Jane Austen

JANE AUSTEN

Mîndrie şi prejudecată
21

Traducere de ANA ALMAGEANU

EDITURA EMINESCU 1970

2

Mîndrie şi

re!udecat"

Cu rins
Capitolul I.................................................................................................5 Capitolul II................................................................................................8 Capitolul III.............................................................................................11 Capitolul IV.............................................................................................17 Capitolul V..............................................................................................21 Capitolul VI.............................................................................................25 Capitolul VII...........................................................................................33 Capitolul VIII..........................................................................................40 Capitolul IX.............................................................................................47 Capitolul X..............................................................................................53 Capitolul XI.............................................................................................61 Capitolul XII...........................................................................................67 Capitolul XIII..........................................................................................70 Capitolul XIV..........................................................................................76 Capitolul XV...........................................................................................80 Capitolul XVI..........................................................................................86 Capitolul XVII........................................................................................97 Capitolul XVIII.....................................................................................102 Capitolul XIX........................................................................................119 Capitolul XX.........................................................................................126 Capitolul XXI........................................................................................132 Capitolul XXII......................................................................................139 Capitolul XXIII.....................................................................................145 Capitolul XXIV.....................................................................................151 Capitolul XXV......................................................................................158 Capitolul XXVI.....................................................................................163 Capitolul XXVII...................................................................................171 Capitolul XXVIII..................................................................................176 Capitolul XXIX.....................................................................................181 Capitolul XXX......................................................................................189
3

Jane Austen

Capitolul XXXI.....................................................................................194 Capitolul XXXII...................................................................................200 Capitolul XXXIII..................................................................................206 Capitolul XXXIV..................................................................................213 Capitolul XXXV...................................................................................220 Capitolul XXXVI..................................................................................230 Capitolul XXXVII.................................................................................237 Capitolul XXXVIII...............................................................................242 Capitolul XXXIX..................................................................................246 Capitolul XL.........................................................................................252 Capitolul XLI........................................................................................258 Capitolul XLII.......................................................................................266 Capitolul XLIII.....................................................................................272 Capitolul XLIV.....................................................................................288 Capitolul XLV.......................................................................................296 Capitolul XLVI.....................................................................................302 Capitolul XLVII....................................................................................312 Capitolul XLVIII...................................................................................325 Capitolul XLIX.....................................................................................333 Capitolul L............................................................................................341 Capitolul LI...........................................................................................349 Capitolul LII..........................................................................................356 Capitolul LIII........................................................................................366 Capitolul LIV........................................................................................376 Capitolul LV.........................................................................................382 Capitolul LVI........................................................................................390 Capitolul LVII.......................................................................................400 Capitolul LVIII.....................................................................................406 Capitolul LIX........................................................................................415 Capitolul LX.........................................................................................423 Capitolul LXI........................................................................................429

4

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ I

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă. Oricît de puţin cunoscute ar fi simţămintele sau ve derile unui asemenea bărbat atunci cînd apare pentru prima oară într un loc, acest adevăr este atît de înrădă cinat în minţile celor din jur, încît burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele fa miliilor din vecinătate. ! "ra#ă domnule $ennet, îi spuse doamna sa într o %i, ai aflat că &et'erfield (ar) a fost în sfîrşit înc'iriat* "omnul $ennet răspunse că nu a aflat. ! "ar a fost, îi replică ea+ căci doamna ,on# a trecut tocmai pe aci şi mi a povestit totul de a fir a păr. "omnul $ennet nu dădu nici un răspuns. ! &u vrei să ştii cine l a înc'iriat* stri#ă nerăbdătoare soţia sa. ! Dumneata vrei neapărat să mi o spui şi eu n am nimic împotrivă s o aud. -ceastă invitaţie a fost de ajuns. ! Ei bine, dra#ul meu, trebuie să ştii că doamna ,on# %ice că &et'erfield a fost luat de un tînăr putred de bo#at, din nordul -n#liei+ că a sosit luni într un cupeu cu patru cai ca să vadă locul şi a fost atît de încîntat, încît a şi că%ut la învoială cu domnul Morris+ că trebuie să se instale%e înainte de sfîntul Mi'ail şi că vreo cîţiva dintre servitorii săi vor veni acolo, pînă la sfîrşitul săptămînii
.

Jane Austen

viitoare. ! /um se numeşte* ! $in#le0. ! E însurat sau burlac* ! O'1 burlac, dra#ul meu, si#ur1 $urlac şi putred de bo#at+ patru sau cinci mii pe an. /e lucru minunat pentru fetele noastre1 ! /um aşa* /e le#ătură are asta cu ele* ! "ra#ul meu $ennet, îi răspunse soţia, cum poţi fi atît de sîcîitor* 2tii, desi#ur, că mă #îndesc c o să se însoare cu una dintre ele. ! /u scopul ăsta se stabileşte oare aici* ! 3copul* /e absurditate1 /um poţi vorbi astfel* "ar este foarte posibil să se îndră#ostească de una dintre ele şi de aceea trebuie să i faci o vi%ită, îndată ce va sosi. ! &u cred că e ca%ul. "umneata şi fetele puteţi mer#e, sau le poţi trimite sin#ure, ceea ce ar fi încă şi mai bine, deoarece, dat fiind că eşti tot atît de frumoasă ca oricare dintre ele, s ar putea ca domnul $in#le0 să te placă cel mai mult. ! "ra#ul meu, mă mă#uleşti. "esi#ur am avut şi eu epoca mea de frumuseţe, dar nu pretind că aş mai fi cine ştie ce acum. /înd o femeie are cinci fete mari, trebuie să renunţe să se mai #îndească la propria i frumuseţe. ! -deseori, în asemenea ca%uri, o femeie nu prea mai are cine ştie ce frumuseţe la care să se #îndească. ! "ar, dra#ul meu, trebuie să i faci neapărat o vi%ită domnului $in#le0 cînd va deveni vecinul nostru. ! Este mai mult decît îţi pot promite, crede mă. ! "ar #îndeşte te la fiicele dumitale. 4îndeşte te nu mai ce situaţie ar fi pentru una dintre ele. 3ir 5illiam şi ,ad0 ,ucas sînt 'otărîţi să se ducă numai cu scopul acesta, căci în #eneral, ştii bine, nu fac vi%ite noilor veniţi. 6rebuie, trebuie să te duci pentru că, dacă dumneata nu te vei duce, nouă ne va fi imposibil să i facem o vi%ită. ! Eşti e7a#erat de scrupuloasă, crede mă. "omnul
8

Mîndrie şi

re!udecat"

$in#le0 va fi, desi#ur, foarte fericit să vă cunoască+ îi voi trimite prin dumneata cîteva rînduri şi l voi asi#ura de consimţămîntul meu total la căsătoria lui cu una dintre fetele mele care îi va plăcea+ totuşi, trebuie să pun o vorbă bună pentru mica mea ,i%%0. ! &u vreau să faci una ca asta. ,i%%0 nu e cu nimic mai bună decît celelalte şi sînt convinsă că nu i nici pe jumătate frumoasă ca 9ane, nici pe jumătate veselă ca ,0dia. "umneata însă o preferi totdeauna pe ea. ! &ici una dintre ele nu prea are cu ce să se laude, răspunse domnul $ennet. 3înt toate prostuţe şi i#norante ca şi alte fete1 ,i%%0 e însă mai isteaţă decît surorile ei. ! "omnule $ennet, cum poţi vorbi aşa de urît de copiii dumitale* :ţi face plăcere să mă ji#neşti. & ai nici un pic de milă de bieţii mei nervi. ! 6e înşeli, scumpa mea. -m un mare respect pentru nervii dumitale. 3înt vec'ile mele cunoştinţe. 6e aud po menindu i, cu mare consideraţie, de cel puţin două%eci de ani. ! -', nu ştii cît sufăr1 ! 3per însă că ţi va trece şi că vei trăi să ve%i mulţi tineri domni cu un venit de patru mii pe an instalîndu se prin vecinătate. ! &u ne va fi de nici un folos, de ar veni şi două%eci din ăştia, dacă nu vrei să le faci o vi%ită. ! /ontea%ă pe mine, scumpa mea, atunci cînd vor fi două%eci, îi voi vi%ita pe toţi, deodată. "omnul $ennet era un amestec atît de ciudat de a#e rime, sarcasm, re%ervă şi capriciu, încît două%eci şi trei de ani de viaţă conju#ală au fost prea puţini pentru soţia sa ca să i înţelea#ă firea. ;irea ei nu era atît de #reu de descifrat. Era o femeie cu o inteli#enţă redusă, prea pu ţine cunoştinţe şi o dispo%iţie instabilă. /înd era nemul ţumită, îşi înc'ipuia că este nervoasă. 3copul vieţii sale era să şi mărite fetele+ plăcerea vieţii sale ! vi%itele şi noutăţile.
<

Jane Austen

Ca it#$u$ II

"omnul $ennet a fost printre primii care s au dus la domnul $in#le0. -vusese tot timpul intenţia să i facă această vi%ită deşi, pînă în ultima clipă, o asi#urase pe soţia sa că nu se va duce+ şi, pînă în seara %ilei în care făcuse vi%ita, ea nu ştiuse nimic. -tunci i se de%vălui totul în felul următor= vă%îndu şi cea de a doua fiică ocupată eu dic'isitul unei pălării, domnul $ennet i se adresă deodată astfel= ! 3per că i va plăcea domnului $in#le0, ,i%%0. ! &u sîntem în situaţia de a şti ce îi place domnului $in#le0, răspunse mama înciudată, deoarece nu i putem face o vi%ită. ! "ar uiţi, mamă, spuse Eli%abet', că l vom întîlni la reuniuni şi că doamna ,on# a promis să ni l pre%inte. ! &u cred că doamna ,on# va face aşa ceva. -re ea însăşi două nepoate. E o femeie e#oistă, falsă, nu dau doi bani pe ea. ! &ici eu, spuse domnul $ennet, şi mă bucur că nu vei avea nevoie de serviciile ei. "oamna $ennet nu binevoi să dea vreun răspuns+ dar, incapabilă să se stăpînească, începu să dojenească pe una dintre fete. ! &u mai tot tuşi, >itt0, pentru numele "omnului1 -i puţină milă de nervii mei. :mi calci pe nervi. ! >itt0 nu i deloc discretă cu tusea ei, spuse tatăl.
?

Mîndrie şi

re!udecat"

6uşeşte cînd nu trebuie. ! &u tuşesc de plăcere, spuse >itt0 necăjită. /înd are loc balul tău viitor, ,i%%0* ! "e mîine în două săptămîni. ! "a, aşa e, întări mama. 2i doamna ,on# nu se va întoarce decît în ajun, aşa că i va fi imposibil să ni l pre %inte pentru că nu l va cunoaşte nici ea. ! -tunci, dra#a mea, s ar putea să ai superioritate faţă de prietena dumitale şi să i l pre%inţi dumneata ei. ! @mposibil, domnule $ennet, imposibil, cînd eu însămi nu l cunosc. /um poţi fi atît de sîcîitor* ! -precie% prudenţa dumitale. O cunoştinţă de două săptămîni este, cert, foarte puţin. &u poţi cunoaşte ade vărata fire a unui om după numai două săptămîni. "ar, dacă noi nu îndră%nim, altcineva o va face+ şi, la urma urmelor, doamna ,on# şi nepoatele sale trebuie să şi în cerce şi ele norocul, şi de acea, cum domnia sa va con sidera faptul că renunţi să ţi facă acest oficiu drept un act de #entileţe, voi prelua eu această sarcină. ;etele îşi priviră tatăl încremenite. "oamna $ennet spuse numai= A(rostii, prostiiB1 ! /are poate fi sensul acestei e7clamaţii emfatice* se repe%i el. /onsideri formalitatea pre%entării şi importanţa care i se dă drept o prostie* &u prea pot fi de acord cu dumneata în c'estiunea aceasta. /e spui, Mar0* /ăci tu eşti o domnişoară cu idei profunde, ştiu, citeşti cărţi serioase şi scoţi citate din ele. Mar0 ar fi dorit să spună ceva foarte inteli#ent, dar nu ştiu ce. ! :n timp ce Mar0 îşi pune ideile la punct, continuă el, să ne întoarcem la domnul $in#le0. ! M am săturat de domnul $in#le0, replică soţia sa. ! :mi pare rău să aud aşa ceva; dar de ce nu mi ai spus o mai înainte* "acă ştiam acest lucru a%i dimineaţă, desi#ur, nu i aş fi făcut vi%ita. /e #'inion1 "ar cum i am făcut într adevăr această vi%ită, nu mai putem să l
C

Jane Austen

evităm. Dimirea doamnelor fu tocmai ceea ce dorise el, uimirea doamnei $ennet depăşind, poate, pe a tuturor, deşi, după ce primul val de bucurie trecu, ea le declară că tot timpul se aşteptase la asta. ! /e bun ai fost, dra#ul meu $ennet1 2tiam eu că te voi convin#e pînă la urmă. Eram si#ură că ţi iubeşti fetele prea mult ca să nu iei în consideraţie o asemenea cunoştinţă. Eai, ce încîntată sînt1 2i ce farsă #ro%avă, să te fi dus a%i dimineaţă şi să nu ne spui un sin#ur cuvînt pînă acum. ! -cum, >itt0, poţi tuşi cît vrei, spune domnul $ennet şi, rostind aceste vorbe, părăsi camera, sătul de e7altarea soţiei sale. ! /e tată minunat aveţi, fetelor1 spuse ea, după ce se înc'ise uşa. &u ştiu cum i aţi putea mulţumi îndeajuns pentru bunătatea lui+ ca şi mie, de altfel. ,a vîrsta noastră nu este prea plăcut ! pot să v o spun ! să faci mereu cunoştinţe noi+ de dra#ul vostru însă nu ştiu ce n am face1 ,0dia, puişorul meu, deşi eşti cea mai mică, sînt si#ură că domnul $in#le0 va dansa cu tine la balul ur mător. ! O'1 făcu ,0dia ener#ică, n am nici o #rijă, căci deşi sînt cea mai mică, eu sînt cea mai înaltă dintre toate. Festul serii l au petrecut întrebîndu se cît de repede va întoarce domnul $in#le0 vi%ita domnului $ennet şi plănuind cînd să l invite la masă.

GH

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ III

6oate întrebările pe care doamna $ennet, cu ajutorul celor cinci fiice ale sale, le a putut pune cu privire la dom nul $in#le0, n au fost totuşi de ajuns pentru a i smul#e soţului său o descriere mulţumitoare a acestuia. , au ata cat în fel şi c'ip ! cu întrebări directe, cu insinuări isteţe şi alu%ii ocolite ! dar el le a dejucat cu dibăcie toată iscusinţa şi, pînă la urmă, au fost silite să accepte infor maţiile de mîna a doua de la vecina lor, ,ad0 ,ucas. Fa portul acesteia era mai mult decît favorabil. 3ir 5illiam rămăsese încîntat. "omnul $in#le0 era tînăr, foarte c'ipeş, e7trem de simpatic şi ! pentru a încununa toul ! avea intenţia să vină la viitoarea reuniunea cu un #rup mare de prieteni. &imic nu putea fi mai încîntător1 - iubi dansul însemna un prim pas către a te îndră#osti+ şi inima domnului $in#le0 stîrnea foarte vii speranţe. ! "acă mi aş putea vedea una dintre fete fericit căsă torită la &et'erfield, spuse doamna $ennet soţului său, şi pe toate celelalte tot atît de bine măritate, n aş mai avea ce dori. "upă cîteva %ile, domnul $in#le0 întoarse vi%ita şi petrecu cu domnul $ennet, în bibliotecă, vreo %ece mi nute. &utrise speranţa de a fi admis în pre%enţa tinerelor domnişoare, de a căror frumuseţe au%ise atîtea+ dar îl vă%u numai pe tatăl lor. "oamnele au fost ceva mai avantajate pentru că ele avură norocul să constate ! de la o fereastră de sus ! că tînărul purta o 'aină albastră şi călărea pe un cal ne#ru.
GG

Jane Austen

/urînd după aceasta i se trimise o invitaţie la masă, iar doamna $ennet alcătuise deja un meniu care să facă cinste artei sale de #ospodină, cînd sosi un răspuns ce amîna totul. "omnul $in#le0 era obli#at să fie în oraş în %iua următoare şi, ca atare, îi era imposibil să accepte onoarea ce i se făcuse etc. ... "oamna $ennet fu foarte de%amă#ită. &u şi putea înc'ipui ce treburi avea la oraş, atît de curînd după sosirea lui în Iertforts'ire+ şi începu să se teamă că s ar putea ca domnul $in#le0 să %boare mereu dintr un loc în altul şi să nu se stabilească nicio dată la &et'erfield, cum ar fi trebuit să facă. ,ad0 ,ucas i a liniştit puţin temerile su#erîndu i că dînsul plecase la ,ondra numai ca să şi aducă prietenii la bal+ şi în curînd se %voni că domnul $in#le0 urma să vină cu douăs pre%ece doamne şi şapte domni. ;etele s au întristat au %ind de numărul atît de mare de doamne+ dar s au con solat în ajunul balului, cînd au aflat că, în loc de douăs pre%ece, a venit de la ,ondra numai cu şase persoane ! cele cinci surori ale sale şi un văr. /înd însă #rupul şi a făcut apariţia în salon, se compunea numai din cinci, cu totul ! domnul $in#le0, cele două surori ale sale, soţul surorii celei mari şi încă un bărbat tînăr. "omnul $in#le0 era c'ipeş şi avea maniere de domn+ o ţinută frumoasă şi o purtare simplă, neafectată. 3urorile sale erau femei subţiri, cu un aer foarte la modă. /umna tul lui, domnul Iurst, părea să fie un domn+ dar prietenul său, domnul "arc0, atrase atenţia între#ului salon prin distincţia persoanei sale ! înălţimea, trăsăturile fru moase, e7presia nobilă ! şi prin %vonul care, cinci minute după ce intrase, era pe bu%ele tuturor, că ar avea %ece mii pe an. "omnii au declarat că era un bărbat de toată frumuseţea+ doamnele, că era mult mai frumos decît domnul $in#le0+ şi a fost privit cu mare admiraţie cam jumătate din seara aceea, pînă cînd comportarea lui a produs o indi#nare care a răsturnat valul popularităţii cîşti#ate= pentru că descoperiseră că era mîndru, că se
G2

Mîndrie şi

re!udecat"

credea superior celorlalţi, că era imposibil de mulţumit+ şi nici toată marea lui moşie din "erb0s'ire nu l a mai putut atunci salva de a fi socotit un om cu o purtare de%a#rea bilă, respin#ătoare+ era de necomparat cu prietenul său. "omnul $in#le0 făcuse imediat cunoştinţă cu toate persoanele mai importante din salon, fusese plin de viaţă, e7pansiv+ dansase, fiecare dans, îi păruse rău că balul se sfîrşise atît de devreme şi spusese că va da el însuşi un bal la &et'erfield. -semenea însuşiri #răiau de la sine. /e contrast între el şi prietenul său1 "omnul "arc0 a dansat numai o dată cu doamna Iurst şi o dată cu dom nişoara $in#le0, a refu%at să fie pre%entat vreunei alte doamne şi şi a petrecut restul serii învîrtindu se prin salon şi aruncînd o vorbă, cînd şi cînd, cîte unuia din #rupul său. 3e lămuriseră asupra caracterului său. Era omul cel mai înfumurat, cel mai antipatic din lume şi toţi sperau că nu va mai veni pe acolo niciodată. (rintre cei mai porniţi împotriva lui era doamna $ennet, a cărei indi#nare faţă de purtarea domnului "arc0, în #eneral, se ascuţise pînă la o ranc'iună personală, din cau%a afrontului adus uneia dintre fiicele sale. Eli%abet' $ennet fusese obli#ată să piardă două dan suri, din cau%ă că erau prea puţini domni+ şi, în acel timp, domnul "arc0 se aflase destul de aproape pentru ca ea să audă, întîmplător, o conversaţie dintre el şi domnul $in#le0 care venise de la dans, pentru o clipă, spre a insista pe lîn#ă prietenul său să danse%e şi el. ! Iaide, "arc0, îi spuse, te ro#, vino. &u pot să sufăr să te văd stînd deoparte, sin#ur, în felul acesta stupid. -i face mult mai bine să danse%i. ! &ici nu mă #îndesc. 2tii cit detest acest lucru, afară doar de ca%ul cînd îmi cunosc foarte bine partenera. :ntr o adunare ca aceasta mi ar fi insuportabil. 3urorile tale sînt an#ajate şi în tot salonul nu e7istă o altă femeie cu care să pot dansa, fără să însemne o pedeapsă pentru mine. ! & aş putea fi atît de mofturos ca tine, e7clamă
G3

Jane Austen

$in#le0, pentru nimic în lume1 (e cuvîntul meu, n am întîlnit în viaţa mea atîtea fete dră#uţe ca în seara asta+ şi cîteva dintre ele, ve%i, sînt neobişnuit de frumoase. ! Tu danse%i cu sin#ura fată frumoasă din această încăpere, spuse domnul "arc0, privind o pe cea mai mare dintre domnişoarele $ennet. ! O'1 Este făptura cea mai frumoasă pe care am vă%ut o vreodată1 Este însă colo, c'iar în spatele tău, una dintre surorile ei care i foarte dră#uţă şi, cred, foarte plăcută. 6e ro# dă mi voie să i cer partenerei mele să i te pre%inte. ! "espre care vorbeşti* şi, întorcîndu se, o privi o clipă pe Eli%abet', pînă ce, întîlnindu i privirea, îşi plecă oc'ii şi răspunse cu răceală+ e acceptabila, dar nu destul de frumoasă ca să mă tente%e pe mine şi, în momentul de faţă, nu am poftă să dau atenţie tinerelor domnişoare ne#lijate de alţi bărbaţi. -i face mai bine să te întorci la partenera ta, să te bucuri de %îmbetele ei, deoarece cu mine îţi pier%i timpul. "omnul $in#le0 îi urmă sfatul. "omnul "arc0 se îndepărtă, iar Eli%abet' rămăsese cu sentimente nu prea cordiale pentru el. (ovesti totuşi cu mult 'a% această întJmplare prietenelor sale, căci avea o fire vioaie, #lu meaţă, care se amu%a de orice lucru ridicol. :n #eneral, seara trecu în mod plăcut pentru toată familia. "oamna $ennet îşi vă%use fiica cea mare mult admirată de oaspeţii de la &et'erfield. "omnul $in#le0 dansase cu ea de două ori şi surorile lui o remarcaseră. 9ane era tot atît de încîntată de toate acestea, ca şi mama ei, dar într un fel mai re%ervat. Eli%abet' se bucura de bucuria 9anei. Mar0 au%ise cum fusese pre%entată domnişoarei $in#le0, ca cea mai cultivată fată din împrejurimi+ /at'erine şi ,0dia fuseseră destul de norocoase şi nu duseseră lipsă de parteneri, sin#urul lucru ! după cum li se spusese ! de care trebuiau să se preocupe la un bal. 3 au întors deci toate bine dispuse la
G4

Mîndrie şi

re!udecat"

,on#bourn, satul în care trăiau şi unde treceau drept locuitorii cei mai de va%ă. , au #ăsit pe domnul $ennet încă trea%. /u o carte în mînă, el uită de timp+ şi, în ca%ul de faţă, era şi foarte curios să afle ce se întîmplase într o seară ca aceea, care iscase speranţe atît de frumoase. -r fi preferat, mai de#rabă, ca soţia lui să fie de%amă#ită de noul venit, dar îşi dădu seama imediat că va avea de ascultat cu totul altă poveste. ! O'1 dra#ul meu $ennet, stri#ă ea de cum desc'ise uşa, am avut o seară încîntătoare, un bal nemaipomenit. /ît aş fi vrut să fii acolo1 9ane a fost atît de admirată+ ce putea fi mai bine1 6oţi au spus că arată foarte bine şi domnul $in#le0 a #ăsit o tare frumoasă şi a dansat cu ea de două ori. 4îndeşte te numai la asta dra#ul meu1 :ntr adevăr au dansat de două ori+ ea a fost sin#ura din tot salonul pe care a invitat o şi a doua oară. :n primul rînd a poftit o pe domnişoara ,ucas. M am simţit atît de ji#nită cînd l am vă%ut pornind cu ea+ totuşi, nu a plăcut o deloc ! într adevăr, nimeni nu poate s o placă, ştii, şi a părut înnebunit de 9ane cînd a vă%ut o dansînd. -şa că a întrebat cine e şi a ru#at să i fie pre%entat şi i a cerut următoarele două dansuri. :n al treilea rînd, două le a dansat cu domnişoara >in#+ şi în al patrulea rînd, două cu Mar0 ,ucas+ şi în al cincilea, două cu 9ane, din nou+ şi în al şaselea, două cu ,i%%0+ şi Boulanger-ul ... ! "acă ar fi avut niţică milă de mine, e7clamă soţul enervat, n ar fi dansat nici pe jumătate cît %ici c a dansat. (entru numele "omnului, nu mi mai pomeni de par tenerele sale1 "oamne, de ce nu şi a scrîntit #le%na de la primul dans1 ! Eai, dra#ul meu1 continuă doamna $ennet, sînt încîntată de el1 Este atît de frumos1 2i surorile lui sînt fermecătoare1 & am vă%ut în viaţa mea ceva mai ele#ant decît roc'iile lor. /red că dantela de pe toaleta doamnei Iurst... -ci fu din nou întreruptă. "omnul $ennet protestă
G.

Jane Austen

împotriva oricărei descrieri a vreunei #ăteli, iar ea fu astfel obli#ată să caute un alt aspect al subiectului şi povesti, plină de amărăciune şi cu oarecare e7a#erare, #roa%nica bădărănie a domnului "arc0. ! "ar te pot asi#ura, adau#ă ea, că ,i%%0 n are prea mult de pierdut dacă nu corespunde #ustului său+ pentru că este un om #ro%av de antipatic, oribil, şi care nu me rită să te osteneşti să i placi. -tît de distant, atît de tru faş, de nesuferit1 3e foia ici, se foia colo, înc'ipuindu şi că i cine ştie ce1 &u destul de frumoasă pentru a dansa cu el1 6are aş mai fi vrut să fi fost dumneata acolo, dra#ul meu, să i fi spus una cum ştii dumneata. Eu îl detest.

G8

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ I%

/înd 9ane şi Eli%abet' rămaseră sin#ure, 9ane, care fusese mai înainte foarte re%ervată în elo#ierea domnului $in#le0, îi mărturisi sorei sale cît îl admira. ! Este tocmai cum trebuie să fie un bărbat+ cu bun simţ, spiritual, plin de viaţă. 2i n am mai vă%ut asemenea maniere perfecte1 -tîta simplitate şi atîta bună creştere1 ! Este şi frumos, adau#ă Eli%abet', cum ar trebui de altfel să fie orice tînăr, dacă poate1 (rin aceasta, ca racterul lui devine desăvîrşit. ! -m fost tare mă#ulită cînd m a poftit a doua oară la dans. &u m am aşteptat la un asemenea compliment. ! &u te ai aşteptat* Eu da, pentru tine. "ar asta este marea deosebire dintre noi= pe tine, complimentele pe care le primeşti te iau totdeauna prin surprindere+ pe mine, niciodată. /e putea fi mai firesc decît să te pof tească încă o dată* 2i orb să fi fost şi tot ar fi trebuit să vadă că erai de o mie de ori mai frumoasă decît oricare dintre femeile din salon. "eci fără recunoştinţă pentru #alanteria lui, în ca%ul ăsta. -şa... domnul $in#le0 este, cate#oric, foarte dră#uţ, şi îţi dau voie să l placi. Ki au plăcut mulţi alţii mai nero%i. ! ,i%%0 dra#ă1 ! O', ştii, tu prea eşti dispusă să iubeşti oamenii în #eneral. &u ve%i nici un defect la nimeni. 6oţi oamenii sînt
G<

Jane Austen

buni şi dră#uţi în oc'ii tăi. &iciodată în viaţa mea, nu te am au%it vorbind de rău pe cineva. ! "oresc din toată inima să nu mă #răbesc cînd judec pe cineva+ dar totdeauna cred ceea ce spun. ! 2tiu că aşa este+ şi tocmai asta e minunea. /u bunul tău simţ, să fii atît de sincer oarbă la nero%iile şi prostia celorlalţi1 - vrea să pari sincer este un lucru destul de obişnuit, îl întîlneşti la tot pasul. "ar să fii sincer fără ostentaţie, fără vreun anumit scop, să iei partea bună din firea fiecăruia, să o faci şi mai bună şi să nu pomeneşti nimic de părţile proaste ! numai tu poţi s o faci. E', şi ţi plac şi surorile acestui tînăr, nu* Manierele lor nu sînt la înălţimea alor lui. ! "esi#ur nu, la prima vedere+ sînt însă femei foarte dră#uţe cînd stai de vorbă cu ele. "omnişoara $in#le0 va locui la fratele ei şi i va duce #ospodăria+ şi, dacă nu mă înşel, vom avea în ea o vecină încîntătoare. Eli%abet' o ascultă în tăcere, dar nu fu convinsă+ prin felul cum se purtaseră la petrecere, nu urmăriseră, în #eneral să se facă a#reabile. /u un spirit de observaţie mai viu, cu o fire mai puţin în#ăduitoare decît a sorei sale şi, de asemeni, cu un discernămJnt nealterat de vreun interes personal, Eli%abet' era foarte puţin dispusă să le aprobe. Erau, într adevăr, femei foarte fine, nu le lipsea buna dispo%iţie cînd erau mulţumite, nici darul de a se face plăcute cînd o doreau+ dar erau mîndre şi încre%ute. Erau destul de frumoase+ fuseseră educate într unul dintre cele mai bune pensioane din oraş+ aveau o avere de două%eci de mii de lire+ obişnuiau să c'eltuiască mai mult decît ar fi trebuit şi să frecvente%e oameni din înalta societate+ erau deci îndreptăţite, în toate privinţele, să #îndească bine despre ele şi rău despre alţii. ;ăceau parte dintr o familie respectabilă din nordul -n#liei ! fapt întipărit în minţile lor mai adînc decît împrejurarea că averea fratelui lor şi a lor proprie fusese dobîndită prin ne#oţ.
G?

Mîndrie şi

re!udecat"

"omnul $in#le0 moştenise de la tatăl său o avere care se ridica la aproape o sută de mii de lire+ acesta avusese intenţia să cumpere o moşie, dar nu a trăit s o facă. "omnul $in#le0 avea şi el aceeaşi intenţie, şi uneori ale#ea c'iar şi re#iunea+ dar deoarece dispunea acum de o casă bună şi de toate libertăţile vieţii de conac, mulţi dintre cei care îi cunoşteau foarte bine firea comodă se întrebau dacă nu şi va petrece restul %ilelor la &et'erfield, lăsînd #eneraţiei următoare sarcina de a cumpăra moşia. 3urorile lui erau foarte dornice ca domnul $in#le0 să şi aibă propria sa moşie. /u toate că el se stabilise acum numai în calitate de c'iriaş, domnişoara $in#le0 nu era cîtuşi de puţin refractară să se aşe%e în capul mesei lui+ şi nici doamna Iurst, care se căsătorise cu un bărbat mai mult ele#ant decît bo#at, nu era mai puţin dispusă să considere casa fratelui său drept a ei proprie, cînd îi convenea. -bia trecuseră doi ani de cînd domnul $in#le0 devenise major că a şi fost ispitit de o recomandaţie întJmplătoare să arunce o privire la &et'erfield Iouse. 2i într adevăr, a aruncat o privire la casă, şi în casă, timp de o jumătate de oră+ i au plăcut po%iţia şi camerele principale, a fost mulţumit de cele spuse de proprietar despre avantajele locuinţei, şi a luat o pe loc. :ntre el şi "arc0 e7ista o prietenie trainică, în pofida unor mari deosebiri de caracter. $in#le0 îi era dra# lui "arc0 pentru firea sa blîndă, maleabilă, desc'isă, deşi nu s ar fi putut #ăsi fire care să pre%inte un contrast mai i%bitor cu a sa proprie şi deşi niciodată nu părea nemulţumit de ceea ce era el însuşi. $in#le0 avea cea mai mare încredere în tăria afecţiunii lui "arc0, iar despre judecata acestuia, părerea cea mai înaltă. @nteli#enţa lui "arc0 era superioară. ,ui $in#le0 nu i lipsea în nici o privinţă nimic, dar "arc0 era deştept. Era în acelaşi timp semeţ, re%ervat şi pretenţios+ şi felul său de a fi ! deşi era binecrescut ! nu era atră#ător. :n această privinţă
GC

Jane Austen

prietenul său îi era mult superior. Oriunde ar fi apărut, $in#le0 cucerea+ "arc0 ji#nea mereu. ;elul în care au discutat despre petrecerea de la Mer0ton este destul de #răitor. $in#le0 nu mai întîlnise niciodată în viaţa sa oameni mai dră#uţi sau fete mai frumoase+ toţi fuseseră nespus de amabili şi atenţi cu el+ nu e7istase nici formalism, nici ri#iditate+ se simţise imediat ca între vec'i cunoştinţe, iar în ceea ce priveşte pe domnişoara $ennet, nu şi putea înc'ipui un în#er mai frumos decît ea. "arc0, dimpotrivă, nu vă%use decît o co lecţie de oameni la care nu #ăsise nimic a#reabil şi nimic distins+ nu simţise pentru nici unul dintre ei nici cel mai mic interes+ nici unul nu i dăduse atenţie şi compania nici unuia dintre ei nu i făcuse vreo plăcere. - recunoscut că domnişoara $ennet era dră#uţă, dar a #ăsit că %îmbea prea mult. "oamna Iurst şi sora sa au fost de acord cu toate acestea+ totuşi, au plăcut o şi au admirat o+ şi au declarat că e o fată dră#uţă, una pe care n aveau obiecţiuni s o cunoască mai îndeaproape. "omnişoara $ennet a fost deci consacrată ca o fată dră#uţă, iar fratele lor s a simţit autori%at, datorită acestei laude, să se #îndească la ea cît dorea.

2H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ %

/ale de o mică plimbare de la ,on#bourn, locuia o familie cu care familia $ennet era deosebit de strîns le#ată. 3ir 5illiam ,ucas se ocupase în trecut cu ne#oţul la Mer0ton, unde făcuse o avere frumuşică şi se ridicase la ran#ul de cavaler printr o suplică adresată re#elui, pe vremea cînd era primar. Fan#ul i se urcase, poate, la cap. :i provocase silă pentru ocupaţia şi reşedinţa sa într un tîr#uşor şi, părăsindu le pe amîndouă, se strămutase cu familia într o casă, cam la o milă de Mer0ton, numită de atunci Lucas Lodge, unde putea cu#eta cu plăcere la propria se importanţă şi descătuşat de treburi, se putea ocupa e7clusiv cu politeţea faţă de toată lumea. /u toate că se simţea îmbătat de ran#ul său, lucrul acesta nu l făcea trufaş+ din contră, era numai amabilitate faţă de fiecare. @nofensiv, prietenos şi îndatoritor din fire, pre %entarea sa la (alatul 3t. 9ames îl făcuse şi curtenitor. ,ad0 ,ucas era o femeie foarte cumsecade, nu prea deşteaptă, şi deci o vecină preţioasă pentru doamna $ennet. -veau mai mulţi copii. /el mai mare, o tînără fată cam de două%eci şi şapte de ani, inteli#entă şi cu mult bun simţ, era, prietena intimă a Eli%abet'ei. ;iind absolut necesar ca domnişoarele $ennet şi dom nişoarele ,ucas să se întîlnească pentru a comenta un bal, dimineaţa următoare petrecerii le aduse pe cele dintîi la ,on#bourn ca să audă şi să se facă au%ite.
2G

Jane Austen

! "umneata ai început seara bine, /'arlotte, îi spuse doamna $ennet, cu o politicoasă stăpînire de sine, domnişoarei ,ucas. Dumneata ai fost prima aleasă a dom nului $in#le0. ! "a, dar se pare că i a plăcut cea de a doua mai mult. ! -', vrei să spui 9ane, probabil pentru că a dansat de două ori cu ea. /u si#uranţă, asta părea a fi admiraţie. /red că, de fapt, a admirat o. -m au%it ceva despre asta, dar nu prea ştiu bine ce ! ceva în le#ătură cu domnul Fobinson. ! (oate vă #îndiţi la conversaţia au%ită de mine din întîmplare, între domnul $in#le0 şi domnul Fobinson+ nu v am pomenit nimic despre asta* "omnul Fobinson l a întrebat cum îi plăceau petrecerile noastre la Mer0ton şi dacă nu era de părere că la serată se aflau o mulţime de femei dră#uţe, şi pe care o socotea cea mai dră#uţă, iar el i a răspuns prompt la ultima întrebare= AO', cea mai mare dintre domnişoarele $ennet, fără îndoială+ nu pot e7ista două păreri în c'estiunea astaB. ! (e cuvîntul meu1 "ar a fost un răspuns foarte 'o tărît+ asta, într adevăr, pare să însemne că... totuşi, poate să nu ducă la nimic, ştiţi. ! /ele au%ite de mine au fost mai cu tîlc decît cele au%ite de tine, Eli%a, spuse /'arlotte. "omnul "arc0 me rită mai puţin să fie au%it decît prietenul său, aşa e* $iata Eli%a1 -u%i, să fii doar acceptabilă! ! Eă ro# să nu i vîrîţi lui ,i%%0 în cap că trebuie să fie ve7ată de bădărănia lui+ este un om atît de antipatic, încît ar fi o adevărată nenorocire să fii preţuită de el. "oamna ,on# mi a spus seara trecută că a stat o jumătate de oră, c'iar lîn#ă ea, fără să desc'idă #ura măcar o sin#ură dată. ! Eşti absolut si#ură, doamnă* &u e o mică #reşeală la mijloc* întrebă 9ane. 3înt si#ură că l am vă%ut pe domnul "arc0 vorbindu i. ! "a... pentru că ea l a întrebat, în cele din urmă cum
22

Mîndrie şi

re!udecat"

îi place la &et'erfield, şi el n a avut încotro şi a trebuit să răspundă, dar ea %icea că a părut furios că i se adresase cuvîntul. ! "omnişoara $in#le0 mi a spus, interveni 9ane, că niciodată nu vorbeşte mult, afară doar cînd e cu vec'ile sale cunoştinţe. /u acestea este deosebit de dră#uţ. ! &u cred o iotă, dra#a mea, dacă ar fi fost atît de dră#uţ, ar fi vorbit cu doamna ,on#. "ar pot să mi înc'i pui ce s a întîmplat. 6oţi spun că i mîndru de nu i ajun#i eu prăjina la nas. /red că o fi au%it, cumva, că doamna ,on# nu are trăsură şi că a venit la bal într un cupeu în c'iriat. ! &u mi pasă că n a vorbit cu doamna ,on#, spuse domnişoara ,ucas, dar aş fi vrut să fi dansat cu Eli%a. ! -ltădată, ,i%%0, spuse mama sa, aş refu%a să danse% cu el, dacă aş fi în locul tău. ! /red, doamnă, că ţi pot promite liniştită că nu voi dansa cu el niciodată. ! Mîndria lui, interveni domnişoara ,ucas, pe mine nu mă supără, aşa cum supără adeseori mîndria, pentru că are o scu%ă. &u te poţi mira cînd un tînăr atît de fin, de familie, cu avere, cu tot ce şi poate dori cineva, se crede atît de mult. "acă mă pot e7prima astfel, el are dreptul să fie mîndru. ! Este foarte adevărat, replică Eli%abet', şi aş putea foarte uşor să iert mîndria lui, dacă n ar fi călcat o în pi cioare pe a mea. ! Mîndria, remarcă Mar0, care se fălea cu serio%itatea reflecţiilor ei, este un simţămînt foarte obişnuit, cred. "in tot ce am citit pînă acum, sînt convinsă că este foarte obişnuit, într adevăr+ că natura omenească este deosebit de înclinată către acest simţămînt şi că foarte puţini sîn tem aceia care nu nutrim un sentiment de automulţumire pentru vreo însuşire sau alta, reală sau ima#inară. Or#o liul şi mîndria sînt lucruri diferite, deşi adesea cuvintele sînt folosite ca sinonime. /ineva poate fi mîndru fără a fi
23

Jane Austen

or#olios. Mîndria e le#ată mai mult de părerea noastră despre noi înşine+ or#oliul, de ceea ce ne ar plăcea să #îndească alţii despre noi. ! "acă aş fi bo#at ca domnul "arc0, e7clamă unul dintre tinerii ,ucas+ care venise cu surorile sale, nu mi ar păsa cît sînt de mîndru. -ş ţine o 'aită de o#ari şi aş bea o sticlă de vin în fiecare %i. ! -tunci, ai bea cu mult mai mult decît ar trebui, spuse doamna $ennet. 2i, dacă te aş vedea făcînd o, ţi aş lua pe loc sticla din faţă. $ăiatul o asi#ură că n ar face o+ ea continuă să susţină că ar face o şi discuţia nu se termină decît o dată cu vi%ita.

24

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ %I

"oamnele din ,on#bourn s au pre%entat curînd la cele din &et'erfield. Ei%ita a fost întoarsă după toate re#ulile. $unele maniere ale domnişoarei $ennet înfloreau, încu rajate de bunăvoinţa doamnei Iurst şi a domnişoarei $in#le0+ şi, deşi pe mamă au #ăsit o de netolerat şi pe fe tele mai mici nevrednice să le adrese%e o vorbă, şi au e7primat totuşi dorinţa, faţă de cele două mai mari, de a le cunoaşte mai bine. 9ane a primit această atenţie cu cea mai mare plăcere+ dar Eli%abet' vedea totuşi cît de aro#ant se poartă cu ele, făcînd cu #reu e7cepţie pentru sora ei ! şi nu le putea simpati%a+ totuşi, amabilitatea lor faţă de 9ane, atît cît era, avea valoare datorîndu se, după toate probabilităţile, admiraţiei fratelui lor pentru 9ane. Era foarte limpede ! ori de cîte ori se întJlneau ! că domnul $in#le0 o plăcea cu adevărat; dar Eli%abet'ei îi era tot atît de limpede că 9ane ceda pornirii pe care o simţise pentru el din prima clipă şi că era pe cale să se îndră#ostească de a binelea+ îşi spunea de asemenea cu plăcere că era imposibil ca lumea să afle ceva, deoarece 9ane unea o mare putere de simţire cu stăpînirea de sine şi cu o fire ponderată, care o puteau pune la adăpost de bănuielile inoportunilor. Ea îi împărtăşi toate astea prietenei sale, domnişoara ,ucas. ! Este, poate, a#reabil, replică /'arlotte, să fii în stare, în asemenea ca%, să te poţi stăpîni în faţa lumii+ dar este uneori o #reşeală să fii atît de reţinută. "acă o femeie îşi
2.

Jane Austen

ascunde sentimentele cu aceeaşi iscusinţă şi faţă de obiectul afecţiunii sale, poate pierde prilejul de a l cap tiva+ şi atunci, n ar fi decît o slabă consolare să cre%i că lumea nu ştie nimic. -proape în fiecare ataşament e7istă atît de multă #ratitudine sau vanitate, că nu e bine să le laşi în voia lor. 3întem toţi în stare să facem începutul sin #uri ! o uşoară preferinţă este destul de firească+ dar prea puţini dintre noi sînt în stare să se îndră#ostească cu adevărat, fără încurajare. :n nouă ca%uri din %ece e mai bine ca o femeie să arate mai multă afecţiune decît simte. &eîndoielnic, $in#le0 o place pe sora ta+ dar s ar putea ca niciodată să nu facă mai mult decît s o placă dacă ea nu l ajută puţin. ! "ar ea îl a ută, atît cît îi permite firea. "acă eu îmi pot da seama de interesul ei pentru el, $in#le0 ar trebui să fie un nerod să nu l observe. ! &u uita, Eli%a, că el nu cunoaşte firea 9anei aşa cum o cunoşti tu. ! "ar dacă o femeie are o înclinaţie pentru un bărbat şi nu încearcă să i o ascundă, el trebuie să şi dea seama de acest lucru. ! (oate că trebuie, dacă o vede îndeajuns... deşi $in# le0 şi 9ane se întîlnesc destul de des, nu sînt niciodată mult timp împreună+ ! şi cum se văd întotdeauna într o societate numeroasă, este imposibil să folosească fiecare clipă pentru a sta împreună de vorbă. "e aceea ar trebui ca 9ane să profite cît mai mult de fiecare moment în care i poate capta atenţia. /înd va fi si#ură de el, va avea timp destul să se îndră#ostească şi ea cît o vrea. ! (lanul tău e bun, îi răspunse Eli%abet', cîtă vreme nu ai în vedere altceva decît dorinţa de a te mărita bine+ şi dacă m aş 'otărî să mi #ăsesc un bărbat bo#at sau, pur şi simplu un bărbat, oricare, cred că aş adopta planul tău. "ar nu acestea sînt simţămintele 9anei+ ea nu are un scop anume. "eocamdată nu poate fi încă si#ură de serio %itatea pornirii ei, sau dacă aceasta este un lucru înţelept.
28

Mîndrie şi

re!udecat"

:l cunoaşte doar de două săptămîni. - dansat cu el la Mer0ton patru dansuri+ l a vă%ut într o dimineaţă ! acasă la el ! şi de atunci a cinat în compania lui de patru ori. &u este deloc suficient pentru a i cunoaşte firea. ! &u, aşa cum pre%inţi tu lucrurile. "in faptul că au cinat împreună, ar fi putut afla numai dacă el are poftă de mîncare sau nu+ dar trebuie să ţi aminteşti că au pe trecut, de asemenea, patru seri împreună ! şi patru seri pot însemna foarte mult. ! "a, aceste patru seri le au dat posibilitatea să con state că amîndurora le place Două!eci şi unu mai mult decît "omer#, însă în privinţa vreunei alte însuşiri caracte ristice, nu mi înc'ipui să şi fi putut de%vălui mare lucru. ! Ei bine, spuse /'arlotte, îi doresc 9anei, din toata inima, noroc. "acă ar fi să se mărite cu el mîine, cred că ar avea tot atîtea şanse de fericire cîte ar avea dacă i ar studia firea timp de douăspre%ece luni. ;ericirea în căs nicie este numai o c'estiune de noroc. ;aptul că în mo mentul căsătoriei partenerii îşi cunosc foarte bine firea, sau faptul că au firi foarte asemănătoare nu le măreşte cîtuşi de puţin şansele de fericire. "upă căsătorie, deo sebirile dintre ei se vor accentua de ajuns pentru ca să şi aibă partea lor de suferinţă+ şi e mai bine să cunoşti cît mai puţin posibil defectele omului cu care ţi vei petrece viaţa. ! Mă faci să rîd, /'arlotte+ dar asta nu e o judecată sănătoasă. 2tii bine că nu e un lucru sănătos şi că tu în săţi nu ai proceda astfel. ;iind foarte prinsă să observe atenţiile domnului $in# le0 faţă de sora sa, Eli%abet' era departe de a bănui că şi ea devenise un obiect demn de un oarecare interes în oc'ii prietenului acestuia. ,a început, domnul "arc0 ad misese, cu #reutate, că era dră#uţă+ la bal o privise cu indiferenţă+ şi cînd se întîlniseră din nou, o privise numai pentru a i aduce critici. "ar nici nu apucase bine să se lămurească şi să şi lămurească prietenii că Eli%abet' n
2<

Jane Austen

avea o sin#ură trăsătură ca lumea pe c'ipul ei, că a şi început să #ăsească acelaşi c'ip neobişnuit de inteli#ent, datorită e7presiei frumoase din oc'ii ei întunecaţi. -cestei descoperiri i au urmat altele tot atît de ve7ante pentru el. "eşi, cu un oc'i critic, descoperise în înfăţişarea ei mai mult decît o sin#ură abatere de la perfecta simetrie, a fost obli#at să constate că avea o siluetă %veltă şi plă cută+ şi, deşi afirma că manierele ei nu erau cele obiş nuite în lumea bună, fusese captivat de încîntătoarea lor naturaleţe. Eli%abet' era total inconştientă de acest lucru+ pentru ea, "arc0 era omul care nu se făcea plăcut nicăieri şi care n o socotise destul de frumoasă pentru a o invita la dans. "arc0 începu să dorească s o cunoască mai bine şi îna inte de a sta el însuşi de vorbă cu ea, ca un prim pas, în cepu să asculte discuţiile ei cu alţii. ;aptul acesta atrase atenţia Eli%abet'ei. -sta s a petrecut la reşedinţa lui 3ir 5illiam ,ucas, unde se or#ani%ase o mare reuniune. ! /e o fi vrînd domnul "arc0, o întrebă Eli%abet' pe /'arlotte, că stă şi ascultă conversaţia mea cu colonelul ;orster* ! -ceasta este o întrebare la care nu ţi poate răs punde decît domnul "arc0. ! "acă va mai continua astfel, îl voi face desi#ur să priceapă că ştiu ce urmăreşte. -re o privire foarte ironică şi, dacă nu încep prin a fi eu însămi impertinentă, în cu rînd mă voi teme de el. (uţin mai tîr%iu, în timp ce dînsul se apropia de ele, fără să aibă însă aerul că doreşte să participe la conversaţie, domnişoara ,ucas spuse prietenei sale= ! 6e desfid să desc'i%i un asemenea subiect faţă de domnul "arc0. -ceasta fu o provocare pentru Eli%abet', care se în toarse către el şi i spuse= ! &u credeţi, domnule "arc0 că m am e7primat re marcabil de bine adineauri, cînd l am tot sîcîit pe colone
2?

Mîndrie şi

re!udecat"

lul ;orster să ne dea un bal la Mer0ton* ! /u o mare 'otărîre1 "ar acesta este un subiect care întotdeauna face pe o doamnă să fie 'otărîtă1 ! 3înteţi pornit împotriva noastră. ! :n curînd va fi rîndul ei să fie sîcîită, interveni domnişoara ,ucas. Mă duc să desc'id pianul, Eli%a+ ştii ce urmea%ă. ! /a prietenă, eşti o făptură tare ciudată, dorind me reu să mă produc în faţa oricui şi a tuturor. "acă vanita tea mea ar avea veleităţi mu%icale, ai fi de nepreţuit+ dar, aşa cum stau lucrurile, aş dori să nu mă produc în faţa acelora care sînt obişnuiţi să se delecte%e cu cei mai buni artişti. 6otuşi, la insistenţele domnişoarei ,ucas, adău#ă+ foarte bine, dacă trebuie să fie aşa, aşa să fie+ şi cu o căutătură #ravă spre domnul "arc0= e un vec'i şi minu nat proverb pe care l cunosc, desi#ur, toţi cei de faţă= AKine ţi răsuflarea ca să ai cu ce ţi răci fierturaB. Eu o ţin pe a mea ca să mi înalţ cîntecul. @nterpretarea ei fu plăcută, dar prin nimic e7cepţională. "upă vreo două cîntece şi înainte de a fi putut răspunde ru#ăminţilor unora de a mai cînta fu înlocuită la pian cu nerăbdare de sora ei Mar0 care, fiind sin#ura urîţică dintre fetele $ennet, se străduia din #reu să şi de săvîrşească educaţia şi cunoştinţele şi era mereu dornică să şi le etale%e. Mar0 nu avea nici talent, nici #ust+ şi deşi ambiţia o făcuse silitoare, îi dăduse în acelaşi timp un aer pedant şi încre%ut, care ar fi dăunat c'iar şi cuiva ajuns la un #rad de perfecţiune mai mare decît cel atins de ea. Eli%abet', simplă şi naturală, fusese ascultată cu mult mai multă plăcere, deşi nu cîntase nici pe jumătate atît de bine+ pe cînd Mar0, la sfîrşitul unui lun# concerto, fu bucuroasă să vîne%e preţuire şi mulţumiri, cîntînd melodii scoţiene şi irlande%e, la cererea surorilor sale mai mici care, îm preună cu tinerii ,ucas şi doi, trei ofiţeri, se porniseră ne răbdătoare să danse%e într un capăt al salonului.
2C

Jane Austen

"omnul "arc0 şedea în preajma lor. :ntr o tăcută in di#nare faţă de modul acesta de a petrece seara, fără nici un fel de conversaţie+ era prea cufundat în propriile sale #înduri şi nici nu bă#ă de seamă că alături de el se afla 3ir 5illiam ,ucas, pînă ce acesta nu i vorbi. ! /e petrecere încîntătoare pentru tineret, domnule "arc01 (înă la urmă, nimic nu se compară cu dansul. :l socotesc ca pe una dintre primele manifestări de rafina ment ale societăţilor omeneşti civili%ate. ! -veţi dreptate, 3ir, şi mai pre%intă în plus avantajul de a fi foarte Ala modăB în societăţile mai puţin civili%ate ale lumii ! fiecare sălbatic ştie să danse%e1 3ir 5illiam %îmbi doar. ! (rietenul dumneavoastră dansea%ă splendid, conti nuă el după o pau%ă, cînd îl vă%u pe $in#le0 intrînd în dans, şi nu mă îndoiesc că sînteţi şi dumneavoastră, dom nule "arc0, un adept al acestei arte. ! /red că m aţi vă%ut dansînd la Mer0ton, 3ir. ! "a, într adevăr, şi nu mică mi a fost plăcerea pri vindu vă. "ansaţi adesea la 3t.9ames* ! &iciodată, 3ir. ! &u credeţi că ar fi un oma#iu ce se cuvine acelei case* ! Este un oma#iu pe care nu l aduc niciodată vreunei case cînd pot evita s o fac. ! -veţi o reşedinţă la ,ondra, înţele#. "omnul "arc0 se înclină. ! -m avut cîndva de #înd să mă instale% şi eu acolo, pentru că îmi place o societate aleasă, dar nu am fost destul de si#ur că aerul ,ondrei îi va prii ,ad0 ei ,ucas. 3e opri aşteptînd un răspuns, dar interlocutorul lui nu era dispus să i l dea şi, cum în clipa aceea Eli%abet' se îndrepta către ei, îi trecu prin minte să facă un mare act de #alanterie şi îi stri#ă= ! 3cumpă domnişoară Eli%a, de ce nu dansaţi* "om nule "arc0, vă ro# să mi în#ăduiţi să vă pre%int, în per
3H

Mîndrie şi

re!udecat"

soana acestei tinere domnişoare, o încîntătoare parteneră. &u puteţi refu%a să dansaţi, sînt si#ur, cînd aveţi în faţă atîta frumuseţe1 2i, luînd mîna fetei, ar fi pus o într a lui "arc0 care, deşi surprins peste măsură, ar fi dorit să i o ia, cînd Eli%abet' şi o retrase brusc şi i spuse lui 3ir 5illiam cu oarecare nervo%itate= ! /redeţi mă, 3ir, nu am nici cea mai mică intenţie să danse%. Eă implor să nu presupuneţi că am venit spre dumneavoastră ca să solicit un partener. /u multă cuviinţă, domnul "arc0 ceru favoarea unui dans, dar a fost %adarnic. Eli%abet' era 'otărîtă+ şi %a darnice au fost şi toate încercările lui 3ir 5illiam de a o îndupleca. ! 3înteţi desăvîrşită la dans, domnişoară Eli%a, şi este o cru%ime să mă lipsiţi de fericirea de a vă admira şi, deşi domnului "arc0 îi displace, în #eneral, acest amu%ament, sînt convins că nu are nimic împotrivă să ne îndatore%e timp de o jumătate de oră. ! "omnul "arc0 este numai amabilitate, spuse Eli %abet' surî%înd. ! Este, într adevăr+ şi dacă ţinem seama de obiectul tentaţiei, dra#ă domnişoară Eli%a, nu ne putem mira de comple%enţa sa, căci cine ar putea obiecta ceva unei ase menea partenere* Eli%abet' se îndepărtă cu o privire ştren#ărească. Fe fu%ul ei nu l supără pe domnul "arc0, care se #îndea tocmai la ea cu oarecare bunăvoinţă, cînd fu acostat de domnişoara $in#le0. ! (ot să vă spun de ce aţi că%ut pe #înduri. ! /red că nu puteţi. ! Eă #îndiţi cît de insuportabil ar fi să petreceţi multe seri în acest fel, într o astfel de societate+ şi, într adevăr, sînt cu totul de părerea dumneavoastră. &u m am plictisit niciodată atît1 2i toţi aceşti oameni insipi%i şi totuşi %#omotoşi, mărunţi şi totuşi plini de ei1 /e n aş da să aud sarcasmele dumneavoastră la adresa lor.
3G

Jane Austen

! (resupunerea dumneavoastră este total #reşită, vă asi#ur. 4îndul meu luneca pe un fă#aş mult mai plăcut. Meditam la marea plăcere pe care ţi o pot da doi oc'i frumoşi pe c'ipul unei femei dră#uţe. "omnişoara $in#le0 îşi aţinti îndată privirile pe faţa lui şi îi ceru să i spună ce doamnă reuşise să i inspire ase menea reflecţii. "omnul "arc0 îi răspunse cu multă în dră%neală= ! "omnişoara Eli%abet' $ennet. ! "omnişoara Eli%abet' $ennet, repetă domnişoara $in#le0. 3înt uluită1 "e cînd se bucură de această favoare* 2i, mă ro#, cînd să vă pre%int urările mele de fe ricire* ! /'iar aceasta este întrebarea pe care mă aşteptam s o puneţi. @ma#inaţia unei doamne este foarte aprinsă+ sare de la admiraţie la dra#oste şi de la dra#oste la că sătorie, într o clipă. 2tiam că veţi fi #ata să mi pre%entaţi urările dumneavoastră. ! O'1 nu1 "acă luaţi lucrurile atît de serios, voi considera c'estiunea perfect re%olvată. Eeţi avea, într a devăr, o soacră fermecătoare şi va fi desi#ur mereu pre %entă la (emberle0 împreună cu dumneavoastră. "arc0 o ascultase cu o totală indiferenţă în timp ce dînsa se amu%ă în acest fel pe tema ce şi alesese+ şi de oarece calmul lui o convinsese că nu era nici un pericol, spiritele domnişoarei $in#le0 se revărsară în continuare.

32

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ %II

-verea domnului $ennet se compunea, aproape în în tre#ime, dintr o moşie cu un venit de două mii de lire anual care, însă, din nenorocire pentru fiicele lui, fusese lăsată prin testament ! în lipsă de moştenitori direcţi de parte bărbătească ! unei rude îndepărtate+ iar averea doamnei $ennet, avere frumuşică pentru situaţia ei, putea cu #reu compensa veniturile insuficiente ale soţului. 6atăl ei fusese avocat la Mer0ton şi îi lăsase moştenire patru mii de lire. "oamna $ennet avea o soră măritată cu un oarecare domn ('ilips, care fusese secretarul tatălui ei şi îi suc cedase în afaceri, şi un frate stabilit la ,ondra+ într o ra mură comercială respectabilă. 3atul ,on#bourn era situat la numai o milă de Mer0ton+ distanţă foarte potrivită pentru tinerele domnişoare care erau atrase într acolo de trei, patru ori pe săptămînă, pentru a şi îndeplini îndatoririle faţă de mătuşa lor şi, faţă de o modistă ! c'iar peste drum. /ele două fete mai mici, /at'erine şi ,0dia, erau deosebit de asidue în aceste atenţii+ aveau şi mai puţină minte decît surorile lor şi, cînd nu #ăseau nimic mai bun de făcut, o plimbare pînă la Mer0ton era lucrul cel mai potrivit ca să le umple orele de dimineaţă şi să le dea material de conversaţii pentru seară+ şi oricît de sărac în ştiri era, în #eneral, ţinutul, ele tot i%buteau să stoarcă ceva de la mătuşa lor. :n pre%ent, erau într adevăr doldora şi de veşti şi de bucurii, căci
33

Jane Austen

tocmai venise în apropiere un re#iment de miliţie care urma să rămînă acolo toată iarna, iar cartierul #eneral era în Mer0ton. -cum, vi%itele la doamna ('ilips furni%au fetelor ştiri #ro%av de interesante. :n fiecare %i cunoştinţele lor cu privire la numele şi relaţiile ofiţerilor sporeau. -dresele lor n au rămas mult timp un secret pentru ele şi, în curînd, au început să i cunoască personal. "omnul ('ilips era în vi%ită cu ei, ceea ce desc'idea, pentru nepoatele sale, o sursă de fericire necunoscută mai înainte. &u mai vorbeau decît despre ofiţeri+ averea domnului $in#le0, care dădea fiori doamnei $ennet, nu avea nici un preţ în oc'ii lor, în comparaţie cu uniforma unui ste#ar. "upă ce le ascultă o dimineaţă întrea#ă efu%iunile pe această temă, domnul $ennet remarcă cu răceală= ! "upă cît pot să mi dau seama din felul vostru de a vorbi, cred că sînteţi două dintre cele mai neroade fete de pe aici. O cam bănuiam eu, dar acum m am convins. /at'erine se tulbură şi nu mai spuse nimic , dar ,0dia, cu o perfectă indiferenţă, continuă să şi e7prime ad miraţia pentru căpitanul /arter şi speranţa de a l întîlni în cursul %ilei, deoarece în dimineaţa următoare acesta pleca la ,ondra. ! 6are mă mir, dra#ul meu, %ise doamna $ennet, că eşti atît de repede dispus să ţi cre%i copiii nero%i. "acă aş vrea să #îndesc rău de copiii cuiva, n aş ale#e totuşi pen tru asta propriii mei copii. ! "acă ai mei sînt nişte nero%i, sper să rămîn mereu conştient de asta. ! "a, dar se întîmplă că ai noştri sînt toţi foarte deştepţi. ! -cesta este sin#urul punct ! îndră%nesc s o cred ! în care nu sîntem de aceeaşi părere. -m sperat întot deauna că părerile noastre vor coincide pînă în cele mai mici amănunte, dar în c'estiunea asta sînt silit să fiu în de%acord cu dumneata, căci le socotesc pe cele două me
34

Mîndrie şi

re!udecat"

%ine ale noastre cum nu se poate mai %ănatece. ! "ra#ă domnule $ennet, nu trebuie să te aştepţi să aibă mintea tatălui sau mamei lor. /înd vor atin#e vîrsta noastră, sînt si#ură că nu se vor mai #îndi la ofiţeri, cum nici noi nu ne #îndim. Mi amintesc de vremurile cînd şi mie îmi plăcea #ro%av o tunică stacojie ! şi, într adevăr, în fundul inimii îmi place şi acum+ şi dacă un tînăr colonel isteţ, cu cinci, şase mii pe an, mi ar cere pe una dintre fete, n am să i spun ba1 @ar deună%i, la 3ir 5illiam, colonelul ;orster mi s a părut tare c'ipeş în uniforma lui. ! Mamă, stri#ă ,0dia, mătuşa mi a spus că domnul colonel ;orster şi domnul căpitan /arter nu se mai duc la domnişoara 5atson atît de des ca la început, cînd au ve nit aici+ îi vede acum mereu la ba%ar la /lar)e. "oamna $ennet nu i mai putu răspunde fiindcă tocmai atunci intrase valetul cu un bilet pentru domnişoara $ennet+ fusese trimis de la &et'erfield şi aducătorul aş tepta răspuns. /u oc'ii scînteind de plăcere, doamna $ennet repe%i întrebare după întrebare, în timp ce 9ane ci tea= ! Eai, 9ane, de la cine e* "espre ce e vorba* /e %ice el* Eai, 9ane, #răbeşte te şi spune ne, #răbeşte te, ini mioara mea. ! Este de la domnişoara $in#le0, răspunse 9ane+ apoi îl citi cu #las tare. ADraga mea prietenă, Dacă nu ai atîta milă înc$t să vii astă!i să iei masa cu mine şi cu Lui!a, riscăm să ne duşmănim pe tot restul vie#ilor noastre, căci un t%te-&-t%te de o !i întreagă, între două femei, nu poate să se sfîrşească fără o ceartă. 'ino cît po#i mai repede după primirea biletului. (ratele meu şi ceilal#i domni vor lua masa în oraş cu domnii ofi#eri. "u toată dragostea, "aroline Bingle)B
3.

Jane Austen

! /u ofiţerii1 e7clamă ,0dia+ cum de nu mi a spus mătuşa nimic despre una ca asta* ! @a masa în oraş, interveni doamna $ennet. Mare #'inion1 ! (ot să iau trăsura* întrebă 9ane. ! &u, dra#a mea, e mai bine să te duci călare, pentru că vremea e a ploaie şi atunci o să trebuiască să rămîi acolo toată noaptea. ! $un plan1 e7clamă Eli%abet', dacă ai fi si#ură că nu se vor oferi s o trimită înapoi cu trăsura lor. ! O'1 "omnii vor lua cupeul domnului $in#le0 ca să se ducă la Mer0ton şi familia Iurst nu are cai pentru ai lor. ! Mi ar place mult mai mult să mer# cu trăsura. ! "ar, dra#a mea, tata nu se poate lipsi de cai, sînt si#ură. E nevoie de ei la cîmp+ nu este aşa, domnule $en net* ! E nevoie de ei la cîmp mult mai des decît îi pot avea. ! "ar dacă îi ai pentru astă%i, interveni Eli%abet', scopul mamei este atins. (înă la urmă, îl făcu pe tatăl ei să recunoască într a devăr că nu se putea lipsi de cai+ 9ane fu astfel silită să plece călare, iar mama sa o conduse pînă la uşă cu multe şi vesele pre%iceri de vreme proastă. 3peranţele sale se împliniră+ nici nu plecase 9ane bine, că se şi porni ploaia. 3urorile se temeau pentru ea, dar mama lor era în cîntată. (loaia continuă fără încetare toată seara. ;ără în doială, 9ane nu se putea întoarce. ! /e idee #ro%avă am avut1 se lăuda mereu doamna $ennet, ca şi cînd meritul de a fi de%lănţuit ploaia era cu totul al ei. (înă a doua %i de dimineaţă, ea n a fost totuşi conştientă de întrea#a valoare a maşinaţiilor sale. &ici nu terminaseră bine micul dejun, cînd un servitor de la &et'erfield se pre%entă cu un bileţel pentru Eli %abet'.
38

Mîndrie şi

re!udecat"

A*cumpa mea Li!!), +-am sim#it foarte rău astă!i de diminea#ă, ceea ce trebuie pus, cred, pe seama ploii de ieri care m-a udat pînă la piele. Dragele mele prietene nici nu vor să audă să mă întorc acasă pînă nu mă voi sim#i bine. ,le insistă, de asemenea, să mă vadă domnul -ones, aşa că nu vă alarma#i dacă ve#i au!i că a fost c.emat aici. /n afară de durerea de cap şi o durere în gît, nu mai am nimic.B ! Ei bine, scumpa mea, spuse domnul $ennet, cînd Eli%abet' sfîrşi de citit biletul, dacă fiica dumitale se va îmbolnăvi #rav, dacă se va întîmpla să moară, vom avea mîn#îierea de a şti că totul a fost din ordinul dumitale, în #oană după domnul $in#le0. ! O'1 nu mă tem deloc c o să moară. Oamenii nu mor din cau%a unui fleac de răceală. Ea fi foarte bine în#rijită. -tîta vreme cît rămîne acolo, toate sînt cum nu se poate mai bine. M aş duce s o văd, dacă aş putea avea trăsura. Eli%abet', fiind într adevăr în#rijorată, se 'otărî să plece la 9ane, deşi trăsura nu era disponibilă+ şi, cum nu călărea, sin#ura soluţie era să se ducă pe jos. Ea le împărtăşi 'otărîrea luată. ! /um poţi fi atît de nesăbuită încît să ţi treacă măcar prin minte aşa ceva, pe noroiul ăsta1 stri#ă doamna $ennet. E nepotrivit să te arăţi astfel acolo. ! E foarte potrivit să văd cum arată 9ane ! şi asta e tot ce doresc. ! ,i%%0, îmi dai a înţele#e, o întrebă tatăl ei, c ar trebui să trimit după cai* ! &u, deloc. (ot foarte bine să mer# pe jos. "istanţa nu înseamnă nimic cînd ai un motiv serios+ nu sînt decît trei mile. Eoi fi înapoi pentru masă. ! :ţi admir bunăvoinţa, se amestecă Mar0, dar orice impuls ar trebui să fie controlat de raţiune+ şi, după părerea mea, strădania ar trebui să fie întotdeauna în
3<

Jane Austen

proporţie cu ceea ce doreşti sa obţii. ! 6e vom conduce pînă la Mer0ton, spuseră /at'erine şi ,0dia. Eli%abet' acceptă propunerea şi cele trei domnişoare porniră împreună. ! "acă ne #răbim, adău#ă ,0dia pe drum, poate îl %ărim pe căpitanul /arter, înainte să plece. ,a Mer0ton se despărţiră+ surorile mai mici se în dreptară înspre locuinţa soţiei unuia dintre ofiţeri, iar Eli%abet' îşi continuă drumul sin#ură, străbătînd cîmp după cîmp, sărind cu nerăbdare peste pîrlea%uri şi smîr curi+ în cele din urmă, ajunse în faţa casei, cu #le%nele obosite, ciorapii murdari şi un c'ip strălucind de înfier bîntarea mersului. - fost condusă în sufra#eria mică, unde erau toţi ai casei, în afară de 9ane, şi unde apariţia Eli%abet'ei stîrni mare uimire. (entru doamna Iurst şi domnişoara $in#le0 era de neconceput ca ea să fi făcut, la ora aceea, sin#ură şi pe o vreme imposibilă, trei mile pe jos+ Eli%abet' era convinsă că o dispreţuiau din această cau%ă. -u primit o totuşi cu multă politeţe, iar în purtarea fratelui lor era ceva mai mult decît simplă politeţe ! era bunăvoinţă şi amabilitate. "omnul "arc0 n a spus mai nimic, iar domnul Iurst, absolut nimic. /el dintîi se simţea împărţit între un simţămînt de admiraţie pentru strălucirea pe care efortul o dăduse c'ipului ei şi unul de îndoială, întrebîndu se dacă împrejurarea merita ca ea să vină de atît de departe, sin#ură. /el de al doilea domn se #îndea numai la micul său dejun. Eli%abet' întrebă despre sănătatea surorii ei, dar nu primi un răspuns prea mulţumitor. "omnişoara $ennet dormise prost+ şi, cu toate că se sculase, avea febră mare şi nu se simţea destul de bine pentru a putea părăsi camera. Eli%abet' fu bucuroasă să fie condusă imediat la ea. 9ane, pe care numai frica de a nu provoca temeri sau în#rijorări o împiedicase să scrie ce dor îi era de sora ei,
3?

Mîndrie şi

re!udecat"

fu încîntată s o vadă. &u a fost însă în stare să stea mult de vorbă+ şi cînd domnişoara $in#le0 ieşi, lăsîndu le sin#ure, ea nu putu spune cine ştie ce+ îşi e7primă numai recunoştinţa pentru deosebita #entileţe cu care fusese tratată. Eli%abet' se ocupă în tăcere de bolnavă. "upă micul dejun, veniră la ele surorile+ Eli%abet' începu şi ea să le îndră#ească, vă%înd cîtă afecţiune şi solicitudine îi arătau 9anei. 3osi apoi şi spiţerul care după ce e7amină bolnava, spuse ! ceea ce era de la sine înţeles ! că aceasta răcise foarte tare şi că trebuiau să încerce să învin#ă răul+ o sfătui să se întoarcă din nou in pat şi promise să i trimită doctorii. 9ane urmă imediat sfatul, căci i se ridicase temperatura şi o durea capul în#ro%itor. Eli%abet' nu o mai părăsi nici măcar o sin#ură clipă, şi nici celelalte doamne nu lipsiră mult de lîn#ă ea+ domnii ieşiseră şi ele nu aveau de fapt nimic altceva de făcut. /înd ceasul bătu ora trei, Eli%abet' simţi că era timpul să plece şi pomeni ! fără să fie prea încîntată ! de lucrul acesta. "omnişoara $in#le0 ii oferi trăsura şi Eli%abet' aştepta ca aceasta să mai stăruie puţin înainte de a primi, cînd 9ane manifestă o asemenea în#rijorare la #îndul de a se despărţi de sora ei, încît domnişoara $in#le0 se vă%u obli#ată să sc'imbe propunerea de a i oferi trăsura în invitaţia de a rămîne, pentru moment, la &et'erfield. Eli%abet' acceptă plină de recunoştinţă şi un servitor fu apoi trimis la ,on#bourn pentru a înştiinţa familia că va rămîne acolo şi pentru a le aduce veşminte de sc'imb.

3C

Jane Austen

Ca it#$u$ %III

,a orele cinci, cele două doamne se retraseră ca să se sc'imbe pentru masa de seară şi la şase şi jumătate Eli%abet' fu poftită la cină. Ea nu putu da un răspuns îmbucurător potopului de întrebări politicoase, printre care le remarcă, încîntată, pe cele pline de o caldă solici tudine ale domnului $in#le0, 9ane nu se simţea deloc mai bine. ,a au%ul acestei veşti, surorile repetară de trei, patru ori că erau #ro%av de mî'nite, că era #ro%av de neplăcut să fii #rav răcit şi că le displăcea teribil cînd erau ele însele bolnave ! pe urmă nu se mai #îndiră nici un moment la acest lucru+ indiferenţa lor faţă de 9ane, cînd aceasta nu era de faţă, o făcea pe Eli%abet' să resimtă vec'ea ei antipatie pentru ele. ;ratele lor era, într adevăr, sin#urul din familie pe care l putea privi cu plăcere. :n#rijorarea lui pentru 9ane era vădită, iar atenţiile faţă de ea însăşi, încîntătoare+ acestea o împiedicară să se simtă atît de nepoftită pe cît credea că este în oc'ii celorlalţi. &imeni, în afară de el, nu o lua în seamă. "omnişoara $in#le0 era preocupată de domnul "arc0+ sora ei, nu mai puţin+ în ceea ce l privea pe domnul Iurst, lîn#ă care şedea Eli%abet', acesta era un bărbat indolent, care nu trăia decît pentru mîncare, băutură şi jocul de cărţi şi care, aflînd că dînsa prefera o mîncare simplă în locul unui ragout nu mai #ăsi ce să i spună. /înd se sfîrşi cina, Eli%abet' se reîntoarse lîn#ă 9ane şi,
4H

Mîndrie şi

re!udecat"

cum se înc'ise uşa în urma ei, domnişoara $in#le0 se porni s o vorbească de rău. (urtarea Eli%abet'ei fu calificată ca foarte rea, într adevăr ! un amestec de mîndrie şi impertinenţă+ nu avea nici conversaţie, nici stil, nici #ust şi nu era nici frumoasă. ,a fel #îndea şi doamna Iurst care adău#ă= ! (e scurt, n are nici o calitate, în afară de aceea că este un as al mersului pe jos. & am să uit în viaţa mea apariţia ei aici, astă%i de dimineaţă. :ntr adevăr arăta ca o sălbatică. ! /'iar aşa, ,ui%a. /u #reu mi am putut păstra serio%itatea. O ne#'iobie, să vină aici. "e ce, mă ro#, a trebuit să #onească peste cîmpuri, pentru o răceală a surorii ei* /u părul în aşa neorînduială, atît de răvăşit1 ! "a, şi juponul+ sper că i ai vă%ut juponul. 6ăvălit prin noroi, de un lat de palmă ! sînt absolut si#ură+ şi fusta lăsată în jos ca să l ascundă, fără să i%butească. ! (ortretul făcut de tine, ,ui%a, s ar putea să fie foarte e7act, spuse $in#le0, dar eu nu am bă#at nimic de seamă. Mi s a părut că domnişoara Eli%a $ennet arăta nespus de bine, a%i dimineaţă cînd a intrat aici. &ici n am observat juponul murdar. ! Dumneata l ai remarcat, de bună seamă, domnule "arc0, spuse domnişoara $in#le0, şi înclin să cred că nu ţi ar plăcea s o ve%i pe sora dumitale pre%entîndu se astfel. ! "esi#ur, nu. ! -u%i, să mear#ă trei mile sau patru, sau cinci, sau cîte or fi, cu noroiul trecîndu i peste #le%ne, şi sin#ură, sin#ură de tot1 /e a vrut să arate cu asta* Mi se pare că asta dovedeşte un #en oribil de independenţă plină de înfumurare şi o indiferenţă, cu totul provincială, faţă de etic'etă. ! "ovedeşte dra#oste pentru sora ei, ceea ce este încîntător, interveni $in#le0. ! Mă tem, domnule "arc0, remarcă aproape în şoaptă
4G

Jane Austen

domnişoara $in#le0, că această întîmplare a alterat, întrucJtva, admiraţia dumitale pentru oc'ii ei frumoşi. ! "eloc, replică el, efortul le dăduse şi mai multă strălucire. Drmă o mică tăcere, apoi doamna Iurst reluă firul. ! O preţuiesc foarte mult pe 9ane $ennet ! este într adevăr o fată tare dră#uţă ! şi doresc din toată inima să se căpătuiască bine, dar, cu asemenea părinţi şi cu rude atît de modeste, mă tem că nu prea are şanse. ! 6e am au%it ! cred ! spunînd că au un unc'i, avocat la Mer0ton. ! "a, şi mai au unul care locuieşte pe undeva prin apropiere de /'eapside. ! -sta este culmea1 adău#ă sora ei şi i%bucniră în 'o'ote de rîs. ! "acă ar avea atîţia unc'i cît să umple între#ul /'eapside, e7clamă $in#le0, asta tot nu le ar face, nici cu o iotă, mai puţin fermecătoare. ! ,e ar micşora însă simţitor şansele de a se mărita cu bărbaţi cu o oarecare #reutate în lume, replică "arc0. $in#le0 nu răspunse nimic+ surorile lui însă îl aprobară cu entu%iasm şi continuară să facă 'a% pe seama vul#arităţii rudelor dra#ei lor prietene. 6otuşi, cînd ieşiră din sufra#erie, s au dus ! iarăşi pline de tandreţe ! în camera bolnavei, unde au rămas pînă ce au fost poftite la cafea. 9ane se simţea încă foarte rău şi Eli%abet' n o mai lăsă sin#ură, nici o clipă, pînă seara tîr%iu, cînd avu mîn#îierea de a şi vedea sora dormind, şi atunci i se păru mai curînd potrivit, decît plăcut, să coboare în salon. /înd intră, îi #ăsi pe toţi jucînd AGHHB şi fu imediat poftită să ia parte la joc+ dar, bănuind că jucau tare, se scu%ă prete7tînd starea surorii sale şi spunînd că şi va petrece puţinul timp cît va rămîne jos, cu o carte. "omnul Iurst o privi mirat. ! (referaţi cititul, jocului de cărţi* ;oarte ciudat1 se miră el.
42

Mîndrie şi

re!udecat"

! "omnişoara Eli%a $ennet, interveni domnişoara $in#le0, dispreţuieşte jocul de cărţi. E o mare cititoare şi nu #ăseşte plăcere în nimic altceva. ! &u merit nici asemenea preţuire, nici asemenea critică. 0u sînt o mare cititoare şi #ăsesc plăcere în multe alte lucruri. ! :n a vă în#riji sora, sînt si#ur, spuse $in#le0. 3per că plăcerea dumneavoastră va fi curînd şi mai mare, vă%înd o iar sănătoasă. Eli%abet' îi mulţumi din toată inima, apoi se îndreptă spre o masă pe care se aflau cîteva cărţi. El se oferi să i mai aducă altele ! tot ceea ce se #ăsea în biblioteca sa. ! /e mult aş dori să am o colecţie mai mare, spre bucuria dumneavoastră şi cinstea mea+ sînt însă cam leneş şi, deşi nu am multe cărţi, am mai multe decît am răsfoit vreodată. Eli%abet' îl asi#ură că se putea perfect mulţumi cu cele care se #ăseau acolo. ! 3înt uimită, spuse domnişoara $in#le0, că tatăl meu a lăsat o colecţie atît de mică de cărţi. /e bibliotecă minunată aveţi la (emberle0, domnule "arc01 ! -r trebui să fie bună, răspunse el, căci repre%intă strădania multor #eneraţii. ! 2i apoi, dumneata însuţi ai îmbo#ăţit o atît1 Mereu cumperi cărţi. ! &u pot concepe să ţi ne#lije%i biblioteca personală, în %ilele noastre. ! 3 o ne#lije%i1 3înt si#ură că nu ne#lijaţi nimic din ce ar putea adău#a ceva la frumuseţile acelei nobile reşedinţe. /'arles, cînd îţi vei construi casa ta, aş dori să, fie măcar pe jumătate atît de încîntătoare pe cît e (emberle0. ! 2i eu la fel. ! 6e aş sfătui să cumperi un loc în vecinătate şi să iei (emberle0 ca model+ în -n#lia nu e7istă ţinut mai minunat ca "erb0s'ire.
43

Jane Austen

! /u dra#ă inimă. Eoi cumpăra c'iar reşedinţa (em berle0, dacă "arc0 mi o vinde. ! Eorbesc de ceea ce e posibil, /'arles. ! (e cinstea mea, /aroline, cred că e mult mai posibil să capeţi (emberle0 ul cumpărîndu l, decît copiindu l. Eli%abet' era atît de prinsă de ceea ce se petrecea, încît nu se prea putea concentra asupra cărţii+ aşa că o lăsă curînd deoparte, se apropie de masa de joc şi se aşe%ă între domnul $in#le0 şi sora lui mai mare, ca să privească jocul. ! "omnişoara "arc0 a crescut mult de astă primă vară* continuă domnişoara $in#le0+ este oare cît mine de înaltă* ! /red că da. E cam de înălţimea domnişoarei Eli%abet' $ennet+ c'iar mai înaltă. ! /e dor îmi e s o văd din nou1 & am întîlnit niciodată pe cineva care să mă fi încîntat mai mult. /e înfăţişare, ce maniere, şi atît de desăvîrşită pentru vîrsta ei1 /întă dumne%eieşte la pian. ! 3unt uluit, spuse $in#le0, cum de reuşesc toate tinerele domnişoare să fie atît de desăvîrşite. ! "esăvîrşite1 6oate tinerele domnişoare1 "ra#ul meu /'arles, ce vrei să spui* ! "a, toate, cred. 6oate pictea%ă măsuţe, şi îmbracă paravane, şi împletesc pun#uţe. &u cunosc una care să nu ştie să facă toate astea şi, pe cuvînt, nu mi s a întîm plat să mi se vorbească pentru prima oară de vreo dom nişoară, fără să mi se spună cît e de desăvîrşită. ! ,ista dumitale cuprin%înd enumerarea însuşirilor comune atîtor domnişoare, spuse "arc0, este mult prea adevărată. /uvîntul este însă folosit pentru o mulţime de femei care nu l merită decît pentru că îmbracă paravane şi împletesc pun#uţe+ dar eu personal sînt departe de a fi de acord cu acest fel de a aprecia doamnele în #eneral. &u mă pot lăuda că aş avea, printre toate cunoştinţele mele, mai mult de o jumătate de du%ină care să fie cu
44

Mîndrie şi

re!udecat"

adevărat desăvîrşite. ! &ici eu, sînt convinsă, conc'ise domnişoara $in#le0. ! -tunci, remarcă Eli%abet', desi#ur că ideea dum neavoastră despre o femeie desăvîrşită este foarte cu prin%ătoare. ! "a1 ;oarte cuprin%ătoare1 repetă "arc0. ! O'1 desi#ur, stri#ă susţinătoarea i devotată, nimeni nu poate fi considerat desăvîrşit, dacă nu depăşeşte ceea ce poţi întîlni în mod obişnuit. O femeie trebuie să cu noască bine mu%ica, pictura, cîntul, dansul şi limbile mo derne, pentru a merita acest calificativ+ şi, în afară de acestea toate, trebuie să aibă încă un nu ştiu ce în înfăţi şarea ei, în felul ei de a mer#e, în tonul #lasului, în ţinuta şi felul său de a se e7prima+ altfel nu merită calificativul acesta decît pe jumătate. ! 6rebuie să posede într adevăr toate aceste însuşiri, confirmă "arc0+ şi la acestea toate, mai trebuie totuşi să adau#e încă ceva şi mai esenţial ! îmbo#ăţirea minţii sale printr o lectură neîntreruptă. ! &u mă miră faptul că nu cunoaşteţi decît şase femei desăvîrşite. :n aceste condiţii, m ar mira să cunoaşteţi măcar una. ! 3înteţi atît de pornită împotriva propriului dum neavoastră se7, încît vă îndoiţi de această posibilitate* ! ,u nu am vă%ut niciodată o astfel de femeie. Eu nu am vă%ut niciodată îmbinate laolaltă atîta 'ar, şi #ust, şi 'ărnicie, şi distincţie... "oamna Iurst şi domnişoara $in#le0 se revoltară de injusteţea îndoielii e7primate de Eli%abet' şi continuau amîndouă să proteste%e, spunînd că ele cunoşteau o mul ţime de femei care corespundeau acestei descrieri, cînd domnul Iurst le c'eamă la ordine, cu reproşuri amare pentru lipsa lor de atenţie la joc. @ntervenţia lui puse capăt oricărei conversaţii şi, după cîteva clipe, Eli%abet' ieşi din salon. ! Eli%a $ennet, spuse domnişoara $in#le0, cînd uşa se
4.

Jane Austen

înc'ise în urma ei, este una dintre acele domnişoare care doresc să se pună în valoare în faţa se7ului opus prin subaprecierea propriului lor se7, şi sistemul reuşeşte, cred, cu mulţi bărbaţi+ dar, după părerea mea, acesta este un mijloc vrednic de dispreţ, un procedeu josnic. ! ;ără îndoială, răspunse "arc0, căruia îi fusese mai ales adresată această remarcă, josnicie e7istă în toate mijloacele pe care doamnele îşi în#ăduie uneori să le folosească pentru a captiva. 6ot ce are afinitate cu vi clenia e vrednic de dispreţ. "omnişoara $in#le0 n a fost destul de mulţumită de răspunsul lui, pentru a mai continua discuţia pe această temă. Eli%abet' reveni numai pentru a i informa că sora ei se simţea mai rău şi că nu putea pleca de lîn#ă ea. $in#le0 porunci să fie c'emat imediat domnul 9ones+ surorile lui însă, convinse că avi%ul unui spiţer de ţară nu putea fi de nici un folos, au fost de părere să fie trimis un curier la oraş, după unul dintre doctorii cei mai renumiţi. Eli%abet' nici nu a vrut să audă de aşa ceva, dar nu se împotrivea propunerii fratelui lor şi 'otărîră ca, a doua %i dis de dimineaţă, să fie c'emat domnul 9ones, în ca%ul că sora ei nu se va simţi incontestabil mai bine. $in#le0 era foarte abătut+ surorile sale au declarat că erau nenorocite. /u toate acestea, după cină, şi au alinat durerea cîntînd duete+ el însă nu a putut #ăsi o mai bună uşurare a durerii sale decît dînd instrucţiuni menajerei să aibă toată #rija de bolnavă şi de sora ei.

48

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ I&

Eli%abet' petrecu mai toată noaptea în camera surorii sale şi dimineaţa avu bucuria de a putea da un răspuns mulţumitor despre sănătatea 9anei, domnului $in#le0 care s a interesat foarte devreme printr o jupîneasă şi, niţel mai tJr%iu, celor două ele#ante cameriste ale surorilor lui. 6otuşi, în ciuda acestei îmbunătăţiri, ea ceru să se trimită un bileţel la ,on#bourn, dorind ca mama ei să vină s o vadă pe 9ane şi să judece c'iar dînsa ce trebuie făcut. $iletul a fost imediat e7pediat şi tot atît de ur#ent s au îndeplinit şi cele cuprinse în el. "oamna $ennet, însoţită de me%inele sale, a ajuns la &et'erfield îndată după micul dejun. "acă ar fi #ăsit o pe 9ane cu adevărat în pericol, ar fi fost tare nenorocită+ dar vă%înd o, îşi dădu seama că boala fiicei sale nu era în#rijorătoare şi nu prea dorea ca 9ane să se facă bine atît de repede, deoarece însănătoşirea însemna plecarea ei de la &et'erfield. &ici nu vru să audă ! prin urmare ! de ru#ămintea fiicei sale de a fi luată acasă+ şi nici spiţerul, care sosise cam în acelaşi timp cu doamna $ennet, nu a fost de acord. "upă ce stătu puţin cu 9ane, la invitaţia personală a domni şoarei $in#le0, mama şi cele trei fiice o însoţiră în sufra#eria mică. $in#le0 le întîmpină e7primîndu şi spe ranţa că doamna $ennet nu o #ăsise pe fiica ei mai rău decît se aşteptase. ! $a da, domnule, sună răspunsul. E mult prea bol
4<

Jane Austen

navă pentru a putea fi luată acasă. "omnul 9ones %ice că nici nu trebuie să ne #Jndim să o luăm de aici. 6rebuie să abu%ăm încă puţin de #entileţea dumneavoastră, ! 3 o luaţi de aici1 stri#ă $in#le0. &ici nu poate fi vorba de aşa ceva. 3ora mea, sînt si#ur, nici nu vrea să audă de acest lucru. ! (uteţi conta, doamnă, spuse domnişoara $in#le0 cu o rece politeţe, că domnişoara $ennet se va bucura de toată atenţia posibilă cîtă vreme se va afla la noi. "oamna $ennet nu mai contenea cu mulţumirile. ! 3înt încredinţată, adău#ă ea, că dacă n ar fi avut prieteni atît de buni nu ştiu ce s ar fi ales de ea+ deoarece este într adevăr foarte bolnavă şi suferă teribil de mult, dar cu cea mai mare răbdare posibilă, că aşa e felul ei, pentru că are în toate împrejurările firea cea mai dulce pe care am vă%ut o vreodată. -desea le spun celorlalte fiice ale mele că nu sînt nici la de#etul ei mic. -veţi o cameră tare dulce, domnule $in#le0, şi o privelişte încîntătoare înspre cărarea aceasta cu pietriş. &u ştiu, în tot ţinutul, un loc care să se compare cu &et'erfield. 3per că nici nu vă trece prin minte să plecaţi curînd de aici, deşi aveţi un contract pe termen scurt. ! 6ot ceea ce fac, fac în #rabă, răspunse $in#le0. "eci, dacă ar fi să mă 'otărăsc să plec din &et'erfield, aş %bura, probabil, în cinci minute. "eocamdată mă consider totuşi stabilit aici. ! /'iar aşa mi am înc'ipuit că sînteţi, e7clamă Eli %abet'. ! :ncepeţi să mă cunoaşteţi, nu* spuse $in#le0 în torcîndu se către ea. ! O'1 "a1 /red că vă cunosc perfect. ! -ş dori să pot lua afirmaţia dumneavoastră drept un compliment+ dar să fii atît de transparent ! mă tem că e jalnic. ! -sta e după cum se ntîmplă. &u înseamnă că o fire ascunsă, complicată, merită o mai înaltă sau o mai mică
4?

Mîndrie şi

re!udecat"

preţuire decJt o fire ca a dumneavoastră. ! ,i%%0, stri#ă mama sa, adu ţi aminte unde te afli şi nu ţi lua nasul la purtare, aşa cum îţi în#ăduim să faci acasă. ! & am ştiut, continuă $in#le0 imediat, că vă ocupaţi cu studiul firii oamenilor. 6rebuie să fie un studiu amu%ant. ! "a, iar firile complicate sînt cele mai amu%ante. Ele pre%intă, cel puţin, acest avantaj. ! Eiaţa la ţară, interveni "arc0, îţi poate oferi în #eneral prea puţine subiecte pentru un asemenea studiu. ,a ţară te mişti într o societate foarte restrînsă şi lipsită de variaţie. ! "ar oamenii se sc'imbă atît de mult, încît mereu, mereu poţi observa ceva nou la ei. ! "a, cu adevărat, se amestecă doamna $ennet, ji# nită de felul lui de a vorbi despre viaţa la ţară. Eă asi#ur că se întîmplă din astea tot atît de mult şi la ţară ca şi la oraş. 6oată lumea rămase surprinsă, iar "arc0, după ce o privi un moment, se întoarse tăcut într altă parte. "oamna $ennet, care şi înc'ipuia că repurtase o totală victorie asupra lui, continuă triumfătoare= ! :n ceea ce mă priveşte, nu #ăsesc că ,ondra ar pre%enta cine ştie ce avantaje, în afară de ma#a%ine şi localuri publice. Eiaţa la ţară este infinit mai plăcută, nu i aşa, domnule $in#le0* ! /înd sînt la ţară, răspunse el, nici nu mi ar trece prin minte să plec de acolo, iar cînd sînt la oraş, simt cam acelaşi lucru. -u fiecare avantajele lor şi pot fi tot atît de fericit şi într o parte şi n cealaltă. ! "a, pentru că sînteţi aşa cum trebuie să fie un om, dar domnul de colo ! şi şi aruncă oc'ii înspre "arc0 ! pare să creadă că viaţa la ţară nu înseamnă absolut nimic. ! Eai, mamă, te înşeli1 spuse Eli%abet', roşind pentru
4C

Jane Austen

mama sa. , ai înţeles total #reşit pe domnul "arc0. "însul a vrut să spună că la ţară nu #ăseşti o #amă atît de variată de oameni ca la oraş, ceea ce trebuie să recunoşti că este adevărat. ! 3i#ur, dra#a mea, n a %is nimeni că #ăseşti+ dar în ceea ce priveşte oca%ia de a întîlni multă lume aici, cred că sînt puţine localităţi mai mari. Eu una ştiu că sîntem în vi%ită cu două%eci şi patru de familii. &umai respectul pentru Eli%abet' îl făcu pe $in#le0 să se stăpînească. 3ora lui fu mai puţin delicată şi şi în dreptă oc'ii către domnul "arc0, cu un surîs foarte e7 presiv. Eli%abet', pentru a spune ceva care să sc'imbe #îndurile mamei sale, o întrebă dacă /'arlotte ,ucas mai trecuse pe la ,on#bourn de cînd plecase ea de acasă. ! "a, a venit ieri cu tatăl ei. /e om încîntător e 3ir 5illiam+ nu este aşa, domnule $in#le0* Dn bărbat atît de ele#ant1 -tît de amabil şi de de#ajat1 4ăseşte în totdeauna un cuvînt de spus, tuturor. 1sta este ideea mea despre bună creştere+ iar persoanele acelea care se cred foarte importante şi nu şi de%lipesc niciodată bu%ele se înşală amarnic. ! /'arlotte a luat masa la noi* ! &u, a ţinut morţiş să plece acasă. :mi înc'ipui că aveau nevoie de ea pentru pateuri. :n ceea ce mă pri veşte, domnule $in#le0, eu ţin slu#i care se pricep să facă treabă. ;etele mele sînt crescute altfel. "ar fiecare face cum îl taie capul şi domnişoarele ,ucas sînt un soi foarte bun de fete, vă asi#ur. /e păcat că nu sînt arătoase1 &u că eu aş socoti o pe /'arlotte atît de urîtă! 2i, pe urmă, ea este prietena noastră intimă. ! (are a fi o fată a#reabilă, interveni $in#le0. ! Eai, da1 "ar trebuie să recunoaşteţi că e foarte urîtă. ,ad0 ,ucas a spus şi ea adeseori lucrul ăsta şi mă invidia%ă pentru frumuseţea 9anei. &u mi place să mă fălesc cu propriii mei copii, dar, la drept vorbind, ca 9ane ! nu se vede des fată mai frumoasă. -şa spune toată lu
.H

Mîndrie şi

re!udecat"

mea. &u mă iau după ce simt eu. /înd avea numai cinci spre%ece ani, un domn care stătea la fratele meu 4ar diner, în oraş, se îndră#ostise atît de tare de 9ane, încît cumnată mea era si#ură c o s o ceară înainte să plece de la ei. 6otuşi n a cerut o. (oate a #ăsit că era prea tînără. - scris totuşi nişte versuri despre ea+ şi tare dră#uţe mai erau. ! 2i cu asta s a sfîrşit şi dra#ostea lui, interveni Eli%abet' nerăbdătoare. Mulţi s au vindecat în acest fel, îmi înc'ipui. Mă întreb cine o fi descoperit eficacitatea versurilor în alun#area dra#ostei. ! -m fost obişnuit să consider versurile ca o .rană pentru dra#oste, spuse "arc0. ! (oate, pentru o dra#oste frumoasă, puternică, să nătoasă. 6otul 'răneşte ceea ce este deja vi#uros. "ar, dacă e vorba numai de o înclinaţie uşoară, superficială, sînt convinsă că un sin#ur sonet e de ajuns s o distru#ă. "arc0 %Jmbi doar, şi liniştea #enerală ce urmă o făcu pe Eli%abet' să tremure de teamă că mama ei se va compromite din nou. -r fi vrut să spună ceva, dar nu #ăsi nimic de spus. "upă o scurtă tăcere, doamna $ennet reîncepu să i mulţumească domnului $in#le0 pentru amabilitatea ce i arăta 9anei, scu%îndu se că l deranja şi cu pre%enţa Eli%ei. "omnul $in#le0 îi răspunse cu o firească politeţe şi o sili pe sora lui mai mică să fie de asemeni politicoasă şi să spună ceea ce se cuvenea. Ea îşi făcu datoria fără prea multă bunăvoinţă+ dar doamna $ennet se simţi mulţumită şi, curînd după aceasta, ceru să i vină trăsura. ,a acest semnal, cea mai mică dintre fiicele sale se ridică. 6ot timpul vi%itei, cele două fete şuşotiseră între ele şi 'otărîseră ca me%ina să i amin tească domnului $in#le0 promisiunea făcută la venirea lui în localitate, de a da un bal la &et'erfield. ,0dia era o fată de cincispre%ece ani, voinică, înaltă, cu un ten frumos şi o fire veselă+ era preferata mamei sale care, din slăbiciune, o scosese prea devreme în lume. Era
.G

Jane Austen

%burdalnică şi avea un fel de si#uranţă de sine firească+ aceasta se transformase în îndră%neală, datorită atenţiilor ofiţerilor încurajaţi de propria ei frivolitate şi de mesele copioase oferite de unc'iul ei. Era deci foarte indicată să i vorbească domnului $in#le0 despre bal şi îi aminti, cu brusc'eţe, de promisiunea făcută, adău#înd că ar fi un lucru tare ruşinos dacă nu şi ar respectat o. Făspunsul lui la acest atac neaşteptat fu o încîntare pentru urec'ile doamnei $ennet. ! 3înt cu totul #ata, vă asi#ur, să mi ţin promisiunea+ şi, cînd sora dumneavoastră se va însănătoşi, va trebui ! dacă vă face plăcere ! să fi7aţi precis %iua balului. "ar nu cred c aţi dori să dansaţi, atîta vreme cît dînsa este suferindă. ,0dia se declară mulţumită. ! O', da, ar fi mult mai bine să aşteptăm ca 9ane să se însănătoşească şi, foarte probabil, pînă atunci domnul căpitan /arter va fi înapoi la Mer0ton. 2i după ce veţi da dumneavoastră balul, adău#ă ea, am să insist să dea şi ei unul. -m să i spun domnului colonel ;orster că ar fi ruşinos dacă n ar face o. -poi, doamna $ennet şi fiicele sale plecară, iar Eli %abet' se întoarse numaidecît la 9ane, lăsînd pe cele două doamne şi pe domnul "arc0 să comente%e purtarea ei şi a familiei sale+ totuşi nu l putură determina să înceapă s o pone#rească pe ea, în pofida tuturor sarcasmelor domnişoarei $in#le0 asupra oc.ilor frumoşi.

.2

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &

Liua trecu cam tot cum trecuse şi cea dintîi. "oamna Iurst şi domnişoara $in#le0 petrecură, în cursul dimineţii, cîteva ore cu bolnava care continua, deşi încet, să se refacă+ iar seara, Eli%abet' se alătură #rupului din salon. 6otuşi masa de AGHHB nu mai apăru. "omnul "arc0 scria o scrisoare, iar domnişoara $in#le0, stînd lîn#ă el, îl privea cum scrie şi i sustră#ea mereu atenţia cu mesaje pentru sora lui. "omnul Iurts şi domnul $in#le0 jucau pic'et, iar doamna Iurst le urmărea jocul. Eli%abet' se apucă să brode%e ceva şi se amu%a destul de bine, observînd cele ce se petreceau între domnul "arc0 şi domnişoara $in#le0. &eîntreruptele ei laude, cînd pentru cali#rafia lui, cînd pentru rîndurile lui drepte, cînd pentru lun#imea scrisorii, şi perfecta indiferenţă cu care erau primite aceste complimente făceau un dialo# ciudat+ şi toate se potriveau, întocmai, cu părerea pe care o avea Eli%abet' despre ei amîndoi. ! /e încîntată va fi domnişoara "arc0 să primească o astfel de scrisoare1 "arc0 nu răspunse. ! 3crieţi neobişnuit de repede. ! Eă înşelaţi+ scriu destul de încet. ! /e multe scrisori aveţi prilejul să scrieţi în cursul unui an ! scrisori de afaceri, de asemeni1 /e odioase cred că sînt1 ! Mare noroc deci că ele cad în sarcina mea şi nu a
.3

Jane Austen

dumneavoastră. ! Eă ro#, spuneţi i surorii dumneavoastră că mi e dor de dînsa. ! ,a ru#ămintea dumneavoastră, i am spus o deja o dată. ! Mă tem că nu sînteţi mulţumit de pana dum neavoastră. "aţi mi voie să v o pre#ătesc eu ştiu să pre#ătesc splendid pana de scris. ! Mulţumesc, dar întotdeauna mi o pre#ătesc sin#ur. ! /um de reuşiţi să scrieţi atît de uniform* El tăcu. ! 3puneţi i surorii dumneavoastră că sînt încîntată de pro#resul pe care l face la 'arpă şi, vă ro#, aduceţi i la cunoştinţă că am rămas e7ta%iată de micul şi frumosul ei model pentru măsuţă şi că l #ăsesc infinit superior celui făcut de domnişoara 4rantle0. ! :mi în#ăduiţi oare să amîn e7ta%ul dumneavoastră pentru scrisoarea viitoare* -cum nu mai am loc să i fac cinstea cuvenită. ! O'1 &u are nici o importanţă. O voi vedea pe domnişoara "arc0 în luna ianuarie. :i scrieţi totdeauna scrisori atît de fermecătoare şi de lun#i, domnule "arc0* ! "a, ele sînt în #eneral lun#i+ dacă sînt sau nu fermecătoare întotdeauna, nu sînt eu acela care s o poată spune. ! (entru mine e le#e că cineva care e în stare să scrie cu uşurinţă o scrisoare lun#ă nu poate să scrie prost. ! /omplimentul acesta nu mer#e pentru "arc0, /a roline, interveni fratele ei, căci el nu scrie uşor. :şi ale#e cu prea mare #rijă cuvintele+ nu este aşa, "arc0* ! ;elul meu de a scrie se deosebeşte mult de al tău. ! O'1 e7clamă domnişoara $in#le0, /'arles scrie în modul cel mai ne#lijent cu putinţă. 9umătate din cuvinte nu le scrie deloc, iar restul le mJ%#ăleşte. ! @deile îmi cur# atît de repede, încît nu am timpul să le e7prim+ şi, din cau%a asta, adeseori, scrisorile mele nu
.4

Mîndrie şi

re!udecat"

transmit nici o idee celor cărora le scriu. ! Modestia dumneavoastră, domnule $in#le0, spuse Eli%abet', de%armea%ă ! fireşte ! reprobarea. ! &imic nu este mai înşelător, spuse "arc0, decît falsa modestie. Ea înseamnă adesea ne#lijenţă în opinii şi, uneori, laudă indirectă. ! 2i în care dintre aceste două intră ultima mea neînsemnată probă de modestie* ! ,audă indirectă, căci te mîndreşti cu defectele tale la scris, deoarece eşti convins că ele provin dintr o ra piditate de #îndire şi ne#lijenţă în transpunere care, dacă nu e de admirat, este ! cre%i tu ! deosebit de in teresantă. /apacitatea de a face ceva cu rapiditate este întotdeauna preţuită de cel care o are şi care adesea nu dă nici o atenţie imperfecţiunii e7ecuţiei. /înd i ai spus doamnei $ennet a%i dimineaţă că, dacă te ai 'otărî vreodată să pleci din &et'erfield, ai face o în cinci minute, ai vrut să sune totul ca un pane#iric, ca un elo#iu pe care ţi l aduceai sin#ur+ totuşi, ce #ăseşti atît de lăudabil într o #rabă care poate lăsa nefăcute treburi foarte importante şi care nu poate fi de real folos nici ţie, nici nimănui* ! Ei1 stri#ă $in#le0, asta e c'iar prea de tot, să ţi aminteşti seara de toate nă%bîtiile spuse dimineaţa1 2i totuşi, pe cuvîntul meu de cinste, am cre%ut că e ade vărat ceea ce am spus despre mine şi aşa cred şi acum. (rin urmare, cel puţin nu mi am atribuit calitatea de om inutil #răbit numai şi numai pentru a mă lăuda în faţa doamnelor. ! (resupun că aşa ai cre%ut, dar nu sînt deloc convins că ai pleca atît de #rabnic. (urtarea ta ar depinde de împrejurări, e7act ca a oricăruia dintre oamenii pe care i cunosc, şi dacă, în clipa cînd ai încăleca, un prieten ţi ar spune= A$in#le0, ar fi mai bine să rămJi pînă săptămîna viitoareB, probabil că ai face o, probabil că nu ai pleca+ şi dacă ţi ar mai spune o vorbă, s ar putea să mai rămîi o
..

Jane Austen

lună. ! & aţi dovedit cu asta, interveni Eli%abet', decît că domnul $in#le0 nu s a preţuit îndeajuns. "umneavoastră l aţi lăudat acum mai mult decît a făcut o el însuşi. ! Eă sînt foarte recunoscător, spuse $in#le0, pentru că aţi transformat cele spuse de prietenul meu într o preţuire adusă firii mele blajine. Mă tem însă că daţi lucrurilor o întorsătură la care acest domn nici nu s a #îndit+ părerea lui despre mine ar fi mai bună dacă, în împrejurarea pomenită, aş refu%a net şi aş da pinteni calului, #onind cît mai repede. ! -r considera atunci domnul "arc0 că brusc'eţea primei dumneavoastră 'otărîri e compensată de încăpă ţînarea cu care vă ţineţi de ea*1 ! (e cuvîntul meu, nu vă pot e7plica acest lucru. "arc0 trebuie să spună sin#ur ce are de spus. ! Eă aşteptaţi acum să justific păreri pe care vă place să le numiţi ale mele, dar pe care nu le am recunoscut niciodată ca atare. ,uînd totuşi ca%ul ca fiind aşa cum îl pre%entaţi dumneavoastră, nu trebuie să uitaţi, domnişoară $ennet, că am presupus că prietenul care doreşte întoarcerea celuilalt din drum şi amînarea 'otărîrii lui de a pleca n a făcut decît să şi e7prime dorinţa, i a cerut aceasta fără un sin#ur ar#ument justificator. ! - ceda fără e%itare ! simplu ! la insisten#a unui prieten nu are nici un merit în oc'ii dumneavoastră. ! - ceda fără a fi convins nu este un compliment pentru înţele#erea nici unuia dintre ei. ! :mi pare, domnule "arc0, că nu puneţi preţ pe înrîurirea pe care o au prietenia şi dra#ostea. (reţuirea pe care o ai pentru solicitant te poate adesea face să i îndeplineşti cererea fără să mai aştepţi ar#umente care să te convin#ă. &u vorbesc despre un ca% anume, ca acela pe care l aţi ima#inat dumneavoastră referitor la domnul $in#le0. (oate că ar fi mai bine să aşteptăm să se
.8

Mîndrie şi

re!udecat"

ivească împrejurarea, înainte de a discuta libertatea lui de acţiune. "ar în #eneral şi n ca%uri obişnuite, între prieteni, cînd unul dintre ei doreşte ca celălalt să sc'imbe o 'otărîre fără prea mare importanţă, aţi avea o proastă părere despre aceia care e de acord cu dorinţa priete nului său, fără să aştepte să fie convins cu ar#umente* ! &u ar fi ca%ul ca, înainte de a discuta această temă, să determinăm, cu ceva mai multă preci%ie, #radul de importanţă al cererii respective, precum şi #radul de apropiere dintre prieteni* ! O', desi#ur, spuse $in#le0, să au%im tot, toate amănuntele+ să nu lăsăm deoparte înălţimea şi #rosimea lor comparativă, pentru că acestea, domnişoară $ennet, au în discuţie mai multă #reutate decît vă daţi dumneavoastră seama. Eă asi#ur că, dacă "arc0 n ar fi un om atît de mare şi de falnic în comparaţie cu mine, nu aş avea pentru el nici jumătate din deferenţa pe care o am. Eă declar că nu cunosc ceva mai oribil decît "arc0, în anumite împrejurări şi în anumite locuri ! acasă la el în special ! într o seară de duminică în care nu are nimic de făcut. "omnul "arc0 %îmbi+ Eli%abet' avu impresia că se simţea ji#nit şi de aceea îşi stăpîni rîsul. "omnişoara $in#le0 fu foarte afectată de afrontul pe care îl primise domnul "arc0 şi îşi mustră fratele pentru absurdităţile spuse. ! Eăd ceea ce urmăreşti, $in#le0, îi spuse prietenul său. &u ţi plac discuţiile şi doreşti s o înăbuşi pe cea de acum. ! (oate că nu mi plac. "iscuţiile seamănă prea mult cu disputele. "acă tu şi domnişoara $ennet aţi amîna o pe cea de faţă pînă ce voi ieşi din cameră, v aş rămîne foarte îndatorat+ după aceea puteţi spune despre mine tot ce vreţi. ! /eea ce doriţi, spuse Eli%abet', nu repre%intă nici un sacrificiu din partea mea+ iar domnul "arc0 ar face mult
.<

Jane Austen

mai bine să şi sfîrşească scrisoarea. "omnul "arc0 îi urmă sfatul şi se apucă îndată de scris. /înd sfîrşi, ceru domnişoarei $in#le0 şi Eli%abet'ei favoarea de a asculta puţină mu%ică. "omnişoara $in#le0 se îndreptă cu vioiciune spre pian şi, după o politicoasă invitaţie, adresată Eli%abet'ei de a cînta prima, ceea ce aceasta refu%ă cu tot atîta politeţe, dar mai 'otărît, se aşe%ă ea însăşi. "oamna Iurst cîntă împreună cu sora ei, şi în timp ce ele erau ocupate în acest fel, Eli%abet', care răsfoia nişte caiete de note de pe pian, nu putu să nu remarce ce des se fi7au oc'ii domnului "arc0 asupra ei. :i venea #reu să presupună că ea putea constitui obiectul admiraţiei unui bărbat atît de important, dar era încă şi mai ciudat ca el s o privească pentru că nu o plăcea. :n cele din urmă, nu putu totuşi să şi înc'ipuie decît că îi atrăsese atenţia deoarece, conform ideilor lui, era în ea ceva mai nepotrivit şi mai de reprobat decît în oricare altul dintre cei pre%enţi. (resupunerea aceasta nu o îndurera. "omnul "arc0 îi plăcea prea puţin ca să i pese de aprobarea lui. "upă cîteva cîntece indiene, domnişoara $in#le0 aduse o variaţie cu un vioi cîntec scoţian şi atunci domnul "arc0, apropiindu se de Eli%abet', îi spuse= ! "omnişoară $ennet, nu vă tentea%ă foarte tare să profitaţi de acest prilej pentru a dansa o *co#iană2 Ea surîse, dar nu răspunse nimic. Oarecum surprins de tăcerea ei, "arc0 repetă întrebarea. ! O', v am au%it, dar n am putut 'otărî imediat ce răspuns să vă dau. 2tiu că doreaţi să vă spun AdaB ca să aveţi satisfacţia de a mi dispreţui #ustul+ dar mie îmi face întotdeauna plăcere să dejoc astfel de planuri şi să lipsesc oamenii de satisfacţia unui dispreţ premeditat. M am 'otărJt deci să vă spun că nu doresc cîtuşi de puţin să danse% o 3coţiană şi, acum, dispreţuiţi mă, dacă îndră%niţi.
.?

