Garabet Ibrăileanu

GARABET IBRAILEANU

Adela
100

EDITURA EMINESCU 1974

2

Adela

RAGMENTE DIN !URNALUL LUI EMIL C"DRESCU #iulie$au%u&t 1'9((() Bălţăteşti!... O improvizare de bâlci, pe şoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, şerpuind printre râpi, şi se duce la Târ u!"eamţului, #nconjurată de sin urătăţi. $ume multă, care vrea să petreacă şi nu ştie cum. %oamnele, ostentativ &ără treabă, umblă #n roc'ii de casă şi cu capul ol... %omnii, cu jambiere şi şepci impermeabile, trec la poştă, peste drum de 'otel, #narmaţi cu alpenstockuri, strânse ener ic #n pumn la nivelul bărbiilor #nţepenite şi importante. Peisaj mesc'in. O colină #ntinsă, tristă, pătată de câţiva arbori sc'ilozi, ascunde munţii dinspre apus. "ici o (cunoştinţă). *istem in&ailibil+ #n enere, atitudini nesociabile, #n specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din (centru) - cu&undat #n lectura unui ziar. ./m un număr din Voinţa naţională #ncă din Bucureşti.0 Plictis odi'nitor. $ectură plăcută, recon&ortantă+ cataloa ele câtorva librării străine şi un dicţionar portativ, cărţile de căpătâi care, #mpreună cu %io en $aerţiul, repertoriu de cancanuri şi idei antice .amintit adesea de 1oco %imitrescu #n (prele erile) lui nocturne de la 1osman şi ăsit din #ntâmplare la un anticar0, alcătuiesc biblioteca mea estivală. 1ataloa ele - pentru momentele de lirism intelectual. 2nele cărţi le!ai citit. 3i!aduci aminte şi #mprejurările. .4ra pe vremea...0 1âteva... stai la #ndoială. 5ată una pe care vrei s!o citeşti de zece ani şi nu ştii pentru ce n!ai reuşit #ncă, cu toate că o ai #n bibliotecă. Pe aceasta, deşi ilustră, ai ocolit!o necontenit. %e ce6... 1âteva, mai interesante, ai să le comanzi cu si uranţă. $e #nsemni cu
7

Garabet Ibrăileanu

o cruce. Pe cele mai importante, cu două. %e la o vreme observi că ţi!ai pierdut &orţa de in'ibiţie, şi crucile duble devin tot mai dese. /tunci, pe cele (câteva mai importante) le #nsemni cu trei cruci, care, #n curând, #ncep să!şi piardă şi ele valoarea selectivă... 5ată tratatul dispărut din bibliotecă de mult+ cine ţi l!a con&iscat sub &ormă de #mprumut6 Treci #n revistă pe #mprumutătorii probabili cu un sentiment neplăcut. 5ată şi volumul .&ireşte de poezii0 #n care ai trimis 4lizei declaraţia de dra oste... 4liza... Trei perne sub cap şi ţi ările pe măsuţa de alături, ca să!ţi rămână spiritul absolut liber de corp şi de riji, şi lectura catalo ului, cu toată atenţia, ca să nu treci cu vederea nici o carte - se poate ima ina voluptate mai esenţială6 %icţionarul - pentru momentele când spiritul vrea să ia contact mai concret cu lumea realităţilor #n sine. %upă un instrument de teslărie, o pasăre .uneori ai şi &i ura alături, păsările din dicţionare au #ntotdeauna mutra mirată şi comică0, apoi o prepoziţie cu #nţelesurile ei subtile, demonstrate prin e8emple naive. 9i tot aşa, #n partea a doua, la numele proprii - un re e merovin ian, un promontoriu, o primadonă italiană. :isezi la re ele pletos, la promontoriul care #mpin e departe #n mare un oraş cu nume ciudat, şi mai cu seamă la diva care a debutat la "eapole şi a &ost pe rând .sau aproape0 metresa unui duce, a unui conte, a unui tenor şi apoi nevasta unui banc'er. "u mai e dicţionar. 4 un roman #n notaţii sugestive.
Dar azi am recitit paginile lui Diogen Laerţiul despre Epicur. Ataraxie. „Apatie”... Frica de acţiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid şi prea mult preocupat de urmările aptelor lui. Decadenţa !reciei. Antipodul „"estiei "londe”. „Lahomme, ivre dune ombre qui passe, porte toujours le châtiment dâavoir voulu changer de place;...” (Omul# amăgit de$o um"ră care trece# %şi poartă necontenit os&nda de$a i voit să$şi sc'im"e locul...” (A).
1

<

Adela

=ulţumit cu puţin, ca să poată suporta viaţa... 5ndul ent cu alţii, sever cu el #nsuşi. 5nspiratorul tuturor endemonolo iilor amabil!pesimiste. "e#nţelese de proşti şi de porci, care traduc (plăcerea) lui subtilă şi detaşată #n plăcerea lor trivială şi!l stropesc cu noroiul indi nării lor ipocrite. *unt interesante aerele aristocratice pe care şi le ia #n micile staţiuni (balneare) şi (climaterice) toată lumea asta, şi mai cu seamă &emeile. "eavând nici o ocupaţie şi lipsind aici clasa de sus care să!i comprime şi să!i pună la locul lor - ca păpuşile cu resort când #nc'izi capacul -, aceşti mici bur 'ezi se simt #n adevăr boieri. *enzaţia de clasă nu!i o stare de su&let absolută. >ezultă dintr!un raport. ./dmirabilă tautolo ie!0 2n militar de un rad in&erior trece #n &iecare zi printr!un sistem ecosez de senzaţii* aci sclav# aci rege asirian.
+este c&teva zile# singur# prin munţi# sau (mai liric) prin munţii tinereţii. ,ta"ilirea „itinerariului” scoate din um"ră at&tea imagini de altădată... - noapte al"astră deasupra Durăului# %n septem"rie... Luna# iz"utind %n s &rşit să urce .ea'lăul dinspre /u'alniţa# apăru candidă şi sinistră %ntre două st&nci# apoi dispăru %n dosul +anag'iei şi pe urmă# după ce stătu o vreme ne'otăr&tă de$asupra prăpastiei# veni pe "iserica sc'itului. A doua zi# pe .ea'lău... /olta imensă de azur# acoperind priveliştile sc&nteietoare... 0onştrii pietri icaţi de pe munte# culcaţi# ori %n picioare# unii "inevoitori# alţii agresivi sau "izari. (Era şi unul amical şi 'ilar# %n mi1locul platoului.) .ulmile negre din vale r&ndu$se spre piciorul muntelui colosal# ori alerg&nd speriate %n toate părţile şi oprindu$se "rusc# 'alucinate. .&nd vineţi# c&nd roşii# munţii %nalţi de pe /istricioara# strălucind %n soare cu toate st&ncile lor... Departe# %n singurătăţi ad&nci# munţii cei din urmă 2 aproape nori# al"i$translucizi 2 %ncremeniţi %n gloria in initului# impresion&nd mai mult su letul dec&t oc'iul# %n ior&nd „voinţa”# ca şi muzica# răscolind %n ad&ncurile ancestrale spaime# nostalgii# mitologii de uncte... 3i$n undul prăpastiei# la utrenie# aiurind# sunetul clopotului de la sc'itul invizi"il... ?ncă şi mai din ad&ncul vremii# /orca# cu dimineţile care sunau cristalin# cu zilele %nalte şi luminoase# cu nopţile care veneau din pădure ude# cu miros de erigă... 3i imagini răzleţe dintr$o vără sau alta# unele greu de localizat %n timp* un curcu"eu la depărtare de c&ţiva st&n1eni# văzut din v&r ul 4ălăucii* un cerc care a"ia %şi %nscria statuia proiectată %n el# rupt %n partea de 1os de um"ra picioarelor mele. 5n nor de smoală# de$asupra .ălimanilor# "iciuit %n iecare clipă de două trăsnete ca două ire uriaşe de magneziu aprins. 5n p&r&u secret# %ntr$un peisa1 de la %ncepu$tul vremurilor# %ncerc&nd# %nainte de /eet'oven# andantele din Simfonia a VI-a. 5n cer violet# departe# %ntr$o dimineaţă aspră de august. 5n şipot minuscul# %nc'is %ntr$o %ncăpere de zid# @

Garabet Ibrăileanu trăind o"osit %ntr$o noapte t&rzie şi de care doamnei 6oinescu i$a ost milă să$l lăsăm singur %n oşnetul de cimitir al celor patru plopi...

9i ima ini, &ul urante, o clipă, din istoria - din preistoria6 - vieţii. ?ntr!o trăsură mică, #n mijlocul unui platou ol, de jur #mprejur, până!n zare, dealuri pleşuve, cenuşii, sinilii, roşietice... /ltă dată, #ntr!o trăsură mică .aceeaşi60, #ntr!o după amiază de vară, la mar inea unei păduri ne re, pe vâr&ul unui copac #nalt, o ăină sălbatică... 4ram copil6 4ram cu tata6 *unt ima inile unor realităţi6 *unt ima ini de vis6 1râmpeie din delirul &ri urilor din copilărie6 Ara mente din viaţa unui #naintaş #nscrise #n nervii ascendenţei şi luptând să iasă #n lumina conştiinţei6 /zi se #mplinesc treizeci şi şase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece #n urmă, se dărâmă peste ea, o acoperă, o &ace tot mai ine8istentă, căci morţii mor şi ei, mereu. 1ând voi dispărea şi eu, va &i murit şi ea complet din univers.
+rea mic# c&nd a murit# ca s$o ţin minte# imaginea ei mi$am creat$o mai t&rziu# %n copilărie# după o otogra ie rea şi ştearsă# pe care am %nviat$o şi am colorat$o cu tot ce am auzit de la alţii şi cu propria mea antezie* o ată tăcută# %naltă# cu părul castaniu# cu oc'ii căprui. Amintire a unei imagini ar"itrare de altădată# aceasta şi a ta este mama.

?n cursul vieţii, ima inea rămânând aceeaşi, a variat, totuşi, odată cu punctul de privire #n care mă mutau anii. ?n copilărie, &ata cu părul castaniu #mi era mamă. $a douăzeci de ani, soră. /stăzi, o simt &iică. %ar aceste sentimente sui! eneris, aceste ipoteze a&ective, &ără substratul vreunei realităţi e8perimentate #n viaţa de &amilie, au &ost nostal ii de amor pentru o &ată &rumoasă, moartă de mult. 1a şi &urtunile, care răscolesc numai &aţa oceanului, pasiunile tinereţii au venit şi au trecut, dar #n adâncurile cele din urmă ale su&letului dra ostea pentru ima inea &etei moarte a rămas in!tactă, neamestecată, de o esenţă unică, şi #n nopţile senine, #n prima tinereţe şi uneori şi astăzi, când mă simt sin ur, nedreptăţit, ne&ericit, mi se
B

Adela

pare că mă priveşte cu rijă şi duioşie, aplecată peste o balustradă ideală din spaţiile interplanetare. Timotin... "u l!am mai văzut din 2niversitate. =!a recunoscut şi a oprit trăsura. *e ducea la =ănăstirea "eamţului. /vea lân ă el o &emeie şi patru &ete. Oricât ai &i de spiritual şi demonic, ceea ce nu!i cazul cu Timotin, nu poţi &i decât ridicol #n 'esuit, #ntr!o trăsură #nc'iriată, de o consoartă şi patru reproduceri #n miniatură ale &i urii doamnei şi domnului, combinate indiscret. 1loşca asta slabă şi măruntă stătea #mbu&nată şi ostilă, parcă ar &i simţit o ameninţare pentru numeroasa ei pro enitură. Timotin m!a invitat la el, la mănăstire. %oamna a tăcut ca un mormânt. =atematicianul ăsta nu #mbătrâneşte. %ar nici nu are ce #mbătrâni #n el. *ubţire, uscat, abstract ca şi ci&rele lui, pulsaţia vieţii este aproape ine8istentă #ntr!#nsul. 1u nasul ascuţit peste mustăţile subţiri - două linii ne re, drepte, #mbinate deasupra buzelor ine8presive - cu părul lui sărac şi lins pe tivdă, a rămas ca la douăzeci de ani. %e alt&el, şi ştiinţa lui este eternă, ca şi obiectul ei - şi!l conservă. Plimbare până aproape de :alea!*eacă. $ună plină. >ăsărea când am ieşit din sat. 4ra reoaie şi roşie ca şi #n noaptea aceea #ndepărtată, când se #mbulzea pe poarta jităriei, ata să dea peste noi, şi atât de neaşteptată era apariţia ei abia răsărită acolo #n poartă, #ncât &emeia cu care - strecurându!ne prin #ntunericul de lân ă arduri - căutam sin urătatea câmpiei &ăcu un est de apărare cu amândouă mâinile şi scoase un stri ăt uşor de surpriză. ...$una trans&i urează totul. Cardurile strâmbe, şandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte #n lumina soarelui analist şi veridic, adinioarea #n bătaia lunii erau &rumoase, dădeau satului (balnear) o poezie nemeritată, iar mai departe, #n c)mp, &reamătul

D

Garabet Ibrăileanu

abia perceptibil al nopţii părea #nsăşi căderea luminii de lună pe copaci şi pe iarbă. %ar lumina lunii impresionează şi simţurile in&erioare+ o noapte cu lună pare mai rece. $umina albă, &iind asociată poate cu zăpada, dă senzaţia de &ri . 5ar când simţurile amorţite colaborează cu lumina #nşelătoare, minciuna ia proporţii de &antasma orie. Obosit de insomnia nopţii precedente şi de treizeci de Eilometri &ăcuţi pe jos #n timpul zilei prin munţi, călătoream #ntr!o noapte cu lună plină pe capra unei trăsuri. ?n toropeala luptei cu somnul, vedeam #n copacii izolaţi de pe mar inea drumului &emei uriaşe, care veneau #ntru #ntâmpinarea trăsurii, şi #n pereţii albi ai caselor sin uratice - stânci de calcar abrupte. *urprins şi alarmat, #mi trebuiau câteva secunde ca să!mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conştiinţa amorţită să!mi dea aceleaşi năluciri, aceleaşi &emei cât clopotniţele şi aceleaşi stânci albe de var.
...5luzionară, luna este (amica) visătorilor, a de&icitarilor nervoşi, a romanticilor, a (lunaticilor) - şi a &emeilor. Aemeile nu simt poezia soarelui, realist şi unul, ca şi adevărul. „Midi, roi des etes”2 -

obiectul şi e8presia - nu e8istă pentru ele. ...4 târziu. Pe &ereastra desc'isă intră răcoarea s&ârşitului de noapte. $una #n as&inţit stă pe culme cu &aţa mare #ntoarsă spre noaptea pe care o părăseşte.
Azi$dimineaţă am %nt&lnit pe Adela7 E aici de două zile7 E cu mama ei şi cu „coana Anica”. 8$am mai văzut$o de trei ani. 9n vremea asta s$a măritat şi s$a despărţit. (%oamnă)! ?ntotdeauna mi!a venit reu să sc'imb apelativul (domnişoară) #n (doamnă). =i se pare o imi8tiune #n lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate de &apte care nu mă privesc şi nu!i decent să mă privească. .Psi'olo ie de cvadra enar, intempestiv şi pervers de lucid!0 9i apoi, ori de câte ori se căsătoreşte o &ată plăcută dintre cunoştinţele mele, mi se pare că sunt &urat. Fotărât, nu cultiv o simpatie e8a erată pentru domnii şi stăpânii lor. /delei #i voi spune, cel puţin in petto3, (domnişoară). Pe domnul

$... , cauza e&icientă a trans&ormării, #l i norez, #l ne . "e ând cauza, ne e&ectul...
2 3

(/miaza# regina verilor” (Leconte de Lisle# 0idi) ( r). ?n taină (it.). G

Adela

%ar /dela n!a &ost o simplă cunoştinţă, a &ost prietena mea, şi cuvântul (doamnă) e le at de &apte şi sentimente neobişnuite.
+rietenia a %nceput de c&nd# cu mişcări %n intenţia ei ascunse (ca să nu "ag de seamă7)# dar oarte la"orioase# mi se suia pe genunc'i# stătea un timp liniştită# apoi# sigură de locul cucerit cu o aşa di"ace strategie# %mi scotea ceasornicul din "uzunar# marea ei pasiune# %l remonta %n toate elurile# %mi aran1a cu o minuţioasă antezie mustăţile# cravata şi părul. Alteori# tot pe genunc'ii mei %şi liniştea păpuşa# care „pl&ngea” cu desperare. Eu %i „m&ncam” unul după altul degetele# pe care le declaram „acadele”: lipeam runtea de a ei# ca să$mi vadă %n loc de doi oc'i unul singur# lung de la o t&mplă la alta# ceea ce# c&nd s$a deprins cu viziunea %ngrozitoare# %i producea un acces de zgomotoasă ilaritate: %mi petreceam degetele prin c&te un c&rlionţ al părului ei "lond şi# c&nd uitam să mă ocup de loricelele ei de aur# %mi lua degetul# %l ducea la capul ei şi aştepta rezultatul cu oc'ii %n oc'ii mei. +ăpuşile tre"uia să i le văd# pe toate# %n iecare zi şi să le ştiu pe nume. 5neori# c&nd „avea trea"ă”# %mi %ncredinţa c&te una s$ o „păzesc”# "a c'iar s$o 'rănesc cu "i"eronul. ,eara# mă ducea %n toate odăile pe unde avea „copii” culcaţi prin paturi liliputane# prin cutii de "otine ori de tutun# iar cei mai oropsiţi de soartă# prin locuri mai puţin con orta"ile. Fireşte# unii copii pl&ngeau# alţii nu voiau să adoarmă# iindcă erau o"raznici# alţii erau "olnavi 2 şi ea %i admonesta# le ăcea morală# %i consola... pe iecare după starea %n care %i găsea. .&nd %i venea şi ei rondul să se culce# rolul meu devenea mai important. După ce o dez"răca dădaca# tre"uia să mă duc %n odaia ei şi să$i ţin de ur&t „c&teva minute”# care uneori se prelungeau a ta# că doamna 0... mă dădea pur şi simplu a ară. +rogramul sindro iei cu Adela la patul ei %ngrădit cu o leasă verzuie era oarte puţin variat. De o"icei %i spuneam o poveste comandată de ea# mereu aceeaşi# de care nu se sătura niciodată. Era vor"a# se %nţelege# de un moşneag# de o "a"ă# de două ete. /ucuriile şi indignările ei erau exact aceleaşi %n iecare seară# deşi ştia micul roman at&t de "ine# că# de c&te ori sc'im"am vreun amănunt ca s$o %ncerc# mă corecta cu toată candoarea. Alteori ne 1ucam de$a ascunsul. Aci te'nica era complicată. ,t&nd „de vor"ă”# la un moment oarecare "ăgam de seamă că e cuprinsă de o nelinişte. 9nţelegeam* voia să se ascundă. 0ă ridicam de pe scaun şi mă depărtam c&ţiva paşi. .&nd mă %ntorceam# o găseam cu plapuma peste cap* se ascunsese. Eu o căutam prin toată odaia* „Da unde$i oare Adela; 5nde s$a ascuns Adela;” 3i numai c&nd nu se mai putea ţinea de r&s şi vedea că din vina ei s$a dat de gol# %ndepărta plapuma de pe aţă şi se considera %nvinsă. ?n iarna când a &ost bolnavă de scarlatină şi am ve 'eat adesea la patul ei, #n calitatea mea de student #n medicină, o #nvăţasem #n timpul convalescenţei un cântec, care a avut un rol #nsemnat #n le ăturile noastre de mai târziu. Pură recunoştinţă pentru #nvăţător, sau cabotină nevoie de a &ace e&ect, dar urmarea a &ost că mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă #ntâmpina re ulat cu un subţire şi monoton+ ($a dada madă!) adău ând, invariabil, envof-ul4: (PentHu mata). /dela, victimă a in&amiei mele, #şi lua revanşa &ără să
4

%edicaţie ./0. I

Garabet Ibrăileanu ştie+ ($a dăda madă!) era oarecum trans&i urarea, &oarte personală, a universalului La donna e mobile5, pe care i!l contasem -

aluzie directă la unele inconstanţe ale ei. .Pasiunile &iind #ntotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.0 9i acum #mi plătea poliţa, s&idându!mă #n &iecare zi cu pro&esia de credinţă a necredinţei &emeieşti şi a ravând s&idarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme /dela completa primirea asta raţioasă cu o altă atenţie specială. 1um isprăvea cântecul, aler a #n odaia ei şi!mi aducea o roc'iţă nouă, roşie ca o creastă de cocoş, cu aplicaţii de &ir aurit, pe care mi!o punea pe enunc'i, trimiţându!mi din oc'ii ei albaştri priviri elocvente, care spuneau lămurit+ (/dmiră! /i mai văzut aşa ceva6) %ar roc'iţa s!a #nvec'it &oarte repede... Aericirea ei cea mare #nsă era s!o ridic (#n pod), &ericire e8primată #ntâi cu râsete âl âitoare de 'ulubiţă mică, pe urmă cu ţipete ascuţite, la punctul culminant al ascensiunii. 2neori mă (ridica) şi ea, strân ându!mi tare enunc'ii #n braţele ei mici şi ţipând ascuţit+ (Tâta mare!) Prietenia noastră era atât de mare, #ncât /dela, când avea nevoie de a #nţele e universul, deocamdată parţial, eu eram acela pe care!l consulta cu pre&erinţă. Odată, auzind că o să vie un medic veterinar pentru un cal al domnului =... , m!a luat oarecum deoparte şi m!a #ntrebat dacă+ (%octorul care arH să vie e un cal mare6) 4ra de patru ani. Pentru lo ica asta per&ectă am ridicat!o #n pod cât a voit, mi!am petrecut de etul prin toţi cârlionţii ei, i! am pus la dispoziţie ceasornicul, mustăţile şi nasul şi am petrecut amândoi o după amiază de &ericiri. 4ram, bine#nţeles, şi con&identul ei en titre6. ?ntr!o după! amiază când m!a văzut intrând .mă aştepta!0, a venit la mine obidită, &urioasă, indi nată, ca să!mi &acă cunoscută o&ensa sân eroasă pe care i!o adusese o domnişoară, &iica unui vecin+ (=adadeta m!a &ăcut dumneta!” 4ra
5

6

Aemeia este sc'imbătoare .it.0. %e drept, pre erat ( r). ;J

Adela

ceva teribil, #n adevăr. /djectivul acesta mica moldoveancă #l cunoştea până acum spus numai slu ilor... O&ensa nemaiauzită o ţinuse secretă. 1eilalţi luau adesea #n lumă ne&ericirile ei, ceea ce o supăra şi o &ăcea prudentă. Purtam şi corespondenţă. ?n scrisorile de a&aceri sau de invitaţii ale domnului =..., trimise printr!un &ecior boieresc, ăseam mai #ntotdeauna şi un adaus (scris) de /dela, nişte arabescuri e8traordinare, painjeni complicaţi, 'ero li&e, prin care #mi dădea ştire despre păpuşi, ori mă c'ema la ea, ori #mi vestea vreo nenorocire - şi era convinsă că am #nţeles. 1ând, #n s&ârşit, pe la cinci ani, a #nceput să #nveţe şi un al&abet mai simplu, cel latin, copia mereu litere pe toate 'ârtiile din casă şi, pe măsură ce le copia, mi le aducea să le admir. 2neori mă punea la lecţie să scriu şi eu litere şi se purta cu mine e8act ca doamna =... cu ea. %in cauza marii noastre prietenii, doamna =... #mi spunea, #n lumă, că am (#ntors) capul &etei. %ar şi &etiţa #mi #ntorsese mie capul. /junsesem elos de doamna =... şi de domnul =..., şi când mi se părea că /dela ţine mai mult la mine decât la ei, simţeam o &ericire pe care o cultivam cu avariţie, #n secret. 9i cum doamna şi domnul =... , din motive peda o ice, erau siliţi să se poarte mai rezervat cu ea, eu e8ploatam cu neruşinare situaţia mea, lipsită de responsabilitate, ca să!i cuceresc inima. %ar doamna =... nici nu!şi putea da seama de măsura pasiunii noastre. Kenat să dezmierd &etiţa #n &aţa tuturora #ntotdeauna mi!a &ost cu neputinţă să sărut copiii #n public -, #i devoram oc'ii, năsucul, obrajii, cârlionţii, cea&a când eram numai noi sin uri. ?n aceste tete-a-tete uri nu lipseau nici dialo urile pasionate+ 2 /delă, mă iubeşti6 2 Te iubeHc! 2 Tare6 - TaHe!
;;

Garabet Ibrăileanu

4ste drept că răspunsurile n!aveau temperatura şi culoarea #ntrebărilor. $a versta aceea, #ntre cuvintele acestea abstracte şi conţinutul lor nu e8ista #ncă o per&ectă corespondenţă. /dela le spunea conştiincios şi rav. *ecretul pasiunii noastre reciproce era simplu. 4a #mi (#ntorsese capul), pentru că orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandreţi pentru puii de om .şi, prin derivaţie, de animal, de plantă şi c'iar pentru miniaturile de obiecte0, pentru că /dela era o jucărie vie şi plină de surprize, şi apoi pentru că omul &ără surori şi mamă #şi concentrase asupra &etiţei blonde toate posibilităţile de a&ecţiuni &amiliale. 4u #i #ntorsesem capul pentru că eram #n mintea copiilor, adică a ei, şi pentru că desi ur, cu instinctul ei de animal mic, simţea că o ador. %ar /dela nu era numai un pui de animal e oist. 4ra capabilă şi de acţiuni altruiste, uneori &oarte costisitoare pentru ea. /desea, ca să #mpartă cu mine cauza &ericirii ei, când cronţăia pe enunc'ii mei un măr, de obicei crud, păstra un rest, sculptat de dinţii ei mici ca o bijuterie din care ar &i &ost scoase pietrele scumpe, şi, cu mâna ei de păpuşă mică, mi!l #mpin ea #n ură. 9i apoi mă ţinea de mustaţă, atentă la rezultat. "u se poate #nc'ipui un &ruct mai savuros şi o idilă mai #ncântătoare... %ar altruismul ei o &ăcea să!şi pună c'iar viaţa #n primejdie pentru mine. %acă cineva se pre&ăcea că vrea să mă bată, &etiţa #mi lua apărarea cu o #ndrăzneală de cloşcă mică şi a eră, care mer ea până la temeritate oarbă când a resorii erau #n număr mare. O sin ură dată prietenia noastră a &ost puţin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilităţi la avansurile ei delicate. %omnul =... #ntâmpinându!mă la sosire cu nişte veşti rele pentru el, n!am dat /delei atenţia cuvenită, am &ost distrat şi rece. /tunci ea şi!a lun it buzele, şi albastrul oc'ilor i s!a #ntunecat. /poi m!a i norat complet, dar n!a părăsit odaia, şi mi!a trebuit o
;2

Adela

#ntrea ă strate ie, alcătuită din lin uşiri, laşităţi şi mizerabil corupător de su&lete! - mai ales ispite, ca s!o pot recâşti a. ?n s&ârşit, i!am cucerit un zâmbet, apoi, printr!o enială comicărie, un acces de râs. 9i pe urmă am &ost şi mai amici, toată ziua.
+rietenia noastră a durat p&nă la versta de opt ani# lu&nd diverse orme# %n măsura %n care animalul devenea om# şi temperată puţin din cauză că# la urmă# nu mai stăteam vacanţele %ntregi la moşie# %n vecinătatea ei.

1ând, după o lipsă de şapte ani, am petrecut iarăşi două veri la ţară, n!am mai ăsit pe %eluţa, 1oca, 1ucoana mică, Puica, >ăţuşca, 1opalaia .aşa pronunţa ea cuvântul (portocală)0 - cum #i ziceau unii şi alţii -, ci o domnişoară de cincisprezece ani, o &ată #naltă, subţire, prea #naltă pentru versta ei, prea subţire pentru #nălţimea ei, cu o coadă roasă de aur pe spate, le ată cu un &ion albastru, cu &aţa tot copilărească şi totuşi de o &rumuseţe mândră, semeaţă, aproape or olioasă, amestec unic, care!i dădea ceva matur şi #n acelaşi timp #i accentua copilărescul &i urii. Prietenia renăscută a crescut repede pe amintirile copilăriei şi pe precocitatea ei intelectuală şi tardivitatea mea a&ectivă.
1a şi altădată, &ăceam călare aproape #n &iecare zi cei cinci Eilometri până la casa lor. 4ram acum mentorul ei .de atunci am devenit (mon c ermaitre”!" ?i dădeam cărţi, #i recomandam

anumite pasaje şi ne plimbam ceasuri #ntre i prin parc, discutând lecturile, descriindu!i şi povestindu!i viaţa din oraşele mari şi iniţiind!o practic, pe viu, #n ştiinţele naturii, pentru care avea o predilecţie deosebită. %ar (recreaţiile) erau mult mai lun i decât orele noastre, (ştiinţi&ice şi literare), cum le numea ea.
"!am &ost rav niciodată, şi mai ales #n conduită n!am reuşit niciodată să am „Lâesprit de mon age”#. /şadar+ la versta de treizeci şi cinci de ani, şi #ncă de pe atunci cu părul sur, construiam prinzători pentru păsări ./dela avea colivii, seminţe, cunoştea obiceiurile şi usturile tuturor zburătoarelor0, &ăceam zmeie mari că
7 8

*cumpe maestre .&r.0. *piritul v&rstei mele ( r.). ;7

Garabet Ibrăileanu abia le putea ţine, cărora le trimiteam pe s&oară inele cu (scrisori) sau batiste şi, noaptea, lampioane veneţiene, con&ecţionate de ea, mă urcam #n copaci să!i aduc &ructele cele mai &rumoase, retrase parcă anume, ca!n poveste, pe vâr&ul cren ilor reu de ajuns, ne plimbam cu barca pe iaz, (ancorând) pe la adâncuri, #n umbra verde a sălciilor pletoase, ea #n nişte c'ioşcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm şi să ne admirăm mutrele #n o linda apei, ori ca să prindem peşte cu undiţa, aşteptând #n zadar ceasuri #ntre i să se mişte pluta, #n 'azul peştilor sceptici la ispite, &ăceam praştii ca să vânăm vrăbii şi piţi oi, şi uneori reuşeam! "e duceam la mure, unde /dela #ntâlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, #nroşite de sucul rubiniu, dădeau o e8presie provocantă &rumuseţii ei blonde. ?n s&ârşit, căzând, din treaptă #n treaptă, #n cel mai autentic rous! seauism şi contribuind şi in&luenţa lui $enimore %ooper&, ne!am &a!

bricat, #n ascuns, arcuri de răc'ită şi să eţi de corn şi ne! am dus #n pădure la vânat! Bine#nţeles că niciodată n!am vânat nimic. %ar &ata blondă cu arcul #ntins, cu corpul #ncordat ca şi arcul, mi!a rămas #n amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis.
%eşi vizitele mele nu erau zilnice, totuşi, când veneam, pe la ceasurile trei, o ăseam totdeauna #n balcon sau c'iar a&ară din o radă, pe drum, aşteptându!mă. 2neori venea ea la mine .#nsoţită de domnul =...0, călare pe calul ei ne ru, cu bustul #nalt #n roc'ia lun ă, a cărei trenă - după ce se cobora de pe cal - o ţinea ridicată cu un est de 'rande-dame() plin de raţie şi comic pentru cei

cincisprezece ani ai ei. Omul aproape cărunt şi &etiţa cu păr de aur &ormau rupul cel mai ori inal din lume. $a masă stătea lân ă mine şi mă boscorodea mereu că nu mănânc. .(Aiindcă &umezi toată ziua!)0 1ând jucam şa' cu domnul =..., ea era #ntotdeauna personajul al treilea #n jurul măsuţei. 1'iar şi la adunările unde erau invitate &amilii de prin #mprejurimi, &etiţa #naltă stătea tot cu mine, cât #i permitea stricta politeţe datorită altora. Odată, ca s!o necăjesc, i!am spus că m!a părăsit pentru un tânăr care
9

<omancier american (=>?@$=?A=)# autor al unor povestiri de aventuri privind o"iceiurile naive şi primitive ale tri"urilor indiene. 10 =are doamnă ./0. ;<

Adela

părea că o admiră mult. (:rei să!i spun că nu!l pot su&eri6 :rei6 *pune!) "!am mai lumit. 1u temperamentul ei e8cesiv, era #n stare să dea şi acest spectacol. *eara, la masa dată invitaţilor, cu mişcări intenţionat #ncete, ca să nu treacă neobservate, a luat o prăjitură, a tăiat!o #n două şi mi!a dat o jumătate mie. 1ând am #ntrebat!o pe urmă pentru ce a &ăcut (#n public) un est atât de neobişnuit+ (1a să arăt proştilor că eşti prietenul meu).
Dar am avut cu ea şi altercaţii. 9i vor"eam adesea de viitor şi# ireşte# şi de vremea c&nd o să ai"ă o amilie. Ea tăcea. Dar %ntr$o zi mi$a răspuns# supărată# părăsind respectul pe care mi$l arăta %ntotdeauna* - De ce vrei mereu să mă măriţi;

- "u vreau eu, dar toate &etele se mărită. - 4i! e8clamă ea scurt, &ăcând un est de impacienţă cu capul, cu nasul şi cu buzele. /ltă dată - era #n vacanţa a doua - ru ându!mă să mai stau, şi eu răspunzându!i că nu pot# mi$a spus cu oc'ii aspri*
2 Desigur# ce importanţă am eu pentru mata;

- 1e importanţă6 "u mai suntem prieteni6 9i, renunţând la plecare, am #mbunat!o şi am #mpăcat!o complet. 1u o zi #nainte de a pleca, spunându!i #n cursul unei convorbiri cuvintele+ (1ând o să &ii mare), ea mă #ntrerupse bătăios+ 2 *unt mare. "u mai sunt copil. 1rezi că dacă n!am avut noroc să mă nasc cu părul brumat... - "u m!am născut cu părul sur. ?ntreabă pe doamna =L %ar nu!i vorba de asta. 4şti minoră #ncă. =ai ai de crescut. 2 "!am să mai cresc! "u vezi ce #naltă sunt6 1rezi că eşti mai #nalt decât mine6 2 1red. 2 Fai la o lindă... 4i, vezi6 2 %a, văd, eşti &oarte &rumoasă, dar eşti mică. /bia #mi ajun i la umăr. 2 "u!i adevărat! *unt cât mata... #n s&ârşit, aproape. O &emeie nici nu trebuie să &ie #naltă ca un bărbat.
;@

Garabet Ibrăileanu

/poi dispăru o clipă #n altă odaie şi se #ntoarse cu părul pudrat. 2 4i, acuma ce mai zici6 2 Mic că eşti mică. %ar să ştii că!ţi şade bine, tot atât de bine ca şi cu beteala de sub pudră. .1u părul nins, stropit de aurul de sub pudră, era #n adevăr de o &rumuseţe rară - portretul ei realizat de &antezia preţioasă a unui pictor #namorat.0 :ai de prinţul care o să cadă &ul erat... 2 Prinţii nu cad &ul eraţi de (copii)! /dela avea dreptate. =ă contraziceam. /m sc'imbat vorba. %acă nu i!aş &i cunoscut &irea destul de or olioasă ca să justi&ice ambiţia ei de e alitate, dacă nu mi!aş &i dat seamă că strânsa noastră camaraderie .adică tocmai (e alitatea) #ntre un om matur şi un copil0 i!a pus problema e alităţii, dacă nu aş &i #nţeles că şi viaţa ei printre oameni #n vârstă a contribuit la această dorinţă de a &i (mare), şi dacă, mai ales, actul de naştere, in! coruptibila o lindă şi (introspecţia) nu mi!ar &i spus clar că sunt un om matur şi cărunt, aş &i luat purtarea ei ca e8plozia prea timpurie a unui sentiment de altă natură, decare ea nu!şi da seama, şi cât de ridicol şi vinovat m!aş &i simţit, deşi &ără vină reală! %ar viaţa m!a #ndepărtat de unica mea prietenă. :acanţa următoare n!am mai petrecut!o la ţară. %evenisem un personaj o&icial. Toamna trebuia să plec #n străinătate, ataşat la o le aţie pentru va i studii comparative - sinecură aproape su&icient justi&icată. ?nainte de plecare m!am dus la 5aşi. %omnul =... murise de câteva luni. /m ăsit pe /dela #n doliu, mai #naltă, mai puţin e8pansivă şi mai &rumoasă. Arumuseţea ei creştea cu &atalitatea evoluţiilor naturale. 1ele câteva zile cât am stat acolo pentru a&aceri, i!am dat toate orele libere. :oia să ştie numaidecât dacă vara viitoare am să stau la ţară.
;B

Adela

2 4şti si ură că o să te mai ăsesc acolo, la mama matale6 2 *unt absolut si ură. 2 8imic nu$i sigur pe lume. 2 Dacă vii# ai să mă găseşti la 6orniceni# la mama. 9tiam că n!o să pot veni, dar n!am #ndrăznit să!i spun acum, când, rămasă numai cu doamna =..., avea nevoie de cât mai mult sprijin su&letesc #n jurul ei. 1e scrisori lun i i!am scris din străinătate! 2neori nu aveam ce să!i scriu, şi totuşi nu puteam să nu!i scriu. *crisoarea, indi&erent de sentimentele de moment pentru ea, devenise o obişnuinţă, căreia nu$i puteam rezista.
Dar a aceri şi preocupări excepţionale m$au %mpiedicat c&teva săptăm&ni să$i scriu# ca de o"icei# mult# şi prin urmare nu i$am scris deloc. +e urmă aptul ca nu i$am scris# complicat cu ideea că acum tre"uie să$i scriu lung şi circumstanţiat# m$a %mpiedicat să mai pot relua irul.

?ntâi, după ce am isprăvit a&acerile, mi!am #n ăduit o amânare până la momentul cel mai potrivit pentru redactarea unei misive atât de complicate+ e8plicaţii, scuze etc. =omentul l!am amânat, mai e8act+ s!a amânat mereu. %e &apt, era neputinţa de a trece de la o stare la alta. %upă cum #nainte nu puteam să nu!i scriu mereu &iindcă #mi &ăcusem obişnuinţa, acum nu!i puteam scrie &iindcă #mi &ăcusem obişnuinţa de a nu!i scrie. *tarea asta de su&let o cunoşteam din toată e8perienţa vieţii. (Ori citesc zi şi noapte, ori nu citesc nimic. Ori vizitez pe cineva mereu până la saţietatea lui şi a mea, ori nu!l vizitez deloc, compromiţând şi c'iar rupând le ături vec'i. 48plicaţia psi'olo ică nu!mi ajuta #nsă deloc. 48plicaţiile nu modi&ică niciodată realităţile. %ar starea de su&let era a ravată şi de conştiinţa vinei 5ar toate acestea #mpreună constituiau un bloc reu, care apăsa viaţa, amorţind!o. %e la o vreme se adău ă şi convin erea .inteli enţa este un avocat, şi nu un consilier al &irii individului!0 că prin scris e imposibil să e8plici o stare de su&let atât de anormală. Peste un an, c'iar dacă vraja s!ar
;D

Garabet Ibrăileanu

&i rupt #nsăşi, adevăr ca să o

.şi nu se rupsese+ abulia, 'rănită mereu din ea se instalase de&initiv, tiranică0, mi!ar &i &ost #n cu neputinţă să!i e8plic #n scris tăcerea mea, aşa #nţelea ă şi să mă a"solve.

După c&teva scrisori ără răspuns# nu mi$a mai scris nici ea. ,crisorile ei nu conţineau reproşuri. Dar deveneau tot mai scurte şi mai reci. 9n ultima %mi spunea* „Dacă nu$mi scrii# nu$ţi pot scrie nici eu. Am impresia curioasă că vor"esc singură”. 8u i$am putut răspunde nici la acest ultimatum. Acum scrisoarea tre"uia să ie şi mai complicată# iar starea anormală# cu trecerea timpului vinovat# a1unsese la pre erinţa ei psi'ologică. 1ând# peste un an# un faire-part(( mi$a ăcut cunoscut că s$a căsătorit (un simplu faire-part, ca oricăreia dintre cunoştinţele ei mai %ndepărtate7)# am avut un sentiment de c'inuitoare durere (Adela ăcuse pasul cel mai important din viaţa ei# ără măcar să mă poată preveni7) şi cel mai insuporta"il sentiment de ruşine din viaţa mea. Am răspuns printr$o telegramă de scurtă elicitare "anală. .ăldura ar i ost insensi"ilitate cinică7 +e urmă am auzit că s$a despărţit# imediat după căsătorie.

?ntre noi stau acum, izolante+ purtarea mea incali&icabilă şi căsătoria ei neizbutită. 4a poate păstra tăcerea .o &emeie are dreptul să tacă asupra vieţii ei intime0. =ai ales #n urma #nstrăinării dintre noi. 4u #nsă nu pot să nu!i vorbesc de purtarea mea vinovată şi o&ensatoare şi de durerea că am rupt orice le ătură cu dânsa. 4a o să #nţelea ă. /m depus oma iile cuvenite la locuinţa &amiliei =... *unt instalaţi seniorial. /u adus de la :orniceni mult mai mult decât necesarul. /u transportat şi un piano. 5ndispus de accidentele drumului, stă posac #ntr!un colţ şi cere neapărat un acordor. %oamna =..., anemică şi reumatică, a #mbătrânit mult #n anii din urmă. 4ra atât de &rumoasă când am cunoscut! ol 1a orice adolescent, iubeam pe toate doamnele tinere pe care le cunoşteam mai de aproape. /m iubit!o şi pe ea. 1easurile de visare cu oc'ii desc'işi după stinsul lumânării din vremea adolescenţei i le!am consacrat o vacanţă #ntrea ă de Paşti numai ei. /dela seamănă cu mama ei cum era atunci, numai oc'ii sunt alţii. %oamna =... are oc'ii căprui, acum uscaţi
11

9nştiinţare trimisă cunoştinţelor pentru a li se anunţa un anumit eveniment.

;G

Adela

şi decoloraţi. "ici!odată nu m!a lovit ori nu m!a interesat ca astăzi asemănarea dintre ele. ?n primele momente &i ura doamnei =... mi s!a părut o ima ine dezavantajoasă pentru /dela. 2n memento sinistru+ /de! la, peste treizeci de ani... %ar după o jumătate de ceas am avut impresia că doamna =... e acolo anume ca să scoată #n evidenţă tinereţea şi &rumuseţea trium&ătoare a &etei sale. /dela e aceeaşi, ca şi acum trei ani. ?naltă - puţin mai #naltă decât atunci+ (a crescut!) - cu umerii lar i, cu o licărire de zâmbet #n oc'ii albaştri, cu nasul de o uşoară şi spirituală acvilinitate, cu &runtea acoperită pe jumătatea stân ă de o pală de păr blond, acum puţin bronzat. "u i s! a sc'imbat nici e8presia copilărească a &eţei, nici mişcările naive şi repezi, nici lasul #ncet şi voalat, cu care parcă destăinuieşte secrete. "umai trupul i s!a #mplinit. .Tinereţea bene&iciază de toate, c'iar şi de trecerea anilor.0 Aemeia asta, care invită cu &armece copilăreşti la mistere tulburătoare# va ace ne ericirea multor im"ecili...
La plecare# m$a condus p&nă %n ogradă. Fără nici un pream"ul# am atacat pro"lema care simţeam că nu poate i am&nată. 8e$am plim"at prin ogradă un ceas. Am vor"it aproape numai eu. La s &rşit# mi$a spus 'otăr&t* „Am %nţeles”. Apoi# cu oc'ii %n sus şi respir&nd puternic aerul* „8u$i asta principalul...” +e urmă# revenindu$şi* „Dar nu pot ascunde şi nici nu vreau să ascund că$mi pare "ine că ai su erit. 0ăcar a ta... Dar să nu mai vor"im. ,ă punem cruce.” (8u$i principalul... „ Atunci ce este principalul; .ăsătoria; Dar căsătoria ei nu ace parte din psi'opatia mea epistolară. 3i de ce „măcar”# dacă m$a %nţeles şi m$a a"solvit; -ri poate nu m$a a"solvit din inimă; Dar contrazicerea dintre cele două cuvinte din raza ei scurtă răm&ne totuşi. 3i prea doza cu gri1ă ceea ce$mi spunea# ca să se i contrazis şi %n ond. 1ând mi$a dat m&na# mi$a lăsat$o at&t de inertă %ntr$a mea# %nc&t nu ştiam ce$i mai puţin nedelicat* să i$o ţin mai departe# ori să i$o las. 9n s &rşit# şi$a retras$o# cu un „ta revedere” %ncet# aton.

?n curând voi avea patruzeci de ani! "u mai sunt un #nceput, o cauză. %evin tot mai mult prelun ire, un e&ect. =ă simt complet determinat. Patruzeci de ani! :ersta amintirilor şi recapitulărilor... / rec'ema bucăţi de trecut,
;I

Garabet Ibrăileanu

a le retrăi #n #nc'ipuire - sin ura compensare a vieţii pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. Tinereţea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini şi umbre ale pădurilor, cu #ntârzieri neprevăzute şi binevenite, cu ândul la bucuria drumului de mâine. 9i după câţiva ani, care trec ca un &ul er, alunecarea verti inoasă, &ără putinţă de oprire, #ntre maluri uni&orme, #ntr!o lumină sură şi rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! 1e urât, ce vul ar sună cuvintele astea! 1e dospit! O &irmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o 'ârtie cenuşie, lipită de eamul unei căsuţe, vesteşte că staţia balneară adăposteşte #ntre zidurile ei un ceasornicar. /m intrat să!mi sc'imb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Faim %uvid, ceasornicar din Paşcani, şi!a adus nevasta la băi şi, ca să nu stea de eaba, #şi e8ercită meseria, dar cu intermitenţe mari, serviciile lui &iind cerute rar de cele vreo sută de ornice câte a socotit el #n Bălţăteşti. Faim %uvid e un ânditor. Poate &ilozo&ul târ ului său. .Aiecare târ din =oldova are un &ilozo& evreu.0 ?l arată şi #n&ăţişarea+ mic, slab, palid, cu barba nea ră mătăsoasă, c'el până la jumătatea capului, cu &runtea #naltă, acoperită de o piele albenă subţire, brăzdată de #ncreţituri &ine.
%e alt&el, toţi ceasornicarii sunt mai mult sau mai puţin &ilozo&i. .?şi ale meseria din cauza &irii lor6 Ori devin &ilozo&i din cauza meseriei60 1easornicul, an renaj de &orţe, (lecţie) de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit şi sur #nc'ipuind o nebuloasă, cu pretenţia coardei de perpetuum movens(2 al rotaţiei

dintre cele două capace - e un univers #n miniatură, pe care maistrul #l descompune prin analiză şi!l reconstituie prin sinteză. 5ar răbdarea, supunerea la obiect, &ineţea mâinii, cerute de meserie, adau ă virtuţi morale şi talente artistice la calităţile lui de ânditor.
12

=işcare perpetuă .lat.0. 2J

Adela

"evasta lui Faim %uvid, doamna *abina .de unde acest nume #n ma'alaua evreiască din Paşcani60, e antipodul lui. Pe cât este el de abstract, pe atât de concretă este ea+ blondă, mare, rasă, invadată de cărnuri pe obraz, sub bărbie, pe omoplaţi şi pe rest, cu pântecele proeminent al unor &emei mature din rasa ei, comple8iune care, a ravată de portul complet ne lijat, o&ensează unul câte unul &iecare canon al esteticii. ?n sc'imb, doamna *abina %uvid are su&letul delicat şi inimă bună, vădită c'iar şi #n oc'ii ei albaştri, lăcrimoşi. %ar doamna *abina %uvid prezintă şi un alt contrast interesant. Tip desăvârşit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ şi trivial #n intenţia cu care e #ntrebuinţat - se numeşte o balabustă, ea vorbeşte cea mai neaoşă limbă moldovenească, cu atât mai moldovenească şi mai neaoşă cu cât doamna *abina %uvid, emotivă şi #nzestrată cu o #n&lorită ima inaţie plastică, are un talent #nnăscut de a!şi e8prima ideile colorat, #n contrast radical cu &ilozo&ul Faim %uvid, care vorbeşte abstract, incorect şi contat. Probabil că el e născut #n ' etto, şi ea, la ţară. Faim %uvid nu avea astăzi nimic de reparat. %upă ce mi!a pus sticla la ceasornic, am continuat conversaţia #ncepută.
Doamna ,a"ina are reumatism# ca şi tatăl ei# şi e convinsă că o să moară# ca şi el# după c&ţiva ani de su erinţe. „Ferice de morţi# că nu mai simt dureri”# a %nc'eiat ea povestirea şi prevederile triste.

(Prostie!) a subliniat Faim %uvid şi a dovedit, cui răceala intelectualului care urmăreşte adevărul, că (tată) n!a scăpat de nici un c'in. /r umentarea lui Faim %uvid era, #n &ond şi!n e8presie, apro8imativ aceasta+ (/ scăpa de c'inuri #nseamnă că simţi că nu te mai doare. Tată nu simte că a scăpat de c'inuri. Tată nu!i nici &ericit, nici ne&ericit, pentru că acu nu!i nimic. 1el care nu simte c'inuri e cadaverul tatei. =ai de rabă poţi să zici despre un lemn că nu simte c'inuri,
2;

Garabet Ibrăileanu

pentru că lemn este. / spune orice lucru despre om care a murit este prostie mare.) %oamna *abina %uvid, ne#nţele ând nimic, a combătut totul. %ar Faim %uvid avea dreptate+ numele celui care a &ost odată nu poate &orma subiectul nici unei propoziţii cu verbul la prezent, şi, ândind bine, nici la trecut. (Fanibal a #nvins la 1annae) e necorect, a&irmă mincinos o e8istenţă, aceea a lui Fanibal. 1ăci, pentru a &i operant cândva, ceea ce e denumit de subiectul pro!poziţiei trebuie să e8iste, să &ie o realitate. O ine8istenţă nu poate avea un atribut, nu poate produce o realitate nici ieri, nici azi, nici mâine, şi despre nimic nu se poate a&irma nimic. /m crezut că!l pot pune pe Faim %uvid #n #ncurcătură+ 2 %omnule %uvid, cel care moare trăieşte pe lumea cealaltă şi ştie că a scăpat de c'inuiri. 2 1ine poate să ştie dacă este lume cealaltă6 2 %umneata nu crezi #n %umnezeu6 - Prostie să crezi, prostie să nu crezi. 1ine poate să ştie dacă este6 "umai... %umnezeu ştie. Faim %uvid şi!a permis să &ie &rivol. / &ăcut spirit. :ai! nu e8istă om &ără slăbiciuni. =ai curios e că Faim %uvid, meseriaş din Paşcani şi &ilozo& de ' etto, e sceptic şi poate c'iar ateu. =uzica, militară cânta adinioarea #n parc un vals de altădată. $a o modulaţie a valsului vec'i, am văzut zâmbetul 4lizei când a apărut #ntr!o seară pe poarta rădinii publice şi a dat cu oc'ii de mine - un zâmbet necunoscut #ncă, abia sc'iţat, un zâmbet de provocare, un zâmbet de &emeie, al &emeii care abia #ncepea se apară #n cei şaisprezece ani ai ei... /proape #n &iecare seară stau de vorbă cu /dela #n cerdac. %oamnele se retra devreme. /dela arată o simpatie atentă, aproape supusă (maestrului). 4 mai personală #nsă #n opinii decât altădată. %ar ce se petrece #n ea6 1ând vorbeşte, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. /re reticenţe subite şi curioase. %acă i!ai transcrie vorbele, ar trebui să pui mereu câteva puncte
22

Adela

de suspensie la s&ârşitul &razelor. 1ând se emoţionează, şi se emoţionează adesea &ără cauză vădită, are su&ocări raţioase, de pasăre care bea. 9i rar participă normal la duetul nostru. %e obicei distrată ori animată. 2neori #şi #ntrerupe momentele de distracţie printr!o #ntoarcere bruscă şi cordială spre mine, #nsoţită de un (da) rostit #ncet şi repede, con&irmând &ără necesitate cuvintele mele. Aemeia asta tânără şi curioasă de viaţă şi de stări su&leteşti mă scrutează necontenit, &ără să aibă aerul. 4u #mi #n roş cât se poate epiderma su&letului, s!o &ac impermeabilă. %ar cu &emeile jocul e pierdut #ntotdeauna. 4le privesc #n su&letul bărbatului ca #ntr!o vitrină. =anejul e interesant. %ar, #n de initiv# n$am ce ascunde.
<aporturile mele cu amilia 0... sunt de natură specială. 0ai t&năr numai cu zece ani dec&t doamna 0...# ac parte mai cur&nd din generaţia ei. .u toate acestea# %n c'ipul cel mai natural# Adela şi cu mine ormăm un grup# o „societate” aparte# pentru că o emeie de cincizeci de ani e ără %ndoială "ătr&nă: pentru că doamna 0... era măritată pe vremea adolescenţii mele# şi raporturile dintre adolescent şi emeia măritată au persistat: pentru că "oala %i dă zece ani pe deasupra şi pentru că 2 şi asta cred că e cauza principală 2 concepţia ei de viaţă# moştenită de la părinţi# o ace şi mai "ătr&nă.

1ât despre coana /nica, mătuşa prin alianţă, prin mezalianţă, cum zice /dela, ea nu e8istă, sau e8istă preistoric. Trecută mult de şaizeci de ani. Aiică a unui vec'il, ajuns proprietar mare. =ăritată acum o jumătate de secol cu un &rate al doamnei =... , iubitor de ar inţi. :ăduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca &amiliei de ori ine. $a masă, #şi ajută &urculiţa cu mâna stân ă. ./dela #şi muşcă buzele, să nu izbucnească!...0 1ând cască, z omotos şi #n trei etape, &ace o cruce cu de etele #n dreptul urii. .5dem!0 :orbeşte cu (tăţi), cu (să vezi mata). .Tema unică+ (băietul). Băietul e &iul ei, colonel de roşiori.0 Aace mereu pasienţe şi dă #n cărţi. *e zice că după moartea mamei, tata a cunoscut!o &oarte de aproape. 4rau vecini de moşie. :er! siunea asta #mi displace pro&und. Aiii au curioase pretenţii &aţă de părinţi... .Aetele sunt mai lucide şi mai compre'ensive.0
27

Garabet Ibrăileanu

/seară, nu ştiu pentru ce, am #nceput să!i &ac /delei declaraţii că sunt bătrân. .?n adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci era un parado8 şi o coc'etărie involuntară, acuma #ncepe să capete justi&icare cronolo ică.0 /dela asculta zâmbind. /poi m!a combătut cu raţie. .=i!ar plăcea să nu &ie pură complezenţă.0 9i mi!a spus că are să!mi dovedească altă dată că n!am dreptate. 1um are să!mi dovedească, şi de ce altă dată6 1a ar ument suprem, căci ţineam mult să!i probez că sunt bătrân - %umnezeu ştie pentru ce! - i! am spus, &orţând puţin autobio ra&ia, că peste zece ani am să &iu moşnea . (9i eu am să &iu bătrână atunci), şi tonul ei parcă ar &i stabilit o complicitate. .Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...0 (9i eu!) Pentru ce (şi)6 9i pentru!ce vrea să!mi probeze că nu sunt bătrân6 .O &emeie are un sin ur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!0 Pentru ce6 1onsolare6 %elicateţe de sentiment6 Mădăreală6 1ontinuu să!i amintesc de tinereţea pierdută. Pentru ce &ac acest lucru, nedelicat, #ntre altele, şi &iindcă vorbesc mereu despre mine6 1e se petrece sub conştiinţa mea6 4 mândria de a!i arăta că nu sunt un imbecil, care crede că mai e #ncă tânăr6 4 dorinţa de a o asi ura că nu pot avea ânduri lăturalnice, &iindcă tocmai poate #ncep să le am6 4 re retul că sunt prea bătrân pentru ea şi nevoia de a mă lamenta, &ie c'iar ei, poate mai ales ei6 4 dorinţa de a &i din nou combătut de ea6 .Până acum #ncă nu mi!a (dovedit) că sunt tânăr.0 /zi m!a #ntrebat cu asprime pen! tru ce ţin atât de mult s!o convin că sunt bătrân. =i!a plăcut tonul ei. /şa se bucură bolnavii #nc'ipuiţi când medicii stri ă la ei şi!i dau a&ară, ca să!i convin ă mai bine că sunt sănătoşi. 9i apoi tonul ei de mustrare dovedeşte că nu mă mai respectă a&ta, ceea ce e #ncântător, şi că şi!a luat drepturi asupra mea, ceea ce e şi mai #ncântător. %ar ba de seamă că &ilele jurnalului au ajuns nişte adevărate (&oi de observaţie). ?mi iau pulsul şi
2<

Adela

temperatura de câteva ori pe zi. 4 cel mai bun mijloc de a deveni bolnav, ori de a a rava o a&ecţiune contractată. ...Pentru ce s!a supărat când a spuneam că sunt bătrân6 O contrariez #n ceva6 1rede că vreau să!i zădărnicesc un ând6 %ar iată!mă alunecând #n cea mai ridicolă &atuitate. 2n acordor din Piatra a adus, #n s&ârşit, pianul #n stare normală. /dela mi!ia contat azi o bucată care ştie că!mi place cu deosebire. =uzica corpului ei m!a impresionat #nsă mai mult decât muzica #nsăşi. =işcările braţelor, ale bustului la dreapta şi la stân a, vi&orul dibaci al mâinii când #ntorcea pa ina, mişcarea piciorului pe pedală, laitmotiv discret al muzicii de ima ini, &ăceau pentru mine cea mai tulburătoare sim&onie. :alsul lui 1'opin acompania muzica corpului ei... .1am em&atic, iubitul meu!0 $a s&ârşit, după o linie trasă cu de etul cel mare, parcă mânios, peste toate clapele de la stân a la dreapta, ca o para&ă ener ică a unei iscălituri sub un te8t, care &ăcu pianul să stri e cu toate vocile lui alarmate, /dela se ridică aproape cu violenţă de pe scaun, #ntrebându!mă+ (?ţi place ca şi atunci6) 5!am sărutat mâna şi pentru (atunci), şi pentru acum. /m văzut pe &aţa ei o nedumerire, căci nu e obişnuită din partea mea cu e8pansiuni de natura asta. %ar n!a spus nimic şi, trecându!şi mâna pe &runte ca pentru a se dezmetici, m!a #ntrebat ce vreau să mai cânte. 5!am răspuns, &ireşte, că acum e rondul ei să alea ă. >apsodia tumultoasă a lui $iszt #i acompania şi ea, pătimaş, mişcările vii ale corpului. ...5pocrizia e inutilă. "u am temperatura normală. %ar sper că e un accident trecător. 4&ectul muzicii... Aânaţul, seră imensă de &lori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, aşteaptă coasa. *ub atin erea &ină a unei uşoare şi eterne adieri, simţită numai de ele, &lorile se clatină #ncet, pe tulpinile lor subţiri şi #nalte, #n stră&ul erări de roş, de violet, de alben şi de toate
2@

Garabet Ibrăileanu

culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea domină puternic, iradiind un abur albastru ca un voal #mpotriva soarelui arzător. O &emeie tânără nu poate &ace o plimbare pe câmp &ără să culea ă &lori. /dela le ale e metodic, cu oc'iul atent, cu esturi de preciziune, parcă ar urmări vietăţi iuţi şi viclene. 1u părul auriu, cu &aţa albă şi roză, cu oc'ii albaştri, /dela, printre &lori, e o &loare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atră ătoare. 1omparaţia, banală de adevărată ce e, #ntre &emeie şi &loare este mai mult decât constatarea unei asemănări e8terioare. 4 intuiţia unei identităţi pro&und naturale. *pectator neocupat .nu pot să cule şi eu &lori, #mi lipseşte cu desăvârşire convin erea!0, mişcându!mă &ără rost #ncolo şi #ncoace .#n &aţa unei &emei nu pot să mă #ntind pe iarbă, sin ura soluţie onorabilă a problemei0, situaţia mea e di&icilă. %ar /dela, concentrată #n vânătoarea ei, nu observă nimic. Pentru ea, &lorile au personalitate+ unele sunt (sentimentale), altele (impertinente), altele (copii) ori (cucoane mici), şi aşa mai departe. Observaţiile astea le &ace cu umor, cu o comică dezmierdare. 1u sentimentul distanţei #n acelaşi timp, parcă ar &i vorba de nişte copii pe care!i alintă, dar nu vrea să!i scoată la obraz. .:iziunea comică şi uşor dezmierdătoare este de alt&el atitudinea ei obişnuită #n viaţă.0 ...%upă ce cule e &lorile, vine la drum cu braţul #ncărcat, se aşează pe dâmbul şanţului, le clasi&ică #n rupuri după criterii subiective şi &anteziste, le #ntocmeşte #ntr!un buc'et mare, #şi pune una #n păr .la plimbările a&ară din sat iese aproape #ntotdeauna cu capul ol0, alta #n butoniera mea. .(*ă n!o zvârli! *!o ţii toată ziua!)0 Toate acestea se repetă e8act, a&ară de &loarea de la butonieră, care variază la &iecare dată, dar o ale e mică
2B

Adela

#ntotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da #n spectacol cu &loare #n piept.
Aloarea asta mică se adau ă la celelalte din alte zile, mărind colecţia presată #n pa inile lui %io en $aerţiul, #ntre venerabilii %rates(3 şi *etrocle(4!...

/dela s!a dus la Piatra pentru o zi. /m re&uzat să mă duc cu dânşii, ca să!i arăt .şi probabil să!mi arăt0 că viaţa mea e independentă de a ei, alături de a ei.
/r &i lamentabil, c'iar dacă aş avea zece ani mai puţin. 48perienţa trecutului este concludentă +,at emata - mat emata(5, zice un

&ilozo& al lui %io en $aerţiul!... 0
...Emilica# cu coada pe spate# cu "reton gal"en pe runte şi cu şorţul negru pe roc'iţa cenuşie. Era de zece ani# ca şi tine. (8$ai ost deloc tardiv7) Treceai pe la poarta şcolii primare# de două ori pe zi# %n rigurat de emoţie. .redeai că te priveşte tot universul7 Ea %şi ăcea semne din coate cu prietena ei# căci %nţelegea. 3i treceau am&ndouă %nţepate# vor"indu$şi oarte serios# ca două doamne %n v&rstă.

?ntr!o zi de iarnă, 4milica a murit de an 'ină ori de scarlatină, cum mor iubitele la versta aceea. 4 sin urul tău amor curat, pentru că n!a &ost amor, pentru că n!ai &ost niciodată pe punctul de a muri de po&ta celor câteva Eilo rame de materie or anică pe care &ata cu părul pe spate le e8trăgea din elementele "rute ale naturii.
Dar la şaisprezece ani a ost alt el. Leonora# de nouăsprezece# "runetă# su"ţire# su erind de un uşor stra"ism# care$i dădea veşnic un aer de %ng&ndurare# de concentrare# de %n r&nare a unui elan# cu z&m"etul ei trist# precoce# şi cu mersul de regină exilată# %n plim"ările nes &rşite prin parcul imens şi ne%ngri1it al casei "oiereşti# despărţit de drum printr$un gard de ier ruginit. 6isai s$o smulgi din v&lvătaia unui incendiu (%n generozitatea ta# casa incendiată era# ireşte# a ei7)# visai s$o salvezi din g'earele unor "andiţi# prin codri. Dar n$o iu"eai ca pe ata de altădată. 8u$ţi mai erau de a1uns glasul şi privirile ei. Tu$i iu"eai# ără să ştii# şi ceea ce era in erior %n ea şi ascundea "ietul ei corp supus legilor o ensatoare ale materiei. ,imţeai o sincopă %n inimă c&nd mersul %i %nvăluia 'aina pe picioare. 3i c&nd %ntr$o zi a iz"ucnit năprasnic o urtună# care i$a %nvălmăşit roc'ia şi i$a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri şi o margine de dantelă# ai %nceput să visezi la ea arzător şi să ţi se pară şi mai nesu erit individul pe care$l "ănuiai că iu"eşte şi el pe Leonora. 3i de atunci imaginea ei s$a tul"urat %n capul tău* silueta ei s$a s ărmat. <oc'ia nu$i mai cădea armonios şi o"lu pe panto ii mici.

13 14 15

Filozo grec din şcoala cinică (secolul al B6$lea %.e.n.). Filozo grec din şcoala cinică# discipol al lui .rates. *u&erinţă ! ştiinţă . r.0. 2D

Garabet Ibrăileanu

1ând te!ai #ntors toamna la liceu, te considerai omul cel mai ne&ericit din lume şi &oarte &ericit că eşti atât de ne&ericit şi de interesant pentru amici, cărora le povestiseşi (romanul), #n&lorindu!l cu &apte posibile, #n care #ncepeai să crezi şi tu. %ar $eonora a &u it peste două luni cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l!ai mai &ăcut cunoscut amicilor. $a nouăsprezece ani, 4liza... Crădina publică. Aata necunoscută, venită de aiurea la rude, #naltă, &ra ilă, cu părul alben, cu ene lun i peste oc'ii ne ri, muşcând nervos petalele unei roze #n&lăcărate... 2n cântec umil de rădină publică, astăzi mort... 1asa cu două ronduri din 2liţa =are... Plimbările pe sub eamurile ei din două!n două ceasuri, de dimineaţă până la douăsprezece noap! tea... /pariţiile ei la eamuri şi #n cele două balcoane de pe două străzi. 5n&inita interpretare a &i urii şi a privirilor ei .(*!a #nroşit6) (=i s!a părut6) ,,*!a perindat prin balcoane pentru mine6)0. Fotărârea supremă+ scrisoarea - patru pa ini de adoraţie #n stil poetic, e8a erat, stilul verstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin em&ază. Buc'etul de tranda&iri aruncat din balcon la miezul nopţii. ?ntâlnirea #n semi#ntunericul scărilor dintre etaje. .*tătea cu &aţa #ntoarsă, cu o mână sprijinită de perete, avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subţire, care!i vibra de bătăile inimii.0 ?ntâlnirile la eamul din rădină, sub copacul vec'i, care ascundea stelele. /celeaşi planuri de viitor, aceleaşi #ntrebări de zece, de o sută de ori, şi acelaşi răspuns al ei+ (%a, şi pentru totdeauna...) >ăstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiţi... Craţia cu care consimţea să!mi clipească pe &aţă, ca să mă dezmierde cu enele ei lun i... >espirarea pură, &ină, pe care o simţeam pe obraz ca o şoaptă caldă a pieptului ei mic... %espletirea părului, care #mi cădea pe &aţă şi pe mâini, #nspre ziuă, cu mişcări de #n er semnul că vrea să se culce şi trebuie să ne despărţim. Plecarea #n străinătate la studii. *crisorile ei+ (5ubitul
2G

Adela

meu... ( (...4liza) - raport de &iecare zi al vieţii ei &ără evenimente, din oraşul de provincie. =oartea ei... 4 cu neputinţă să &i e8istat cândva pe planetă o apariţie mai #ncântătoare. Aata de şaisprezece ani cu părul alben şi oc'ii ne ri avea #n &i ură ceva de copil şi de &loare. 5ar corpul ei, #ncă #n dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subţiri şi #nalte la adierea vântului. 9i vocea #nceată, nesi ură, cu raseieri ca nişte s&iiciuni ale inimii, al cărei ton răsună #ncă şi astăzi #n mine! "iciodată cuvântul (#n er) nu s!a potrivit unei trecătoare apariţii umane ca acestei &iinţe #n adevăr an elice. ...4ra #ntr!o după!amiază de vară când i!am văzut mormântul... Pământul ne ru, cu o tablă de marmură deasupra, #i strivea pieptul mort! ?n jurul marmorii rele, câteva &ire de iarbă... %e atunci, senzaţia de &unebru pe care mi!o dă, #n momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, şi mila pentru tot ce trăieşte şi #ncearcă #n zadar să ascundă moartea sinistră a planetei, vietăţi şi plante, şubrede, nesi ure, trecătoare. %upă epoca romantică - epoca realistă, serioasă, la :iena, cu &emeia aceea subţire şi #naltă, cu &ormele adolescente #ncă la versta de douăzeci şi cinci de ani, oprite parcă #n desăvârşirea materializării lor de &lacăra mistuitoare a vieţii ei. 2n păr arămiu, cu luciri de &oc, parcă re&le8e ale temperamentului ei arzător. Oc'ii de o culoare ne'otărâtă, ca&ea şi aur, sc'imbătoare după dispoziţie, după culoarea timpului, #n care se aprindea necontenit su&letul ei neliniştit, sau uneori &icşi, reci, privind #n ol, când ândul era concentrat ori patima adâncă. O ură mobilă, nesi ură. Braţele albe, &ine. Piciorul, ca o mână de mic, neliniştit. =âna - nervoasă, şovăitoare. =ersul undoiat, cu capul aplecat uşor #n dreapta, ca #ntr!o &i ură de cadril, când #mi ieşea #ntru #ntâmpinare.
2I

Garabet Ibrăileanu - cunoşteam de doi ani. 8u ne spusesem nici o vor"ă de iu"ire. 8ici o aluzie. Dar discuţiile noastre# alimentate de lecturi de romane# de piese de teatru# de ştirile zilei# se %nv&rteau# teoretic# toate %n 1urul iu"irii. 9mi ăceam un punct de onoare să iu o"iectiv# „ştiinţi ic”# căci mi se părea o supremă ineleganţă să "ene iciez de aceste discuţii spre a$i ace declaraţii %nvăluite. %e câtva timp# %nsă# aveam intuiţia o"scură că vine ceva. 9ntr$o zi# %nainte de aprinsul lum&nărilor (stăteam am&ndoi de multă vreme de o parte şi de alta a unei măsuţe# ără să ne mai putem vor"i nimic)# i$am spus# simplu şi calm 2 simţeam că acum nu pot să nu$i spun* - Tu nu vezi că te iu"esc; ?ntâi a tăcut. /poi mi!a răspuns cu las ostenit* 2 Da# nu mai putem trăi unul ără altul.

9i!a lăsat &runtea rea pe mâinile puse pe masă şi abia am putut desluşi vorbele ei #năbuşite+ - $asă!mă sin ură acuma... te ro ... $a o mişcare a mea, a ridicat capul. 4ra albă, parcă &ără viaţă, şi numai oc'ii #i ardeau, imenşi. - 1um6 Poţi pleca6 %a, da, du!te. :ino mâine. "u!mi dai mâna6 ?mi #nvălui mâna #n palmele ei amândouă. =! am aplecat spre ea, &ără voie, aproape s!o atin . - "u! $asă!mă, du!te. =âine. $uni de zile a luptat cu ea #nsăşi. %ar #ntr!o seară, la despărţire, m!a #năbuşit şi, la urec'e+ - =âine sunt &emeia ta. /şteaptă!mă la patru #n &aţa Operei. Aemeia aceasta ştia să iubească. 1u instinctele puternice şi sănătoase, cu inteli enţa lucidă, ea iubea &ără lună, &ără &raze, cu toate &ibrele corpului ei, cu căldura ei e8asperată.
Dar ea aparţinea de drept altuia# unui om mult mai %n v&rstă# un "olnav# un paralitic# şi drepturile lui con erite de legi# cons inţite de societate# s inţite de popi# acceptate de ea altă dată# deşi acum platonice# erau# %n momentele de luciditate morală# su erinţa lancinantă;B a ei şi a mea. Drepturile acestea deveniseră imprescripti"ile. Bar dezarmarea lui totală %l apăra şi de divorţ# şi de adulter. ?ntoarcerea %n ţară# am&nată mereu 2 provocată de "oala mor$tală a tatei 2# aduse soluţia pro"lemei. ,au un %nceput de soluţie# căci dacă a acerile tatei n$ar i ost at&t de
16

Lancinant 2 s &şietor.

7J

Adela %ncurcate# %nc&t să$l ameninţe cu o dezonoare postumă# m$aş i %ntors la ea. .uvintele ei „,unt emeia ta” %mi ardeau creierul.

9i, #n s&ârşit, târziu, #n epoca cinică, culminând spre amiaza vieţii, accesul de stupidă demenţă pentru &emeia mare, cu părul roş, cu oc'ii mici şi verzi, cu nasul turtit şi cărnos, cu buzele strivite, arse, cu braţele roase şi dure, eşantioane ale #ntre ii ei &iinţe, cu talia şi şoldurile asortate #n &ormă de liră, &emeia!&emelă şi nimic altceva, &emeia cu ma8imum de iritabilitate proto!plasmatică. /proape oală sub roc'ia ele antă, #ncepea să se dez! brace de la uşă, crispată, rea, &ără nici un cuvânt, şi, peste treizeci de secunde, dădea replica, #ntre ită, a :enerii 1allipN e de la *iracuza - atât de albă, că părea mai oală decât o &emeie oală.
Dar %ntr$o zi apăru omul de doi metri7 9n prea1ma lui i se z"urlea pu ul de pe "uze# i se congestionau nările# i se dilata a"domenul spre el# ca %ntr$o mişcare de maree.

9i, de!a lun ul #ntre ii tinereţi, cole a de universitate, &ina şi delicata 4lviră, cu &rumuseţea ei abstractă, model sc'ematic pentru realizări mai concrete, care te!a torturat cu su&erinţa ei tăcută şi discretă. 48perienţa e săracă, dar concludentă. Pe urmă ai pus ordine #n amor+ &emei cu tari& pentru păstrarea ec'ilibrului or anic sau .mai ele ant0 a libertăţii de spirit - sin urul amor #n adevăr omenesc, &iind sin urul supus raţiunii. "u, nu! "u iubesc şi nu vreau să iubesc pe /dela. "imeni nu iubeşte când nu speră măcar inconştient să &ie iubit. .%e aceea numai (omul de pe stradă), nebun, se #namorează de re ine.0 "u sper şi nu doresc... %ar e8istenţa ei a #nceput să!mi neliniştească inima... 9i ea .tie. Mâmbetul ei din unele momente, amestec #ncântător de duioşie şi ironie, nu!mi lasă nici o #ndoială . %in cauza asta
nu m!am dus la Piatra. /dela vine deseară. / plecat desi ur din Piatra. 4 cald. 4 zăpuşeală. 9i mi!e urât. 1ataloa ele le ştiu pe de rost. %icţionarele nu!mi inspiră nimic. Ailozo&ul %io en ;D .tizul lui %io en $aer ţiul0,
17

Diogene din Sinope (aproximativ CDC$EFE %.e.n.)# cel mai cunoscut reprezentant al cinicilor: aceştia considerau că "aza ericirii şi virtuţii este maximum de independenţă aţă de condiţiile exterioare ale vieţii# 7;

Garabet Ibrăileanu care speram că o să mă distreze cu (cinismul) lui, m!a indi nat pro&und. /el-esprit(# şi totuşi cuistre(&" Ailozo& de ma'ala. ,i0ueassiette2)" 1erşetor care insultă când nu!i miluit.

(1inic), #ntr!adevăr, #n sens modern. "esociabil şi rău. 5ronie reoaie şi aproape de mintea omului. 5n&atuat. 5nele ant la aspect şi la su&let. "ici un orizont. 2tilitarist măr init. Obtuz la ştiinţă şi la arte - (inutile), pentru el, (dăunătoare). 5nsensibil la orice &rumuseţe. 5nstincte canibalice. .(4ra de părere că e permis să mănânci carne de om.)0 Aalsi&icator de monede, #n tinereţe. Trata, nenorocitul, de sus pe Platon. %eseară /dela e aici... /dela s!a #ntors la şase şi treizeci şi cinci de minute. 5! am ieşit #nainte din #ntâmplare, sau ca din #ntâmplare, nu ştiu si ur. / oprit trăsura, a sărit jos, uşor, ridicând puţin roc'ia deasupra panto&ului, atentă la est, şi a venit spre mine dezmierdând aerul cu umerii. .4 atât de &emeie şi de copilăresc suavă!0 5!am ţinut mâna #ntr!a mea poate mai mult decât trebuie. =!a luat acasă la ea. =!au oprit la masă. ./ceasta se #ntâmplă mereu.0 *eara, am stat #n cerdac, cu două lumânări #n loburi de sticlă, ca #ntotdeauna. =i!a povestit drumul ei la Piatra, cu impresii, stil şi #nţepături &emeieşti+ (/i văzut vreodată 1ea'lăul din %ealul Balaurului6 O colosală miniatură a lui #nsuşi, un bibelou uriaş cu subiectul 1ea'lău. /m &ost şi la mănăstirea Bistriţa de lân ă Piatra. *tareţul ne!a &ăcut o primire &oarte bună. "evasta lui n!a ieşit. /m văzut!o numai, când a trecut prin antret. 5ntra şi ea pe altă uşă. 4ra #n ne'li1e, jupon, camizol şi părul #n papiote. O brunetă &oarte picantă. 1ând a dat cu oc'ii de noi, a trecut lonţ de la o uşă la altaL L1um slujnică6 1e idee! Aemei #n serviciu la mănăstire6 9i #ncă tinere, cu jupon şi papiote! Ori #ţi baţi joc de călu ări &iindcă eşti ateu6 %acă
dispreţul pentru regulile şi convenţiile sociale# limitarea nevoilor şi revenirea la „starea naturală”.
18 19 20

Om deştept .&r.0. Crosolan ./0. $in ău .&r.0 72

Adela

ai vreo a&acere la Piatra, #ţi recomand oţel OOBucureştiPP. 1on&ort en lezesc, c'elneri #n 'aine naţionale, orc'estră până la patru dimineaţa sub eamuri, #n rădină... "edeprinsă să dorm la concert, am pro&itat de ocazie şi m!am cultivat. /m citit toate articolele, toate tele ramele, toate in&ormaţiile, toate &oiletoanele şi toate anunţurile din jurnalele #n care erau #mpac'etate cumpărăturile. *ă te pun #n curent+ prinţesa de =eElenbur s!a lo odit cu ducele de Fessa, sau poate el e prinţ şi ea ducesă, >adivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata şi mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur, #mpărăteasa Cermaniei a &ăcut cadou #mpăratului doi prinţi emeni, preţul rapiţei s!a ur! cat, Pepita Qimenez s!a #namorat de cumnatul ei, don %ie o. :ezi că nu ştiai6 %upă marş, a contat un o&iţer de două ori Luna doarme" 9i pe urmă am adormit şi eu). =asa era acum inundată şi peretele tapetat de ân ănii de o sută de specii, bijuterii cu &orme curioase, imitând animale cunoscute şi necunoscute - ca o reducţiune a lumii mari - de di&erite culori, pe care /dela le de&inea, comparându!le cu pietre preţioase, cu metale, cu sto&e... (Petpedecul) se auzea la răstimpuri, #n rădină. (*teaua nebună) #nainta alarmant de repede spre plop. (Petpedecul)... poreclă dată de /dela unei prepeliţe, care spune mereu, conştiincios, #n &iecare noapte, aceleaşi trei silabe, sin urele pe care le ştie+ (Petpedec!), (steaua nebună)... lucea&ărul albastru, care ne anunţă unsprezece ceasuri şi s&ârşitul sindro&iei când ajun e deasupra unui plop, al treilea, dintre cei cinci din o rada vecină. "umele i l!a dat tot ea, #ntr!o seară, când ni s!a părut că a luat!o prea repede spre plop, #n&rân â nd
legile naturii. 2 Ai isprăvit itinerarul; m$a %ntre"at ea. Ai să$mi povesteşti pe urmă tot# tot# nu$i aşa;... G.um; 8u eşti sigur că ai să aci excursia;

9i zâmbetul ironic şi a&ectuos i se stin ea şi i se aprindea mereu #n oc'i, ca şi lucirea stelei de pe cer.
77

Garabet Ibrăileanu

%upă ce a dezbătut cu per&idie problema e8cursiei mele, a sărit din una #n alta, şi apoi, cu un aer speriat+ - 5ar &umezi6 9tii câte ţi ări ai &umat #n seara asta6 Mece. $e!am numărat. :ezi că nu te ţii de cuvânt6 Pune ţi ările aici, lân ă mine... %esi ur că tot aşa te ţii de cuvânt şi cu somnul. %acă continui, să ştii că am să mă culc şi eu #n ziuă, am să mănânc lămâi, şi #nainte de masă am să!mi stric &oamea cu bomboane şi cu mere crude. :orbea acum pasionat şi!i luceau oc'ii ca #ntr!o boare de lacrimi. *emăna cu &ata de cincisprezece ani când protesta că nu!i copil. %upă asi urările mele că o să mă ţin de cuvânt, (pe cât posibil), s!a #mbunat, apoi a consultat (steaua nebună), care trecuse de plopul al treilea, a pus la #ndoială corectitudinea astrului, mi!a adus pardesiul, mi!a dat pălăria şi bastonul, m!a #nsoţit până la poartă, mi!a #ntins mâna să i!o sărut, mi!a cerut &ă ăduiala că am să mă culc imediat, mi!a acordat o amânare de o oră, a admonestat #ncă o dată (steaua nebună) şi a &u it spre casă cu un (bru!) de &ri ul care devenise simţitor.
8$am ţinut pas cu vioiciunea spiritului ei. 5n el de paralizie a inteligenţei şi mai cu seamă a imaginaţiei. Am %nceput să devin st&ngaci şi "anal. 3i mi se pare că nu$i displace idiotizarea mea...

(/m &ost elevă ascultătoare, am #ncercat, dar n!am putut reuşi să mă intereseze.) >ăspuns clar şi drastic la #ntrebarea mea dacă cunoaşte literatura română. ?n s&ârşit, la toate #ncercările de a a&la impresia ei specială produsă de o carte sau alta din cele (#ncercate), acelaşi răspuns invariabil+ (5artă!mă, nu mă interesează). /poi, dezarmând şi cu raţia celor douăzeci de ani ai ei+ (/i să mă dispreţuieşti tare6) /dela are dreptate. ?n literatura română e8istă câteva talente remarcabile, dar nici o operă de observaţie cu destulă substanţă su&letească. Aemeile #nsă nu citesc pentru e8presie, ci pentru observaţiile despre viaţă, adică despre ele.
7<

Adela

%e alt&el, ea nu este o amatoare pasionată de literatură .interesul ei e #ndreptat spre muzică, spre broderie şi #ntrucâtva spre pictură0, şi cu atât mai puţin de poezie. Pentru spiritul ei realist de &emeie, poezia este (e8a erare şi &alsi&icare), incompre'ensiune pe care ea o declară, dar pe care cele mai multe &emei o ascund. %in cauza rolului lor de răspundere, de lun ă răbdare #n con! servarea speciei, &emeile sunt mai serioase şi mai pozitive. .Totul se reduce, coborând din etaj #n etaj, la instinctul creator.0 =ai puţin sensibile la arta literară, ele citesc mai ales romane, care nu au a da senzaţia artei, ci pe aceea a vieţii. Pentru /dela, Anna 2arenina nu e (stil şi compoziţie), ci RittN, %ollN, /nna, $evin, :ronsEi, coliziunile dintre ei şi pro resul lo ic şi psi'olo ic al acţiunii. 5!am recomandat, ca şi altă dată, pe Tur 'eniev. Mâmbind şi jucându!se cu mar inea voalului lun , trecut pe după ât+ - 1ineva mi!a spus odată că Tur 'eniev se apropie de &emeie ca de un sanctuar. .:ai! i!am spus, #n adevăr, enialitatea asta... 0 %ar &emeilor nu le place să &ie tratate ca nişte sanctuare, cu enu&le8iuni şi cădelniţări, c'iar când tămâia e de cea mai bună calitate. "u suntem sanctuare! 1uvintele astea ultime, accentuate #n c'ip deosebit, erau numai pentru romancier, ori şi pentru avocatul lui6 Ori numai pentru avocat6 .Pe unele &emei, admiraţia e8cesivă a celor #namoraţi de ele le incomodează. ?n &aza culminantă a le ăturii cu ea, Otilia mi!a mărturisit, #ntr!o zi când eu eram mai ditirambic şi ea mai cuminte, că dându!şi bine seama de ceea ce e #n realitate, nu poate să!şi #năbuşe jena pentru ea şi un uşor dispreţ pentru mine când #i supraestimez calităţile pe care le!o &i având sau inventez altele, pe care nu le are.0 /poi, râzând, adău ă+
7@

Garabet Ibrăileanu

- /m voit să te necăjesc. "!am citit nimic din Tur 'eniev. "u l!am ăsit nicăieri. %ar am să!l citesc. *ă mă necăjească numai6... 1unoscând slăbiciunea &emeilor pentru Paul Bour et 2;, i l!am amintit mai mult ca un mijloc să!mi dau seama de psi'olo ia ei. - /ista se apropie, #n adevăr, ca de nişte sanctuare nu numai de &emei, bine#nţeles dacă bărbaţii lor sunt bo aţi, dar şi de mobilele din saloanele lor. 9i nici la roc'ii nu se pricepe, cum pretinde el. *e pricepe mai bine cusă toreasa
mea. - carte pe care o citeşte mereu e Tartarin:

- =ă linişteşte când sunt supărată, când am riji, când e bol!navă mama. ?n cartea asta nu!s necazuri, toţi sunt &ericiţi. %ar numai volumul #ntâi. 1elelalte!s e8a erate, cu &arse şi 'iduşii. *criitorul #nsă pe care #l ustă mai mult este institutorul 1rean ă! 1u alte cuvinte, viaţa şi limba pe care le cunoaşte ea din copilărie .ca toate persoanele din clasa ei, ea nu ştie bine decât ţărăneşte şi &ranţuzeşte0 şi observaţia luătoare #n râs, atât de naturală ei. 4a ştie pe de rost bucăţi #ntre i din opera povestitorului, mai cu seamă dialo urile, şi #ndeosebi vorbirea &emeilor. 1ând 'araba iul #ntreabă pe maica 4vlampia %esă ăriţa de la :ăratic pentru ce!şi lea ă #ntotdeauna la drum vaca dinapoia căruţei, răspunsul călu ăriţei - că părinţii pusnici din *&ânta / ură i!au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu #mbătrânească de rabă, - /dela #l spune ca o per&ectă actriţă de comedie. 5ar la cuvintele (părinţii pusnici din *&ânta / ură), bisericeşte repezite, ea completează te8tul luându!şi o &i ură sastisit şi &ăcându!şi o cruce mare, cu o răbită aplecare a bustului #nainte -

21

.ritic şi romancier rancez (=?AF$=@EA)# adversar de idei al lui Emile Hola# re lect&nd reacţia politică de după .omuna din +aris. 7B

Adela

#nc'inăciune adâncă #n &aţa sc'ivnicilor plini de soli! citudine pentru tinereţea călu ăriţei de la :ăratic.
+ro"lema e simplă. .u tot intermezzoul stupid# de care nu vor"eşte niciodată# ea a păstrat# %ncă din adolescenţă# simpatie şi admiraţie pentru „maestrul” ei. Acum# de c&nd e emeie# e curioasă să ştie cum mă port %n atitudinea de soupirant22 şi c&tă putere are asupra mea. Dacă divorţul nu i$ar i dezorientat şi poate revoltat su letul# desigur că sportul sentimental nu ar i avut loc.

?n mine e plăcerea de a aspira &eminitatea, candidă #ncă, a su&letului ei şi curiozitatea ascuţită a unei e8perienţe de psi'olo ie pe su&letul ei şi mai cu seamă pe al meu. %ar jocul acesta %umnezeu ştie unde poate duce. .Aii sincer! 9tii unde (poate) duce!0 /dela are sânul mic şi predilecţie pentru 'aine cenuşii, albastre, liliac'ii, ca toate &emeile care mi!au atins su&letul. ./&ară de &emeia cu oc'ii verzi şi braţele de piatră, care avea sânul ca o cupolă şi purta culorile dinspre mar inea roşie a curcubeului şi care, neavând su&let, mi l!a an ajat &oarte puţin pe al meu.0 48istă, &ără #ndoială, la orice bărbat o a&initate pentru un anumit temperament &emeiesc, şi la orice &emeie, o le ătură #ntre temperamentul ei, con&ormaţia ei &izică şi predilecţia pentru unele culori. %oamna =... şi /dela au venit astăzi la mine să!mi vadă casa. $e!am primit #n odaia de la intrare+ antret, birou şi salon. %upă o repede privire scrutătoare, /dela a &ăcut critica completă a #ncăperii, #nşirând toate lipsurile unui con&ort relativ, stăruind mai cu seamă asupra reşitei distribuţii a mobilierului sumar. Pe când concludea, ca toate &emeile #n ast&el de #mprejurări, că bărbaţii etc. ... şi!mi propunea să vie cu *a&ta să!mi &acă odaia mai plăcută, e8clamă deodată, sărind de pe scaun+ - 2ite şi coana /nica! 1oana /nica era portretul lui /rt'ur *c'open'auer, adus de mine şi atârnat pe perete #n dosul mesei$"irou.
22

/dorator .&r.0. 7D

Garabet Ibrăileanu 0$am simţit puţin vexat de rivola ei ireverenţă aţă de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru at&t de iz"itoare# şi %nsu leţirea Adelei de descoperirea ei o ăcea at&t de rumoas %nc&t am trădat pe maestru ără nici o remuşcare.

9i l!am trădat c'iar şi atunci când, a&lând al cui e portretul, /dela a uitat de coana /nica şi a luat o&ensiva #mpotriva &ilozo&ului+ - /!... %omnul despre care mi!ai spus odată la :orniceni că ne &ace proaste, mincinoase, pocite, cu bustul mai lun decât picioarele, şi n!avem altă treabă decât să prindem bărbaţii #n capcană6 /cum #nţele de ce avea ciudă pe &emei... "u cred să!i &i pre ătit nici una vreo capcană! "eputând susţine că /dela e proastă şi cu bustul mai lun decât picioarele, şi cunoştinţele ei asupra lui *c'open'auer măr inindu!se, destul de modest, numai la opiniile lui asupra &emeilor, discuţia a &ost imposibilă, şi victoria /delei asupra mea, de&initivă. *c'open'auer rânjea diabolic la /dela, la doamna =... şi mai cu seamă la mine. %ar /dela, &ăcând o altă descoperire, părăsi ş i pe
,c'open'auer* 2 Ai şi "i"liotecă; 9mi dai voie să văd cărţile;

a

1ând a a&lat că (biblioteca) e proprietatea domnului Tăpşulea, azda mea, a &ost #ncă şi mai curioasă s!o cerceteze. - Oare nu!i nedelicat să umblăm #n cărţile lui6 $iniştindu!i scrupulele, a luat de pe poliţă #ntrea a bibliotecă a #nvăţătorului pensionar, alcătuită din câteva ramatici şi aritmetici, şi a pus!o pe masă. - Cramatica de... /ritmetica de... 2ite şi poezii! 4u nu descoperisem nici o carte de poezii. Poeziile erau le ate la un loc cu o aritmetică. - Poezii de 1arol *crob27... *crob, poet6

23

O&iţer, poet minor# autor de romanţe (=?AI$=@=E). 9n =??F %i apare volumul Poezii 7G

complete, cu o pre aţă de !. ,ion şi o scrisoare de la 6. Alecsandri.

Adela

2 Trebuie să &ie &eciorul doctorului *crob de la >oman, lămuri doamna =... 2 *taţi, că!i serios... 3crisoare de Alecsandri""" „Poezii elegante undite - adică pescuite6 - 4n comoara inimii, şi de aceea cântă cu înduioşire” - #nduioşire! - (A fi ca dumneavoastră, militar şi poet, este o du lă calitate, de care vă puteţi mândri) - *a&ta se mulţumeşte cu prima calitate - ,refaţă de !. "ion... „#uragiu, iu ite "cro ” - (iubite *crob) e admirabil! - „ #ând vei vedea că câteodată îţi slă esc puterile, nu te descuragia, ci aleargă, ia pana, scrie, scrie şi iar scrie”... /cu să vedem ce scrie. /dela se aşeză pe scaun şi #ncepu să răs&oiască+ 2 /scultă, mămucă+ 5ă$mi pace, La #oralia mea, %e ce m$ai deşteptat& - cântecele colonelului coanei /nicăi... 4l spune (desceptat), din &ar&urie, cum ar zice coana /nica. 2 1um (din &ar&urie)6 2 /şa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. "!ai auzit vorba asta6 *e vede că văta&ii s!au speriat tare când au sc'imbat strac'ina cu &ar&uria. 2 1e ură rea ai tu, /delă7 2 .e să ac# mămucă... ?n acest moment, ceasornicul meu de masă #ncepu să carilloneze 2< La ,aimpolaise" 4rau ceasurile patru. 1opilul din /dela a &ost atât de &ericit, #ncât am pus minutarul, pe rând, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. /poi am ru at!o să!mi &acă raţia să primească #n dar jucăria miraculoasă. %upă re&uzuri din ce #n ce mai atenuate+ - %ar dacă are să!ţi pară rău pe urmă6 *ă!mi pară rău... 4a nu ştie ce voluptate este a dărui unei &emei, a!i da, a o &ace, prin actul acesta simbolic, puţin a ta.

24

/ &ace z omot, a 'ârâi .&r.0. 7I

Garabet Ibrăileanu

/dinioarea, când rătăceam #n dreptul casei ei ca să &iu mai aproape de dânsa, a #nc'is eamurile şi a dat storul #n jos, ca să se culce... 48istă #n univers ima ine mai #ncântătoare decât o &emeie #naltă şi zveltă, &rumoasă şi ele antă, care se dezbracă #ncet, alene, cu ândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei aşteptări6 /dela era #n cerdac cu doamna =... Treceam la poştă. /m salutat. 4a, cu o #nclinare din cap abia perceptibilă, mi!a zâmbit toată. 4 o spontaneitate, uneori, o uitare de sine #n &emeia asta, stăpână pe &aptele ei până la calcul, care #mi dezarmează (psi'olo ia). =uzica militară cânta Lucia de Lammermoor" *e8tetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea #n aerul cald şi umplea valea. 1erul albastru!#nc'is, aproape siniliu, era #nalt şi adânc. ?mi trebuia acum prezenţa Adelei...
De la poştă m$am dus la ea. 0$a %nt&mpinat %n mi1locul ogrăzii. 9n 'aina al"ă# %ncinsă cu o panglică al"astră# era tot ce e o emeie %nc&ntătoare# dar mai cu seamă era tinereţea. - 5nde ai trecut aşa de misterios adinioarea; B$am dezvelit misterul peregrinărilor mele*

- $a poştă. - %a! con&irmă ea imediat, ca de obicei, &ără strictă necesitate, un (da) scurt, de o copilărească raţie, pronunţat aproape (ta). /propo de poştă, azi am primit de!acasă un caiet de note... /m să!ţi &ac #ntâi o ca&ea, eu... %ă ţi ara la mine, s!o zvârl+ iar &umezi teribil... Pe urmă am să!ţi cânt câteva bucăţi, după aceea ne plimbăm pe deal!... 9i seara, la masă la noi... Ba da, ba da! 4şti invitat de mama. *ă văd, ai să re&uzi pe mama6!. ...=enuetul din 3onata a V''$a #i interpreta ele anţa zveltă a bustului, şi coroana ei de păr alben, scânteind #n razele soarelui, re&lectate de sticla eamului desc'is, stropea cu &ire de aur sonorităţile di&uze #n atmos&era calmă a odăii.
<J

Adela 0i$a contat apoi andantele din Sonata I-a, supremă de"rutalizare a vieţii# ritmuri de eter# rătăcite pe păm&nt din muzica de s ere# şi apoi# acompaniind pianul cu vocea ei gingaşă# şi at&t de dulce# un c&ntec ranţuzesc din alt secol# cuvinte de iu"ire naive şi delicate („blanche comme lait...”, „douce comme un agnelet...”, „fraiche comme rose...”2@. 8iciodată n$am simţit# ca astăzi# că toată poezia vieţii# p&nă la in initezimal# emoţia pe care o dă o loare de c&mp# răsăritul unei stele# o adiere de v&nt# are ca principiu g&ndul morţii# iindcă vor"eşte de iu"ire# şi că preţul integral al vieţii %l dă numai moartea. „Blanche comme lait...”

%upă prima din cele trei părţi ale pro ramului, am pus imediat #n aplicare pe a doua. 1a să scurtăm un Eilometru, am sărit ardul prin &undul rădinii, operaţie delicată şi c'iar riscată, de care /dela s!a ac'itat per&ect raţie scărilor &ormate de nuielele ardului #nvec'it, unei binevoitoare cren i, de care s!a ţinut cu mâinile, şi concomitenţei aceleiaşi operaţii e8ecutate de mine puţ in
mai departe. Adela a petrecut de minune. 3i$a ăcut un alpenstock din creanga 1upoiată a primului copac %nt&lnit# apoi# nemulţumită# a devastat mai departe un alt copac# şi pe urmă a renunţat la a1utorul alpenstock-ului... A cercetat totul %n dreapta şi$n st&nga# %nc&t am ăcut drumul de două ori mai lung. A ăcut ecou cu un deal dimpotrivă# %nregistr&nd recordul de două sila"e* un „.ucu7” su"ţire şi misterios# venit din undul pădurii# %ncerc&nd apoi %n zadar# cu toată repe1unea de"itului# să o"ţie ecoul %ntreg al unui şi mai ascuţit „.ucule7”

1ând am ajuns pe culmea dealului, o catapeteasmă cenuşie din cer până!n pământ se mişca venind din munte. - "e!apucă ploaia! *ă &u im! /m pornit repede la vale. %ar ploaia trecu cotropitoare peste Târ u!"eamţului, #naintând trium&al #nspre =oldova şi trimiţând până la noi &ronturi umede de vânt, ca nişte ş&ic'iuri nevăzute. %oamna =... era #n cerdac. 2 /m o &oame de lup! stri ă /dela de pe scări şi se repezi cu ura desc'isă la doamna =... s!o mănânce... #n sărutări. 2 1e!i cu voalul tău, /dela6 9i de unde ai ăsit tu atâţia scai6 /i &ăcut nebunii destule6 - %estule!
25

/lbă ca laptele...# dulce ca un mieluşel...# proaspătă ca un tranda ir... (A). <;

Garabet Ibrăileanu

/m intrat cu /dela la Faim %uvid, prete8tând că ceasornicul ei rămâne #n urmă. :oia să vadă numaidecât pe &ilozo& şi pe nevasta lui. Faim %uvid - o e8trem de ceremonioasă politeţe pro&esională, dar impasibil. ?n sc'imb, doamna *abina s!a #ntrecut pe sine. *e topea. Oc'ii #i #notau #n lacrimi ca #ntr! un ocean. / o&erit /delei un scaun, l!a acoperit cu o roc'ie păturită, a #nconjurat!o cu politeţi e8cesive şi naive, a copleşit!o direct şi indirect cu complimente intempestive şi stân ace+ (%omnişoara cea mai &rumoasă din Bălţăteşti) - (*urioara matale trebuie să!ţi &ie dra ă tare şi seamănă aşa de bine cu mata). Bine că n!a spus &iică! ./cum zece ani, #n tovărăşia unei &emei ca /dela, ipoteza doamnei *abina ar &i &ost alta!0 1ât despre asemănare! *unt #nalt ca şi /dela, #ncolo... 4u sunt (brun, oc'ii ne ri, nasul potrivit), #ntocmai ca #n paşaport. 2n sin ur lucru n!a reşit doamna *abina+ (dra ă tare). %educţie, intuiţie, observaţie directă;...
Adela era st&n1enită. 4aim Duvid# impertur"a"il# %ndrepta ceasornicul. Dar doamna ,a"ina revărsa a ta su let cald# că eu# cel puţin# nu aveam nevoia nici celei mai mici s orţări ca s$o tolerez.

1ând am ieşit, /dela zâmbea cu #nţeles+ (/m să!i pun venin la inimă coanei /nicăi. /m să laud evreica asta tot timpul mesei.) %ar n!a &ost nevoie să aştepte masa. 1oana /nica era #n cerdac. /dela şi!a jucat rolul per&ect, căci, de la doamna *abina a trecut la neamul evreiesc #ntre , pro&esând #n po&ida coanei /nicăi un &ilosemitism absolut, a ravat cu declaraţia că toate prietenele ei din şcoală erau evreice, BettN Coldenber , >aşela Seissmann, *uzana Faimso'n. 9i vorbea #n limba coanei /nicăi cu tăţi, cu vai de mine, cu s ă vezi mata, cu s ă mă ată %umnezeu dacă spun minciuni. 1ând a căscat, &ăcându!şi trei cruci mici #n dreptul urii, doamna =... , cu toată seriozitatea ei tristă, nu s!a mai putut ţine de râs şi s!a dus #n casă. 1oana /nica, botoasă, se uita rău pe sub ene. $imba şi esturile ei, imitate de /dela, &ireşti pentru
<2

Adela

coana /nica, n!o supărau, i se păreau &ireşti şi la /dela, care, de alt&el, nu ni le servea decât nouă. 1oanei /nicăi #i servea numai &ondul. /dela rămânând &ără auditor, căci se pre&ăcea că vorbeşte numai doamnei =..., #mi luă braţul, să mer em #n rădină*
2 - urăsc# iz"ucni ea# după ce ăcurăm c&ţiva paşi# iindcă$i rea. Beri a dat un g'iont ,a tei pe ascuns. A tre"uit să$i dăruiesc ,a tei o "luză ca s$o consolez. 0ereu i se pare că slugile măn&ncă prea mult. 3i doar nu$i pe socoteala ei. E invitata noastră# o aduce mama pe la noi iindcă a ost nevasta ratelui ei. - Duduie# mata poţi ur%; - +ot7 0ie nu mi$i indi erent nimeni# eu nu$s ilozoa ă 2 ca alţii. Eu urăsc# iu"esc# dispreţuiesc... ,unt o ţărancă proastă. - De ce mi$ai spus că$s ilozo ; .rezi că eu nu pot ur%; - .red. 0ata dispreţuieşti# nu urăşti# te cunosc eu "ine. Dispreţuieşti pe toată lumea# şi n$ai dreptate... dar %mi pare "ine că eşti aşa. - ,ă zicem că$i adevărat. De ce$ţi pare "ine; - +entru că omul care dispreţuieşte pe toţi mă preţuieşte totuşi pe mine. 6ezi ce egoistă sunt; - 6ăd. Dar eşti sigură că te preţuiesc; - ,unt7 +e mine şi pe mama. - Duduie# să ştii că de asta te admir eu# pentru că urăşti# iu"eşti# dispreţuieşti# eşti vie şi limpede. (3i dacă mai adăugam că „mi$i dragă tare”# cum zicea doamna ,a"ina# iindcă# pe l&ngă toate astea# e şi rumoasă# spovedania era completă.) 3i să ştii că nu dispreţuiesc pe nimeni şi preţuiesc pe oarte puţini. Dar e adevărat că toate prietenele matale din şcoală erau evreice; - 8u$i adevărat. 8$am avut nici o colegă evreică. Am spus aşa pentru coana Anica. Ai văzut cum ier"ea ca un rac# ără apă# antisemita asta care şi$a arendat moşia lui 0oriţ Felţ; Acu 'ai să$ţi c&nt# ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă aşa ai spus. Eşti oarte galant....Dar ce să$ţi c&nt; Desigur că toate sonatele# valsul# preludiile şi mazurca. 0ata eşti oarte constant.

- %ar mata6 - 9i eu. $a Tu&&li mănânc #ntotdeauna o indiană şi o savarină. =er ând spre casă, şi!a sc'imbat ândul. =!a ru at s!o #nsoţesc la plimbare şi să amânăm muzica până la #ntoarcere+ - *ă mer em repede, #n &aţa vântului, să!l luăm #n răspăr, (să cucerim universul), cum a spus odată cineva la
6orniceni... <7

Garabet Ibrăileanu Ba uite la coana Anica c&t %i de ur&tă7 B$a ieşit tot su letul %n aţă.

?n antipatia reciprocă dintre /dela şi coana /nica se rezumă nimic mai puţin decât o pa ină importantă din istoria ţării+ /dela e &iica unii bonjurist, coana /nica - a unui văta& #mbo ăţit. %ar când e8clamă+ (O urăsc!), /dela se #nşeală. O dezminte #nsăşi pornirea ei violentă. /dela ia drept ură indi narea ei ene!roasă. 9i ce adorabil e acest (O urăsc!) prin vioiciunea lui pasionată şi prin contrastul dintre &i ura ei a resivă şi uşoara raseiere, care #i revine, temperată, din copilărie .mai &ermecătoare la versta asta decât atunci0, ca #ntotdeauna când e stăpânită puternic de un a&ect. Aaptele - statu 0uo26" ?n piept, #nsă, #ncep să se zvârcolească vipere. "u sunt decât cincisprezece zile de atunci... /veam spiritul liber. /zi... / &ost &atal, predestinat. %acă, spre a #nnoda o intri ă, un scrib ar &i ima inat o #ntâlnire atât de #ntâmplătoare ca aceea de aici dintre mine şi /dela, toată lumea ar &i spus că bietul om are ima inaţia nevoiaşă.
Acum trei ani Adela nu$ţi inspira nimic. .&nd ai văzut$o aici# ideea că %ntre timp a devenit emeie a st&rnit totul. 9n urmă# zi cu zi# ideea a ost con irmată mereu# inconştient# de apte* de aspectul nou# mai "ogat# al rumuseţii ei# de temperatura urcată a eminităţii ei şi de cei patruzeci de ani ai tăi# care se agaţă de viaţă...

9i recunoaşte că toate amintirile curate despre &ata de altă dată măresc, şi ele, tumultul tău din su&let, ca apele cristaline din munte, care alimentează râul tulbure din şes. "ici o &emeie, când #ncepea să!ţi apară ca unică dispensatoare de viaţă, n!a avut pentru tine a&ta realitate acumulată, şi atât de intensă, ca dânsa. ...*in ura salvare, #ncă posibilă, ar &i absenţa. "apoleon, un om destul de priceput #n strate ie şi care nu obişnuia să &u ă nici #n &aţa coaliţiei lumii #ntre i, spunea că victoria cea mai si ură #n amor este &u a. %ar n!o să &u i!... O să!ţi inventezi un milion de ar umente, unul mai ipocrit decât altul şi mai so&istic.
26

.u sensul de* nesc'im"ate (lat.).

<<

Adela /zi!dimineaţă scutura nişte cuverturi la eamul odăii ei de culcare, #mbrăcată cu o polcuţă albastră şi cu o di'rimea2! pe cap.

Ocupaţia ei pur &emeiască şi #mbrăcămintea de ospodină #i dădeau un &armec atât de ispititor!... %ar tot ce &ace mi!i scump, pentru că tot ce &ace e o realizare necontenită a &iinţei ei şi e, totuşi, o altă descoperire emoţionantă. 1um m!a văzut, mi!a spus #ncă de departe+ - / murit (petpedecul) nostru. $!a mâncat o mâţă. ?n rădina asta se adună toate mâţele din Bălţăteşti! şi mi!a arătat două pene delicate din aripa "ietului pitpalac.
-c'ii Adelei erau plini de durere şi de ură.

("ostru) - cuvânt emoţionant, #nsumare #ntr!un sin ur tot a e8istenţei ei şi a mele... %ar a&ară de pasărea moartă şi de steaua din alte lumi, nimic nu mai este al nostru... "ici universul, care este al tuturora! =i!a dat o pană mie, şi una a păstrat!o ea, #ncă o dovadă că nimic #n viaţa noastră nu poate i al nostru# al am&ndurora.
Azi am ost cu ea la T&rgu$8eamţului. Avea de ăcut nişte cumpărături.

?n trăsura #n ustă .toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de &oste trăsuri, cumpărate pe nimic de ţăranii!birjari şi proporţionate cu caii lor mici şi oniţi #ntruna, sunt strimte şi 'ârbuite0, oricum ai &ace, nu poţi să nu te atin i de tovarăşul de alături. %e la o vreme, recunoscând, &ără să ne!o spunem, cazul de &orţă majoră, ne!am resemnat şi ne!am acomodat cum am putut mai bine. 5ntimitatea asta totuşi ne stânjenea .cu atât mai mult cu cât #n timpul din urmă raporturile noastre au devenit tot mai tulburi0, dar &ăceam ca şi cum n$am i o"servat
nimic. Făc&ndu$mi o datorie de a$i devia atenţia %n altă parte# ără ca să pot reuşi# nici voi cu tot dinadinsul să o deviez şi pe a mea# am ost de o locvacitate copioasă şi susţinută. B$am arătat 6ăraticul# răzleţit su" soare# aldul munţilor %n care se ascunde Agapia# .iungii# cu runcurile ca nişte s&ni ormida"ili# misteriosul +leş# exilat %n marginea zării. ?n aţa noastră# .etatea 8eamţului# molar s ărmat al unui leviatan de coşmar# strălucea ivoriu %n soarele arzător al amiezii şi creştea cu c&t ne apropiam de t&rg. +rin valea ei largă# -zana %şi mişca strălucirea %n cur"ele graţioase ca nişte şolduri de emei
27

Basma. <@

Garabet Ibrăileanu adormite ale meandrelor ei. 9n und# cu aspect de nour# 4alăuca# nemăsurată şi o"eză... 8e$am oprit# con orm tradiţiei venera"ile# la ilustra "ăcănie „Tomovici”# vec'e de peste 1umătate de secol# condusă acum de un su"altern. La o masă de cr&şmă dintr$un colţ# pe care un "ăiat a curăţit$o# cu un şorţ murdar# de resturile unei gustări anterioare# am consumat ără urculiţe# mezelurile o"işnuite 2 tradiţionale şi reglementare 2 %nsoţite de o"ligatoriile pa'are de vin cu "orviz. .a să ne con ormăm complet locului şi %mpre1urării# am ciocnit pa'arele pline. Adela o icia cu o delicată st&ngăcie acest ritual# %n care era cu totul novice. ?n 1umătatea de oră petrecută acolo# prin "ăcănia istorică s$a perindat o mulţime de lume# cea mai mare parte vilegiaturişti de la 6ăratic# Agapia şi 8eamţ# cerc&nd# gust&nd# %ntre"&nd de preţ# "ăr"aţii 2 calm# emeile 2 agitat# mir&ndu$se ori indign&ndu$se de preţuri# a irm&nd la iecare articol că „la Başi” ori „la /otoşani” toate sunt pe 1umătate mai ie tine# plătind la urmă preţul cerut.

1ând ne pre ăteam să plecăm, #şi &ăcu apariţia o nim&ă cu păr castaniu, de optsprezece ani la &aţă, de douăzeci şi cinci la trup, cu o &loare roşie #n păr, cu un şorţ alb care o cuprindea pe după )t cu bretelele, #i strân ea talia accentuându!i cei douăzeci şi cinci de ani şi!i acoperea roc'ia vişinie - o slujnică &rumoasă şi mai cu seamă picantă, care ceru #ncă de la uşă, cu un &el de impertinentă dezinvoltură, (o c'ilă de za'ar). "e ustorul, rubicond şi stacojiu de ani şi de (comestibile), #şi pierdu cumpătul, #ncepu să joace pe cele două picioare roase #n dosul tej 'elei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu lasul alterat+ (Ma'ar... &etiţă6... za'ar6... za'ar6) /dela se #neca, (murea) de r)s, cu batista pe &aţă. 4u cu etam că pretenţiile omului de cincizeci de ani, e8a erate &aţă cu cei optsprezece, erau #ncă şi mai e8a erate &aţă cu cei douăzeci şi cinci ai nim&ei cu roc'ia vişinie. *lujnica aştepta cu aerul impertinent cu care intrase. .%esi ur că nu venea #n ma azie pentru #n&ia oară.0 %upă ce ne ustorul #nţelese, #n s&ârşit, sensul cuvântului (za'ar), #şi #ndeplini o&iciul prozaic de a cântări mar&a, şi slujnica #i #ntoarse partea roc'iei &ără şorţ şi plecă dreaptă, străpunsă de razele Q ţâşnite din oc'ii, deveniţi saşii, ai comerciantului muncit de tiranul zeilor şi al oamenilor.
<B

Adela

/m #nsoţit pe /dela #n câteva ma azii, din care a selectat metodic tot ce #nsemnase pe o listă #ncă de acasă. Aiecare articol cumpărat era şters din listă cu micul ei creion şi, când pro ramul &u epuizat, ne suirăm #n trăsura noastră #n ustă şi 'ârbuită, spre a ne #ntoarce acasă. %ar după o scurtă c'ibzuire, am 'otărât să ne urcăm la 1etatea "eamţului şi am #ndreptat birjarul #ntr! acolo. /m lăsat trăsura jos, pe malul "emţişorului, şi, pe cărarea de sub mesteceni, ne!am suit #ncet la deal. /mintirile istorice, deşi banale, care se insinuează #n su&let, &oşnetul mărunt al &runzelor, etern #n aceste locuri, predispun la tăcere şi recule ere. 1ărarea suie!n piept+ /dela mi se atârnă de braţ. Creutatea ei #mi &ăcea urcuşul mai uşor. %ar zidurile #nalte, pustii, către care urcam, ne apăsau cu severitatea lor tristă. 5ntimitatea dintre noi, aici, #n sin urătate şi #n in&init, mă &ăcu să simt cu o claritate şi mai dureroasă că am trecut de (mijlocul drumului vieţii). *uiţi pe un zid năruit, lat cât un trotuar, aveam #n &aţă una din cele mai melodioase privelişti din =oldova, clasică prin &rumuseţea &ină a peisajului, cu (cerul italian) deasupra - aşa cum l!a numit un călător străin care a trecut acum o jumătate de veac prin locurile acestea. /dela #nsă şi!a e8primat cu 'otărâre pre&erinţa pentru zările nelămurite dinspre apus, de unde izvorăsc apele multe, pe care le aduce #n câmpie Ozana. /m &ost surprins de pre&erinţa ei pentru sublim, stare de su&let eminent masculină. *ensibilitatea ei... %ar văd că despic #n mai mult de patru &irul de păr .blond şi puţin bronzat0 al /delei. %upă un ceas de izolare cu 4a #n albastru .simt bine că lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!0, ne!am luat adio cu ezitări şi cu păreri de rău de la priveliştile care ne dăduse puţin senzaţia şi a eternităţii,

<D

Garabet Ibrăileanu

şi a vremelniciei. Pe aceeaşi cărare, mai repede decât la urcuş, ne!am coborât la trăsură.
Dar n$aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noştri penaţi. 3i# de comun acord# ne oprirăm asupra unui plan %ndrăzneţ şi grandios. ,ă cinăm %n t&rg şi să ne %ntoarcem acasă la lumina stelelor. Adela# de "ucurie# %şi 1uca umerii pe r&nd# repede# cum ăcea %n copilărie c&nd căpăta o 1ucărie de mult dorită. ?n vremea c&t m$am dus la telegra să anunţ la /ălţăteşti că ne %ntoarcem după masă# Adela# invitată de nevasta negustorului de la "ăcănie# s$a dus %n locuinţa ei să se scuture de col".

1ând m!am #ntors, am ăsit!o cu o mâţă albă #n braţe. 4rau #n tandreţe. /dela #i &ăcea declaraţii de amor, numind!o (miţulică, 'oaţă mică şi prostuţă). =âţa o ţinea &in cu o labă de pânza roc'iei şi i se uita #n oc'i. 2na avea oc'ii albaştri, cealaltă verzi. (5a uite ce nas blănit are!) ?n adevăr, mâţa avea un nas mititel, păros şi comic. 9i!a lipit apoi obrazul de capul mâţei #n semn de adio, a pus!o pe pat, ne!am luat rămas bun de la azdă şi am plecat. %ar până la ora când se poate lua masa mai era vreme multă. /m petrecut!o vizitând (curiozităţile) târ ului, care, cum am constatat, imediat, se reduc, şi #ncă punând multă bunăvoinţă, la una sin ură - rădina publică, cu două ieşiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar #mbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuţi #n nere ulă. Crădina era aproape pustie. "umai câţiva derbedei dormitau ici şi colo, pe capete de bănci. $un a tovărăşie din ziua asta, sin uri printre oameni necunoscuţi şi pe drumurile deşarte, ca şi senzaţiile neobişnuite simţite #n comun acolo pe munte, #şi produceau acum e&ectul. Bariera dintre noi slăbi. %iscuţia deveni mai liberă, mai intimă, cu un caracter mai personal. *in urul subiect care mă interesa era ea. 1u aere de psi'olo dezinteresat, #i detaliam calităţile, stăruind mai cu seamă asupra inteli enţei. (=ă lin uşeşti... Pentru ce mă lin uşeşti6) adău ă ea, subliniind şi adnotând &raza scurtă cu lumini ascuţite #n oc'i şi dându!i o melodie in aşă. 4ra zâmbetul ei
<G

Adela

obişnuit, acum mai complicat şi disociat+ uşoară ironie #n oc'i, simpatie caldă #n las. /m i norat acompaniamentul lo ic şi muzical şi am rămas &erm cantonat #n psi'olo ia descriptivă. /lt&el, aş &i căzut #n Tuasideclaraţii, &ireşti poate, dar nejusti&icate, atât de insidioase erau replicile şi atitudinea acestei &emei, pe care acum trei ani o credeam un &el de Cretc'en #n eternitate. %ar &etele sunt crisalide care provoacă surprize când se trans&ormă. %e alt&el, Tuasideclaraţiile mele ar &i devenit declaraţii, un bărbat #nnodând &unii roase acolo unde &emeia, subtilă şi strate ă din natură, #mpleteşte &ire de painjen. 4lo iile mele având rolul să justi&ice prietenia pe care i! o arăt, ea mă #ntrebă #n c'ipul cel mai natural - simplu şi serios - la cine (ţin) mai mult, la prietenul meu Q ori la ea. *entimentele mele prea deosebite pentru Q erau o invenţie a ei, de circumstanţă. =i!au trebuit câteva momente spre a mă pune #n starea de su&let necesară ca să pot &ace &aţă cum trebuie la situaţia nouă, creată #ntre noi de cuvântul care atin ea problema delicată. /m asi urat!o, cu tonul cel mai e8pozitiv posibil, că nu ţin la nimeni atât de mult ca la dânsa, subestimând cu e8ces şi pe Q şi importanţa lui pentru mine. 4ra vorba de simpatie, de prietenie, dar... 1uvântul (a ţinea) ni!l aruncam ca o min e primejdioasă. 9i!n azurul oc'ilor ei, eternul ascuţiş de lumină... %umnezeule mare! acum zece ani lucrurile s!ar &i petrecut alt&el, şi repede. %ar acum zece ani, o &emeie de douăzeci de ani n!ar &i va abondat cu mine prin văi şi pe dealuri şi s!ar &i &erit să mă #ntrebe dacă ţin la ea mai mult ori mai puţin decât la Q sau U. 5ar dacă totuşi m!ar &i #ntrebat, aş &i ştiut si ur cum să traduc #ntrebarea şi i!aş &i răspuns #nlocuind pe anemicul (ţin) cu un cuvânt mult mai robust. %upă ce am asi urat!o #n termeni precişi şi ravi de prietenia mea nestrămutată - oc'ii ei spuneau+ ("u e
<I

Garabet Ibrăileanu

nevoie de a&ta ar umentare...) - i!am sărutat amândouă mâinile. O lucire scurtă #n oc'i, apoi o uşoară #ncreţitură #ntre sprâncene, pe urmă o &u itivă e8presie de concentrare su&letească, comună tuturor oamenilor când vor să!şi lămurească o problemă impusă de #mprejurări neaşteptate... şi imediat masca ei obişnuită de #n er care te persi&lează pentru că ţi!i scump. Aireşte, am continuat vorba cu &raze cât mai lun i şi mai susţinute, ca şi cum nu s!ar &i #ntâmplat nimic, ca şi cum estul meu intempestiv ar &i &ost &oarte la locul lui şi prea obişnuit ca să mai merite vreo atenţie. %ar acest est, provocat oarecum de vorbele ei, mi se părea că!mi dă drepturi noi, că o &ăcuse puţin a mea. 9i eram sin uri acum, #n rădină, şi nu ne despărţea nimic decât doar câţiva centimetri de spaţiu binevoitor şi implacabila cronolo ie. "e!am dus la restaurant. "e!am aşezat la o masă mică, luminată de o lampă prinsă #n perete. Bustul /delei, #nalt, ele ant, era uşor aplecat asupra mesei. Oc'ii ei răspândeau o lumină viorie, şi potirul de dantelă al mânecilor scurte #i punea &lori de umbră pe albul rotund al braţelor. 1e raţios mănâncă o &emeie când e raţioasă7
Dar graţia nu răpea actului semni icaţia lui de apetenţă pro und organică. Din contra# o ăcea şi mai tul"urătoare. Adela măn&ncă puţin şi pe alese# dar cu po tă. Are senzualitatea ină. ?n restaurant erau o mulţime de cavaleri# pro"a"il uncţionari ai ur"ei# care ăceau spirit# toţi# cu a ta emulaţie# de parcă ar i concurat la un premiu. ?n s &rşit# am plecat.

?nnopta. /pele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de o lindă. %in sus, de pe valea lar ă a râului, venea un vânt per&id, abia simţit, dar tăios. /dela era #n pardesiul ei de soie ecrue peste bluza de vară şi, #mpotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un şal subţire, #mpletit. 5!am propus pardesiul meu, dar l!a re&uzat cu indi nare. %in cauza asta nu l!am pus nici eu. %ar 'ainele mele sunt serioase, ca toate 'ainele
@J

Adela

bărbăteşti. 5!am propus pardesiul din două #n două minute, dar n!a voit să!l ia cu nici un preţ. .Psi'olo ie de &emeie, &emeilor (nu li!i &ri ) niciodată!0 Pe urmă m!am resemnat. ?n Fumuleşti, la crâşma de peste drum de biserică, beţia luase proporţii epice. 2n ţăran prea de tot vesel ne!a petrecut trăsura cu un c'iot sălbatic. %ealul cel lun l!am suit la pas. =er eam cu /dela pe jos. 1osaşii de sub ierburi #i imitau &âşâitul aspru al &ustei de mătasă. "oaptea era nemişcată. "umai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. =unţii, pe care ziua #i văzusem lorioşi ameninţând cerul, acum erau nişte ipotetice blocuri de #ntuneric masiv, pro&ilate pe #ntunericul universal diluat #n puţina lucoare a stelelor. %eparte, la picioarele munţilor, ici şi colo, se stin ea şi se aprindea mereu câte un &oc sin uratic. 5ar deasupra :ăraticului, #n tristeţea imensităţii, punctul strălucitor al unui lucea&ăr stătea să cadă dincolo de munte. 1ând căzu, #n curând, tristeţea nopţii crescu deodată. %ar /dela era lân ă mine, cu viaţa ei tânără, concentrată #n lasul ei #ncet, &ierbinte parcă #n sin urătatea tot mai rece a nopţii.
Drumul era gol. 9n deal ne$am urcat %n trăsură. Acum era şi mai %ntuneric. A"ia "ănuiam aţa Adelei. ,tătea spri1inită cu umărul %n colţul ei# cu picioarele pe scăunaşul dinainte. ,imţeam cum %i radiază viaţa prin uşoara$i %m"răcăminte.

1ând coboram valea spre Bălţăteşti cu 'ârşcâituri de piedică primitivă, un landau bine #ncărcat cu trupuri omeneşti, unul dintre acele care cule la #ntâmplare tot &elul de pasa eri, trecu spre Târ u!"eamţului, cu z omot mare de clopote. %ar peste mai puţin de un minut, rămaserăm iarăşi sin uri #n tăcerea nopţii enorme. *imţeam pe /dela supusă şi vibrantă. Probabil că!i era puţin &rică. 1a să!i dau sentimentul si uranţei, am luat un ton aproape vesel. /poi, abuzând de toate #mprejurările astea, i!am pus pardesiul pe umeri, &ără s!o #ntreb. 4a m!a ajutat s!o #nvelesc bine. %e etele ei amestecate printr!ale mele erau o senzaţie nouă - mai tulburătoare decât a mâinii ei
@;

Garabet Ibrăileanu

pe buzele mele. /tin erile de acum, ale mâinilor noastre, repetate şi neprevăzute, erau ca un joc, ca o &ă ăduinţă, ca un preludiu. /tin erea mâinii celor mai mulţi oameni mi!ar produce o displăcere vie. / câtorva mi!ar &i indi&erentă, o simplă senzaţie tactilă. /tin erea mâinii /delei #mi răspândeşte #n sân e şi #n su&let otravă. Trăsura mer ea acum repede la vale, zvârlind pietrele #n lături. /m #nceput să!i ţin /delei o prele ere de astronomie sentimentală şi cât am putut mai elocventă, ţesând e8punerea cu melancolii după anii de altădată. %ar #n momentele acele coc'etam, ori e8primam, din inerţie, stări de su&let inactuale. ?n realitate, nu mă mai simţeam omul cu părul brumat. Problema #ncetase, pentru că #ntunericul mă oprea să văd &aţa /delei, o lindă #n care, prin contrast, #mi număr anii, şi pentru că inconştient ştiam că acelaşi #ntuneric o oprea şi pe ia să! mi vadă ar intul care mă aureolează. %ar prima casă din Bălţăteşti rupse &armecul. 1ase, ma 'erniţe... %e unde răsăriseră toate acestea6 $a lumina &elinarului de peste drum de poarta ei, am văzut!o. "!o mai văzusem de mult, din restaurantul de la Târ u!"eamţului. /cum era obosită. ?i era somn, avea #n&ăţişarea dezarmată, ca orice om când #i e somn... 1ând #i sărutam mâna, mi!a spus, cu lasul ei şoptitor*
2 +e m&ine.

(Pe mâine...) 1um dezmiardă ea totul cu lasul, cu mişcările, cu e8istenţa ei! 9i #n&ăţişarea pasivă de adinioarea, când #i era somn... Părea că!i e8piră voinţa... /cum doarme #n căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii lar i, cu sânul delicat... 5!am scris să!mi răspundă dacă n!a răcit. ./seară, când am ajuns aici, termometrul din cerdacul meu arăta zece rade.0 „#um puteam răci, când temperatura era atât de ridicată& ( )dela.” >idicată6 Temperatura
@2

Adela

mea6 /tunci mă persi&lează. / ei6 /tunci mă persi&lează şi mai crud. 5ar dacă nu mă persi&lează...
Bmposi"il7... Dimineaţa asta s$au petrecut mici evenimente extraordinare. Erau a"ia zece ceasuri c&nd m$am dus la ea. 8iciodată %ncă n$o vizitasem %nainte de pr&nz. Am găsit %n cerdac pe cele două doamne. Doamna 0...# mai "ine dispusă %n ultimele zile# %mi vor"ea de 6ăratic. Adela# %n odaie# %şi isprăvea de aran1at părul la oglindă# care$i %ncadra "ustul %n rama ei ca enie. 6edeam două emei# din iecare o 1umătate# 1umătatea din oglindă complet&ndu$se exact cu 1umătatea din odaie* părul greu adunat %n cunună 2 cu igura: cea a dezmierdată de şuviţele de aur 2 cu decolteul mic: delta trunc'iată a spatelui 2 cu pieptul uşor "om"at. Doamna 0... %mi spunea că %n copilărie şi$a petrecut două veri la 6ăratic# la ruda ei# maica Evg'enia 8... Adela# pro und serioasă (%n aţa oglinzii orice emeie are aerul că o iciază)# %mi z&m"ea totuşi uneori# din oglindă# cu %nţeles. .u ce %nţeles; De c&teva ori şi$a %ntors aţa spre mine# lăs&nd zălog oglinzii cununa de aur# ca să$mi dea z&m"etul direct# ără a1utorul sticlei# şi atunci z&m"etul era intim şi supus 2 poate puţin st&n1enit că asist la ultimele ei di"ăcii savante de a$şi realiza toată rumuseţea; Doamna 0... %mi propunea să mergem %n una din zilele acestea la 6ăratic. <oc'ia Adelei# simplă# str&nsă pe "ust# %i accentua# rotund# toate liniile. Dădeam doamnei 0... c&teva explicaţii asupra regimului pe care %l urmează. 0işcările m&inilor# ridicate %n diversele operaţiuni ale toaletei# descopereau "raţele Adelei p&nă mai sus de cot. Acest incident# pro"a"il cu totul ne%nsemnat %n univers# %mi paraliză inteligenţa. Doamna 0... a"uzează de regimul vegetal. 9i recomandai# cred# o alimentaţie mai su"stanţială. Adela %şi isprăvea toaleta. +e aţa emeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o scruta emeia din odaie.

1ând veni, #n s&ârşit, #n balcon, cu o pelerină mică pe umeri, cele două puncte de lumină din oc'i se jucau cu impresia pe care ea bănuia că mi!a &ăcut!o pe când dădeam consultaţia medicală doamnei =L /m #ntrebat!o din nou dacă, #n adevăr, n!a răcit noaptea trecută pe drum. (%eloc. "u ştii că (&emeilor nu li!i &ri niciodată6 1um era să răcesc6) Pe urmă s!a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr!un ceai, potrivindu!şi mereu pelerina, #ncercând nişte mănuşi, desc'izând #n răstimpuri oc'ii mari - ca #n &aţa unor surprize ândurilor ce i se perindau prin cap, #ntr!o solilocvie mută... $a un moment, privindu!mă serios şi &i8, plecă uşor capul, sc'iţând estul care #nseamnă (da)! $a plecare, m!a condus până la poartă. 1ând eram destul de departe, ca să nu audă cei din cerdac, am
@7

Garabet Ibrăileanu

#ntrebat!o, a&ectând un interes pur intelectual, in&ormaţie, ce a voit să!mi spună cu semnul ei a irmativ.

de

2 8u ştiu despre ce vor"eşti# a spus ea prea repede. Apoi# ating&ndu$mi %n treacăt cu degetul pălăria# pe care o ţineam %n m&nă# şi trimiţ&ndu$mi %n inimă luminile ei al"astre* 3tiam c$ai să vii dimineaţa asta la mine7

9i cum ajunsesem la poartă, mi!a dat mâna şi a &u it spre casă.
Adela mi$a spus că o iu"esc* „3tiam că ai să vii dimineaţa asta la mine” nu poate avea alt %nţeles. Tot ce s$a petrecut azi e clar* Adela mă %ncura1ează 2 %n nici un caz nu se apără... E cu putinţă oare;

9i totuşi... 9i totuşi, căci alt&el ceea ce &ace ea nu ar mai &i coc'etărie, ci simplă perversitate. %ar /dela e atât de pură, şi, cu toate aerele ei de s&idare, e atât de bună! 9i apoi - ştiu bine - mă preţuieşte atât de mult, mai mult decât oricine şi decât pe oricine.) 9tiam că ai să vii la mine.) Până acum spunea (la noi). /cest (mine) nu poate &i şi el calculat. Pe lân ă perversitate, ar trebui să!i acord eniu literar. /cest suav şi arzător la mine... %ar... /m #nţeles #ntotdeauna ce se petrece #n jurul meu, #n su&letele altora. /m 'icit, &ără să vreau, intri i bine ascunse - jenat, nemulţumit c'iar că le!am descoperit. 2neori am #nţeles mai #nainte de cei doi nenorociţi că #ntre ei #ncepe romanul banal şi veşnic nou. %ar când am &ost eu #n joc - interesat prea tare şi cu su&letul nesi ur şi tulbure - m!am pierdut #ntotdeauna #n conjecturi. 9i n! am mai priceput nimic si ur... Braţele /delei când #şi netezea părul! atât de albe, că #n odaia cu eamurile mici, #ntunecoasă, luminau real #n mişcările lor #ncete, de o raţioasă preciziune. ...%ar ce a #nsemnat mişcarea aceea din cap6... / &ost pentru mine6 / &ost numai un est al ândurilor ei6 / #nsemnat ceea ce ar &i putut #nsemna altădată6 Ori a &ost, #n adevăr, numai o părere a mea6 /dela r)de rar - un r)s intern, copilăresc, cu participarea pieptului, ca o 'uruială de 'ulub, cum râdea la şapte ani. ?n sc'imb, zâmbeşte mereu. 48presie a ândurilor, aprecierilor, a reacţiei ei intelectuale .&apt
@<

Adela

pentru care am devenit un colector şi un cititor de zâmbete!0, zâmbetul ei e când &in, când ironic, când intero ativ ori mirat, când, vai, indeterminabil. >âsul este e8presia su&letului ei bun, zâmbetul - a inteli enţei ei rele sau, mai e8act, lucide, ceea ce e acelaşi lucru. %upă prânz, ploaie măruntă şi rece. Tăcere pretutindeni. Parcă n!a &ost niciodată lume şi z omot. /dela m!a #nsoţit până acasă. ?nteţindu!se ploaia, a intrat la mine. /m stat, &ireşte, #n cerdac. / &ost serioasă şi simplă. / &ost &ata de altădată. 1u &aţa ei copilărească şi cu talia acum ascunsă #n pelerină, iluzia era totală. 4u m!am con&ormat instinctiv. /m &ost (maestrul). "!am #ndrăznit s!o #ntreb din nou despre misterele de dimineaţă. ./r &i #nsemnat să abuzez de #mprejurare.0 %e alt&el, era şi inutil, cu talentul ei de a aluneca printre nuanţe până la mar inea obiectului #n discuţie şi de a sări apoi alături #n c'ipul cel mai natural. /nume, sau cedând #ntâmplător unei asociaţii de idei, mi!a vorbit, #nvăluit şi scurt, despre divorţul ei. =i!a spus că a ştiut #ncă de la #nceput că are să se despartă. "u a intrat #n nici un amănunt şi, se #nţele e, n!am #ntrebat!o nimic. Patern şi rav, am s&ătuit!o să se căsătorească, sprijinind #ndemnul cu ar umente bur 'eze insipide. ?n&i a tăcut. $a insistenţele mele stupide şi nedelicat repetate, a răspuns+ (Poate). *&atul acesta dezinteresat &ăcea nule şi neavenite toate câte se #ntâmplase #ntre noi până acum. 4terna ipocrizie! 4ram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. %ar sunt si ur acum că am s&ătuit!o să se mărite ca s!o derutez, căci mă simţeam ridicol la ândul că &ata asta mă priveşte ca pe un bărbat care suspină după ea şi poate ata să!i &acă declaraţii, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simţeam şi mai mult nepotrivirea anilor. %acă pelerina n!ar &i sc'imbat!o #n &ata de altădată şi dacă nu era #n cerdacul casei mele, oarecum #n puterea mea, desi ur că nu i!aş &i spus să se căsătorească. %ar strate ia mea &u pedepsită.
@@

Garabet Ibrăileanu

/cel (poate) #mi duce ândul până la ipoteza unui bărbat cu care s!a şi #nţeles. Poate c'iar să!şi &i dat şi cuv&ntul...
Am condus$o p&nă acasă. „Lâhommeivre dune ombre...”2#

2n amant6! 1um de nu mi!a venit până acum #ntrebarea asta6 2n bărbat care &ace cu ea tot ce vrea! ?mi strun oc'ii, #i apăs cu pumnul - să nu văd ima inea odioasă! =olestarea oc'ilor până la strivire mă orbeşte intern. %ar nu pot sta mereu cu loburile oc'ilor comprimate. 5poteza unui lo odnic, s&âşietoare adinioarea, #mi apare acum beni nă. 2n lo odnic este o virtualitate. 2n amant este o realitate teribilă. 5ncomparabil mai #n rozitoare decât un soţ. ?n căsătorie, semni&icaţia socială o masc'ează pe cealaltă. O &emeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant+ selecţia pasionată! 5mposibil! O &emeie care iubeşte pe un bărbat absent nu e #n dispoziţiile su&leteşti ale /delei. 5ar promisă &ără iubire este o ipoteză absurdă pentru o &emeie liberă, bo ată şi cu concepţia ei de viaţă. /cel (poate) era unicul răspuns serios şi sincer pe care putea să!l dea. %in vorbele ei, important peste măsură e amănuntul că ştia c!o să se despartă când s!a măritat. Atunci de ce s-a măritat& Ori mi!a spus un neadevăr6 %ar ce interes avea să!mi spună un ast&el de neadevăr, care nici nu o pune #n lumina cea mai &avorabilă6 9i, #n s&ârşit, adevăr ori neadevăr, ce nevoie avea să!mi spună acest lucru6 Problemele #n care #not abia ţinându!mă la supra&aţă .dacă nu e o iluzie că valurile nu mi!au trecut peste cap0 se complică #n &iecare zi. Plouă mereu. 4 &ri tare. 1oşurile &ume ă aproape la toate casele. *tau mai toată ziua la ei, adică la ea. /dela cântă mult la piano. .?n zilele &rumoase cântă rar şi mai mult seara, pentru că se adună lumea la ard, şi ideea că (dă concert) o plictiseşte, mai ales că doamnele şi domnii
28

(Omul beat de o umbră) .&r.0. @B

Adela

aceştia de aici o aplaudă uneori din drum, din ce #n ce mai puţin discret.0 ?ncepe o bucată, o lasă, se!ntoarce spre noi, r)de, #ncepe alta, şi tot aşa, până ce se opreşte asupra uneia. 9i atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să!l strivească. /zi, ru ată, a venit la piano doamna =... / contat sentimental serenada lui *c'ubert. 1ând a isprăvit, /dela a sărit, a #mbrăţişat!o, a sărutat!o pe amândoi obrajii cu o a&ectuoasă indul enţă pentru sentimentalismul mamei sale. 2neori jucăm cărţi, #n zilele astea cenuşii, când trebuie să punem măsuţa la eam, ca să avem puţină lumină verde din cauza copacilor de a&ară. 1ând câşti ă, când #nvin e, căci nu jucăm pe nimic, /dela e &ericită. *unt aproape #ntotdeauna adversarul ei. / observat că trişez ca să câşti e, şi s!a supărat. 4 &oarte serioasă la joc. %e alt&el, acum suntem &oarte serioşi #n toate raporturile noastre. >aporturi de soră şi &rate - mai mic! =ă urmăreşte tot timpul să nu umblu &ără pardesiu, şi puţin a lipsit să!mi smul ă &ă ăduinţa de a &ace &oc #n sobă. *eara se #n rijeşte că are să!mi &ie (urât) până acasă! /zi mi!a cusut un nasture de la pardesiu, care ameninţa să cadă. Pardesiul meu pe enunc'ii ei... /casă mi!am &ăcut siesta #nvelit cu el pe piept şi pe &aţă... /dela are o roc'ie roasă de postav cenuşiu, care!i strân e trupul, relie&ându!i umerii lar i şi şoldurile &ine. Ari ul o &ace mai rumenă şi mai &ra edă. 5eri ne!am plimbat puţin, cu pelerine de cauciuc, cu lu ile pe cap, până aproape peste oc'i. Trebuia să ne #ntoarcem cu totul ca să ne vedem. ?mi părea o şcolăriţă #ndrăzneaţă şi coc'etă. 1e &ra edă e &aţa unei &emei tinere #ncadrată de lu a nea ră a pelerinei! /m ăsit!o plimbându!se #n cerdac. =!a invitat să stau şi a continuat să se plimbe. =i s!a părut puţin a itată şi puţin izolată su&leteşte de mine.

@D

Garabet Ibrăileanu

4 pentru prima oară când ea se plimbă şi eu stau jos. Orice om care umblă are ascendent asupra celui care stă şi care se simte pasiv, dar mersul &emeii iubite e copleşitor, pentru că dă tot relie&ul şi ma8imum de viaţă plasticii şi &eminităţii ei. $a senzaţia ascuţită contribuia şi nervozitatea ei, şi aerul ei distrat, care punea distanţă. 1um stam cu pălăria pe enunc'i, voind să mă scap de ea, a venit să mi!o ia din mână. ?n clipa când politeţea şi reutatea de a accepta, dar şi de a re&uza serviciul unei &emei m!au silit să mă #mpotrivesc, atin erea cu ea, prin uşoara smucitură a pălăriei, şocul &izic dintre noi m!a &ăcut să!i simt #n mine &iinţa, să am voluptatea voinţei ei impusă voinţei mele. %e alt&el, de mult s!a sc'imbat raportul de &orţe dintre noi. %e când nu mai pot avea nici o #ndoială că .tie - şi ştie că eu ştiu că (ştie) - mi!am pierdut toată libertatea de spirit, pe care ea o are mai completă decât #nainte. ?n &iecare zi devin tot mai mic &aţă de dânsa. /stăzi diminuarea a &ăcut pro rese mari din cauză că eu stăteam jos şi ea se plimba! =i s!a impus şi m!a supus #n toate &elurile. Păcat că mic nu este ec'ivalent şi #n cazul acesta cu tânăr... %ar de o bucată de vreme, probabil din prudenţă inconştientă, am #ncetat să mai atac cu ea problema. *!ar zice că acum #mi ascund versta. ?n realitate, nici eu nu ştiu bine ce simt, căci /dela mă #ntinereşte şi mă #mbătrâneşte. =ă #ntinereşte prin ceea ce simt pentru ea şi pentru univers, devenit decorul ei. =ă #mbătrâneşte prin comparaţia cu ea, impusă de tinereţea ei - mereu crescândă, &iindcă o descopăr mereu. *enzaţia este absolut inedită. Până acum nu #mbătrâneam, pentru că #mbătrâneam &ără să ştiu, ca arborii. Problema mi s!a pus #n&ia oară #n viaţă când am revăzut pe /dela aici, pentru că probabil am #nceput s!o iubesc c'iar de!atunci. %ar ea ştie desi ur mai bine de când am #nceput s!o iubesc. ?n privinţa asta, &emeile, care merită acest nume, au divinaţia promptă şi in&ailibilă. 9i
@G

Adela

cum punctul de ironie i!a apărut #n oc'i din primele zile, desi ur că am #nceput s!o iubesc #ndată ce am revăzut!o. Plouă năprasnic zi şi noapte. 1ând #ncetează puţin, #ncepe din nou, cu o şi mai mare &urie, cu un &el de entuziasm prostesc. O ploaie torenţială, care se #nverşunează atât de inutil şi de contrar obişnuinţelor naturii a treia zi după #nceputul ei, are ceva comic. 9i a venit aşa de discret şi de modest - o uşoară picurare pe &runzele copacului de la eam, #ntr!o seară, pe la aprinsul lumânărilor. %ar aerul modest era - &urişare. /m ăsit pe /dela #n cerdac, #mbrobodită şi cu o 'aină scurtă, blănită. Aaţa ei ieşea atât de mică şi de spirituală din broboada nea ră de lână #mpletită! 9i ândul că 'aina roasă #i păstrează căldura... 1itea 6ăz oi şi pace. 4 abia la volumul al doilea. /m ru at!o să nu #ntrerupă lectura, să continue până unde se isprăveşte capitolul, căci alt&el plec. 9i, ca să!i arăt că 'otărârea mea e serioasă, am luat un album de pe masă şi am #nceput să!l răs&oiesc. 4a a r)s şi a declarat că se supune+ - %ar cum ai să mă controlezi dacă am citit până la s&ârşitul capitolului6 /i să mă crezi pe cuvânt6 1onvenţia stabilită, ea #şi reluă lectura #ntreruptă. 4u, se #nţele e, ţineam albumul #n mână numai de &ormă. 4 atât de plăcut să priveşti o &emeie când nu ştie că o priveşti, şi mai cu seamă când citeşte. >ămăsese cu zâmbetul provocat de insistenţa mea şi de tranzacţia noastră, dar mai pe urmă &aţa ei deveni ravă de atenţie şi concentrare. 1u toate acestea, #şi tră ea mereu roc'ia #n jos, &ără nici o nevoie, căci abia i se zărea vâr&ul botinelor. =işcarea asta, &oarte obişnuită ei, i!a devenit irezistibilă, ca un tic nervos, căci e vădit că o &ace &ără să vrea şi poate &ără să ştie. .Cestul acesta, observat şi la alte &emei, e semnul unei pudori e8cesive, datorită unei e8cesive &eminităţi, care trimite mereu #n conştiinţă ecoul ei puternic, dar, #n acelaşi timp - şi #n
@I

Garabet Ibrăileanu

contra instinctului de apărare care!l dictează - el solicită şi pune problema.0 1erându!mi apoi voie cu un ton per&id de ru ător să #nc'idă cartea - căci (s!a isprăvit capitolul) -, mă #ntrebă dacă #mi place prinţul /ndrei, adău ând că din toate tipurile romanului ea pre&eră pe acest prinţ. "u su&ăr de mania contradicţiei, mai ales &aţă de ea. %in contra, abundez #ntotdeauna #n sensul ei, nu numai ca să!i &ac plăcere, dar şi pentru că #mpărtăşesc părerile ei - c'iar când #nainte aveam altele - probabil din nevoia de a &i, măcar #n c'ipul acesta, cu totul platonic, cât mai alături de dânsa. %e data asta, #nsă, am pus deodată distanţă #ntre mine şi ea, am &ost aproape cu ve'emenţă de altă părere, deşi acum #mi dau bine seama că, din toate tipurile romanului, apreciez şi eu mai mult tot pe ne&ericitul prinţ. 4a m!a privit tot timpul cu atenţie şi pe urmă mi!a spus că prinţul /ndrei, rece şi ironic #n aparenţă, sensibil şi c'iar sentimental #n realitate, seamănă cu mine. /poi+ - *cumpul meu mentor .#ntâia oară #mi spunea acest cuvânt0, prinţul e elos de /natol6 =ata pricepi mai bine lucrurile astea. - 1red că nu. - =ie mi s!a părut că!i elos, cu toate că n!are motiv. Celos de prinţul /ndrei... /re dreptate... %in cauza asta l! am combătut! /cum #mi dau seama şi de cauza altor sentimente. %e impacienţa mea când ea dezmiardă pe /zor .sentiment care s!a trans&ormat #ntr!o teorie+ clinii sunt animale de enerate, devenite lic'ele0, când ăseşte (bine) mutra vreunui actor din Lillustration .mie mi se par cu toţii mutre de bărbieri0, când scrie - prea des! celei mai bune prietene a ei. O sin ură a&ecţiune nu mă irită+ pentru mama ei. 4 primordială+ n-a început să i!o dea niciodată. "u are ca principiu selecţia.
...,eamăn cu prinţul Andrei; 8u ştiu. 3i pentru ce mi$a spus$o; .a un argument ca să$mi placă prinţul# ori ca motiv pentru care prinţul %i place ei; -ricum# nu$mi convine să %mpart simpatiile ei cu nimeni# nici c'iar cu un alter ego al meu7 3i nici c'iar cu mine %nsumi... 8u vreau să ţină la calităţile mele# ci# ără nici un discernăm&nt# la mine7 BJ

Adela Te iu"esc iindcă eşti "un: Te iu"esc iindcă eşti inteligent: Te iu"esc iindcă eşti rumos: Te iu"esc fiindc ... %nseamnă că Te este iu"it nu pentru el# ci condiţionat# din anumite cauze. - iu"ire provocată de cauze conştiente# de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte# de %nsuşiri e terne! o iu"ire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice# morale şi intelectuale# o iu"ire pe care o poţi 1usti ica nu este iu"ire. 3i apoi "un# inteligent# rumos poate i şi unul şi altul# dar Te sunt numai eu... 3i# totuşi# ştiu că nu vreau nimic de la ea# că nu urmăresc nimic# că nu tre"uie să urmăresc. " nu se poate...

/ #ncetat ploaia. 4 primăvară. Totul luceşte verde. 4 ceva subtil #n aerul limpede. "atura #nvin e urâţenia de aici. >azele soarelui, curate şi #ncă reci, pun pe toate, pe casele strâmbe şi pe ardurile nee ale, o poleială care le dă un presti iu nou, sur!prinzător. Clasurile trecătorilor de pe stradă, sonore şi clare, vin parcă din depărtări. Tălăn ile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, #n amândouă direcţiile, #ncărcate mai ales cu &emei, #mbrăcate #n culori desc'ise şi vesele. %in ce adâncuri scânteiază #n noaptea asta cerul, cu toate stelele lui şi cu pulberea nebuloaselor lui6! ...?n in&initul acesta etern e8istă oare loc şi timp pentru repetarea planetei #n toate verstele ei6 ?mi cere /dela acum, la depărtări de ani de lumină, să!i 'rănesc păpuşa cu biberonul6 ?mi pune ea, aiurea #n univers, o &loare mică #n piept6 #mi zâmbeşte #n altă 1ale lactee, netezindu!şi părul la o lindă6 ?mi (dovedeşte) poate, pe un Pământ mai vec'i cu o lună, că sunt tânăr6... /m ăsit!o lucrând la o roc'iţă mică, de trei palme, pentru 5lenuţa, &ata bucătăresei. 5lenuţa e una din pasiunile ei. 9i merită! ?n vârstă de patru ani, #mbrăcată ca şi mama ei, miniatura de ţărancă are oc'ii ne ri, strălucitori ca două măr ele de cocs, şi se lipeşte de oameni ca o pisică.
Bu"irea de copii# la Adela# este %n adevăr o pasiune. +rin sat %i p&ndeşte# parcă ar voi să$i ure# se aruncă asupra lor# %i ia %n "raţe# %i sperie uneori cu dezmierdările ei vi1elioase# le dă "ani# le dă "om"oane# care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcuşorul ei... 0utra mea# cu oric&tă ipocrizie m$aş sili s$o compun avora"ilă# răm&ne puţin cam sceptică. (E uimitor cu c&tă preciziune simţul muscular transmite creierului cele mai ine nuanţe ale expresiei igurii noastre.) Adela o"servă şi$mi cere iertare# mai serios sau mai %n glumă# că mă plictiseşte. 5ltima dată# %nsă# mi$a spus răspicat* „Eşti B;

Garabet Ibrăileanu egoist# mon c#er ma!tre, ca toţi "ăr"aţii7” şi apoi mi$a luat "raţul cu un gest care continua %ncă# despotic# impetuozitatea mişcărilor ei cu copiii. (- i %nţeles ea complet egoismul meu; - i %nţeles că opririle ei cu copiii mă impacientează pentru că$mi răpesc atenţia şi timpul ei; 3i pentru că$mi dau ocazia să măsor posi"ilităţile ei pasionale# care nu vor i niciodată pentru mine;)

1ând m!a văzut astăzi intrând, a #ncetat cusutul, pentru a!l relua peste câteva momente. 1usutul ei, cu capul plecat pe lucru, mă deplasează su&leteşte. Aără oc'ii ei, am impresia că monolo 'ez, oricâtă atenţie ar arăta vorbelor mele, con&irmată prin participarea ei normală la discuţie şi prin promptitudinea răspunsurilor. "umai când se #nsu&leţeşte #n c'ip deosebit lasă un moment lucrul, ceea ce #nseamnă - concluzia se impune nemiloasă - că restul timpului prezenţa mea nu!i an ajează #ndestul e8istenţa.
0ă despăgu"eam %nsă cu li"ertatea %ntreagă de a$i privi ără ştirea ei# oarecum %n a"senţa ei# "raţele goale p&nă aproape de cot# de un al" luminos# geometric rotunde# cresc&nd %n amploare de la %nc'eietura m&inii %n sus: oc'ii lungi# cu %ncarnatul ple$ oapelor mat# ca la copii# şi genele stu oase um"rindu$i al"astrul privirilor: "ăr"ia %ngustă# ină# de rasă evoluată# care$i dă o gingăşie emoţionantă: linia corpului r&ntă# ascunsă pe alocurea# ca să reapară %n toată puritatea ei.

?n s&ârşit, con&ecţiunea roc'iei!jucărie ajun ând la un stadiu care necesita intervenţia maşinii de cusut, /dela mi!a dăruit privirile, amânând croitoria pentru altă dată. 5!am arătat o &oto ra&ie de când aveam douăzeci de ani, pe care o port #n porto&oliu la un loc cu alte &oto ra&ii de &amilie. 3ineam de câteva zile s ă i!o arăt - s ă m ă vadă #ntr!un ipostas &avorabil - c'iar cu primejdia de a su&eri de comparaţia cu mine #nsumi, s ă vadă c ă tinereţea nu este un atribut care se e8clude cu ideea de (son ma1tre”, că... %upă ce a privit &oto ra&ia ca un e8pert .aveam sentimentul curios c ă am dele at pe cineva s ă m ă reprezinte #ntr!o a&acere importantă0, /dela spuse cu toată 'otărârea+ (4 mai bine acum, da, e mai bine). 4 mai bine că nu sunt un tinerel insi ni&iant, ori &i ura mea e mai (bine) acum6 .Problema psi'olo ică pune o
B2

Adela

problemă ramaticală+ (Bine) adverb ori adjectiv60 ?n cazul al doilea, observaţia ei nu are nici o importanţă, c'iar dacă (mai bine) ar &i e al cu mai &rumos. Poţi &i mai &rumos decât #n tinereţe c'iar când ai şapte!zeci de ani. ?n cazul #ntâi, are o importanţă capitală! Pentru a construi atât de repede &raza ec'ivocă, unui bărbat i!ar trebui re&le8iune şi calcul. Dar emeilor le a1unge instinctul.
8u i$am cerut nici o explicaţie. A cere ast el de explicaţii unei emei este o prostie. <eacţiunea 2 şi ea tăcută 2 a Adelei ar i ost# ca a oricărei emei %n asemenea %mpre1urări* „-ri %nţelegi singur ce$ţi spun# ori lasă$mă %n pace cu atenţiile dumitale sentimentale7”

?n loc să!mi dea &oto ra&ia #n mână, mi!a pus!o, ţinând! o cu două de ete şi &ără să mă atin ă, #n buzunarul de sus al surtucului.
=irosea ca o &loare. =i!a luat apoi braţul şi m!a dus #n o radă să!mi arate nişte pic eri2I aduse de curând de proprietarul casei+ (*ă vezi

cât sunt de ele ante şi de proaste). "u m!au interesat pic erile. .Probabil că nu ţinea nici ea cu tot dinadinsul să le admir.0 *piritul #mi era an ajat #n #ntre ime de duritatea elastică şi caldă a braţului ei rotund, care o realiza #ntrea ă. =!am dus #n câmp, #n aer mult, să mă #mprăştii #n natură. =ar inile ândirii #mi erau prea #n uste pentru ima inea, sc'imbător detailată şi totuşi mereu aceeaşi a /delei, şi tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere. $a #ntoarcere, când am trecut prin dreptul casei ei, repeta &ără s&ârşit, ca #ntr!o obsesie, câteva măsuri dintr! o mazurcă. ?şi acompania un ând6 O ima ine stăruitoare din trecut6 %e acum6 / 'otărât, &ără să mă consulte, că nu mai am voie să &umez când suntem #mpreună decât două ţi ări pe ceas, &ăcute de dânsa. /vea ţi ările ata. / #nvăţat să le &acă de la bucătăreasă.
2 Deocamdată$s cam noduroase# dar am să mă per ecţionez. Ai să vezi...

29

+ic'ere 2 "i"liecă.

