Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos

Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului Iisus Hristos
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, un singur Dumnezeu. Cu ajutorul şi îngăduinţa Supremei Divinităţi începem să scriem cartea minunilor lui Iisus Hristos, Stăpânul, Domnul şi Mântuitorul nostru, intitulată Evanghelia copilăriei, în pacea Domnului. Amin. I. Cuvintele lui Iisus în leagăn 1. Am găsit ceea ce urmează în cartea preotului Iosif. Acesta a trăit pe vremea lui Hristos, iar unii zic că ar fi fost însuşi Caiafa. 2. Aşadar el povesteşte că Iisus a vorbit pe când se afla în leagăn zicând mamei sale, Maria: “Eu sunt Iisus , Fiul lui Dumnezeu, Logosul pe care l-ai născut, după cum ţi-a vestit îngerul Gabriel. Tatăl meu m-a trimis ca să izbăvesc lumea”. II. Călătoria la Betleem În anul 309 al erei lui Alexandru a venit poruncă de la Augustus ca fiecare să se înscrie în locul unde s-a născut. Aşadar Iosif s-a ridicat şi, luând-o pe Maria, a plecat din Ierusalim către Betleem. Când au ajuns lângă o peşteră, Maria i-a zis lui Iosif că i se apropie sorocul naşterii şi nu mai poate continua drumul până în oraş. “Hai să intrăm în peştera aceasta”, a zis ea. Soarele stătea să apună. Atunci Iosif a plecat în grabă să-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo şi-ncoace zări o bătrână evreică născută în Ierusalim şi-i zise: “Fii binecuvântată! Rogu-te, vino şi intră în această peşteră unde o femeie se pregăteşte să nască!”. III. Moaşa din Ierusalim Bătrâna şi Iosif ajunseră la peşteră după apusul soarelui. Intrară. Şi, iată, încăp erea era plină de lumini mai frumoase decât cele ale unor lămpi sau candelabre şi mai strălucitoare decât razele de soare. Pruncul, învelit în scutece şi aşezat într-o iesle, sugea liniştit la sânul mamei sale, Maria. Priveau amândoi miraţi la lumina aceea. Atunci bătrâna o întrebă pe Maria: “Tu eşti mama pruncului?”. Şi după ce Maria încuviinţă din cap bătrâna zise: “Nu semeni deloc cu celelalte fiice ale Evei”. Maria răspunse: “După cum Fiul meu nu seamănă întru nimic cu ceilalţi prunci, tot astfel şi cea care L-a născut nu are egal între femei”. Bătrâna zice: “Stăpâna mea, iată, eu am venit să-ţi cer un leac, căci de multă vreme sufăr de paralizie”. Atunci stăpâna noastră Maria i-a zis: “Pune-ţi mâinile deasupra copilului! “. Şi cum făcu aceasta, îndată se însănătoşi. Apoi a ieşit din peşteră zicând: “De acum voi fi roaba şi slujitoarea pruncului acestuia câte zile-oi avea!”. IV. Închinarea păstorilor Atunci sosiră şi păstorii. Ei aprinseră focul şi fremătau de bucurie. Şi, iată, li s-au arătat oştirile cereşti lăudând şi slăvind pe Dumnezeu. Păstorii se luară după ele, astfel încât peştera deveni pentru o clipă asemeni unui Templu al lumii cereşti. Laolaltă glasuri cereşti 1

ei au găsit scutecul ca la început.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos şi pământeşti slăveau şi preamăreau pe Dumnezeu la naşterea lui Hristos. întinzând mâinile către ea. chiar dacă ţi s-ar oferi trei sute de dinari! “. Bătrâna evreică a luat pieliţa (alţii spun că i-a luat cordonul ombilical! . lumină pentru toate neamurile şi slavă pentru poporul Tău. dar mai ales ce-au adus de-acolo? Magii au arătat scutecul primit de la Maria. Aceasta e sticluţa pe care a cumpărat-o Maria. Dar după ce focul s-a stins. Ei l-au primit cu cea mai înaltă cinstire. ştergându-le apoi cu părul său. plini de nerăbdare. în pace. s-au luat după raza ei şi au pornit la drum. Maria a luat un scutec şi l-a dat lor drept mulţumire pentru atâtea bogăţii. C. Închinarea magilor La naşterea Domnului Iisus în Betleemul Iudeii. că ai îngăduit ochilor mei să vadă naşterea Mântuitorului lumii”. Atunci au făcut mare sărbătoare şi. care-l proslăveau asemenea gărzii din jurul unui rege. mare minune că focul n-a reuşit să-l facă scrum sau măcar să-l ardă un pic”.n. lucru prescris şi de Legea lui Moise în felul următor: “Toţi întâi născuţii de sex bărbătesc vor fi numiţi sfinţi ai lui Dumnezeu!”.) şi a pus-o într-o sticluţă cu ulei de nard mai vechi. înaintea Domnului. după cuvântul Tău. Apoi au aruncat scutecul în mijlocul flăcărilor. după cum prorocise Zarathustra. Israel”. Dumnezeule. Închinându-se. După zece zile au adus pruncul la Ierusalim. Dumnezeule al lui Israel. păcătoasa. V.B. şi a vărsat-o peste capul şi picioarele Domnului nostru. bătrânul Simion l -a văzut strălucind ca un stâlp de lumină. pe care a dat-o unui fiu al ei. Iisus Hristos. era înconjurat de îngeri. L-au tăiat chiar acolo. şi au adus cu ei daruri: aur. Tăierea împrejur 1. profetesa. mama sa. Văzând atâtea miracole clare bătrâna evreică îi mulţumi lui Dumnezeu aşa: “Îţi mulţumesc. În ziua a opta pruncul trebuia să fie tăiat împrejur. au aprins un foc şi i s-au închinat. cum au călătorit la dus şi la întors. Apoi l-au luat şi cu cea mai aleasă cinstire l-au pus în vistieria lor. VII. parfumar. şi au ţinut-o aşa până au ajuns în patria lor. îl ţinea fericită în braţe. pe care ai pregătit-o spre mântuirea tuturor popoarelor. care l-au înghiţit îndată. Sosirea magilor în patria lor Regii şi principii le-au ieşit înainte şi. Prezentarea la Templu Când Fecioara Maria.n. VI. pe vremea regelui Irod. după obiceiul lor. Tot atunci li s-a arătat un înger sub chipul stelei ce-i călăuzise la venire. în peşteră. 2. au venit trei magi de la Răsărit şi au intrat în Ierusalim. zise Domnului Hristos: „Acum slobozeşte pe robul Tău. Ana. smirnă şi tămâie. căci ochii mei văzură îndurarea Ta. Simion se apropie în grabă de Maria şi. au oferit darurile pruncului Iisus . a luat şi ea parte la ceremonie mulţumindu-i lui Dumnezeu şi urându-i fericire Mariei. Stăpâne.. şi au jertfit pentru dânsul. 2 . i-au întrebat ce-au văzut şi ce-au făcut. o. VIII. zicându-i: “Ai grijă să nu vinzi nimănui sticluţa cu nard. de parcă flăcările nici nu l-ar fi atins. Atunci au început să-l sărute şi să şi-l pună peste cap ori peste ochi zicând: “Acesta este Adevărul. iar în a patruzecea zi de la naştere au mers cu el la Templu.

împroşcând cuvinte grele. Atunci căpeteniile şi preoţii idolilor au alergat într-un suflet la idolul cel mare şi l-au întrebat: “Ce-i cu vâlva şi cutremurarea ce sau iscat pe pământul nostru?”. rămânând în pielea goală. Tocmai întindea rufele proaspăt spălate pe nişte scânduri. Copilul posedat de demoni veni. luă un scutec şi-l puse pe cap. ce s-a întâmplat cu tine? Cum te-ai vindecat?”. Pământul însuşi. Noi ne temem cumplit de puterea lui uriaşă”. fiindcă nu mai trecuseră la întoarcere pe la el. m-am îndreptat spre sanatoriu. îl întrebă: “Fiule. şi s-o ia la fugă. unde trebuia să se nască Hristosul (unsul)? “ Şi cum aceia răspunseră că în Betleemul Iudeii. Sosind dar Iosif împreună cu Maria şi instalându-se aici. apucat de boala lui obişnuită. Iar copilul începu să laude pe Dumnezeu şi să mulţumească Domnului care-l vindecase. la venirea Lui s-a zguduit şi s-a despicat. Idolul le-a zis: “A venit la noi un zeu ascuns. În oraş exista şi un sanatoriu consacrat acelui idol. Iar preotul avea un fiu în vârstă de trei ani. Stăpâna Maria spălase scutecele Domnului iar acum le întindea la uscat pe nişte scânduri. Aici dădu peste Iosif şi peste Maria. Mânia lui Irod 1.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos IX. în chip de şerpi ori de corbi. Când Irod văzu că magii îl păcăliseră. în afară de El. tatăl a zis: “Fiule. Atunci eu am înhăţat un scutec dintre acelea şi. 3 . Când tatăl aceluia văzu că s-a vindecat. XI. Când veni dimineaţa. Deja se apropiau de un oraş mare unde se afla un idol căruia toţi ceilalţi idoli şi zei ai egiptenilor îi aduceau daruri şi ofrande. În clipa aceea demonii începură să-i iasă din gură. Fuga în Egipt 1. punându-mi-l pe cap. care este cu adevărat Dumnezeu. nici un alt zeu. Fiul răspunse: “Când demonii s-au năpustit peste mine. Acolo am întâlnit o femeie sfântă cu un prunc. Chiar în clipa aceea idolul se prăbuşi. şi azvârlea cu pietre după oameni. toţi s-au înspăimântat. 2. nu merită cultul divin. Fiul preotului. Atunci un înger al Domnului i-a apărut lui Iosif în vis şi i-a zis: “Scoală-te. idolul s-a sfărâmat şi toţi zeii sau prăbuşit şi au pierit sub puterea lui uriaşă”. iar când îl apucau pandaliile îşi sfâşia veşmintele. Aici slujea un preot care transmitea locuitorilor Egiptului şi ai ţinuturilor sale tot ce spunea Satana prin gura idolului. Plin de o imensă bucurie. cum l-a presimţit. de cum a trecut El pe lângă noi. La primul cântat al cocoşilor ei se sculară şi porniră la drum. căci numai El este Fiul lui Dumnezeu. de care toţi ceilalţi se temeau să se mai apropie. Căci. Iosif se tot gândea cum avea să-şi pregătească acea călătorie. ia pruncul şi pe maica lui şi plecaţi în Egipt!”. văzu că făcuseră un pic de drum. îi chemă pe toţi preoţii şi înţelepţii din Iudeea şi le zise: “Lămuriţi-mă. 2. Sărmanul copil vorbea vrute şi nevrute. poate că pruncul acela este însuşi Fiul Dumnezeului Celui viu care a creat cerurile şi pământul. îndată m-au lăsat demonii şi au fugit”. Irod începu să urzească moartea Domnului Iisus Hristos. X. Vindecarea unui copil posedat 1. posedat de câţiva demoni. s-a cutremurat. Toţi locuitorii Egiptului şi mulţi alţii pe deasupra alergară să vadă dezastrul. 2. intră în sanatoriu.

luându-şi bagajele. Apoi. aidoma larmei stârnite de alaiul unui Rege magnific. Când Maria a intrat în cetate cu Fiul său. Aceştia. Degeaba o legau cu funia sau cu lanţul. Iosif le răspunse: “Vine în urma noastră!”. la auzul ei. care pleacă din reşedinţa sa însoţit de armată. Într -o noapte. L-a luat în braţe. s-a ruşinat de goliciunea ei şi s-a dus acasă ferindu-se să dea ochii cu careva. i -au găzduit pe Maria şi pe Iosif cu toată cinstirea cuvenită. 2. venindu-şi în fire. auzind că idolul acela s-a prăbuşit şi a pierit. L-a strâns tare la sânul ei şi L-a sărutat. A întins mâinile către Domnul Hristos şi. apoi a început să-L legene dintr-o parte într-alta stând aplecată deasupra Lui. Atunci au zis aşa: “Când eram în Israel. Iar aceştia. Tâlharii 1. 2. Şi. Plecând de acolo au ajuns într-un loc bântuit de tâlhari. au plecat de acolo. de cavalerie şi în bubuituri de darabană. în braţe. Mariei i se făcu milă. după ce jefuiseră mai mulţi drumeţi de haine şi bagaje. ne vor arde de vii”. Iar acum nu-i nici o îndoială că egiptenii. aducând multe necazuri pe capul alor săi. Ori se aşeza la răspântii şi printre lespezi de morminte şi azvârlea cu pietre după oameni. Ceva mai încolo se întâlniră cu Iosif şi Maria şi-i întrebară: “Unde este regele acela care se apropia făcând atâta larmă încât. când ea se dusese după apă. mireasa amuţise şi nu mai putea vorbi defel. după ce şi-au luat merinde pentru drum. nici să şadă în casă. îi legară fedeleş. XIV. Şi-i mulţumi lui Dumnezeu. unde tocmai se făcea o nuntă. unde se afla o femeie stăpânită de diavol. Femeia îndrăcită 1. smulgându-L de la pieptul Mariei. După ce s-a îmbrăcat a povestit tatălui şi tuturor alor săi cum se petrecuseră lucrurile. Când o văzu. sub chipul unui om tânăr care fugea şi zicea: “Vai mie din pricina ta. şi a Fiului tău!”.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos XII. Şi diavolul o părăsi îndată. Numai că. Dintr-o dată tâlharii aud o larmă uriaşă. Irod şi-a pus în gând să ia viaţa lui Iisus şi pentru aceasta a ucis toţi pruncii din Betleem şi din împrejurimi. că o făcuse iarăşi sănătoasă. Marie. mireasa cea mută a zărit-o. limba i se dezlegă şi urechile i se destupară. ca prin farmec. 2. îndată ce vor auzi de sfărâmarea idolului lor. Dar Iosif şi Maria. tâlharii ne-au lăsat şi noi am putut scăpa teferi?”. Sărmana femeie nu mai suporta nici să fie îmbrăcată. o porniră la drum. Temerile Sfintei Familii Astfel s-a împlinit profeţia care zice: “Din Egipt l-am chemat pe Fiul meu”. Aşa a scăpat femeia aceea de chin. Pe la chindii ajunseră în altă cetate. Mireasa mută 1. Iar 4 . s-au înfricoşat şi s-au temut. prin urzelile diavolului cel blestemat şi prin farmece vrăjitoreşti. tâlharii o luară la fugă lăsând acolo tot ce furaseră. Apoi au sosit în alt oraş. XV. Ostatecii se ridicară. îşi desfăcură unii altora legăturile şi. Rupea tot şi fugea dezbrăcată prin pustietăţi. Domnul Hristos. slăvindu-l. blestematul şi răzvrătitul acela de diavol intră în ea. A doua zi. Buimăciţi. XIII. cei mai de seamă cetăţeni ai oraşului.

ori încredinţează-l unei doici. se apropie de ei fata care fusese bolnavă de lepră şi-i roagă să o ia tovarăşă de drum. Ei încuviinţară iar fata li se alătură. iată. Dar multă vreme după ce m -a luat de soţie eu nu i-am dăruit nici un fiu. Iar femeia i-a răsplătit din belşug pe drumeţi. Domnul Hristos.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos locuitorii acelei cetăţi jucară toată noaptea de bucurie că Dumnezeu şi îngerii Lui coborâseră la ei. “Au mas cu toţii sub acoperişul casei tale. Leproasa 1. soţul meu!”. lasă-mă să iau în braţe pruncul şi să-l sărut!”. 2. Făcură popas aici. la sân. Vai. După ce la spălat. aceeaşi femeie a luat apă înmiresmată ca să-l spele pe Iisus . Fata intră în camera soţiei principelui şi. văzând-o pe stăpâna Maria cu pruncul. Şi pe când cei trei se pregăteau să plece de acolo. “Te rog numai să păstrezi secretul şi să nu-l zici nimănui”. 2. Atunci copila a grăit aşa: “Nu-ţi spuneam eu că voi găsi leac pentru nenorocirea ta? Ascultă-mă! Şi eu eram leproasă. 2. şi-au luat rămas bun de la oameni şi au mas într-altă cetate unde. răspunse copila. a răspuns aceasta. i-a zis mânată de dorinţă: “Stăpână. Văzându-l astfel. ţinuţi la mare cinste şi petrecând minunat. Drept pentru care toţi cei de faţă au adus slavă Dumnezeului Preaînalt. fiul Mariei”. Nici că l-a mai văzut femeia de atunci. Căci mare mâhnire mă apasă şi până acum n-am îndrăznit să mă destăinui nimănui”. Când. Satana a slobozit-o şi a luat-o la fugă. XVIII. fiul meu! Vai. în sfârşit. Un copil lepros 1. Femeia întrebă îndată: “Unde se află zeul acesta de care îmi vorbeşti?”. Maria a lăsat-o. De atunci parcă miam pierdut minţile şi zac aici răpusă de durere. răspunse soţia principelui. Şi îndată ce L-a atins cu mâinile. găsind-o pe aceasta tristă şi cu ochii în lacrimi. XVII. 3. Fata i-a zis: “Poate dacă-mi dezvălui mie şi mă iei părtaşă la suferinţa ta. pe când îşi spăla rufele la râu. care să-l crească într-un loc pustiu de unde nimeni să nu mai ştie ceva despre el! De tine mă rup cu totul. o întrebă care era pricina durerii? “Să nu te mire. “Chiar lângă tine”. principele l-a renegat iar mie mi-a zis: „Ori ucide-l. că mă vezi plângând. Altă femeie îndrăcită 1. i-am dăruit unul. cum era firesc. căci după ceea ce mi-ai făcut nici nu mai vreau să te văd”. diavolul cel blestemat cu chip de şarpe se năpusti asupra ei şi i se-ncolăci în jurul pântecului. Odată. a adunat apa şi a vărsat o parte din ea peste trupul mâncat de lepră al unei copile care locuia acolo. nu oameni”. Aici trăia o femeie virtuoasă.” “Cum se poate aşa 5 . Atunci locuitorii cetăţii au zis: “Fără nici o îndoială Iosif. După care şi-au pus merinde pentru drum. Ei bine. voi găsi un leac”. “Eu sunt căsătorită cu un principe care stăpâneşte o mulţime de cetăţi. aveau de gând să înnopteze. Maria şi Pruncul acesta sunt zei. XVI. În cetăţuie erau şi locuinţe pentru oaspeţi. Şi au rămas acolo trei zile. A doua zi. dar m-a curăţit un zeu care se numeşte Iisus . femeia aceea. Aşa ajunseră într-un oraş a cărui cetăţuie aparţinea unui principe foarte vestit. acesta a fost lepros. Şi îndată copila se vindecă de lepră. Şi de-atunci noapte de noapte o chinuia cumplit.

Dar nişte femei roase de invidie l -au vrăjit pe ascuns. am văzut că fratele nostru s-a preschimbat într-un măgar. El este cel care m-a scăpat de boală şi de chin”. Lângă ele se afla un măgar acoperit cu un veşmânt fastuos. pe Iosif şi pe Maria. slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. la care veniră cei mai de seamă bărbaţi din cetate. zise: “O. ce mai!.zise femeia . XIX. când uşile casei erau încuiate. cu ochii tăi. Aşa că au plecat de-acolo abia în ziua următoare. Vai. Atunci soţia principelui se ridică şi-i pofti pe aceia să-i fie oaspeţi. le întrebă ce-i cu măgarul acela în mijlocul odăii? Iar femeile răspunseră printre lacrimi: “Măgarul pe care-l vezi era fratele nostru. Apoi ne întoarcem acasă”. “Suntem drumeţi . Femeile îi puseseră dinainte un braţ de susan.. Pruncul lor se numeşte Iisus . Maria zise copilei care-i însoţea: “Mergi şi întreabă-le cine sunt şi ce nenorocire li s-a întâmplat?”. se pregăteau să plece. văzură trei femei care se întorceau plângând de la cimitir. nu-i aşa?”.cum te-ai vindecat de lepră. Apoi a copleşit-o cu daruri pe stăpâna Maria şi şi-a luat rămas bun de la ea cu toată cinstirea cuvenită.. Pe când se apropiau de altă cetate. Şi au mers după ele.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos ceva”. Asta se întâmpla pe timp de iarnă. pe toţi magii şi vrăjitorii din lume. Dar cum şi-au petrecut ei noaptea sub acoperişul aceluia. care însă. la răsăritul soarelui. ca să ne mângâie! Am chemat pe toţi învăţaţii. unde sunt?”. Ele însă n-au vrut să răspundă. îl stropi cu ea. grăi femeia. drept mulţumire. mirată.şi căutăm un loc de mas pentru noapte”.ce-şi recapătă adevăratul chip 6 . XX. făcu în cinstea lor un ospăţ mare. fericită mama care Te-a născut! Căci pe cei de aceeaşi fire cu tine îi cureţi cu apa în care a fost scăldat trupul Tău!”. După moartea tatălui nostru ne-a rămas o avere uriaşă. Atunci bărbatul le ieşi înainte şi. puţin înainte de mijirea zorilor. Copila. frumos gătită. ce tristeţe! Şi tată nu avem. Dar au întrebat-o pe copilă: “Voi de unde veniţi şi încotro vă duceţi? Nu vedeţi că se lasă noaptea!?”. Şi într-o noapte. atins de puterea unei vrăji. Povestea unui măgar 1. . “Cum să nu!?”. Iisuse. A doua zi de dimineaţă luă apa înmiresmată unde tocmai fusese îmbăiat Iisus şi. nu se putea bucura de nevastă-sa. XXI. “arată-mi. Atunci femeile i-au zis: “Veniţi şi înnoptaţi la noi”. “Iată-i răspunse copila. Cum nu aveam decât un frate. Au fost primiţi într-o casă nouă. A doua zi. aducându-l pe fiul său. Degeaba! De câte ori ne copleşeşte durerea ieşim împreună cu mama şi plângem la mormântul părintelui nostru. Şi îndată mi-a trecut lepra”. 2.a răspuns copila . îndată i s-a desfăcut vraja. născut din acelaşi pântece ca şi noi. Iar mama. 5. Poposiră aşadar în casa unui om abia însurat. Şi pe loc fiul se curăţă de lepră. am hotărât să-l însurăm şi să-i facem o nuntă omenească. Tânărul fermecat Sosiră în altă cetate. răspunse copila: “Am luat apa în care mama şi-a spălat pruncul şi am vărsat-o peste mine. “O să-mi arăţi şi mie . unde au vrut să rămână peste noapte. 4. Copila intră în odaia celor trei femei şi le găsi din nou plângând în hohote şi jeluindu-se. îl sărutau întruna şi-i dădeau să mănânce. aşa cum îl vezi şi tu. Iar pentru Iosif pregăti un banchet strălucitor. gospodărie în toată regula.

Acestea. care ne-a îndreptat către Maica şi către Fiul ei. Iosif şi Maria au rămas acolo zece zile. Sânt încredinţată că are leac şi pentru necazul vostru. Atunci surorile au grăit către maica lor: “Iată. care m-a stropit cu apa de la îmbăierea lui.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos 1. zicând: “Fericită este femeia care Te-a născut. 7 . Cum auzi copila vorbele acestea zise: “Mai înduraţi puţin şi n-o să mai plângeţi! Căci leacul durerii voastre se află aproape. dar îndată ce-am cunoscut-o pe femeia cu pruncul Iisus . slujitoarea Mariei”. m-am vindecat. că măgarul s-a şi transformat în om . Şi i-a zis Titus lui Damachus: “Te rog. De aceea te rugăm. au adus-o în odaie şi au stat înaintea ei plângând în hohote şi zicând: “O. Iată. Maria. chiar de mai multe ori. 3. 2.un tânăr fără cusur. chemaţi-o la voi în odaie şi destăinuiţi-i secretul. după ce-şi luară bun rămas. Apoi cu toţii . Căsătoria 1. Apoi s-au dus la Maria şi au întrebat-o. ia de la mine patruzeci de drahme despăgubire”. Au râs. Cei doi tâlhari se numeau Titus şi Damachus. Iisus e. totuşi au hotărât să traverseze locul pe timp de noapte. XXIII. Mariei i se făcu milă de nenorocirea lor. Mântuitorul lumii! Fericiţi sunt ochii care se înfruptă din bucuria chipului Tău!”. Maria. s-au veselit. ai milă de. rugaţi-o să vă ajute”. ca să nu-i simtă tovarăşii noştri! “. Şi ea a fost de acord. Damachus însă nici n-a vrut s-audă. La un moment dat. Deşi Iosif şi Maria ştiau prea bine ce-i aşteaptă. abia născut.tânărul. fratele nostru şi-a redobândit chipul omenesc cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos şi prin mijlocirea copilei. roabele Tale! Căci nu-i nimeni mai în vârstă. Apoi au recitat Profeţii şi-au lăudat aşa pe Domnul: “O. Apoi. La plecare au fost conduşi cu mare cinste de către gazde. Auzind cuvintele fetei.s-au închinat stăpânei Maria. ori cap al familiei care să aibă grijă de noi. credem că se cuvine să i-o dăm de soţie chiar pe această copilă. care preschimbi tristeţea-n bucurie şi jalea-n veselie!”. Aşa că mergeţi la stăpâna mea. plângând laolaltă cu cele trei femei şi zicând către Iisus Hristos: “Fiule. au cântat şi au jucat în haine mândre şi strălucitoare. De acolo începea un ţinut pustiu. Cândva eu însămi am avut lepră. o. Dar nişte femei l-au vrăjit şi l-au adus în halul în care-l vezi. cu umilinţă. Fiu al lui David. Atunci Titus i-a zis: “Uite. îndură-te de noi!”. Ba i-a întins şi brâul cu care era încins. Îl luă pe Domnul Iisus şi îl aşeză pe spatele măgarului. XXII. chiar aici. măgarul acesta din faţa ta este fratele nostru. Stăpâna noastră. pentru ca acela să nu deschidă gura şi să vorbească. lasă-i pe oamenii aceştia în pace. Iisus e. 2. Numai ce-au ieşit aceste cuvinte din gura stăpânei Maria. Cum fratele nostru este neînsurat. începură din nou să plângă. Dar mai amarnic decât toţi plângea copila. cele trei au alergat la stăpâna Maria. bântuit de hoţi şi de tâlhari. mama şi surorile lui . Iar pe Copil l-au ridicat deasupra capului. Tristeţea li s-a preschimbat în bucurie şi bocetul în horă. Au pus la cale o nuntă ca-n poveşti. în casă. vindecă măgarul acesta prin puterea Ta nemăsurată şi fă-l iarăşi om înzestrat cu judecată precum era la început!”. Tâlharii 1. iar alături de ei o mulţime întreagă (tovarăşi de-ai lor). care dormeau somn greu. zăresc doi tâlhari întinşi pe pământ.

mergi în cetatea Nazaret şi rămâi acolo!”. XXIV. Sfânta Familie în Matareea De acolo au apucat-o spre oraşul sicomorilor. nici în Evanghelia completă. Atunci mama copilului vindecat i -a zis vecinei: “De ce nu te duci cu el la Maria? Căci şi eu l-am dus pe-al meu când era la un pas de moarte şi îndată s-a vindecat cu apa în care fusese îmbăiat trupul Fiului ei. Maria a zis: “Să te ferească Dumnezeu de una ca asta. Mamă. XXVIII. la stânga mea. în culmea bucuriei. Din suflarea Domnului amestecată cu apa s-a răspândit un balsam minunat în tot ţinutul acela. Apoi s-au îndreptat către cetatea idolilor. Femeia făcu întocmai şi îndată copilul se linişti. Au rămas în Egipt vreme de trei ani. Fiul ei suferea de aceeaşi boală. Dar când au ajuns la hotarele Iudeei. Ea veni la stăpâna Maria. spălându-şi copilul cu apa aceea. zi şi noapte. Trăia acolo o femeie cu un copil bolnav. XXV. În cele din urmă o luă totuşi prin Iudeea. XXVI. 2. deşi Irod murise. Maria o ascultă şi-i zise: “Ia un pic din apa în care mi-am îmbăiat pruncul şi stropeşte-ţi fiul!”. aproape orbise. Fiindcă. După trei ani au plecat din Egipt către casă.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos 2. Copiilor le supurau ochii. Alt copil bolnav Tot acolo trăia o femeie vecină cu prima. Bolile din Betleem 1. Iar Domnul Iisus i-a răspuns Maicii Sale: “O. iar peste puţin timp mureau. merse degrabă şi. Iosif. i-a zis: “Domnul Dumnezeu te va sprijini cu dreapta Sa şi-ţi va ierta toate păcatele!”. XXVII. la apropierea lor. Sfânta Familie în Memfis Apoi au coborât la Memfis. veni la Maria să-i mulţumească. Şi cum. pe tron se afla acum fiul aceluia. peste treizeci de ani. Cum auzi femeia aşa ceva. care. Archelaos. Şi-n ziua următoare Titus va intra înaintea mea în paradis”. la un pas de moarte. La Matareea Iisus a făcut un izvor în care Maica Lui i-a spălat cămaşa. 2. Cetatea Betleemului era plină de boli grele. când iudeii mă vor răstigni în Ierusalim. Maria. sărăcuţul. îndată i se 8 . Dar acesta îi zise: “Mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Iosif s-a temut să intre. căci El ţi-a vindecat fiul! “. Atunci mama copilului. s-a preschimbat în dune de nisip. uită-te şi la fiul meu care se chinuie din pricina bolii!”. Fiule!”. pe când aceasta îl îmbăia pe Iisus Hristos. unde l-au văzut pe Faraon. plângea întruna. la dreapta. aceşti doi tâlhari vor fi ridicaţi pe cruce împreună cu mine: Titus. şi-i zise: “O. Întoarcerea acasă 1. adică Matareea de astăzi. Iisus “. Într-adevăr e lucru de mirare ca Stăpânul tuturor ţinuturilor să fie purtat astfel şi plimbat de colo-colo prin propria-i împărăţie. Când a văzut stăpâna Maria ce mare bine le-a făcut tâlharul. După ce dormi puţin se trezi vindecat şi sănătos. iar Damachus. Atunci îi apăru un înge r al Domnului şi-i zise: “O. Iar Domnul Iisus a făcut multe minuni care nu se găsesc scrise nici în Evanghelia copilăriei.

Nişte oameni care veniseră după apă îl găsiră pe copil plutind la suprafaţă. De atunci mare duşmănie se iscă între ele. Coborâră îndată şi-l scoaseră afară. te rog. iar fiul ei. Îl lăsă pe Cleopa lângă foc. Una dintre femei se numea Maria. oamenii. Maria se întoarse şi-l găsi pe Cleopa râzând în cuptorul care era atât de rece de parcă nici n-ar fi aprins focul. Apoi veni cu fiul ei la Maria să-i povestească minunea. Maică-sa îl luă. ajută-mă. veni cu lacrimi în ochi la Maria şi-i zise: “O. mi-a aruncat copilul în fântână. iată. Azrami puse mâna pe el şi mi ţi -l azvârli direct în fântână. Maria îi răspunse: “Dumnezeu te va răzbuna pentru asta”. Doamne. 4. Şi într-o zi. Un viitor apostol 1. Apoi se întoarse repede acasă. 2. Unul dintre ei muri după câtva timp. când duşmanca s-a dus să scoată apă. s-a dus cu el la stăpâna Maria şi i-a povestit păţania. pe unul l-am îngropat. 9 . Apoi fugi deacolo. stăpână. Duşmanca ei. îl înşfăcă şi mi ţi-l azvârli drept în cuptorul încins. Au venit ei. iar pe celălalt mi-l pândeşte moartea! Uite cum ar trebui să-l rog şi să-l invoc pe Dumnezeu şi începu a zice: „O. merse la stăpâna Maria. Maica lui Iisus şi oferindu-i un ştergar frumos îi zise: “O. Pe unul mi l-ai luat înapoi. oare nu vezi ce mi-a făcut duşmanca? Iată. îşi luă copilul. şi ochii. dar avea capul zdrobit şi toate oasele frânte. Atunci mama lui Cleopa se întoarse acasă şi făcu din scutec o cămaşă cu care-l îmbrăcă pe copil. lasă-mi-l. Fiecare avea câte un copil. Îşi dădu seama că Azrami l-a aruncat în mijlocul flăcărilor. Atunci veni şi mama băiatului. Aici nu era nimeni în afară de Cleopa. mama lui Cleopa. căci am avut doi fii şi. primeşte de la mine acest ştergar şi dă-mi în schimbul lui un scutec al Fiului tău!”. Dar Maria îi porunci să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru vindecare şi să păstreze taina celor întâmplate. Dar Maria. celălalt abia-şi mai ţinea sufletul. Maria. stăpână. Mariei. Dar fiul celeilalte muri a doua zi. salvează-mă. dar au căzut în groapa pe care o făcuseră”. Venise rândul Mariei. Şi aşa îl vindecă. Copilul îşi dăduse deja ochii peste cap. măcar pe celălalt!”“. Cuprinşi de cea mai mare uimire începură să laude pe Dumnezeu. cum îl văzu pe acesta singur-singurel. Şi amândoi copiii erau bolnavi de friguri. văzând-o cum plânge de fierbinte. Cum îl văzu. duşmanca. Fiecare se ocupa de treburile gospodăriei o dată la două săptămâni. merse la fântână ca să scoată apă. 3. Într-o zi mama lui Cleopa se ridică. 2. XXIX.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos tămăduiră acestuia Şi trupul. Altă dată Azrami. Maria se învoi. Cleopa. mi-ai dăruit doi fii. Acum e teafăr dar odată şi odată tot o să mi-l piardă”. Copilul aruncat în foc şi în apă 1. care se juca liniştit. Astfel a murit de moarte rea şi s-a împlinit cuvântul psalmului: “Au săpat un puţ adânc. Tu eşti blând şi milostiv şi sfânt. ea plecă să aducă aluatul dospit din altă încăpere. şi au tras-o afară. După ce aprinse cuptorul pentru copt pâine. Altă femeie avea doi gemeni: amândoi bolnavi. i s-au împleticit picioarele în frânghie şi ea a căzut în fântână. XXX. După ce l-a scos de acolo pe băiat. i-a zis: “Taci şi nu mai spune la nimeni! Căci mă tem să nu ţi se întâmple ceva rău”. îl luă în braţe şi plângând se duse cu el la stăpâna Maria şi-i zise: “O. Maica Domnului. Tot în cetate trăiau două femei căsătorite cu acelaşi bărbat. i se făcu milă şi-i zise: “Aşează-ţi fiul în patul fiului meu şi acoperă-l cu hainele acestuia!”.

Trei zile a rămas femeia în casa Mariei. Femeia zise: “O. mama lui Iisus . Femeia. Totuşi ea stărui. Când se întoarse în cetatea ei se întâlni cu un prinţ care tocmai se căsătorise cu fiica altui prinţ din partea locului. Când a văzut că sunt leproasă i s-a făcut milă şi mi-a dat apa în care-l îmbăiase pe fiul ei. Şi femeia aşteptă. cu argint. semnul leprei sub formă de stea. Desfăcu îndată căsătoria. După ce-l aşeză pe Iisus în pat. îi ceru pâine şi începu să mănânce. Blestematul îi apărea de multe ori sub chipul unui şarpe uriaş gata-gata s-o înghită. Maria îi dădu femeii apa în care îşi îmbăiase pruncul şi-i zise: “Ia din apa aceasta şi stropeşte-ţi trupul!”. pe Iisus . îndată ce simţi mirosul veşmintelor Domnului Iisus Hristos. îi întrebă ce li s-a întâmplat? Dar ei răspunseră: “Lasă-ne. ducându-mă la Betleem cu o treabă oarecare. îi zise: “Mai aşteaptă puţin. Numai că acesta descoperi. şi-l culc în pat”. Apoi aduse laudă şi prinos de mulţumire lui Dumnezeu. căci Fiul tău vindecă pe toţi cei de o fire cu el numai prin atingerea hainelor sale”. După ce intrară şi-i oferiră darurile. Căci pricina durerii noastre n-o putem spune nimănui”. XXXI. fără să uite a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru sănătatea redată femeii sale. 2. deschise ochii. Maria. femeia zise: “Şi eu. am avut lepră.. Şi cum o spălară.cu aur. femeie. De câte ori se apropia jivina. cât îmi spăl pruncul.. Fata îndrăcită 1.. Copilul vindecat nu era altul decât viitorul apostol Bartolomeu din Evanghelie. 3. De faţă se afla şi o femeie leproasă. Femeia leproasă 1. în pace şi nu ne mai iscodi. declarând-o nulă. o primi în casă şi făcu a doua oară nunta. o aduseră pe fata leproasă şi i-o arătară. Apoi o strigă pe mama lui. Iar prinţul. pe fruntea soţiei sale. acum ştiu că în tine sălăşluieşte puterea lui Dumnezeu. porunci ca sărmana fată să fie spălată. mi-am turnat-o pe trup şi m-am pomenit vindecată. Şi dându-le puţină apă din aceea în care-l îmbăiase pe Hristos. la Maria. apropiindu-se de Maria. Apoi îi sugea tot sângele din trup de ajunsese biata fată ca un cadavru. îi rugă să-şi deschidă inimile. XXXIII. auzind că soţia i se vindecase. la scurt timp. Atunci Maria. Apoi se întoarseră bucuroşi în cetatea lor aducând slavă Domnului. ea îşi împreuna mâinile deasupra 10 . După ce-i arătară semnul leprei de pe fruntea fetei. Nevasta leproasă părăsită de bărbat 1. încărcaţi cu daruri de mare preţ. zise: “Stăpâna mea. XXXII. poate va şti să le găsească leacul. Şi femeia o întrebă: “Dar cine oare mă poate curăţi?”. care. copleşiţi de durere şi plângând în hohote. Trăia acolo o copilă chinuită de diavol. văzând în ce stare se aflau. Eu am luat-o. ori poate vrei să te cureţi de lepră?”. Dar într-o zi. am întâlnit într-o peşteră o femeie cu numele Maria. ajută-mă!”.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos Dar cum îl aşeză în patul în care dormea Hristos. Atunci ei o întrebară: “N-ai vrea să ne-o arăţi şi nouă pe stăpâna Maria?”. Maria le vorbi aşa: “Pogoare-se mila Domnului asupra voastră!”. Ea răspunse că da. Femeia făcu întocmai şi se vindecă. cea pe care o vedeţi înaintea voastră. îndată se făcu bine. stăpâna. Aceasta avea un fiu pe nume Iisus . Îndată se sculară şi porniră spre Betleem. Maria o întrebă: “Cu ce să te ajut . Toţi cei de faţă începură atunci să laude pe Dumnezeu. 2.

Mulţime de oameni se strângeau în jurul ei şi toţi plângeau şi se jeluiau auzind-o pe ea cum plânge şi se vaită: “O. Cum auzi femeia cuvintele fetei de prinţ. Maica lui Iisus Hristos. Dacă vrei ca fiica ta să-şi recapete minţile. pe nume Iuda. Şi cum el răspunse că amândoi părinţii copilei erau în viaţă.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos capului şi striga cât putea: “Vai de viaţa mea. arată-i-l!”. fraţilor şi prietenilor. ori numai o întâlneau. i-l puse pe cap şi-i acoperi ochii. Acesta. 3. Maica lui Iisus . Dar iată că într-o bună zi glasul copilei ajunse până la urechile fetei de prinţ ce fusese vindecată de lepră. cum nu este nimeni să mă scape de şarpele acesta nemilos!?”. fata mea! Lasă-l să se apropie şi. Blestematul îi apăru sub înfăţişarea unui şarpe uriaş. ia-o cu tine la Betleem şi caut-o pe Maria. din care ieşeau vâlvătăi. Atunci fata prinţului zise: “Păstrează secretul pe care ţi-l voi mărturisi: am fost bolnavă de lepră. muşca pe toţi cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. pune-i în faţă scutecul pe care ni l-a dat Maria. ori de câte ori ţi-o apărea vrăjmaşul. XXXV. XXXIV. După ce o ascultă. Lângă ea se jeluiau o mulţime de oameni. După care îşi luă rămas bun de la ele. Aceasta se sculă. Diavolul. este fiica mea”. amarnic îi mai căinau soarta. Atunci limbi de flăcări şi bucăţi de jăratic ţâşniră din scutec şi se năpustiră asupra şarpelui. Iisus . Faima stăpânei Maria şi a Fiului său. Maică-sa îi zise: “Nu-ţi fie teamă. dar Maria. preschimbat în şarpe cumplit. când punea diavolul stăpânire pe el. îşi luă copilul şi se duse cu el la Maria. Aici se duse direct la Maria şi-i povesti necazul. Iisus e. Iar când o văzu pe aceasta o întrebă: “Copila nebună este fiica ta?”. 2. Cuprins de mare spaimă se întoarse cu spatele şi plecă de la copilă. O luară înapoi spre casă. Apoi îi mai dădu şi un scutec al Domnului Iisus zicându-i: “Ia scutecul acesta şi. când o fi lângă tine. 11 . o luă pe fiică-sa şi plecă la Betleem. cu lacrimi în ochi răspunse: “Da. parte de linişte. Mare minune se întâmplă când şarpele dădu cu ochii de scutecul Domnului Iisus . Femeia tristă. Părinţii şi cei care-i stăteau în preajmă. Aceasta ieşi pe terasa castelului şi o văzu pe biata copilă plângând cu mâinile încrucişate deasupra capului. la a cărui vedere copila se înspăimântă. Atunci îl întrebă pe soţul îndrăcitei dacă îi mai trăia soacra. Sărmana avu. ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Prinse a striga cu glas înfricoşat: “Ce este între mine şi tine. Trăia acolo o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Trupul copilei se închircise de spaimă. şi-i porunci s-o toarne peste fată. m-a vindecat. 3. Vindecarea 1. o. Eu una cred că te vei întoarce bucuroasă”. ea îi zise: “Cheam-o pe soacra ta la mine!”. împreună cu cei care văzuseră minunea cu ochii lor. De atunci nu i se mai arătă. 2. Iisus . Şi-o să vedem ce sentâmplă”. Maria îi dădu un pic de apă din aceea în care spălase trupul fiului său. Pentru aceasta îi mulţumi lui Dumnezeu. Iuda Iscarioteanul 1. în sfârşit. Dar iată că veni şi ceasul în care diavolul obişnuia să se năpustească asupra ei. oare nu este nimeni să mă scape de ucigaşul acesta?”. Iar dacă nu găsea pe nimeni îşi muşca mâinile şi celelalte părţi ale trupului. fiul Mariei!? Unde să mă ascund?”. Fii sigură că o va însănătoşi. Dintr-o dată scoase la iveală scutecul. venea tot mai aproape.

şi ele chiar începură să ţopăie. Şi ori de câte ori Iosif greşea măsura vreunei lucrări. fugind. Iisus le luă pe toate şi le aruncă într-un vas plin cu albastru de India. După aceea le dădu o altă poruncă şi ele se opriră. cu o palmă sau cu un cot. Copiii merseră acasă şi povestiră totul părinţilor. Figurinele din lut 1. ori s-o mai lungească.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos 2. după plac. altul într-alta. trebuind ori s-o mai scurteze. XXXIX. Dar Iisus porunci statuetelor să se mişte. vru să-l muşte pe Iisus de mână. XXXVI. Iisus îl ajută pe Iosif Iosif umbla cu lucrul prin toată cetatea. Când veni Salem şi văzu în ce hal arătau stofele. Iar aceştia ziseră: “Copii. căci e un vrăjitor!”. Iisus intră în atelierul unui vopsitor pe nume Salem. Îl lovi totuşi în coasta dreaptă atât de tare. 3. Îşi petrecea timpul cu prieteni de aceeaşi vârstă. încât Acela începu să plângă. Şi îndată începu să scoată din vas stofele şi să le coloreze după cum îi cerea vopsitorul. Atunci Domnul Iisus îi zise: “Spune-mi la ce stofă ai vrea să schimbi culoarea şi eu ţi-o schimb”. tot hârjonindu-se cu alţi copii. Atunci a ieşit dracul din Iuda. măgari. Iisus împlinise şapte ani. 2. sub înfăţişarea unui câine turbat. nu vă mai jucaţi cu Iisus ! Feriţi-vă de el şi vă păziţi. Unde se ducea. Se jucau plăsmuind din lut statuete care înfăţişau boi. Pe când şedeau ei în curte. îl lua cu el şi pe Iisus . iar în coasta în care îl lovise Iuda. Într-o zi. Iosif era un tâmplar destul de nepriceput. ca să se joace cu ceilalţi copii. Fiecare ţinea să-şi impună opera lăudându-şi talentul şi priceperea. păsări şi diferite alte vieţuitoare. care începeau să zboare ori să se oprească din zbor. XXXVIII. Atunci prietenii îl întrebară: “Nu cumva te crezi Fiul Creatorului?”. Dar ai venit tu şi s-a isprăvit cu toate”. Modelase şi figurine de vrăbii şi de alte păsări. 2. Copilul care l-a lovit pe Iisus şi din care a ieşit dracul cu chip de câine nu era altul decât Iuda Iscarioteanul. Stofele vopsitorului 1. Tocmai atunci Iacob şi Iosif îl scoseseră pe Iisus afară. Acesta nici nu punea mâna şi. până când nu mai rămase nici una. văzând asemenea minune. lăudară pe Dumnezeu. Căci unul dorea să-i vopsesc stofa într-o culoare. după cum le poruncea el. ele beau şi mâncau. 3. Oamenii îl chemau să le facă ciubere. veni şi Iuda şi se aşeză la dreapta lui Iisus . Aici se aflau grămezi de stofe aduse pentru a fi vopsite. Iosif în faţa regelui 12 . Şi cum îl apucară pandaliile. Când le întindea apă şi mâncare. paturi şi lăzi pentru haine. fiu al Mariei? Toţi oamenii din oraş or să mă înjure. începu să urle ca un nebun şi să-l certe pe Iisus zicând: “Ce mi-ai făcut. la drept vorbind. Iisus le zise prietenilor săi: “Voi porunci statuetelor mele să se mişte”. vânzătorul lui Iisus . Domnul Iisus numai ce-şi întindea mâinile către lucrarea cu pricina şi ea se făcea cum ar fi dorit Iosif. aveau să-i înfigă şi iudeii suliţa. XXXVII. dar nu putu. Iudeii.

în copii. Iubitorule. Stăpânul nostru. Şi îndată. Se folosea la multe şi felurite lucrări. robii Tăi. iezilor. Aceştia şi-au aşternut hainele pe pământ.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos 1. altul. Dar când l-a pus la locul său. să mergem şi să ne jucăm!”. 2. aduseră tronul la măsura potrivită. eu. redă-le copiilor acestora. şi-l îndreptăm!”. împreună cu alţi prieteni de vârsta lui. căci Tu ai venit. Femeile ziseră din nou: “Tu. tu apuci de-o parte a tronului. Iisus le răspunse: “Fiii lui Israel sunt ca etiopienii printre celelalte popoare”. când şi-au revenit. ca să caute lemne. XL. Doamne. Aşa că Te rugăm. fiul lui David. Pe când petreceau ei aşa. Iosif făcu aşa cum îl învăţase Iisus şi. Regele s-a mâniat foarte tare. le ştii pe toate şi nimic nu-ţi este ascuns. Îndată copiii. Iisus grăi: “Haideţi. ca un rege. Se opri şi le întrebă în ce parte o apucaseră copiii? Şi cum ele îi răspunseră că nu se afla nimeni acolo. iar nu ca să ucizi!”. Dar Iisus îi zice: “Nu te teme şi nu-ţi amărî sufletul! Uite. Cei care au văzut minunea au încremenit de uimire. “Nişte iezi de trei ani”. Îşi împreunară mâinile şi-l rugară: “O. iar el s-a aşezat deasupra. Văzând una ca asta femeile îngenuncheară la picioarele lui Iisus cuprinse de uimire şi de teamă. o. XLII.unul într-o parte. Tot căutându-i. Atunci Iisus începu să strige: “Ieşiţi. 2. Iosif. iezii se preschimbară. dar aceia se ascunseră. Iisus e. de-acolo şi veniţi la păstorul vostru!”. ieşiră din cuptor şi prinseră a ţopăi în jurul lui Iisus . 4. chipul ce l-au avut înainte!”. Oricine trecea pe acolo era adus cu forţa şi obligat să se închine regelui. Se luă după ei. Iisus rege În luna Adar Iisus i-a strâns pe copii în jurul său. la loc. până ce a isprăvit tronul. sub ochii femeilor. ca să vindeci. Acesta plecase în pădure. Aici 13 . Iosif i-a răspuns: “Pentru că tot ce-am făcut în aceşti doi ani s-a pierdut”. prefăcuţi în iezi. se apropiară câţiva oameni care duceau pe targă un copil. Lemnul din care a fost făcut tronul era un lemn renumit în vremea lui Salomon. Iosif n-avu încotro şi se apucă de lucru. 3. cu adevărat eşti păstorul cel bun al Israelului! Fie-ţi milă de roabele Tale. de cealaltă. Fiul Mariei. Apoi i-au pus pe cap o coroană împletită din flori şi au stat la dreapta şi la stânga lui. Iosif şi-a petrecut noaptea nemâncat. Iisus grăi: “Dar cei din cuptor ce sunt?”. copii. vreau să-mi meştereşti un tron după măsura locului în care stau eu de obicei”. Apoi. răspunseră femeile. Altă dată Iisus ieşi în drum şi văzu un grup de copii adunaţi la joacă. Copiii preschimbaţi în iezi 1. Iisus ajunse la poarta unei case unde mai multe femei stăteau la taifas. au 1ăudat pe Dumnezeu. Simon Cananeanul 1. De frică. Într-o zi îl chemă însuşi regele din Ierusalim Şi-i zise: “Ascultă. XLI. care stau dinaintea Ta şi care nu s-au îndoit niciodată. a văzut că tronul era mai îngust cu două palme. trăgând amândoi . în cealaltă -. Abia după aceea îi îngăduiau să-şi continue drumul. Doi ani a rămas în palatul regelui. Stăpâne al nostru. Iisus l-a întrebat de ce-i era atât de frică.

mângâiat de Domnul. Atunci. Iisus rămase singur pe acoperiş. Aceştia. cine te-a aruncat de pe acoperiş?”. Bietul copil începu să strige după ajutor. în chip de slujitori. copleşiţi de durere. Ceilalţi se împrăştiară care încotro. cum au zărit convoiul. Merseră după rudele lui. Ei strigau întruna: “Copilul nostru a murit şi iată ucigaşul!”. Într-o zi. i-au târât cu forţa. Părinţii băiatului muşcat cerură îngăduinţa să plece acasă. nu voiau să se abată din drum. ea m-a prăvălit!”. Iacob începu să strige şi să plângă. 4. Domnul Iisus vorbi către ceilalţi copii: “Haideţi să ucidem şarpele acela!”. Atunci Iisus zise: “Nu mă vorbiţi de rău! Dacă nu mă credeţi pe mine. XLIV. la chemarea Domnului. Mortul deschise gura şi răspunse: “Doamne. 2. Acesta era chiar Simon Cananeanul. ca şi mort. Iar Domnul îi porunci: “Du-te şi suge tot veninul pe care l-ai vărsat în trupul copilului acestuia!”. Copilul întors dintre morţi 1. Iacob se apucă să le culeagă. Îndată şarpele se târî până la mâna copilului şi-şi trase înapoi tot veninul. După ce-i răspunseră că fusese muşcat de un şarpe. Degeaba le spunea el că n-au dreptate. 14 . Dintr-o dată. unul dintre ei căzu de foarte sus şi muri pe loc. sosiţi în grabă. XLIII. se aplecă deasupra celui mort şi. cu glas puternic. care-l ridicară să-l aducă în oraş. au şi ieşit în calea celui ce fusese muşcat de şarpe zicând către însoţitorii săi: “Veniţi să-l salutaţi pe rege!”. Domnul Iisus îi întrebă pe copii: “Aici este sălaşul şarpelui?”. pe când Iisus se afla cu alţi copii. haideţi să-l întrebăm chiar pe fiul vostru! El va scoate adevărul la lumină”. Iar copilul. pentru că în curând vei fi ucenicul meu!”. o viperă blestemată ţâşni şi-l muşcă de mână. întrebă: “Zenon. Dar copiii răspunseră: “Oare n-aţi auzit porunca regelui: „Haideţi să ucidem şarpele!”!? Nu vreţi să-l ascultaţi?”. Iisus se apropie şi suflă peste rană. Atunci Domnul Iisus îi zise: “Nu plânge. îl găsiră zăcând la pământ. Ajunseră la cuibul de prepeliţă. şarpele ieşi fără zăbavă şi I se supuse. Când veniră părinţii şi rudele copilului căzut îi ziseră lui Iisus : “Tu l-ai îmbrâncit pe fiul nostru!”. Şi Iisus coborî. Iisus merse împreună cu el. 2. Văzându-l în ce hal era. 5. După ce se trezi începu să plângă. Aceia încuviinţară. ci Spaima. Apoi Iisus îi aruncă un blestem şi pe loc jivina se rupse în două. se însănătoşi. Iisus şi Iacob Altă dată Iosif îl trimise pe fiul său Iacob să aducă lemne din pădure. 3.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos dădu peste un cuib de prepeliţă. Iisus îi sfătui pe cei de faţă să asculte cu luare-aminte cuvintele copilului. Şi cum sărmanii oameni. Se pomeniră aşadar în faţa Domnului Iisus . Întinse mâna să culeagă ouăle când un şarpe veni nos zvâcni din cuib şi-l muşcă. înconjurat de ceilalţi copii. Aşa au ajuns la locul unde şedea Iisus în chip de rege. Şi îndată se vindecă. nu tu m-ai îmbrâncit. deoarece fiul lor se zbătea în chinurile morţii. care se jucau pe un acoperiş. Ajungând la locul unde se găseau vreascuri. Prietenii. despre care se aminteşte în Evanghelie. El îi întrebă: “De ce purtaţi copilul acesta pe targă?”.

Atunci Iisus îi zise: “Cum s-a scurs apa aceasta. învăţătorul îi ceru să spună aleph. aşa să se scurgă şi viaţa din tine!”. XLV. învăţătorul îi porunci să spună beth. Iisus lovi cele douăsprezece vrăbii cu palma. 3. pe care le aşeză de jur-împrejurul iezerului său. spuse şi de ce o anumită literă se află înaintea altei litere. aşa să cazi şi tu şi să nu te mai ridici!”. se izbi de ceva şi se făcu ţăndări. daleth. Şi după ce a spus aleph. ca să aducă apă. Iisus îi spuse toate înţelesurile lui aleph şi ale lui beth. Atunci învăţătorul. Era în zi de sabat. unele au puncte. beth. iar ele îşi luară zborul ciripind. XLVIII. îl îmbrânci atât de tare pe Iisus . Pe neaşteptate apăru înaintea lor un copil care. Atunci Domnul zise: “Cum m-ai lovit pe mine. despre care învăţătorul nu întâlnise nimic în cărţile sale. plin ochi. Altă dată Iisus se juca împreună cu alţi copii încropind mici iezere. La sfârşit Iisus îi zise învăţătorului: “Ia seama la ce-ţi voi spune!”. rămase mută de uimire. Îi împărtăşi hotărârea sa şi Mariei. iar altele în spirală. Vrăbiile de noroi 1. Apoi vorbi despre formele literelor . Şi în chip limpede şi distinct începu să recite: aleph. plin de uimire. Ea aduna şi păstra în inimă tot ceea ce vedea. Cum îl văzu. Văzând că învăţătorul îşi îndreaptă nuiaua asupra lui. Atunci Iisus îşi desfăcu repede batista. văzându-i cu ce se ocupau. ghimel.despre faptul că unele litere sunt drepte. văzându-l. Ulciorul spart 1. ulciorul. Blestemul Într-o seară Iisus se întorcea acasă împreună cu Iosif. şi. XLVII. din fugă. Şi toţi îl slăviră pe Dumnezeu pentru minunea aceea. fiul lui Ana. Odată Maria îl trimise pe Iisus la fântână. XLVI. 2. Toată apa se scurse pe de lături. grăi: “Copilul acesta cred că s-a născut înaintea lui Noe”. încât acesta căzu la pământ. altele răsucite. Şi chiar în clipa aceea copilul se prăvăli la pământ şi-şi dădu sufletul. până la tau. Şi odată se repezi şi le strică iezerele. ca să-l învăţ literele?”. Chiar atunci se apropie de ei un iudeu. Trăia în Ierusalim un om pe nume Zaheu. 3. Acestea şi multe alte lucruri începu el să le înşire şi să le clarifice. Apoi 15 . Învăţătorul neînvăţat 1. Acesta îi zise lui Iosif: “De ce nu-l aduci pe Iisus la mine.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos 3. Dar Iisus răspunse: “Mai întâi să-mi explici care este semnificaţia lui aleph şi după aceea voi pronunţa şi beth”. Apoi fiul lui Ana se apropie şi de Iisus şi-i călcă malurile iezerului în picioare. adună apa în ea şi i-o duse maicii sale care. zise mânios şi plin de indignare: “Cum aşa. altele nu au puncte. Şi copilul se uscă pe loc. faceţi figurine din noroi în zi de sabat?”. Dar când se întorcea el. Iosif încuviinţă. câte trei pe fiecare latură. El plăsmui douăsprezece vrăbii. 2. Astfel îl duseră pe Iisus la învăţător. care-i învăţa pe copii.

După sărbătoare părinţii s-au întors acasă. 2. Îi iscodea cu privire la lucrurile pe care aceştia le cunoşteau ori răspundea el însuşi la întrebările lor. LII. despre tumori şi despre efectele lor. Dar Iisus răspunse: “Mai întâi să-mi explici semnificaţia literei aleph şi după aceea voi pronunţa şi beth! “. Duhul îl numeşte pe El Domn când grăieşte: „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”?”. Iosif îi zise Mariei: “De acum înainte nu-l mai lăsăm afară din casă. copilul acesta?”. dar. al arterelor şi al nervilor.“şi Scripturile şi ceea ce este cuprins în ele”. profesorul îi porunci să pronunţe beth. la sărbătoarea Paştilor. iar el rămase mort. precum şi preceptele. Tot printre acei filozofi se găsea şi unul priceput în ştiinţele naturii. Pe dată însă mâna i se uscă. El îl întrebă pe Iisus dacă studiase astronomia. bătrânii şi cărturarii israeliţi. Când a împlinit doisprezece ani l-au dus la Ierusalim. După aceea le explică pe rând cărţile Legii. despre revoluţia lor pe bolta cerească. Şi i-a întrebat el: “Al cui fiu este Mesia?”. cum îl văzu. “Da” . fiindcă oricine i se împotriveşte e pedepsit cu moarte”. despre forma lor triunghiulară. chiar şi despre poziţia lor în minute şi secunde precum şi despre alte lucruri pe care nici o minte nu le poate cuprinde. 3. lucruri ce-s mai presus de mintea oricărei creaturi. Atunci el le-a zis: “Cum. Atunci Iisus începu să vorbească: despre numărul sferelor şi cel al corpurilor cereşti. al oaselor. despre natura mişcărilor lor.a răspuns Iisus . El îl întrebă pe Iisus dacă studiase cumva şi medicina. Iisus şi fizicianul 1. despre calităţile trupului. Atunci primul cărturar îl întrebă: “Ai citit tu Sfintele Scripturi?”. despre hypofizică şi hyperfizică. despre opoziţii. Iisus Învăţătorul 1. pe de o parte. Iisus şi astronomul Se găsea acolo şi un filozof priceput în astronomie. oare. Totuşi îl duseră la un profesor mai învăţat. despre efectul căldurii şi al uscăciunii. îi zise: “Pronunţă aleph!”. pătrată sau hexagonală. Învăţătorul pedepsit 1. dar Iisus a rămas în Templu. despre numărul membrelor. XLIX. Văzând cele întâmplate. La urmă cărturarul acela zise: “Eu unul mărturisesc că până acum n-am dobândit şi nici nu mi-a fost dat să aud o asemenea învăţătură. hotărârile şi tainele cuprinse în cărţile Profeţilor. printre învăţaţii. precum şi despre toate câte se 16 . Şi după ce spuse Iisus aleph. Cine-o fi. Acesta. Iar ei au răspuns: “Fiul lui David”. Maria întări zicând: “Fiul tău nu are nevoie de nici o învăţătură!”. LI. Atunci profesorul ridică mâna să-l lovească. Atunci Iisus începu să-i vorbească: despre fizică şi metafizică. al venelor. L. 2.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos merse la Iosif şi-i zise: “Mi-ai adus la şcoală un copil mai învăţat decât toţi învăţătorii”.

apoi despre lucrările sufletului î n trup şi despre simţurile şi virtuţile sale.cărora.. precum şi despre altele pe care mintea nici unei creaturi nu le-ar putea cuprinde. Şi ei ziseră: “Ferice de tine. Îl adorăm. (Mult mai pe larg vezi „Evanghelia lui Iacov (Copilăria lui Iisus)” şi „Cele trei zile petrecute de Iisus la templu (La 12 ani)”. bunătate. ca să îmbrăţişeze cu mila Sa veşnică şi să ne arate îngăduinţa Sa izvorâtă dintro imensă dărnicie.Copilăria Mântuitorului Iisus Hristos produc din cauza acestor fenomene. despre unirea sufletului cu trupul şi despre despărţirea lor. pe de altă parte. Amin. împreună cu Iosif. la Iordan: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit!”. Viaţa ascunsă 1. Doamne. pentru ce ne-ai făcut aceasta? Iată. LIII. femeie care ai născut un asemenea copil!”. Apoi Iisus se întoarse cu ei la Nazaret şi-i ascultă în toate. Maica Domnului. generozitate şi bunăvoinţă. Atunci cărturarii o întrebară pe Maria: “Acesta este fiul tău?”. Atunci filozoful se ridică. ba le punea întrebări. 2. Pe când vorbeau ei aşa despre unele şi despre altele. din clipa aceasta voi fi ucenicul şi slujitorul Tău!”. în sfârşit. 2. Iar mama lui păstra în inima sa toate aceste cuvinte. despre cum se nasc vorbirea. n. LIV. A Sa este slava şi bunătatea şi puterea şi stăpânirea în vecii vecilor. iată că sosi acolo Maria. Între timp Iisus sporea cu vârsta. 3. Ei însă n-au înţeles vorbele lui.) 17 . Cel care ne-a dăruit fiinţă şi viaţă slobozindu-ne din pântecele maicilor noastre. Atunci Tatăl proclamă în mod public. Văzându-l printre cărturari . în genunchi. Din ziua aceea îşi ascunse minunile tainice şi se ocupă cu studiul Legii până la vârsta de treizeci de ani.r. 2. mânia şi pofta nesăţioasă. ba le răspundea la întrebări . Epilog Acesta este Cel pe care.după trei zile 1. care-l tot căutase prin împrejurimi trei zile.. eu şi cu tatăl tău am obosit de când te căutăm!”. . cu înţelepciunea şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni. LV. Dar el le-a grăit: “De ce mă căutaţi? Oare nu ştiţi că se cuvine să stau în casa Tatălui meu?”. Ea făcu semn că da. Cel care s-a întrupat pentru noi şi ne-a răscumpărat.îi zise: “Fiule. se închină în faţa lui Iisus şi-i zise: “O. Tot atunci se arătă şi Duhul Sfânt sub chipul unui porumbel alb.