Mîndrie şi

re!udecat"

! /u adevărat, nu îndră%nesc. Eli%abet', care se aşteptase să l fi ji#nit, rămase uluită de #entileţea lui+ era însă în felul ei de a fi un amestec de dră#ălăşenie şi maliţio%itate care o făceau incapabilă de a ji#ni pe cineva+ iar "arc0 nu fusese în viaţa lui vrăjit de o femeie, cum era acum de ea. Era cu adevărat convins că, dacă nu ar fi fost la mijloc inferioritatea rudelor ei, dînsul s ar fi aflat oarecum în pericol. "omnişoara $in#le0 vă%use sau bănuia îndeajuns pen tru a fi #eloasă, şi marea ei în#rijorare pentru însănă toşirea dra#ei sale prietene 9ane era alimentată, întru cîtva, de dorinţa de a se vedea scăpată de sora acesteia. :ncerca adesea să l facă pe "arc0 să se de%#uste de Eli%abet', vorbind despre presupusa lor căsătorie şi despre fericirea ce l aştepta într o asemenea alianţă. ! 3per, îi spuse a doua %i, pe cînd se plimbau îm preună printre bosc'ete, că atunci cînd fericitul eveni ment va avea loc, îi veţi da soacrei dumneavoastră a în ţele#e ce folositor este să şi ţină #ura+ şi, dacă puteţi reuşi, lecuiţi le pe fetele mai mici de a se ţine după ofiţeri. 2i, dacă mi pot în#ădui să atac un subiect atît de delicat, încercaţi să stăviliţi acel ceva minuscul, la limita dintre or#oliu şi impertinenţă, din firea doamnei dumneavoastră. ! Mai aveţi şi altceva să mi propuneţi pentru fericirea mea conju#ală* ! O'1 da1 "aţi ordin să se atîrne în #aleria de la (emberle0 portretele unc'iului şi mătuşii ('ilips. (uneţi le lîn#ă cel al unc'iului dumneavoastră, fratele bunicului, judecătorul. 3înt în aceeaşi profesiune ! ştiţi ! numai pe po%iţii diferite. /ît priveşte portretul dra#ei dumneavoastră Eli%abet', nu încercaţi să comandaţi vre unul+ ce pictor ar putea oare i%buti să redea frumuseţea oc'ilor ei* ! &u ar fi deloc uşor să le prin%i e7presia+ dar forma şi culoarea şi #enele atît de minunate ar putea fi %u#răvite.
.C

Jane Austen

@n clipa aceea se întîlniră cu doamna Iurst şi cu Eli %abet', care apăruseră de pe o altă alee. ! & am ştiut că aveţi intenţia să faceţi o plimbare, spuse domnişoara $in#le0, destul de încurcată, de teamă să nu fi fost au%iţi. ! /e urît aţi procedat, răspunse doamna Iurst, dis părînd fără să ne spuneţi că ieşiţi să vă plimbaţi1 -poi, luînd braţul liber al domnului "arc0, o lăsă pe Eli%abet' să mear#ă sin#ură. /ărarea era numai pentru trei persoane. "omnul "arc0 simţi mojicia lor şi spuse îndată= ! /ărarea nu i destul de mare pentru noi toţi. -m face mai bine să trecem pe alee. Eli%abet', însă, pe care n o tră#ea deloc inima să rămînă cu ei, le spuse rî%înd= ! &u, nu1 Fămîneţi unde sînteţi. ;ormaţi un #rup încîntător şi apăreţi neobişnuit de avantajaţi. (itorescul ar fi stricat prin intervenţia unui al patrulea. ,a revedere. ;u#i veselă de lîn#ă ei şi, străbătînd parcul, se bucura la #îndul că într o %i două va fi din nou acasă. 9ane se simţea destul de în putere şi avea de #înd să iasă vreo două ore din cameră, spre seară.

8H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &I

"upă masă, cînd doamnele ieşiră din sufra#erie, Eli %abet' fu#i la sora ei şi, după ce o înfofoli bine, o conduse în salon, unde fu întîmpinată de cele două prietene ale sale cu multe manifestări de bucurie+ Eli%abet' nu le mai vă%use niciodată atît de dră#uţe ca în ceasul petrecut împreună, înainte de apariţia domnilor. -veau o imensă capacitate de a conversa şi erau în stare să descrie cu preci%ie o petrecere, să povestească cu mult umor o anecdotă şi să facă 'a% de cunoscuţi. /înd însă apărură domnii, 9ane dispăru din centrul atenţiei lor+ în aceeaşi clipă, oc'ii domnişoarei $in#le0 se întoarseră către "arc0 şi, înainte ca acesta să fi făcut cîţiva paşi, ea şi avu ceva să i spună. -cesta se adresă direct domnişoarei $ennet, felicitînd o cu politeţe+ domnul Iurst se înclină şi el uşor, spunînd că era Afoarte bucu rosB+ salutul lui $in#le0 fu însă plin de căldură şi en tu%iasm. - fost vesel şi foarte atent cu ea. (rima jumătate de oră o petrecu aţîţînd focul pentru ca 9ane să nu sufere din cau%a sc'imbării camerei+ şi, la dorinţa lui, ea trecu de cealaltă parte a căminului, ca să fie mai departe de uşă. -poi, se aşe%ă lîn#ă ea şi aproape că nu mai vorbi cu nimeni altul. Eli%abet', brodînd în colţul opus, urmărea totul încîntată. "upă ceai, domnul Iurst îi reaminti cumnatei sale de
8G

Jane Austen

masa de joc+ %adarnic însă. Ea ştia, din observaţii personale, că domnul "arc0 nu voia să joace, şi domnul Iurst îşi vă%u refu%ată c'iar şi dorinţa direct e7primată. "omnişoara $in#le0 îl asi#ură că nu avea nimeni intenţia să joace şi tăcerea între#ului #rup părea să i confirme spusele. "omnul Iurst, prin urmare, nu avu altceva de făcut decît să se lun#ească pe una dintre canapele şi să adoarmă. "arc0 luă o carte în mînă. "omnişoara $in#le0, la fel+ iar doamna Iurst, tot jucîndu se cu brăţările şi inelele sale, se amesteca din cînd în cînd în conversaţia dintre fratele ei şi domnişoara $ennet. "omnişoara $in#le0 era aproape tot atît de preocupată de pro#resul făcut de domnul "arc0 în lectura cărţii lui, cît şi de propria ei carte+ îi punea tot timpul întrebări şi se uita la pa#ina la care ajunsese el. 6otuşi, nu l putu atra#e într o conversaţie+ el îi răspundea doar la întrebări şi continua să citească. :n cele din urmă, epui%ată de încercarea de a se amu%a cu cartea ce o alesese numai pentru că era volumul al doilea al cărţii pe care o citea el, căscă lun# şi spuse= ! /e plăcut este să petreci o seară în acest fel1 Eă mărturisesc că, în cele din urmă, nu e7istă bucurie mai mare decît cititul1 6e saturi de orice, mult mai repede decît de o carte. /înd voi avea casa mea, voi fi nenorocită dacă nu voi avea o bibliotecă e7cepţională. &imeni nu răspunse nimic. Ea căscă din nou, %vîrli cartea deoparte şi îşi roti oc'ii prin cameră, căutînd o altă distracţie+ cînd îl au%i pe fratele său pomenindu i domnişoarei $ennet de un bal, se întoarse brusc către el şi i spuse= ! -propo, /'arles, te #îndeşti serios să dai o serată la &et'erfield* 6e aş sfătui, înainte de a lua o 'otărîre, să i consulţi şi pe ceilalţi de aici. 3înt si#ură că se află printre noi unii pentru care un bal ar însemna mai curînd o pedeapsă, decît o plăcere. ! "acă te #îndeşti la "arc0, e7clamă fratele ei, poate
82

Mîndrie şi

re!udecat"

să se ducă la culcare înainte să înceapă balul, în ca% că preferă asta+ cît despre bal, e lucru aproape 'otărît şi, de îndată ce &ic'olls va fi preparat destulă cremă de le#ume, voi trimite invitaţiile. ! Mi ar plăcea balurile infinit mai mult, replică ea, dacă ar fi altfel or#ani%ate+ modul lor obişnuit de desfăşurare este însă insuportabil de plicticos. -r fi, desi#ur, mult mai raţional dacă, în locul dansului, conversaţia ar fi pe ordinea de %i. ! Mult mai raţional, dra#a mea /aroline+ nu %ic nu= dar nu ar mai semăna a bal. "omnişoara $in#le0 nu răspunse nimic+ se ridică apoi curînd şi începu să se plimbe prin salon. -vea o siluetă ele#antă şi se mişca frumos+ însă "arc0, pentru care fă cea toate astea, continua cu încăpăţînare să citească. E7asperată, domnişoara $in#le0 se 'otărî să mai facă o sforţare şi, întorcîndu se către Eli%abet', îi spuse= ! "omnişoară Eli%a $ennet, dă mi voie să stărui să mi urme%i e7emplul şi să te mişti puţin prin salon. 6e asi#ur că este foarte înviorător, după ce ai stat atît pe loc. Eli%abet' fu surprinsă, dar acceptă imediat. "omni şoara $in#le0 avu succes şi în ceea ce priveşte scopul real al acestei #entileţi= domnul "arc0 îşi ridică privirea. Era şi el tot atît de surprins ca şi Eli%abet' de ne aşteptata atenţie venind din partea domnişoarei $in#le0 şi, fără să şi dea seama, înc'ise cartea. ;u imediat poftit să se alăture #rupului lor, dar refu%ă, remarcînd că nu şi putea înc'ipui decît două motive pentru care se plimbau prin salon, iar dacă el ar veni cu ele ar dăuna şi unuia şi celuilalt. "omnişoara $in#le0 murea să ştie ce voia să spună şi o întrebă pe Eli%abet' dacă ea înţele#ea ceva. ! &u, nimic, răspunse Eli%abet'+ e clar însă că vrea să fie sever cu noi şi modul cel mai si#ur de a l necăji este să nu l întrebăm nimic. "omnişoara $in#le0 însă nu era în stare să l necăjească pe domnul "arc0 în nici un fel, şi insistă să i se e7plice
83

Jane Austen

cele două motive. ! & am nimic împotrivă să vi le e7plic, spuse el, îndată ce domnişoara $in#le0 îi în#ădui să vorbească. -ţi ales acest fel de a vă petrece seara, fie pentru că sînteţi una confidenta celeilalte şi aveţi secrete de discutat, fie pentru că ştiţi că siluetele dumneavoastră sînt puse în valoare cînd vă mişcaţi= dacă i vorba de primul motiv, v aş stînjeni+ dacă i vorba de al doilea, vă pot admira mai bine de la locul meu, de lîn#ă foc. ! O'1 E scandalos1 e7clamă domnişoara $in#le0. & am mai au%it ceva atît de în#ro%itor. /um să l pedepsim pentru asemenea cuvinte* ! &imic mai simplu+ numai s o doriţi, răspunse Eli%abet'. (utem toţi să ne c'inuim, să ne pedepsim unii pe alţii. 3îcîiţi l, rîdeţi de el. 3înteţi atît de intimi, încît trebuie să ştiţi cum s o faceţi. ! "ar pe cuvîntul meu că nu ştiu. Eă asi#ur că in timitatea noastră nu m a învăţat încă acest lucru. 3ă sîcîi calmul însuşi şi pre%enţa de spirit1 &u, nu1 3imt că la punctul acesta vom fi bătute. /ît priveşte rîsul, nu ne putem face ridicole ! dacă nu vă este cu supărare ! încercînd să rîdem de el fără nici un motiv. "omnul "arc0 se poate felicita. ! &u se poate rîde de domnul "arc01 se miră Eli %abet'. -ceasta este o prero#ativă foarte neobişnuită şi neobişnuită sper să rămînă, căci pentru mine ar fi o mare pierdere dac aş avea multe cunoştinţe de felul acesta. -dor rîsul. ! "omnişoara $in#le0, interveni domnul "arc0, îmi acordă prea mult credit. /ei mai înţelepţi şi mai buni dintre oameni ! ba nu1 ! cele mai înţelepte şi mai bune dintre faptele lor pot fi ridiculi%ate de cineva al cărui prim scop în viaţă este 'a%ul. ! "esi#ur, replică Eli%abet', e7istă asemenea oameni, dar sper că nu fac parte dintre ei. 3per că nu ridiculi%e% niciodată ceea ce este înţelept sau bun. &ero%ia şi
84

Mîndrie şi

re!udecat"

prostia, capriciul şi inconsecvenţa mă amu%ă copios. O recunosc+ rîd de ele ori de cîte ori pot. "ar astea, presupun, sînt e7act defectele pe care dumneavoastră nu le aveţi. ! (oate că nu i cu putinţă ca un om să nu le aibă. "ar a fost totdeauna scopul vieţii mele să evit acele slăbiciuni care e7pun o minte sănătoasă ridicolului. ! "efecte ca or#oliul şi mîndria. ! "a, or#oliul este într adevăr un defect. Mîndria, însă, acolo unde e7istă o minte cu adevărat superioară, mîndria va fi întotdeauna ţinută în frîu. Eli%abet' se întoarse pentru a şi ascunde un surîs. ! -ţi terminat, cred, anali%area caracterului domnului "arc0, spuse domnişoara $in#le0, şi care este, mă ro#, re%ultatul* ! M am convins pe deplin că domnul "arc0 nu are nici un defect. O recunoaşte el însuşi, fără înconjur. ! &u, răspunse "arc0, nu am avut asemenea pre tenţie. -m destule defecte, dar nu sînt, sper, ale raţiunii. (entru firea mea, nu pun mîna în foc. Este, cred, prea puţin în#ăduitoare+ si#ur, prea puţin, pentru a conveni celorlalţi. &u pot uita prostiile şi păcatele oamenilor atît de repede pe cît ar trebui, şi nici ofensele pe care mi le aduc. &u mă las impresionat de orice încercare ce s ar face de a mă emoţiona. /aracterul meu ar putea fi numit ranc'iunos. $una mea părere o dată pierdută, este pierdută pentru vecie. ! 1cesta este într adevăr un păcat, stri#ă Eli%abet'. Fanc'iuna implacabilă este o pată pe firea cuiva. "ar v aţi ales bine păcatul cu adevărat, nu pot rîde de el. :n ceea ce mă priveşte, sînteţi în si#uranţă. ! E7istă, cred, în fiecare dintre noi, o înclinaţie pentru un păcat anume, un defect firesc pe care nici educaţia cea mai perfectă nu l poate înăbuşi. ! 2i al dumneavoastră este tendinţa de a i dispreţul pe toţi.
8.

Jane Austen

! 2i al dumneavoastră, replică "arc0 cu un surîs, este de a i înţele#e pe toţi #reşit, cu bună ştiinţă. ! 3ă facem puţină mu%ică, interveni domnişoara $in#le0, sătulă de o conversaţie la care nu şi dăduse contribuţia. ,oui%a, n ai să te superi dacă l voi tre%i pe domnul Iurst* 3ora sa nu făcu nici cea mai mică obiecţie+ pianul fu desc'is şi "arc0, după ce se reculese timp de cîteva clipe, nu re#retă deloc acest lucru. :ncepea să simtă că era periculos să se ocupe prea mult de Eli%abet'.

88

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &II

/a urmare a înţele#erii dintre cele două surori, a doua %i de dimineaţă Eli%abet' scrise mamei lor, ru#înd o să trimită trăsura să le ia acasă, în cursul %ilei. :nsă doamna $ennet, care socotise că fetele vor rămîne la &et'erfield pînă marţea următoare, ceea ce ar fi făcut o săptămînă întrea#ă pentru 9ane, nu se putea 'otărî să le primească mai devreme, cu plăcere. Făspunsul său, deci, nu a fost satisfăcător, în tot ca%ul nu pentru Eli%abet' ! care era nerăbdătoare să se întoarcă acasă. "oamna $ennet le trimise vorbă că nu putea să dispună de trăsură înainte de marţi şi adău#ă într un post scriptum că, dacă domnul $in#le0 şi sora lui insistau să le mai reţină, ea se putea foarte bine lipsi de ele. Eli%abet', însă, era absolut 'otărîtă să nu mai rămînă acolo şi nici nu se prea aştepta la asemenea insistenţe+ din contră, temîndu se că şederea lor putea fi socotită inutil de lun#ă, stărui pe lîn#ă 9ane ca să l roa#e ea pe domnul $in#le0 să le dea imediat trăsura+ 'otărîră deci să vorbească în cursul dimineţii despre intenţia lor de a pleca de la &et'erfield si să ceară şi trăsura. Iotărîrea lor provocă din partea surorilor domnului $in#le0 multe demonstraţii de re#ret şi insistară destul pentru a o convin#e pe 9ane să rămînă pînă a doua %i+ plecarea fu deci amînată pentru %iua următoare. "omni şoarei $in#le0 îi părea rău că propusese această amînare,
8<

Jane Austen

căci #elo%ia şi antipatia ei pentru una dintre surori de păşeau cu mult afecţiunea pentru cealaltă. 3tăpînul casei află, cu sinceră mî'nire, că plecau atît de curînd şi încercă, în repetate rînduri, s o convin#ă pe domnişoara $ennet că nu era un lucru cuminte din partea ei, că nu se refăcuse destul, dar 9ane era neclintită atunci cînd simţea că are dreptate. (entru domnul "arc0, vestea fu binevenită+ Eli%abet' stătuse destul la &et'erfield. :l atră#ea mai mult decît dorea, iar domnişoara $in#le0 era nepoliticoasă cu ea şi mai sîcîitoare decît de obicei cu el. "arc0 luă 'otărîrea înţeleaptă de a fi deosebit de atent ca, mai ales acum, să nu i scape vreun #est de admiraţie, nimic care ar putea tre%i în Eli%abet' speranţa de a însemna ceva pentru fericirea lui, conştient că, dacă în mintea ei şi a putut face loc un asemenea #înd, purtarea lui din ultima %i trebuia să aibă toată forţa de a l confirma sau %drobi. &eclintit în 'otărîrea lui, abia dacă îi spuse %ece cuvinte în tot cursul %ilei de sîmbătă şi, deşi la un moment dat rămaseră sin#uri o jumătate de oră, el îşi vă%u conştiincios de lectură şi nu i aruncă nici măcar o privire. "uminică, după slujba reli#ioasă, avu loc despărţirea atît de plăcută aproape pentru toţi. -mabilitatea domni şoarei $in#le0 faţă de Eli%abet', ca şi afecţiunea ei pentru 9ane crescuseră, spre sfîrşit, foarte simţitor şi, cînd s au despărţit, după ce o asi#ură pe aceasta din urmă de plăcerea ce i va face întotdeauna să se vadă, fie la ,on# bourn, fie la &et'erfield, şi după ce o îmbrăţişă cu toată căldura, dădu c'iar mîna cu cea dintîi. Eli%abet' îşi luă rămas bun de la toţi, în cea mai perfectă stare de spirit. -casă, nu fură întîmpinate cu prea multă căldură de mama lor. "oamna $ennet fu surprinsă că s au întors, spuse că au făcut rău să pună oamenii pe foc şi că era si#ură că 9ane răcise iarăşi. 6atăl lor însă, deşi foarte laconic în e7primarea bucuriei sale, era foarte vesel să le vadă acasă+ le simţise mult lipsa. /onversaţiile de seară,
8?

Mîndrie şi

re!udecat"

cînd se strJn#eau cu toţii, pierduseră mult din vioiciune, şi aproape că nu şi mai aveau rostul dacă lipseau 9ane şi Eli%abet'. -u #ăsit o pe Mar0, ca de obicei, adîncită în studiul armoniei şi contrapunctului şi al naturii omeneşti, şi au trebuit să admire noi e7trase şi să asculte noi remarci de etică răsuflată. /at'erine şi ,0dia aveau de dat veşti de altă natură. Multe se mai întîmplaseră şi multe se mai spuseseră în re#iment, de miercurea trecută+ cîţiva dintre ofiţeri cinaseră, în ultimele %ile, la unc'iul lor+ un soldat fusese bătut cu biciul+ şi se %vonise că domnul colonel ;orster era pe cale să se însoare.

8C

Jane Austen

Ca it#$u$ &III

! 3per, scumpa mea, spuse domnul $ennet soţiei sale, a doua %i de dimineaţă, la micul dejun, că ai comandat o masă bună pentru astă%i, deoarece am motive să aştept un adaos la #rupul nostru familial. ! ,a cine te #îndeşti, dra#ul meu* 3înt si#ură că nu ştiu să vină cineva, afară doar dacă nu s o întîmpla să treacă pe aici /'arlotte ,ucas şi sper că mesele mele sînt destul de bune pentru dînsa. &u cred să aibă multe prîn%uri de astea acasă la ea. ! (ersoana despre care vorbesc este un domn şi un străin. Oc'ii doamnei $ennet scînteiară. ! Dn domn şi un străin1 E domnul $in#le0, sînt si#ură. Eai, 9ane, n ai lăsat să ţi scape o vorbă despre asta, şireată ce eşti1 Ei bine, sînt, desi#ur, foarte fericită să l primesc pe domnul $in#le0. "ar, "oamne "umne%eule1 /e nenorocire1 &u s a #ăsit o bucăţică de peşte, astă%i. ,0dia, sufleţelul meu, sună te ro#. 6rebuie să vorbesc imediat cu Iill. ! &u este domnul $in#le0, o întrerupse soţul său, este cineva pe care nu l am vă%ut în viaţa mea. ,ucrul acesta stîrni o uimire #enerală, iar el avu plăcerea să fie c'estionat cu %el de soţia şi cele cinci fiice ale sale, deodată. "upă ce se amu%ă un timp de curio%itatea lor, le dădu următoarea e7plicaţie=
<H

Mîndrie şi

re!udecat"

! -cum aproape o lună, am primit această scrisoare şi, acum aproape două săptămîni, ara răspuns la ea, fiindcă am socotit că este o c'estiune oarecum delicată, care necesită multă atenţie. Este o scrisoare de la vărul meu, domnul /ollins, care după moartea mea vă poate da afară din această casă, cînd i o plăcea. ! Eai, dra#ul meu, stri#ă soţia, nu pot s aud pome nindu se de asta. Mă ro# dumitale, nu mi vorbi de omul ăsta odios. 3ocot că este lucrul cel mai #roa%nic din lume ca moşia dumitale să fie lăsată moştenire altuia, şi nu propriilor noştri copii, şi te asi#ur că, în locul dumitale, aş fi încercat de mult să fac ceva în c'estia asta. 9ane şi Eli%abet' încercară să i e7plice natura unui astfel de le#at. :ncercaseră adesea şi mai înainte, dar era un subiect ce o depăşea pe doamna $ennet, care con tinua să blesteme cru%imea testării unei moşii în defa voarea unei familii cu cinci fete şi în favoarea unuia de care nu i păsa nimănui. ! Este, desi#ur, un act de mare nedreptate, spuse domnul $ennet, iar pe domnul /ollins nimic nu l poate spăla de vina de a moşteni proprietatea ,on#bourn. "ar, dacă vrei să i asculţi scrisoarea, s ar putea ca felul lui de a spune lucrurile să te liniştească puţin. ! &u1 3înt si#ură că n am să mă liniştesc şi cred că este o mare obră%nicie şi o mare ipocri%ie din parte lui că ţi a scris. "etest asemenea prieteni falşi. /e l împiedica oare să continue să se ră%boiască mai departe cu noi, aşa cum a făcut şi tatăl său, înaintea lui* ! Ei bine, în c'estiunea asta pare să aibă, cu adevărat, unele scrupule filiale, aşa cum vei au%i c'iar acum.
Iunsford lîn#ă 5ester'am >ent Octombrie, G.

*cumpe domn,
<G

Jane Austen

0eplăcerile e3istente între dumneavoastră şi al meu defunct prea stimat tată m-au nemul#umit foarte tare şi, de cînd am avut nefericirea de a-l pierde, am fost adesea însufle#it de dorin#a unei reconcilieri; m-au re#inut, un timp, însă, propriile mele îndoieli, teamă fiindu-mi că a fi în termeni buni cu cineva cu care dînsul a binevoit a fi în discordie, ar putea părea o lipsă de respect fa#ă de memoria domniei sale1 ! ,i, ce spui, doamnă Bennet2 1cum însă m-am .otărît în privin#a aceasta deoarece, fiind .irotonisit de 4aşte, am avut marele noroc de a fi distins cu protec#ia înăl#imii sale Lad) "at.erine de Bourg., văduva lui *ir Le5is de Bourg., datorită mărinimiei şi bunătă#ii căreia am fost recomandat pentru rangul de rector 6 al acestei paro.ii, unde mă voi strădui, în mod neprecupe#it, să mă comport cu un respect plin de recunoştin#ă fa#ă de senioria sa, fiind totdeauna gata să îndeplinesc ritualul şi ceremoniile instituite de Biserica 1nglicană. "a un om al bisericii simt că este de datoria mea să promove! şi să instaure! binecuvîntarea păcii în sînul tuturor familiilor din sfera mea de influen#ă şi, pe aceste temeiuri, mă mîndresc că pre!enta mea ofertă de bună în#elegere este demnă de toată lauda şi că împre urarea că sînt moştenitorul testamentar al proprietă#ii Longbourn va fi trecută cu vederea de către domnia voastră şi că nu ve#i fi ispitit să refu!a#i ramura de măslin ce vi se întinde. 0u pot fi decît afectat de faptul că sînt instrumentul unor nea unsuri pentru amabilele dumneavoastră fiice şi vă solicit îngăduin#a de a-mi cere iertare pentru aceasta şi de a vă asigura de dorin#a mea de a le aduce orice reparare posibilă a pre udiciilor create; dar despre aceasta, mai tîr!iu. Dacă nu ave#i nici o opunere în a mă primi în casa domniei-voastre, mi-am
<2

Mîndrie şi

re!udecat"

propus marea bucurie de a vă pre!enta respectele mele, domniei-voastre şi familiei domniei-voastre, luni, noiembrie optspre!ece, la orele patru, şi de a abu!a de ospitalitatea domniei-voastre, pînă sîmbăta ce urmea!ă, ceea ce pot face fără nici o împiedicare, deoarece Lad) "at.erine este departe de a se împotrivi unei absen#e oca!ionale în !iua de duminică, numai ca un alt preot să fie anga at pentru slu ba din acea !i. "u respectuoase omagii pentru doamna şi fiicele domniei-voastre, rămîn, scumpe domn, al domnieivoastre voitor-de-bine şi prieten. 7illiam "ollins ! ,a orele patru, deci, putem aştepta pe acest domn făcător de pace, spuse domnul $ennet în timp ce împă turea la loc scrisoarea. (e cuvîntul meu, pare să fie un tînăr foarte scrupulos şi amabil şi nu mă îndoiesc că se va dovedi a fi o cunoştinţă preţioasă, în special dacă ,ad0 /at'erine va fi atît de în#ăduitoare şi l va lăsa să mai vină pe la noi. ! E totuşi oarecare bun simţ în cele ce spune în pri vinţa fetelor şi, dacă este dispus să repare cumva preju diciile create, n am să fiu eu aceea care să l împiedic. ! "eşi, spuse 9ane, este #reu să #'iceşti în ce mod are de #înd să facă îndreptările care crede că ni se cuvin, dorinţa asta îi face cinste. Eli%abet' fu profund uimită de marele lui respect pentru ,ad0 /at'erine şi de intenţia i binevoitoare de a şi bote%a, cununa şi în#ropa enoriaşii ori de cîte ori va fi nevoie. ! 6rebuie să fie un fenomen, cred, spuse ea. &u mi l pot înc'ipui. Este ceva atît de pompos în stilul lui1 2i ce o fi vrînd să spună cu scu%ele pentru faptul că e moştenitor testamentar* &u mi înc'ipui c ar face ceva, dacă i ar fi posibil. 3 ar putea să fie un om cu bun simţ, 3ir*
<3

Jane Austen

! &u, dra#a mea, nu cred. Mă aştept să l #ăsesc tocmai contrariul. :n scrisoarea lui este uri amestec de servilism şi laudă de sine, care promite multe. 3înt nerăbdător să l cunosc. ! "in punctul de vedere al compunerii, interveni Mar0, scrisoarea lui nu pare să aibă cusururi. @deea cu ramura de măslin nu este poate nouă de tot, cred totuşi că este bine e7primată. (entru /at'erine şi ,0dia, nici scrisoarea, nici autorul ei nu pre%entau vreun interes. Era mai mult ca imposibil ca vărul lor să apară într o tunică stacojie şi, de săptămîni între#i, nu se mai puteau bucura de societatea unui bărbat dacă purta altă culoare. /ît despre mama lor, scrisoarea domnului /ollins estompase mult din reaua ei voinţă şi se pre#ătea să l primească cu o linişte care a uimit pe soţul şi pe fiicele sale. "omnul /ollins sosi punctual pînă la secundă şi fu primit de întrea#a familie, cu multă amabilitate. "omnul $ennet vorbi într adevăr foarte puţin+ doamnele, însă, erau destul de dispuse la vorbă, iar domnul /ollins nu părea nici să aibă nevoie de încurajare şi nici să fie înclinat spre tăcere. Era un tînăr înalt, #reoi, în vîrstă de două%eci şi cinci de ani. -vea un aer #rav, impo%ant şi un fel de a fi ceremonios. "e abia se aşe%ase şi îi şi făcu doamnei $ennet complimente pentru fiicele sale atît de frumoase+ îi spuse că a au%it mult despre frumuseţea lor, dar că, în ca%ul de faţă, faima nu era la înălţimea adevărului şi, adău#ă el, nu se îndoia că, la timpul potrivit, mama le va vedea pe toate bine rostuite la casa lor. 4alanteria aceasta n a prea fost pe placul unora dintre auditoare, dar doamna $ennet, care nu făcea na%uri la nici un compliment, răspunse pe loc= ! 3înteţi foarte amabil, domnule, nu mă îndoiesc, şi doresc din toată inima să fie aşa căci, altfel, vor rămîne tare nevoiaşe. ,ucrurile sînt atît de ciudat aşe%ate. ! ;aceţi alu%ie, probabil, la moştenirea acestei pro
<4

Mîndrie şi

re!udecat"

prietăţi. ! O', domnule, aşa e, într adevăr. Este un lucru tare întristător pentru bietele mele copile, trebuie s o recu noaşteţi. &u că vreau să vă fac vinovat pe dumneavoastră pentru că, ştiu, asemenea lucruri ţin de întîmplare în viaţă. &u se poate şti ce se întîmplă cu moşiile, în lipsă de moştenitori le#ali, direcţi. ! 3înt foarte conştient, doamnă, de neca%urile fru moaselor mele verişoare şi aş putea spune multe în c'estiunea asta, dacă nu m aş teme să nu par îndră%neţ şi pripit. (ot să le admir. -cum, nu am să spun mai mult, dar cînd ne vom cunoaşte mai bine, poate. "omnul /ollins fu întrerupt ! erau poftiţi la masă. 2i fetele îşi %îmbiră una alteia+ ele nu erau sin#urele ţinte ale admiraţiei domnului /ollins. 3alonul, sufra#eria şi toată mobila fură e7aminate şi admirate+ iar laudele lui pentru fiecare lucru ar fi încăl%it inima doamnei $ennet dacă nu ar fi fost presupunerea c'inuitoare că le cerceta pe toate ca pe nişte viitoare posesiuni. /ina, la rîndul ei, fu de asemenea mult lăudată şi musafirul ru#ă să i se spună căreia dintre frumoasele sale verişoare se datora #ustul e7celent al bucatelor. -ici însă fu pus la punct de doamna $ennet care l asi#ură, oarecum scorţoasă, că erau foarte bine în stare să ţină o bucătăreasă bună şi că fiicele ei nu aveau ce căuta în bucătărie. "omnul /ollins îşi ceru iertare pentru că o indispusese. "oamna $ennet declară, pe un ton mai moale, că nu se simţea deloc ji#nită+ dar el continuă să se scu%e apro7imativ un sfert de ceas.

<.

Jane Austen

Ca it#$u$ &I%

:n timpul masei, domnul $ennet aproape că nu desc'ise #ura+ dar cînd servitorii s au retras, cre%u că era timpul să facă puţină conversaţie cu oaspetele său şi atacă, în acest scop, un subiect în care se aştepta ca domnul /ollins să strălucească, spunîndu i că părea să fi avut mare noroc cu protectoarea lui. 4rija şi consideraţia ,ad0 ei /at'erine de $our#' pentru dorinţele şi confortul lui păreau e7cepţionale. "omnul $ennet nu ar fi putut ale#e mai bine. "omnul /ollins o lăudă cu elocvenţă. 3ubiectul acesta îl făcu să se comporte şi mai solemn decît îi era felul şi, cu un aer foarte important, declară că în viaţa lui nu mai vă%use o asemenea purtare la o persoană de ran# ! atîta afabilitate şi condescendenţă ! cîtă îi arătase lui ,ad0 /at'erine. "însa binevoise, în mod #raţios, să aprobe ambele predici pe care el avusese onoarea să le ţină în pre%enţa domniei sale. :l poftise, de asemenea, de două ori să ia masa la Fosin#s şi c'iar sîmbăta trecută, seara, trimisese după el să fie al patrulea la o partidă de cadril. Mulţi o socoteau pe ,ad0 /at'erine trufaşă, ştia el, dar dînsul, personal, nu #ăsise niciodată la dînsa decît afabilitate. Eorbise întotdeauna cu el aşa cum ar fi făcut o cu oricare #entilom+ nu arătase nici cea mai mică împotrivire ca el să frecvente%e societatea din vecinătate sau să plece oca%ional din
<8

Mîndrie şi

re!udecat"

paro'ie pentru o săptămînă două, să şi vadă rudele. "omnia sa binevoise c'iar să l sfătuiască să se însoare cît mai repede cu putinţă, cu condiţia să facă o ale#ere c'ib%uită+ şi o dată venise în vi%ită în umila lui casă paro'ială, unde aprobase în între#ime toate modificările făcute de el şi binevoise să su#ere%e ea însăşi unele sc'imbări ! nişte rafturi în dulapuri, la etaj. ! 3înt convinsă că purtarea ei este tocmai cum trebuie şi civili%ată, spuse doamna $ennet+ cred că este o femeie foarte plăcută. E păcat că doamnele din lumea mare nu seamănă, în #eneral, mai mult cu dînsa. ,ocuieşte în apropierea dumneavoastră, domnule* ! 4rădina în care este situată ultima mea locuinţă e despărţită de Fosin#s (ar), reşedinţa domniei sale, doar printr o potecă. ! (arcă aţi spus că e văduvă, domnule, nu* -re fa milie* ! -re o sin#ură fiică, moştenitoarea domeniului Fo sin#s şi a unei averi foarte mari. ! -'1 e7clamă doamna $ennet, dînd din cap+ în seamnă că este bine situată, nu ca alte fete. 2i cum arată* E frumoasă* ! Este într adevăr o tînără cum nu se poate mai încîntătoare. ,ad0 /at'erine însăşi %ice că, după canoanele adevăratei frumuseţi, domnişoara de $our#' întrece cu mult pe cele mai frumoase repre%entate ale se7ului său, căci în făptura ei se #ăseşte acel ceva caracteristic unei tinere femei de viţă nobilă. -re însă din nenorocire o constituţie bolnăvicioasă, care a împiedicat o să facă, pentru desăvîrşirea sa, pro#resele pe care, altfel, nu s ar fi putut să nu le facă, după cum am fost informat de doamna care s a ocupat de educaţia ei şi care locuieşte şi acum cu domniile lor. "ar este deosebit de amabilă şi adeseori are condescendenţa de a trece în faetonul ei tras de ponei prin faţa umilei mele locuinţe. ! - fost pre%entată la palat* &u mi amintesc de nu
<<

Jane Austen

mele ei printre doamnele de la curte. ! 3tarea precară a sănătăţii o împiedică, din neno rocire, să stea la ,ondra şi, în acest fel, aşa cum însumi i am spus într o %i ,ad0 ei /at'erine, lipseşte /urtea $ritanică de podoaba ei cea mai strălucitoare. "omnia sa a părut încîntată de această idee şi vă puteţi ima#ina că sînt fericit ori de cîte ori se iveşte prilejul să fac astfel de mici şi delicate complimente, atît de plăcute totdeauna. &u o sin#ură dată am remarcat faţă de ,ad0 /at'erine că fermecătoarea sa fiică pare născută pentru a fi ducesă şi că ran#ul cel mai înalt, în loc să dea strălucire fiicei sale, ar fi el împodobit prin persoana sa. -cest #en de mici atenţii este cel care îi face senioriei sale plăcere şi este felul de atenţii pe care mă simt deosebit de obli#at să l folosesc. ! 9udecaţi aşa cum trebuie, spuse domnul $ennet, şi e o fericire că aveţi 'arul de a mă#uli cu #in#ăşie. Eă pot întreba dacă aceste plăcute atenţii vă vin pe moment, da torită împrejurării, sau sînt re%ultatul unui studiu anterior* ! Ele îmi vin, mai cu deosebire, datorită lucrurilor care se întîmplă în clipa aceea şi, deşi uneori mă amu% cu alcătuirea şi aranjarea unor astfel de mici complimente ele#ante, care să poată fi adaptate unor prilejuri obişnuite, sînt plin de dorinţa de a le da întotdeauna un aer cît mai spontan cu putinţă. 3peranţele domnului $ennet se adeveriseră întocmai. Eărul său nu era mai puţin absurd decît se aşteptase. :l ascultă, delectîndu se din plin, păstrînd însă în acelaşi timp cea mai mare serio%itate, fără să simtă nevoia de a împărţi cu cineva această plăcere altfel decît sc'imbînd cîte o privire din cînd în cînd cu Eli%abet'. (înă la ora ceaiului însă, do%a îi fusese de ajuns, aşa că domnul $ennet fu fericit să şi reconducă musafirul în salon şi, după ceai, să l poftească să citească cu #las tare doamnelor. "omnul /ollins consimţi cu voie bună şi i se aduse o carte+ dar vă%înd o Mdupă toate semnele
<?

Mîndrie şi

re!udecat"

provenea dintr o bibliotecă de împrumutN o dădu înapoi şi ru#ă să i fie cu iertare, însă el nu citea niciodată romane. >itt0 căscă oc'ii mari la el, iar ,0dia scoase o e7clamaţie de uimire. @ se pre%entară alte cărţi şi, după oarecare cumpănire, alese 4redicile lui ;ord0ce. "e la primele rînduri, ,0dia căscă şi, înainte ca dînsul să fi apucat să citească, cu o solemnă monotonie, trei pa#ini, ea îl întrerupse în acest fel= ! 2tii, mamă, că unc'iul ('ilips se #îndeşte să l dea afară pe Fic'ard* 2i dacă o face, îl va an#aja domnul colonel ;orster. /'iar mătuşa mi a spus aşa, sJmbătă. Mîine am să mă duc la Mer0ton să mai aflu cîte ceva despre c'estiunea asta şi să ntreb cînd se întoarce dom nul "enn0 de la oraş. ,0dia fu poftită de cele două surori mai mari să şi ţină #ura+ dar domnul /ollins, foarte ofensat, lăsă cartea deoparte şi spuse= ! -m remarcat deseori ce puţin interes manifestă tinerele domnişoare pentru cărţile de factură serioasă, deşi sînt scrise e7clusiv pentru binele lor. 3înt uluit, v o mărturisesc, deoarece nimic nu le poate folosi atît cît în văţătura. "ar nu vreau s o mai plictisesc pe tînăra mea verişoară. :ntorcîndu se apoi către domnul $ennet i se oferi drept partener la o partidă de table. "omnul $ennet acceptă oferta, remarcînd că făcea un lucru înţelept lăsînd fetele să şi vadă de micile lor distracţii. "oamna $ennet şi fiicele sale se scu%ară în modul cel mai politicos pentru întreruperea ,0diei şi îi promiseră că nu se va mai repeta, dacă el va voi să reia lectura+ dar domnul /ollins, după ce le dădu asi#urări că nu purta nici un resentiment tinerei sale verişoare şi că nu ar putea niciodată lua purtarea ei drept un afront, se aşe%ă cu domnul $ennet la o altă masă pentru a juca table.

<C

Jane Austen

Ca it#$u$ &%

"omnul /ollins nu era un om cu bun simţ şi deficienţele sale naturale fuseseră prea puţin ajutate de educaţie sau societate, căci cea mai mare parte a vieţii şi o petrecuse sub îndrumarea unui tată incult şi avar+ şi deşi urmase o facultate, trecuse numai prin ea, fără să şi fi făcut acolo un fel de relaţii folositoare. 3upunerea în care îl crescuse tatăl său pusese, de la început, pecetea unui mare servilism în felul lui de a fi+ dar acum acesta era simţitor contrabalansat de o în#îmfare de om prost, de viaţa retrasă pe care o ducea şi de ceea ce resimţea ca urmare a unei timpurii şi neaşteptate prosperităţi. O întîmplare fericită îl scoase în calea ,ad0 ei /at'erine de $our#', tocmai cînd paro'ia Iunsford devenise vacantă+ respectul pe care l avea pentru ran#ul ei, veneraţia faţă de ea ca protectoare, amestecate cu o părere foarte bună despre propria lui persoană, despre autoritatea lui de om al bisericii, şi situaţia de paro' făcură din el un perfect amestec de trufie, supunere, în#îmfare şi umilinţă. -cum, că avea o casă bună şi un venit foarte frumos, îşi propusese să se însoare+ urmărind o reconciliere cu familia din ,on#bourn, avea în vedere o nevastă şi se #îndea să alea#ă pe una dintre fete, dacă ar fi #ăsit că erau atît de frumoase şi binecrescute cum le mer#ea ves tea. -cesta era planul lui de îndreptare ! de reparare ! a faptului că moştenea proprietatea tatălui lor+ şi l soco tea un plan admirabil, foarte potrivit şi foarte avantajos,
?H

Mîndrie şi

re!udecat"

foarte nobil şi de%interesat din partea lui. (lanul rămase nesc'imbat după ce vă%u fetele. /'ipul încîntător al domnişoarei 9ane $ennet îi confirmă punctul de vedere şi îi întări convin#erile foarte stricte cu privire la drepturile ei de întJietate+ pentru prima seară, ea fu deci aleasa lui+ %iua următoare însă aduse o modificare+ într un t%te-&-t%te de un sfert de oră cu doamna $ennet, înaintea micului dejun, în timpul unei conversaţii care în cepu cu casa paro'ială şi, fireşte, alunecă spre mărturisirea nădejdilor lui că s ar putea #ăsi la ,on#bourn o stăpînă pentru Iunsford, doamna $ennet avu, printre %îmbete foarte binevoitoare şi încurajări totale, o re%ervă, tocmai în privinţa 9anei, asupra căreia se fi7ase el. /ît despre fiicele mai mici, nu putea lua asupra ei să răspundă... nu putea da un răspuns precis... dar nu avea cunoştinţă de vreo propunere+ fiica sa cea mare... trebuia să menţione%e acest lucru... simţea că e datoare să i dea a înţele#e că... urma probabil, să se lo#odească foarte curînd. "omnul /ollins nu trebui decît să şi mute #îndul de la 9ane la Eli%abet', ceea ce şi făcu imediat, în timp ce doamna $ennet aţîţa focul în cămin+ prima după 9ane ca vîrstă şi frumuseţe urma, desi#ur, la rînd. "oamna $ennet, încîntată de alu%ia lui, spera să poată avea curînd două fete măritate+ iar omul de care ieri nu putea au%i vorbindu se se afla acum foarte sus în stima şi #raţiile sale. @ntenţia ,0diei de a face o plimbare la Mer0ton nu fusese uitată+ toate surorile, în afară de Mar0, consimţiră să mear#ă cu ea+ iar domnul /ollins urma să le în soţească, aceasta la cererea domnului $ennet care abia aştepta să scape de el şi să şi aibă biblioteca numai pentru sine. /ăci acolo îl urmase domnul /ollins, după micul dejun, şi acolo, răsfoind de formă unul dintre cele mai voluminoase in-folio-uri din colecţie, continua în reali tate să i vorbească aproape fără încetare de casa şi #ră
?G

Jane Austen

dina de la Iunsford. -semenea procedee îl scoteau pe domnul $ennet din sărite. :n biblioteca lui, fusese tot deauna si#ur de ră#a% şi linişte+ şi deşi se aştepta ! aşa cum îi spunea Eli%abet' ! să dea de nero%ie şi înfu murare în oricare dintre celelalte încăperi ale casei, în bibliotecă se obişnuise să fie la adăpost de ele. (oliteţea lui deci fusese e7trem de promptă cînd îl invitase pe domnul /ollins să i însoţească fiicele la plimbare+ iar domnul /ollins, căruia de fapt plimbarea îi convenea cu mult mai bine decît lectura, fu e7trem de bucuros să în c'idă tomul acela #ros şi să plece. /u nimicuri bombastice din partea lui şi cu aprobări politicoase din partea verişoarelor sale, le trecu timpul pînă ce intrară în Mer0ton. -junşi acolo însă, el nu mai fu în stare să reţină atenţia celor mai tinere dintre fete. Oc'ii acestora fu#iră îndată în lun#ul stră%ii, în căutarea ofiţerilor şi, în afară de vreo bonetă deosebit de ele#antă sau de vreo muselină ! absolut o noutate ! în vreo vi trină, nimic nu le putea interesa. "ar atenţia tuturor fetelor fu în curînd atrasă de un tînăr pe care nu l mai vă%useră pînă atunci+ avea o înfă ţişare foarte distinsă şi se plimba împreună cu un ofiţer de partea cealaltă a drumului. Ofiţerul era c'iar acel domn "enn0 despre a cărui întoarcere venise ,0dia să se interese%e şi care se înclină cînd îi vă%u trecînd. 6oţi fură i%biţi de înfăţişarea străinului şi se întrebară cine putea fi+ şi >itt0 şi ,0dia, 'otărîte să afle acest lucru, traversară strada, urmate de ceilalţi, sub prete7tul că ar dori ceva din prăvălia de peste drum şi, din fericire, ajunseră pe trotuarul opus tocmai cînd cei doi domni care se reîntorceau ajunseseră şi ei în acelaşi punct. "omnul "enn0 li se adresă imediat, cerîndu le permisiunea de a l pre%enta pe prietenul său, domnul 5ic)'am, care venise cu el în %iua precedentă de la ,ondra şi despre care era bucuros să le spună că acceptase o însărcinare în unitatea lor. -sta era tocmai ce trebuia pentru că
?2

Mîndrie şi

re!udecat"

tînărului nu i lipsea decît uniforma pentru a fi cu adevărat fermecător. :nfăţişarea îl favori%a foarte mult= frumuseţea lui era fără cusur ! avea un c'ip încîntător, o siluetă perfectă şi un fel plăcut de a se pre%enta. "upă ce făcură cunoştinţă, el dovedi o fericită uşurinţă în conversaţie ! o uşurinţă în acelaşi timp foarte corectă şi total lipsită de pretenţii+ între#ul #rup se întreţinea încă în mod foarte a#reabil cînd le atrase atenţia un tropot de cai. "arc0 şi $in#le0 veneau călare. Femarcînd doamnele din #rup, cei doi domni se îndreptară imediat către ele şi urmară politeţile de ri#oare. $in#le0 fu principalul interlocutor, iar domnişoara 9ane $ennet subiectul principal. Era, spuse dînsul, în drum către ,on#bourn, anume pentru a se interesa de sănătatea ei. "omnul "arc0 confirmă cu o plecăciune şi lua tocmai 'otărîrea de a nu şi fi7a oc'ii asupra Eli%abet'ei, cînd privirile îi fură atrase de străin, iar Eli%abet', care, din întîmplare vă%use e7presia de pe c'ipul amîndurora, în timp ce se uitau unul la altul, rămase surprinsă de efectul acestei întîlniri. -mbii se sc'imbaseră la faţă= unul pălise, celălalt roşise. "omnul 5ic)'am, după o e%itare, îşi ridică puţin pălăria ! salut la care domnul "arc0 abia consimţi să i răspundă. /e putea să însemne asta* Era imposibil să ţi înc'ipui+ era imposibil să nu vrei să afli. O clipă mai tîr%iu, fără să aibă aerul că remarcase ceva, domnul $in#le0 îşi luă rămas bun şi împreună cu prietenul său călări mai departe. "omnul "enn0 şi domnul 5ic)'am conduseră tinerele domnişoare pînă la uşa casei domnului ('ilips, apoi se înclinară de plecare, în pofida stăruinţelor domnişoarei ,0dia de a i pofti înăuntru şi c'iar în pofida doamnei ('ilips care, dînd de perete fereastra salonului, susţinea %#omotos invitaţia nepoatei sale. "oamna ('ilips era întotdeauna bucuroasă să şi vadă nepoatele, iar cele două mai mari erau ! după recenta lor absenţă ! deosebit de binevenite+ îşi e7prima tocmai,
?3

Jane Austen

cu %el, surpri%a pentru neaşteptata lor întoarcere acasă ! despre care n ar fi aflat nimic, deoarece trăsura lor nu fusese trimisă să le aducă, dacă nu s ar fi întîmplat să l întîlnească pe stradă pe băiatul de prăvălie de la domnul 9ones, care i spusese că nu mai era nevoie să trimită doctorii la &et'erfield, pentru că domnişoarele $ennet plecaseră ! cînd fu obli#ată să şi îndrepte amabilităţile către domnul /ollins, pe care 9ane tocmai i l pre%enta. :l primi cu toată politeţea de care era capabilă, politeţe pe care el i o întoarse cu vîrf şi îndesat, scu%îndu se pentru faptul de a fi venit pe nepoftite, fără a i fi fost pre%entat în prealabil, împrejurare de care se simţea mă#ulit totuşi, ea fiind justificată de înrudirea lui cu tinerele domnişoare care l pre%entaseră atenţiei domniei sale. "oamna ('ilips se sperie de atîta e7ces de bună creştere, dar admiraţia ei faţă de acest necunoscut fu curmată de e7clamaţiile şi întrebările despre celălalt, în privinţa căruia totuşi nu putu spune nepoatelor decît ceea ce ele ştiau deja ! anume că domnul "enn0 venise cu el de la ,ondra şi urma să primească decretul de locotenent în re#imentul... 3punea că de mai bine de o oră îl urmărea cu privirea în timp ce el se plimba în sus şi n jos pe stradă+ şi dacă ar fi apărut domnul 5ic)'am, >itt0 şi ,0dia şi ar fi continuat cu si#uranţă ocupaţia+ dar, din fericire, nu mai trecea nimeni pe la ferestre, afară doar de cîţiva ofiţeri care în comparaţie cu noul venit, deveniseră nişte tineri de%a#reabili şi stupi%i. Dnii dintre aceştia erau aşteptaţi a doua %i la masă la familia ('ilips şi mătuşa promise fetelor să l 'otărască pe soţul ei să i facă domnului 5ic)'am o vi%ită şi să l invite şi pe el, dacă ar veni şi rudele de la ,on#bourn în cursul serii. 6oţi fură de acord+ iar doamna ('ilips le declară că vor or#ani%a o veselă şi %#omotoasă partidă de AloterieB, cum le plăcea lor, după care vor lua o uşoară cină caldă. (erspectiva unor asemenea desfătări era foarte îmbucurătoare şi se despărţiră într o dispo%iţie e7celentă.
?4

Mîndrie şi

re!udecat"

:nainte de a ieşi din cameră, domnul /ollins îşi repetă scu%ele şi fu asi#urat, cu o neobosită politeţe, că scu%ele lui erau lipsite de temei. :n drum spre casă, Eli%abet' îi povesti 9anei ceea ce observase petrecîndu se între cei doi domni+ şi cu toate că 9ane era dispusă să i apere pe oricare dintre ei sau pe ambii, dacă ar fi fost să aibă vreo vină, nu putu #ăsi, cum nu #ăsise nici sora ei, vreo e7plicaţie pentru purtarea lor. -casă, domnul /ollins o făcu fericită pe doamna $ennet e7primîndu şi admiraţia pentru comportamentul şi politeţea doamnei ('ilips. El declară că, în afară de ,ad0 /at'erine şi de fiica ei, nu mai vă%use o femeie cu atîta stil, deoarece dînsa nu numai că l primise cu cea mai perfectă afabilitate, dar îl inclusese în mod special în invitaţia pentru seara următoare, deşi pînă atunci nici nu l cunoscuse. :ntr o oarecare măsură ! presupunea el ! invitaţia se datora rudeniei sale cu familia $ennet+ totuşi nu mai vă%use atîta amabilitate, în tot cursul vieţii sale.

?.

Jane Austen

Ca it#$u$ &%I

/um nu se făcuse nici o obiecţie în le#ătură cu vi%ita proiectată de cei tineri la mătuşa lor şi cum se opusese o re%istenţă dîr%ă tuturor scrupulelor domnului /ollins de a i lăsa pe domnul şi doamna $ennet sin#uri fie c'iar şi o sin#ură seară în timpul vi%itei sale, la ora potrivită cupeul îi transportă pe domnul /ollins şi pe cele cinci verişoare la Mer0ton+ la intrarea în salon, avură plăcerea să afle că domnul 5ic)'am acceptase invitaţia unc'iului şi se afla acolo. "upă ce au%iră vestea şi luară toţi loc, domnul /ollins avu ră#a%ul să privească în jur şi să admire+ şi fu atît de surprins de mărimea apartamentului şi de mobilier, încît declară că aproape ar fi putut să se creadă la Fosin#s, în sufra#eria mică de vară, comparaţie care, la început, nu produse mare satisfacţie. "ar cînd doamna ('ilips înţelese ce însemna Fosin#s şi cine îi era stăpîn şi după ce au%i descrierea unuia doar dintre saloanele ,ad0 ei /at'erine şi află că numai căminul costase opt sute de lire, ea simţi întrea#a #reutate a complimentului şi n ar mai fi avut nimic de %is împotriva unei comparaţii, fie şi cu odaia menajerei. (înă ce domnii se alăturară #rupului lor, domnul /ollins îşi petrecu timpul în mod plăcut descriindu i întrea#a #randoare a ,ad0 ei /at'erine şi a reşedinţei sale, făcînd di#resiuni oca%ionale pentru lauda propriei şi umilei lui locuinţe şi a îmbunătăţirilor pe care i le aducea, şi #ăsi în
?8

Mîndrie şi

re!udecat"

doamna ('ilips o auditoare foarte atentă a cărei părere în privinţa importanţei lui se contura vă%înd cu oc'ii şi care, ascultîndu l, luă 'otărîrea de a raporta vecinilor totul şi cît mai repede cu putinţă. ;etelor însă, care se săturaseră să l tot audă vorbind pe vărul lor şi n aveau nimic altceva de făcut decît să dorească un pian şi să e7amine%e banalele imitaţii de porţelan de pe cămin, aşteptarea li se păru tare lun#ă. "ar, în cele din urmă, se termină. "omnii se apropiau+ şi cînd domnul 5ic)'am intră în salon, Elisabet' simţi că nu l privise şi nu se #îndise niciodată la dînsul cu o admiraţie pe care să n o fi meritat în între#ime+ ofiţerii din re#imentul... formau în #eneral un #rup de domni foarte onorabili şi cei mai străluciţi dintre ei erau pre%enţi la petrecere, în seara aceea+ domnul 5ic)'am însă era atît de departe de ei toţi ca persoană, ţinută, înfăţişare şi umblet, pe cît erau ei de superiori unc'iului ('ilips ! cu obra%ul lui lat ! care, îmbuibat şi mirosind a vin de (orto, îi urma în cameră. "omnul 5ic)'am fu fericitul bărbat către care se întoarseră toate privirile femeilor, iar Eli%abet' fericita femeie lîn#ă care el luă, în sfîrşit, loc+ şi felul plăcut cum începu imediat conversaţia, deşi numai despre faptul că noaptea era umedă şi că probabil vor avea o toamnă plo ioasă, o făcu să constate că subiectul cel mai obişnuit, mai plicticos şi mai banal putea deveni interesant în #ura unui vorbitor priceput. /u rivali ca domnul 5ic)'am şi domnii ofiţeri, domnul /ollins părea să se fi scufundat în nefiinţă. El nu însemna desi#ur nimic în oc'ii tinerelor domnişoare+ totuşi, din cînd în cînd, mai #ăsea la doamna ('ilips o urec'e binevoitoare şi datorită atenţiei acesteia fu servit din belşu# cu prăjiturele şi cafea. /înd s au alcătuit mesele pentru cărţi avu, la rîndul lui, prilejul s o îndatore%e, aşe%îndu se la o partidă de O'ist. ! /unosc prea puţin acest joc, îi spuse, dar sînt fericit, să mă perfecţione%, deoarece în situaţia mea... "oamna
?<

Jane Austen

('ilips îi era foarte recunoscătoare pentru consimţămîntul lui de a juca, dar nu avu răbdare să i asculte motivele. "omnul 5ic)'am nu juca O'ist şi se aşe%ă între Eli%abet' şi ,0dia, care l primiră cu mare bucurie la masa lor. ,a început a e7istat pericolul ca ,0dia, căreia îi plăcea enorm să stea de vorbă, să l monopoli%e%e+ cum însă era şi o mare amatoare de loterie fu, în curînd, prea prinsă de joc, pariind şi e7clamînd prea pătimaş cînd se stri#au premiile, pentru a mai putea da vreo atenţie cuiva. "omnul 5ic)'am însă, acordînd jocului numai atenţia obişnuită, avu ră#a%ul să stea de vorbă cu Eli%abet'. ;oarte bucuroasă să l asculte, deşi nu spera să i se spună ceea ce dorea îndeosebi ! povestea raporturilor lui cu domnul "arc0. Ea nici măcar nu îndră%ni să aducă vorba despre acel domn. 6otuşi curio%itatea îi fu pe neaşteptate potolită. "omnul 5ic)'am atacă, c'iar el, acest subiect. 3e interesă la ce distanţă de Mer0ton se află &et'erfield şi, după ce primi răspunsul, întrebă, şovăind, de cîtă vreme se afla domnul "arc0 acolo. ! /am de o lună, răspunse Eli%abet'. 2i, cum nu dorea să lase să i scape acest subiect, adău#ă= "upă cîte înţele#, are un foarte mare domeniu în "erb0s'ire. ! "a, răspunse 5ic)'am, moşia lui de acolo este o proprietate seniorială, %ece mii net per annum. & aţi fi #ăsit pe nimeni mai indicat decît mine pentru a vă da informaţii în c'estiunea asta căci, din prima mea copi lărie, am fost le#at de familia sa într un fel foarte special. Eli%abet' nu şi putu stăpîni uimirea. ! -veţi tot dreptul să păreţi uimită de afirmaţia mea, domnişoară $ennet, dacă aţi remarcat ! cum poate aţi şi făcut ! marea răceală a întîlnirii noastre de ieri. :l cunoaşteţi bine pe domnul "arc0* ! -tît cît să mi ajun#ă, e7clamă Eli%abet' cu patimă. -m petrecut patru %ile în aceeaşi casă cu el şi l consider un om foarte de%a#reabil. ! "acă este a#reabil sau nu, %ise 5ic)'am, eu nu am
??

Mîndrie şi

re!udecat"

dreptul să mi spun părerea. &u am această calitate. :l cunosc prea mult şi prea bine pentru a fi un judecător drept. +ie mi e imposibil să rămîn nepărtinitor. /red însă că părerea dumneavoastră despre el ar produce, în #eneral, uimire şi poate că nu v aţi e7prima atît de tare nicăieri în alt loc. -ici sînteţi în mijlocul familiei dumneavoastră. ! (e cuvîntul meu, nu spun aici mai mult decît aş spune în oricare altă casă din vecinătate, e7ceptînd &et'erfield. :n Ierdfords'ire nimeni nu l simpati%ea%ă. 6oţi sînt de%#ustaţi de mîndria lui. &u veţi #ăsi pe nimeni care să vorbească mai bine despre el. ! &u pot pretinde că mi pare rău, spuse 5ic)'am după o scurtă pau%ă, dacă "arc0 sau oricine altcineva nu este preţuit mai mult decît merită+ dar cu el, cred, asta nu se întîmplă des. ,umea este orbită de averea, de #reutatea lui, sau speriată de acrele lui superioare, impunătoare, şi l vede doar aşa cum îi place lui să fie vă%ut. 8 Eu l aş lua drept un om cu o fire urîcioasă, c'iar şi din puţinul pe care l ştiu despre el. 5ic)'am clătină numai din cap. ! Mă întreb, spuse el cînd avu iar prilejul să vorbească, dacă are de #înd să rămînă mai mult timp aici. ! &u ştiu deloc, dar cît am stat la &et'erfield nu am au!it vorbindu se nimic despre plecarea sa. 3per că planurile dumneavoastră în le#ătură cu re#imentul nu vor suferi modificări din cau%a pre%enţei lui în re#iune. ! O', nu. &u eu trebuie să l evit pe "arc0. "acă el doreşte să nu dea oc'i cu mine, el e cel care trebuie să plece. &u sîntem în relaţii de prietenie şi mi este tot deauna neplăcut să l întîlnesc+ dar nu am nici un motiv să l evit, afară doar de motivul pe care l aş putea spune în faţa lumii între#i ! am sentimentul unei mari nedreptăţi şi durerosul re#ret că "arc0 este ceea ce este. 6atăl lui, domnişoară $ennet, defunctul domn "arc0, a
?C

Jane Austen

fost unul dintre oamenii cei mai buni care au e7istat vreodată şi prietenul cel mai adevărat pe care l am avut+ şi nu mă pot afla în pre%enţa acestui domn "arc0 fără să mă simt îndurerat în adîncul sufletului de o mie de duioase amintiri. (urtarea lui faţă de mine a fost revoltătoare+ cred, într adevăr însă, că i aş putea ierta tot şi toate mai curînd decît faptul că a înşelat speranţele şi a terfelit memoria tatălui său. Eli%abet' #ăsea subiectul tot mai interesant şi era numai urec'i, dar delicateţea temei o împiedica să pună vreo întrebare. "omnul 5ic)'am începu să vorbească despre lucruri cu caracter mai #eneral ! Mer0ton, împrejurimile, so cietatea locală ! părînd foarte mulţumit de cale vă%ute pînă atunci şi insistînd mai ales asupra ultimei teme cu o amabilă şi firească #alanterie. ! (erspectiva de a fi mereu în societate, într o bună societate, adău#ă el, a fost pentru mine cel mai bun în demn de a intra în re#imentul... 2tiam că este o unitate cît se poate de onorabilă şi plăcută, iar prietenul meu "enn0 m a ispitit şi mai mult relatîndu mi despre cartierul lor #eneral actual şi despre cunoştinţele alese şi marea solicitudine de care au avut prilejul să se bucure la Mer0ton. 3ocietatea, recunosc, îmi este necesară. 3înt un om de%amă#it şi nu suport sin#urătatea. Trebuie să fiu ocupat şi să am în jur oameni. &u am fost sortit unei vieţi de militar, dar nu am avut încotro din cau%a îm prejurărilor. $iserica trebuia să fie rostul meu+ am fost crescut pentru a o sluji şi pînă acum ar fi trebuit să fiu în posesia unei paro'ii foarte importante, dacă domnul de care tocmai vorbeam ar fi binevoit. ! :ntr adevăr *1 ! "a1 "efunctul său tată mi a lăsat prin testament recomandarea pentru cea mai bună paro'ie care va de veni vacantă. El era naşul meu şi ţinea nespus de mult la mine. &u #ăsesc cuvinte destul de potrivite pentru bu
CH

Mîndrie şi

re!udecat"

nătatea sa. Eoia să mă asi#ure cu lar#'eţe şi era încre dinţat că o şi făcuse, dar, cînd paro'ia a devenit vacantă, a fost dată altcuiva. ! "oamne, "umne%eule1 e7clamă Eli%abet'. /um de s a putut aşa ceva2 /um de s a putut trece peste tes tamentul său* "e ce nu aţi cerut despă#ubiri le#ale* ! 6estamentul avea un asemenea viciu de formă încît nu mi lăsa nici o speranţă din partea le#ii. Dn om de onoare nu s ar fi putut îndoi de intenţia testatorului, dar domnul "arc0 a preferat s o pună la îndoială sau s o trate%e numai ca pe o recomandare condiţionată şi să susţină că am pierdut orice drept le#al de a beneficia de ea, fiind risipitor, necu#etat+ pe scurt, de toate şi nimic. 3i#ur este că paro'ia a devenit vacantă acum doi ani, e7act cînd ajunsesem la vîrsta la care o puteam primi, şi că a fost încredinţată altuia, şi nu mai puţin si#ur este şi faptul că nu mă pot învinui să fi făcut într adevăr ceva ca să merit s o pierd. -m o fire nestăpînită şi poate mi am spus uneori prea desc'is părerea despre el sau către el. -ltceva mai rău nu mi pot aminti. -devărul este însă că sîntem foarte diferiţi şi că el mă urăşte. ! E revoltător1 Merita să fie făcut de rîs în mod public. ! Odată şi odată tot va fi, dar nu eu o voi face. -tîta timp cît îmi voi aminti de tatăl său, nu l voi putea nicio dată nici sfida, nici face de rîs. Eli%abet' îl preţui pentru asemenea sentimente şi, în timp ce tînărul le e7prima, i se păru a fi mai frumos decît oricînd. ! "ar ce motiv a avut* întrebă ea după un timp. /e l a putut face să se poarte atît de crud* ! O totală şi neclintită antipatie, o antipatie pe care nu o pot pune, în oarecare măsură, decît în seama #elo%iei. "acă defunctul domn "arc0 ar fi ţinut la mine mai puţin, poate că fiul său m ar fi vă%ut cu oc'i mai buni+ dar neobişnuita afecţiune pe care tatăl său o avea pentru mine îl irita cred, încă de pe cînd eram copii. &u avea o
CG

Jane Austen

fire să suporte competiţia în care ne aflam, preferinţa ce mi era adesea acordată. ! &u l am cre%ut pe domnul "arc0 atît de rău, deşi niciodată nu mi a plăcut, nu l am cre%ut atît de josnic+ mi am înc'ipuit că, în #eneral, îi dispreţuieşte pe semenii săi, dar n aş fi putut bănui că se coboară pînă la o ră%bunare atît de crudă, pînă la atîta nedreptate, atîta lipsă de omenie. "upă cîteva minute de #îndire, continuă= Mi amintesc într-adevăr cum se fălea într o %i la &et'erfield că e implacabil în resentimentele sale, că are o fire neiertătoare. 6rebuie să aibă un caracter înspăimJntător. ! &u pot avea încredere în judecata mea pe tema asta, replică 5ic)'am. +ie mi ar fi #reu să fiu drept cu el. Eli%abet' că%u din nou pe #înduri şi după un timp e7clamă= ! 3ă se poarte astfel cu finul, prietenul, cu favoritul tatălui său1 2i ar fi putut foarte bine adău#a= 2i pe deasupra, un tînăr ca dumneata, al cărui c'ip însuşi e o #aranţie de omenie. "ar se mulţumi cu= Dn tînăr care a fost, din copilărie, tovarăşul lui de joacă, le#aţi ! după cum cred că aţi spus ! în modul cel mai strîns. ! &e am născut în aceeaşi paro'ie, în mijlocul ace luiaşi parc+ am petrecut laolaltă cea mai mare parte a tinereţii noastre ! trăind în aceeaşi casă, amu%îndu ne cu aceleaşi jocuri, ocrotiţi de aceeaşi părintească #rijă. 6atăl meu şi a început cariera în profesiunea căreia unc'iul dumneavoastră, domnul ('ilips, pare să i facă atîta cinste+ dar a renunţat la tot pentru a i fi util defunctului domn "arc0 şi şi a dedicat tot timpul în#rijind de domeniul (emberle0. - fost preţuit, cum nu se poate mai mult, de domnul "arc0, fiind un prieten de toată încrederea şi demn de toată cinstea. "omnul "arc0 re cunoştea adesea cît îi era de obli#at tatălui meu pentru neprecupeţita lui muncă de dirijare şi administrare şi cînd, cu puţin înainte de moartea tatălui meu, i a promis, din proprie iniţiativă, că mă va asi#ura, sînt convins că
C2

Mîndrie şi

re!udecat"

simţea că face un #est de recunoştinţă faţă de el, ca şi de afecţiune faţă de mine. ! /e ciudat, e7clamă Eli%abet', ce odios1 Mă mir că tocmai mîndria lui nu l a silit pe acest domn "arc0 să fie drept cu dumneavoastră. "acă nu dintr un motiv mai bun, din acela că n a fost destul de mîndru ca să nu fie necinstit ! căci eu necinste trebuie să numesc fapta lui. ! ,ste de mirare, răspunse 5ic)'am, deoarece mai toate faptele sale pot fi puse în seama mîndriei, şi mîndria i a fost adesea prietenul cel mai bun. Ea l a adus mai aproape de virtute decît de oricare altă simţire. "ar nu sîntem, nici unul, statornici şi, în comportarea lui faţă de mine, a fost mînat de impulsuri şi mai puternice decît mîndria. ! 3e poate oare ca o mîndrie atît de odioasă să fi fost vreodată spre binele lui* ! "a. Ea l a făcut adesea să fie darnic, #eneros+ să c'eltuiască fără reţinere, să ofere ospitalitate, să şi ajute arendaşii, să i aline pe săracii lui. "a, mîndria a făcut asta, mîndria de familie şi mîndria filială, căci este foarte mîndru de ceea ce era tatăl lui. - nu apărea drept acela care şi de%onorea%ă familia, acela care face să de#ene re%e calităţile ce aduc popularitatea, sau să se piardă in fluenţa casei (emberle0, este un puternic imbold. Mai are şi o mîndrie de frate şi aceasta împreună cu o oarecare dra#oste frăţească fac din el un protector blînd şi plin de #rijă al sorei sale+ şi veţi au%i că e pre%entat, în #eneral, drept fratele cel mai bun şi mai atent din lume. ! /e fel de fată este domnişoara "arc0* 5ic)'am clătină din cap. ! -ş fi vrut s o pot numi prietenoasă. Mă doare să vorbesc de rău pe un "arc0, dar seamănă prea mult cu fratele ei ! e foarte, foarte mîndră. /înd era mică, era afectuoasă şi dră#uţă şi ţinea foarte mult la mine+ iar eu i am consacrat ore şi ore pentru a o distra. -cum însă ea nu mai e7istă pentru mine. Este o fată frumoasă, de
C3

Jane Austen

cincispre%ece, şaispre%ece ani, şi am au%it ! cu o educaţie desăvîrşită. "e la moartea tatălui ei, locuieşte la ,ondra împreună cu o doamnă care i suprave#'ea%ă instruirea. "upă multe tăceri şi multe încercări de a aborda alte subiecte, Eli%abet' nu re%istă şi reveni încă o dată la cel dintîi, spunînd= ! Mă miră prietenia lui cu domnul $in#le0. "um poate oare domnul $in#le0, care pare a fi întruc'iparea bunei dispo%iţii şi este, sînt convinsă, cu adevărat dră#uţ, să se simtă atît de strîns le#at de un asemenea om* /um e posibil să se potrivească* :l cunoaşteţi pe domnul $in# le0* ! &u, deloc, ! Este un om blajin, prietenos, fermecător. El nu poate şti cum este domnul "arc0 în realitate. ! (robabil că nu, dar domnul "arc0 poate să placă cui vrea el. :nsuşirile nu i lipsesc. (oate fi un bun partener de conversaţie, dacă crede că e ca%ul. /u cei din lumea lui este un om total diferit de ceea ce este faţă de cei mai puţin favori%aţi de soartă. Mîndria nu l părăseşte nicio dată+ cu cei bo#aţi, însă, are vederi lar#i, este drept, sin cer, re%onabil, vrednic de toată cinstea şi probabil sim patic ! avînd oarecum în vedere averea şi înfăţişarea. /urînd după aceasta, partida de O'ist se sparse, ju cătorii se strînseră în jurul celeilalte mese, iar domnul /ollins luă loc între verişoara sa Eli%abet' şi doamna ('ilips, care îi puse întrebările obişnuita în privinţa suc cesului avut la joc. &u fusese prea mare ! pierduse tot timpul+ dar cînd doamna ('ilips începu să şi e7prime re #retele, el o asi#ură, plin de #ravitate, că nu avea nici cea mai mică importanţă+ că el considera banii ca o ba#atelă şi o ru#ă să nu se neliniştească din cau%a asta. ! 2tiu prea bine, doamnă, remarcă el, că atunci cînd oamenii se aşe%ă la o masă de joc trebuie să şi asume ris curile unui astfel de lucru, iar eu, din fericire, nu sînt în situaţia de a face ca% de cinci şilin#i. 3înt, fără îndoială,
C4

Mîndrie şi

re!udecat"

mulţi care nu ar putea spune la fel, dar, mulţumită ,ad0 ei /at'erine de $our#', mă aflu mult deasupra nevoii de a ţine seama de asemenea nimicuri. "omnul 5ic)'am deveni atent+ după ce l observă pe domnul /ollins cîteva clipe o întrebă pe Eli%abet', cu #las scă%ut, dacă rudele ei erau în relaţii foarte strînse cu familia de $our#'. ! ,ad0 /at'erine de $our#' i a dat curînd domnului /ollins o paro'ie. -proape că nu ştiu în ce împrejurări i a fost pre%entat, dar este cert că nu o cunoaşte de mult. ! 2tiţi, desi#ur, că ,ad0 /at'erine de $our#' şi ,ad0 -nne "arc0 au fost surori şi că, prin urmare, ea este mă tuşa tînărului domn "arc0. ! &u, într adevăr, nu ştiam. &u ştiu nimic despre familia ,ad0 ei /at'erine. (înă alaltăieri, nu au%isem încă de e7istenţa ei. ! ;iica sa, domnişoara de $our#', va avea o mare avere şi se crede că ea şi vărul său vor uni cele două proprietăţi. -ceastă informaţie o făcu pe Eli%abet' să %îmbească+ se #îndea la biata domnişoară $in#le0. Ladarnice erau toate dră#ălăşeniile, ei, %adarnice şi inutile şi afecţiunea pentru sora lui şi laudele pentru el, dacă "arc0 se con sidera sortit alteia. ! "omnul /ollins, adău#ă Eli%abet', vorbeşte în ter menii cei mai elo#ioşi de ,ad0 /at'erine şi de fiica sa+ dar, din anumite amănunte pe care le a povestit despre senioria sa, bănuiesc că recunoştinţa îl face să se înşele şi că ! în ciuda faptului că e protectoarea lui ! este o femeie aro#antă şi încre%ută. ! /red că, într o mare măsură, este şi una şi alta, replică 5ic)'am. &u am vă%ut o de ani de %ile, dar îmi amintesc perfect că nu mi a plăcut niciodată şi că avea un fel de a fi dictatorial şi insolent. -re reputaţia de a fi deosebit de raţională şi deşteaptă+ dar eu cred mai curînd că însuşirile sale se tra#, în parte, din ran# şi din avere, în
C.

Jane Austen

parte, din atitudinea ei autoritară şi restul din mîndria nepotului său, căruia îi place să creadă că oricare dintre rudele lui posedă o inteli#enţă cu totul superioară. Eli%abet' recunoscu că el făcuse o e7punere foarte judicioasă şi continuară cu plăcere să stea de vorbă pînă cînd cina puse capăt jocului de cărţi şi dădu celorlalte doamne partea ce li se cuvenea din atenţiile domnului 5ic)'am. &u se putea duce o conversaţie în %#omotul din timpul cinei de la doamna ('ilips+ dar manierele tînărului îi cuceriră pe toţi. 6ot ceea ce spunea era spus cum trebuia şi tot ceea ce făcea era făcut cu ele#anţă. Eli%abet' plecă de acolo cu mintea plină de el. 6ot drumul pînă acasă, nu se mai putu #îndi la nimeni în afară de domnul 5ic)'am şi la cele ce i spusese+ dar nu i putu pomeni nici măcar numele, căci nici ,0dia, nici domnul /ollins nu tăcură o sin#ură clipă. ,0dia vorbea într una despre loterie, despre fisele pe care le pierduse, despre fisele pe care le cîşti#ase= iar domnul /ollins, apreciind politeţea doamnei şi domnului ('ilips, asi#urîndu i că pa#uba sa la O'ist n avea nici o importanţă, enumerînd felurile servite la cină şi tot temîndu se că dăduse bu%na peste verişoarele sale, avea de spus mai multe decît putu spune pînă ce trăsura opri în faţa locuinţei lor, din ,on#bourn.

C8

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &%II

- doua %i, Eli%abet' îi povesti 9anei ce se petrecuse între domnul 5ic)'am şi ea. 9ane o ascultă cu interes şi uimire pentru că era de necre%ut ca domnul "arc0 să poată fi atît de nedemn de stima domnului $in#le0+ nu era însă în firea ei să se îndoiască de cinstea unui om cu o înfăţişare atît de amabilă ca a domnului 5ic)'am. (o sibilitatea ca acesta să fi îndurat atîta adversitate fu de ajuns pentru a i provoca sentimentele cele mai duioase+ nu mai rămînea deci nimic de făcut în afară doar de a avea o părere bună despre amîndoi, de a justifica purta rea fiecăruia dintre ei şi de a pune pe seama întîmplării sau a #reşelii tot ceea ce nu putea fi e7plicat în alt fel. ! -mbii, spuse ea, au fost, cred, decepţionaţi într un fel sau într altul, de care noi nu ne putem da seama. (oate că oameni interesaţi i au pre%entat fals unul altuia. (e scurt, nouă ne este imposibil să bănuim cau%ele sau împrejurările care i au înstrăinat, dacă nu e7istă vină nici de o parte, nici de alta. ! ;oarte adevărat1 /'iar aşa1 2i acum, scumpa mea 9ane, ce ai de spus în favoarea oamenilor interesaţi implicaţi în treaba aceasta* Iai, scoate i basma curată şi pe ei, căci altfel am fi silite totuşi să avem o părere proastă despre cineva. ! Fî%i cît vrei, dar nu vei putea rîde atît cît să mă scoţi dintr ale mele. 3cumpa mea ,i%%0, #îndeşte te numai în ce lumină urîtă s ar plasa domnul "arc0 purtîndu se astfel
C<

Jane Austen

cu protejatul tatălui său. /ineva căruia tatăl său i a promis să i asi#ure viitorul. Este cu neputinţă. &ici un om de omenie, nici un om care se stimea%ă n ar fi în stare de aşa ceva. 3e poate oare ca prietenii cei mai apropiaţi să se înşele într atît asupra lui* O'1 &u1 ! (ot să mi înc'ipui mai curînd că domnul $in#le0 a fost indus în eroare decît că domnul 5ic)'am a inventat o poveste ca aceea pe care mi a relatat o seara trecută= nume, fapte, toate spuse pe nepre#ătite. "acă nu este aşa, s o dovedească domnul "arc0. :n afară de asta, era atîta adevăr în oc'ii lui1 ! Este foarte #reu, recunosc+ este dureros. &u mai ştii ce să cre%i. ! 3ă mi fie cu iertare. 2tii precis ce să cre%i. "ar 9ane nu putea crede cu preci%ie decît un sin#ur lucru, şi anume că, dacă domnul $in#le0 fusese indus în eroare, va suferi mult cînd vor ieşi toate la lumină. /ele două domnişoare trebuiră să iasă din bosc'etul unde avusese loc conversaţia pomenită, fiindcă tocmai sosiseră unele persoane despre care fusese vorba. "om nul $in#le0 şi surorile lui veniseră să le pre%inte personal invitaţia pentru mult aşteptatul bal de la &et'erfield, fi7at pentru marţea următoare. /ele două doamne au fost încîntate să şi re#ăsească scumpa prietenă+ au spus că erau secole de cînd n o mai vă%useră şi au întrebat o, de repetate ori, ce mai făcuse de cînd se despărţiseră. :n ceea ce priveşte restul familiei, i au dat prea puţină aten ţie ! ocolindu l pe domnul $ennet, pe cît posibil, spu nîndu i nimica toată Eli%abet'ei şi nimic celorlalţi. -u plecat repede, ridicîndu se de pe scaune cu o ostentaţie care l luă pe fratele lor prin surprindere, #răbindu se, nerăbdătoare parcă, să scape de amabilităţile doamnei $ennet. (erspectiva balului de la &et'erfield era nespus de plăcută pentru fiecare dintre doamnele din familie. "oam nei $ennet îi plăcea să l ia drept un oma#iu adus fiicei
C?

Mîndrie şi

re!udecat"

sale mai mari şi se simţea foarte mă#ulită, deoarece fu sese invitată de domnul $in#le0 personal în loc de a primi o ceremonioasă invitaţie scrisă. 9ane visa o seară încîntătoare, în compania celor două prietene ale sale, şi atenţiile fratelui lor, iar Eli%abet' se #îndea cu plăcere că va dansa mult, mult, cu domnul 5ic)'am şi că privirea şi comportarea domnului "arc0 îi vor confirma tot ceea ce ştia. ;ericirea sperată de /at'erine şi ,0dia depindea mai puţin de un anumit lucru sau de o anume persoană, deoarece, deşi fiecare dintre ele se #îndea, ca şi Eli%abet', că va dansa jumătate din noaptea aceea cu domnul 5ic)'am, el nu era, în nici un ca%, sin#urul partener care putea să le placă, şi un bal era, în orice ca%, un bal. /'iar şi Mar0 fu în stare să şi asi#ure familia că nu avea nimic de %is împotriva balului. ! -tîta timp cît pot să mi păstre% dimineţile pentru mine, declară ea, asta îmi ajun#e. &u cred că este un sacrificiu să iau, oca%ional, parte la un pro#ram, seara. 3ocietatea are drepturi asupra noastră, a tuturor, şi so cotesc că fac parte dintre aceia care consideră clipele de recreaţie şi distracţie un lucru de dorit pentru toată lu mea. /u acest prilej, Eli%abet' era într o dispo%iţie atît de bună încît, deşi nu vorbea des cu domnul /ollins dacă nu era nevoie, nu se putu stăpîni să nu l întrebe dacă avea sau nu intenţia să accepte invitaţia domnului $in#le0 şi, în ca% afirmativ, dacă credea că e potrivit să participe la distracţiile din seara aceea+ fu destul de surprinsă să afle că el nu şi făcea nici un fel de scrupule în această privinţă şi că era departe de a se teme de o mustrare, fie din partea ar'iepiscopului, fie a ,ad0 ei /at'erine de $our#' pentru îndră%neala de a fi dansat. ! &u sînt deloc de părere, v asi#ur, spuse el, că un bal de felul acesta, dat pentru persoane respectabile, de către un tînăr onorabil, ar putea avea vreo tendinţă imo rală+ şi sînt eu însumi atît de departe de a avea ceva
CC

Jane Austen

împotriva dansului, încît sper să am cinstea de a fi onorat de toate frumoasele mele verişoare în cursul serii+ şi profit, scumpă domnişoară Eli%abet', de acest prilej pentru a vă ru#a să mi acordaţi primele două dansuri ! preferinţă pe care sînt încredinţat că verişoara mea 9ane o va atribui cau%ei adevărate şi nu unei lipsa de respect faţă de persoana sa. Eli%abet' avu sentimentul că e prinsă în cursă. :şi propusese neapărat să danse%e tocmai dansurile acelea cu domnul 5ic)'am+ şi în locul lui să l ai pe domnul /ollins1 2ă#ălnicia ei nu că%use nicicînd mai prost. &u era nimic de făcut, totuşi. ;ericirea domnului 5ic)'am, ca şi a ei, fu, prin forţa lucrurilor, puţin amînată, şi invitaţia domnului /ollins primită cu politeţea de care se mai simţi în stare. &u era prea încîntată de #alanteria lui, căci aceasta îi tre%ea bănuiala că el avea şi altă intenţie. (entru prima dată o ful#eră #îndul că dintre surori ea era acum aleasa demnă de a deveni stăpîna paro'iei Iunsford şi al patrulea la masa de cadril de la Fosin#s, în absenţa unor musafiri mai simandicoşi. 4îndul acesta se transformă în convin#ere în timp ce i urmărea amabilităţile mereu mai stăruitoare faţă de ea şi îi asculta încercările de a o mă#uli pentru spiritul şi vioiciunea ei+ cu toate că se simţea mai de#rabă uluită decît încîntată de acest efect al farmecelor ei, nu trecu mult şi doamna $ennet îi dădu a înţele#e că probabilitatea acestei căsătorii îi era e7trem de a#reabilă. Eli%abet' însă se făcu a nu înţele#e alu%ia, fiind perfect conştientă că dacă ar fi replicat ceva ar fi ajuns, să se certe. 3 ar fi putut ca domnul /ollins să nu facă niciodată cererea, aşa că pînă n o va face, n avea nici un rost să se certe din cau%a lui. "acă nu ar fi fost balul de la &et'erfield, pentru care să se pre#ătească şi de care să vorbească, cele două dom nişoare $ennet mai mici s ar fi aflat tot timpul într o stare vrednică de milă căci, din %iua în care primiseră invitaţia
GHH

Mîndrie şi

re!udecat"

şi pînă în %iua balului, plouase fără încetare şi n au putut să se plimbe măcar o sin#ură dată la Mer0ton. &u tu mătuşă, nu tu ofiţeri, nu tu ştiri+ pînă şi ro%etele pentru pantofii de bal fuseseră procurate tot printr un curier. /'iar şi Eli%abet' ar fi fost îndreptăţită să creadă că răbdarea îi fusese pusă, întrucîtva, la încercare de vremea care o împiedicase să l cunoască mai îndea proape pe domnul 5ic)'am, iar pentru >itt0 şi ,0dia, ceva mai puţin important decît balul de marţi n ar fi putut face suportabile o vineri, o sîmbătă, o duminică şi o luni ca acelea.

GHG

Jane Austen

Ca it#$u$ &%III

(înă în clipa în care păşi în salonul de la &et'erfield, căutîndu l %adarnic în #rămada de tunici roşii strînse acolo, Eli%abet' nu se îndoi nici o clipă că domnul 5ic) 'am va fi la bal. /ertitudinea de a l întîlni acolo nu i fu sese %druncinată de nici una dintre recentele amintiri care, nu fără temei, ar fi putut s o neliniştească. 3e îm brăcase cu mai multă #rijă decît de obicei şi se pre#ătise, într o stare de bună dispo%iţie, să cucerească ceea ce ră măsese încă necucerit din inima lui, încredinţată că nu era mai mult decît se putea cîşti#a în cursul unei seri. :ntr o clipă o ful#eră #îndul că, pentru a i face plăcere domnului "arc0, $in#le0 îl omisese intenţionat din lista de invitaţi trimisă ofiţerilor+ şi, deşi nu era c'iar aşa, faptul de necontestat că lipsea i a fost confirmat de prietenul acestuia, domnul "enn0, căruia ,0dia i se adresase nerăbdătoare, şi care le spuse că 5ic)'am fusese obli#at să plece în ajun pentru treburi la ,ondra şi că nu se întorsese încă, şi adău#ă cu un surîs semnificativ= A&u pot să cred că treburile l ar fi reclamat c'iar acum acolo, dacă n ar fi dorit să evite un anumit domn pre%ent aiciB. ,0dia nu au%i această reflecţie, Eli%abet' însă o prinse. 2i fiind astfel încredinţată că "arc0 nu era mai puţin vi novat de absenţa lui 5ic)'am decît dacă ar fi fost e7actă prima ei presupunere, toată antipatia ei faţă de el se ascuţi atît de mult, din cau%a acestei noi de%amă#iri, încît cu #reu putu răspunde destul de politicos întrebărilor
GH2

Mîndrie şi

re!udecat"

amabile pe care dînsul venise să i le pună în clipa următoare. 4entileţea, în#ăduinţa, răbdarea faţă de "arc0 erau nedreptăţi faţă de 5ic)'am. Era 'otărît potrivnică oricărei conversaţii cu el şi se îndepărtă brusc, cu o proastă dispo%iţie ce nu şi o putu stăpîni complet, nici măcar stînd de vorbă cu $in#le0, a cărui oarbă părtinire faţă de "arc0 o irita. Eli%abet' însă nu era făcută pentru proastă dispo%iţia şi, deşi toate planurile pentru seara aceea i se năruiseră, tristeţea nu putea stărui prea mult în inima ei+ şi după ce îi povesti /'arlottei ,ucas, pe care nu o vă%use de o săptămînă, toate neca%urile, nu i trebui mult ca să şi mute voit #îndul la ciudăţeniile vărului său şi să i atra#ă şi /'arlottei atenţia în mod special asupra lui. (rimele două dansuri însă i redeşteptară mî'nirea+ ele fură un adevărat c'in. "omnul /ollins, împiedicat şi solemn, scu %îndu se în loc de a corespunde, mişcîndu se adesea alan dala, fără să şi dea seama, aruncă asupra ei toată ruşinea şi c'inul cu care te poate copleşi un partener de dans ne priceput. /lipa în care se eliberă de el fu o clipă de e7ta%. "ansă apoi cu un ofiţer şi avu bucuria să vorbească despre 5ic)'am şi să afle că era iubit de toţi. "upă ce se sfîrşiră dansurile, se reîntoarse lîn#ă /'arlotte ,ucas şi stătea de vorbă cu ea cînd, deodată, îl au%i pe domnul "arc0 solicitîndu i favoarea de a dansa împreună= fusese luată atît de tare prin surprindere, încît, fără să şi dea seama de ceea ce face, Eli%abet' acceptă. "arc0 se îndepărtă imediat din nou, iar ea rămase să se frămînte pentru lipsa ei de pre%enţă de spirit. /'arlotte încercă s o console%e. ! /red că îl vei #ăsi foarte a#reabil. ! ;erească "umne%eu1 -sta ar fi cea mai mare ne norocire, să #ăseşti a#reabil pe cineva pe care eşti 'otărît să l urăşti. &u mi dori atîta rău. 6otuşi, cînd dansul reîncepu şi "arc0 se apropie pentru a i lua mîna, /'arlotte o sfătui, în şoaptă, să nu fie
GH3

Jane Austen

proastă şi, din cau%a înclinaţiei sale pentru 5ic)'am, să apară într o lumină neplăcută în oc'ii unui bărbat de %ece ori mai important. Eli%abet' nu i răspunse şi şi luă locul în şirul de dansatori, uimită de onoarea ce i se făcea, în#ăduindu i se să stea faţă în faţă cu domnul "arc0 şi citind în oc'ii vecinilor de dans o uimire e#ală cu a ei. 6recu un timp fără să şi spună o vorbă+ Eli%abet' începu să creadă că muţenia lor va dura tot timpul celor două dansuri şi, în primul moment, era 'otărîtă să nu rupă această tăcere+ dar îi trecu prin minte #îndul că pentru partenerul ei ar fi cea mai mare pedeapsă dacă l ar obli#a să vorbească, şi atunci făcu o remarcă banală asupra dansului. El răspunse şi tăcu din nou. "upă o pau%ă de cîteva minute, ea i se adresă pentru a doua oară cu cuvintele= ! -cum este rîndul dumneavoastră să spuneţi ceva, domnule "arc0. Eu am vorbit despre dans şi dumneavoastră ar trebui să faceţi o remarcă despre mărimea sa lonului sau numărul de perec'i. El %îmbi şi o asi#ură că tot ceea ce ea dorea ca el să spună va fi spus. ! (erfect1 Făspunsul acesta e suficient deocamdată. (oate că în curînd eu voi face observaţia că balurile par ticulare sînt cu mult mai plăcute decît cele publice+ dar acum putem tăcea. ! Obişnuiţi să vorbiţi în timp ce dansaţi* ! Dneori. :nţele#eţi, puţin trebuie să vorbeşti. -r părea ciudat să taci cu desăvîrşire timp de o jumătate de oră în compania cuiva+ dar pentru a fi pe placul unora, conversaţia ar trebui condusă astfel încît ei să se deran je%e să vorbească cît mai puţin posibil. ! Kineţi seamă, în ca%ul de faţă, de propriile dum neavoastră simţăminte, sau vă ima#inaţi că le satisfaceţi pe ale mele* ! "e ambele, răspunse Eli%abet' maliţioasă, deoarece am bă#at de seamă că e7istă o mare asemănare în felul
GH4

Mîndrie şi

re!udecat"

nostru de a #îndi. -vem şi unul şi celălalt o natură ne prietenoasă, taciturnă, şi nu dorim să spunem ceva, afară doar dacă ne aşteptăm să fie un lucru care ar răsturna între# salonul şi ar putea fi trecut posterităţii cu toată strălucirea unui proverb. ! "escrierea aceasta nu pre%intă o asemănare i%bi toare cu propriul dumneavoastră caracter, sînt si#ur, spuse el. /ît de aproape poate fi de al meu, nu pot pre tinde că ştiu. "umneavoastră consideraţi că este un por tret fidel, fără îndoială. ! &u pot să mi spun cuvîntul asupra propriei mele opere. "omnul "arc0 nu răspunse nimic şi tăcură din nou pînă la sfîrşitul dansului, cînd el o întrebă dacă nu se plimba adesea, împreună cu surorile sale, la Mer0ton. Ea îi răspunse afirmativ şi, incapabilă să re%iste ispitei, adău#ă= ! /înd ne aţi întîlnit mai deună%i, tocmai făcusem o nouă cunoştinţă. Efectul fu instantaneu= c'ipul lui luă o e7presie şi mai distantă, dar nu spuse nici un cuvînt+ iar Eli%abet', deşi se învinovăţea de lipsa ei de curaj, nu mai fu în stare să continue. :n sfîrşit, "arc0 vorbi şi spuse silnic= ! Manierele fermecătoare cu care este fericit în%estrat domnul 5ic)'am îi în#ăduie să şi facă uşor prieteni+ e mai puţin si#ur însă că este la fel de capabil să îi şi păstre%e. ! - avut nefericirea de a pierde prietenia dumneavoastră, replică Eli%abet' cu emfa%ă, şi încă într un fel de care foarte probabil va suferi întrea#a viaţă. "arc0 nu răspunse nimic , şi păru dornic să sc'imbe subiectul. :n clipa aceea apăru lîn#ă ei 3ir 5illiam ,ucas care avea de #înd să treacă printre rînduri în cealaltă parte a salonului+ dar, %ărindu l pe domnul "arc0, se opri cu o plecăciune de o înaltă curtenie ca să l compli mente%e pentru felul cum dansa şi pentru partenera lui.
GH.

Jane Austen

! -m fost într adevăr mai mult decît încîntat privindu vă, 3ir+ nu ai deseori prilejul să ve%i un mod atît de frumos de a dansa. Este evident că aparţineţi cercurilor celor mai distinse. "ar permiteţi mi să vă spun că fru moasa dumneavoastră parteneră nu vă de%avantajea%ă şi că ! vreau să sper ! această plăcere se va repeta des, scumpă domnişoară Eli%a, cînd un anumit eveniment dorit Maruncîndu şi oc'ii către sora ei şi $in#le0N va avea loc. /e potop de felicitări vor cur#e atunci1 :l iau martor pe domnul "arc0. "ar să nu vă întrerup, 3ir. 3i#ur că nu mi aţi mulţumi dacă v aş reţine de lîn#ă fermecătoarea dumneavoastră parteneră, ai cărei oc'i scînteietori m au vrăjit şi pe mine. (artea din urmă a acestei convorbiri n a prea fost au%ită de "arc0+ alu%ia lui 3ir 5illiam, în le#ătură cu prietenul său, păruse că l i%beşte foarte tare şi, cu o pri vire foarte serioasă, îşi îndreptă oc'ii către $in#le0 şi 9ane care dansau împreună. 3tăpînindu şi repede surpri%a, se întoarse către partenera lui şi i spuse= ! @ntervenţia lui 3ir 5illiam m a făcut să uit despre ce vorbeam. ! &u cred că vorbeam ceva. 3ir 5illiam n ar fi putut întrerupe nici o altă perec'e din acest salon, care să aibă mai puţin să şi spună. -m încercat deja, fără nici un succes, două, trei subiecte şi nu mi pot ima#ina despre ce vom mai vorbi. 8 /e credeţi despre cărţi* întrebă el, %îmbind. ! /ărţi1 O', nu1 3înt si#ură că nu citim deloc aceleaşi cărţi, sau nu cu aceleaşi sentimente. ! :mi pare rău că #îndiţi astfel, dar, c'iar dacă acesta ar fi ca%ul, cel puţin n am duce lipsă de subiecte. -m pu tea să ne comparăm părerile diferite. ! &u, nu pot vorbi despre cărţi la un bal+ mi e capul mereu plin de altceva. ! Eă preocupă întotdeauna pre!entul în asemenea împrejurări, nu este aşa* întrebă el cu îndoială în priviri.
GH8

Mîndrie şi

re!udecat"

! "a, întotdeauna, replică Eli%abet' fără să şi dea seama de ceea ce spune, căci #îndul i se îndepărtase de subiect, aşa cum se vă%u curînd, cînd e7clamă pe neaşteptate= :mi amintesc, domnule "arc0, că v am au%it spunînd că aproape niciodată nu iertaţi ! că resentimentul dumneavoastră, odată apărut, este de nepotolit. 3înteţi foarte precaut, presupun, cînd e vorba să apară acest resentiment. ! 3înt, spuse el pe un ton 'otărît. ! 2i nu vă în#ăduiţi niciodată să vă lăsaţi orbit de vreo prejudecată* ! 3per că nu. ! Este absolut obli#atoriu pentru cei care nu şi sc'imbă niciodată părerile să fie mai întîi si#uri că judecă drept. ! -ş putea întreba ce urmăriţi cu acest c'estionar* 8 &umai interpretarea caracterului dumneavoastră, răspunse Eli%abet', încercînd să se scuture de #ravitatea ei. :ncerc să mi l clarific. ! 2i cu ce re%ultat* Ea clătină din cap. ! &u înainte% deloc. -ud lucruri atît de diferite despre dumneavoastră, încît sînt pusă în mare încurcătură. ! 3înt #ata să cred, răspunse "arc0 #rav, că despre mine se pot spune lucruri foarte diferite şi mi aş în#ădui, domnişoară $ennet, să vă ro# a nu mi sc'iţa caracterul în momentul de faţă, pentru că e7istă motive să mă tem că aceasta n ar arunca o lumină bună asupra niciunuia dintre noi. ! "ar dacă nu o fac acum, s ar putea să nu mai am alt prilej. ! & aş vrea cu nici un preţ să vă curm vreodată o plăcere, răspunse el rece. Eli%abet' nu mai spuse nimic+ sfîrşiră dansul al doilea şi se despărţiră în tăcere, nemul ţumiţi şi unul şi celălalt, dar nu în e#ală măsură+ căci în inima lui "arc0 se născuse un sentiment destul de
GH<

Jane Austen

puternic pentru ea, sentiment care îl făcu s o scu%e şi să şi îndrepte întrea#a mînie împotriva altcuiva. "e abia se despărţiseră cînd domnişoara $in#le0 veni înspre ea şi, cu o e7presie de dispreţ politicos, i se adresă astfel= ! 2i aşa, domnişoară Eli%a, aud că sînteţi încîntată de 4eor#e 5ic)'am. 3ora dumneavoastră mi a vorbit de el şi mi a pus o mie de întrebări+ am aflat astfel că tînărul a uitat să vă comunice, între altele, că este fiul bătrînului 5ic)'am, intendentul defunctului domn "arc0. (ermiteţi mi totuşi să vă recomand prieteneşte să nu daţi cre%are, fără re%erve, tuturor afirmaţiunilor lui, căci în ce priveşte faptul că domnul "arc0 s a purtat rău cu el, acest lucru este total fals+ dînsul a fost, din contră, deosebit de bun cu el, deşi 4eor#e 5ic)'am l a tratat întotdeauna în modul cel mai infam. &u cunosc detaliile, dar ştiu foarte bine că domnul "arc0 nu este cîtuşi de puţin de condamnat+ că nu poate nici măcar să audă de numele lui 4eor#e 5ic)'am+ şi că, deşi fratele meu a considerat că nu putea evita să l includă în invitaţia adresată ofiţerilor, a fost prea fericit că 5ic)'am s a dat sin#ur la o parte. /'iar şi venirea lui în localitate este într adevăr o mare obră%nicie şi mă mir cum de a îndră%nit s o facă. Eă plîn#, domnişoară Eli%a, pentru această descoperire a vinovăţiei favoritului dumneavoastră+ dar, într adevăr, dacă ţii seama de ori#inea lui, nu te poţi aştepta la mai mult. ! Einovăţia şi ori#inea lui par, după spusele dum neavoastră, să se confunde, %ise Eli%abet' mînioasă, căci n am au%it să l acu%aţi de ceva mai rău decît că este fiul intendentului domnului "arc0+ şi despre aceasta vă pot asi#ura că m a informat c'iar el. ! Eă cer iertare, replică domnişoara $in#le0, depăr tîndu se cu un %îmbet sarcastic. 3cu%aţi mi intervenţia+ a fost făcută cu #înduri bune. A@nsolentă făptură1 îşi spuse Eli%abet'. 6e înşeli amar nic dacă speri să mă influenţe%i printr un atac atît de
GH?

Mîndrie şi

re!udecat"

mesc'in. &u văd în el decît propria şi voita dumitale i# noranţă şi răutatea domnului "arc0B. Eli%abet' o căută apoi pe sora ei mai mare care pornise să facă cercetări pe aceeaşi temă, pe lîn#ă domnul $in#le0. 9ane o întîmpină cu un surîs plin de o atît de dulce bucurie, cu o e7presie radiind de atîta fericire, încît dovedeau cu prisosinţă cît era de mulţumită de întîmplările acelei seri. Eli%abet' îi #'ici îndată sentimentele+ şi, în clipa aceea, interesul ei pentru 5ic)'am, resentimentele faţă de duşmanii lui şi toate celelalte pieriră în faţa speranţei că 9ane se afla pe drumul cel mai bun către fericire. ! Ereau să ştiu, întrebă ea, cu un c'ip tot atît de surî%ător ca şi al sorei sale, ce ai aflat despre domnul 5ic)'am. "ar poate că ai fost prea plăcut ocupată ca să te mai #îndeşti la o a treia persoană, în care ca% poţi fi si #ură de iertarea mea. ! &u, îi răspunse 9ane, nu l am uitat, dar nu am nimic mulţumitor, de spus. "omnul $in#le0 nu i cunoaşte povestea în între#ime şi i#noră împrejurările care, în mod special, l au nemulţumit pe domnul "arc0+ dar #arantea%ă de comportarea, probitatea şi cinstea priete nului său şi este convins că domnul 5ic)'am a meritat din partea domnului "arc0 mai puţină atenţie decît i s a dat+ şi mi pare rău că trebuie s o mărturisesc, dar, după spusele lui şi ale surorii sale, domnul 5ic)'am nu este deloc un om cinstit. Mă tem că a fost foarte nesăbuit şi că a pierdut stima domnului "arc0. ! "omnul $in#le0 nu l cunoaşte personal pe domnul 5ic)'am* ! &u, nu l a vă%ut niciodată pînă acum cîteva %ile, la Mer0ton. ! -cest raport deci este ceea ce a aflat de la domnul "arc0. 3înt perfect edificată. "ar de paro'ie ce a spus* ! &u şi aminteşte cu preci%ie împrejurările, deşi l a au%it ! şi nu numai o dată ! pe domnul "arc0 vorbind despre ele+ dar crede că i a fost testată numai
GHC

Jane Austen

condi#ional. ! &u am nici o îndoială în privinţa sincerităţii domnului $in#le0, spuse Eli%abet' cu căldură. 6rebuie să mă ierţi însă dacă numai asi#urările nu mă pot convin#e. /red că felul în care domnul $in#le0 şi a apărat prietenul a fost foarte îndemînatec, dar cum el nu cunoaşte unele aspecte ale problemei, iar pe celelalte le a aflat numai de la prietenul său, îndră%nesc să cred despre ambii domni ceea ce am cre%ut şi mai înainte. 3c'imbă apoi subiectul cu unul mai îmbucurător pentru amîndouă şi asupra căruia nu puteau e7ista diver#enţe de păreri. Eli%abet' ascultă încîntată destăinuirea fericitelor şi totuşi modestelor speranţe pe care 9ane le nutrea în le#ătură cu intenţiile lui $in#le0 şi îi spuse tot ceea ce putea să i întărească nădejdile. :n clipa în care domnul $in#le0 se apropie de ele, Eli%abet' se retrase lîn#ă domnişoara ,ucas, căreia de abia apucase să i răspundă la întrebările despre amabilitatea ultimului ei partener, cînd domnul /ollins veni la ele şi le povesti, e7ultînd de bucurie, că avusese fericirea de a face o descoperire #ro%av de importantă. ! -m descoperit, le spuse el, printr o ciudată întîm plare, că aici în salon se află o rudă apropiată a protec toarei mele. 3 a întîmplat să l aud c'iar pe acest domn menţionînd faţă de tînăra domnişoară care face onorurile casei numele verişoarei lui ! domnişoara de $our#' ! şi a mamei acesteia, ,ad0 /at'erine. /e minunate lucruri se întîmplă1 /ine s ar fi #îndit că voi întîlni aici, în această adunare, pe ! probabil ! un nepot de al ,ad0 ei /at'erine de $our#'. 3înt cum nu se poate mai mulţumit că am descoperit acest lucru la timp pentru a i pre%enta respectele mele, ceea ce voi face c'iar acum, şi sper că mă va ierta că nu i le am pre%entat mai înainte. ;aptul că n am ştiut că sînt rude va pleda în favoarea scu%elor mele. ! &u cumva ai de #înd să te pre%inţi sin#ur domnului
GGH

Mîndrie şi

re!udecat"

"arc0* ! $a da. Mă voi ru#a să mă ierte că nu am făcut o mai din vreme. /red că este nepotul ,ad0 ei /at'erine. :mi stă în putinţă să l asi#ur că senioria sa era perfect sănătoasă ieri o săptămînă. Eli%abet' încercă din răsputeri să l abată de la planul lui, asi#urîndu l că domnul "arc0 ar considera faptul de a i se adresa fără o prealabilă pre%entare drept o în dră%neală impertinentă, mai curînd decît un oma#iu adus mătuşii sale+ că nu era deloc necesar să se ia în seamă unul pe altul+ şi că, dacă ar fi fost cumva nevoie, îi re venea domnului "arc0 dreptul, celui superior prin urmare, să facă începutul. "omnul /ollins o ascultă 'otărît să şi urme%e, propria lui dorinţă şi, cînd ea încetă cu e7plicaţiile, îi răspunse= ! 3cumpă domnişoară Eli%abet', am cea mai înaltă părere despre e7celenta dumneavoastră judecată în toate c'estiunile care sînt de competenţa dumneavoastră, dar fie mi în#ăduit a vă spune că neîndoielnic e7istă o mare diferenţă între formele de etic'etă stabilite pentru laici şi acelea ce privesc clerul+ permiteţi mi, deci, să vă aduc la cunoştinţă că eu consider funcţia de cleric e#ală, din punct de vedere al demnităţii, cu ran#ul cel mai înalt din re#at, cu condiţia să fie menţinută în acelaşi timp o comportare plină de cuvenită smerenie. 6rebuie, prin urmare, să mi în#ăduiţi să urme%, în ca%ul de faţă, po runcile conştiinţei mele care mă îndeamnă să îndeplinesc ceea ce cred că este de datoria mea. @ertaţi mă că mi e imposibil să profit de sfatul dumneavoastră care mi va fi călău%ă nelipsită în orice altă c'estiune, deşi, în ca%ul de faţă, mă consider, datorită educaţiei şi studiilor mele profesionale, mult mai îndreptăţit să 'otărăsc ce se cu vine, decît o tînără domnişoară ca dumneavoastră. 2i, cu o adîncă plecăciune, o părăsi pentru a l ataca pe domnul "arc0, ale căruia reacţii la avansurile lui fură atent urmărite de Eli%abet', şi a cărui uimire era foarte
GGG

Jane Austen

evidentă vă%îndu se astfel interpelat. Eărul îşi începu cuvîntarea cu o solemnă plecăciune şi, deşi Eli%abet' n a putut au%i, o sin#ură vorbă, i se păru că o aude în între#ime şi descifră pe bu%ele lui cuvintele Ascu%ăB, AIunsfordB şi A,ad0 /at'erine de $our#'B. 3e simţea ve7ată vă%îndu l că se dădea în spectacol în faţa unui asemenea om. "omnul "arc0 îl privea cu făţişă uimire+ şi cînd, în cele din urmă, domnul /ollins îl lăsă şi pe el să spună, ceva, acesta îi răspunse cu un aer de politeţe distantă. "omnul /ollins totuşi nu se descurajă şi începu să vorbească+ dispreţul domnului "arc0 părea să crească vă%înd cu oc'ii, în proporţie cu lun#imea celei de a doua cuvîntări, la sfîrşitul căreia făcu numai o uşoară plecăciune şi se îndepărtă. "omnul /ollins se reîntoarse la Eli%abet'. ! & am nici un motiv, vă încredinţe%, spuse el, să fiu nemulţumit de felul cum am fost primit. "omnul "arc0 a părut încîntat de atenţia mea. Mi a răspuns cu politeţea cea mai desăvJrşită şi mi a făcut c'iar cinstea de a mi spune că era atît de convins de discernămîntul ,ad0 ei /at'erine, încît era si#ur că dînsa n ar fi putut niciodată acorda cuiva o favoare nemeritată. -cesta a fost într adevăr un #înd foarte frumos. :n #eneral sînt foarte mulţumit de dînsul. /um Eli%abet' nu mai avea nimic de dorit pentru sine, îşi îndreptă atenţia, aproape e7clusiv, înspre sora ei şi domnul $in#le0+ între# şirul de plăcute #înduri care se născură din observaţiile ei o făcu poate tot atît de fericită cît era şi 9ane. :n mintea ei o vă%u stabilită c'iar în casa aceasta, în deplinătatea fericirii pe care o poate dărui o căsătorie din dra#oste+ şi se simţi în stare, faţă de această situaţie, să încerce c'iar să le îndră#ească pe cele două surori ale lui $in#le0. 4îndurile doamnei $ennet ! vedea limpede ! erau pornite în aceeaşi direcţie şi se 'otărî să nu se aventure%e înspre mama ei, de teamă să nu audă prea multe. /înd se aşe%ară la cină consideră
GG2

Mîndrie şi

re!udecat"

prin urmare că numai o întîmplare nenorocită le putuse plasa pe una alături de cealaltă şi a fost adînc contrariată să constate că mama ei nu #ăsise pe altcineva, ci tocmai pe ,ad0 ,ucas, cu care să vorbească, fără nici o reţinere, desc'is, şi despre nimic altceva, decît despre speranţa ei că 9ane se va mărita curînd cu domnul $in#le0. 3ubiectul era captivant şi doamna $ennet părea incapabilă să obosească tot enumerînd avantajele acestei căsătorii. ;aptul că domnul $in#le0 era un tînăr atît de fermecător, atît de bo#at şi că locuia la numai trei mile de ele au fost primele puncte pentru care se felicita+ şi apoi era aşa de plăcut să te #îndeşti ce mult o iubeau surorile lui pe 9ane şi să fii si#ură că şi ele doreau această înrudire tot atît cît şi ea. (e deasupra, ce perspectivă pentru celelalte fiice ale sale, căci 9ane, măritîndu se atît de strălucit, o să le scoată şi pe ele în calea unor tineri cu avere+ şi, în cele din urmă, ce fericire la vîrsta ei, să şi poată lăsa fiicele încă necăsătorite în #rija sorei lor, aşa ca ea personal să nu mai fie obli#ată să iasă mai mult decît i ar fi făcut plăcere. 3e cuvenea să pretindă că lucrul acesta nu era o plăcere căci, în asemenea oca%ii, aşa cerea etic'eta+ dar nimeni, desi#ur, n ar fi #ăsit o mai mică bucurie în a sta acasă decît doamna $ennet şi la oricare epocă a vieţii sale. :nc'eie urîndu i de nenumărate ori ,ad0 ei ,ucas să aibă şi dînsa parte de un asemenea noroc, deşi ! evident, şi cu un sentiment de triumf ! era convinsă că nu e7ista o asemenea şansă. Ladarnice fură încercările Eli%abet'ei de a frîna potopul de vorbe al mamei sale, de a o convin#e să şi descrie fericirea în şoapte mai puţin sonore căci, spre marea ei mî'nire, îşi putea da seama că domnul "arc0, care şedea în faţa lor, au%ea aproape totul. Mama sa o certă, spu nîndu i că e absurdă. ! 2i ce mi e mie, ro#u te, domnul "arc0, ca să mi fie teamă de el* 3înt încredinţată că nu i datorăm o politeţe atît de e7cesivă încît să ne fie teamă să spunem ceva ce
GG3

Jane Austen

nu i ar plăcea dumnealui s audă. ! (entru numele lui "umne%eu, doamnă, vorbeşte mai încet. /e profit poţi avea dacă l ji#neşti pe domnul "arc0* & ai să l cîşti#i niciodată pe prietenul lui, procedînd astfel. "ar nimic din ceea ce spuse nu avu vreun efect. Mama ei îi dădea înainte pe acelaşi ton. Eli%abet' roşea şi tot roşea de ruşine şi supărare. &u se putea stăpîni să nu şi întoarcă mereu oc'ii către "arc0, deşi fiecare privire o convin#ea de ceea ce se temuse+ cu toate că el nu era tot timpul cu oc'ii asupra doamnei $ennet, era convinsă că atenţia lui se fi7ase într acolo. E7presia de pe c'ip i se sc'imbă încet, încet, de la un dispreţ plin de indi#nare la o calmă şi neclintită #ravitate. (înă în cele din urmă, totuşi, doamna $ennet nu mai avu nimic de spus+ iar ,ad0 ,ucas, care căsca de mult, tot ascultînd descrierea repetată a unor fericiri de care nu vedea cum o să aibă şi ea parte, a fost lăsată să se con sole%e eu şuncă şi pui rece. Eli%abet' începu să şi revină. "ar intervalul de linişte nu fu lun# deoarece, de cum luă sfîrşit cina, au%i vorbindu se de mu%ică şi avu de îndurat c'inul de a o vedea pe Mar0 ridicîndu se, la foarte slabele lor ru#ăminţi, #ata să îndatore%e oaspeţii. Eli%abet' încercă cu multe priviri semnificative şi multe ru#ăminţi să împiedice ceea ce era numai o dovadă de politeţe+ %adarnic însă. Mar0 nu voia să înţelea#ă. (rilejul ce i se oferea de a se produce îi era plăcut şi şi începu cîntecul. Oc'ii Eli%abet'ei, plini de cea mai mare de%olare, erau aţintiţi asupra ei urmărind o în timp ce parcur#ea cele cîteva strofe, cu o nerăbdare prost răsplătită la sfîrşit, căci Mar0, au%ind printre mulţumirile comesenilor şi alu%ia la speranţa lor că se va lăsa înduplecată să le mai facă iar favoarea de a cînta, după o pau%ă de o jumătate de minut începu alt cîntec. (osibilităţile ei nu erau în nici un fel pe măsura unei asemenea manifestări+ avea o voce mică şi o manieră afectată. Eli%abet'ei îi venea să intre în pămînt. 3e uită înspre 9ane să vadă cum reacţionea%ă ea, dar 9ane
GG4

Mîndrie şi

re!udecat"

stătea de vorbă senină cu domnul $in#le0. 3e uită la cele două surori ale acestuia şi le vă%u sc'imbînd între ele semne de batjocură+ apoi la "arc0 care rămînea totuşi #rav, de nepătruns. 3e uită la tatăl ei pentru a l implora să intervină, fiindu i teamă că Mar0 ar putea cînta toată noaptea. El îi prinse su#estia şi, cînd Mar0 termină şi al doilea cîntec, îi spuse cu #las tare= ! - fost prea destul, fetiţo. &e ai bucurat îndeajuns. ,asă şi celorlalte domnişoare rîndul să se producă. Mar0, deşi se făcu a nu l au%i, se simţi totuşi descum pănită+ şi Eli%abet'ei îi păru rău pentru sora ei, îi păru rău pentru cuvintele tatălui ei, plină de teamă că în#rijorarea ei nu dusese la nimic bun. 3e făcu apel la alte doamne dintre invitate. ! "acă eu, spuse domnul /ollins, aş avea norocul să ştiu să cînt, m aş bucura foarte, sînt convins, să îndatore% societatea cu o melodie, deoarece consider mu%ica drept o petrecere foarte nevinovată şi total compatibilă cu profesiunea de cleric. &u vreau să spun totuşi că am putea avea o justificare dacă am consacra prea mare parte din timpul nostru mu%icii, deoarece mai sînt desi#ur şi alte treburi de făcut. Eicarul unei paro'ii are multe de îndeplinit. :n primul rînd trebuie să stabilească convenţia cu %eciuiala în aşa fel, încît lui să i aducă profit, iar protectorului său să nu i facă supărare. 6rebuie să şi scrie predicile, iar timpul ce i mai rămîne nu i va prisosi pentru toate îndatoririle paro'iale şi pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea locuinţei pe care nu i va fi iertat dacă n o face cit mai confortabilă cu putinţă. 2i nu cred că este de mică importanţă ca el să aibă o purtare împăciuitoare şi atentă cu fiecare în parte şi, în special, cu cei cărora le datorea%ă situaţia lui. "e această îndatorire eu nu l pot absolvi şi nici n aş putea avea o părere bună despre acela care ar lăsa să i scape vreun prilej pentru a şi arăta respectul faţă de oricine ar fi din familia protectorului său. 2i îşi sfîrşi cuvîntarea, care fusese rostită atît de tare, încît
GG.

Jane Austen

să fie au%ită de jumătate din salon, cu o plecăciune către domnul "arc0. Mulţi făcură oc'ii mari, mulţi %îmbiră, dar nimeni nu avu un c'ip mai amu%at decît domnul $ennet însuşi, în timp ce soţia lui îl lăuda cu patos pe domnul /ollins pentru vorbirea lui atît de cu judecată şi remarca, nu prea în şoaptă, către ,ad0 ,ucas, că domnul /ollins era un tînăr de soi bun şi cum nu se poate mai deştept. Eli%abet'ei i se păru că dacă membrii familiei sale s ar fi vorbit să se dea în spectacol în seara aceea cît vor putea mai bine, le ar fi fost imposibil să şi joace rolurile cu mai mult 'a% sau succes+ şi ce fericire, se #îndea ea, pentru $in#le0 şi sora ei, că lui îi scăpase o parte din repre%entaţie şi că sentimentele lui nu erau dintre acelea care să fie influenţate de nero%ia la care ar fi putut fi martor. Era totuşi destul de rău că cele două surori ale lui şi domnul "arc0 avuseseră un asemenea prilej de a şi bate joc de rudele ei+ şi nu şi putea da seama ce fusese mai #reu de îndurat, dispreţul tăcut al domnului sau surîsurile insolente ale doamnelor. Festul serii nu i mai oferi mare lucru. "omnul /ollins o sîcîi mereu şi se ţinu scai de ea+ şi cum nu o mai putu convin#e să danse%e din nou cu el, o puse în situaţia de a nu mai dansa cu nimeni. Ladarnic îl ru#ă să danse%e cu altcineva şi îi oferi să l pre%inte vreunei alte domnişoare. El o asi#ură că dansul nu i spunea mai nimic şi că scopul lui principal era ca prin atenţii delicate să i se facă a#reabil şi că de aceea îşi va face un punct de onoare din a rămîne lîn#ă dînsa toată seara. &u mai era nimic de spus faţă de asemenea proiect. Eli%abet' datoră clipe de mare uşurare prietenei sale, domnişoara ,ucas, care veni adesea lîn#ă ea şi, din dră#ălăşenie, îl atrase pe domnul /ollins într o conversaţie cu ea. Eli%abet' fu cel puţin scutită de ofensa de a mai fi luată în seamă de domnul "arc0 care, deşi se aflase adesea foarte aproape de ea şi sin#ur, nu se mai apropiase niciodată atît cît să i poată vorbi. Ea îşi spuse că era
GG8

Mîndrie şi

re!udecat"

poate urmarea alu%iei ce o făcuse cu privire la domnul 5ic)'am şi se bucură. /ei de la ,on#bourn rămaseră ultimii şi, printr o ma nevră a doamnei $ennet, trebuiră să aştepte trăsura încă un sfert de oră după plecarea tuturor celorlalţi, ceea ce le dădu timp să constate cît de călduros doreau o parte din #a%de să i vadă plecaţi. "oamna Iurst şi sora ei abia dacă mai desc'iseră #ura şi atunci numai ca să se plîn#ă de oboseală, fiind foarte nerăbdătoare să rămînă sin#ure. Fespinseră toate încercările de conversaţie ale doamnei $ennet, creînd astfel o atmosferă de amorţeală prea puţin înviorată de cuvîntările lun#i ale domnului /ollins, care îl oma#ia pe domnul $in#le0 şi pe surorile sale pentru ele#anţa petrecerii şi pentru ospitalitatea şi politeţea comportării lor faţă de musafiri. "arc0 nu spunea nimic. "omnul $ennet, la fel de tăcut, se delecta de această scenă. "omnul $in#le0 şi 9ane îşi vorbeau, stînd împreună, puţin mai departe de toţi ceilalţi. Eli%abet' păstra o tăcere tot atît de neclintită ca a doamnei Iurst sau a domnişoarei $in#le0+ c'iar şi ,0dia era prea obosită ca să mai rostească vreo vorbă, afară doar de cîte o e7clamaţie întîmplătoare ca= A"oamne, ce obosită sînt1B însoţită de un căscat pînă la urec'i. /înd în sfîrşit se ridicară pentru a şi lua rămas bun, doamna $ennet fu deosebit de stăruitoare în politeţea cu care îşi e7primă speranţa de a i primi în curînd pe toţi ia ,on#bourn, adresîndu se mai ales domnului $in#le0 pen tru a l asi#ura că i ar face foarte fericiţi dacă ar lua un dejun intim la ei, oricînd, fără ceremonia unei invitaţii formale. $in#le0 radia de bucurie şi promise, plin de recunoş tinţă, că se va folosi de primul prilej pentru a i pre%enta oma#iile sale, după ce se va întoarce de la ,ondra, unde trebuia să plece c'iar a doua %i, pentru scurt timp. "oamna $ennet era pe deplin mulţumită şi plecă de acolo cu încîntătoarea convin#ere că, lăsînd o mar#ine pentru
GG<

Jane Austen

pre#ătirile necesare formalităţilor, trăsurilor noi şi roc'ii lor de nuntă, era neîndoielnic că, la capătul a trei sau patru luni, fiica ei va fi instalată la &et'erfield. ,a even tualitatea de a şi mai vedea încă una dintre fiice măritată cu domnul /ollins se #îndea cu tot atîta certitudine şi cu o mare, dar nu e#ală, plăcere. Eli%abet' îi era cea mai puţin dra#ă dintre fete, şi, deşi bărbatul şi partida erau destul de bune pentru ea, valoarea şi a uneia şi a celeilalte erau eclipsate de domnul $in#le0 şi de &et'erfield.

GG?

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &I&

"imineaţa următoare aduse ceva nou la ,on#bourn, "omnul /ollins îşi pre%entă, oficial, cererea. /um se 'o tărJse s o facă fără să mai piardă timp, deoarece concediul său lua sfîrşit sîmbătă, şi neavînd nici un sentiment de sfială care să l descumpănească, c'iar dac o făcea pe nepre#ătite, se aşternu la lucru metodic, ţinînd seamă de toate re#ulile pe care le socotea parte inte#rantă din această treabă. @mediat după micul dejun, #ăsindu le împreună pe doamna $ennet, pe Eli%abet' şi pe una dintre me%ine, se adresă mamei în acest fel= ! (ot spera, doamnă, un cuvînt din partea dumnea voastră, pe lîn#ă frumoasa dumneavoastră fiică, Eli%abet', dat fiind că i solicit favoarea unei audienţe particulare în cursul acestei dimineţi* :nainte ca Eli%abet' să mai aibă timp pentru altceva decît pentru a roşi de uimire, doamna $ennet răspunse= ! Eai de mine1 "a, desi#ur1 3înt si#ură că ,i%%0 se va simţi foarte fericită+ sînt si#ură că nu poate avea nici o obiecţie. Iai, >itt01 -m nevoie de tine sus. 2i, strîn#îndu şi lucrul, %ori să iasă din cameră în timp ce Eli%abet' stri#a= ! 3cumpă doamnă, nu pleca. 6e ro#, nu pleca. "omnul /ollins trebuie să mă ierte. &u poate avea nimic să mi spună care să nu poată fi au%it de oricine. -ltfel plec şi eu. ! &u1 &u1 -sta i o prostie, ,i%%0. "oresc să rămîi pe
GGC

Jane Austen

loc. 2i vă%înd că Eli%abet', stînjenită şi contrariată, părea că este #ata să iasă, adău#ă= ,i%%0, insist să rămîi şi să dai ascultare domnului /ollins. Eli%abet' nu se putea opune unei asemenea porunci+ şi o clipă de #îndire făcînd o să vadă că era mai cuminte să termine cît mai repede şi mai în linişte cu putinţă, se aşe%ă şi, străduindu se din răsputeri, încercă să şi as cundă simţămintele care erau împărţite între dispreţ şi 'a%. "oamna $ennet şi >itt0 se îndepărtară+ îndată ce rămaseră sin#uri, domnul /ollins începu= ! /redeţi mă, dra#ă domnişoară Eli%abet', că mo destia dumneavoastră, departe de a vă dăuna, se adau#ă mai curînd la celelalte calităţi pe care le aveţi. -ţi fi fost mai puţin plăcută în oc'ii mei, dacă nu aţi fi arătat această mică opunere+ permiteţi mi să vă asi#ur însă că am aprobarea onoratei dumneavoastră mame pentru această cerere. /u #reu v aţi putea îndoi de scopul inter venţiei mele, oricît de mult pudoarea dumneavoastră fi rească v ar îndemna să vi l ascundeţi+ atenţiile mele au fost prea marcate pentru a vă fi putut înşela. -proape din clipa cînd am desc'is uşa acestei case v am ales ca tova răşă a vieţii mele în viitor. "ar mai înainte de a mă lăsa furat de sentimentele mele pe această temă, ar fi mai cu minte să vă arăt motivele pentru care mă însor şi, mai mult decît atît, motivele pentru care am venit în Iertfords'ire cu scopul de a mi ale#e o soţie, aşa cum desi#ur am şi făcut. @ma#inea domnului /ollins, cu tot calmul lui solemn, furat de sentimentele lui, era #ata s o facă pe Eli%abet' să pufnească în rîs, aşa că nu putu folosi scurta pau%ă pe care el şi o în#ădui, încercînd să l oprească, iar el con tinuă= ! Motivele pentru care mă însor sînt= primul, fiindcă socotesc că este bine ca fiecare preot înstărit Mcum sînt euN să dea e7emplul căsătoriei în paro'ia lui+ al doilea, pentru că sînt convins că aceasta va adău#a foarte mult
G2H

Mîndrie şi

re!udecat"

la fericirea mea+ al treilea, pe care poate ar fi trebuit să l menţione% mai la început, pentru că acesta este sfatul şi recomandarea specială a însăşi nobilei doamne pe care am cinstea s o numesc protectoarea mea. "e două ori a binevoit domnia sa să mi spună părerea ei Mşi încă neîntrebatăN în această privinţă+ şi c'iar în sîmbăta de dinaintea plecării mele din Iunsford, în timpul partidelor noastre de cadril, pe cînd doamna 9en)inson aranja taburetul domnişoarei de $our#', mi a spus= A"omnule /ollins, trebuie să te însori. Dn preot ca dumneata trebuie să se însoare. ;ă o ale#ere bună, #ăseşte o femeie de calitate, de dra#ul meu şi al dumitale; să fie dintre cele active, utile, nu crescută cu pretenţii+ să fie în stare să facă mult dintr un venit mic. -cesta e sfatul meu. 4ăseşte o femeie de acest fel, cît poţi de repede, adu o la Iunsford şi am să vin să vă vi%ite%B. :n#ăduiţi mi ! fiindcă veni vorba ! să vă mărturisesc, frumoasă verişoară, că nu consider sfaturile şi amabilităţile ,ad0 ei /at'erine de $our#' ca cele mai mici dintre darurile pe care am putinţa să vi le ofer. Eeţi #ăsi că are maniere pe care nu am cuvinte să le descriu+ iar a#erimea şi vioiciunea dumneavoastră cred că îi vor conveni, în special cînd vor fi temperate de tăcerea şi respectul pe care ran#ul domniei sale nu se poate să nu le impună. -tîta, privitor la intenţia mea, în #eneral, în favoarea căsătoriei+ mai rămîne acum de spus ceea ce m a îndreptat înspre ,on#bourn în loc să mă mîne înspre împrejurimile paro'iei mele, unde, vă ro# să mă credeţi, e7istă multe tinere femei amabile. "e fapt însă, fiind, cum sînt, moştenitorul acestei moşii la moartea stimatului dumneavoastră tată Mcare totuşi poate să mai trăiască încă mulţi aniN, nu m am putut împăca deloc cu #îndul să nu mi ale# o soţie dintre fiicele sale, pentru ca pierderea să fie pentru ele cît mai mică posibil, atunci cînd va avea loc tristul eveniment, care totuşi, aşa cum am mai spus o, s ar putea să nu se producă încă vreo cîţiva ani. -cesta
G2G

Jane Austen

mi a fost, scumpă verişoară, motivul+ şi mi place să cred că el nu mă va coborî în stima domniei voastre. 2i acum, nu mi mai rămîne nimic altceva decît să vă încredinţe%, cu vorbe dintre cele mai ar%ătoare, de violenţa sentimen telor mele. 3înt total indiferent la avere şi nu voi adresa tatălui domniei voastre nici o cerere de acest fel, deoarece ştiu prea bine că n ar putea fi satisfăcută şi că mia aceea de lire cu patru la sută, care nu vă va reveni decît după decesul mamei dumneavoastră, este sin#urul lucru la care veţi avea vreodată dreptul. -supra acestui capitol, prin urmare, voi păstra neîntrerupt tăcere şi puteţi fi încredinţată că de pe bu%ele mele nu veţi au%i vreodată vreun reproş mesc'in, atunci cînd vom fi soţ şi soţie. Era absolut necesar să l întrerupă, acum. ! 3înteţi prea #răbit, domnule, stri#ă Eli%abet'. Ditaţi că nu v am dat nici un răspuns. "aţi mi voie s o fac, fără să mai pierdem timpul. (rimiţi mulţumirile mele pentru oma#iul pe care mi l aţi adus. 3înt foarte impresionată de cinstea cererii ce mi aţi făcut, dar îmi este imposibil să fac altfel decît s o respin#. ! &u aflu acum pentru prima oară, replică domnul /ollins, cu o fluturare a mîinii, că printre tinerele domni şoare se obişnuieşte a respin#e propunerile bărbatului pe care, în secret, au de #înd să l accepte, cînd acesta le solicită mîna pentru întîia oară, şi că uneori refu%ul este repetat a doua şi c'iar a treia oară. &u sînt deci deloc descumpănit de ceea ce mi aţi spus şi sper să nu treacă mult şi să vă conduc în faţa altarului. ! (e cuvîntul meu, domnule, stri#ă Eli%abet', speranţa dumneavoastră este e7traordinară, după cele ce v am spus. Eă asi#ur că nu fac parte dintre acele tinere dom nişoare Mdacă e7istă cumva astfel de tinere domnişoareN care sînt atît de curajoase, încît să şi pună fericirea în joc, luîndu şi riscul unei a doua cereri. Fefu%ul meu este foarte 'otărît. "umneavoastră nu m aţi putea face fericită
G22

Mîndrie şi

re!udecat"

şi sînt convinsă că eu sînt ultima femeie din lume care v ar putea face fericit. $a mai mult, dacă prietena dumneavoastră, ,ad0 /at'erine, m ar cunoaşte, am con vin#erea că m ar #ăsi din toate punctele de vedere ne indicată pentru această situaţie. ! "acă ar fi si#ur că ,ad0 /at'erine ar crede astfel... spuse domnul /ollins foarte #rav+ dar nu pot să mi în c'ipui că senioria sa va avea ceva de %is împotriva dumneavoastră. 2i puteţi fi si#ură că, atunci cînd voi avea cinstea de a o revedea, îi voi vorbi în modul cel mai strălucitor despre modestia, spiritul dumneavoastră #ospodăresc şi alte frumoase însuşiri pe care le aveţi. ! Orice laudă, domnule /ollins, va fi într adevăr inutilă. 6rebuie să mi în#ăduiţi să judec sin#ură şi să mi faceţi cinstea de a crede ceea ce spun. "oresc să fiţi foarte fericit şi foarte bo#at şi, refu%îndu vă mîna, fac tot ce mi stă în putere ca să vă împiedic de a fi altfel. /erîndu mă în căsătorie, aţi dat probabil satisfacţie delicateţei senti mentelor dumneavoastră faţă de familia mea şi puteţi intra în posesia moşiei ,on#bourn cînd va fi ca%ul, fără să vă faceţi nici un reproş. /'estiunea poate fi deci socotită complet înc'isă. ,a aceste vorbe se ridică şi ar fi părăsit camera dacă domnul /ollins nu i s ar fi adresat astfel= ! /înd voi avea din nou onoarea să vorbesc despre acest subiect, sper să primesc un răspuns mai favorabil decît mi aţi dat acum+ sînt, cu toate acestea, departe de a vă acu%a în pre%ent de cru%ime, deoarece ştiu că aşa se obişnuieşte printre persoanele de se7ul dumneavoastră ! să respin#ă bărbatul la prima lui cerere+ şi poate că mi aţi spus deja atît cît trebuie, în conformitate cu adevăratul simţ de pudoare al firii femeieşti, pentru a mă încuraja în cererea mea. ! :ntr adevăr, domnule /ollins, stri#ă Eli%abet' oare cum enervată, mă uimiţi la culme. "acă ceea ce v am spus pînă acum vă poate părea o încurajare, nu ştiu cum
G23

Jane Austen

să mi e7prim refu%ul într un mod care să vă poată con vin#e că este un refu%. ! 6rebuie să mi daţi voie, scumpă verişoară, să cred că cererea mea este refu%ată numai de formă. Motivele pentru care cred astfel sînt, pe scurt, următoarele= nu mi se pare că persoana mea ar fi nedemnă să fie acceptată de dumneavoastră, sau că situaţia pe care v o pot oferi ar fi altfel decît foarte de%irabilă. 3ituaţia mea, le#ăturile mele cu familia de $our#' şi rudenia mea cu familia dum neavoastră sînt tot atîtea împrejurări foarte favorabile mie+ şi ar trebui să mai ţineţi seama că, în ciuda nume roaselor dumneavoastră farmece, nu este deloc si#ur că vi se va mai face vreodată o altă cerere în căsătorie. Lestrea dumneavoastră este, din nefericire, atît de mică, încît, foarte probabil, ea va ani'ila efectul dră#ălăşeniei dumneavoastră şi al bunelor dumneavoastră însuşiri. "e oarece trebuie să conc'id că refu%ul dumneavoastră nu este serios, îmi place să l atribui dorinţei dumneavoastră de a mi stîrni şi mai mult dra#ostea, ţinîndu mă în ne si#uranţă, în acord cu practica obişnuită printre femeile distinse. ! Eă asi#ur, domnule, că n am nici cea mai mică pre tenţie că aş fi dotată cu acest fel de distincţie care constă în a c'inui un om onorabil. -ş prefera să mi se aducă oma#iul de a nu mi se contesta sinceritatea. Eă mulţu mesc iară şi iară pentru cinstea ce mi aţi făcut o, dar îmi este imposibil să accept cererea dumneavoastră în căsă torie. "in toate punctele de vedere sentimentele mele mi o inter%ic. (ot să vă vorbesc desc'is* &u mă consideraţi acum ca pe o femele distinsă care are de #înd să vă c'i nuie, ci ca pe o făptură raţională care vă spune adevărul adevărat. ! 3înteţi mereu fermecătoare1 stri#ă /ollins, cu un aer de neîndemînatică #alanterie, şi sînt convins că atunci cînd cererea mea va fi consfinţită de autoritatea e7presă a ambilor dumneavoastră e7celenţi părinţi, ea nu va
G24

Mîndrie şi

re!udecat"

putea fi socotită decît acceptabilă. Eli%abet' nu mai avu ce răspunde la asemenea încă păţînare într o voită amă#ire de sine şi se retrase imediat în tăcere, 'otărîtă ca, în ca% că domnul /ollins va persista să considere repetatele ei refu%uri drept mă#ulitoare în curajări, să se adrese%e tatălui ei al cărui AnuB ar putea fi rostit în aşa fel, încît să fie decisiv, şi a cărui purtare, cel puţin, nu va putea fi luată drept mofturi şi coc'etărie de femeie distinsă.

G2.

Jane Austen

Ca it#$u$ &&

"omnul /ollins n a fost lăsat mult timp să contemple în tăcere reuşita sa în dra#oste, căci doamna $ennet, care şi făcuse de lucru în 'ol aşteptînd sfîrşitul convorbirii, nici n o vă%u bine pe Eli%abet' desc'i%înd uşa şi trecînd cu paşi %oriţi pe lîn#ă ea înspre scară, că şi intră în sufra#erie ca să se felicite şi să l felicite, în cuvinte calde, pentru fericita perspectivă a unei le#ături mai strînse între ei. "omnul /ollins primi şi i întoarse felicitările cu o e#ală plăcere, pornindu se apoi să i relate%e amănuntele convorbirii, de re%ultatul căreia era încredinţat că avea toate motivele să fie mulţumit, deoarece refu%ul ferm al verişoarei sale i%vora, în mod natural, din firea i ruşinoasă şi din autentica pudoare a caracterului ei. (e doamna $ennet, această ştire o sperie totuşi+ ar fi fost bucuroasă să creadă, ca el, că fiica sa avusese de #înd să l încuraje% refu%îndu i cererea în căsătorie, dar nu îndră%nea, şi nu se putu stăpîni să nu i o spună. ! /ontaţi, domnule /ollins, adău#ă ea, că o s o facem să şi ba#e minţile în cap. -m să i vorbesc despre aceasta c'iar eu, imediat. Este foarte încăpăţînată şi nesăbuită şi nu şi cunoaşte propriul interes+ dar am s o fac eu să şi l cunoască. ! @ertaţi mă că vă întrerup, doamnă+ stri#ă domnul /ollins, dar dacă este într adevăr încăpăţînată şi nesă buită, nu ştiu dacă ar fi o soţie cu adevărat potrivită pentru un bărbat în situaţia mea care, fireşte, caută
G28

Mîndrie şi

re!udecat"

fericirea în instituţia căsătoriei. "acă deci persistă într adevăr să mi respin#ă cererea, ar fi poate mai bine să n o siliţi să mă accepte ca soţ căci, dacă are o tendinţă spre asemenea defecte, n ar putea face mare lucru pentru fericirea mea, ! "omnule, m aţi înţeles foarte #reşit, spuse doamna $ennet alarmată. ,i%%0 este încăpăţînată numai în c'es tiuni de acest fel+ în toate celelalte, nu s a mai pomenit o fată cu o fire mai bună. Mă duc imediat la domnul $ennet şi vom aranja asta cu ea, sînt si#ură. &u i lăsă timp să mai %ică ceva şi porni în #rabă la soţul ei+ desc'i%înd uşa bibliotecii, e7clamă= ! O', dra#ă domnule $ennet, este ur#ent nevoie de dumneata+ sîntem cu toţii înnebuniţi. 6rebuie să vii s o convin#i pe ,i%%0 să se mărite cu domnul /ollins, pentru că jură că nu l vrea şi dacă nu te #răbeşti, dînsul o să şi sc'imbe #îndul şi n o să mai vrea el s o ia. /înd doamna $ennet intră, domnul $ennet ridică oc'ii de pe carte şi i fi7ă pe c'ipul ei, cu o calmă indiferenţă, deloc tulburată de vestea ce i aducea. ! &u am plăcerea să te înţele#, spuse, cînd soţia lui îşi isprăvi tirada. "espre ce este vorba* ! "espre domnul /ollins şi ,i%%0. ,i%%0 a declarat că nu l vrea pe domnul /ollins şi domnul /ollins a început să spună că nu o vrea pe ,i%%0. ! 2i ce urmea%ă să fac eu în c'estiunea asta* (are o situaţie fără ieşire. ! Eorbeşte dumneata însuţi cu ,i%%0, spune i că stărui să se mărite cu el. ! 3ă fie poftită aici. Ea trebui să audă părerea mea. "oamna $ennet sună şi domnişoara Eli%abet' a fost somată să vină în bibliotecă. ! -propie te, fetiţo, e7clamă tatăl, cînd Eli%abet' îşi făcu apariţia. -m trimis să te c'eme pentru o c'estiune importantă. -m aflat că domnul /ollins ţi a făcut o cerere în căsătorie. Este adevărat* Eli%abet' răspunse că aşa
G2<

Jane Austen

era. ;oarte bine. 2i această cerere ai refu%at o* ! "a, domnule. ! ;oarte bine. -cum ajun#em la punctul esenţial. Mama dumitale stăruie să o accepţi. &u este aşa, doamnă $ennet* ! "a1 -ltfel nu vreau s o mai văd niciodată în oc'ii mei. ! Eli%abet', ai în faţă o tristă alternativă. "in ceasul acesta va trebui să devii o străină pentru unul dintre părinţii dumitale. Mama dumitale nu vrea să te mai vadă în oc'ii ei dacă nu te măriţi cu domnul /ollins, iar eu nu vreau să te mai văd în oc'ii mei dacă o faci. Eli%abet' nu putu decît să %îmbească la o astfel de conclu%ie a unui astfel de început+ doamna $ennet însă, care fusese convinsă că soţul său privea c'estiunea aşa cum dorea ea însăşi, rămase consternată. ! /e vrei să spui, domnule $ennet, cu felul acesta de a vorbi* Mi ai promis să stărui ca ea să se mărite cu domnul /ollins. ! "ra#a mea, îi replică soţul. -m de cerut două mici favoruri= primul, să mi în#ădui, în împrejurarea de faţă, liberul u% al propriului meu cap+ şi al doilea, al camerei mele. Eoi fi încîntat să beneficie% sin#ur de bibliotecă, imediat ce va fi cu putinţă. /u toate acestea, în ciuda de%amă#irii provocate de purtarea soţului, doamna $ennet nu renunţă încă la sco pul său. :i vorbi Eli%abet'ei iară şi iară ! cînd cu lin#uşiri, cînd cu ameninţări. :ncercă s o atra#ă pe 9ane de partea ei, dar 9ane, cu toată blîndeţea posibilă, refu%ă să intervină+ iar Eli%abet' răspundea atacurilor mamei sale cîteodată cu toată serio%itatea şi cîteodată cu o veselie nebunească. "eşi felul în care o făcea varia, 'otărîrea ei, niciodată. :n acest timp, domnul /ollins medita în solitudine la cele întîmplate. -vea o părere prea bună despre el ca să poată pricepe motivul pentru care verişoara lui putea să l
G2?

Mîndrie şi

re!udecat"

refu%e= şi, deşi mîndria i fusese rănită, nu suferea în nici un alt fel. :nclinaţia pentru ea era cu totul ima#i#inară, iar eventualitatea ca fata să merite învinuirile mamei sale îl împiedica să simtă vreun re#ret. :n timp ce întrea#a familie era atît de tulburată, sosi /'arlotte ,ucas să petreacă %iua împreună cu ei. ,a in trare fu întîmpinată de ,0dia care, %burînd către ea, îi spuse mai multă în şoaptă= ! Mă bucur că ai venit+ e un 'a% la noi1 /e cre%i că s a întîmplat a%i dimineaţă* "omnul /ollins a cerut o pe ,i%%0, şi ea nu l vrea. /'arlotte aproape nici n avu timp să răspundă, căci >itt0 se şi ivise lîn#ă ele cu aceleaşi veşti+ şi, nici nu in traseră bine în sufra#erie, unde o #ăsiră pe doamna $en net sin#ură, că aceasta începu şi ea acelaşi subiect, fă cînd apel la înţele#erea domnişoarei ,ucas şi implorînd o s o convin#ă pe prietena ei, ,i%%0, să se supună dorinţelor între#ii familii. ! 6e implor, scumpă domnişoară ,ucas, fă acest lucru, adău#ă ea pe un ton melancolic, căci nimeni nu e cu mine, nimeni nu e de partea mea1 3înt tratată cu atîta cru%ime1 &imeni nu are milă de sărmanii mei nervi. /'arlotte fu scutită de a i răspunde căci c'iar atunci intrară 9ane şi Eli%abet'. ! "a, iat o că vine, continuă doamna $ennet, iat o, avînd aerul cel mai indiferent posibil, fără să i pese de noi mai mult decît dacă ne am aflat la Por), numai să poată face după capul ei. "ar să ţi spun eu ceva, domnişoară ,i%%0= dacă ţi ai vîrît în cap s o ţii aşa, refu%înd oricare cerere în căsătorie, n ai să te ale#i în viaţa dumitale cu un soţ şi nu ştiu cine o să te ţină cînd s o prăpădi tatăl dumitale. ,u n am să te pot ţine şi, de aceea, te aver ti%e%. -m terminat cu dumneata din clipa asta c'iar. Ki am spus cînd eram în bibliotecă, ştii, că n am să ţi mai vorbesc în viaţa mea şi ai să ve%i că mă ţin de cuvînt. &u mi face nici o plăcere să vorbesc cu copiii nesupuşi. &u că
G2C

Jane Austen

mi ar face de fapt plăcere să vorbesc cu oricine ar fi. Oamenii care suferă de nervi ca mine nu pot avea mare poftă de vorbă. &u ştie nimeni ce îndur eu1 "ar aşa se întîmplă întotdeauna. /ei care nu se plîn# n au niciodată parte de compătimire. ;iicele sale ascultară într o tăcere totală această revărsare de cuvinte, conştiente că orice tentativă de a ar#umenta sau de a o consola i ar fi mărit numai enerva rea. Ea continuă deci să vorbească, fără să fie întreruptă de vreuna dintre ele, pînă ce intră domnul /ollins, cu un aer mai important ca de obicei+ vă%îndu l, doamna $ennet spuse fetelor= ! -cum, insist să tăceţi cu toatele din #ură şi să ne lăsaţi, pe domnul /ollins şi pe mine, să stăm puţin de vorbă. Eli%abet' ieşi tăcută+ 9ane şi >itt0 o urmară, dar ,0dia nu se mişcă, 'otărîtă să audă tot ce se va putea au%i. /'arlotte, reţinută în primul rînd de amabilitatea dom nului /ollins, care i puse întrebări foarte amănunţite în privinţa ei şi a familiei sale, şi apoi de o uşoară curio%i tate, se mulţumi să se apropie de fereastră, prefăcîndu se că nu aude nimic. "oamna $ennet începu conversaţia plănuită, pe un ton plîn#ăreţ= AO', domnule /ollins...B. ! 3cumpă doamnă, o întrerupse el, să păstrăm în veci tăcere în c'estiunea asta. "eparte fie de mine, continuă el imediat pe un ton care i sublinia nemulţumirea, #îndul de a avea vreun resentiment faţă de comportarea fiicei dumneavoastră. Fesemnarea în faţa relelor de neînlăturat este datoria noastră a tuturor, datorie mai cu osebire a unui tînăr care a avut, cum am avut eu, norocul unei înălţări în #rad timpurii+ iar eu am credinţă că sînt resemnat. (oate că aceasta ! nu într o mică măsură ! din sentimentul de îndoială în privinţa fericirii mele certe, dacă frumoasa mea verişoară m ar fi onorat, acordîndu mi mîna sa+ căci am bă#at adesea de seamă că resemnarea nu este niciodată atît de perfectă ca în ca%ul
G3H

Mîndrie şi

re!udecat"

în care fericirea refu%ată începe să piardă în oc'ii noştri ceva din valoarea ei. 3per că nu veţi lua drept o lipsă de respect faţă de familia dumneavoastră, scumpă doamnă, faptul că îmi retra# pretenţiile la mîna fiicei dumneavoastră, fără să vă fi adus dumneavoastră şi domnului $ennet oma#iul de a vă cere să vă impuneţi autoritatea în favoarea mea. /onduita mea ar putea fi ! mă tem ! considerată ca neconformă, deoarece am primit refu%ul de pe bu%ele fiicei dumneavoastră în loc de a l primi din #ura dumneavoastră+ sîntem însă toţi supuşi #reşelii. -m avut tot timpul numai #înduri bune. 3copul meu a fost să mi procur o amabilă tovarăşă de viaţă, cu respectarea cuvenită intereselor între#ii dumneavoastră familii şi, dacă purtarea mea a fost cît de cît criticabilă, ro# să mi fie în#ăduit acum să vă pre%int scu%ele mele.

G3G

Jane Austen

Ca it#$u$ &&I

"iscuţia în le#ătură cu cererea domnului /ollins era acum aproape sfîrşită, iar Eli%abet' mai avea doar de su portat neplăcutele sentimente ce trebuiau să urme%e în mod inevitabil, şi, din cînd în cînd, cîte o alu%ie morocă noasă din partea mamei sale. /ît priveşte pe domnul /ollins, el nu şi e7prima sentimentele printr o jenă sau deprimare, sau prin vreo încercare de a o evita pe Eli %abet', ci mai ales printr o atitudine înţepată şi o tăcere plină de resentiment. -bia dacă îi mai vorbea şi atenţiile insistente de care el însuşi fusese atît de mîndru fură îndreptate în restul %ilei către domnişoara ,ucas, a cărei amabilitate, ascultîndu l, constitui o uşurare temporară pentru ei toţi şi în special pentru prietena ei. Liua următoare nu aduse nici o ameliorare în proasta dispo%iţie sau în sănătatea doamnei $ennet. "omnul /ollins se afla în aceeaşi stare de mîndrie înfuriată. Eli%abet' sperase că resentimentele îl vor face să şi scurte%e vi%ita, dar pro#ramul lui nu părea să fi suferit nici o modificare din această cau%ă. ;usese mereu vorba să plece sîmbătă şi pînă sîmbătă avea de #înd să stea. "upă micul dejun, fetele plecaseră la Mer0ton să se interese%e dacă domnul 5ic)'am se întorsese şi să i de plîn#ă absenţa de la balul de la &et'erfield. El le întîlni la intrarea în oraş şi le conduse la mătuşa lor, unde s a discutat, amplu, re#retul şi de%olarea lui de a fi lipsit, precum şi c'estiunile care i interesau pe toţi. ;aţă de
G32

Mîndrie şi

re!udecat"

Eli%abet', totuşi, el recunoscu de bună voie că din proprie iniţiativă #ăsise necesar să şi impună această absenţă. ! (e măsură ce se apropia data balului mi am dat seama, spuse el, că era mai bine să nu dau oc'ii cu dom nul "arc0 + că a ne afla în aceeaşi încăpere, în aceeaşi so cietate, atîtea ore împreună, ar fi fost mai mult decît eram în stare să suport+ şi că s ar fi putut ivi situaţii neplăcute nu numai pentru mine. Eli%abet' aprobă întru totul+ avură ră#a% să discute pe îndelete acest lucru şi să şi facă în mod politicos tot felul de complimente, pe drum spre ,on#bourn, căci domnul 5ic)'am, împreună cu un alt ofiţer, le conduse acasă şi, pe drum, el se ocupă în mod special de dînsa. ;aptul de a le fi însoţit pre%enta un dublu avantaj= Eli%abet' simţea ce compliment i se făcea şi apoi, era un prilej foarte nimerit de a l pre%enta mamei şi tatălui ei. :ndată după întoarcerea acasă sosi o scrisoare pentru domnişoara $ennet+ venea de la &et'erfield şi a fost desc'isă pe loc. (licul conţinea o foaie mică, ele#antă, de 'Jrtie satinată, acoperită cu scrisul frumos şi cur#ător al unei, mîini de femeie+ Eli%abet' observă e7presia de pe c'ipul surorii sale sc'imbîndu se în timp ce citea şi o vă%u stăruind asupra unor anumite pasaje. 9ane se stăpîni imediat şi, punînd scrisoarea de o parte, încercă, cu ve selia ei obişnuită, să ia parte la conversaţia #enerală+ Eli%abet' însă se simţi neliniştită de această întîmplare, fapt care o făcu să nu i mai poată da atenţie nici măcar iui 5ic)'am+ şi nici nu şi luaseră bine rămas bun, el şi prietenul lui, că 9ane o pofti din oc'i s o urme%e sus. /înd ajunseră în camera lor, 9ane scoase scrisoarea şi i spuse= ! Este de la /aroline $in#le0+ cuprinsul m a surprins nespus de mult. ,a ora aceasta sînt cu toţii plecaţi din &et'erfield+ sînt în drum spre ,ondra şi fără vreo intenţie de a se mai întoarce. -scultă ce scrie. /iti cu #las tare prima fra%ă care cuprindea informaţia că se 'otărîseră tocmai să şi urme%e, imediat, fratele la
G33

Jane Austen

,ondra şi că vor lua în %iua aceea dejunul în 4rosvenor 3treet, unde domnul Iurst avea o casă. Drmătoarea fra%ă suna astfel= A&u pretind că re#ret ceva din cele ce las la Iertfords'ire, în afară de societatea dumitale, prietenă dra#ă+ sperăm însă, cîndva în viitor, să ne bucurăm de repetate ori de aceleaşi încîntătoare clipe de apropiere, ca acelea pe care le am avut împreună+ şi, între timp, putem să ne micşorăm mî'nirea despărţirii printr o corespondenţă cît mai frecventă şi mai sinceră, pentru care lucru conte% pe dumneataB. Eli%abet' ascultă cu toată indiferenţa provocată de neîncrederea în aceste e7presii pompoase şi, deşi brusc'eţea plecării o surprin sese, nu vă%u nimic într adevăr de re#retat în lucrul acesta. &u era de cre%ut că absenţa lor din &et'erfield îl va putea împiedica pe domnul $in#le0 să se întoarcă acolo+ iar în ceea ce priveşte pierderea companiei doamnelor, era convinsă că în curînd 9ane nu se va mai preocupa de aceasta, fericită de a fi în compania lui. ! /e #'inion, spuse după o mică pau%ă, că n ai mai putut să i ve%i înainte de plecare. "ar nu ne e oare în #ăduit să sperăm că viitorul fericit, pe care domnişoara $in#le0 îl nădăjduieşte, ar putea veni mai curînd decît crede ea* 2i că încJntătoarele clipe de apropiere pe care le aţi avut ca prietene vor fi reînnoite cu încă şi mai mare plăcere, ca surori* Ele nu vor reuşi să l reţină pe domnul $in#le0 la ,ondra. ! /aroline spune 'otărît că iarna aceasta nici unul dintre ei nu va reveni în Iertfords'ire. -m să citesc mai departe= A@eri, cînd am plecat, fratele nostru era încredinţat că treburile care l reclamau la ,ondra ar fi putut fi terminate în trei, patru %ile+ cum însă sîntem si#ure că nu poate fi astfel şi, în acelaşi timp, fiind convinse că, odată la ,ondra, /'arles nu se va #răbi deloc să plece iar de acolo, ne am 'otărît să l urmăm, ca să nu fie obli#at să şi petreacă orele de ră#a% într un 'otel lipsit de confort.
G34

Mîndrie şi

re!udecat"

Multe dintre cunoştinţele mele sînt deja acolo pentru se%onul de iarnă+ aş dori să pot afla că dumneata, scumpă prietenă, ai intenţia să fii una dintre ele+ dar din acest punct de vedere, mă cuprinde disperarea. 3per din toată inima că sărbătoarea /răciunului în Iertfords'ire va fi pentru dumneavoastră plină de bucuriile pe care de obi cei acesta le aduce şi că numărul curte%anilor dumitale va fi atît de mare, încît te va împiedica să simţi pierderea celor trei de care noi te vom lipsiB. Feiese limpede de aici, adău#ă 9ane, că iarna aceasta el nu se va mai reîntoarce. ! Este limpede numai că domnişoara $in#le0 nu vrea ca el să se reîntoarcă. ! /e te face să cre%i asta* 6rebuie să fie propria lui 'otărîre+ el este propriul lui stăpîn. "ar nu ştii încă totul. 'reau să-#i citesc pasajul care mă doare cel mai mult. &u vreau să ţi ascund nimic= A"omnul "arc0 este nerăbdător să şi revadă sora şi, ca să ţi mărturisesc adevărul, nici noi înşine nu sîntem mai puţin. 3înt convinsă că 4eor#iana "arc0 nu şi are e#al în frumuseţe, ele#anţă, talente, iar afecţiunea pe care ne o inspiră, ,oui%ei şi mie, se ridică pînă la ceva încă şi mai interesant, datorită speranţei pe care îndră%nim a o nutri ca ea să devină în viitor sora noastră. &u ştiu dacă ţi am pomenit vreodată de sentimentele mele în această privinţă, dar nu vreau să părăsesc ţinutul fără să ţi le destăinuiesc şi sînt încredinţată că nu le vei #ăsi nere%onabile. ;ratele meu o admiră deja foarte mult+ el va avea acum adesea prilejul s o vadă în cea mai mare intimitate+ toate rudele ei doresc această unire tot atît de mult cît şi ale lui+ şi cred că dra#ostea mea de soră nu mă face să mă nşel cînd îl cred pe /'arles în stare să cucerească inima oricărei femei. Kinînd seama de toate aceste împrejurări fa vorabile unei apropieri căreia nimic nu îi este potrivnic, #reşesc oare, scumpa mea 9ane, cînd mă las le#ănată de speranţa într un eveniment care va aduce fericirea atîtora*B.
G3.

Jane Austen

! /e cre%i despre fra%a aceasta, dra#a mea ,i%%0* întrebă 9ane, după ce sfîrşi de citit. &u este destul de limpede* &u mărturiseşte ea oare, în mod e7pres, că domnişoara $in#le0 nici nu aşteaptă şi nici nu doreşte să devin sora ei* /ă e total convinsa de indiferenţa fratelui ei şi că, dacă bănuieşte natura sentimentelor mele pentru el, doreşte Mfoarte amabil1N să mă pună în #ardă* Mai poate e7ista o a doua părere în c'estiunea aceasta* ! "a, mai poate, căci părerea mea este total diferită. Erei s o au%i* ! /ît se poate de mult. ! -m să ţi o spun în cîteva cuvinte. "omnişoara $in#le0 îşi dă seama că fratele ei este îndră#ostit de tine şi vrea să l însoare cu domnişoara "arc0. (leacă deci după el la oraş, sperînd să l reţină acolo, şi încearcă să te convin#ă că el nici nu se #îndeşte la tine. 9ane clătină din cap. ! 9ane, trebuie într adevăr să mă cre%i. &u e nimeni care să vă fi vă%ut împreună şi să se poată îndoi de dra #ostea lui. &ici domnişoara $in#le0, sunt si#ură, nu e c'iar atît de proastă. "acă ar fi întrevă%ut la domnul "arc0 pe jumătate doar atîta dra#oste pentru ea, şi ar fi comandat deja roc'ia de mireasă. "espre altceva este însă vorba= noi nu sîntem destul de bo#aţi sau destul de nobili pentru ei+ şi ea este cu atît mai dornică s o cîşti#e pe domnişoara "arc0 pentru fratele ei, cu cît are con vin#erea că, o dată ce s a făcut o căsătorie între familiile lor, ar avea mai puţine dificultăţi cu o a doua, ceea ce nu este lipsit de oarecare in#enio%itate şi cred că ar reuşi dacă domnişoara de $our#' ar ieşi din circuit. "ar, scumpă 9ane, nu ţi poţi înc'ipui cu adevărat că dacă dom nişoara $in#le0 %ice că fratele său are o mare admiraţie pentru domnişoara "arc0, el este cît de cît mai puţin sen sibil, la farmecele tale decît era marţi, cînd şi a luat ră mas bun de la tine+ sau că îi va sta în putere să l convin#ă că nu este îndră#ostit de tine, ci este tare îndră#ostit de
G38

Mîndrie şi

re!udecat"

prietena ei. ! "acă am avea aceeaşi părere despre domnişoara $in#le0, replică 9ane, cele spuse de tine mi ar putea ajuta mult. "ar ştii că premisa ta nu este dreaptă. /aroline nu este în stare să înşele cu tot dinadinsul pe cineva, şi sin#urul lucru care mi mai rămîne de sperat în acest ca% este că ea însăşi se înşeală. ! E perfect. & ai fi putut avea o idee mai fericită, de vreme ce ideea mea nu te mulţumeşte+ crede ! în orice ca% ! că domnişoara $in#le0 se înşeală. Ki ai făcut acum datoria faţă de ea şi nu mai trebuie să te frămînţi. ! "ar, surioară dra#ă, c'iar în ca%ul cel mai bun, pot fi oare fericită acceptînd un bărbat ale cărui surori şi ai cărui prieteni doresc, toţi, ca el să se căsătorească cu alt cineva* ! 6rebuie să 'otărăşti sin#ură, spuse Eli%abet', şi dacă după o matură c'ib%uinţă vei #ăsi că mJ'nirea de a le nemulţumi pe cele două surori ale lui este mai mare decît fericirea de a i fi soţie, te sfătuiesc, desi#ur, să l refu%i. ! /um poţi vorbi astfel* o întrebă 9ane, cu un %îmbet încîntător. 6rebuie să ştii că, deşi aş fi #ro%av de mî'nită din cau%a de%aprobării lor, n aş putea şovăi. ! 2tiam că n ai să şovăi şi, aşa stînd lucrurile, nu te pot compătimi. ! "acă însă el nu se va mai întoarce în iarna asta, nu va mai fi nevoie niciodată de 'otărîrea mea. :n şase luni, cîte nu se pot întîmpla*1 Eli%abet' nici nu luă în consideraţie eventualitatea ca el să nu se mai întoarcă. Ei îi apăreau toate numai ca o insinuare a dorinţelor interesate ale /arolinei şi nu şi putu înc'ipui ! nici măcar pentru o clipă ! că dorinţele acelea, oricît de direct şi oricît de dibaci ar fi fost ele înfăţişate, ar fi putut influenţa un bărbat atît de inde pendent. :i arătă 9anei, cît mai convin#ător cu putinţă, ce credea în privinţa aceasta şi avu curînd bucuria de a vedea
G3<

Jane Austen

efectul fericit al intervenţiei sale. ;irea 9anei nu era plecată spre descurajare şi, încet, încet, îi reveni speranţa, cu toate că uneori neîncrederea îi copleşea nă dejdea că $in#le0 se va reîntoarce la &et'erfield şi va răspunde tuturor dorinţelor inimii ei. /ă%ură de acord că doamna $ennet trebuia să afle despre plecarea familiei, dar nu despre purtarea dom nului, pentru a nu se alarma+ dar c'iar şi această comu nicare parţială o nelinişti foarte tare şi deplînse marele nenoroc care făcuse ca doamnele să trebuiască să plece tocmai cînd începuseră să devină cu toatele atît de in time. "upă ce se lamentă cîtva timp, se consolă totuşi cu #îndul că domnul $in#le0 se va întoarce repede şi că în curînd va lua masa la ,on#bourn+ şi conclu%ia finală fu declaraţia sa consolatoare că, deşi îl invitase numai la un dejun intim, va avea #rijă să i servească două feluri substanţiale.

G3?

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&II

;amilia $ennet a fost invitată la prîn% de familia ,ucas şi din nou, mai tot timpul %ilei, domnişoara ,ucas se dovedi foarte dră#uţă, ascultîndu l pe domnul /ollins. Eli%abet' profită de un prilej pentru a i mulţumi= ! -sta îi menţine buna dispo%iţie, remarcă ea, şi n am cuvinte să ţi spun cît îţi sînt de recunoscătoare. /'arlotte o asi#ură că e foarte bucuroasă să i fie de folos, mărturisindu i că era astfel, răsplătită din plin pentru micul sacrificiu de timp ce l făcea. ,ucru foarte dră#uţ din partea ei, dar dră#ălăşenia /'arlottei mer#ea mai de parte decît îşi înc'ipuia Eli%abet'= scopul ei era, nici mai mult, nici mai puţin, decît s o salve%e de o repetare a oma#iilor domnului /ollins, atră#îndu şi le pentru sine. -cesta era planul domnişoarei ,ucas şi seara, cînd se despărţiră, aparenţele erau atît de surî%ătoare, încît s ar fi simţit aproape si#ură de reuşită, dacă el n ar fi trebuit să plece atît de curînd din Iertfords'ire. "ar aici, /'arlotte era nedreaptă cu firea lui focoasă şi independentă care l îndemnă ! a doua %i de dimineaţă ! să dispară cu o admirabilă şiretenie de la ,on#bourn Iouse şi să %orească înspre ,ucas ,od#e ca să se arunce la picioarele ei. Era foarte în#rijorat să nu fie observat de verişoarele lui, avînd convin#erea că, dacă ele l ar fi vă%ut plecînd, nu se putea să nu i #'icească planul, şi nu dorea să i se cunoască tentativa decît o dată cu succesul ei, deoarece, deşi era aproape si#ur ! şi pe bună dreptate, căci
G3C

Jane Austen

/'arlotte fusese destul de încurajatoare ! se simţea oarecum timid din cau%a aventurii de miercuri. ;u primit în modul cel mai mă#ulitor. "omnişoara ,ucas îl %ări venind către casă, de la o fereastră de sus, şi porni imediat să l întîlnească pe alee, ca din întîmplare. "ar nu prea îndră%nise să spere că o aşteptau acolo atîta dra #oste şi elocinţă. :ntr un timp scurt, pe cît o în#ăduiau lun#ile cuvîntări ale domnului /ollins, totul fu 'otărît între ei, spre satisfacţia amîndurora+ pe cînd intrau în casă, el o imploră #rav să i fi7e%e %iua care urma să l facă cel mai fericit dintre muritori+ şi deşi o asemenea ru#ăminte se cerea respinsă ! pentru moment ! domnişoara nu se simţi în stare să se joace cu fericirea lui. (rostia cu care fusese dăruit de natură îi lipsea AcurteaB de orice farmec ar fi putut face pe o femeie să vrea ca aceasta să se prelun#ească+ şi domnişoara ,ucas, care îl accepta numai şi numai din dorinţa pură şi de%interesată de a se căpătui, nu făcea mare ca% de #raba cu care i se reali%a această dorinţă. 3ir 5illiam şi ,ad0 ,ucas au fost #rabnic solicitaţi să şi dea consimţămJntul pe care l acordară cu mare entu %iasm. 3ituaţia domnului /ollins făcea din el o partidă cît se poate de dorită pentru fiica lor, căreia îi puteau da prea puţină %estre+ iar perspectivele averii lui erau deo sebit de bune. ,ad0 ,ucas începu pe loc să socotească ! mai interesată de acest subiect decît oricînd în trecut ! cam cîţi ani mai avea domnul $ennet de trăit+ iar 3ir 5illiam îşi dete în mod cate#oric părerea că îndată ce domnul /ollins va intra în posesia moşiei ,on#bourri ar fi foarte oportun ca el şi soţia lui să şi facă apariţia la (alatul 3aint 9ames. :ntrea#a familie, pe scurt, a fost cu acest prilej copleşită de fericire. Me%inele îşi făceau vise să fie scoase în lume cu un an, doi mai devreme decît s ar fi putut altfel+ iar băieţii scăpară de teama că /'arlotte va muri fată bătrînă. /ît despre /'arlotte, era destul de
G4H

Mîndrie şi

re!udecat"

liniştită. /Jşti#ase partida şi acum avea ră#a% să judece. Feflecţiile ei fură în #eneral mulţumitoare. "omnul /ollins nu era, desi#ur, nici inteli#ent, nici simpatic+ pre%enţa lui era enervantă, iar dra#ostea lui pentru ea nu putea fi decît înc'ipuire. 6otuşi, va fi soţul ei. ;ără să şi înc'ipuie cine ştie ce nici despre bărbaţi, nici despre căsnicie, măritişul fusese totdeauna ţinta ei+ era sin#ura soluţie pentru tinerele fete cu educaţie, dar cu avere mică+ şi oricît de nesi#ură, sub raportul fericirii, era mijlocul lor de protecţie, cel mai plăcut, împotriva nevoilor. -cest mijloc de protecţie, ea îl dobîndise acum+ şi la vîrsta de două%eci şi şapte de ani, fără să fi fost vreodată frumoasă, simţea ce mare noroc avea. ,ucrul cel mai puţin plăcut, în toată c'estiunea asta, era surpri%a pe care i o va prilejui Eli%abet'ei $ennet, a cărei prietenie o preţuia mai presus decît a oricui altcuiva. Eli%abet' o să se mire şi poate o s o condamne+ şi, deşi 'otărîrea ei era de neclintit, o asemenea de%aprobare ar fi durut o. 3e 'otărî să i mărturisească personal totul şi de aceea îi ceru domnului /ollins ca la întoarcerea lui la ,on#bourn pentru cină să nu sufle nimănui din familie nimic despre cele întîmplate. (romisiunea de a păstra secretul fu desi#ur conştiincios dată, dar nu putea fi uşor ţinută, deoarece curio%itatea stîrnită de lun#a lui absenţă se manifestă, cînd se întoarse, prin întrebări atît de directe, încît a fost nevoie de oarecare inventivitate pentru a le ocoli şi, în acelaşi timp, de o mare abne#aţie, căci tare mai dorea să le facă tuturor cunoscută dra#ostea lui încununată de succes. /um urma să plece a doua %i prea devreme pentru a mai da oc'ii cu vreuna dintre #a%de, ceremonia de bun rămas avu loc cînd doamnele se retraseră pentru noapte+ doamna $ennet, plină de politeţe şi cordialitate, îi spuse cît de fericiţi ar fi cu toţii să l vadă iarăşi la ,on#bourn, oricînd i ar în#ădui celelalte an#ajamente să vină în vi %ită. ! 3cumpă doamnă, replică el, invitaţia dumneavoastră
G4G

Jane Austen

îmi este deosebit de plăcută, căci este tocmai lucrul pe care l am sperat şi puteţi fi si#ură că voi profita de ea cît de curînd posibil. Fămaseră cu toţii uluiţi şi domnul $ennet, care nu do rea în nici un ca% o atît de #rabnică revenire a lui, spuse pe loc= ! "ar nu e nici un pericol să vă atra#eţi prin asta de%aprobarea ,ad0 ei /at'erine, scumpe domn* E mai bine să vă ne#lijaţi rudele decît să vă luaţi riscul de a vă nemulţumi protectoarea. ! "ra#ă domnule, replică domnul /ollins, vă rămîn profund îndatorat pentru acest sfat prietenesc şi puteţi conta că nu voi face niciodată un pas atît de important, fără aprobarea senioriei sale. ! 6rebuie să fiţi mereu cu oc'ii în patru. Fiscaţi orice altceva, mai curînd decît s o indispuneţi+ şi dacă veţi simţi vreodată îndemnul de a veni la noi, ceea ce cred că este, foarte probabil, staţi cuminte acasă şi fiţi liniştit, căci noi nu ne vom supăra din cau%a asta. ! /redeţi mă, dra#ă domnule, că atenţia dumnea voastră afectuoasă îmi stîrneşte şi mai mult recunoştinţa+ şi contaţi că veţi primi curînd din partea mea o scrisoare de mulţumire şi pentru aceasta ca şi pentru toate dove%ile de atenţie pe care mi le aţi arătat în timpul şederii mele în Iertfords'ire. /ît priveşte frumoasele mele verişoare, deşi absenţa mea s ar putea să nu fie destul de lun#ă pentru a face necesar acest lucru, îmi voi lua libertatea de a le ura sănătate şi fericire, fără a face o e7cepţie nici pentru verişoara Eli%abet'. "oamnele se retraseră apoi cu amabilităţile cuvenite, toate la fel de surprinse, aflînd că el se #îndea să se re întoarcă în curînd. "oamnei $ennet îi plăcea să înţelea#ă din asta că domnul /ollins se #îndea să şi aducă oma#iul vreuneia dintre fiicele sale mai mici, şi Mar0 ar fi putut fi convinsă să l accepte. Ea îi preţuia însuşirile mai mult decît toate celelalte surori+ reflecţiile lui aveau o #reutate
G42

Mîndrie şi

re!udecat"

care adesea o i%bea+ şi deşi nu era în nici un ca% inteli#ent ca dînsa, se #îndea că, dacă ar fi fost încurajat să citească şi să se desăvJrşească printr un e7emplu ca al ei, ar fi putut deveni un tovarăş de viaţă foarte plăcut. "ar a doua %i de dimineaţă, orice speranţă de acest fel le a fost spulberată. /urînd după micul dejun, veni domnişoara ,ucas şi relată Eli%abet'ei, într o scurtă con vorbire între patru oc'i, evenimentul din ajun. /u o %i, două mai înainte, Eli%abet'ei îi trecuse prin minte posibilitatea ca domnul /ollins să şi înc'ipuie că era îndră#ostit de prietena ei+ dar ca /'arlotte să l poată încuraja părea tot atît de imposibil, pe cît îi era ei însăşi de imposibil să l încuraje%e+ uimirea ei fu, prin urmare, atît de puternică, ! încît în primul moment uită de buna cuviinţă şi nu se putu stăpîni să nu e7clame= ! ,o#odită cu domnul /ollins1 "ra#a mea /'arlotte, imposibil1 :nfăţişarea liniştită pe care o avusese domnişoara ,u cas în timpul povestirii sale se tulbură o clipă, la au%ul unui reproş atît de direct, dar cum se aşteptase la aşa ceva, îşi recăpătă imediat calmul şi replică= ! "e ce eşti atît de surprinsă, dra#a mea Eli%a* Ki se pare un lucru de necre%ut ca domnul /ollins să poată cîşti#a buna părere a unei femei, pentru că nu a avut fe ricirea să reuşească în ca%ul dumitale* "ar Eli%abet' îşi revenise şi, făcînd un mare efort, reuşi s o asi#ure cu destulă fermitate că era foarte bucuroasă de perspectiva înrudirii lor şi că îi dorea cea mai desăvîrşită fericire. ! 6e înţele#, replică /'arlotte= si#ur că eşti surprinsă, foarte surprinsă+ e atît de puţin de cînd domnul /ollins dorea să se căsătorească cu dumneata1 /înd vei avea însă ră#a%ul să te #îndeşti bine, sper că vei fi mulţumită de ceea ce am făcut. Eu nu sînt romantică, ştii+ n am fost niciodată. &u vreau decît un cămin plăcut+ şi, luînd în consideraţie firea domnului /ollins, relaţiile şi situaţia lui
G43

Jane Austen

în societate, sînt convinsă că şansa mea de a fi fericită cu el este la fel de mare ca aceea cu care se pot lăuda cei mai mulţi dintre oameni, la căsătoria lor. Eli%abet' răspunse liniştită= A;ără îndoialăB. 2i, după cîteva clipe de stînjeneală, reveniră în mijlocul celorlalţi. /'arlotte nu mai stătu mult, şi Eli%abet' rămase să reflecte%e la cele ce au%ise. - trecut mult pînă ce se îm pacă cu ideea unei căsătorii atît de nepotrivite. /iudă ţenia domnului /ollins, care făcuse două cereri de căsă torie în răstimp de trei %ile, nu era nimic pe lîn#ă faptul că fusese acceptat. Eli%abet' simţise totdeauna că părerea /'arlottei asupra căsătoriei nu era e7act la fel cu a ei, dar nu şi ar fi înc'ipuit că era posibil ca, în fapt, prietena ei să şi sacrifice toate sentimentele mai nobile de dra#ul unor avantaje materiale. /'arlotte, soţia domnului /ollins1 /e tablou umilitor1 2i, la mî'nirea de a şi vedea prietena de#radîndu se şi scă%înd în stima ei, se adău#a convin#erea dureroasă că acea prietenă nu va putea să se simtă prea fericită cu ceea ce alesese.

G44

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&III

Eli%abet' se afla împreună cu mama şi surorile sale, #îndindu se la cele au%ite, întrebîndu se dacă îi era în #ăduit sau nu să le spună şi lor, cînd apăru 3ir 5illiam ,ucas însuşi, trimis de /'arlotte pentru a anunţa prie tenilor lo#odna ei. /u multe complimente pentru #a%de şi felicitîndu se copios pentru perspectiva înrudirii dintre casele lor, el îşi de%voltă subiectul în faţa unui auditoriu nu numai uimit, ci de a dreptul incredul= căci doamna $ennet îi declară, mai mult insistentă decît amabilă, că se înşela desi#ur pe de a ntre#ul+ iar ,0dia, întotdeauna imprudentă şi adesea nepoliticoasă, e7clamă cu violenţă= ! "oamne sfinte1 3ir 5illiam, cum puteţi spune ase menea poveste* &u ştiţi că domnul /ollins vrea să se însoare cu ,i%%0* &umai o politeţe de curtean ar fi putut suporta, fără mînie, o asemenea atitudine+ buna creştere a lui 3ir 5illiam îi ajută să treacă prin toate şi, deşi ru#ă să nu se pună la îndoială adevărul comunicării sale, le ascultă obră%niciile cu cea mai în#ăduitoare politeţe. Eli%abet', simţind că era de datoria ei să l scoată dintr o situaţie atît de neplăcută, confirmă cele spuse de el, menţionînd că fusese deja informată de acest lucru de /'arlotte+ încercă să pună capăt e7clamaţiilor mamei şi surorilor sale prin %elul felicitărilor adresate lui 3ir 5il liam, fiind secondată inimos de 9ane, şi printr o sume denie de remarci în le#ătură cu fericirea care era de aş
G4.

Jane Austen

teptat de la o asemenea căsătorie, şi în le#ătură cu ca racterul admirabil al domnului /ollins, şi cu distanţa convenabilă dintre Iunsford şi ,ondra. "oamna $ennet fusese prea copleşită ca să spună mare lucru, atîta timp cît 3ir 5illiam stătuse la ei+ dar nici nu plecase bine, că îşi dădu frîu liber simţămintelor. :n primul rînd, persista să nu dea cre%are între#ii c'estiuni ; în al doilea, era si#ură că domnul /ollins că%use în cursă+ în al treilea, era încredinţată că nu vor fi niciodată fericiţi împreună+ şi, în al patrulea, că lo#odna se putea rupe. "in toate acestea, se puteau tra#e limpede două conclu%ii= una, că Eli%abet' era cau%a adevărată a tuturor relelor, şi cealaltă, că dînsa personal fusese tratată în mod barbar de ei toţi+ şi nimic nu i putu scoate din cap, în tot cursul %ilei, aceste două idei. &imic nu o putu consola, nici linişti. 2i nici nu i se istovi indi#narea în %iua aceea+ trecu o săptămînă pînă să poată da oc'ii cu Eli%abet', fără s o certe+ trecu o lună pînă să poată vorbi cu 3ir 5illiam sau cu ,ad0 ,ucas, fără să fie mojică, şi multe luni trecură pînă s o poată ierta de tot pe fiica lor. 3entimentele încercate de domnul $ennet cu acest prilej fură mult mai potolite şi de o natură mai plăcută, căci era mulţumit, spunea dînsul, să descopere că /'ar lotte ,ucas, pe care se c'inuise s o creadă destul de cu judecată, era tot atît de nesăbuită ca şi soţia lui şi mai ne săbuită decît fiica lui1 9ane mărturisi că era niţel surprinsă de această că sătorie, dar vorbi mai puţin despre uimirea ei decît despre via dorinţă de a i şti fericiţi+ Eli%abet' nu o putu deloc convin#e să considere fericirea lor drept improbabilă. >itt0 şi ,0dia erau departe de a o invidia pe domnişoara ,ucas, căci domnul /ollins nu era decît un pastor şi vestea nu le impresionă decît ca o noutate bună de răs pîndit la Mer0ton. ,ad0 ,ucas se simţea triumfătoare, fiind acum în stare să i dea doamnei $ennet riposta= bucuria ei de a avea o
G48

Mîndrie şi

re!udecat"

fată măritată bine+ venea la ,on#bourn mai des decît de obicei ca să i spună cît era de fericită, deşi privirile acre şi remarcile răutăcioase ale doamnei $ennet ar fi fost suficiente ca să i strice toată fericirea. :ntre Eli%abet' şi /'arlotte se strecurase o stin#'ereală care le făcea pe amîndouă să păstre%e tăcere pe această temă, şi Eli%abet' era încredinţată că între ele nu ar mai putea e7ista vreodată o încredere totală. "e%amă#irea pe care o încercase cu /'arlotte o făcuse să se îndrepte, cu mai mare dra#oste, înspre 9ane, si#ură că părerea pe care o avea despre corectitudinea şi delicateţea acesteia nu va putea fi niciodată clintită, şi de fericirea căreia era %i de %i mai în#rijorată, căci $in#le0 era plecat de o săptămînă şi nu au%iseră încă nimic despre întoarcerea lui. 9ane îi trimisese /arolinei un răspuns imediat la scri soarea primită şi număra %ilele pînă cînd putea spera, în mod re%onabil, să primească ştiri de la ea. 3crisoarea de mulţumire promisă de domnul /ollins sosi marţi+ fusese adresată tatălui lor şi era scrisă cu toată solemna recunoştinţă pe care ar fi putut o insufla o #ă%duire de douăspre%ece luni de %ile. "upă ce şi descărcase con ştiinţa pe această temă, trecuse la informaţia, plină de e7presii de încîntare, privind fericirea de a fi obţinut afecţiunea amabilei lor vecine, domnişoara ,ucas, e7plicîndu le că, numai pentru bucuria de a fi lîn#ă dînsa, acceptase el atît de repede #entila lor invitaţie de a re veni la ,on#bourn, unde spera că se va putea reîntoarce luni, peste două săptămîni+ deoarece, adău#a domnul /ollins, ,ad0 /at'erine aprobase cu dra#ă inimă căsătoria lor, şi dorea să aibă loc îndată ce va fi posibil, ceea ce, era încredinţat, va constitui un ar#ument atît de 'otărîtor pentru amabila lui /'arlotte, încît va fi7a o dată apropiată pentru a face din el omul cel mai fericit din lume. :ntoarcerea domnului /ollins în Iertfords'ire nu mai era un motiv de bucurie pentru doamna $ennet. "in contră, era tot atît de dispusă ca şi soţul ei să se plîn#ă
G4<

Jane Austen

de acest lucru. Era foarte ciudat că el venea la ,on#bourn în loc să se ducă la ,ucas ,od#e+ era de asemeni foarte stînjenitor şi teribil de incomod. &u putea suferi să primească oaspeţi cînd sănătatea îi era atît de proastă şi, dintre toţi oamenii din lume, îndră#ostiţii erau cei mai nesuferiţi. -şa sunau blJndele murmure ale doamnei $ennet şi ele scădeau numai în faţa durerii sale mai adînci= absenţa prelun#ită a domnului $in#le0. &ici 9ane şi nici Eli%abet' nu se simţeau prea liniştite în le#ătură cu acest subiect. 6recea %i după %i fără să aducă vreo altă veste despre el, în afară de %vonul, care în curînd se răspîndise la Mer0ton, că nu se va mai întoarce în iarna aceea la &et'erfield ! %von care o punea pe doamna $ennet pe jar+ şi nu scăpa nici un prilej de a l contra%ice ca pe cea mai revoltătoare minciună. /'iar şi Eli%abet' începuse să se teamă ! nu că $in#le0 ar fi fost indiferent, dar că surorile lui vor reuşi să l ţină departe de &et'erfield. Oricît ar fi dorit să respin#ă o idee atît de distru#ătoare pentru fericirea 9anei şi atît de de%onorantă pentru statornicia admiratorului acesteia, ea îi tot revenea în minte. 3trădaniile unite ale neîndurătoarelor lui surori şi ale prietenului său atît de influent, ajutate de farmecul domnişoarei "arc0 şi distracţiile ,ondrei, ar putea fi prea mult, se temea Eli%abet', pentru tăria dra#ostei lui. /ît despre 9ane, în#rijorarea ei era, în această încordată aşteptare, mai dureroasă decît a Eli%abet'ei+ dar oricare i ar fi fost sentimentele, 9ane dorea să şi le ascundă şi, de aceea, între ea şi Eli%abet', acest subiect nu mai fu niciodată pomenit. "ar cum pe mama sa nu o reţinea nici un fel de delicateţe de acest #en, rareori trecea un ceas în care să nu vorbească de $in#le0, să şi e7prime nerăbdarea în le#ătură cu venirea lui sau c'iar să i ceară 9anei să recunoască, în ca% că el nu se va mai reîntoarce, că fusese urît tratată. 9ane avea nevoie de toată neînfrînta ei blîndeţe ca să îndure aceste atacuri cu
G4?

Mîndrie şi

re!udecat"

destulă linişte. "omnul /ollins revenise foarte punctual, luni, peste două săptămîni, dar primirea lui la ,on#bourn n a fost atît de binevoitoare ca atunci cînd se pre%entase pentru întîia oară. Era însă prea fericit ca să aibă nevoie de multă atenţie şi norocul celorlalţi a fost că ocupaţia de Aa face curteB i a scutit, într o mare măsură, de pre%enţa lui. /ea mai mare parte a %ilei o petrecea la ,ucas ,od#e şi uneori se întorcea la ,on#bourn tocmai la timp ca să se scu%e pentru absenţa lui, înainte ca familia să se ducă la culcare. "oamna $ennet era într adevăr într o stare de plîns. Era de ajuns o alu%ie referitoare la această căsătorie ca s o arunce într o copleşitoare proastă dispo%iţie şi, oriunde s ar fi dus, era si#ură că va au%i vorbindu se de ea. (re%enţa domnişoarei ,ucas îi era odioasă. /a succesoare a sa în casa aceea, o privea cu o oroare plină de #elo%ie. Ori de cîte ori venea să i vadă, doamna $ennet era convinsă că /'arlotte anticipa clipa intrării ei în posesie şi ori de cîte ori vorbea în şoaptă cu domnul /ollins, era încredinţată că şuşoteau despre proprietatea ,on#bourn, 'otărînd s o dea pe ea şi pe fiicele ei afară din casă, imediat ce domnul $ennet va fi mort. 3e plînse cu mare amărăciune soţului de toate acestea. ! :ntr adevăr, domnule $ennet, îi spuse, mi e tare #reu să mă #îndesc că /'arlotte ,ucas va fi vreodată stăpîna acestei case, că noi vom fi siliţi să ne dăm la o parte din faţa ei şi c o să trăiesc %iua s o văd luîndu mi locul aici1 ! "ra#a mea, nu te lăsa pradă unor #înduri atît de ne#re. Iai să ne #îndim la lucruri mai bune. 3ă ne bu curăm la #îndul că aş putea fi eu supravieţuitorul. -ceasta nu însemna cine ştie ce consolare pentru doamna $ennet şi, de aceea, în loc să dea un răspuns, continuă în acelaşi fel. ! &u pot suporta că vor pune mîna pe toată pro prietatea asta. "acă nu era testamentul, nu mi ar fi păsat de nimic.
G4C

Jane Austen

! "espre ce nu ţi ar fi păsat* ! &u mi ar fi păsat deloc, de nimic, ! 3ă fim recunoscători că eşti scutită de a da dovadă de o asemenea lipsă de simţire. ! &u voi putea fi niciodată recunoscătoare, domnule $ennet, pentru nimic în le#ătură cu moştenirea. /um are cineva inima să lase o moşie să %boare de sub nasul propriilor sale fiice, n o pot înţele#e+ şi totul de dra#ul domnului /ollins1 "e ce s o aibă el şi nu oricine altcineva* ! ,as asta s o 'otărăşti sin#ură, îi răspunse domnul $ennet.

G.H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&I%

3crisoarea domnişoarei $in#le0 sosi şi puse capăt în doielii. (rima propo%iţiune c'iar transmitea că se stabi liseră cu toţii la ,ondra, pentru iarnă+ se înc'eia cu re#retele fratelui său de a nu fi avut timp să şi pre%inte oma#iile prietenilor din Iertfords'ire, mai înainte de a fi plecat de acolo. 3peranţa era pierdută+ total pierdută+ şi cînd 9ane putu citi restul scrisorii, #ăsi în cuprinsul ei prea puţine lucruri de natură a i aduce vreo alinare, în afară de mărturisită afecţiune a celei ce o scrisese. :n mare măsură cuprindea laude pentru domnişoara "arc0. 3e insista din nou asupra multiplelor sale farmece, şi /aroline se lăuda, încîntată, de crescînda lor intimitate şi se aventura să pre%ică împlinirea dorinţelor e7primate în scrisoarea precedentă. Mai scria, de asemeni, cu mare plăcere, despre fratele ei care era unul dintre intimii casei domnului "arc0 şi menţiona e7ta%iată unele planuri ale acestuia cu privire la sc'imbarea mobilierului în locuinţa lui. Eli%abet', căreia 9ane îi comunică imediat esenţialul din toate acestea, o ascultă într o tăcută indi#nare. @nima îi era împărţită între #rija pentru sora ei şi resentimentele împotriva tuturor celorlalţi. &u dădea nici o cre%are afir maţiilor /arolinei în privinţa înclinaţiei fratelui ei pentru domnişoara "arc0. &u se îndoia nici acum, mai mult decît altădată, că el era cu adevărat îndră#ostit de 9ane+ şi oricît de dispusă fusese întotdeauna să l simpati%e%e, nu
G.G

Jane Austen

se putea #îndi fără mînie, şi cu #reu fără dispreţ la comoditatea firii lui, la lipsa lui de 'otărîre, care l făceau un sclav al planurilor concepute de prieteni şi îl împin#eau la sacrificarea propriei sale fericiri pentru un capriciu al lor. "acă ar fi fost vorba numai de sacrificarea propriei lui fericiri i ar fi fost în#ăduit să se joace cu ea cum ar fi cre%ut de cuviinţă+ dar aici era vorba şi de fericirea sorei sale, fapt de care el trebuia să fie con ştient, #îndea Eli%abet'. Era, pe scurt, un subiect la care se putea reflecta îndelun#+ prin forţa lucrurilor însă, în %adar. &u se putea #îndi la nimic altceva şi totuşi, fie că afecţiunea lui $in#le0 murise, ori că fusese înăbuşită de intervenţia prietenului său, fie că era conştient de sen timentul 9anei pentru el, sau că acesta îi scăpase, oricum ar fi fost, dacă părerea ei personală se putea modifica substanţial în funcţie de aceste diferenţe, situaţia surorii sale rămînea aceeaşi+ liniştea ei ! la fel de %drobită. 6recu o %i, două, pînă ce 9ane avu curajul să i vorbească Eli%abet'ei despre, sentimentele ei, dar în cele din urmă, cînd, după o enervare mai lun#ă decît de obicei pe tema &et'erfield şi a prietenului de acolo, doamna $ennet le lăsă sin#ure, ea nu se putu opri să nu spună= ! O', dacă scumpa mea mamă s ar putea stăpîni mai mult1 &ici nu şi poate înc'ipui cît mă îndurerea%ă reflecţiile pe care le face în privinţa lui. "ar nu mă voi plîn#e. &u poate dura mult. Ea fi uitat şi vom fi cu toţii iar ca mai înainte. Eli%abet' o privi cu o #rijă plină de neîncredere, dar nu spuse nimic. ! 6e îndoieşti de mine, e7clamă 9ane, îmbujorîndu se uşor+ dar să ştii că n ai nici un motiv. El va trăi în amintirea mea ca omul cel mai încîntător pe care l am cunoscut, dar aceasta e tot. &u am nici ce să sper, nici de ce să mă tem şi nici ce să i reproşe%. Mulţumesc "omnului, durerea aceasta nu o am. (uţin ră#a% deci ! voi încerca desi#ur să fac cum e mai bine... -poi, cu un
G.2

Mîndrie şi

re!udecat"

#las mai vioi, adău#ă= -m, cel puţin, mîn#îierea că n a fost mai mult decît o înc'ipuire fără temei din partea mea şi că aceasta nu a provocat nici un rău nimănui în afară de mine. ! 3cumpa mea, e7clamă Eli%abet', eşti atît de bună1 4in#ăşia şi altruismul tău sînt de a dreptul în#ereşti+ nici nu ştiu ce să ţi spun. Mi se pare că niciodată nu te am preţuit la adevărata ta valoare şi nici nu te am iubit cît meriţi. "omnişoara $ennet se #răbi să ne#e că ar avea vreun merit deosebit şi să pună laudele pe seama dra#ostei fierbinţi a sorei sale. ! &u, spuse Eli%abet', nu este drept. Tu doreşti să cre%i pe toată lumea cumsecade şi te doare cînd vorbesc de rău pe cineva. Eu vreau să cred numai că tu eşti desăvîrşită, dar te împotriveşti. &u te teme că voi depăşi măsura, că voi încălca privile#iul pe care l ai de a crede în bunătatea tuturor. &u e nevoie. 3înt puţini aceia pe care i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. /u cît cunosc lumea mai mult, cu atît mă nemulţumeşte mai mult= fiecare %i îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convin#e de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun simţ. -m avut în ultimul timp două e7emple= pe unul nu l voi menţiona+ celălalt este căsătoria /'arlottei. Este ine7plicabil+ din toate punctele de vedere ine7plicabil. ! ,i%%0 dra#ă, nu te lăsa copleşită de asemenea sentimente. :ţi vor distru#e fericirea. &u ţii destul seamă de deosebirile de situaţie şi temperament. &u uita res pectabilitatea domnului /ollins şi firea cumpănită şi pru dentă a /'arlottei. -minteşte ţi că face parte dintr o familie numeroasă, că în privinţa averii e o căsătorie foarte îmbietoare şi fii #ata să cre%i, pentru binele tuturor, că s ar putea să simtă pentru vărul nostru ceva ce ar aduce a consideraţie, a stimă.
G.3

Jane Austen

! /a să ţi fac plăcere, sînt #ata să cred orice, dar asta nu vă aduce nimănui nici un profit, căci dacă aş fi convinsă că /'arlotte are vreo consideraţie pentru el, aş avea o părere mai proastă despre judecata ei decît am acum despre inima ei. 3cumpa mea, domnul /ollins este un om înc'ipuit, afectat, în#ust la minte şi prost+ ştii că aşa e, la fel de bine ca mine+ şi si#ur că simţi, ca şi mine, că femeia care se mărită cu el nu are o judecată înţeleaptă. &u trebuie s o aperi, deşi este vorba de /'arlotte ,ucas. &u trebuie de dra#ul unui sin#ur om să dai altă interpretare principiilor şi inte#rităţii şi nici să încerci să te convin#i pe tine însăţi sau pe mine că e#oismul înseamnă prudenţă şi inconştienţa în faţa pe ricolului ! asi#urarea fericirii. ! ;oloseşti, cred, cuvinte prea tari pentru ei amîndoi, replică 9ane, şi sper că te vei convin#e de acest lucru cînd îi vei vedea fericiţi împreună. "ar despre asta am spus destul. -i făcut alu%ie la încă un lucru. -i menţionat două ca%uri. &u pot spune că nu te am înţeles, dar te implor, dra#ă ,i%%0, să nu mă îndurere%i cre%înd persoana aceea demnă de blam, spunîndu mi că buna ta părere despre el a scă%ut. &u trebuie să fim atît de repede dispuşi să ne înc'ipuim că am fost loviţi intenţionat. &u trebuie să ne aşteptăm ca un tînăr plin de viaţă să fie totdeauna atît de cumpănit, de circumspect. ;oarte adesea nu ne induce în eroare decît propria noastră vanitate şi nimic altceva. ;emeile îşi înc'ipuie că admiraţia înseamnă mai mult decît simplă admiraţie. ! @ar bărbaţii au #rijă ca ele să şi înc'ipuie astfel. ! "acă o fac cu intenţie nu este de iertat, dar nu cred că e7istă pe lume atîta intenţie cît îşi înc'ipuie unele persoane. ! 3înt departe de a pune ceva din purtarea domnului $in#le0 pe seama intenţiei, spuse Eli%abet'+ dar, se pot produce #reşeli şi suferinţe, fără a plănui să faci rău sau să faci pe alţii nenorociţi. @nconştienţa, lipsa de atenţie
G.4

Mîndrie şi

re!udecat"

faţă de sentimentele altora şi lipsa de 'otărîre vor face ! ele ! treaba. ! 2i pui purtarea lui pe seama vreuneia dintre acestea* ! "a. :n seama celei din urmă+ dar, dacă am să mer# mai departe, te voi nemulţumi spunîndu ţi ceea ce cred despre oamenii pe care tu îi preţuieşti. Opreşte mă cît mai poţi. ! 3tărui deci să presupui că este influenţat de surorile lui* ! "a, în unire cu prietenul lui. ! &u pot s o cred. "e ce să încerce să l influenţe%e* Ei nu i pot dori decît fericire şi, dacă ţine la mine, nici o altă femeie nu i o va putea da. ! (rima ta premisă este falsă. Ei pot dori multe alte lucruri în afară de fericirea lui= îi pot dori o avere mai mare şi mai multă importanţă+ îi pot dori o căsătorie cu o fată care are toată #reutatea pe care o repre%intă banii, relaţiile sus puse şi mîndria de familie. ! ;ără nici o îndoială toţi doresc ca el s o alea#ă pe domnişoara "arc0, replică 9ane, dar aceasta din motive mai bune decît cre%i tu. O cunosc mai de mult decît pe mine+ nu i deci de mirare că o iubesc mai mult. "ar, oricare le ar fi dorinţele, nu e deloc probabil să se opună dorinţelor fratelui lor. /are soră şi ar în#ădui s o facă, în afară de ca%ul că ar fi vorba de ceva foarte nepotrivit* "acă ele ar crede că e îndră#ostit de mine, nu ar încerca să ne despartă+ dacă ar fi îndră#ostit, nu ar putea reuşi. (resupunînd e7istenţa unei asemenea afecţiuni, dai o interpretare nefirească şi #reşită purtării lor+ iar pe mine, mă faci tare nenorocită. &u mă mî'ni cu #îndul acesta. &u mi e ruşine că m am înşelat+ sau cel puţin e mai uşor ! nu e nimic în comparaţie cu ceea ce aş simţi dacă aş #îndi rău despre el sau despre surorile lui. "ă mi voie să privesc totul în lumina cea mai favorabilă, în lumina în care totul poate fi e7plicat.
G..

Jane Austen

Eli%abet' nu se putea împotrivi unei asemenea dorinţe+ din clipa aceea, numele domnului $in#le0 aproape că n a mai fost rostit de ele. "oamna $ennet continua să se mire şi să se lamente%e că domnul $in#le0 nu se reîntorcea+ şi, deşi rar trecea o %i în care Eli%abet' să nu i e7plice totul limpede, nu părea să e7iste vreo şansă ca dînsa să se mire mai puţin. ;iica ei încercă s o convingă de ceea ce ea însăşi nu credea, de faptul că atenţiile lui faţă de 9ane fuseseră doar re%ultatul unei admiraţii obişnuite şi trecătoare, care a încetat cînd nu s au mai vă%ut+ dar, deşi doamna $ennet accepta pe moment această e7plicaţie, povestea se repeta %i de %i. Mîn#îierea cea mai mare a doamnei $ennet era #îndul că domnul $in#le0 se va întoarce iarăşi, vara viitoare. "omnul $ennet trată c'estiunea altfel. ! -şa, ,i%%0, spuse el într o %i, cred că sora ta este de%amă#ită în dra#oste. O felicit. :n afară de măritiş, unei fete îi place cel mai mult să fie, din cînd în cînd, niţel de%amă#ită în dra#oste. -re la ce se #îndi şi totodată e ceva care îi dă un fel de distincţie printre prietenele ei. Kie cînd îţi vine rîndul* & ai să prea înduri tu să fii multă vreme depăşită de 9ane. -cum e rîndul tău. @ată, la Mer0ton sînt ofiţeri destui ca să de%amă#ească pe toate tinerele domnişoare din ţinut. "ă i voie lui 5ic)'am s o facă. E un individ pre%entabil şi o să te de%amă#ească în mod onorabil. ! Mulţumesc, domnule, un tînăr mai puţin pre%entabil însă mi ar fi de ajuns. &u trebuie să ne aşteptăm ca toate să avem norocul 9anei. ! -devărat, răspunse domnul $ennet, dar este o mîn#îiere să te #îndeşti că, orice ţi s ar întîmpla în acest sens, ai o mamă iubitoare care va face totdeauna mare ca% de asta. (re%enţa domnului 5ic)'am fu de un real folos pentru a împrăştia melancolia pe care ultimele întJmplări nefericite o aruncaseră asupra multora din familia de la
G.8

Mîndrie şi

re!udecat"

,on#bourn. :l vedeau destul de des şi, la celelate merite pe care le avea, se adău#a acum şi acela al unei totale lipse de re%ervă. 6oate cele aflate de Eli%abet' mai înainte ! plîn#erile lui împotriva domnului "arc0 şi tot ceea ce suferise din cau%a acestuia ! deveniseră fapte cunoscute de toţi şi erau discutate în mod public+ şi toţi erau încîntaţi cînd se #îndeau că nu l putuseră niciodată suferi pe domnul "arc0, înainte c'iar să fi ştiut despre c'estiunea aceasta. "omnişoara $ennet era sin#ura persoană în stare să presupună că puteau e7ista, în ca%ul lor+ unele circum stanţe atenuante, necunoscute de societatea din Iert fords'ire+ neclintita şi blînda ei candoare pleda întot deauna pentru în#ăduinţă şi susţinea ideea posibilităţii unor #reşeli+ dar toţi ceilalţi 'otărîră că domnul "arc0 era cel mai rău dintre oameni.

G.<

Jane Austen

Ca it#$u$ &&%

"upă o săptămînă petrecută în mărturisiri de dra#oste şi planuri de fericire, domnul /ollins fu smuls de lîn#ă amabila lui /'arlotte de %iua de sîmbătă. "urerea despărţirii putea fi totuşi alinată, în ceea ce l privea, de pre#ătirile pentru primirea miresei, căci avea motive să spere că, imediat după reîntoarcerea lui la Iertfords'ire, se va 'otărî %iua care trebuia să facă din el cel mai fericit dintre oameni. :şi luă rămas bun de la rudele sale din ,on#bourn cu aceeaşi solemnitate ca prima dată+ ură iarăşi frumoaselor sale verişoare sănătate şi fericire şi promise tatălui lor o altă scrisoare de mulţumire. ,una următoare, doamna $ennet avu plăcerea de a i primi pe fratele ei cu soţia, care veniseră, ca de obicei, să petreacă /răciunul la ,on#bourn. "omnul 4ardiner era un om cu bun simţ, un #entleman, cu mult superior surorii lui, prin fire cît şi prin educaţie. "oamnelor din &et'erfield le ar fi venit #reu să creadă că un om trăind din ne#oţ şi ocupîndu se de ma#a%inele lui ar putea fi atît de bine crescut şi de a#reabil. "oamna 4ardiner, care era cu cîţiva ani mai tînără decît doamna $ennet şi doamna ('ilips, era o femeie prietenoasă, inteli#entă, ele#antă şi tare iubită de nepoatele ei din ,on#bourn. :ntre cele două nepoate mai mari şi ea e7ista o mare afecţiune. Ele stătuseră adesea la mătuşa lor, la oraş. (rimul lucru pe care l făcu doamna 4ardiner, după ce sosi, a fost să împartă darurile aduse şi să le descrie
G.?

Mîndrie şi

re!udecat"

ultima modă. "upă ce termină, rolul ei deveni mai puţin important. :i venise rîndul să asculte. "oamna $ennet avea multe neca%uri şi multe lucruri de care să se plîn#ă. -vuseseră parte de atîtea nenorociri de cînd nu o mai vă%use pe cumnata ei. "ouă dintre fiicele sale fuseseră #ata, #ata să se mărite şi pînă la urmă nu ieşise nimic. ! &u i fac nici o vină 9anei, continuă dînsa, căci 9ane l ar fi luat pe domnul $in#le0 dacă ar fi putut. "ar ,i%%01 O', soră dra#ă1 E tare #reu să te #îndeşti că ar fi putut fi acum soţia domnului /ollins, dacă n ar fi fost la mijloc propria ei îndărătnicie. - cerut o aici, c'iar în camera asta, şi ea l a refu%at. Drmarea este că ,ad0 ,ucas îşi va mărita una dintre fete înaintea mea şi că moşia ,on#bourn e şi acum testată altuia, ca la început. ,ucaşii sînt oameni foarte şireţi, crede mă, soră. 3ă nu le scape nimic din mînă1 :mi pare rău s o spun, dar aşa e. Mă enervea%ă, mă îmbolnăvesc cînd mi se %ădărnicesc planurile de către propria mea familie şi cînd am vecini care se #îndesc la ei înşişi, mai înainte de orice. /u toate astea, venirea dumitale în momentul acesta e cea mai mare alinare a mea şi mă bucur foarte mult de ce ne ai spus despre mînecile lun#i. "oamna 4ardiner, care cunoştea toate aceste veşti din corespondenţa purtată cu 9ane şi Eli%abet', spuse o fra%ă fără importanţă şi, de dra#ul nepoatelor, sc'imbă su biectul. /înd, mai apoi, rămase sin#ură cu Eli%abet', vorbi mai amănunţit despre toate acestea. ! 3e pare că era o partidă bună pentru 9ane, spuse ea. :mi pare rău că n a ieşit nimic. "ar lucruri din astea se întîmplă atît de des1 Dn tînăr, aşa cum l ai descria pe domnul $in#le0 se îndră#osteşte foarte uşor de o fată frumoasă, pentru cîteva săptămîni+ şi cînd o întîmplare îi desparte, o uită tot atît de uşor, încît acest #en de nestatornicii e foarte frecvent. ! -dmirabilă consolare, spuse Eli%abet', dar pe noi nu
G.C

Jane Austen

ne încăl%eşte. &oi suferim dintr o întîmplare. &u se întîmplă deseori ca amestecul unor prieteni să l convin#ă pe un tînăr cu o situaţie independentă să nu se mai #îndească la o fată de care era îndră#ostit nebun, numai cu cîteva %ile mai înainte. ! E7presia aceasta Aîndră#ostit nebunB este atît de răsuflată, de îndoielnică, de nedefinită, încît îmi spune prea puţin. Este tot atît de des folosită pentru sentimente ce se nasc în urma unei cunoştinţe de o oră, cît şi pentru o dra#oste adevărată, puternică. Mă ro#, cît de AnebunB de îndră#ostit era domnul $in#le0* ! & am vă%ut niciodată o înclinaţie mai promiţătoare= era din ce în ce mai neatent cu ceilalţi şi total preocupat de 9ane. "e cîte ori erau împreună, aceasta se vedea tot mai 'otărît şi mai limpede. ,a balul dat de el a ji#nit două sau trei domnişoare pe care nu le a poftit la dans+ şi c'iar eu i am vorbit de două ori şi nici măcar nu m a au%it. -r fi putut e7ista semne mai bune* &u este lipsa de atenţie faţă de alţii esenţa dra#ostei* ! O', da1 - acelui #en de dra#oste pe care presupun că o simţea tînărul. $iata 9ane1 :mi pare rău pentru ea, căci s ar putea, cu firea ei, să nu i treacă prea repede. Mai bine ţi s ar fi întîmplat dumitale, ,i%%0+ ai fi rîs de asta şi ţi ar fi trecut mai repede. /re%i că am putea o convin#e să vină cu noi la ,ondra* 3c'imbarea de decor i ar putea fi de folos+ şi poate plecarea ei de acasă i ar face mai bine decît orice altceva. Eli%abet' fu e7trem de încîntată de această propunere şi era convinsă că sora ei nu va avea nimic împotrivă. ! 3per, mai adău#ă doamna 4ardiner, că nu e7istă nici un considerent, în le#ătură cu acest tînăr, care să i influenţe%e 'otărîrea. ,ocuim într un cartier atît de diferit+ cercul nostru de cunoştinţe este, şi el, atît de diferit, ieşim atît de puţin, încît nu e deloc probabil să se întîlnească, afară doar dacă nu va veni el s o vadă. ! /eea ce este cu totul imposibil, pentru că domnul
G8H

Mîndrie şi

re!udecat"

$in#le0 se află acum în custodia prietenului său, şi domnul "arc0 nu i va în#ădui să facă o vi%ită 9anei, în partea aceea a ,ondrei1 3cumpă mătuşică, cum de ţi ar putea măcar trece prin minte* (oate că domnul "arc0 o fi au!it de ceva care se c'eamă strada 4racec'urc', dar cu #reu ar considera suficient o lună de abluţiuni ca să l spele de impurităţile ei, dacă ar fi călcat vreodată pe acolo, şi nu uita că domnul $in#le0 nu face un pas fără el. ! /u atît mai bine. 3per că nu se vor întîlni deloc. "ar 9ane nu e în corespondenţă cu sora lui* Domnişoara Bingle) nu va avea încotro şi va trebui să vină. ! Ea renunţa cu totul la relaţiile cu 9ane. "ar, în pofida certitudinii pe care Eli%abet' pretindea c o are asupra acestui punct, cît şi asupra acelui încă şi mai interesant, şi anume că $in#le0 va fi împiedicat s o vadă pe 9ane, subiectul o preocupa într atît, încît la un e7amen atent se convinse că de fapt nu socotea totul pierdut. Era cu putinţă şi c'iar probabil, credea ea uneori, ca dra#ostea lui să reînvie, iar înrîurirea prietenilor să fie combătută cu succes de influenţa mai firească a farmecului 9anei. "omnişoara $ennet primi cu bucurie invitaţia mătuşii sale+ acum nu se mai #îndea la cei doi $in#le0 altfel decît că spera ! deoarece /aroline nu locuia în aceeaşi casă cu fratele ei ! să petreacă, din cînd în cînd, cîte o dimineaţă în compania ei, fără riscul de a se întîlni cu el. "oamna şi domnul 4ardiner rămaseră la ,on#bourn o săptămînă şi, ba cu familia ('ilips, ba cu familia ,ucas, ba cu ofiţerii, nu trecu o %i fără pro#ram. "oamna $ennet aranjase cu atîta #rijă distracţiile fratelui şi cumnatei sale, că nu au putut lua măcar o sin#ură dată un prîn% în familie. /înd primirea avea loc acasă la ei, totdeauna participau şi cîţiva ofiţeri, printre care domnul 5ic)'am era nelipsit+ cu aceste prilejuri, doamna 4ardiner, plină de bănuieli, din cau%a caldelor recomandări făcute de Eli%abet' în favoarea lui, nu i slăbea din oc'i. ;ără să
G8G

Jane Austen

creadă ! după cele ce observase ! că erau tare îndră#ostiţi, înclinaţia pe care o simţeau unul pentru celălalt era destul de vădită ca să i dea o oarecare nelinişte+ şi se 'otărî ca, înainte de a pleca din Iert fords'ire, să i vorbească Eli%abet'ei despre acest lucru şi să i arate nesăbuinţa de a încuraja o asemenea afecţiune. (entru doamna 4ardiner, 5ic)'am pre%enta o sin#ură atracţie, fără nici o le#ătură cu farmecul lui în #eneral. /u vreo %ece, doispre%ece ani înainte de a se căsători, ea petrecuse mult timp c'iar în partea aceea din "erb0s'ire de unde era el. -veau, prin urmare, multe cunoştinţe comune şi, deşi 5ic)'am, de cînd murise tatăl domnului "arc0, cu cinci ani în urmă, stătuse puţin acolo, putea totuşi să i dea despre vec'ii ei prieteni veşti mai noi decît reuşise ea să capete. "oamna 4ardiner vi%itase domeniul (emberle0 şi l ştia foarte bine pe defunctul domn "arc0, din reputaţie. -cest lucru constituia, prin urmare, un subiect inepui%abil. ,e făcea plăcere amîndurora cînd doamna 4ardiner îşi compara amintirile de la (emberle0 cu descrierea amănunţită pe care i o putea da 5ic)'am şi cînd îşi plătea tributul de laude la adresa proprietarului defunct. /înd află cum se purtase cu dînsul tînărul domn "arc0, încercă să şi amintească dacă au%ise ceva despre caracterul lui, de pe vremea cînd era flăcăiandru, care să concorde cu ce i se spunea acum+ şi, în cele din urmă, se convinse că şi amintea să fi au%it în trecut vorbindu se de domnul ;it%Oilliam "arc0 ca despre un băiat foarte mîndru şi eu un caracter dificil.

G82

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&%I

-vertismentul pe care doamna 4ardiner i l dădu Eli%abet'ei, de cum avu prilejul de a fi sin#ură cu ea, fu precis şi binevoitor+ după ce i spuse #îndul ei cinstit, continuă astfel= ! Eşti o fată cu prea mult bun simţ, ,i%%0, ca să te îndră#osteşti numai pentru că ai fost prevenită să n o faci şi, de aceea, nu mă tem să ţi vorbesc desc'is. 3erios, aş dori să fii cu #rijă. &u te lăsa tîrîtă şi nu încerca să l tîrăşti şi pe el într o afecţiune pe care lipsa averii o va face atît de imprudentă. &u am nimic împotriva lui, este un om deosebit de interesant şi, dacă ar fi avut averea potrivită, cred că n ai fi putut nimeri mai bine. "ar aşa cum stau lucrurile, nu trebuie să ţi laşi înc'ipuirea s o ia ra%na. 6u ai cap şi ne aşteptăm cu toţii să ţi l foloseşti. 6atăl tău se bi%uie pe 'otărîrea şi buna ta credinţă, nu mă ndoiesc. &u trebuie să l de%amă#eşti. ! 3cumpa mea mătuşă, ce mi spui e un lucru serios, într adevăr. ! "a, şi sper să te convin# să fii şi tu serioasă. ! Ei bine, nu trebuie să te alarme%i. Eoi avea toată #rija şi de mine şi de domnul 5ic)'am. &u va fi îndră #ostit de mine, dacă o pot împiedica. ! Eli%abet', acum nu eşti serioasă. ! :ţi cer iertare. -m să încerc să fiu serioasă. :n pre%ent, nu sînt îndră#ostită de domnul 5ic)'am+ nu, si#ur nu sînt. "ar el este, dincolo de orice comparaţie,
G83

Jane Austen

omul cel mai a#reabil pe care l am întîlnit vreodată+ şi dacă se va îndră#osti într adevăr de mine... cred că ar fi mai bine să n o facă1 Eăd ce nepotrivit lucru ar fi. O'1 -cest oribil domn "arc01 (ărerea tatălui meu despre mine îmi face cea mai mare cinste şi aş fi nenorocită să l decepţione%. 6ata îl simpati%ea%ă totuşi pe domnul 5ic)'am. (e scurt, mătuşică dra#ă, mi ar părea rău să vă mî'nesc pe vreunul dintre voi+ dar cum vedem mereu că, acolo unde este vorba de dra#oste, tinerii sînt rareori împiedicaţi să se unească din cau%a lipsei de avere, cum aş putea eu promite să fiu mai înţeleaptă decît atîţia alţi semeni ai mei dacă as fi ispitită s o fac* 3au, cum să ştiu măcar dacă ar fi mai bine să re%ist* 6ot ceea ce pot deci promite este să nu mă pripesc. &u mă voi pripi să cred că sînt ţinta preocupărilor lui. /înd voi fi în compania lui, am să mă înfrîne%. (e scurt, voi face cum voi putea mai bine. ! (oate că ar fi mai bine să nu l încuraje%i să vină atît de des aici+ cel puţin n ar trebui să i reaminteşti mamei să l invite. ! -şa cum am făcut deună%i, spuse Eli%abet', cu un %îmbet ştren#ar+ foarte adevărat, va fi înţelept să mă abţin de la aşa ceva. "ar să nu ţi înc'ipui că vine aici prea des. 3ăptămîna asta a fost invitat atît de des, de dra#ul dumitale. /unoşti ideile mamei în privinţa nece sităţii de a şi înconjura prietenii, în mod constant, de societate. "ar, în mod serios şi pe cuvîntul meu de onoare, voi încerca să fac tot ce cred că este mai înţelept+ şi acum, sper că eşti mulţumită. Mătuşa o asi#ură că era+ Eli%abet' îi mulţumi pentru binevoitoarele su#estii şi se despărţiră ! un e7emplu minunat de povăţuire, într o asemenea c'estiune, fără a provoca resentimente. "omnul /ollins se reîntoarse în Iertfords'ire curînd după plecarea familiei 4ardiner şi a 9anei+ dar, cum se instală la familia ,ucas, sosirea lui nu însemnă nici un deranj pentru doamna $ennet. Liua căsătoriei se apropia+
G84

Mîndrie şi

re!udecat"

şi dînsa se resemnase în cele din urmă s o considere inevitabilă şi c'iar să spună, de repetate ori, pe un ton răutăcios, că 9dorea ca ei să poată fi fericiţiB. 9oi, urma să fie %iua cununiei, iar miercuri, domnişoara ,ucas le făcu vi%ita de rămas bun+ şi cînd se ridică să plece, Eli%abet', ruşinată de felicitările silnice şi lipsite de căldură ale mamei sale, o conduse afară, sincer emoţionată. (e cînd coborau scările, /'arlotte îi spuse= ! Mă bi%ui că voi avea foarte des ştiri de la dumneata, Eli%a. ! Le vei avea, desi#ur. ! 2i mai am încă o favoare să ţi cer. -i să vrei să vii să mă ve%i* ! &e vom întîlni adesea, sper, la Iertfords'ire. ! E probabil să nu plec din >ent pentru un timp. ;ă#ăduieşte mi deci că vei veni la Iunsford. Eli%abet' nu o putea refu%a, deşi prevedea că această vi%ită nu i va face cine ştie ce plăcere. ! 6ata şi Maria vor veni în martie, adău#ă /'arlotte, şi sper că vei fi de acord să vii cu ei. Eli%a, eşti într adevăr tot atît de binevenită ca şi ei. /ununia se celebră şi mireasa şi mirele o porniră înspre >ent, c'iar de la uşa bisericii, şi ! toată lumea avu de spus şi de au%it despre acest eveniment cît se spune şi se aude de obicei. Eli%abet' primi curînd veşti de la prietena ei şi corespondenţa dintre ele fu tot atît de frecventă şi de re#ulată ca întotdeauna+ dar era cu neputinţă să fie şi tot atît de neconstrînsă. Eli%abet' nu i se putu niciodată adresa fără să simtă că toată bucuria intimităţii lor pierise+ şi deşi era 'otărîtă să nu ne#lije%e să scrie, o făcea de dra#ul a ceea ce fusese, mai curînd decît pentru ceea ce era. -şteptă cu mare nerăbdare primele scrisori de la /'arlotte+ era tare curioasă să afle cum va vorbi despre căminul ei, cum îi va plăcea ,ad0 /at'erine şi cît de fericită va îndră%ni să afirme că este+ totuşi, citind scrisorile, Eli%abet' simţea că /'arlotte se e7prima, în
G8.

Jane Austen

totul, e7act aşa cum prevă%use ea. 3cria plină de veselie, părea că este înconjurată de belşu# şi nu menţiona nimic ce n ar fi putut lăuda. /asa, mobilierul, împrejurimile, drumurile, toate erau pe #ustul ei, iar comportarea ,ad0 ei /at'erine cît se poate de prietenoasă şi îndatoritoare. Era tabloul făcut de domnul /ollins despre Iunsford şi Fosin#s, adus la proporţii re%onabile+ şi Eli%abet' bă#ă de seamă că va trebui să aştepte să se ducă ea însăşi acolo ca să afle şi restul. 9ane îi trimisese surorii sale cîteva rînduri, ca să anunţe că sosiseră cu bine la ,ondra, şi Eli%abet' spera că, atunci cînd îi va scrie din nou, va putea să i spună ceva despre familia $in#le0. &erăbdarea cu care aşteptase această a doua scrisoare îi fu răsplătită aşa cum este răsplătită nerăbdarea în #eneral= trecuse o săptămînă de cînd 9ane era în capitală, fără ca ea să fi primit ceva de la /aroline, său s o fi vă%ut. 4ăsise totuşi o justificare în presupunerea că ultima ei scrisoare trimisă din ,on#bourn către prietena sa se pierduse, din întîmplare. AMătuşa, scria 9ane, se duce mîine prin partea aceea a oraşului şi voi profita de acest prilej pentru a face o vi%ită în strada 4rosvenorB. 9ane scrisese din nou după ce făcuse vi%ita şi o vă%use pe domnişoara $in#le0. A/aroline nu mi s a părut prea bine dispusă ! acestea erau cuvintele ei ! dar s a bucurat cînd m a vă%ut şi mi a reproşat că nu îi dădusem nici un semn despre venirea mea la ,ondra. -m avut dreptate deci+ ultima mea scrisoare nu i parvenise. -m întrebat, bineînţeles, de fratele ei. Era bine, dar atît de prins de domnul "arc0, încît deabia dacă l mai vedea. -m aflat c o aşteptau pe domnişoara "arc0 la masă. -ş fi vrut s o fi putut vedea şi eu. Ei%ita mea nu a fost lun#ă căci /aroline şi doamna Iurst trebuiau să iasă. 3per să le văd în curînd aici, la noiB. Eli%abet' clătină din cap la această scrisoare, care o
G88

Mîndrie şi

re!udecat"

convinse că numai o întîmplare ar fi putut face ca domnul $in#le0 să afle că sora ei era la ,ondra. 6recuseră patru săptămîni şi 9ane nici nu l %ărise măcar. :ncerca să se convin#ă sin#ură că nu i pare rău+ dar nu mai putea înc'ide oc'ii asupra nedelicateţei dom nişoarei $in#le0. "upă ce o aşteptase acasă în fiecare dimineaţă, timp de două săptămîni, inventînd în fiecare seară o nouă scu%ă pentru faptul că nu venise, musafirul îşi făcu în sfîrşit apariţia+ dar scurtimea vi%itei şi, mai mult decît aceasta, sc'imbarea din atitudinea ei nu i mai în#ăduiră 9anei să continue a se înşela. 3crisoarea trimisă surorii sale, cu acest prilej, e o dovadă de ceea ce simţea= *înt sigură că scumpa mea Li!!) va fi incapabilă să triumfe asupra mea pentru a fi udecat mai bine decît mine, acum cînd recunosc că m-am înşelat complet în privin#a afec#iunii domnişoarei Bingle). Dar, surioară dragă, deşi această întîmplare dovedeşte că ai avut dreptate, nu mă socoti încăpă#înată cînd afirm, în continuare, că, luînd în considera#ie purtarea ei în trecut, încrederea mea a fost tot atît de normală cît şi suspiciunea ta. 0u în#eleg deloc motivul pentru care dorea să se apropie de mine; dar sînt sigură că, dacă aceleaşi împre urări s-ar ivi din nou, m-aş înşela din nou. "arolina nu mi-a întors vi!ita pînă ieri şi, între timp, nu am primit de la ea nici un bilet, nici un rînd. 'i!ita, era foarte limpede, nu-i făcea deloc plăcere. *-a scu!at pu#in, de formă, că nu a venit mai curînd; n-a spus nici un cuvînt despre o eventuală revedere şi-a fost, din toate punctele de vedere, atît de sc.imbată, încît, cînd a plecat, eram ferm .otărîtă să nu mai continui această legătură. : compătimesc, deşi nu mă pot împiedica să n-o condamn. 1 greşit mult alegîndu-mă; pot să spun liniştită că fiecare pas pentru apropierea noastră a fost făcut întîi de ea. : compătimesc însă deoarece, fără îndoială, îşi dă seama că n-a făcut bine şi pentru că, sînt convinsă, motivul este
G8<

Jane Austen

numai gri a pentru fratele ei. 0u este nevoie să mai continui să mă e3plic. ;i deşi ştiam că această gri ă este neîntemeiată, dacă ea o simte totuşi, purtarea fa#ă de mine este e3plicabilă; şi cum, pe bună dreptate, el îi este atît de drag, îngri orarea pe care o simte pentru dînsul este firească. 0u pot totuşi să nu mă mir că mai are încă asemenea temeri, căci dacă el ar fi #inut la mine cîtuşi de pu#in, noi ar fi trebuit să ne fi vă!ut de mult, de mult de tot. *înt sigură, din unele lucruri pe care le-a spus c.iar dînsa, că el ştie că mă aflu în oraş şi totuşi, din felul cum vorbeşte, s-ar părea că doreşte să se convingă singură că fratele ei #ine cu adevărat la domnişoara Darc). 0u mă pot lămuri. Dacă nu m-aş teme că udec cu asprime, aş fi aproape tentată să spun că toate astea au o mare do!ă de duplicitate. Dar voi încerca să gonesc orice gînd dureros şi să mă gîndesc numai la lucruri care mă fac fericită; dragostea ta şi neclintita bunătate a dragilor mei unc.i şi mătuşă. Dă-mi veşti foarte curînd. Domnişoara Bingle) a spus ceva în sensul că el nu se va mai întoarce la 0et.erfield, că va renun#a la casă, dar fără să pară sigură. 1m face mai bine să nu pomenim despre asta. *înt e3trem de bucuroasă că ai ştiri atît de plăcute de la prietenii noştri din <unsford. Te rog du-te la ei cu *ir 7illiam şi +aria. *înt sigură că te vei sim#i foarte bine acolo. 3crisoarea o mî'ni întrucîtva pe Eli%abet', dar la #îndul că 9ane nu se va mai lăsa înşelată, de soră cel puţin, îi reveni buna dispo%iţie. Orice speranţă din partea fratelui era acum total pierdută. &ici nu mai dorea măcar o reînnoire a atenţiilor lui. 3cădea în oc'ii ei, ori de cîte ori se #îndea la dînsul+ şi ca o pedeapsă pentru el, ca şi pentru a i face dreptate 9anei, Eli%abet' spera ca el să se însoare într adevăr curînd cu sora domnului "arc0 care, după relatările lui 5ic)'am, îl va face să re#rete din plin ceea ce %vîrlise la o parte. /am tot atunci, doamna 4ardiner îi reaminti Eli%abet'ei
G8?

Mîndrie şi

re!udecat"

de promisiunea făcută în le#ătură cu acest domn şi ceru să i se trimită ştiri+ Eli%abet' avea de trimis veşti de natură a o mulţumi mai curînd pe mătuşă decît pe ea însăşi. Eădita lui înclinaţie pălise+ atenţiile lui luaseră sfîrşit+ era admiratorul alteia. Eli%abet' avusese oc'ii destul de desc'işi ca să vadă totul, dar putea privi şi scrie despre lucrul acesta fără prea mare suferinţă. @nima îi fusese numai uşor atinsă şi mîndria îi era satisfăcută de convin#erea că ea ar fi fost aleasa lui, dacă averea ar fi în#ăduit o. "obîndirea, pe neaşteptate, a %ece mii de lire era farmecul cel mai vădit al tinerei domnişoare a cărei simpatie încerca s o cîşti#e+ Eli%abet' însă, mai puţin clarvă%ătoare în acest ca% decît în al /'arlottei, nu l ţinu de rău pentru dorinţa lui de independenţă. "in contră, nimic nu putea fi mai firesc+ şi cum era în stare să pre supună că pentru a renunţa la ea trebuise să dea o luptă cu el însuşi, fu #ata să admită că era o măsură înţeleaptă şi bună pentru amîndoi şi i putu face foarte sincere urări de fericire. 6oate acestea au fost aduse la cunoştinţa doamnei 4ardiner şi, după ce i povesti împrejurările, Eli%abet' continuă astfel= *înt încredin#ată acum, mătuşică dragă, că nu am fost niciodată tare îndrăgostită, pentru că, dacă aş fi încercat sentimentul acesta pur şi înăl#ător, ar trebui acum să-i urăsc şi numele şi să-i doresc tot răul. *entimentele mele, însă, nu sînt numai cordiale fa#ă de el, dar sînt şi impar#iale fa#ă de domnişoara =ing. 0u pot descoperi în mine nici cea mai mică ură, cea mai neînsemnată dorin#ă de a crede că nu este o fată bună. 1sta nu poate fi iubire. 4ruden#a mi-a fost de folos; şi deşi ar fi pentru toate cunoştin#ele mele un subiect cu mult mai interesant dacă aş fi îndrăgostită la nebunie de el, nu pot spune că regret relativa mea lipsă de importan#ă. (aima poate fi dobîndită uneori prea scump. =itt) şi L)dia sînt afectate
G8C

Jane Austen

mai mult decît mine de de!ertarea lui. 0u cunosc via#a şi nu-s pregătite încă pentru convingerea adînc umilitoare că tinerii frumoşi trebuie să aibă din ce trăi ca şi cei urî#i.

G<H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&%II

@anuarie şi februarie trecură pentru familia de la ,on#bourn fără alte evenimente mai importante şi, de altfel, fără prea multă variaţie în afară de plimbările la Mer0ton, uneori pe noroi, alteori pe fri#. :n martie, Eli %abet' urma să plece la Iunsford. ,a început nu se #îndise prea serios să se ducă, dar şi a dat curînd seama că /'arlotte conta pe vi%ita ei şi, încet încet, a început şi ea să se #Jndească la aceasta, cu mai mare plăcere şi cu mai multă certitudine. "espărţirea îi mărise dorul de a o revedea pe /'arlotte şi îi micşorase de%#ustul pentru domnul /ollins. (roiectul însemna ceva nou şi, cum cu o astfel de mamă şi cu surori atît de neinteresante casa lor nu putea fi plăcută, o mică sc'imbare ar fi fost binevenită, c'iar şi numai de dra#ul sc'imbării. /ălătoria îi dădea şi prilejul s o vadă în treacăt pe 9ane, aşa că, pe măsură ce se apropia data plecării, ar fi fost foarte tristă dacă s ar fi produs vreo amînare. 6oate au mers însă ca pe roate şi s au desfăşurat după planul făcut iniţial de /'arlotte. Eli%abet' urma să i însoţească pe 3ir 5illiam şi pe cea de a doua lui fiică. (roiectului i se adău#ă, la timp, încă o îmbunătăţire ! o noapte la ,ondra ! devenind astfel cît se poate de perfect. 3in#ura mî'nire era că şi părăsea tatăl, care îi va simţi, desi#ur, lipsa, şi care, în clipa despărţirii, era atît de in dispus de plecarea ei, încît o ru#ă să i scrie şi aproape că îi promise să i şi răspundă.
G<G

Jane Austen

"espărţirea de domnul 5ic)'am a fost foarte prie tenoasă+ de partea lui c'iar mai mult decît atît. (reocu parea pre%entă nu l putea face să uite că Eli%abet' fusese prima care îi stîrnise şi i meritase atenţia, prima care îl ascultase şi l compătimise, prima pe care o admirase+ în felul în care îi ură drum bun, dorindu i numai bucurii, amintindu i de ceea ce trebuie să se aştepte să #ăsească în ,ad0 /at'erine de $our#', încredinţat fiind că părerea lui şi a ei despre dînsa ! părerea lor despre oricine ! va fi întotdeauna aceeaşi, se vedea o solicitudine, un interes care, simţea Eli%abet', o vor le#a întotdeauna de el cu afecţiunea cea mai sinceră+ se despărţi avînd convin #erea că, însurat, sau 'oltei, va fi întotdeauna pentru ea c'intesenţa amabilităţii şi a farmecului. 6ovarăşii ei de drum din %iua următoare nu erau dintre cei care s o facă să se #îndească la el cu mai puţină plăcere. 3ir 5illiam ,ucas şi fiica sa Maria, o fată veselă, dar cu un cap tot atît de #ol ca şi al tatălui ei, nu aveau nimic de spus care să merite să fie au%it şi au fost ascultaţi cu tot atîta plăcere cît şi 'uruitul trăsurii. (e Eli%abet' o amu%au absurdităţile, dar pe ale lui 3ir 5illiam le ştia de prea multă vreme. El nu i mai putea spune nimic nou despre pre%entarea lui la palat şi înnobilarea lui, iar amabilităţile îi erau răsuflate ca şi cunoştinţele. Era o călătorie de numai două%eci şi patru de mile şi porniseră la drum atît de devreme, încît să ajun#ă, pînă la prîn%, în strada 4racec'urc'. :n clipa în care cupeul trase la uşa doamnei 4ardiner, 9ane aştepta la fereastra salonului, iar cînd ajunseră la intrare, era deja acolo pen tru a le ura bun sosit+ Eli%abet' îi cercetă c'ipul şi fu bucuroasă vă%îndu i l sănătos şi frumos ca întotdeauna. (e scări, se nşiruia o ceată de băieţi şi fetiţe pe care ne răbdarea s o vadă pe verişoara lor îi scosese din salon, dar pe care sfiala, căci nu o mai vă%useră de un an de %ile, îi împiedicase să coboare mai jos. 6otul fu numai bu curie şi #entileţe. Liua se scurse cît se poate de plăcut,
G<2

Mîndrie şi

re!udecat"

dimineaţa cu forfotă şi cumpărături, iar seara la un teatru. -colo, Eli%abet' manevră în aşa fel încît să se aşe%e lîn#ă mătuşa ei. (rimul subiect a fost sora sa şi se întristă, mai mult decît se miră, cînd au%i răspunsul la întrebările ei amănunţite, că deşi 9ane se lupta continuu să se stăpînească, avea şi perioade de deprimare. Era totuşi cuminte să spere că acestea nu vor mai dura mult. "oamna 4ardiner îi dete de asemeni detalii în privinţa vi%itei domnişoarei $in#le0 în strada 4racec'urc' şi i reproduse convorbirile pe care dînsa le avusese în repe tate rînduri cu nepoata ei şi care dovedeau că 9ane şi o scosese pe domnişoara $in#le0 din inimă. "oamna 4ardiner o tac'ină pe Eli%abet' pentru de %ertarea lui 5ic)'am şi o lăudă că suportase totul atît de bine. ! "ar, scumpa mea, adău#ă ea, ce fel de fată este domnişoara >in#* Mi ar părea rău să cred că amicul nos tru este interesat. ! 6e ro#, mătuşică scumpă, care este diferenţa între interes şi prudenţă în c'estiunile matrimoniale* Dnde sfîrşeşte c'ib%uinţa şi unde începe %#îrcenia* "e /răciun, te speriaseşi la #îndul căsătoriei lui cu mine pentru că ar fi fost o imprudenţă şi acum, cînd încearcă să ia o fată care are numai %ece mii de lire, vrei să l cre%i un om interesat. ! "acă ai vrea numai să mi spui ce fel de fată este domnişoara >in# aş şti ce să cred. ! E o fată foarte cumsecade, cred. &u ştiu nimic rău despre ea. ! "ar nu i a dat nici cea mai mică atenţie pînă ce moartea bunicului n a făcut o moştenitoarea averii lui* ! &u. "e ce i ar fi dat* "acă nu i era în#ăduit să mi cîşti#e mie inima, pentru că nu aveam bani, ce rost avea să facă curte unei fete de care nu i păsa şi care era tot atît de săracă* ! (are totuşi nedelicat din partea lui că şi a îndreptat
G<3

Jane Austen

atenţia către ea atît de repede după această întîmplare. 8 Dn om într o situaţie precară n are timp pentru tot ceremonialul ele#ant pe care alţii îl pot observa. "acă ea nu are nimic împotrivă, de ce am avea noi2 ! ;aptul că ea nu era nimic împotrivă nu este o justi ficare pentru el. -sta dovedeşte doar că ei îi lipseşte ceva= judecata sau sensibilitatea. ! (rea bine, e7clamă Eli%abet', crede i cum vrei dum neata. (e el, interesat+ pe ea, o %ănatecă. ! &u, ,i%%0, asta este cum nu vreau eu. 1ş fi mî'nită, ştii bine, să am o părere rea despre un tînăr care a trăit atîta timp în "erb0s'ire. ! O', dacă asta e tot, am o părere foarte proastă des pre tinerii domni care trăiesc în "erb0s'ire, iar prietenii lor intimi, care locuiesc în Iertfords'ire, nu s mult mai buni. 3înt sătulă de toţi. 3lavă cerului1 Mîine voi pleca acolo unde voi #ăsi un bărbat care nu are nici o însuşire plăcută, care nu are nici maniere şi nici o minte cu care să se poată lăuda. (roştii sînt, pînă la urmă, sin#urii băr baţi pe care merită să i cunoşti. ! -i #rijă, ,i%%0, cuvîntarea ta are un puternic i% de de%amă#ire. :nainte ca sfîrşitul spectacolului să le despartă, Eli%a bet' avu neaşteptata bucurie de a fi invitată să mear#ă împreună cu unc'iul şi mătuşa ei într o călătorie de plăcere, pe care intenţionau s o facă în vara aceea. ! :ncă nu ne am 'otărît pînă unde vom mer#e, spuse doamna 4ardiner, poate pînă la ,acuri. (entru Eli%abet' nu putea fi proiect mai plăcut+ acceptă invitaţia imediat şi cu mare recunoştinţă. ! "ra#ă, dra#ă mătuşică, e7clamă ea e7ta%iată, ce încîntare, ce fericire1 :mi dai viaţă şi puteri noi. -dio de%amă#ire şi mînie. /e sînt bărbaţii în comparaţie cu stîncile şi munţii* /e ore de încîntare vom trăi1 2i cînd vom fi înapoi, nu se va întîmpla, cum se întîmplă cu cei lalţi călători= să nu fie în stare să povestească ceva e7act.
G<4

Mîndrie şi

re!udecat"

&oi vom şti pe unde am fost+ noi ne vom aminti ceea ce am vă%ut. ,acurile, munţii şi rîurile nu se vor amesteca talmeş balmeş în mintea noastră şi nici nu vom începe să ne certăm, cînd va fi vorba să descriem vreo scenă mai deosebită, în privinţa locului relativ unde s a petrecut. 2i să avem #rijă ca primele noastre e7plo%ii de entu%iasm să fie mai puţin insuportabile decît ale majorităţii călătorilor.

G<.

Jane Austen

Ca it#$u$ &&%III

6ot ce vă%u Eli%abet' a doua %i, în timpul călătoriei, i se păru nou şi interesant. Era în culmea bucuriei pentru că o vă%use pe sora ei arătînd atît de bine, încît putea #oni orice teamă pentru sănătatea ei+ iar proiectul călătoriei înspre &ord era o nesecată sursă de bucurie. /înd lăsară şoseaua şi apucară pe drumul către Iunsford, oc'ii tuturor începură să caute cu nerăbdare casa paro'ială, aşteptîndu se ca fiecare cotitură să le o scoată înainte. 4ardul parcului Fosin#s 'otărnicea drumul pe o latură. Eli%abet' surîse, amintindu şi de tot ce au%ise despre cei ce locuiau acolo. :n cele din urmă se %ări şi paro'ia. 4rădina ce cobora înspre drum, casa din mijloc, ţăruşii ver%i şi dafinii #ardului viu, totul şedea mărturie că se apropiau. "omnul /ollins şi /'arlotte apărură în pra#+ printre %îmbetele tuturor şi saluturile de la distanţă, trăsura opri în faţa porţii mici din dreptul unei alei presărate cu pietriş, care ducea pînă la intrare. :ntr o clipă săriră toţi din trăsură, bucuroşi să se revadă. "oamna /ollins le ură bun sosit, cu o vie plăcere+ şi cînd Eli%abet' se vă%u primită cu atîta dra#oste, se bucură cu adevărat că venise. /onstată imediat că felul de a fi al vărului ei nu se sc'imbase deloc în urma căsătoriei= politeţea lui plină de formalism era e7act ce fusese mai înainte+ dînsul o reţinu cîteva minute la poartă, ca s o asculte şi să şi satisfacă curio%itatea cu privire la întrea#a familie. -poi, fără să %ăbovească mai
G<8

Mîndrie şi

re!udecat"

mult decît era necesar pentru a le atra#e atenţia asupra ele#anţei intrării, fură conduşi în casă+ şi cum ajunseră în salon, le ură a doua oară, cu un formalism ostentativ, bun venit în umila sa locuinţă şi repetă cuvînt cu cuvînt invitaţiile soţiei sale la o #ustare. Eli%abet' era pre#ătită să l vadă în toată #loria şi nu se putu stăpîni să nu şi înc'ipuie că ei i se adresa mai ales, cînd le atrase atenţia asupra aspectului şi a proporţiilor perfecte ale camerei precum şi asupra mobilierului ! de parcă ar fi dorit s o facă să simtă ceea ce pierduse, atunci cînd îl refu%ase. "ar deşi totul părea ordonat şi îmbietor, tînăra fată nu fu în stare să l fericească cu vreun suspin de re#ret+ şi o privi ! cu destulă uimire ! pe prietena ei care putea avea un aer atît de vesel lîn#ă un astfel de tovarăş de viaţă. /înd domnul /ollins spunea ceva de care soţia lui s ar fi putut ! pe bună dreptate ! jena, ceea ce desi#ur nu se întîmpla rar, oc'ii ei se îndreptau, fără voie, către /'arlotte. O dată sau de două ori i se păru că discerne pe c'ipul ei o uşoară roşeaţă, dar în #e neral /'arlotte ! înţeleaptă ! nu au%ea. "upă ce răma seră în cameră de ajuns ea să admire fiecare mobilă în parte de la bufet şi pînă la #rilajul de la #ura căminului, şi ca să povestească despre călătoria lor şi despre tot ce vă%useră la ,ondra, domnul /ollins îi invită să dea o raită prin #rădina care era mare şi frumos rînduită şi de care se ocupa el, personal. - lucra în #rădină era una dintre cele mai respectabile plăceri ale sale+ şi Eli%abet' admiră #ra vitatea cu care vorbea /'arlotte despre faptul că era atît de sănătos să faci mişcare, recunoscînd că dînsa încuraja, cît putea, acest lucru. /onducîndu i pe fiecare alee şi potecă, abia lăsîndu le timpul pentru e7clamaţiile de laudă pe care le aştepta de la ei, domnul /ollins le scoase în relief fiecare privelişte atît de amănunţit, încît farmecul frumosului rămînea complet în afară. (utea enumera e7act cîte lanuri erau în fiecare direcţie şi putea spune cîţi copaci erau în pîlcul cel mai îndepărtat. "ar dintre toate
G<<

Jane Austen

priveliştile cu care se putea mîndri #rădina sa, ţinutul sau re#atul, nici una nu se putea compara cu priveliştea ce se vedea înspre Fosin#s printr o desc'idere intre copacii care 'otărniceau parcul, c'iar în faţa casei sale. Era o clădire modernă, arătoasă, bine plasată pe o ridicătură de teren. "in #rădină, domnul /ollins i ar fi dus să i plimbe pe cele două pajişti ale sale, dar cum doamnele nu aveau pantofi potriviţi pentru bruma ce mai stăruia încă, se în toarseră acasă şi, în timp ce 3ir 5illiam continua să l în soţească, /'arlotte arăta surorii şi prietenei sale locuinţa, e7trem de încîntată probabil că avea prilejul s o facă fără ajutorul soţului. /asa era destul de mică, dar bine cons truită şi comodă+ şi totul era aranjat cu o ordine şi un #ust pe care Eli%abet' le atribui în între#ime /'arlottei. /înd domnul /ollins putea fi uitat, plutea într adevăr peste tot o ambianţă foarte plăcută şi din aerul de evidenţă mulţumitoare pe care acest confort îl dădea /'arlottei, Eli%abet' presupuse că el trebuia să fie adeseori uitat. -flase că ,ad0 /at'erine era încă acolo. ,ucrul acesta fu din nou discutat în timpul prîn%ului, cînd domnul /ol lins, amestecîndu se în vorbă, remarcă= ! "a, domnişoară Eli%abet', duminica viitoare, la bi serică, veţi avea cinstea de a o vedea pe ,ad0 /at'erine de $our#' şi nu mai este nevoie să spun că veţi fi încîntată de domnia sa. Este amabilitatea şi bunăvoinţa personificată şi nu mă îndoiesc că, la sfîrşitul serviciului divin, veţi fi onorată cu oarecare atenţie din partea domniei sale. &u şovăi aproape deloc să spun că vă va include, pe dumneata şi pe cumnata mea Maria, în toate invitaţiile cu care ne va onora, pe durata rămînerii dumneavoastră aici. (urtarea sa faţă de dra#a mea /'arlotte este minunată. "e două ori pe săptămînă luăm masa la Fosin#s şi niciodată nu ni se în#ăduie să ne întoarcem acasă pe jos. :ntotdeauna dă poruncă să ne conducă trăsura senioriei sale. 1r trebui să spun una
G<?

Mîndrie şi

re!udecat"

dintre trăsurile senioriei sale, pentru că are cîteva. ! ,ad0 /at'erine este într adevăr o femeie foarte respectabilă şi cu multă judecată, adău#ă /'arlotte, şi o vecină cum nu se poate mai atentă. ! ;oarte adevărat, scumpa mea+ este e7act ceea ce spun şi eu. Este dintre acele femei pentru care nu poţi avea tot respectul care li se cuvine. 3eara trecu mai ales cu discutarea veştilor din Iertfords'ire şi cu repovestirea celor ce şi comunicaseră deja prin scris+ apoi, în sin#urătatea camerei sale, Eli%abet', stînd să medite%e asupra #radului de mulţumire a /'arlottei, trebui să recunoască îndemînarea cu care şi conducea soţul şi calmul cu care l suporta şi să constate că totul era foarte bine făcut. 3e mai #îndi, de asemenea, la felul cum se va desfăşura vi%ita ei, la desfăşurarea liniştită a ocupaţiilor lor %ilnice, la amestecul supărător al domnului /ollins şi la amu%amentele datorite relaţiilor lor cu Fosin#s. Eia ei înc'ipuire stabili repede totul. - doua %i, cam pe la amia%ă, pe cînd se pre#ătea în ca mera ei pentru o plimbare, se iscă deodată, de jos, o %arvă de parcă luase casa foc şi, după ce ascultă o clipă, au%i pe cineva #onind în mare #rabă pe scări şi stri#înd o cu #las tare. "esc'ise uşa şi o vă%u pe Maria care, cu respiraţia tăiată de tulburare, stri#a de pe odi'na scării= ! O', Eli%a dra#ă, te ro# #răbeşte te şi vino în sufra #erie+ de acolo se vede ceva e7traordinar1 &u ţi spun ce. 4răbeşte te şi coboară c'iar acum. Ladarnice fură întrebările ei+ Maria nu voi să i mai spună nimic, aşa că fu#iră amîndouă în sufra#eria care dădea înspre drum ca să vadă minunea= două doamne într un faeton scund, care oprise la poarta #rădinii. ! 2i asta e tot* stri#ă Eli%abet'. M am aşteptat ! cel puţin ! să fi intrat porcii în #rădină şi nu e nimic altceva în afară de ,ad0 /at'erine şi fiica ei1 ! -u%i vorbă1 "ra#a mea, spuse Maria, revoltată de
G<C

Jane Austen

#reşeala ei, nu este ,ad0 /at'erine. "oamna în vîrstă este doamna 9en)inson care locuieşte cu ele+ cealaltă este domnişoara de $our#'. Dită te numai la ea. E doar o bucăţică de om. /ine s ar fi #îndit că poate fi atît de slabă şi de mică* ! Este în#ro%itor de prost crescută s o ţină pe /'ar lotte afară, pe vîntul ăsta. "e ce nu intră în casă* ! O'1 /'arlotte spune că n o face mai niciodată. /înd domnişoara de $our#' intră, este unul dintre cele mai mari favoruri. ! :mi place cum arată, spuse Eli%abet', ful#erată de alte #înduri. -re un aer bolnăvicios şi îmbufnat. "a, e tocmai ce îi trebuie. O să fie o nevastă foarte potrivită pentru el. "omnul /ollins şi /'arlotte, ambii la poartă, şedeau de vorbă cu doamnele, iar 3ir 5illiam, spre marele 'a% al Eli%abet'ei, rămăsese în pra#ul uşii, într o #ravă contem plare a măreţiei din faţa lui, înclinîndu se mereu, ori de cîte ori domnişoara de $our#' se uita în direcţia aceea. :n cele din urmă, nu mai avură ce şi spune+ doamnele mînară mai departe şi ceilalţi se întoarseră în casă. &ici nu dădu bine cu oc'ii de cele două fete, că domnul /ol lins se şi porni să le felicite pentru marele lor noroc, pe care li l lămuri /'arlotte, aducîndu le la cunoştinţă că fuseseră invitaţi cu toţii să ia masa la Fosin#s, a doua %i.

G?H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&I&

/a urmare a acestei invitaţii, triumful domnului /ollins nu mai avu mar#ini. (utinţa de a face paradă, faţă de musafirii săi uimiţi, de #randoarea protectoarei sale şi de a le atra#e atenţia asupra amabilităţii acesteia faţă de el şi de soţia lui era tot ce şi dorise mai mult+ iar prilejul ce i se oferea atît de curînd era o astfel de dovadă de bu năvoinţă din partea ,ad0 ei /at'erine, încît nu #ăsea destule cuvinte de admiraţie. ! Eă mărturisesc, spuse el, că nu m ar fi surprins deloc dacă senioria sa ne ar fi poftit pentru duminică să bem o ceaşcă de ceai şi să petrecem seara la Fosin#s. /u noscîndu i amabilitatea, m am cam aşteptat la aşa ceva. "ar cine ar fi putut prevedea o atenţie ca aceasta* /ine şi ar fi putut înc'ipui că o să fim invitaţi să luăm c'iar masa acolo Mşi încă o invitaţie în care să fim cuprinşi cu toţiiN atît de curînd după sosirea dumneavoastră. ! Eu sînt cel mai puţin surprins de cele petrecute, replică 3ir 5illiam, date fiind cunoştinţele pe care po%iţia mea în lume mi a în#ăduit să le dobîndesc cu privire ia manierele celor cu adevărat mari. ,a curte, asemenea e7emple de frumoasă creştere nu sînt deloc neobişnuite. -proape toată %iua aceea şi dimineaţa următoare nu se mai vorbi despre altceva decît despre vi%ita la Fosin#s+ "omnul /ollins îi instrui cu #rijă asupra a ceea ce trebuiau să se aştepte, pentru ca aspectul unor astfel de încăperi, sau numărul servitorilor, sau prîn%ul atît de fastuos să nu
G?G

Jane Austen

i copleşească de tot. /înd doamnele plecară să se îmbrace, el îi spuse Eli%a bet'ei= ! 3ă nu te simţi prost, scumpă verişoară, din cau%a toaletei. ,ad0 /at'erine este departe de a pretinde de la noi ele#anţa aceea în îmbrăcăminte care i se potriveşte domniei sale şi fiicei ei. 6e aş sfătui numai să ţi pui cea mai bună dintre roc'iile dumitale+ nu e ca%ul de mai mult decît atît. ,ad0 /at'erine nu va #îndi mai rău despre dumneata pentru că vei fi îmbrăcată simplu. "omniei sale îi place să se păstre%e deosebirea de ran#. :n timp ce se sc'imbau, veni de două trei ori la uşile camerelor lor, recomandîndu le să se #răbească, deoarece ,ad0 /at'erine se enerva #ro%av dacă trebuia să aştepte peste ora ei de prîn%. Felatările atît de fantastice despre senioria sa şi despre felul ei de viaţă o speriaseră rău pe Maria ,ucas, care fusese prea puţin obişnuită să iasă în lume şi care şi aştepta pre%entarea la Fosin#s cu tot atîtea temeri cîte avusese şi tatăl ei cînd fusese pre%entat la palatul 3aint 9ames. /um vremea era frumoasă, făcură o plăcută plimbare de apro7imativ o jumătate de milă, străbătînd parcul. ;ie care parc are frumuseţea şi priveliştile lui+ şi Eli%abet' vă%u multe în acel parc de care să fie încîntată, cu toate că nu putu cădea în e7ta%, atît cît se aşteptase domnul /ollins s o facă, în faţa peisajului, şi fu doar prea puţin impresionată de numărul ferestrelor de la faţada casei şi de preţul plătit la ori#ine, pentru toate acele #eamuri, de către 3ir ,eOis de $our#'. :n timp ce urcau treptele spre 'ol, spaima Mariei creş tea cu fiecare pas şi c'iar 3ir 5illiam nu părea prea calm. Eli%abet' nu şi pierdu cumpătul. &u au%ise despre ,ad0 /at'erine nimic care s o facă impresionantă pentru cine ştie ce 'aruri nemaipomenite sau virtuţi miraculoase, iar cît priveşte #randoarea banilor şi a ran#ului, ea se credea în stare să le privească fără a se tulbura.
G?2

Mîndrie şi

re!udecat"

"in 'olul de la intrare, unde domnul /ollins le atrase atenţia, cu un aer transportat, asupra proporţiilor fru moase şi a ornamentelor desăvîrşite, ei urmară servitorii, trecînd printr o antecameră, pînă în încăperea unde se aflau ,ad0 /at'erine, fiica domniei sale şi doamna 9en )inson. 3enioria sa se ridică, plină de o mare bunăvoinţă, pentru a i primi+ iar doamna /ollins, care stabilise cu soţul său ca formalitatea pre%entării să i revină ei, făcu acest lucru într un mod potrivit, fără nici una dintre acele scu%e şi mulţumiri pe care el le ar fi cre%ut necesare. :n ciuda faptului că fusese la (alat, 3ir 5illiam fu atît de uluit de măreţia din jur încît avu numai atît curaj cît să facă o adîncă plecăciune şi să se aşe%e, fără să spună un cuvînt+ fiica sa, pierită de spaimă, şedea pe mar#inea scaunului, neştiind încotro să şi îndrepte privirile. Eli %abet', simţindu se la înălţimea situaţiei, putu observa cu sîn#e rece pe cele trei doamne din faţa ei. ,ad0 /at'erine era o femeie înaltă, masivă, cu trăsături puternic contu rate, care poate să fi fost cîndva frumoase. &u avea un aer în#ăduitor şi felul în care îi primise nu fusese de natură să i facă pe musafiri să şi uite inferioritatea ran#ului. &u tăcerea o făcea impresionantă, ci orice spunea ! totul fiind rostit pe un ton atît de autoritar, încît accentua importanţa ce şi acorda+ Eli%abet' îşi aminti imediat de domnul 5ic)'am şi, din toate cîte le observase în %iua aceea, îşi dădu seama că ,ad0 /at'erine era întocmai cum o descrisese dînsul. "upă ce o e7amină pe mamă, pe c'ipul şi în compor tarea căreia descoperi îndată o oarecare asemănare cu domnul "arc0, îşi întoarse oc'ii înspre fiică şi rămase şi ea uimită, la fel ca şi Maria, de cît de slabă şi de firavă era. &u e7ista nici o asemănare, nici între c'ipurile, nici între siluetele celor două doamne. "omnişoara de $our#' era palidă şi bolnăvicioasă+ trăsăturile ei, deşi nu urîte, erau şterse+ dînsa vorbi foarte puţin, e7ceptînd ceea ce i spunea cu #las scă%ut doamnei 9en)inson, care nu avea
G?3

Jane Austen

nimic deosebit în înfăţişare şi care era tot timpul ocupată să asculte cele ce i se şopteau şi să aşe%e un paravan în direcţia potrivită pentru a i proteja oc'ii. "upă ce şe%ură cîteva minute, fură trimişi cu toţii la una dintre ferestre ca să admire priveliştea ! domnul /ollins însoţindu i cu scopul de a le releva frumuseţile acesteia şi ,ad0 /at'erine informîndu i, binevoitoare, că merita cu mult mai mult să fie privită vara. Masa a fost cum nu se poate mai desăvîrşită şi se aflau acolo toţi servitorii şi toată ar#intăria pe care le o promi sese domnul /ollins+ acesta, după cum prevă%use, se aşe %ase în capul mesei ! la dorinţa senioriei sale ! şi arăta ca şi cînd ar fi simţit că viaţa n ar fi putut oferi ceva mai #randios. 6ăie carnea, mîncă şi elo#ie cu un entu%iasm plin de încîntare+ şi fiecare fel fu lăudat mai întîi de dînsul şi apoi de 3ir 5illiam, care şi revenise îndeajuns ca să fie ecoul a tot ceea ce spunea #inerele său, într un mod pe care Eli%abet' se miră că ,ad0 /at'erine îl putea suporta. "ar ,ad0 /at'erine părea mulţumită de e7cesiva lor admiraţie şi împărţea %îmbete pline de bunăvoinţă, mai cu seamă cînd vreun fel de bucate se dovedea a fi nou tate pentru ei. /omesenii nu prea făcură multă conver saţie. Eli%abet' era dispusă să vorbească ori de cîte ori i se ivea un prilej, dar se afla aşe%ată între /'arlotte şi domnişoara de $our#'+ prima era numai urec'i, ascul tînd o pe ,ad0 /at'erine, iar cea de a doua nu i adresă un cuvînt, cît ţinu prîn%ul. "oamna 9en)inson se ocupa, în special, de micuţa domnişoară de $our#', suprave#'ind puţinul ce l mînca, insistînd pe lîn#ă dînsa să încerce vreun alt fel de bucate, plină de temeri să nu se simtă rău. Maria #îndea că nici nu putea fi vorba să desc'idă #ura, iar domnii nu făcură altceva decît să mănînce şi să laude. /înd doamnele se reîntoarseră în salon, nu prea avură ce face în afară de a o asculta pe ,ad0 /at'erine cuvîn tînd, ceea ce dînsa făcu fără încetare, pînă ce fu servită
G?4

Mîndrie şi

re!udecat"

cafeaua, e7primîndu şi părerea în fiecare c'estiune, într un mod atît de cate#oric, încît dovedea că nu era deloc obişnuită să şi vadă opiniile controversate. 3e informă indiscret şi amănunţit despre treburile casnice ale /'arlottei, dîndu i o mulţime de sfaturi cum să le soluţione%e pe toate+ îi spuse cum trebuia rînduit fiecare lucru într o familie atît de mică şi i dădu instrucţiuni pentru în#rijirea vacilor şi a păsărilor din curte. Eli%abet' descoperi că nimic nu era prea neînsemnat pentru preocupările înaltei doamne, dacă constituia un prilej pentru a dicta celorlalţi. /înd se mai oprea din vorbăria adresată doamnei /ollins, punea tot felul de întrebări Mariei şi Eli%abet'ei, şi mai ales acesteia din urmă, despre familia căreia ştia prea puţin ! menţionîndu i doamnei /ollins că era o fată dră#uţă şi foarte manierată. O întrebă în diferite rînduri cîte surori avea, dacă erau mai mari sau mai mici decît ea, dacă era vorba ca vreuna dintre ele să se mărite, dacă erau frumoase, unde fuseseră educate, ce fel de trăsură avea tatăl lor şi care era numele de domnişoară al mamei sale. Eli%abet' simţi toată impertinenţa acestor întrebări, dar răspunse cu foarte multă stăpînire de sine. -poi ,ad0 /at'erine remarcă= ! Moşia tatălui dumitale este testată domnului /ollins, nu i aşa* 2i, întorcîndu se către /'arlotte= Mă bucur pentru dumneata+ dar altfel nu văd rostul testării moşiilor în detrimentul urmaşilor în linie feminină. :n familia lui 3ir ,eOis de $our#' nu s a #ăsit că era necesar acest lucru. /înţi din #ură şi la pian, domnişoară $ennet* ! (uţin. ! O'1 -tunci, într una din %ile, vom fi fericiţi să te ascultăm. (ianul nostru este e7traordinar, probabil supe rior... trebuie să l încerci într o %i. 3urorile dumitale cîntă* ! Dna dintre ele. ! "e ce nu aţi învăţat toate* 6rebuia să fi învăţat cu toatele. "omnişoarele 5ebb cîntă toate+ şi tatăl lor nu are
G?.

Jane Austen

un venit atît de bun ca tatăl dumitale. (icte%i* ! &u, deloc. ! /um, nici una dintre dumneavoastră* ! &ici una. ! ;oarte ciudat. "ar presupun că nu aţi avut nici prilejul. Mama ar fi trebuit să vă aducă în fiecare pri măvară la ,ondra pentru profesori. ! Mama nu ar fi avut nimic împotrivă, dar tata nu poate suferi ,ondra. ! &u mai aveţi #uvernantă* ! &u am avut niciodată #uvernantă. ! &iciodată #uvernantă1 /um a fost cu putinţă* /inci fete, crescute acasă, fără #uvernantă1 & am mai au%it de aşa ceva. Mama dumitale trebuie să fi fost o adevărată sclavă în slujba educării dumneavoastră. Eli%abet' îşi stăpîni cu #reu surîsul în timp ce o asi#ura că nu fusese aşa. ! -tunci cine v a învăţat* /ine s a în#rijit de dum neavoastră* ;ără #uvernantă, si#ur că aţi fost ne#lijate. ! (rin comparaţie cu unele familii, cred că da+ dar acelora dintre noi, cărora le a plăcut să înveţe, nu le au lipsit mijloacele. -m fost întotdeauna îndemnate să citim şi am avut toţi profesorii de care a fost nevoie. -celea cărora le a plăcut să lenevească, au putut o desi#ur face. ! "a, fără îndoială, dar o #uvernantă împiedică tocmai lucrul acesta+ dacă aş fi cunoscut o pe mama dum neavoastră aş fi sfătuit o, cu toată ener#ia, să an#aje%e una. -m spus întotdeauna că în educaţie nu se poate face nimic fără o învăţătură solidă şi sistematică pe care nimeni, în afară de o #uvernantă, nu o poate da. E minu nat cîte familii au fost ajutate în direcţia asta prin in termediul meu. 3înt totdeauna fericită să ajut unei tinere să se plase%e bine. (atru nepoate ale doamnei 9en)inson au o situaţie splendidă datorită mie+ şi nu s decît cîteva %ile de cînd am recomandat o altă tînără de care mi s ar vorbit numai întîmplător, iar familia aceea este absolut
G?8

Mîndrie şi

re!udecat"

încîntată de ea. "oamnă /ollins, ţi am spus că ,ad0 Mettcalff a venit ieri să mi mulţumească* 4ăseşte că domnişoara (ope este o comoară A,ad0 /at'erine, mi a spus ea, mi aţi dăruit o comoarăB. "intre surorile dum neavoastră mai mici, a fost vreuna scoasă în lume, dom nişoară $ennet* ! "a, doamnă, toate. ! 6oate1 Eai de mine1 6oate cinci deodată* ;oarte ciudat1 2i dumneata nu eşti decît a doua1 /ele mai mici, scoase în lume înainte ca acelea mai mari să se fi măritat. 3urorile dumitale mai mici trebuie să fie foarte tinere. ! "a, cea mai mică nu a împlinit şaispre%ece ani. (oate că ea este prea tînără pentru a ieşi mult în lume. "a, într adevăr, doamnă, cred că ar fi o cru%ime faţă de surorile mai mici să nu se poată bucura şi ele de distracţii şi societate, numai pentru că surorile mai mari n ar avea mijloace sau dorinţa să se mărite tinere. Dltima născută are tot atîta drept la bucuriile tinereţii ca şi prima. 2i să fii ţinută acasă pentru un astfel de motiv1 /red că asta nu prea ar încuraja dra#ostea între surori şi delicateţea sufletească. ! (e cinstea mea, e7clamă ,ad0 /at'erine, îţi spui cuvîntul foarte 'otărît pentru o fată atît de tînără. Mă ro#, ce vîrstă ai* ! /u trei surori mai mici, fete mari deja, replică Eli%abet' %îmbind, senioria voastră se poate cu #reu aştepta s o mărturisesc. ,ad0 /at'erine păru foarte uimită că nu i se dăduse un răspuns direct+ şi Eli%abet' bănui că era prima făptură care îndră%nise vreodată să nu ia în seamă atîta demnă impertinenţă. ! &u poţi avea mai mult de două%eci de ani, sînt si#ură+ nu e nevoie, deci, să ţi ascun%i vîrsta. ! &u am împlinit încă două%eci şi unu. "upă ce veniră şi domnii în salon şi după ce se servi ceaiul, se întinseră mesele de joc. ,ad0 /at'erine, 3ir
G?<

Jane Austen

5illiam, domnul şi doamna /ollins se aşe%ară pentru o partidă de cadril şi cum domnişoara de $our#' voia să joace un cassino cele două fete avură cinstea ca, îm preună cu doamna 9en)inson, să i complete%e partida. Masa lor fu stupidă la superlativ. -proape că nu se rosti o silabă care nu avea le#ătură cu jocul, afară doar de te merile e7primate de doamna 9en)inson să nu i fie dom nişoarei de $our#' prea cald sau prea fri# şi să nu aibă prea multă sau prea puţină lumină. ,a cealaltă masă fu mult mai multă animaţie. ,ad0 /at'erine vorbea fără întrerupere, arătîndu le celorlalţi trei #reşelile sau po vestind vreo întîmplare despre dînsa. "omnul /ollins era ocupat cu aprobarea a tot ceea ce spunea senioria sa, mulţumindu i pentru fiecare fisă cîşti#ată şi scu%îndu se cînd credea că luase prea multe. 3ir 5illiam nu spunea mare lucru. :şi înma#a%ina în memorie povestiri şi nume nobile. /înd ,ad0 /at'erine şi fiica sa se saturară de cărţi, s a spart jocul+ doamnei /ollins i se oferi trăsura+ aceasta fu acceptată cu recunoştinţă şi se dădu porunca să tra#ă imediat la scară. 3e strînseră apoi în jurul focului ca s o audă pe ,ad0 /at'erine 'otărînd cum va fi vremea a doua %i. ;ură smulşi de la acest colocviu de sosirea tră surii şi, cu multe mulţumiri din partea domnului /ollins şi tot atîtea plecăciuni ale lui 3ir 5illiam, plecară. /um porni trăsura, vărul îi ceru Eli%abet'ei să şi dea părerea asupra tot ceea ce vă%use la Fosin#s şi, de dra#ul /'arlottei, părerea e7primată fu mai favorabilă decît era în realitate. "ar laudele ei ! deşi o costau un efort ! nu putură în nici un ca% să l mulţumească pe domnul /ollins care se simţi, foarte curînd, dator să ia asupra lui sarcina de a o elo#ia pe senioria sa.

G??

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&&

3ir 5illiam stătu la Iunsford numai o săptămînă, dar vi%ita fu suficient de lun#ă ca să se încredinţe%e că fiica sa se instalase e7trem de confortabil şi că avea parte de un soţ şi de vecini cum nu întîlneai prea des. /ît timp stătu acolo, domnul /ollins îi înc'ină dimineţile, conducîndu l cu cabrioleta ca să i arate ţinutul+ dar cînd dînsul plecă, întrea#a familie îşi reluă vec'ile obiceiuri. Eli%abet' fu fericită că sc'imbarea aceasta nu le obli#a să stea mai mult împreună cu vărul ei, căci acesta îşi petrecea cea mai mare parte a timpului dintre micul de jun şi prîn% ori în #rădină, ori scriind şi citind, ori privind pe fereastra camerei lui de lucru care dădea spre drum. /amera unde stăteau doamnele era spre spatele casei. ,a început, Eli%abet' se cam mirase că /'arlotte nu prefera sufra#eria mică pentru a şi petrece timpul acolo+ era o cameră mai bine proporţionată şi cu un aspect plăcut. "ar îşi dădu curînd seama că prietena ei avea un motiv bine întemeiat, căci domnul /ollins ar fi petrecut mult mai puţin timp la el în cameră, dacă ele ar fi stat într o odaie tot atît de plăcută+ şi a apreciat o pe /'arlotte pentru acest aranjament. "in salon, ele nu puteau vedea nimic înspre drum şi îi erau îndatorate domnului /ollins pentru că le informa despre trăsurile care treceau şi, mai ales, de cîte ori trecea în faeton domnişoara de $our#' ! ceea ce nu omitea niciodată să vină să le spună, deşi întJmplarea
G?C

Jane Austen

avea loc aproape %ilnic. -deseori dînsa se oprea la paro 'ie şi stătea cîteva minute de vorbă cu /'arlotte, dar cu #reu putea fi vreodată convinsă să coboare. Erau foarte puţine %ilele în care domnul /ollins să nu se ducă la Fosin#s şi nu multe acelea în care soţia sa să nu considere că era necesar să mear#ă şi ea+ şi, pînă cînd Eli%abet'ei nu i trecu prin minte că, datorită ,ad0 ei /at'erine s ar mai putea ivi şi alte venituri paro'iale de care să se dispună, nu putu înţele#e de ce îi sacrificau atîtea ore. "in cînd în cînd, erau onoraţi cu cîte o vi%ită din partea senioriei sale, căreia nimic din cele ce se petreceau în salon, în timpul acestor vi%ite, nu i scăpa neobservat. ,e controla ocupaţiile, se uita la lucrul lor de mînă şi le sfătuia să l facă altfel+ #ăsea #reşeli în aranjamentul mobilelor sau descoperea ne#lijenţe la fata de serviciu şi, dacă accepta vreo #ustare, părea s o facă numai ca să remarce că în familia doamnei /ollins se făcea risipă de carne. Eli%abet' bă#ă repede de seamă că, deşi această înaltă doamnă nu făcea parte din comitetul de împăciuire al ţinutului, era un apri# judecător în paro'ia ei, ale cărei treburi ! c'iar şi cele mai neînsemnate ! îi erau aduse la cunoştinţă de către domnul /ollins+ şi ori de cîte ori lo calnicii aveau poftă de ceartă, erau nemulţumiţi sau prea săraci, dînsa se deplasa imediat în sat ca să le aranje%e neînţele#erile, să i obli#e să şi în#'ită nemulţumirile şi să i mustre pînă ce i făcea să se simtă împăcaţi şi îm belşu#aţi. "istracţia prîn%urilor de la Fosin#s se repetă cam de două ori pe săptămînă şi, în afară de faptul că lipsea 3ir 5illiam şi că seara nu se forma decît o sin#ură masă de joc, fiecare dintre aceste petreceri a fost copia fidelă a primei. &u prea mai avură alte invitaţii, deoarece nivelul de viaţă al celor din jurul lor era, în #eneral, peste posibilităţile familiei /ollins. -ceasta nu a fost totuşi deloc rău pentru Eli%abet' şi, în totul, îşi petrecu timpul în mod
GCH

Mîndrie şi

re!udecat"

destul de a#reabil. -vu ore de plăcută conversaţie cu /'arlotte şi, vremea fiind atît de frumoasă pentru acel anotimp al anului, profită să iasă de multe ori în aer liber. (limbarea preferată, pe care o făcea adesea în timp ce toţi ceilalţi erau în vi%ită la ,ad0 /at'erine, era de a lun#ul unui crîn# care măr#inea o latură a parcului, unde se #ăsea o plăcută cărare umbroasă pe care nimeni, în afară de ea, nu părea s o preţuiască şi unde simţea că n o poate atin#e curio%itatea ,ad0 ei /at'erine. (rimele două săptămîni ale vi%itei se scurseră repede, în felul acesta liniştit. 3e apropia (aştele, şi săptămîna dinaintea (aştelui urma să aducă familiei de la Fosin#s un adaus care, pentru un cerc atît de restrîns, avea mare însemnătate. /urînd după sosirea ei, Eli%abet' au%ise că în cîteva săptămîni era aşteptată sosirea domnului "arc0+ şi deşi printre cunoştinţele ei erau puţine acelea pe care să nu i le fi preferat, venirea lui însemna un element relativ nou pentru petrecerile lor la Fosin#s, şi şi spunea că va avea poate prilejul să se amu%e vă%înd, din purtarea acestuia faţă de verişoara căreia îi fusese evident destinat de către ,ad0 /at'erine, cît de %adarnice erau proiectele domnişoarei $in#le0 în privinţa lui+ senioria sa vorbea despre sosirea nepotului cu cea mai mare mulţumire şi de dînsul personal cu cea mai mare admiraţie şi păru aproape furioasă cînd află că el se întJlnise adesea cu domnişoara ,ucas şi cu Eli%abet'. Eenirea lui fu imediat aflată la paro'ie, pentru că domnul /ollins se plimbase toată dimineaţa, suprave#'ind intrările ce dădeau în Iundsford ,ane, pentru a se asi#ura din primul moment că sosise+ şi după ce i făcu o plecăciune, în timp ce trăsura intra în parc, %ori înapoi spre casă, cu vestea cea mare. - doua %i dimineaţă se #răbi să se ducă la Fosin#s ca să şi pre%inte respectele. 4ăsi acolo doi nepoţi de ai ,ad0 ei /at'erine, îndreptăţiţi să le primească+ domnul "arc0 venise împreună cu un domn colonel ;it%Oilliam, fiul mai mic al
GCG

Jane Austen

unc'iului său, lordul ! şi, spre marea uimire a tuturor, domnul /ollins fu însoţit la întoarcerea acasă de cei doi domni. /'arlotte îi vă%use din camera soţului său trecînd drumul şi dădu repede fu#a să le spună fetelor la ce onoare se puteau aştepta, adău#înd= ! Kie trebuie să ţi mulţumesc, Eli%a, pentru această dovada de amabilitate. "omnul "arc0 n ar fi venit altfel, atît de curînd, să mi pre%inte oma#ii. Eli%abet' nici nu avu bine timpul să respin#ă acest compliment că se şi au%i clopoţelul de la uşă anunţîndu le sosirea şi, după cîteva minute, cei trei domni intrară în cameră. /olonelul ;it%Oilliam, care intră primul, avea apro7imativ trei%eci de ani, nu era un bărbat frumos, dar ca înfăţişare şi ţinută era incontestabil un adevărat #entleman. "omnul "arc0 arăta la fel ca la Iertfords'ire+ îşi pre%entă, cu obişnuita i re%ervă, oma#iile= doamnei /ollins şi, oricare ar fi fost sentimentele ce le avea pentru prietena acesteia, păru în faţa ei foarte stăpîn pe sine. Eli%abet' îi făcu numai o reverenţă, fără să spună un cuvînt. /olonelul ;it%Oilliam începu îndată o conversaţie, cu promptitudinea şi uşurinţa unui om cu educaţie, vorbind foarte de#ajat+ vărul său însă, după ce i adresă doamnei /ollins o remarcă fără importanţă în le#ătură cu locuinţa şi #rădina, stătu un timp fără să vorbească cu nimeni. :n cele din urmă, totuşi, îşi aduse aminte de politeţe atît cît s o întrebe pe Eli%abet' de sănătatea familiei sale. Ea îi răspunse cum se cuvenea şi, după o pau%ă de o clipă, adău#ă= ! 3ora mea mai mare se află de trei luni la ,ondra. &u vi s a întîmplat s o întîlniţi acolo* Era absolut si#ură că nu o întîlnise deloc, dar dorea să vadă dacă nu va lăsa să i scape ceva din cele ce se întîmplaseră între familia $in#le0 şi 9ane+ şi i se păru că avea un aer puţin încurcat cînd îi răspunse că nu avusese norocul s o întîlnească pe domnişoara $ennet. ,ăsară
GC2

Mîndrie şi

re!udecat"

subiectul să cadă şi domnii plecară curînd după aceasta.

GC3

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&I

Manierele domnului colonel ;it%Oilliam au fost mult admirate la paro'ie şi toate doamnele au simţit că pre %enţa lui va contribui enorm ca vi%itele la Fosin#s să devină foarte plăcute. 6recură totuşi cîteva %ile pînă să primească o altă invitaţie căci, atîta vreme cît se aflau oaspeţi acolo, ei nu mai erau prea necesari+ şi numai în %iua (aştelui, aproape la o săptămînă după sosirea domnilor, fură onoraţi cu o asemenea atenţie şi atunci fură invitaţi, abia în momentul plecării de la biserică, să poftească pe seară la Fosin#s. :n timpul ultimei săptămîni aproape că nu le mai vă%use nici pe ,ad0 /at'erine, nici pe fiica ei. :ntre timp colonelul ;it%Oilliam trecuse, şi nu numai o dată, pe la paro'ie, dar pe domnul "arc0 nu l vă%useră decît la biserică. @nvitaţia a fost desi#ur acceptată şi la ora potrivită îşi făcură apariţia în salonul ,ad0 ei /at'erine. 3enioria sa îi primi cu politeţe, dar era limpede că societatea lor nu i mai era deloc atît de plăcută ca atunci cînd nu o putea avea pe a altora, şi de fapt se ocupă aproape e7clusiv de nepoţii săi, vorbind cu ei, în special cu "arc0, mult mai mult decît cu oricare altă persoană din salon. /olonelul ;it%Oilliam păru cu adevărat bucuros să i vadă= la Fosin#s orice variaţie însemna pentru dînsul o binevenită uşurare şi, în plus, îl interesa foarte mult dră#ălaşa prietenă a doamnei /ollins. 3e aşe%ă acum lîn#ă dînsa şi îi vorbea atît de frumos despre >ent şi
GC4

Mîndrie şi

re!udecat"

Iertfords'ire, despre plăcerea de a călători şi cea de a sta acasă, despre cărţi noi şi mu%ică, încît Eli%abet' nu avusese niciodată în salonul acela o conversaţie nici pe jumătate atît de a#reabilă+ vorbeau cu atîta bună dis po%iţie şi vioiciune, încît atraseră în aceeaşi măsură aten ţia ,ad0 ei /at'erine şi a domnului "arc0. /urînd oc'ii lui se îndreptară de repetate ori către ei, cu o căutătură plină de curio%itate+ şi, după puţin timp, se vă%u limpede că şi senioria sa îi împărtăşea sentimentul, căci stri#ă fără nici o şovăială= ! /e spui acolo, ;it%Oilliam* "espre ce vorbeşti* /e tot îi spui domnişoarei $ennet* Ereau să aud despre ce este vorba. ! "iscutam despre mu%ică, doamnă, răspunse el cînd nu mai fu cu putinţă să evite un răspuns. ! "espre mu%ică1 -tunci, vă ro# vorbiţi mai tare. "intre toate subiectele, acesta mă încîntă. 6rebuie să iau şi eu parte la conversaţie dacă vorbiţi despre mu%ică. :n -n#lia e7istă, presupun, puţini oameni cărora mu%ica să le facă o mai mare plăcere decît mie, sau care să fie în%estraţi de la natură cu mai mult bun #ust. "acă aş fi învăţat vreodată, aş fi fost o mare maestră. 2i la fel ar fi fost -nne dacă sănătatea i ar fi în#ăduit să studie%e. 3înt încredinţată că ar fi fost o minunată e7ecutantă. /e pro#rese face 4eor#iana, "arc0* "omnul "arc0 avu cuvinte de afectuoasă laudă pentru măiestria surorii sale. ! 3înt foarte bucuroasă să aud asemenea lucruri despre ea, %ise ,ad0 /at'erine, şi te ro# spune i din partea mea că nu se poate aştepta să se desăvîrşească dacă nu e7ersea%ă mult de tot. ! Eă asi#ur, doamnă, răspunse el, că nu are nevoie de un astfel de sfat. E7ersea%ă cu perseverenţă. ! /u atît mai bine. &u este niciodată prea mult şi data viitoare cînd îi voi scrie îi voi atra#e atenţia să nu ne#lije%e acest lucru, sub nici un motiv. Eu spun mereu
GC.

Jane Austen

tinerelor domnişoare că nu se poate dobîndi perfecţiunea în mu%ică fără a e7ersa cu perseverenţă. @ am spus de cîteva ori domnişoarei $ennet că nu va cînta niciodată cu adevărat bine dacă nu e7ersea%ă mai mult şi, cum doamna /ollins nu are pian, este foarte binevenită, aşa cum i am spus o adesea, să poftească la Fosin#s în fie care %i şi să cînte la pianul din camera doamnei 9en)in son. &u va deranja pe nimeni ! înţele#i ! în partea aceea a casei. "omnul "arc0 se simţi uşor jenat din cau%a proastei creşteri a mătuşii lui şi nu mai răspunse nimic. "upă ce luară cafeaua, colonelul ;it%Oilliam îi reaminti Eli%abet'ei că îi promisese să cînte, şi ea se aşe%ă imediat la pian. /olonelul îşi trase un scaun alături. ,ad0 /at'erine ascultă jumătate dintr un cîntec şi apoi continuă convorbirea cu celălalt nepot al ei pînă ce acesta plecă de lîn#ă dînsa şi, îndreptîndu se, cu si#uranţa lui obişnuită înspre pian, se aşe%ă aşa încît să aibă în în tre#ime sub oc'i c'ipul frumoasei cîntăreţe. Eli%abet' îl observase şi, la prima pau%ă potrivită, se întoarse cu un %îmbet maliţios către el şi i spune= ! Ereţi să mă intimidaţi, domnule "arc0, venind atît de solemn să mă ascultaţi. "ar nu mă voi tulbura, deşi sora dumneavoastră cîntă într-adevăr atît de bine. E7istă în mine o încăpăţînare ce nu mi în#ăduie să mă las intimidată cînd o vor alţii. /urajul meu creşte întotdeauna ori de cîte ori cineva încearcă să mă intimide%e. ! &u vă voi spune că vă înşelaţi, răspunde "arc0, pentru că nu puteţi crede cu adevărat că aş avea cea mai mică intenţie să vă tulbur+ am plăcerea să vă cunosc de un timp destul de lun# ca să ştiu că #ăsiţi o mare bucurie în a mărturisi oca%ional opinii pe care de fapt nu le aveţi. Eli%abet' rîse din toată inima de portretul pe care i l făcu şi i spuse colonelului ;it%Oilliam= ! Eărul dumneavoastră mă va pre%enta într o fru moasă lumină şi vă va învăţa să nu credeţi un cuvînt din
GC8

Mîndrie şi

re!udecat"

ce spun. -m un mare #'inion să dau peste cineva care este în stare să de%văluie adevărata mi fire într un colţ de lume unde speram să trec drept o persoană cu oarecare calităţi. "omnule "arc0, e într adevăr cu totul lipsit de #enero%itate din partea dumneavoastră să menţionaţi în Iertfords'ire tot ce ştiaţi că este în de%avantajul meu şi, daţi mi voie să vă spun că nu este o politică bună fiindcă mă provocaţi la represalii şi s ar putea să iasă la iveală lu cruri care să scandali%e%e urec'ile rudelor dumneavoastră. ! &u mă tem de dumneavoastră, spuse el surî%înd. ! Eă ro# permiteţi mi să aud ce acu%aţii îi aduceţi, e7clamă colonelul ;it%Oilliam. Mi ar plăcea să ştiu cum se poartă printre străini. ! ,e veţi au%i atunci, dar pre#ătiţi vă pentru ceva înspăimîntător. (rima oară cînd l am vă%ut la Iertford s'ire, trebuie să ştiţi, era la un bal+ şi ce credeţi că a făcut la acel bal* - dansat numai patru dansuri1 Fe#ret că vă mî'nesc, dar aşa este. - dansat patru dansuri, deşi erau acolo domni puţini+ şi ştiu foarte bine că mai multe tinere doamne şedeau pe scaune, din lipsă de parteneri. "omnule "arc0, nu puteţi ne#a acest fapt. ! &u am avut cinstea de a cunoaşte nici o altă doamnă din sala aceea, în afară de cele din #rupul meu. ! -devărat1 2i nimeni nu poate fi pre%entat nimănui, la un bal. Ei bine, domnule colonel ;it%Oilliam, ce doriţi să mai cînt* "e#etele mele aşteaptă ordinul dumneavoastră. ! (oate, spuse "arc0, aş fi făcut mai bine dacă aş fi cerut să fiu pre%entat, dar mă simt incapabil de a mă pre %enta sin#ur unor necunoscuţi. ! 3ă cerem vărului dumneavoastră să ne spună mo tivul, răspunse Eli%abet', adresîndu se tot colonelului ;it%Oilliam. 3ă l întrebăm de ce un bărbat cu judecată şi educaţie şi care trăieşte în societate este incapabil de a se pre%enta sin#ur unor necunoscuţi. ! (ot să vă răspund la întrebare, spuse ;it%Oilliam,
GC<

Jane Austen

fără să facem apel la dînsu. "in cau%ă că nu vrea să şi dea osteneala. ! /u si#uranţă nu am talentul pe care l au alţii, spuse "arc0, de a face uşor conversaţie cu cei pe care nu i am vă%ut vreodată înainte. &u mă pot inte#ra uşor în con versaţia lor şi nici nu pot să par că mă interese% de pro blemele lor, cum văd că se face adesea. ! "e#etele mele, spuse Eli%abet', nu atin# clapele pianului cu măiestria pe care văd că o au de#etele altor femei. &u au aceeaşi forţă sau rapiditate şi nici aceeaşi putere de e7presie, dar am presupus întotdeauna că vina este numai a mea, pentru că nu mi dau osteneala de a e7ersa. &u este din cau%ă că nu îmi cred de#etele atît de în%estrate cum sînt ale oricărei alte femei care cîntă cu măiestrie. "arc0 %îmbi şi spuse= ! -veţi perfectă dreptate. E aţi folosit timpul mult mai bine. &imeni dintre cei care se pot bucura de privile#iul de a vă au%i nu poate crede că aveţi vreo lipsă. "ar nici unul dintre noi nu ne producem în faţa necunoscuţilor. ;ură iar întrerupţi de ,ad0 /at'erine care voia din nou să ştie despre ce vorbeau. Eli%abet' începu imediat să cînte. ,ad0 /at'erine se apropie şi după ce ascultă cîteva minute se adresă lui "arc0= ! "omnişoara $ennet n ar cînta deloc rău dacă ar e7ersa mai mult şi dacă ar putea dispune de un profesor de la ,ondra. /unoaşte foarte bine di#itaţia, dar #ustul ei nu l e#alea%ă pe al -nnei. -nne ar fi fost o e7ecutantă minunată dacă sănătatea i ar fi în#ăduit să studie%e. Eli%abet' se uită la "arc0 pentru a vedea cu cîtă cor dialitate aproba lauda adusă verişoarei lui, dar nici în clipa aceea şi nici în vreo altă clipă nu putu descoperi la dînsul vreun simptom de dra#oste+ şi din toată compor tarea lui faţă de domnişoara de $our#' ea deduse această mîn#îiere pentru domnişoara $in#le0= că "arc0 ar fi putut tot atît de bine să se însoare cu dînsa dacă ar fi
GC?

Mîndrie şi

re!udecat"

fost rudă cu el. ,ad0 /at'erine îşi continuă observaţiile asupra felului de a cînta ai Eli%abet'ei, amestecîndu le cu multe in dicaţii de e7ecuţie si bun #ust. Eli%abet' le primi cu toată în#ăduinţa cerută de politeţe şi, la ru#ămintea domnilor, rămase la pian, pînă ce trăsura senioriei sale fu #ata să i ducă pe toţi acasă.

GCC

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&II

:n dimineaţa următoare, Eli%abet' era sin#ură şi îi scria 9anei ! doamna /ollins şi Maria fiind plecate în sat cu treburi ! cînd fu deranjată de clopotul de la intrare, semn si#ur că venise un musafir. /um nu au%ise %#omot de trăsură, se #îndi că nu era imposibil să fie ,ad0 /at'erine şi, temîndu se de acest lucru, îşi punea tocmai deoparte scrisoarea scrisă doar pe jumătate ca să evite orice întrebări impertinente cînd se desc'ise uşa şi, spre marea ei mirare, domnul "arc0 şi nimeni altul decît domnul "arc0 intră în cameră. El de asemeni păru surprins #ăsind o sin#ură şi se scu%ă că o deranja, e7plicîndu i că înţelesese că doam nele erau acasă. ,uă apoi loc şi, după ce Eli%abet' sfîrşi de pus toate întrebările privind pe cei de la Fosin#s, păreau să fie în pericol de a se scufunda într o totală tăcere. Era deci absolut necesar să se #îndească la un subiect de conversaţie+ şi faţă de această nevoie strin#entă, amintindu şi de data cînd îl vă%use pentru ultima oară la Iertfords'ire şi fiind curioasă să afle ce va spune el despre plecarea lor %orită de acolo, remarcă= ! /ît de neaşteptat aţi plecat cu toţii de la &et'erfield în noiembrie trecut, domnule "arc01 6rebuie să fi fost o surpri%ă nespus de plăcută pentru domnul $in#le0 să vă vadă pe toţi pornind după el atît de curînd+ pentru că, dacă mi amintesc bine, el plecase doar cu o %i înainte. 3per că domnul $in#le0 şi surorile sale erau cu toţii bine
2HH

Mîndrie şi

re!udecat"

cînd aţi părăsit ,ondra* ! /ît se poate de bine, mulţumesc. :şi dădu seama că nu va mai primi alt răspuns, aşa că, după o mică pau%ă, adău#ă= ! -m înţeles, cred, că domnul $in#le0 nu se mai #în deşte să se reîntoarcă vreodată la &et'erfield. ! &u l am au%it niciodată spunînd aşa ceva, dar este probabil ca în viitor să petreacă foarte puţin din timpul lui acolo. -re mulţi prieteni şi este la o vîrstă cînd numărul prietenilor şi obli#aţiilor creşte necontenit. ! "acă are de #înd să stea la &et'erfield numai puţin timp ar fi mai bine pentru cei din vecinătate dacă ar renunţa cu totul la casă, pentru că atunci am putea avea acolo o familie stabilă. "ar poate că domnul $in#le0 nu a luat casa atît de mult pentru plăcerea vecinilor cît pentru a sa proprie şi trebuie să ne aşteptăm s o ţină sau s o lase după acelaşi criteriu. ! &u m ar surprinde deloc, spuse "arc0, dacă ar renunţa la ea, de îndată ce i s ar oferi ceva convenabil. Eli%abet' nu răspunse nimic. 3e temea să vorbească în continuare de prietenul lui şi, nemaiavînd ce spune, se 'otărî să l lase pe el sa se frămînte pentru a #ăsi un subiect. "arc0 îşi dădu seama de intenţia ei şi spuse îndată= ! ,ocuinţa aceasta pare foarte confortabilă. ,ad0 /at'erine, cred, a făcut mult pentru casa asta cînd dom nul /ollins s a instalat la Iunsford. ! /red că da şi sînt convinsă că nu şi ar fi putut re vărsa bunăvoinţa asupra cuiva mai recunoscător. ! "omnul /ollins pare să fi avut mare noroc în ale #erea soţiei sale. ! "a, într adevăr+ prietenii lui se pot bucura din plin de faptul că a dat peste una dintre foarte puţinele femei cu judecată care l ar fi luat de bărbat sau care, dacă l ar fi luat, l ar fi făcut fericit. (rietena mea are foarte multă minte, deşi nu sînt si#ură că socotesc măritişul ei cu
2HG

Jane Austen

domnul /ollins drept lucrul cel mai cuminte pe care l a făcut vreodată. (are totuşi foarte fericită şi, din punct de vedere al prudenţei, este o căsătorie foarte bună pentru dînsa. ! 6rebuie să i fie foarte plăcut să locuiască la o dis tanţă atît de convenabilă de familie şi prietenii ei. ! O numiţi o distanţă atît de convenabilă* 3înt aproape cinci%eci de mile. ! 2i ce sînt cinci%eci de mile pe o şosea bună* &iţel mai mult decît o călătorie de o jumătate de %i. "a, o nu mesc o distanţă foarte convenabilă. ! & aş fi considerat niciodată distanţa unul dintre avanta ele acestei căsătorii, e7clamă Eli%abet'. & aş fi %is niciodată că doamna /ollins s a stabilit în aproprierea familiei sale. ! -ceasta este dovada ataşamentului dumneavoastră faţă de Iertfords'ire. Orice loc care depăşeşte imediata vecinătate a proprietăţii ,on#bourn, îmi ima#ine%, vi s ar părea departe. (e cînd vorbea, avu un surîs pe care Eli%abet' îşi înc'ipui că l înţele#e. "esi#ur, el presupunea că ea se #îndeşte la 9ane şi &et'erfield şi roşi cînd îi răspunse= ! &u vreau să spun că o femeie nu se poate instala niciodată destul de aproape de familia ei. "epărtarea şi apropierea sînt, desi#ur, relative şi depind de multe şi variate împrejurări. -colo unde, din fericire, c'eltuiala drumului este neînsemnată, distanţa nu constituie nici un rău. &u acesta este însă ca%ul aici. "omnul şi doamna /ollins au un venit frumos, dar nu atît de mare cît să şi în#ăduie călătorii dese, şi sînt convinsă că prietena mea nu ar considera că se află în apropiere de familia ei, decît la o distanţă mai mică de umătate din cea actuală. "omnul "arc0 îşi trase scaunul puţin mai aproape de ea şi spuse= ! Dumneavoastră nu puteţi fi îndreptăţită să vă simţiţi atît de puternic le#ată de un loc. &u se poate ca
2H2

Mîndrie şi

re!udecat"

dumneavoastră să fi stat tot timpul la ,on#bourn. Eli%abet' păru surprinsă. "omnul trecea printr o sc'imbare de sentimente+ îşi trase scaunul înapoi, luă un %iar de pe masă şi cu oc'ii pe el spuse pe un ton mai rece= ! Eă place în >ent* -cesta le prilejui un mic dialo# pe tema re#iunii, un dialo# calm şi concis şi din partea unuia şi a celuilalt şi care luă curînd sfîrşit, căci /'arlotte şi sora ei, care se întorseseră tocmai de la plimbare, intrară în cameră. Tete-J tete ul lor le surprinse. "omnul "arc0 le e7plică #reşeala care l făcuse s o inoportune%e pe domnişoara $ennet şi, după ce mai rămase cîteva minute fără să spună mare lucru, plecă. ! /e poate să însemne asta* se miră /'arlotte, ime diat după ieşirea lui. "ra#ă Eli%a, este si#ur îndră#ostit de tine+ altfel n ar fi venit la noi, în modul acesta familiar. "ar după ce Eli%abet' le povesti despre tăcerea lui, nu li se mai păru plau%ibil ! cu toată marea dorinţă a /'arlottei ! să fie aşa+ şi după multe presupuneri, în cele din urmă puseră vi%ita lui pe seama dificultăţii de a #ăsi ceva de făcut, ceea ce era foarte probabil pentru anotimpul acela. 3e%onul sporturilor în aer liber se înc'isese. -casă se aflau ,ad0 /at'erine, cărţi şi o masă de biliard+ dar domnii nu pot sta tot timpul în casă+ şi distanţa mică pînă la paro'ie, sau plăcerea de a se plimba pînă acolo, sau de a i vedea pe cei ce locuiau acolo erau tentaţii pentru cei doi veri să se îndrepte spre paro'ie %ilnic. Eeneau în cursul dimineţii, la ore diferite, cîteodată separat, cîteodată împreună şi, din cînd în cînd, însoţiţi de mătuşa lor. Era limpede pentru toţi că domnul colonel ;it%Oilliam venea pentru că se simţea bine în societatea lor ! convin#ere care l făcu şi mai simpatic+ Eli%abet' era înviorată de plăcerea pe care i o dădea atît societatea lui cît şi evidenta lui admiraţie pentru favoritul ei de odinioară, 4eor#e 5ic)'am+ şi deşi cînd îi compara
2H3

Jane Austen

#ăsea în felul de a fi al colonelului ;it%Oilliam o #entileţe mai puţin captivantă, acesta din urmă era, avea ea impresia, cel mai citit dintre ei doi. "ar motivul pentru care domnul "arc0 venea atît de des la paro'ie era mai #reu de înţeles. &u putea fi socie tatea lor, căci adesea rămînea acolo %ece minute fără să desc'idă #ura şi, cînd vorbea, părea s o facă de nevoie mai curînd decît de bunăvoie ! un sacrificiu adus bunei cuviinţe, nu o plăcere pentru el. Fareori părea cu adevă rat pre%ent. "oamna /ollins nu ştia ce să creadă despre el. /olonelul ;it%Oilliam, făcînd uneori 'a% de stupiditatea lui, afirma că de obicei era altfel, ceea ce nu s ar fi putut spune după cele ce constata ea însăşi+ şi cum l ar fi plăcut să creadă că sc'imbarea se datora dra#ostei şi că obiectul acelei iubiri era prietena ei Eli%a, se aşternu serios la lucru pentru a descoperi adevărul. :l observa ori de cîte ori se aflau la Fosin#s şi ori de cîte ori venea el ia Iunsford, dar fără mare succes. "esi#ur, "arc0 se uita mereu la prietena ei, dar e7presia din oc'ii lui era dis cutabilă. Era o privire #ravă, stăruitoare, dar /'arlotte se îndoia adesea că ar fi e7primat o mare admiraţie+ cîteodată părea doar o privire absentă. O dată sau de două ori îi su#eră Eli%abet'ei posibili tatea ca "arc0 să aibă o înclinaţie pentru ea, dar prietena ei rîse de această idee, iar doamna /ollins şi a spus că nu are dreptul să insiste, de teamă să nu stîrnească speranţe care ! probabil ! s ar fi sfîrşit doar cu o de%amă#ire, pentru că, după părerea ei, nu e7ista nici o îndoială că toată antipatia tinerei fete s ar fi topit dacă şi ar fi putut înc'ipui că "arc0 era vrăjit de ea. :n planurile ei pline de bunăvoinţă, doamna /ollins o vedea uneori pe Eli%abet' măritîndu se eu colonelul ;it%Oilliam. -cesta era, dincolo de orice comparaţie, omul cel mai dră#uţ cu putinţă+ o admira pe Eli%abet' şi si tuaţia lui era foarte îmbietoare dar, pentru a contraba lansa toate aceste avantaje, domnul "arc0 avea o deo
2H4

Mîndrie şi

re!udecat"

sebită influenţă în cadrul bisericii, iar vărul lui nici una.

2H.

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&III

&u numai o sin#ură dată în timpul 'oinărelilor ei prin parc, îl întîlni Eli%abet', din întJmplare, pe domnul "arc0. O necăjea ironia destinului care mîna paşii lui într acolo unde nu i mîna pe ai nimănui altuia+ şi ca să prevină repetarea acestui lucru în viitor, avu #rijă să i spună, de prima dată, că aceea era una dintre plimbările ei preferate. /um de s a mai întîmplat şi a doua oară, deci, era foarte ciudat. "ar s a întîmplat totuşi şi a doua, c'iar şi a treia oară. (ărea să fie din partea lui o premeditată nepoliteţe sau o penitenţă pe care şi o impunea căci, cu aceste prilejuri, nu se mulţumea numai să i pună întrebări de politeţe, să tacă stîn#aci şi apoi să şi continue sin#ur plimbarea+ dînsul credea cu adevărat că era potrivit să se întoarcă din drum şi s o însoţească. &u spunea niciodată mare lucru şi nici ea nu şi dădea osteneala să vorbească sau să asculte mult+ dar o i%bi faptul că la a treia lor întîlnire îi puse nişte întrebări ciudate, fără nici o le#ătură între ele= dacă îi făcea plăcere că se află la Iunsford, despre pasiunea ei pentru plimbări sin#uratice, ce părere avea despre fericirea domnului şi doamnei /ollins ! şi, vorbind despre Fosin#s şi despre faptul că Eli%abet' nu înţele#ea în totul viaţa din casa aceea, el păru să se aştepte ca şi ea să locuiască tot acolo oricînd ar mai reveni în >ent. "in cuvintele lui reieşea că aceasta era de la sine înţeles. 3e putea oare să l aibă în vedere pe colonelul ;it%Oilliam* Eli%abet' presupunea că, dacă dîn
2H8

Mîndrie şi

re!udecat"

sul vorbise cu vreo intenţie, voise probabil să facă o alu %ie la ce s ar putea ivi din partea aceea. ;aptul o întrista puţin şi fu foarte bucuroasă cînd ajunseră la poarta #ar dului din faţa paro'iei. :ntr o %i, cînd se plimba recitind cu mare atenţie ultima scrisoare de la 9ane, stăruind asupra unor pasaje care dovedeau că sora ei nu scrisese într un moment de bună dispo%iţie, în loc să aibă din nou surpri%a de a l vedea pe domnul "arc0, cînd ridică oc'ii îl vă%u în faţa ei pe domnul colonel ;it%Oilliam. (use îndată scrisoarea de o parte şi, silindu se să %îmbească, spuse= ! &u ştiam că vi se ntîmplă să vă plimbaţi prin partea aceasta. ! -m făcut înconjurul parcului, răspunse colonelul, aşa cum fac în #eneral în fiecare an şi aveam de #înd să mi înc'ei plimbarea cu o vi%ită la paro'ie. Mer#eţi mult mai departe* ! &u, voiam să mă întorc. 2i, aşa cum spusese, se întoarse şi porniră împreună înspre paro'ie. ! (lecaţi si#ur din >ent, sîmbătă* întrebă ea. ! "a, dacă "arc0 nu va amîna din nou. "ar sînt la dispo%iţia lui. El aranjea%ă lucrul acesta cum îi place. ! 2i dacă nu este întotdeauna mulţumit de aranja mentul lui, are cel puţin satisfacţia de a şi ale#e sin#ur ce vrea. &u cunosc pe nimeni căruia posibilitatea de a face ce vrea să i facă mai multă plăcere decît domnului "arc0. ! :i face mare plăcere să facă ce vrea, răspunse colo nelul ;it%Oilliam. "ar asta ne place tuturor. El are însă posibilităţi mai mari decît mulţi alţii de a proceda astfel, pentru că este bo#at şi mulţi alţii sînt săraci. 3înt subiec tiv. 2tiţi bine că un fiu mai mic trebuie să se obişnuiască cu renunţarea şi dependenţa. ! "upă părerea mea, fiul mai mic al unui conte poate cunoaşte foarte puţin şi dintr una şi dintr alta. 2i acum, serios, ce aţi ştiut dumneavoastră vreodată despre renun
2H<

Jane Austen

ţare şi dependenţă* /înd v a împiedicat vreodată lipsa de bani să mer#eţi oriunde aţi vrut, sau să vă procuraţi orice v a trecut prin minte* ! -cesta este un atac direct ! şi nu pot spune că am îndurat multe #reutăţi de acest fel. "ar în c'estiuni de o mai mare importanţă s ar putea să sufăr din lipsa banilor. ;iii mai mici nu se pot însura cu cine le place. ! -fară de ca%ul cînd le plac femeile cu stare, ceea ce cred că li se întJmplă foarte des. ! ;elul nostru de viaţă ne face foarte dependenţi şi nu sînt mulţi, în situaţia mea, care să şi poată în#ădui să se însoare fără să dea oarecare atenţie averii. A-ceasta, se întrebă Eli%abet', este oare la adresa mea*B şi #îndul o făcu să se îmbujore%e+ dar, revenindu şi, spuse cu #las vioi= ! 2i, mă ro#, care este preţul obişnuit pentru fiul mai mic al unui conte* -fară de ca%ul că fratele mai mare este foarte bolnăvicios, presupun că n aţi cere peste cinci%eci de mii de lire. El îi răspunse pe acelaşi ton şi subiectul că%u. (entru a curma tăcerea care l ar fi putut face să şi înc'ipuie că era afectată de cele ce se petrecuseră, Eli%abet' spuse curînd după aceea= ! :mi înc'ipui că vărul dumneavoastră v a luat cu el mai ales ca să aibă pe cineva la dispo%iţie. Mă mir că nu se căsătoreşte ca să şi asi#ure un privile#iu permanent de acest fel. "ar poate că deocamdată sora sa în deplineşte destul de bine rolul acesta+ şi cum se află e7 clusiv în #rija lui, domnul "arc0 poate face ce vrea cu ea. ! &u, răspunse colonelul ;it%Oilliam, este un privile#iu pe care trebuie să l împartă cu mine. 2i eu sînt, alături de el, tutorele domnişoarei "arc0. ! 3înteţi într adevăr* 2i, mă ro#, ce fel de tutori sînteţi dumneavoastră* (upila dumneavoastră vă dă mult de lucru* "omnişoarele de vîrsta ei sînt uneori #reu de dirijat+ şi dacă are caracterul unui "arc0, poate că i place
2H?

Mîndrie şi

re!udecat"

şi ei să facă ce vrea. :n timp ce vorbea, Eli%abet' observă că dînsul o privea #rav+ şi modul în care o întrebă îndată ce a făcut o să presupună că domnişoara "arc0 ar putea să le facă #reutăţi o convinse că, într un fel sau altul, era foarte aproape de adevăr. Făspunse pe loc= ! &u trebuie să vă temeţi. & am au%it niciodată nimic rău despre dînsa+ şi cred că este una dintre fiinţele cele mai docile din lume. Este prietena favorită a unor doamne pe care le cunosc, doamna Iurst şi domnişoara $in#le0. /red că v am au%it spunînd că le cunoaşteţi şi dumneavoastră. ! ,e cunosc puţin. ;ratele lor este un bărbat plăcut şi distins+ este un bun prieten al lui "arc0. ! O'1 "a1 e7clamă Eli%abet', sec. "omnul "arc0 este neobişnuit de dră#uţ cu domnul $in#le0 şi l a luat sub aripa lui ocrotitoare. ! A-ripa lui ocrotitoareB1 "a, cred cu adevărat că "arc0 îl ocroteşte în c'estiunile în care prietenul său are foarte mare nevoie de ocrotire. 9udecînd după ceva ce mi a spus în timpul călătoriei noastre încoace, am motive să cred că $in#le0 îi este foarte îndatorat. "ar ar trebui să i cer iertare, căci nu am nici un drept să cred că $in#le0 era persoana despre care vorbea. & a fost decît o presu punere. ! ,a ce vă referiţi* ! Este vorba de o împrejurare pe care "arc0, desi#ur, n ar putea dori s o cunoască toată lumea, pentru că, dacă ar ajun#e la urec'ile celor din familia domnişoarei, ar fi un lucru neplăcut. ! (uteţi conta pe discreţia mea. ! -mintiţi vă, de asemeni, că nu am multe motive să cred că e vorba de $in#le0. /eea ce mi a spus se reduce la atît= că se felicita pentru că nu de mult salvase un prie ten de la neplăcerile unei căsătorii foarte imprudente, fără să menţione%e însă nume sau alte detalii+ şi am bă
2HC

Jane Austen

nuit că era $in#le0, numai pentru că îl cred în stare să intre într o încurcătură de acest fel şi pentru că ştiam că au fost împreună toată vara trecută. ! "omnul "arc0 v a mărturisit motivele intervenţiei sale* ! -m înţeles că împotriva domnişoarei erau unele obiecţii foarte puternice. ! 2i ce vicleşu#uri a folosit ca să i despartă* ! &u mi a vorbit despre vicleşu#urile pe care le a folosit, spuse ;it%Oilliam %îmbind. Mi a spus numai ceea ce v am povestit adineauri. Eli%abet' nu răspunse nimic şi continuă să mear#ă alături de el, cu inima clocotind de indi#nare. "upă ce o privi cîteva clipe, ;it%Oilliam o întrebă de ce că%use pe #înduri. ! Mă #îndesc la cele ce mi aţi spus, răspunse ea. (urtarea vărului dumneavoastră mă contraria%ă. "e ce trebuia să se erije%e în judecător* ! 3înteţi dispusă să consideraţi intervenţia lui mai curînd ca un e7ces de %el* ! &u văd ce drept avea domnul "arc0 să 'otărască dacă sentimentul prietenului său era sau nu oportun+ sau de ce, ba%îndu se numai pe judecata sa era c'emat să 'otărască şi să dirije%e modul în care prietenul acela trebuia să şi #ăsească fericirea. "ar, continuă ea stăpî nindu se, cum nu cunoaştem nici un detaliu, nu este cin stit să l condamnăm. E de presupus că nu e7ista dra#oste puternică în ca%ul de care aţi vorbit. ! (resupunerea dumneavoastră nu este lipsită de lo#ică, spuse ;it%Oilliam, dar micşorea%ă în modul cel mai trist triumful vărului meu. 6oate acestea fuseseră rostite în #lumă, dar ei i se păru că fac o ima#ine a domnului "arc0, atît de fidelă, încît se temu să nu se trăde%e cu vreun răspuns+ şi de aceea, sc'imbînd brusc subiectul, vorbi despre lucruri indiferente pînă ce ajunseră la paro'ie. :ndată ce colonelul
2GH

Mîndrie şi

re!udecat"

;it%Oilliam plecă, înc'isă în camera ei, Eli%abet' se putu #îndi fără încetare la tot ce au%ise. Era #reu de ima#inat că ar putea fi vorba de altcineva în afară de aceia pe care îi ştia ea. &u puteau e7ista în lume d oi bărbaţi asupra cărora domnul "arc0 să poată avea o influenţă atît de nelimitată. &iciodată nu se îndoise de faptul că el nu era străin de măsurile luate pentru a l despărţi pe $in#le0 de 9ane+ dar plănuirea şi aplicarea acestor măsuri le pusese în primul rînd în seama domnişoarei $in#le0. "acă însă domnul "arc0 nu se lăsase înşelat de propria i vanitate, el era cau%a ! mîndria şi capriciul său erau cau%ele ! pentru tot ceea ce 9ane suferise şi continua încă să sufere. El distrusese, pentru un timp, orice speranţă de fericire a celei mai afectuoase şi mai #eneroase inimi din lume+ şi nimeni nu ar fi putut spune cît de persistent era răul pe care l a putut pricinui. AErau unele obiecţii foarte puternice împotriva dom nişoareiB fuseseră cuvintele colonelului ;it%Oilliam şi aceste Aputernice obiecţiiB erau probabil cei doi unc'i= unul avocat la ţară şi celălalt ne#uţător la ,ondra. A9anei, e7damă Eli%abet', nu i se poate imputa ceva ! e numai dră#ălăşenie, numai bunătate, are o judecată perfectă, o minte luminată şi maniere cuceritoare. 2i nici împotriva tatălui meu nu se poate spune nimic căci, cu toate ciudăţeniile sale, are însuşiri pe care nici c'iar domnul "arc0 nu le poate dispreţui şi o respectabilitate pe care el nu o va atin#e probabil niciodatăB. /înd se #îndi la mama ei, încrederea Eli%abet'ei se clă tină puţin, desi#ur+ dar nu voi să admită că obiecţiunile împotriva ei aveau mare #reutate în faţa domnului "arc0 a cărui mîndrie, era convinsă, ar fi fost mai #reu rănită de lipsa de importanţă a rudelor prietenului său decît de lipsa bunului simţ+ şi, în cele din urmă, fu încredinţată că domnul "arc0 se lăsase condus, în parte, de acest #en de oribilă mîndrie şi, în parte, de dorinţa de a l păstra pe domnul $in#le0 pentru sora lui.
2GG

Jane Austen

6ulburarea ce i o provocară aceste #înduri şi lacrimile vărsate îi dădură o durere de cap care se înrăutăţi către seară într atît încît, adău#ată la neplăcerea de a l vedea pe domnul "arc0, o 'otărî să nu i însoţească pe verii ei la Fosin#s, unde erau poftiţi să ia ceaiul. "oamna /ollins, vă%înd că Eli%abet' se simţea într adevăr rău, nu stărui să mear#ă şi l împiedică, atît cît fu posibil, pe soţul ei de a insista+ dar domnul /ollins nu şi putu ascunde teama că ,ad0 /at'erine va fi destul de nemulţumită pentru că ea rămăsese acasă.

2G2

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&&I%

"upă plecarea lor, Eli%abet', ca şi cînd ar fi dorit să se îndîrjească tot mai mult împotriva domnului "arc0, 'otărî să recitească toate scrisorile pe care i le scrisese 9ane, de la venirea ei în >ent. :n aceste scrisori 9ane nu se plîn#ea de nimic, nu reînvia întJmplări trecute, nici nu pomenea ceva despre vreo nouă suferinţă+ dar în toate, şi aproape în fiecare rînd din fiecare scrisoare, se simţea lipsa acelei voioşii care îi caracteri%a stilul şi care, i%vorînd din seninătatea unui spirit împăcat cu sine şi binevoitor faţă de toată lumea, nu era mai niciodată înnorată. Eli%abet' se opri asupra fiecărei propo%iţii care su#era ideea unei nemulţumiri, cu o atenţie pe care nu o avusese la prima lectură. ;elul neruşinat în care se lăudase domnul "arc0 eu suferinţele pe care fusese în stare să le pricinuiască îi dădură o idee mai vie despre durerea surorii sale. 3imţi o oarecare mîn#îiere la #îndul că peste două %ile vi%ita lui la Fosin#s va lua sfîrşit şi o mai mare mîn#îiere la #îndul că în mai puţin de două săptămîni va fi din nou cu 9ane şi se va strădui s o ajute cu toată puterea dra#ostei ei să şi recapete liniştea. &u se putu #îndi la plecarea lui "arc0 din >ent fără să nu şi aducă aminte că vărul lui urma să plece împreună cu el+ dar colonelul ;it%Oilliam dovedise limpede că nu avea nici un fel de intenţii, şi oricît de simpatic i ar fi fost, Eli%abet'ei nu i trecea prin #înd să se întriste%e din cau%a lui.
2G3

Jane Austen

(e cînd lua această 'otărîre, fu tre%ită de sunetul clopotului de la intrare+ se simţi puţin emoţionată la #îndul că putea fi c'iar colonelul ;it%Oilliam care le făcuse o dată o vi%ită seara, tîr%iu, şi care poate venise acum pentru a se interesa în mod special de ea. 4îndul acesta fu însă imediat #onit şi dispo%iţia ei suferi o mare sc'imbare cînd, complet uluită, îl vă%u pe domnul "arc0 intrînd. -cesta începu imediat s o întrebe #răbit despre sănătate, punînd vi%ita lui în seama dorinţei de a afla că se simţea mai bine. Eli%abet' îi răspunse cu o politeţe rece. "omnul "arc0 luă loc cîteva clipe, apoi, ridicîndu se, merse de colo pînă colo prin cameră. Eli%abet' era mirată, dar nu spuse nici un cuvînt. "upă o tăcere de cîteva minute, "arc0 veni în faţa ei şi, foarte tulburat, începu astfel= ! Ladarnic m am luptat. & am reuşit. 3entimentele mele nu s au lăsat învinse. 6rebuie să mi în#ăduiţi să vă mărturisesc admiraţia şi dra#ostea mea ar%ătoare. Dimirea Eli%abet'ei fu de nedescris. "esc'ise oc'ii mari, se roşi, deveni bănuitoare şi rămase tăcută. El luă totul drept o suficientă încurajare şi îi mărturisi, în continuare, tot ce simţea şi simţise de mult pentru ea. Eorbi frumos dar, în afară de simţămintele inimii, mai erau şi altele de menţionat şi nu fu mai elocvent pe tema afecţiunii lui decît pe aceea a mîndriei. /onştiinţa inferiorităţii ei şi a faptului că ! aceasta însemna o de #radare pentru el, obstacolele repre%entate de familie, care pune întotdeauna raţiunea înaintea sentimentului, fură de%bătute cu o căldură datorată parcă faptului că o rănea, dar foarte nepotrivită să i susţină cererea. :n pofida antipatiei sale profund înrădăcinate, nu putu rămîne insensibilă la oma#iul ce l repre%enta dra#ostea unui asemenea om+ şi, deşi intenţiile ei nu se sc'imbară nici un moment, îi păru rău ! în prima clipă ! de durerea pe care "arc0 urma s o resimtă+ dar limbajul folosit în continuare îi stîrni indi#narea şi toată compătimirea i se
2G4

Mîndrie şi

re!udecat"

prefăcu în mînie. :ncercă totuşi să se liniştească pentru a i răspunde cu răbdare cînd va sfîrşi de vorbit. El înc'eie, arătîndu i tăria afecţiunii pe care, în ciuda încercărilor făcute, îi fusese cu neputinţă s o înfrîn#ă şi îşi e7primă speranţa că dra#ostea îi va fi răsplătită acordîndu i mîna ei. :n timp ce vorbea, Eli%abet' îşi putu da seama că el nu avea nici o îndoială în privinţa unui răspuns favorabil. 'orbea despre teamă şi nelinişte, dar c'ipul lui e7prima o totală si#uranţă. O astfel de atitudine nu putea decît s o irite şi mai tare şi cînd "arc0 sfîrşi, Eli%abet' îi spuse cu tot sîn#ele năvălindu i în obraji= ! :n împrejurări ca aceasta de faţă, cred că re#ula sta bilită cere să arăţi cît de îndatorată eşti pentru sentimen tele mărturisite, oricît de ine#al ai răspunde acestor sen timente. Este firesc să te simţi îndatorat şi dacă aş putea sim#i vreo recunoştinţă, v aş mulţumi. "ar nu pot. &u am dorit niciodată preţuirea dumneavoastră şi mi aţi acordat o, desi#ur, cu totul fără să vreţi. :mi pare rău să fi prilejuit cuiva o suferinţă. 3 a întîmplat însă absolut fără să vreau şi va fi, sper, de scurtă durată. /onsiderentele care v au împiedicat multă vreme să acceptaţi sentimentul de dra#oste ce l aveţi pentru mine vor putea, fără prea multă #reutate, să l înăbuşe, după această e7plicaţie. "omnul "arc0, care stătea re%emat de cămin, cu oc'ii fi7aţi pe c'ipul ei, păru că i primeşte cuvintele cu tot atîta indi#nare cît şi uimire. /'ipul îi păli de mînie şi pe fiecare trăsătură i se putea vedea tulburarea ce i cuprinsese mintea. 3e luptă să pară stăpîn pe sine şi nu şi de%lipi bu%ele pînă nu i se păru că reuşise că se stăpînească. (entru Eli%abet', tăcerea ce urmă fu #roa%nică. :n cele din urmă, cu un #las voit calm, el spuse= ! 2i acesta este răspunsul la care pot avea onoarea să mă aştept. -ş putea eventual dori să fiu informat de ce ! cu un atît de mic efort de politeţe ! sînt astfel respins. "ar este de mică importanţă. ! -ş putea şi eu tot atît de bine întreba, replică
2G.

Jane Austen

Eli%abet', de ce, cu scopul atît de vădit de a mă ji#ni şi insulta, v aţi #îndit să mi spuneţi că m aţi îndră#it împotriva voinţei, împotriva raţiunii şi c'iar împotriva firii dumneavoastră. &u este aceasta întrucîtva o scu%ă pentru lipsa mea de politeţe, dacă am fost nepoliticoasă* "ar mai am şi alte motive. 2tiţi că am. "acă propriile mele sentimente nu v ar fi potrivnice, dacă ar fi indife rente, sau c'iar dacă v ar fi favorabile, credeţi că ar e7ista vreun considerent care să mă înduplece să accept ca soţ pe omul care a distrus, poate pentru totdeauna, fericirea unei surori foarte mult iubită* /înd Eli%abet' rosti aceste cuvinte, domnul "arc0 se sc'imbă la faţă+ emoţia îi fu însă de scurtă durată şi o ascultă fără s o întrerupă în timp ce ea continuă= ! -m toate motivele din lume să #îndesc rău despre dumneavoastră. &u e7istă scu%ă pentru rolul nejustificat şi lipsit de #enero%itate pe care l aţi jucat în ca!ul lor. &u puteţi îndră%ni, nu puteţi ne#a că aţi fost factorul principal, dacă nu sin#urul, care i a despărţit pe unul de celălalt, e7punîndu l pe unul dintre ei criticii oamenilor pentru capriciu şi nestatornicie, iar pe celălalt, rîsului lumii pentru speranţele sale înşelate, şi lăsîndu i pe amîn doi pradă unei suferinţe dintre cele mai cumplite. 3e întrerupse şi remarcă, adînc indi#nată, că o asculta cu un aer ce dovedea că rămăsese cu totul străin de vreun sentiment de remuşcare. O privea c'iar cu un surîs ce afecta neîncrederea. ! (uteţi ne#a că aţi făcut aceasta* repetă ea. "arc0 răspunse atunci cu o linişte simulată= ! &u doresc deloc să ne# că am făcut tot ce mi a stat în putinţă pentru a l despărţi pe prietenul meu de sora dumneavoastră, sau că mă bucur de reuşita mea. /u el am fost mai bun decît cu mine însumi. Eli%abet' trată cu dispreţ această reflecţie politicoasă+ sensul ei însă nu i scăpă şi fu de natură a i cîşti#a bună voinţa.
2G8

Mîndrie şi

re!udecat"

! "ar aceasta nu este sin#ura circumstanţă pe care se ba%ea%ă antipatia mea. /u mult înainte îmi formasem părerea despre dumneavoastră. /aracterul dumneavoas tră îmi fusese de%văluit acum cîteva luni de domnul 5ic) 'am. /e aveţi de spus în c'estiunea aceasta* (rin ce act ima#inar de prietenie vă puteţi apăra în ca%ul acesta* 3au prin ce denaturări puteţi induce pe alţii în eroare în c'estiunea asta* ! -rătaţi un viu interes pentru neca%urile acestui domn, spuse "arc0 pe un ton mai puţin liniştit şi cu faţa mai intens colorată. ! /ine cunoaşte nenorocirile prin care a trecut, nu se poate să nu i poarte un viu interes. ! A&enorocirile prin care a trecut1B repetă "arc0 cu dispreţ, da, nenorocirile lui au fost mari, într adevăr. ! 2i aceasta datorită dumneavoastră, e7clamă Eli%a bet' cu 'otărîre. "umneavoastră l aţi adus în starea de sărăcie, sărăcie relativă, în care se află astă%i. , aţi lipsit de avantajele ce i fuseseră destinate, şi dumneavoastră ştiaţi să i fuseseră destinate. , aţi lipsit în anii cei mai frumoşi ai vieţii de acea independenţă care i se cuvenea, şi pe care o merita. -ţi făcut toate astea şi îi mai şi luaţi nenorocirile în derîdere şi le trataţi cu dispreţ. ! 2i aceasta, stri#ă "arc0, străbătînd camera cu paşi repe%i, este părerea dumneavoastră despre mine1 :n felul acesta mă apreciaţi* Eă mulţumesc pentru a mi o fi e7 plicat atît de clar. 4reşelile mele, după aceste raţiona mente, sînt într adevăr #rele. "ar poate că, adău#ă el oprindu se din mers şi întorcîndu se către ea, poate că aceste culpe ar fi fost trecute cu vederea dacă mîndria nu v ar fi fost rănită de mărturisirea cinstită a scrupulelor care m au împiedicat, mult timp, de a lua vreo 'otărîre serioasă. (oate că v aţi fi înăbuşit aceste amare acu%aţii dacă v aş fi ascuns cu mai multă diplomaţie luptele pe care le am dat şi v aş fi mă#ulit, încredinţîndu vă că am fost mînat de o pornire totală, imposibil de stăpînit prin
2G<

Jane Austen

raţiune, prin judecată, prin orice. "ar am oroare de as cun%işuri de orice fel. 2i nici nu mi e ruşine de senti mentele despre care v am vorbit. Erau fireşti şi drepte. E aţi fi putut aştepta să fiu bucuros de inferioritatea rudelor dumneavoastră* 3ă mă felicit pentru speranţa de a avea rude a căror po%iţie în societate este atît de net sub nivelul meu* Eli%abet' simţea cum îi creştea mînia cu fiecare clipă+ totuşi, încercă din răsputeri să fie liniştită, cînd îi spuse= ! Eă înşelaţi, domnule "arc0, dacă presupuneţi că modul în care v aţi făcut declaraţia m a impresionat în vreun alt fel, decît că m a dispensat de mî'nirea pe care aş fi putut o simţi refu%îndu vă, dacă v aţi fi purtat ca un #entilom. ,a aceste vorbe, "arc0 tresări+ dar nu spuse nimic, şi ea continuă= ! &u mi aţi fi putut face cererea dumneavoastră în căsătorie în nici un mod care m ar fi putut tenta s o accept. Dimirea lui fu iarăşi vădită şi o privi cu o e7presie în care se amestecau neîncrederea şi ji#nirea cea mai adîncă. Eli%abet' continuă= ! /'iar de la început ! aş putea să spun c'iar din clipa cînd v am cunoscut ! purtarea dumneavoastră, convin#îndu mă pe deplin de aro#anţa, înfumurarea şi dispreţul e#oist ce l aveţi pentru simţămintele celorlalţi, a fost de natură să forme%e ba%a de%aprobării pe care întîmplările ce au urmat au clădit o antipatie atît de neclintită+ şi nu trecuse nici o lună de cînd vă cunoşteam cînd am simţit că sînteţi ultimul om din lume cu care m aş fi 'otărît vreodată să mă căsătoresc. ! -ţi spus destul, doamnă. Eă înţele# perfect simţă mintele şi nu mi rămîne decît să mă simt ruşinat de ale mele. @ertaţi mă pentru a vă fi răpit atît de mult timp şi primiţi, vă ro#, urările mele cele mai bune de sănătate şi fericire.
2G?

Mîndrie şi

re!udecat"

2i, cu aceste cuvinte, părăsi #răbit camera, iar Eli%a bet' îl au%i în clipa următoare desc'i%înd uşa de la intrare şi ieşind. Eîltoarea din sufletul ei era acum dureros de mare. &u se mai putu ţine în picioare şi, de slăbiciune, se aşe%ă şi plînse timp de o jumătate de oră. Dimirea, în le#ătură cu cele întîmplate, creştea pe măsură ce se #îndea. Era aproape de necre%ut ca domnul "arc0 să i fi cerut mîna+ ca el să fi fost îndră#ostit de ea timp de atîtea luni ! atît de îndră#ostit, încît să dorească să se însoare cu ea, în pofida tuturor obiecţiunilor care l făcuseră să şi împiedice prietenul să se însoare cu sora ei, obiecţiuni care aveau, desi#ur, cel puţin aceeaşi #reutate şi în propriul lui ca%. Era îmbucurător să fi inspirat fără să vrea o dra#oste atît de puternică. "ar mîndria lui, oribila lui mîndrie, mărturisirea fără de ruşine a ceea ce făcuse în ca%ul 9anei, si#uranţa de neiertat cu care recunoscuse totul, deşi nu şi putuse justifica fapta, insensibilitatea cu care pomenise de domnul 5ic)'am şi cru%imea lui faţă de acesta, cru%ime pe care nici nu încercase s o ne#e, înăbu şiră curînd înduioşarea stîrnită, pentru o clipă, de #îndul la dra#ostea lui. &u încetă să se #îndească la cele întîmplate, într o stare de mare a#itaţie, pînă ce 'uruitul trăsurii ,ad0 ei /at'erine o făcu să şi dea seama că nu era deloc în stare să facă faţă privirii cercetătoare a /'arlottei şi se #răbi să fu#ă în camera ei.

2GC

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&%

Eli%abet' se tre%i a doua %i dimineaţa cu aceleaşi #în duri şi acelaşi subiect de meditaţie cu care, în cele din urmă, adormise. &u şi putea încă reveni din surpri%a celor întîmplate+ îi era imposibil să şi sc'imbe #îndurile şi, cum nu se simţea deloc dispusă să se ocupe de ceva, imediat după micul dejun, se 'otărî să şi în#ăduie puţină mişcare în aer curat. 3e îndreptă direct către locul ei preferat cînd, amintindu şi că domnul "arc0 venea uneori pe acolo, se opri şi, în loc să intre în parc, o luă pe drumul care ducea dincolo de răscruce. :n#răditura parcului 'otărnicea încă drumul pe o latură şi curînd ea depăşi una dintre porţile parcului. "upă ce se plimbă de două trei ori în lun#ul acelei părţi a drumului, frumuseţea dimineţii o îmbie să se oprească la poartă şi să privească parcul. :n cele cinci săptămîni pe care le petrecuse în >ent se produseseră mari sc'imbări în natură şi fiecare %i adău#a ceva la verdele copacilor tineri. Era pe punctul de a şi continua plimbarea cînd avu impresia că %ăreşte silueta unui domn în crîn#ul care măr#inea parcul. Eenea în direcţia ei şi, temîndu se să nu fie domnul "arc0, se retrase imediat. "ar persoana care avansa se afla acum destul de aproape ca s o vadă şi, înaintînd nerăbdătoare, îi pronunţă numele. Eli%abet' se îndepărtase+ dar au%indu se c'emată, deşi de un #las care îi dovedea că este domnul "arc0, se apropie din nou de poartă. :n acelaşi timp ajunsese şi dînsul acolo şi,
22H

Mîndrie şi

re!udecat"

întin%îndu i o scrisoare pe care ea o luă instinctiv, spuse cu o privire plină de calm distant= ! M am plimbat un timp prin crîn#, în speranţa de a vă întîlni. Ereţi să mi faceţi onoarea de a citi această scrisoare* -poi, cu o uşoară plecăciune, se reîntoarse în parc şi curînd se făcu nevă%ut. ;ără să se aştepte la vreo bucu rie, dar cu cea mai mare curio%itate, Eli%abet' desc'ise scrisoarea şi, spre mai marea ei mirare, vă%u că plicul conţinea două coale de 'îrtie acoperite cu un scris în rîn duri foarte dese. /'iar şi plicul era scris în între#ime. /ontinuînd să mear#ă în lun#ul drumului, începu s o ci tească. Era datată de la Fosin#s la ora opt de dimineaţă şi suna precum urmea%ă= A0u vă nelinişti#i, doamnă, la primirea acestei scrisori, de teamă că ea ar cuprinde vreo repetare a declarării sentimentelor sau vreo reînnoire a propunerii care, ieri seară, v-au de!gustat atît de mult. 'ă scriu fără cea mai mică inten#ie de a vă supăra pe dumneavoastră sau de a mă umili pe mine, stăruind asupra unor dorin#e care, pentru fericirea amîndurora, nu vor putea fi destul de curînd uitate; iar efortul pe care conceperea şi lectura acestei scrisori îl prile uiesc putea fi evitat, dacă n-aş fi sim#it imperios nevoia să fie scrisă şi citită. 'a trebui deci să-mi ierta#i îndră!neala cu care vă solicit aten#ia; dacă ar fi după sim#ămintele dumneavoastră, ştiu, ea mi-ar fi acordat fără bunăvoin#ă; o cer însă de la spiritul dumneavoastră de dreptate. 1seară mi-a#i pus în seamă două culpe de natură foarte diferită şi, desigur, la fel de grave. 4rima a fost că, fără să #in seama de sentimentele nici unuia dintre ei, l-am despăr#it pe domnul Bingle) de sora dumneavoastră; şi a doua că, sfidînd orice comandamente, sfidînd onoarea şi omenia, am ruinat bunăstarea pre!entă şi am distrus viitorul domnului 7ic>.am. 1 fi !vîrlit departe, cu bună
22G

Jane Austen

ştiin#ă, dintr-un capriciu, pe tovarăşul tinere#ii mele, favoritul recunoscut al tatălui meu, un tînăr care cu greu se putea spri ini pe altceva decît pe protec#ia noastră şi care a fost crescut în speran#a că va beneficia de ea, ar fi o ticăloşie fa#ă de care despăr#irea a doi tineri a căror afec#iune putea fi numai o mlădi#ă de cîteva săptămîni nar suferi compara#ie. *per însă că, după ce ve#i fi citit următoarea relatare a faptelor mele şi a motivelor acestor fapte, voi fi scutit în viitor de blamul atît de grav ce mi-a fost acordat aseară cu atîta genero!itate, pentru fiecare dintre aceste ca!uri. Dacă pentru a le lămuri, ceea ce este o datorie fa#ă de mine însumi, voi fi nevoit să vorbesc despre sim#ăminte care ar putea să le ignească pe ale dumneavoastră, pot numai să spun că regret. Trebuie să ne supunem necesită#ii, şi a continua să mă scu! ar fi absurd. 0u mă aflam de multă vreme în <ertfords.ire cînd am băgat de seamă, ca şi al#ii, că Bingle) o prefera pe sora dumneavoastră mai mare multor altor tinere din #inut. Dar pînă în seara cînd au dansat împreună la 0et.erfield nu mi-am dat seama că la el era vorba de ceva serios. /l vă!usem deseori îndrăgostit, mai înainte. La balul acela, pe cînd aveam cinstea de a dansa cu dumneavoastră, am aflat, din remarca întîmplătoare a lui *ir 7illiam Lucas, că aten#iile lui Bingle) pentru sora dumneavoastră tre!iseră, la toată lumea, speran#a că ei se vor căsători. Domnia sa a vorbit despre acest lucru ca despre un eveniment sigur 8 căruia numai data îi rămăsese încă nefi3ată. Din clipa aceea am urmărit cu aten#ie purtarea prietenului meu şi am putut observa că preferin#a lui pentru domnişoara Bennet depăşea ceea ce constatasem vreodată la el. 1m observat-o şi pe sora dumneavoastră. 4rivirea şi felul ei de a fi erau desc.ise, vesele, seducătoare ca întotdeauna, dar fără vreun simptom de afec#iune mai deosebită; observa#iile mele din seara aceea m-au convins că, deşi dînsa îi primea aten#iile cu plăcere, nu le
222

Mîndrie şi

re!udecat"

încura a răspun!înd sentimentelor lui. Dacă dumneavoastră nu v-a#i înşelat în c.estiunea aceasta, trebuie să fi greşit eu. "um o cunoaşte#i pe sora dumneavoastră mai bine decît mine, alternativa a doua este mai probabilă. Dacă aşa s-a înt$mplat, dacă datorită greşelii mele i-am pricinuit o durere, resentimentul dumneavoastră nu este lipsit de ra#iune. 0u voi şovăi să afirm însă că seninătatea de pe c.ipul şi din înfă#işarea surorii dumneavoastră erau de natură să-i dea unui observator atent convingerea că, oricît de blîndă este din fire, nu-i uşor, se pare, să a ungi la inima ei. "u siguran#ă că doream să cred că e indiferentă, dar cute! să spun că cercetările şi .otărîrile mele nu sînt de obicei înrîurite de speran#ele sau temerile pe care le am. 0-am cre!ut că e indiferentă pentru că aşa doream; am cre!ut acest lucru dintr-o convingere impar#ială, la fel de sincer pe cît o doream cu ra#iunea. :biec#iile mele la această căsătorie nu au fost numai acelea care 8 am recunoscut ieri seară 8 cereau toată for#a pasiunii pentru a fi trecute cu vederea, în propriul meu ca!; lipsa unor rude onorabile nu putea fi pentru prietenul meu un rău atît de mare ca pentru mine. +ai erau însă şi alte cau!e de nepotrivire, cau!e pe care 8 deşi e3istînd încă şi e3istînd în mod egal în ambele ca!uri 8 am încercat să le uit pentru că nu erau de actualitate pentru mine. 1ceste cau!e se cer men#ionate, deşi pe scurt. *itua#ia în ceea ce priveşte familia mamei dumneavoastră, deşi criticabilă, nu înseamnă nimic în compara#ie cu lipsa totală de bunăcuviin#ă, atît de frecvent, aproape atît de constant vi!ibilă la ea însăşi, la cele trei surori mai miei ale dumneavoastră şi oca!ional, c.iar şi la tatăl dumneavoastră. ?erta#i-mă; mă doare că vă ignesc. Dar pentru dumneavoastră şi sora dumneavoastră mai mare, neca!urile pe care le ave#i din cau!a defectelor rudelor dumneavoastră cele mai apropiate şi neplăcerea de a le vedea etalate pot fi alinate de gîndul că a vă fi purtat
223

Jane Austen

astfel încît să evita#i o cît de neînsemnată critică de acest fel este un elogiu ce vi se aduce şi care nu e mai pu#in general acordat decît o merită udecata sănătoasă şi caracterul amîndurora. 'oi mai spune numai, în continuare, că tot ce s-a petrecut în seara aceea a confirmat părerea mea despre fiecare în parte, şi toate motivele care m-ar fi putut îndemna mai înainte să-mi apăr prietenul de ceea ce socoteam că este o legătură cît se poate de nefericită au devenit şi mai puternice. 1 doua !i, el a plecat din 0et.erfield la Londra, aşa cum, sînt sigur, vă aminti#i, avînd inten#ia să se întoarcă repede. 1cum trebuie lămurit rolul pe care l-am avut eu. *ora lui era tot atît de îngri orată ca şi mine. 1m descoperit curînd coinciden#a dintre sim#ămintele noastre şi, conştien#i în aceeaşi măsură că nu era vreme de pierdut pentru a-l îndepărta pe fratele ei, am .otărît pe loc să-l urmăm imediat la Londra. /n consecin#ă am plecat acolo şi mi-am luat fără e!itare sarcina să-i arăt prietenului meu relele evidente ale unei astfel de alegeri. ? le-am descris şi subliniat cu serio!itate. Dar, oricît ar fi putut aceste observa#ii să-i !druncine sau să-i amîne .otărîrea, presupun că ele nu ar fi împiedicat pînă la urmă căsătoria, dacă nu ar fi fost întărite de asigurarea pe care nu am şovăit să i-o dau cu privire la indiferen#a surorii dumneavoastră. ,l cre!use înainte că dînsa răspundea dragostei lui cu o afec#iune sinceră, dacă nu egală. Bingle), însă, e foarte modest din fire şi contea!ă pe udecata mea mai mult decît pe a sa proprie. 1-l convinge deci că se înşelase nu a fost lucru greu. 1-l .otărî să nu se mai întoarcă în <ertfords.ire, după ce-l convinsesem, a fost treabă de o clipă. 0u mă pot considera vinovat pentru ceea ce am făcut. /n toată această întîmplare e3istă însă un singur aspect al comportării mele la care nu mă gîndesc cu mul#umire; acesta este faptul că mi-am îngăduit să folosesc o şiretenie, şi nu i-am spus că sora dumneavoastră se află la Londra. ,u ştiam acest lucru,
224

Mîndrie şi

re!udecat"

după cum ştia şi domnişoara Bingle); fratele ei însă îl ignoră c.iar şi în pre!ent. 4oate că ei s-ar fi putut întîlni fără vreo urmare gravă, dar dragostea lui nu mi s-a părut destul de potolită ca s-o poată vedea fără un oarecare pericol. 4oate că faptul de a-i fi ascuns ceea ce ştiam, poate că această disimulare n-a fost demnă de mine. 1m făcut-o, şi am făcut-o cu cea mai bună inten#ie. 4e tema aceasta, nu mai am nimic de spus şi nici de pre!entat vreo altă scu!ă. Dacă am rănit-o pe sora dumneavoastră în sentimentele sale, am făcut-o fără să ştiu; şi deşi motivele care m-au mînat s-ar putea să vi se pară în mod firesc insuficiente, nu m-am putut convinge încă de faptul că sînt condamnabile. /n privin#a celeilalte 8 mult mai grave 8 acu!ări, aceea de a-l fi păgubit pe domnul 7ic>.am, nu pot decît s-o resping, arătîndu-vă în întregime legăturile ce au e3istat între familia mea şi dînsul. 0u ştiu de ce anume m-a acu!at, dar pentru dovedirea adevărului celor ce voi relata, pot aduce nu numai un singur martor de toată încrederea. Domnul 7ic>.am este fiul unui om foarte onorabil care a avut timp de mul#i ani conducerea întregii proprietă#i 4emberle) şi a cărui bună purtare în îndeplinirea sarcinilor lui de încredere l-a determinat, fireşte, pe tatăl meu să-i fie de folos; mărinimia tatălui meu s-a revărsat de aceea generos asupra lui @eorge 7ic>.am, care era finul său. Tatăl meu l-a între#inut la şcoală şi apoi la "ambridge 8 un a utor e3trem de important deoarece propriul său tată, veşnic sărac din cau!a e3travagan#elor so#iei sale, ar fi fost incapabil să-i dea o educa#ie de gentilom. Tatăl meu nu aprecia numai societatea acestui tînăr, ale cărui maniere au fost totdeauna fermecătoare; avea şi o părere cît se poate de bună despre el, şi, sperînd că profesiunea lui va fi slu irea bisericii, avea de gînd să-i a ute în acest scop. /n ceea ce mă priveşte, sînt mul#i, mul#i ani de cînd am început să am despre el o cu totul altă părere. Depravarea lui, lipsa
22.

Jane Austen

de scrupule, pe care avea gri ă să le ascundă fa#ă de cel mai bun prieten al său, nu puteau scăpa observa#iei unui tînăr cam de aceeaşi vîrstă şi avînd prile ul, pe care domnul Darc) nu-l avea, să-l vadă în clipe în care nu se mai controla. 1cum vă voi îndurera din nou; în ce măsură, numai dumneavoastră o pute#i spune. Dar oricare ar fi sentimentele pe care vi le-a stîrnit domnul 7ic>.am, bănuiala mea în privin#a naturii acestor sentimente nu trebuie să mă împiedice de a de!vălui adevăratul său caracter. ,a constituie c.iar un motiv în plus. Bunul meu tată a murit acum cinci ani şi afec#iunea sa pentru domnul 7ic>.am a rămas pînă la urmă atît de neclintită încît, în testamentul său, mi-a recomandat în mod special să îl a ut să avanse!e în modul cel mai bun pe care i l-ar putea permite profesia sa, iar dacă va intra în ordinul preo#esc, dorea să i se ofere o paro.ie bogată, îndată ce se va ivi vreuna vacantă. /i mai lăsa în plus şi o mie de lire. Tatăl lui nu a supravie#uit mult tatălui meu şi, la şase luni după aceste evenimente, domnul 7ic>.am mi-a scris pentru a mă informa că, deoarece se .otărîse în cele din urmă să renun#e la preo#ie, spera că nu voi socoti că e o lipsă de ra#iune din partea lui lui să se aştepte la ceva mai multe avanta e băneşti imediate, în locul patrona ului de care nu putea beneficia. 1vea oarecari inten#ii, adăuga el, să studie!e dreptul şi trebuia să-mi dau seama că dobînda la o mie de lire însemna un a utor cu totul insuficient pentru acest lucru. Doream să fie sincer, mai curînd decît credeam că este, dar, în tot ca!ul, eram dispus să accept propunerea lui. ;tiam că domnul 7ic>.am nAavea nici o voca#ie pentru preo#ie. 1ceastă c.estie a fost deci repede tranşată. ,l a renun#at la orice preten#ie de a utor pentru cariera de preot 8 dacă s-ar fi întîmplat să se afle vreodată în situa#ia de a-l primi 8 şi în sc.imb a acceptat trei mii de lire. :rice rela#ii dintre noi păreau rupte. 1veam o părere prea proastă despre el pentru a-l invita la 4emberle) sau pentru a accepta
228

Mîndrie şi

re!udecat"

societatea lui în oraş. Locuia, cred, mai mult la Londra, dar studiul dreptului era numai un prete3t şi, fiind acum liber de orice constrîngere, ducea o via#ă de trîndăvie şi risipă. Timp de apro3imativ trei ani am au!it prea pu#in despre el dar, cînd a murit de#inătorul paro.iei ce-i fusese desemnată lui, a făcut iar apel ia mine, în scris, cerîndumi recomandarea. *itua#ia lui materială, mă asigura el 8 şi nu-mi venea greu s-o cred 8 era e3trem de proastă. @ăsea că dreptul era un studiu cu totul nefolositor şi era acum .otărît pentru preo#ie, dacă l-aş fi recomandat pentru paro.ia de care fusese vorba 8 lucru de care nu se putea îndoi, fiind sigur că nu aveam pe nimeni altul de propus şi cu neputin#ă ca eu să fi uitat de inten#iile veneratului meu părinte. "u greu m-a#i putea condamna pentru că am refu!at să satisfac această cerere sau pentru că am re!istat la fiecare repetare a ei. Besentimentele lui erau direct propor#ionale cu de!astrul situa#iei în care se, afla şi, fără îndoială, punea tot atîta patimă în a-mi denatura faptele în fa#a altora, cît şi în reproşurile ce mi le făcea direct. După această perioadă, orice legătură dintre noi a fost ruptă. "um trăia, nu ştiu, dar vara trecută s-a impus din nou, în modul cel mai dureros, aten#iei mele. *înt silit acum să men#ione! o împre urare pe care aş dori s-o uit eu însumi şi pe care o obliga#ie mai pu#in însemnată decît cea pre!entă nu m-ar putea face să o de!vălui vreunei făpturi omeneşti. *punîndu-vă acest lucru, nu am nici o îndoială că ve#i păstra secretul. *ora mea, este cu !ece ani mai mica decît mine, a fost lăsată sub tutela nepotului mamei mele, colonelul (it!5illiam, şi a mea. "am acum un an a fost luată de la şcoală şi instalată la Londra; iar vara trecută a plecat la Bamsgate împreună cu doamna care se ocupa de casa ei. ;i tot acolo s-a dus şi domnul 7ic>.am, cu un scop anume, fără îndoială, căci s-a dovedit că o cunoştea mai de mult pe doamna Counge, al cărei caracter a fost pentru noi o cruntă decep#ie; de
22<

Jane Austen

coniven#ă cu ea şi cu a utorul ei, s-a făcut atît de agreabil @eorgianei 8 a cărei inimă afectuoasă păstrase o amintire vie a gentile#ii lui fa#ă de dînsa, din anii copilăriei8 încît s-a lăsat convinsă să se creadă îndrăgostită şi să consimtă să fugă cu el. 1vea atunci numai cincispre!ece ani, ceea ce este desigur o scu!ă pentru ea; şi după ce v-am arătat cît de imprudentă s-a dovedit sînt fericit să adaug că am aflat despre acest lucru c.iar de la dînsa. Le-am făcut înt$mplător o vi!ită cu o !i-două înainte de fuga plănuită şi atunci @eorgiana, nefiind în stare să suporte gîndul de a îndurera şi ofensa un frate pe care îl considera aproape ca pe un tată, mi-a mărturisit totul. 'ă pute#i imagina ce am sim#it şi ce măsuri am luat. @ri a pentru reputa#ia şi sim#ămintele surorii mele a împiedicat orice ac#iune publică; i-am scris însă domnului 7ic>.am care a părăsit imediat localitatea; doamna Counge a fost, bineîn#eles, concediată din postul ei. Dinta principală a domnului 7ic>.am era, fără îndoială, averea surorii mele, care este de trei!eci de mii de lire, dar nu pot să nu mă gîndesc că speran#a de a se ră!buna pe mine fusese de asemenea un puternic mobil. Bă!bunarea i-ar fi fost, într-adevăr, totală. 1ceasta este, doamnă, relatarea cinstită a tuturor faptelor în care am fost amesteca#i amîndoi; şi, dacă nu o ve#i respinge cu totul drept falsă, sper că mă ve#i absolvi pe viitor de acu!a#ia de cru!ime fa#ă de domnul 7ic>.am. 0u ştiu în ce mod şi cu ce minciuni v-a indus în eroare; dar reuşita lui nu este surprin!ătoare, dat fiind că nu ştia#i nimic despre toate lucrurile care ne privesc pe amîndoi. 0-avea#i cum să le afla#i şi bănuiala, desigur, nu este în firea dumneavoastră. '-a#i putea întreba de ce nu vi s-au spus toate acestea seara trecută. 0u m-am sim#it destul de stăpîn pe mine pentru a alege ce se putea sau ce trebuia de!văluit. 4entru confirmarea adevărului tuturor celor scrise aici, pot face apel, îndeosebi, la mărturia colonelului (it!5illiam care, datorită strînsei noastre
22?

Mîndrie şi

re!udecat"

înrudiri şi intimită#ii neîntrerupte dintre noi şi, mai mult, ca unul dintre e3ecutorii testamentari ai tatălui meu, a cunoscut, fireşte, toate amănuntele acestor tran!ac#ii. Dacă oroarea pe care v-o inspir v-ar face să nu da#i cre!are afirma#iilor mele, nu pute#i fi împiedicată de acelaşi motiv să ave#i încredere în vărul meu; şi pentru a vă da posibilitatea de a-l consulta, voi încerca în cursul acestei dimine#i să găsesc prile ul de a vă înmîna această scrisoare. 'oi adăuga numaiE Dumne!eu să vă binecuvînte!e. (it!5iliam Darc)B

22C

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&%I

/înd "omnul "arc0 îi dădu scrisoarea, Eli%abet' nu se aşteptase să #ăsească în ea o reînnoire a propunerii lui, dar nici nu şi făcuse vreo astfel de speranţă în privinţa conţinutului. "ar aşa cum suna, se poate uşor presupune cu cîtă nerăbdare a parcurs o şi ce emoţii contrarii a tre%it în ea. @mpresiile ei, în timp ce o citea, erau #reu de definit. ,a început înţelese, cu mare uimire, că el credea a i fi cu putinţă să se scu%e în vreun fel+ şi era ferm convinsă că "arc0 n ar fi putut #ăsi nici o e7plicaţie pe care un justificat simţ de pudoare să nu l facă s o ascundă. 3tăpînită de puternice prejudecăţi împotriva a tot ceea ce ar fi putut el spune, începu să citească relatarea despre cele întîmplate la &et'erfield. /itea cu o nerăbdare care abia îi lăsa posibilitatea de a înţele#e ceva şi, din pricina #rabei de a afla ce va mai aduce fra%a următoare, era incapabilă să se concentre%e asupra sensului celei de sub oc'ii ei. /onvin#erea lui cu privire la indiferenţa surorii ei, 'otărî dînsa pe loc, era falsă+ iar înşiruirea adevăratelor şi celor mai urîte obiecţiuni la căsătorie o mîniară prea tare pentru a mai dori cîtuşi de puţin să fie dreaptă cu el. (entru cele ce făcuse, "arc0 nu e7prima nici un re#ret care s o mulţumească+ stilul lui nu era spăşit, ci distant. Era tot numai mîndrie şi insolenţă. "ar cînd acest subiect fu urmat de relatarea privitoare la domnul 5ic)'am ! cînd citi cu o mai mare atenţie povestirea unor fapte care, dacă erau adevărate, trebuiau
23H

Mîndrie şi

re!udecat"

să răstoarne tot ceea ce i fusese dra# să creadă despre meritele lui, povestire care pre%enta asemănări atît de alarmante cu ceea ce spusese c'iar el ! simţămintele ei fură şi mai dureroase, şi mai #reu de definit. O copleşiră uimirea, teama, #roa%a c'iar. "orea să discredite%e această scrisoare în între#ime, e7clamînd mereu+ A-sta trebuie să fie fals1 -sta nu se poate1 &u poate fi decît falsul cel mai #rosolan1B ! şi după ce o parcurse în între#ime, deşi abia dacă ştia ceva din cuprinsul ultimei pa#ini sau al ultimelor două, o puse #rabnic deoparte, spunîndu şi că n o s o mai citească niciodată, că nici n o să şi mai arunce vreodată oc'ii pe ea. /ontinuă să se plimbe, în această stare de tulburare, cu #înduri care nu se puteau opri la nimic. "ar era în %a dar. &u trecu nici un minut, că desfăcu din nou scrisoarea şi, concentrîndu se cît putu mai bine, reîncepu anali%a umilitoare a tot ceea ce se referea la 5ic)'am şi încercă să se stăpînească aşa ca să fie în stare să prindă sensul fiecărei propo%iţiuni. (re%entarea le#ăturilor lui 5ic)'am cu familia de la (emberle0 coincidea întocmai cu cele povestite de el însuşi+ şi bunătatea defunctului domn "arc0, deşi ea nu i cunoscuse mai înainte amploarea, se potrivea la fel de bine cu cele spuse de el. (înă aici, o re latare o confirma pe cealaltă+ dar cînd ajunse la testament, diferenţa era mare. -vea limpede în minte ceea ce spusese domnul 5ic)'am în le#ătură cu paro'ia+ şi deoarece îşi amintea întocmai vorbele lui, era imposibil să nu simtă că e7istă o fla#rantă duplicitate din partea unuia sau a celuilalt şi, timp de cîteva momente, se mîn#îie cu #îndul că nu se înşelase în aşteptările ei. "ar cînd citi şi reciti cu cea mai mare atenţie detaliile ce urmau cu privire la renunţarea lui 5ic)'am la toate pretenţiile relative la paro'ie şi cu privire la primirea, în sc'imb, a unei sume atît de importante ca trei mii de lire, fu din nou silită să şovăie. ,ăsă scrisoarea deoparte, cumpăni fiecare împrejurare cu ceea ce voia să fie
23G

Jane Austen

imparţialitate, judeca probabilitatea fiecărei afirmaţii, dar fără mare succes. "e ambele părţi erau simple afirmaţii. /iti iarăşi mai departe. "ar fiecare rînd dovedea tot mai limpede că acolo unde ea cre%use că nu putea e7ista născocire care să pre%inte purtarea domnului "arc0 altfel decît infamă, era posibilă o întorsătură în stare să l scoată cu totul nevinovat. Fisipa şi desfrînarea pe care el nu şovăise să le pună în sarcina domnului 5ic)'am o i%biră în mod deosebit ! cu atît mai mult cu cît nu putea aduce nici o dovada că erau nejustificate. &u au%ise niciodată despre el înainte de a fi intrat în re#imentul de miliţie din comitatul Q, unde se an#ajase la stăruinţa tînărului care, întîlnindu l întîmplător în oraş, reînnoise cu el o cunoştinţă superficială. :n Iertfords'ire nu se ştia nimic despre felul lui de viaţă de mai înainte, afară doar de ceea ce povestise el însuşi. :n privinţa adevăratului său caracter, c'iar dacă ar fi putut lua informaţii, nu simţise niciodată dorinţa s o facă. /'ipul, vocea şi felul lui de a fi îl făcuseră dintr o dată posesorul tuturor virtuţilor. :ncercă să şi amintească vreo dovadă de bunătate, vreo deosebită trăsătură de inte#ritate sau bunăvoinţă ce l ar putea salva de atacurile domnului "arc0, sau ceva care cel puţin să compense%e prin virtuţi precumpănitoare acele #reşeli întîmplătoare ! cum ar fi încercat ea să califice ceea ce domnul "arc0 descrisese drept trîndăvie şi viciu de ani în şir. "ar nici o amintire de acest fel nu veni s o aline. 2i l putea aduce înaintea oc'ilor cu tot farmecul din înfăţişarea şi ţinuta lui, dar nu şi putea aminti despre el nimic mai bun decît aprobarea #enerală a celor din localitate şi consideraţia pe care o dobîndise la popotă, datorită sociabilităţii lui. "upă ce stărui asupra acestui punct mai mult timp continuă să citească. "ar vai1 (ovestea despre intenţiile lui cu privire la domnişoara "arc0 îi era întrucîtva confirmată de conversaţia avută, cu o %i înainte numai, cu
232

Mîndrie şi

re!udecat"

colonelul ;it%Oilliam+ la sfîrşitul scrisorii i se recomanda să se adrese%e, pentru a se convin#e de adevărul fiecărui detaliu în parte, c'iar domnului colonel ;it%Oilliam de la care primise deja informaţia că se ocupa îndeaproape de toate c'estiunile verişoarei sale şi de caracterul căruia nu avea nici un motiv să se îndoiască. ,a un moment dat aproape că se 'otărî să apele%e la el, dar înlătură acest #înd, simţindu se stJnjenită s o facă şi în cele din urmă şi l #oni cu totul din minte, avînd convin#erea că domnul "arc0 n ar fi riscat o asemenea propunere, dacă nu ar fi fost si#ur că vărul său va confirma totul. Eli%abet' îşi amintea perfect tot ce fusese spus în tim pul discuţiei dintre ea şi domnul 5ic)'am în prima lor seară, la domnul ('ilips. Multe dintre e7presiile folosite de el îi erau încă proaspete în minte. 1cum fu i%bită de indecenţa unor asemenea mărturisiri, faţă de o străină şi se minună că n o remarcase mai înainte. :şi dădu seama de nedelicateţea lui de a se aşe%a pe primul plan şi de nepotrivirea dintre declaraţiile şi comportarea lui. :şi aminti cum se fălise că nu se temea să dea oc'ii cu dom nul "arc0, că domnul "arc0 putea să plece din re#iune ! dar că el nu se va clinti+ totuşi evitase balul de la &e t'erfield, c'iar în săptămîna următoare. :şi aminti de asemenea că mai înainte de plecarea celor de la &et'er field, el nu şi istorisise povestea nimănui altuia în afară de ea+ dar că după plecarea lor povestea lui era cunoscută de toată lumea, că nu mai avusese nici o re%ervă, nici un scrupul în a l pone#ri pe domnul "arc0, deşi ei îi dăduse asi#urări că respectul ce l avea pentru tată îl va împiedica întotdeauna să l discredite%e pe fiu. /ît de diferit apăreau acum toate1 -tenţiile lui faţă de domnişoara >in# reieşeau a fi urmarea unor scopuri e7clusiv şi de%#ustător mercantile+ iar mediocritatea %es trei acesteia nu mai dovedea modestia dorinţelor lui, ci pofta de a pune mîna pe orice. /omportarea faţă de ea însăşi nu mai putea avea nici o justificare acceptabilă= ori
233

Jane Austen

fusese de%amă#it de %estrea ei, ori îşi satisfăcuse va nitatea, încurajînd o preferinţă pe care ! credea ea ! i o arătase în modul cel mai imprudent cu putinţă. ;iecare şovăielnică luptă dată în favoarea lui slăbi din ce în ce mai mult+ şi spre şi mai marea justificare a domnului "arc0, fu nevoită a recunoaşte că atunci cînd fusese în trebat de 9ane, domnul $in#le0 afirmase că prietenul lui nu avea nici o vină în c'estiunea ca 5ic)'am+ că oricît de or#olioase şi respin#ătoare fuseseră manierele domnului "arc0, ea nu observase în tot cursul cunoştinţei lor ! cînd fuseseră mult împreună, mai ales în ultima vreme şi se obişnuise cu felul lui de a fi ! nimic care să de monstre%e că era lipsit de principii sau nedrept, nimic care să l arate ca pe un om fără credinţă sau imoral+ că printre cunoscuţii lui era stimat şi preţuit+ că 5ic)'am însuşi îi recunoscuse calităţi de frate şi că ea îl au%ise adesea vorbind atît de afectuos despre sora lui, încît do vedea că era capabil de unele sentimente frumoase+ că dacă faptele lui ar fi fost aşa cum le pre%enta 5ic)'am, cu #reu s ar fi putut ascunde lumii o violare atît de #ro solană a tot ceea ce este drept+ şi că o prietenie între un om în stare de asemenea lucruri şi unul atît de cumse cade ca domnul $in#le0 ar fi fost de neînţeles. Eli%abet'ei îi era cumplit de ruşine de ea însăşi. &u se putea #îndi nici la "arc0 şi nici la 5ic)'am fără să simtă că fusese oarbă, părtinitoare, absurdă, plină de prejude căţi. A/e josnic m am purtat, e7clamă Eli%abet' ! eu care mă mîndream cu discernămîntul meu, eu care mă preţu iam pentru a#erimea mea, care am dispreţuit adesea candoarea #eneroasă a surorii mele şi mi am satisfăcut vanitatea, fiind inutil şi condamnabil neîncre%ătoare1 /ît de umilitoare este această descoperire1 6otuşi, ce dreaptă umilinţă1 "acă aş fi fost îndră#ostită, n aş fi putut fi mai nenorocit de oarbă. Eanitatea însă, nu dra#ostea a fost nebunia mea. :ncîntată de preferinţa unuia şi ji#nită
234

Mîndrie şi

re!udecat"

de indiferenţa celuilalt, c'iar de la începutul cunoştinţei noastre, am coc'etat cu idei preconcepute şi cu i#noranţa şi ara #onit raţiunea din toate împrejurările în care era implicat vreunul dintre ei. (înă în clipa aceasta, nu m am cunoscut pe mine însămiB. "e la ea la 9ane, de la 9ane la $in#le0, #îndurile ei luară un drum care i aminti curînd că e7plicaţia domnului "arc0 în ca%ul lor i se păruse foarte insuficientă şi o citi din nou. 6are deosebit fu re%ultatul celei de a doua lecturi. /um putea oare refu%a să acorde credit afirmaţiilor lui într un ca%, cînd era obli#ată să i l acorde în celălalt* "omnul "arc0 declara că nu bănuise deloc sentimentele surorii ei+ şi ea nu putu să nu şi amintească părerea pe care o avusese întotdeauna /'arlotte. &u putea ne#a nici e7actitatea portretului 9anei, făcut de "arc0. :şi dădu seama că, deşi sentimentele 9anei erau calde, ea şi le manifesta foarte puţin şi că în aerul ei, în felul ei de a fi se vedea o constantă linişte interioară, rar însoţită de o mare emotivitate. /înd ajunse la partea aceea a scrisorii în care se adu ceau familiei ei reproşuri, în termeni atît de umilitori şi totuşi atît de meritaţi, se simţi adînc ruşinată. 9usteţea acu%ărilor o i%bi prea puternic pentru a le mai putea ne#a+ şi întîmplările la care "arc0 făcea alu%ie îndeosebi, fiind cele petrecute la balul de la &et'erfield, şi care au confirmat în totul prima lui de%aprobare, nu putuseră face asupra lui o impresie mai puternică decît făcuseră asupra ei. &u rămase indiferentă la oma#iul ce i fusese adus ei şi surorii sale. O mîn#îia, dar nu o putea consola pentru dispreţul pe care restul familiei lor şi l atrăsese într o ase menea măsură+ şi cînd se #îndea că de%amă#irea 9anei se datora de fapt rudelor ei celor mai apropiate şi îşi dădea seama cît de substanţial trebuia să sufere bunul nume al amîndurora din cau%a necuviinţei comportării lor, se simţi mai deprimată decît oricînd pînă atunci.
23.

Jane Austen

"upă ce rătăci timp de două ore de a lun#ul drumului, lăsîndu se invadată de tot felul de #înduri, cJntărind iarăşi cele întîmplate, anali%înd probabilităţile şi căutînd să se împace cum putea mai bine cu o sc'imbare atît de bruscă şi de importantă, începu să simtă oboseala şi şi aduse aminte că era plecată de mult timp+ aşa că, în cele din urmă, se întoarse+ intră în casă vrînd să pară veselă ca de obicei şi 'otărîtă să alun#e #îndurile care ar fi putut o împiedica să susţină o conversaţie. @ se spuse imediat că cei doi domni de la Fosin#s tre cuseră pe la dînşii, în absenţa ei= domnul "arc0, numai cîteva momente, ca să şi ia rămas bun+ colonelul ;it%Oilliam însă stătuse cu ei cel puţin o oră, în speranţa că ea se va reîntoarce, şi fusese aproape #ata să se ducă s o caute. Eli%abet' pretinse doar că era de%olată de a nu l fi întîlnit+ în realitate se bucura de acest lucru. /olonelul ;it%Oilliam nu mai pre%enta interes. &u se mai putea #îndi decît la scrisoarea primită.

238

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &&&%II

- doua %i dimineaţa, cei doi domni părăsiră domeniul Fosin#s, şi domnul /ollins, care stătuse în aşteptare lîn#ă căsuţa portarului pentru a i saluta de plecare, dădu acasă plăcuta veste că păreau a fi într o e7celentă stare de sănătate şi într o dispo%iţie acceptabilă, atît cît era de aşteptat după melancolica scenă de despărţire prin care abia trecuseră la Fosin#s. /ătre Fosin#s %ori dînsul apoi ca să le console%e pe ,ad0 /at'erine şi pe fiica sa+ şi cînd se întoarse, aduse din partea senioriei sale, cu mare sa tisfacţie, vestea că se simţea atît de abătută, încît dorea să i aibă pe toţi la masa. Eli%abet' nu putea s o vadă pe ,ad0 /at'erine fără să nu şi aducă aminte că, dacă ar fi vrut, poate că i ar fi fost pînă acum pre%entată drept viitoarea sa nepoată+ şi nu se putea #îndi fără să %îmbească la felul în care s ar fi manifestat indi#narea senioriei sale. A/e ar fi %is* /e ar fi făcut*B. -cestea erau întrebările cu care se amu%a. (rimul subiect atacat a fost micşorarea familiei de la Fosin#s. ! Eă asi#ur că o resimt nespus, e7clamă ,ad0 /at'e rine. /red că nimeni nu simte mai mult decît mine tristeţea despărţirii. 3înt deosebit de le#ată de tinerii aceştia şi ştiu că şi ei sînt tot atît de le#aţi de mine. ,e a părut tare rău că pleacă. "ar aşa se întîmplă întotdeauna. 3cumpul nostru colonel s a ţinut bine pînă la urmă+ "arc0 însă părea că suportă despărţirea foarte #reu, mai #reu,
23<

Jane Austen

cred, decît anul trecut. -taşamentul lui faţă de Fosin#s este desi#ur în creştere. -ici, domnul /ollins plasă o alu%ie şi un compliment la care mama şi fiica %îmbiră cu amabilitate. "upă masă ,ad0 /at'erine observă că domnişoara $ennet părea indispusă+ şi, #ăsind imediat sin#ură moti vul în presupunerea că nu dorea să se întoarcă acasă atît de curînd, adău#ă= ! "ar dacă lucrurile stau astfel, trebuie să scrii mamei dumitale şi s o ro#i să te mai lase puţin. 3înt si#ură că doamna /ollins va fi foarte bucuroasă de compania dumitale. ! 3înt foarte îndatorată pentru amabila invitaţie a senioriei voastre, replică Eli%abet', dar nu pot s o accept. 6rebuie să fiu în oraş sîmbăta viitoare. ! "ar în felul acesta vei fi stat aici numai şase săp tămîni. M am aşteptat să rămîi două luni. @ am spus lucrul acesta doamnei /ollins, înainte de venirea dumitale. &u poate fi deloc necesar să pleci atît de curînd. "oamna $ennet se mai poate desi#ur lipsi de dumneata încă două săptămîni. ! "ar tatăl meu nu poate. Mi a scris săptămîna trecută pentru a mă #răbi să mă întorc. ! O', dacă mama poate, desi#ur că şi tatăl dumitale se va putea lipsi de dumneata. ;iicele nu înseamnă nicio dată atît de mult pentru un tată. 2i dacă vei mai rămîne încă o lună întrea#ă, îmi va fi posibil să iau pe una dintre dumneavoastră pînă la ,ondra, căci mă duc acolo ia în ceputul lui iunie, pentru o săptămîna+ şi cum "aOson n are nimic împotrivă să ne ducă cu cabrioleta, va fi destul loc pentru una dintre dumneavoastră+ şi, bineînţeles, dacă se va întîmpla să fie răcoare, n aş avea nimic de %is să vă iau pe amîndouă, căci nici una dintre dumneavoastră nu e voluminoasă. ! 3înteţi numai bunăvoinţă, doamnă, dar cred că tre buie să rămînem la planul nostru iniţial.
23?

Mîndrie şi

re!udecat"

,ad0 /at'erine păru resemnată. ! "oamnă /ollins, trebuie să trimiţi un servitor cu dînsele. 2tii că eu spun totdeauna ce #îndesc+ nu pot suporta ideea ca două tinere femei să călătorească cu poştalionul, neînsoţite. Este cu totul nepotrivit. 6rebuie să aranje%i să trimiţi pe cineva. :mi displace mai mult decît orice pe lume acest #en de lucruri. 6inerele femei ar trebui întotdeauna pă%ite şi însoţite conform cu situaţia lor în lume. /înd nepoata mea, 4eor#iana, a plecat vara trecută la Fams#ate, am socotit că era un punct de onoare să fie însoţită de doi servitori. "omnişoara "arc0, fiica domnului "arc0 de (emberle0 şi a ,ad0 ei -nne, n ar fi putut călători cuviincios în alt mod. 3înt e7trem de atentă la toate lucrurile astea. "oamnă /ollins, trebuie să l trimiţi pe 9o'n cu tinerele domnişoare. Mă bucur că mi a venit în minte să vă atra# atenţia, pentru că n ar fi fost spre cinstea dumitale să le laşi să plece neînsoţite. ! Dnc'iul meu urmea%ă să trimită servitorul după noi. ! O'1 Dnc'iul dumitale1 -re un servitor* "a* 3înt foarte bucuroasă că aveţi pe cineva care se #îndeşte la lucrurile acestea. Dnde veţi sc'imba caii* O'1 la $romle0, desi#ur. "acă veţi pomeni de numele meu la $ell, vi se va da toată atenţia. ,ad0 /at'erine avea multe alte întrebări de pus în pri vinţa călătoriei lor+ şi, cum nu şi răspundea sin#ură c'iar la toate, trebuia să fii atenta, ceea ce, îşi spuse Eli%abet', era un noroc pentru ea+ altfel, cu mintea atît de plină de #înduri, ar fi putut să uite unde se afla. Meditaţia trebuia re%ervată pentru ore de sin#urătate. Ori de cîte ori se afla sin#ură, era cea mai mare uşurare a ei sa se lase în voia #îndurilor+ şi n a trecut %i fără să nu facă o plimbare, sin#ură, în timpul căreia îşi putea oferi marea plăcere a amintirilor neplăcute. 3crisoarea domnului "arc0 o învăţase aproape pe di nafară. :i studia fiecare fra%ă+ şi simţămintele sale pentru autor erau uneori foarte diferite. /înd îşi amintea de stilul
23C

Jane Austen

cererii lui, se simţea încă plină de indi#nare+ cînd însă considera cît de nedrept îl condamnase şi l mustrase, mîndria se întorcea asupra ei însăşi, iar sentimentele lui înşelate deveneau obiect de compătimire. @ubirea lui îi stîrnea recunoştinţă+ caracterul lui, respect+ dar nu l putea aproba, nici nu se putea căi măcar o clipă de refu%ul ei şi nu putea simţi nici cea mai mică dorinţă de a l mai revedea vreodată. :n propria ei purtare din trecut #ăsea o sursă nesfîrşită de contrarietate şi re#ret+ iar în nenorocitele defecte ale familiei sale, un motiv de mî'nire şi mai #rea. /u familia ei nu era nimic de făcut. 6atăl său, mulţumindu se să rîdă de surorile mai mici, nu se va strădui niciodată să pună stavilă sălbaticei lor %văpăieli+ iar mama, atît de lipsită de maniere ea însăşi, era total inconştientă de aceste rele. Eli%abet' se unise adesea cu 9ane, încercînd să stăvilească imprudenţele /at'erinei şi ale ,0diei+ dar atîta vreme cît ele erau încurajate de indul#enţa mamei lor, ce şanse de îndreptare e7istau* /at'erine, puţintică la minte, iritabilă şi cu totul sub influenţa ,0diei, se simţise totdeauna ji#nită de sfaturile lor+ iar ,0dia, voluntară şi nec'ib%uită, nu voia să le dea deloc ascultare. Erau i#norante, leneşe şi în#îmfate. /îtă vreme se mai afla un ofiţer la Mer0ton, erau #ata să flirte%e cu el+ şi cîtă vren Mer0ton se afla la cale de o plimbare de ,on#bourn, erau #ata să se ducă acolo la nesfîrşit. :n#rijorarea ei pentru 9ane era o altă temă precumpănitoare+ e7plicaţia domnului "arc0, restabilindu l pe $in#le0 în cinstea în care ea îl ţinuse mai înainte, scotea în evidenţă pierderea suferită de 9ane. -fecţiunea lui se dovedea a fi fost sinceră+ purtarea lui, fără de vină, afară doar dacă i s ar fi putut face vreuna din încrederea ce o avea în prietenul lui. /e dureros era deci #îndul că 9ane fusese lipsită de o situaţie atît de îmbietoare, atît de avantajoasă, atît de promiţătoare de fericire, din cau%a %ăpăcelii şi lipsei de ţinută a propriei sale familii1
24H

Mîndrie şi

re!udecat"

/înd la aceste amintiri se adău#a şi de%văluirea ca racterului lui 5ic)'am, se poate uşor înţele#e că buna ei dispo%iţie, rareori umbrită mai înainte, era acum %drun cinată, într atît, încît să i fie aproape imposibil să pară cît de cît voioasă. @nvitaţiile la Fosin#s, în timpul ultimei săptămîni, ai fost tot atît de dese ca la început. Dltima seară au petrecut o acolo+ şi senioria sa se interesă din nou cu de amănuntul despre călătoria lor, le indică cea mai bună metodă de a împac'eta lucrurile+ a fost atît de stăruitoare asupra necesităţii de a aşe%a roc'iile într un fel anume, sin#urul potrivit, încît Maria se simţi obli#ată, la întoarcerea acasă, să strice tot ce făcuse în timpul dimineţii şi să şi aranje%e #eamantanul din nou. /înd s au despărţit, ,ad0 /at'erine, cu o mare bună voinţă, le ură drum bun şi le invită să vină din nou la Iunsford anul viitor, iar domnişoara de $our#' îşi dădu marea osteneală de a le face c'iar o reverenţă şi de a în tinde mîna amîndurora.

24G

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&%III

3îmbătă dimineaţa, Eli%abet' şi domnul /ollins s au întîlnit pentru micul dejun, cîteva minute înainte de apa riţia celorlalţi+ el folosi această oca%ie pentru a şi pre %enta, cu prilejul despărţirii, oma#iile pe care le considera absolut necesare. ! &u ştiu, domnişoară Eli%abet', spuse el, dacă doamna /ollins v a e7primat deja cele cuvenite pentru amabilitatea dumneavoastră de a fi venit la noi+ sînt însă foarte convins că nu ne veţi părăsi fără să primiţi mulţumirile dînsei pentru aceasta. ;avoarea pre%enţei dumneavoastră a fost mult simţită. &oi ştim ce puţine sînt lucrurile care ar tenta pe cineva să vină în umila noastră locuinţă. ;elul nostru simplu de trai, încăperile noastre mici, numărul mic de servitori şi lumea puţină pe care o vedem fac desi#ur din Iunsford un loc e7trem de plicticos pentru tînără domnişoară ca dumneavoastră+ sper însă că sînteţi încredinţată de recunoştinţa noastră pentru bunăvoinţa ce aţi avut şi că am făcut tot ceea ce ne a stat în putinţă ca să împiedicăm să vă petreceţi timpul în mod neplăcut. Eli%abet' se #răbi să i mulţumească şi să l asi#ure că fusese fericită. (etrecuse şase săptămîni foarte a#reabile+ iar plăcerea de a fi cu /'arlotte şi atenţiile pline de ama bilitate pe care le primise o făceau pe ea să se simtă cea îndatorată. "omnul /ollins era încîntat şi cu o solemnitate mai %îmbitoare replică=
242

Mîndrie şi

re!udecat"

! 3înt nespus de încîntat să aud că nu v aţi petrecut timpul în mod neplăcut. &oi am făcut, desi#ur, cum am putut mai bine+ şi avînd, din fericire, posibilitatea să vă pre%entăm unei societăţi foarte înalte şi datorită le#ătu rilor noastre cu Fosin#s, mijlocul de a sc'imba adesea de corul familial, cred că ne putem mîndri cu faptul că vi%ita dumneavoastră la Iunsford n a putut fi prea plicticoasă. 3ituaţia noastră faţă de familia ,ad0 ei /at'erine repre%intă, într adevăr, un e7traordinar avantaj şi o binecuvîntare, cu care puţini se pot lăuda. Eedeţi doar cît de intimi sîntem. Eedeţi cît de des sîntem invitaţi acolo. ,a drept vorbind, trebuie să recunosc că, oricare ar fi de%avantajele acestei umile paro'ii, nu l aş considera demn de compătimit pe acela care s ar abate la noi, atîta vreme cît împarte intimitatea noastră cu Fosin#s. &u #ăsea cuvinte pentru sentimentele lui atît de înalte şi se vă%u silit să se plimbe de colo pînă colo prin cameră, în timp ce Eli%abet' încerca să îmbine, în cîteva scurte propo%iţiuni, politeţea şi adevărul. ! "e fapt, puteţi duce la Iertfords'ire un raport foarte favorabil despre noi, scumpă verişoară. Mă fălesc, cel puţin, că veţi putea face acest lucru. Li de %i aţi fost martoră la marile atenţii pe care ,ad0 /at'erine le are faţă de doamna /ollins+ şi sînt încredinţat că, în totul, nu puteţi avea impresia că prietena dumneavoastră a tras un număr necîşti#ător ! dar pe acest punct e mai bine să păstrăm tăcerea. "aţi mi voie numai să vă asi#ur, scumpă domnişoară Eli%abet', că pot să vă ure% din toată inima şi cu toată cordialitatea aceeaşi fericire în căsnicie. "ra#a mea /'arlotte şi cu mine avem aceleaşi păreri şi acelaşi fel de a #îndi. E7istă, în toate, o mare şi remarca bilă asemănare de caracter şi de idei între noi. (ărem a fi fost făcuţi unul pentru celălalt. Eli%abet' răspunse liniştită că era o mare fericire cînd se întîmpla să fie aşa şi, cu aceeaşi sinceritate, putu să adau#e că era ferm încredinţată de fericirea lui conju#ală
243

Jane Austen

şi că se bucura pentru el. &u îi păru rău totuşi cînd pre %entarea acestei fericiri fu întreruptă de intrarea doamnei de la care ele i%vorau. $iata /'arlotte1 /e trist era s o laşi în asemenea companie. "ar şi o alesese cu oc'ii desc'işi şi, deşi re#reta desi#ur plecarea musafirilor, nu părea să aibă nevoie de compătimirea lor. /ăminul şi #ospodăria, paro'ia şi #ăinile, ca şi toate preocupările ce i%vorau din acestea nu şi pierduseră încă farmecul. :n cele din urmă cupeul trase la scară, #eamantanele fură fi7ate deasupra, pac'ete puse înăuntru şi totul fu declarat #ata de drum. "upă un afectuos bun rămas între prietene, Eli%abet' fu condusă pînă la trăsură de domnul /ollins+ şi în timp ce treceau prin #rădină, el îi dădu mi siunea de a transmite respectele lui între#ii ei familii, fără să uite mulţumiri pentru #entileţea cu care fusese primit în timpul iernii la ,on#bourn, precum şi complimente doamnei şi domnului 4ardiner, deşi nu i cunoştea. -poi o ajută să se uree în cupeu+ Maria o urmă şi tocmai se înc'idea uşa cînd, brusc, le reaminti cu oarecare consternare că uitaseră să lase un mesaj pentru doamnele de la Fosin#s. ! "ar, adau#ă el, doriţi desi#ur să li se pre%inte din partea dumneavoastră respectuoase oma#ii şi mulţumiri pline de recunoştinţă pentru amabilitatea ce vi s a arătat în timpul şederii dumneavoastră aici. Eli%abet' nu se împotrivi+ uşa a putut fi apoi înc'isă şi trăsura porni. ! "oamne, "umne%eule1 stri#ă Maria după cîteva minute de tăcere, parc ar fi trecut o %i două de la venirea noastră aici şi totuşi ce multe s au mai întîmplat1 ! ;oarte multe, într adevăr, răspunse tovarăşa ei de drum, cu un suspin. ! -m fost de două ori la masă la Fosin#s, în afară de faptul că am băut de două ori ceaiul acolo. /îte voi avea de povestit1 Eli%abet' adău#ă în sinea ei= A2i eu, cîte de ascuns1B
244

Mîndrie şi

re!udecat"

/ălătoria decurse fără multă conversaţie şi fără neplă ceri+ şi în patru ore de la plecarea din Iunsford au ajuns acasă la domnul 4ardiner, unde trebuiau să rămînă cîteva %ile. 9ane arăta bine şi Eli%abet', în viitoarea pro#ramelor variate pe care buna lor mătuşă le re%ervase pentru ele, nu prea avu prilejul să i cercete%e starea de spirit. 9ane însă urma să se întoarcă acasă împreună cu ea şi la ,on#bourn va avea destul timp pentru a o observa. :ntre timp, nu fără efort, va aştepta ! fie c'iar şi pînă la ,on#bourn ! pentru a i povesti surorii sale despre cererea în căsătorie a domnului "arc0. - şti că avea putinţa de a de%vălui ceea ce o va uimi atît de mult pe 9ane şi, în acelaşi timp, va fi o satisfacţie atît de mare pentru ce mai persista din propria ei vanitate neînlăturată încă, de raţiune, constituia o tentaţie atît de mare să i se destăinuie, încît nimic n ar fi putut o face să i re%iste, afară de ne'otărîrea în care se afla încă asupra cît anume să spună, şi teama că, o dată ana#ajată în acest subiect, ar fi obli#ată să repete, în le#ătură cu $in#le0, cîte ceva care ar putea numai s o îndurere%e pe sora ei.

24.

Jane Austen

Ca it#$u$ &&&I&

Era în a doua săptămînă a lunii mai, cînd cele trei ti nere domnişoare porniră împreună din strada 4racec'urc' pentru a mer#e în oraşul..., în Iertfords'ire+ şi pe cînd se apropiau de 'anul unde urmau să #ăsească trăsura domnului $ennet, %ăriră, ca dovadă că vi%itiul tatălui lor era punctual, pe >itt0 şi pe ,0dia, privind de la fereastra unei săli de mese de la etaj. /ele două fete erau acolo de mai bine de o oră+ îşi petrecuseră timpul foarte plăcut, făcînd o vi%ită modistei de peste drum, privind sentinela de serviciu şi preparînd sosul la o salată de castraveţi. "upă ce au urat surorilor bun venit, le au pre%entat triumfătoare o masă întinsă şi, pe masă, friptură rece, din cea de care se poate #ăsi de obicei într o cămară de 'an, e7clamînd= ! &u e dră#uţ* -şa i că este o surpri%ă plăcută* ! 2i avem de #înd să vă tratăm pe toate, adău#ă ,0 dia, dar trebuie să ne împrumutaţi bani, fiindcă pe ai noş tri i am c'eltuit la ma#a%inul de colo. -poi, arătîndu le cumpărăturile făcute= Dite, mi am cumpărat boneta asta. &u cred că e prea dră#uţă, dar m am #îndit că nu strică să mi o cumpăr. /um vom ajun#e acasă, am s o desfac în bucăţi să văd dacă nu pot s o fac din nou ceva mai bine. 2i cînd surorile îi spuseră că era oribilă, ea adău#ă, perfect liniştită= O', dar în prăvălie erau două trei mult mai urîte+ după ce voi cumpăra nişte saten, o culoare mai
248

Mîndrie şi

re!udecat"

frumoasă, ca s o #arnisesc din nou, cred că va fi foarte acceptabilă+ de altfel, nu va mai avea importanţă ce voi purta la vară, după ce re#imentul... n o să mai fie în Mer0ton+ şi ei pleacă peste două săptămîni. ! Eor pleca, într adevăr* întrebă Eli%abet' foarte mulţumită. ! 3e duc lîn#ă $ri#'ton, în cantonament, şi teribil aş vrea să ne ducă tata pe toate acolo pentru vară1 -r fi un plan minunat şi cred că ar costa mai nimic. 2i mamei i ar plăcea să mear#ă, mai mult ca orice1 4îndiţi vă numai ce jale ar fi altfel, la vară. ! "a, se #îndi Eli%abet', acesta ar fi un plan cu ade vărat încîntător şi, în acelaşi timp, ni s ar potrivi de minune. /erule mare1 $ri#'ton şi un între# campament de soldaţi, pentru noi care am fost deja daţi peste cap de un biet re#iment de miliţie şi de balurile lunare de la Me r0ton1 ! 2i acum am veşti pentru voi, spuse ,0dia, în timp ce se aşe%au la masă. /e părere aveţi* 3înt veşti e7tra ordinare, veşti #ro%ave şi, pe deasupra, despre o anumită persoană care ne place la toate. 9ane şi Eli%abet' se uitară una la alta şi îi spuseră c'elnerului că nu aveau nevoie de el. ,0dia rîse şi con tinuă= ! "a1 ;ormalismul şi discreţia voastră1 E aţi #îndit că ospătarul nu trebuie să audă+ ca şi cînd i ar fi păsat1 /red că aude adeseori lucruri mai rele decît am eu de #înd să spun. "ar e un tip urît1 Mă bucur că a plecat. & am vă%ut în viaţa mea o bărbie aşa de lun#ă. Ei, şi acum, veştile mele sînt despre scumpul 5ic)'am+ prea #ro%ave pentru c'elner, nu* &u mai este nici un pericol ca 5ic)'am să se însoare cu Mar0 >in#. Ei1 -sta i pentru tine1 Ea a plecat la unc'iul ei la ,iverpool ! a plecat să rămînă acolo. 5ic)'am e salvat1 ! 2i e salvată şi Mar0 >in#1 adău#ă Eli%abet', a scăpat de o căsătorie imprudentă cît priveşte averea.
24<

Jane Austen

! E o mare proastă că a plecat, dacă îl place. ! 3per însă că nu e vorba de o dra#oste puternică, nici din partea unuia, nici a celuilalt, spuse 9ane. ! "in partea lui, sînt si#ură că nu. 4arante% pentru el+ nu i a păsat niciodată nici cît ne#ru sub un#'ie de ea. /ui i-ar păsa de un moft aşa de scîrbos şi pistruiat* Eli%abet' fu %#uduită cînd se #îndi că, deşi ea era in capabilă de o e3presie atît de #rosolană ! aceasta se de osebea prea puţin de #rosolănia sentimentului pe care îl adăpostise în inima ei, cre%înd că era #enero%itate. :ndată ce terminară de mîncat şi surorile mai mari făcură plata, au cerut trăsura şi, după oarecare c'ib%u ială, tot #rupul împreună cu #eamantanele, cutiile de lucru, pac'etele şi surplusul inoportun de cumpărături fă cute de >itt0 şi ,0dia încăpură înăuntru. ! /e dră#uţ ne am îndesat aici1 stri#ă ,0dia. Mă bucur că mi am cumpărat boneta, c'iar dacă n ar fi decît pentru 'a%ul de a mai avea o cutie de pălării în plus1 Ei1 şi acum, 'ai să ne simţim bine şi comod şi să vorbim şi să rîdem cît o ţine drumul pînă acasă. 2i în primul rînd să au%im ce vi s a întîmplat vouă de cînd aţi plecat. -ţi întîlnit bărbaţi dră#uţi* -ţi flirtat* -m avut mari speranţe că una dintre voi o să şi #ăsească un soţ înainte de a se întoarce acasă. Eă fac cunoscut că 9ane va fi în curînd o fată bătrînă. -re aproape două%eci şi trei de ani. "oamne1 /e ruşinată m aş simţi dacă nu m aş mărita înainte două%eci şi trei de ani. &ici nu vă înc'ipuiţi ce tare vrea mătuşa ('ilips să vă #ăsiţi soţi. Lice că ,i%%0 ar fi făcut bine să l ia pe domnul /ollins dar eu nu cred că ar fi avut vreun 'a%. "oamne1 /e mi ar plăcea să mă mărit înaintea vreuneia dintre voi+ şi atunci eu v aş scoate la toate balurile. "oamne, "umne%eule1 /e ne am mai făcut de cap deună%i la colonelul ;orster1 >itt0 şi cu mine trebuia să ne petrecem %iua acolo, iar doamna ;orster ne promisese că vom dansa niţel seara Mfiindcă veni vorba, doamna ;orster şi cu mine sîntem prietene la toartăF şi le a invitat pe cele
24?

Mîndrie şi

re!udecat"

două Iarrin#ton. "ar Iarriet era bolnavă, aşa că (en a trebuit să vină de una sin#ură+ şi atunci ce credeţi c am făcut* , am îmbrăcat pe /'amberla0ne în 'aine de femeie, anume, ca să treacă drept o doamnă. 4îndiţi vă numai ce nostim1 :n afară de doamna şi domnul colonel ;orster, de >itt0 şi de mine, n a ştiut nimeni de asta decît mătuşa noastră, că a trebuit să împrumutăm o roc'ie de la ea. 2i nu vă puteţi înc'ipui ce bine arăta1 /înd au sosit "enn0 şi 5ic)'am şi (ratt şi încă alţi doi trei bărbaţi, nu l au recunoscut deloc. "oamne1 /e am mai rîs. 2i doamna ;orster, la fel. -m cre%ut c o să mor, nu alta. 2i asta i a făcut pe bărbaţi să bănuie ceva şi au descoperit curînd despre ce era vorba. /u astfel de povestiri despre petrecerile şi farsele lor încercă ,0dia, ajutată de alu%ii şi completări din partea lui >itt0, să şi amu%e surorile, tot drumul pînă la ,on#bourn. Eli%abet' asculta cît putea mai puţin, dar era #reu să scape de numele lui 5ic)'am, atît de des pomenit. -casă li se făcu o primire foarte bună. "oamna $ennet se bucură s o vadă pe 9ane tot atît de frumoasă cum o ştia+ iar domnul $ennet, în timpul mesei, îi spuse Eli%a bet'ei, spontan şi de repetate ori= ! Mă bucur că te ai întors acasă, ,i%%0. /um mai toţi membrii familiei ,ucas veniseră s o în tîmpine pe Maria şi să afle noutăţi, se strînsese multă lume în sufra#erie+ iar subiectele discutate au fost de tot felul. ,ad0 ,ucas o întreba tot timpul pe Maria, pe deasupra mesei, despre prosperitatea şi #ăinile fiicei sale mai mari, doamna $ennet era an#ajată în două părţi+ într o parte primea raportul asupra ultimei mode, de la 9ane, care şedea la o oarecare distanţă de dînsa, şi în cealaltă îl re peta în amănunt celor mai mici dintre domnişoarele ,ucas+ iar ,0dia, pe un ton mai ridicat declt al tuturor, înşira, oricui voia s o asculte, plăcerile călătoriei din dimineaţa aceea.
24C

Jane Austen

! Eai, Mar0, stri#ă ea, aş fi vrut să fi fost şi tu cu noi, pentru că a fost aşa de amu%ant1 ,a ducere, >itt0 şi cu mine am tras toate perdeluţele, preti%înd că nu e nimeni în trăsură, şi eu aş fi mers tot drumul aşa dacă nu i s ar fi făcut rău lui >itt0. 2i cînd am ajuns la 'anul lui 4eor#e, sînt convinsă că ne am purtat foarte frumos pentru că leRam tratat pe celelalte trei cu cea mai #ro%avă #ustare rece+ şi dacă ai fi venit şi tu, te am fi tratat şi pe tine. 2i pe urmă, cînd am plecat de acolo, ce 'a%1 -m cre%ut că nu vom încăpea în ruptul capului în trăsură. Eram cît p aci să mor de rîs. 2i am fost aşa de vesele tot drumul pînă acasă1 -m vorbit şi am rîs aşa de tare, că oricine ne ar fi putut au%i de la %ece mile1 ,a aceasta, Mar0 răspunse #ravă= ! "eparte de mine #îndul, scumpă soră, să dispre ţuiesc asemenea plăceri. Ele s ar potrivi, neîndoielnic, majorităţii minţilor femeieşti. "ar mărturisesc că n ar avea nici un farmec pentru mine. Eu aş prefera, infinit mai mult, o carte. "ar din acest răspuns ,0dia nu au%i nici un cuvînt. Fareori asculta pe cineva mai mult de o jumătate de minut, iar pe Mar0, niciodată şi deloc. "upă amia%ă, ,0dia insistă pe lîn#ă celelalte fete să facă împreună o plimbare la Mer0ton ca să vadă ce mai era pe acolo+ dar Eli%abet' se opuse cu îndărătnicie aces tui plan. &u trebuia să se spună că domnişoarelor $ennet le e cu neputinţă să se afle acasă de o jumătate de %i şi să nu plece în #oană după ofiţeri. Mai avea şi un alt motiv să se opună. :i era #roa%ă să l vadă din nou pe 5ic)'am şi era 'otărîtă să evite acest lucru cît va putea. (entru ea, apropiata deplasare a re#imentului era cu adevărat o mare uşurare. -cesta trebuia să plece în două săptămîni şi odată plecat, spera ea, nu mai putea e7ista în le#ătură cu 5ic)'am nimic care s o c'inuie. &u trecuseră multe ceasuri de cînd sosise acasă, cînd bă#ă de seamă că proiectul de vacanţă la $ri#'ton, de
2.H

Mîndrie şi

re!udecat"

care pomenise ,0dia la 'an, era mereu discutat de părinţii ei. Eli%abet' îşi dădu imediat seama că tatăl lor nu avea deloc intenţia de a ceda+ răspunsurile lui însă erau atît de va#i şi îndoielnice, încît doamna $ennet, deşi adesea descurajată, nu pierduse încă nădejdea că, pînă la urmă, va reuşi.

2.G

Jane Austen

Ca it#$u$ &L

Eli%abet' nu şi mai putea stăpîni nerăbdarea de a o pune pe 9ane la curent cu cele întîmplate+ şi, în cele din urmă, 'otărîndu se să elimine orice detaliu în care era amestecată sora ei şi prevenind o că va avea surpri%e, a doua %i de dimineaţă îi povesti cea mai mare parte din scena ce avusese loc între domnul "arc0 şi ea. Mirarea domnişoarei $ennet scă%u repede din cau%a părtinirii sale de soră, care făcea să i se pară firească orice adresare ar fi avut cineva pentru Eli%abet'+ repede, însă, mirarea lăsă loc altor simţăminte, li părea rău că "arc0 îşi anali%a sentimentele într un mod atît de puţin potrivit pentru a i asi#ura succesul+ dar şi mai mî'nită era din cau%a durerii pe care refu%ul surorii ei i o pricinuise, fără îndoială. ! ;aptul de a fi fost atît de si#ur de succes i a dăunat, spuse ea, şi desi#ur că n ar fi trebuit să lase să se facă acest lucru+ #îndeşte te însă cît de mult îi măreşte acum de%amă#irea. ! :ntr adevăr, replică Eli%abet', îmi pare sincer rău pentru el+ dar alte sentimente îi vor #oni probabil,curînd, afecţiunea pentru mine. &u mă condamni totuşi pentru faptul de a l fi refu%at* ! 3ă te condamn* O, nu1 ! Mă condamni însă pentru că am vorbit cu atîta căldură despre 5ic)'am. ! &u, nu ştiu dacă ai #reşit spunînd ceea ce ai spus.
2.2

Mîndrie şi

re!udecat"

! "ar ai să ştii, după ce ţi voi fi povestit ceea ce s a întîmplat c'iar a doua %i. Eli%abet' îi vorbi apoi despre scrisoare, relatîndu i doar ce era în le#ătură cu 4eor#e 5ic)'am. /e lovitură pentru biata 9ane care ar fi străbătut, senină, lumea întrea#ă, fără să poată crede că în tot neamul omenesc e7ista atîta ticăloşenie cîtă se strînsese aici într un sin#ur om. 2i nici reabilitarea lui "arc0, deşi îmbucurătoare pentru inima ei, nu o putu consola de o asemenea descoperire. 3e strădui din toate puterile să dovedească probabili tatea unei erori şi încercă să l absolve pe unul, fără să l implice pe celălalt. ! -sta nu mer#e, spuse Eli%abet'. &iciodată şi cu nici un preţ nu vei reuşi să i scoţi buni pe amîndoi. -le#e, dar trebuie să te mulţumeşti numai cu unul. :n ei sînt numai atîtea calităţi cît să ţi ajun#ă să faci un sin#ur om cumsecade+ iar în ultimul timp aceste calităţi s au mutat dintr o parte într alta cam mult. :n ce mă priveşte, înclin să cred că sînt toate de partea domnului "arc0+ dar trebuie să deci%i cum cre%i. 6recu totuşi cîtva timp pînă să poată smul#e de la 9ane un surîs. ! &u ştiu cînd am fost mai %#uduită, e7clamă ea. 5ic)'am, atît de rău1 Este aproape de necre%ut1 2i bietul domn "arc0. "ra#ă ,i%%0, #îndeşte te numai cît trebuie să fi suferit. O asemenea de%amă#ire1 2i, pe deasupra, să mai afle şi proasta ta părere despre el1 2i să fie silit să povestească asemenea lucru despre sora lui1 Este într adevăr prea dureros1 3înt si#ură că trebuie să simţi şi tu la fel. ! O', nu1 Fe#retul şi mila mea s au sfîrşit cu totul, vă%înd cît de intens le resimţi tu pe amîndouă. 2tiu că îi vei face în între#ime dreptate, aşa că devin, cu fiecare clipă, tot mai indiferentă şi mai puţin interesată. Fisipa ta mă face econoamă şi, dacă mai continui mult să te tîn#ui din cau%a lui, inima mea o să devină uşoară ca un ful#.
2.3

Jane Austen

! $ietul 5ic)'am1 E atîta bunătate în înfăţişarea lui, şi felul lui de a fi e atît de desc'is şi blînd1 ! 3 a făcut desi#ur o mare #reşeală în educaţia aces tor doi tineri domni. Dnul e în%estrat cu toată bunătatea, iar celălalt cu toată aparenţa ei. ! Mie nu mi s a părut niciodată, în măsura în care ţi s a părut ţie, că domnului "arc0 i ar lipsi aparen#a ei. ! 2i totuşi mi am înc'ipuit că sînt neobişnuit de deş teaptă cînd am 'otărît, fără nici un motiv, că mi este antipatic. E un imbold #ro%av pentru inteli#enţa cuiva, o invitaţie la sarcasm, să ai o astfel de antipatie. (oţi fi mojic tot timpul, fără să spui nimic adevărat+ dar nu poţi rîde mereu de cineva fără să dai peste un cuvînt spiritual cînd şi cînd. ! ,i%%0, cînd ai citit întîia oară scrisoarea aceea, sînt si#ură că n ai putut lua lucrurile cum le iei acum. ! :ntradevăr, n am putut. M am simţit destul de prost. M am simţit foarte prost ! pot spune, nenorocită. 2i nimeni alături, cu care să vorbesc despre ceea ce simţeam, nici o 9ane care să mă mîn#îie şi să mi spună că nu fusesem atît de #roa%nic de slabă, şi în#îmfată, şi absurdă pe cît ştiam că fusesem1 O'1 /ît mi ai lipsit. ! /e nenorocire că ai folosit e7presii atît de tari cînd i ai vorbit domnului "arc0 despre 5ic)'am1 /ăci ele par acum cu totul nemeritate. ! "esi#ur. "ar nenorocirea de a fi vorbit cu patimă este o urmare cît se poate de firească a prejudecăţilor pe care le aveam. E7istă un punct asupra căruia vreau să ţi cer sfatul. -ş vrea să ştiu dacă sînt sau nu datoare să le de%vălui cunoscuţilor noştri, în #eneral, adevăratul ca racter al lui 5ic)'am. "omnişoara $ennet se #îndi puţin şi apoi răspunse= ! /u si#uranţă, nu este ca%ul să fie dat în vilea# atît de #roa%nic. 6u ce cre%i* ! /ă nici nu trebuie încercat. "omnul "arc0 nu m a autori%at să comunic şi altora ceea ce mi a spus. "impo
2.4

Mîndrie şi

re!udecat"

trivă, absolut tot ce era în le#ătură cu sora lui trebuia, pe cît posibil, să păstre% numai pentru mine+ şi dacă voi încerca să arăt oamenilor adevărul în privinţa celorlalte aspecte ale purtării lui, cine mă va crede* (rejudecata #enerală împotriva domnului "arc0 este atJt de puter nică, încît încercarea de a l pune într o lumină favorabilă ar însemna să dai #ata jumătate din oamenii cumsecade din Mer0ton. &u mă simt în stare de aşa ceva. 5ic)'am va pleca în curînd şi, prin urmare, ceea ce este el, în realitate nu va mai însemna nimic pentru oamenii de aici. "upă o vreme se va da totul în vilea# şi atunci vom putea rîde de prostia celor ce n au ştiut o mai dinainte. -cum însă nu voi spune nimic. ! -i perfectă dreptate. - i de%vălui în mod public #reşelile l ar putea distru#e pe viaţă. (oate că acum îi pare rău de ceea ce a făcut şi e dornic să se îndrepte. &u trebuie să l facem să de%nădăjduiască. /onversaţia aceasta a mai potolit vîltoarea din mintea Eli%abet'ei. 3căpase de două dintre secretele care o apăsaseră timp de două săptămîni şi era si#ură că 9ane o va asculta cu bunăvoinţa, ori de cîte ori ar mai dori să vorbească despre vreunul dintre ele. "ar mai rămînea un lucru ascuns pe care prudenţa nu în#ăduia să l scoată la lumină. &u îndră%nea să vorbească de cealaltă jumătate a scrisorii domnului "arc0 şi nici să i spună surorii sale cît de sincer o preţuise prietenul lui. Era vorba acolo de lucruri pe care nu le putea împărtăşi nimănui şi era conştientă de faptul că numai o perfectă înţele#ere între cele două părţi ar fi putut o îndreptăţi să a%vîrle şi povara acestui ultim secret. A2i apoi, îşi spuse ea, dacă acest eveniment foarte improbabil s ar produce vreodată, eu nu voi fi în stare să spun decît ceea ce $in#le0 va putea spune într un fel mult mai plăcut decît mine. "reptul de a divul#a lucrul acesta nu mi poate reveni mie, decît atunci cînd îşi va fi pierdut întrea#a însemnătateB.
2..

Jane Austen

-cum, că. erau acasă, putea să observe în voie adevă rata stare de spirit a surorii sale. 9ane nu era fericită. &utrea însă pentru $in#le0 o foarte caldă afecţiune1 /um înainte nu şi înc'ipuise niciodată că ar fi îndră#ostită, sentimentul ei avea toată căldura primei iubiri şi, datorită vJrstei şi caracterului ei, o putere mai mare decît aceea cu care se fălesc adesea primele iubiri+ iar amintirea lui îi era atît de scumpă şi l prefera atît de mult oricărui alt bărbat, încît avea nevoie de toată înţelepciunea şi de toată atenţia faţă de sentimentele celor dra#i pentru a se stăpîni şi a nu se lăsa pradă unor re#rete care ar fi fost desi#ur dăunătoare sănătăţii ei şi liniştii lor. ! Ei, ,i%%0, spuse doamna $ennet într o %i, ce părere ai acum de c'estia asta nenorocită cu 9ane* "in partea mea, sînt 'otărîtă să nu mai vorbesc de asta cu nimeni, niciodată. @ am spus acelaşi lucru şi soră mi ('ilips, mai deună%i. "ar n am putut să mă lămuresc dacă 9ane o fi dat oc'ii cu el la ,ondra. E', e un om fără nici un merit şi acum nu cred să mai fie nici cea mai slabă nădejde ca 9ane să l mai ia vreodată. &u mai %ice nimeni nimic de venirea lui la &et'erfield, la vară, şi am întrebat pe fiecare dintre cei care ar putea să ştie. ! &u cred că va mai veni vreodată să se stabilească la &et'erfield. ! Ei bine, facă aşa cum i o plăcea. &u doreşte nimeni să vină+ dar am să spun cîte %ile oi avea că s a purtat urît cu fiica mea, şi dacă eram în locul ei n o lăsam baltă. -şa1 Mîn#îierea mea e că sînt si#ură că 9ane o să moară de inimă rea, şi atunci o să i pară lui rău de ce a făcut. "ar cum pe Eli%abet' n o putea mîn#îia o astfel de speranţă, nu i dădu nici un răspuns. ! Ei, ,i%%0, continuă maică sa imediat, şi %ici că familia /ollins trăieşte foarte confortabil, nu* "e1 "e1 &umai să dure%e. 2i cum mănîncă* /'arlotte este o e7celentă #ospodină, îmi înc'ipui. "acă e pe jumătate aşa de strînsă la mînă ca mamă sa, economiseşte destul. 3înt
2.8

Mîndrie şi

re!udecat"

si#ură că în casa lor nu se face risipă. ! &u, deloc. ! O bună c'ib%uială, poţi fi si#ură. "a1 "a1 -u ei #rijă să nu şi depăşească veniturile+ ei n au să aibă niciodată #riji din cau%a banilor. "e1 3ă le fie de bine1 2i aşa îmi înc'ipui că vorbesc adesea c or să ia ,on#bourn ul cînd o muri tata. /red că îl socotesc ca al lor cînd o să fie. ! Este un subiect pe care nu l puteau atin#e în faţa mea. ! &u+ ar fi fost ciudat dac o făceau. "ar nu mă îndoiesc că vorbesc des de asta, între ei. E', dacă pot fi liniştiţi cu o proprietate care nu e le#al a lor, cu atît mai bine. Mie mi ar fi ruşine să am o avere care mi a picat prin clau%ă testamentară.

2.<

Jane Austen

Ca it#$u$ &LI

(rima săptămînă după întoarcerea lor trecu repede+ a doua începu. Era ultima în care re#imentul mai rămînea la Mer0ton şi toate tinerele domnişoare din vecinătate se întristau vă%înd cu oc'ii. "eprimarea era aproape #enerală. "omnişoarele $ennet cele mari erau sin#urele în stare încă să mănînce, să bea, să doarmă şi să şi vadă de treburile lor obişnuite. >itt0 şi ,0dia, care se c'inuiau cumplit şi care nu înţele#eau cum cineva din familia lor putea avea o inimă atît de împietrită, le reproşau într una insensibilitatea. ! /erule mare1 /e o să se întîmple cu noi* /e o să ne facem* e7clamau adesea, amărîte de această nenorocire. ,i%%0, cum poţi %îmbi astfel* Mama lor, afectuoasă, le împărtăşea mî'nirea+ îşi amintea ce îndurase ea însăşi într o împrejurare asemă nătoare, cu două%eci şi cinci de ani mai înainte. ! 3înt si#ură, spuse ea, c am plîns două %ile între#i cînd a plecat re#imentul colonelului Miliar. -m cre%ut că o să mi se frîn#ă inima. ! 3înt si#ură că a mea o să se frîn#ă, spuse ,0dia. ! "acă măcar am putea pleca la $ri#'ton1 remarcă doamna $ennet. ! O'1 "a1 dacă măcar am putea pleca la $ri#'ton1 "ar tata este atît de nesuferit. ! /îteva băi de mare m ar pune pe picioare pentru totdeauna1
2.?

Mîndrie şi

re!udecat"

! 2i mătuşa ('ilips e convinsă că mie mi ar face foarte bine, adău#ă >itt0. -cestea erau tîn#uielile care răsunau fără întrerupere prin ,on#bourn Iouse. Eli%abet' încerca să se amu%e, dar toată plăcerea i se transforma în ruşine. 3imţi din nou justeţea acu%ărilor domnului "arc0 şi niciodată mai îna inte nu fusese atît de dispusă să l ierte pentru că se amestecase în viaţa prietenului său. "ar perspectivele înnourate ale ,0diei se limpe%iră curînd, căci doamna ;orster, soţia domnului colonel al re#imentului, o invită s o însoţească la $ri#'ton. -ceastă prietenă de nepreţuit era o foarte tînără femeie, căsă torită de puţin timp. -semănarea dintre ea şi ,0dia, căci aveau amîndouă o fire veselă, le făcuse să se simpati%e%e reciproc şi, din cele trei luni de cînd se cunoşteau, de două luni erau prietene intime. :ncîntarea ,0diei, cu acest prilej, adoraţia ei pentru doamna ;orster, bucuria doamnei $ennet şi suferinţa lui >itt0 ar putea fi cu #reu descrise. 6otal absentă faţă de simţămintele surorii sale, ,0dia %burda prin casă într un entu%iasm nestăvilit, cerînd fiecăruia s o felicite, rî%înd şi vorbind mai %#omotos decît de obicei, în timp ce în salon >itt0 cea fără de noroc se tot tîn#uia de soarta ei, în termeni tot mai e7a#eraţi pe cît îi era şi tonul de arţă#os. ! &u pot înţele#e de ce doamna ;orster nu m ar invita şi pe mine ca pe ,0dia, spunea ea, deşi nu sînt prietena ei intimă. -m şi eu dreptul să fiu invitată tot atît ca şi ea+ ba c'iar mai mult, pentru că sînt cu doi ani mai mare. Ladarnic încercă Eli%abet' s o facă mai înţeleaptă şi 9ane s o facă se se resemne%e. :n ceea ce o priveşte pe Eli%abet', această invitaţie era atît de departe de a tre%i în ea aceleaşi sentimente ca în mama ei şi în ,0dia, încît o considera ca pe o sentinţă de moarte a oricărei posibilităţi pentru ,0dia de a căpăta niţel bun simţ+ si cu riscul de a deveni nesuferită dacă s ar fi ştiut ce face, nu se putut abţine să nu l sfătuiască pe tatăl ei în secret, să
2.C

Jane Austen

n o lase pe ,0dia să plece. @ a arătat toată lipsa de cuviinţă din purtarea ,0diei în #eneral, puţinul profit pe care l ar putea tra#e din prietenia cu o femeie ca doamna ;orster şi probabilitatea de a fi şi mai imprudentă, într o astfel de companie, la $ri#'ton, unde ispitele erau desi#ur şi mai mari decît acasă. El o ascultă cu atenţie şi apoi îi spuse= ! ,0dia nu se poate simţi bine pînă ce nu se face de rîs în mod public, şi nu ne am putea niciodată aştepta s o facă cu o c'eltuială şi cu neplăceri mai mici pentru familia ei ca în împrejurimile de faţă. ! "acă ţi ai da seama, răspunse Eli%abet', de de%a vantajele foarte mari, pentru noi toţi, care s ar isca în ca%ul cînd purtarea nesăbuită şi imprudentă a ,0diei ar deveni cunoscută în mod public ! nu, cele care s au şi iscat ! sînt si#ură că ai judeca lucrul acesta în alt fel, ! A3 au şi iscatB, repetă domnul $ennet. /e spui* pus pe #oană, speriindu i, pe vreunii dintre admiratorii voştri* 3ărmană, micuţă ,i%%01 &u te lăsa dărîmată. -stfel de tineri delicaţi care nu suportă să aibă de a face cu niţică %ăpăceală nu merită nici un re#ret. Iai, arată mi lista acestor indivi%i jalnici care au fost ţinuţi la distanţă de nebuniile ,0diei. ! 6e înşeli+ nu am avut de îndurat asemenea ofense. &u mă plîn# acum de un rău în mod special, ci în mod #eneral. $unul nostru nume, onorabilitatea noastră în lume suferă, desi#ur, din cau%a uşurinţei fără stavilă, a aro#anţei şi a dispreţului pentru orice fel de stăpînire de sine care caracteri%ea%ă firea ,0diei. 3cu%ă mă, dar tre buie să vorbesc desc'is. "acă dumneata, scumpul meu tată, nu ţi vei da osteneala să i înfrîne%i e7uberanţa şi să o înveţi că ceea ce urmăreşte în pre%ent nu sînt lucrurile cu care şi va umple viaţa, curînd nu se va mai putea face nimic cu ea. ,a şaispre%ece ani va avea caracterul format, iar ea va fi în mod definitiv tipul de flirt care se face de rîs ! atît pe sine cît şi întrea#a ei familie. 2i, pe deasupra,
28H

Mîndrie şi

re!udecat"

un flirt în sensul cel mai prost al cuvîntului+ fără vreun farmec, în afară de tinereţe şi de o înfăţişare acceptabilă+ şi, datorită i#noranţei şi vidului din mintea ei, total incapabilă să se apere cît de puţin de dispreţul #eneral pe care l va provoca pofta ei turbată de a fi admirată. -celaşi pericol o paşte şi pe >itt0. Ea va păşi pe urmele ,0diei. :n#îmfată, i#norantă, leneşă, total incapabilă să se controle%e. O'1 tată dra#ă, îţi înc'ipui că va fi posibil să nu fie criticate şi dispreţuite oriunde vor fi cunoscute şi că asupra surorilor lor nu se va răsfrîn#e adesea ruşinea aceasta* "omnul $ennet vă%u că şi pune toată inima în această c'estiune+ şi, luîndu i afectuos mîna, îi spuse= ! &u te necăji, dra#a tatii. Oricine vă va cunoaşte, pe tine şi pe 9ane, vă va respecta şi preţui+ şi nu veţi apărea de%avantajate din cau%ă că aveţi două ! sau aş putea spune trei ! surori foarte nesăbuite. &u vom avea pace la ,on#bourn dacă ,0dia nu se duce la $ri#'ton. 3ă se ducă deci. /olonelul ;orster este un om cu bun simţ şi o s o pă%ească să nu facă vreo prostie+ şi este, din fericire, prea săracă pentru a tenta pe cineva. ,a $ri#'ton va avea, c'iar şi ca flirt de du%ină, mai puţină căutare decît aici. Ofiţerii vor #ăsi femei mai demne de atenţia lor. 3ă sperăm deci că şederea ei acolo o să i de%văluie propria i neînsemnătate. :n orice ca%, nu poate deveni mult mai rea decît este acum, fără să ne îndreptăţească s o punem sub c'eie, pentru tot restul vieţii. Eli%abet' trebui să se mulţumească cu acest răspuns+ opinia ei însă rămase aceeaşi, şi plecă de la el de%amă#ită şi întristată. &u i stătea în fire, totuşi, să dea amploare supărărilor, stăruind asupra lor. Era încredinţată că şi făcuse datoria şi n avea obiceiul să se frămînte pentru relele inevitabile sau să le amplifice, neliniştindu se. "acă ,0dia şi mama sa ar fi cunoscut tema conversaţiei dintre ea şi domnul $ennet, volubilitatea lor reunită nu le
28G

Jane Austen

ar fi ajuns pentru a şi e7prima indi#narea. :n înc'ipuirea ,0diei, o vi%ită la $ri#'ton însemna fericirea pe pămînt. Eă%u cu oc'iul creator al fante%iei stră%ile acelei vesele staţiuni balneare mişunînd de ofiţeri. 3e vă%u pe ea însăşi ca obiect al admiraţiei a %eci şi %eci dintre ei, deocamdată încă necunoscuţi. Eă%u toate splendorile cantonamentului ! corturile înălţate într o superbă uniformitate de rînduri, ticsite de tineret, răsunînd de veselie şi strălucind de stacojiul tunicilor+ şi pentru a completa ima#inea, se vă%u şi pe ea sub un cort, flirtînd plină de tandreţe cu cel puţin şase ofiţeri deodată. /e ar fi simţit oare dacă ar fi ştiut că sora ei urmăreşte s o lipsească de asemenea perspective şi realităţi* &umai mama ei, care ar fi simţit poate aproape acelaşi lucru, ar fi putut o înţele#e. Ei%ita ,0diei la $ri#'ton era sin#ura consolare în trista i convin#ere că soţul său nu intenţiona să mear#ă şi el vreodată acolo. & au aflat însă nimic din cele petrecute şi încîntarea lor a continuat, prea puţin întreruptă, pînă în %iua cînd ,0dia plecă. Eli%abet' trebuia să l vadă acum pe domnul 5ic)'am pentru ultima oară. /um de cînd se întorsese acasă se aflase adesea în compania lui, nu mai avea aproape nici o emoţie+ emoţiile trecutei ei preferinţe pentru el dis păruseră cu totul. :nvăţase c'iar să întrevadă pînă şi în blîndeţea lui, care la început o încîntase, o afectare şi o lipsă de fante%ie obositoare şi de%#ustătoare. Mai mult încă, în purtarea lui actuală faţă de dînsa #ăsea un i%vor de neplăceri+ căci tendinţa lui de a reînnoi atenţiile care marcaseră începutul cunoştinţei lor, după cele ce se întîmplaseră, nu putea decît s o irite. Eli%abet' pierdu orice interes pentru el cînd se vă%u aleasă astfel drept ţintă a unei #alanterii atît de frivole şi banale şi, respin#îndu i o mereu, nu se putea împiedica să nu simtă reprobare faţă de convin#erea lui că ! oricît de îndelun# şi indiferent din ce cau%ă o lipsise de atenţiile lui ! vani
282

Mîndrie şi

re!udecat"

tatea ei ar fi satisfăcută şi preferinţa ei dobîndită, desi#ur, printr o reînnoire a acestor atenţii. :n c'iar ultima %i de şedere a re#imentului la Mer0ton, el luă masa, împreună cu alţi ofiţeri, la ,on#bourn+ Eli %abet' se simţea atît de puţin dispusă să se despartă prietenos de dînsul încît, la o întrebare a lui despre felul cum îşi petrecuse timpul la Iunsford, îi pomeni de co lonelul ;it%Oilliam şi de domnul "arc0, care fuseseră trei săptămîni la Fosin#s, şi l întrebă dacă l cunoştea pe cel dintîi. 5ic)'am păru surprins, nemulţumit, alarmat+ dar, după ce se reculese o clipă, îi înapoie %îmbetul şi i răspunse că în trecut îl vă%use adesea+ apoi menţionă că era un adevărat #entleman şi o întrebă cum i a plăcut. Făspunsul ei favorabil a fost dat cu multă căldură. /urînd după aceasta 5ic)'am adău#ă indiferent= ! /ît timp spuneţi că a stat la Fosin#s* ! -proape trei săptămîni. ! 2i l aţi vă%ut adesea* ! "a, aproape în fiecare %i. ! ;elul său de a fi este foarte deosebit de al vărului său. ! "a, foarte deosebit+ dar cred că domnul "arc0 cîşti#ă atunci cînd îl cunoşti mai bine. ! :ntr adevăr1 stri#ă 5ic)'am cu o privire care lui Eli%abet' nu i scăpă. 2i, vă ro#, pot întreba... dar, stJpînindu se, adău#ă pe un ton mai vesel= /îşti#ă oare în ce priveşte manierele* - consimţit să adau#e o oarecare politeţe felului său obişnuit de a fi* /ăci nu îndră%nesc să sper, continuă el pe un ton mai scă%ut şi mai #rav, că a cîşti#at în lucrurile esenţiale. ! O'1 &u1 spuse Eli%abet'. :n lucrurile esenţiale cred că este întocmai aşa cum a fost întotdeauna. :n timp ce vorbea, 5ic)'am avu aerul că nu prea ştia dacă trebuie să se bucure de cuvintele ei sau să se îndoiască de sensul lor. Era pe c'ipul Eli%abet'ei ceva
283

Jane Austen

care l făcu să asculte cu o atenţie plină de teamă şi ne linişte în timp ce ea adău#a= ! /înd am afirmat că domnul "arc0 cîşti#ă atunci cînd îl cunoşti mai bine, n am vrut să spun că judecata sau purtarea sa s au sc'imbat în bine, ci că atunci cînd îl cunoşti mai îndeaproape, îi înţele#i mai bine firea. (e c'ipul mai aprins al lui 5ie)'am şi în privirile lui neliniştite se vedea că era alarmat+ rămase cîteva minute tăcut, apoi, scuturîndu se de jena ce l cuprinsese, se întoarse iar către ea şi i spuse pe, tonul cel mai blajin posibil= ! "umneavoastră, care cunoaşteţi atît de bine sen timentele mele faţă de domnul "arc0, veţi înţele#e ime diat cît de sincer mă bucur că este destul de înţelept pen tru a simula cel puţin aparen#a a ceea ce se cuvine. :n acest sens, mîndria lui poate fi de folos, dacă nu lui, multor altora, pentru că îl împiedică, desi#ur, de a avea o purtare odioasă ca aceea de pe urma căreia am avut eu de suferit. Mă tem numai că felul acela de prudenţă la care presupun că aţi făcut alu%ie este adoptat numai în timpul vi%itelor la mătuşa lui, căci are un neţărmurit respect pentru părerea bună a acesteia despre el. /înd eram împreună, teama de ea, ştiu, îşi făcea întotdeauna efectul+ .şi multe trebuie puse pe seama dorinţei lui de a reali%a căsătoria cu domnişoara de $our#', căsătorie la care, sînt si#ur, ţine mult. ,a au%ul acestor cuvinte, Eli%abet' nu şi putu stăpîni un surîs, dar îi răspunse numai printr o uşoară înclinare a capului. :nţelese că el dorea s o atra#ă pe panta vec'iului subiect al mî'nirilor lui şi nu avea deloc dispo%iţie să i o în#ăduie. Festul serii a trecut cu o aparentă voioşie din partea lui, dar fără vreo altă încercare de a se ocupa de Eli%abet'+ s au despărţit, la urmă, cu o politeţe reciprocă şi, probabil, cu o dorinţă reciprocă de a nu se mai întîlni vreodată. /înd petrecerea s a spart, ,0dia s a reîntors împreună
284

Mîndrie şi

re!udecat"

cu doamna ;orster la Mer0ton, de unde trebuiau să pornească a doua %i dimineaţă, devreme. "espărţirea ei de familie a fost mai curînd %#omotoasă decît înduioşă toare. &umai >itt0 vărsă lacrimi+ dar ea plînse de su părare şi invidie. "oamna $ennet făcu risipă de urări de fericire pentru fiica sa, impresionînd prin îndemnurile pe care i le dădu să nu scape vreun prilej de a se distra cît mai mult posibil, şi e7istau toate motivele să se creadă că acest sfat va fi urmat+ şi, în fericirea %#omotoasă a ,0diei, care şi lua rămas bun, urările de plecare, făcute pe un ton moderat de către surorile ei, fură rostite fără să fie au%ite.

28.

Jane Austen

Ca it#$u$ &LII

Eli%abet' nu şi ar fi putut face o părerea prea favora bilă despre fericirea conju#ală sau plăcerile casnice, dacă s ar fi luat numai după cele ce vedea în familia ei. 6atăl său, captivat de tinereţe şi de frumuseţe şi de aerul acela de bună dispo%iţie pe care îl au tinereţea şi frumuseţea în #eneral, se căsătorise cu o femeie a cărei minte slabă şi spirit necultivat au pus capăt, foarte curînd după căsătorie, oricărei afecţiuni adevărate. Fespectul, stima şi încrederea pieriseră pentru totdeauna+ şi tot ce cre%use el în privinţa fericirii casnice i a fost răsturnat. "omnul $ennet însă nu era o fire care să caute mîn#îieri pentru de%amă#irea provocată de propria lui imprudenţă într una din plăcerile cu care se consolea%ă atît de des cei nefericiţi din vina neserio%ităţii sau a viciului lor. :l încîntau viaţa la ţară şi cărţile+ şi din aceste plăceri i%vorîseră bucuriile lui cele mai mari. ;aţă de soţie, era prea puţin îndatorat, în afară de faptul că i#noranţa şi %ăpăceala ei îl amu%au. -cesta nu este #enul de fericire pe care un bărbat ar dori, în #eneral, să l datore%e soţiei sale+ dar acolo unde lipsesc alte posibilităţi de distracţie, adevăratul filo%of va scoate un profit din ceea ce are la îndemînă. Eli%abet' nu fusese totuşi niciodată oarbă faţă de com portamentul nepotrivit al tatălui ei, ca soţ. O duruse în totdeauna acest lucru+ din respect însă pentru însuşirile lui şi recunoscătoare pentru modul lui afectuos de a o
288

Mîndrie şi

re!udecat"

trata, încerca să uite ceea ce nu i putea trece cu vederea şi să şi #onească din minte acea continuă încălcare a în datoririlor şi bunei cuviinţe conju#ale care, e7punîndu o pe soţia sa dispreţului propriilor ei copii, era atît de con damnabilă. "ar niciodată nu simţise mai tare decît acum de%avantajele pe care le aveau copiii re%ultaţi dintr o că sătorie atît de nepotrivită şi nici nu fusese vreodată atît de perfect conştientă de relele ce i%vorau dintr o folosire atît de #reşită a unor însuşiri care, bine utili%ate, ar fi pu tut cel puţin asi#ura fiicelor sale respectabilitatea, c'iar dacă nu puteau de%volta inteli#enţa soţiei lui. Eli%abet' se bucură de plecarea lui 5ic)'am, dar mu tarea re#imentului îi dădu prea puţine motive de satis facţie. (etrecerile lor în afară erau mai puţin variate ca îna inte+ iar acasă avea o mamă şi o soră ale căror neconte nite tîn#uieli pentru plictiseala din jurul lor aşterneau o reală melancolie asupra cercului lor familial+ şi deşi cu timpul >itt0 ar fi putut să şi recapete bunul simţ natural, pentru că aceia care i tulburau mintea plecaseră, era mai mult decît probabil că cealaltă soră, de la care te puteai aştepta la prostii şi mai mari, va e7a#era cu neserio %itatea şi îndră%nelile, aflîndu se într o situaţie de două ori periculoasă, fiind vorba de o staţiune balneară şi de un cantonament. /înd consideră toate acestea, Eli%abet' constată ! constatare ce mai fusese făcută şi altădată ! că un eveniment pe care l dorea din toată inima nu i adu cea, cînd se reali%a, toată bucuria sperată. Era deci ne voie să fi7e%e o dată drept început al unei adevărate fe riciri+ să şi fi7e%e un alt obiectiv pentru dorinţele şi spe ranţele ei şi, bucurîndu se din nou cu anticipaţie de fericirea ce şi promitea, să se console%e pentru pre%ent şi să se pre#ătească pentru o altă de%amă#ire. /ălătoria la ,acuri forma acum obiectul preocupărilor sale cele mai fericite şi era cea mai bună mîn#îiere pentru toate orele neplăcute pe care nemulţumirea mamei şi a lui >itt0 le
28<

Jane Austen

făceau de neînlăturat+ şi dacă în planul său ar fi putut s o includă şi pe 9ane, totul ar fi fost desăvîrşit. A"ar ce fericire, îşi spunea, că am ce să mi doresc1 "acă tot aranjamentul ar fi perfect, aş fi si#ură că voi avea o de%amă#ire. "ar aşa, purtînd cu mine un i%vor nesfîrşit de re#rete din cau%a absenţei surorii mele, pot spera în mod raţional ca nădejdile mele de bucurie să sa împlinească. Dn plan în care fiecare punct promite o încîntare nu poate fi niciodată o reuşită+ şi o de%amă#ire totală poate fi parată numai apărîndu te printr o mică şi neînsemnată mî'nireB. :nainte de plecare ,0dia promisese să scrie mamei şi lui >itt0 foarte des şi foarte amănunţit+ scrisorile ei însă se lăsau mult aşteptate şi erau totdeauna foarte scurte. -celea adresate mamei conţineau prea puţin în afară doar de faptul că se întorseseră de la ba%ar, unde fuseseră însoţite de cutare şi cutare ofiţer şi unde vă%useră podoabe atît de frumoase că era înnebunită+ că avea o roc'ie sau o umbreluţă nouă, pe care ar fi descris o mai amănunţit, dar trebuia să plece în mare #rabă, căci o c'ema doamna ;orster pentru că se duceau la un cantonament+ iar din corespondenţa cu sora sa se putea afla şi mai puţin deoarece, deşi scrisorile către >itt0 erau ceva mai lun#i, erau mult prea pline de cuvinte subliniate pentru a putea fi vă%ute şi de alţi oc'i. "upă două sau trei săptămîni de la plecarea ,0diei, să nătatea, buna dispo%iţie şi veselia începură iarăşi să şi facă apariţia la ,on#bourn. 6otul avea o înfăţişare mai fericită. ;amiliile care plecaseră la oraş pentru iarnă se în torseseră şi apărură toaletele şi distracţiile de vară. "oamna $ennet îşi recăpătă obişnuita sa seninătate certăreaţă+ iar pe la mijlocul lui iunie >itt0 îşi revenise într atît, încît era în stare să intre în Mer0ton fără lacrimi ! eveniment promiţător, care o făcu pe Eli%abet' să spere că pînă la /răciunul viitor, va fi destul de cuminte ca să nu mai pomenească de ofiţeri mai des decît o dată
28?

Mîndrie şi

re!udecat"

pe %i, afară doar dacă, în urma vreunei dispo%iţii crude şi răuvoitoare a ministerului de ră%boi, nu s ar încartirui un re#iment la Mer0ton. "ata fi7ată pentru începutul călătoriei lor spre nord se apropia repede+ nu mai erau decît două săptămîni, cînd sosi o scrisoare de la doamna 4ardiner, care îi amîna începutul şi îi scurta durata. "omnul 4ardiner nu putea pleca, fiind împiedicat de treburi, decît peste două săptă mîni, în iulie, şi în mai puţin de o lună trebuia să fie înapoi la ,ondra+ şi cum aveau la dispo%iţie puţin timp ca să ajun#ă atît de departe şi să vadă atît cît îşi propuseseră, pe îndelete şi comod cum speraseră, erau acum obli#aţi să renunţe la ,acuri şi să facă un voiaj mai mic+ după ultimele planuri, urmau să mear#ă către nord, nu mai departe de "erb0s'ire. :n ţinutul acela erau destule de vă%ut ca să le umple cea mai mare parte din cele trei săptămîni+ iar pentru doamna 4ardiner, locul pre%enta o atracţie deosebit de puternică. Oraşul în care locuise mai demult cîţiva ani şi unde urmau să petreacă vreo cîteva %ile era probabil pentru curio%itatea ei tot atît de atră #ător ca şi faimoasele splendori de la Matloc) /'atsOort', "ovedale sau (ea). Eli%abet' era e7trem de de%amă#ită+ visase tot timpul să vadă Lacurile şi încă mai credea că ar fi fost destul timp pentru acest lucru. Era însă de datoria ei să fie mulţumită şi avea o fire optimistă+ aşa că totul fu, curînd, iarăşi bine. Multe #înduri se le#au de "erb0s'ire. :i era imposibil să audă acest, cuvînt fără să se #îndească la (emberle0 şi la proprietarul acelui loc. A"ar e si#ur, îşi spuse, că pot să intru în comitatul în care locuieşte el şi să fur de acolo cîteva spaturi fără să mă observe şi fără să fiu pedepsită pentru astaB. 6impul de aşteptare era acum dublu. 6rebuiau să treacă patru săptămîni pînă la sosirea unc'iului şi mătuşii sale. "ar au trecut+ şi domnul şi doamna 4ardiner, cu cei
28C

Jane Austen

patru copii ai lor, apărură în cele din urmă la ,on#bourn. /opiii, două fetiţe de şase şi opt ani şi doi băieţi mai mici, urmau să rămînă în #rija specială a verişoarei lor 9ane, favorita tuturor, care cu un bun simţ nede%minţit şi cu blîndeţea firii sale era perfect indicată să se ocupe de ei în tot felul ! învăţîndu i, jucîndu se cu ei şi iubindu i. "omnul şi doamna 4adiner rămaseră la ,on#bourn numai o noapte şi a doua %i de dimineaţă porniră îm preună cu Eli%abet' în căutare de noutăţi şi de amu%a ment. O bucurie era si#ură, aceea că tovarăşii de drum se potriveau+ erau dotaţi cu sănătate şi calm pentru a face faţă inconvenientelor, cu veselie pentru a le spori orice plăcere şi cu dra#oste şi inteli#enţă care puteau să o înlocuiască, dacă din afară s ar+ fi ivit de%amă#iri. 6ema acestei lucrări nu este descrierea ţinutului "erb0s'ire şi nici a altuia din locurile remarcabile prin care trecea drumul lor+ O7ford, $len'eim, 5arOic), >enilOort', $irmin#'am etc., sînt de ajuns de cunoscute. 6ot ce ne preocupă în pre%ent este o mică porţiune din "erb0s'ire. "upă ce vi%itară locurile cele mai frumoase ale ţinutului, îşi îndreptară paşii către orăşelul ,ambton, unde locuise odinioară doamna 4ardiner şi unde, au%ise de mult, se mai, aflau încă nişte cunoştinţe de ale ei+ şi Eli%abet' înţelese de la mătuşa sa că (emberle0 era situat la mai puţin de cinci mile de ,ambton. &u se afla c'iar în drumul lor, dar nici la o distanţă mai mare de o milă, două. /u o seară înainte, pe cînd discutau ruta, doamna 4ardiner îşi e7primase dorinţa de a revedea acel loc. "omnul 4ardiner se declarase de acord şi s au adresat ,li%abet' ei pentru a i cere şi ei consimţămîtul. ! @ubita mea, nu ţi ar plăcea să ve%i un loc despre care ai au%it atîta* o întrebă mătuşa, un loc care, în plus, îţi va aminti de atîţia dintre cunoscuţii dumitale. 2tii că 5ic)'am şi a petrecut acolo toată tinereţea. Eli%abet' era disperată. 3imţea că nu avea ce căuta la (emberle0 şi se vă%u silită să pretindă că nu ţinea să l
2<H

Mîndrie şi

re!udecat"

vadă. 6rebuia să le spună că era sătulă de locuinţe arătoase= după ce trecuse prin atîtea nu mai #ăsea nici o plăcere în covoare fine şi draperii de satin. "oamna 4ardiner îi spuse că era o prostuţă. ! "aca ar fi vorba numai de o casă bo#at mobilată, spuse ea, nu m ar interesa nici pe mine+ dar parcul e încîntător. 2i au acolo păduri dintre cele mai frumoase din ţinut. Eli%abet' nu mai spuse nimic+ dar nu putea fi de acord, îi trecu prin minte posibilitatea de a l întJlni pe domnul "arc0 în timpul vi%itei lor. -r fi în#ro%itor1 &umai acest #înd o făcu să roşească+ şi şi spuse că era mai bine să i vorbească desc'is mătuşii sale decît să şi ia un asemenea risc. Erau însă obiecţii serioase împotriva acestui lucru+ şi in cele din urmă 'otărî ca aceasta să fie ultima soluţie la care să recur#ă, în ca% că investi#aţiile sale cu privire la absenţa familiei de la (emberle0 vor căpăta un răspuns nefavorabil. (rin urmare, cînd se retrase pentru noapte, întrebă camerista dacă (emberle0 era un loc încîntător, care era numele proprietarului şi, cu destulă în#rijorare, dacă fa milia se afla acolo pentru vară. ,a ultima întrebare primi un răspuns ne#ativ, cît se poate de binevenit+ panica fiind astfel înlăturată, se lăsă în voia marii curio%ităţi de a vedea şi ea casa+ iar în dimineaţa următoare, cînd se dis cută din nou acest subiect şi i se ceru din nou părerea, putu răspunde prompt şi cu un potrivit aer de indiferenţă că nu avea într adevăr nimic împotriva acestui plan. Drmau deci să plece la (emberle0.

2<G

Jane Austen

Ca it#$u$ &LIII

:n timp ce înaintau pe şosea, Eli%abet', oarecum tulburată, căuta să %ărească apărînd pădurea de la (emberle0+ şi cînd, în sfîrşit, intrară pe lîn#ă casa portarului se simţi e7trem de a#itată. (arcul era foarte mare şi se întindea pe un teren e7 trem de variat. @ntrară printr unul dintre locurile cele mai joase şi mînară un timp printr o frumoasă pădure ce se întindea pe o mare suprafaţă. Mintea Eli%abet'ei era prea preocupată pentru a face conversaţie, dar vă%u şi admiră fiecare locşor şi fiecare privelişte mai deosebită. Drcară treptat o jumătate de milă şi se aflară în vîrful unei coline unde pădurea înceta şi oc'iul era prins imediat de (emberle0 Iouse, aşe%ată da cealaltă parte a unei văi, pe unde şerpuia un drum oarecum abrupt. Era o clădire de piatră mare şi frumoasă, bine aşe%ată pe o ridicătură a terenului, proiectîndu se pe crestele unor dealuri împădurite+ iar în faţă, o apă cur#ătoare destul de mare se umfla, devenind şi mai abundentă, dar fără nimic artificial în aspectul ei. Malurile nu erau nici îndreptate, nici ornamentate. Eli%abet' rămase încîntată. &u mai vă%use niciodată un loc pentru care natura să fi făcut mai mult, sau unde frumuseţea naturii să fi fost atît de puţin modificată de #ustul nepriceput al cuiva. Erau toţi plini de admiraţie+ şi în clipa aceea Eli%abet' simţi că a fi stăpînă la (emberle0 însemna ceva.
2<2

Mîndrie şi

re!udecat"

/oborîră dealul, traversară podul şi traseră la scară+ şi pe cînd cerceta mai de aproape casa, îi reveniră toate temerile ca nu cumva să l întîlnească pe proprietar. :i era #roa%ă să nu se fi înşelat camerista. ,a cererea lor de a vi%ita locuinţa, au fost conduşi în 'ol+ iar Eli%abet' avu ră#a%, în timp ce o aşteptau pe menajera casei, să se mi nune%e că se afla acolo unde se afla. Menajera apăru ! o femeie în vîrstă, respectabilă, mult mai puţin arătoasă, dar mult mai amabilă decît îşi înc'ipuise că va fi. O urmară în sala de mese. Era o în căpere mare, proporţionată ca dimensiuni şi frumos mo bilată. "upă ce Eli%abet' se uită puţin în jur, se duse la o fereastră, ca să se bucure de privelişte. "ealul, încununat de pădurea pe unde coborîseră, părînd de la distanţă mai abrupt, era splendid. ;iecare bucăţică de teren era armonioasă+ privi cu încîntare întrea#a panoramă ! rîul, copacii împrăştiaţi pe maluri şi, cît putea cuprinde cu oc'ii, şerpuitul văii. :n timp ce străbăteau celelalte în căperi, toate acestea apăreau din un#'iuri diferite+ dar de la fiecare fereastră se puteau vedea adevărate minuni. /amerele erau înalte şi frumoase, cu mobile pe măsura averii stăpînului+ şi Eli%abet' remarcă, plină de admiraţie pentru #ustul lui, că nu erau nici bătătoare la oc'i ,nici inutil de preţioase+ mai puţin impresionante şi mai autentic ele#ante decît cele de la Fosin#s. A2i aş fi putut fi stăpîna acestui loc, se #îndi. -ş fi putut fi acum familiari%ată cu aceste încăperi. :n loc să le privesc ca o străină, m aş fi putut bucura de ele ca de bunul meu şi aş fi putut primi aici, ca oaspeţi, pe unc'iul şi pe mătuşa mea. "ar nu, se reculese ea repede, asta nu s ar fi putut întîmpla+ unc'iul şi mătuşa n ar mai fi e7istat pentru mine+ nu mi s ar fi în#ăduit să i invitB. -cesta a fost un #înd binevenit+ a salvat o de ceva ce semăna a re#ret. "orea s o întrebe pe menajeră dacă stăpînul era cu adevărat absent, dar nu avu curajul. :n cele din urmă,
2<3

Jane Austen

întrebarea o puse unc'iul ei, iar ea se îndepărtă speriată, în timp ce doamna Fe0nolds răspundea că aşa era, adău #înd= A"ar îl aşteptăm să vină mîine, cu un #rup mare de prieteniB. /e bucuroasă era Eli%abet' că vi%ita lor nu fusese amînată cu o %i1 Mătuşa ei o c'emă pentru a i arăta un tablou. 3e apro pie şi vă%u portretul domnului 5ic)'am, atîrnat deasupra căminului, printre alte cîteva miniaturi. Mătuşa o întrebă %îmbind dacă îi plăcea. Menajera se apropie şi le spuse că era portretul unui tînăr domn, fiul intendentului defunctului ei stăpîn, care l crescuse pe propria lui c'el tuială. A- intrat acum în armată, adău#ă menajera, dar mă tem că a luat apucături releB. "oamna 4ardiner îşi privi nepoata cu un surîs pe care Eli%abet' nu i l putu înapoia. ! 2i acesta, spuse doamna Fe0nolds, arătînd spre o altă miniatură, este stăpînul meu+ şi seamănă foarte bine. - fost pictat în acelaşi timp cu celălalt ! acum aproape opt ani. ! -m au%it multe despre înfăţişarea distinsă a stăpînului dumitale, spuse doamna 4ardiner, privind por tretul+ are un c'ip frumos. "ar, ,i%%0, dumneata ne poţi spune dacă seamănă sau nu. Fespectul doamnei Fe0nolds faţă de Eli%abet' păru să crească aflînd că l cunoştea pe stăpînul ei. ! 6înăra domnişoară îl cunoaşte pe domnul "arc0* Eli%abet' se îmbujoră şi răspunse= ! (uţin. ! 2i nu credeţi, maSam, că este un #entilom foarte c'ipeş* ! "a, foarte c'ipeş. ! ,u, una, sînt si#ură că nu cunosc un altul aşa de c'ipeş+ dar în #aleria de sus o să vedeţi un alt portret al lui, mai mare şi mai bun decît acesta. /amera asta era camera preferată a defunctului meu stăpîn şi miniaturile au rămas c'iar în locul unde se aflau şi atunci. Kinea mult
2<4

Mîndrie şi

re!udecat"

la ele. Eli%abet' înţelese acum de ce printre ele era şi por tretul domnului 5ic)'am. "oamna Fe0nolds le atrase apoi atenţia asupra unui portret al domnişoarei "arc0, desenat pe cînd avea numai opt ani. ! 2i domnişoara "arc0 este tot atît de frumoasă ca şi fratele ei*1 întrebă domnul 4ardiner. ! O'1 "a1 /ea mai frumoasă tînără domnişoară ce s a vă%ut vreodată+ şi atît de desăvîrşită1 /întă la pian şi din #ură, cît e %iua de lun#ă. :n camera de alături este un pian nou care de abia a fost adus pentru dînsa ! un dar din partea stăpînului meu+ va veni şi dînsa mîine, aici. "omnul 4ardiner, care avea un fel de a fi de#ajat şi plăcut, îi încuraja comunicativitatea, punîndu i întrebări şi făcînd tot felul de remarci. "oamnei Fe0nolds, fie din mîndrie, fie din dra#oste, îi făcea mare plăcere să vor bească despre stăpînul ei şi despre sora acestuia. ! 3tăpînul dumitale stă mult la (emberle0 în timpul anului* ! &u atît cît aş dori eu, domnule+ dar cred că pot să vă spun că petrece aici jumătate din timpul său, iar dom nişoara "arc0 vine întotdeauna pentru lunile de vară. A:n afară de ca%ul că se duce la Fams#ateB, îşi spuse Eli%abet'. ! "acă stJpînul dumitale s ar căsători l aţi avea mai multă vreme aici. ! "a, domnule, dar nu ştiu cînd se va întîmpla asta. &u ştiu cine ar fi destul de bună pentru dînsul. "omnul şi doamna 4ardiner %îmbiră. Eli%abet' nu se putu stăpîni să nu spună= ! ;aptul că dumneata #îndeşti astfel este spre cinstea lui, sînt si#ură. ! &u spun decît adevărul adevărat, şi acelaşi lucru l ar spune oricine îl cunoaşte, replică cealaltă. Eli%abet' se #îndi că asta însemna mult+ şi o ascultă cu o uimire
2<.

Jane Austen

crescîndă, în timp ce adău#a= în toată viaţa mea nu am au%it de la dînsul un sin#ur cuvînt rău, şi l ştiu de cînd era de patru ani. ,auda aceasta i se păru a fi cea mai e7traordinară din tre toate şi cea mai contrară părerilor ei. ;usese ferm încredinţată că domnul "arc0 nu era blînd din fire. -sculta cu cea mai mare atenţie+ tînjea să afle şi mai multe şi fu recunoscătoare unc'iului care spuse= ! E7istă foarte puţini oameni despre care se poate spune atît de mult. -veţi noroc cu un astfel de stăpîn. ! "a, domnule, ştiu că am. "acă ar fi să străbat lumea în lun# şi n lat, n aş putea da de un altul mai bun. -m bă#at mereu de seamă că aceia care au o fire bună de mici o au şi cînd se fac mari+ şi dînsul a fost întotdeauna copilul cel mai blînd şi cel mai #eneros din lume. Eli%abet' o privi uluită. AE cu putinţă să fie vorba de domnul "arc0*B se întrebă ea. ! 6atăl său era un om admirabil, spuse doamna 4ardiner. ! "a, maSam, aşa era cu adevărat+ dar fiul îi seamănă în totul ! e tot atît de bun cu cei săraci1 Eli%abet' asculta, se minuna, se îndoia şi dorea cu ne răbdare să afle cît mai multe. (entru ea, doamna Fe0 nolds nu pre%enta nici un alt interes. :n %adar vorbea despre conţinutul tablourilor, despre dimensiunile camerelor şi despre preţul mobilelor. "omnul 4ardiner, e7trem de amu%at de acest #en de prejudecăţi familiale, pe seama cărora punea el laudele e7a#erate aduse stăpînului ei, desc'ise din nou acelaşi subiect+ şi ea stărui cu ener#ie asupra numeroaselor lui merite, în timp ce urcau împreună scara impunătoare. ! Este cel mai perfect moşier şi cel mai perfect stăpîn care a e7istat vreodată+ nu ca tinerii sălbatici din %ilele noastre, care nu se #îndesc la nimic decît la ei. &u e unul din arendaşii sau servitorii săi care să nu l vorbească de bine. Dnele persoane !ic că e mîndru+ dar e si#ur că eu n
2<8

Mîndrie şi

re!udecat"

am vă%ut niciodată aşa ceva la dînsul. :mi înc'ipui că se spune aşa din cau%ă că lui nu i turuie #ura într una, ca altor tineri. A:n ce lumină favorabilă îl arată tot ce spune eaB, #îndi Eli%abet'. ! -ceastă splendidă dare de seamă asupra lui, şopti mătuşa în timp ce mer#eau mai departe, nu se prea po triveşte cu purtarea faţă de bietul nostru prieten. ! (oate că ne am înşelat. ! &u prea pare probabil+ sursa noastră de informaţii era prea bună. /înd au ajuns sus, în spaţiosul vestibul, au fost conduşi într un a#reabil salonaş, mobilat de curînd, mai ele#ant şi mai vesel decît cele de jos, şi au fost informaţi că fusese tocmai aranjat pentru a i face plăcere domnişoarei "arc0, care îndră#ise această încăpere cînd venise ultima oară la (emberle0. ! E desi#ur un frate bun, spuse Eli%abet', îndreptîndu se către una dintre ferestre. "oamna Fe0nold se #îndea cu plăcere la încîntarea domnişoarei "arc0 cînd va intra în camera aceea. ! 2i aşa este dînsul totdeauna, adău#ă ea. Orice îi poate face plăcere surorii sale, e si#ur că va fi îndeplinit, cît ai bate din palme. &u e7istă ceva să nu facă pentru ea. &u mai rămăsese de vi%itat decît #aleria de tablouri şi două sau trei dormitoare principale. :n cea dintîi se aflau multe picturi bune, dar Eli%abet' nu se pricepea deloc la pictură= în sc'imb s ar fi întors bucuroasă să revadă cJteva desene în creion ale domnişoarei "arc0, e7puse jos, mai interesante în #eneral şi de asemenea mai uşor de înţeles. :n #alerie se aflau multe portrete de familie, dar nu pre%entau atîta interes, încît să capte%e atenţia unui străin. Eli%abet' trecu mai departe în căutarea sin#urului c'ip
2<<

Jane Austen

ale cărui trăsături îi erau cunoscute. :n cele din urmă se opri în faţa lui+ şi constată i%bitoarea asemănare a portretului cu domnul "arc0, avînd c'ipul luminat de un anumit %îmbet care îi amintea de %îmbetul cu care o privea pe ea, cîteodată. Fămase cîteva minute în faţa portretului, în #ravă contemplare, şi tot la el se mai întoarse o dată, înainte de a părăsi #aleria. "oamna Fe0nolds îi informă că tabloul fusese pictat pe cînd tatăl domnului "arc0 era încă în viaţă. :n clipa aceea în inima Eli%abet'ei îşi făcu desi#ur loc un sentiment mult mai cald pentru ori#inalul portretului decît simţise ea vreodată, c'iar în cele mai bune momente ale cunoştinţei lor. ,audele cu care l copleşise doamna Fe0nolds nu erau o ba#atelă. /e preţuire este mai valoroasă decît cea a unui servitor inteli#ent* 3e #îndi la fericirea atîtor oameni care se aflau în #rija lui, ca frate, moşier, stăpîn+ cîtă bucurie şi cîtă durere îi stătea în puteri să împartă+ cît bine sau cît rău putea face el1 ;iecare #înd pe care l e7primase menajera fusese o preţuire a caracterului său+ şi cum stătea acum în faţa pîn%ei care l repre%enta cu oc'ii asupra ei, privind o parcă, se #îndi la afecţiunea ce i o purta, cu un sentiment de recunoştinţă mai adînc decît stîrnise aceasta vreodată în trecut ! îşi aminti de căldura iubirii lui şi avu în#ăduinţă pentru modul în care fusese e7primată. "upă ce au vă%ut tot ce era desc'is pentru vi%itatori, au coborît, şi au luat rămas bun de la menajeră şi au fost lăsaţi în #rija #rădinarului care i aştepta la uşa de la in trare. (e cînd străbăteau pajiştea, în drum spre rîu, Eli%abet' se întoarse să mai vadă casa încă o dată+ unc'iul şi mătuşa se opriră de asemeni şi, în timp ce primul făcea presupuneri asupra datei cînd fusese construită, proprie tarul însuşi se ivi deodată pe drumul care ducea în spa tele casei, înspre #rajduri. 3e aflau la două%eci de iar%i unul de altul şi apariţia lui
2<?

Mîndrie şi

re!udecat"

fusese atît de bruscă, încît era imposibil să l evite. Oc'ii lor se întîlniră imediat şi obrajii amîndurora se îmbujorară. "arc0 rămase cu oc'ii aţintiţi asupra ei şi timp de o clipă păru împietrit de uimire, dar, revenindu şi repede, înaintă înspre #rupul lor şi se adresă Eli%abet'ei, dacă nu foarte calm, cel puţin foarte politicos. Ea se întoarse instinctiv pentru a pleca+ dar la apro pierea lui se opri şi îi primi salutul cu o stJnjeneală imposibil de învins. "acă pentru ceilalţi doi apariţia lui sau asemănarea cu tabloul pe care tocmai îl vă%useră n ar fi fost de ajuns pentru a i convin#e că se aflau în faţa domnului "arc0, ar fi putut o înţele#e imediat, după e7presie de surpri%ă a #rădinarului, la vederea stăpînului său. 3e ţinură niţel deoparte în timp ce dînsul vorbea cu nepoata lor care, uimită şi încurcată, aproape că nu îndră%nea să şi ridice privirile spre c'ipul lui şi nu ştia nici ce să răspundă amabilelor întrebări despre sănătatea familiei ei. Dluită de sc'imbarea intervenită în comportarea lui, de cînd se despărţiseră, fiecare fra%ă pe care o rostea îi mărea şi mai mult stînjeneala+ şi fiecare #înd ce i trecea prin minte în le#ătură cu faptul nepotrivit de a fi fost #ăsită acolo, făcu ca cele cîteva minute în care rămaseră împreună să fie cele mai neplăcute din viaţa ei. &ici el nu părea să se simtă mai bine+ cînd vorbea, #lasul nu avea nimic din calmul lui obişnuit şi a întrebat o atît de des şi pe un ton atît de #răbit de cînd se afla în "erb0s'ire şi de cînd plecase de la ,on#bourn, încît era evident că mintea lui era într altă parte. :n cele din urmă, păru că nu i mai vine nici o idee+ şi, după ce stătu cîteva minute fără să scoată un cuvînt, se adună deodată şi şi luă bun rămas. "omnul şi doamna 4ardiner se apropiară atunci de Eli%abet' şi îşi e7primară admiraţia pentru înfăţişarea lui+ dar ea nu au%i nici un sin#ur cuvînt şi, absorbită de propriile ei simţăminte, îi urmă tăcută. Era copleşită de ruşine şi mî'nire. Eenirea ei acolo era lucrul cel mai ne
2<C

Jane Austen

fericit, cel mai necu#etat din lume. /e ciudat trebuie să i fi părut lui1 2i ce urît ar putea interpreta totul unora atît de înfumurat1 -r putea să aibă impresia că ea îi ieşise din nou, intenţionat, în cale. O'1 "e ce venise* 3au de ce a venit el cu o %i mai devreme decît era aşteptat* "acă ei s ar fi #răbit numai cu %ece minute, nu s ar fi întîlnit+ pentru că el sosise în clipa aceea, că n clipa aceea coborîse de pe cal sau din trăsură. Ea continuă să roşească din cau%a acestei nefericite întîlniri. 2i purtarea lui atît de i%bitor sc'imbată ! ce putea să însemne* Era uimitor c'iar şi faptul că îi vorbise+ dar să vorbească atît de amabil, să întrebe de familia ei* &u l vă%use niciodată purtîndu se atît de puţin distant, niciodată nu vorbise cu #entileţea pe care o avusese cu prilejul acestei neaşteptate întîlniri. /e contrast faţă de ultima lor întrevedere, la Fosin#s (ar), cînd îi înmînase scrisoarea1 &u ştia ce să mai creadă, sau cum să şi e7plice totul. Mer#eau acum pe o frumoasă cărare de a lun#ul apei+ fiecare pas le scotea înainte o şi mai impo%antă înclinare a terenului, o şi mai frumoasă privelişte a pădurii de care se apropiau, dar trecu un timp pînă ce Eli%abet' fu în stare să şi dea seama de toate acestea şi, deşi răspundea mecanic c'emărilor repetate ale unc'iului şi mătuşii sale şi părea că şi îndreaptă oc'ii către lucrurile pe care ei i le arătau, nu vă%u nimic din peisaj. 6oate #îndurile i se concentrau pe locşorul acela din (emberle0 Iouse, oricare ar fi fost el, unde se afla în clipa aceea domnul "arc0. 6înjea să ştie ce se petrecea, în momentul acela, în mintea lui+ ce credea despre dînsa+ şi dacă, în pofida a tot ce se întîmplase, îi mai era încă dra#ă. (oate că fusese amabil numai pentru că se simţea liniştit+ totuşi, în #lasul lui sunase ceva ce nu semăna a linişte. & ar fi putut spune dacă dînsul se bucurase sau se întristase vă%înd o+ dar e si#ur că nu o vă%use fără oarecare emoţie. (înă la urmă remarcile tovarăşilor de drum, în le#ătură cu lipsa ei de atenţie, o tre%iră făcînd o să înţelea#ă
2?H

Mîndrie şi

re!udecat"

trebuie să se comporte firesc. @ntrară în pădure şi, luîndu şi pentru un timp rămas bun de la rîu, urcară nişte coline mai înalte, pe unde, în punctele în care desc'iderile dintre copaci lăsau oc'iul să pribe#ească, apăreau încîntătoare vederi asupra văii şi dealurilor din faţă, cu lun#ul şir de păduri răspîndite pe multe dintre ele şi, din cînd în cînd, porţiuni din rîu. "omnul 4ardiner îşi e7primă dorinţa de a face înconjurul între#ului parc, dar în acelaşi timp se temea că lucrul acesta ar putea să depăşească o plimbare obişnuită. ,i se spuse, cu un surîs triumfător, că înconjurul parcului repre%enta %ece mile. Făspunsul acesta a fost 'otărîtor şi urmară circuitul obişnuit care i aduse din nou, după un timp, pe o pantă, printre copaci pletoşi, lîn#ă mar#inea apei, la unul dintre punctele ei cele mai în#uste. 6recură de partea cealaltă pe un podeţ care se potrivea cu între#ul peisaj. Era locşorul cel mai puţin împodobit dintre toate cele pe care le vi%itaseră+ şi valea, strîn#îndu se într o vîlcea, lăsa loc numai pentru rîu şi pentru o cărare în#ustă, printre copacii sălbatici din păduricea care măr#i nea apa. Eli%abet' ar fi dorit să i e7plore%e cotiturile+ dar după ce trecură puntea şi vă%ură la ce distanţă se aflau de casă, doamna 4ardiner, care nu mer#ea uşor pe jos, n a mai putut continua plimbarea şi vru să ajun#ă la tră sură, cît mai repede cu putinţă. &epoata ei, prin urmare, a fost obli#ată să se supună şi se îndreptară pe drumul cel mai scurt către casă de partea cealaltă a rîului+ înain tau însă încet căci domnul 4ardiner, care adora pescuitul, deşi îşi putea permite rareori această bucurie, era atît de atent să vadă vreun păstrăv ivindu se în apă şi atît de prins de discuţia despre lucruri de acest fel cu însoţitorul lor, încît înainta foarte încet. :n timp ce mer#eau astfel, fără #rabă, au fost din nou surprinşi ! şi mirarea Eli%abet'ei a fost aproape tot atît de mare ca întîia dată ! vă%îndu l, nu prea departe, pe domnul "arc0 care se apropia de ei. /ărarea fiind aici mai descoperită decît de
2?G

Jane Austen

partea cealaltă, putură să l %ărească înainte de a se întîlni. Eli%abet', deşi uimită, era cel puţin mai pre#ătită decît înainte să stea de vorbă, şi se 'otărî să vorbească şi să pară liniştită, dacă el avea cu adevărat de #înd să i întîlnească. 6imp de cîteva minute a fost totuşi si#ură că el va apuca pe vreo altă cărare. -ceastă impresie dură atîta timp cît o cotitură a potecii îl ascunse privirii lor. /înd depăşiră curba, "arc0 se afla în faţa lor. "intr o privire, Eli%abet' observă că nu pierduse nimic din noua lui politeţe+ şi pentru a i răspunde cu aceeaşi politeţe începu imediat să admire frumuseţea locului+ dar nici nu spusese bine cuvintele AîncîntătorB şi AfermecătorB că îi trecură prin minte unele amintiri nefericite şi îşi spuse că laudele aduse domeniului (emberle0 puteau fi #reşit in terpretate. 3e sc'imbă la faţă şi nu mai %ise nimic. "oamna 4ardiner rămăsese puţin în urmă+ cînd Eli%abet' tăcu, el o întrebă dacă i va face cinstea de a l pre%enta prietenilor săi. -ceasta era o dovadă de politeţe pentru care ea nu era deloc pre#ătită+ şi cu #reu îşi putu opri un surîs la #îndul că dînsul dorea să facă cunoştinţă c'iar cu unii dintre aceia împotriva cărora mîndria lui se revoltase atît, atunci cînd o ceruse în căsătorie. A/e uimit va fi, #îndi Eli%abet', cînd va afla cine sînt1 :i ia drept persoane din lumea bunăB. (re%entarea a fost totuşi făcută imediat+ şi în timp ce i spunea cum se înrudeau, ea îi aruncă o privire furişă pentru a vedea cum va primi acest lucru, aşteptîndu se s o ia la #oană cît va putea mai repede din faţa unor cunoştinţe atît de de%onorante. - fost, neîndoielnic, surprins. "ar a suportat totul cu fermitate+ şi, departe de a pleca, se întoarse împreună cu ei şi începu o conversaţie cu domnuG 4ardiner. Eli%abet' nu putea fi decît încîntată+ nu putea fi decît triumfătoare. 4îndul că "arc0 constata acum că ea avea şi unele rude pentru care nu trebuia să roşească era consolator. -scultă atentă ce vorbeau şi se simţi mîndră de fiecare cuvînt, fiecare
2?2

Mîndrie şi

re!udecat"

propo%iţiune a unc'iului ei, care scoteau în evidenţă inteli#enţa, #ustul sau buna lui creştere. /onversaţia se fi7ă în curînd asupra pescuitului şi Eli%abet' îl au%i pe domnul "arc0 invitîndu l cu cea mai mare amabilitate să vină acolo la pescuit ori de cîte ori îi va face plăcere, cît timp se va afla în împrejurimi, oferindu se în acelaşi timp să i pună la dispo%iţie uneltele necesare si să i arate locurile din rîu unde erau, de obicei, cele mai mari şanse. "oamna 4ardiner, care mer#ea braţ la braţ cu Eli%abet', îi aruncă o privire plină de mirare. Eli%abet' nu spuse nimic, dar era fericită+ oma#iul îi era adresat în totul. Mirarea ei totuşi era imensă şi şi repeta mereu= A"e ce este atît de sc'imbat* "e unde poate proveni sc'imbarea* &u se poate să fie din cau%a mea; nu se poate ca purtarea lui să fi devenit atît de amabilă de dra#ul meu. &u se poate ca mustrările mele de la Iunsford să fi adus o asemenea sc'imbare. Este cu neputinţă să mă mai iubeascăB. Merseră un timp astfel, cele două doamne înainte, cei doi domni în urmă, apoi coborîră malul rîului pentru a ve dea mai bine o plantă de apă mai neobişnuită+ iar cînd să şi reia locurile, se făcu o mică sc'imbare, din cau%a doamnei 4ardiner care, obosită de efortul de dimineaţa aceea, #ăsea braţul Eli%abet'ei prea slab pentru a o susţine şi l preferă, în consecinţă, pe al soţului său. "omnul "arc0 îi luă locul lîn#ă nepoata ei şi merseră mai departe împreună. "upă o mică tăcere, tînăra fată a fost prima care a vorbit. "orea ca dînsul să ştie că înainte de a veni acolo primiseră asi#urarea că era absent şi, prin urmare, începu prin a spune că sosirea lui fusese foarte neaşteptată, Acăci menajera dumneavoastră, adău#ă ea, ne a informat că în mod cert nu veţi fi aici decît mîine+ şi am înţeles într adevăr, înainte de a pleca din $a)eOell, că nu eraţi aşteptat c'iar atît de curîndB. "arc0 recunoscu că aşa era şi i mai spuse că venise cu cîteva ore nai înainte decît #rupul cu care călătorea, pentru că avea treburi cu
2?3

Jane Austen

lo#ofătul lui. ! /eilalţi vor sosi mîine, devreme, continuă el, şi printre dînşii sînt cîteva persoane care au privile#iul să vă cunoască= domnul $in#le0 şi surorile sale. Eli%abet' răspunse numai cu o uşoară înclinare. 4îndurile îi fu#iră înapoi la clipa cînd numele acestuia fusese rostit pentru ultima oară între ei+ şi, judecînd după cum îi arăta c'ipul, nici #îndul lui nu era într altă parte. ! Mai este printre dînşii o altă persoană, continuă "arc0 după o pau%ă, care doreşte, în mod special, să vă cunoască. :mi veţi permite ! sau vă cer prea mult ! să vă pre%int pe sora mea, în timpul şederii dumneavoastră la ,ambton* 3urpri%a unei astfel de cereri era într adevăr mare+ prea mare ca să şi poată da seama cum ajunsese ea la această favoare, îşi dădu imediat seama că dorinţa, mai mare sau mai mică, pe care o avea domnişoara "arc0 de a o cunoaşte era desi#ur opera fratelui ei şi ! fără altă cercetare ! era un lucru îmbucurător. :i făcu plăcere să constate că resentimentele nu l făcuseră să #îndească cu adevărat rău despre ea. Merseră mai departe tăcuţi, ambii adînciţi în #înduri. Eli%abet' nu se simţea în lar#ul ei ! acest lucru i ar fi fost imposibil+ era însă mă#ulită şi mulţumită. "orinţa lui de a i pre%enta sora era un oma#iu cu totul neaşteptat. /urînd îi depăşiră pe ceilalţi+ şi cînd ajunseră la trăsură, domnul şi doamna 4ardiner rămăseseră aproape cu un sfert de milă înapoi. "arc0 o invită atunci să poftească în casă+ dar ea îi răspunse că nu era obosită şi au rămas unul lîn#ă altul pe pelu%ă. :n astfel de clipe, s ar fi putut spune multe şi tăcerea lor era stînjenitoare. Eii%abet' ar fi voit să spună ceva, dar fiece subiect părea a fi sub un embar#o. :n cele din urmă, ea îşi aminti de călătoria făcută şi vorbiră stăruitor despre Matloc) şi "ovedale. 6otuşi timpul şi mătuşa înaintau încet, iar răbdarea şi ideile ei aproape că
2?4

Mîndrie şi

re!udecat"

se epui%aseră, înainte ca tete-&-tete-ul lor să fi luat sfîrşit. /înd domnul şi doamna 4ardiner i au ajuns, fură poftiţi cu toţii în casă pentru a lua ceva răcoritor, dar invitaţia a fost refu%ată şi s au despărţit cu cea mai desăvîrşită politeţe de ambele părţi. "omnul "arc0 ajută doamnelor să se urce în trăsură şi cînd porniră Eli%abet' îl vă%u păşind încet spre casă. -tunci începură să cur#ă remarcile unc'iului şi mătuşii sale+ fiecare dintre ei declara că l #ăsise mai presus de toate aşteptările. ! Este perfect de binecrescut, politicos şi lipsit de pretenţii, spuse unc'iul. ! ,ste ceva în el puţin cam ceremonios, desi#ur, răs punse mătuşa, dar se limitea%ă doar la aerul lui şi nu i stă rău. 3pun acum ca menajera lui că, deşi oamenii îl pot crede mîndru, eu nu am observat să fie aşa. ! &iciodată n am fost mai surprinsă decît acum vă%înd cum s a purtat cu noi. - fost mai mult decît politicos, a fost de a dreptul plin de atenţii+ şi n avea nici o nevoie să dea dovadă de asemenea atenţii. /unoştinţa lui cu Eli%abet' era foarte superficială. ! "esi#ur, ,i%%0, interveni mătuşa, nu e tot atît de frumos ca 5ic)'am, sau mai curînd nu are ţinuta lui 5ic)'am, căci trăsăturile lui sînt foarte armonioase. "ar cum de ai ajuns să ne spui că este atît de de%a#reabil* Eli%abet' se scu%ă cum putu mai bine+ spuse că atunci cînd se întîlniseră în >ent îi plăcuse şi ei mai mult decît prima dată şi că nu l vă%use niciodată atît de dră#uţ ca în dimineaţa aceea. ! 3 ar putea să fie capricios cu amabilităţile, replică unc'iul+ oamenii importanţi sînt adesea astfel+ nu con sider deci si#ură invitaţia la pescuit, căci mîine s ar putea să şi sc'imbe #îndurile şi să mi ceară să ies din parcul lui. Eli%abet' simţea că dînsul se înşela total asupra ca racterului domnului "arc0, dar nu %ise nimic. ! Eă%îndu l, continuă doamna 4ardiner, n ai crede în
2?.

Jane Austen

ruptul capului că s ar putea purta cu cineva atît de crud cum s a purtat cu bietul 5ic)'am. &u are o înfăţişare de om rău. "in contră, cînd vorbeşte, este ceva ce ţi place la el, o e7presie frumoasă a #urii. 2i are o demnitate care te face să nu te îndoieşti nici un moment că are o inimă bună. "ar, într adevăr, femeia aceea cumsecade care ne a arătat casa a vorbit cu înflăcărare despre el1 -bia de mi puteam ţine rîsul uneori. (resupun însă că este un stăpîn #eneros şi acest lucru, în oc'ii unui servitor, cuprinde toate virtuţile. Eli%abet' se simţi obli#ată să spună ceva pentru a i justifica purtarea faţă de 5ic)'am şi de aceea le dădu să înţelea#ă, cît de discret putu, că, după cele ce aflase de la rudele sale din >ent, faptele sale puteau fi interpretate foarte diferit+ şi că nu era deloc atît de vinovat şi nici 5ic)'am atît de nevinovat cum se credea în Iertfords'ire. (entru a şi întări spusele, le povesti detaliile tran%acţiilor pecuniare ce avuseseră loc între dînşii, fără însă a indica precis care era sursa informaţiilor, afirmînd doar că era cît se poate de serioasă. "oamna 4ardiner fu surprinsă şi ar fi dorit să afle mai mult+ dar, cum se apropiau de locurile unor întîmplări plăcute din trecutul ei, toate celelalte #înduri ale sale fură alun#ate de farmecul amintirilor+ era prea preocupată să i arate soţului său toate colţurile interesante din împrejurimi, pentru a se mai #îndi la altceva. "eşi plimbarea din cursul dimineţii o obosise, nici nu prîn%iră bine că o şi porniră iar la drum în căutarea vec'ilor cu noştinţe şi îşi petrecură seara bucuroşi de a şi fi reluat nişte relaţii de atîţia ani întrerupte. :ntîmplările din %iua aceea fuseseră mult prea intere sante pentru ca Eli%abet' să mai poată da atenţie acestor prieteni noi, şi nu putu face altceva decît să se #îndească şi iar să se #îndească plină de uimire la amabilitatea dom nului "arc0 şi, mai presus de toate, la dorinţa lui de a i o
2?8

Mîndrie şi

re!udecat"

pre%enta pe sora sa.

2?<

Jane Austen

Ca it#$u$ &LI%

Eli%abet' se aşteptase ca domnul "arc0 să vină cu sora lui să i facă o vi%ită a doua %i după sosirea domnişoarei "arc0 la (emberle0 şi, în consecinţă, se 'otărîse să nu se îndepărte%e de 'an, în tot cursul acelei dimineţi. /onclu%ia ei se dovedise însă #reşită, căci musafirii se pre%entară c'iar în dimineaţa următoare sosirii lor în ,ambton. ;ăcuseră o plimbare prin localitate împreună cu unii dintre noii lor prieteni şi tocmai se reîntorseseră la 'an pentru a se sc'imba ca să ia prîn%ul cu familia aceea, cînd fură atraşi la ferestre de %#omotul unei trăsuri şi vă%ură un domn şi o doamnă într un docar venind în susul stră%ii. Eli%abet', recunoscînd îndată livreaua, înţelese despre ce era vorba şi nu mică fu mirarea rudelor sale cînd le aduse la cunoştinţă onoarea care o aştepta. Dnc'iul şi mătuşa fură complet uluiţi+ iar stînjeneala, comportarea ei, în timp ce le spunea aceasta, pusă alături de faptul în sine şi de multe altele din %iua precedentă, le desc'ise oc'ii. &u bă#aseră nimic de seamă mai înainte, dar acum înţeleseră că nu e7ista altă e7plicaţie pentru asemenea atenţii, venind de la un astfel de om, decît presupunerea că nutrea un sentiment pentru nepoata lor. :n timp ce erau preocupaţi de aceste #înduri noi, tulburarea Eli%abet'ei creştea cu fiece clipă. Era foarte uimită de propria i nelinişte+ printre alte motive de în#rijorare îi mai era şi teamă că, din cau%a înclinaţiei ce o avea pentru ea, fratele să n o fi pre%entat prea fa
2??

Mîndrie şi

re!udecat"

vorabil+ şi dorind mai mult decît oricînd să placă, îi era fireşte frică să nu fi pierdut capacitatea de a plăcea. 3e retrase de la fereastră, în#rijorată să nu fie vă%ută, şi, în timp ce umbla de colo pînă colo prin cameră, încercînd să se calme%e, remarcă pe c'ipurile unc'iului şi mătuşii atîta uimire încît se tulbură şi mai mult. "omnişoara "arc0 şi fratele său îşi făcură apariţia şi formidabila pre%entare avu loc. Eli%abet' vă%u cu uimire că noua sa cunoştinţă era cel puţin tot atît de stin#'erită cît şi ea. "e cînd sosise în ,ambton au%ise că domnişoara "arc0 era nespus de mîndră, dar cîteva minute de ob servaţie o convinseră că era numai nespus de sfioasă. :i fu #reu să i smul#ă mai mult decît răspunsuri mono silabice. "omnişoara "arc0 era înaltă şi mai voinică decît Eli%abet'+ şi deşi abia trecuse de şaispre%ece ani, trupul i se rotunjise şi avea o înfăţişare plină de feminitate şi #raţie. Era mai puţin frumoasă decît fratele său, dar pe c'ip i se putea citi inteli#enţă şi bună dispo%iţie şi felul său de a fi era lipsit de pretenţii şi prietenos. Eli%abet', care se aşteptase să #ăsească în ea un observator tot atît de pătrun%ător şi de nestînjenit cum fusese totdeauna domnul "arc0, se linişti mult întrevă%înd simţăminte atît de diferite. /urînd după sosire, "arc0 îi spuse că va veni şi $in#le0 pentru a i pre%enta oma#iile, iar de abia avu timp să şi e7prime plăcerea şi să se pre#ătească pentru a primi un astfel de oaspete, că se şi au%i pe scări pasul #răbit al domnului $in#le0 care, după o clipă, intră în cameră. 6oată mînia Eli%abet'ei împotriva lui pierise de mult dar, dacă ar mai fi simţit cît de cît aşa ceva, cu #reu ar fi re%istat în faţa cordialităţii sincere pe care o manifestă cînd o revă%u. O întrebă, într un fel prietenos, deşi numai în #eneral, despre familia ei, şi o privi şi vorbi cu aceeaşi voioasă naturaleţe din totdeauna. (entru domnul şi doamna 4ardiner domnul $in#le0 nu
2?C

Jane Austen

era un personaj mai puţin interesant decît pentru ea însăşi. "oreau de mult să l vadă. 6ot #rupul din faţa lor le stîrnea într adevăr un viu interes. $ănuielile pe care tocmai începuseră să le aibă în le#ătură cu domnul "arc0 şi Eli%abet' îi făcură să şi îndrepte observaţiile şi asupra unuia şi a celuilalt cu o atenţie cercetătoare, dar totuşi re%ervată+ şi din aceste observaţii se convinseră curînd şi deplin că cel puţin unul dintre ei ştia ce înseamnă a iubi. :n privinţa sentimentelor domnişoarei, aveau încă oarecari îndoieli+ dar că domnul era plin de cea mai vie admiraţie nu mai încăpea nici o îndoială. Eli%abet' avea şi ea multe de făcut. "orea să cunoască, în mod cert, sentimentele fiecăruia dintre oaspeţi, dorea să le lămurească pe ale sale şi să se facă plăcută tuturor+ cît priveşte această ultimă dorinţă, în le#ătură cu care avea cele mai mari temeri că nu va reuşi, succesul ei era asi#urat pentru că cei cărora se străduia să le facă plăcere erau predispuşi în favoarea ei. $in#le0 era #ata, 4eor#iana nerăbdătoare şi "arc0 'otărît să se lase încîntat. /înd îl vă%u pe $in#le0, #înduriie îi %burară, fireşte, spre sora ei+ şi o'1 ce mult dorea să ştie dacă vreun #înd de al lui luase aceiaşi drum1 :n unele momente i se părea că $in#le0 vorbea mai puţin şi o dată, de două ori, cînd o privi, se bucură la #îndul că încearcă poate să #ăsească o asemănare. "ar, dacă aceasta putea fi numai o înc'ipuire, purtarea lui faţă de domnişoara "arc0, care fusese pre%entată ca o rivală a 9anei, n o decepţionă deloc. &u vă%u nici la unul, nici la celălalt o sin#ură privire care să trăde%e un interes deosebit. :ntre dînşii nu se petrecu nimic care să justifice speranţele surorii lui. "in acest punct de vedere, ea se simţi curînd satisfăcută+ iar înainte de a se despărţi, se întîmplară două trei lucruri mărunte care, după interpretarea ei plină de temeri, dovedea că dînsul îşi amintea de 9ane cu o nuanţă de tandreţe şi cu dorinţa de a spune ceva care să aducă
2CH

Mîndrie şi

re!udecat"

vorba despre ea, dacă ar fi îndră%nit. ,a un moment dat, cînd ceilalţi discutau între ei, $in#le0 îi spuse pe un ton în care se simţea parcă un real re#ret că Aera foarte mult de cînd nu mai avusese plăcerea s o vadăB, şi înainte ca ea să i poată răspunde, adău#ase= A3înt mai mult de opt luni. &u ne am vă%ut de la 28 noiembrie, cînd am fost cu toţii la bal la &et'erfleldB. Eli%abet' constată, mulţumită, preci%ia cu care îşi amintise această dată+ şi apoi, fără le#ătură aparentă profită de prilej ca să întrebe dacă toate surorile ei se aflau la ,on#bourn. :ntrebarea nu spunea multe+ şi nici remarca de mai înainte+ dar privirea şi felul în care fuseseră rostite dădeau vorbelor un anume sens. Eli%abet' nu şi putea întoarce des oc'ii către domnul "arc0 dar, de cîte ori îl %ărea, vedea pe c'ipul lui o e7presie binevoitoare şi tot ce spunea era rostit pe un ton atît de puţin AdistantB sau dispreţuitor faţă de cei din jur, încît se convinse că ameliorarea manierelor lui, pe care o remarcase cu o %i înainte, oricît de temporară s ar dovedi a fi, depăşise ! cel puţin ! durata unei %ile. /înd îl vă%u dorind compania unor oameni cu care orice relaţii i s ar fi părut, cu cîteva luni înainte, compromiţătoare, şi făcînd totul pentru a le cîşti#a simpatia+ cînd îl vă%u atît de politicos, nu numai cu dînsa, dar c'iar şi cu rudele ei pe care le dispreţuise pe faţă, şi îşi reaminti ultima lor scenă atît de a#itată din casa paro'ială de la Iunsford, constată că deosebirea, sc'imbarea erau atît de mari şi o i%biră atît de puternic, încît #reu se stăpîni ca să nu i se #'icească uimirea. &u l vă%use niciodată, nici în mijlocul prietenilor lui dra#i la &et'erfield, nici alături de înaltele lui rude de la Fosin#s, atît de dornic de a se face plăcut, atît de lipsit de orice pretenţii, de orice re%ervă, ca acum, cînd nimic important nu putea să re%ulte din succesul efortului lui şi cînd pînă şi faptul de a face cunoştinţă cu aceia către care se îndreptau atenţiile lui ar fi provocat bătaia de joc şi blamul din partea doamnelor de la
2CG

Jane Austen

&et'erfield cît şi a celor de la Fosin#s. Oaspeţii au stat cam o jumătate de oră+ şi cînd s au ridicat să plece, domnul "arc0 o ru#ă pe sora lui ca îm preună cu el să şi e7prime dorinţa de a avea pe domnul şi doamna 4ardiner cît şi pe domnişoara $ennet la masă, la (emberle0, înainte ca aceştia să părăsească ţinutul. "om nişoara "arc0, deşi cu o sfială care arăta neobişnuinţa de a face invitaţii, se e7ecută imediat. "oamna 4ardiner se uită la nepoata ei, dorind să ştie cît era de dispusă ea ! pe care invitaţia o privea în primul rînd ! să o accepte, dar Eli%abet' întoarse capul. (resupunînd totuşi că acest #est intenţionat dovedea o stin#'ereală de moment, mai curînd decît faptul că nu i convenea propunerea, şi observînd la soţul ei, căruia îi plăcea societatea, marea dorinţă de a o accepta, îndră%ni să primească invitaţia, care rămase stabilită pentru a treia %i. $in#le0 îşi e7primă marea bucurie de a o revedea pe Eli%abet', căci mai avea atîtea să i spună şi atîtea s o întrebe despre prietenii lor din Iertfords'ire. Eli%abet', punînd toate astea în seama dorinţei de a vorbi despre sora ei, fu mulţumită+ din această cau%ă, ca şi din altele, după plecarea oaspeţilor, ea se putu #îndi cu oarecare satisfacţie la ultima jumătate de oră deşi, în timpul vi%itei, nu prea fusese încîntată. "ornică de a rămîne sin#ură, temîndu se de întrebări sau de alu%ii din partea unc'iului şi mătuşii, stătu cu ei numai atît cît să audă buna lor părere despre $in#le0 şi apoi se duse în #rabă să se sc'imbe. "ar nu avea motive să se teamă de curio%itatea dom nului şi doamnei 4ardiner+ ei nu doreau s o silească să spună ceva. (entru ei, era evident că Eli%abet' îl cunoştea pe domnul "arc0 mai bine decît cre%useră+ era limpede că el era foarte îndră#ostit de ea. Observaseră multe lucruri demne de interes, dar nimic care să justifice o cercetare. - avea o bună părere despre domnul "arc0 era acum
2C2

Mîndrie şi

re!udecat"

o dorinţă ar%ătoare şi, atît cît îl cunoşteau, nu i puteau #ăsi nici un cusur. &u puteau rămîne indiferenţi la politeţea lui+ şi dacă s ar fi luat, pentru a şi face o opinie, după propriile lor simţăminte şi după spusele menajerei, fără să ţină seama de nimic altceva, societatea din Iertfords'ire, care îl cunoştea, nu l ar fi recunoscut drept domnul "arc0. Erau acum interesaţi a crede spusele menajerei+ şi, în curînd, îşi dădură seama că mărturia unei servitoare care îl ştia de cînd era de patru ani şi a cărei comportare era demnă de respect nu trebuia respinsă în mod pripit. 2i nici la urec'ile prietenilor lor din ,ambton nu ajunsese nimic care să scadă #reutatea spuselor menajerei. &u l puteau acu%a de nimic, în afară de mîndrie. Mîndrie probabil că avea şi, c'iar dacă n ar fi avut, tot i s ar fi imputat de către locuitorii acelui mic orăşel comercial, cu care familia lui nu era în vi%ită. 3e recunoştea totuşi că era #eneros şi că ajuta mult pe săraci. :n privinţa lui 5ic)'am, călătorii aflaseră curînd că nu prea era bine vă%ut+ căci, deşi cea mai mare parte din raporturile lui cu fiul stăpînului nu puteau fi perfect înţelese, era totuşi fapt binecunoscut că, la plecarea din "erb0s'ire, lăsase o mulţime de datorii, pe care le ono rase, după aceea, domnul "arc0. /ît despre Eli%abet', în seara aceea #îndurile îi %burară la (emberle0 mai stăruitor decît în ajun+ şi deşi seara ce trecea îi părea lun#ă, n a fost îndeajuns de lun#ă pentru a se lămuri asupra sentimentelor ei faţă de cineva de acolo+ rămase trea%ă două ore între#i, încercînd să şi le limpe%ească. "esi#ur, nu l ura. &u+ ura pierise de mult şi aproape tot de atunci se simţea ruşinată de a fi avut vreodată faţă de el un simţămînt care s ar fi putut numi astfel. Fespectul faţă de el, născut din convin#erea că avea mari calităţi, deşi cu #reu acceptat la început, încetase de la un timp să l mai considere incompatibil cu simţămintele ei+ iar acum, acest respect crescuse, se
2C3

Jane Austen

sc'imbase, devenise de o natură mai prietenoasă, din cau%a mărturiilor atît de favorabile lui şi a luminii atît de bune în care se plasase în %iua aceea. "ar, mai presus de toate, mai presus de respect şi stimă, mai avea un motiv să fie plină de bunăvoinţă, care nu putea fi trecut cu vederea. Era recunoştinţa ! recunoştinţa nu numai pentru că o iubise cîndva, dar pentru că o iubea încă de ajuns pentru a ierta toată a#resivitatea şi aro#anţa cu care îl refu%ase şi toate nedreptele acu%ări ce însoţiseră acest refu%. ;usese convinsă că el o va evita ca pe cel mai mare duşman al lui şi, dimpotrivă, păruse, atunci cînd se întîlniseră întîmplător, cît se poate de dornic de a i păstra prietenia şi, fără nici o manifestare deplasată de atenţii, fără vreo ostentaţie în purtarea lui cînd era vorba de ceva care i privea doar pe ei doi, căuta aprecierea prietenilor ei şi dorea ca sora lui s o cunoască. O asemenea sc'imbare la un om atît de mîndru tre%ea nu numai uimire, ci şi recunoştinţă+ căci ea nu putea fi pusă pe seama iubirii, a iubirii ar%ătoare, şi astfel fiind, impresia ce o făcea asupra ei era dintre acelea ce trebuie încurajate, nefiind deloc neplăcută, deşi #reu de definit. :l respecta, îl stima, îi era recunoscătoare, îi dorea tot binele+ ar fi vrut numai să şi poată da seama cît de mult dorea ca binele acela să depindă de ea şi în ce măsură ar fi fost spre fericirea amJndurora să şi folosească puterile ! pe care îşi înc'ipuia că le mai are încă ! pentru a l face să şi repete cererea. 3eara, mătuşa şi nepoata 'otărîră că o amabilitate atît de deosebită ca aceea pe care o avusese domnişoara "arc0, venind să le vi%ite%e c'iar în %iua sosirii sale la (emberle0 ! unde nu avusese decît timpul necesar pen tru a lua micul dejun ! trebuia imitată, deşi nu putea fi e#ală, printr o manifestare de politeţe din partea lor+ şi că, în consecinţă, ar fi fost foarte oportun să i facă o vi%ită la (emberle0, a doua %i dimineaţa. 2i aşa a rămas stabilit. Eli%abet' era încîntată deşi, cînd se întreba care era
2C4

Mîndrie şi

re!udecat"

motivul, nu prea ştia ce să şi răspundă. "omnul 4ardiner le părăsi îndată după micul dejun. ;usese invitat cu o %i înainte să vină să pescuiască şi se stabilise definitiv ca dînsul să i întîlnească pe unii dintre domni la (emberle0, către prîn%.

2C.

Jane Austen

Ca it#$u$ &L%

;iind acum convinsă că antipatia domnişoarei $in#le0 faţă de ea se datora #elo%iei, Eli%abet' nu putea să nu şi dea seama ce neplăcut impresionată va fi aceasta cînd ea îşi va face apariţia la (emberle0 şi era curioasă să vadă cîtă politeţe va manifesta doamna, cînd relaţiile dintre ele vor fi reluate. 3osind la (emberle0, au fost conduse prin 'ol în salonul care, fiind orientat către nord, era foarte plăcut pentru vară. ;erestrele dădeau spre parc şi se desc'ideau asupra unei privelişti odi'nitoare, înspre dealurile înalte şi împădurite din spatele casei şi înspre stejarii mîndri şi castanii de 3pania împrăştiaţi în poiana dintre casă şi dealuri. :n această încăpere au fost primite de domnişoara "arc0, care se afla acolo împreună cu doamna Iurst şi domnişoara $in#le0 şi cu doamna cu care locuia la ,ondra. 4eor#iana le primi foarte politicos, dar cu o jenă care, deşi i%vora din sfială şi teama de a nu face ceva #reşit, putea da celor care se simţeau ei înşişi inferiori convin #erea că era minară şi re%ervată. "oamna 4ardiner şi nepoata sa o înţeleseră însă şi avură toată în#ăduinţa pentru ea. "oamna Iurst şi domnişoara $in#le0 le onorară numai cu o reverenţă+ şi după ce se aşe%ară urmă o tăcere de cîteva clipe, stînjenitoare cum sînt desi#ur întotdeauna
2C8

Mîndrie şi

re!udecat"

tăcerile de acest fel. (rima care vorbi a fost doamna -nnsle0, o femeie amabilă, plăcută la vedere şi care, încercînd să înlesnească o conversaţie, dovedea că era într adevăr mai bine crescută decît oricare dintre celelalte doamne+ convorbirea a fost dusă de ea şi doamna 4ardiner, cu cîte un ajutor oca%ional din partea Eli%abet'ei. "omnişoara "arc0 făcea impresia că şi insuflă curaj pentru a participa şi dînsa, şi uneori, cînd riscul de a fi au%ită era minim, cute%a să spună şi ea cîte ceva. Eli%abet' îşi dete repede seama că era atent urmărită de domnişoara $in#le0 şi că nu putea spune o vorbă, mai ales domnişoarei "arc0, fără să nu atra#ă atenţia celeilalte. /onstatarea aceasta nu ar fi împiedicat o să încerce să vorbească cu 4eor#iana, dacă nu ar fi fost aşe %ate prea departe una de alta+ nu i părea însă rău că era scutită de obli#aţia de a face conversaţie, căci era preo cupată de propriile ei #înduri. 3e aştepta, în fiecare clipă, să vadă pe unii dintre domni intrînd în salon+ dorea ! se temea ! ca stăpînul casei să nu se afle printre ei+ şi îi era #reu să spună dacă mai mult dorea, sau mai mult se temea de acest lucru. "upă se stătu astfel un sfert de oră, fără să audă #lasul domnişoarei $in#le0, Eli%abet' fu tre%ită de o întrebare rece a acesteia, care se interesa de sănătatea familiei sale. :i răspunse cu o e#ală indiferenţă şi la fel de scurt, şi cealaltă nu mai spuse nimic. Drmătoarea variaţie din timpul vi%itei lor fu produsă de intrarea servitorilor aducînd carne rece, prăjituri şi o în trea#ă varietate din cele mai frumoase fructe de se%on+ dar acest lucru nu s a produs decît după ce, prin %îmbete şi priviri semnificative, doamna -nnsle0 îi reamintise domnişoarei "arc0 rolul ei de #a%dă. -cum toate doamnele aveau o ocupaţie+ căci, dacă nu toate puteau conversa, toate puteau mînca+ şi frumoasele piramide de stru#uri, nectarine şi piersici le au atras repede în jurul mesei. :n timp ce erau astfel ocupate, Eli%abet' avu
2C<

Jane Austen

prilejul să decidă dacă mai mult se temea sau mai mult dorea apariţia domnului "arc0, după sentimentul care o stăpîni cînd acesta intră în salon+ şi atunci, deşi cu o clipă înainte cre%use că dorinţa de a l vedea predomina, începu să i re#rete venirea. "însul stătuse un timp cu domnul 4ardiner, care îm preună cu alţi doi trei domni de ai casei era la pescuit, şi îl părăsise numai cînd aflase că doamnele din familia lui intenţionau să i facă 4eor#ianei o vi%ită, în cursul dimineţii. &ici nu apăruse bine că Eli%abet' şi luase 'otărîrea înţeleaptă de a fi de#ajată şi nestînjenită, 'otărîre foarte necesară, dar poate nu şi foarte uşor de ţinut, pentru că îşi dădu seama că tre%iseră bănuielile tuturor şi că nu era oc'i să nu i urmărească lui "arc0 toate #esturile, de cum intrase în cameră. &imeni însă nu trăda o curio%itate mai mare decît domnişoara $in#le0, în ciuda surîsurilor pe care le arbora ori de cîte ori se adresa vreunuia dintre cei care i stîrniseră această curio%itate+ căci #elo%ia nu o dusese încă la disperare şi nu încetase, în nici un fel, cu atenţiile faţă de domnul "arc0. ,a in trarea fratelui său, domnişoara "arc0 se strădui mult mai mult să participe la conversaţie+ şi Eli%abet' vă%u că el era dornic ca sora lui să se împrietenească cu ea şi încuraja, pe cît era cu putinţă, orice încercare de con versaţie şi din partea uneia şi din partea celeilalte. "om nişoara $in#le0 observă şi ea toate acestea şi, de neca%, făcu imprudenţa să folosească primul prilej pentru a spune cu o politeţe batjocoritoare= ! 3pune mi, te ro#, domnişoară Eli%abet', a plecat într adevăr re#imentul de miliţie din Mer0ton* Este de si#ur o mare pierdere pentru familia dumneavoastră. &u îndră%nise să pronunţe numele lui 5ic)'am, în pre%enţa lui "arc0+ dar Eli%abet' înţelese imediat că la el se #îndise în primul rînd, şi amintirile de tot felul în le #ătură cu 5ic)'am o făcură să se simtă, o clipă, neno rocită+ dar străduindu se din răsputeri să respin#ă acest
2C?

Mîndrie şi

re!udecat"

atac duşmănos, răspunse pe un ton destul de indiferent. :n timp ce vorbea, se uită fără să vrea la "arc0 şi l vă%u aprins la faţă, privind o #rav, iar pe sora lui copleşită de consternare, incapabilă să şi ridice oc'ii din pămînt. "acă domnişoara $in#le0 ar fi ştiut ce durere îi provoacă dra#ului ei prieten, ar fi renunţat, fără îndoială, de a mai face această insinuare+ avusese numai intenţia s o tul bure pe Eli%abet', aducînd în discuţie numele unui bărbat pentru care credea că avea o preferinţă, s o facă să trăde%e o susceptibilitate care s o scadă în oc'ii lui "arc0, şi poate să i amintească acestuia de toată stupiditatea şi absurditatea relaţiilor întreţinute de unii membri ai fa miliei ei cu acea unitate militară. ,a urec'ile domnişoarei $in#le0 nu ajunsese nici un cuvînt despre proiectul de fu#ă al domnişoarei "arc0. &u fusese de%văluit nimănui, atît timp cît secretul putuse fi păstrat ! sin#ura e7cepţie era Eli%abet'+ şi fratele avea în primul rînd #rijă să l ascundă de toate rudele lui $in#le0, tocmai din dorinţa pe care Eli%abet' i o atribuise de mult şi anume ca acestea să devină mai tîr%iu rudele surorii lui. El îşi făcuse, desi#ur, un astfel de plan+ şi fără să însemne că planul avea vreo le#ătură cu încercarea lui de a l despărţi pe $in#le0 de domnişoara $ennet, probabil că acesta contribuia cu ceva la viul interes ce l nutrea pentru binele prietenului său. (urtarea stăpînită a Eli%abet'ei îl linişti, însă, repede+ şi cum domnişoara $in#le0, ve7ată şi de%amă#ită, nu îndră%nea să continue pe tema lui 5ic)'am, cu timpul îşi reveni şi 4eor#iana, deşi nu de ajuns pentru a fi în stare să mai spună ceva. ;ratele său, căruia se temea să i întîlnească oc'ii, de abia îşi mai amintea că ea fusese amestecată în această c'estiune+ iar incidentul care trebuia să l facă să şi mute #îndurile de la Eli%abet' păru că i le fi7ea%ă asupra ei, cu o bucurie mereu crescîndă. Ei%ita nu se prelun#i mult după întrebarea şi răspunsul menţionate mai sus+ şi în timp ce domnul "arc0 le însoţea
2CC

Jane Austen

la trăsură, domnişoara $in#le0 dădu frîu liber simţămintelor sale, criticînd persoana, comportarea şi toaleta Eli%abet'ei. "ar 4eor#iana refu%ă să i se alăture. Fecomandările fratelui său fuseseră suficiente pentru a i cîşti#ă favoarea+ judecata lui nu putea #reşi+ iar el vorbise despre Eli%abet' în termeni care nu i lăsau 4eor#ianei posibilitatea s o #ăsească altfel decît încîntătoare şi #entilă. /înd "arc0 reveni în salon, domnişoara $in#le0 nu se putu stăpîni să nu i repete, în parte, cele ce i spu sese surorii lui. ! /e rău arăta a%i Eli%a $ennet, domnule "arc01 e7clamă ea. & am vă%ut în viaţa mea pe nimeni care să se fi sc'imbat atît, de iarna trecută pînă acum. @ s a în ne#rit faţa şi s a urîţit1 ,ouisa şi cu mine sîntem de părere că nici n am fi recunoscut o. Oricît de puţin i ar fi plăcut domnului "arc0 asemenea comentarii, se mulţumi să răspundă cu răceală că nu remarcase altă sc'imbare, în afară de faptul că se bron%ase oarecum ! nici o mirare după călătoria din vara aceea. ! :n ce mă priveşte, reluă ea, trebuie să mărturisesc că n am #ăsit niciodată nimic frumos la ea. -re o faţă prea în#ustă, tenul fără nici o strălucire şi trăsăturile nu i sînt deloc frumoase. &asul nu are nimic caracteristic+ linia lui nu e perfect conturată. "inţii îi sînt acceptabili, dar cu totul obişnuiţi+ iar oc'ii, despre care se spunea uneori că sînt foarte frumoşi, nu i am #ăsit niciodată e7traordinari. -u o privire ascuţită, răutăcioasă, care nu mi place deloc+ şi în toată atitudinea ei este un amestec de suficienţă şi lipsă de stil insuportabilă. /um domnişoara $in#le0 era atît de convinsă că "arc0 o admira pe Eli%abet', nu aceasta era metoda cea mai bună pentru a se impune atenţiei lui+ dar oamenii mînioşi nu sînt totdeauna înţelepţi+ şi, vă%îndu l în cele din urmă oarecum iritat, consideră că obţinuse succesul la care se aşteptase. El rămase totuşi, cu 'otărîre, tăcut+ iar ea,
3HH

Mîndrie şi

re!udecat"

încăpăţînîndu se să l facă să vorbească, continuă= ! Mi amintesc ce uimiţi am fost cu toţii, cînd am cunoscut o întîi la Iertfords'ire, aflînd că era o frumuseţe renumită+ şi mi aduc în special aminte că v am au%it spunînd, într o seară, după ce luaseră masa la &et'erfield= 9,a, o frumuseţe1 -ş putea mai curînd s o nu mesc bunul simţ înnăscutB. "ar mai tîr%iu s a părut că v a cîşti#at favoarea şi cred c aţi considerat o destul de frumuşică, într un timp. ! "a, replică "arc0, care nu se mai putea stăpîni, dar aceasta a fost numai la început, cînd am făcut cunoştinţă, deoarece sînt multe luni de cînd mi se pare una dintre cele mai frumoase femei pe care le cunosc. -poi se îndepărtă şi domnişoarei $in#le0 îi rămase toată satisfacţia de a l fi silit să i spună ceea ce nu în durera pe nimeni altul decît pe ea însăşi. ,a întoarcere, doamna 4ardiner şi Eli%abet' discutară despre toate cele întîmplate în timpul vi%itei, în afară de ceea ce le interesa în mod special pe amîndouă. -u discutat despre înfăţişarea şi comportarea fiecăruia, cu e7cepţia persoanei care le captiva cel mai mult atenţia. -u vorbit despre sora lui, prietenii lui, casa lui, fructele oferite, de toate, în afară de el+ şi totuşi Eli%abet' era nerăbdătoare să afle ce credea doamna 4ardiner despre dînsul, iar doamna 4ardiner ar fi fost prea recunoscătoare nepoatei sale dacă ar fi desc'is dînsa acest subiect.

3HG

Jane Austen

Ca it#$u$ &L%I

Eli%abet' fusese #ro%av de de%amă#ită cînd, sosind la ,ambton, nu #ăsise o scrisoare de la 9ane+ această de%amă#ire se accentua în fiecare dimineaţă petrecută acolo. - treia %i însă mî'nirea ei luă sfîrşit şi 9ane fu justificată, căci sosiră două scrisori deodată, una dintre ele purtînd însă menţiunea că fusese trimisă #reşit, în altă localitate. Eli%abet' nu se miră deloc de acest lucru, căci 9ane scrisese #reşit adresa. /înd sosiră scrisorile, erau toţi #ata de plimbare+ unc'iul şi mătuşa plecară sin#uri, lăsînd o să se bucure în linişte de ele. 3crisoarea cu adresa #reşită trebuia desc'isă prima+ fusese scrisă cu cinci %ile înainte. :ncepea cu o relatare a tuturor micilor petreceri şi invitaţii la care fuseseră, cuprin%înd ştiri de #enul celor pe care le oferă provincia+ dar jumătatea a doua, datată cu o %i mai tîr%iu şi scrisă cu o vădită tulburare, comunica lucruri mai importante. Ea suna astfel= De cînd am scris cele de mai sus, scumpa mea Li!!), sa întîmplat ceva teribil de neaşteptat şi de grav; mă tem însă să nu te alarme!. (ii încredin#ată că sîntem cu to#ii sănătoşi. "eea ce am de spus se referă la biata L)dia. 0oaptea trecută, la orele douăspre!ece, imediat după ce ne culcasem, a sosit un curier din partea colonelului (orster pentru a ne informa că L)dia a plecat în *co#ia cu unul dintre ofi#erii lui; ca să-#i spun adevărat, cu
3H2

Mîndrie şi

re!udecat"

7ic>.am! /nc.ipuie-#i surprinderea noastră. Lui =itt), totuşi, acest lucru nu i s-a părut cu totul neaşteptat. *înt foarte, foarte mî.nită. : căsătorie atît de imprudentă, de ambele păr#i! 'reau să sper, însă, tot ce se poate mai bine şi că firea lui a fost rău în#eleasă. 0u-mi vine deloc greu să-l cred inconştient şi imprudent, dar pasul acesta Gşi trebuie să ne bucurăm de elF nu-l arată deloc rău la suflet. 1legerea îi este, cel pu#in, de!interesată, pentru că trebuie că ştie că tata nu-i poate da nimic. Biata mama este tare nenorocită. Tata suportă acest lucru mai uşor. "e fericită sînt că nu le-am relatat niciodată ceea ce se spune despre el. ;i noi amîndouă trebuie să uităm. *e bănuie că au pornit sîmbătă, pe la mie!ul nop#ii, dar nu li s-a observat lipsa pînă ieri diminea#a, la orele opt. 1m fost imediat înştiin#a#i. *cumpa mea Li!!) ei trebuie să fi trecut la !ece mile de casa noastră. "olonelul (orster crede că ne putem aştepta să vină aici, curînd. L)dia i-a lăsat so#iei sale cîteva rînduri în care o informa de inten#ia lor. Trebuie să înc.ei, căci nu pot lipsi mult de lîngă biata mama. +ă tem că n-ai să fii în stare să în#elegi scrisoarea mea; abia dacă ştiu ce #i-am scris. ;ără să şi ia ră#a%ul să judece, dîndu şi cu #reu seama de ceea ce simţea, cînd termină de citit scrisoarea Eli%abet' puse mîna pe cealaltă şi, desc'i%înd o cu cea mai mare nerăbdare, citi cele ce urmea%ă. ;usese scrisă o %i după e7pedierea primei scrisori. 4înă acum trebuie să fi primit, scumpă surioară, scrisoarea mea scrisă în graba. Doresc ca aceasta să fie mai uşor de în#eles; deşi nu lipsa timpului mă sting.ereşte, capul îmi este atît de !ăpăcit, încît nu pot garanta că voi fi limpede. 4rea scumpă Li!!), abia dacă ştiu ce ar trebui să scriu; am însă veşti proaste pentru tine, veşti care nu pot fi amînate. :ricît de imprudentă ar
3H3

Jane Austen

fi căsătoria dintre domnul 7ic>.am şi biata noastră L)dia, aşteptăm acum nerăbdători ştirea că a avut loc, deoarece sînt prea multe motive să ne temem că nu au plecat în *co#ia. "olonelul (orster a venit ieri 8 plecase din Brig.ton alaltăieri, cîteva ore după curierul său. Deşi scurta scrisoare lăsată de L)dia pentru doamna (orster le dădea a în#elege că plecau la @retna @reen, Denn) a lăsat să-i scape o vorbă, în legătură cu convingerea lui că 7. n-a avut niciodată inten#ia să plece acolo şi nici să se însoare cu L)dia, ceea ce, a ungînd la urec.ile colonelului (., l-a alarmat şi l-a făcut să plece din Brig.ton ca să le dea de urmă. Le-a luat uşor urma pînă la "lap.am, dar nu mai departe; pentru că, a unşi acolo, au înc.iriat o trăsură de pia#ă, concediind cupeul care-i adusese de la ,psom. Tot ceea ce se ştie despre ei după aceea este că au fost vă!u#i continuîndu-şi drumul spre Londra. 0u ştiu ce să cred. După ce a făcut toate cercetările posibile în direc#ia Londrei, colonelul (. s-a îndreptat spre <erfords.ire, continuîndu-şi, plin de îngri orare, cercetările la toate barierele şi .anurile din Barnet şi <atfield, dar fără succes. 0imeni, avînd semnalmentele lor, nu fusese vă!ut pe acolo. 4lin de cea mai caldă în#elegere, a venit la Longbourn pentru a ne împărtăşi temerile sale, într-un mod care-i face cea mai mare cinste. /mi pare sincer rău pentru dînsul şi doamna (., dar nimeni nu le poate aduce nici o vină. Disperarea noastră, draga mea Li!!), este foarte mare. Tata şi mama se gîndesc la tot ce poate fi mai rău, dar eu nu-l pot crede atît de neomenos. 4oate că, dintr-o mul#ime de motive, ei consideră că e mai potrivit să se căsătorească în secret, la oraş, decît să se #ină de proiectul ini#ialE şi c.iar dacă el ar fi capabil să aibă asemenea inten#ii fa#ă de o fată tînără, cu o situa#ie socială ca a L)diei, ceea ce nu pare probabil, pot oare s-o consider pe ea atît de total pierdută2 "u neputin#ă! +ă doare totuşi că domnul colonel (. nu este înclinat să creadă că se vor căsătoriE a
3H4

Mîndrie şi

re!udecat"

clătinat din cap cînd i-am mărturisit năde dile mele şi mia spus că se teme că 7. nu este un om în care să ai încredere. Biata mama este într-adevăr bolnavă şi nu iese din camera ei. Dacă ar putea face un efort să se stăpînească ar fi mai bine, dar nu te po#i aştepta la asta; cît despre tata, nu l-am vă!ut în via#a mea atît de afectat. *ărmana =itt) e disperată că ne-a ascuns dragostea lor; cum era însă o c.estiune de încredere, nu-i de mirare. *înt sincer bucuroasă, dragă Li!!), că ai fost cru#ată oarecum de scenele acestea dureroase; şi acum, că primul şoc a trecut, să-#i mărturisesc oare cît mi-este de dor să vii înapoi2 0u sînt totuşi atît de egoistă încît să insist, dacă este vreun inconvenient. La revedere! 4un iarăşi mîna pe condei pentru a face ceea ce #i-am spus că nu voi face, dar împre urările sînt de aşa natură că nu mă pot stăpîni să nu vă rog din toată inima, pe to#i, să vă reîntoarce#i cît mai curînd cu putin#ă. /i cunosc pe unc.iul şi mătuşa atît de bine, încît nu mă tem să le-o cer, deşi am o rugăminte în plus pentru unc.iul nostru. Tata va pleca imediat cu colonelul (orster la Londra, să încerce so găsească. "e are de gînd să facă, într-adevăr nu ştiu, dar marea lui mî.nire îl va împiedica să ducă la capăt o .otărîre; în modul cel mai bun şi mai sigur, iar colonelul (orster este obligat să fie mîine seara din nou la Brig.ton. La o astfel de nevoie sfatul şi a utorul unc.iului nu se pot compara cu nimic în lume; dînsul va în#elege imediat în ce stare mă aflu; conte! pe bunătatea lui. ! O'1 unde, unde este unc'iul* stri#ă Eli%abet' în clipa cînd sfîrşi scrisoarea, ţîşnînd ca o să#eată de pe scaun, nerăbdătoare să l #ăsească fără să piardă o clipă din timpul atît de preţios+ cînd însă ajunse la uşă, aceasta fu desc'isă de un servitor şi în faţă îi apăru domnul "arc0. /'ipul ei palid, impetuo%itatea ei îl făcură să tresară şi ,înainte ca el să şi fi revenit de ajuns pentru a i vorbi, Eli%abet' ! în mintea căreia orice #înd era înlăturat de
3H.

Jane Austen

#îndul la situaţia ,0diei ! e7clamă= ! Eă cer iertare, dar trebuie să vă las. 6rebuie să l #ăsesc imediat pe domnul 4ardiner, pentru o c'estiune care nu poate suferi amînare+ nu am o clipă de pierdut. ! "oamne sfinte1 /e s a întîmplat* e7clamă "arc0, cu mai multă afecţiune decît politeţe. -poi, revenindu şi= &u vă voi reţine nici măcar o clipă, dar în#ăduiţi mi mie sau lăsaţi servitorul să se ducă după domnul şi doamna 4ardiner. &u sînteţi într o stare prea bună+ nu puteţi mer#e sin#ură. Eli%abet' şovăi, dar îi tremurau #enunc'ii şi înţelese ce puţin s ar cîşti#a prin încercarea ei de a i #ăsi. /'emă deci înapoi servitorul şi îi dădu poruncă, deşi atît de fără suflare încît abia dacă putu fi înţeleasă, să i caute şi să i aducă imediat acasă pe stăpînul şi stăpîna lui. "upă ce acesta ieşi, Eli%abet' se aşe%ă, incapabilă să se mai ţină pe picioare+ arăta ca un om atît de bolnav, încît lui "arc0 îi fu imposibil s o lase sin#ură sau să se abţină de a i spune pe un ton plin de blîndeţe şi compă timire= ! :n#ăduiţi mi să c'em camerista dumneavoastră. &u puteţi lua ceva care să vă ajute* Dn pa'ar cu vin ! să vă aduc un pa'ar* Eă este foarte rău. ! &u, mulţumesc, replică ea, încercînd să şi revină. Mie nu mi s a întîmplat nimic rău. Mă simt destul de bine+ sînt însă copleşită de nişte veşti în#ro%itoare pe care le am primit, acum c'iar, din ,on#bourn. 3punînd acestea, i%bucni în plîns şi timp de cîteva minute nu mai putu scoate un cuvînt. "arc0, nenorocit şi emoţionat, putu doar în#ăima ceva despre părerea lui de rău, privind o într o tăcere compătimitoare. :n cele din urmă, Eli%abet' vorbi din nou= ! -m primit c'iar acum de la 9ane o scrisoare cu ştiri atît de #roa%nice1 Ele nu pot fi ascunse nimănui. 3ora mea cea mică şi a lăsat toţi prietenii... a fu#it cu... s a a%vîrlit în braţele lui... ale domnului 5ic)'am. -u plecat
3H8

Mîndrie şi

re!udecat"

împreună din $ri#'ton. Dumneavoastră îl cunoaşteţi prea bine pentru a nu avea îndoieli asupra urmării. Ea nu are bani, nici relaţii, nimic care să l ispitească să... Este pe veci pierdută. "arc0 rămase împietrit de uimire. ! /înd mă #îndesc, adău#ă Eli%abet' cu un #las şi mai tulburat, că eu aş fi putut împiedica acest lucru, eu care ştiam cine este el1 "acă aş fi spus familiei mele o parte numai, o parte din ceea ce ştiam1 "acă firea lui ar fi fost cunoscută, aceasta nu s ar fi putut întîmpla. "ar acum este totul, totul prea tîr%iu. ! 3înt foarte mî'nit, stri#ă "arc0... mî'nit... revoltat. "ar este si#ur, absolut si#ur* ! Eai1 "a1 -u plecat împreună din $ri#'ton, duminică noaptea, şi li s a luat urma pînă la ,ondra, dar nu mai departe. E si#ur că n au plecat în 3coţia. ! 2i ce s a făcut, ce s a încercat pentru a o re#ăsi* ! 6atăl meu a plecat la ,ondra şi 9ane a scris pentru a l ru#a pe unc'iul să ne dea îndată ajutor+ într o jumătate de oră sper să fim plecaţi. "ar nu se poate face nimic+ ştiu foarte bine că nu este nimic de făcut. /e se poate face cu un astfel de om* /um să i poţi măcar descoperi* &u am nici cea mai mică speranţă. Oricum ai lua o, este în#ro%itor. "arc0 clătină din cap în semn de tăcută încuviinţare. ! 2i doar mie, oc'ii mi au fost desc'işi asupra ade văratei lui firi1 O'1 "e aş fi ştiut numai ce era necesar, ce trebuia să ndră%nesc să fac1 "ar n am ştiut... m am temut să nu fac prea mult. /umplită, cumplită #reşeală. "arc0 nu răspunse nimic. (ărea că nici n o aude şi umbla de colo pînă colo prin încăpere, într o adîncă me ditaţie, cu fruntea încreţită şi cu un aer posomorit. /urînd Eli%abet' remarcă acest lucru şi îl înţelese imediat. (uterile o părăseau+ totul trebuia să se prăbuşească sub dovada unei asemenea ruşini în familie, sub certitudinea totalei de%onorări. Eli%abet' nu putea nici să se mire, nici
3H<

Jane Austen

să condamne+ şi #îndul că el se va învin#e pe el însuşi n aduse inimii ei nici o mîn#îiere, iar durerii ei nici o alinare. Era, dimpotrivă, e7act împrejurarea care s o facă să şi înţelea#ă propriile i dorinţe+ şi nicicînd nu simţise mai limpede că l ar fi putut iubi, ca acum, cînd toată iubirea ei trebuia să fie %adarnică. "ar preocupările personale, deşi năvăleau, nu putură pune stăpînire pe ea. ,0dia, umilinţa, nenorocirea pe care aceasta le revărsa asupra tuturor în#'iţiră curînd orice preocupare personală+ acoperindu şi faţa cu batista, Eli%abet' nu şi mai dădu seama de nimic şi, după cîteva minute, fu c'emată la realitate de #lasul domnului "arc0 care i spuse, cu un ton plin de compasiune, dar în acelaşi timp şi re%ervat. ! Mi e teamă că de mult doreaţi să rămîneţi sin#ură şi nu am nici o scu%ă pentru faptul de a nu fi plecat, în afară de mî'nirea mea reală, deşi nefolositoare. ;acă cerul să pot spune sau face ceva care să vă aducă alinare într o asemenea nenorocire. "ar nu vă voi mai c'inui cu %adarnicele mele urări care ar putea părea e7primate anume pentru a solicita mulţumiri din partea dumneavoastră. &enorocirea aceasta o va împiedica, mă tem, pe sora mea de a avea plăcerea să vă vadă astă%i la (emberle0. ! O'1 "a1 ;iţi vă ro# atît de bun şi scu%aţi ne faţă de domnişoara "arc0. 3puneţi i că trebuie să ne întoarcem imediat acasă din cau%a unei c'estiuni foarte ur#ente. -scundeţi i cît veţi putea tristul adevăr. 2tiu că mult timp nu va fi posibil. "arc0 o asi#ură imediat că va păstra secretul şi îşi e7primă din nou mî'nirea pentru nenorocirea ei şi dorinţa ca această întîmplare să aibă un sfîrşit mai bun decît se putea spera deocamdată+ apoi, ru#înd o să pre%inte complimente rudelor ei, o privi cu #ravitate ca pentru a şi lua rămas bun şi se îndepărtă. :n timp ce "arc0 ieşea din cameră, Eli%abet' simţi cît
3H?

Mîndrie şi

re!udecat"

de puţin probabil era să se mai revadă în termenii atît de cordiali care marcaseră cele cîteva întîlniri ale lor la "erb0s'ire+ şi, aruncînd o privire restrospectivă asupra timpului de cînd se cunoşteau, atît de bo#at în contradicţii şi variaţii, suspină din cau%a absurdităţii sentimentelor care acum ar fi îndemnat o la continuarea acestei apropieri, iar în trecut la încetarea ei. "acă recunoştinţa şi stima sînt temelii puternice pentru o dra#oste, sc'imbarea de sentiment a Eli%abet'ei nu va fi nici surprin%ătoare, nici criticabilă. "ar, dacă lucrurile stau altfel ! dacă afecţiunea pornind din asemenea i%voare este absurdă sau nefirească prin comparaţie cu ceea ce a fost descris atît de des ca ţîşnind la prima întîlnire cu fiinţa iubită, c'iar înainte ca două vorbe să fie sc'imbate ! atunci nimic nu poate fi spus în apărarea ei, afară de faptul că Eli%abet' făcuse oarecum o încercare cu cea de a doua metodă, simţindu se atrasă de 5ic)'am+ şi că insuccesul acesteia o îndreptăţea, poate, să încerce prima metodă, mai puţin interesantă. Oricum o fi, ea îl vă%u plecînd, cu părere de rău, şi acest prim e7emplu al urmărilor pe care le ar putea avea infamia ,0diei îi oferi, reflectînd la întîmplarea aceea nenorocită, încă un motiv de durere. "upă ce citise cea de a doua scrisoare a 9anei, ea nu nutrise nici un moment speranţa că 5ic)'am ar avea intenţia să se însoare cu ,0dia. &imeni, în afară de 9ane, credea ea, nu se putea amă#i cu o astfel de nădejde. 3urprinderea era cel mai neînsemnat dintre toate sim ţămintele pe care le încerca în le#ătură cu cele petrecute. -tîta timp cît cunoscuse numai conţinutul primei scrisori, fusese foarte mirată, foarte uimită+ i se părea de neînţeles ca 5ic)'am să se însoare cu o fată pe care era imposibil s o ia pentru bani+ şi de neînţeles că ,0dia reuşise să l atra#ă. -cum totul îi apărea din cale afară de firesc. (entru o le#ătură de acest fel, ea avea probabil destul farmec+ şi deşi era imposibil să şi înc'ipuie că
3HC

Jane Austen

,0dia se 'otărîse în mod deliberat să fu#ă cu el, fără intenţia de a se căsători, nu i era #reu să creadă că nici virtutea şi nici judecata nu o vor împiedica să cadă uşor pradă. &u bă#ase niciodată de seamă, atîta vreme cît re#i mentul se aflase în Iertfords'ire, că ,0dia ar fi avut vreo preferinţă pentru el+ era însă convinsă că ,0dia n avea nevoie decît de încurajare, pentru a se ataşa de oricine. /înd unul, cînd altul dintre ofiţeri fusese preferatul ei, după cum o atră#eau atenţiile lor. -fecţiunile ei erau în continuă fluctuaţie, dar niciodată fără obiect. (rostia de a o fi scăpat din oc'i şi #reşita în#ăduinţă faţă de o astfel de fată ! vai1 cît de viu le resimţea acum1 Era înnebunită să ajun#ă mai repede acasă, să audă, să vadă, să fie la faţa locului, să împartă cu 9ane #rijile care cădeau acum în între#ime pe umerii ei, într o familie atît de de%or#ani%ată ! un tată absent, o mamă incapabilă de vreun efort şi avînd tot timpul nevoie de atenţiile cuiva+ şi, deşi era convinsă că nu se putea face nimic pentru ,0dia, intervenţia unc'iului părea să fie de cea mai mare importanţă, şi pînă cînd acesta intră în cameră, nerăbdarea o c'inui amarnic. "omnul şi doamna 4ardiner se #răbiseră să se întoarcă, alarmaţi, presupunînd din spusele servitorilor că nepoata lor se îmbolnăvise subit+ dar, liniştindu i imediat din acest punct de vedere, Eli%abet' le comunică nerăbdătoare cau%a pentru care i c'emase, citindu le cele două scrisori, cu #las tare, stăruind asupra post scriptumului dintr a doua cu o ener#ie plină de temeri, fiindcă ,0dia nu fusese niciodată una din preferatele lor. "omnul şi doamna 4ardiner nu puteau fi decît adînc îndureraţi ! nu numai ,0dia, ci ei toţi erau amestecaţi în această poveste+ şi după primele e7clamaţii de surpri%ă şi oroare, domnul 4ardiner promise din toată inima între# ajutorul ce i stătea în putinţă. Eli%abet', deşi nu se aşteptase la altceva, îi mulţumi cu lacrimi de recunoştinţă+ şi toţi trei fiind însufleţiţi de
3GH

Mîndrie şi

re!udecat"

acelaşi #înd, 'otărîră #rabnic totul pentru plecare. Drmau să plece cît mai curînd posibil. ! "ar ce facem cu vi%ita la (emberle0* stri#ă doamna 4ardiner. 9o'n ne a spus că domnul "arc0 se afla aici cînd ai trimis după noi. E adevărat* ! "a+ şi i am spus că nu ne vom putea ţine promi siunea. Lucrul acesta este stabilit. ! /e este stabilit* repetă mătuşa, în timp ce fu#ea în cameră pentru a se pre#ăti de drum. 3înt ei oare în asemenea termeni încît ea să i spună tot adevărul* O'1 "acă aş şti cum s au petrecut lucrurile1 "orinţele însă erau %adarnice sau, în ca%ul cel mai bun, puteau servi numai ca s o amu%e în %orul şi vîltoarea orei ce urmă. "acă Eli%abet' ar fi avut ră#a%ul să se destindă, ar fi rămas convinsă că cineva atît de nenorocit ca ea nu mai era bun de nimic+ dar a avut, ca şi mătuşa, partea ei de treburi şi, printre altele, trebuia să scrie tuturor prietenilor din ,ambton scrisori cu scu%e născocite pentru #rabnica lor plecare. 6otuşi, într o oră erau toate #ata+ cum între timp domnul 4ardiner plătise contul la 'an, nu le mai rămînea nimic de făcut decît să plece+ şi Eli%abet', după tot c'inul din dimineaţa aceea, se vă%u, într un timp mai scurt decît şi ar fi putut înc'ipui, instalată în trăsură şi în drum spre ,on#bourn.

3GG

Jane Austen

Ca it#$u$ &L%II

! M am #îndit din nou la toate, Eli%abet', spuse un c'iul, pe cînd ieşeau afară din oraş, şi, într adevăr, după o matură #îndire, sînt mult mai înclinat să judec povestea aşa cum judecă sora dumitale mai mare. Mi se pare atît de neverosimil ca un tînăr să aibă asemenea intenţii faţă de o fată care nu este în nici un ca% lipsită de protecţie sau sin#ură pe lume şi care era în momentul acela invitata soţiei colonelului lui, încît sînt foarte înclinat să sper numai bine. 3 ar putea el oare aştepta ca familia ei să nu intervină* 3 ar putea el oare aştepta să mai aibă loc în re#iment după un astfel de afront făcut colonelului ;orster* 6entaţia nu este pe măsura riscului. ! /re%i cu adevărat asta* e7clamă Eli%abet', înviorîndu se pentru o clipă. ! (e cuvîntul meu, interveni doamna 4ardiner, încep să fiu de părerea unc'iului dumitale. Este într adevăr o prea mare încălcare a decenţei, a onoarei, a interesului ca el să se facă vinovat de aşa ceva. &u pot avea o pă rere atît de proastă despre 5ic)'am. "ar tu, ,i%%0, îl poţi oare desconsidera într atît, încît să l cre%i în stare de aşa ceva* ! (oate că nu într atît, încît să şi uite propriul lui interes. "ar de toate celelalte, pot să l cred în stare. "acă într adevăr s ar putea să fie aşa1 "ar nu îndră%nesc să sper. "e ce nu şi au continuat drumul spre 3coţia, dacă ar fi aşa*
3G2

Mîndrie şi

re!udecat"

! :n primul rînd, răspunse domnul 4ardiner, nu e7istă nici o dovadă absolută că n au plecat în 3coţia. ! O'1 "ar faptul că au sc'imbat cupeul pe o trăsură de piaţă constituie o dovadă foarte serioasă1 2i în afară de asta, nu s a dat de urma lor pe drumul către $arnet1 ! Ei bine, atunci să presupunem că sînt la ,ondra. 3 ar putea să se fi dus acolo numai pentru a se ascunde ! nu cu vreun alt scop mai special. (robabil că n au cine ştie ce bani nici unul, nici celălalt+ şi s ar putea să li se pară mai economic, deşi mai puţin e7peditiv, să se căsătorească la ,ondra, decît în 3coţia. ! "ar de ce tot acest secret* "e ce teama de a fi descoperiţi* "e ce trebuie să se căsătorească în ascuns* O'1 &u, nu, nu pare plau%ibil. (rietenul lui cel mai apro piat, se vede din relatarea 9anei, era convins că nu avea nici o intenţie să se însoare cu ea. 5ic)'am nu se va căsători niciodată cu o femeie fără avere. &u şi o poate în#ădui. 2i ce calităţi are ,0dia, ce farmece în afară de tinereţe, sănătate şi o fire veselă, care să l determine ca, de dra#ul ei, să piardă şansa de a se căpătui printr o căsătorie avantajoasă. /ît priveşte neplăcerile de care s ar putea teme pentru faptul că re#imentul cunoaşte fu#a lui de%onorantă cu ea, nu sînt în stare să spun nimic pentru că nu ştiu nimic despre consecinţele ce le ar avea un astfel de pas. "ar în privinţa celeilalte obiecţii a dumitale, mă tem că nici nu intră în discuţie. ,0dia nu are fraţi care să intervină+ şi el şi ar putea înc'ipui, din comportarea tatălui meu, din indolenţa şi lipsa de atenţie pe care părea întotdeauna s o aibă faţă de cele ce se întîmplau în familia lui, că dînsul va face la fel de puţin şi se va preocupa de toate astea la fel de puţin ca oricare alt tată. ! "ar poţi să cre%i că ,0dia e atît de desprinsă de toate, în afară de dra#ostea ei pentru el, încît să consimtă să trăiască cu el altfel decît măritată* ! (are a fi şi este într adevăr cît se poate de revol
3G3

Jane Austen

tător, replică Eli%abet' cu oc'ii plini de lacrimi, să fii silit să ai îndoieli asupra cinstei şi decenţei surorii tale, în ce priveşte acest aspect. "ar într adevăr nu ştiu ce să spun. (oate că nu sînt dreaptă cu ea. Este însă foarte tînără+ n a fost niciodată învăţată să se #îndească la lucruri serioase+ şi, în ultimele şase luni ! nu, in ultimul an de %ile ! nu s a ocupat decît de distracţii şi frivolităţi. @ s a în#ăduit să şi folosească timpul la modul cel mai trJndav şi cel mai uşuratic cu putinţă şi să şi însuşească drept bună orice părere îi ieşea în cale. "e cînd re#imentul a fost încartiruit la Mer0ton, n a mai avut în minte altceva decît dra#ostea, flirtul şi ofiţerii. 1 făcut tot ce i a stat în putinţă, vorbind şi #îndindu se numai la aceste lucruri, ca să dea ! cum să i spun* ! o mai mare amploare pornirilor ei care sînt, în mod firesc, destul de e7uberante. 2i ştim cu toţii că 5ic)'am are tot farmecul şi toată dibăcia care pot cuceri o femeie. ! Ee%i însă că 9ane, spuse mătuşa ei, nu are o părere atît de rea despre 5ic)'am, încît să l creadă în stare de această tentativă. ! "espre cine crede 9ane vreodată ceva rău* 2i pe cine oare ! oricare i ar fi fost comportarea anterioară ! l ar crede ea în stare de o astfel de tentativă, pînă la proba contrarie* 9ane însă ştie, tot atît de bine ca şi mine, cine este 5ic)'am în realitate. 2tim şi ea şi eu că este un depravat, în toate sensurile cuvJntului+ că nu este nici inte#ru, nici om de onoare+ că este tot atît de fals şi de înşelător pe cît este de insinuant. ! 2i ştii cu adevărat toate astea* întrebă doamna 4ardiner care ardea de curio%itate să afle sursa de in formaţii a Eli%abet'ei. ! 2tiu si#ur, răspunse Eli%abet', roşind. Ki am povestit mai deună%i despre purtarea lui infamă faţă de domnul "arc0+ şi dumneata însăţi ai au%it, cînd ai fost ultima oară la ,on#bourn, în ce fel vorbea despre omul care s a purtat cu el cu atîta în#ăduinţă şi #enero%itate. 2i mai sînt şi alte
3G4

Mîndrie şi

re!udecat"

lucruri pe care nu mi pot în#ădui ! care nu merită să fie relatate+ dar minciunile lui în le#ătură cu toată familia de la (emberle0 nu au sfîrşit. "in cele ce mi spusese despre domnişoara "arc0, eram pre#ătită să văd o fată mîndră, distantă, de%a#reabilă. 6otuşi, el ştia că este tocmai contrariul. 2tia desi#ur că este prietenoasă şi lipsită de pretenţii, aşa cum am constatat noi. ! "ar ,0dia nu ştie nimic din toate astea* E cu neputinţă ca ea să nu cunoască lucruri pe care dumneata şi 9ane le ştiţi atît de bine. ! O'1 "a1 -cesta este lucrul cel mai rău dintre toate. (înă la vi%ita mea în >ent, unde i am vă%ut atît de des pe domnul "arc0 şi ruda lui, colonelul ;it%Oilliam, nu cunoşteam nici eu adevărul, iar cînd m am întors acasă, re#imentul urma să plece din Mer0ton într o săptămînă două. -şa stînd lucrurile, nici 9ane, căreia îi povestisem totul, nici eu nu am cre%ut că era necesar să dăm în vilea# ceea ce ştiam+ căci cui i ar fi putut fi de folos ca buna părere #enerală despre el să fie răsturnată* /'iar şi atunci cînd s a 'otărît ca ,0dia să plece cu doamna ;orster, nu mi s a părut deloc necesar să i desc'id oc'ii asupra lui. /a ea să fie în pericol pentru că i am ascuns adevărul, nu mi ar fi trecut niciodată prin minte. /a acest lucru să aibă o asemenea consecinţă, vă puteţi înc'ipui că era destul de departe de #îndul meu. ! /înd au plecat cu toţii la $ri#'ton deci nu aveai nici un motiv, presupun, să cre%i că se iubeau. ! &ici cel mai neînsemnat. &u mi pot aminti vreun semn de afecţiune din partea unuia sau a celuilalt+ şi dacă am fi bă#at de seamă aşa ceva, trebuie să ştii că familia noastră nu este dintre acelea care lasă să i scape un asemenea prilej. /Jnd 5ic)'am a intrat în acest re #iment, ,0dia a fost destul de dispusă să l admire+ dar aşa am fost toate. 6oate fetele din Mer0ton sau din îm prejurimi îşi ieşiseră din minţi din cau%a lui, în primele două luni+ el însă nu i a acordat ,0diei nici o atenţie
3G.

Jane Austen

specială+ şi, ca urmare, după ce l a admirat cu înflăcărare un timp, capriciul pentru el a slăbit şi alţi ofiţeri din re#iment, care i au acordat mai multă atenţie, au devenit preferaţii ei. E uşor de înc'ipuit că oricît de puţine elemente noi se mai adău#au la temerile, speranţele şi presupunerile lor, prin de%baterea acestui subiect pasionant, nici un altul nu le a putut reţine multă vreme atenţia, tot timpul cît a durat călătoria. "in #îndurile Eli%abet'ei n a dispărut nici o clipă. Kintuit în mintea ei de cei mai apri# dintre c'inuri ! învinuirile ce sin#ură şi le aducea ! ea nu #ăsi o clipă de ră#a% sau de uitare. -u călătorit cît s a putut de repede+ şi, cu o noapte dormită pe drum, au ajuns la ,on#boum a doua %i, pe la vremea mesei. Eli%abet' se mîn#îia cu #îndul că 9ane nu obosise de prea lun#ă aşteptare. Micuţii 4ardiner, atraşi de vederea unei trăsuri, se aflau pe treptele casei, cînd aceasta a intrat pe alee+ şi cînd s a oprit în faţa uşii principale, uimirea fericită care le a iluminat c'ipurile şi le a cuprins toată făptura, manifestîndu se în sărituri şi %ben#uieli, a fost primul semn de bucuros Abun venitB. Eli%abet' sări jos+ şi după ce i sărută în #rabă, %ori înspre vestibul, unde o întîmpină imediat 9ane care, ve nind din camera mamei lor, coborîse scările în #oană. Eli%abet' o îmbrăţişă cu dra#oste, oc'ii amîndurora fiind plini da lacrimi, şi o întrebă, fără să piardă o clipă, dacă aflaseră ceva despre fu#ari. ! &u încă, replică 9ane, dar acum, că scumpul meu unc'i a venit, sper că totul va fi bine. ! 6ata e la oraş* ! "a, a plecat marţi, aşa cum ţi am scris. ! 2i aţi primit des veşti de la el* ! &umai o sin#ură dată. Mi a scris miercuri cîteva rînduri ca să ne comunice că a ajuns cu bine şi să mi spună ce măsuri a luat, căci îi ru#asem în mod special. 3G8

Mîndrie şi

re!udecat"

adău#at numai că nu mi va scrie pînă ce nu va avea ceva important de anunţat. ! 2i mama, ce face mama* /e faceţi voi, toate* ! Mama este destul de bine, cred, deşi teribil de abătută. Este sus şi se va bucura #ro%av să vă vadă. &u iese încă din camera ei. Mar0 şi >itt0, slavă cerului, sînt foarte bine, ! "ar tu* /e faci tu* întrebă Eli%abet'. Eşti palidă. (rin cîte trebuie să fi trecut1 3ora ei o asi#ură totuşi că se simţea foarte bine+ şi conversaţia, care avusese loc în timp ce domnul şi doamna 4ardiner se ocupau de copiii lor, luă sfîrşit, căci se apropiau de ele toţi ceilalţi. 9ane aler#ă la unc'iul şi mătuşa ei+ le ură bun sosit şi le mulţumi printre %îmbete şi lacrimi. "upă ce intrară cu toţii în salon, întrebările pe care Eli%abet' le pusese deja au fost ! bineînţeles ! repetate de ceilalţi şi vă%ură imediat că 9ane nu le putea da nici o ştire. 6otuşi, optimismul ei, întreţinut de inima i plină de bunăvoinţă, nu o părăsise încă+ aştepta mereu să se sfîrşească totul cu bine şi spera că în dimineaţa ur mătoare va sosi o scrisoare, fie de la ,0dia, fie de la tatăl ei, care să i informe%e despre felul cum mer#eau lucrurile şi poate c'iar să le anunţe căsătoria. "oamna $ennet, în apartamentul căreia se duseră după cîteva minute de conversaţie, le primi aşa cum era de aşteptat+ cu lacrimi, re#rete şi lamentaţii, invective la adresa purtării ticăloase a lui 5ic)'am şi plîn#eri despre nedreptatea şi suferinţele îndurate de ea, acu%înd pe toată lumea, cu e7cepţia persoanei a cărei de%astruoasă indul#enţă era cau%a principală a erorilor fiicei sale. ! "acă aş fi putut să mi impun punctul de vedere, spuse ea, şi să plec la $ri#'ton cu toată familia, asta nu s ar fi întîmplat+ dar scumpa şi sărmana ,0dia nu a avut pe nimeni care să i poarte de #rijă. "e ce au scăpat o ;orsterii din oc'i* 3înt convinsă că a fost din partea lor o
3G<

Jane Austen

mare nebă#are de seamă, sau aşa ceva, pentru că ea nu este #enul de fată care să facă una ca asta, dacă ar fi fost bine pă%ită. -m fost tot timpul convinsă că nu sînt deloc indicaţi s o aibă în #rijă+ dar, ca de obicei, nu s a ţinut seama de mine. $iata, dra#a copilă1 2i iată că domnul $ennet a plecat şi ştiu că are să se bată în duel cu 5ic)'am, pe unde l o #ăsi, şi o să fie ucis, şi ce o să se ntîmple cu noi toate* ;amilia /ollins o să ne dea afară, înainte ca el să fi apucat să se răcească bine în #roapă+ şi dacă n ai să fii bun cu noi, dra#ă frate, nu ştiu ce o să ne facem. 6oţi protestară ve'ement împotriva unor idei atît de în#ro%itoare+ iar domnul 4ardiner, după ce o asi#ură cum putu mai bine de toată dra#ostea ce i o purta ei şi între#ii familii, îi spuse că avea de #înd să fie la ,ondra c'iar a doua %i şi că l va ajuta pe domnul $ennet în toate încercările de a o #ăsi pe ,0dia. ! &u te lăsa pradă unor în#rijorări inutile, adău#ă el. /u toate că sînt motive să ne aşteptăm la tot ce poate fi mai rău, nu este ca%ul să luăm asta drept si#ur. & a trecut nici o săptămînă de cînd au plecat la $ri#'ton.:n cîteva %ile s ar putea să căpătăm ceva veşti de la ei+ şi pînă ce nu vom afla că nu s au căsătorit şi că nu au de #înd să se căsătorească, să nu socotim totul pierdut. /um voi ajun#e în oraş, mă voi duce la cumnatul meu şi am să l fac să vină cu mine acasă, în strada 4racec'urc', şi pe urmă ne vom sfătui ce avem de făcut. ! O'1 "ra#ă frate1 replică doamna $ennet. -sta e e7act ce am dorit din inimă. 2i cînd ai să ajun#i la oraş, fă orice şi #ăseşte i oriunde s or fi aflînd şi dacă nu s au căsătorit încă fă-i să se căsătorească. @ar în privinţa trusoului, nu i lăsa să întîr%ie pentru asta+ spune i ,0diei că o să capete cîţi bani o să vrea ca să şi l cumpere după ce se vor căsători. 2i mai presus de toate, împiedică l pe domnul $ennet să se bată. 3pune i în ce stare în#ro%i toare mă aflu ! că mi am ieşit din minţi de spaimă şi că
3G?

Mîndrie şi

re!udecat"

simt aşa nişte nelinişti şi tremurături peste tot, aşa nişte spasme într o parte şi dureri de cap, şi aşa nişte bătăi de inimă, încît n am pic de odi'nă, nici noaptea şi nici %iua. 2i spune i dra#ei mele ,0dia să nu ia nici o 'otărîre în privinţa trusoului pînă ce nu ne om vedea, pentru că nu ştie care sînt ma#a%inele cele mai bune. O'1 dra#ă frate, ce bun eşti1 2tiu că ai să le aranje%i pe toate. "omnul 4ardiner însă, deşi o asi#ură din nou de toată #rija lui pentru cau%a încredinţată, nu putu să n o sfătuiască să fie cumpătată în speranţele ca şi în temerile ei+ şi după ce tot vorbi cu ea în felul acesta pînă ce bucatele fură aduse la masă, o lăsară să şi descarce ner vii pe menajera care se ocupa de dînsa, cînd fiicele lip seau. "eşi fratele şi cumnata ei erau convinşi că nu era ca%ul ca dînsa să se i%ole%e astfel de restul familiei, nu în cercară să se opună, fiindcă ştiau că nu era destul de pru dentă pentru a nu vorbi în faţa servitorilor, în timp ce aceştia serveau la masă, şi considerară că era mai bine ca numai una dintre femeile de serviciu, şi anume aceea în care puteau avea mai multă încredere, să şi arate înţele#erea pentru toate temerile şi dorinţele ei, în această c'estiune. /urînd intrară în sufra#erie Mar0 şi >itt0, care fuseseră prea ocupate în camerele lor pentru a şi face apariţia mai înainte. Dna venea de la cărţile ei şi cealaltă de la o#linda ei. /'ipurile amîndurora erau totuşi destul de calme şi la nici una dintre ele nu se vedea vreo sc'imbare, afară de faptul că pierderea surorii preferate, ori furia ce o resimţea din această cau%ă, pusese în #lasul lui >itt0 un timbru ceva mai arţă#os decît de obicei. /ît despre Mar0, era destul de stăpînă pe ea pentru a i şopti Eli%abet'ei, cu un aer de #ravă cu#etare, cînd se aşe%ară la masă= ! -ceasta este o întJmplare cît se poate de nefericită şi se va vorbi probabil mult despre ea. "ar trebuie să stă vilim valul de răutate şi să ne turnăm una alteia balsamul
3GC

Jane Austen

mîn#îierii de soră pe inimile noastre rănite. -poi, cum nu remarcă la Eli%abet' nici cea mai mică dorinţă de a i da un răspuns, adău#ă= Oricît de nenorocită ar fi această întîmplare pentru ,0dia, putem tra#e din ea următoarea lecţie folositoare= că la o femeie, pierderea virtuţii este de nereparat, că un pas #reşit o duce la de%onoare definitivă, că reputaţia ei este un lucru tot atît de fra#il pe cît este de frumos şi că nu se poate comporta niciodată îndeajuns de prudent faţă de cei nedemni, de se7 opus. Eli%abet' îşi ridică oc'ii la aer de uimire, dar era prea amărîtă pentru a da vreun răspuns. Mar0 continuă totuşi să se console%e sin#ură cu acest #en de învăţături morale deduse din nenorocirea prin care treceau. :n cursul după amie%ii, cele două domnişoare $ennet mai mari reuşiră să fie sin#ure timp de o jumătate de oră şi Eli%abet' profită imediat de această oca%ie pentru a pune întrebări la care 9ane era tot atît de nerăbdătoare să răspundă. "upă ce deplînseră împreună #roa%nicele ur mări ale întîmplării, urmări pe care Eli%abet', ca toţi cei lalţi, le considera drept si#ure şi despre care domnişoara $ennet n ar fi putut spune ca erau cu totul imposibile, cea dintîi continuă, ru#înd o= ! "ar spune mi absolut tot, tot ce n am aflat încă. "ă mi şi alte amănunte. /e a %is colonelul ;orster* & a avut nici un fel de bănuială înainte ca fu#a lor să fi avut loc* 6rebuie să i fi vă%ut mereu nedespărţiţi. ! /olonelul ;orster a recunoscut că bănuise adesea că e7ista o oarecare înclinaţie, îndeosebi din partea ,0diei+ nimic însă care să l alarme%e. 3înt atît de mî'nită pentru el. (urtarea lui a fost e7trem de atentă şi amabilă. @ntenţiona să vină la noi pentru a ne asi#ura de simpatia sa, înainte de a fi avut cea mai va#ă idee că ei nu plecaseră în 3coţia. /um a au%it acest %von s a #răbit să vină încoace. ! 2i "enn0 era convins că 5ic)'am nu avea de #înd să se însoare* /unoştea intenţia lor de a fu#i împreuna.*
32H

Mîndrie şi

re!udecat"

/olonelul ;orster a vorbit c'iar el cu "enn0* ! "a, dar întrebat fiind de dînsul, "enn0 a ne#at că ar fi ştiut ceva despre planul lor şi s a ferit să şi spună părerea. &u şi a reafirmat convin#erea că ei nu se vor că sători şi lucrul acesta mă face sa sper că s ar putea să fi fost înţeles #reşit, mai înainte. ! 2i, pînă la sosirea colonelului ;orster, nici unul dintre voi n a avut vreo îndoială în privinţa faptului că se căsătoriseră cu adevărat* ! /um s ar fi putut să ne treacă prin minte aşa ceva* -m fost puţin în#rijorată, mi a fost oarecum teamă pentru fericirea surorii mele ca soţie a lui 5ic)'am, pentru că ştiam că purtarea lui nu fusese întotdeauna foarte corectă. 6ata şi mama nu ştiau nimic despre asta+ simţeau numai că această căsătorie era o imprudenţă. -poi >itt0 ne a mărturisit, cu un sentiment firesc de triumf, fiindcă ştia mai mult decît noi ceilalţi, că în ultima ei scrisoare ,0dia o pre#ătise că va face acest pas. Ea ştia, se pare, că erau îndră#ostiţi unul de altul, de cîteva săptămîni. ! "ar nu dinainte de a pleca la $ri#'ton* ! &u, cred că nu. ! /re%i cumva că şi colonelul ;orster are o părere proastă despre 5ic)'am* /unoaşte adevăratul lui carac ter* ! 6rebuie să ţi mărturisesc că nu a mai vorbit despre 5ic)'am atît de bine ca în trecut. :l crede imprudent şi risipitor. 2i de cînd cu această tristă întîmplare, se spune că a plecat din Mer0ton dator vîndut+ sper să nu fie însă adevărat. ! O'1 9ane, dacă n am fi păstrat secretul, dacă am fi spus ce ştiam despre el, nu s ar fi putut întîmpla aşa ceva1 ! (oate că ar fi fost mai bine, replică 9ane. "ar a da în vilea# vec'ile #reşeli ale cuiva, fără să ştii care i sînt #îndurile în pre%ent, părea un lucru nejustificat. &oi am
32G

Jane Austen

procedat astfel cu cele mai bune intenţii. ! E a putut repeta colonelul ;orster amănunte din bileţelul ,0diei către soţia lui* ! &i l a adus să l vedem. 2i 9ane îşi scoase pun#uţa din bu%unar şi îi dădu Eli%abet'ei biletul, care suna astfel= *cumpa mea <arriet, : să rî!i cînd vei afla unde am plecat, şi nu mă pot stăpîni să nu rîd eu însămi de surpri!a voastră, mîine diminea#ă, cînd se va observa lipsa mea. 4lec la @retna @reen şi dacă nu po#i g.ici cu cine, am să cred că eşti o prostu#ă, pentru că e3istă un singur om pe lume pe care-l iubesc, şi el e un înger. (ără el n-aş putea fi fericită, aşa că nu socoti plecarea mea drept o nenorocire. Dacă nu-#i place, nu e nevoie să le trimi#i vorbă la Longbourn despre plecarea mea, fiindcă surpri!a o să fie şi mai mare cînd am să le scriu şi am să-mi pun semnăturaE L)dia 7ic>.am. "e glumă gro!avă o să fie! De-abia pot să-#i scriu de rîs. Te rog, scu!ă-mă fa#ă de 4ratt că nu-mi pot #ine făgăduiala de a dansa cu el astă-seară. *pune-i că nădă duiesc c-o să mă scu!e cînd va afla totul şi spune-i că am să danse! cu el, cu cea mai mare plăcere, la balul viitor la care ne vom întîlni. 1m să trimit după lucrurile mele cînd am să a ung la Longbourn, dar aş dori să-i spui lui *all) să cîrpească o ruptură mare la roc.ia de muselină înainte de a mi-o împac.eta. La revedere. Transmite colonelului (orster toată dragostea mea. *per că ve#i ciocni un pa.ar pentru plăcuta noastră călătorie. 4rietena ta afectuoasă, L)dia Bennet. ! O'1 %ăpăcita, ce %ăpăcită e1 stri#ă Eli%abet', cînd sfîrşi de citit. -sta e scrisoare s o scrii într o asemenea
322

Mîndrie şi

re!udecat"

clipă1 $iletul dovedeşte însă că, cel puţin ea, privea cu serio%itate scopul călătoriei. @ndiferent de ce ar fi putut o el convin#e după aceea, în ceea ce o priveşte n a fost vorba de un plan ruşinos. $ietul tata1 /ît l o fi durut1 ! &u am vă%ut în viaţa mea pe nimeni atît de lovit. 6imp de %ece minute n a putut scoate o vorbă. Mamei i s a făcut rău, pe loc, şi toată casa era înnebunită. ! O'1 9ane, întrebă Eli%abet', a mai rămas vreunul dintre servitori care să nu fi aflat întrea#a poveste, mai înainte de căderea serii* ! &u ştiu+ sper că a mai rămas. "ar în asemenea îm prejurare, este foarte #reu să te stăpîneşti. Mama a făcut o cri%ă de isterie şi, deşi am încercat să i dau tot ajutorul ce mi stătea în putere, mă tem că n am făcut tot ce ar fi trebuit să fac. "ar #roa%a de ceea ce se putea întJmpla aproape că mi luase minţile. ! :n#rijirile pe care a trebuit să i le dai au fost prea mult pentru tine1 &u arăţi bine1 "acă aş fi fost cu tine1 -i purtat sin#ură toată #rija şi neliniştea. ! Mar0 şi >itt0 au fost foarte dră#uţe şi sînt convinsă că ar fi împărţit cu mine toată oboseala, dar nu am cre%ut că este bine, nici pentru una, nici pentru cealaltă. >itt0 este slăbuţă şi delicată, iar Mar0 studia%ă atît demult că nu trebuie să i se ia din orele de odi'nă. Mătuşa ('ilips a venit la ,on#bourn marţi, după plecarea tatii, şi a fost atît de bună încît a rămas cu mine pînă joi. &e a fost tuturor de mare folos şi ajutor. 2i ,ad0 ,ucas a fost foarte dră#uţă+ miercuri dimineaţa a venit pe jos pînă aici ca să deplîn#ă, alături de noi, cele întîmplate şi să şi ofere serviciile ei sau ale oricăreia dintre fiicele sale, dacă ne ar fi putut fi de ajutor. ! ;ăcea mai bine să stea acasă la ea stri#ă Eli%abet'. (oate a fost bine intenţionată, dar într o nenorocire ca asta, e recomandabil să ţi ve%i, cît mai puţin, vecinii. -ju torul este imposibil+ mîn#îierea, de nesuferit. ,asă i să fie satisfăcuţi şi să triumfe asupra noastră, de la distanţă.
323

Jane Austen

Eli%abet' continuă apoi să se interese%e de măsurile pe care tatăl lor avea de #înd să le ia la oraş, pentru a o aduce înapoi pe fiica sa. ! /red că avea de #înd, răspunse 9ane, să se ducă la Epsom, unde au sc'imbat caii ultima oară, să i #ăsească pe suru#ii şi să încerce să scoată ceva de la ei. Eoia în primul rînd să afle numărul trăsurii de piaţă care i a luat de la /lap'am. -ceasta sosise din ,ondra cu un pasa#er+ şi cum dînsul îşi înc'ipuie că trecerea dintr o trăsură într alta a unui domn şi a unei doamne poate fusese re marcată, avea de #înd să facă cercetări la /lap'am. "acă putea descoperi cumva unde îl lăsase vi%itiul pe călătorul precedent, era 'otărît să facă acolo cercetări şi spera să nu fie imposibil să afle locul de staţionare şi numărul tră surii. &u ştiu să fi făcut alte planuri+ dar era atît de %orit să plece, şi atît de descumpănit, încît de abia am reuşit să aflu şi atît.

324

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &L%III

- doua %i de dimineaţă, sperau, cu toţii să primească o scrisoare de la domnul $ennet, dar poşta sosi fără să aducă un sin#ur rînd din partea lui. 6oată familia ştia că de obicei el era corespondentul cel mai ne#lijent şi cel mai leneş+ dar într o astfel de împrejurare, nădăjduiseră că va face un efort. -u fost siliţi să tra#ă conclu%ia că nu avea nici o veste plăcută de comunicat, dar ar fi fost bucuroşi să fie si#uri c'iar şi de asta. "omnul 4ardiner aşteptase numai poşta pentru a porni la drum. "upă plecarea lui, avură, cel puţin si#uranţa că vor primi mereu ştiri despre cele ce se petreceau+ şi la des părţire, unc'iul promisese să l convin#ă pe domnul $en net să se întoarcă la ,on#bourn cît mai curînd va putea, spre marea uşurare a doamnei $ennet care considera că e sin#ura #aranţie pentru ca soţul ei să nu fie ucis în duel. "oamna 4ardiner, fiind si#ură că pre%enţa ei ar putea fi de folos nepoatelor sale, urma să rămînă împreună cu copiii, încă vreo cîteva %ile, la Iertfords'ire. (articipa la în#rijirile pe care fetele le dădeau doamnei $ennet şi, în orele libere, era pentru ele o adevărată binecuvîntare. /ealaltă mătuşă le vi%ita şi ea destul de des şi întotdea una, după cum spunea, cu scopul de a le îmbărbăta deşi, cum nu venea niciodată fără să le raporte%e vreun nou e7emplu de e7trava#anţă sau incorectitudine a lui 5ic)'am, rareori pleca de acolo fără să le lase mai descurajate decît le #ăsise.
32.

Jane Austen

:ntre#ul Mer0ton părea că se străduieşte să l pone #rească pe acela care, cu trei luni mai înainte, fusese, pentru ei, aproape ca un în#er al luminii. 3e susţinea că avea datorii la toţi ne#ustorii din localitate+ şi îşi e7tinsese intri#ile amoroase, onorate toate cu titlul de seducţie, asupra fiecărei familii de ne#ustor. 6oţi declarau că era tînărul cel mai ticălos din lume+ şi toţi începură să descopere că fuseseră întotdeauna neîncre%ători în aparenţa lui de om cumsecade. "eşi Eli%abet' nu acorda încredere la mai mult de jumătate din cele ce se spuneau, credea destul pentru ca prima ei convin#ere cu privire la nenorocirea ,0diei să devină şi mai certă+ c'iar şi 9ane, care credea şi mai puţin din cele ce au%ea, pierduse aproape orice nădejde, mai ales că, după toate probabilităţile, era timpul, dacă ei s ar fi dus în 3coţia ! ceea ce ea nu încetase nici un moment să spere ! să fi primit ceva veşti de la ei. "omnul 4ardiner plecase din ,on#bourn duminică. Marţi, doamna 4ardiner primi o scrisoare de la el. :i in forma că, imediat după sosire, îl #ăsise pe cumnatul lui şi l convinsese să vină în strada 4racec'urc'+ că înainte de sosirea lui, domnul $ennet fusese la Epsom şi /lap'am, fără a obţine însă vreo informaţie mulţumitoare+ şi că acum era 'otărît să întrebe la toate 'otelurile mai mari din oraş, deoarece domnul $ennet credea că fu#arii au tras poate la unul dintre ele, cum au ajuns la ,ondra, îna inte de a #ăsi o locuinţă. "omnul 4ardiner nu se aştepta la vreun succes de pe urma acestei investi#aţii, intenţiona însă să l ajute, cumnatul lui fiind ferm 'otărît să procede%e astfel. -dău#a că domnul $ennet părea că nici nu se #îndeşte să părăsească în acel moment ,ondra, şi promitea să scrie din nou, în curînd. Mai era şi un post scriptum, după cum urmea%ă= ?-am scris colonelului (orster, rugîndu-l să afle, dacă este posibil, de la vreunul dintre intimii tînărului, din
328

Mîndrie şi

re!udecat"

regiment, dacă 7ic>.am are vreo rudă sau cunoştin#ă care să ştie în ce parte a oraşului s-ar putea ascunde acum. Dacă s-ar găsi cineva la care să apele!e pentru a afla vreun fir conducător de acest fel, ar fi de foarte mare a utor. /n momentul de fa#ă, nu avem nici un fel de indicii. "olonelul (orster, cred, va face tot ce-i va sta în putin#ă ca să ne a ute în această c.estiune. Dar după ce m-am mai gîndit, poate că Li!!) ne-ar putea spune, mai bine decît oricine altul, ce rude în via#ă are el acum. Eli%abet'ei nu i era #reu să înţelea#ă de unde venea acest respect pentru cele ce ar fi ştiut ea+ dar nu i era cu putinţă să dea vreo informaţie atît de mulţumitoare pe cît o merita acest oma#iu. &u au%ise niciodată ca el să fi avut vreo rudă, în afară de tată şi mamă, ambii fiind morţi de ani de %ile. Era to tuşi posibil ca vreunul dintre tovarăşii de re#iment să fie în stare să dea mai multe informaţii+ şi, deşi ea nu era prea optimistă, era o încercare ce merita să fie făcută. ;iecare %i la ,on#bourn era acum plină de nelinişte+ dar neliniştea creştea la ma7imum în jurul orei cînd trebuia să vină poşta. 3osirea scrisorilor era primul mare motiv de nerăbdare în fiecare dimineaţă. (rin scrisori urma să se comunice orice ar fi fost, bun sau rău, şi se aşteptau ca fiecare %i să le aducă vreo veste importantă. "ar înainte de a mai primi ceva de la domnul 4ardiner, sosi o scrisoare pentru domnul $ennet dintr altă parte ! de la domnul /ollins+ iar 9ane, care primise dispo%iţia să desc'idă toată corespondenţa care ar sosi în lipsa tatălui său, o citi+ Eli%abet', ştiind ce ciudăţenie constituia întotdeauna o scrisoare a lui /ollins, citi şi ea peste umărul 9anei cele ce urmea%ă= *cumpul meu domn, +ă simt c.emat, datorită legăturilor dintre noi, şi po!i#iei mele în lume, să deplîng alături de dum32<

Jane Austen

neavoastră durerea de care a#i fost lovit şi despre care am fost informa#i ieri, printr-o scrisoare din <ertfords.ire. (i#i sigur, scumpe domn, că doamna "ollins şi cu mine personal vă compătimim sincer, pe dumneavoastră şi toată onorabila dumneavoastră familie, în nenorocirea în care vă afla#i şi care este desigur una dintre cele mai amare, deoarece provine dintr-o cau!ă pe care timpul nu o poate repara. Din partea mea, nu vor lipsi nici una dintre acele dove!i care ar putea alina o nenorocire atît de îngro!itoare, sau care v-ar putea mîngîia într-o împre urare ce trebuie să fie, dintre toate, cea mai întristătoare pentru sufletul unui părinte. +oartea fiicei dumneavoastră ar fi fost o binecuvîntare în compara#ie cu aceasta. ;i este cu atît mai regretabil, cu cît sînt temeiuri de a presupune, după cîte mă informea!ă scumpa mea ".arlotte, că libertina ul din purtările fiicei dumneavoastră îşi are originea într-o vinovată indulgen#ă fa#ă de ea deşi, în acelaşi timp, spre mîngîierea dumneavoastră şi a doamnei Bennet, sînt tentat să cred că înclina#iile ei sînt rele de la natură, altfel nu s-ar fi putut face vinovată de o asemenea gro!ăvie, la o vîrstă atît de fragedă. :ricare ar fi cau!a, sînte#i în mod alnic demn de milă, părere la care se alătură nu numai doamna "ollins, ci şi Lad) "at.erine şi fiica sa, cărora leam povestit întîmplarea. ,le sînt de acord cu mine că acest pas greşit, al uneia dintre fete, va fi nimicitor pentru norocul tuturor celorlalte; căci cine, aşa cum spune cu mare condescenden#ă Lad) "at.erine însăşi, va mai vrea să intre într-o asemenea familie2 ;i această considera#ie mă face să mă gîndesc şi mai mult, cu o mai mare satisfac#ie, la un anumit eveniment din noiembrie trecut; căci dacă ar fi fost altfel, ar fi trebuit să fiu amestecat în toată alea şi de!onoarea dumneavoastră. Da#i-mi voie deci să vă sfătuiesc, scumpul meu domn, să vă consola#i atît cît este cu putin#ă, să i!goni#i pe veci din inima dumneavoastră această fiică nedemnă şi s-o lăsa#i
32?

Mîndrie şi

re!udecat"

să culeagă fructele oribilului său păcat. Bămîn, scumpe domn etc. etc. "omnul 4ardiner nu le mai scrise nimic înainte de a primi un răspuns din partea colonelului ;orster, şi nici atunci nu avu nimic bun de împărtăşit. &u s a #ăsit nici o sin#ură persoană cu care 5ic)'am să fi avut relaţii şi era si#ur că nu avea nici o rudă mai apropiată în viaţă. -vusese înainte un cerc lar# de cunoştinţe+ dar de cînd intrase în miliţie, se părea că nu le#ase nici o prietenie mai strînsă cu nimeni din re#iment. &u e7ista deci nici o persoană la care să se poată apela pentru a obţine vreo ştire despre el. 2i, în starea financiară nenorocită în care se afla, avea toate motivele să se ascundă căci, în afară de teama de a fi descoperit de rudele ,0diei, mai transpirase şi vestea că ar fi lăsat în urma lui datorii de onoare, care se ridicau la o sumă considerabilă. /olonelul ;orster credea că era nevoie de mai mult de o mie de lire pentru a se acoperi c'eltuielile lui de la $ri#'ton. "atora o mulţime de bani în oraş, dar datoriile lui de onoare erau şi mai mari. "omnul 4ardiner nu încercă să ascundă familiei din ,on#bourn aceste detalii. 9ane le au%i în#ro%ită= ! Dn cartofor1 e7clamă ea. ,a asta nu mă aşteptam+ 'abar n am avut de acest lucru1 "omnul 4ardiner adău#a în scrisoare că se puteau aştepta să l vadă acasă în %iua următoare, adică sîmbătă. "escurajat de nereuşita tuturor încercărilor făcute, cedase ru#ăminţii cumnatului său de a se întoarce acasă şi de a l lăsa pe dînsul să facă, pentru continuarea urmăririi, tot ceea ce împrejurările vor cere. /înd doamna $ennet fu informată că soţul ei se va întoarce nu se arătă atît de mulţumită cum se aşteptau copiii judecînd după în#rijorarea pe care o avusese pentru viaţa lui. ! /um* 3e întoarce acasă, fără biata mea ,0dia* stri#ă ea. 3i#ur, n o să plece din ,ondra înainte de a i fi #ăsit.
32C

Jane Austen

"acă se reîntoarce, cine o să se bată cu 5ic)'am şi cine o să l facă să se însoare cu ea* /um doamnei 4ardiner începuse să i fie dor de căminul ei, 'otărî să plece împreună cu copiii la ,ondra concomitent cu întoarcerea domnului $ennet de acolo. 6răsura se duse deci, împreună cu copiii, pînă la prima etapă a călătoriei şi se întoarse înapoi la ,on#bourn cu stăpînul casei. "oamna 4ardiner pleca de la dînşîi cu totul nedumerită în privinţa Eli%abet'ei şi a prietenului ei din "erb0s'ire, care se ocupase de ea prin acea parte a lumii. &epoata ei nu i pronunţase niciodată din proprie iniţiativă numele în faţa lor+ iar licărul de nădejde pe care îl avusese doamna 4ardiner că va veni o scrisoare din partea lui nu dusese la nimic. "e cînd se reîntorsese, Eli%abet' nu primise nici una care să fi putut fi de la (emberle0. 3tarea nenorocită în care se afla familia ei făcea inutilă orice altă e7plicaţie a faptului că era abătută= din aceasta, deci, nu se putea deduce nimic+ deşi Eli%abet', care şi cunoştea acum destul de bine sentimentele, era perfect conştientă că, dacă n ar fi ştiut de e7istenţa lui "arc0, ar fi putut îndura ceva mai uşor #ro%ăvia de%onoarei ,0diei. -r fi dispensat o, îşi spunea, de o noapte nedormită din două. /înd domnul $ennet sosi, avea aerul său obişnuit, de calm filo%ofic. ;u tot atît de puţin vorbăreţ ca de obicei, nu pomeni nimic de c'estiunea pentru care fusese plecat şi trecu un timp pînă ce fiicele sale avură curajul să vorbească despre acest lucru. &umai după amia%ă, cînd veni şi dînsul la ceai, se aventură Eli%abet' să atace subiectul+ şi atunci, cînd dînsa îşi e7primă, pe scurt, mî'nirea pentru cele prin care desi#ur trecuse, el replică= ! &u mi vorbi despre asta. /ine altul trebuia să sufere dacă nu eu* Eu sin#ur mi am făcut o şi e drept s o îndur. ! &u trebuie să fii prea aspru cu dumneata, replică
33H

Mîndrie şi

re!udecat"

Eli%abet'. ! Este şi ca%ul să mă pui în #ardă împotriva acestui rău1 &atura omenească este atît de înclinată să fie aspră cu ea însăşi1 &u, ,i%%0, lasă ca măcar o dată în viaţa mea să simt cît de condamnabil m am purtat. &u mă tem că voi fi %drobit de durere. Ea trece destul de repede. ! /re%i că sînt la ,ondra* ! "a1 :n ce altă parte s ar putea ascunde atît de bine* ! 2i ,0dia voia mereu să se ducă la ,ondra, adău#ă >itt0. ! E fericită atunci, replică tatăl său sec+ iar şederea ei acolo va fi probabil de oarecare durată. -poi, după o scurtă tăcere, continuă= ,i%%0, nu ţi port pică pentru că ai avut dreptate în ce priveşte sfatul pe care mi l ai dat în luna mai+ şi, luînd în consideraţie cele întîmplate, aceasta dovedeşte oarecare maturitate în #îndire. ;ură întrerupţi de domnişoara $ennet care venise să ia ceaiul şi să l ducă mamei sale. ! @ată o demonstraţie care are partea ei bună1 e7 clamă dînsul+ dă atîta ele#anţă nenorocirii1 :ntr o %i voi face şi eu la fel+ voi sta în bibliotecă, cu tic'ia de noapte pe cap şi în 'alat de casă, şi vă voi da de lucru cît voi putea mai mult+ sau, aş putea amîna pînă ce va fu#i şi >itt0. ! & am să fu#, papa, se repe%i >itt0 arţă#oasă. "acă eu mă voi duce vreodată la $ri#'ton, am să mă port mai bine decît ,0dia. ! Dumneata, la $ri#'ton1 &u aş avea încredere să te las nici pînă la Eastbourne+ şi nici pentru cinci%eci de lire1 &u, >itt0, am învăţat cel puţin să fiu cu oc'ii în patru şi ai să simţi efectul. &ici un ofiţer să nu mai intre vreodată în casa mea şi nici prin sat să nu mai treacă. $alurile vor fi cu totul inter%ise, afară doar dacă vei mer#e cu una dintre surorile dumitale. 2i n ai să te mai mişti afară din casă, pînă ce nu vei putea dovedi că ai petrecut cel puţin %ece minute pe %i într un mod raţional.
33G

Jane Austen

>itt0, care lua toate aceste ameninţări în serios, începu să plîn#ă. ! ,asă, lasă, spuse el, nu fi amărîtă. "acă ai să fii cuminte în următorii %ece ani, am să te iau la o paradă militară, la sfîrşitul acestui termen.

332

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ &LI&

,a două %ile după reîntoarcerea domnului $ennet, pe cînd 9ane şi Eli%abet' se plimbau împreună printre bos c'etele din spatele casei, o vă%ură pe menajeră îndreptîndu se către ele şi, cre%înd că venea să le c'eme din partea mamei lor, îi ieşiră în întîmpinare+ dar în loc de convocarea la care se aşteptau, cînd se apropiară, ea spuse domnişoarei $ennet= ! Eă cer iertare, domnişoară, că vă deranje%, dar spe ram că aveţi, poate, ceva veşti bune de la oraş, aşa că am îndră%nit să vin şi să vă întreb. ! /e vrei să spui, Iill* & am primit nimic de la oraş. ! "ra#ă domnişoară, stri#ă doamna Iill tare mirată, nu ştiţi că a sosit din partea domnului 4ardiner un curier pentru stăpînul meu* - sosit de o jumătate oră şi i a adus stăpînului meu o scrisoare. ;etele o rupseră la fu#ă, prea nerăbdătoare să ajun#ă în casă pentru a mai avea vreme de vorbit. -ler#ară prin vestibul spre sufra#eria mică+ de acolo în bibliotecă. 6atăl lor nu se afla nicăieri+ şi erau tocmai pe punctul de a de a l căuta sus, la mama lor, cînd se întîlniră cu feciorul care le informă= ! "omnişoarelor, dacă l căutaţi pe stăpînul meu, a plecat să se plimbe înspre crîn#. /înd aflară aceasta, străbătură din nou 'olul şi fu#iră peste pelu%ă, după tatăl lor, care şi urma 'otărît drumul spre o pădurice pe o latură a aleii.
333

Jane Austen

9ane, care nu era nici aşa uşoară şi nici nu avea, ca Eli%abet', obiceiul să aler#e, rămase în urmă, în timp ce sora ei, #îfîind, îl ajunse şi i stri#ă plină de nerăbdare= ! O', papa, ce veşti* /e veşti* -i primit o scrisoare de la unc'iul* ! "a, am primit o scrisoare de la dînsul, printr un curier. ! Ei bine, ce veşti a adus* $une sau rele* ! ,e ce bine te poţi aştepta* spuse el, scoţînd scrisoarea din bu%unar. "ar poate ai vrea s o citeşti. Eli%abet' i o luă cu nerăbdare din mînă. 9ane îi ajunse şi ea. ! /iteşte o tare, %ise tatăl lor, pentru că aproape nu ştiu nici eu ce cuprinde.
4racec'urc' 3treet ,uni, au#ust 2

*cumpul meu cumnat, 4ot în sfîrşit să-#i trimit unele ştiri despre nepoata mea, ştiri care, în general, sper că te vor mul#umi. *îmbătă, imediat după plecarea dumitale, am avut norocul de a descoperi în ce parte a Londrei se aflau. 1mănuntele le re!erv pentru cînd ne vom vedea. ,ste destul că ştim că au fost descoperi#i. ?-am vă!ut pe amîndoi... ! -tunci, este aşa cum am nădăjduit mereu, stri#ă 9ane. 3înt căsătoriţi. Eli%abet' continuă să citească= ?-am vă!ut pe amîndoi. 0u s-au căsătorit şi nici n-am avut impresia c-ar inten#iona s-o facă; dar dacă eşti de acord să îndeplineşti anga amentele pe care am îndră!nit să le iau în numele dumitale, sper că nu va trece mult şi se vor căsători. Tot ceea ce #i se cere este să-i asiguri fiicei dumitale, printr-o foaie dotală, partea care i se cuvine din cele cinci mii de lire ce revin fiicelor, la decesul
334

Mîndrie şi

re!udecat"

dumitale şi al surorii mele; şi, în plus, să-#i iei anga amentul de a-i acorda, cît vei fi în via#ă, una sută lire per annum. 1cestea sînt condi#iile pe care, luînd totul în considera#ie, nu am şovăit să le accept în numele dumitale, atît cît m-am sim#it îndrituit a o face. 'oi trimite scrisoarea aceasta prin curier, pentru a nu se pierde deloc timpul cu răspunsul. 4o#i, prin urmare, în#elege din aceste date că situa#ia financiară a domnului 7ic>.am nu este atît de disperată cum s-a cre!ut în general. Lumea sa înşelat în privin#a asta; şi sînt fericit să spun că vor mai rămîne cî#iva bani, c.iar după plata tuturor datoriilor, bani care să se adauge la dota nepoatei mele. Dacă, aşa cum cred că va fi ca!ul, îmi vei trimite împuternicirea de a ac#iona în numele dumitale în toată acestă c.estiune, voi da imediat instruc#iuni lui <aggerston să redacte!e foaia dotală cuvenită. 0u va fi deloc ca!ul să vii iarăşi la oraş; rămîi deci liniştit la Longbourn şi contea!ă pe diligen#a şi gri a mea. Trimite-mi răspuns cît po#i mai repede şi ai gri ă să scrii limpede. 1m considerat că cel mai bun lucru ar fi ca nepoata mea să se căsătorească aici, la noi, ceea ce sper că vei aproba. ,a va veni aici astă!i. /#i voi scrie din nou, îndată ce se va mai .otărî ceva. 1l dumitale etc., ,d5.@ardiner ! Este cu putinţă* stri#ă Eli%abet', cînd sfîrşi de citit. (oate fi adevărat că vrea s o ia de soţie* ! 5ic)'am nu este deci atît de rău pe cît l am cre%ut, spuse sora ei. "ra#ă tată, te felicit. ! -i răspuns la scrisoare* întrebă Eli%abet'. ! &u, dar trebuie să răspund cît mai curînd. :l imploră, foarte stăruitor, să nu mai piardă timp şi s o facă imediat. ! O'1 dra#ă tată, stri#ă ea, întoarce te şi răspunde imediat. 4îndeşte te cît de importantă este fiecare clipă
33.

Jane Austen

într o asemenea împrejurare. ! "ă mi voie să scriu eu în locul dumitale, spuse 9ane, dacă îţi displace s o faci. ! :mi displace foarte mult, replică el, dar trebuie făcut. 2i, cu aceste vorbe, porni cu ele înapoi către casă. ! -ş putea să te întreb* spuse Eli%abet'... "ar con diţiile, presupun, trebuie acceptate. ! -cceptate1 Mă simt ruşinat, numai, că cere atît de puţin. ! 2i ei trebuie să se căsătorească1 6otuşi ştim ce fel de om este. ! "a1 "a1 6rebuie să se căsătorească. &u este altceva de făcut. "ar sînt două lucruri pe care doresc foarte mult să le ştiu. Dnul este cîţi bani a pus unc'iul jos pentru a reuşi acest lucru, şi celălalt, cum am să i pot ac'ita vreodată. ! $ani1 Dnc'iul meu1 e7clamă 9ane, ce vrei să spui, domnule* ! Ereau să spun că nici un bărbat cu mintea întrea#ă nu s ar însura cu ,0dia pentru o momeală atît de neîn semnată ca o sută pe an, cît timp voi trăi eu, şi cinci%eci după ce nu voi mai fi. ! -sta e foarte adevărat, spuse, Eli%abet', deşi nu mi a trecut prin cap mai înainte. 3ă i se ac'ite datoriile şi să mai rămînă încă ceva1 O'1 Dnc'iul este, desi#ur, la mijloc1 /e om bun şi #eneros1 Mă tem că s a nenorocit. ,ucrul acesta nu s ar fi putut face cu o sumă mică. ! &u, încuviinţă tatăl ei, 5ic)'am ar fi un prost dacă ar lua o cu un ban mai puţin decît %ece mii de lire. Mi ar părea rău să mi fac o părere atît de proastă despre el, c'iar de la începutul relaţiilor noastre. ! Lece mii de lire1 "oamne fereşte1 /um să înapoie%i măcar jumătate dintr o asemenea sumă* "omnul $ennet nu răspunse nimic+ şi continuară să mear#ă în tăcere, fiecare adîncit în propriile #înduri, pînă ce au ajuns lîn#ă casă. 6atăl se duse în bibliotecă pentru
338

Mîndrie şi

re!udecat"

a scrie, iar fetele intrară în salonaş. ! 2i se vor căsători cu adevărat1 e7clamă Eli%abet' imediat ce au fost sin#ure. /e ciudat1 2i pentru asta trebuie să fim şi mulţumite1 3întem silite să ne bucurăm că se căsătoresc, cu tot caracterul lui infam, cu toată neînsemnata şansă de fericire pe care o au. O', ,0dia1 ! Mă console% cu #îndul, replică 9ane, că dacă n ar ţine cu adevărat la ,0dia, cu si#uranţă că n ar lua o. "eşi bunul nostru unc'i a făcut ceva ca să l scape de datorii, nu pot să cred că a avansat %ece mii de lire, sau aşa ceva. "însul are copii şi s ar putea să mai aibă. /um să se dispense%e măcar de jumătate din suma asta* ! "acă vom reuşi vreodată să aflăm la cît s au ridicat datoriile lui 5ic)'am, spuse Eli%abet', şi ce sumă s a depus pe numele lui din partea surorii noastre, vom şti precis cît a făcut domnul 4ardiner pentru ei, căci 5ic)'am nu are nici cinci bani ai lui. &u vom putea niciodată răsplăti bunătatea unc'iului şi a mătuşii noas tre. - o lua acasă la ei, a i oferi protecţie şi sprijinul lor personal înseamnă un sacrificiu atît de mare făcut pentru ea, încît ani între#i de recunoştinţă nu sînt de ajuns pentru a i răsplăti. :n clipa asta, ea se află la dînşii. "acă atîta bunătate nu o va face să se simtă nenorocită, nu şi va merita niciodată fericirea. /e clipă pentru ea cînd a dat oc'ii cu mătuşa1 ! 6rebuie să uităm cele ce s au petrecut şi de o parte şi de cealaltă, spuse 9ane. 3per şi sînt încredinţată că vor fi totuşi fericiţi. /onsimţămîntul lui de a se căsători cu ,0dia, vreau să cred, este o dovadă că a ajuns să judece cum se cuvine. "ra#ostea lor reciprocă îi va face mai cumpăniţi+ şi îmi place să cred că se vor instala atît de ti'nit şi vor trăi atît de cuminte încît, cu timpul, se va uita, poate, nebunia lor din trecut. ! 3 au purtat în aşa fel, replică Eli%abet', încît nici tu, nici eu, nici nimeni nu va putea să uite vreodată. Este inutil să mai vorbim despre asta.
33<

Jane Austen

;etele îşi aduseră aminte că, după toate probabilităţile, mama lor nu aflase nimic despre cele întîmplate. 3e duseră deci în bibliotecă şi l întrebară pe tatăl lor dacă nu dorea s o anunţe ele. "însul scria şi, fără să şi ridice capul, replică indiferent= ! /um doriţi. ! (utem lua scrisoarea unc'iului ca să i o citim* ! ,uaţi ce vreţi şi plecaţi de aici. Eli%abet' luă scrisoarea de pe birou şi se duseră sus împreună. Mar0 şi >itt0 erau cu doamna $ennet= o sin #ură comunicare deci ajun#ea pentru toate. "upă ce o pre#ătiră pentru veşti bune, scrisoarea a fost citită cu #las tare. "oamna $ennet de abia putea să se stăpînească. 2i cînd 9ane ajunse la pasajul în care domnul 4ardiner îşi e7prima speranţa că ,0dia se va căsători curînd, bucuria mamei sale i%bucni nestăvilită şi fiecare nouă fra%ă îi mărea e7uberanţa. Era acum atît de a#itată de încîntare pe cît fusese mai înainte de panică şi indi#nare. :i era de ajuns să ştie că ,0dia sa se va mărita. &u se simţea tulburată de vreo în#rijorare pentru fericirea ei, nici umilită de vreo amintire a relei ei purtări. ! 3cumpa, scumpa mea ,0dia1 stri#ă ea, este într adevăr încîntător. Ea fi măritată1 -m s o văd iarăşi1 Ea fi măritată la şaispre%ece ani1 "ra#ul, bunul meu frate1 2tiam eu c aşa o să se întîmple ! ştiam eu că o să se aranje%e totul1 /e dor îmi este s o văd şi să l văd şi pe dra#ul de 5ic)'am1 "ar roc'iile, roc'iile de nuntă1 -m să scriu imediat soră mi 4ardiner despre asta. ,i%%0, dră#uţa mea, fu#i jos la tata şi întreabă l cît îi va da. 3tai, stai+ mă duc eu sin#ură ! sun o pe Iill, >itt0. Mă îmbrac într o clipă ! scumpa, scumpa mea ,0dia1 /e fericite vom fi împreună, cînd ne vom reîntîlni1 ;iica sa cea mai mare încercă să i domolească e7plo%ia entu%iasmului, îndreptîndu i #îndurile către obli#aţiile pe care comportarea domnului 4ardiner le crease pentru ei toţi.
33?

Mîndrie şi

re!udecat"

! /ăci datorăm acest fericit sfîrşit, adău#ă ea, într o mare măsură bunătăţii lui. 3întem convinse că a #arantat personal că l va ajuta pe domnul 5ic)'am cu bani. ! Ei bine, stri#ă mama ei, aşa şi trebuia să facă. /ine altul s o fi făcut dacă nu propriul ei unc'i* "acă nu ar fi avut propria lui familie, ştiţi că toţi banii lui trebuiau să mi revină mie şi copiilor mei+ şi este prima oară că am primit ceva de la el, în afară de cîteva daruri. Eai1 3înt atît de fericită1 :n scurt timp voi avea o fată măritată. "oamna 5ic)'am1 /e bine sună1 2i de abia a împlinit şaispre%ece ani, în iunie, anul ăsta. 3cumpa mea 9ane, sînt atît de tulburată, încît sînt si#ură că nu pot să scriu+ aşa că am să dicte% şi ai să scrii tu pentru mine. -ranjăm noi cu tata în privinţa banilor, după aceea+ dar trusoul trebuie comandat imediat. (e urmă, trecu în revistă toate amănuntele cu privire la pîn%eturi, museline, batist şi ar fi fost #ata să dicte%e imediat nişte comen%i foarte copioase dacă 9ane, deşi cu oarecare #reutate, n ar fi convins o să aştepte pînă ce tata va avea ră#a% pentru a fi consultat. AO %i de întîr%iere, remarcă ea, nu va avea importanţăB. Mama ei era prea fericită pentru a se mai încăpăţîna ca de obicei. 2i i mai trecură prin minte şi alte planuri. ! -m să plec la Mer0ton, %ise ea, de îndată ce voi fi îmbrăcată, şi am să i duc soră mi ('ilips veştile bune, bune. 2i la înapoiere, voi mer#e în vi%ită la ,ad0 ,ucas şi la doamna ,on#. >itt0, fu#i jos şi comandă trăsura. O plimbare la aer o să mi facă #ro%av de bine. ;etelor, aveţi vreun un comision pentru Mer0ton* O'1 Dite o pe Iil1 "ra#a mea Iill, ai au%it veştile bune* 3e mărită dom nişoara ,0dia+ şi ai să primeşti o cupă de punc. ca să te veseleşti, la nuntă. "oamna Iill îşi e7primă pe loc bucuria. Eli%abet' îi primi împreună cu ceilalţi felicitările şi apoi, scîrbită de această nebunie, se refu#ie în camera ei pentru a se #îndi în voie. 3ituaţia bietei ,0dia era neîndoielnic, în cel mai
33C

Jane Austen

bun ca%, destul de proastă+ totuşi trebuia să fie recu noscătoare că nu era şi mai proastă. -şa simţea ea+ şi deşi, cînd privea în viitor nu se putea aştepta, pe bună dreptate, ca sora ei să se bucure nici de fericire şi nici de o situaţie socială bună, cînd privea înapoi la ceea ce se temuseră numai cu două ore în urmă, era conştientă de toate avantajele cîşti#ate.

34H

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ L

"omnul $ennet dorise adesea, înainte de această pe rioadă a vieţii sale, ca în loc să şi c'eltuiască tot venitul, să pună anual deoparte o sumă, pentru ca fiicele şi soţia sa, dacă aceasta i ar supravieţui, să fie mai bine asi#u rate. -cum o dorea mai mult decît întotdeauna. "acă şi ar fi îndeplinit această obli#aţie, nu ar fi fost nevoie ca ,0dia să rămînă îndatorată faţă de unc'iul său, pentru tot ce va fi dobîndit drept #aranţie morală ori materială. 3atisfacţia de a fi cucerit ca soţ pe cel mai nevrednic dintre tinerii din Marea $ritanie ar fi revenit atunci celui în drept. Era adînc mî'nit că o c'estiune atît de puţin avan tajoasă pentru oricine trebuia să fie înc'eiată numai pe c'eltuiala cumnatului său+ şi era 'otărît, dacă va fi cu putinţă, să afle la cît se urca ajutorul acestuia şi să ono re%e obli#aţia cît va putea mai repede. ,a începutul căsătoriei domnului $ennet, economia fusese considerată cu totul inutilă, pentru că, bineînţeles, urmau să aibă un fiu. -cest fiu ar fi însemnat desfiinţarea clau%ei testamentare, imediat ce va fi atins majoratul, iar văduva şi copiii mai mici ar fi fost, în acest fel, asi#uraţi. Eeniră pe lume cinci fiice, la rînd, dar fiul se lăsa încă aşteptat+ şi mulţi ani după naşterea ,0diei, doamna $ennet fusese si#ură că va veni. :n cele din urmă, au disperat tot aşteptînd, dar era prea tîr%iu pentru a mai face economii. "oamna $ennet n avea nici un talent pen tru aşa ceva şi numai dra#ostea de independenţă a so
34G

Jane Austen

ţului său îi împiedicase să depăşească venitul ce l aveau. (rintr o foaie dotală se alocase doamnei $ennet şi co piilor săi suma de cinci mii de lire. "ar proporţia în care urma să fie atribuită copiilor fusese lăsată la latitudinea părinţilor. -cest punct urma să fie stabilit acum, cel puţin în privinţa ,0diei, iar domnul $ennet nu putea să aibă nici o şovăială în acceptarea propunerii pe care o avea în faţa lui. :n cuvinte de recunoscătoare #ratitudine pentru bună tatea cumnatului său ! deşi e7primată cît se poate de concis ! el aşternu pe 'îrtie totala sa aprobare pentru tot ceea ce făcuse şi consimţămîntul de a onora an#aja mentele luate în numele lui. &u îşi înc'ipuise niciodată mai înainte că, în ca%ul cînd 5ic)'am s ar fi lăsat convins să se însoare cu fiica sa, s ar fi putut face totul cu atît de puţine inconveniente pentru dînsul, ca prin aranjamentul de faţă. 3uta de lire pe care trebuia să le o plătească anual nu însemna pentru el decît o pierdere de vreo %ece lire, deoarece c'eltuielile ,0diei, însumînd întreţinerea, banii ei de bu%unar şi darurile în bani care ajun#eau la ea prin mîinile mamei sale, fuseseră foarte puţin sub această cifră. O altă surpri%ă foarte binevenită era că totul se făcea cu un efort minim din partea lui+ căci sin#ura lui dorinţă, în momentul de faţă, era să se deranje%e cu această treabă cît se putea mai puţin. "upă ce primele accese de furie provocate de căutarea ,0diei se potoliseră, el revenise în mod firesc la indolenţa din trecut. 3crisoarea a fost e7pediată repede căci, deşi leneş cînd trebuia să se apuce de un lucru, o dată ce l începea, era #răbit să l termine. Fu#ă să i se comunice şi alte amănunte în privinţa datoriei pe care o avea faţă de cumnatul său, dar era prea supărat pe ,0dia pentru a i trimite şi ei vreun mesaj. Eestea bună se întinse repede în toată casa şi, cu aceeaşi rapiditate, printre vecini. -ceştia din urmă o pri
342

Mîndrie şi

re!udecat"

miră cu o decentă filo%ofie. "esi#ur, comentariile ar fi putut fi mai interesante dacă domnişoara ,0dia $ennet ar fi dus o viaţă uşuratică la oraş ori, în cea mai fericită alternativă, ar fi fost i%olată de lume, la vreo fermă în depărtată. 6otuşi erau multe de spus în le#ătură cu faptul că o măritau+ şi binevoitoarele urări ca totul să se termine cu bine, e7primate mai înainte de bătrînele doamne veninoase din Mer0ton, pierdură prin această sc'imbare doar prea puţin din ardoarea de la început, deoarece, cu un astfel de soţ, nefericirea era considerată drept si#ură. 6recuseră două săptămîni de cînd doamna $ennet nu mai coborîse în sufra#erie, dar în această fericită %i îşi reluă locul în capul mesei, într o dispo%iţie copleşitor de bună. &ici un simţămînt de ruşine nu i umbri triumful. /ăsătoria uneia dintre fiice, primul obiectiv al dorinţelor sale, de cînd 9ane împlinise şaispre%ece ani, era acum pe punctul de a se îndeplini, şi toate #îndurile şi vorbele se învîrteau numai în jurul acelor detalii ce ţin de cere moniile nupţiale ele#ante ca= muselinuri fine, cupeuri noi şi servitori. Era ocupată cu căutarea unei locuinţe convenabile pentru fiica sa, prin vecinătate+ şi, fără să ţină seama sau să ştie ce venituri aveau, respinse multe dintre ele drept nepotrivite ca dimensiuni şi importanţă. ! Ia0e (ar) ar mer#e, spuse ea, dacă familia 4ouldin# s ar muta, sau casa mare de la 3to)e, dacă salonul ar fi mai spaţios+ -s'Oort' este prea departe. & aş putea îndura s o am la %ece mile de mine+ şi cît priveşte (urvis ,od#e, mansarda e oribilă. 3oţul său îi în#ădui să i dea înainte fără contenire, cîtă vreme slujitorii fură de faţă. "ar cînd aceştia se retraseră, îi spuse= ! "oamnă $ennet, înainte de a lua vreuna din toate aceste case pentru fiica şi #inerele dumitale, să judecăm lucrurile aşa cum trebuie. :ntr o anume casă de pe melea #urile acestea ei nu vor avea niciodată acces. 3înt 'otărît să nu i primesc la ,on#bourn pentru a nu mai încuraja
343

Jane Austen

imprudenţa cuiva. -ceastă declaraţie a fost urmată de o lun#ă dispută, dar domnul $ennet rămase ferm. :n curînd, discuţia aceasta duse la o alta şi doamna $ennet află cu uimire şi #roa%ă că soţul său nu voia să avanse%e o sin#ură #uinee ca să cumpere trusoul fiicei sale. El declară că, din partea lui, ,0dia nu va primi cu acest prilej nici un fel de semn de afecţiune. "oamna $ennet putea cu #reu înţele#e aşa ceva. /a mînia lui să fie atît de neiertătoare, încît să i refu%e fiicei sale un privile#iu fără de care căsătoria abia dacă putea părea valabilă, depăşea tot ceea ce credea dînsa posibil. O c'inuia mai mult de%onoarea pe care lipsa unui trusou nou ar fi aruncat o asupra ceremoniei nupţiale, decît vreun simţămînt de ruşine pentru că ,0dia fu#ise şi trăise cu 5ic)'am două săptămJni înainte de celebrarea cununiei. Eli%abet' re#reta acum din toată inima că disperarea din primul moment o făcuse să vorbească domnului "arc0 despre temerile lor în le#ătură cu ,0dia+ de vreme ce căsătoria urma să aducă, atît de curînd, un sfîrşit cuviincios fu#ii ei, ar fi putut spera să ascundă începutul nefast tuturor celor care nu fuseseră în stricta lor apropiere. &u i era deloc teamă că dînsul va răspîndi ceea ce i destăinuise. Erau puţini aceia pe discreţia cărora putea conta cu mai multă încredere+ dar, în acelaşi timp, nu e7ista nimeni în faţa căruia să se simtă mai umilita de faptul că uşurinţa surorii ei era cunoscută. &u însă de teama vreunui de%avantaj ce s ar fi putut răsfrJn#e asupra ei însăşi, căci între dînşii părea să e7iste oricum o prăpastie de netrecut. /'iar dacă s ar fi făcut căsătoria ,0diei în condiţiile cele mai onorabile, tot nu se putea presupune că domnul "arc0 ar fi vrut să intre într o fa milie căreia, în afară de toate celelalte obiecţii, i se mai imputa acum înrudirea şi relaţii dintre cele mai strînse cu omul pe care dînsul, pe bună dreptate, îl dispreţuia.
344

Mîndrie şi

re!udecat"

&u s ar fi mirat ca "arc0 să dea înapoi din faţa unei asemenea înrudiri. "orinţa de a se apropia de el ! şi Eli%abet' era încredinţată că dînsul o simţise cînd erau în "erb0s'ire ! nu putea, în mod raţional, să supra vieţuiască unei astfel de lovituri. 3e simţea umilită, în durerată+ se căia, deşi abia dacă ştia de ce. Fîvnea la stima lui, acum cînd nu mai putea spera să se bucure de ea. "orea să aibă veşti de la el, acum cînd părea să aibă şansele cele mai mici de a le dobîndi. Era convinsă că ar fi putut fi fericită cu el, acum cînd nu părea probabil să se mai întîlnească vreodată. /e triumf pentru el, se #îndea ades, dacă ar fi ştiut că cererea în căsătorie căreia, mîndră, îi dăduse cu piciorul numai cu patru luni mai înainte, ar fi fost acum primită cu bucurie şi recunoştinţă. Era #eneros ! nu se mai îndoia !, unul dintre bărbaţii cei mai #eneroşi. "ar pentru că era totuşi un muritor, trebuia să se simtă triumfător. :ncepea acum să înţelea#ă că el era tocmai bărbatul care, prin temperament şi însuşiri, i s ar fi potrivit cel mai bine. 9udecata şi firea lui, deşi deosebite de ale ei, ar fi corespuns întru totul dorinţelor sale. Era o unire care ar fi fost spre profitul amîndurora+ prin firea ei vioaie şi de#ajată, spiritul lui ar fi devenit mai lar#, manierele i s ar fi ameliorat+ şi datorită raţiunii, faptului că era un om instruit şi cunoaşterii pe care o avea despre lume, dînsa ar fi dobîndit desi#ur un cîşti# de o şi mai mare însemnătate. -cum însă nu va mai avea loc o astfel de căsătorie reuşită, care să înveţe mulţimile pline de admiraţie ce este adevărata fericire conju#ală. :n familia lor urma să se reali%e%e o căsătorie diferită ca perspectivă şi care e7cludea posibilitatea celeilalte. Eli%abet' nu şi putea înc'ipui cum vor i%buti să se întreţină ,0dia şi 5ie)'am într o decentă independenţă. "ar uşor îşi înc'ipuia la ce scurtă durată de fericire se puteau aştepta doi oameni care se uniseră numai pentru
34.

Jane Austen

că patima le era mai puternică decît virtutea. "omnul 4ardiner scrise în curînd, din nou, cumnatului său. Făspundea pe scurt la mulţumirile adresate de domnul $ennet, asi#urîndu l că era #ata oricînd să contribuie la binele oricărui membru al familiei şi sfîrşea cu ru#ămintea de a nu i se mai vorbi despre recunoştinţă. 3copul principal al scrisorii era să le aducă la cunoştinţă că domnul 5ic)'am se 'otărîse să iasă din miliţie. 1 fost în mare parte dorin#a mea să facă acest lucru, adăuga dînsul, îndată ce căsătoria a fost .otărîtă. ;i cred că ve#i fi de acord cu mine în a considera sc.imbarea lui din acea unitate ca foarte recomandabilă, atît pentru el, cît şi pentru nepoata mea. Domnul 7ic>.am are inten#ia să intre în cadrele armatei active şi, printre vec.ii săi prieteni, sînt încă unii care pot şi doresc să-l a ute mai departe în carieră. ? s-a promis postul de ofi#er stegar în regimentul generalului..., încartiruit acum în nordul #ării. ,ste un avanta că regimentul se află la o asemenea distan#ă de partea aceasta a regatului. ,l face promisiuni sincere, şi sper că printre străini, unde şi unul şi celălalt vor trebui să facă fa#ă bună, vor fi mai pruden#i. ?-am scris colonelului (orster, pentru a-l informa de aran amentele noastre pre!ente şi pentru a-i cere să dea asigurări tuturor creditorilor domnului 7ic>.am din Brig.ton şi împre urimi, că vor fi grabnic plăti#i, luîndu-mi personal anga amente în acest sens. 'rei să fii bun şi să dai aceleaşi asigurări creditorilor săi din +er)ton, a căror listă, redactată după informa#iile lui, o ane3e!2 0e-a mărturisit toate datoriile; sper, cel pu#in, că nu ne-a indus în eroare. <aggerston a primit indica#ii din partea noastră şi, într-o săptămînă, totul se va aran a. 'or pleca apoi la regimentul lui, afară de ca!ul că vor fi invita#i întîi la Longbourn; şi am în#eles de la doamna @ardiner că nepoata mea doreşte mult să vă vadă pe to#i înainte de a pleca din sud. Dînsa e bine şi mă roagă să transmit ta348

Mîndrie şi

re!udecat"

tălui şi marnei sale e3presia respectului său filial. 1l dumitale etc. "omnul $ennet şi fiicele sale vă%ură tot atît de limpede ca şi domnul 4ardiner multiplele avantaje ale mutării lui 5ic)'am din vec'iul lui re#iment. "oamna $ennet, însă, nu era tot atît de mulţumită. ;aptul că ,0dia se instala în nordul ţării, tocmai cînd dînsa aştepta să se mîndrească şi să se bucure alături de ea ! deoarece nu renunţase deloc la planul ca tinerii căsătoriţi să se stabilească în Iertfords'ire ! era o mare de%amă#ire+ şi, în plus, ce păcat că ,0dia era silită să se despartă de un re#iment în care se cunoştea cu toată lumea şi avea atîţia favoriţi. ! O iubeşte atît de mult pe doamna ;orster, spuse doamna $ennet+ este scandalos că trebuie să plece de acolo1 2i mai sînt şi cîţiva tineri care îi plac foarte mult. 3 ar putea ca ofiţerii din re#imentul #eneralului... să nu fie atît de simpatici. /ererea fiicei lui ! căci aşa putea fi considerată dorinţa ei ! de a fi din nou primită în mijlocul familiei, înainte de a porni spre nord, primi la început un răspuns absolut ne#ativ. 9ane şi Eli%abet' însă, dorind amîndouă, de dra#ul surorii lor şi pentru presti#iul ei, să se vadă că ,0dia s a căsătorit cu consimţămîntul părinţilor, îl ru#ară pe domnul $ennet atît de insistent şi totuşi atît de re%o nabil şi cu atîta blJndeţe să i primească, pe ea şi pe soţul ei, la ,on#bourn, imediat ce se vor căsători, încît îl con vinseră să #îndească şi dînsul ca ele şi să facă precum le era voia. @ar mama lor avu satisfacţia de a afla că va putea pre%enta vecinilor pe fiica ei măritată, înainte ca ea să fie sur#'iunită în nord. "eci, cînd domnul $ennet scrise din nou cumnatului său, le trimise vorbă că le în#ăduie să vină acasă+ şi se stabili ca imediat ce se va fi terminat ceremonia, să pornească spre ,on#bourn. Eli%abet' era totuşi surprinsă că 5ic)'am putea fi de acord cu acest plan+ şi, dacă ar fi ţinut seama numai de ceea ce simţea
34<

Jane Austen

ea, o întîlnire cu dînsul ar fi fost ultimul lucru pe care l ar fi dorit.

34?

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ LI

3osi şi %iua nunţii surorii lor+ 9ane şi Eli%abet' erau probabil mai impresionate decît mireasa însăşi. /upeul a fost trimis să i ia de la... şi urmau să se întoarcă cu el, înainte de ora mesei. 3osirea lor era aşteptată cu #roa%ă de cele două domnişoare $ennet mai mari, iar 9ane, în special, atribuind ,0diei simţămintele pe care le ar fi avut dacă ea ar fi fost vinovata, era nenorocită #îndindu se la ce trebuia să îndure sora ei. Eeniră. :ntrea#a familie se strînsese în salonaş pentru a i primi. /înd cupeul opri în faţa intrării, doamna $ennet era toată numai %îmbete+ soţul ei avea un c'ip #rav, de nepătruns+ fiicele lor era alarmate, în#rijorate, stînjenite. -u%iră #lasul ,0diei, în vestibul+ uşa fu %vîrlită în lături şi dînsa intră în cameră aler#înd. Mama ei păşi înainte, o îmbrăţişa şi îi ură, e7ta%iată, bun venit+ întinse mîna, cu un surîs afectuos, lui 5ic)'am, care venea în urma doamnei sale, şi le făcu ambilor calde urări, cu o vioiciune care nu arăta nici o îndoială în privinţa fericirii lor. "omnul $ennet, către care se întoarseră apoi, nu le făcu o primire tot atît de cordială. /'ipul lui deveni şi mai sever şi abia dacă şi de%lipi bu%ele. Dşuratica si#uranţă de sine a tinerei perec'i era într adevăr de ajuns ca să l irite. Eli%abet' era de%#ustată, pînă şi domnişoara $ennet era revoltată. ,0dia era tot ,0dia, nepotolită, sălbatică, nestin#'erită, %#omotoasă, netemătoare. 6recu de la o soră la cealaltă, pretin%îndu le felicitări+ şi cînd, în sfîrşit,
34C

Jane Austen

luară loc cu toţii, privi nerăbdătoare în jur, bă#ă de seamă unele mici sc'imbări din cameră şi remarcă, rî%înd, că trecuse o mulţime de timp de cînd nu mai intrase acolo. &ici 5ic)'am nu era mai nenorocit decît ea+ dar pur tările lui erau totdeauna atît de plăcute încît, dacă firea, şi căsătoria lui ar fi fost întocmai ceea ce s ar fi cuvenit să fie, %îmbetele şi naturaleţea cu care solicita să fie con siderat drept unul dintre ai lor i ar fi încîntat pe toţi. Eli%abet' nu l cre%use mai înainte atît de si#ur de el+ luă loc, 'otărînd în sinea ei să nu mai creadă, pe viitor, că insolenţa unui om insolent are limite. Ea roşi, şi 9ane roşi+ dar obrajii celor doi care stîrniseră această consternare nu suferiră nici o sc'imbare de culoare. /onversaţia nu sta#na. Mireasa şi mama ei se între ceau vorbind+ iar 5ic)'am, care se întJmplase să şadă lîn#ă Eli%abet', începu s o întrebe despre cunoştinţele lui din vecinătate, cu o uşurinţă plină de bună dispo%iţie, pe care ea nu se simţi în stare s o e#ale%e în răspunsurile ce le dădea. -mîndoi soţii păreau să aibă amintirile cele mai fericite din lume. &imic din trecut nu fu pomenit cu mî'nire+ iar ,0dia atacă de bunăvoie subiecte la care surorile ei nu ar fi făcut alu%ie pentru nimic în lume. ! 4îndiţi vă numai că sînt trei luni, stri#ă ea, de cînd am plecat de aici1 Eă mărturisesc că parcă au trecut numai două săptămîni+ şi totuşi, cîte nu s au întîmplat între timp1 "oamne sfinte1 /înd am plecat, credeţi mă, nici nu mi trecea prin minte că am să mă mărit înainte de a mă întoarce, deşi credeam că ar fi tare nostim dacă s ar întîmpla aşa. 6atăl ei îşi ridică oc'ii la cer, 9ane se simţea nenorocită, Eli%abet' privea semnificativ la ,0dia, dar ea, care nu au%ea şi nu vedea niciodată ceea ce nu voia, continuă cu veselie= ! -', mamă1 2tiu oamenii de pe aici că m am măritat a%i* Mi a fost teamă că nu ştiu+ l am depăşit pe 5illiam 4ouldin# în docarul lui şi eram foarte 'otărîtă s o afle+ aşa
3.H

Mîndrie şi

re!udecat"

că am coborît #eamul din dreptul lui şi mi am scos mănuşa şi mi am lăsat mîna să se sprijine pe rama ferestrei, ca să mi poată vedea inelul+ şi pe urmă m am înclinat şi i am %îmbit cu #ura pînă la urec'i. Eli%abet' nu mai putea suporta. 3e ridică şi fu#i din cameră şi nu se mai întoarse pînă ce nu i au%i trecînd prin 'ol înspre sufra#erie. -tunci se alătură #rupului lor, destul de devreme ca să o vadă pe ,0dia mer#înd, ca la paradă, în dreapta mamei lor şi să o audă spunîndu i surorii sale mai mari= ! -', 9ane, îţi iau acum locul, şi tu trebuie să cobori în ran#, pentru că eu sînt femeie măritată. &u era de presupus că timpul îi va aduce ,0diei acea re%ervă de care fusese atît de total lipsită de la început. "e%involtura şi buna ei dispo%iţie erau în creştere. "orea să vadă pe doamna ('ilips, pe cei din familia ,ucas şi pe toţi ceilalţi vecini ai lor şi să se audă numită de fiecare dintre ei Adoamna 5ic)'amB+ şi, între timp, se duse după masă sa şi arate inelul şi să se fălească cu măritişul ei faţă de doamna Iill şi cele două fete în casă. ! -şa, mamă, spuse ea cînd se reîntoarseră cu toţii în salonaş, şi ce cre%i de soţul meu* &u e un bărbat fermecător* 3înt si#ură că toate surorile mele mă invidia%ă. 3per să aibă şi ele parte măcar de jumătate din norocul meu. 6rebuie să se ducă toate la $ri#'ton. -colo e locul unde se pot #ăsi soţi. /e păcat, mamă, că nu ne am dus cu toate acolo. ! ;oarte adevărat+ dacă era după mine, ne am fi dus. "ar, scumpa mea ,0dia, nu mi place deloc că pleci atît de departe. 6rebuie neapărat* ! O', "oamne1 "a+ dar asta nu i nimic. O să mi placă mai mult decît orice. "umneata, şi tata, şi surorile mele trebuie să veniţi la noi să ne vedeţi. Eom fi la &eOcastle toată iarna, şi sînt si#ură că vor fi şi acolo ceva baluri, şi am să am #rijă să fac rost de parteneri buni pentru toate. ! -sta mi ar plăcea mai mult decît orice1 spuse mama.
3.G

Jane Austen

! 2i, pe urmă, cînd ai să te ntorci acasă, poţi să laşi la mine una două dintre surorile mele+ şi îndră%nesc să spun că înainte să treacă iarna am să fac rost de soţi şi pentru ele. ! :ţi mulţumesc pentru partea mea din favoarea ce vrei să ne faci, spuse Eli%abet', dar nu mi place, în mod deosebit, felul tău de a procura soţi. Oaspeţii nu puteau rămîne mai mult de %ece %ile. :na inte de a pleca din ,ondra, domnul 5ic)'am primise numirea şi în două săptămîni trebuia să se pre%inte la re#iment. :n afară de doamna $ennet, nimeni nu re#reta că vor sta atît de puţin+ dînsa folosi cea mai mare parte din timp făcînd vi%ite cu fiica sa şi or#ani%înd dese petreceri acasă la ei. -ceste petreceri conveneau tuturor+ a evita cercul strict familial era pentru cei cu judecată un lucru şi mai de dorit decît pentru cei fără judecată. "ra#ostea lui 5ic)'am pentru ,0dia nu era e#ală cu cea a ,0diei pentru el, adică întocmai aşa cum se aştep tase Eli%abet'. & avu nevoie de actualele ei observaţii ca să înţelea#ă, din desfăşurarea lucrurilor, că fu#a lor fusese determinată de dra#ostea ,0diei mai curînd decît de a lui+ şi s ar fi întrebat de ce, fără s o iubească la ne bunie, se 'otărîse să fu#ă cu ea, dacă nu ar fi fost con vinsă că pentru el fu#a devenise necesară din motive disperate+ aşa stînd lucrurile, el nu era tînărul care să re%iste prilejului ce i se oferea de a avea o companie. ,0dia era #ro%av de îndră#ostită. El era cu orice prilej Adra#ul meu 5ic)'amB+ nimeni nu putea fi comparat cu dînsul. El făcea totul ca nimeni altul+ şi eră si#ură că dînsul va împuşca la întîi septembrie mai multe păsări decît oricare altul din tot ţinutul. :ntr o dimineaţa, curînd după venirea lor, pe cînd se afla cu cele două surori mai mari. ,0dia se adresă Eli%abet'ei= ! ,i%%0, #ie nu ţi am povestit încă niciodată despre
3.2

Mîndrie şi

re!udecat"

nunta mea. /înd le am povestit mamei şi celorlalţi, nu erai de faţă. &u eşti curioasă să afli cum au fost aranjate toate* ! &u, într adevăr, replică Eli%abet'+ cred că este un subiect despre care niciodată nu se va putea vorbi prea puţin. ! &a1 /e ciudată eşti1 "ar trebuie să ţi spun cum a decurs totul. &e am cununat, ştii, la biserica 3fîntul /lement, pentru că locuinţa lui 5ic)'am era în paro'ia aceea. 2i era 'otărît să fim cu toţii acolo pe la ora unspre%ece. Mătuşa, unc'iul şi cu mine trebuia să ne ducem împreună+ iar ceilalţi trebuiau să ne aştepte la biserică. $ine1 - venit şi dimineaţa de luni şi eu eram într o a#itaţie1 2iii, mi era o teamă #ro%avă să nu se întîmple ceva şi să se amîne, că atunci aş fi înnebunit, nu alta. 2i mai era şi mătuşa care tot timpul cît m am îmbrăcat m a morali%at şi i a turuit #ura de parcă citea o predică. Oricum, eu tot n am au%it mai mult de un cuvînt din %ece pentru că mă #îndeam, îţi înc'ipui, la dra#ul meu 5ic)'am. 6are voiam să ştiu dacă o să vină la nuntă în tunica albastră. $ine1 2i cum îţi spun, am luat #ustarea la ora %ece, ca de obicei. /redeam că n o să se mai sfîrşească+ pentru că, acum că veni vorba, trebuie să ţi spun că unc'iul şi mătuşa au fost oribil de de%a#reabili, tot timpul cît am stat la ei. "ac ai să mă cre%i, n am ieşit o sin#ură dată afară din casă, deşi am stat la ei două săptămîni. &ici o petrecere, nici un aranjament, nimic. Fecunosc, ,ondra era aproape #oală+ dar totuşi 6eatrul Mic era desc'is. $ine... şi aşa, tocmai cînd trăsese cupeul la scară, unc'iul a fost c'emat pentru treburi de oroarea aia de domnul 3tone. 2i apoi, înţele#i, o dată ce sînt împreună, nu se mai termină cu discuţiile. $ine1 Eram atît de speriată că nu mai ştiam ce să fac, fiindcă unc'iul trebuia să mă conducă la altar+ şi dacă treceam peste ora stabilită, nu ne mai puteam cununa toată %iua. "ar, din fericire, în
3.3

Jane Austen

%ece minute a fost înapoi şi atunci am pornit cu toţii. 6otuşi, mi am amintit mai pe urmă că dacă unc'iul ar fi fost împiedicat să vină n ar fi fost nevoie să se amîne nunta, pentru că putea foarte bine să i ţină locul domnul "arc0. ! "omnul "arc01 repetă Eli%abet', total uluită. ! O'1 da1 El trebuia să vină la nuntă cu 5ic)'am, ştii. "ar, vai de mine, am uitat de tot1 &u trebuia să suflu un cuvînt despre asta. ,e am promis atît de tare1 /e o să %ică 5ic)'am* 6rebuia să fie un secret aşa de mare1 ! "acă trebuia să fie un secret, interveni 9ane, nu mai spune nici un cuvînt. "in partea mea, poţi fi liniştită, că nu voi încerca să aflu mai mult. ! O'1 desi#ur, întări Eli%abet', deşi ardea de cu rio%itate+ nu ţi vom pune nici o întrebare. ! Mulţumesc, spuse ,0dia, căci dacă aţi face o v aş povesti desi#ur totul şi atunci 5ic)'am s ar supăra rău de tot. :n faţa unui asemenea îndemn de a pune întrebări, Eli%abet' se vă%u nevoită să fu#ă pentru a re%ista ispitei. "ar să trăiască fără să cunoască asemenea detalii îi era cu neputinţă+ ori, cel puţin, îi era imposibil să nu încerce să capete informaţii. "omnul "arc0 fusese la nunta surorii ei. Era e7act împrejurarea şi e7act societatea în care, după toate aparenţele, el nu avea nici ce căuta şi nici nu era tentat să mear#ă. :i trecură ful#erător şi sălbatic prin minte fel de fel de presupuneri, dar nu fu mulţumită cu nici una. /ele care o satisfăceau mai mult, pentru că aruncau asupra conduitei lui o lumină cît se poate de favorabilă, îi păreau cu totul improbabile. &u mai putu îndura atîta nesi#uranţă+ şi, luînd în #rabă o foaie de 'îrtie, scrise mătuşii sale o scurtă scrisoare, cerîndu i să i se dea e7plicaţii la ceea ce lăsase ,0dia să i scape, dacă lucrul acesta nu era incompatibil cu secretul pe care voiseră să l păstre%e.

3.4

Mîndrie şi

re!udecat"

:nţele#i, cred, adău#ă ea, cît de curioasă sînt să ştiu cum de s a putut afla în mijlocul dumneavoastră, la un asemenea eveniment, o persoană fără nici o le#ătură cu vreunul dintre noi şi oarecum străină de familie. 6e ro# scrie mi imediat şi fă mă să înţele# acest lucru ! doar dacă, din motive foarte serioase, nu trebuie să păstre%i secretul pe care ,0dia pare să l socotească necesar+ atunci, va trebui să mă mulţumesc cu i#noranţa. A/eea ce totuşi nu se va întJmplaB, îşi spuse în sinea ei, şi sfîrşi scrisoarea= 2i, scumpă mătuşica, dacă nu mi vei spune totul, ca să aflu în mod cinstit, voi fi desi#ur nevoită să u%e% de trucuri şi strata#eme pentru a afla. "elicata ei concepţie despre cinste o împiedica pe 9ane să i vorbească Eli%abet'ei, între patru oc'i, despre ceea ce lăsase ,0dia să i scape. Eli%abet' era foarte mulţumită de acest lucru. (înă se va vedea dacă întrebările ei vor primi vreun răspuns, prefera să nu aibă nici o confidentă.

3..

Jane Austen

Ca it#$u$ LII

Eli%abet' avu satisfacţia de a căpăta răspunsul aştep tat, cît s a putut de repede. /um primi scrisoarea, se pierdu în mica pădurice unde cu #reu ar fi deranjat o cineva, se aşe%ă pe o bancă şi se pre#ăti să fie fericită+ lun#imea scrisorii o convinsese că nu cuprindea un refu%.
3trada 4racec'urc' 3eptembrie 8

*cumpa mea nepoată, 1m primit c.iar acum scrisoarea dumitale şi voi consacra toată diminea#a aceasta răspunsului, fiindcă prevăd că o scrisoare mică nu va cuprinde ceea ce am a#i spune. Trebuie să-#i mărturisesc că rugămintea pe care mi-ai făcut-o mă surprinde; nu m-am aşteptat la ea din partea dumitale. "u toate acestea, să nu cre!i că sînt supărată; nu vreau să-#i spun decît că nu mi-am înc.ipuit că era necesar ca dumneata să-mi pui asemenea întrebări. Dar dacă preferi să nu mă în#elegi, iartă-mi impertinen#a. Hnc.iul este tot atît de surprins cît şi mine şi dacă n-ar fi avut convingerea că eşti parte interesată, nu şi-ar fi îngăduit să procede!e aşa cum a făcut. Dar, dacă în c.estiunea aceasta eşti într-adevăr inocentă şi neştiutoare, trebuie să fiu mai e3plicită. ".iar în !iua în care m-am întors de la Longbourn unc.iul dumitale a primit o vi!ită cît se poate de neaşteptată. 1 venit
3.8

Mîndrie şi

re!udecat"

domnul Darc) şi au stat amîndoi, înc.işi, timp de cîteva ore. Totul se terminase înainte de sosirea mea; în acest fel, curio!itatea mea n-a fost atît de îngro!itor de e3asperată cît pare să fi fost a dumitale. 'enise să-i spună domnului @ardiner că descoperise locul unde se aflau sora dumitale şi domnul 7ic>.am, că îi vă!use şi vorbise cu amîndoi 8 cu 7ic>.am de repetate ori, cu L)dia o dată. După cîte am în#eles, plecase din Derb)s.ire numai o !i după noi, şi venise la oraş cu .otărîrea de a-i urmări. +otivul mărturisit era convingerea că, din vina lui, netrebnicia lui 7ic>.am nu fusese cunoscută atît de bine, încît să împiedice pe oricare tînără fată de caracter să se îndrăgostească sau să aibă încredere în el. Dînsul a dat, cu genero!itate, întreaga vină pe greşita sa mîndrie şi a mărturisit că înainte considerase că nu era de demnitatea lui să supună lumii întregi problemele sale personale. (irea lui 7ic>.am trebuia să grăiască de la sine. "onsidera deci că avea datoria să intre în ac#iune şi să încerce să remedie!e un rău provocat din vina lui. Dacă a avut şi vreun alt motiv, sînt convinsă că nu e decît spre cinstea lui. ,ra de cîteva !ile în oraş cînd a reuşit să-i descopere; avea însă un indiciu care l-a a utat în cercetări, ceea ce noi nu aveam, şi acesta constituise un temei în plus pentru .ot$rîrea lui de a ne urma. *e pare că e3istă o persoană, o anume doamnă Counge, care a fost acum cîtva timp guvernanta domnişoarei Darc), şi pe care a concediat-o din cau!a unor nemul#umiri, dar n-a spus de ce fel. ,a a luat, după aceea, o casă mare în strada ,d5ard şi se între#ine, de atunci dînd camere cu c.irie. Domnul Darc) ştia că această doamnă Counge era o cunoştin#ă intimă a domnului 7ic>.am şi, cum a a uns în oraş, s-a dus la ea pentru informa#ii. Dar au trecut douătrei !ile pînă a putut scoate de la dînsa ceea ce dorea. ,a a refu!at să trăde!e secretul ce i se încredin#ase, înainte de a fi coruptă cu bani, căci de fapt ştia unde putea fi
3.<

Jane Austen

găsit prietenul ei. 7ic>.am, într-adevăr, se dusese la ea imediat, ce au sosit la Londra; şi dacă ar fi avut loc, s-ar fi stabilit la ea. /n cele din urmă, buna noastră amică a procurat adresa dorită. *e aflau în strada... Domnul Darc) l-a vă!ut pe 7ic>.am şi apoi a insistat s-o vadă şi pe L)dia. *copul lui, mărturisise dînsul, fusese s-o convingă să abandone!e situa#ia de!onorantă în care se afla şi să se reîntoarcă la familia ei, îndată ce aceasta va fi fost convinsă s-o primească înapoi, oferindu-se s-o a ute cît îi va sta în puteri. 4e L)dia a găsit-o însă absolut .otărîtă să rămînă pe loc. 0u-i păsa de nici una dintre rudele ei; nu dorea nici un a utor de la el; nici nu voia să audă să-l părăsească pe 7ic>.am. ,ra sigură că o dată şi o dată se vor căsători şi pentru ea n-avea importan#ă cînd. 1cestea fiindu-i sentimentele, nu mai rămînea, cre!use dînsul, decît să-i asigure şi să grăbească o căsătorie care, aşa cum aflase fără nici o greutate la prima lui întrevedere cu 7ic>.am, nu fusese niciodată în inten#iile acestuia. /i mai mărturisise şi că era silit să părăsească regimentul din cau!a unor datorii de onoare foarte urgente şi nu se sfiise să pună toate urmările rele ale fugii numai pe seama nesăbuin#ei L)diei. 1vea de gînd să-şi dea imediat demisia; iar în privin#a situa#iei lui în viitor, nu întrevedea mare lucru. Trebuia să plece undeva, dar nu ştia unde; ştia însă că nu va avea din ce trăi. Domnul Darc) l-a întrebat de ce nu se însoară imediat eu sora dumitale. Deşi nu era de presupus ca domnul Bennet să fie foarte avut, ar fi putut totuşi face ceva pentru el şi situa#ia lui sar fi îmbunătă#it treptat prin această căsătorie. 7ic>.am i-a răspuns, însă, că mai nutrea speran#a de a-şi face efectiv o situa#ie prin căsătorie, în vreun alt #inut. Totuşi, date fiind împre urările prin care trecea, era mai mult ca sigur că n-ar fi re!istat ispitei unui aran ament imediat. *au întîlnit de cîteva ori, căci erau multe de discutat. 7ic>.am dorea, bineîn#eles, mai mult decît putea căpăta dar, pînă la urmă, a trebuit să fie re!onabil. După ce au
3.?

Mîndrie şi

re!udecat"

stabilit totul între ei, pasul următor al domnului Darc) a fost să-l pună la curent pe unc.iul dumitale şi a venit atunci, pentru prima oară, în strada @racec.urc., cu o seară înainte de a mă întoarce eu acasă. Dar nu l-a găsit pe domnul @ardiner; şi tot interesîndu-se de el, domnul Darc) află că tatăl dumitale era încă la dînsul, dar că va pleca din oraş a doua !i de diminea#ă. 1 socotit că tatăl dumitale nu era omul pe care să-l poată consulta cu acelaşi succes ca pe unc.iul şi, prin urmare, şi-a amînat imediat vi!ita pînă după plecarea lui. 0u şi-a lăsat numele şi pînă a doua !i nu s-a ştiut decît că venise un domn pentru afaceri. *îmbătă a revenit. Tatăl dumitale plecase, unc.iul era acasă şi, aşa cum am mai spus, au avut multe de vorbit. *-au întîlnit din nou sîmbătă şi atunci l-am vă!ut şi eu. 1bia luni s-a stabilit totulE imediat ce amănuntele au fost fi3ate, s-a trimis un curier la Longbourn. Dar oaspetele nostru era foarte îndărătnic. "red, Li!!), că pînă la urmă îndărătnicia este adevăratul defect al caracterului său. 1 fost acu!at în diferite rînduri de multe păcate, dar acesta este cel adevărat. 0-a lăsat pe nimeni să se ocupe de nimic şi a făcut totul singur, deşi sînt sigură Gşi n-o spun ca să primesc mul#umiri, aşa că nu vorbi despre acest lucruF că unc.iul dumitale ar fi făcut totul, cu dragă inimă. *-au ră!boit împreună mult timp, ceea ce era mai mult decît o meritau atît domnul cît şi doamna interesa#i în c.estiunea aceasta. 4înă la urmă, însă, unc.iul dumitale a fost silit să cede!e şi, în loc să i se îngăduie să fie de folos nepoatei sale, a fost silit să se împace numai cu meritul aparent de a fi făcut-o, ceea ce era un supărător nonsens; cred într-adevăr că scrisoarea dumitale de a!i-diminea#ă l-a bucurat foarte mult, căci face necesară o e3plica#ie care îi va răpi penele de împrumut şi va îndrepta pre#uirea către cine o merită. Dar, Li!!), acestea nu trebuie să treacă dincolo de tine sau, cel mult, de -ane. ;tii prea bine, cred, ce s-a făcut pentru cei doi tineri. Trebuiau plătite datoriile lui care se
3.C

Jane Austen

urcă, presupun, la mai mult de o mie de lire, mai trebuie adăugată o altă mie la cea acordată L)diei ca dotă şi ob#inut brevetul lui de ofi#er. +otivul pentru care el singur voia să facă totul #i l-am e3pus mai sus. ,l purta vina; re!erva lui şi modul greşit în care udecase au făcut ca firea lui 7ic>.am să fie atît de pu#in în#eleasă şi, în consecin#ă, să fie primit şi luat în seamă aşa cum fusese. 4oate că era un pic de adevăr în asta, totuşi, mă întreb dacă re!erva lui sau a oricui altcuiva putea fi făcută răspun!ătoare de o asemenea înt$mplare. Dar, în pofida acestor vorbe frumoase, draga mea Li!!), po#i fi absolut sigură că unc.iul dumitale nu ar fi cedat în ruptul capului, dacă n-am fi considerat că domnul Darc) mai are şi un alt interes în această c.estiune. După ce s-a solu#ionat totul, el s-a întors la prietenii săi care se aflau încă la 4emberle); dar a rămas stabilit că va reveni la Londra încă o dată, pentru nuntă, şi atunci urmau să fie lic.idate toate problemele băneşti. 1cum, cred că #i-am povestit totul. ,ste o relatare care, după cîte spui, te va mira foarte mult; sper, cel pu#in, că nu te va nemul#umi în nici un fel. L)dia a venit la noi; lui 7ic>.am i s-a îngăduit să vină în casă cînd dorea. ,l s-a purtat întocmai ca atunci cînd l-am cunoscut în <ertfords.ire; nu #i-aş spune cît de nemul#umită am fost de purtare ei în timpul cît a stat la noi dacă n-aş fi băgat de seamă, din scrisoarea -anei, de miercurea trecută, că purtarea ei cînd a venit acasă a fost la fel cu cea de aici şi deci ceea ce î#i voi povesti acum nu î#i va provoca o nouă mî.nire. ?-am vorbit de nenumărate ori, în modul cel mai serios, arătîndu-i toată imoralitatea comportării ei şi toată nefericirea pe care o adusese familiei sale. Dacă m-a au!it cumva, a fost din întîmplare, căci sînt sigură că nu mă asculta. 1m fost uneori de-a dreptul indignată; dar atunci îmi aminteam de scumpele mele ,li!abet. şi -ane şi de dragul lor am avut răbdare cu ea. Domnul Darc) a revenit, punctual, şi, aşa cum v-a spus L)dia, a participat la cununie. 1 doua !i
38H

Mîndrie şi

re!udecat"

a luat masa la noi şi urma să plece iarăşi din oraş, miercuri sau oi. 1i să fii foarte supărată pe mine, scumpa mea Li!!), dacă profit de acest prile pentru a-#i spune Gceea ce n-am îndră!nit pînă acum să-#i spunF cît de mult îmi place2 4urtarea lui fa#ă de noi a fost, în toate privin#ele, tot atît de încîntătoare ca atunci cînd eram în Derb)s.ire. -udecata şi părerile lui, toate, mă încintă; nu-i lipseşte nimic în afară de pu#in mai multă veselie şi aceasta, dacă se va însura în mod în#elept, ar putea-o învă#a de la so#ia lui. L-am socotit foarte şiret; de-abia dacă #i-a pomenit vreodată numele. Dar şiretenia se pare că este la modă. ?artă-mă, te rog, dacă am îndră!nit prea mult, sau cel pu#in nu mă pedepsi atît de rău, încît să mă e3clu!i de la 4. 0u voi fi cu totul fericită pînă ce nu voi fi făcut încon urul parcului. Hn docar scund cu o micu#ă şi drăgu#ă perec.e de ponei ar fi tocmai ce se potriveşte. Dar trebuie să înc.ei; de o umătate de oră mă c.eamă mereu copiii. 1 dumitale, cu toată dragostea, +. @ardiner /onţinutul acestei scrisori o aruncă pe Eli%abet' într o viitoare de simţăminte în care era #reu să 'otărască dacă predomina bucuria sau durerea. Ea#ile şi incertele ei bănuieli, i%vorîte din faptul că nu ştia e7act ce făcuse domnul "arc0 în favoarea căsătoriei surorii ei, bănuieli pe care se temuse să le încuraje%e, socotindu le ca o dovadă de prea mare bunătate pentru a fi plau%ibile, şi în#ro%indu se, în acelaşi timp, că ar putea fi juste, din cau%a dureroasei obli#aţii astfel create, se do vedeau adevărate, depăşind c'iar orice înc'ipuire. "însul îi urmase intenţionat la oraş+ luase asupra lui tot %bu ciumul şi toată umilinţa impuse de o astfel de cercetare, fiind obli#at să se roa#e de o femeie de care avea, desi#ur, oroare şi pe care o dispreţuia+ trebuise să se
38G

Jane Austen

întîlnească, să se întîlnească des, să ar#umente%e, să convin#ă şi, în sfîrşit, să mituiască omul pe care dorise întotdeauna şi din toate puterile să l evite, fiindcă numai faptul de a i pronunţa numele era pentru el o pedeapsă. ;ăcuse toate acestea pentru o fată faţă de care nu putea avea nici consideraţie, nici stimă. @nima îi şoptea că o făcuse de dra#ul ei. "ar speranţa îi fu repede înăbuşită de alte considerente şi curînd îşi dădu seama că întrea#a ei vanitate nu era suficientă pentru a o face să creadă în dra#ostea lui pentru ea ! pentru o femeie care l respinsese ! şi că, stăpînit de această dra#oste, ar fi în stare să şi înăbuşe un simţămînt atît de firesc ca sila în faţa unei înrudiri cu 5ic)'am. /umnatul lui 5ic)'am1 Orice fel de mîndrie trebuia să se revolte în faţa unei asemenea înrudiri. "însul făcuse neîndoielnc mult ! îi era ruşine cînd se #îndea cît de mult ! dar dăduse intervenţiei lui un motiv care nu cerea un efort special pentru a fi cre%ut. Era firesc să simtă că #reşise+ era #eneros şi dispunea de mijloace să şi e7ercite #enero%itatea+ şi cu toate că Eli%abet' refu%a să se considere mobilul principal al acţiunilor lui, putea totuşi crede că afecţiunea ce o mai avea pentru dînsa îl stimulase poate în încercările pe care le făcuse pentru o cau%ă în care era substanţial vorba de liniştea ei sufletească. Era dureros, nespus de dureros să ştie că erau obli#aţi faţă de o persoană care nu putea, în nici un ca%, primi o despă#ubire. ,ui îi datorau reabilitarea ,0diei, numele ei, totul. O'1 /ît de rău îi părea de toate resentimentele împotrivă lui, pe care şi le încurajase vreodată, de toate cuvintele urîte pe care i le adresase1 :n sinea ei se simţea umilită+ dar era mîndră de el ! mîndră pentru că, într o cau%ă în care fusese vorba de compasiune şi onoare, fusese în stare să se învin#ă pe sine. Feciti laudele ce i le aducea mătuşa ei. -bia dacă erau suficiente, dar îi făceau plăcere. 3imţi oarecare bucurie, deşi amestecată cu păreri de rău, constatînd cît
382

Mîndrie şi

re!udecat"

de convinşi erau şi unc'iul şi mătuşa că între domnul "arc0 şi dînsa e7istau dra#oste şi încredere. ;u tre%ită din #înduri şi #onită de pe locul ei de apro pierea cuiva+ şi înainte să apuce pe o altă potecă, o ajunse din urmă 5ic)'am. ! Mă tem că îţi întrerup plimbarea solitară, scumpă soră, %ise el, apropiindu se. ! /'iar aşa, replică Eli%abet' %îmbind, dar asta nu înseamnă că întreruperea trebuie să fie supărătoare. ! Mi ar părea foarte rău, dacă ar fi. 0oi am fost în totdeauna prieteni buni, iar acum sîntem mai mult decît atît. ! :ntr adevăr. @es şi ceilalţi la plimbare* ! &u ştiu. "oamna $ennet şi ,0dia se duc la Mer0ton, cu cupeul. 2i aşa, scumpă soră, am aflat de la unc'iul şi mătuşa că aţi vi%itat domeniul (emberle0. Eli%abet' răspunse afirmativ. ! -proape că te invidie% pentru plăcerea avută+ dar pentru mine, cred c ar fi prea mult, căci altfel m aş putea opri acolo, în drum spre &eOcastle. 2i ai vă%ut o şi pe bătrîna menajeră, îmi înc'ipui* $iata Fe0nolds1 - ţinut întotdeauna foarte mult la mine. "ar, desi#ur, nu v a pomenit de numele meu. ! $a da. ! 2i ce a spus* ! /ă ai intrat în armată, dar se teme că... ai luat apu cături rele. ,a o depărtare ca aceea, îţi înc'ipui, lucrurile ajun# ciudat de denaturate. ! "esi#ur, replică el, muşcîndu şi bu%ele. Eli%abet' spera să i fi înc'is #ura+ curînd după aceea el spuse însă= ! M am mirat vă%îndu l pe "arc0 în oraş, luna trecută. -m trecut de cîteva ori unul pe lîn#ă celălalt. Mă întreb ce o fi făcînd acolo. ! (oate pre#ătiri în vederea căsătoriei sale cu dom nişoara de $our#', răspunse Eli%abet'. 6rebuie să fie
383

Jane Austen

ceva special ca să se ducă el acolo în această perioadă a anului. ! ;ără îndoială. , aţi vă%ut în timp ce vă aflaţi la ,ambton* /red că aşa am înţeles de la familia 4ardiner. ! "a. &e a pre%entat surorii lui. ! 2i v a plăcut* ! ;oarte mult. ! -m au%it că a cîşti#at într adevăr neobişnuit de mult în ultimii doi ani. /înd am vă%ut o pentru ultima oară, nu promitea prea mult. Mă bucur că v a plăcut. 3per că va deveni o fată foarte reuşită. ! /red că aşa va fi+ a depăşit vîrsta in#rată. ! -ţi trecut pe lîn#ă satul >0mpton* ! &u mi amintesc să fi trecut. ! E am pomenit de el pentru că acolo este paro'ia pe care trebuia s o capăt eu. Dn loc cît se poate de frumos1 O casă paro'ială splendidă1 Mi ar fi convenit din toate punctele de vedere. ! E ar fi plăcut să ţineţi predici* ! "eosebit de mult. -ş fi considerat că face parte din datoria mea şi, curînd, efortul n ar mai fi contat. Omul nu trebuie să se plîn#ă+ dar, la drept vorbind, ar fi însemnat atît de mult pentru mine1 ,iniştea, i%olarea specifice acestui fel de viaţă ar fi corespuns tuturor idealurilor mele de fericire1 "ar n a fost să fie. , aţi au%it pe "arc0 vorbind vreodată de acest lucru, cînd eraţi în >ent* ! 1m au!it, dintr o sursă pe care o cred tot atît de bună, că v a fost lăsată numai condiţional, şi în funcţie de 'otărîrea moştenitorului de a%i. ! -ţi au%it1 "a, este ceva în asta; aşa v am spus şi eu de la început, dacă vă amintiţi. ! 2i am mai au%it că a fost o vreme cînd a ţine predici nu era atît de mult pe #ustul dumneavoastră, cît se pare că este în pre%ent+ că v aţi fi e7primat 'otărît intenţia de a nu intra în ordinul preoţesc şi că s a ajuns la un compromis, în acord cu dorinţa dumneavoastră.
384

Mîndrie şi

re!udecat"

! -ţi au%it1 2i nu este în între#ime neîntemeiat. /red că vă amintiţi ce v am spus în c'estiunea aceasta cînd am vorbit prima oară despre ea. 3e aflau acum aproape de uşa casei, căci Eli%abet' mersese repede pentru a scăpa de el+ şi, nedorind să l su pere, de dra#ul surorii ei, răspunse, cu un %îmbet voios, doar atît= ! Iaide, domnul 5ic)'am+ sîntem frate şi soră, ştii bine. 3ă nu ne certăm pentru trecut. (e viitor, sper să fim totdeauna de aceeaşi părere. :i întinse mîna+ el i o sărută cu o #alanterie afectuoasă, deşi nu prea ştia ce atitudine să ia, şi intrară în casă.

38.

Jane Austen

Ca it#$u$ LIII

"omnul 5ic)'am a fost atît de mulţumit de această conversaţie, încît niciodată nu s a mai necăjit nici el şi nici n a mai supărat o pe dra#a lui soră Eli%abet', desc'i%înd acest subiect+ iar ea era încîntată că spusese destul ca să l fi potolit. Liua plecării lui şi a ,0diei veni curînd şi doamna $ennet fu silită să se supună unei despărţiri care, din cau%ă că soţul ei nu voia pentru nimic în lume să accepte proiectul de a se duce cu toţii la &eOcastle, părea probabil să dure%e cel puţin un an de %ile. ! O'1 ,0dia mea dra#ă, stri#ă ea, cînd ne vom vedea iară* ! -'1 "oamne1 &u ştiu. (oate că peste doi trei ani. ! 3crie mi foarte des, dra#a mea. ! /ît de des voi putea. "ar ştii, femeile măritate n au niciodată mult timp pentru scris. 3urorile mele însă pot să mi scrie, n au să aibă nimic altceva de făcut. Drările de bun rămas ale domnului 5ic)'am fură mult mai calde decît ale soţiei sale. El %îmbea, arăta frumos şi spuse multe lucruri dră#uţe. ! E cel mai splendid cavaler pe care l am vă%ut vreo dată, e7clamă domnul $ennet, imediat ce se înc'ise uşa în urma lui. Lîmbăreţ şi i%menit şi dră#ăstos cu noi toţi. 3înt e7traordinar de mîndru de el. "esfid c'iar şi pe 3ir 5illiam ,ucas să poată produce un #inere mai valoros. "espărţirea de fiica sa o indispuse mult pe doamna
388

Mîndrie şi

re!udecat"

$ennet, timp de cîteva %ile. ! Mă #îndesc mereu, spuse ea, că nimic nu este mai rău decît să te desparţi de cei dra#i+ te simţi atît de pier dută fără ei. ! Ee%i, doamnă, aceasta este consecinţa căsătoriei unei fiice, spuse Eli%abet'. 6rebuie să te facă să te simţi mai mulţumită de faptul că celelalte patru sînt celibatare. ! &u este vorba de asta. ,0dia nu mă părăseşte pentru că s a măritat, ci numai pentru că s a întîmplat ca re#imentul soţului ei să fie atît de departe. "acă ar fi fost mai aproape, nu ar fi plecat atît de curînd. "ar starea de indispo%iţie în care o aruncase acest eveniment nu dură mult şi inima i se desc'ise pentru noi speranţe, datorită unui %von cate începuse tocmai, să cir cule. Menajera de la &et'erfield primise ordinul să facă pre#ătiri în vederea sosirii stăpînului ei care, în două trei %ile, urma să vină acolo la vînătoare, pentru cîteva săptămîni. "oamna $ennet stătea ca pe #'impi. O tot privea pe 9ane, %îmbea şi şi clătina capul. ! @a te uită, ia te uită1 "omnul $in#le0 va veni din nou, soră dra#ă Mcăci doamna ('ilips era prima care îi adusese vesteaN. Ei, cu atît mai bine. &u că mi ar păsa. El nu înseamnă nimic pentru noi, înţele#i, iar eu, ce să ţi spun, nu vreau să mai dau oc'ii cu el. 6otuşi, e foarte binevenit la &et'erfield, dacă i face plăcere. 2i cine ştie ce se mai poate întîmpla1 "ar nu înseamnă nimic pentru noi. 2tii, soră dra#ă, ne am înţeles de mult să nu mai spunem o vorbă despre asta. 2i %i, e absolut si#ur c o să vină* ! (oţi fi si#ură, replică cealaltă, căci doamna &ic'ols a fost aseară în Mer0ton. -m vă%ut o trecînd şi am ieşit şi eu, anume ca să aflu adevărul+ şi mi a spus că era absolut adevărat. Eine cel mai tîr%iu joi+ mai curînd miercuri. 3e ducea la măcelărie, mi a spus, anume ca să comande nişte carne pentru miercuri şi luase trei perec'i de raţe, tocmai bune de tăiat. /înd au%i despre venirea lui, domnişoara $ennet se
38<

Jane Austen

sc'imbă la faţă. Erau multe luni de cînd nu i mai rostise numele în pre%enţa Eli%abet' ei+ dar acum, imediat ce rămaseră sin#ure, spuse= ! ,i%%0, am vă%ut că te uitai la mine astă%i, cînd mă tuşa ne a vorbit despre %vonul care circulă, şi ştiu că aveam un aer nenorocit+ dar să nu ţi înc'ipui că era din cine ştie ce cau%ă prostească. M am simţit numai încurcată, timp de o clipă, pentru că ştiam că voi fi privită. 6e asi#ur că vestea nici nu mă bucură, nici nu mă întristea%ă. :mi face plăcere un sin#ur lucru şi anume că, venind sin#ur, îl vom vedea mai puţin. &u că mă tem pentru mine însămi, dar am #roa%ă de comentariile celorlalţi. Eli%abet' nu ştia cum să interprete%e venirea lui. "acă nu l ar fi vă%ut la "erb0s'ire, ar fi putut presupune că se reîntorcea fără vreun alt scop decît cel mărturisit+ dar ea tot îl mai credea îndră#ostit de 9ane şi oscila între presupunerea, mai probabilă, că el venea cu autori%aţia prietenului său şi cea că era destul de îndră%neţ pentru a veni fără ea. AEste totuşi #reu, se #îndea ea uneori, că bietul om nu poate veni într o casă pe care a înc'iriat o le#al, fără să dea naştere la toate aceste supo%iţii1 Din partea mea, să facă aşa cum îi placeB. :n ciuda celor afirmate de 9ane, convinsă fiind că era e7act ceea ce simţea cu prilejul venirii lui $in#le0, Eli%abet' îşi putea da uşor seama că starea ei de spirit suferea din această cau%ă. Era mai tulburată, mai ine#ală decît o vă%use vreodată. 3ubiectul, care acum aproape un an fusese atît de călduros discutat de părinţii lor, a fost din nou adus pe tapet. ! /um o sosi domnul $in#le0, dra#ul meu, ai să te duci, desi#ur, să i faci o vi%ită, declară doamna $ennet. ! &u, nu1 M ai silit să i fac o vi%ită anul trecut şi mi ai promis că dacă mă duc o să se însoare cu una dintre
38?

Mîndrie şi

re!udecat"

fiicele mele. "ar n a fost aşa+ şi nu vreau să fiu trimis din nou, cu un mesaj prostesc. 3oţia sa îi demonstră cît de necesară era o astfel de atenţie din partea tuturor domnilor din vecinătate, la întoarcerea lui la &et'erfield. ! E o etic.etă de care mi e silă, răspunse domnul $ennet. "acă el doreşte societatea noastra, n are decît s o caute. 2tie unde locuim. & am să mi irosesc eu timpul aler#înd după vecinii mei de cîte ori pleacă şi vin iar înapoi. ! Ei bine, tot ce ştiu este că o să fie o cumplită #roso lănie dacă n ai să te duci. 6otuşi, asta n o să mă împiedice să l poftesc să ia masa aici+ sînt 'otărîtă. 6rebuie să l poftim în curJnd şi pe 4ouldin#i şi pe doamna ,on#. -sta face împreună cu noi treispre%ece, aşa că va fi la masă tocmai bine un loc pentru el. Mîn#îindu se cu această 'otărîre, i a fost mai uşor să suporte lipsa de politeţe a soţului+ totuşi, era foarte su părător să ştie că toţi vecinii ei puteau, prin urmare, să i vadă pe domnul $in#le0 înaintea lor. /um %iua sosirii lui se apropia, 9ane spuse surorii sale= ! :ncepe să mi pară rău că vine. &u mi ar fi #reu ! l aş putea vedea cu toată indiferenţa ! dar abia dacă mai pot răbda să aud vorbindu se fără încetare despre asta. Mama are intenţii bune, dar nu ştie ! nimeni nu poate şti ! cît sufăr din cau%a celor ce spune. /e fericită o să fiu cînd va pleca de la &et'erfield1 ! -ş vrea să pot spune ceva care să te mîn#îie, răs punse Eli%abet', dar este cu totul peste puterile mele. 6rebuie să ţi dai seama de asta+ şi satisfacţia obişnuită de a recomanda răbdare unuia care suferă îmi este refu%ată, pentru că tu ai întotdeauna atît de multă1 "omnul $in#le0 sosi. (rin intermediul servitorilor, doamna $ennet reuşi să fie înştiinţată înaintea tuturor, pentru ca timpul de nelinişte şi a#itaţie să fie, pentru ea, cît mai lun# cu putinţă. &umăra %ilele ce trebuiau să
38C

Jane Austen

treacă pînă să i poată trimite o invitaţie, neavînd speranţa de a l vedea înainte. "ar în a treia dimineaţă de la sosirea lui în Iertfords'ire îl vă%u, de la fereastra budoarului ei, intrînd pe alee şi venind călare înspre casa lor. :şi c'emă imediat fiicele pentru a le împărtăşi această bucurie. 9ane îşi păstră, 'otărîtă, locul la masă+ dar Eli %abet' se apropie de fereastră, pentru a i face plăcere mamei sale. (rivi= îl vă%u pe domnul "arc0 însoţindu l şi se aşe%ă la loc lîn#ă sora ei. ! E un domn cu el, mamă, spuse >itt0+ cine poate să fie* ! Ereunul din cunoscuţii lui, presupun, dra#a mea. &u ştiu deloc cine e. ! @a te uită1 stri#ă >itt0, parcă ar fi domnul acela care era mereu cu el, mai înainte. "omnul... cum îi %ice... omul acela înalt şi mîndru. ! "umne%eule mare, domnul "arc01 -şa este, jur. Ei bine, orice prieten de al domnului $in#le0 va fi, fără îndoială, totdeauna binevenit la noi+ dar altfel, trebuie să spun că am oroare c'iar şi de umbra lui. 9ane se uită la Eli%abet', surprinsă şi interesată. 2tia prea puţine despre întîlnirea lor din "erb0s'ire şi de aceea o compătimea pe sora ei pentru stînjeneala pe care trebuia s o simtă acum, cînd îl vedea aproape pentru întîia oară, după scrisoarea lui e7plicativă. -mbele surori erau destul de stin#'erite. ;iecare se înduioşa pentru cealaltă şi desi#ur şi pentru ea însăşi+ iar mama lor continua să vorbească de antipatia ei pentru domnul "arc0 şi de 'otărîrea de a fi politicoasă cu el, numai pentru că era prietenul domnului $in#le0, fără ca vreuna dintre ele s o audă. Eli%abet' avea însă motive de stînjeneală care nu puteau fi bănuite de 9ane, căci nu avusese pînă atunci curajul să i arate scrisoarea doamnei 4ardiner, sau să i vorbească despre sc'imbarea propriilor ei sentimente faţă de domnul "arc0. (entru 9ane, el nu
3<H

Mîndrie şi

re!udecat"

putea fi decît un bărbat respins de sora ei şi ale cărui însuşiri ea le subapreciase+ dar, după toate informaţiile primite de Eli%abet', el era omul faţă de care întrea#a ei familie era îndatorată, pentru cea mai mare binefacere posibilă, omul pe care ea însăşi îl privea cu un interes, dacă nu tot atît de cald, cel puţin tot atît de îndreptăţit şi firesc ca acela pe care 9ane îl avea pentru $in#le0. Dimirea Eli%abet'ei la venirea lui la &et'erfield, la ,on#bourn ! pentru a o căuta din nou, din proprie voinţă, era aproape tot atît de mare ca şi cea care o cuprinsese la "erb0s'ire cînd observase prima oară sc'imbarea din atitudinea lui. 3în#ele, după ce îi fu#ise din obraji, urcă iarăşi pentru o clipă, cu o mai mare strălucire, şi un surîs de încîntare îi lumină oc'ii, în scurtul răstimp în care se #îndi că dra#ostea şi nă%uinţele lui trebuie să fi rămas neclintite= dar nu voia să şi în#ăduie să fie si#ură. AMai întîi trebuie să văd cum se va purta, îşi spuse ea+ va fi atunci destul de devreme pentru a nădăjduiB. 3e concentră asupra broderiei, străduindu se să fie calmă, fără să îndră%nească să şi ridice oc'ii, pînă ce o curio%itate plină de nelinişte îi îndreptă privirile spre c'i pul surorii sale, în timp ce servitoarea se apropie de uşă. 9ane arăta ceva mai palidă decît de obicei, dar mai liniş tită decît se aşteptase Eli%abet'. ,a intrarea domnilor, c'ipul i se rumeni+ îi primi totuşi cu destulă naturaleţe şi cu o cuviinţă în comportare, în care nu se vedea nici un semn de resentiment sau de e7a#erată comple%enţă. Eli%abet' spuse şi unuia şi celuilalt numai atît cît o cerea politeţea şi se aşe%ă iarăşi la lucru, cu o sîr#uinţă pe care nu o avea deseori. /ute%ase să i arunce lui "arc0 o sin#ură privire. -răta serios, ca de obicei, şi, se #îndi ea, era mai mult aşa cum fusese tot timpul la Iertfords'ire decît cum îl vă%use ea la (emberle0. "ar, poate că în pre%enţa mamei sale el nu putea fi ceea ce fusese faţă de unc'iul şi mătuşa ei. (resupunerea era
3<G

Jane Austen

dureroasă, dar nu improbabilă. (e $in#le0 îl privise numai o clipă, dar fu destul ca să vadă că arăta şi mulţumit şi stînjenit. "oamna $ennet îl primi cu o politeţe e7cesivă, care le făcu pe cele două fiice ale sale să se simtă ruşinate, mai ales din pricina contrastului cu politeţea rece şi ceremonioasă a reverenţei şi cuvintelor adresate prietenului său. Eli%abet', mai ales, care ştia că lui îi datora mama ei salvarea fiicei sale preferate de la o mare şi iremediabilă ruşine, se simţi ve7ată şi nenorocită în cel mai înalt #rad, din cau%a unei discriminări atît de prost plasată. "upă ce "arc0 întrebă ce mai făceau domnul şi doamna 4ardiner ! întrebare la care ea îi răspunse încurcată ! abia dacă mai spuse ceva. &u şedea lîn#ă dînsa ! poate aceasta era cau%a tăcerii lui+ dar în "erb0s'ire nu fusese astfel. -colo vorbise cu rudele ei cînd nu putuse vorbi cu ea. -cum însă trecuseră cîteva minute fără să i audă #lasul+ şi cînd, din întîmplare, incapabilă să şi stăpînească curio%itatea, îşi ridica oc'ii înspre dînsul, îl vedea privind o pe 9ane tot atît de des cît şi pe ea şi adesea nu se uita decît în podea. Era, în mod vădit, mai în#îndurat şi mai puţin dornic de a face plăcere decît fusese cînd se întîlniseră ultima oară. Eli%abet' era de%amă#ită şi furioasă pe ea însăşi că era astfel. A(uteam să mă aştept să fie altfel* se întreba ea. 6o tuşi, de ce a venit*B &u avea c'ef de conversaţie cu nimeni în afară de dînsul, dar abia avea curajul să i vorbească. :ntrebă de sora lui, dar mai mult nu putu. ! E mult, domnule $in#le0, de cînd aţi plecat de aici, spuse doamna $ennet. $in#le0 recunoscu acest lucru, cu promptitudine. ! :ncepusem să mă tem că nu o să mai veniţi niciodată înapoi. ,umea afirma că de 3fîntul Mi'ail aveţi de #înd să plecaţi definitiv+ totuşi sper că nu este adevărat. "e cînd aţi plecat s au întîmplat o mulţime de sc'imbări prin
3<2

Mîndrie şi

re!udecat"

vecini. "omnişoara ,ucas s a măritat şi e la casa ei, şi una dintre fetele mele, la fel. /u si#uranţă că trebuie să fi aflat din %iare. 2tiu că a fost şi în T.e Times şi în T.e "ourier; deşi nu era pus aşa cum ar fi trebuit să fie. 3cria numai A... "e curînd 4eor#e 5ic)'am, EsT.,... cu dom nişoara ,0dia $ennetB, fără să scrie o vorbuliţă despre tatăl ei, sau unde locuia, sau orice altceva. Dnde mai pui c a fost redactarea fratelui meu, 4ardiner, şi mă mir cum de s a întîmplat să facă aşa o bălmăjeală din treaba asta. -ţi vă%ut anunţul* $in#le0 îi răspunse că da şi îi pre%entă felicitări. Eli%abet' nu îndră%nea să şi ridice oc'ii. & ar fi putut deci spune ce e7presie avea domnul "arc0. ! Este minunat, desi#ur, să ai o fiică bine măritată, continuă doamna $ennet+ dar, în acelaşi timp, mi e foarte #reu, domnule $in#le0, că mi a fost smulsă de lîn#ă mine. -u plecat tocmai la &eOcastle, o localitate destul de de parte către nord, se pare, unde vor trebui să rămînă nu ştiu cîtă vreme. -colo e re#imentul lui+ bănuiesc că aţi au%it că a ieşit din miliţie şi a intrat în armata activă. 3lavă "omnului1 -re el cîţiva prieteni, deşi poate nu atîţia cît merită. Eli%abet', care ştia că ţinta acestui atac era domnul "arc0, era atît de copleşită de ruşine, încît abia mai putea să stea locului. ,ucrul acesta îi de%le#ă însă limba, ceea ce nimic nu reuşise s o facă pînă atunci+ şi îl întrebă pe $in#le0 dacă avea de #înd să rămînă la ţară pentru mo ment. /îteva săptămîni, credea dînsul. ! "upă ce veţi fi omorît toate păsările dumneavoastră, domnule $in#le0, spuse doamna $ennet, vă ro# poftiţi şi împuşcaţi cîte vreţi pe domeniul domnului $ennet. &u mă îndoiesc că va fi imens de fericit să vă îndatore%e şi va re%erva, pentru dumneavoastră, stolurile cele mai bune. Eli%abet' se simţi şi mai nefericită în faţa unei ama bilităţi atît de inutile, atît de deplasate. "acă frumoasele pespective care îi mă#uliseră cu un an în urmă s ar fi ivit
3<3

Jane Austen

din nou, era convinsă că totul ar fi mers către acelaşi sfîrşit descumpănitor. :n clipa aceea simţi că ani între#i de fericire nu le ar putea răsplăti, pe 9ane şi pe ea însăşi, pentru asemenea clipe de dureroasă consternare. A(rima dorinţă a inimii mele, îşi spusese ea, este să nu mai dau vreodată oc'ii cu nici unul dintre ei. /ompania lor nu poate aduce nici o bucurie care să compense%e pe nibilul clipei de faţă. "e nu i aş mai vedea vreodată, nici pe unul, nici pe celălalt1B6otuşi penibilul pe care ani între#i de fericire nu l ar fi putut compensa se alină curînd, simţitor, cînd observă că frumuseţea 9anei reaprindea pasiunea fostului ei admirator. /înd intrase în cameră, el îi vorbise doar puţin, dar cu fiecare minut ce trecea tînăra fată păru că îi atra#e tot mai mult atenţia. O #ăsea tot atît de frumoasă ca şi anul trecut, tot atît de bună şi de naturală, deşi nu c'iar atît de vorbăreaţă. 9ane dorea mult să nu se observe la ea nici o sc'imbare, şi era cu adevărat convinsă că vorbea ca întotdeauna+ dar mintea îi era prea preocupată şi nu îşi dădea întotdeauna seama cînd tăcea. "omnii se sculară să plece şi doamna $ennet, obsedată de politeţea ei voită, îi pofti să vină să ia masa la ,on#bourn, peste cîteva %ile. ! :mi sînteţi dator o vi%ită, domnule $in#le0, adău#ă ea, pentru că iarna trecută, cînd aţi plecat la oraş, îmi promiseserăţi să luaţi un prîn% intim la noi îndată ce vă veţi întoarce. &u am uitat, vedeţi bine+ şi vă asi#ur că am fost foarte de%amă#ită că nu v aţi mai înapoiat să vă ţineţi promisiunea. ,a aceste cuvinte, $in#le0 avu un aer puţin încurcat şi spuse ceva despre re#retul lui de a fi fost împiedicat de treburi. -poi plecară. "oamna $ennet fusese #ata #ata să i poftească să rămînă la dejun c'iar în %iua aceea+ dar, deşi avea întot deauna o masă foarte bună, îşi înc'ipuia că mai puţin de două feluri înainte de friptură nu era destul de frumos
3<4

Mîndrie şi

re!udecat"

pentru un om în privinţa căruia îşi făcuse planuri atît de serioase, sau că nu ar fi putut satisface apetitul şi mîndria cuiva care avea un venit de %ece mii pe an.

3<.

Jane Austen

Ca it#$u$ LI%

@mediat după plecarea lor, Eli%abet' ieşi din casă pen tru a încerca să şi recapete dispo%iţia sau, cu alte cuvinte, pentru a stărui fără contenire asupra unor teme care să i o strice şi mai rău. (urtarea domnului "arc0 o uimea şi o contraria. A"e ce a mai venit oare, dacă a venit numai pentru a sta mut, #rav şi indiferent*B se tot întreba. &u putu să şi răspundă în vreun fel care s o mulţu mească. A- continuat să fie amabil, a#reabil cu unc'iul şi mă tuşa mea cînd era în oraş+ de ce nu şi cu mine* "acă se teme de mine, de ce a venit aici* "acă nu i pasă de mine, de ce a stat tăcut* /e om sîcîitor1 3îcîitor1 &u vreau să mă mai #îndesc la elB. ;ără să vrea îşi respectă 'otărîrea puţin timp pentru că 9ane, care venise după ea, se apropia cu o privire veselă ce dovedea că dînsa era mai mulţumită decît Eli%abet' de musafirii lor. ! -cum, că a trecut această primă întîlnire, spuse ea, mă simt perfect liniştită. :mi cunosc puterile şi venirea lui nu mă va mai stin#'eri niciodată. Mă bucur că va lua masa la noi, marţi. -tunci se va vedea în mod public că, de ambele părţi, ne vedem numai ca nişte cunoştinţe obişnuite şi indiferente. ! "a, foarte indiferente, într adevăr, spuse Eli%abet' rî%înd. O'1 9ane, ai #rijă1
3<8

Mîndrie şi

re!udecat"

! 3cumpa mea ,i%%0, nu mă poţi crede atît de slabă încît să mai fiu, acum, în pericol. ! /red că te afli în marele pericol de a l face să fie mai îndră#ostit de tine decît oricînd. &u i au mai vă%ut pe domni pînă marţi+ şi, în acest răstimp, doamna $ennet lăsă frîu liber tuturor proiectelor de fericire pe care #entileţea şi amabilitatea obişnuite ale domnului $in#le0 le reînviaseră în cursul unei vi%ite de o jumătate de oră. Marţi se adunaseră la ,on#bourn foarte mulţi invitaţi+ şi cei doi domni, care erau aşteptaţi cu cea mai mare nerăbdare, sosiră, spre cinstea lor de sportivi, foarte e7act. /înd se îndreptară spre sufra#erie, Eli%abet' urmări nerăbdătoare, să vadă dacă $in#le0 se va aşe%a la locul care îi revenise în toate petrecerile din trecut, lîn#ă sora ei. Mama sa, prudentă, stăpînită de aceleaşi #înduri, se abţinu să l poftească să se aşe%e lîn#ă dînsa. /înd intrară în cameră, el păru să şovăie+ dar s a întîmplat ca 9ane să privească în jurul ei şi să surîdă. Iotărîrea fu luată. $in#le0 se aşe%ă sin#ur lîn#ă dînsa. Eli%abet' privi către prietenul lui cu un sentiment de triumf. "arc0 suporta cele petrecute cu o nobilă indife renţă+ iar dînsa ar fi avut motive să şi înc'ipuie că $in#le0 primise încuviinţarea lui de a fi fericit, dacă nu l ar fi vă%ut întorcîndu şi privirile înspre domnul "arc0, cu o e7presie de panică pe jumătate rî%ătoare. (urtarea lui faţă de 9ane, în timpul prîn%ului, era de natură să dovedească o admiraţie care, deşi mai re%ervată decît înainte, o convinse pe Eli%abet' de faptul că, dacă ar depinde numai de dînsul, fericirea 9anei şi a lui ar fi #rabnic reali%ată. "eşi nu îndră%nea încă să conte%e pe urmări, se bucura totuşi observîndu i purtarea. Era sin#ura bucurie cu care se putea lăuda, căci nu era deloc într o bună dispo%iţie. "omnul "arc0 se afla departe de ea, la celălalt capăt al mesei. 2edea lîn#ă mama ei. 2tia că această situaţie nu putea să le facă
3<<

Jane Austen

plăcere nici unuia dintre ei şi nici să i pună într o lumină favorabilă. &u era destul de aproape pentru a au%i ceva din conversaţia lor+ dar vedea cît de rar îşi vorbeau şi ce rece şi ceremonioasă le era atitudinea, de cîte ori o făceau. ,ipsa de #entileţe a mamei sale o făcea pe Eli%abet' să simtă şi mai dureros tot ce i datorau+ şi uneori ar fi dat orice pe lume pentru privile#iul de a i spune că bunătatea lui nu era nici necunoscută şi nici neapreciată de toţi membrii familiei sale. 3pera că în seara aceea vor #ăsi prilejul să se apropie unul de altul+ că vi%ita nu se va termina fără să şi poată spune ceva mai mult decît puţinele cuvinte pe care le rostise la sosire. Momentele de nelinişte, penibile, pe trecute în salon înainte de venirea domnilor, fură atît de stupide şi plicticoase, încît deveni aproape nepoliticoasă. -ştepta clipa cînd vor intra ca pe sin#ura şansă de care depindea toată mulţumirea ei din seara aceea. A"acă acum nu va veni către mine, îşi spunea Eli%abet', voi renunţa la dînsul pentru totdeaunaB. "omnii intrară+ şi el păru că va răspunde aşteptărilor fetei, dar vai1 doamnele se #rămădiseră prea strîns în jurul mesei unde domnişoara $ennet prepara ceaiul şi Eli%abet' turna cafeaua, încît lîn#ă dînsa nu era un sin#ur loc în care să poată încăpea un scaun. @ar cînd domnii se apropiară, una dintre fete se aşe%ă şi mai lipit de ea şi i spuse în şoaptă= ! & am să las domnii să ne despartă+ sînt 'otărîtă. & avem nevoie de nici unul dintre ei, nu este aşa* "arc0 se îndreptă către un alt colţ al camerei. Eli%abet' îl urmări cu oc'ii, pi%mui pe toţi acei cărora le vorbea, abia avu răbdare să servească pe careva cu cafea şi apoi se supără în#ro%itor pe ea însăşi pentru eă era atît de stupidă. ADn bărbat care a fost respins o dată1 /um am putut să fiu atît de nebună încît să aştept ca dra#ostea lui să re vină* E7istă oare vreun bărbat care să nu se revolte îm
3<?

Mîndrie şi

re!udecat"

potriva unei astfel de slăbiciuni cum ar fi a doua cerere în căsătorie adresată aceleiaşi femei* &u e7istă ji#nire mai oribilă pentru sentimentele lorB. 3e învioră totuşi puţin cînd îl vă%u aducîndu şi sin#ur înapoi ceaşca de cafea şi se folosi de prilej pentru a l în treba= ! 3ora dumneavoastră încă se află la (emberle0* ! "a+ va rămîne acolo pînă la /răciun. ! 2i e sin#ură de tot* (rietenii domniei sale au plecat toţi* ! "oamna -nnesle0 este cu dînsa. /eilalţi au plecat de trei săptămîni la 3carborou#'. Eli%abet' nu mai #ăsi nimic de spus+ dar dacă el dorea să stea de vorbă cu dînsa, poate că ar avea mai mult succes. Fămase totuşi cîteva minute lîn#ă ea, tăcut+ în cele din urmă, cum tînăra de lîn#ă Eli%abet' începuse iar să i şoptească ceva, se îndepărtă. "upă ce s a strîns serviciul de ceai şi s au aranjat me sele de cărţi, toate doamnele s au ridicat şi Eli%abet' speră din nou să l vadă apropiindu se de ea, dar speranţele i au fost toate răsturnate cînd îl vă%u că%înd victima doamnei $ennet, în #oana ei după jucători de O'ist şi, după cîteva clipe, aşe%at la masa de joc. (ierdu orice speranţă de a mai avea vreo bucurie. Erau fi7aţi pentru toată seara la mese de joc diferite şi nu mai avea nimic de nădăjduit decît ca oc'ii lui să se îndrepte atît de des către colţul unde se afla dînsa, încît să joace tot atît de prost ca şi ea. "oamna $ennet plănuise să i oprească pe cei doi domni din &et'erfield pentru cină+ dar, din nefericire, trăsura lor trăsese la scară înaintea tuturor celorlalte şi nu avu prilejul să i reţină. ! Ei bine, fetelor, e7clamă dînsa, cum rămaseră între ele, ce aveţi de %is de %iua de a%i* /red că s au petrecut toate cît se poate de bine, vă asi#ur. (rîn%ul s a pre%entat cum n am mai pomenit de mult. Eînatul a fost fript tocmai
3<C

Jane Austen

la ţanc şi toţi au spus că n au mai vă%ut vreodată o pulpă atît de #rasă. 3upa a fost de cinci%eci de ori mai bună decît cea pe care au avut o săptămîna trecută la familia ,ucas+ c'iar şi domnul "arc0 a recunoscut că potîrnic'ile erau remarcabil de bine pre#ătite şi îmi înc'ipui că el are cel puţin doi trei bucătari franţuji. 2i 9ane, dra#a mea, nu te am vă%ut niciodată mai frumoasă. "oamna ,on# spunea şi ea la fel, fiindcă am întrebat o dacă era adevărat sau nu. 2i ce cre%i că a mai spus* A-'1 "oamnă $ennet, o s o vedem la &et'erfield pînă la urmă1B. -şa a spus, într adevăr. 3înt convinsă că doamna ,on# este una dintre cele mai bune făpturi care au e7istat vreodată+ iar nepoatele ei sînt fete foarte binecrescute şi deloc fru moase. :mi plac enorm. (e scurt, doamna $ennet era într o dispo%iţie e7tra ordinară. Eă%use în purtarea lui $in#le0 faţă de 9ane atît cît să fie convinsă că, pînă la urmă, fiica ei îl va lua+ şi cînd era bine dispusă, speranţele pe care le nutrea pentru familia ei erau atît de departe de orice raţiune, încît se simţi de%amă#ită cînd nu l vă%u venind, în %iua urmă toare, pentru a şi pre%enta cererea în căsătorie. ! - fost o %i tare plăcută, spuse domnişoara $ennet Eli%abet'ei. Musafirii păreau să fie atît de bine aleşi, atît de potriviţi. 3per că vom mai putea fi des împreună. Eli%abet' %îmbi. ! ,i%%0, nu trebuie să faci asta. &u trebuie să mă bănuieşti. -sta mă umileşte. 6e asi#ur că m am obişnuit să mă bucur de conversaţia lui ca de a unui tînăr a#reabil şi cu bun simţ, fără să mai doresc altceva în afară de asta. 3înt perfect convinsă, din purtarea lui de acum, că nu a avut niciodată intenţia să mi solicite dra#ostea. 6otul se datorea%ă numai faptului că este binecuvîntat cu atîta amabilitate şi că e mai dornic de a face plăcere celor din jur decît oricare alt om. ! Eşti foarte cruda, îi răspunse Eli%abet', nu mi dai voie să %îmbesc, dar mă provoci tot timpul s o fac.
3?H

Mîndrie şi

re!udecat"

! /ît de #reu este să fii cre%ută uneori1 2i cît de im posibil, alteori1 "ar de ce oi fi voind să mă convin#i că simt mai mult decît recunosc eu* ! @ată o întrebare la care cu #reu aş şti cum să răspund. 6uturor ne face plăcere să dăm lecţii, cu toate că nu i putem învăţa pe ceilalţi decît ceea ce nu merită să fie ştiut. @artă mă+ şi dacă stărui în indiferenţa ta, nu mă lua pe mine drept confidentă.

3?G

Jane Austen

Ca it#$u$ L%

,a cîteva %ile după aceasta vi%ită, domnul $in#le0 veni din nou, dar sin#ur. :n aceeaşi dimineaţă prietenul lui plecase la ,ondra, dar urma să se reîntoarcă după %ece %ile. Fămase la ei mai mult de o oră şi era într o dispo%iţie e7celentă. "oamna $ennet îl invită să ia prîn%ul la dînşii+ dar, cu multă părere de rău, el îi mărturisi că era an#ajat în altă parte. ! /înd veţi mai veni rîndul viitor, sper să avem mai mult noroc. El se va simţi deosebit de onorat oricînd... altădată... etc. etc.= şi dacă domnia sa îi va în#ădui, va profita de primul prilej pentru a i pre%enta oma#iile. ! (uteţi veni mîine* "a+ nu avea nici un fel de an#ajament pentru %iua următoare+ şi invitaţia a fost acceptată cu plăcere. $in#le0 a venit, şi încă atît de devreme, încît nici una dintre doamne nu era îmbrăcată. "oamna $ennet fu#i, în capot şi cu părul pe jumătate pieptănat, la fiica sa şi îi stri#ă= ! 3cumpa mea 9ane, #răbeşte te şi fu#i jos. - venit ! a venit domnul $in#le0. - venit cu adevărat. 4răbeşte te, #răbeşte te. Ei1 3ara'1 Eino imediat la domnişoara $ennet şi ajut o să şi pună roc'ia. ,asă coafura domni şoarei ,i%%0. ! Eom coborî cît vom putea de repede, spuse 9ane+ dar >itt0 cred că este mai avansată decît oricare dintre noi
3?2

Mîndrie şi

re!udecat"

pentru că a urcat în camera ei de o jumătate de oră. ! O'1 ,as o încolo pe >itt01 /e le#ătură are ea cu el* Iaide, mai iute, mai iute1 Dnde îţi este eşarfa, dra#a mea* /înd însă mama sa ieşi din cameră, 9ane nu se lăsă convinsă să coboare neînsoţită de una dintre surori. -ceeaşi #rijă de a i lăsa sin#uri se făcu din nou ob servată în timpul serii. "upă ceai, domnul $ennet se re trase în bibliotecă, aşa cum îi era obiceiul, iar Mar0 urcă sus la pianul ei. "ouă piedici din cinci fiind astfel înlă turate, doamna $ennet stătu mult timp, uitîndu se la Eli%abet' şi /at'erine şi făcîndu le semne din oc'i, dar fără să reuşească să le impresione%e. Eli%abet' nu voia s o înţelea#ă+ şi cînd în cele din urmă >itt0 îi observă semnele, o întrebă cu toată nevinovăţia= ! /e este, mamă* "e ce mi faci semne cu oc'iul* /e trebuie să fac* ! &imic, fetiţo, nimic. &u ţi am făcut nici un semn. Mai stătu atunci liniştită cinci minute+ dar, incapabilă sa lase să i scape un prilej atît de preţios, se ridică brusc şi, spunîndu i lui >itt0= AEino încoace, inimioara mea+ vreau să ţi spun cevaB, o scoase afară din cameră. 9ane îi aruncă Eli%abet'ei imediat o privire în care se citea toată disperarea ei în faţa acestui vădit aranjament şi ru#ămintea ca dînsa să nu cede%e. :n cîteva minute, doamna $ennet desc'ise uşa pe jumătate şi o c'emă. ! ,i%%0, scumpa mea, vreau să ţi vorbesc. Eli%abet' fu silită să iasă. ! -m putea foarte bine să i lăsăm şi sin#uri, înţele#i, îi spuse mama, îndată ce ajunse în 'ol. >itt0 şi cu mine ne ducem sus în camera mea. Eli%abet' nu făcu nici o încercare de a discuta cu maică sa, dar rămase liniştită în 'ol pînă ce plecă împreună cu >itt0+ apoi se reîntoarse în salon. (lanurile doamnei $ennet pentru %iua aceea rămaseră infructuoase. $in#le0 a fost tot ce se poate înc'ipui mai
3?3

Jane Austen

fermecător, în afară de lo#odnic oficial al fiicei sale. "e#ajarea şi veselia lui făcură din el un partener e7trem de a#reabil pentru a petrece seara+ şi el a suportat atenţiile deplasate ale mamei şi i a ascultat toate remarcile prosteşti, cu o răbdare şi o stăpînire de sine deosebit de a#reabile pentru fiică. -proape că nici nu a fost nevoie de o invitaţie pentru ca să rămînă la cină+ şi înainte de a pleca, s a stabilit şi un aranjament ! mai mult între dînsul şi doamna $ennet ! ca să poftească a doua %i de dimineaţă să vîne%e îm preună cu soţul ei. "upă această %i, 9ane nu mai pomeni nimic despre indiferenţa ei. :ntre surori nu se mai spuse nici un cuvînt despre $in#le0+ dar Eli%abet' se duse la culcare fericită pentru că era încredinţată că totul trebuia să se desăvîrşească în curînd, cu condiţia ca domnul "arc0 să nu se întoarcă înaintea termenului fi7at. "ar, în fond, era aproape convinsă că toate aveau, desi#ur, loc cu concursul acelui domn. $in#le0 a fost punctual la întîlnire+ el şi domnul $ennet şi au petrecut dimineaţa împreună, aşa cum se stabilise. 6atăl 9anei era cu mult mai a#reabil decît se aşteptase tovarăşul lui de vînătoare. &u #ăsi la $in#le0 nici înfumurare, nici lipsă de judecată, ca să i stîrnească ironia sau să l de%#uste şi să l facă tăcut, şi domnul $ennet a fost mai comunicativ şi mai puţin ciudat decît îl vă%use celălalt vreodată. $in#le0, bineînţeles, se întoarse cu el la masă+ şi seara, doamna $ennet îşi folosi din nou in ventivitatea cu scopul de a i înlătura pe toţi din preajma lui şi a fiicei sale. /urînd după ceai, Eli%abet' trecu în salon, căci avea de scris o scrisoare+ cum toţi ceilalţi ur mau să se aşe%e la cărţi, nu putea fi nevoie de ea pentru a contracara planurile mamei sale. "ar după ce sfîrşi scrisoarea şi se reîntoarse în salon constată, spre nesfîrşita ei mirare, că avea motive să creadă că mama ei fusese prea isteaţă pentru ea. /înd
3?4

Mîndrie şi

re!udecat"

desc'ise uşa, vă%u pe sora ei şi pe $in#le0 stînd împreună în faţa căminului şi avînd aerul să fie an#ajaţi într o serioasă conversaţie+ şi dacă acest lucru nu ar fi iscat nici o bănuială, c'ipurile amJndurora, cînd se întoarseră, depărtîndu se în #rabă unul de altul, ar fi dovedit o tuturor. 3ituaţia lor era destul de penibilă+ dar a ei personal, se #îndi Eli%abet', încă şi mai rea. &ici unul nu spuse un cuvînt şi Eli%abet' era pe punctul de a se retra#e cînd $in#le0, care se aşe%ase, ca şi sora ei, se ridică deodată, îi şopti 9anei cîteva cuvinte şi fu#i afară din cameră. 9ane nu putea să aibă re%erve faţă de Eli%abet' cînd ştia că o mărturisire îi va face plăcere+ şi, îmbrăţişînd o imediat, recunoscu, viu emoţionată, că era fiinţa cea mai fericită din lume. ! E prea mult, adău#ă ea ! mult prea mult. &u o merit1 O'1 de ce nu este toată lumea atît de fericită* Eli%abet' o felicită cu o sinceritate, o căldură şi o încîntare pentru care cuvintele sînt prea sărace ca să le e7prime. ;iecare fra%ă afectuoasă fu un proaspăt i%vor de fericire pentru 9ane. "ar nu şi în#ădui ! pentru moment ! să stea cu sora ei sau să i povestească nici jumătate din ceea ce avea însă de spus. ! 6rebuie să fu# imediat la mama, stri#ă ea. &u vreau, pentru nimic în lume, să nesocotesc #rija ei plină de dra #oste sau s o las să afle de la altcineva decît de la mine. El s a şi dus la tata. O'1 ,i%%0, să ştii că ceea ce ai de po vestit va face atîta plăcere între#ii tale familii1 /um să îndur atîta fericire* 3e #răbi apoi să ajun#ă la maică sa care spărsese, anume, partida de cărţi şi şedea sus cu >itt0. Fămasă sin#ură, Eli%abet' %îmbi de rapiditatea şi uşu rinţa cu care se re%olvase, în sfîrşit, un lucru ce le dăduse atîtea luni de %ile de incertitudine şi neca%uri. A2i acesta este, îşi spuse ea, re%ultatul circumspecţiei pline de în#rijorare a prietenului său, al falsităţii şi unel
3?.

Jane Austen

tirilor surorii sale ! re%ultatul cel mai fericit, mai înţelept şi mai lo#icB. $in#le0, a cărui convorbire cu tatăl ei fusese scurtă şi mersese la ţintă, se reîntoarse în cîteva minute. ! Dnde este sora dumitale* o întrebă #răbit în timp ce desc'idea uşa, ! /u mama, sus. Ea coborî într o clipă, cred. El înc'ise atunci uşa şi, apropiindu se de dînsa, o ru#ă să l felicite şi să i acorde afecţiunea ei de soră. Eli%abet' îşi e7primă sincer şi din toată inima încîntarea faţă de perspectivele lor de înrudire. :şi strînseră mîinile cu mare căldură+ şi apoi, pînă la reîntoarcerea surorii ei, trebui să asculte tot ceea ce avea el de spus despre fericirea lui şi despre perfecţiunea 9anei+ şi, în ciuda faptului că avea în faţă un îndră#ostit, Eli%abet' era cu adevărat încredinţată că toate speranţele lui de fericire erau bine întemeiate, căci se ba%au pe mintea frumoasă şi caracterul mai mult decît frumos al 9anei şi, în #eneral, pe o similitudine de simţăminte şi #usturi ale amîndurora. - fost o seară de neobişnuită încîntare pentru toţi+ bucuria din sufletul domnişoarei $ennet pusese pe c'ipul ei o strălucire atît de dulce şi de însufleţită, încît era mai frumoasă decît oricînd. >itt0 surîdea şi %îmbea prosteşte şi spera că i va veni şi ei repede rîndul. "oamna $ennet nu era în stare să #ăsească pentru consimţămîntul şi aprobarea ei cuvinte destul de calde ca să şi poată e7prima aşa cum ar fi vrut sentimentele, deşi timp de o jumătate de oră nu i vorbi lui $in#le0 despre nimic altceva+ iar cînd domnul $ennet se alătură #rupului lor, la masa de seară, #lasul şi comportarea lui arătau limpede cît de fericit era într adevăr. 6otuşi, de pe bu%ele sale nu ieşi un sin#ur cuvînt în le#ătură cu evenimentul %ilei pînă ce musafirul lor nu şi luă rămas bun pentru noapte+ dar imediat ce acesta plecă se întoarse către fiica lui şi i spuse= ! 9ane, te felicit. Eei fi o femeie foarte fericită.
3?8

Mîndrie şi

re!udecat"

9ane se duse imediat la dînsul, îl sărută şi îi mulţumi pentru toată dra#ostea ce i o purta. ! Eşti o fată bună, replică el, şi mă bucur la #îndul că tu vei face o căsătorie atît de fericită. & am nici o îndoială că vă veţi înţele#e foarte bine. ;irile voastre nu se deosebesc deloc. 3înteţi atît de comple%enţi amîndoi, încît tot cedînd unul în favoarea celuilalt, nu veţi putea lua niciodată o 'otărîre+ atît de creduli încît toţi servitorii vă vor înşela şi atît de #eneroşi, încît vă veţi depăşi în totdeauna veniturile. ! 3per că nu. @mprudenţa şi ne#lijenţa în materie de bani ar fi de neiertat din partea mea. ! 3ă şi depăşească veniturile1 "ra#ul meu $ennet, e7clamă soţia lui, ce tot spui* (ăi are patru sau cinci mii pe an, şi poate c'iar mai mult. -poi, adresîndu se fiicei sale= O', dra#a mea 9ane, sînt atît de fericită1 3înt si#ură că n am să înc'id oc'ii toată noaptea. 2tiam eu cum se vor întîmpla lucrurile. :ntotdeauna am spus că, pînă la urmă, aşa va fi. -m fost si#ură că nu de#eaba eşti atît de frumoasă1 Mi aduc aminte că în clipa în care l am vă%ut, anul trecut cînd a venit pentru prima oară în Iertfords'ire, m am #îndit că aveţi toate şansele să vă uniţi. O'1 Este tînărul cel mai c'ipeş care a e7istat vreodată. 5ic)'am, ,0dia fuseseră uitaţi cu desăvîrşire. 9ane era, în afară de orice competiţie, copilul ei preferat. :n clipa aceea nu i mai păsa de nimeni altul. 3urorile mai mici începură să o privească cu interes pentru bucuriile pe care 9ane va fi poate în stare să le reverse asupra lor, în viitor. Mar0 se ru#ă pentru accesul la biblioteca de la &et'erfield, iar >itt0, tare de tot, pentru cîteva baluri acolo, în fiecare iarnă. "in acel moment, $in#le0 deveni un oaspete de fiecare %i la ,on#bourn, sosind adesea înainte de micul dejun şi rămînînd întotdeauna pînă după cină ! afară doar dacă
3?<

Jane Austen

vreun barbar de vecin, pe care nu îl puteau detesta îndeajuns, nu l poftea pentru prîn%, invitaţie pe care dînsul se simţea obli#at s o primească. Eli%abet' nu mai avea acum decît foarte puţin timp pentru a sta de vorbă cu sora ei căci, atîta vreme cît $in#le0 era la ei, 9ane nu avea oc'i pentru nimeni altul+ dar le era amîndurora de mare folos, în timpul orelor de despărţire, care trebuiau să intervină uneori. :n absenţa 9anei, el era totdeauna lîn#ă Eli%abet' pentru plăcerea de a vorbi despre lo#odnica lui+ iar cînd pleca $in#le0, 9ane căuta şi ea acelaşi mijloc de alinare. ! /e bine mi a părut, mărturisi 9ane într o seară, cînd mi a spus că nici n a ştiut că eu am fost la ,ondra, primăvara trecută. & aş fi cre%ut că e posibil. ! Eu am bănuit că aşa a fost, răspunse Eli%abet', dar ce justificare ţi a dat* ! 6rebuie să fi fost manevrele surorilor lui. Ele nu vedeau cu oc'i buni apropierea noastră, şi nu mă mir, căci ar fi putut face o ale#ere cu mult mai bună, din multe puncte de vedere. /înd însă vor vedea, lucru de care sînt încredinţată, că fratele lor e fericit cu mine, vor înţele#e că este ca%ul să fie mulţumite şi vom fi iarăşi în termeni buni, deşi între noi nimic nu va mai putea fi niciodată cum a fost în trecut. ! -sta e cuvîntarea cea mai neiertătoare, spuse Eli %abet', pe care te am au%it vreodată ţinînd o... $ravo, fată1 :ntr adevăr, m ar durea să te văd iarăşi lăsîndu te înşelată de pretinsa afecţiune a domnişoarei $in#le0. ! -i putea oare să cre%i, ,i%%0, că în noiembrie trecut, cînd a plecat la oraş, era cu adevărat îndră#ostit de mine şi că, în afară de convin#erea că eu eram indiferentă, nimic nu l ar fi împiedicat să se întoarcă* ! - făcut o mică #reşeală, desi#ur, dar asta e o do vadă de modestie din partea lui. -firmaţia aceasta a dus, fireşte, la un pane#iric din partea 9anei asupra neîncrederii în el însuşi şi asupra
3??

Mîndrie şi

re!udecat"

puţinului preţ pe care îl punea pe propriile lui însuşiri. Eli%abet' a fost mulţumită să descopere că dînsul nu trădase intervenţia făcută de prietenul lui+ căci, deşi 9ane avea inima cea mai #eneroasă şi iertătoare din lume, ştia că acest lucru ar fi făcut o să aibă prejudecăţi împotriva lui "arc0. ! 3înt cu si#uranţă fiinţa cea mai fericită care a e7istat vreodată1 e7clamă 9ane. O'1 ,i%%0, de ce am fost aleasă eu, sin#ura dintre toţi ai mei, şi binecuvîntată mai presus decît toţi ceilalţi* "acă aş putea să te văd şi pe tine tot atît de fericită1 "acă ar e7ista, numai, încă un asemenea bărbat şi pentru tine1 ! "acă mi ai da patru%eci de asemenea bărbaţi, n aş putea fi, în nici un ca%, atît de fericită cît eşti tu. -tîta timp cît nu am firea ta, bunătatea ta, nu voi putea avea niciodată fericirea ta. &u1 &u1 ,asă mă să mă descurc sin#ură+ şi, dacă voi avea foarte mult noroc, s ar putea să mai dau de un alt domn /ollins, în timp util. "esfăşurarea evenimentelor în familia de la ,on#bourn nu putea rămîne multă vreme în secret. "oamna $ennet era bucuroasă de privile#iul de a l şopti doamnei ('ilips care cute%ă, fără nici o permisiune, să facă acelaşi lucru la urec'ea tuturor vecinilor ei din Mer0ton. ;amilia $ennet a fost ur#ent declarată cea mai noro coasă familie din lume, deşi numai cu cîteva săptămîni în urmă, cînd ,0dia fu#ise cu 5ic)'am, fusese fapt dovedit pentru toţi că ei erau sortiţi nenorocirii.

3?C

Jane Austen

Ca it#$u$ L%I

:ntr o dimineaţă, cam la o săptămînă după ce se 'otărîse lo#odna dintre $in#le0 şi 9ane, în timp ce el şi doamnele din familia $ennet se aflau împreună în sufra#erie, clinc'etul unei trăsuri le îndreptă atenţia spre fereastră şi %ăriră un cupeu tras de patru cai, înaintînd în lun#ul aleii. Era prea devreme pentru vi%ite şi, în afară de asta, ec'ipajul nu părea să fie al nici unuia dintre vecinii lor. Erau cai de poştă+ şi atît cupeul, cît şi livreaua servitorului care îl preceda călare, nu le erau cunoscute. /um era totuşi si#ur că venea cineva la ei, $in#le0 o convinse pe domnişoara $ennet să evite de a rămîne sec'estraţi de vreun musafir nepoftit şi să se ducă să se plimbe împreună prin #rădină. (lecară, iar celelalte trei doamne continuară să se întrebe cine putea fi, pînă ce uşa fu dată în lături şi musafirul intră. Era ,ad0 /at'erine de $our#'. "esi#ur că se aşteptau la o surpri%ă+ dar uimirea lor depăşi aşteptările şi, cea a doamnei $ennet şi a lui >itt0, deşi musafirul le era cu totul necunoscut, a fost c'iar mai mică decît cea resimţită de Eli%abet'. @ntrase în cameră cu un aer mai de%a#reabil decît de obicei, nu răspunsese la salutul Eli%abet'ei decît cu o im perceptibilă înclinare a capului şi luase loc, fără să spună un cuvînt. ,a intrarea senioriei sale, Eli%abet' îi men ţionase numele către mama ei, deşi nu fusese e7primată
3CH

Mîndrie şi

re!udecat"

nici o dorinţă de a se face pre%entări. "oamna $ennet, toată numai uimire, totuşi mă#ulită să aibă un oaspete de o asemenea importanţă, a primit o cu deosebită politeţe. "upă ce a stat cîteva minute în tăcere, aceasta i se adresă foarte ţeapăn Eli%abet'ei= ! 3per că eşti bine, sănătoasă, domnişoară $ennet. "oamna aceasta, presupun, este mama dumitale. Eli%abet' îi răspunse foarte scurt că da. ! 2i aceasta, presupun, este una dintre surorile dumitale. ! "a, doamnă, răspunse doamna $ennet, încJntată să vorbească cu o doamnă ca ,ad0 /at'erine. Este, dintre fetele mele, penultima. /ea mai mică dintre toate s a măritat de curînd, iar cea mai mare este undeva în parc, plimbîndu se cu un tînăr care cred că va deveni, în curînd, unul dintre membrii familiei noastre. ! -veţi un parc foarte mic aici, i o întoarse ,ad0 /at'erine după o mică tăcere. ! E o nimica toată, cred, în comparaţie cu Fosin#s, m) lad), dar vă asi#ur că este mult mai mare decît al lui 3ir 5illiam ,ucas. ! :ncăperea asta trebuie să fie foarte nepotrivită pentru serile de vară+ ferestrele dau de a dreptul spre apus. "oamna $ennet o asi#ură că nu rămîneau niciodată acolo după amia%a şi adău#ă= ! (ot să mi iau libertatea de a întreba pe senioria voastră dacă domnul şi doamna /ollins sînt bine* ! "a, foarte bine. @ am vă%ut alaltăieri seara. Eli%abet' se aştepta acum s o vadă scoţînd o scrisoare de la /'arlotte, acesta părîndu i se sin#urul motiv probabil al vi%itei sale. "ar nu apăru nici o scrisoare şi ea rămase foarte nedumerită. "oamna $ennet adresă, cu o mare politeţe, senioriei sale, ru#ămintea de a lua o #ustare+ dar ,ad0 /at'erine, foarte 'otărîtă dar nu şi foarte politicoasă, refu%ă să ia
3CG

Jane Austen

ceva, după care, ridicîndu se, îi spuse Eli%abet'ei= ! "omnişoară $ennet, pare să fie un colţişor sălbatic, destul de dră#uţ, pe o latură a pelu%ei. M ar bucura să fac o plimbare acolo, dacă mi ai oferi compania dumitale. ! "u te, dra#a mea, stri#ă doamna $ennet, şi condu pe senioria sa pe toate aleile. /red că îi va place colţişorul nostru retras. Eli%abet' ascultă şi fu#i în camera ei pentru a şi lua umbreluţa+ apoi o conduse pe nobila doamnă jos. :n timp ce treceau prin 'ol, ,ad0 /at'erine desc'ise uşile de la sufra#erie şi salon, declarînd, după o scurtă cercetare, că erau camere cuviincioase, după care îşi continuă drumul. /upeul rămase la uşă şi Eli%abet' vă%u că înăuntru se afla doamna de companie. (ăşiră tăcute în lun#ul aleii cu pietriş, care ducea spre pădurice+ Eli%abet' era 'otărîtă să nu facă nici un efort pentru a le#a o conversaţie cu o persoană care se purta mai de%a#reabil şi mai insolent decît de obicei. A/um de am putut crede că seamănă cu nepotul său*B îşi spuse privindu i c'ipul. @mediat ce intrară în pădurice, ,ad0 /at'erine începu în felul următor= ! "esi#ur, nu ţi vine deloc #reu, domnişoară $ennet, să înţele#i motivul călătoriei mele aici. (ropria dumitale conştiinţă trebuie să ţi spună de ce am venit. Eli%abet' o privi cu neprefăcută uimire. ! Eă înşelaţi, doamnă+ nu sînt deloc în stare să mi dau seama care este prilejul pentru care am cinstea de a vă vedea aci. ! "omnişoară $ennet, replică senioria sa pe un ton mînios, ar trebui să ştii că nu se #lumeşte cu mine. "ar oricît de lipsită de sinceritate ai 'otărît dumneata să fii, pe mine n ai să mă #ăseşti astfel. ;irea mea a fost tot deauna renumită pentru sinceritate şi franc'eţe şi, într o c'estiune atît de importantă ca aceasta, cu si#uranţă că nu mi voi sc'imba felul de a fi. -cum două %ile mi a ajuns
3C2

Mîndrie şi

re!udecat"

la urec'e un %von cît se poate de alarmant. Mi s a spus că nu numai sora dumitale este pe punctul de a face o căsătorie foarte avantajoasă, ci că dumneata, că domni şoara Eli%abet' $ennet, după toate probabilităţile, se va uni curînd după aceasta cu nepotul meu, cu propriul meu nepot, domnul "arc0. /u toate că ştiu că trebuie să fie o minciună sfruntată, cu toate că lui nu i pot face marea ofensă de a presupune că e posibil să fie adevărat, m am 'otărît să pornesc încoace pentru a ţi face cunoscute sim ţămintele mele. ! "acă aţi cre%ut că este imposibil să fie adevărat, replică Eli%abet', îmbujorîndu se de uimire şi dispreţ, mă mir că v aţi deranjat să veniţi atît de departe. /e şi ar fi putut propune senioria voastră cu acest demers* ! 3ă insist ca imediat un astfel de %von să fie contra%is în mod public. ! Eenirea dumneavoastră la ,on#bourn, pentru a mă vedea pe mine şi familia mea, spuse Eli%abet' cu răceală, va constitui mai curînd o confirmare ! dacă, într adevăr, e7istă un astfel de %von. ! "acă1 (retin%i deci că nu ai cunoştinţă de el1 &u a fost el lansat, în mod stăruitor, c'iar de dumneata* &u ai cunoştinţă de răspîndirea unui asemenea %von* ! &u am au%it niciodată că ar circula. ! 2i poţi declara de asemeni că nu are nici un temei* ! &u am pretenţia de a poseda o franc'eţe e#ală cu a senioriei voastre. "omnia voastră puteţi pune întrebări la care eu aş putea să nu doresc să răspund. ! -sta nu se poate suporta. "omnişoară $ennet, insist să mi se răspundă. Ki a făcut el, ţi a făcut nepotul meu o cerere în căsătorie* ! 3enioria voastră a declarat că lucrul acesta este imposibil. ! -şa ar trebui să fie+ trebuie să fie aşa, atîta vreme cît are încă u%ul raţiunii. "ar vicleşu#ul şi ademenelile dumitale au putut să l facă să uite, într un moment de
3C3

Jane Austen

rătăcire, ce şi datorea%ă lui însuşi şi între#ii sale familii. , ai fi putut împin#e la asta. ! "acă am făcut o, aş fi ultima făptură care s o mărturisească. ! "omnişoară $ennet, dumneata ştii cine sînt eu* & am fost obişnuită cu un asemenea limbaj. 3înt cea mai apropiată rudă pe care o are pe lume şi am căderea să i cunosc preocupările cele mai intime. ! "ar nu aveţi căderea să le cunoaşteţi pe ale mele; şi o purtare ca aceea de faţă nu mă va face, în nici un ca%, să fiu mai e7plicită. ! "ă mi voie să mă fac bine înţeleasă. /ăsătoria aceasta, la care ai îndră%neala să aspiri, niciodată nu va avea loc ! nu, niciodată. "omnul "arc0 este lo#odit cu fiica mea. 1cum, ce ai de spus* ! &umai atît ! că dacă este aşa, nu puteţi avea nici un motiv să presupuneţi că mi va face mie o cerere în căsătorie* ,ad0 /at'erine şovăi o clipă şi apoi replică= ! ,o#odna dintre ei este de o natură foarte specială. -u fost destinaţi unul altuia din copilărie. - fost dorinţa specială a mamei lui, ca şi a mamei ei. -m făcut planuri pentru unirea lor, de cînd erau în lea#ăn+ şi acum, cînd dorinţa ambelor surori ar putea să se împlinească prin căsătoria lor, acest lucru să fie împiedicat de o tînără fată inferioară prin naştere, fără nici o #reutate în societate şi fără nici o le#ătură cu familia1 &u ai nici o consideraţie pentru dorinţa familiei sale ! pentru lo#odna sa tacită cu domnişoara de $our#'** Eşti oare total lipsită de orice simţ de bună cuviinţă şi pudoare* &u m ai au%it spunînd că din primele ceasuri ale vieţii lui a fost sortit verişoarei sale* ! $a am au%it. "ar ce mă priveşte pe mine* "acă nu e7istă nici o altă piedică la căsătoria mea cu nepotul domniei voastre, desi#ur că nu mă va reţine faptul că mama şi mătuşa lui au dorit ca dînsul să se însoare cu
3C4

Mîndrie şi

re!udecat"

domnişoara de $our#'. -ţi făcut amîndouă atît cît aţi putut, plănuind această căsătorie. Feali%area ei depinde de alţii. "acă domnul "arc0 nu este le#at de verişoara sa nici printr o datorie de onoare, nici printr o înclinaţie, de ce nu poate face o altă ale#ere* 2i dacă eu sînt cea aleasă, de ce să nu mi fie în#ăduit să l accept* ! "eoarece onoarea, etic'eta, prudenţa ! ba c'iar interesul o inter%ic. "a, domnişoară $ennet, interesul= pentru că să nu te aştepţi să fii luată în seamă de familia sau prietenii lui, dacă, în mod voit, lucre%i împotriva dorinţelor tuturor. Eei fi criticată, dispreţuită, i#norată de toţi din jurul lui. /ăsătoria dumitale va constitui o ruşine+ numele nu va fi nici măcar pomenit vreodată de nici unul dintre noi. ! -cestea sînt mari nenorociri, replică Eli%abet'. "ar soţia domnului "arc0 trebuie să aibă motive atît de e7traordinare de fericire, i%vorîte în mod firesc din situaţia ei încît, luînd totul în consideraţie, să nu aibă da ce să se plîn#ă. ! ;ată încăpăţînată, îndărătnică1 Mi e ruşine pentru dumneata1 -sta ţi e recunoştinţa pentru atenţia ce ţi am arătat, primăvara trecută* &u mi datore%i nimic pentru acest lucru* 3ă stăm jos. 6rebuie să înţele#i, domnişoară $ennet, că am venit aici cu 'otărîrea neclintită de a mi atin#e scopul+ nu mă voi lăsa deci abătută de la reali%area lui. &u sînt obişnuită să mă supun capriciilor nimănui. &u obişnuiesc să suport înfrîn#eri. ! 1ceasta va face situaţia actuală a senioriei voastre şi mai jalnică+ asupra mea însă, nu va avea nici un efect. ! &u permit să fiu întreruptă. -scultă mă în tăcere. ;iica şi nepotul meu sînt făcuţi unul pentru altul. /oboară, în linie maternă, din aceeaşi viţă nobilă+ iar de partea tatălui, din familii respectabile, onorabile şi străvec'i, deşi fără titluri de nobleţe. -verea lor, de ambele părţi, este splendidă. 3înt sortiţi unul altuia prin #lasul fiecărui membru al caselor respective+ şi ce urmea%ă să i
3C.

Jane Austen

despartă* ! pretenţiile de parvenire ale unei tinere fete fără familie, fără relaţii sau avere1 3e poate suporta aşa ceva* "ar nu trebuie, nu va fi suportat1 "acă ţi ai cunoaşte propriul dumitale interes, n ar trebui să doreşti să ieşi din sfera în care ai fost crescută. ! (rin căsătoria mea cu nepotul domniei voastre n aş socoti că ies din această sferă. "însul este un #entilom, iar eu sînt fiica unui #entilom+ pînă aici sîntem e#ali. ! -devărat. ,şti fiica unui #entilom. "ar ce a fost mama dumitale* /e sînt unc'ii şi mătuşile dumitale* 3ă nu ţi ima#ine%i că nu le cunosc situaţia. ! Orice ar fi rudele mele, replică Eli%abet', daca nepotul domniei voastre nu are nimic împotriva lor, ei nu vă pot interesa pe dumneavoastră. ! 3pune mi, odată pentru totdeauna, eşti lo#odită cu dînsul* /u toate că Eli%abet' n ar fi răspuns la această în trebare, fie şi numai pentru a nu o îndatora pe ,ad0 /at'erine, ea nu putu răspunde, după o clipă de #îndire, decît= ! &u sînt. ,ad0 /at'erine păru mulţumită. ! 2i vrei să mi promiţi că nu vei face niciodată un asemenea pas* ! Fefu% să fac o promisiune de acest fel. ! "omnişoară $ennet, sînt revoltată şi uimită. M am aşteptat să #ăsesc o tînără femeie mai re%onabilă. "ar nu te amă#i cu #îndul că voi da vreodată înapoi. &u voi pleca de aici pînă ce nu mi vei da asi#urarea pe care o pretind de la dumneata. ! @ar eu, desi#ur, nu o voi da niciodată. &imeni nu mă va intimida într atît, încît să fac ceva iraţional. 3enioria voastră doreşte ca domnul "arc0 să se căsătorească cu fiica domniei voastre+ dar dacă v aş da promisiunea dorită, lucrul acesta ar face oare căsătoria lor mai pro babilă* (resupunînd că dînsul ţine la mine, refu%ul meu
3C8

Mîndrie şi

re!udecat"

de a l accepta l ar face oare să dorească s o ia pe verişoara lui* :n#ăduiţi mi să vă spun, ,ad0 /at'erine, că ar#umentele pe care le aţi adus în sprijinul acestei cereri e7traordinare au fost tot atît de neserioase pe cît de ne socotită a fost şi cererea. Eă înşelaţi total asupra carac terului meu dacă vă ima#inaţi că pot fi influenţată de insistenţe ca acestea. /ît de mult ar încuviinţa nepotul domniei voastre acest amestec în treburile sale, n aş pu tea o spune, dar nu aveţi, cu si#uranţă, nici un drept să vă amestecaţi într ale mele. Mă văd deci silită să vă ro# să nu mai fiu inoportunată pe această temă. ! &u te pripi, te ro#. &u am terminat încă. ,a obiecţiunile asupra cărora am insistat pînă acum, mai am de adău#at încă una. &u mi sînt necunoscute amănuntele fu#ii infame a celei mai mici dintre surorile dumitale. 2tiu totul+ ştiu că măritişul ei a fost o afacere cîrpită, pe c'eltuiala tatălui şi a unc'iului dumitale. 2i o astfel de fată să fie cumnata nepotului meu* @ar soţul ei, care este fiul administratorului defunctului său părinte, să i fie cumnat* /erule mare1 /e ţi trece prin #înd* 3 ar putea ca umbrele de la (emberle0 să fie astfel pîn#ărite* ! 1cum nu mai puteţi avea nimic să mi spuneţi, răs punse Eli%abet' plină de resentimente. M aţi insultat în toate felurile posibile. 6rebuie să vă ro# să mi în#ăduiţi să mă întorc în casă. 2i cu aceste vorbe, se ridică. ,ad0 /at'erine se ridică şi dînsa şi reveniră către casă. 3enioria sa era e7trem de enervată. ! & ai deci nici o consideraţie pentru cinstea şi reputaţia nepotului meu1 ;ată e#oistă şi lipsită de simţire1 &u ţii seama că înrudirea cu dumneata trebuie să l de%onore%e în oc'ii tuturor* ! ,ad0 /at'erine, nu mai am nimic de spus. :mi cunoaşteţi sentimentele. ! Eşti 'otărîtă deci să l iei* ! & am spus deloc aşa ceva. 3înt 'otărîtă numai să
3C<

Jane Austen

acţione% aşa cum, după părerea mea, voi putea fi fericită, fără a ţine seama de dumneavoastră sau de oricare altă persoană atît de total străină de mine. ! (rea bine. Fefu%i deci să mă îndatore%i. Fefu%i să asculţi de imperativele datoriei, onoarei şi recunoştinţei. Eşti 'otărîtă să l de%onore%i în oc'ii tuturor prietenilor săi şi să faci din, el obiectul de dispreţ al lumii. ! &ici datoria, nici onoarea, nici recunoştinţa, replică Eli%abet', nu au nimic a mi impune în ca%ul de faţă. &ici un principiu de acest fel nu ar fi violat prin căsătoria mea cu domnul "arc0. @ar în privinţa resentimentelor familiei sale, sau a indi#nării lumii între#i= dacă familia ar fi nemulţumită de însurătoarea lui cu mine, acest lucru nu mi ar produce nici un moment de supărare+ şi lumea, în #eneral, va avea prea multă minte ca să participe la acest dispreţ. ! Ea să %ică aşa #îndeşti dumneata1 -sta este 'o tărJrea, dumitale definitivă1 ;oarte bine. Eoi şti acum ce trebuie să fac. 3ă nu ţi înc'ipui, domnişoară $ennet, că îţi vei satisface vreodată ambiţia. -m venit să te încerc. -m sperat să te #ăsesc re%onabilă+ dar, fii si#ură, îmi voi urmări scopul. :n felul acesta vorbi ,ad0 /at'erine pînă ce ajunseră lîn#ă portiţa cupeului, unde, întorcîndu se #rabnic pe loc, adău#ă= ! &u mi iau rămas bun de la dumneata, domnişoară $ennet. &u îi trimit complimente mamei dumitale. &u meriţi astfel de atenţie. 3înt cît se poate de nemulţumită. Eli%abet' nu răspunse nimic+ şi, fără să încerce 3 O convin#ă pe senioria sa să poftească în casă, intră numai ea, liniştită. :n timp ce urca scările, au%i cupeul depărtîndu se. Mama ei o aştepta la uşa budoarului, nerăbdătoare s o întrebe de ce ,ad0 /at'erine nu voise să vină iarăşi înăuntru şi să se odi'nească. ! & a dorit asta, răspunse fiica sa, a dorit să plece. ! E o femeie foarte fină. 2i faptul că ne a făcut o vi%ită
3C?

Mîndrie şi

re!udecat"

este fantastic de politicos, deoarece a venit, cred, ca să ne spună că familia /ollins este bine. 3e duce undeva, probabil, şi aşa, trecînd prin Mer0ton, s a #îndit să profite şi să vină să te vadă. (resupun că nu a avut ceva anume să ţi spună, ,i%%0. -ici, Eli%abet' fu silită să recur#ă la o mică minciună+ căci îi era cu neputinţă să mărturisească ce discutase cu ,ad0 /at'erine.

3CC

Jane Austen

Ca it#$u$ L%II

-ceastă vi%ită e7traordinară o %vîrli pe Eli%abet' într o mare tulburare care nu putu fi uşor învinsă şi, ore în şir, nu fu în stare să se #îndească la altceva. 3e părea că ,ad0 /at'erine îşi dăduse într adevăr osteneala de a veni de la Fosin#s cu scopul unic de a rupe presupusa ei lo#odnă cu domnul "arc0. (lanul fusese, cu si#uranţă, re%onabil+ dar Eli%abet' nu şi putu înc'ipui de unde pornise acest %von, pînă ce nu şi aminti că "arc0 era prietenul intim al lui $in#le0 şi ea, sora 9anei, ceea ce fusese de ajuns pentru a su#era această idee, atunci cînd aşteptarea unei căsătorii îi făcea pe toţi nerăbdători s o vadă şi pe a doua. Ea însăşi nu uitase că prin căsătoria surorii sale ei urmau să fie mai des împreună. 2i vecinii de la ,ucas ,od#e deci Mcăci prin comunicările lor cu familia /ollins, conc'ise ea, %vonul ajunsese la urec'ile ,ad0 ei /at'erineN nu făcuseră decît să pre%inte drept lucru aproape cert şi imediat ceea ce dînsa nădăjduia să fie cu putinţă cîndva, în viitor. /umpănind însă cuvintele ,ad0 ei /at'erine, Eli%abet' nu se putu împiedica să nu se simtă neliniştită în privinţa consecinţelor probabile, dacă senioria se persevera în intervenţia ei. "in cele ce spusese în le#ătură cu 'otărJrea de a i împiedica să se căsătorească, Eli%abet' deduse că dînsa intenţiona, desi#ur, să se adrese%e nepo tului+ şi cam cum ar lua el o asemenea e7punere a relelor le#ate de o căsătorie cu dînsa. Eli%abet' nu îndră%nea să
4HH

Mîndrie şi

re!udecat"

prevadă. &u ştia e7act cît ţinea la mătuşa lui şi nici cît de mult se lăsa influenţat de raţionamentele ei, dar era firesc să presupună că avea o părere mai înaltă despre senioria sa decît putea avea ea; şi era si#ur că, înşirîndu i de%avantajele le#ate de o căsătorie cu cineva ale cărei rude apropiate erau atît de nepotrivite cu propriile lui rude, mătuşa îi va atin#e coarda cea mai simţitoare. "ată fiind ideea lui despre demnitate, va simţi probabil că ar#umentele, care Eli%abet'ei i se păruseră slabe şi ridicole, conţineau mult bun simţ şi o judecată sănătoasă. "acă înainte el avusese şovăieli în privinţa a ceea ce trebuie să facă, şi probabil că avusese deseori, sfatul şi ru#ămintea unei rude atît de apropiate puteau să i spul bere orice îndoială şi să l 'otărască, pe loc, să fie fericit atît cît îl putea face o demnitate fără pată .:n acest ca%, nu se va mai întoarce. 3 ar putea ca ,ad0 /at'erine să l vadă în trecerea ei prin oraş+ iar promisiunea făcută lui $in#le0 de a reveni la &et'erfield să nu mai fie res pectată. A(rin urmare, dacă prietenul lui va primi peste cîteva %ile un cuvînt de scu%ă pentru că nu şi poate ţine pro misiunea, îşi spuse Eli%abet', voi şti ce trebuie să înţele#. Eoi renunţa atunci la orice nădejde, la orice dorinţă de statornicie din partea lui. "acă se mulţumeşte numai să mă re#rete, cînd ar fi putut obţine iubirea şi mîna mea, voi înceta repede de tot să l re#retB. Mare a fost surpri%a celorlalţi din familie cînd au au%it cine îi vi%itase+ dar au trebuit să se mulţumească cu acelaşi fel de presupuneri care liniştiseră şi curio%itatea doamnei $ennet, iar Eli%abet' fu scutită de multă sîcîială pe această temă. - doua %i de dimineaţă, pe cînd cobora, o întîmpină tatăl ei care ieşise din bibliotecă ţinînd o scrisoare în mînă. ! ,i%%0, spuse el, voiam să te caut. Eino în cameră. Ea îl urmă acolo+ şi curio%itatea de a afla ce avea dînsul
4HG

Jane Austen

să i spună era mărită de presupunerea că trebuia să fie ceva în le#ătură cu scrisoarea aceea. :i ful#eră prin minte #îndul că putea fi de la ,ad0 /at'erine şi reflectă, plină de nelinişte, la toate e7plica ţiile pe care trebuia să le dea. :l urmă pe tatăl ei pînă lîn#ă cămin, unde se aşe%ară. -tunci el spuse= ! -%i dimineaţă am primit o scrisoare care m a uimit peste măsură. /um te priveşte mai ales pe tine, ar trebui să i cunoşti cuprinsul. & am ştiut că am două fete #ata să se mărite. "ă mi voie să te felicit pentru o cucerire foarte importantă. 3în#ele năvăli în obrajii Eli%abet'ei, fiind pe dată con vinsă că era o scrisoare de la nepot şi nu de la mătuşă+ şi nu ştia dacă să fie foarte mulţumită pentru faptul că el se e7plica, sau ji#nită că scrisoarea nu îi fusese adresată mai curînd ei, direct, cînd domnul $ennet urmă= ! (ari a şti despre ce e vorba. 6inerele fete au o mare perspicacitate în c'estiuni de acest fel+ cred însă că pot desfide c'iar şi subtilitatea ta+ n ai să fii în stare să des coperi numele adoratului tău. 3crisoarea este de la dom nul /ollins. ! "e la domnul /ollins* 2i ce poate avea el de spus* ! /eva foarte potrivit, desi#ur. :ncepe cu felicitările pentru apropiata cununie a fiicei mele celei mai mari, de care a fost, se pare, informat de unul dintre blîn%ii şi bîrfitorii ,ucas. & am să mă joc cu nerăbdarea ta, citindu ţi ce spune, în acest punct. /eea ce te priveşte sună precum urmea%ă= După ce v-am pre!entat sincere felicitări din partea doamnei "ollins şi a mea însumi, pentru acest fericit eveniment, da#i-mi voie să adaug o mică lămurire pe tema altui eveniment de care am fost încunoştin#a#i, din aceeaşi sursă. (iica dumneavoastră ,li!abet., se presupune, nu va mai purta multă vreme numele de
4H2

Mîndrie şi

re!udecat"

Bennet, după ce sora sa mai mare va fi renun#at la el; şi partenerul ales de destin pentru dînsa poate fi privit, pe bună dreptate, ca una dintre cele mai ilustre personalită#i din #ara aceasta. ! (oţi, ,i%%0, să #'iceşti, la cine face alu%ie* 1cest tînăr domn este dăruit, într-un mod special, cu tot ceea ce o inimă de muritor poate să dorească mai mult 8 splendide proprietă#i, neamuri de vi#ă nobilă şi-o mare influen#ă. Totuşi, în ciuda tuturor acestor tenta#ii, da#i-mi voie să vă atrag aten#ia, atît dumneavoastră cît şi verişoarei ,li!abet., asupra relelor la care vă pute#i e3pune printr-o acceptare pripită a cererii acestui domn, cerere de care a#i fi desigur ispiti#i să profita#i imediat. ! -i idee, ,i%%0, cine e acest domn* "ar iese şi asta acum. +otivul pentru care vă pun în gardă este precum urmea!ăE avem ra#iuni să credem că mătuşa sa, Lad) "at.erine de Bourg., nu priveşte această căsătorie cu oc.i buni. 8 "omnul "arc0, ve!i, el este omul! <ai, Li!!), cred că eşti într-adevăr surprinsă. 1r fi putut să pescuiască el, sau Lucaşii, în cercul cunoştin#elor noastre, vreun bărbat al cărui nume să facă în mod mai desăvîrşit dovada minciunii pe care o difu!ea!ă2 Domnul Darc), care nu se uită niciodată la vreo femeie, decît pentru a-i găsi un cusur şi care, probabil, nu s-a uitat în via#a lui la tine! , splendid! Eli%abet' încercă să facă 'a% împreună cu tatăl ei, dar nu fu în stare să sc'iţe%e decît un surîs foarte silnic. &iciodată umorul lui nu şi alesese o ţintă mai puţin plă cută pentru ea.
4H3

Jane Austen

! &u te amu%ă* ! O', da. /iteşte, te ro#, mai departe. După ce, seara trecută, am pomenit senioriei sale de probabilitatea acestei căsătorii, dînsa, îndată, cu obişnuita sa condescenden#ă, a spus ceea ce sim#ea cu această oca!ie; şi atunci s-a vă!ut limpede că, avînd unele obiec#ii împotriva familiei verişoarei mele, nu-şi va da niciodată consim#ămîntul la ceea ce domnia sa numeşte o căsătorie atît de de!onorantă. 1m considerat că este de datoria mea s-o încunoştin#e! pe verişoara mea, în cea mai mare grabă, despre acest lucru, pentru ca dînsa şi nobilul său admirator să ştie cum stau şi să nu se pripească în nici un ca! cu o căsătorie care nu a primit încuviin#area necesară. ! "omnul /ollins mai adau#ă= +ă bucur sincer că trista întîmplare cu verişoara mea L)dia a fost atît de bine muşamali!ată şi sînt mî.nit numai că faptul de a fi trăit împreună, înainte de căsătorie, este atît de general cunoscut. 0u trebuie totuşi să trec peste îndatoririle legate de po!i#ia mea, sau să mă ab#in de a-mi mărturisi uimirea, aflînd că a#i primit tînăra perec.e în casa dumneavoastră, imediat după ce s-au căsătorit. 1 fost o încura are la viciu; şi dacă eu aş fi vicar la Longbourn, m-aş fi opus cu toată străşnicia la aşa ceva, în calitate de creştin trebuia desigur să-i ierta#i, dar nu să permite#i să apară vreodată în fa#a dumneavoastră sau să se pomenească numele lor în au!ul dumneavoastră. ! -sta este ideea lui despre iertarea creştinească1 Festul scrisorii este numai în le#ătură cu situaţia scumpei lui /'arlotte şi cu speranţele pe care le are în le#ături cu dobJndirea unei tinere ramuri de măslin. "ar, ,i%%0, arăţi
4H4

Mîndrie şi

re!udecat"

de parcă nu te ai fi amu%at. &u ai de #înd să faci pe domnişoara, sper, şi să pretin%i că eşti ji#nită de un %von fără noimă. (entru ce altceva trăim decît să petrecem pe socoteala vecinilor şi să rîdem de ei, la rîndul nostru* ! O', e7clamă Eli%abet'. 3înt #ro%av de amu%ată. "ar este atît de ciudat1 ! "a, asta face totul atît de amu%ant. "acă ar fi ales pe oricine altul, n ar fi fost nimic+ dar perfecta lui indi ferenţă şi antipatia ta acută face totul atît de încîntător de absurd1 Oricîtă oroare am de scris, n aş renunţa la co respondenţa mea cu domnul /ollins, pentru nimic în lume. &u, cînd citesc o scrisoare de a lui nu mă pot stăpîni să nu l prefer c'iar şi lui 5ic)'am, cu toată preţuirea ce o am pentru insolenţa şi ipocri%ia #inerelui meu. 2i te ro#, ,i%%0, ce a spus ,ad0 /at'erine despre acest %von* - venit ea să şi refu%e consimţămîntul* ,a această întrebare, fiica sa răspunse doar rî%înd+ şi cum întrebarea fusese pusă fără cea mai mică suspiciune, ea nu se simţi mî'nită cînd dînsul o repetă. Eli%abet' nu fusese niciodată mai încurcată decît acum, cînd încerca să şi disimule%e sentimentele. 6rebuia să rîdă, cînd îi ve nea mai mult să plîn#ă. 6atăl ei o îndurerase, în modul cel mai crud, cu cele ce spusese despre indiferenţa domnului "arc0+ şi nu putu decît să se mire de această lipsă de pătrundere din partea lui, sau să se teamă că, poate, în loc ca dînsul să fi observat prea pu#in, să nu şi fi înc'ipuit ea prea mult.

4H.

Jane Austen

Ca it#$u$ L%III

:n loc să primească vreo scrisoare de scu%e de la prietenul lui, aşa cum se cam aşteptase Eli%abet', $in#le0, dimpotrivă, veni la ,on#bourn însoţit de "arc0, nu multe %ile după vi%ita ,ad0 ei /at'erine. "omnii sosiră devreme şi, înainte ca doamna $ennet să aibă timp să i spună domnului "arc0 că o vă%useră pe mătuşa lui, lucru de care fiica ei se în#ro%ea, $in#le0, dorind să rămînă sin#ur cu 9ane, propuse să iasă cu toţii la plimbare. 6oată lumea a fost de acord. "oamna $ennet nu obişnuia să mear#ă pe jos, Mar0 nu putea niciodată să şi facă timp, dar ceilalţi cinci porniră împreună. 6otuşi $in#le0 şi 9ane îi lăsară pe toţi să le o ia înainte. Ei rămaseră în urmă în timp ce Eli%abet', >itt0 şi "arc0 trebuiră să se amu%e între ei. &u s a vorbit însă decît foarte puţin= >itt0 era prea speriată de el pentru a vorbi+ Eli%abet' lua în secret o 'otărîre disperată şi poate că şi dînsul făcea acelaşi lucru. (orniră înspre ,ucas ,od#e, deoarece >itt0 dorea să i facă o vi%ită Mariei+ şi, cum Eii%abet' nu credea că este oportun să mear#ă cu toţii, cînd >itt0 îi părăsi, ea conti nuă cu îndră%neală să mear#ă mai departe, numai cu el. -cum venise momentul să şi pună în aplicare 'otărîrea+ şi, profitînd de curajul pe care l simţea în clipa aceea, spuse imediat= ! "omnule "arc0, sînt o făptură foarte e#oistă şi, de dra#ul de a mi linişti propriile mele simţăminte, nu ţin
4H8

Mîndrie şi

re!udecat"

seama cît de mult le aş putea răni pe ale dumneavoastră. &u mă pot opri să nu vă mulţumesc pentru bunătatea fără precedent pe care aţi avut o pentru biata mea soră. /'iar din clipa cînd am aflat acest lucru, am dorit din tot sufletul să vă mărturisesc toată recunoştinţa de care sînt însufleţită. "acă şi restul familiei mele ar cunoaşte adevărul, n aş fi nevoită să vă e7prim numai #ratitudinea mea. ! Fe#ret, spuse "arc0 pe un ton surprins şi emoţionat, re#ret nespus de mult că aţi fost încunoştinţată despre un lucru care ! vă%ut într o lumină #reşită ! v a putut stînjeni. &u am cre%ut că se poate avea atît de puţină încredere în doamna 4ardiner. ! &u trebuie s o acu%aţi pe mătuşa mea. O vorbă ne cu#etată a ,0diei m a făcut, întîi, să aflu că aţi fost ames tecat în această c'estiune+ şi, desi#ur, n am putut avea linişte pînă ce n am cunoscut amănuntele. "aţi mi voie să vă mulţumesc din nou, în numele între#ii mele familii, pentru #eneroasa înţele#ere care v a făcut să vă daţi atîta osteneală şi să înduraţi atîtea umilinţe pentru a da de urma lor. ! "acă dori#i să mi mulţumiţi, replică "arc0, s o faceţi numai în numele dumneavoastră. &u voi încerca să ne# că, la celelalte motive care m au îndemnat, s a adău#at dorinţa de a vă şti fericită. "ar familia dumneavoastră nu mi datorea%ă nimic. Oricît de mult o respect, cred că m am #îndit numai la dumneavoastră. Eli%abet' era prea stînjenită pentru a spune ceva. "upă o scurtă pau%ă, tovarăşul ei de plimbare adău#ă= 3înteţi prea #eneroasă pentru a #lumi cu mine. "acă sentimentele dumneavoastră sînt încă ceea ce erau în aprilie trecut, spuneţi mi o imediat. "ra#ostea şi dorinţele mele sînt nesc'imbate+ dar, un cuvînt din partea dumneavoastră mă va reduce la tăcere pe acest subiect, pentru totdeauna. Eli%abet', simţind cît e de stînjenit şi de neliniştit, se
4H<

Jane Austen

strădui să vorbească şi îi dădu a înţele#e imediat, deşi nu prea cur#ător, că sentimentele ei suferiseră o sc'imbare atît de substanţială, din perioada la care se referea dînsul, încît o făceau să i primească asi#urările cu recunoştinţă şi bucurie. ;ericirea provocată de acest răspuns fu probabil ceva ce nu mai simţise el niciodată pînă atunci+ şi, cu acest prilej, se e7primă cu tot atîta emoţie şi căldură ca orice om îndră#ostit nebuneşte. "acă Eli%abet' ar fi fost în stare să i întîlnească privirea, ar fi putut vedea cît de bine îi şedea e7presia de sinceră încîntare ce se răspîndise pe c'ipul lui+ dar, cu toate că nu putea privi, putea asculta+ şi "arc0 îi vorbi despre sentimente care, demonstrîndu i ce însemna ea pentru el, făceau ca dra#ostea lui să fie clipă de clipă mai preţioasă. /ontinuau să mear#ă fără să ştie încotro. (rea erau multe de #îndit, multe de spus, multe de simţit pentru a mai putea fi atenţi la altceva. Eli%abet' află curînd că înţele#erea lor de acum se datora eforturilor mătuşii lui+ aceasta într-adevăr îi făcuse o vi%ită cînd trecuse prin ,ondra şi îi vorbise despre călătoria ei la ,on#bourn, des pre motivul acestei călătorii şi despre convorbirea avută cu Eli%abet', stăruind cu emfa%ă asupra fiecărei e7presii a tinerei fete ce dovedea, după concepţia senioriei sale ! în mod special ! si#uranţă de sine şi îndărătnicie, avînd convin#erea că o asemenea relatare trebuia s o ajute să obţină de la nepotul ei promisiunea pe care ea refu%ase să i o dea. "ar, din nefericire pentru senioria sa, efectul fusese e7act contrar. ! M a învăţat să sper aşa cum nu mi în#ăduisem să sper vreodată pînă acum, spuse "arc0. Eă cunoşteam fi rea de ajuns pentru a fi convins că, dacă aţi fi fost absolut şi irevocabil împotriva mea, i aţi fi spus o mătuşii mele desc'is, cu franc'eţe. Eli%abet' îi răspunse îmbujorîndu se şi rî%înd= ! "a, îmi cunoaşteţi de ajuns franc'eţea pentru a mă crede capabilă de acest lucru. "upă ce v am ji#nit în faţa
4H?

Mîndrie şi

re!udecat"

atît de #roa%nic, nu puteam avea scrupule să vă ji#nesc şi faţă de toate rudele dumneavoastră. ! /e aţi spus despre mine, care să nu fi meritat* /ăci, deşi acu%aţiile dumneavoastră erau #reşit întemeiate, pornind de la premise eronate, purtarea mea faţă de dumneavoastră, la vremea aceea, merita cea mai severă dojana. Era de neiertat. &u mă pot #îndi la ea fără oroare. ! &u ne vom certa pentru partea cea mai mare de vină din seara aceea, spuse Eli%abet'. ,a o cercetare atentă, comportarea nici unuia dintre noi nu a fost ireproşabila , dar de atunci, sper că am cîşti#at ambii în politeţe. ! &u mă pot împăca atît de uşor cu mine însumi. -mintirea celor ce am spus atunci, a purtării mele, a to nului, a e7presiilor folosite în tot acel timp mi a fost luni de %ile şi îmi este şi acum nespus de dureroasă. &u voi uita niciodată mustrarea dumneavoastră atît de oportună= A"acă v aţi fi purtat ca un #entilom...B. -cestea au fost cuvintele dumneavoastră. &u puteţi şti, cu #reu dacă vă puteţi înc'ipui, cît m au torturat+ deşi, trebuie s o măr turisesc, a trecut un timp pînă ce am devenit destul de re%onabil pentru a recunoaşte cît de întemeiate erau. ! Eram, desi#ur, foarte departe de a mă aştepta ca vorbele mele să facă o impresie atît de puternică. &ici un moment nu mi am înc'ipuit că vor fi resimţite în felul acesta. ! &u mi vine #reu s o cred. Eraţi atunci convinsă că sînt lipsit de orice fel de sentiment omenesc ! sînt si#ur că aşa credeaţi. &u voi uita niciodată e7presia pe care aţi avut o cînd mi aţi spus că nu aş fi putut să mă adrese% dumneavoastră în vreun mod care să vă facă să mă acceptaţi. ! O', nu repetaţi ceea ce am spus atunci1 -ceste amintiri nu s deloc potrivite. Eă asi#ur că e mult de cînd mă simt ruşinată pînă în adîncul inimii din cau%a lor. "arc0 pomeni de scrisoarea lui. ! E a făcut, întrebă el, v a făcut conţinutul ei să vă
4HC

Jane Austen

sc'imbaţi repede părerea despre mine* "upă ce aţi citit o aţi acordat vreo încredere celor cuprinse în ea* Eli%abet' îi e7plică efectul ce l avusese asupra ei şi cum îi dispăruseră, treptat, toate prejudecăţile împotriva lui. ! 2tiam, spuse el, că ceea ce am scris trebuia să vă mî'nească, dar era necesar s o fac. 3per că aţi distrus scrisoarea. Era o parte, în special începutul+ m aş în#ro%i dacă l aţi putea citi din nou. :mi amintesc unele e7presii care ar putea, pe bună dreptate, să vă facă să mă urîţi. ! 3crisoarea va fi desi#ur arsă dacă credeţi că este absolut esenţial pentru păstrarea stimei mele+ dar, cu toate că avem amîndoi motive să credem că părerile mele nu sînt total inalterabile, ele nu se sc'imbă, sper, atît de uşor cum vrea să insinue%e teama dumneavoastră. ! /înd am scris scrisoarea aceea, replică "arc0, cre deam că sînt calm şi cu sîn#e rece+ dar de atunci m am convins că o scrisesem într o stare de spirit de #roa%nică înverşunare. ! 3crisoarea a fost începută astfel, dar nu a fost ter minată în acelaşi fel. :nc'eierea ei este caritatea însăşi. "ar nu vă mai #îndiţi la scrisoare. 3entimentele persoanei care a scris o şi ale aceleia care a primit o sînt acum atît de profund diferite de ceea ce erau atunci, încît toate lucrurile neplăcute în le#ătură cu ea trebuie uitate. 6rebuie să învăţaţi niţel din filo%ofia mea= A4îndeşte te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurieB. ! &u pot să accept nici o filo%ofie de acest fel. -min tirile dumneavoastră trebuie să fie atît de curate şi fără reproş, încît mulţumirea ce i%vorăşte din ele nu ţine de filo%ofie ci, ceea ce este mult mai bine, dintr o totală i# norare a răului. /u mine însă nu e aşa. Ein pe nepoftite amintiri dureroase care nu pot, nu trebuie să fie respinse. -m fost toată viaţa un e#oist ! în practică, deşi nu în principii. /înd eram copil, am fost învăţat ce este drept,
4GH

Mîndrie şi

re!udecat"

dar n am fost învăţat să mi îndrept caracterul. Mi au fost recomandate principii bune, dar am fost lăsat să le aplic într un spirit plin de mîndrie şi înfumurare. "in neno rocire, fiu unic Mani îndelun#aţi unicul copilF, am fost răs făţat de părinţii mei care, deşi buni Mtatăl meu în special, c'intesenţă de bunăvoinţă şi amabilitateN, au în#ăduit, au încurajat, aproape că m au învăţat să fiu e#oist şi domi nator, să nu mi pese de nimeni în afară de cercul meu familial, să am o părere mediocră despre tot restul lumii, să doresc, cel puţin, să am o părere mediocră despre inteli#enţa şi valoarea celorlalţi, în comparaţie cu inteli#enţa şi valoarea mea. -şa am fost de la opt la două%eci şi opt de ani+ şi aşa aş fi putut să fiu încă, dacă nu aţi fi fost dumneavoastră, prea scumpă şi fermecătoare Eli%abet'1 /ît de mult vă datore%1 Mi aţi dat o lecţie, la început într adevăr dură, dar cît de folositoare1 (rin dumneavoastră am învăţat să fiu modest. -m venit în faţa dumneavoastră absolut convins că voi fi acceptat. Mi aţi arătat cît de neîndestulătoare erau toate pretenţiile mele de a mulţumi o femeie demnă de a fi mulţumită. ! Eraţi deci convins că vă voi accepta* ! :ntr adevăr, eram. /e veţi crede despre vanitatea mea* -m cre%ut că doriţi, că aşteptaţi oma#iile mele. ! /omportarea mea trebuie să fi fost de vină, dar nu în mod intenţionat, vă asi#ur. & am avut niciodată intenţia de a vă decepţiona, dar starea mea de spirit mă poate face adesea să cad în #reşeală. /ît trebuie să mă fi urît după seara aceea! ! 3ă vă urăsc1 -m fost mînios probabil, în primul mo ment+ dar imediat mînia a început să ia o altă direcţie. ! -proape că mă tem să vă întreb ce aţi cre%ut despre mine cînd ne am întîlnit la (emberle0. M aţi de%aprobat pentru că venisem acolo* ! &u, cu adevărat nu+ n am fost decît surprins. ! 3urpri%a dumneavoastră nu o putea întrece pe a mea, cînd am vă%ut că îmi dădeaţi atenţie. /onştiinţa îmi
4GG

Jane Austen

spunea ca nu meritam să fiţi prea politicos cu mine şi mărturisesc că nu m am aşteptat să primesc mai mult decît mi se cuvenea. ! 3copul meu, atunci, răspunse "arc0, a fost să vă arăt, prin orice amabilitate ce mi stătea în putere, că nu eram atît de mic la suflet încît să fiu supărat pentru trecut+ şi speram să obţin iertarea dumneavoastră, să diminue% reaua impresie pe care v o lăsasem, dovedindu vă că mustrările dumneavoastră au avut efect. /ît de curînd se vor fi ivit şi alte dorinţe, cu #reu aş putea o spune dar, presupun, cam la o jumătate de oră după ce v am revă%ut. @ a vorbit apoi despre încîntarea 4eor#ianei, după ce se cunoscuseră, şi despre de%amă#irea ei din cau%a între ruperii bruşte a relaţiilor lor+ ajun#îndu se astfel cu discuţia în mod firesc la cau%a întreruperii. Eli%abet' află atunci că mai înainte de a fi părăsit 'anul el se şi 'otărîse să plece din "erb0s'ire, imediat după ea, ca s o caute pe ,0dia, şi că dacă fusese #rav şi în#îndurat asta se datora doar preocupărilor le#ate, inevitabil, de un asemenea scop. Eli%abet' îşi e7primă din nou recunoştinţa, dar era un subiect prea dureros pentru amîndoi ca să mai stăruie asupra lui. "upă ce merseră la voia întîmplării vreo cîteva mile, prea ocupaţi pentru a şi da seama de acest lucru, uitîndu se la ceas descoperiră, în sfîrşit, că era timpul să se întoarcă acasă. ! /e or fi devenit domnul $in#le0 şi 9ane* fu e7 clamaţia care aduse în discuţie ca%ul lor. "arc0 era încîntat de lo#odna lor+ prietenul lui i o adusese la cunoş tinţă din primul moment. ! 6rebuie să vă întreb dacă v a surprins, spuse Eli%abet'. ! &icidecum. /înd am plecat, simţisem că era pe cale de a se întîmpla curînd.
4G2

Mîndrie şi

re!udecat"

! -cesta e un fel de a spune că primise învoirea dumneavoastră. -m #'icit acest lucru. 2i, deşi el avu o e7clamaţie de protest la au%ul cuvîntului folosit, ea era si#ură că probabil aşa se petrecuse. ! :n seara de dinaintea plecării mele la ,ondra, spuse el, i am făcut o mărturisire pe care cred că ar fi trebuit să i o fi făcut cu mult înainte. @ am povestit despre toate cele întîmplare, care au făcut ca amestecul meu în treburile lui personale să fie o impertinenţă şi o absurditate. - fost uluit. &u avusese niciodată nici cea mai slabă bănuială. @ am mai spus, în plus, că eram convins că mă înşelasem presupunînd, aşa cum făcusem, că sora dumneavoastră nu simţea nimic pentru el+ şi cum am putut uşor să mi dau seama că dra#ostea lui pentru ea era nesc'imbată, nu am avut nici o îndoială că vor fi fericiţi împreună. Eli%abet' nu şi putu stăpîni un surîs constatînd uşurinţa cu care îşi dirija prietenul. ! @ aţi vorbit din propria dumneavoastră convin#ere cînd i aţi spus că sora mea îl iubeşte, îl întrebă ea, sau numai după cele ce v am relatat eu primăvara trecută* ! "in propria mea convin#ere. -m urmărit o de aproape în timpul celor două vi%ite pe care le am făcut acum în urmă aici şi m am convins de dra#ostea ei. ! 2i certitudinea dumneavoastră l a convins imediat şi pe el* ! "a. $in#le0 este, fără nici o afectare, modest. &e încrederea în sine l a împiedicat să se ba%e%e pe propriul său discernămînt într un ca% atît de serios, iar încrederea în judecata mea a făcut totul mai uşor. M am simţit obli #at să i mărturisesc un lucru care, pentru un timp, şi nu fără dreptate, l a ve7at. &u mi am putut în#ădui să i ascund că sora dumneavoastră fusese iarna trecută, timp de trei luni, la oraş, că am ştiut asta şi nu i am spus o intenţionat. 3 a înfuriat, dar furia lui, sînt convins, nu a durat mai mult decît pînă în clipa cînd i au pierit îndoielile în privinţa sentimentelor surorii dumneavoastră. -cum m
4G3

Jane Austen

a iertat din toată inima. 6are ar mai fi dorit Eli%abet' să remarce că domnul $in#le0 era un prieten dintre cei mai încîntători ! atît de uşor de condus, încît n avea perec'e+ dar se înfrînă. :şi aminti că el mai trebuia încă să înveţe să se lase ironi%at, dar era cam prea devreme pentru a se face începutul. /omentînd anticipat fericirea lui $in#le0 care, desi#ur, nu putea fi depăşită decît de propria lui fericire, "arc0 continuă conversaţia pînă ce au ajuns acasă. :n 'ol s au despărţit.

4G4

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ LI&

! "ra#ă ,i%%0, pe unde te ai plimbat* o întrebă 9ane pe Eli%abet' în clipa cînd aceasta intră în cameră+ toţi ceilalţi îi puseră aceeaşi întrebare, cînd se aşe%ară la masă. Ea răspunse numai că rătăciseră prin împrejurimi pînă ce nu şi mai dăduse nici ea seama unde se afla. /înd vorbi se înroşi+ dar nici asta, nici altceva nu tre%i vreo bănuială în privinţa adevărului. 3eara trecu în linişte, fără nimic deosebit. ,o#odnicii recunoscuţi vorbeau şi rîdeau+ cei neştiuţi încă tăceau. "arc0 nu era omul la care fericirea să se reverse în ve selie+ iar Eli%abet', tulburată şi confu%ă, mai curînd ştia decît simţea cît este de fericită, căci, în afară de stînjeneala de moment, mai avea de făcut faţă şi altor #reutăţi. 3e întreba ce vor simţi cei din familie cînd situaţia ei va fi cunoscută. Era conştientă că, în afară de 9ane, nimeni nu l simpati%a şi se temea c'iar că la ceilalţi era vorba de o antipatie pe care toată averea şi importanţa lui nu o vor putea şter#e. &oaptea îşi desc'ise inima către 9ane. "eşi suspiciunea nu intra cît de cît în firea domnişoarei $ennet, ea nu putu în ruptul capului crede cele ce au%ea. ! 4lumeşti, ,i%%0. Este eu neputinţă1 ,o#odită cu domnul "arc01 &u, nu, n ai să mă poţi păcăli+ ştiu că este imposibil. ! /e început nenorocit, într adevăr1 3in#urul meu
4G.

Jane Austen

sprijin erai tu şi sînt si#ură că dacă tu nu mă cre%i, nimeni altul nu mă va crede. 6otuşi, sînt cum nu se poate mai serioasă. &u spun decît adevărul. Mă iubeşte încă, şi sîntem lo#odiţi. 9ane o privi cu îndoială. ! O'1 ,i%%0, nu e cu putinţă. 2tiu cît de nesuferit îţi e. ! &u ştii absolut nimic. 1cestea toate trebuie uitate. (oate că nu l am iubit totdeauna ca acum+ dar în ca%uri de felul acesta, o memorie bună este de neiertat. E pentru ultima oară că mi o amintesc eu însămi. "omnişoara $ennet tot nu şi revenise din uimire. Eli%abet' o asi#ură din nou, mai stăruitor, de adevărul celor spuse. ! /erule mare1 3e poate să fie aşa, cu adevărat* 6otuşi acum trebuie să te cred, stri#ă 9ane. 3cumpă, scumpă ,i%%0, aş vrea, vreau să te felicit+ clar eşti si#ură ! iartă mi întrebarea ! eşti absolut si#ură că ai să poţi fi fericită cu el* ! &u încape nici o îndoială. Este lucru #ata stabilit între noi că vom fi perec'ea cea mai fericită din lume. "ar eşti bucuroasă, 9ane* O să ţi placă să ai un astfel de cumnat* ! ;oarte, foarte mult. &imic nu ne ar putea încînta mai mult atît pe $in#le0 cît şi pe mine. "ar ne am #îndit la asta, am vorbit despre asta ca despre o imposibilitate. 2i îl iubeşti cu adevărat destul de mult* O'1 ,i%%0, fă orice mai curînd decît să te măriţi fără să iubeşti. Eşti absolut si#ură că simţi ceea ce ar trebui să simţi* ! O'1 "a1 /înd am să ţi povestesc totul ai să #îndeşti c'iar că simt mai mult decît trebuie. ! /e vrei să spui* ! Ei bine, trebuie să mărturisesc că îl iubesc mai mult decît pe $in#le0. Mă tem că ai să te superi. ! 3urioara mea dra#ă, fii serioasă acum. Ereau să vorbim foarte serios. 3pune mi tot ce trebuie să ştiu, fără întîr%iere. Ereau să mi spui de cînd îl iubeşti.
4G8

Mîndrie şi

re!udecat"

! M am îndră#ostit atît de treptat, încît aproape că nu ştiu cînd a început+ dar cred că ar trebui să iau ca dată clipa în care am vă%ut pentru prima oară frumosul parc de la (emberle0. O nouă ru#ăminte de a fi serioasă produse totuşi efectul dorit şi, declarîndu i solemn că îl iubea, reuşi repede s o mulţumească pe 9ane. /înd se convinse de acest lucru, domnişoara $ennet nu mai avut nimic de dorit. ! -cum sînt c'iar fericită, spuse ea, căci vei fi tot atît de fericită ca şi mine. :ntotdeauna l am apreciat. "acă nu ar fi pentru altceva decît pentru dra#ostea ce ţi poartă şi trebuia să l preţuiesc+ dar acum, ca prieten al lui $in#le0 şi soţ al tău, numai $in#le0 şi tu îmi puteţi fi mai dra#i decît el. "ar, ,i%%0, ai fost foarte şireată, foarte re%ervată cu mine. /ît de puţin mi ai spus din tot ce s a întîmplat la (emberle0 şi ,ambton1 "atore% tot ce ştiu în privinţa asta altuia şi nu ţie. Eli%abet' îi dădu motivele pentru care păstrase se cretul. &u dorise să aducă vorba despre $in#le0, iar sta rea neclară a propriilor ei sentimente o făcuse să evite, tot atît de mult, şi numele prietenului lui+ acum însă nu mai voia să ascundă rolul jucat de el în căstoria ,0diei. :i împărtăşi totul şi petrecură jumătate din noaptea aceea discutînd. ! "oamne "umne%eule, e7clamă doamna $ennet de la fereastra la care şedea, a doua %i de dimineaţă, pe cin stea mea dacă nesuferitul acela de "arc0 nu vine din nou cu scumpul nostru $in#le01 /e o fi vrînd de ne tot plic tiseşte venind mereu pe capul nostru* & am idee, dar ar putea să se ducă să vîne%e, sau să facă una sau alta şi să nu ne mai deranje%e cu pre%enţa lui. /e să facem cu el* ,i%%0, trebuie să l iei din nou la plimbare ca să nu mai stea în calea lui $in#le0. Eli%abet' se stăpîni cu #reu să nu rîdă la au%ul unei propuneri atît de îmbietoare, totuşi se simţea cu adevărat
4G<

Jane Austen

ji#nită de epitetul pe care mama ei îl arunca mereu lui "arc0. /um intrară, $in#le0 o privi atît de e7presiv şi i strînse mîna cu atîta căldură, încît nu mai rămînea nici o îndoială că era bine informat+ apoi spuse cu #las tare= ! "oamnă $ennet, nu mai aveţi şi alte poteci prim prejur, pe unde ,i%%0 să se poată rătăci astă%i, din nou* ! 3fătuiesc pe domnnul "arc0 şi pe ,i%%0 şi pe >itt0, spuse doamna $ennet, să facă astă%i o plimbare înspre Oa)'am Mount. Este o plimbare lun#ă şi plăcută şi dom nul "arc0 n a vă%ut încă priveliştea aceea. ! Este foarte potrivit pentru ceilalţi, replică $in#le0, dar sînt si#ur că ar fi prea obositor pentru >itt0+ nu i aşa, >itt0* >itt0 recunoscu că ar prefera să rămînă acasă. "arc0 manifestă o mare curio%itate să vadă priveliştea de la Oa)'am Mount şi Eli%abet' consimţi în tăcere. (e cînd urca să se îmbrace, doamna $ennet o urmă, spunîndu i= ! :mi pare foarte rău, ,i%%0, că trebuie să rămîi sin#ură de tot cu omul ăsta atît de nesuferit+ sper însă că n ai să te superi. E numai de dra#ul 9anei, înţele#i+ şi nu e nevoie să vorbeşti cu el decît din cînd în cînd, aşa că nu te amărî. :n timpul plimbării, 'otărîră ca în cursul serii să se ceară consimţămîntul domnului $ennet+ Eli%abet' îşi luă sarcina să i vorbească mamei sale. &u putea preci%a cum va lua doamna $ennet lucrurile, întrebîndu se uneori dacă întrea#a lui avere şi #randoare vor fi de ajuns pentru a învin#e oroarea pe care i o inspira acest om+ dar, fie că va fi e7trem de potrivnică acestei căsătorii, fie că va fi e7trem de încîntată, un lucru era si#ur= atitudinea ei va fi la fel de nepotrivită, dovedind o totală lipsă de judecată+ şi Eli%abet' n ar fi suportat ca domnul "arc0 să audă nici prima e7plo%ia a bucuriei, nici prima e7plo%ie a de%aprobării sale. 3eara, imediat ce domnul $ennet se retrase în biblio tecă, ea i vă%u pe domnul "arc0 ridicîndu se şi urmîndu l,
4G?

Mîndrie şi

re!udecat"

ceea ce o tulbură nespus. &u se temea de o împotrivire din partea tatălui ei, dar ştia că dînsul se va simţi nefericit+ şi ca lucrul acesta să se întîmple din cau%a ei ! ca ea, fiica lui preferată, să l mî'nească cu bună ştiinţă, să l copleşească de temeri şi păreri de rău cu 'otărîrile ei ! era pentru Eli%abet' un #înd dureros, şi aşteptă nenorocită pînă cînd domnul "arc0 reapăru+ atunci, privindu l, surîsul lui îi aduse puţină linişte. "upă cîteva minute el se apropie de masa la care dînsa şedea cu >itt0 şi, prefăcîndu se că i admiră lucrul, îi şopti= ! "uceţi vă la tatăl dumneavoastă+ vă aşteaptă în bibliotecă. Eli%abet' plecă în aceaşi clipă. 6atăl ei se plimba prin cameră, avînd un aer #rav şi neliniştit. ! ,i%%0, e7clamă el, ce faci* Ki ai ieşit din minţi de l accepţi pe omul ăsta* &u l ai urît tu, întotdeauna* /ît de mult dorea ea în momentul acela ca părerile ei din trecut să fi fost mai cumpănite, e7presiile ei mai moderate1 -r fi scutit o de e7plicaţii şi mărturisiri care erau atît de penibil de dat+ acum însă erau necesare şi îi asi#ură, destul de încurcată, de ataşamentul ei pentru domnul "arc0. ! /eea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că eşti 'otărîtă să l iei. Este bo#at, ce să %ic, şi ai să poţi avea mai multe toalete ele#ante şi mai multe trăsuri frumoase decît va avea 9ane. 6e vor face ele însă fericită* ! Mai ai şi alte obiecţii, întrebă Eli%abet', în afară de convin#erea că mi este indiferent* ! &ici una. 2tim cu toţii că este un om mîndru, de %a#reabil+ dar asta nu ar fi nimic, dacă într adevăr ai ţine la ei. ! Kin, ţin la el, replică Eli%abet', cu lacrimi în oc'i. :i iubesc. :ntr adevăr, n are mîndrii nejustificate. Este de o perfectă #entileţe. &u l cunoşti cu adevărat+ aşa că, te ro#, nu mă mai mî'ni vorbind despre el în astfel de termeni.
4GC

Jane Austen

! ,i%%0, spuse domnul $ennet, i am dat consimţămîntul meu. Este într adevăr omul căruia n aş îndră%ni niciodată să i refu% ceva din ceea ce mi ar face cinstea să mi ceară. -cum îţi dau #ie consimţămîntul, dacă eşti 'otărîtă să l iei de soţ. "ar lasă mă să te sfătuiesc să te #îndeşti mai bine. ,i%%0, îţi cunosc firea şi ştiu că nu te ai putea simţi nici fericită şi nici demnă dacă nu ţi ai respecta cu adevărat soţul, dacă nu l ai privi ca fiindu ţi superior. Eioiciunea minţii tale te ar pune într un foarte mare pericol, în ca%ul unei căsătorii nepotrivite. /u #reu ai putea evita ruşinea şi suferinţa. /opila mea, nu mi provoca mî'nirea de a vedea că îţi este cu neputinţă să ţi respecţi tovarăşul de viaţă. &u ţi dai seama ce faci. Eli%abet', încă şi mai emoţionată, îi răspunse solemnă şi #ravă+ şi în cele din urmă, asi#urîndu l de repetate ori că domnul "arc0 era cu adevărat alesul ei, e7plicîndu i sc'imbarea treptată prin care i trecuse stima faţă de dînsul, mărturisindu i totala convin#ere că dra#ostea lui nu era lucru de o %i, ci că re%istase la încercarea pe care o repre%entau multe luni de nesi#uranţă, şi enumerîndu i cu ener#ie toate bunele lui însuşiri, învinse incredulitatea tatălui şi l făcu să se împace cu #îndul acestei căsătorii. ! $ine, dra#a mea, spuse el cînd Eli%abet' încetă să vorbească. &u mai am nimic de %is. "acă aşa stau lucru rile, te merită. &u m aş fi putut despărţi de tine, ,i%%0 a mea, pentru cineva mai puţin valoros. (entru a completa frumoasa pre%entare pe care i o făcuse, dînsa îi povesti tot ceea ce domnul "arc0 între prinsese, din proprie iniţiativă, pentru ,0dia. "omnul $ennet o ascultă uluit. ! -sta este seara minunilor, într adevăr. (rin urmare "arc0 a făcut totul ! a aranjat căsătoria, a dat banii, a plătit datoriile individului şi a obţinut numirea pentru el1 /u atît mai bine. -sta mă scuteşte de un ocean de #riji şi de economii. "acă unc'iul ar fi fost cel care a făcut o, trebuia să i restitui şi i-aş fi restituit totul+ dar aceşti tineri
42H

Mîndrie şi

re!udecat"

îndră#ostiţi la nebunie fac numai după capul lor. Mîine mă voi oferi să i dau înapoi totul+ el va tuna şi ful#era despre dra#ostea lui pentru tine şi astfel vom pune capăt acestei c'estiuni. "însul îşi aminti apoi de stînjeneala ei, cu cîteva %ile mai înainte, cînd îi citise scrisoarea domnului /ollins+ şi după ce o luă niţel în rîs, îi în#ădui în sfîrşit să plece, spunîndu i în timp ce părăsea camera= ! "acă mai vin ceva tineri pentru Mar0 sau >itt0, dă le drumul la mine, fiindcă mă simt foarte în formă. Eli%abet'ei i se luase o piatră de pe inimă+ şi după o jumătate de oră de #îndire liniştită în camera ei, fu în stare să apară în faţa celorlalţi, destul de stăpînă pe ea. 6otul era prea proaspăt ca să poată fi veselă, dar seara se scurse calm+ nu mai era nimic serios de care să se teamă şi, cu timpul, va veni şi balsamul ti'nei şi al obişnuinţei. 3eara, cînd mama ei urcă în budoar, să se de%brace, Eli%abet' o urmă şi îi făcu importanta comunicare. Efectul a fost e7traordinar+ căci au%ind vestea, doamna $ennet rămase nemişcată şi incapabilă să scoată o vorbă. &umai după multe, multe minute putu ea pricepe ceea ce au%ise deşi, în #eneral, nu întîr%ia să dea cre%are la tot ce era spre profitul fiicelor sale, sau cuiva care ar fi apărut în c'ip de lo#odnic pentru vreuna dintre ele. (înă la urmă începu să şi revină, să se foiască pe scaun, să se ridice, să se aşe%e din nou, să se mire şi să se binecuvînte%e. ! "oamne "umne%eule1 "oamne miluieşte mă1 @ma#inaţi vă1 Eai de mine "omnul "arc01 /ine ar fi cre%ut* 2i e c'iar adevărat* ,i%%0, dulceaţa mea, ce bo #ată şi ce doamnă mare ai să fii1 /e bani de bu%unar, ce bijuterii, ce trăsuri o să mai ai1 9ane nu e nimic în com paraţie cu toate astea ! absolut nimic. 3înt atît de mul ţumită ! de fericită. /e om fermecător1 -tît de c'ipeş, de înalt1 O'1 3cumpa mea ,i%%01 6e ro#, scu%ă mă că mi displăcea atît de tare mai înainte. 3per că mi o va trece cu vederea. 3cumpă, scumpă ,i%%01 O casă la oraş1 6ot ce
42G

Jane Austen

e mai minunat1 6rei fete măritate1 Lece mii pe an1 O', "oamne1 /e o să se întîmple cu mine* -m să înnebunesc. -cestea toate erau o dovadă suficientă că în privinţa consimţămîntului ei nu încăpea îndoială+ şi Eli%abet', bucurîndu se că asemenea efu%iuni fuseseră numai pentru urec'ile ei, ieşi repede. "ar nici nu se afla de trei minute în camera ei, că maică sa veni după ea. ! 3cumpa mea copilă, nu mă mai pot #îndi la altceva. Lece mii pe an şi foarte probabil şi mai mult. E cît un lord1 2i o autori%aţie specială ! trebuie, ai să te măriţi cu o autori%aţie specială. "ar, scumpa mea iubită, spune mi ce mîncare îi place domnului "arc0 cel mai mult, ca să i o pot servi mîine. -ceasta era o proastă prevestire despre atitudinea pe care o va putea avea mama ei faţă de domnul "arc0+ şi Eli%abet' îşi dădu seama că, deşi era si#ură de toată dra #ostea lui şi nu avea nici o #rijă în privinţa consimţămîntului părinţilor, îi mai rămînea încă ceva de dorit. "ar %iua următoare trecu mai bine decît se aşteptase+ căci doamna $ennet avea, din fericire, atît veneraţie pentru viitorul ei #inere, încît nu cute%a să i vorbească decît dacă putea să aibă vreo atenţie faţă de el, sau să şi arate respectul pentru părerea lui. Eli%abet' avu plăcerea de ă şi vedea tatăl străduindu se să se apropie de lo#odnicul ei+ şi domnul $ennet o asi#ură curînd că "arc0 creştea în stima lui cu fiecare ceas. ! -m o mare admiraţie pentru cei trei #ineri ai mei, spuse el. 5ic)'am, poate, este favoritul meu+ dar cred că mi va plăcea soţul tău tot cît şi al 9anei.

422

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ L&

Eli%abet', căreia îi revenise repede buna dispo%iţie, dorea ca domnul "arc0 să i spună motivele pentru care se îndră#ostise de ea. ! /um aţi început* îl întrebă. (ot să înţele# că, înce putul odată făcut, aţi mers ca fermecat înainte+ dar ce v a putut stîrni, la început* ! &u pot să stabilesc ora, sau locul, sau privirea, sau cuvintele care au pus temelia. Este prea mult de atunci. Eram în mie%ul lucrului înainte de a şti că mă pornisem. ! ,a început aţi fost ostil frumuseţii mele+ cît despre maniere, purtarea mea faţă de dumneavoastră a fost întotdeauna la mar#inea nepoliteţii şi nu v am vorbit niciodată fără să nu doresc mai de#rabă să vă rănesc. ;iţi sincer acum+ m aţi plăcut pentru impertinenţa mea. ! (entru vioiciunea minţii dumneavoastră. ! -ţi putea foarte bine să i spuneţi de a dreptul im pertinenţă+ a fost doar un pic mai puţin decît atît. :n rea litate eraţi sătul de politeţe, deferenţă, de atenţii inopor tune. Eraţi de%#ustat de femeile care vorbeau şi priveau şi cu#etau mereu numai pentru a fi aprobate de dumneavoastră. E am stîrnit şi interesat pentru că eram atît de deosebită de ele. "acă nu aţi fi fost într adevăr bun, m aţi fi urît din cau%a aceasta+ dar, în ciuda ostenelii ce vă dădeaţi ca să nu se vadă, sentimentele dumneavoastră au fost totdeauna nobile şi drepte, şi în adîncul inimii îi dispreţuiaţi total pe aceia care, cu atîta asiduitate, vă
423

Jane Austen

adulau. @ată1 E am scutit de oboseala de a mi spune motivele+ şi, într adevăr, dacă ţinem seama de toate, încep să cred că este perfect lo#ic. ,a drept vorbind, nu ştiaţi nimic bun despre mine, dar nimeni nu se #îndeşte la asta cînd se îndră#osteşte. ! & a fost nimic bun în purtarea dumneavoastră afec tuoasă faţă de 9ane, cînd era bolnavă la &et'erfield* ! "ra#a de 9ane1 /ine ar fi putut să nu facă ceea ce am făcut eu pentru ea* "ar, în orice ca%, faceţi o virtute din asta. $unele mele însuşiri sînt sub protecţia dumnea voastră şi trebuie să le e7a#eraţi cît mai mult cu putinţă+ mie, în sc'imb, îmi revine sarcina să #ăsesc prilejuri pentru a vă necăji şi a mă certa cu dumneavoastră cît mai des posibil+ şi voi începe imediat întrebîndu vă ce v a făcut atît de îndărătnic în a mer#e drept la ţintă, în ultimul timp. /e v a făcut atît de timid faţă de mine cînd ne aţi făcut prima vi%ită şi apoi cînd aţi luat masa aici* "e ce aţi avut aerul, mai ales cînd aţi venit să ne faceţi vi%ita, că nici nu vă pasă de mine* ! (entru că eraţi #ravă şi tăcută şi nu m aţi încurajat deloc. ! "ar mă simţeam stînjenită. ! 2i eu la fel. ! Mi aţi fi putut vorbi mai mult, cînd aţi venit la masă. ! Dn om care ar fi simţit mai puţin ar fi putut. ! /e nenorocire că aveţi un răspuns înţelept de dat şi că eu sînt atît de înţeleaptă încît să l accept1 Mă întreb cît ar mai fi mers aşa dacă am fi lăsat totul pe seama dum neavoastră. Mă întreb cînd a#i fi vorbit, dacă nu v aş fi întrebat eu. Iotărîrea mea de a vă mulţumi pentru bună tatea pe care aţi avut o faţă de ,0dia a avut desi#ur mare efect ! prea mare, mă tem+ căci ce se întîmplă cu morala, dacă fericirea noastră i%vorăşte din călcarea unei promisiuni* ;iindcă nu eram încuviinţată să atin# acest subiect. -sta nu se face niciodată. ! &u trebuie să fiţi mî'nită. Morala este perfect
424

Mîndrie şi

re!udecat"

satisfăcută. :ncercările de nejustificat făcute de ,ad0 /at'erine pentru a ne despărţi au fost factorii care mi au înlăturat toate îndoielile. &u datore% fericirea mea de a%i nerăbdării dumneavoastră de a vă e7prima recunoştinţa. &u aveam de #înd să aştept să faceţi primul pas. /eea ce mi spusese mătuşa mea îmi dăduse speranţe şi eram 'otărît să aflu îndată totul. ! ,ad0 /at'erine a fost de un infinit folos+ ceea ce ar trebui s o fericească, deoarece adoră să fie de folos. "ar spuneţi mi de ce aţi venit la &et'erfield* &umai ca să călăriţi pînă la ,on#bourn şi să vă simţiţi stînjenit* Ori aveaţi intenţii mai serioase* ! 3copul meu real era să vă văd şi să încerc să mi dau seama dacă mai era vreo speranţă să vă fac cîndva să mă iubiţi. 3copul mărturisit sau ceea ce mi mărturiseam mie însumi era să constat dacă sora dumneavoastră mai ţinea încă la $in#le0 şi, în ca% afirmativ, să i fac prietenului meu destăinuirea pe care i am şi făcut o. ! Eeţi avea vreodată curajul s o încunoştinţaţi pe ,ad0 /at'erine de ceea ce o aşteaptă* ! 3e pare că ceea ce mi lipseşte este timpul, mai curînd decît curajul, Eli%abet'. "ar lucrul acesta trebuie înfăptuit+ şi dacă mi dai o foaie de 'îrtie, va fi e7ecutat pe loc. ! 2i, dacă n aş avea şi eu de scris o scrisoare, aş putea sta lîn#ă dumneata pentru a ţi admira rîndurile drepte, precum a făcut o cîndva o altă domnişoară. "ar am şi eu o mătuşă pe care am cam ne#lijat o. Eli%abet' nu răspunsese încă la lun#a scrisoare a doamnei 4ardiner, fiindu i neplăcut să i de%văluie în ce măsură supraestimase dînsa intimitatea dintre domnul "arc0 şi ea+ acum însă, avînd de comunicat ceva ce ştia că i va bucura nespus, se simţea aproape ruşinată, dîndu şi seama că unc'iul şi mătuşa ei pierduseră deja trei %ile de fericire, şi le scrise imediat precum urmea%ă=

42.

Jane Austen

Di-aş fi mul#umit mai de mult, scumpă mătuşă, aşa cum ar fi trebuit să fac, pentru lunga, amabila şi satisfăcătoarea înşiruire a amănuntelor; dar, ca să spun adevărul, am fost prea supărată pentru a scrie. 4resupuneai mai mult decît era în realitate. -cum însă, presupune cît doreşti; dă frîu liber fante!iei, lasă-#i înc.ipuirea să !boare cum îi va permite această temă şi, afară de ca!ul că mă cre!i de a măritată, nu po#i greşi cu mult. Trebuie să-mi scrii din nou, foarte curînd, şi să-l lau!i cu mult mai mult decît în ultima scrisoare. /#i mul#umesc iar şi din suflet că nu ne-am dus la Lacuri. "um de-am putut să fiu atît de proastă, încît s-o fi dorit2 ?deea dumitale cu poneii este încîntătoare. 'om încon ura parcul, în fiecare !i. *înt fiin#a cea mai fericită din lume. 4oate că au mai spus-o şi al#ii înaintea mea, dar nimeni cu atîta temei! *înt mai fericită c.iar decît -ane; ea surîde numai; eu rîd. Domnul Darc) vă trimite toată dragostea ce-i mai rămîne disponibilă de la mine. Trebuie să veni#i cu to#ii la 4emberle), de "răciun. 1 dumitale etc. etc. 3crisoarea domnului "arc0 pentru ,ad0 /at'erine avea un stil diferit, dar şi mai diferită încă decît aceste două scrisori a fost aceea trimisă de domnul $ennet domnului /ollins, ca răspuns la ultima lui misivă. *cumpe domn, Trebuie să vă deran e! încă o dată pentru felicitări. ,li!abet. va fi în curînd so#ia domnului Darc). "onsola#i-o pe Lad) "at.erine cum ve#i putea mai bine. Dar dacă aş fi în locul dumneavoastră, aş rămîne de partea nepotului. 1re mai mult de oferit. 1l dumneavoastră sincer etc. etc. ;elicitările trimise de domnişoara $in#le0 fratelui său pentru apropiata lui căsătorie au fost cît se poate de afec
428

Mîndrie şi

re!udecat"

tuoase şi de nesincere. /u acest prilej dînsa i a scris c'iar şi 9anei, pentru a şi e7prima încîntarea şi pentru a i re înnoi toate mărturisirile de afecţiune de mai înainte. 9ane nu s a lăsat înşelată, dar a fost impresionată+ şi, deşi nu avea nici cea mai mică încredere în ea, nu s a putut îm piedica să nu i trimită un răspuns mult mai amabil decît ştia că merită. $ucuria domnişoarei "arc0, cînd primi o veste similară, a fost tot atît de sinceră ca şi a fratelui său, cînd o trimise. (atru pa#ini de 'îrtie au fost neîndestulătoare pentru a i cuprinde toată bucuria, ca şi dorinţa e7presă de a fi iubită de cumnata ei. :nainte să sosească vreun răspuns de la domnul /ollins sau felicitări pentru Eli%abet' din partea soţiei acestuia, familia de la ,on#bourn află că domnul şi doamna /ollins sosiseră la ,ucas ,od#e. Motivul acestei #rabnice călătorii deveni curînd cunoscut. ,ad0 /at'erine fusese atît de fu rioasă de conţinutul scrisorii nepotului său, încît /'arlotte, sincer bucuroasă de această căsătorie, dorise să plece de acolo pînă ce furtuna va fi trecut. Eenirea prietenei sale într o astfel de clipă era pentru Eli%abet' o adevărată plăcere, deşi, în cursul întJlnirilor dintre ei, era silită să o considere scump plătită, vă%îndu l pe domnul "arc0 e7pus la toată politeţea ostentativă şi solemnă a soţului /'arlottei. El o suporta totuşi cu un admirabil calm. 2i îl asculta cu un aer foarte decent c'iar şi pe 3ir 5illiam ,ucas, cînd acesta îl complimenta, spunîndu i că duce cu sine #iuvaerul cel mai de preţ din ţinut şi cînd îşi e7prima speranţa că se vor întîmi adesea la palatul 3t. 9ames. "acă ridica din umeri, nu o făcea înainte ca 3ir 5illiam să se fi îndepărtat. Eul#aritatea doamnei ('ilips era o altă încercare şi poate şi mai mare pentru răbdarea lui şi, deşi doamna ('ilips, ca şi sora ei, era prea plină de respect pentru a i se adresa lui "arc0 cu familiaritarea pe care o încuraja voioşia lui $in#le0, totuşi, ori de cîte ori desc.idea gura,
42<

Jane Austen

era fără e7cepţie vul#ară. 2i, deşi deferenţa pe care o avea pentru el o făcea mai tăcută, nu era deloc cu putinţă s o facă mai distinsă. Eli%abet' se străduia din răsputeri să l ocrotească de atenţiile asidue ale tuturor, fiind mereu dornică să l păstre%e pentru ea şi pentru acei membri ai familiei cu care putea sta de vorbă fără să se simtă umilită+ dacă simţămintele de%a#reabile provocate de aceste împrejurări răpeau perioadei de lo#odnă multe dintre bucuriile ei fireşti, Eli%abet' îşi punea mari speranţe în viitor+ şi aştepta cu încJntare vremea cînd vor fi părăsit societatea atît de puţin plăcută amîndurora, pentru tot confortul şi ele#anţa cercului lor familial de la (emberle0.

42?

Mîndrie şi

re!udecat"

Ca it#$u$ L&I

;ericită a fost, pentru sentimentele sale materne, %iua în care doamna $ennet a scăpat de cele două fiice ale sale ! cele mai merituoase. &u e #reu de #'icit cu ce mîndrie plină de încîntare o vi%ita ea, mai apoi, pe doamna $in#le0 şi vorbea despre doamna "arc0. "e dra#ul familiei sale, aş dori să pot spune că îm plinirea dorinţei ei celei mai fierbinţi ! aceea de a şi vedea la casele lor trei dintre fiice ! a avut un efect atît de fericit, încît a făcut din dînsa o femeie cu judecată, binevoitoare, bine informată pentru tot restul vieţii sale+ deşi pentru soţul său, care poate n ar fi #ustat o fericire conju#ală de o formă atît de neobişnuită, era un noroc că dînsa continua să fie, oca%ional, nervoasă şi, invariabil, proastă. "omnului $ennet îi lipsea e7traordinar cea de a doua fiică+ dra#ostea pentru ea îl #onea de acasă, mai des decît orice altceva. -dora să se ducă la (emberle0, mai ales cînd era cel mai puţin aşteptat. "omnul $in#le0 şi 9ane rămaseră la &et'erfield numai un an. O vecinătate atît de apropiată de mama şi rudele lor de la Mer0ton nu era de dorit nici măcar pentru firea lui în#ăduitoare sau pentru inima ei afectuoasă. "orinţa atît de scumpă a surorilor lui a fost astfel satisfăcută+ $in#le0 a cumpărat o proprietate într un ţinut vecin cu "erb0s'ire+ iar 9ane şi Eli%abet', în completarea celorlalte i%voare de fericire, se aflau la trei%eci de mile una de alta. >itt0, spre realul ei profit, îşi petrecea majoritatea
42C

Jane Austen

timpului cu cele două surori mai mari. :ntr o societate atît de superioară celei pe care o cunoscuse în #eneral, pro#resele ei erau apreciabile. &u avea o fire atît de nestăpînită ca a ,0diei+ şi, scoasă de sub influenţa e7emplului acesteia, ea deveni, datorită atenţiei şi îndrumărilor potrivite, mai puţin iritabilă, mai puţin i#norantă şi mai puţin insipidă. Era, desi#ur, ţinută cu #rijă departe de compania dăunătoare a ,0diei+ şi, deşi doamna 5ic)'am o poftea adesea să vină să stea cu dînsa, promiţîndu i baluri şi tineri domni, tatăl ei nu consimţea niciodată s o lase să se ducă. Mar0, sin#ura dintre fete care rămăsese acasă, era inevitabil împiedicată să şi continue instruirea din cau%ă că doamna $ennet nu suporta să stea sin#ură. Mar0 era obli#ată să vină mai mult în contact cu lumea, dar putea încă, după fiecare vi%ită din timpul dimineţii, să facă consideraţiuni morale+ şi cum nu se mai simţea umilită de comparaţii între frumuseţea surorilor sale şi a ei, domnul $ennet bănuia că se supunea sc'imbării cu destulă plăcere. /ît despre 5ic)'am şi ,0dia, caracterele lor nu suferiră sc'imbări radicale în urma căsătoriilor surorilor ei. El suporta filo%ofic convin#erea că Eli%abet' cunoştea acum, desi#ur, tot ceea ce îi rămăsese mai înainte necunoscut din in#ratitudinea şi falsitatea lui şi, în pofida acestui fapt, nu pierduse de tot speranţa că "arc0 s ar putea totuşi lăsa convins să i asi#ure o situaţie. 3crisoarea de felicitări pe care Eli%abet' o primise la nuntă, de la ,0dia, o lămurise că, dacă nu c'iar el, cel puţin soţia lui nutrea o astfel de speranţă. 3crisoarea era scrisă cu acest scop= *cumpa mea Li!!), /#i doresc numai bucurii. Dacă-l iubeşti pe domnul Darc) pe umătate cît îl iubesc eu pe dragul meu 7ic>.am, trebuie să fii foarte fericită. ,ste o mare mîngîiere să te ştim atît de bogată; şi cînd nu vei avea
43H

Mîndrie şi

re!udecat"

altceva de făcut, sper că ai să te gîndeşti la noi. *înt convinsă că lui 7ic>.am i-ar plăcea enorm o slu ba la palat; şi nu cred că am avea destui bani pentru a o scoate la capăt fără un oarecare a utor. :rice post de apro3imativ trei-patru sute pe an ar mergeE totuşi nu-i vorbi domnului Darc) despre asta dacă preferi să n-o faci. 1 ta etc. etc. /um s a întJmplat ca Eli%abet' să prefere să n o facă, a încercat în răspunsul ei să pună capăt oricăror ru#ă minţi şi speranţe de acest fel. ,e trimitea totuşi adeseori ajutoarele pe care şi le putea în#ădui, făcînd, ceea ce s ar putea numi, economii în c'eltuielile ei personale. (entru dînsa fusese totdeauna evident că un venit ca al lor, în mîna a doi oameni cu dorinţe atît de e7trava#ante şi fără #rijă pentru viitor, trebuia să fie cu totul insuficient pentru a se întreţine+ şi ori de cîte ori sc'imbau #arni%oana, 9ane sau ea erau si#ure că vor fi solicitate să i ajute cu ceva ca să şi ac'ite datoriile. ;elul lor de trai, c'iar şi atunci cînd înc'eierea păcii i a silit să se instale%e într un cămin al lor, era e7trem de nestabil. 3e mutau din loc în loc în căutarea unei locuinţe mai ieftine şi c'eltuiau tot timpul mai mult decît ar fi trebuit. -fecţiunea lui 5ic)'am pentru ,0dia scă%u repede pînă la indiferenţă+ a ei dură niţel mai mult şi, la ciuda tinereţii şi apucăturilor sale, îşi păstră toate pretenţiile la importanţa pe care i o dăduse căsătoria. "eşi pe 5ic)'am, "arc0 nu l putea primi la (emberle0, totuşi, de dra#ul Eli%abet'ei, l a ajutat mai departe în carieră. ,0dia venea din cînd în cînd acolo, cînd soţul ei era plecat să se amu%e la ,ondra sau $at'+ iar la familia $in#le0 rămîneau amîndoi deseori atît de îndelun#, încît îl e7asperau şi pe $in#le0 care, cu toată buna lui dispo%iţie, mer#ea atît de departe, încît spunea c o să le su#ere%e să şi facă ba#ajele. "omnişoara $in#le0 era profund ji#nită de căsătoria lui
43G

Jane Austen

"arc0+ dar cum credea că e cuminte să şi păstre%e dreptul de a i vi%ita la (emberle0, trecu peste orice re sentiment, fu cu 4eor#iana mai dră#ăstoasă decît oricînd şi cu "arc0 tot atît de atentă ca şi pînă atunci+ iar pe Eli%abet' o răsplăti cu toate restanţele ei de politeţe. /ăminul 4eor#ianei era acum la (emberle0+ şi dra#os tea dintre soră şi cumnată era e7act ceea ce nădăjduise "arc0. Ele s au ataşat una de alta e7act aşa cum spera seră. 4eor#iana avea despre Eli%abet' părerea cea mai bună cu putinţă+ deşi, la început, privea cu o mirare ce se apropia de panică felul ei desc'is, vioi de a vorbi cu fra tele său. (e el, care îi inspirase totdeauna un respect ce aproape depăşea afecţiunea, îl vedea acum obiect de #lumă, pe faţă. Mintea i se îmbo#ăţea de cunoştinţe neîntîlnite încă pînă atunci. "atorită sfaturilor Eli%abet'ei, începu să înţelea#ă că o femeie poate să şi ia faţă de so ţul ei libertăţi pe care un frate nu le va în#ădui totdeauna unei surori cu %ece ani mai mică decît dînsul. ,ad0 /at'erine a fost cum nu se poate mai indi#nată de căsătoria nepotului el+ şi cum dînsa dădu frîu liber la întrea#a şi înnăscuta franc'eţe a firii sale, răspunsul la scrisoarea ce îi anunţa acest lucru îl scrise într un un timp, orice le#ătură fu întreruptă între ei. "ar, în cele din urmă, la insistenţele Eli%abet'ei, "arc0 se lăsă convins să i treacă cu vederea ji#nirile şi să caute o reconciliere+ şi, după încă puţină re%istenţă din partea mătuşii sale, resentimentul ei cedă, fie în faţa dra#ostei ce o avea pentru dînsul, fie a curio%ităţii de a vedea cum se purta soţia lui+ aşa că binevoi să vină în vi%ită la (em berle0, în ciuda pîn#ăririi suferite de parcul de acolo, nu numai datorită pre%enţei unei astfel de stăpîne, ci şi prin vi%itele unc'iului şi mătuşii ei de la oraş. /u familia 4ardiner, rămaseră întotdeauna în termenii cei mai intimi. "arc0, ca şi soţia lui, îi iubea cu adevărat+ şi erau mereu însufleţiţi de cea mai fierbinte recunoştinţă
432

Mîndrie şi

re!udecat"

pentru aceia care, aducînd o pe Eli%abet' la "erb0s'ire, fuseseră mijlocul prin care ei se uniseră. '''' S(îrşit ''''

433

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful