You are on page 1of 5

Conjectura Beal pentru polinoame

1 ˆ Temistocle BIRSAN , Gabriel DOSPINESCU 2

Abstract. This paper deals with the solution of equation (1) in the set of polynomials with integer coefficients and it has an informative aim. As well as in the case of Fermat′ s Conjecture, the solution to Beal′ s Conjecture (i.e., the claim that Eq. (1) with p, q, r - integer numbers greater than 2 has no solution with x, y, z positive and mutually prime) in the set C [X ]is elementary (Proposition 1). The triples (p, q, r ) with p, q, r in N∗ such that equation (1) has solutions in C [X ] are: (1, q, r ), (2, 2, r ), (2, 3, 3), (2, 3, 4), (2, 3, 5). Keywords: polynomials, Beal′ s Conjecture, Fermat′ s Conjecture, regular polyhedra. MSC 2000: 11D41.

ˆ In 1966, Andrew Beal instituie un premiu pentru demonstrarea sau infirmarea a¸ sa-numitei acum Conjecturi Beal [1]: Ecuat ¸ia (1) xp + y q = z r ,

unde p, q, r sunt numere ˆ ıntregi mai mari ca 2, nu are nici o solut ¸ie cu x, y, z ˆ ıntregi pozitivi ¸ si relativ primi. Pentru p = q = r (= n) ecuat ¸ia devine (2) xn + y n = z n ,

ecuat ¸ie care a fost subiect de preocup˘ ari pentru lumea matematic˘ aˆ ınc˘ a din antichitate ¸ si mai este ¸ si acum, de¸ si a fost realizat˘ a rezolvarea ei complet˘ a. S ¸ coala lui Pitagora a demonstrat c˘ a ecuat ¸ia x2 + y 2 = z 2 admite o infinitate de triplete (x, y, z ) formate cu numere ˆ ıntregi, pozitive ¸ si prime ˆ ıntre ele ce o verific˘ a. Pierre Fermat a afirmat c˘ a ecuat ¸ia (2) pentru n ≥ 3 nu admite nici o solut ¸ie cu numere x, y, z ˆ ıntregi ¸ si nenule ¸ si a notat pe marginea unei pagini a Aritmeticii lui Diofant c˘ a posed˘ a o demonstrat ¸ie minunat˘ a a acestui fapt. Generat ¸ii de matematicieni, aflat ¸i pe urmele acestei demonstrat ¸ii, n-au reu¸ sit s˘ a o g˘ aseasc˘ a sau s˘ a l˘ amureasc˘ a care ar fi putut s˘ a fie aceasta, ceea ce a f˘ acut pe unii s˘ a presupun˘ a c˘ a Fermat a gre¸ sit pe parcursul demonstrat ¸iei sale. ˆ In sfˆ ar¸ sit, ˆ ın 1995, Andrew Wiles demonstreaz˘ a Marea teorem˘ a a lui Fermat, a¸ sa cum istoria matematicii ret ¸ine afirmat ¸ia lui Pierre Fermat [6]; demonstrat ¸ia lui Wiles este, ˆ ıns˘ a, accesibil˘ a unui cerc foarte restrˆ ans de speciali¸ sti. ˆ In acest context, apare cu atˆ at mai uimitor ¸ si remarcabil faptul c˘ a rezolvarea ecuat ¸iei (2) ˆ ın mult ¸imea C [X ] a polinoamelor cu coeficient ¸i complec¸ si este elementar˘ a,
1 Prof. 2 Student,

dr., Catedra de matematic˘ a, Univ. Tehnic˘ a ”Gh. Asachi”, Ia¸ si ´ Ecole Normale Sup´ erieure, Paris