B7

Garabet Ibrăileanu

1ât #mi pare de bine că nu sunt reuşite, că!i simt #n &iecare de&ect mişcările, de etele, ândul ei, urma vieţii ei misterioase... Per&ect reuşite, ar &i impersonale! 1utia de ţi ări o administrează ea. 1ând i!am cerut una peste număr, mi!a re&uzat!o şi mi!a interzis să mă (tocmesc) .dar mai pe urmă, văzându!mă prea (nenorocit), mi!a acordat o ţi ară de &avoare0. >e imul la care m!a supus e aspru, dar #l suport cu voluptate+ #mi satis&ace .măcar #n parte!0 apetitul de sclavie, nevoia imperioasă de a!i pune la picioare #ntrea a mea libertate! /zi i!am dat o consultaţie medicală... *e lovise la un picior, şi doamna =..., pentru care lumea e o posibilitate ne#ntreruptă de nenorociri, m!a ru at să văd dacă &iica ei nu e ameninţată de... osteită7
.u toate protestările ei# Adela a tre"uit să se ducă %n casă şi să$şi eli"ereze piciorul.

1ând am &ost c'emat #nlăuntru, am ăsit!o #ntr!un &otoliu, cu piciorul ol atârnându!i sub poala roc'iei ne re. *tătea #ncruntat de serioasă, cu mâinile părăsite pe braţele &otoliului. %ar când am #n enunc'eat, ca un paj, să!mi e8ercit meseria, nu şi!a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar alantă.
8u avea nimic. 8ici un simptom %ngri1itor. 8ici măcar un semn exterior. Al"ul era imaculat. 8umai călc&iul mic# de copil# %i era tranda iriu. (Ha peau, le cer$eau, les nerfs 2 zice .'arcot7J# maestrul nostru al tuturora# 2 tout ca $a ensem%le”."# Epiderma ei ină ilustra# %n adevăr eclatant# generalizarea maestrului. 3i cunosc destul de "ine anatomia ca să ştiu că de la v&r ul degetelor piciorului şi de la v&r ul degetelor m&nii pielea se a inează treptat# izol&nd tot mai puţin pulsaţia vieţii.

1ând a venit #n cerdac, mi s!a părut curios că!i simplă şi naturală, ca şi cum nu s!ar &i #ntâmplat nimic... %ar de unde putea să ştie, ba #ncă să şi realizeze, ceea ce se #ntâmplase, că de azi #nainte demenţa mea a intrat #ntr!o
30 31

Jean$0artin .'arcot (=?FA$=?@E)# medic rancez# cunoscut prin lucrările sale asupra "olilor nervoase.

+ielea# creierul# nervii... toate acestea merg laolaltă ( r.). $ abhora 2 a detesta# a avea oroare de... % f r abhorrer&.

B<

Adela

altă &ază6 Pentru &emei, piciorul bărbatului este indi&erent. Pentru ele, a spus!o un alt maestru, nu e8istă tentaţia şi tortura ima inilor. 1orpul unei &emei tinere - elasticitatea lui, rotunzimile calde, &ineţea şi luminozitatea epidermei - este realizarea &ormală şi structurală cea mai desăvârşită a materiei vii, este miracolul suprem #n&ăptuit de natură după miliarde de dibuiri şi #ncercări neizbutite, este termenul ultim al evoluţiei cosmice. / devenit unică. .1redeam că am pierdut pentru totdeauna &acultatea de a uniciza o &emeie.0 ?ncepe să!mi &ie scump tot ce e al ei şi, mai scump decât totul, uşoara asimetrie a urii, când zâmbeşte, care multiplică &armecele zâmbetului ei. %ar mi!e scump nu numai tot ce este ea şi tot ce &ace ea, ci şi roc'iile ei .mai ales roc'iile ei!0, mantila ei, aloşii ei mici, adorabili, şi săculeţul ei, din care am scos #ntr!un moment, când era #n altă odaie, batista mototolită de mâinile ei şi am respirat!o! %e câtăva vreme, pe lân ă vocea ei obişnuită, #nceată şi uneori parcă #năbuşită, /dela are #n unele momente o altă voce, tare, so!noră, cate orică, o voce de 'randedame, pe care nu ai recunoaşte!o că e a ei dacă ar vorbi &ără s!o vezi. Clasul ei #ncet, cald parcă de căldura pieptului ei, e lasul &emeii emotive, care e8primă &razele abrupt, al &emeii cu tulburătoarea asimetrie a urii când zâmbeşte.
!lasul celălalt# sonor şi categoric# e al emeii cu umerii largi# cu uşoara şi uşor impertinenta acvilinitate a nasului. (3i al emeii care simte că e stăp&nă;) ?i vorbesc necontenit de prietenia mea. ?n realitate mint ori, mai e8act, #mi &ac iluzii. Prietenia e #ncredere reciprocă, e comuniune #ntre su&lete, dar ceea ce e ândul meu de &iecare moment şi inte! resul capital al vieţii, tocmai aceea ascund de ea. 5ar interesele şi soarta ei #mi sunt atât de scumpe, #ncât dacă ea ar &i &ericită cu ori! cine altul a&ară de mine, i!aş ur# &ericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! 9i dacă mi s!ar impune alternativa de a o vedea #năbuşită de patimă #n braţele altuia ori ne#nsu&leţită pe cata&alc, nu ştiu ce aş ab'ora72 mai puţin, aşa de mult #i sunt prieten...
32

& a%#ora 2 a detesta# a avea oroare de... ( f r . abhorrer&. B@

Garabet Ibrăileanu

Prietenia noastră a murit odată cu cea dintâi bătaie de inimă pentru ea, &iindcă &oamea selectivă de &emeie, numită impropriu şi aproape #n derâdere iubire, este #ntoarcere la animalitate, este, ândind bine, o impulsie sinistră. .?n momentul suprem al iubirii, &emeia are #n braţele ei un pitecantrop!0 9i tot atunci a murit şi prietenia ei, când, conştient sau inconştient, a simţit că a #ncetat de a &i pentru tine &iinţa pur spirituală, că!i vrei &iinţa &izică, orice declaraţie de amor, oricum ar &i e8primată, tacit sau prin cuvinte, &iind, #n esenţa ei, o cerşire a corpului, considerată de &emeie, &ie că consimte sau nu, ca o (propunere ruşinoasă)! /dmiraţia, unicizarea, idealizarea - mitul creat de inteli enţă şi ima inaţie pe instinctul brut - acoperă realitatea cu maldăre de &lori, şi a&ta tot! *u&letul i!l iubesc sau, mai e8act .&iindcă cuvântul este pe de o parte debil şi pe de alta impropriu0, i!l ador numai #ntrucât este e8presia &iinţei ei intime+ senzaţii, emoţii, ima inaţie, turnura spiritului - &emeia din ea. Opiniile, ideile ei, dacă n!au timbrul vieţii ei, mi!s absolut indi&erente, deşi tot ce spune mi se pare inteli ent .şi desi ur este, căci acum trei ani, când n!o iubeam, era inteli entă0. =ai mult. 1ealaltă &emeie interesându!mă total, aceasta, care!i ia locul, mă impacientează. ?i simt doar &armecul oc'ilor, lasului, esturilor, care sunt şi ale celeilalte, #i simt prezenţa, victorioasa ei prezenţă, care ani'ilează tot ce nu!i ea şi al ei .aşadar, şi ideile ei nepersonale0. %ar ea respiră numai viaţă, candoarea vieţii, căldura vieţii, spontaneitatea vieţii, şi palpitarea asta intensă şi necontenită a e8istenţei ei o #mpiedică de a stărui #n ipostasul de &iinţă pur ânditoare... .../doraţia e oistă, amestec de dorinţă şi idealizare e8tremă, nu cedează decât #n rarele momente când văd #n ea &iinţa umană, &ra ilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile+ mizerie şi boală, şi la catastro&e si ure+ moartea doamnei =... şi a ei. %ar, odată cu
BB

Adela

izbucnirea #n conştiinţă a ima inii &emeii tinere cu braţele albe şi talia rotundă, e oismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau .pentru că acestea nu dispar &ără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet0 le absoarbe #n propria!i substanţă, devenind şi mai devastator, atât e de adevărat că totul concură la e8asperarea pasiunii pentru ea. $ăudându!i e8cesiv - (tipuri de animale superbe) două evreice tinere pe care le!am văzut #n crâşma din Oşlobeni, când veneam aici, /dela a 'otărât că trebuie să le (admire) numaidecât şi ea+ - 1u ocazia asta &acem şi o plimbare mai lun ă cu trăsura. $a Târ u!"eamţului am putut mer e sin uri+ târ ul &iind piaţa şi bazarul localităţilor climaterice ale re iunii, şi drumul nostru având un scop practic, aveam conştiinţa .#n care se re&lectau şi imperativele opiniei publice0 că totul era #n re ulă. %ar astăzi, #n plimbare de a rement cu caracter romantic, a trebuit să cerem doamnei =... .&ără să ne spunem unul altuia motivul0 sacri&iciul prezenţei ei. /m pornit după prânz. 1ăldura merita din plin cali&icativul pompos de (caniculară). O uşoară abureală de vânt, #n aceeaşi direcţie cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare, dar ne ţinea #ntr!un nimb de pra& şi ne &ăcea tot mai cenuşii şi mai spectrali. 1âteva muşte, cine ştie după ce combinaţii de le i ale naturii, #n loc să rămână #n urmă, mer eau cu noi c'iar când zburau #n direcţia contrară trăsurii, a&ecţionând, ca puncte de intermitentă odi'nă, nasul doamnei =... , al /delei şi cu pre&erinţă pe al meu, ca mai proeminent şi mai spaţios. %ar pentru mine problema capitală era alta, destul de complicată. Pe scăunaşul de dinainte, #ntr!o trăsură şi mai strâmtă decât a lui badea :asile, trebuia să &iu mereu cu oc'ii #n patru ca să nu atin picioarele tovarăşelor mele şi să nu le trimit &umul ţi ărilor #n &aţă. Aumul acesta, cu stupida nătân ie a lucrurilor ne#nsu&leţite, m!a c'inuit tot
BD

Garabet Ibrăileanu

drumul mai rău decât o &iinţă vie şi rea+ cu oricâtă putere i!aş &i imprimat direcţia iniţială spre dreapta sau spre stân a, el rămânea #n trăsură, sau, cu o #ncăpăţânare e8asperantă şi, parcă, voită, se #ntorcea #napoi, mer ând drept #n oc'ii obosiţi ai doamnei =... şi #n oc'ii aşa de albaştri ai /delei. ?n cele din urmă a trebuit să renunţ la
umat. Trăsura vec'e zdrăngănea din toate iarele ei. -"iectele din privelişte alergau %n urma noastră# cele de aproape mai repede# cele de departe tot mai %ncet# p&nă la dealuri# care stăteau pe loc# dar după o "ucată de vreme răm&neau şi ele %n urmă.

1ând birjarul opri să drea ă un ştrean , se opri dintr!o dată totul. ?n locul z omotului - tăcere ţiuitoare. ?n locul mişcării - totală #ncremenire. 5ar când m!am coborât din trăsură să mă dezmorţesc, raportul dintre mine şi realitate s!a sc'imbat complet. =işcându!mă, la rondul meu, #n &aţa peisajului oprit #n loc, acum elementul activ eram eu, şi el, cel pasiv. *e coborâră şi doamnele. %oamna =... păşea #ncet, metodic. /dela se mişca #ncoace şi #ncolo plină de raţiile ei şi ale verstei ei, rupând o buruiană, privind nerăbdătoare la seidecăria empirică a birjarului, dezmierdând caii, #mpletind #ntr!o codiţă moţul unuia, lăudându!le oc'ii (buni) şi &runtea (cuminte). 4u mă dezdăunam de temperanţa silită din trăsură &umând cu deliciul &ericirilor oprite, ca #n liceu #n recreaţie, două ţi ări deodată, spre mirarea şi indi narea /delei+ - /sta, &iindcă mi!ai promis că ai să &umezi mai puţin;
Am primit cu cinism admonestarea. 8u$i puteam spune că mă despăgu"esc de 1ert a ăcută oc'ilor ei rumoşi# nici renunţa la voluptatea nicotinei.

1ând am plecat, realitatea şi!a luat revanşa cu z omotele trăsurii 'ârbuite şi cu iureşul universal al priveliştii. $a crâşma din Oşlobeni n!am ăsit decât una din cele două evreice tinere. %ar mai ravă decât lipsa unei jumătăţi a obiectului e8cursiei noastre a &ost surpriza de a descoperi că acum două săptămâni &acultatea mea de
BG

Adela

iluzionare &iind disponibilă, convertisem eminente #nsuşiri biolo ice #n atribute estetice. (/nimalul) era #n adevăr (superb) - de carnaţie şi de tinereţe. *culptura era reuşită. Pictura, #nsă, ratată. Aemela, &ără #ndoială, era de primul ran , &emeia era oricare. %ar situaţia mi se păru cu totul #n rijitoare când mi s!a pus problema dacă, &rapată de construcţia &etei de la tej 'ea, /dela nu 'iceşte cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea (animalul) #n adevăr (superb). %oamna =... , lipsită de orice interes pentru anc'eta noastră estetică, stătea cu o mână pe tej 'ea, resemnată. /dela ne privea pe rând, pe ne ustoriţă şi pe mine, zâmbind subţire. Aata de după tej 'ea arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu #nţele e deloc pentru ce stăm acolo #n &aţa ei, spectatori imobili şi muţi. Trebuia să ne justi&icăm prezenţa. %ar nu puteam cere trei rac'iuri - pentru cele două doamne şi pentru mine... 9i nici o ara&ă de vin cu trei pa'are, să cinstim la tej 'ea ori la masa din &und, ocupată #n parte de câţiva ţărani, care tră eau cu coada oc'iului la noi, ironici. - %omnişoară, dă!mi un Eilo de măsline şi testeaua asta de covri i! .4ra sin ura mar&ă acceptabilă pe care o vedeam #n du 'eană.0 "eputându!mă opri la timp pe povârnişul apucat, cerui superbei domnişoare şi restul măr&ii din du 'eană+ o jumătate de caracatiţă atârnată strâmb #ntr!un cui. "e ustoriţa #mi servea comenzile cu #ndoială, cu un &el de spaimă. /dela &u i pe uşă, lăsându!mă cu doamna =..., care o urmă imediat, decentă. - /i cumpărat şi caracatiţa6! putu abia să articuleze /dela, acum #n trăsură, tamponându!şi cu batista &aţa plânsă de râs. 1aracatiţa mirosea, &ireşte, a caracatiţă, dar mirosea rozav. /m ascuns pac'etul sub capra trăsurii. %e eaba. =ireasma - ca orice emanaţie subtilă, de roze şi de
BI

Garabet Ibrăileanu

caracatiţă - nu cunoştea bariere şi continua cu entuziasm să #mbălsămeze #mprejurimile. - 1ucoane, da!mi spurcă trăsura, să iertaţi! răsu&lă birjarul, nemaiputând să ra"de.
0$am 'otăr&t să arunc st&rvul. Dar unde; +e drum; 9n păpuşoi; -riunde l$aş i aruncat# %l putea găsi un ţăran. 3i o caracatiţă %n păpuşoi iind# ără nici o %ndoială# un eveniment unic pe %ntreaga planetă# zvonul ar i a1uns %n sat şi aş i 1ignit de moarte pe negustoriţa din -şlo"eni# depreciindu$i comerţul pe toată 6alea .racăului.

9i par&umul de caracatiţă plutea pătrunzător şi &ără s&ârşit #n aerul răcoros al #nserării. - *!o #n ropăm! 'otăr# /dela #ntr!o &ul erare enială. /m #n'umat cadavrul #ntr!un mormânt adânc, săpat cu bărdiţa birjarului. %easupra mormântului am aşezat un bolovan - modest monument &unerar - şi, #mpăcaţi #n su&let de isprava &ăcută# am plecat.
5m"rele serii ne %nvăluiră repede. 9n cur&nd mantia cerului u "ătută de toate pietrele preţioase cu care se %mpodo"eşte de la %nceputul timpului. Dar poalele mantiei se mişcau. .ea din st&nga co"ora cu toate diamantele ei su" dealul dinspre apus# iar cea din dreapta se %nălţa peste dealul din răsărit# ridic&nd alte diamante sclipitoare# %n mi1locul cărora# ca un motiv stilizat de "roderie# strălucea constelaţia Andromedei. 1ând am a1uns acasă# glasul Adelei mă c'emă cu o duioasă ironie* - 'her ma!tre, m&ine mergem iar să admirăm pe 6enera din -şlo"eni;...

?n o radă, asistată de o servitoare, &ăcea dulceaţă de zmeură pentru doamna =... / trebuit să stau cu doamnele #n cerdac. /dela privea cu zâmbete complicate cursa #n care căzusem. ?n s&ârşit, mă c'emă la ea, (să!i ţin de urât). ?n&ierbântată de căldură, avea câteva perle &ine pe decolteul mic, de un alb secret şi tulburător. *e mişca la dreapta şi la stân a, şi şorţul #nc'eiat la spate #i strân ea talia, accentuându!i rotunzimile. 4ram comic #n laboratorul acesta improvizat şi #ntre &emei, dar ce importanţă are mai mult ori mai puţin comic6 1u or oliu de autor, mi!a dat să ust dulceaţa dintr!o &ar&urioară. 4ra opera ei! 5!am adus elo ii, minţind, căci conştiinţa n!a putut lua act de nimic+ /dela era prea aproape de mine, #ncălzită, cu câteva perle &ine pe albul secret de &orma unei inimi.
DJ

Adela

%upă ce a isprăvit dulceaţa, s!a dus să se dea #n scrânciob, ca să se răcorească - un scrânciob &ăcut pentru 5lenuţa - o &rân 'ie dublă cu capetele le ate de o crean ă roasă şi dreaptă, cu o scândurică #n loc de scaun. - Aii cavaler şi ajută!mă să zbor sus, sus de tot, ca la :orniceni. Ti!aduci aminte6 1u mâinile strânse pe &rân 'ie #n dreptul capului, cu mânecile căzute până la coate, trecea pe lân ă mine repede, sin ură cu &ericirea ei, trimiţând din &luturarea #mbrăcămintei uşoare o adiere suavă, pe care o simţeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. 1ând se ridica #n sus, desenându!se #ntrea ă pe albastrul cerului, zborul se #ncetinea, dar când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, verti inoasă. $a un moment dat, aducându!şi aminte de mine, cum se cobora de sub cren i, mi!a arătat copilăros!ştren ăreşte, #ntr!o clipă de &ul er, vâr&ul ascuţit şi tranda&iriu al limbii. 1ând s!a săturat de zbor+ - /cu lasă!mă #n voie. Pendularea s!a micşorat. Austele s!au liniştit. ?n s&ârşit, ne!am re ăsit, #ntâlniţi, alăturea. 4ra #naltă, rumenită #n obraz, cu oc'ii scânteietori, cu buzele subţiri şi roşii. - 4şti palid. Te!ai obosit. /cum sunt mai rea decât la :orniceni. /m crescut. %a, reutatea ei a crescut, tulburătoare. 4 &emeie. O simţeam #n braţ la &iecare #ncordare. Toată reutatea ei... Toată &emeia... >ebeliune şi laşitate. $a =ănăstirea "eamţului, sin ur. Prete8tând #nsă, &aţă cu /dela, o a&acere, &ăcând, aşadar, concesie &ricii ca estul să nu aibă #ntre e&ectul pe care teoretic tocmai voiam să i!l dau .a&irmarea independenţei şi libertăţii mele &aţă de ea!0, am stricat ceea ce construiam #n momentul când construiam.

D;

Garabet Ibrăileanu

%imineaţa era clară. %rumul aproape neumblat. Badea :asile mâna #ncet. 1ând #şi sucea ţi ara, lăsa caii la pas. =işcările ca şi rarele lui cuvinte late erau #n acord cu liniştea din natură. $a stân a străluceau munţii, aduşi mai aproape de limpezimea rece a dimineţii. ?ndoituri, depresiuni, pete de altă culoare decât a bradului, de obicei invizibile, acum se detaliau #n transparenţa desăvârşită a aerului. %eparte, la orizont, spre Aălticeni, nouri cenuşii ar intaţi păreau alţi munţi, nemaivăzuţi pe lume, #nalţi până la cer, spintecându!l cu vâr&uri de 'eaţă, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. ?n dreapta, spre =oldova #ndepărtată, #ntr!o minimă boare alburie câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani şi ani #n pilcurile lor de arbori, niciodată vizitate şi de aceea mereu mai misterioase, din care se #nalţă, cercetând depărtările, turnurile bisericilor, albe. 9i, deasupra ariei pământului, cu mine şi cu badea :asile #n centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un albastru dens, dur - concret. =unţii :ăraticului, din stân a, creşteau #n măsura #n care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târ u!"eamţului. 1ăldura se #nteţea. /erul #ncepea să joace deasupra câmpiei, #ncercând miraje abia conturate. ... /dela! $a ora asta era desi ur #n cerdac, pe scaunul ei pliant, cu şalul #mpletit pe umerii lar i, pe braţele rotunde, pe bustul #nalt, cu oc'ii pe jumătate #nc'işi de lumina soarelui, &iltrându!şi azurul printre enele lun i... Oc'ii ei albaştri... 1uloarea cerului pentru un detaliu or anic!... /bandonarea e8tatică a unei &emei cu privirile albastre... ?n locul licăririi ironice# aiurare7...
- sc'im"are %n lumea din a ară m$a deşteptat din semi$'alucinaţia tul"urătoare. .linc'etele zurgălăilor deveniseră mai tari# mai metalice# mai apropiate 2 mai categorice* intrasem %n 4umuleşti. /adea 6asile opri la prima cr&şmă ca să$şi odi'nească# zicea el# caii. .r&şmarul# mic# pipernicit# creţ# stătea pe prispă# %n vestă# cu picioarele goale %n papuci# sila"isind 'ni$ersul cu o voce mai tare dec&t era nevoie ca D2

Adela să$şi a1ute %nţelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. .ineva# pro"a"il cr&şmăriţa# c&nta* „,uspine crude pieptu$mi zdro"eşte”. Desigur că acela care o ăcea să suspine at&t de crud nu era cr&şmarul# impropriu pentru rol c'iar şi prin natura lui de intelectual# pro"ată (şi orti icată) de citirea ziarului enciclopedic. 1ând apăru şi ea, monumentală, brună şi albă, rasă şi răscoaptă, cu cârlionţi pe &runte, cu nasul #n vânt .nasul clasic al crâşmăriţei amoroase din toate nuvelele indi ene0, cu o alunică asasină, naturală ori meşteşu ită de ea, de strajă lân ă narea stân ă, cu o umbră &ină de cotleţi77 albăstrui lân ă urec'ile cu

cercei roşii, am #nţeles că avea #n adevăr nevoie de toată &orţa suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta trium&ător pentru #ntâietate cu alte &armece ale persoanei ei. Badea :asile şi caii #şi #mprospătaseră &orţele. 4l #n crâşmă, ei la &ântână. /cum şi el, şi caii erau mai bine dispuşi. %in Fumuleşti, am intrat peste câteva minute #n :ânători - sat lun , cu case noi, &ără un copac pe lân ă ele, cu aspectul unei ma'alale de barieră, plin de copii murdari, aproape oi, pântecoşi de &ri uri şi alimentaţie 'erbivoree, cu părul decolorat de soare. 9i apoi, &ără tranziţie, #n sin urătăţile severe ale peisajului de munte. %ar astăzi 4ros plutea #n atmos&era din valea Ozanei+ cu o #ncordare de pasăre răpitoare, si ură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinţii mici, aspri de dorinţe şi &ă ăduinţe, #nainta din lan spre un &lăcău tomnatic .care stătea lân ă o colibă de &runzar0 o ţărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o &emeie subţire, cu părul cânepiu, cu coapsele &ine #n roc'ia de cit, cu sânii mici, desculţă, cu leznele oale. Alăcăul stătea nemişcat, zâmbind. Aemeia #ncordată #l sidera cu oc'ii ei scânteietori, #mplântaţi #n oc'ii lui nesi uri. %ar &lăcăul scund nu era o altă ediţie a crâşmarului din Fumuleşti. Aatalitatea cu care era mânată &emeia spre el, zâmbetul lui şi mustaţa leneşă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri #ntre cei doi bărbaţi de pe valea Ozanei.
33

Aici* şuviţe de păr.

D7

Garabet Ibrăileanu

Trăsura noastră z omotoasă a trecut ine8istentă pentru &emeia teribilă cu sânii mici# cu coapsele ine# cu gleznele goale.
Lipsit de orice estetică# %ncon1urat de un peisa1 monoton şi trist# cu cele două "iserici dinlăuntrul „zidului” una L&ngă alta (ceea ce dă# nu ştiu pentru ce# o impresie sinistră şi une"ră)# cu ag'ezmătarul din aţă# cupolă enormă# dizgraţioasă# pe 1umătate %ngropată %n păm&nt# a unei catedrale urieşeşti scu undate# cu c'iliile izolate# supărate una pe alta# 8eamţu este călugăr# tot aşa cum Agapia# cu căsuţele mici# dese şi curate# cu "iserica gătită# spilcuită 2 casă cu două sute de gospodine7 2 cu miniaturile ei de munţi ai căror "razi i$ai putea număra (doamna 6... susţinea că sunt A=?...)# este călugăriţă.

?n timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de enul vile iaturiştilor. $a "eamţ tonul #l dă corpul didactic. .Faine ne re, pas măsurat, oc'elari...0 $a / apia - aristocraţia mai mult sau mai puţin autentică şi snobii ele anţei. .1roc'et, dezinvoltură, dialect &ranco! român...0 /m vizitat pe părintele Palamon, azda mea dintr!o vară şi amicul meu. Părintele Palamon e #ntotdeauna bolnav+ (a&acerea) pentru care am venit aici - cel puţin prete8t pentru conştiinţa mea că n!am minţit$o complet pe
Adela. +ărintele +alamon# tip desăv&rşit de călugăr aşa cum s$a ormat de$a lungul vremurilor# seamănă cu s inţii de pe pereţii din "iserica mănăstirii# dar e mai "ine 'rănit dec&t ei. El aduce puţin şi cu poetul .ostac'e .onac'i# mutră de egumen grec.

?n materie de pictură, am revăzut cu plăcerea de totdeauna tablourile de pe pereţii părintelui Palamon, dintre care se impun atenţiei mai cu seamă două+ un 7nfern, care vrea să &ie o ură de balaur, #n realitate o ură de cal &antastic, desc'isă lar , ca să poată aspira şi #n 'iţi pe cei osândiţi pentru păcatele lor. .4 interesant mai ales că!i poţi vedea cum trec unul după altul prin âtul, transparent pentru ocazie, al balaurului!cal0, şi un Atos compus din treizeci de conuri verzi, per&ect e ale, orânduite #n &ronturi suprapuse+ sunt piscurile care alcătuiesc masivul s&ânt, acoperite cu arbori, #nc'ipuiţi printr!o lână creaţă verde, &iecare pisc cu numele lui scris ca o etic'etă pe corpul conului, şi totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical #n dosul
D<

Adela

(muntelui). 5mposibil de conceput o pictură mai pre! ra&aelită şi o trans&i urare mai completă a realităţii... %ejunul, pre ătit călu ăreşte, după vec'i şi nedezminţite canoane - untdelemnuri, z lăvoace, c'itici, mirodenii - l!am luat la părintele Palamon. O curiozitate maliţioasă m!a 'otărât să vizitez pe Timotin. %ecepţiile #ncântătoare sunt rare. /m avut una aici+ doamna (KenN) Timotin nu e &emeia care a trecut acum douăzeci de zile pe la Bălţăteşti. %upă ce m!a primit, cu esturi un 'iulare şi cu o bucurie rece de matematician, deşi reală, Timotin m!a lăsat sin ur şi am #nţeles că a reuşit cu reu să determine pe doamna să vină #n odaia de primire. / apărut emoţionată şi stân ace. 1eea ce mi se păruse ostilitate #mbu&nată, era timiditate. *ubţire, zveltă, &ormele ei nu poartă mărturia celor patru maternităţi. ?ntr!o roc'ie nea ră, din care apar numai, şi #ncă cu destulă z ârcenie, mâinile, âtul şi vâr&ul botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simţi că e #ntr!o veşnică vibrare, care nu se dă pe &aţă decât #n neastâmpărul nervos al piciorului şi #n esturile repetate, maşinale, de a nu lăsa ca &usta să!i deseneze cât de puţin &ormele. ....%ar de etele ei, subţiate spre vâr&, #i trădează ar'itectura enerală, eminent &eminină, compusă din zvelte conuri trunc'iate.0 "imic &rumos #n &i ura ei, nici măcar oc'ii, deşi ne#nc'ipuit de vii. %ar &emeia aceasta e dintre acele pentru care problema &rumuseţii nu se pune. =i!am e8primat dorinţa să!i văd copiii. "u simţeam nici o nevoie şi n!am cerut această &avoare nici din politeţe. :oiam s!o văd cum se comportă cu ei. 4ste pentru mine un e8amen probant al psi'olo iei unei &emei. 5!a adus, i!a ţinut un moment #n cameră şi i!a trimis apoi cu dădaca să se joace. 1opiii, &oarte #n rijiţi, arătau solicitudinea ei maternă. %ar din c'ipul cum i!a prezentat şi i!a concediat se vedea bine că această mamă ştie că nu trebuie să
D@

Garabet Ibrăileanu

importuneze lumea cu odraslele ei şi că nu e numai mamă. /tenţia, rezerva, uşoara coc'etărie pe care o pune #n purtarea ei cu Timotin arată că această soţie e #namorată #ncă de bărbatul ei. Aemeia asta măruntă desi ur că nu poate inspira capricii, nu poate provoca emulaţie #ntre amatorii de &lituri, dar prin temperamentul ei cred că poate dezlănţui pasiuni arzătoare. Aeminitatea a'itat molem34" Aiinţa neutră, improblematică, ino&ensivă, &ata mică de zece ani, #n un 'iuri drepte ori ascuţite, cu două beţe #n loc de picioare, diz raţioasă la &i ură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducţii roind din &ormele rotunzite, din relie&urile ce se anunţă, din eni maticul (da şi nu) inconştient #ncă al &i urii, din #ncreţiturile roc'iei, din atitudini pasive şi cu atât mai imperative - seducţii care lipsesc adesea &emeilor &rumoase, (reci), cum spunem noi, lipsite de (vino!ncoace), cum spune poporul, e8presii care indică de&icitul acelui principiu vital nou, care a operat la pubertate mai puternic #n &ata mică, diz raţioasă decât #n cea &rumoasă, supra#ncărcând!o de electricitate &eminină. /morurile inspirate de aceste &emei - de obicei pasiuni tiranice, până la de radarea bărbatului, &iindcă nu sunt provocate şi de impresii estetice, ci numai de cauze bio! lo ice - sunt privite ca nişte nebunii, iar poporul le crede datorite &armecelor şi vrăjilor. /ş &i curios să cunosc viaţa doamnei Timotin, să văd dacă dia noza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. %ezinteresat, pentru că /dela mă imobilizează #n atitudinea de observaţie pură &aţă cu toate &emeile din univers. %e alt&el, doamna Timotin nu e enul meu, al acelora care au concepţia plastică, picturală şi statuară a &emeii, mai ales când a ajuns la patruzeci de ani!
34

Tul"ură nepăsarea (lat.) DB

Adela

...Ori despre ce vorbeam, lucruri banale sau interesante, mai mult banale, doamna Timotin punea #n toate, #n oc'i, #n tonul vocii, #n esturi, #n neastâmpăr, aceeaşi căldură a su letului.
Dar tre"uia să plec. .&nd m$am ridicat de pe scaun şi am anunţat 'otăr&rea# doamna Timotin adresă "ăr"atului ei un* „8icule7” speriat. Timotin %mi traduse oarte discursiv alarma ei. Era 'otăr&t %ntre d&nşii# pro"a"il de c&nd venisem# să mă oprească seara la masă.

("u se poate să nu ne &aci plăcerea asta), completă doamna KenN e8punerea lui Timotin şi, &ără să mai aştepte s&ârşitul ar umentării mele, lipsită de trăinicie .căci nu aveam ce obiecta serios0, se #ndreptă spre mine şi!mi luă pălăria din mână. Cestul simplu, de un coc'et şi cordial autoritarism, cu care mi!a con&iscat obiectul ce simboliza 'otărârea mea, m!a #mprietenit cu ea dintr!o dată, simţind!o mult mai aproape su&leteşte decât pe vec'iul meu cunoscut, Timotin. *entimentul unui mai lun timp disponibil şi calmul după!amiezii pe s&ârşite erau condiţii prielnice pentru diva ări sentimentale. 2n incident din liceu, amintit de Timotin, desc'ise capitolul amintirilor din viaţa de şcoală. Pro&esorul de receşte, tip ori inal şi #ntotdeauna băut, care, imperturbabil şi nedezminţit o sin ură dată, stri a la catalo (Bolo!'an) #n loc de Balaban, (%i'anie) #n loc de %ivani, (>us oo&! viţiu) #n loc de >usovici, şi aşa de la / până la M, a&ară de unul cu breton pomădat pe &runte, pe care!l numea =ariţa de la =orile de vânt .cartierul alant al târ ului0+ ori pro&esorul de c'imie, care e8ploda un (uaşcă) .va să zică0 după &iecare trei cuvinte, nu aveau pentru doamna Timotin realitatea pe care le!o cunoşteam noi şi pe care ne!o evocau acum aceste puţine note. 9i nici incidentul celebru, când am văzut o clipă din antret, pentru #n&ia şi ultima oară, instrumentele lucitoare din laboratorul de &izică, raţie unei uşi #ntre!desc'ise de servitor, care ne!a alun at, indi nat peste măsură de obraznica noastră indiscreţie .(1e vă z âiţi6)0... 1u toate acestea, din cauza ima inaţiei vii şi a simţului pentru
DD

Garabet Ibrăileanu

comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar &ără las, cu oc'ii strălucitori, su&ocată parcă de o pasiune, cu capul pe spate, cu ura #nc'isă, aspirând aerul pe nările dilatate. .Temperamentul &undamental se vădeşte #n toate reacţiile unui om+ dia noza mea este justă!0 Pe când ne aminteam cu Timotin de pro&esorul de matematici, (dascălul de răcan), care e8plica trei luni #n şir la tablă, &ără să se #ntoarcă spre noi o sin ură dată, adunând, scăzând, #nmulţind şi #mpărţind aţe plus beţe .acVbc0, #n timp ce noi jucam cărţi, citeam romane proaste şi redactam scrisori #n proză şi #n versuri către duducile de prin vecini, un las de violină anunţă din cerdac+ (:!am adus poşta!), şi #n uşa desc'isă apăru o &etiţă cu ten cald, simpatic, de ţi ancă, cu capul aproape prea mare, care o &ăcea şi mai simpatică, cu oc'ii veseli, timizi, ru ători, şi cu nasul coroiat, care o &ăceau #ncă şi mai simpatică. (%omnule doctor 1odrescu, dă!mi voie să te recomand verei mele, doamna =atilda 5oan.) %oamnă! O secundă mi s!a părut o lumă, o &arsă. %ar doamna Timotin nu putea &ace ast&el de lume. %acă cuvântul (doamnă) nu semăna cu &etiţa brună, #n sc'imb (=atilda 5oan) era de&iniţia ei reuşită. Aemeiuşca mică, timidă şi a&ectuoasă, cu părul bo at şi reu, nu putea &i decât =atilda, iar ceea ce avea băieţesc #n ea, elasticitatea vânjoasă a taliei, a braţelor şi a picioarelor ei lun i, era 5oan, nume aproape comun, ec'ivalent cu bărbat. *ubţire #n roc'ia ca&enie cu platcă de cati&ea de aceeaşi culoare mai #nc'isă, se mişca uşor, puţin aplecată #nainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie, #ntreba naiv, povestea ceva şi mai naiv, cu lasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adoraţie reţinută pentru doamna Timotin. %oamna =atilda 5oan se răbea să plece. 4ra neliniştită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea.
DG

Adela

(%oamna =atilda 5oan) avea şi un băiat, de opt ani, cum am a&lat mai pe urmă! %oamna =atilda 5oan ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, #i sărută amândoi obrajii, şi pe urmă, cu &rică, o mână. /poi, cu picioarele ei lun i de pasăre aler ătoare, parcă pornite a drum #ntins, şi cu un ultim acord de violină+ ($a revedere), se #ndreptă spre uşă, trecu pra ul &ără să!l atin ă, şi odaia #n care eram deveni mai rece şi mai lar ă. 48istenţa /delei, dispărută din conştiinţă de câtva timp, #mi reveni, copleşitoare şi dureroasă, cu toată &orţa compensatorie pentru timpul pierdut, ca şi dimineaţa, după cele câteva clipe de libertate anterioare completei trezii. *enzaţii de natura asta, după soluţiile de continuitate ale ideii &i8e, datorite deviaţiei atenţiei ori somnului, le!am mai avut numai o sin ură dată, când, bănuind că m!am in&ectat din reşeală cu un preparat de bacili, trăiam cele cincisprezece zile ale perioadei de incubaţie. *!ar părea că dorinţa de &emeia unică şi spaima de moarte sunt &orţe de sine stătătoare, care, căzute #n inconştient, se odi'nesc şi se &orti&ică, #n timp ce şi conştiinţa, odi'nită de ele, devine mai sensibilă la incitaţiile lor.
Acum# readus la Adela# vor"eam şi auzeam tot ce se vor"eşte# dar ideea# imaginea# senzaţia existenţei ei lumina din um"ră cu azurul oc'ilor săi tot c&mpul conştiinţei. ?n timpul mesei# un artist al ciocanului a tocat un s ert de ceas (a doua zi era săr"ătoare)# scoţ&nd din lemnul uscat cascade de sunete# care mureau şi re%nviau. Apoi# %n dangătele clopotelor mari# călugării din veacurile moarte %ncepură să$şi pl&ngă viaţa lor pierdută.

1ând mă pre ăteam de plecare, a venit din nou doamna =atilda 5oan .(/m venit să vă iau la plimbare!)0, cu oc'ii ei buni, s&ioşi şi ru ători, #nsoţită de o &ată brună, #naltă, care avea pe &aţă un rest de r)s imobilizat şi nu se 'otăra să se aşeze pe scaunul pe care #l ţinea de spetează. 4ra sora doamnei =atilda 5oan. Peste câteva minute a intrat şi un domn tânăr, bărbatul doamnei 5oan, care mi!a con&irmat #ncă o dată dia noza.
DI

Garabet Ibrăileanu

O privea pe doamna Timotin cu &rică, supus - obiectul ei. /m #nţeles imediat că ea .tie .numai ea şi cu mine!0 şi se vedea că era deprinsă cu oma iile astea pasionate şi tăcute şi că le accepta &ără să le răspundă, dar sacri&iciu imposibil unei &emei adevărate - &ără să le reprime. Păcat de Timotin că, #n opacitatea lui, nu!i sensi! bil la ast&el de complicaţii din jurul său, ca să!şi preţuiască viaţa.
Doamna Timotin a ţinut să mă %nzestreze cu tot ce tre"uie şi nu tre"uie unei călătorii de trei ceasuri. ,$a interesat dacă am c'i"rituri# a voit să$mi %mprumute un pled# pentru că se ăcuse rig# mi$a dat o sticlă de apă şi 2 se vedea că i$a tre"uit un e ort ca să$şi consolideze cura1ul2 c&teva pră1ituri rămase de la masă pentru un eventual supeu pe drum# pe care nu le$am putut re uza# deşi ştiam că n$o să am nevoie de ele. 1ând mi$a dat m&na şi am vrut să i$o sărut* „8u7 2 Acum suntem prieteni# %ţi pot cere o avoare* să renunţi cu mine la moda asta. .u străinii n$am ce ace.” 0i$am adus aminte că la sosire mi$a lăsat m&na cu o %mpotrivire reprimată# pe care am atri"uit$o timidităţii. Desigur că pentru ea sărutatul m&inii este un gest din altă ordine de a ecţiuni. Doamna Timotin are dreptate. 9ntr$o emeie nu e nimic care să nu ie emeie# şi mai ales %ntr$o emeie ca d&nsa. 0i$a scuturat m&na "ăr"ăteşte şi at&t de prietenos# şi a pus a ta %nsu leţire %n oc'i şi %n glas# %nc&t m$am %mprietenit cu ea şi mai tare. E aşa de %nc&ntătoare emeia asta ur&tă# că %ncepe să mi se pară rumoasă7 3i ce odi'nă pentru su let# ce eli"erare e armecul unei emei care te %nc&ntă ără să$ţi inspire nici o um"ră de dorinţă.

1ând am plecat, era noapte. "oapte &ără imi8tiunea importună, laică şi 'eretică a vreunui &elinar. ./ici &elinarele sunt ambulante, &iecare călu ăr umblând cu (&anarul) lui.0 :ile iaturiştii dibuiau prin #ntuneric să nu cadă #n şanţuri+ erau la plimbarea de după masă.
Bmaginea Adelei %mi oprima inima* acum era ora c&nd aş i putut să iu cu ea şi l&ngă ea. Dar o idee# comică %n naivitatea ei# %mi dădu starea de eu orie a omului care visează că z"oară* iecare %nv&rtitură de roată şi iecare copac care răm&nea %n urma trăsurii mă apropia de ea şi mă %ndepărta de amilia Timotin. Aveam# acum# impresia că am trădat pe Adela cu Timotin# cu doamna JenK# cu 0atilda Boan şi cu sora ei# care uitase să nu mai r”dă.

?nainte de Branişte, #n bătaia unui &oc mare, un ţăran un cosaş, ori un pândar al o orului şi al tradiţiei - #şi &ăcea toaleta de noapte. ?n pielea oală, cu capul #n ura cămăşii pe care o dezbrăcase, zvârlea #n &oc, la intervale e ale, cu esturi mari, liniştite, aproape au uste, de om
GJ

Adela

ec'ilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale
entomologice. +rin pădure# zurgălăii contau %n toţi copacii# şi elinarul trăsurii (unul# din economie# deşi "adea 6asile pretexta că celălalt s$a stricat...) scotea mereu din %ntuneric# ca din neant# picioarele ste1arilor# şi din c&nd %n c&nd# o movilă de prund# care trecea pe lingă trăsură ca o di'anie in ormă şi misterioasă.

1ând am ieşit la câmp, s!a desc'is o noapte #naltă, o noapte a cerului şi a stelelor. ."opţile cu lună sunt ale pământului.0 $a podul Ozanei, badea :asile a oprit pentru motive variate+ să!şi odi'nească şi să!şi adape caii .şi să!i suduie că vor să bea amândoi odată din ăleată0, să le dea puţin &ân &urat de peste şanţ şi să!şi &acă mai uşor o ţi ară, să caşte #n linişte, să şuiere la cai, şi să se dea şi el puţin la spatele trăsurii etc. ... %inspre Fălăuca cur ea o răceală care nu era #ncă vânt. Ozana &reca aspru prundişul albiei, cu un şuiet &atal, &ără #nceput şi &ără s&ârşit, şi nu era vizibilă decât prin câteva pete de ar int &ără &orme &i8e, tremurătoare, plutitoare - ima inea stelelor diluată #n apă. Prin creştetul brazilor de pe muntele scund din &aţă, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - %e!acu ne!a 'i, cucoane! *ă plecăm. .Primul plural era abuziv!0 Prin :ânători, nici o lumină la case. $a crâşma din Fumuleşti - (%espărţirea 555 a urbei T.!"eamţ) - oamenii se antrenau pentru sărbătoarea de mâine. 1râşmăriţa nu mai cânta. "u mai avea motiv. Peste mai puţin de un minut, am ieşit #n sin urătatea imensă a câmpiei. "oaptea era acum #naintată şi creştea cu &iecare stea ivită la orizont ca un oc'i sinistru. 4ternitatea cerului era &unebră. %ar la Bălţăteşti era /dela, cu umerii lar i, cu braţele albe, cu talia rotundă. 5ma inea ei completă ţinea piept #n conştiinţă ima inii &unebre a nopţii. 1ând am ajuns, eamul /delei era ne ru. %easupra casei ei, #n in&init, ardea o stea roşie, se #n&lăcăra şi se stin ea de durere, palpita ca #ntr!un răsu&let pasionat.

G;

Garabet Ibrăileanu

- /! te!ai #ntors6 Te!ai amuzat bine6 9i apoi, &ără să!mi dea timp să răspund+ ?nc'ipuieşte!ţi că mi!ai lipsit, cu tonul care vrea să spună+ (?nc'ipuieşte!ţi ce curiozitate+ ţi!am simţit lipsa). =uşcat de demonul ambiţiei şi, cred, voind să &ac o e8perienţă de psi'olo ie şi, poate din vec'i deprinderi, acum &ără scop, să #ncerc o manevră strate ică, i!am lăudat #n termeni e8cesivi pe doamna Timotin .(sensibilitate), (distincţie), (discreţie), (e8emplar &eminin de lu8) etc. ...0, adău ând că bărbatul ei nu o merită #ndestul, din lipsă de competenţă. - ?nc'ipuieşte!ţi, biata &emeie! Tonul acestui nou+ (?nc'ipuieşte!ţi) era e8act ca şi tonul celuilalt. /poi, amicală+ - =i!a părut bine că ai avut o vreme aşa de &rumoasă pe drum... /propo, când ai să te duci la / apia, să... 2 $a / apia6... 1e să &ac la / apia6 2 "!ai să vizitezi / apia6 5!am atras atenţia că la "eamţ n!am &ost #n vizită # ci pentru
o a acere. 2 .redeam că %n vizită... A7 unde mi$e capul; Acum %mi aduc aminte. Aveai o a acere acolo. 5itasem. .redeam că ţi$ai inaugurat programul de excursii şi voiam să te rog să$mi aci un comision. ,ă mergem %n casă. 0ama este singură şi cam indispusă.

?n casă am vorbit de =ănăstirea "eamţului cu doamna =... , care #n adevăr nu se simţea tocmai bine. /dela lucra la o broderie cu capul plecat pe 'er 'e&. 2neori #mi arunca o privire pe sub ene, de câteva ori s!a amestecat #n vorbă. $a plecare, m!a condus ca de obicei până la poartă, vorbind cu #nsu&leţire de vremea care (s!a &ăcut &oarte &rumoasă). /şadar, a #nţeles per&ect strate ia mea ratată şi m!a pedepsit. "!a uitat nici ,,pro ramul de e8cursii), părăsit din cauza ei. /titudinea ei de astăzi este #ndreptăţită #n orice caz+ dacă nu!i sunt indi&erent, purtarea mea este enervantă, dacă #i sunt indi&erent, e o manevră ridicolă.
G2

Adela

%upă amiază a plecat Faim %uvid. $!am #n&lnit pe drum, #ntr!o căruţă modestă, cu doamna *abina şi cu un eamantan de pânză decolorată şi roasă, la picioare. =i!am permis să &ac semn ţăranului de pe crucea căruţei să oprească. Faim %uvid - corect ca #ntotdeauna şi politicos. %oamna *abina a #nceput să plân ă. Plân ea, &ără #ndoială, după casă, după azdă, după Bălţăteşti şi probabil şi după mine.
2 <espectele mele nepoatei matale7 (A lase desigur că nu stăm %ntr$o casă şi trăsese concluzia.) .ea mai rumoasă domnişoară din toată ţara 0oldovei7 ,ă$i deie Dumnezeu noroc7

3ăranul a dat bici cailor, şi căruţa a pornit disproporţionat de z omotoasă pentru sărăcia ei umilă. /m &ă ăduit doamnei *abina c!am s!o văd, ca medic, când o să trec prin Paşcani. =!a răsplătit anticipativ cu un torent de mulţumiri şi cu privirea celor mai lăcrimoşi şi mai buni oc'i din lume. *oarele a inundat valea. 4 cald peste măsură şi o lumină orbitoare. Pe cerdacuri, la drum, domnii stau #n cămaşă, &ără nici o ruşine măcar de &emeile care trec, dacă nu de cele din &amilia lor. "evoia trupului a devenit la ei dreptul sacru al trupului. Bretelele, sprijinite pe umeri ca nişte 'amuri, &ac ne lijeul acestor domni şi mai indecent. /m ăsit pe /dela #n casă. *ta #n picioare, rezemată de sobă. 4ra #ntr!o roc'ie de batist alb, care o drapa statuar. 9i atât de albă era toată, şi &i ura ei atât de calmă, iluminată de albastrul oc'ilor, #ncât admiraţia a #năbuşit totul. Ceniul speciei dăduse de data asta cursei pe care o #ntinde a&ta per&ecţie, #ncât #şi zădărnicise scopurile. 1u mania de a mă analiza, care nu mă părăseşte un moment, m!am &elicitat că, pentru o dată cel puţin, am putut rămânea #n atitudine contemplativă &aţă de ea. %ar când s!a dus să!şi ia batista de pe masă, eniul nemilos şi!a luat revanşa. 4stetica nu!l poate #nvin e durabil. %acă ar reuşi, ea ar &i un antidot al amorului+ &rumuseţea ar deservi &emeia.
G7

Garabet Ibrăileanu

$a plecare m!a #ntovărăşit până #n stradă. ?şi apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Braţul care sprijinea umbrela era #ncovoiat ameţitor, şi mâneca, puţin ridicată, #i descoperea #nceputul alb şi rotund. $umina crudă, răs&rântă de pra&ul alb al drumului, o &ăcu să #nc'idă oc'ii pe jumătate. Cenele apropiate deveniră mai lun i. Privirea #i pătrundea acum de departe, din adâncul vieţii ei. doar, ândind bine, nu e decât un om! 5nsomnie. 5ma inaţie rebelă... /u #nceput să ciripească rândunelele, #n secret+ se &ace ziuă... Peste trei ceasuri o văd, tânără, #naltă. Plecăm la :ăratic. %imineaţă am aşteptat!o #n cerdacul ei să se #mbrace. 9tiam că e #n dosul storului dat #n jos, la un metru de mine. M omote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de uşa arderobei, anunţau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, #mbrăcându!se. / apărut peste un s&ert de oră. 2 /', ce leneşă sunt! /ştepţi de mult; 2 Da... 8u# de c&teva minute.
6enită de$a dreptul din odaia de culcare şi cu aţa uşor "oţită de somnul ne%mplinit# părea că aduce cu d&nsa ceva din viaţa ei intimă* i$am sărutat m&na cu sentimentul unui act prea %ndrăzneţ. ?n descumpănirea su letului se %nc'egă o stare de conştiinţă mai organizată. ,urpriza# noutatea de a vedea pe Adela %n roc'ie roz. ?i spusesem c&ndva că un costum roş se %m"ină armonios cu negrul "razilor. 3i$a adus ea aminte şi 2 ăc&nd un compromis %ntre roş şi nevoia ei de discreţie 2 a ales culoarea roză pentru excursia din munţii 6ăraticului; 3i# dacă s$a g&ndit la cuvintele mele# a pus acest costum ca să$mi acă plăcere# ori pentru ca să$mi placă ea;

?n roz era mai #naltă, mai #mplinită. 48istenţa ei părea mai prezentă şi mai bo ată. / ţinut să se suie pe capră. 1ând a pus piciorul pe roata trăsurii, roc'ia, des&ăşurată #n evantaliu, i s!a ridicat puţin deasupra botinei #nalte, şi rotunzimea de zăpadă i!a side&at o clipă voalul ne ru al ciorapului. 1opilăreşte &udulă de locul #nalt pe care şi l!a ales #n trăsură, se detaşa roză pe albastrul mat al cerului de dimineaţă.
G<

Adela

- *ă plecăm, cucoane, că!i târziu. Badea :asile avea dreptate. 2itasem că trebuia să plecăm. /m rămas sin ur cu doamnele, #n 'esuit modest pe scăunaşul de dinainte. *imţeam că am aerul unui câine de lu8 luat la plimbare. %ar postura asta, puţin lorioasă, n!a ţinut mult. /dela #mi cerea mereu lămuriri asupra locurilor pe unde treceam sau care se vedeau din trăsură, aşa #ncât, la urma urmei, ăsind un prete8t plauzibil să &iu cu ea, am cerut voie şi scuze doamnelor şi m!am ridicat #n picioare, intercalându!mi &i ura #ntre umărul ei drept şi cel stân al vizitiului. 1ulcată pe câmp, #n stân a, până departe, mer ea #n aceeaşi direcţie cu noi, cu o e8actitate &atală, o &antasmă apocaliptică, nea ră, imaterială, #n care se desluşea umbra trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei /nicăi, şi una in&ormă, mare, bizară+ a mea şi a /delei. 1ontopirea asta, #n umbra de pe c)mp, #mi era ascuţit preţioasă. :ântul se juca cu şuviţele de pe âtul /delei, #n&iorându!le, şi!i &âl&âia impertinent voalul, care mă atin ea pe oc'i şi pe buze. /m #nţeles că nu avea nimic de obiectat #mpotriva complicităţii vântului. Privirile ei consimţeau la acest joc şi mă s&idau. %ar timpul (&u ace) trecu repede, şi :ăraticul ne ieşi #nainte cu pădurea lui de mesteceni. /m constatat, cu acelaşi sentiment straniu, pe care!l am #ntotdeauna #n &aţa statorniciei &ireşti a lucrurilor nemaivăzute de multă vreme, că toate sunt e8act la locul lor+ pădurea #nainte de pârâu, pârâul #nainte de mănăstire, şi aşa mai departe, până!n (poartă), sub ar'ondaric. 9i tot la locul său, $ân ă sat, şi ca o dependenţă a lui, era şi Ailiorul, muncel care vrea să #nc'ipuiască un colos #mpădurit şi abrupt. /m ajutat doamnelor să se coboare din trăsură - o&iciu cam ridicol #n mijlocul lumii adunate #n jurul nostru .şi aceste doamne aveau nişte mişcări atât de #ncete şi vestejit raţioase0. /dela, venită #n trăsură pe scăunaş
G@

Garabet Ibrăileanu

#ncă de la intrarea #n mănăstire, sărise sprintenă, &ără ajutorul meu, şi doar numai acest ajutor m!ar &i putut reabilita #n &aţa urilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. /dela, trădătoare, asista ca public la &aptele mele cavalereşti, &rumoasă şi unică sub umbrela mică ,
tranda&irie. =aica ar'ondară, pe care n!o mai văzusem de doi lustri35,

&emeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă şi cu un veşnic aer de războire, isteaţă şi plină de du', vestită pentru promptitudinea şi dibăcia cu care arunca să eţi #n dreapta şi!n stân a, mă privi ascuţit şi mă #ntrebă cu lasul ei bărbătesc dacă nu sunt cumva... ?i luai cuvântul din ură şi!mi declinai numele. (4i, bată!te să te bată, tot tânăr şi &rumos!). /m &elicitat!o şi eu #n acelaşi sens slabă răzbunare! - şi apoi i!am recomandat pe ceilalţi. =aica ar'ondară a luat de mână pe /dela şi, #ntorcând! o cu &aţa spre noi, a complimentat!o #n &elul ei+ (5a uitaţi! vă la dânsa ce oc'i are, să nu &ie de deoc'i!) /dela, #mpurpurată şi stânjenită, era acum &ata de altădată. Craţie ospitalităţii obişnuite la această mănăstire şi drepturilor mele câşti ate de musa&ir vec'i, dar desi ur mai ales raţie oc'ilor /delei, maica ar'ondară se purtă cu noi ca şi cu un revizor epar'ial. Prânzul şi cina au &ost adevărate banc'ete, prezidate de ea cu o #nsu&leţire mai vie decât i!o cunoşteam+ maica ar'ondară se #namorase de /dela. %eocamdată, #nsă, după dulceaţa de zmeură şi ca&elele cu rom ./dela trebui să bea ca&eaua - cu rom, servită ei anume de maica #namorată0, doamnele se duseră să vadă odoarele şi instituţiile mănăstireşti. /dela şi cu mine (&ăcurăm) .cum se zice aici0 Ailiorul. Printre c'ilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâşmă epică a lui 5c'im, şi #n urmă pe cărări #ntortoc'eate şi #ncrucişate, am ajuns la poalele muncelului şi a pădurii,
35

Lustru 2 interval de cinci ani.

GB

Adela

care se scur e de pe el ca un şuvoi, şi, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. $a picioarele noastre, valea Ailioarei, ondulată şi presărată cu buc'ete de copaci de toate &ormele şi de toate mărimile. %eparte, #n stân a, şirul vânăt al munţilor de peste Ozana, cu 1etatea "eamţului, cenuşie şi mo'or)tă, pe un piept ieşit #n a&ară al muntelui. =ai #nspre dreapta, plopii şi lucirile Târ ului. /poi dealul Boiştei, tră ănat, acoperit până aproape de vâr& cu lanuri #n uste ca nişte velinţe multicolore, şi #n &aţă, departe, peste =oldova invizibilă, dun a sinilie a dealului Paşcanilor, după care #ncepe proza #ntinderilor arse şi a aşezărilor omeneşti sărace şi murdare. ?n dreapta, peste priveliştile strălucitoare, codrul albastru al Crumăzeştilor. 9i spre miazăzi, trişti #n sin urătatea #nălţimilor, munţii mari ai Foraiţei.
,tăteam 1os pe o pelerină %ntinsă# cu care "iruisem iar"a %naltă şi d&rză. 8u se auzeau dec&t greierii şi cosaşii# ţ&r&ind a secetă# cei de aproape stăruitor şi provocant# cei de departe discret şi tainic# ca &ş&itul trist al unor %eldii7B. .&teva clipe se amestecă şi toaca măruntă a unei căruţe nevăzute de pe şoseaua din vale.

9tiam un mijloc, descoperit altă dată #n c'iar acest loc, de a trans&i ura peisajul, dându!i o noutate &antastică. $ipirăm amândoi obrazul de pământ, şi ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal .şi invers0, departe!n in&init, şi cu toate culorile alterate. /dela #şi &ăcu şi un stereoscop mic şi al" cu p&lnia m&inilor ei.

Dar %n cur&nd# ridicat %n picioare# nu mai contemplam varietatea de culori. 8u mai vedeam# nu mai puteam privi dec&t pe Adela# care %ncă nu consimţea să se sature de priveliştea neverosimilă. ?n roc'ia roz# cu capul gol# cu o m&nă pe s&n# cu linia corpului ondul&nd şi accentu&nd depresiunea taliei# cu poala roc'iei %n evantai# era acolo 1os# pe ondul negru al pelerinei# un "loc de rumuseţi vii şi calde...

?n s&ârşit, mi!a dat mâna s!o ajut şi a sărit #n picioare elastic şi dintr!o sin ură mişcare, cu &aţa lân ă &aţa mea, cu oc'ii #n oc'ii mei, cu un zâmbet sc'iţat şi brusc

36

Beldie W tulpină uscată de "uruieni %nalte. GD

Garabet Ibrăileanu

#ntrerupt. =edită scurt cu privirea &i8ată o clipă #n ol. /poi+ - /cum să plecăm. Trebuie să &ie târziu. /m coborât #n tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de!a dreptul prin iarbă şi buruieni, care!i #mpiedicau mersul, #i striveau căderea ele antă a roc'iei. /proape de sat ni s!a pus #n cale un lan de păpuşoi. 1a să ne &acem drum mai uşor prin el, ne!am răzleţit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpuşoilor #nalţi, #nainta trium&al prin &luidul subtil, de aer şi de lumină, al amiezii de vară. 1ând se isprăvi lanul, aveam din nou pe /dela $ân ă mine, #ntrea ă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu braţele mişcându!se liber #n ritmul paşilor răbiţi, ca #n adolescenţă. /jun ând #ntre case, /dela şi!a pus pălăria de paie şi de dantele tranda&irii. ?n cerdacul unei c'ilii, o maică tânără servea la masă pe un o&iţer, care nu era deloc bătrân şi cu care se vedea a &i #n termeni de per&ectă camaraderie. - 2n o&iţer şi o maică! e8clamă /dela. 4a nu cunoştea obiceiurile locului. "u e8istă nicăieri, şi #n nici o condiţie, &emei mai libere decât călu ăriţele, teoretic claustrate, #nmormântate de vii. %acă (#n lume) o &ată ori o văduvă tânără, care stă sin ură #ntr!o casă, ar #nc'iria o odaie unui militar, &aptul ar produce scandal, şi nenorocita ar &i ostracizată. $a mănăstiri, acelaşi &apt trece drept &oarte natural. =ăicuţa #şi e8ercită un drept+ (/re musa&iri #n azdă). 1onsideraţiilor mele etico!sociolo ice, puţin cam acre, /dela le!a pus o concluzie de o indul entă ironie+ (*ărăcuţele!) 4ram aşteptaţi cu prânzul. /m &ost serviţi aparte, dar maica ar'ondară ne ceru #nvoirea să mai aducă, (dacă nu ne supără), #ncă un (musa&ir), un (prieten vec'i) al ei, domnul %imitriu. 4ra un vestit e8cursionist, un bărbat de vreo şaizeci de ani,
GG

Adela

dar superb de sănătate şi veselie, tăiat #n proporţii ciclopice, cu o &aţă de satir bătrân, #ncadrată #ntr!o barbă ălbuie, rară, şi ăurită de doi oc'i mici, verzi, pătrunzători, care rodeau parcă necontenit sin uri, &ără participarea &eţei, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă şi cu ciorapii roşi peste pantalonii bo aţi #n urme de noroi şi de oleiul diverselor conserve. "e!am simţit cu toţii ca nişte cunoscuţi vec'i. *atirul era dez 'eţat, onctuos, curtezan #n stil şi maniere (<G), plin de umor şi de spirit, mai puţin reuşit din cauza unei note de pedanterie. Ori inalul personaj a &ost prevenitor şi alant cu doamnele. / &ăcut curte doamnei =... , coanei /nicăi, /delei şi maicii şi, cu un instinct si ur, a ştiut să varieze tonul cu &iecare din ele. /bundenţa lui, eu&emismul şi circumlocuţiunea #n stil ar'aic au &ost admirabile. 1u maica a &ost ascuţit şi ec'ivoc pe tema renunţărilor monacale. %ar maica nu i!a rămas datoare cu nimic. Tema ei, #nvăluită şi #n termeni sacerdotali, era lipsa de renunţare a (unora). 5mediat după ca&ea, pe care maica i!a servit!o #ntr!o ceaşcă dublă şi i!a umplut!o de câteva ori cu rom, cavalerul minunat sărută mâna doamnelor şi a călu ăriţei cu raţii de mult #nvăţate, dar per&ect armonizate cu &iinţa lui, apoi #mi scoase mâna din umăr şi ieşi din odaie, voluminos şi elastic, condus de maica ar'ondară. 4ra răbit să ajun ă la *ecul. /dela stri ă că e #namorată de el, că are să!i &acă portretul din memorie şi are să i!l trimită. 9i se opri numai când intră maica ar'ondară, care &ăcu bătrânului cavaler o scurtă bio ra&ie, mai mult morală, şi servindu!se abundent de sc'ime cu multe #nţelesuri şi sub#nţelesuri. %in bio ra&ia aceasta mimată reieşea că satirul nu şi!a dezminţit niciodată &i ura şi nu şi!o dezminţea nici azi. 1onversaţia se prelun i şi ajunse mai puţin interesantă. %ar /dela era nerăbdătoare să se urce la Poiana 3i ăncii,
GI

Garabet Ibrăileanu

pe care i!o lăudasem &ără măsură. ./cum mă #ndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele, căci #ncepeam să! mi dau seama că!i e8a erasem &rumuseţile dintr!o necesitate mai mult stilistică.)
0i$am pus pelerina pe "raţ şi şalul Adelei peste pelerină şi am plecat. 3alul ei %l aveam cu mine... .eva at&t de apropiat de existenţa ei... 0i$l dăduse ea... 3alul care$i aspirase de at&tea ori căldura...

?şi lăsase pălăria la ar'ondaric şi!şi pusese, ţărăneşte, o broboadă albastră de mătase. %umnezeule! 1e seducător de &rumoasă era #n tulpanul albastru, le at cu o ispititoare ne lijenţă pe &runte, pe care aveam impresia că şi!l pusese din cauza mea, pentru mine, semn al prieteniei noastre, ca o promisiune de intimitate. /m dispreţuit drumul cel mare ca prea uşor şi banal şi am apucat pe cărarea de pe pârâu, #n ustă, accidentată, suind şi coborând, sărind mereu pârâul, şi pe alocurea ruptă de ploi.
La vremea asta drumul era gol. Adela %mi lua "raţul# mi$l lăsa 2 se 1uca# ără să ştie# cu ne"unia mea 2 zv&rlea cu pietre %n p&r&u# şi c&nd nu vor"ea# c&nta# %ncep&nd şi părăsind c&ntecele după capriciile asociaţiilor de sunete. .&nta %ncet# ca pentru ea (poate ca pentru noi;)# cu o voce at&t de sla"ă# că parcă nu ăcea dec&t să respire melodios. .onducătorul nostru era ea. ,emnalul popasurilor ea %l dădea# ugind %nainte şi aşez&ndu$se pe c&te o "ancă de pe malul p&r&ului# care "ol"orosea naiv la cascadele minuscule# ormate de pietre mai mari. 3i tot ea dădea semnalul plecării# ridic&ndu$se "rusc. 9şi des ăşura viaţa intens. 9mi umplea oc'ii şi su letul cu existenţa ei.

?ntr!un loc &erit din cărare, unde patru bănci alcătuiesc un pătrat, care #nc'ide la mijloc o masă şi pe care ea #l declară (salon), mă #nştiinţă că vom sta mai mult. 1ineva toca pe aproape. ?l descoperirăm+ o ciocănitoare suia şi cobora pe trunc'iul unui copac, preocupată adânc, &ără să ne dea nici o atenţie. :ântul suna #n brazi, ca o bură de ploaie. 5luzia era dezminţită de petele de lumină care, ca nişte &runze dia&ane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe roc'ia şi pe m&inile Adelei.
Aici# %n intimitatea singurătăţii# cu "ustul ei# %n care palpita viaţa# spri1init pe masă# cu tulpanul legat pe runte# era at&t de emeie7 +roiectată pe zidul %ntunecat al "radului# cu roc'ia tranda irie# cu aţa %nviorată de mers şi de plăcere su" "ro"oada al"astră# cu z&m"etul ei roş şi lumin&nd din azurul oc'ilor# %mi părea# p&nă la 'alucinaţie# o loare mare# una din acele lori tropicale care atrag irezisti"il# ameţesc şi omoară. IJ

Adela

- (on cher ma!tre, la ce visezi; 2 La nimic. 0ă g&ndeam la o loare strălucitoare despre care am citit %ntr$o carte
că %n loreşte numai o dată la o sută de ani.

2 4şti si ur că e8istă o ast&el de &loare6... *ă mer em. %ă!mi braţul. =er ând pe drumul stricat şi pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca nişte enorme caracatiţe pietri&icate, uneori călcâiele ei ($ouis Xuinze) o trădau, şi atunci, #n panică, şi ca să se ec'ilibreze, mă apuca de braţ, #n care simţeam #ncordarea trupului ei #ntre . 4ram sus de tot, aproape de poiană. Pârâul se auzea undeva, #n &und. ?mi simţeam su&letul alarmat şi &ericit. 5mpreciziunea raporturilor noastre, #ncordarea de a păstra nuanţa momentului unic &ăceau clipa mai rară şi pe &emeia de alături mai preţioasă decât dacă aş &i mers cu braţul după talia iubitei. %acă ea mi!ar &i spus acum cuvântul unic, mi!ar &i dat să sorb tot văzdu'ul albastru, dar aş &i re retat poate că &armecul ascuţit se rupe. /dela se con&ormase inconştient momentului. /târnată de braţul meu, tot mai reu, tăcea, privindu!mă din când #n când scurt, &ără să #ntoarcă spre mine capul# numai cu coada oc'iului ei
al"astru. Dar drumul se lărgi deodată# %ntr$o alee dreaptă# su" "razii %nalţi# ca un tunel# la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. 9n poiană nu era nimeni dec&t vara# care plutea moale# aurie# şi se pierdea pe su" crengile "razilor ce %mpre1muiau aria verde ca un zid neregulat. +artea din sus era aşternută cu um"ra pădurii# care o domină# enormă şi neagră. 8imic# %n a ară de noi# dec&t viaţa o"scură a păm&ntului# a pietrei# a vegetaţiei mărunte şi c&ţiva luturi care se urmăreau# se %nt&lneau o clipă cu intenţii de '&r1oană# se %ndepărtau# disproporţionat de mici# %n măreţia gravă. +rintr$o desc'izătură a copacilor sc&nteiau priveliştile din vale# mărginite departe tare de dealurile al"astre# şterse ca nişte nouri gata să dispară su" orizont# care despart valea 0oldovei de a %ndepărtatului ,iret.

?n varietatea 'aotică de păduri, de dealuri şi de văi, identi&icarăm Bălţăteştii noştri, care, abia văzuţi şi răsărind din in&initatea de arbori, păreau de aici, cu cele câteva raze răs&rânte de acoperişurile lor, nişte aşezări din poveşti. Braţul /delei stătea prietenos sub al meu, #ncredinţat parcă mie. *imţea şi ea poate, ca şi mine, nevoia de a ne #ntovărăşi #n &aţa sin urătăţii in inite.
I;

Garabet Ibrăileanu .a altă dată la T&rgu$8eamţului# %ntocmirăm şi acum un plan %ndrăzneţ şi apucarăm %n sus spre v&r ul muntelui.

?ntr!un loc ne!am oprit la un şipot, &ăcut din jumătatea da scoarţă a unui copac, şi cu pa'arul meu de inele de nic'el am băut apă. /dela, după ce bău, cu oc'ii pe jumătate #nc'işi, umplu pa'arul din nou, #l vărsă, #l umplu iarăşi şi mi!l #ntinse. %acă n!ar &i vărsat #ntâiul pa'ar, ar &i dat dovadă de creştere rea, şi dacă ar &i pus şi vreo intenţie sentimentală, ar &i dat dovadă de vul aritate. 9i, totuşi, m!am simţit pro&und ji nit de procedarea ei, ca de un est &ăcut anume să pună distanţă #ntre noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atin ere cât de indirectă cu ea, cu viaţa ei. 9i era atât de &emeie ospodina cu tulpanul le at pe &runte... %upă câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Forăicelului, randios şi comic, cu pro&ilul acvilin al unei jumătăţi de cască normandă. 4ra vremea să ne odi'nim. /m #ntins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit /delei de spetează. *prijinită de copac, botinele #i ieşeau de sub roc'ie, ca două &iinţe mici şi impertinente. %ar /dela #şi acoperi cu roc'ia până şi vâr&ul botinelor. 5!am povestit e8cursia pe care o &ăcusem cu zece ani #n urmă la mănăstirea Foraiţa şi pe muntele din &aţa noastră. 4a admiră numele diminutiv atât de potrivit al Forăicelului şi re retă că n!a &ost atunci cu mine. 5!am atras atenţia că e prea tânără ca să &i putut lua parte la e8cursia aceea. 9i cum veni vorba despre tinereţea care a trecut, ea se supără, ameninţă că se #ntoarce #napoi, mă invită #n termeni aspri să nu mai coc'etez, că (nu e &rumos). /poi, ridicându!se, mă dezmierdă pe mână #n treacăt, scurt, ca pe un copil, şi plecarăm. $a o altă cotitură se desc'ise adânc valea 1racăului. %easupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o s&ărmătură de nor. /cest &ra ment al astrului nostru, #n plină lumină a zilei, avea aerul stin 'erit şi &oarte nelalocul lui. 1u su&letul dezec'ilibrat #ncă de atin erea
I2

Adela

mâinii /delei, i!am e8plicat cu dezasperare ceea ce ştia şi ea, că, din milioanele de corpuri cereşti, Pământul nu are #n proprietatea lui decât 'erbul ăsta de staniu, pe când alţii, ca *oarele şi c'iar Kupiter... %ar ea mă #ntrerupse şi #şi bătu joc de mine că vreau să &iu de spirit cu orice preţ şi &ăcu declaraţii de iubire lunii, scoţându!şi, ca pedeapsă, braţul de sub al meu. .*imte preţul braţului ei pentru mine7)
După o "ucată de vreme a1unserăm pe culmea %n lorită# din care se %nalţă ici$colo mesteceni tineri cu trunc'iuri al"e# cu crengi su"ţiri plecate %n 1os# cu runzele "londe de toamna timpurie de pe %nălţimi* apariţii graţioase# eciorelnice# ete ne%mplinite# goale su" vestm&ntul părului despletit şi# mai departe# pe urma lor# "razi %nalţi# silvani iscoditori# veniţi din pădurile negre 2 o lume de vis şi de "asm# surprinsă şi %ncremenită locului la ivirea noastră %n ţinuturile lor aeriene.

?mi veni #n minte şi declamai, alant şi lumind, versul antic, #nc'inat :enerei+ (Pământul aşterne &lori suave sub paşii tăi) şi!i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. 4a mă s&ida cu &rumuseţea ei. .9tia bine că tonul lumeţ era o mască ipocrită!0 %ar deodată cerul as&inţitului se umplu, emoţionant, cu trupul 1ea'lăului, mistreţ uriaş şi 'idos, cu capul luminat de soarele care se!ndrepta spre &undul zării. =untele nemăsurat şi di&orm, #n tristeţea indescriptibilă a s&ârşiturilor de zi pe munţi, inspira ne#ncredere şi nelinişte. /dela #mi luă braţul sub al ei şi stăturăm aşa multă vreme, #n loc, privind tăcuţi cum &iara #ncremenită ca de spaimă #şi sc'imba culoarea #n &iecare clipă, devenind tot mai #nc'is albastră. "umai capul, prin contrast cu restul, mereu mai #ntunecat, se &ăcea tot mai luminos, de!o lumină stranie, de vis, radiată #ntr!o aureolă de vapori de aur. /dela strălucea şi ea de lumina piezişă a soarelui, şi acum #n&ia oară văzui, cu strân ere de inimă, deasupra buzei ei o umbră ideală de pu& auriu. O simţii #n&iorându!se. ?n adevăr, razele soarelui nu mai aduceau căldură. Trebuia să ne #ntoarcem. 5!am pus şalul pe umeri. =!am despărţit de el. %ar aveam o compensare+ estul de a i!l pune pe umeri era aproape o #mbrăţişare - compensare cu atât mai preţioasă cu cât, din rezerva mişcărilor ei, dictate de nevoia de a simpli&ica
I7

Garabet Ibrăileanu

operaţia, am simţit că şi pentru ea estul meu #mprumuta aceeaşi semni&icaţie. $ăsarăm drumul obişnuit şi ne coborârăm de!a dreptul. %ar ploile sc'imbaseră totul #n atâţia ani, şi unde nu sc'imbaseră ele, era #ncă şi mai rău+ copacii răsturnaţi şi tu&ărişul #ntins pe pământ prindeau picioarele cu laţuri ascunse. 4ra #nsă târziu să ne mai #ntoarcem după ce coborâsem a&ta. /dela #mi puse şalul pe braţ, &ără să i!l mai cer, pe urmă #şi scoase şi tulpanul, care se prindea #n penajul dur al cetinii, #l pături şi mi!l puse sin ură #n buzunarul surtucului. *implitatea şi naturalul, lipsa de ceremonie cu care mă #mpovăra cu obiectele ei erau dovezi scumpe că! mi &ace darul de a!şi lua drepturi asupra mea. 1u un pas mai jos decât ea, o ţineam strâns de braţ să nu lunece cu tocurile ei #nalte. 1u mâna cealaltă, cu o rijă atentă, #şi ţinea roc'ia adunată #n jurul picioarelor. Cestul ei &eminin şi braţul ei cald #n mâna mea erau delaolaltă paradis şi in&ern. *pinii ne z âriau, #i prindeau şi!i s&âşiau roc'ia. ?ntr!un rând a alunecat peste mine cu toată reutatea ei, cu ea toată. Până acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. /cum reutatea ei m!a &ăcut să!i percep e8istenţa sub altă cate orie a sensibilităţii+ aceea care dă senzaţia realităţii ultime, indubitabile. =!am #ndepărtat din nou de ea cu un pas mai jos şi, cu mâna ei #ntr!a mea, am continuat drumul. ?n s&ârşit, priporul se isprăvi, şi când eram aproape de poiană, /dela #şi re&ăcu toaleta cum putu mai bine. >oc'ia #nsă rămase cu importante avarii. Părul, care s!ar &i crezut că mărturiseşte urmările unei lupte, #l readusese la &orma anterioară cu multă apro8imaţie. %ar #n poiană era #ncă lume. Oamenii serioşi #şi isprăveau jocul de cărţi #n c'ioşc. 1eilalţi erau pe bănci sau alăturea, #n picioare.
I<

Adela /m tăiat repede colţul de poiană inevitabil pentru a ajun e la drumul mănăstirii. 1ând am intrat din nou #n pădure, /dela a respirat &ericită. >oc'ia ei şi coa&ura nu erau deloc compatibile cu o primblare #n public. 4a #mi mărturisi că şi!a rupt şi botinele. ?n adevăr, când ne oprirăm pe o bancă, #mi dovedi de visu3! acest nou dezastru. %ar toate o &ăceau &ericită. /şezându!şi din nou şi mai #n ră az părul, #mi mulţumea mie, ca unui re izor al naturii, pentru toată ziua aceasta şi, spunând că n!are să uite nicio!dată soarele de pe 1ea'lău, #mi #mplântă o să eată ascuţită #n inimă, #n apelativul cu care mi se adresează #ntotdeauna &ăcu o uşoară sc'imbare+ (c er maitre) deveni (maitre c eri)7G. /poi, &ără comanda ei obişnuită, se

ridică de $ân ă mine şi se duse până la o altă bancă, unde mă aşteptă, tăcută. *c'iţă, după obicei, mişcarea de a!mi &ace loc $ân ă dânsa. ?i dădui tulpanul şi şalul.
.e era %n acest cuv&nt; <ecunoştinţă entuziastă# ori...; Dar rezerva mută de pe urmă; <emuşcare ori s iala altui sentiment; 5n lucru e cert* mi$a ăcut loc pe "ancă ără nevoie# instinctiv. Aşadar# %n cazul cel mai rău# nu mi$a reproşat# %n su let# mie# cuv&ntul care i$a scăpat şi care mi s$a %n ipt %n inimă. Dar nu mi$a mai luat "raţul. 3i# gră"iţi şi atenţi la mers prin %ntunericul care creştea %n pădure# n$am mai vor"it nimic.

?n mănăstire a dat un raport spiritual despre pere rinările noastre, oma iind pe (alpinistul #ncercat) şi pe 'idul ei. (C'idul meu)... (=eu)...
După masă ne$am %ntors acasă pe lună. Am voit să stau pe capră# căci %n trăsură nu puteam %ncăpea# relativ comod# dec&t trei. Adela a 'otăr&t că tre"uie să stau cu ea pe scăunaş# cum vom putea# ca să im toţi la un loc# declar&nd că nu admite nici o %mpotrivire. .&nd a pornit trăsura# şi$a trecut "raţul pe su" al meu# ca să c&ştigăm spaţiu şi să nu cădem 1os.

?n stil romantic curent, s!ar zice+ un drum neuitat. %e &apt, nimic romantic+ eram into8icat. *imţeam #n sân e otrava. 9i mă lăsam #n stăpânirea ei cu plăcerea de a nu putea rezista. 1ealaltă realitate, restul universului vizibil, se #ncerca #n zadar să!mi intre prin simţuri. /bia dacă mai prindeam ima inile lunii, care, vindecată de cloroza din timpul zilei, se #ntorcea şi ea cu noi #napoi spre Bălţăteşti, după ce &ăcuse ziua drumul spre :ăratic, şi, ţinându!se #n preajma noastră, aci mai aproape, aci mai departe, aler a peste arbori, peste case, peste cumpene de &ântâni, apoi,
37

.u sensul de* concret (lat.).
Dragă maestre... 0aestre drag. ( r.).

38

I@

Garabet Ibrăileanu

la desc'izături mari, &u ea deodată #n &und, tocmai deasupra munţilor Foraiţei, spre a se #ntoarce #ntr!o clipă din nou deasupra unei cumpene, a unei case, a unui pâlc de stejari. Kocul de ima ini absurd de pe cer şi /dela, atât de ea, atât de $ân ă mine pe scăunaşul #n ust, #mi alterau sensul propriei mele realităţi...
Am simţit ca o catastro ă oprirea trăsurii la poarta casei.

1ând ne!am despărţit, mâna #i era &ierbinte, avea temperatura corpului ei #ntre ... =i!a rămas #n palmă impresia mâinii ei. .5mpresie reală, ori 'alucinaţie tactilă60 1a să n!o pierd, am ţinut mâna #nc'isă, am desc'is poarta şi uşa casei cu mâna stân ă... ?n odaie mi!am pus palma pe buze, ca să aspir par&umul vieţii ei. 9i am &ăcut toate astea serios, metodic! /m ţinut palma #nc'isă pe ură, ca să nu pierd nimic din ipoteticul &luid al vieţii ei7...
...,unt o"osit. 0i$e capul gol şi su letul greu... +remise ără concluzie... +eripeţii ără deznodăm&nt... Dar ce ier"inte %i era respiraţia şi ce miros ameţitor de emeie t&nără avea pieptul ei %ncălzit c&nd a alunecat peste mine %ntreagă7 3i ce %ntreagă era l&ngă mine pe scăunaşul %ngust7 3i ce dureros de emeie era cu roc'ia s &şiată la poale şi cu părul %n dezordine.

1ând am ajuns #n balcon, era #n &undul rădinii. / venit imediat, cu paşi răbiţi şi mărunţi, cu coatele lipite de talie, cu braţele pendulând repede #nainte şi #napoi compoziţia ritmică obişnuită ei când se răbeşte. *uind scările aproape #n &u ă, roc'ia lua pe rând tiparul enunc'ilor ei rotunzi. 1u oc'ii râzători, cu o #nsu&leţire de veselie, deloc #n concordanţă cu rija pe care o punea #n vorbe, m!a #ntrebat #ncă de pe scări, accentuând ultimul cuvânt+ (3i!a &ost urât sin ur6) 9i doar nu putea să aibă nici o #ndoială că eu ştiam că văzuse bine când am venit... (3i!a &ost urât sin ur6) /dică+ (/şa!i că mă doreşti mereu6)
Am luat cuvintele ei ca o expresie amiliară de politeţe a gazdei şi 2 ca să răspund ceva 2 i$am spus aceste cuvinte %naripate (imaginea ei de pe scări %mi %ncremenise g&ndirea)* - +oate aveai trea"ă %n grădină; - 8u 2 scandă ea rar 2 nu aveam nici o trea"ă 2 %n grădină. 3i# parcă dezmierd&ndu$se# %şi aşeză ără necesitate pala de păr pe 1umătatea st&ngă a runţii. IB

Adela

?nvins mereu de ima inea ei de pe scări, mobilizând ultimele rezerve ale voinţei. /cum mă privea atentă. 48presia &i urii ei avea ceva #ntrebător. /poi oc'ii #i deveniră nesi uri. Părea că!şi #n&rân e reu nevoia de a privi #n lături. ?şi luă #nsă numaidecât şi din plin aerele de 'rande-dame, dar nu şi vocea sonoră, pe care o #ncerca &ără să reuşească. ?şi aşeză din nou pala de păr pe jumătatea stân ă a &runţii. /pariţia doamnei =... #n cerdac m!a contrariat, dar a &ost binevenită atitudinea stânjenită a /delei nu era de natură să!mi &orti&ice voinţa. 2rmă un sc'imb de vorbe ne#nsemnate cu doamna =..., la care /dela abia dacă luă parte. 5ntra mereu #n casă, #ntr!o odaie sau alta, umblând repede cu mersul insistent, #ntr!o necontenită o&ensivă #n contra realităţii. 2 1auţi ceva, /delă6 /i nevoie de ceva6 2 "!am nevoie de nimic, mămucă. /poi mişcările ei #ncoace şi #ncolo s!au liniştit treptat, până la imobilizare pe un scaun. 1ând am plecat+
- %eseară, la masă la noi. O surpriză, pre ătită de mine .şi!mi arătă palmele roze ridicate #ntr!o clipă de &ul er0, după ultima ediţie a ilustrului tratat La bonne cuisiniere3&" 3inuta de... promenadă, pentru după masă, să ascultăm reierii şi cosaşii7 .riză. +aroxismul crizei. ,imptomele nu lasă nici o %ndoială* o lovitură ca de pumn %n inimă c&nd apare. +aralizia inteligenţei c&nd mă atinge din ne"ăgare de seamă. ,enzaţia căldurii ei izice de la distanţă. 8evoia inexora"ilă# care %mi oprimă respiraţia# de pulsaţia vieţii ei. Fetişizarea tuturor o"iectelor ei şi a tot ce ţine de ea* mantila ei din cuier# c&nd intru %n antret# mă %n ioară: caligra ia ei are o eminitate tul"urătoare %n iecare literă# şi mai ales %n cele care se %nalţă ori se co"oară din linie: numele moşiei unde locuieşte are ceva ad&nc emoţionant. ,entimentul că tot ce nu este ea# sau al ei# sau cadrul ei este ad. .onvingerea că numai o emeie %naltă# cu părul gal"en# cu o uşoară asimetrie a gurii c&nd z&m"eşte poate da ericirea. Fiorul pe care mi$l dă cuv&ntul „Adela”. (.&nd am găsit %ntr$un catalog numele ei# m$am oprit ca %n aţa unui eveniment rar.) ,enzaţia de voluptate# provocată de cuv&ntul „Ea”# c&nd o numesc ast el# oral sau mental# pro"a"il pentru că# iind contradictoriul lui „El”# şi at&t de emeiesc prin izionomia lui# dimor ismul gramatical proclamă cu putere dimor ismul sexual# concentrează %ntreaga conştiinţă asupra femeii, p&nă la 'alucinaţie. +ersistenţa imaginii ei %n conştiinţă# luminată de al"astrul oc'ilor 2 c&nd citesc# c&nd vor"esc cu
39

Bucătăreasă pricepută .&r.0. ID

Garabet Ibrăileanu cineva# c&nd g&ndesc altceva 2# ca o ormă a priori a cugetării# arunc&nd un văl de azur peste paginile cărţilor# peste privelişti# aşa cum proiectezi# oriunde ţi$ai %ntoarce privirile# rotundul soarelui apun&nd# rămas c&tva timp %n oc'i. ,tr&ngerea treptată a con ienţei de altădată# a prieteniei a ectuoase pentru ea. Dorinţa arzătoare de a$i sacri ica totul şi mai ales li"ertatea mea. ,entimentul de teroare aţă de iinţa care singură poate da şi lua viaţa. Dispariţia totală a trecutului# ani'ilat de existenţa ei# şi# cum nu pot plasa %n viitor nici un vis cu su"iectul „Adela” 2 singura su"stanţă a cugetării mele 2 dispariţia şi a viitorului# totul reduc&ndu$se la prezent# care mi se impune ex'austiv# dar care# alcătuit din acţiuni ără scop# ără corelaţie %n timp# nu are dec&t consistenţa unei di"uiri %n vis. 3i# mai presus de toate# uimirea# veşnic nouă# %n aţa evenimentului extraordinar# incredi"il# că ea e ist ! ...”Experienţa” a a1uns prea departe7 Acum e prea t&rziu să te eli"erezi. Dacă amorul ar i provocat de rumuseţea emeii# de inteligenţa ei# cum pro esează ilozo ii idealişti# mai mult sau mai puţin castraţi din natură: ori de „comuniunea dintre su lete”# cum susurează androginii şi ginandrii (traducere li"eră* „,cumpă amică# su letele noastre comuniază. Aşadar# dez"racă$te7”)# salvarea ar i posi"ilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic şi moral. ,u"limităţile astea clorotice n$ar putea explica tirania şi demenţa lui. El este cu totul altceva. Este aptul undamental al existenţei# voinţa de a trăi sau# mai "ine# de a nu muri (ceea ce# deşi pare acelaşi lucru# e cu totul altceva).

?n stri ătul de iubire, bărbatul cere &emeii ajutor #mpotriva morţii. %e aceea (amorul e tare ca moartea). %e aceea nemilosul lui e oism #n doi. %e aceea senzaţia &ără nici o analo ie a realizării lui. %e aceea posibilitatea ima inilor voluptuoase de a ţinea piept #n conştiinţă ima inii #n&iorătoare a morţii. %e aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor, e&racţiei, crimei, când au de scop posesiunea &emeii iubite - conştiinţa umană recunoscând ast&el că drepturile vieţii primează pe ale moralei şi ale societăţii. %e aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru &emeie şi a sentimentului pentru natură+ eternitatea splendidă a universului e8asperând #n om conştiinţa obscură a vremelniciei lui. %e aceea tra edia celor patruzeci de ani ai bărbatului, când moartea #ncepând să!i trimită crainicii, el se a aţă #ncă şi mai cu spaimă de viaţă şi când &emeia iubită, #n voinţa ei de a nu muri, #şi #ntinde braţele către altul, către bărbatul tânăr, către acela care!i &ă ăduieşte mai si ur nemurirea.
IG

Adela

:oinţa de a nu muri, e8primată #n &iecare zâmbet, #n &iecare in&le8iune a vocii, #n &iecare est al celor doi, ştiinţa a identi&icat!o #n elementul etern - plasma ori inară, viaţa în sine - pe care natura a reuşit s!o creeze cu s&orţări de miliarde de ani, şi acum vrea s!o păstreze cu orice preţ. 5ndividul - viscerele, creierul, nervii, muşc'ii, (viaţa ve etativă şi de relaţiune) - e un simplu mijloc pentru un scop, e servitorul elementului etern, e destinat să!l păstreze şi să!l transmită din eneraţie #n eneraţie până la stin erea soarelui....9i atunci cum vrei să te eliberezi, nenorocitule6 1ine de cine să se elibereze6... 1e tulburătoare sunt mişcările /delei când umblă! O &emeie pudică ar trebui să nu umble. %acă ar &i lo ică #n rezerva ei, ar trebui nici să respire! /r trebui să se suprime. =âine o să coc'eteze ca şi azi, ca şi ieri, o să simuleze, o să (joace) #nclinarea de a consimţi la apelul tău pasionat şi mut. Kocul ei este reprezentaţie de bene&iciu #n &avoarea ta. 1oc'etăriile ei sunt o o&randă raţioasă pe altarul nebuniei tale. %ar enerozitatea ei se opreşte aici, căci ea nu!ţi poate da şi ceea ce nu are+ amorul. %ar... %ar dacă te!ar (iubi), ar putea să se poarte alt&el decât acum6 O &emeie ireproşabilă ar putea &ace mai mulţi paşi spre un bărbat care nu vrea să!i spună că o iubeşte, nu vrea s!o iubească, şi ea #şi dă seama de toate acestea6 %acă n!ai avea conştiinţa verstei, ai sta un sin ur moment la #ndoială #n privinţa sentimentelor ei6 1ăci ea #ţi dă la ma8imum ceea ce poate da o &emeie #n ast&el de #mprejurări. .Purtarea ei nu e oare (dovada) necontenită, pe care ţi!a anunţat!o de la #nceput60 %ar, amicul meu, dacă n!ar &i di&erenţa de vârstă, şi!ar permite ea libertatea pe care şi!o ia cu tine6 1u un tânăr - indi&erent dacă l!ar iubi sau nu, şi mai cu seamă dacă l! ar iubi - şi!ar #n ădui ea purtarea asta6 1oc'etarea ei, concesiile ei nu sunt mai de rabă un semn că te
II

Garabet Ibrăileanu

consideră scos din circulaţie6 ?ţi dă prea mult pentru ca ceea ce!ţi dă să &ie adevărat. ....5ar dacă ţi!ar da mai puţin, ai &i şi mai si ur că nu te iubeşte!0 O mică, o in&imă corectură #n nebuloasa primitivă, din care ar &i rezultat mai multă contemporaneitate #ntre tine şi ea, ar &i remediat totul. ...5poteză vană şi asta! 1ăci acea corectură ar &i determinat alt&el sistemul solar şi #ntrea a realitate a planetei, şi contemporaneitatea sin ură ar &i &ost zadarnică. 5ubirea /delei pentru tine nu se poate concepe nici #ntr!o ipoteză! 5mposibilitatea ei a &ost decretată de la #nceputul universului.
...,unt numai zece ani de c&nd eram la culmea cea mai %naltă a vieţii. 8u sunt un in atuat# dar... Dacă cel de altădată ar i %nt&lnit$o pe ea# cea de acum7 Dar poate că nici atunci... Bpoteza că nu m$ar i iu"it nici atunci ar tre"ui să mă consoleze. 3i totuşi mă %nveninează. ,imt "ine că# dacă ea mi$ar spune acum că nu m$ar i iu"it nici atunci# durerea ar i şi mai mare... 8u mi$ar mai răm&nea nici g&ndul consolator că nu eu sunt ceea ce nu are priză asupra emeii din ea# ci numai o ormă %nt&mplătoare a mea# cea actuală# condiţionată de timp# şi nu de esenţa iinţei mele.

9i dacă totuşi... 1e nu este posibil6... Visul unei nopţi de vară... Titania... %ar simbolul e prea o&ensator. 9i, #n acelaşi timp, prea mă ulitor. 1ăci .modi&icând puţin pentru cauză dictonul cunoscut0 mai bine un mă ar tânăr decât un leu venerabil. ?n s&ârşit, să!mi permit un acces de &atuitate acută şi să judec toate posibilităţile. .*unt doar sin ur, cu mine, aici, #n noaptea asta in&inită... 0 %acă nu!i sunt indi&erent, sentimentul ei este o simplă iluzie psi'ică. /dela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a &ăcut un mănunc'i le at #n voinţa de a mă iubi. %upă realizare, s!ar deştepta şi, inconştient, mi!ar reproşa mie iluzionarea şi decepţia ei. 5ar #n ipoteza, obraznică şi absurdă, că /dela mă iubeşte cu adevărat, &ericirea in&inită, care ar s&ida le ile universului, ar &i trecătoare. ?n ipoteza asta e8trava antă, ar trebui să!i cer mâna .din toate e8presiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, &ără a lua toate obli aţiile &aţă de ea şi &ără a masca şi #nnobila le ătura prin toate &ormele şi ritualele,
;JJ

Adela

cu atât mai potrivite scopului cu cât mai nelo ice şi mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai ravă o&ensă pentru ea, numească!se această le ătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, presti ios mai ales #n ţările noi şi bun ca să justi&ice #n c'ip ipocrit e oismul brutal al bărbatului. %ar pe o &emeie pe care aş #njosi!o şi care s!ar #njosi n!aş mai putea s!o preţuiesc. 5ar le ătura indisolubilă ar duce la ne&ericire, pentru că, după câţiva ani, voi &i #n adevăr bătrân, tocmai atunci când ea va &i &emeie #n toată puterea cuvântului. 1oncret+ cu capul pe enunc'ii ei, conştient că!mi vede părul sur, spunându!mi nume mici, pe care le!aş auzi paterne, spunându!mi nume mici, care ne!ar ridiculiza pe amândoi. Părul meu sur $ân ă capul ei blond, mâna ei mică #n părul meu sur. %ezmierdări arzătoare ca un copil... ?ntrebarea de &iece moment+ (?i sunt oc'ii le aţi #ncă6 Ori s!a deşteptat şi vede realitatea6) *entimentul de umilinţă că abuzez de #nşelarea ei de sine ori de mila ei. 9i, la apariţia lui, durerea mea, şi durerea ei că mă ucide ori că renunţă la viaţa ei pentru mine. "e&ericirea mea, cauzată de mine, ar &i o catastro&ă individu!ală, şi meritată. %ar ne&ericirea ei, provocată de mine, ar &i o crimă #mpotriva ei şi o crimă #mpotriva &ericirii, pentru că oamenii #n&rumuseţează ori urâţesc &ericirea, şi /dela e dintre acei care o #n&rumuseţează. 5mposibil! 9i e mai bine aşa. 1'iar dacă aş avea zece ani mai puţin. Tot ce se realizează se #mpuţinează şi se trivializează. >elaţiile prieteneşti trivializează prietenia, ritualul - reli ia, poemul - poezia, creaţia - ândul lui %umnezeu, şi tot aşa realităţile amorului trivializează iubirea. 1ine a spus că, odată cu 'ainele, bărbatul şi &emeia aruncă toată cultura şi civilizaţia şi se #ntorc la starea de natură6 O &emeie spirituală, cu care sc'imbi idei &ine ca nişte să eţi de aur, #ntr!o atmos&eră de sensibilitate delicată,
;J;

Garabet Ibrăileanu

creată de amândoi... şi, la un moment dat, ca ultimă concluzie, ca #ncoronare supremă, violarea tuturor secretelor ei, a tot ceea ce ea ascunde, conştientă că e partea brutală a &iinţei ei, o&iciile vieţii or anice, care n!au altă justi&icare decât aceea că sunt suportul vieţii spirituale - ca subsolurile unde se &abrică &orţa care #n salon străluceşte #n 'irlănzi de lumini. /dela este o iluzie paradisiacă, şi nu trebuie să devie o realitate. "u trebuie s!o asimilez #ntru nimic domnişoarei "iculina P... , artistă core ra&ică .şi dramatică in spe)* care, ca şi maestrul de scrimă, are un rol important #n păstrarea ec'ilibrului or anic şi, probabil ca şi el, nu are numai un sin ur client. /tunci6 /tunci rămâne să &ac o tranzacţie cu natura sau, mai e8act, s!o misti&ic. :oinţa de a nu muri, eniul speciei sau elementul imperceptibil a creat #n individ iluzii şi miraje. 4 amorul+ arbust #n primăvară, când &runzele şi &lorile, pe care cântă păsări şi se opresc &luturi, acoperă trunc'iul inestetic, care 'răneşte coroana. :oi misti&ica la rondul meu eniul speciei, elementul primordial, voinţa de a nu muri, voi păstra numai coroana arbustului. :oi iubi #n /dela &orma ei ideală şi su&letul, par&umul vieţii ei, #i voi da totul &ără să!i cer nimic. Fm! /mor platonic6... Trubaduresc6 1omuniune #ntre su&lete6 .(/ndro in şi inandru)60 /utoso&isticare! 5pocrizie! *tru urii acri! Ori .sau+ şi0 perversitate de blazat, #n care iubirea şi actul &inal .prea mizerabil asociat de domnişoara "iculina P... et comp.0 s!au disociat. Ori pretenţii impertinente de supraom, care vrea să!şi deşurubeze creierul de corp, să!l pună deasupra vieţii, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca #ntr!o partidă de şa' jucată cu el #nsuşi. Platonism, oroare de materie, supraom6 %ar mărturiseşte că te arde un &ier roşu prin inimă acum, când ţi!o ima inezi dormind #n dezordinea pânzelor albe! 4 cineva, #ncă ine8istent, care aspiră #n tine la viaţă şi vrea să aibă #ncântătoarea şi
;J2

Adela

tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. 9i mărturiseşte că (&ineţea) ei, (distincţia) ei, (unicitatea) ei #ţi sunt preţioase ca tot atâtea cauze care o &ac mai intan ibilă, mai inaccesibilă, aşadar mai dorită, ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe ea pentru tine, ori să i le s&âşii tu, cu voluptatea sadică de a o dezbrăca de (civilizaţie) .
Dacă aceea care a ost Ana de Austria CD n$ar i ost drapată %n inaccesi"ilitatea ei de regină# !eorges 6illiers de /ucLing'amC= n$ar i decretat "locusul Angliei# numai pentru siguranţa unei scrisori a ei# şi n$ar i ost pe punctul de a dezlănţui un răz"oi european# numai spre a crea condiţii avora"ile victoriei lui supreme* supremei ei impudicităţi.

?ntr!un album antropolo ic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. 5eşită dintr!o peşteră cu un sile8 #n 'eară, bestia #n două picioare aşteaptă ravă, să!i cadă prada. /ceeaşi atenţie crudă o are bărbatul când a pus oc'ii pe o &emeie. *cena se poate observa #ntr!un bal, #ntr!o rădină publică, #ntr!o sală de teatru. 1ând nu are nimic din cruzimea asta tra ică, individul e un &arsor sau un emasculat. 9i &emeile #l tratează #n consecinţă. Pânda de a acapara o &emeie, consimţirea ori re&uzul ei, ne!si uranţa dacă!ţi dă sau #ţi ia viaţa, ţipătul de bucurie când ţi!o dă, şi mai cu seamă de durere când ţi!o re&uză... aceasta, şi nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie şi omul, care vine pe o altă linie, des&ăcută cândva din pitecantrop. O a&acere destul de complicată... 5eşisem la plimbare cu ea. ?n &aţa ultimei crâşme din sat drumul era aproape #nc'is de lumea #n rămădită #n jurul unei căruţe. 1u incuriozitatea mea de om comod, or anizată de!a lun ul vremii conştient şi metodic, mi!aş &i &ăcut loc prin mulţime, &ără să cercetez cauza #mbulzelii. %ar /dela n!a ajuns #ncă la indi&erentismul meu &ilozo&ic.
40 41

,oţia lui Ludovic al MBBB$lea# regele Franţei# regentă %n timpul minorităţii lui Ludovic al MB6$lea (=ID=$ =III). -m politic englez# avorit al regelui Baco" B (=A@F$=IF?).

;J7

Garabet Ibrăileanu

%in voci&erările lumii aţâţate, am reconstituit evenimentul #n liniile lui enerale+ un ţăran - aducând şe&ului de post suprema insultă de a nu!i recunoaşte dreptul de rec'iziţie asupra unui purcel - zăcea alben, strivit, nemişcat, #n căruţa care trebuia să!l ducă la spitalul din Târ u!"eamţului. Tră ându!mă la o parte, /dela #mi spuse cu oc'ii #n lacrimi+ - /re să moară pe drum! Trebuie să!l ajuţi aici. /m convins!o cu reu că omul are nevoie rabnică de spital. 1omplicaţia a #nceput #n acest moment. %upă ce a dat &emeii ţăranului toţi banii din săcuşor, mi!a cerut .mai propriu+ mi!a poruncit0 să tele ra&iez doctorului de la spital, pre&ectului de "eamţ şi (cuiva de sus) de la Bucureşti. .4 &oarte convinsă că sunt un (om mare)... )
Am dat emeii ţăranului un "ilet pentru doctorul din t&rg# pe care nu$l cunosc. Am scris pre ectului# pe care nu$l cunosc. Am convins$o că scrisoarea către ispravnic ace de prisos telegrama la /ucureşti.

?n toată vremea asta, ea a repetat cuvântul (mizerabil) de o sută de ori. /ltă dată, #n &aţa crimei stupide aş &i avut şi eu sentimentele ei. /cuma, #nsă, &ăceam scrisori, denunţam in&amii, #mi #ndeplineam conştiincios rolul impus de dânsa, dar #n oc'i şi #n su&let n!o aveam decât numai pe ea. *entimentul de revoltă, trădat #n las, #n mers, #n esturi, #n respiraţie, potenţându!i şi e8teriorizându!i viaţa, realizând la ma8imum &emeia din ea, #mi #nnebunea inima. /dela bolnavă!... /m ăsit!o cu &aţa aprinsă, cu oc'ii strălucitori, respirând scurt şi repede. 1oloana de mercur a termometrului mi s!a părut cât Turnul 4i&&el. $a auscultare - nimic. =!a consolat .ea pe mine!0+ ("u te speria, are să!mi treacă).
;J<

Adela

"u ăsisem nimic anormal, dar tocmai i noranţa cauzei m!a alarmat peste măsură.
Bndic&nd doamnei 0... c&teva măsuri# cunoscute şi de ea# m$am dus %n cerdac.

1ând mi s!a permis din nou să intru, /dela avea pala de păr aşezată e8act la locul ei, pe jumătatea stân ă a &runţii, şi un alt capoţel, mai bo at #n dantele şi pan lici, iar pe pat şi la #ndemâna ei, o o lindă ovală cu mâner. Aăcea s&orţări să pară veselă, să!mi zâmbească şi #mi cerea scuze că m!a (speriat) şi că mă (plictiseşte). $a şase seara, termometrul #nnebunise! 4ram zăpăcit de spaimă, de inaniţie, de nicotină. >edusă de boală .#n &apt şi #n conştiinţa mea0 la un simplu or anism #n luptă cu ermenii morţii, dispărând &emeia, motivul de a vedea #n ea adversarul temut, dispensator de viaţă, /dela devenise pentru mine ceea ce era #n realitatea ei obiectivă - şi mai ales #n realitatea ei relativă &aţă cu mine - aproape un copil. %ar sentimentele pentru copilul bolnav erau e8a erate de toată &orţa pasiunii pentru &emeia de până ieri. Prima parte a nopţii am petrecut!o #n cerdac, #n dreptul eamului ei. 1onstelaţiile se mutau pe cer cu stupida lor indi&erenţă. 1omparam, cu sentimentul unui re ret s&âşietor, zilele trecute, când viaţa trium&a #n ea, cu ziua de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. 5ma inaţia, scăpată din &rânele voinţei, des&ăşura verti inos &aptele posibile, şi care, din posibile, deveneau si ure. :edeam la capăt pe /dela murind, mă #nduioşam asupra vieţii ei stinse, mă #nduioşam #ncă şi mai mult asupra mea. %e la o vreme, am bă at #n s&ârşit de seamă că mă e8cit sin ur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor şi să le simt #ntâmplate# concrete.
La douăsprezece# temperatura se co"or&se cu două grade. .&nd %i luam pulsul# mi$a pus pe m&nă m&na ei li"eră şi mi$a şoptit* „Eşti oarte "un# eşti prea "un”. Dacă eu nu ştiam să$i pun diagnoza# nici ea nu mi$o putea pune exact. 8u eram „prea "un”. Excesul de "unătate avea un principiu# acum %nă"uşit %n su"conştient# dar totuşi activă# care se exclude cu "unătatea... ;J@

Garabet Ibrăileanu

?ntors din nou a&ară - şi după ce peste o oră doamna =... mi!a spus că /dela doarme liniştit şi respiră normal am simţit &ericirea unei speranţe robuste. 4ra târziu. 1onstelaţiile se mutase #n altă parte a cerului, erau buc'ete de lumini, scânteiau cordial. O stea măruntă şi vie din in&init se ivea mereu prin coroana unui plop de $ân ă cerdac, jucându!se cu &runzele copacului ca o &iinţă mică şi raţioasă. =ă simţeam pus acolo să păzesc somnul /delei, să!i apăr viaţa pe lân ă care trecuse moartea, sc'iţând estul de a se opri. ...%ar scăderea temperaturii putea să indice curba normală a unei boli care abia #ncepe!... 5deea asta #mi strecură #n su&let o nelinişte mai c'inuitoare decât spaima, oală de idei, de la #nceput. *e lumina de ziuă. 4ra &ri . 1'inul mă obosise. *e obosise şi el. 1ăzusem #ntr!un &el de atonie morală. 2n vânt, de aici, din sat, al nostru, &ără direcţie 'otărâtă, şoptea #n &runzele copacilor. $a şapte am &ost c'emat la /dela, care se deşteptase. 4ra palidă şi cu oc'ii obosiţi, &ără &ră ezimea ei de altădată. Temperatura era sub normal. >evenirea sănătăţii restabilise brusc situaţia şi stările de su&let obişnuite, şi /dela, #n &aţa unui bărbat - acum nu mai eram medicul - stătea tăcută, rezervată, cu plapuma sub bărbie. =!a #ntrebat numai, cu oc'ii aiurea, dacă am dormit bine. /m minţit!o+ (/proape ca #ntotdeauna), şi, prescriindu!i re imul .ce ridicol e un medic cu prescrierea re imului, cu (ajutorul) pe care #l dă naturii, ca musca din &abulă!0, i!am permis să se #mbrace şi să stea liniştită. %upă două ore, care au trecut reu, dar pe care mi le! am impus departe de ea, m!am #ntors. *tătea #ntr!un jilţ de trestie #n odaia de primire, cu un empire de culoarea liliacului, care!i accentua paloarea şi o&ilirea. /cum era mai puţin &rumoasă. %ar niciodată nu!mi &usese atât de
;JB

Adela

scumpă &emeia aceasta, pe care #n alarma mea e8a erată şi ridicolă crezusem că am pierdut!o. Odată cu bucuria imensă că va trăi, izbucni, mai arzătoare decât oricând, durerea pasionată, comprimată un moment de compătimire şi de spaimă şi pe care acum o #năsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, #n&ăţişarea ei pasivă şi senzaţia, abia acum conştientă, a corpului ei palpat #n ziua trecută. *enzaţiile, care ieri erau simple semne in&ormative pentru medic, astăzi, rememorate, erau percepute de omul #nnebunit de &iinţa ei. Pielea ei - de mătase când era &ierbinte, de cati! &ea când s!a &ăcut rece - o aveam acum #n de ete, #n creier, #n inimă. $a senzaţia teribilă contribuia şi relativa ei urâţire. O&ilirea ei semăna cu &i ura obosită de somnul ne#mplinit, şi atât de tulburătoare, din dimineaţa când am plecat la :ăratic, #mi solicita compătimirea, care, ca orice stare de su&let provocată de &iinţa ei, se rezolvă #n pasiune dureroasă, mi!o #n&ăţişa dezarmată, mai posibil a mea. 4&ect izbitor al uzurii corpului ei ars de &ierbinţeală, o&ilirea ei #mi ţinea pe primul plan al conştiinţei ideea arzătoare a vieţii ei &izice. /&lase că am ve 'eat toată noaptea la eamul ei. =i!a spus cu tristeţe, dezmierdându!mi uşor mâna+ (*unt #ncântată de rija matale, dar nu o merit). *implă politeţe6 %ar ea nu obişnuieşte cuvinte oale. =odestie6 %ar ea nu are prea dezvoltată virtutea aceasta. /tunci vorbele ei #nsemnau că ea nu are cu ce să!mi răspundă la cauza rijii mele6 Oricum, mi!a arătat toată ziua a&ta apropiere şi a&ta supunere, #ncât aveam impresia că, dacă i!aş &i luat capul şi i l!aş &i culcat pe pieptul meu, ea n!ar &i protestat, nu s!ar &i supărat, nu şi l!ar &i retras. "u mai pot #nţele e nimic... ?ntrea a lo ică mi!i viciată de conştiinţa celor câţiva ani peste cei care permit asemenea jocuri. /buzul involuntar de analiză, boală vec'e şi incurabilă, complicat cu conştiinţa celor douăzeci

;JD

Garabet Ibrăileanu

de ani ai ei şi patruzeci ai mei, m!a aruncat #ntr!o ţesătură ine8tricabilă, din care mi!i cu neputinţă să mă descurc. *eara, /dela era atât de bine, #ncât a &ost cu neputinţă s!o oprim să se plimbe pe şosea. - /i inventat boala... o simplă indispoziţie, şi acum, ca să nu te dezminţi, mă tratezi ca pe o convalescentă. =i!a &ăcut concesia să se #mbrace bine şi să nu respire nicio!dată pe ură. Pe drum mă #ntreba mereu+ (?mi dai voie să spun ceva6) ori+ ("u!ţi mai place lasul meu6) 5ar când uitam consemnul, ori dădeam vorbelor mele o intonaţie intero ativă, #mi răspundea printre dinţi+ ("u pot vorbi, n!am voie), ori+ (?mi dai voie să!ţi răspund6) /casă, #n cerdac, până unde am #nsoţit!o la #ntoarcere, ca să calce complet consemnul şi să!mi &acă #n ciudă bine, a scos un tril lun , imitând pe o celebră, dar bătrână primadonă, de care râsesem #mpreună la 5aşi, şi &ăcându! mi o reverenţă adâncă, a intrat #n casă scoţând din nou trilul. 4u stătusem rav şi mut. 1e putea &ace (maestrul)6 *ă!i cadă la picioare şi să!şi dezmierde &aţa cu mar inea roc'iei ei, sin urul răspuns cu putinţă6 ...1u toată 'ipertro&ia mea cerebrală, #ncep să simt limpede că voinţa are mar ini. 9i, la urma urmei, idealism, platonism, estetică - morală şi moralină - ce are de &ăcut natura cu toate aceste 'alucinaţii şi &antome, pe care şi le creează omul, ca se le opună sie #nsuşi6!.. %ar &ără aceste &antome, &ără acest &um pe creier, ţi!ar &i ea atât de preţioasă6 5ntan ibilitatea ei, mirajul #n care o vezi, unicitatea ei, toate aceste (&antome) ţi!o &ac scumpă şi o deose"esc de toate emeile din lume7
A nega legitimitatea „ antomelor” este un so ism grosolan. Tot ce există e real# s$a născut din necesităţile vieţii# şi viaţa nu mai poate ignora ceea ce a creat ea %nsăşi# ca să se adapteze izic şi moral. Fără tot acest „ um”# ără toate aceste suprastructuri# care unei ilozo ii simple şi simpliste i se par excrescenţe prisoselnice# pre1udecăţi %nlătura"ile# Adela nu ar i pentru tine o emeie de o specie unică# reprezentată numai prin ea 2 nu ar i &dela.

;JG

Adela

%ar, indi&erent de toate acestea, e #n joc &ericirea ei, care tu, #n cazul cel mai bun, nu i!o poţi &ace durabilă. 5ar &ericirea nu o consideră nimeni &um şi epi&enomen. "u! /dela va rămânea pentru tine mereu stânca pe care creşte &loarea!re inei, atât de apropiată că poţi distin e micile steluţe cati&elate, şi totuşi inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea7
Adela e "ine de tot. Dar e %ncă puţin palidă. Bsprăvea ( )boi *i pace.

- >omanul a #nceput să devină trist. "imic din ce &ă ăduia #ncântător nu se realizează. /şa e şi viaţa6 5!am răspuns cu toată tăria zbuciumului meu de acuma+ 2 %a, aşa e viaţa! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeţi. :remea &ace ol #n jurul nostru, ne omoară &iinţele scumpe, ne #mbătrâneşte şi ne duce la moarte. :remea a e8ilat din viaţă pe domnul =... , a o&ilit pe doamna =... , are s!o #mbătrânească şi are s!o omoare. ?n ceea ce e esenţial, &undamental #n viaţă, vremea este inamica noastră cea mare. Pentru rest, ea nu are nici un plan, aduce delaolaltă şi binele şi răul. 2 %ar ziua aceea &rumoasă pe munţii :ăraticului n!a adus!o tot vremea6 /r &i putut adău a că vremea a adus!o şi pe dânsa #n drumul vieţii mele... - *unt zile care vin prea târziu, ca o raţiere pe care ar a&la!o un osândit abia #n ultimele momente, când e8piră.
Trec&nd peste răspunsul meu vag %n ormă# mai precis %n ond dec&t aş i voit# ea rămase %n concret* - .omparaţia nu e "ună# iindcă după aceea au venit alte zile rumoase... (Am aşteptat urmarea lui „3i”... %n zadar.)

- :remea stă la pândă şi nu pierde niciodată. Milele bune se isprăvesc şi melancolia e cu atât mai amară cu cât zilele vor &i &ost mai &rumoase. :remea nu obişnuieşte să &ie misti&icată. /dela re&ă pe eneralităţile mele problema specială cu care #ncepuse vorba+
;JI

Garabet Ibrăileanu

- %ar #n viaţă lucrurile nu se isprăvesc #ntotdeauna ca #n 6ăz oi şi pace. 2neori se isprăvesc ca #n romanele care!i plac mamei, unde cei care se iubesc &u , #i cunună un preot #n secret şi sunt &ericiţi toată viaţa. Pentru ce scriitorii cei mari nu!i lasă niciodată pe bieţii oameni să &ie &ericiţi6 "u cumva pentru că sunt ne&ericiţi ei, din lipsă de simplicitate a su&letului, cum mi!ai spus mata odată;
0i s$a părut că văd %n oc'ii ei un interes mai mult dec&t teoretic# şi am sărit alături %n consideraţii estetice. !rav şi doctoral (şi doară %n stare normală nu sunt un om lipsit cu totul de "un$simţ)# i$am ţinut o prelegere# la s &rşitul căreia a asistat şi doamna 0... - -perele de icţiune 2 i$am spus Adelei# care %ncepuse să z&m"ească şi z&m"i toată vremea c&t ţinu prelegerea# 2 operele de icţiune care se isprăvesc cu trium ul "inelui şi cu ericirea sunt alse# pentru că contrazic realitatea şi dezmint experienţa omenirii: sunt imorale# pentru că creează iluzii zadarnice: sunt lipsite de interes# pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi# aici de aţă. - 3i %ncă pentru ce# mon c#er maitre+ mă %ntre"ă ea cu tonul celui mai docil ucenic şi cu toţi diavolii ei %n oc'i şi %n asimetria dulce a z&m"etului. Apoi# imediat* 3i ericirea din viaţă e tot at&t de ur&tă ca şi cea din cărţi; - 8u# pentru că cea din viaţă nu$i pentru alţii# e pentru cei doi. - +entru cei doi... repetă ea.

9i, adresându!se doamnei =..., declară că i!i &oame tare, tare de tot. 4ra ora mesei. $a despărţire, #n o radă, mi!a spus cu simplitate+ - /stăzi ţi!am spus multe prostii şi câteva obrăznicii. *unt vinovată, dar nici măcar nu pot să!ţi cer iertare, căci ştiu că orice aş &ace, nu te superi pe mine. "u i!am putut răspunde nimic. 1ăci răspunsul unic posibil, dezmierdarea obrazului meu cu mar inea roc'iei ei, nu i!l pot da. %ar n!am putut stăpâni nevoia de prosternare din oc'ii mei, şi nici ea nesi uranţa din ai ei. =uzica din parc cânta s&âşietor un cântec banal. /cum nu mai am absolut nimic de ascuns. 4 si ură că o ador şi asistă .cu ce sentiment60 la c'inul meu de a rezista. Poate mi!i recunoscătoare... Poate o o&ensez... :oinţa mea e posibilă numai pentru că prezenţa ei mă ţine cu ea şi #mi paralizează ima inaţia despre ea, care se aprinde #n absenţa ei, şi mai ales aici acasă, unde nici o privelişte nu!mi solicită atenţia. $a douăzeci de ani, când
;;J

Adela

iubeşti amorul #n &emeia iubită, ima inaţia ornează poetic #mprejurările şi pe &emeie. $a patruzeci, când nu mai iubeşti amorul, ci numai &emeia, ima inaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu &ace parte din &iinţa ei... 1ondiţia umană e teribilă! ?n ţeasta cimpanzeului copleşit de instincte telurice, la un moment dat al evoluţiei şi spre nenorocirea lui, apare o &lacără rece, conştiinţa estetică şi morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. 4 una din multele crime ale naturii #mpotriva materiei vii. 1e este ea6 ?mi pare că astăzi mi!a vorbit de noi când #mi răspundea la indi estele mele pedanterii, #n care toate cuvintele stri au+ (Te ador!) =i!a spus că nu am su&letul simplu, că e8istă #n viaţă &ericiri posibile... Pentru mine6 Ori pentru mine cu ea6 .%ar acel (9i) ... #nceput şi neterminat6 "u cumva #nsemna+ (9i ar &i putut urma şi alte zile &rumoase6)0 :ibrează #n ea ceva pentru mine #n adevăr6 %ar pentru ce lumeşte mereu6 5ubirea nu lumeşte, e ravă. ...?ntotdeauna dibuieşti ca un orb! Cravă e pasiunea, ori adoraţia pierdută. %ar &emeile nu devin pasionate decât după ce se #ntâmplă ceea ce trebuie să se #ntâmple pentru ca un bărbat şi o &emeie să!şi spună (tu). Până atunci ele sunt #n de&ensivă, au spiritul mai liber decât oricând, coc'etează, #n deosebire de bărbat, care e pasionat şi idiot #ntotdeauna #nainte de acel eveniment capital şi ridicol, dar care după aceea #şi recapătă libertatea de spirit, pentru că, #n stricta economie a speciei, şi!a #ndeplinit tot rolul. O e8perienţă involuntară de psi'olo ie. .=ăcar atâta!...0 ?n după!amiaza toridă, obosit de o noapte &ără somn, stăteam #ntins pe canapea #n umbra odăii, stăpânit ca #ntotdeauna de nevoia pulsaţiei vieţii ei. %e la o vreme, ândurile #ncepură să se #n reuie, să se materializeze, să se coloreze şi să se #nc'e e #n ima ini care, căpătând pe
;;;

Garabet Ibrăileanu

nesimţite consistenţă de&initivă, se con&undară cu &lorile de pe zu răveala din perete #n c'ipuri de &emei, ca nişte picturi murale. ?n iluzia optică datorită slăbirii conştiinţei, &iecare &loare din perete devenise o ima ine #n miniatură a ei+ o &emeie mică, #n pro&il, cu nasul puţin acvilin, cu bustul #nalt, cu pieptul uşor bombat. /poi ima inile se decolorară şi muriră odată cu ultima licărire a conştiinţei+ nu dormisem de treizeci de ceasuri. ..."asul 1leopatrei a determinat istoria lumii. /dela, mai modestă, a #nne"unit pe un "lazat lucid cu dulcea asimetrie a z&m"etului
ei. 0uzica militară c&ntă "armen. E curioasă „mediteranizarea muzicii”# executată aici# %ntre cr&şme şi "arace# de aceşti ţărani

şi ma'ala ii, care!şi &ac sta iul corectând mental micile (variaţii), Bălţăteşti #mi &ace plăcere.

militar. Totuşi, 1armen!ul din

*unetele se ţes cu razele soarelui, deja tomnatic. 2nele in&le8iuni au culoarea razelor, sunt &ire sonore de aur, care zboară prin văzdu' ca fosfenele42.

1armen eme de pasiune mortală, pe care #n zadar ai căutat!o #n acelaşi rad #n nuvela din care a &ost e8tras libretul. 5ubirea, nebunia &iziolo iei, nu se poate spune, toată, decât prin muzică, &iindcă durerea se e8primă prin ţipete, şi muzica e ţipătul per&ecţionat. Pictura şi sculptura sunt arte in&erioare+ ele pot reprezenta iubirea, dar nu o pot e8prima. Poezia ţine mijlocul, pentru că abia o poate e8prima. Pictura şi sculptura sunt &rumoase pentru că se adresează, prin &orme, creierului. =uzica se adresează, prin creier, &iziolo iei. =uzică &rumoasă nu e8istă+ ea nu este (reprezentare). =uzica ori nu e nimic, ori ţine de sublim, ca tot ce z uduie adâncurile insondabile ale &iinţei noastre, ca tot ce e8a erează durerea de a trăi. %e aceea orice muzică, c'iar şi un vals, dacă mişcă pro&und, e tristă... %ar asta e &ilozo&ia celor patruzeci de ani ai tăi, &lămânzi de cei douăzeci ai ei!... =ă duc la /dela. /m
42

)osfene 2 unigei.

;;2

Adela

venit de la ea adinioarea. %ar e imposibil să nu mă duc. :oi ăsi pe drum un prete8t. 5ma inea ei #mi #năbuşă respiraţia. =ă duc să mă liniştesc de ea cu prezenţa ei. 2ltima zi. 8ltima" O &i re retând6 =i!a spus noutatea ca un lucru neaşteptat şi contrariant+ (9tii, trebuie să plecăm mâine. =ama a primit o tele ramă. /&acerile moşiei.) /cum e #ncă aici! "oaptea care vine are să doarmă aici, aproape. %ar mâine, pe vremea asta, are să &ie aiurea, departe, dincolo de =oldova, (la câmp), cum zic ţăranii, #n altă lume. %e mâine nu vom mai avea nimic comun nici spaţiul şi timpul, care nu ne vor mai #ncadra la &el viaţa. / #mpac'etat toată ziua.
Bmediat după pr&nz m$a c'emat cu c&teva cuvinte clare# dar cu semni icaţie a ectivă mai o"scură# scrise pe un "ilet de vizită par umat (pentru ce;)* „,ubitul meu prieten, te a*teapt $...” (Te aşteaptă A”# %n loc de invaria"ilul şi protocolarul* „Te rog vino la noi”# cu speci icarea motivului pentru care mă c'eamă şi cu numele ei %ntreg.

?nainte, accentul cădea pe motivul invitaţiei, şi (/dela) era numai o iscălitură... (Te aşteaptă /) nu este o simplă invitaţie, este o stare de su&let - este un vers liric! şi (/) este semnul unei mai strânse apropieri decât (/dela) de până acum. .4a #nsăşi, mai cordial decât (/dela =...).0 J revoluţie tot atât de complicată este+ (5ubitul meu prieten). Oricât ar &i o &ormulă, (iubitul), mai ales din partea unei &emei, conţine #ncă #n el căldura verbului din care provine, iar (prieten) suprimă distanţa pusă de insipidul „maitre”, care de alt&el nu se mai potriveşte astăzi. %ar o di&erenţă de douăzeci de ani #ntre doi oameni e8clude apelativul (prieten), mai ales din partea celui mai tânăr. .%iscipolul meu T... nu mi!ar putea spune niciodată+ (5ubitul meu prieten).0 ?mi acordă femeia, prin acest cuvânt, dispensă de zece ani, ceilalţi zece &iind apanajul #nsuşirii mele de băr"at;...
Era %n odaia de primire. ,tr&ngea o"iectele mărunte şi le %nvelea %n '&rtie. 3i$a retras m&na c&nd am voit să i$o sărut* „E plină de pra ”. La protestările mele# a ugit %n camera de$alături# am auzit$o spăl&ndu$se zgomotos şi# %ntorc&ndu$se %n odaie* „5ite# ;;7

Garabet Ibrăileanu dacă vrei numaidec&t să aci toate politeţile. Dar să ştii că le aci acum şi pentru s &rşitul vizitei”. B$am sărutat aşadar m&inile am&ndouă.

?n zâmbetul cu care #mi spunea aceste cuvinte mi s!a părut că distin , stin ându!se treptat, murind, o intenţie de ironie, şi zâmbetul era numai #n oc'i. Peste câteva clipe zâmbetul #i iradia, bun ca o lumină caldă, nu numai pe toată &i ura, dar parcă pe #ntrea a ei &ăptură. - /i să stai două ceasuri să!mi ţii de urât, dacă nu ai altceva mai bun de &ăcut. :rei6 Pe urmă am treburi care au să mă poarte prin toate odăile şi prin cămară... %ar deseară trebuie să &acem o plimbare de adio, lun ă, lun ă, lun ă... "u te c'em la masă, pentru că nu aveam masă ca lumea. ?mpac'etăm tot. 1u decolteul #n &ormă de inimă şi braţele, de ospodină, oale până la cot, plecându!se ici, ridicându! se #n vâr&ul picioarelor dincolo, era aceea care ar &i putut &i $ân ă mine totdeauna dacă m!aş &i născut cu zece ani mai târziu şi care acum pleca cu viaţa ei tot atât de departe de a mea, ca *irius de /l&a din 1entaur. Aără calcul, &ără şovăire, probabil pentru că #ncepea de pe acum să &ie departe, dar probabil şi pentru că mi!o apropiase+ (5ubitul meu prieten, te aşteaptă /...), şi &ără să!mi dau seama de #nsemnătatea vorbelor, i!am spus la s&ârşitul unor cuvinte de re ret, de un caracter mai eneral, că mă lasă sin ur. =i!a răspuns tot atât de simplu+ - 1e pot să &ac6 %ar n!ai să pleci şi mata #n curând de aici6 - "u!i vorba de locul unde o să &iu şi nici de sin urătatea materială. .Prima mea (declaraţie)7)
2 .e pot să ac; repetă ea.

?n tonul ei era parcă conştiinţa unei culpe. /m interpretat cum trebuie acest ton6 Orice &emeie are ceva matern &aţă de bărbatul pentru care are a&ecţiune când el su&eră, c'iar şi &ata mică pentru un om #n vârstă, şi o ţărancă pentru "apoleon 5 Bonaparte. 1uvântul /delei a mân âiat pe omul normal,
;;<

Adela

pitit undeva #n &undul &iinţei mele, dar celălalt ar &i pre&erat altceva, &ie şi punctul de!a dreptul ironic, care #i diabolizează uneori atât de s&âşietor zâmbetul şi creează oricum un &luid subtil #ntre mine şi ea.
Dar Adela# care nu poate stărui multă vreme %n atitudinea asta de su let şi care toată vara asta (n$am nici o %ndoială7) a avut o iritaţie surdă %mpotriva mea 2 din cauza trecutului; din cauza prezentului; din cauza am&ndurora; 2 %mi dădu această mode$stă satis acţie*

2 1ât ai să mai stai aici6 2 Peste două zile plec la Bucureşti, şi peste cinci, la :iena. - 4ram convinsă că ai să!ţi e8ecuţi, #n s&ârşit, pro ramul de e8cursii prin munţi .#mi spunea aproape pe &aţă că renunţasem la e8cursii din cauză că nu m!am putut despărţi de ea toată vara0 şi!mi părea rău că nu pot să te #nsoţesc şi eu. Pentru prudenţă, m!aş &i dat drept sora matale. ./tin ea, pentru #n&ia dată, &ără nici o necesitate practică, problema raporturilor noastre prea libere şi prea strânse - şi atât de preţioase din cauza caracterului lor tulbure şi a piedicilor s&idate0. %e ce!ai renunţat la e8cursii6... =ata nu vrei niciodată ceea ce vrei...
.uvintele ei se raportau la părăsirea programului meu carpatin# dar raza# cu tot caracterul ei general# severitatea# maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o %ndoială că erau o aluzie (poate o mustrare;) la şovăielile mele aţă de d&nsa.

?ncepuse cu #nţepături şi isprăvea neliniştitor... /m plictisit, ori am o&ensat pe &emeia aceasta cu tristul meu 'amletism6 %acă ar &i &ost crudă şi cu adevărat coc'etă, aş &i amuzat!o şi ar &i &ost mai bine, oricât ar &i su&erit mândria mea. %ar pare că n!am amuzat!o. %acă #i sunt indi&erent, am plictisit!o, dacă nu, am o&ensat!o. *upraom, care!i doreşte &ericirea!... "u i!am răspuns nimic. 5!am cerut adresa e8actă ca să!i trimit cartoane cu vederi. =i!a spus cu o tremurare necunoscută de lumini #n albastrul oc'ilor şi cu lasul ei cel mai voalat, privind #n lături+ ("u ştiu bine unde am să &iu săptămânile viitoare). %ar cum nu putea sta la #ndoială decât #ntre două adrese, şi amân!două la
;;@

Garabet Ibrăileanu

locuinţele ei, la ţară şi la oraş, era limpede că nu vrea să se prindă #n obli aţiile corespondenţei. Pentru cine se teme ea6 Probabil că numai pentru mine. :rea să mă vindece, să curme jocul, pe care desi ur l!a #nţeles prea primejdios... Primejdios, pentru că ceea ce se petrece #n mine ori nu are nici un ecou #n ea, ori dacă are, ea vede lupta care se dă #n mine şi imposibilitatea de a &i &ericit orice ar simţi şi orice ar &ace6 %ar ceasornicul #mi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Aără să!mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă şi el #mpreună cu noi, amical. %ar el #şi #ndeplinea implacabil &uncţia de a uza totul şi de a ucide viaţa. Trebuia să plec+ - %uduie, audienţa s!a isprăvit.
.uv&ntul i$a plăcut şi# ca să răspundă glumei mele# mi$a %ntins m&na să i$o sărut# cu aere de regină# dar şi$a adus aminte că$i pră uită şi a retras$o. ,untem at&t de departe de acum o lună# c&nd ea era %ncă ucenicul şi eu „maestrul”. Acum %ntre noi s$a sta"ilit cu totul raportul etern dintre emeie şi "ăr"at. <aport care totdeauna mi s$a părut acela dintre mane1ele su"tile ale pisicii şi naivitatea ursuză a c&inelui. 3i ce rumoasă era %n clipele astea# cu o %ncordare de viaţă %n toate liniile ei zvelte# cu m&necile su lecate şi cu pala ei de aur pe 1umătatea st&ngă a runţii7

?ncă nu pot #nţele e ce s!a #ntâmplat... ?n seara asta ultimă, ne!am plimbat departe, pe şosea, (să ne luăm adio) de la natură şi de la noi #nşine, cei de până acum. - $una se ţine mereu după noi de câtva timp, aci la :ăratic, pe drum, acasă, c'iar şi ziua. "u mai suntem sin uri. $a observaţia asta banală, /dela mi!a răspuns cu vocea ei #nceată, dând &razei un ton con&idenţial+ - %a, ne urmăreşte. *ă &im prudenţi... O lumă &ără semni&icaţie precisă6 2n noli me tan'ere439 O zădăreală6 Oricum, aceste cuvinte erau #n&ia ei recunoaştere e8!plicită că acum nu mai eram cei de altădată, ci o &emeie şi un bărbat #n de&ensivă şi o&ensivă, delaolaltă amândouă.
43

8u m ă

atinge (lat.)

;;B

Adela

1uvintele ei #mi erau scumpe, şi pentru nimic #n lume n! aş &i consimţit să nu &i &ost rostite. %ar aceste cuvinte, care erau ca o punte invizibilă aruncată #ntre noi, mă &ăceau să simt şi mai mult prăpastia dintre mine şi &emeia de alături - atât de aproape şi atât de departe prin tot ce are necunoscut su&letul altui om, prin neştiinţa mea despre ceea ce se petrece #n ea, prin şovăirile mele &aţă de dânsa şi &aţă de mine #nsumi şi prin &rica mea de ea. 4u mer eam ândind toate acestea. 4a visa s&ârşitul serenadei lui *c'ubert, atât de!ncet şi de distrat #l #n âna, &ără să!l mai poată părăsi. 4ra &ri şi umed. /dela pusese 'aine roase şi mănuşi. Pe cap avea o beretă, de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. 1ăutând să evităm prundul drumului, ne #ndepărtam adesea unul de altul. /tunci ea mă c'ema $ân ă dânsa &ăcându!mi loc pe #n usta &âşie &ără pietriş. "u se auzea nimic #n toată imensitatea decât nota misterioasă, naiv &rântă, a bu'ailor!de!baltă de prin şanţurile drumului, eamăt al nopţii şi al pământului. Austa de mătase suna aspru sub roc'ia roasă şi strânsă pe picioare a &emeii de $ân ă mine. %ar când am ieşit #n c)mp... o, luna avea altceva de &ăcut decât să ne urmărească pe noi. 4a ţesea aburii care se târau pe câmpie #n pânze destrămate de ar int, până departe, cât vedeam cu oc'ii. Pe unele #ntinderi, ceaţa mai deasă şi mai aşezată &orma lacuri, din care răsăreau copaci sin uratici, ale căror umbre păreau o lindirea lor #n apă. 5ar #n &und, spre :ăratic şi / apia, #nspre care se #ncovoia câmpia cu lacurile #n pantă, munţii, ca nişte valuri de &um ros, izvorau parcă atunci din pământ, dându!ne iluzia că asistăm la ori inea lucrurilor. 5ar peste toate, departe #n adânc, dincolo de #nălţimile *i'lei, clipea din secundă #n secundă o pleoapă de &oc colosală şi sinistră ca re&le8ul unui incendiu din altă lume.
Adela se opri# %mi luă "raţul şi se str&nse l&ngă mine# speriată. Ea nu ştia că pleoapa sinistră de oc erau lucorile unei urtuni %ndepărtate. ;;D

Garabet Ibrăileanu

?mprejurimile banale, cunoscute aşa de bine de noi valea pe unde &usesem de atâtea ori, cu o oare şi aşezări omeneşti, munţii :ăraticului, pe care!i urcasem ca #ntr!o promenadă, - nu mai erau ele. ?n locul lor, şi la câteva minute de ultimele ma 'erniţe ale uliţei noastre, apăruse o lume din altă epocă eolo ică, #n care umblam acum sin uri, /dela şi cu mine. 9i dacă eu mai văzusem cândva aceste secrete ale nopţilor de munte - dar niciodată pe toate la un loc ca acum -, pentru ea totul era nou. 2imită la #nceput şi entuziasmată mai pe urmă, pierzând probabil sentimentul realităţii şi deci şi al tacticii dictate de duelul dintre pasiunea mea mută şi instinctul ei de&ensiv, #n mijlocul acestei lumi ireale, unde rătăceam ca pe o altă planetă, /dela .acum stăteam unul $ân ă altul pe trunc'iul unui copac căzut de pe mar inea drumului0 #mi luă o mână #ntre mâinile ei, pe care şi le puse pe enunc'i. Cestul era anormal, străin raporturilor dintre noi... %ar #n mediul acesta din alte lumi, estul anormal era cel normal. Cândurile, simţirile şi &aptele se ajustează mereu la #mprejurări, inconştient. O mică sc'imbare #n mediu provoacă o deviere a su&letului. .$ampa de pe masă, mutată pe un scaun din colţul camerei, modi&ică tot peisajul #ncăperii - alte umbre, alte proporţii determină altă tonalitate a sensibilităţii, altă direcţie a ândirii şi alte reacţii...)
5n plop de alături palpita %ncet. 0ai departe# se contura imprecis prima casă din 6alea$,eacă. Dar toate erau %ntr$un de icit de realitate. ,piritul nu le putea con eri %ntreaga existenţă... „5ite# lacul vine la noi. E şi o "arcă pe el”# şi$mi str&nse m&na %ntr$ ale ei# de ericire. 1ând ne$am ridicat de pe trunc'i# am luat pe Adela de m&nă# am păşit mai departe prin ceaţa de pe 1os# care părea lumină de lună condensată. 5m"lam tăcuţi# ţin&nd$o 2 nu: ţin&ndu$ne 2 de m&nă# şi din ce %n ce mai conştient că s$a %nt&mplat ceva neo"işnuit# acum pentru %n ia oară# c$am trecut %n altă ază a vieţii. Dar toate se con undau %n conştiinţă# erau tul"uri şi ără concluzie. De la o vreme mi$am pus m&na %n "uzunarul pardesi$ului %mpreună cu m&na ei. Ea s$a %ntors un moment spre mine# copilăreşte. Toată viaţa ei şi toată viaţa mea o simţeam concentrat %n micul ei pumn %nc'is %n palma m&inii mele. - mică mişcare a m&inii ei şi 2 prin voinţa ei; prin voinţa mea; prin a am&ndurora; prin a nimănui; 2 pumnul ei se eli"eră şi m&inile ;;G

Adela noastre se %ntovărăşiră# mai str&ns# prin degete. Aproape de 6alea$,eacă ne$am %ntors %napoi. 0işcarea de a ne %ntoarce ne$a despărţit degetele. Dar Adela# conştiincioasă# a resta"ilit situaţia de mai %nainte.

1ând am intrat #n Bălţăteşti, mâna ei era #ncă proprietatea mea, ca dincolo" %ar &aptul rămânând acelaşi, semni&icaţia acum devenea alta. 9i când ea #şi des&ăcu mâna de a mea, de et cu de et, cu mişcări &ine, parcă, din delicateţe, pe ascuns de mine, şi o scoase din buzunarul pardesiului #ncet, pe nesimţite, simţii că aşa trebuia să &acă+ lumea #n care &usesem adinioarea, spectacolul unic, era demult, era departe, era ca amintirea, la deşteptare, a unui vis #n vis. %ar realitatea de &iecare zi năvălea toată, cu sentimentul că peste câteva minute se isprăveşte ultima seară şi cele din urmă momente petrecute cu /dela. /proape de casă am ru at!o să!mi scrie, măcar un cuvânt, la două!trei luni. 1oc'etând, coc'etând alt&el, coc'etând şovăitor, coc'etând supus, mi!a promis, dar trimiţându!mi cuvintele le ate parcă de un &ir elastic, ca să mi le ia #napoi, tocmai când credeam că mi le!a dat cu totul. (1e să!ţi scriu6... ?n viaţa mea nu se petrece nimic... Bine, am să!ţi scriu... ( /poi, &ără tranziţie, m!a #ntrebat de ce natură e sentimentul meu pentru ea. =i!am dat bine seama că momentul e decisiv. %ar n! am avut nici slăbiciunea de caracter de a!i spune că o iubesc, nici tăria de a!i spune+ prietenie. /lunecând pe panta su&letului, i!am răspuns, cu ezitările unui om care caută conştiincios, şi nu ăseşte #ncă, &ormula e8actă, că ceea ce simt pentru ea e (un sentiment &oarte curios). 5mediat mi!a replicat, aproape o&ensată+ - /dică bun de pus la muzeu6 *trâns ast&el de aproape şi puţin biciuit #n mândria mea, dar #nconjurând cuvântul teribil, i!am de&init sentimentul meu (curios)+ (O nes&ârşită prietenie pasionată). .1uvântul (prietenie) avea rolul să slăbească e&ectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează şi &ace suportabilă #nţepătura.0
;;I

Garabet Ibrăileanu

"!am spus nimic. /junsesem la poarta casei ei. 4ram, amândoi, #n atitudinea care precede despărţirea. .1alculase locul şi momentul6 /lesese ultima #ntâlnire, ca totul să rămână &ără urmare6 Ori aşteptase, şi acum, plecând, se #mplinise termenul60 9i!a trecut numai mâna pe oc'i şi pe &runte. ?i simţeam respiraţia aproape, par&umul &ierbinte al &iinţei ei. *tătea nemişcată, #naltă, ea toată, cu toată prezenţa ei, cu teribila ei prezenţă. ?i simţeam căldura trupului #ntre , de la distanţă. 5!am luat o mână, i!am scos mănuşa, dezbumbând!o ine8pert. /veam sentimentul că o dezbrac puţin. 5!am sărutat mâna multă vreme, când pe o parte, când pe alta, apoi, cu o senzaţie şi mai otrăvitoare, #ntre #nc'eieturile de etelor şi, dându!i #n sus mâneca #n ustă a pardesiu!lui, i!am sărutat braţul de la #nc'eietura mâinii până la sto&a răs&rântă. Braţul avea miros de ambră. 4a tăcea, cu &aţa #ntoarsă acum. O ru am să mear ă #n casă, să nu răcească, dar #i ţineam mereu mâna, #n care nu simţeam nici o intenţie de #mpotrivire sau de impacienţă şi pe care o sărutam mereu, #n toate &elurile. *tând cu &aţa #ntoarsă, #n #ntuneric şi sub copacul care ne adăpostea şi &ăcea #ntunecimea mai densă, nu puteam să!i văd bine &aţa. %ar din atitudinea corpului, din reacţia mâinii, din in&le8iunile braţului #mi pare .acum, căci atunci nu ândeam nimic0 că era tulburată, #ncurcată, alarmată, moleşită, &ără voinţă. ?n s&ârşit, repurtând cea mai mare victorie asupra mea de când e8ist, am lăsat din mână mica pradă - ea şi!a trecut din nou mâna pe oc'i şi pe &runte când #mi spunea, şoptit+ (Bună seara) - şi m!am despărţit de dânsa c!un sentiment de &ericire, de durere, de ruşine, de trium&, de spaimă, şi, cu o revărsare de tinereţe #n piept, am apucat spre :ăratic.
Dar m$am %ntors %ndată# să stau aproape de ea# pe "anca de la poartă. ,e plim"a prin cerdac. 9i auzeam paşii repezi. ,unetul# ritmul paşilor %mi dădeau 'alucinatoriu imaginea corpului ei %n mişcare. 3i odată cu sunetul paşilor# părea că vine de la ea# şi$ mi ucide voinţa# un ior su"til al vieţii ei. <ealitatea asta nouă# care ;2J

Adela

#ncepuse acum o jumătate de oră, mă uimea. ?i spusesem că o iubesc, mă lăsa s!o iubesc. %acă aş &i vrut să!i sărut picioarele, care umblau acum neliniştite prin cerdac, sunt si ur că m!ar &i lăsat, atât de mult nu mai avea nici o voinţă #n clipele acele. *!a #mpotrivit numai la un sin ur lucru. 1erându!i să!mi acorde o &avoare, &ără să i!o speci&ic, şi acordându!mi!o cu un (da) #năbuşit .ce!o &i crezut60, i!am şoptit+ (%ă!mi voie să!ţi spun pe nume+ /delina). 4a m!a corijat cu vocea puţin iritată+ ("u, nu! *pune!mi /dela!) ?n adevăr, ceea ce se petrecea #ntre noi nu era in aş. 5ar diminutivul era de un ust #ndoielnic. .%e unde izvorâse acest cuvânt, la care nu mă ândisem niciodată60
/dela continuă să se plimbe repede. Aemeia #naltă se plimba a itată din cauza mea şi se ândea intens la mine. ?ntrea ă viaţa ei lăuntrică era determinată #n aceste momente de e8istenţa mea. ?mi era cu pro&unditate bine să stau aproape de ea şi s!o păzesc. 9i nu voiam să cu et nimic, pentru că simţeam că o idee inamică se #ncearcă să izbucnească #n conştiinţă, ideea care mă c'inuieşte acum şi se rezumă simplu de tot+ 5!am sărutat mâna şi braţul ca un amant... 1u ce drept6 1u dreptul #nvoirii ei postume6 %ar ce putea sa &acă6 Putea aduce ea un a&ront, cu atât mai dureros cu cât &aptul era mai rav, (maestrului) pentru care are stimă, admiraţie, simpatie, recunoştinţă6 9i căruia coc'etăria şi rarele ei abandonări su&leteşti .poate simplă o&randă raţioasă adusă omului matur, căruia voia să!i acorde tot ce!i putea acorda en tout onneur44 #i dăduse

prete8tul să &acă ce a &ăcut6 4 ruşinos să #nclin spre ipoteza că mă iubeşte. .4ra adolescentă când treceam de amiaza vieţii!0 %ar... nimic nu e adevărat şi totul e posibil. ?n cazul acesta, nu m!am purtat mai bine decât #n celălalt. "u i!am răspuns clar că o iubesc, deşi, cu deplină conştiinţă sau nu, ea a &ăcut tot ce putea ca să!mi provoace destăinuirea, m!am &erit #n mod lamentabil+ mi!am trădat voinţa de a nu!i spune că o iubesc, am cedat, silit parcă de provocarea ei, debi&ându!i ridicola mi8tură (prietenie pasionată), după şi mai ridicolul (sentiment curios), nu am #ntrebat!o nimic, nu i!
44

.u toată stima (A).

;2;

Garabet Ibrăileanu

am cerut nimic, nu i!am propus nimic, nu i!am &ă ăduit nimic. /şadar, din motive de #nalt ordin moral şi sentimental - imposibilitatea de a crede că o &emeie ca ea mă poate iubi, &rica de a nu o putea &ace &ericită c'iar dacă m!ar iubi, care de 'izează poate o laşitate, - m!am comportat, mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde #ntr!un colţ mai #ntunecat pe o &emeie cu care &lirtează şi pe care o crede destul de accesibilă! /m căzut ca o &emeie isterică, m!am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse şi ea pradă supusă şi pe care o simt şi acum pe buze şi #n inimă... %ar orice a simţit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea şi mine s!a sc'imbat radical, pentru totdeauna, până la moarte...
A plecat cu c&teva minute %nainte de ora zece. A ăcut totul# ori s$a petrecut totul# ca să iu sigur că n$am o ensat$o# ori că... cine ştie; 2 căci m$a %nt&mpinat cu o con ientă simplitate şi cu o neascunsă pornire de ataşament# pro"at de la %nceput prin %nt&rzierea m&inii ei %ntr$a mea# multă vreme %ncă după ce mi$o dăduse. (3i mi$o dăduse 2 ori mi se pare; 2 cu gestul cu care %ncredinţezi cuiva un o"iect# cu care i$l „dai”.) 0$a dus la "anca din cerdac# mi$a ăcut loc L&ngă d&nsa# a pus %n voce 2 anume; instinctiv; 2 intonaţii neo"işnuit de calde.

1ând trebuia să plece, după ce şi!au luat adio cu toţii, s!a #ntors şi - crezând momentul potrivit, căci ceilalţi erau ocupaţi cu ultima aranjare a lucrurilor mărunte şi a persoanei lor #n landau - mi!a pus #nc'eietura mâinii pe ură .mâna şi braţul!0, mi!a dat mănuşa pe care i!am scos!o aseară din mână, şi apoi, &ul erător, s!a aplecat cu buzele pe mâna mea, cu primejdia de a se da #n spectacol #ntre ii o răzi şi, &ără nici un cuvânt, s!a #ntors la trăsură. 1u mâna pe minerul de la portiţa landaului, a şovă it un
moment# apoi s$a urcat repede. /ir1arul a %nc'is portiţa %n urma ei şi# %n clinc'et de zurgălăi# Adela s$a dus. De pe canapeaua de dinainte# şi$a mai scos capul de c&teva ori din landau# cu luturări de voal 2 voalul care$mi dezmierdase "uzele pe drumul spre 6ăratic şi pe care de atunci nu şi$ l mai pusese niciodată 2 şi# la o cotitură a drumului# după o dug'eană dărăpănată# dispăru %ntr$o singură clipă cea din urmă luturare a voalului roz.

?n acest moment #ncepu trecutul. 1a o muzică de pe alte tărâmuri, re&lectată #ntr!un ecou, erau toate câte se
;22

Adela

petrecuse #n zilele &ierbinţi ale verii, care trecuse şi ea... 1etatea "eamţului, :ăraticul, 1ea'lăul, drumurile pline de soare, nopţile cu lună #mi apăreau acum ca un corte iu al verii, care de&ilase repede şi dispăruse după orizont, condus de /dela. =i!a sărutat mâna din prisosul inimii, #n emoţia despărţirii de prietenul copilăriei şi adolescenţei ei şi de omul #nnebunit de tinereţea ei6 / pus #n est o intenţie de reciprocitate, dar l!a &ăcut tardiv, ca să nu!i dea o semni&icaţie disproporţionată cu sentimentele ei, ori &iindcă ştie că nu vreau să!i cer ceea ce doresc cu sălbăticie;
Am impresia că a murit. .asa ei a stat toată ziua cu erestrele desc'ise şi cu lucrurile %ntinse la soare %n cerdac# pe r&ng'ii. Bar acum noaptea# acolo unde altădată era lumină şi viaţă# e tăcere şi nemişcare. 9n odaia unde r&dea şi c&nta Adela# acum e %ntunecime şi dezolare# şi geamul ei# care strălucea %n noapte# acum e o lespede de marmură neagră.

(Aost!a, n!a &ost, ori a &ost vis6) 1uvintele astea simple, puţin cam ridicole, scrise cu litere c'irilice #ntr!o carte vec'e de sti'uri, mă obsedează. =ă duc sub copacul mare, unde i!am spus cândva, odinioară... %a, i!am spus... 5!am spus stân aci, o&ensator de stân aci, subliniind că nu vreau să!i spun, dar i!am spus! /tunci mi!a dat mâna ei mică şi rece şi puţin din braţul ei rotund cu miros de ambră, când i!am simţit inima #n pulsul care bătea alarmat sub buzele mele. %acă i!aş &i cerşit &iinţa... / trecut &ericirea pe $ân ă mine, şi nu i!am pus mâna #n piept6 Plouă tomnatic, mărunt şi rece. 4 mai bine aşa, acum, când ea nu mai e8istă. *plendoarea lunii ar &i o s&runtare! *tau cu mănuşa ei mică, #n ustă, cu de etele subţiri, cu nasturii desc'eiaţi atunci de mine pe #nceputul braţului ei rotund cu miros de ambră. =i!a dat!o ca o amintire6 =i!a dat!o ca un zălo 6 %upă amiază am rătăcit pe şosea, a&ară din sat. /colo unde erau munţii, nu mai era nimic. "e uri rele,
;27

Garabet Ibrăileanu

mortuare acopereau sin urătăţile. Pe drumul plin de apă, ţărani cu cojoace şi căciuli, &emei cu saci #n cap ieşeau din ceaţă şi intrau #n ceaţă.
Am apucat drumul muntelui# pe unde usesem de at&tea ori cu ea. Trunc'iul răsturnat# pe care am stat %n noaptea aceea de altădată cu m&na %n m&inile ei# acum era ud# trist# părăsit... B$am c'emat imaginea# dar imaginea n$a venit. Aveam %n oc'i# şi din oc'i proiectată %n su let# expresia igurii ei# dar imaginea era re"elă. Bmpresiile# senzaţiile# dorinţele provocate de ea %n totul şi de iecare armec al ei %n parte %i %ntunecau claritatea imaginii. 0$am dus s$o caut la ea. Am inventat un pretext ca s ă intru %n casă. Era at&t de gol7 Lipsea nu numai ea# dar şi acele o"iecte care ţin de om şi dau locuinţelor viaţă şi personalitate. Am um"lat prin odăi# păşind %ncet# %n secret. 0i se părea c ă tul"ur supărător# că nu respect liniştea de moarte# eternă de acuma %nainte# lăsată de ea. 0i se părea c ă o ensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus m&na pe toate c&te ştiam c ă tre"uia s ă le i atins ea# am stat pe unde o"işnuia s ă stea ea# pe 1ilţul de trestie# pe capătul canapelei din odaia de primire# cu iorul c ă ocup %n spaţiu locurile pe care le umpluse ea cu iinţa ei. Apoi# conştient de %ndrăzneala mea irespectuoasă# m$am dus %n camera ei de culcare. Aş i vrut s ă stau un moment pe patul ei# dar mi s$a p ă r u t c ă aş comite un a"uz grosolan. (-# ilozo ule al „materiei şi orţei”7) 9n aer plutea %ncă 2 ori era o iluzie; 2 par umul ei# pe care l$am simţit %n inimă# amestecat cu viaţa ei# #n munţii 6ăraticului şi %n noaptea cea din urmă. Dacă aş i putut capta această singură şi ultimă realitate# care mai rămăsese aici de la ea... -glinda# prin care mi$a z&m"it %n dimineaţa aceea %ndepărtată şi care$i %ncadra capul şi "ustul# acum re lecta stăruitor şi inutil o litogra ie din perete. .ăutam ceva din ea# de la ea# dar a ară de par umul din aer# mai vag dec&t reminiscenţele %n agonie# nu mai rămăsese nimic7 -ri# dacă %n vi"raţiile de aer şi de eter din odaie stăruiau poate %ncă ecoul glasului ei şi ima $ ginea igurii ei r&zătoare# simţurile mele o"tuze nu le puteau culege şi trimite su letului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului# %n care nu mai era nimic dec&t tristeţea mocnită a saltarelor goale# apoi pe al treilea# din care s$a răsp&ndit# ca o adiere din trecut# acelaşi par um al ei# şi apoi pe cel din urmă# unde am găsit un degetar stricat şi o "ucăţică de dantelă al"ă. Am luat o"iectele scumpe şi le$am pus %n porto oliu L & n g ă mănuşă# L & n g ă "iletele ei# l&ngă pana pitpalacului şi l&ngă acul de siguranţă cu care mi$a prins pelerina %n munţii 6ăraticului. A t a rămăsese de la ea 2 şi lorile presate# rest mort din strălucirile verii# dispărută odată cu ea. 3i %n odaie# patul pe care dormise# scrinul unde$şi ţinuse p&nzele su"ţiri şi oglinda care$i re lectase capul# şi pieptul# şi "raţele# şi z&m"etul din dimineaţa de altădată.

1ând am ieşit #n cerdac, prin draperiile rele de pe deal s!a &urişat o rază, răspândind peste plai un abur de aur, ca atunci pe 1ea'lău. %ar #n c u r â n d raza se stinse #n ne urile tomnatice de pe #nălţimi. $$$$ S+,r-it $$$$
;2<

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful