#ti* sau no1ili cu 1lazoane. 0 v? reprezenta n secolul %VII for&a militară cea mai importantă fa principatului. n ceea ce prive#te &ărănimeaII! un rol important i caracterizarea ei ncep să-l ai1ă din secolul %VI ur1ariile +]evident HE= fpud privind domeniile #i referitoare la oamenii aservi&i! suprafe&e 2>vate! culturi! o1liga&iile acestor locuitori etcC cuprindeau elemente >g interes economic-fiscal care arătau valoarea economică a fiilor,ID. 6ăranii li1eri sunt tot mai pu&ini #i se regăsesc mai ales pe pământul crăiesc. Io1agii formau ma>oritatea popula&iei. 'intre ei! >ceia cu o sesie ntreagă aveau o situa&ie materială 1ună. Mai dificilă era situa&ia io1agilor cu ;S= sau ;SE de sesie #i mai ales a >eterilor! neposesori! n general! de 1unuri imo1iliare. Mai e:istau o seamă de categorii intermediare! de profesiuni diverse #i cu venituri variate! intre care mai importan&i erau me#te#ugarii #i negustorii. $nii dintre ei nu se mai ocupau de meseria propriu-zisă! deveniseră 1oga&i #i doar diri>au afacerile sau le urmăreau de la distan&ă. Vârfurile no1ilimii! grupate n *partide*! #i dispută puterea #i provoacă tot mai multă insta1ilitate n condi&iile rivalită&ii otomanoaustriece. 6ara se orientează tot mai insistent! c(iar #i la nivelul politicii oficiale! spre Moldova #i 6ara 4omânească! cu care mpărtă#e#te de iure acela#i statut politic interna&ional. 'ieta de la 0ig(i#oara! din HD august ;<=?! (otăra să trimită *soli la domnii voievozi ai Moldovei #i 6ării 4omâne#ti! să li se propună acestor domni voievozi prietenia acestei &ări a Transilvaniei*D?. Tot dieta trimitea n ;<=E solie la domnul Moldovei *pentru un tratat de alian&ă #i de 1ună vecinătate cu această &ară*D;. 0c(im1urile de solii au continuat ntre conducătorii celor trei &ări #i n anii următori. In ;<<=! dieta de laTârgu Mure#! n focul disputelor dintre otomani #i imperiali! apelează la

medierea *regelui 6ării 4omâne#ti*! pentru a o1&ine Protec&ia lui 0ule/man. 'upă ce dieta de la 0e1e# l realege principe IF loan 0igismund n ;<<@! acesta revine n Transilvania su1 Protirea domnilor Pătra#cu cel 5un al 6ării 4omâne#ti #i Ale:andru Ppu#neanu al Moldovei. 9uptele dintre austrieci #i otomani continuă #i pe parcursul celei P-a doua >umătă&i a secolului %VI #i au ecou n partidele no1iliare Pe se confruntă n Transilvania. Principele-copil loan 0igismund! sF regen&a mamei sale +;<=;-;<<;, nu poate să domine via&a a &ării #i să pună capăt tendin&elor anar(ice ale no1ilimii! care &ara #i #i-o disputau. -(eorg(e Martinuzzi! episcopul numit al &ării de către turci! ducea o politică duplicitară! tratând HE< cu Berdinand cedarea Transilvaniei. Cu mi>loace militare s diplomatice! cu presiuni #i promisiuni! 2a1s1urgii reu#esc să a>unat stăpâni ai Transilvaniei vreme de < ani +;<<;-;<<@,! dar pierd iaras &ara! datorită mi>loacelor neadecvate pe care te aplicau. i7an 0igismund #i mama sa revin la tron n ;<<@ #i conduc mpreună pânF n ;<<D! când Isa1ella moare! loan 0igismund domne#te apoi singur până n ;<A;. 2a1s1urgii nu renun&ă nsă la Transilvania! din care ncearcă să smulgă măcar &inuturile ei apusene! valoroase su1 aspect strategic #i economic. n ;<@< la 0atu Mare #i ;<A? la 0pe/er! loan 0igismund! lipsit de calită&ile necesare unui conducător! se vede o1ligat să nc(eie tratate cu noul mpărat +Ma:imilian,! prin care recunoa#te suzeranitatea acestuia #i renun&ă ia zonele nordice din *Partium*! anume la 5ereg! $gocsa! 0atu Mare #i 0za1olcs! n vreme ce asupra comitatului Rarand #i a districtelor 9ugo> #i Caranse1e# păstra doar o stăpânire nominală. 'upă moartea lui loan 0igismund! n ;<A;! marea no1ilime se mparte n două ta1ere pentru alegerea succesorului. Partida imperială l avea n frunte pe -âspâr 5eUes! omul cur&ii din Viena! coautor al tratatului de la 0pe/er #i stăpân al cetă&ilor Transilvaniei. Partida anti(a1s1urgică era nsă mai puternică! deoarece era evident că Viena urmărea ocuparea &ării #i desfiin&area autonomiei sale. Această grupare #i avea 1aza n no1ilimea mică #i mi>locie. Candidatul ei era un magnat din *Partium* numit 3tefan 5ât(or/! care accepta #i suzeranitatea otomană n condi&iile e:istente su1 loan 0igismund. Poarta l-a numit nsă pe 5ât(or/! cum s-a văzut! nainte de alegerea sa n dietă. 8oua domnie ncepea su1 auspicii proaste: insta1ilitate! $psun! dispute intermina1ile. 3tefan 5ât(or/ +;<A;-;<IE, a dus o politica oscilantă! ec(ivocă! pentru a men&ine statutul autonom ` Transilvaniei. "l a depus n secret >urământ de credin&ă mpăratului de la Viena! pretinzând n sc(im1 a>utor contra lui 5eUes. nsă zbf din urmă nu a renun&at la preten&iile sale princiare până n ;<A<! ân a fost decisiv nvins n lupta de la 0ânpaul #i s-a refugiat n Transilvaniei. $lterior! cei doi rivali politici s-au mpăcat. 'in domnia lui 3tefan 5ât(or/ s-a

consolidat! n ciuda o1liga&iei de a tri1utul de ia ;?.??? la ;<.??? de florini de aur. HE@ pe plan intern! principele a spri>init catolicismul! slă1it mult n urma i confesiunilor protestanteDH. Papalitatea spera c(iar că! su1 grria lui 5ât(or/! 1iserica catolică va câ#tiga tot ceea ce pierduse \nTransilvania n urma ac&iunii 4eformeiDE. Curând! principele a cerut c7lnei să trimită n &ara sa călugări iezui&i care să-l a>ute n opera ntreprinsăD=. Ace#tia au venit n ;<AD #i au fost a#eza&i la Clu>8lănă3tur! Clu> #i Al1a lulia. n ciuda ostilită&ii unei păr&i importante a popula&iei protestante! iezui&ii au primit dona&ii 1ogate #i au desfă#urat ? activitate intensă n domeniul nvă&ământului. Politica lui 3tefan 5ât(or/ i-a avut n aten&ie #i pe ortodoc#i! n vederea contra1alansării protestantismului. n ;<A;-;<AH! principele i-a acordat ieromona(ului #i apoi episcopului "ftimie dreptul de a predica n Transilvania #i de a ndeplini rânduielile 1iserice#ti pentru româniD<. Profesorul iezuit Antonio Possevino nota n ;<IE că 3tefan 5ât(or/ nu credea n succesul propagandei catolice printre românii din 6ara 4omânească #i Moldova! deoarece această propagandă se dovedise fără rezultat n rândul românilor din TransilvaniaD@. Pe de altă parte! o anumită aten&ie acordată românilor ortodoc#i! n paralel cu măsuri ferme de ntărire a catolicismului! era menită să mai reteze din avântul 4eformei ce se ntărise atât de mult n principat #i să stimuleze anumite categorii de oameni! inclusiv români! n ndeplinirea o1liga&iilor lor militare #i economice către stat. 'upă nfrângerea lui -âspâr 5eUes n ;<A<! rivalită&ile dintre 3tefan 5ât(or/ #i Curtea vieneză au continuat! mai ales n pro1lema mo#tenirii tronului polonez! rămas vacant după scurta domnie a lui 2enric de Valois. Până la urmă! principele Transilvaniei este ales rege cu spri>inul Turciei! la sfâr#itul anului ;<A<. Practic! s-a format o uniune personală ntre Transilvania #i Polonia! deoarece 5ât(or/ a continuat să conducă #i principatulDA. 9a curtea polonă! func&iona o cancelarie specială pentru Transilvania. Conducerea politică a pricipatului! n perioada uniunii personale! a revenit lui Cristofor 5ât(or/ - fratele lui 3tefan - n calitate de voievod. Acesta! cu avizul suveranului Poloniei! a dus o politică su1ordonată Por&ii! a aplicat Măsuri aspre contra io1agilor fugi&i #i a restrâns li1ertă&ile secuilor! ale P mi#cări au fost nă1u#ite. ncă mai trăia Cristofor! când 3tefan r/ a făcut să fie ales principe fiul minor al acestuia! 0igismund HEA +;<I;,. Acesta a fost a>utat de o locotenentă #i apoi de guvernator! până n ;<II! când dieta de la Media#! l-a acceptat np tânărul principe cu condi&ia că acesta să ia măsuri contra iezui&>e7r 3tefan 5ât(or/ murise n ;<I@! dar linia sa politică de orientare prudentă spre Poartă a continuat până spre ultimul deceniu ae secolului %VI! când un nou conflict ntre 2a1s1urgi #i Imperii 7toman avea să desc(idă alte

perspective n zonă <.A. Transilvania n epoca lui Mi(ai Viteazul! nceputurile lumii moderne 0fâr#itul secolului %VI aduce n am1ian&a societă&ii transilvane noi sensi1ilită&i #i mentalită&i politice! culturale! dar #i etno-confesionale! n acord cu transformările produse n centrul #i sud-estul continentului. 'upă moartea lui 0iite/man Magnificul +;<@@,! Imperiul 7toman trece printr-o perioadă de criză! dar nu renun&ă la planurile de domina&ie #i de e:pansiune spre nord #i spre apus. n acela#i timp! 2a1s1urgii #i continuă presiunile n regiunile cre#tine cucerite sau dominate de turci. n acest conte:t! Transilvania! cu precădere după moartea lui 3tefan 5ât(or/ +;<I@,! cunoa#te noi frământări! lupte interne! rivalită&i! generatoare de insta1ilitate. 7dată cu 1iruin&a 4eformei #i cu acceptarea confesiunilor protestante drept *religii recepte*! sentimentele etnice se accentuează! iar etnicitatea! n unele mpre>urări! trece pe prim plan. 'acă n secolul %IV! 5artolomeu de Alvema aprecia că ortodoc#ii nu pot fi fideli domnitor +stăpânilor, lor +catolici,! cărora nu le slu>esc decât de frică! acum! după H?? de ani! ntre unii #i ceilal&i se formase o adevărată prăpastie. " drept că domnii deveniseră n mare măsură calvini! iar supu#ii rămăseseră ortodoc#i! dar diferen&a era de-acum percepută ca una etno-lingvistică! de tradi&ii #i origine #i considerată de unii ireducti1ilăDI. 0e deose1eau preo&ii de preo&i! no1ilii de no1ili! oră#enii de oră#eni #i &ăranii de &ărani! satele de sate! după etnie. Preo&ii erau! n general oameni li1eri! dar cei români datorau ro1otăC oră#enii erau oameni li1eri! dar românii aveau prea pu&in acces la via&a citadinăC &ara;;* *cre#tini* +catolici sau fo#ti catolici, puteau fi re&inu&i de >usti&ie pe 1za HEI a #apte *cre#tini*! românii! pe 1aza mărturiei a numai trei sau #apte româniC turmele satelor române#ti nu aveau g la pă#unat n (otarul satelor ungure#ti #i săse#tiC no1ilii români \nu se 1ucură de atâta cinste ca no1ilii unguri #i! c(iar dacă se disting Pteodată mai mult decât ungurii n răz1oi! sunt &inu&i mai n urmă! ca >â nu fie premia&i de principe* +spune Antonio Possevino n ;<IE,*. Cu alte cuvinte! impresia generală pe care o avea Anton Verantius <E$ Verancsics despre discriminarea românilor n ansam1lu! impresie evocată mai sus! se confirmă #i se accentuează spre finalul secolului %VI. Principe al Transilvaniei n ace#ti ani #i n mai multe rânduri a fost 0igismund 5ât(or/ +;<I;-;<DAC ;<DI-;<DDC ;@?;-;@?H,! un persona> fără voca&ie de conducător! oscilând ntre cariera politică #i lumea mona(ală! influen&a1il! dar orgolios #i dornic de mărire. "l profită de criza Imperiului 7toman #i aderă la 9iga 0fântă! ini&iată de 2a1s1urgi! care! dincolo de idealul cre#tin invocat! doreau să-#i lărgească posesiunile spre est #i sud-est. 9a alian&ă au mai aderat 0pania! Vene&ia! 0tatul Papal! ducatele Mantua! Toscana #i Berrara! precum #i

6ările 4omâne. n fe1ruarie ;<D=! 0igismund 5ât(or/ a nc(eiat un tratat cu Austria! n vederea luptei antiotomane. Mi(ai Viteazul +;<DE;@?; ,;??! noul domn al 6ării 4omânne#ti #i oferise #i el serviciile de partea 9igii. n august ;<D=! Aron Vodă al Moidovei se alia #i el cu Imperiul 2a1s1urgic! n vederea ac&iunilor comune contra turci1r. 0igismund 5ât(or/ avea nsă alte planuri n legătură cu &ările române e:tracarpatice. "l plănuia #i uneltea ca domnii de la 5ucure#ti #i la#i săi devină vasali! su1 prete:tul luptei comune antiotomane #i să facă din el 1eneficiarul principal al victoriilor cre#tine. Mai mult! 5ât(or/! preluând preten&ii #i tradi&ii medievale! le m1răca n (aină renascentistă #i visa la refacerea 'aciei n folosul său. Ca urmare! n ;<D=-;<D<! el se n&elege cu Mi(ai Viteazul #i Aron Vodă! care! cu vZie sau fără voie! i recunosc suzeranitatea. Astfel! cola1orarea domnitor 6ării 4omâne#ti #i Moldovei cu 9iga Cre#tină este menită să F producă prin mi>locirea Transilvaniei. ncă la H< aprilie ;<D<! luând iluzia drept realitate! 0igismund se intitula! ntre altele! 'ei gratia! Transilvaniae! Moldaviae! Valac(iae Transalpinae... princeps.O n HED acela#i timp! l nlocuie#te la domnia Moldovei pe Aron Vodă cu 3tefan 4ăzvan! care recunoa#te #i el suzeranitatea patronului său. Cu Mi(ai Viteazul nsă! planurile principelui de la Al1a lulia vor fi mai greu de nfăptuit. "ste drept că Mi(ai s-a văzut pus n fa&a faptului mplinit! când 1oierii săi au semnat tratatul din H? mai ;<D< care limita prerogativele domne#ti #i trecea formal suveranitatea &ării asupra lui 5ât(or/! numai că aplicarea acordului s-a făcut până ia urmă n termenii voi&i de domnul de la 5ucure#ti. n plus! acest tratat anun&a n plan religios ceea ce Mi(ai avea să facă su1 aspect politic peste câ&iva ani: el rea#eza! după tradi&ie! 1iserica ortodo:ă a Transilvaniei su1 >urisdic&ia mitropoliei 6ării 4omâne#ti! cum se pomenise din vec(ime! de pe vremea lui Mircea cel 5ătrân. n ;<D@! voievodul de la 5ucure#ti o1&ine apro1area de a ntemeia pe dealul de lângă cetatea Al1ei! nu departe de palatul princiar! o mănăstire ortodo:ă! cu mona(i din 6ara 4omânească #i Moldova. "a va fi sediul scaunului mitropolitan al Transilvaniei 'eocamdată nsă! Mi(ai #tia că era vremea confruntărilor directe cu otomanii. Cu a>utoare din Transilvania #i Moldova! dar mai ales cu propriile sale for&e din &ară #i cu mercenari din 5alcani +sâr1i! greci! 1ulgari! al1anezi,! Mi(ai avea să o1&ină victorii strălucite! atât la nord cât #i ia sud de 'unăre! salvând 6ara 4omânească de perspectiva ocupării de către otomani! o1&inând recunoa#terea independen&ei acesteia #i >ustificând idealurile pentru care se făurise 9iga 0fântă. "l e:primă clar! ca #i 3tefan ceJ Mare n urmă cu peste un secol! convingerea că &ara sa era o *poartă a Cre#tinătă&ii*;?H. Această *poartă* era nsă prime>duită nu doar de turci! ci #i de cre#tini Moldova nu mai era un aliat! după ce Polonia l impusese la tron pe Ieremia Movilă #i voia pace cu PoartaC suzeranitatea Transilvaniei asupra 6ării

4omâne#ti! devenită prea apăsătoare! este repudiată de Mi(ai prin ;<D@-;<DA! mai ales că 0igismund 5ăt(ot/ era nclinat să renun&e la tronC noul principe! Andrei 5ât(or/ +;<DD, nu mai sus&inea lupta antiotomană #i s-a pus de acord cu Ieremia Movilă #i cancelaru polon Qan Ramo/sUi să-l nlăture de la domnie pe Mi(ai! căruia i-a cerut c(iar să părăsească &ara H=? n aceste condi&ii! după nc(eierea unui tratat cu mpăratul 4udotf Y +D iunie ;<DI,! Mi(ai Viteazul va trece la aplicarea unui plan .>se1it! anume alăturarea Transilvaniei #i a Moldovei la 6ara românească! cu scopul creării unei unită&i politico-militare reduta1ile In fa&a pericolului e:tern;?E. n octom1rie ;<DD! două o#ti ale 6ării 4omâne#ti! una pe Valea 5uzăului! condusă de domnul nsu#i #i alta pg Valea 7ltului! condusă de fra&ii 5uze#ti! 5a1a 8ovac #i 1anul $drea! naintează spre Transilvania! se unesc la Tălmaciu! lângă 0i1iu #i l nfruntă cu succes pe Andrei 5ât(or/ la 3elim1ăr! n HI octom1rie ;<DD. 9a ; noiem1rie! Mi(ai pătrundea n Al1a lulia! unde! la scurt timp! devenea principe al Transilvaniei. 8o1ilimea s-a supus nvingătorului #i i-a depus >urământ de credin&ă. 'in Transilvania! n inai ;@??! oastea lui Mi(ai a trecut mun&ii n Moldova! care i s-a supus n circa trei săptămâni. 9a @ iulie ;@??! n la#i! Mi(ai se intitula *domn al 6ării 4omâne#ti! al Ardealului #i a toată 6ara Moldovei*. 4evenit n Transilvania! domnul găse#te o situa&ie ncordată. 9a ; septem1rie ;@??! no1ilii au refuzat să participe la dieta de la 0e1e#! s-au răzvrătit #i l-au proclamat conducător pe 3tefan CsâUi. 9or li se alătură #i comandantul trupelor imperiale! -(eorg(e 5asta! care o1&ine o victorie contra lui Mi(ai! ia Mirăslău! n ;I septem1rie ;@??. n acela#i timp! n Moldova pătrunde oastea polonă care l repune n scaun pe Ieramia Movilă #i naintează spre 6ara 4omânească. Mi(ai trece la sud de Carpa&i! ncearcă să-i oprească pe poloni la 5ucov #i Curtea de Arge# +octom1rie-noiem1rie ;@??,! dar fără succes. 0imion Movilă devine domn al 6ării 4omâne#ti. Ca urmare! n ianuarie ;@?;! Mi(ai ia drumul Vienei! pentru a o1&ine spri>inul mpăratului. 'upă o ndelungată a#teptare #i după ce no1ilimea Transilvaniei l trădase #i pe mpărat! 4udolf II i acordă spri>in principelui român! condi&ionat de mpăcarea ntre acesta din urmă #i Deneralul 5asta. Cei doi primesc misiunea de recuperare a Transilvaniei! unde revenise la tron 0igismund 5ât(or/. 9a E august ;@?;! for&ele unite ale lui Mi(ai #i -(eorg(e 5asta nfrâng oastea lui 0igismund 5ât(or/ la -uruslău! iar peste ;@ zile! domnul român! care părea a fi din nou stăpân al Transilvaniei #i al 6ârii 4omâne#ti! Pte asasinat pe Câmpul Turzii. Aceasta este! n linii mari! cariera Meteorică a lui Mi(ai Viteazul ntre ;<DD-;@?;. H=; "vident! se pune pro1lema felului n care principele Minai guvernat Transilvania;?=. n scurtul interval avut la dispozi&ie! a făcut-o ca un suveran! de#i formal el tre1uia să se declare consiliarius #> 1cumtenens

al mpăratului. 0itua&ia găsită n Transilvania era dificilă greu de stăpânit: o no1ilime ostilă! care i s-a supus doar de frică! fa&ă n fa&ă cu o &ărănime răzvrătită! ridicată contra no1ililorC spri>inul sa#ilor era ec(ivoc! n vreme ce alăturarea secuilor venea mai ales din ura acestora mpotriva 5at(ore#ti1r. 'omnul! cel mai mare feudal al 6ării 4omâne#ti! nu avea cum să guverneze cu &ăranii! care nici nu voiau! nici nu puteau acest lucru. Prin urmare! el a fost o1ligat să se spri>ine pe rânduielile #i pe institu&iile &ării. A căutat să cola1oreze cu no1ilimea! cu cele trei stări sau na&iuni acceptate! cu acel consiliu al principelui! cu dieta! cu comitatele! scaunele! districtele #i cetă&ile &ării. A recunoscut o1iceiurile consacrate! religiile recepte! lim1ile uzitate oficial +latina! mag(iara! germana,. A convocat patru diete! două la Al1a lulia! una la 5ra#ov #i una la 0e1e#;?<. Cea din urmă! c(emată la ; septem1rie ;@??! nu s-a mai &inut! deoarece no1ilimea răzvrătită s-a dus la Turda! pentru pregătirea confruntării! n timpul dietelor din H?-HI noiem1rie ;<DD +Al1a lulia, #i ;H-;< martie ;@?? +5ra#ov,! voievodul a ascultat cu ră1dare plângerile no1ilimii n legătură cu răută&ile &ăranilor #i! pentru sus&inerea o#tirii! a apro1at (otărârile de supunere #i ascultare la adresa io1agilor. Au fost păstra&i n func&ii #i n stăpâniri acei no1ili care au recunoscut noua stare de lucruri. 'e asemenea! domnul a nnoit! la E noiem1rie ;<DD! vec(ile privilegii ale secuilor! ncălcate de 5at(ore#ti #i Ie-a lărgit ulterior. Au fost confirmate #i privilegiile pe seama sa#ilor! mai ntâi ale 5ra#ovului #i 5istri&ei! apoi ale 0i1iului #i ale ntregii săsimi. Toate acestea erau măsuri de continuitate! n spiritul n&elegerii cu stările! al cola1orării cu factorii care de secole aveau puterea n Transilvania. nsă su1 Mi(ai Viteazul au fost luate #i atte măsuri! deose1ite! cum nu mai luase nimeni anterior n Transilvania;?@. Acestea din urmă au tul1urat grav ordinea ce părea imua1ilă! sco&ând la suprafa&ă sentimente #i atitudini mocnite din vec(ime. ntâi de toate! pe fondul cola1orării cu stările #i cu vec(ile institu&ii! domnul a n&eles să guverneze Transilvania #i cu a>utorul românilor. 'e aceea! a introdus n consiliul princiar #i n dietă 1oieri de la sud de Carpa&i #i a H=H it o serie de dregători români la nivel local. $nele func&ii erau +>o pentru 6ara 4omânească #i Transilvania. A#a! Teodosie fludeanu era logofăt pentru am1ele &ări! Mi(alcea Caragea era *1an al arii 4omâne#ti* #i * nsărcinat cu puteri depline pe lângă staturile #i ordinele Transilvaniei*. 0-au 1ucurat de ranguri #i onoruri n Transilvania: postelnicul Preda 5uzescu! marele postelnic 0toic(i&ă !>>n 0trâm1a! Petre -rigorovici Armeanul! arma#ul 0ava! postelnicul puma! spătarul Tudor! vistierul 5ărcan;?A #. a. n fruntea celor mai iinportante cetă&i! au fost pu#i pârcăla1i +castelani, dintre oamenii domnului! anume Aga 9ecca la -(erla #i C(ioar! 1anul Mi(alcea la 7cna Mure#! căpitanul Bărca# la Băgăra#! stolnicul Constantin la -urg(iu. Qude al Clu>ului a fost numit Andrei 0tăncel. Mul&i dintre ace#tia! alături de no1ilii ardeleni! au

fost răsplăti&i cu generoase danii de mo#ii n Transilvania. Mul&i români din Transilvania! cum au fost 1oierii făgără#eni sau no1ilii din Caranse1e#! s-au 1ucurat de gri>a domnului. Minai nsu#i avea stăpâniri n Transilvania;?I. n afară de acestea! domnul a emis porunci #i a pus să se facă documente #i acte n lim1a română! alături de lim1ile consacrate. C(iar *Catasti(ul 6ării Ardealului de pre >udea&e #i vămile #i ocnele*! datat la ;H noiem1rie ;<DD a fost alcătuit n române#te;?D. 8o1ilimea protestează n dieta din H?-HA iulie ;@??! de la Al1a lulia! mpotriva folosirii lim1ii române +sau slavone, n actele oficiale #i decide ca cei care *ar mai um1la pe la no1ili cu astfel de scrisori române#ti* să fie prin#i #i trimi#i la principe mpreună cu scrisorile;;?. 'ar domnul! Merii #i dregătorii săi din Transilvania au continuat să folosească fm1a română n scrisorile către >uzii #i consiliile ora#elor! n actele de (otărnicire! de danie! n c(itan&e etc. n aceste acte! Minai se intitulează *domn! din mila lui 'umnezeu! a toată 6ara Ardealului* #i F manifestă ca un suveran! lăsând la o parte inten&ionat orice semn fe dependen&ă. Principele s-a ocupat cu insisten&ă #i de 1iserica Cânilor din Transilvania! după ce! cum s-a men&ionat! a rea#ezat-o! inform tradi&iei! su1 o1lăduirea Mitropoliei Tării 4omâne#ti;;;. n PPrilie ;@??! n fruntea 1isericii transilvane se afla un ierar( cu finele loan de Prislop! care purta titlul de *ar(iepiscop #i mitropolit al gradului! Vadului! 0ilva#ului! Băgăra#ului! Maramure#ului*! reunind 0lQtn autoritatea sa toate episcopiile ortodo:e din Transilvania. Mi(ai a H=E fost #i ctitor al unor 1iserici din zona intracarpatică! n ii 5ra#ovului sau la 7cna 0i1iului! unde c(ipul său apare pictat n ta1loul votivC el a dăruit aceste lăca#uri cu mo#ii! venituri #i odoare de pre&;;H. 'ar domnul s-a ocupat #i de persoana preo&ilor români remarcând #i fiind aten&ionat că ace#tia erau singurii slu>itori al 'omnului care purtau sarcini io1ăge#ti. 'e aceea! el a cerut dietei din iulie ;@?? să ndrepte acest a1uz! iar dieta a fost silită să se conformeze: * n ceea ce prive#te a doua dorin&ă a Măriei Tale! ca persoanele preo&ilor români să nu poată fi silite de nimeni la ro1otă! am respectat #i n această privin&ă dorin&a Măriei Tale #i am (otărât ca preo&ii români să fie scuti&i pretutindeni! n persoana lor! de astfel de slu>1e*;;E. -ri>a fa&ă de nevoile cultului românilor s-a manifestat #i prin numirea altor ierar(i! la Vad sau la Muncaci +azi MuUacevo! n $craina,! prin aducerea din 6ara 4omânească a unor preo&i! ca acel 8eagoslav din Târgul de Bloci! a#ezat n 3c(eii 5ra#ovului! 0erg(ie! egumen de Tismana! cola1orator al lui Mi(ai Viteazul! era numit episcop de Muncaci! sufragan al lui loan de Prislop;;= Politica ecclesiastică a lui Mi(ai Viteazul n Transilvania s-a desfă#urat ntr-un cadru central-sud-est european mai larg! pe fondul reflu:ului temporar al 4eformei +evident n timpul lui 3tefan 5ât(or/, #i mai ales n timpul ascenden&ei Contrareformei +su1 0igismund 5ât(or/

#i n vremea răz1oiului antiotoman,;;<. n acest conte:t general! du1lat de ngrădirile aduse ortodo:iei de câteva secole n Transilvania! măsurile lui Mi(ai Viteazul capătă o nouă amplitudine! se nscriu ntr-un plan. Primul o1iectiv ndeplinit a fost anularea efectelor calvinizării din unele zone ale Transilvaniei! readuse acum su1 >urisduc&ia mitropoliei! iar al doilea a fost institu&ionalizarea ierar(iei ortodo:e din Transilvania! su1ordonate Mitropoliei de la Târgovi#te. 'upă o serie de acte par&iale! voievodul! n acord cu mpăratul 4udolf II! pe fondul unor atitudini antica(Sine KM antiunitariene! inten&iona să treacă ortodo:ia ntre confesiunile recepte. "ra aceasta o modalitate de emancipare pur religioasăK 8u credem! deoarece recuno#terea ortodo:iei alături de credin&a *frâncească* +romano-catolică, #i *lotreană* +luterană, atrăgea dupâ sine #i acceptarea românilor! ca na&iune! ntre stări. Pent ndeplinirea acestui plan e:ista ndemnul mpăratului +*"u! mpărat \ H== rog P@ 'omnia Ta să nu la#i ntr-acel toc mul&i credincio#i! numai să la#i trei: greci #i frânei #i lotreni! numai să gone#ti calvinii #i arianii #i g ie iai 1eserica...*,! iar ac&iunile anticalvine ale lui Minai Viteazul arată că domnul s-a raliat politicii Contrareformei pe care a sus&inut-o prin prisma intereselor ortodo:iei române#ti;;@. Minai Viteazul s-a ocupat #i de &ărani! pe care voia să-i vadă 1uni contri1ua1ili! 1uni platnici pentru uria#ele nevoi ale aparatului militar pus atunci n mi#care. 'omnul s-a confruntat cu mari dezordini din acest punct de vedere! n primul rând cu răzvrătiri! cu refuzul supu#ilor de a mai munci pentru no1ili #i cu fuga de pe mo#ii a io1agilor #i >elerilor;;A. 8o1ilimea cere măsuri gra1nice #i aspre! pe care domnul tre1uie să le apro1e. " drept că ace#ti supu#i erau n cople#toarea lor ma>oritate români #i aveau ncredere n domnul român venit ca stăpân peste ei. 8umai că timpul a fost foarte scurt! iar Minai nu putea să ac&ioneze altfel decât un mare feudal. $n lucru nsă putea să facă domnul #i l-a ncercat: să elimine discriminările etnice din rândul &ăranilor! al supu#ilor! adică să ia măsuri pentru ca &ăranii români să nu fie trata&i mai rău decât ceilal&i &ărani! cum era practica o1i#nuită n principat. $n nceput n acest sens a fost făcut printr-o cerere adresată aceleia#i diete din iulie ;@??! n privin&a dreptului la pă#unat al turmelor din satele române#ti. 'ieta nu se arată prea dornică să facă acest lucru! dar! *din respect fa&ă de Măria Ta #i din 1unăvoin&a noastră fa&ă de Măria Ta! ncuviin&ăm aceasta ca toate satele lăzuite! atât cele ungure#ti! cât #i cele săse#ti! să dea satelor române#ti! precum #i satele române#ti altor sate române#ti! pă#unat li1er pentru cai! 1oi! >unei #i porci! afară de oi! fiindcă pentru oi nici până acum n-a dat nici un vecin altui vecin asemenea locuri de pă#une*;;I! fn privin&a oilor! tot satele române#ti erau dezavanta>ate! deoarece aproape numai ele cre#teau asemenea animale. Totu#i! era tul1urător faptul că Mi(ai ncepuse să asculte plângerile satelor române#ti #i să preconizeze unele măsuri de eliminare a discriminărilor.

Toate aceste ntâmplări #i fapte evocate mai sus nu puteau rămâne fără urmări. "ste drept că Mi(ai era un principe care a condus Transilvania cu mi>loacele pe care Ie-a avut la ndemână #i cu a>utorul institu&iilor &ării. "l nu a unit efectiv Transilvania cu 6ara H=< 4omânească! dar era român #i ortodo:! ceea ce nu se mai văzuse n fruntea &ării #i părea că tinde spre acea unire. Voievodul a fost mereu privit ca un *străin* #i de attă lege! dar un *străin* de acela#i neam cu supu#ii! un *străin* care avusese ndrăzneala #i puterea să nfrângă armatele lui Andrei 5ât(or/ #i să sta1ilească scaunul *crăiesc* ai celor trei &ări n Transilvania;;D. Cât a luptat mpotriva turcilor #> a o1&inut strălucite victorii! apărând n fapt #i Transilvania! voievodul Mi(ai era admirat #i lăudat! dar după trecerea mun&ilor! atitudinea oficialită&ilor se modifică. Cronicarul umanist 0zamosUozi sau Ramosius l nume#te pe Mi(ai! după trecerea mun&ilor! Vala(ulP Tiranul! iar popula&ia românească n ntregul său este apreciată ca *lene#ă*! *murdară* #i nclinată spre *tâl(ării* #i *prădăciuni*. Acela#i cronicar vede n alăturarea românilor din Transilvania la politica lui Mi(ai Viteazul #i n răscoala &ăranilor români contra no1ililor un act de solidaritate românească: * ntr-adevăr! la vestea luptei nefericite [de la 3elim1ăr! din HI octom1rie ;<DDX! care s-a răspândit foarte rapid n ntreaga &ară! na&iunea românilor! care locuie#te n fiecare din satele #i cătunele Transilvaniei! complotând peste tot! s-a unit cu poporul venit [din 6ara 4omâneascăX #i! atât mpreună cât #i separat! au prădat n lungul #i n latul &ării. Căci! ncura>a&i de ncrederea că aveau un domn din neamul tor [...X! au ocupat drumurile #i au ucis pretutindeni [...X. Acum! fiind ncura>ată ne1unia lor de principele român #i sporindu-le ndrăzneala din pricina răz1oiului [...X! cu atât mai multă cruzime au atacat cu acest prile>! cu cât anterior! când &ara era lini#tită! dovedi&i prin decizii >udecătore#ti cu vreo faptă rea! erau pedepsi&i cu cele mai grele pedepse. Peste tot! spânzurătorile! 1utucii! securile! cârligele! funiile #i toate locurile de osândă erau pline mai mult de români*;H?. 7pinii asemănătoare au e:primat #i cronicarii Am1rosius 0imigianus sau 0omog/i! -eorg Wrauss! cronicarul anonim de la Pre>mer #i al&ii. 0omog/i su1liniază că s-au răsculat românii! care-i prindeau #i-i >efuiau pe unguri! iar Wrauss vor1e#te despre *românii murdari! (o&i! uciga#i! răscula&i n acel timp! deoarece Tiranul era din na&iunea lor! adică un român*. Brancisc MiUo spune ca no1ilii mag(iari erau * ngrozi&i de stăpânirea românească* a lui i( Viteazul;H;. H=@ n general! izvoarele epocii consideră că dezordinile din anii ;<DD;@?; au fost un rezultat al răz1oiului #i al urii &ăranilor +a&ă de no1ili! par de multe ori! ca n cazurile evocate mai sus! tul1urările sunt puse pe seama stăpânirii române#ti a lui Minai Viteazul #i pe seama unui \complot* urzit de românii transilvăneni mpreună cu cei din 6ara pomânească. Iar ridicarea &ăranilor este considerată nu o luptă socială!

ci o răscoală na&ională a tuturor românilor Tna&io Valac(orum, contra ungurilor. Aprecierile cu su1strat etnic nu contenesc! inclusiv la adresa mag(iarilor. Brancisc MiUo spune că Moise 0zeUel/! tratând cu căpitanii o#tilor mag(iare din 6ara 5ârsei! *i-a ndemnat pe aceia! ca unguri! să fie 1inevoitori către patria #i na&iunea lor! să nu ra1de astfel de tiran! să nu ra1de ca vala(i ticălo#i să fie stăpâni asupra acestei na&iuni no1ile*;HH. 4omânii sunt caracteriza&i negativ! atât ca na&iune! cât #i individual;HE. Minai este privit ca un principe de origine modestă! iar doamna 0tanca este socotită o femeie 1ătrână Tvetula,! nevoită să ai1ă mereu două *&iitori* lângă ea. Teodosie 4udeanu! logofătul #i cărturarul! unul din cei mai mari 1oieri! este caracterizat ca *un om 1ătrân! răutăcios cu ungurii #i care I-a ndemnat pe Mi(ai Vodă să-i taie pe unguri*. $n cronicar german spune despre 1anul Mi(alcea că *era cel mai ticălos dintre to&i românii ce-i &ine 6ara 4omânească #i vrednic de a nu fi pomenit niciodată fără 1lestem*. 4omânii care l-au slu>it pe Mi(ai Viteazul #i au fost prin#i de ta1ăra adversă au fost trata&i cu cruzime medievală. 5a1a 8ovac! vla( născut pe Valea Timocului #i căpitan al principelui Mi(ai! a fost ars pe rug de viu la Clu> n fe1ruarie ;@?;. 8o1ilul 'aniel din Rla#ti! ca pedeapsă pentru că la nceputul luptei de la 3elim1ăr +;<DD, a trecut cu oamenii săi din Zastea cardinalului Andrei 5ât(or/ de partea lui Mi(ai #i fiindcă apoi M slu>it cu credin&ă pe voievod! a avut o soartă la fel de tristă: prins aproape doi ani de la victoria românilor de la 3elim1ăr! a fost cu mâinile la spate de coada unui cal - spune 0zamosUozi - cu trupul gol n fuga animalului! tăiat apoi n patru 1ucă&i #i eFpus ostentativ n văzul mul&imilor n patru locuri *spre a răspândi Droaza printre români*;H=. H=A 0ecuii sunt #i ei 1lama&i pentru că s-au alăturat lui Minai Viteazul Br. MiUo repro#ează ntregii secuimi! *care fu 1ucuroasă să lupte! să trăiască #i să moară alături de Voievod! mpotriva fiilor #i domnilor &ării lor*. n septem1rie ;@??! sa#ii si1ieni le scriu secuilor sâ-l părăsească pe Mi(ai! deoarece acesta s-ar strădui să-i mpu&ineze pe no1ilii unguri! pe sa#i #i pe secui! *umplând cu români acest pământ frumos*! care anterior i * ngra#ă* mai ales pe fiii na&iunilor recunoscute;H<. 0trădania de a răsturna stăpânirea românească este remarcată #i din cealaltă perspectivă. Cronica internă a 6ăr>> 4omâne#ti notează: *$ngurii... de o parte >ura lui Mi(ai Vodă! iar de altă parte! de toate păr&ile! muncia n tot c(ipul! că doar s-ar mântui! să nu le fie craiu un român! precum le era*;H@. 'escriind o ciocnire ntre români #i mag(iari la 2unedoara! n august ;@??! 0zamosUozi i prezintă pe români *1ătându-#i >oc de unguri că sunt atât de pro#ti! ncât un român cu ciomagul a putut să gonească #i să mpră#tie atâta mul&ime*;HA. 'isputele etnice sunt la ordinea zilei! iar identită&ile na&ionale se fortifică prin alteritate! prin compara&ia cu celălalt #i se validează prin

ac&iune. Pentru prima oară! ideea de stat n Transilvania capătă sens românesc. *Crăiia* românească plănuită de Mi(ai Viteazul era socotită o amenin&are pentru privilegia&i! denumi&i de-acum după criteriul etnic. 5iserica #i preo&imea românilor sunt socotite o mare prime>die: *Mi(ai! ncă nainte de intrarea sa! a instigat pe ascuns ntreagă sărăcimea românilor din Transilvania! prin tainica lucrare a preo&ilor săi care se numesc călugări*;HI. 'e aceea! ncă din septem1rie ;@??! stările poruncesc omorârea românilor care au ascultat aceste ndemnuri! fn urma mor&ii voievodului! su1 prete:t că el ar fi ordonat uciderea preo&ilor mag(iari! autorită&ile (otărăsc ca *popă românesc să nu mai poată intra vreodată din celelalte două &ări române#ti! iar călugării [româniX să fie cu to&ii proscri#i din toată &ara*. 'ieta din ianuarie ;@?; pedepse#te aspru pe preo&ii români din Transilvania! cu ta:e suplimentare #i cu alungarea din &ară pentru aceia care au fost răzvrăti&i #i au pus foc. 'elega&ii aceleia#i diete cer mpăratul cum se mai făcuse #i altădată! să guverneze n &ară numai cu consilieri unguri #i cu dregători unguriC armata să fie de nea;;; H=I ufigiiresc #i! mai presus de orice! principele să fie ales de dietă numai din neamul unguresc;HD. Minai este acuzat că a ruinat &ara. 'upă moartea voievodului! condamnările la adresa lui #i a românilor se nte&esc: este făcut vinovat că a distri1uit mo#ii! cetă&i! castele #i cur&i românilor săi! că a clădit *1iserică sc(ismatică* la Al1a lulia! care! negre#it! tre1uie dărâmatăC 0zamosUozi se gânde#te c(iar la stârpirea din rădăcină a tuturor românilor! a#a cum ar fi voit să facă #i regele 0igismund de 9u:em1urg in ;=HD;E?. Pentru stări! cu precădere pentru no1ilimea mag(iară! care se identifca tot mai mult cu *na&iunea mag(iară*! amintirea faptei lui Mi(ai a rămas ca o amenin&are gravă. 'upă secole ntregi de discriminare! de supunere! de prozelitism! după ndepărarea dintre stări! românii marginaliza&i #i dispre&ui&i se ridicaseră la conducere sau erau gata s-o facă su1 Mi(ai Viteazul. 8o1ilimea a n&eles un lucru foarte grav! anume că Transilvania! &ară ma>oritar românească su1 aspect etnic! fusese pe punctul să devină românească #i su1 aspect politicj. 8u atât unirea fusese periculoasă! cât prezen&a principelui român n fruntea noii alcătuiri politice. 'oar #i 0igismund 5ât(or/ s-a visat principe al 'aciei! numai că prin Mi(ai sensul era inversat! căci el era de acela#i neam cu ma>oritatea locuitorilor! cu cei &inu&i anterior n supunere. Jar minoritatea care dominase de secole! care-i marginalizase pe români #i care păstra amintirea vasalită&ii 6ării 4omâne#ti #i Moldovei fa&ă de $ngaria! se vedea dintr-o dată amenin&ată. 'e-acum stările! cu precădere no1ilimea mag(iară! vor veg(ea cu mare gri>ă ca astfel de fapte să nu se mai repete. Puterea aceasta românească ridicată de >os! n urma venirii principelui român reformator! a rămas ca un memento pentru vec(ii stăpâni. 'e aceea!

măsurile luate după moartea voievodului au vizat deopotrivă pedepsirea românilor transilvăneni #i ruperea legăturilor cu &ările române li1ere! fiindcă *ruina #i prime>dia* stăpânitorilor de acolo veniseră. Pentru români! dimpotrivă! fapta lui Mi(ai - cu un grad de con#tientizare mai mic n epocă - a rămas ca o 1inecuvântare! a fost receptată ncă atunci! n oarecare măsură! ca având conota&ii etnice! iar ulterior s-a transformat n sim1ol al li1ertă&ii #i unită&ii na&ionale. H=D 9unga perioadă de asuprire! discriminările! timide la nceput! clar accentuate mereu prin io1ăgirea n masă! prin acte ca cete din ;E^^ +ale lui 9udovic de An>ou,! prin *fraterna unio* după ;=EA! pr>n Tripartitul lut Ler1ocz/ n ;<;A! prin statuarea regimului celor trei na&iuni #i patru religii recepte! păreau trecute n ;<DD-;@??. n locui acuzelor #i dispre&ului! părea că se va a#eza demnitatea. " drept ca acest lucru nu se putea face fără e:cese #i violen&ă! ce veneau ca o ră1ufnire după secolele de supunere for&ată. Toate acestea! dar mai ales stăpânirea românească! nu au fost niciodată iertate sau uitate. 'e aici violen&ele de lim1a> #i cruzimile nemai ntâlnite ndreptate mpotriva românilor. ":emplul unei Transilvanii! care dăduse prin *descălecat* un serios impuls agregării #i centralizării statale la sud #i est de Carpa&i #i care se transforma acum ia ;@?? n centrul unui stat românesc! venea din trecut! dar privea! cu precădere! spre viitor. *'omnul Mi(aiu [...X - scria -(eorg(e 5rancovici - au lă&it puterea neamului românesc! cu fericire stăpânind măriia sa câte trei &ări! adecă Ardealul! Moldova #i 6ara Muntenească*;EH. Minai nu a unit cele trei &ări din ra&iuni na&ionale! dar actul său creat interpretări #i reac&ii na&ionale! atât la ;@??! cât #i n viitor. 8u a scăpat nici românilor #i nici străinilor faptul că su1 Mi(ai unitatea politico-militară a vec(ii 'acii! cum scriau umani#tii! se realizase pe un fond etnic de solidaritate românească. Confruntările cu tentă na&ională care au urmat intrării principelui român n Transilvania! precum #i politica desfă#urată atunci arată că se trecuse de la solidaritatea instinctivă la solidaritatea efectivă #i de la na&iunea medievală spre na&iunea modernă. 87T" ; V! Pervain! 'in rela&iile! p. ID-;;A. H Idem! 9upta! p. <<-ADC Br. Pali! tSn! p. D-HIC V. Ciocâltan! campagne! p. =EA-==<. H<? E 2urmuzaUi! ;SH! p. <@A-<@I. FC. Mure#an! lancu! passimC M. 'an! $n stegar! passim. < pr. Pali! $n moment p. ;?H-;H;. @ Idem! Interven&ia! p. ;?@A-;?@DC idem! 'e nouveau! p. ==A-=@EC idem! 0Uander1eg! p. =-H;. i 3t. Pascu! 4olul! p. H<-@A.

I6(. 8ăgler!9upta! p. =I-=DC I. 'răgan! 4omânii! p. @A-AA. D;. A. Pop! 6ările 4omâne! p. ;<D. aZ 8. lorga! ndreptări! p. ;;I. ;; ". Wovâcs Peter! Matt(ias! passim. aH;. A. Pop! Valoarea! p. ;E;-;EDC idem! 4ela&ii! p. ;;-H;. ;E;. 2a&egan! Pavei C(inezu! p. =D-@A! ;E=-;=D. ;= -(. I. 5rătianu! 7rigines! p. ;EI. ;<;. 'răgan! op. cit.! p. AH-AE. ;@ I1idem! p. AE-A<. tA;. A. Pop! Privileges! p. EA-=I. ;I 8. lorga! Acte! p. ;?;. ;+; P. 8iedermaier! 0ie1en1urgisc(e 0tădte! passimC 3t. Pascu! Voievodatul! IIJ! p. ;@@-HE?! W. -. -undisc(! 'as Patriziat! passim. H? 3t. Pascu! Voievodatul! III! p. ;@A. H;;. 9upa#! 0tudii! V! p. @A. HH i. '. 0uciu! Monografia! p. =E. HE 3t. Pascu! Contri1u&iuni! p. HE. H= '42! '! I! p. H?-H;. I< 3t. Pascu! Voievodatul! IV! p. E?E-E?A. 0@P. P(ilippi! "cclesia! ;H<-;H@. IA Br. Pali! Contri1u&ii! p. ED; -=?<. HI 3. Papacostea! 4omânii! p. <=. M I1idem! p. ;EE! ;@H-;@E! E? J\ A. Pop! 71serva&ii! p. E?. E; 3. Papacostea! -eneza! p. H?D-H;?. ! p. D?-D<. H<; EE I1idem! p. D;. E= 2urmuzaUi! ISH! p. H;A. E< 3. Papacostea! -eneza! p. ;H?-;E?. E@;. A. Pop! CSLACSK! p. HA<-HI=. EA A. 5onfinius! 4erum! p. EAA. EI;. A. Pop!71serva&ii! p. E<. ED 3t. Mete#! "migrări! p. ;<-;@. =? Vezi! pentru evolu&ia institu&iei ecciesiastice! M. Păcurariu! Istoria! p H;H-HH@! HI@-E?;! EHA-EE@! +cu 1i1liografia aferentă,. =; 8. 5oc#an! I. 9umperdean! I. A. Pop! "tnie! p. <-=H. =H M. Porum1! Pictura! passimC V. 'răgu& +coord.,! 4epertoriul! passim. =E B. 0ol/om-BeUete! A 2un/adiaU! p. ;=?. == C. Bene#an! 'ocumente! p. ;?E. =< 0. QaUo! 4. Manolescu! 0crierea! p. ;H?-;EA. =@ Br. Pali! Cancelaria! p. H@A-HAA. =A 3t. Pascu +coord.,! Istoria! p. AE-;?E. =I;. 9upa#! 0crieri! p. I<;?H. =D V. Vătă#ianu! Istoria! p. A-;I;! H;;-HI@! ED@-=E<C M. Porum1! op. cit! passim. <? M. Porum1! op. cit.! figurile HE-HD. <; V. "sUenas/! A. A. 4usu! Cetatea! p. <E-DHC 4. Popa! 6ara

2a&egului! p. H;=-HH<. <H V. Vătă#ianu! Istoria! p. ID-D=C 4. Popa! 6ara 2a&egului! p. HHIHE?. <E V. Vătă#ianu! 0tudii! p. A-H? +cu 1i1liografia de la p. ;<<-;<I,. <= I1idem! p. ;H-H;. Mai recent! sunt relevante n acest sens cercetările d-lui M. 4ill! prezentate ca referate de doctorat! după ;DD?! la $niversitatea )5a1e#-5ol/ai* din Clu>. << Vezi #i -(. Arion! 0culptura! passim. <- M. Porum1! 5isericile! passim. <A 7. Velescu! Castelul! passim. <I M. 2ol1an! Călători! passim. <D 3. Papacostea! -eneza! p. HH?-HE?! H<H eo m! 2ol1an.cp. cit.! p. =IH-=IE. @; I1idem! p. =AH-=A=. _ #. Papacostea! -eneza! p HHA-HHI sE;. 'răgan! 'iplomatul! p. ;IE-;ID. _ I. -(e&ie! 8. Mare#! 7riginile! p. A?! =<;. i 9. 'emen/! 9. A. 'emen/! CaSTe! p. ;<-;HA! EH?-E==. @@;. 0. Bim! C. Al1u! $manistul! passim. @A;. A. Pop! "t(nic! p. @I-A<. @I -. 8uss1ăc(er! Qo(annes 2onterus! passim. @D 0. QaUo! P(ilo1i1lon! p. EA=-EA@. A? V. Vătă#ianu! 0tudii! p. <=-A?. A; 3t. Pascu! Voievodatul! III! p. E;=-EE?. AH tf.cfeSAA! IV! p. =A<. AE;. A. Pop! Mărturii! p. EEE-E=E. A= 4. Constantinescu! Moldova! passim. A< P. 5inder! 3tefan Mailat! p. E?;-E?D. A@ '. Prodan! 0upple:! p. D=-;?;. AA I1idem! p. ;?@-;?I. AE;. A. Pop. 0ensi1ilită&i! p. H;;-H;H. AD I1idem! p. H;E. I? 2urmuzaUi! IIS<! p. H?@-H?A! HHAC '. Prodan! 0upple:! p. ;?I;?D. I; 2urmuzaUi! 2S=! p. HDA! @@H! IH M. 2ol1an! op. cit! p. =;?-=;;. IE 3t. Pascu! Transilvania! passimC C. Belezeu! 0tatutul! passim. I= M. Ma:im! Capitula&iile! p. ;??-;;I. I< 3t. Pascu! VI! 2anga! Crestoma&ie! p. =H;-=HH. I@ 3t. Pascu! Me#te#ugurile! p. H<I-EEA. IA 4. Manolescu! Comer&ul! passim. II '. Prodan! Io1ăgia! I! p. ;IA-<DH. 5i I1idem! II! p. VII-%! ;-I<D. I? Monumenta! I! p. =; -=H. H<E D; l1idem!p.M1-OTI.

DH C. Alzati! Terra 4omena! p. <A-@D. DE P. Teodor! Politica! p. =AD. D= 4. Mârza! Iezui&ii! p. ;=D-;<A. D< P. Teodor! op. cit.! p. =I?. D@ Ssfcra! p. D=H. DA "tienne 5ât(or/! passim. DI '. Prodan. 0uppSe:! p. ;?H-;?D. DD A. Veress! Bontes! p. @=. ;?? Vezi colec&ia de izvoare Mi(ai Viteazul n con#tiin&a europeană! voi. I-V! 5ucure#ti! ;DIH-;DD?. ;?; I. A. Pop! Considera&ii! p. ;DE. ;?H Idem! 6ările 4omâne! p. ;@?. ;?E Vezi 3t. Andreescu! 4estitutio! p. <-H;. ;?= Vezi '. Prodan! op. cit.! p. ;;?-;;IC 3t. Pascu! Mi(ai Viteazul! p. ;; -H=. ;?<;. Crăciun! 'ietele! passim. ;?@ '. Prodan! 0uppSe:! p. ;;?-;;I. ;?A 3t. Pascu! Mi(ai Viteazul.! p. H;. ;?I 8. "droiu! Posesiunile! p. <?-<E. ;?D 3t. Pascu! Mi(ai Viteazul.! p. HH. ;;?;. Crăciun! op. cit! p. H?. ;;; M. Păcurariu! nceputurile! p. ;?=-;HD. ;;H M. Porum1! Pictura! p. AH-AA. ;;E;. Crăciun! op. cit.! p. H;. ;;= 7. -(itta! $n cola1orator! p. EA<-EIH. ;;< P. Teodor! op. cit! p. =AI-=IH. ;;@ I1idem! p. =I<. ;;A 3t. Pascu! Mi#cări! p. ;HE-;<=. ;;I;. Crăciun! op. cit! p. H;. ;;D;. A. Pop! 0olidaritatea! p. ;?A-;;=. ;H? 3t. Pascu! Mi#cări! p. ;EH. H<= t t e! A. Pop! Identit/! p. ;AE. ;HH S1icfem. ap I. Crăciun! Cronicarul! p. EI-=H. iza ;.;. 4ussu! 7artSeS p. ;@;;AH. iH<;. A. Pop! Identit/! p. ;A=. _@ idem! 0olidaritatea! p. ;;H. _AI. Crăciun! Cronicarul! p. ;E=. i` e. A. Pop! 0olidaritatea! p. ;;H. _a o. Prodan! 0upple:.! p. ;;E. ;E? Stotem! p. ;;<. ;E; I1idem! p. ;;A. ;EH;. A. Pop! 0olidaritatea! p. ;;E-;;=. H<< 5I59I7-4ABI" 0"9"CTIVs +9ista cuprinde lucrările citate! cu indicarea! ntre paranteze a prescurtărilor utilizate, A. Izvoare Anon/mus! Baptele ungurilor +-esta 2ungarorum,! fn -. o 9isseanu! Izvoarele istoriei românilor! I! 5ucure#ti! ;DE= +Anon/mus, Anon/mus! -esta 2ungarorum! m 0criptores 4erum 2ungaricarum I! 5udapest! ;DEA +Anon/mus,. 5onfinius! A.! 4erum $ngaricarum decades Guatuor cum dimidia! ed. I. 0am1ucus! 5asel! ;<@I +4erum,.

Constantin Porp(/rogenitus! 'e administrando imperio! ed. -/. MoravcsiU! 4.Q.2. QenUins! Las(ington! ;D@A +'e administrando imperio,. Cronica pictată de la Viena +C(ronicon pictum Vindo1onense,! n -. Popa-9isseanu! Izvoarele istoriei românilor! %I! 5ucure#ti! ;DEA +Cronica pictată,. 'escriptio "uropae 7rientaiis! n -. Popa-9isseanu! Izvoarele istoriei românilor! II! 5ucure#ti! ;DE= T'escriptio,. 'ocumenta 4omaniae 2istorica! seriile C #i '! 5ucure#ti +'42,. 'ocumente privind istoria 4omâniei! C! veacurile %I! %II #i %III! voi. I! 5ucure#ti! ;D<; +'I4,. 'ocumente privitoare la istoria românilor +colec&ia 2urmuzaUi,! IIS=! IIS<! 5ucure#ti! ;ID?-;IDA +2urmuzaUi,. "utropius! 5reviarus a1 ur1e condita +"utropius,. Bontes 2istoriae 'acoromanae! II-III! 5ucure#ti! ;DA?F +Bontes,. 2istoria augusta +Vita Aureliani,. lordanes! -etica! %II +-etica,. H<@ Acte #i fragmente cu privire la istoria românilor! III! +Acte,. Isidordin 0evilla! "t/mologiae! IV T"t/mologiae,! Viteazul in con#tiin&a europeană! I-V! 5ucure#ti! ;DIH-;DD?. M7nmenta Comitialia 4egnS Trans/lvaniae! I! 5udapesta! ;IA< Ponumenta,. Monumenta -ermaniae 2istorica! 0criptores! ed. -. 2. Pertz! 2annoverae +M-2,. 8estor! Cronica! n Izvoarele istoriei româniSor! VII! 5ucure#ti! ;DE< +8estoi,. Pascu! 3t.! 2anga! VI.! Crestoma&ie pentru studiul istoriei statului #i dreptului4.P.4.! II! 5ucure#ti! ;D<I +Crestoma&ie,. Paulus 7rosius! 2istoria adversus paganos! I! +2istoria,. Popescu! "m.! Inscrip&iile grece#ti #i latine din secolele IV-%III descoperite tn 4omânia! 5ucure#ti! ;DA@ +Inscrip&iile,. 4ădu&iu! A.! -/emant! 9! 4epertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania +;@D?-;I=A,! [5ucure#ti! ;DD<X +4epertoriul,. 0criptores rerum -ermanicarum in usum sc(olanum e: Monumentis -ermaniae 2istorids recusi! 2annoverae! ;ID?! ;ID; +0criptores,. 0criptores rerum 2ungaricarum! l-ll! 5udapesta! ;DEA +042,. 0criptores rerum 2ungaricarum vetares! ac genuini! ed. Q. -. 0c(.andtner! I! Viena! ;A=@ +042! ;A=@,. 0imon de Weza! Cronica +-esta 2ungarorum,! n 0criptores rerum 2ungaricarum! I! 5udapesta! ;DEA +0imon de Weza,. 0uciu! I. '.! Constantinescu! 4.! 'ocumente privitoare la istoria Pnatului! l! Timi#oara! ;DI? +'ocumente,! Tăutu! Al. I.! 9itterae -regorii papae %I in causa Valac(orum de O0K @0aSla +Medie# in Transilvania septentrionali, destinatae! 4omae! ;D@@ +$tterae -regorii,.

P /Uunden1uc( zur -esc(ic(te der 'eutsc(en in 0ie1en1urgen! ed. Y Hirnmermann! C. Lerner! 0i1iu! ;IDH +$1.,. H<A 5. Istoriografie Ac(im! V.! 'istrictele medievale române#ti de pe valea superioară a 5eg(eiului! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>! %%%! ;DD?-;DD; +'istricteSe,. Ac(im! V.! 9a feodalite roumaine du ro/aume de 2ongrie entre ortodo:ie et cat(olicisme! n ColloGuia. Qournal of Central "uropean 2istor/! I! ;DD=! nr. H T9a feodalită,! Alzati! C! Terra 4omena tra 7riente e 7ccidente.C(iese ed etnie neltardo M<??! Milano! ;DIH TTerra4omena,. Andreescu! 3t.! 4estitutio 'aciae +4ela&iile politice dintre 6ara 4omânească! Moldova #i Transilvania n răstimpul ;<H@-;<DE,! 5ucure#ti! ;DI? T4estitutio,. Arion! -(.! 0culptura gotică n Transilvania. Plastica figurativă din piatră! Clu>! ;DA= T0culptura,! Arm1ruster! A!! 4omanitatea românilor. Istoria unei idei! ed. a 5ucure#ti! ;DDE T4omanitatea,. -a! Arvinte! V.! 4omân! românesc! 4omânia. 0tudiu filologic! 5ucure#ti. ;DIE+SK7SAAâSA,. 5ar1u! M.! Rdro1a! M.! 8oi cercetări privind cetatea de pământ de la Vladimirescu! n Riridava! VIII! ;DAA T8oi cercetări,. 5art(a! A.! 2ungarian 0ociet/ in t(e Dt( and ;?t( centuries! 5udapest! ;DAM< T2ungarian,. 5e>an! A.! 5anatul n secolele IV-%II! Timi#oara! ;DD< T5anatul,. 5enea! 'oina! 'in istoria militară a Moesiei 0uperior #i a 'aciei 9egiunea a Vll-a Claudia #i legiunea a lll-a Blavia! Clu>-8apoca! ;DIE T'in istoria,. 5inder! P.! 3tefan Mailat +circa ;<?H-;<<;,! 1oier român #i no1il transilvănean. 'ate despre romanitatea lui! n 0tudii. 4evistă de istorie! H<! ;DAH! nr. H T3tefan Mailat,. 5lâsGuez! Q. M.! Ciclos / temas de la 2istoria de "spanaC na 4omanizacion! l-ll! Madrid! ;DA=-;DA< +9a 4omanSzation,. H<I 5oc#an! 8.! 9umperdean ! I.! Pop! I.-A.! "tnie #i confesiune n Ytransilvania +secolele %III-%I%,! 7radea! ;DD= T"tnie,! 5olovan! I. #i 0orina! Contri1u&ii privind structura etnică #i confesională a Transilvaniei in sec. %%! n voi. 0a1in Manuilă. Istorie #i demografie! coord. 0orina #i I. 5olovan! Clu>-8apoca! ;DD< +Contri1u&ii,. 5orcea! 9! 6epelea ! I.! Menumorut! 5ucure#ti! ;DII +Menumoruf>. 5rătianu! -(. I.! 9es assem1lees dMetats et Ies 4oumains de Trans/lvanie! l-ll! fn 4evue des "tudes 4oumaines! %III-%IV! ;DA=C %V! ;DA< +9es assem1lâes,. 5rătianu! -(. I.! 7rigines et formation deSMunite roumaine!

5ucure#ti! ;D=E +7rigines,. 5rătianu! -(. I.! Tradi&ia istorică despre ntemeierea statelor române#ti! ed. de V. 4âpeanu! 5ucure#ti! ;DI? +Tradi&ia,. 5rătianu! -(. I.! $ne enigme et un miracle (istoriGue: le peupSe roumain! ed. de 0t. 5rezeanu! 5ucarest! ;DID +$ne enigme,. 5rezeanu! 0t.! 9es 4oumains et *le silence des sources*! dans le *millenaire o1scur*! fn 4evue 4oumaine dM2istoire! %%I! ;DIH! nr. E-= +9es 4oumains,. 5rezeanu! 0t.! 7 istorie a Imperiului 1izantin! 5ucure#ti! ;DI; +7 istorie,. 5rezeanu! 0t.! )4omani* #i )5lac(i* la Anon/mus. Istorie #i ideologie politică! n 4evista de istorie! E=! ;DI;! nr. A +*4omani*#i *5lac(iM,. C(am1ers Q.! T(e 'eviSMs 2orsemen. T(e Mongol Invasion of "urope! 8e. qorU! ;DI< +T(e 'evilMs 2orsemen,. Ciocâltan! V.! Informa&iile lui -uillaume de 4u1rucU despre români #i 1a#c(iri n lumina izvoarelor orientale! n 4omânii n istoria universală! LS;! la#i! ;DIA. Vezi #i versiunea germană a acestui studiu n 0udostBorsc(ungen +Munc(en,! %9II! ;DIE +4u1rucU,. Ciocâltan! V.! 9a campagne ottomane de Trans/lvanie +;=EI, dans fe conte:te politiGue interna&ional! n 4evue 4oumaine dM2istoire! %V! ;DA@! nr. E +9a campagne,. Ciocâltan! V.! 71serva&ii referitoare la românii din Cronica notarului anonim al regelui 5ela! n 4evista de istorie! =?! ;DIA! nr. < T71serva&ii,. H<D Constantinescu! 4.! Moldova #i Transilvania n vremea lui Petru 4are#! 5ucure#ti! ;DAI TMoldova,. Constituirea statelor feudale române#ti! coord. 8. 0toicescu 5ucure#ti! ;DI? TConstituirea,. Crăciun! I.! Cronicarul 0zamosUozi #i nsemnările lui privitoare la români +;<@@-;@?I,! Clu>! ;DHI! TCronicarul,. Crăciun! I.! 'ietele Transilvaniei &inute su1 domnia lui Mi(aiu Viteazul +;<DD-;@??,! e:tras din Anuarul Institutului de Istorie 8a&ională Clu>! VII! ;DE@-;DEI T'ietele,. Coulton! -. -.! 8a&ionalism in t(e Middle Ages! fn T(e Cam1ridge 2istorical Qournal! V! ;DE<! nr. ; +8a&ionalism,. 'aicoviciu! 2! T(e "t(nogenesis of 4omanians! ;DD=! Clu>-8apoca +T(e "t(nogenesis,. 'an! M.! $n stegar al luptei antiotomane! lancu de 2unedoara! 5ucure#ti! ;DA= +$n stegar,. 'ecei! A.! Asupra unui pasagiu din geograful persan -ardizi +a. ;?<?,! fn Bra&ilor Ale:andru #i Ion I. 9ăpedatu! la mplinirea vârstei de @? de ani! 5ucure#ti! ;DE@ +-ardizi,. 'ecei! A.! Contri1ution â lMâtude de la situation politiGue des 4oumains de Trans/lvanSe au %lll-e et au %lV-e siecle! n 4evue de Trans/lvanie! VI! ;D=?! nr. H +Contri1ution,.

'ecei! A.! 4ela&ii româno-orientale. Culegere de studii! 5ucure#ti! ;DAI +4eSa&ii,. 'eletant! '.! 0tudies in 4omanian 2istor/! 5ucure#ti! ;DD; +0tudies,. 'emen/! 9! 'emen/! 9.A.! Carte! tipar #i societate la români In secolul al %VI-tea. 0tudii! articole! comunicări! 5ucure#ti! ;DI@ +Carte,. 'iaconescu! A.! 7preanu! C! Câteva puncte de vedere n legătură cu evolu&ia societă&ii auto(tone n epoca daco-romană târzie #i nn perioada migra&iilor! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>! %%I%! ;DID +Câtevapuncte de vedere,. 'o1o#i! Al.! 'atul oilor +cuinGuagesima ovium,. $n capitol din istoris economică a româniSor din Transilvania! 5ucure#ti! ;DEA +'atul oilor,. H@? 'răgan! I.! 'iplomatul #i umanistul de origine română Bilip More din Ciula +;=A?-;<H@,! fn Apulum! %%I! ;DIE +'iplomatul,. 'răgan! I.! 8o1ilimea românească din Transilvania. Incursiune >storiogratică! fn Anuarul Institutului de Istorie Clu>! %%%! ;DD?-;DD; +8o1ilimea,. 'răgan! I.! 4omânii din Transilvania n lupta antiotomană din a doua pmătate a veacului al %V-lea! fn Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %%VII! ;DI<-;DI@ +4omânii,. 'rag an u! 8.! 4omânii n veacurile I%-%IV pe 1aza toponimiei #i onomasticei 5ucure#ti! ;DEE +4omânii,. 'răgu&! V. +coord.,! 4epertoriul picturilor murale medievale din 4omânia +sec.%IV-;=<?,! partea I! 5ucure#ti! ;DI< +4epertoriul,. 'rim1a! 7.! Istoria culturii #i civiliza&iei! II! 5ucure#ti! ;DIA +Istoria,. 'umitra#cu! 0.! Ceramica românească descoperită n Cri#ana +sec. VIII-%I,! n Crisia! VIII! ;DAI TCeramica,. 'umitra#cu! 0.! 'escoperiri ar(eologice din anul ;DAD de la 5i(area! datând din secolele Vl-%! fn 0argetia! %V! ;DI; +'escoperiri ;DAD,. 'umitra#cu! 0.! 'escoperiri ar(eologice din secolele V-VI e.n. de la 5i(area! n Riridava! %! ;DAI +'escoperiri,. 'vornic! Br.! 9es 0laves. 2istoire et civilisation. 'e lMAntiGuitâ au: de1uts de iMepoGue contemporaine! Paris! ;DA? +9es 0laves,. 9M"urope au I%-e siecle. Au: origines des "tats nationau:. Var#ovia! PD@D +9M"urope,. "droiu! 8.! PosesiuniSe domniSor arii 4omâne#ti #i Moldovei n Transilvania +secolele %IV-%VI,. 0emnifica&ii politico-sociale #i culturalistorice! fn voi. Istoria 4omâniei. Pagini transilvane! coord. '. 5erindei! Clu>-8apoca! ;DD= +Posesiunile,. "sUenas/! V.! 4usu! A.A.! Cetatea Mălăie#ti #i cnezatul 0ăla#ului +sec. %IV-%VII,! fn Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>8apoca! %%V! ;DIH +Cetatea,. "tienne 5ât(or/! roi de Pologne! Prince de Trans/lvanie! Cracovia!

;DE< +"tienne 5ât(orq,. H@; Basoli! -ina! Points de vue sur Ies incursions (ongroises en "urope au %-e siecle! fn Ca(iers de civilisation medievale! II! ;D<D +Points de vue,. Belezeu! C! 0tatutul Principatului Transilvaniei fn raporturile cu Poarta 7tomană +;<=;-;@II,! Clu>-8apoca! ;DD@! teză de doctorat +0tatutul,. Bene#an! C! 'ocumente medievale 1ăne&ene +;==?-;@<E,! Timi#oara! ;DI; +'ocumente,. Biru! I.0.! Al1u! C. +editori,! $manistul 8icolaus 7la(us +8icolae 4omânul, +;=DE-;<@I,. Te:te alese! 5ucure#ti! ;D@I +$manistul,. Bisc(er! I.! 9atina dunăreană. Introducere fn istoria lim1ii române! 5ucure#ti! ;DI< +9atina dunăreană,. Bugedi! ".! Pour une anal/se demograp(iGue de la 2ongrie medievale! n Annales! H=! ;D@D! nr. @ +Pour une anal/se,. -(e&ie! I!! Mare#! 8.+ 7riginile scrisului fn lim1a română! 5ucure#ti! ;D@< +7riginiSe,. -(itta! 7.! $n cola1orator al lui Mi(ai Viteazul. "piscopul 0erg(ie! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %%VII! ;DI<;DI@ +$n cola1orator,. -iurescu! +Bormarea,. C. C! Bormarea poporului român! Craiova! ;DAE -lucU! ".! Contri1u&ii cu privire la istoria păr&ilor arădene fn epoca ducatului lui A(tum! n Riridava! VI! ;DA@ +Contri1u&iiI,. -lucU! ".! Contri1u&ii privind istoria păr&ilor arădene fn secolele I%-%! nvoi. 0tudii privind istoria Aradului! 5ucure#ti! ;DI? +Contri1u&ii If,. -lucU! ".! Cu privire la istoricul păr&ilor arădene fn epoca voievodatului lui A(tum! n 0tudii privind istoria Aradului! 5ucure#ti! ;DI? +A(tum,. -lucU! ".! $nele informa&ii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului +sec. VIII-%,! n Riridava! VI! ;DA@ +$nele informa&ii,. -udea! IM.! -(iurco! I.! 'in istoria cre#tinismului la români. Mărturii ar(eologice! 7radea! ;DII +'in istoria cre#tinismului,. H@H -uenee! 5.! PolitiGue et (istoire au Mo/en Age. 4ecueil dMarticles sur lM(istoire politiGue et lM(istoriograp(ie medievale +;D<@-;DI;,! Paris! ;DI; +PolitiGue et (istoire,. -undisc(! W. -.! 'as Patriziat 0ie1en1urgisc(er 0tădte im Mittelalter Woln! ;DDE +'as Patriziat,. -/oni! M.! 9es Voloc(s des Annales primitives de Wiev! n "tudes slaves etroumaines! II! ;D=D +9es Voloc(s,. -/orff/! -/.! 9a C(ristianisation de la 2ongrie! fn 2arvard $Urainian 0tudies! %II-%III! ;DII-;DID [9a C(ristianisation,. -/orff/! -/.! Bormation dM"tats au I%-e siâcle suivant les -esta

2ungarorum du 8otaire Anon/me! n 8ouvelles "tudes 2istoriGues! I! 5udapesta! ;D@< +Bormation,. 2att! Q! Q.! 2istoire de la -aule romaine! Paris! ;D<D +2istoire,. 2a&egan! I.! Pavel C(inezu! Timi#oara! ;DD= +PavelC(inezii,. 2ol1an! Măria! Călători străini despre ările 4omâne! I! 5ucure#ti! ;D@I +Călători,. 2ol1an! Măria! 'in cronica rela&iilor româno-ungare fn secolele %III%IV! 5ucure#ti! ;DI; +'in cronica,. 2omân 5.! 9a premiere periode de lM(istoriograp(ie (ongroise! fn 4evue des etudes (ongroises! III! ;DH< +9apremiere,. lorga! 8.! 2istoire des 4oumains et de la 4oumanitâ 7rientale! iSH. 9e sceau de 4ome! 5ucarest! ;DEA +2istoire des 4oumains,. lorga! 8.! ndreptări #i ntregiri la istoria românilor! n Analele Academiei 4omâne. Memoriile 0ec&iunii Istorice! seria a ll-a! %%VII! ;D?< +fndreptăn,. lorga! 8.! 0tudii asupra evului mediu românesc! ed. de 3. Papacostea! 5ucure#ti! ;DI= +0tudii,. Istoria ora#ului 7radea! coord! 9. 5orcea! -(. -orun! 7radea! ;DD< +Istoria,. Istoria 4omâniei +tratat,! II! 5ucure#ti! ;D@H +Istoria,. H@E QaUo 0.! "volu&ia societă&ii la secui n secolele %IV-%VI! n voi. 4ăscoala secuilor din ;<D<-;<D@. Antecedente! desfă#urare #i urmări! red. 5enUo 0. #. a.! 5ucure#ti! ;DAI T"volu&ia,! QaUo! 0.! P(ilo1i1lon transilvan! 5ucure#ti! ;DAA +P(ilo1i1lori,. QaUo! 0.! Manolescu! 4.! 0crierea latină in evul mediu! 5ucure#ti! ;DA; T0crierea,. Wantoro.itz! ". W.! Patriotic Propaganda! n 8a&ionalism in t(e Middle Ages! ed. C. 9. Tipton! 8e. qorU etc! ;DAH TPatriotic Propaganda,. Wopeczi! 5.! +coord.,! "rdâl/ tortenete! voi. I-;II! 5udapesta! ;DI@ T"rdel/,. Wopeczi! 5.! +coord.,! 2istoire de la Trans/lvanie!. 5udapest! ;DDH +2istoire,. Wovâcs Peter! ".! Matt(ias Corvinus! 5udapesta! ;DD? +Matt(ias,. 9ot! B.! 9a fin du monde antiGue et le de1ut du Mo/en Age! Paris! ;DHA T9a fin du monde antiGue,. 9ot! B.! 9es destinees de l"mpire en 7ccident de ED< ă III! Paris! ;DHI +9es destinees de lM"mpire,. 9upa#! I.! 0crieri alese! I! ed. #t. Pascu! P. Teodor! Clu>-8apoca! ;DAA T0crieri,. 9upa#! I.! 0tudii! conferin&e #i comunicări istorice! II! Clu>! ;D=? T0tudii! conferin&e,. 9upa#! J.! 0tudii istorice! V! 0i1iu-Clu>! ;D=<-;D=@ T0tudif,. Madgearu! Al.! Contri1u&ii privind datarea conflictului dintre ducele 1ănă&ean A(tum #i regele 3tefan I al $ngariei! n 5anatica! %II! ;DDE!

nr. ; TContri1u&ii,. Madgearu! Al.! 4omanizare #i cre#tinare la nordul 'unării n secolele IV-VII! n Anuarul Institutului de Istorie !A '. %enopol*! %%%I! ;DD= T4omanizare,. Manolescu! 4.! Comer&ul 6ării 4omâne#ti cu 5ra#ovul +sec. %IV-%VI,! 5ucure#ti! ;D@< TComer&ulm. H@= Ma:im! M.! )Capitula&iile* iMn istoria rela&iilor româno-otomane fn evul mediu! n voi. 'in cronica rela&iilor poporului român cu popoarele vecine! I! 5ucure#ti! ;DI= TCapitula&iile,. Mârza! 4.! Iezui&ii fn Transilvania +;<AD-;<II,. Considera&ii preliminare! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>-8apoca! %%%IV! ;DD< TIezui&ii,. Mete#! 3t.! "migrări române#ti din Transilvania fn secolele %II l-%%! ed. a ll-a! 5ucure#ti! ;DAA T"migrări,. Moga! J.! Câteva considera&iuni privitoare la cercetarea istoriei Transilvaniei! Clu>! ;D=@ TConsidera&iuni,. Moga! I.! 9es 4oumains de Trans/lvanie au Mo/en Age! 0i1iu! ;D== T9es 4oumains,. Mure#an! C! lancu de 2unedoara! 5ucure#ti! ;D@I Tlancu de 2unedoara,. Musset! 9! 9es invasions: le second assauld contre SM"urope c(retienne +Vll-e - %l-e siâcles,! Paris! ;D@< T9e second assauld,. Musset! 9! 9es invasions: les vagues germaniGues! Paris! ;D@< T9es invasions,. 8ăgler! T(.! A#ezarea sa#ilor fn Transilvania! 5ucure#ti! ;DDH TA#ezarea,. 8âgler! T(.! 9upta antiotomană fn sudul Transilvaniei fn a doua >umătate a secolului al %V-lea! n Transilvania! =! ;DA<! nr. = +9upta,. 8iedermaier! P.! 0ie1en1ugisc(e 0tădte. Borsc(ungen zur 0tădte1aulic(en und arc(iteUtonisc(en "nt.icUlung von 2and.erUsorten z.isc(en dem ;H. und ;@. Qa(r(undert! 5ucure#ti! ;DAD +0ie1er1urgisc(e 0tădte,. 8istor! I. J.! 9egăturile cu 7(rida #i e:ar(atui Plaiurilor! n Analele Academiei 4omâne! M. 0. I.! s. III! tom. HA! mem. @! ;D=< +7(rida,. 8ouzille Q.! 9a Trans/lvanie. Terre de contacts et de conflicts! 0tras1ourg! ;DDE +9a Trans/lvanie,. 8uss1ăc(er! -.! Qo(annes 2onterus. Via&a #i opera fn imagini! 5ucure#ti! ;DAA +Qo(annes 2onterus,. H@< Pali! Br.! Cancelaria voievodatului Transilvaniei la nceputul secolului al %lV-lea! n 4evista ar(ivelor! E! ;D@?! nr.; TCancelaria,. Pali! Br.! Contri1u&ii la pro1lema locurilor de adeverire n Transilvania medievală +sec. %III-%V,! n 0tudii #i materiale de istorie medie! H! ;D<A TContri1u&iim. Pali! Br.! 'e nouveau sur lMaction de lanco de 2unedoara +2un/adi,

en Valac(ie pendant lMannâe ;==A! n 4evue 4oumaine dM2istorie! ;<! ;DA@! nor.E T'e nouveau,. Pali! Br.! Interven&ia lui lancu de 2unedoara n 6ara 4omânească #i Moldova n anii ;==A-;==I! n 0tudii. 4evistă de istorie! ;@! ;D@E! nr. < TInterven&ia,. Pali! Br.! 4omanians of Trans/lvania in t(e Middle Ages! Clu>-8apoca! ;DDE T4omanians,. Pali! Br.! 0Uander1eg et lanco de 2unedoara! n 4evue des "tudes 0ud-"st "uropeennes! @! ;D@I! nr. ; T0Uander1eg,. Pali! Br.! 3tiri noi despre e:pedi&iile turce#ti din Transilvania n ;=EI! n Anuarul Institutului de Istorie din Clu>! I -;;! ;D<I-;D<D +#tiri,. Pali Br.! $n moment dâcisif de lM(istoire du 0ud-"st europeen. 9a croisade de Varna +;===,! n 5alcania! A! ;D==! nr. H & $n moment,. Pallottino! M.! 9e origini storic(e dei popoli Italici! n 4elatione % Congresso di 0cienze 0toric(e! 4oma! ;D<< T9e origini,. Panaitescu! P. P.! Contri1u&ii la istoria culturii române#ti! 5ucure#ti! ;DA; TContri1u&ii,. Panartescu! P. P.! Introducere ia istoria culturii române#ti! 5ucure#ti! ;D@D TIntroducere,. Panaitescu! P. P.! nceputurile #i 1iruin&a scrisului in lim1a română! 5ucure#ti! ;D@< T nceputurile,. Papacostea! 3.! -eneza statului n evul mediu românesc. 0tudii critice! Clu>-8apoca! ;DII T-eneza,. Papacostea! 3.! 9es 4oumains et la conscience de leur românită au Mo/en Age! n 4evue 4oumaine dM2istoire! IV! ;D@<! nr.; T9a românite des 4oumains,. H@@ Papacostea! 3.! 4omânii n secolul %III. fntre cruciată #i Imperiul Mongol! 5ucure#ti! ;DDE T4omânii,. Pascu! 3t.! 4usu! M.! #. a.! Cetatea 'ă1ăca! n Acta Musei 8apocensis! V! ;D@I +Cetatea,. Pascu! 3t.! Contri1u&iuni documentare la istoria românilor n sec! %III-%IV! 0i1iu! ;D== TContri1u&iuni,. Pascu! 3t. +coord.,! Istoria nvă&ământului din 4omânia! I +de la origini până la ;IH;,! 5ucure#ti! ;DIE +Istoria,. Pascu! 3t.! Me#te#ugurile din Transilvania până la sfâr#itul sec. al %VI-lea! 5ucure#ti! ;D<= +Me#te#ugurile,. Pascu! 3t.! Mi(ai Viteazul #i Transilvania! fn Mi(ai Viteazul. Culegere de studii! coord. P. Cernovodeanu! C. 4ezac(evici! 5ucure#ti! ;DA< +Mi(ai Viteazul,. Pascu! 3t!! Mi#cări &ărăne#ti prile>uite de intrarea lui Mi(ai Viteazul fn Transilvania! fn 0tudii #i materiale de istorie medie! I! ;D<@ +Mi#cări,. Pascu! 3t.! 4olul cnezilor din Transilvania fn lupta antiotomană a lui lancu de 2unedoara! n 0tudii #i cercetări de istorie +Clu>,! VIII! ;D<A +4olul, Pascu! 3t.! Transilvania n epoca Principatului. Timpul suzeranită&ii

turce#ti. ;<=;-;@D;! Clu>! ;D=I +Transilvania,. Pascu! 3t.! Voievodatul Transilvaniei. I-IV! Ciu>-8apoca! ;DA;-;DID +voievodatul,. Pavan! M.! 9a provincia romana deSla Pannonia 0uperior! n Atti della Accademia 8azionale dei 9incei! Memorie. Classe de 0cienze morali! storic(e e filologic(e! seria VL! voi. VI! fasc. <! 4oma! ;D<< +9a provincia Pannonia,. Păcurariu! M.f Istoria 5isericii 7rtodo:e 4omâne! ed. a tl-a! I! 5ucure#ti! ;DD; +Istoria,. Păcurariu! M.! nceputurile Mitropoliei Transilvaniei! 5ucure#ti! ;DI? + nceputurile,. Pârvan! V.! 'acia. Civiliza&iile antice din &ările carpato-danu1iene! ed. V! ngri>ită de 4. Vulpe! 5ucure#ti! ;DAH +'acia,. H@A Peren/i! Q.! 9a conscience na&ionale dans le c(roniGues (ongroises du %lll-e siecle! n 9e developement de la conscience na&ionale en "urope 7rientale! Paris! ;D@D T9a conscience,. Pervain! V.! 'in rela&iile 6ării 4omâne#ti cu $ngaria la sfâr#itul veacului al %lV-lea! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>8apoca %VIII! ;DA< +'in rela&iile,. Pervain! V.! 9upta antiotomană a 6ărilor române n anii ;=;D-;=H?! n Aanuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %I%! ;DA@ +9upta,. Pest/! Br.! Mag/aroszâg (el/nevei! I! 5udapesta! ;III +Mag/arorszâg,. P(ilippi! P.! "cclesia T(eutonicorum $ltrasilvanorum! n Altera! e! ;DD<! nr. ; +"cclesia,. Pop! I.-A.! C(urc( and 0tate in "astern "urope during t(e Bourteent( Centur/: L(/ t(e 4omanians 4emained in t(e 7rt(odo: Area! n "ast "uropean cuarterl/! %%I%! ;DD<! nr. E +C(urc(,. Pop! I.-A!! Confesiune #i na&iune medievală: solidarită&i române#ti n secolele %IV-%VI! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>8apoca! %%VIII! ;DIA-;DII +Confesiune,. Pop! I.-A.!Considera&ii statistico-istorice asupra fondului documentar din Ar(iva ora#ului 5istri&a ntre anii ;<D?-;@?;! n Potaissa. 0tudii #i comunicări! II! ;DI? +Considera&ii,. Pop! I.-A.! "t(nic and 4eligious Mentalities in Trans/lvania during t(e Time of 8icolaus 7la(us! n "uropa. 5alcanica - 'anu1iana -Carpat(ica +5udapesta,! HSA! ;DD< +"t(nic,. Pop! I.-A.! Identit/ and Alterit/ in Trans/lvania during t(e Confrontations of ;<DD-;@?;! mTrans/lvanian 4evie.! IV! ;DD<! nr! = +Identit/,. Pop! I.-A.! Institu&ii medievale române#ti. Adunările cneziale #i no1iliare +1oiere#ti, din Transilvania n secolele %IV-%VI! Clu>-8apoca! ;DD; +Institu&ii,. Pop! I.-A.! Mărturii documentare privind no1ilimea din 2a&eg M

conflictul dintre loan Rapol/a #i Berdinand de 2a1#1urg! n Anuarul Institutului de Istorie #i Ar(eologie Clu>-8apoca! %%VI! ;DIE-;DI= +Mărturii,. H@I Pop. I.-A.! 71serva&ii privitoare la structura etnică #i confesională a $ngariei #i Transilvaniei medievale +sec. I%-%IV,! n Istoria 4omâniei. Pagini transilvane! coord. '. 5erindei! Clu>-8apoca! ;DD= T71serva&ii,. Pop! I.-A!! Privileges o1tenus par Ies 4oumains â lMepoGue de Matia Corvin! n ColloGuia. Qournal of Central "uropean 2istor/! I! ;DD=! nr. ; +Privileges,. Pop! I.-A.! 4ela&ii Intre Transilvania #i Moldova in timpul lui 3tefan cel Mare! n Acta Musei 8apocensis! Istorie! E;! II! ;DD< T4eSa&ii,. Pop! I.-A.! 0ensi1ilită&i etnice #i confesionale n Transilvania n timpul lui 8icolaus 7la(us! n Anuarul Institutului de Istorie Clu>-8apoca! %%%III! ;DD=! +0ensi1ilită&i,. Pop! I.-A.! 0olidaritatea românească medievală: unirea nfăptuită su1 Mi(ai Voievod Viteazul! n Academia română. Memoriile 0ec&iei de 3tiin&e Istorice! seria IV! %V! ;DD? +0olidaritatea,. Pop! I.-A.! T(e "t(no-Confessional 0tructure of Medieval Trans/lvania and 2ungar/! Clu>-8apoca! ;DD= +T(e 0tructure,. Pop! I.-A.! 6ările 4omâne ca )Poartă a Cre#tinătă&ii* la 'unărea de Qos +secolele %V-%VI,. Ideea #i fapta! n 0pa&iul cultural al 'unării Mi>locii #i Inferioare: tradi&ii #i perspective ale convie&uirii! 4e#i&a! ;DI< +6ările 4omâne,. Pop! I.-A.! Valoarea mărturiilor documentare despre e:pedi&ia ntreprinsă de regele Matia Corvin la ;=@A n Moldova! n 4evista de istorie! E=! ;DI;! nr. ; + Valoarea,. Popa! 4.! 9a nceputurile evului mediu românesc. 6ara 2a&egului! 5ucure#ti! ;DII +6ara 2a&egului,. Popa! 4.! 6ara Maramure#ului n veacul al %IV-lea! 5ucure#ti! ;DA? +6ara Maramure#ului,. Porum1! M.! 5isericile din BeSeac #i Vad! 5ucure#ti! ;D@I +5isericile,. Porum1! M.! Pictura românească din Transilvania. 'ie 4umănisc(e Malerei in 0ie1en1urgen! l! Clu>-8apoca! ;DI; +Pictura,. Premerstein! A.! 'ie Anfănge der Provinz Moesien! Viena! ;D?I +Moesieri,. Prodan! '.! 5oieri #i vecini n 6ara Băgăra#ului n sec. %VI-%VII! n Anuarul Institui&ii de Istorie Clu>! VI! ;D@E +5oieri #i vecinS,. H@D Prodan! ' ! Io1ăgia fn Transilvania fn sec. %VI! I-III! 5ucure#ti! ;D@A;D@I TIo1ăgia,. Prodan! '.! 0upple: 9i1ellus Valac(orum. 'in istoria formării na&iunii române! 5ucure#ti! ;DI= +0uppSerf. Protase! '.! Auto(tonii fn 'acia! I. 'acia 4omană! 5ucure#ti! ;DI? +Auto(tonii,! 4atzel! B.! PoSitisc(e -eograp(ie! ed. a E-a! Munc(en-5erlin! ;DHE

+-eograp(ie,. 4ein(ard! M. 4.! Armenaud! A.! 'upaGuier! Q.! 2istoire generale de la population mondiale! Paris! ;D@I +2istoire,. 4elations 1et.een t(e Autoc(tonious Population and t(e Migrator/ Populations on t(e Territor/ of 4omânia! 5uc(arest! ;DAM< +4elations,. 4oesler! 4!! 4umănisc(e 0tudien. $ntersuc(ungen zur ăSteren -esc(ic(te 4umăniens! Viena! ;IA; +4umănisc(e 0tudien,. 4o#u! T. 9! 7radea-Cetatea 5i(or! străvec(e vatră voievodală - din epoca de piatră la sfâr#itul secolului al %I V-lea! 7radea! ;DDH +7radea,. 4usu! A! A.! $n formular al cancelariei regale din epoca lui lancu de 2unedoara! pentru no1ilii români din Transilvania! fn Acta Musei 8apocensis! %%! ;DIE +$n formular,. 4usu! M.! Considera&ii cu privire la situa&ia social-economică #i poliitică a primelor forma&iuni statale române#ti! fn Acta Musei 8apocensis! %%I! ;DI= +Considera&ium,. 4usu! M.! 9es formations politiGues roumaines et leur lutte pour SMautonomie! n 4evue 4oumaine dM2istoire! %%I! ;DIH! nr. E-= +9es formations,. 4ussu! I.I.! 'aniel din Rla#ti +$n aderent (unedorean al lui Mi(ai Viteazul fn Transilvania,! n Apulum! %IV! ;DA@ +'anief,. 0ol/om-BeUete! B.! A 2un/adiaU roUonsâga! n A 2un/admeg/ei torenelmi âs râgeszeti târsulat. "vU1n/ve! %I! ;D??! fasc. E +A 2un/adiaU,. 0pinei! V!! Migra&ia ungurilor n spa&iul carpato-dunărean #i contacteSe lor cu românii n secolele I%-%! n Ar(eologia Moldovei! %III! ;DD? +Migra&ia,. HA? 0pinei! V.! Moldova n secolele %I-%IV! 5ucure#ti! ;DIH TMoldova,. 0pinei! V.! 4ealită&i etnice #i politice n Moldova meridională n secolele %-%III. 4omâni #i turanici! la#i! ;DI< T4omâni #i turanici,. 0toicescu! 8.! Continuitatea românilor. Privire istoriografică! istoricul pro1lemei! dovezile continuită&ii! 5ucure#ti! ;DI? TContinuitatea,. 0tănescu! ".! +coord,! 4ăscoala #i statui Asăne#tilor. Culegere de studii! 5ucure#ti! ;DID T4ăscoala Asăne#tilor,. 0uciu! I.'.! Monografia mitropoliei 5anatului! Timi#oara! ;DAA TMonografia,. 0zucs! Q.! T(e Peoples of Medieval 2ungar/! fn "t(nicit/ and 0ociet/in 2ungar/! ed. B. -latz! 5udapest! ;DD? TT(e Peoples,. 0ziics! Q.! T(eoretical "lements in Ma#ter 0imon of WezaMs -esta 2ungarorum: ;HIH-;HI< A. '.! n "tudes 2istoriGues 2ongroises! ;DA< +T(eoretical "lements,. Teodor! P.! Politica ecleziastică a lui Mi(ai viteazul n Transilvania! n 4evista istorică! IV! ;DDE! nr. <@ TPolitica,. Todera#cu! I.! $nitatea românească medievală! I! 5ucure#ti! ;DII +$nitatea,. Tudor! '.! +coord.,! "nciclopedia civiliza&iei romane! 5ucure#ti! ;DIH

T"nciclopedia,. Vătă#ianu! V.! Istoria artei feudale n 6ările 4omâne! I! 5ucure#ti! ;D<D TIstoria,. Vătă#ianu! V.! 0tudii de artă vec(e românească #i universală! 5ucure#ti! ;DIA T0tudii,. Velescu! 7.! Castelul de la 2unedoara! 5ucure#ti! ;D@I TCastelul,. Veress! A.! Bontes rerum Trans/lvanicarum! III! 5udapesta! ;D;E +Bontes,. Rimmermann! 2.! Veacul ntunecat! 5ucure#ti! ;DIE TVeacul,. HA; C$P4I80 Cuvânt nainte < 8otă I ;. 'e la daco-romani la români: Transilvania spre finalul mileniului I al erei cre#tine D ;.;. "uropa postromană #i lumea 1ar1ară. Mo#tenirea 4omei D ;.H. 'acia Traiană după retragerea stăpânirii romane ;< ;.E. "tnogeneza românilor.- sc(i&a unui proces istoric firesc H? ;.=. 8umele date românilor n izvoarele medievale ;.<. Momentul men&ionării românilor n izvoarele e:terne ;.@ Cre#tini #i păgâni la 'unărea de Qos n secolele ,ll-%. Cazul românilor ;.A. ntre 4oma #i 5izan&: state incipiente n centrul #i sud-estul "uropei spre finalul mileniului I al erei cre#tine ;.I. 0tructuri teritorial-politice ale protoromânilor #i românilor ntre secolele IV-I% d. 2r. H. 0ocietatea ungară timpurie. 'e la Mun&ii $rali spre centrul "uropei H.;. $ngurii nainte de secolul %: deplasarea de la Mun&ii $rali la nordul Mării 8egre H.H. 4ealită&i etnice! social-politice #i economice n cadrul tri1urilor ungure#ti nainte de secolul % H.E. Invazia #i a#ezarea ungurilor n Câmpia Pannonică: momentul producerii lor H.=. 'rumul urmat de unguri din AtelUuzu spre Câmpia Pannonică H.<. 8umărul ungurilor n >urul anului D?? H.@. Cronicile latino-mag(iare din secolele %II-%V #i valoarea lor istorică H.A. Tradi&ia cronistică despre structura etnică a Pannoniei #i Transilvaniei n perioada premag(iară H.I. *5lac(ii ac pastores 4omanorum...* H@ E? EE E@ =;

=D <E <A @? @E @@ A< HAH E 0tate incipiente atestate de unele izvoare scrise pe teritoriul Transilvaniei +secolele I%-%I, I< E.;. -eneralită&i. Concep&ia istorică #i viziunea politică a 8otarului lui 5ela I< E.H. 0tate incipiente men&ionate de Anon/mus n cronica sa IA E.E. Mărturii despre e:isten&a #i organizarea politică a românilor n fosta 'acie Traiană DH E.=. 'ucatul lui Menumorut D@ E.<. 'ucatul lui -lad ;;< E.@. 'ucatul lui Antum +7(tum, ;HH E.A. 'ucatul lui -elu ;E= E.I. 'ucatul lui -eula +lulus! lula sau -/la, ;=< =. Transilvania fn secolele %I-%V: destinul voievodatului ;<H =.;. Cucerirea Transilvaniei de către mag(iari +secolele %I-%III, ;<H =.H. 8oi *oaspe&i* veni&i n Transilvania: secui! sa#i ;<@ =.E. ncercări de colonizare e#uate: cavalerii teutoni #i cavalerii ioani&i ;@H =.=. Invazia tătară din ;H=; -;H=H #i efectele ei ;@< =.<. Cum reflectă documentele societatea transilvăneană ;@I =.@. 0ocietatea transilvăneană n secoiele %lll-%iV: feudali! clerici #i &ărani ;A? =.A. 4omânii n fa&a noilor stăpâni - men&inerea #i apărarea unora din institu&iile române#ti ;A@ =.I. Adunările de *stări* ale Transilvaniei +congregationes! universitates, #i rolul lor n secolele %III-%IV ;I? =.D. Adunările cneziale #i no1iliare +1oiere#ti, ale românilor din Transilvania ;IA =.;?. Autonomia voievodatului Transilvaniei #i orientatea lui spre statele române#ti e:tracarpatice n evul mediu ;ID <. Transilvania n secolele %V #i %VI: de la voievodat la principat ;DI <.;. Transilvania n timpul cruciadei târzii: lancu de 2unedoara #i Matia Corvinul ;DI <.H. Târguri #i ora#e n Transilvania medievală H?= HAE <.E. Via&a religioasă fn Transilvania medievală H?A <.=. Cultură #i societate n secolele %II-%VI H;E <.<. Voievodatul Transilvaniei n timpul crizei regatului $ngariei din

prima >umătate a secolului %VI HH< <.@. Transilvania n a doua >umătate a secolului %VI HEH <.A. Transilvania n epoca lui Mi(ai Vireavul. nceputurile lumii moderne HEI 5i1liografie selectivă