89

q. deg h} ≤ n0 (f gh) − 1 k 3 i=1 (pentru f ∈ C [X ] cu descompunerea f (X ) = α (X − ai ) mi . Mai precis. Fie f. [2]). obt ¸inem relat ¸ia (p − 3) deg f (X ) + (q − 3) deg g (X ) + (r − 3) deg h (X ) ≤ −3. enunt ¸at˘ a mai jos. cu ajutorul teoremei Mason . cititorii revistei sunt informat ¸i asupra acestui subiect ˆ ın [2]. se poate dovedi afirmat ¸ia urm˘ atoare: Dac˘ a n ≥ 3. r ≥ 3. (h (X )) ¸ si scrie deg (f (X )) ≤ n0 (f (X )) (g (X )) (h (X )) − 1. g. O prezentare a acestor fapte este f˘ acut˘ aˆ ın [4]. Demonstrat ¸ia este elementar˘ a¸ si poate fi g˘ asit˘ aˆ ın [2]. h) cu polinoame neconstante relativ prime. r ≥ 3. q ≥ 3. c˘ aci p ≥ 3. putem aplica Teorema Mason – p q r Stothers polinoamelor (f (X )) . ˆ In aceast˘ a ordine de idei. deg g. deci. ¸ si demonstrat ¸ia este ˆ ıncheiat˘ a. Proced˘ am ca ¸ si ˆ ın cazul ecuat ¸iei (2). Propozit ¸ia 1 (Conjectura Beal pentru polinoame). Este tocmai ceea ce ne propunem. cititorilor pl˘ acerea de a rezolva Conjectura lui Beal propriu-zis˘ a (ˆ ın Z) (informat ¸ii asupra premiului oferit de A. p deg f (X ) ≤ n0 (f (X )) + n0 (g (X )) + n0 (h (X )) − 1. r satisf˘ acˆ and condit ¸iile din enunt ¸ admite o solut ¸ie (f. Scriind ¸ si inegalit˘ a¸ tile analoage acesteia relativ la polinoamele g ¸ si h ¸ si adunˆ andu-le membru cu membru. L˘ as˘ am. de unde p deg f (X ) ≤ n0 (f (X ) g (X ) h (X )) − 1 ¸ si. Beal sunt date ˆ ın [1]). vom face cˆ ateva 90 p p q r . r ∈ Z ¸ si p ≥ 3. atunci ecuat ¸ia (1) nu are solut ¸ii ˆ ın C [X ] cu polinoame neconstante ¸ si relativ prime. h ∈ C [X ] neconstante ¸ si relativ prime. Vom apela ¸ si ˆ ın acest caz la Teorema Mason . (g (X )) . Dac˘ a are loc egalitatea f + g = h. atunci (3) max {deg f. Ca urmare. Demonstrat ¸ie.Stothers. Presupunem c˘ a ecuat ¸ia (1) cu exponent ¸ii p. g. atunci ecuat ¸ia (2) nu are solut ¸ii ˆ ın C [X ] cu polinoame neconstante ¸ si relativ prime. Dac˘ a p. care este fals˘ a. se noteaz˘ a deg f = m1 + m2 + · · · + mk – gradul lui f ¸ si n0 (f ) = k – num˘ arul r˘ ad˘ acinilor sale distincte). ˆ ıns˘ a. se impune de la sine ˆ ınlocuirea ecuat ¸iei (2) cu (1) ¸ si rezolvarea acesteia din urm˘ aˆ ın mult ¸imea C [X ]. q. ˆ Inainte de a vedea ce se ˆ ıntˆ ampl˘ a atunci cˆ and unul (cel put ¸in) dintre exponent ¸ii ecuat ¸iei (1) este mai mic ca 3.Stothers ([4]. q ≥ 3.accesibil˘ a unui elev de liceu.

r) a exponen¸ tilor ecuat ¸iei (1) avem (4) p ≤ q ≤ r. Cu teorema Mason . g. II Cazul (2. x ¸ si y ˆ ıntre ele ˆ ın ecuat ¸ia (1). unde εp a p ≤ r ≤ q. h sunt prime ˆ ıntre ele este echivalent cu condit ¸ia ca f.q. cu r ≥ 2. y. ε2 = 1 ¸ (1). z = h.q. Teorema amintit˘ a ne spune c˘ a max {2a. ˆ Intr-adev˘ ar. qb. Conform Propozit ¸iei 1 ¸ si ¸ tinˆ and seama de (4). ε3 z ) etc. qb. (x.r ). 2}. de unde max {2a. eventual. y. Vom face abstract ¸ie de aceste solut ¸ii derivate ale unei solut ¸ii g˘ asite. I Cazul (1. rc} ≤ a + b + c − 1. rc} ≥ (qb + rc) ≥ (b + c). b = deg y . atunci sunt solut ¸ii ale acestei ecuat ¸ii ¸ si tripletele: (ε1 x. ceea ce conduce la q ∈ {2. ∀g.1 Subcazul (2. x + yq = zr pentru orice exponent ¸i q. deci avem (7) a<b+c−1 ¸ si max {qb. 1) ˆ In prezent ¸a egalit˘ a¸ tii f + g = h. P 1 q Cum max {qb. putem considera c˘ aˆ ın tripleta (p. 1 = −1. h s˘ a fie relativ prime dou˘ a cˆ ate dou˘ a. scriem (1) sub forma z r + (ε1 x) = y q . ε2 y. faptul c˘ a polinoamele f. y. 3) F˘ ar˘ a a restrˆ ange generalitatea. ε3 z ). rc} ≤ n0 x2 y q z r − 1. g. combinˆ and cu a doua relat ¸ie din (7) vom 2 2 q obt ¸ine (b + c) ≤ 2 (b + c − 1). putem lua p ≤ q schimbˆ and. rezult˘ a c˘ a p ∈ {1. 3}. 2 II. z neconstante ¸ si relativ prime) ¸ si fie a = deg x.Observat ¸ii. ε3 z ). ε2 y. y . z ) este o solut ¸ie ˆ ın C [X ] a ecuat ¸iei 3 = 1 ¸ 1 = 1. rc} ≤ 2 (b + c − 1) . y = g. p Dac˘ a r ≤ p.Stothers vom obt ¸ine limit˘ ari importante ˆ ın privint ¸a exponent ¸ilor q ¸ si r. Fie (x.r ). z ) o solut ¸ie ˆ ın C [X ] a ecuat ¸iei x2 + y q = z r (cu x. r ∈ N∗ . q. Dac˘ r q q punem (1) sub forma xp + (ε2 z ) = (ε3 y ) .r ) este banal: solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei (5) este dat˘ a de (6) x = hr − g q . q 2) Dac˘ a εp si εr si (x. Ecuat ¸ia (8) se mai scrie (x + iy ) (x − iy ) = z r 91 x2 + y 2 = z r . (x. c = deg z .2. unde εr 2 = ε3 = −1. h ∈ C [X ] .

nu putem proceda ca mai sus. Rezolvarea acestei ecuat ¸ii pare s˘ a fie deosebit de dificil˘ a. (2. 3. din care rezult˘ a c˘ a b < 2 (c − 1) ¸ si rc < 6 (c − 1) . ˆ Intrucˆ at z − y . II. au r˘ amas trei situat ¸ii de analizat: (2. din egalitatea precedent˘ a deducem c˘ a fiecare dintre acestea este p˘ atratul unui polinom: z − y = f 2 . avem max {3b. 92 . ∀f. 2. ˆ Intr-adev˘ ar. Din (7). Verificarea faptului c˘ a (9) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei (8) este imediat˘ a. scriem ecuat ¸ia ˆ ın forma (10) (z − y ) (z − εy ) z − ε2 y = x2 . 2 y= 1 (f r − g r ) . suntem condu¸ si la ecuat ¸ia 2z 2 = f 3 + g 3 care se reduce la rˆ andul ei la ecuat ¸ia 2 3 3 x +y = z ˆ ıntˆ alnit˘ aˆ ın subcazul II. 5). g . impunem polinoamelor f . ecuat ¸ia x2 + y 2 = z r are solut ¸ia dat˘ a de (9) x= 1 r (f + g r ) . r). ˆ In lipsa unei descompuneri de tipul (10) sau (11). 4. P unde ε2 + ε + 1 = 0. 4) ¸ si (2.2 Ecuat ¸ia x2 + y 3 = z 4 . z − ε2 y = h2 . z − εy = g 2 .2 Subcazul (2.1 Ecuat ¸ia x2 + y 3 = z 3 .¸ si cum x + iy ¸ si x − iy sunt polinoame prime ˆ ıntre ele rezult˘ a c˘ a fiecare este puterea de exponent r a unui polinom: x + iy = f r ¸ si x − iy = g r . solut ¸iile ecuat ¸iei x2 + y 3 = z 4 vor fi obt ¸inute parametric ¸ si se vor exprima ˆ ın funct ¸ie de solut ¸iile cazului (2.2. 3. 5}. Cum z 2 − x ¸ si z 2 + x sunt relativ prime. se reduce dup˘ a substitut ¸ii evidente la ecuat ¸ia x2 + y 2 = z 2 . 3. Aceasta.3 Ecuat ¸ia x2 + y 3 = z 5 .1. ˆ In final. z − εy ¸ si z − ε2 y sunt relativ prime dou˘ a cˆ ate dou˘ a. ˆ ıns˘ a. 2i z = f g.2. Pentru ca acest sistem liniar ˆ ın z ¸ si y s˘ a fie compatibil.2. Vom vedea c˘ a rezolvarea acestei ecuat ¸ii se reduce la un caz anterior studiat. Scriem ecuat ¸ia ˆ ın discut ¸ie sub forma (11) P z2 − x P z2 + x = y3 . Astfel. II.2. deci r ∈ {3. z2 + x = g3 .3. Practic. h condit ¸ia −εf 2 + (1 + ε) g 2 = h2 . A¸ sadar.r ). rc} ≤ 2 (b + c − 1). 3). cu r ≥ 3. Proced˘ am ca ˆ ın cazul precedent. II. g ∈ C [X ] . II.1. care se rezolv˘ a conform cazului II. urmeaz˘ a c˘ a ele sunt cuburi de polinoame: z2 − x = f 3.

1884. tripletele de exponent ¸i (p. v. 3. r ∈ N∗ . iar cazul (2. Pe marginea C˘ art ¸ii a II-a Fermat not˘ a afirmat ¸ia : ecuat ¸ia xn + y n = z n nu are solut ¸ii ˆ ın numere ˆ ıntregi ¸ si nenule pentru n ≥ 3.Beals Conjecture. P √ 5 z = 1728 X 11 + 11X 6 − X este o solut ¸ie a acestei ecuat ¸ii ([3] . comentariile ¸ si rezultatele proprii. ˆ In 1962 Bachet de M´ eziriac public˘ a o versiune latin˘ a a Aritmeticii ce includea peste o sut˘ a de probleme ¸ si avea margini largi ale textului. (2. [5]). Astfel. (2. F. cazul (2. 4. A. Pierre Fermat ˆ ı¸ si nota solut ¸iile. ˆ In concluzie. (2. Felix Klein pune ˆ ın evident ¸˘ a leg˘ atura strˆ ans˘ a care exist˘ a ˆ ıntre poliedrele regulate ¸ si solut ¸iile ˆ ın C(X ) ale ecuat ¸iei (1). (12) y = −X 20 + 228X 15 − 494X 10 − 228X 5 − 1. Bˆ ırsan . pentru care ecuat ¸ia (1) are solut ¸ii ˆ ın C [X ] sunt: (1. Wiles ... 38. 4). 3) este legat de tetraedrul regulat.Modular elliptic curves and Fermat ′ s Last Theorem. Mag. 3. 5). 3). Soc. 6. Mathematical World. Bibliografie 1. Teubner. 5) ¸ si toate permut˘ arile acestora. Klein .. 3.Essays on Numbers and Figures. 4) de cub ¸ si octogonul regulat. Annals of Math.Marea teorem˘ a a lui Fermat pentru polinoame. Se poate verifica direct c˘ a tripleta (x. Observat ¸ie. Leipsig.Stabilim doar faptul c˘ a ecuat ¸ia are solut ¸ii.1/2004. Apoi a scris comentariul: (continuare la pagina 20) 93 . r). 35(1998). 2. 142(1995). Springer. 2000. RecMat .2. q. Lang . Prasolov . 3. 443-551. The New Zeland Math. V. 16. no. 3. q. S. 5. 3. q. ˆ In [3]. cunoscut˘ a acum ca Marea Teorem˘ a a lui Fermat. cazul (2. Aceast˘ a leg˘ atur˘ a este ment ¸ionat˘ a¸ si discutat˘ aˆ ın [5]. p. 3. Math. V. Amer. r).Math Talks for Undergraduates. r). T. de dodecaedrul ¸ si de icosaedrul regulat. cu solut ¸ia (12). *** . 2. y. 5-9. 1999. Pe paginile unui astfel de exemplar.Vorlesungen u ¨ber das Ikosaeder und die Aufl¨ osung der Gleichungen vom f¨ unften Graden. z ) dat˘ a de x = X 30 + 522X 25 − 10005X 20 − 10005X 10 − 522X 5 + 1. (2.