O problem˘ a de colect ¸ie

Marian TETIVA1
Privit ¸i cu atent ¸ie mult ¸imile {0, 2, 4, 8} ¸ si {−1, 3, 5, 7}. Ce observat ¸i? Probabil c˘ a, la prima vedere, nu mare lucru (se vede doar c˘ a sunt dou˘ a mult ¸imi de numere ˆ ıntregi cu acela¸ si num˘ ar de elemente). Dar ele au o proprietate special˘ a: toate sumele de cˆ ate dou˘ a elemente dintr-una din aceste mult ¸imi coincid cu sumele de cˆ ate dou˘ a elemente din cealalt˘ a. (E vorba de sumele 0 + 2, 0 + 4, 0 + 8, 2 + 4, 2 + 8, 4 + 8 care sunt egale, ˆ ıntr-o anumit˘ a ordine, cu −1 + 3, −1 + 5, −1 + 7, 3 + 5, 3 + 7, 5 + 7.) Cu put ¸in˘ a r˘ abdare putet ¸i constata c˘ a¸ si mult ¸imile, s˘ a zicem, {0, 2, 4, 8, 10, 14, 16, 18} ¸ si {−1, 3, 5, 7, 11, 13, 15, 19} au aceea¸ si proprietate (dar trebuie calculate mult mai multe sume). Se vede c˘ a mult ¸imile din primul exemplu au cˆ ate patru elemente, cele din cel de-al doilea - cˆ ate opt. Oare ce num˘ ar de elemente ar putea s˘ a aib˘ a dou˘ a mult ¸imi cu aceast˘ a proprietate? R˘ aspunsul la aceast˘ aˆ ıntrebare a fost dat, el spune c˘ a nu vet ¸i g˘ asi asemenea mult ¸imi nici cu trei, nici cu zece, nici cu o sut˘ a cincisprezece elemente, ci doar cu un num˘ ar de elemente care este putere a lui doi. Mai precis, are loc Teorema 1 (Erd˝ os-Selfridge). Fie {a1 , . . . , an } ¸ si {b1 , . . . , bn } dou˘ a colect ¸ii distincte de numere reale astfel ˆ ıncˆ at {ai + aj : 1 ≤ i < j ≤ n} = {bi + bj : 1 ≤ i < j ≤ n}. Atunci n este o putere a lui 2. Mai mult, pentru orice n putere a lui 2, se pot construi exemple de asemenea colect ¸ii (fiecare avˆ and n elemente). S˘ a remarc˘ am c˘ a este vorba de mult ¸imi ˆ ıntr-un sens mai larg decˆ at cel obi¸ snuit, anume, de ”mult ¸imi” ˆ ın care elementele se pot repeta - le-am numit (ca ˆ ın [3]) colect ¸ii (se folose¸ ste termenul multisets ˆ ın limba englez˘ a). Tot astfel se consider˘ a ¸ si colect ¸iile (iar nu mult ¸imile) sumelor de cˆ ate dou˘ a elemente formate de {a1 , . . . , an } ¸ si {b1 , . . . , bn }. Astfel, se poate verifica u¸ sor c˘ a, de pild˘ a, colect ¸iile {0, 2, 2, 2} ¸ si {1, 1, 1, 3} produc aceea¸ si colect ¸ie de sume, anume {2, 2, 2, 4, 4, 4}. Putet ¸i g˘ asi ˆ ın [3, problema 4.26] acest rezultat, demonstrat ¸ia lui clasic˘ a (foarte cunoscut˘ a; o relu˘ am ¸ si noi imediat) ¸ si referirea la una din primele aparit ¸ii ale sale ˆ ın literatur˘ a. Schit ¸˘ am pe scurt aceast˘ a solut ¸ie, c˘ aci tot de la ea vom porni ¸ si noi. Ideea principal˘ a este de a considera dou˘ a funct ¸ii f (x) = xa1 + · · · + xan ¸ si g (x) = xb1 + · · · + xbn ¸ si de a observa c˘ a ipoteza teoremei se transcrie ˆ ın egalitatea (f (x))2 − f (x2 ) = (g (x))2 − g (x2 ) ⇔ (f (x) − g (x))(f (x) + g (x)) = f (x2 ) − g (x2 ).
1 Profesor,

Colegiul Nat ¸ional ”Gheorghe Ro¸ sca Codreanu”, Bˆ arlad

3

. . bn } dou˘ a colect ¸ii distincte de numere reale astfel ˆ ıncˆ at {ai + aj : 1 ≤ i < j ≤ n} = {bi + bj : 1 ≤ i < j ≤ n}. avem ˆ ın fat ¸˘ ao problem˘ a foarte frumoas˘ a cu o rezolvare pe m˘ asur˘ a. . . cu h(1) ̸= 0 (adic˘ a se pune ˆ ın evident ¸˘ a cea mai mare putere a lui x − 1 care divide diferent ¸a f (x) − g (x)). . . pentru n putere a lui 2. anume s˘ a demonstr˘ am Teorema 2. Atunci n este o putere a lui 2 ¸ si. Fie {a1 . Exercit ¸iul 1. ca de obicei. . se pot construi dou˘ a colect ¸ii de cˆ ate n numere reale (fiecare) care produc colect ¸ii egale de sume de cˆ ate dou˘ a elemente. cˆ ateva argumente simple din analiza matematic˘ a vor face demonstrat ¸ia acceptabil˘ a chiar dac˘ a avem de-a face cu numere reale oarecare (a¸ sa cum ar˘ at˘ am mai jos). Ar˘ atat ¸i c˘ a u(k) (x0 ) u(x) = ̸= 0. ¸ si facem aceast˘ a operat ¸ie. dac˘ a n = 2k−1 . ˆ ıntr-adev˘ ar. an } ¸ si {b1 . . avem j j j aj 1 + · · · + an = b1 + · · · + bn . indiscutabil.de exemplu [2]. ordinul de derivare). Exercit ¸iul 2. Fie u o funct ¸ie de k ori derivabil˘ a cu derivata de ordinul k continu˘ a ˆ ıntr-o vecin˘ atate a unui punct x0 astfel ˆ ıncˆ at u(j ) (x0 ) = 0 pentru j = 0. aceasta ne furnizeaz˘ a concluzia: 2n = 2k ⇔ n = 2k−1 . ∞). Aceast˘ a demonstrat ¸ie are neajunsul c˘ a se aplic˘ a (ˆ ın exact ace¸ sti termeni) doar dac˘ a numerele ai ¸ si bi sunt ˆ ıntregi. 1. pentru orice 0 ≤ j ≤ k − 1. Demonstrat ¸ie. . . c˘ aci. Deoarece f (1) = g (1)(= n) se poate considera cel mai mic num˘ ar ˆ ıntreg pozitiv k astfel ˆ ıncˆ at f (j ) (1) = g (j ) (1) pentru orice (k) (k) j = 0. Asta intent ¸ion˘ am s˘ a facem mai departe. dac˘ a e nevoie. pe care o g˘ asit ¸i ˆ ın orice manual de analiz˘ a . pentru ca f ¸ si g s˘ a fie polinoame ˆ ın adev˘ aratul ˆ ınt ¸eles al cuvˆ antului (chiar ¸ si atunci trebuie observat c˘ a proprietatea numerelor se p˘ astreaz˘ a dac˘ a li se adun˘ a tuturor acela¸ si num˘ ar. k − 1 ¸ si u(k) (x0 ) ̸= 0. . Folosim acelea¸ si funct ¸ii f ¸ si g ca mai sus. Observat ¸i analogia cu funct ¸iile polinomiale: se poate scrie u(x) = (x − x0 )k v (x) ¸ si. pentru a le avea pe toate pozitive). . pentru x = 1. care (ne-am gˆ ındit noi) merit˘ a s˘ a fie reamintit˘ a din cˆ and ˆ ın cˆ and ¸ si (de ce nu?) s˘ a fie exploatat˘ a ceva mai mult. deci obt ¸inem f (x2 ) − g (x2 ) = (x − 1)k (x + 1)k h(x2 ) ¸ si apoi egalitatea decisiv˘ a h(x)(f (x) + g (x)) = (x + 1)k h(x2 ). k − 1 ¸ si f (1) ̸= g (1) (indicele superior pus ˆ ın paranteze arat˘ a. . Demonstrat ¸i partea a doua a teoremei. 1. dac˘ a vrem ca funct ¸ia v s˘ a fie continu˘ a¸ si ˆ ın x0 . . . Totu¸ si. valoarea ei ˆ ın acest punct rezult˘ a nenul˘ a). 4 . Ceea ce e foarte bine. despre care mai facem observat ¸ia c˘ a sunt indefinit derivabile pe (0.Apoi se scrie f (x) − g (x) = (x − 1)k h(x). . lim n→∞ (x − x0 )k k! (Aceasta este o aplicat ¸ie simpl˘ a a regulii lui l′ Hospital. adic˘ a ar˘ atat ¸i cum.

. Acum se poate ˆ ıncheia demonstrat ¸ia cu cˆ ateva calcule algebrice simple. . grat ¸ie faptului c˘ a f (k) (1) ̸= g (k) (1). 1. . . k − 1. Egalit˘ a¸ tile f (j ) (1) = g (j ) (1) pentru j = 0. an } ¸ si {b1 . .Analiz˘ a matematic˘ a. . respectiv x → f (x2 ) − g (x2 ) ¸ si. . Bibliografie ´ 1. Obt ¸inem (folosind exercit ¸iul 2 pentru funct ¸iile x → f (x) − g (x). la fel ca ¸ si ˆ ın prima variant˘ a de demonstrat ¸ie (cea mai cunoscut˘ a).Acum s˘ a scriem egalitatea (f (x))2 − f (x2 ) = (g (x))2 − g (x2 ) ˆ ın forma f (x) − g (x) f (x2 ) − g (x2 ) ( f ( x ) + g ( x )) = (x + 1)k (x − 1)k (x2 − 1)k (desigur. . evident. . . . . . 1985. Ioan Tomescu . Moscou. 1. . [1]). x0 = 1) f (k) (1) − g (k) (1) f (k) (1) − g (k) (1) k (f (1) + g (1)) = 2 k! k! deci 2n = 2k . Editura Didactic˘ a ¸ si Pedagogic˘ a. atunci colect ¸iile {a1 . . Ar mai fi poate de ment ¸ionat c˘ a exercit ¸iul 4 este o consecint ¸˘ a fireasc˘ a¸ si aproape imediat˘ a a formulelor lui Newton. Bucure¸ sti. A. Dac˘ a pentru numerele reale a1 . Ceea ce nu se spune de obicei cˆ and se face acea demonstrat ¸ie este c˘ a avem egalit˘ a¸ tile f (j ) (1) = g (j ) (1). . 1981. . bn } coincid. Bucure¸ sti. . . . k − 1. . G. S ¸ i acum chiar c˘ a am terminat. 1. 5 . . . mai e nevoie doar s˘ a justific˘ am afirmat ¸ia din Exercit ¸iul 3. . n. k − 1 sunt echivalente j j j cu a1 + · · · + an = b1 + · · · + bj n pentru j = 0. . . dar e aproape evident: dou˘ a colect ¸ii cu cardinale diferite nu pot produce aceea¸ si colect ¸ie de sume. . Ori. adic˘ a n : i=1 ai (ai − 1) · · · (ai − j + 1) = n : i=1 bi (bi − 1) · · · (bi − j + 1) pentru j = 0.Probleme de combinatoric˘ a¸ si teoria grafurilor. Funct ¸ii de o variabil˘ a. E. an ¸ si b1 . . 2. . bn avem j j j aj 1 + · · · + an = b1 + · · · + bn pentru j = 1. . Cititorul atent trebuie s˘ a aib˘ a o nemult ¸umire: de unde ¸ stim c˘ a. deci la un moment dat trebuie s˘ f (k) (1) ̸= g (k) (1). iar r˘ aspunsul la ˆ ıntrebare e dat de Exercit ¸iul 4. Kostrikin .Introduction ` a l ′ alg` ebre. tocmai asta e ideea: dac˘ a avem dou˘ a colect ¸ii distincte care produc aceea¸ si colect ¸ie de sume de cˆ ate dou˘ a. considerarea aceluia¸ si n ca num˘ ar de a-uri ¸ si de b-uri este obligatorie). atunci num˘ arul elementelor din fiecare colect ¸ie este o putere a lui 2 (nu am mai spus. pentru x ̸= 1) ¸ si s˘ a facem aici pe x s˘ a tind˘ a la 1. 1981. S ¸ ilov . Editions Mir. . Iat˘ a de ce nu putem obt ¸ine la nesfˆ ar¸ sit egalit˘ a¸ ti j j j a avem de forma aj 1 + · · · + an = b1 + · · · + bn . Editura S ¸ tiint ¸ific˘ a ¸ si Enciclopedic˘ a. 3. care pot fi g˘ asite ˆ ın orice manual de algebr˘ a (v. . la un moment dat (asta ˆ ınsemnˆ and pentru un anume k natural) avem f (k) (1) ̸= g (k) (1)? De ce n-ar fi valorile derivatelor de acela¸ si ordin ale funct ¸iilor f ¸ si g ˆ ın 1 egale oricare ar fi acest j j + · · · + aj ordin? E clar c˘ aˆ ın aceast˘ a situat ¸ie s-ar obt ¸ine aj n = b1 + · · · + bn pentru 1 orice num˘ ar natural n (la fel ca mai sus).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful