You are on page 1of 4

COMUNICAREA INTERPERSONALA

Comunicarea interpersonala este un mijloc prin care receptorii analizeaza informatiile provenite din mass-media. Normele de grup Comunicarea mediatica are loc intr-un context social, receptia mesajelor nefiind privita ca un fenom individual. Opiniile, conceptile, atitudinile indivizilor au in mare masura un caracter social, sugerand o anumita cultura de grup. Comunicarea intr-un grup a unui mesaj care nu este conform acelui grup, nu duce la o modificare de esenta a opiniilor si atitudinilor. Mai repede se va inregistra o shimbare de atitudine fata de emitent. Defnirea si caracterizarea relatiilor de comunicare Analiza relatiilor de comunicare interperonala evidentiaza faptul ca acestea sunt in primul rand interactiuni psihologice desfasurate pe fondul unui schimb de mesaje care mediaza si cinditioneaza raporturile dintre oameni. Capacitatea de comunicare a fiintei umane depinde in mod esential de existenta functiei semiotice, prin care se relizeaza saltul de la real la posibil: obiectele si actiunile reale sunt sisteme de semnale, semne si simboluri, ce sunt combinate a nivelul gandirii fara a fi restrictionate caracterul realitatii obievtive. Functia semiotica este legata de existenta de existenta limbii, a limbajelor, considerate instrumente oprin care informatia se condifica sub forma de masaj. Exista mai multe dimensini ale procesului de comunicare si anume: dimensiunea informationala, pisihologica, sociologica, culturala; formala sau informala etc. Teoriile informationale abordeaza comunicarea interpersonala din perspectiva ciberneticii si teoriei generale a sistemelor. Comunicarea este inteleasa ca un proces bilateral de transmitere si receptie de informatie, in care sunt implicate patru elemente principale: 1. mesaj); 2. 3. acestora; 4. Emitatorul ( codificare informatia pe care doreste sa o transmita sub forma unui

Receptorul, cel care primeste mesajul si il decodifica; Limbajul, constand intr-un sistem de semne si regulile de combinare si utilizare a

Canalul de informatie (sistemul prin care circula mesajele) Pornind de la acest model general, studiul unui proces de comunicare implica identficarea

emitatorilor si a receptorilor, determinarea naturii canalului de comunicare si relevarea caracteristicilor limbajului folosit pentru codificarea informatiei. Pentru realizarea unei comunicari eficiente se impun cateva reguli de baza: -existenta unor coduri comune inte emitator si receptor, (semne si reguli de codificare a informatiei); -mesajul trebuie sa fie expresia unei noutati informationale pentru receptor; -costurile comunicarii sa fie cat mai reduse, fara ca acest sucru sa afecteze acuratetea procesului de transmitere si receptionare a informatiei; -sistemului de comuncare trebuie sa i se asigure un cat mai inalt grad de rezistenta la perturbatii, pentru existenta fidelitatii informatiei vehiculata in sistem.

Fiind un rezultat natural al coexistentei membrilor unei comunitati. Intre comunicarea verbala si cea nonverbala exista o unitate de esenta. in urma codificarii lor prin intermediul unui limbaj natural su artificial. limba acumuleaza in structura si dinamica sa intreaga experienta a generatiilor care s-au succedat in plan istoric. constituind astfel obiectul comunicarii interpersonale. Teoriile constructviste pun accentul asupra proceselor psihice prin care informatia structureaza sau modifica sistemul de reprezentari ale subiectului. cultural sau tehnologic. dupa cum remarca Moscovici[1]. privirea. mimica. sub forma e cunostinte.Formele comunicarii interpersonale . Prin intermediul limbajului interior trairile psihologice cele mai subtile capata consistenta. norme si metode culturale. Deci. universul lingvistic este zona evenimentelor care pot constitui obiectul unor mesaje. de influenta. popor sau natiune)[2]. Din aceasta perspectiva. fara a acorda aceeasi importanta semnificatiei acestora si meanismelor psihologice implicate in desfasurarea procesului. Universul existential este dat de continutul evenimentelor traite. co-actiune si comunicare. Teoria psihosociala asupra comunicarii integreaza dintr-o pespectiva sistematica cele mai multe dintre aceste aspecte teoretice si experimentale. Prin intermediul limbii se fixeaza. se prelucreaza si se treansmite experienta sociala a unei comunitati. teoria generala a informatiei pune accentul pe aspectele formale ale procesului de comunicare si pe modalitatile logice de structurare a mesajelor. comunicarea este inteleasa ca un proces de co-elaborare a realitatii. Limba este definita ca un sistem complex de comunicare sociala. intervenind direct in activitatea de construire a realitatii sociale. Teoria comportamentala.Dupa cum se poate observa. in care raporturile interpersonale implica cvasisimultan componente afective. paraverbala sau nonverbala. forma si vaoare. pune semnul egalitatii intre comunicare. fundamentata de scoala de la Palo Alto. orice situatie sociala avand un caracter de unicitate si irepetabilitate. Fiecare dintre aceste componente este influentata interactiv de celelalte componente. posibilitatea aparitiei si vehicularii reprezentantilor ar fi practic imposibila ( reprezentarea constituind cea mai impotanta componenta psigologica a informatiei ). valori. fiind atat consecinta cat si conditia esentiala a oricarui progres social. direct sau indirect. Teoriile semiotice pun accentul asupra structurii si functiilor limbajelor ca instrumente esentiale ale comunicarii. gestul. Legatura dintre reprezentarile sociale si comunicare este atat de stansa incat. transmitand implicit informatii pe cale verbala. constientizate sau nu la un moment dat. 1. actul comunicarii semnifica mult mai mult decat simpla transmitere de informatie: este vorba de racordarea a doua universuri existentiale. credinte. Mesajele rezultate din integrarea dinamica a tuturor comportamentelor capata sens numai in context relational. In aceasta viziune. ulterior trairile fara de care forma de comunicare umana este de neconceput. Comunicarea este una dintre dimensiunile oricarei situatii sociale. in absenta comunicarii. mesaj si comportament. produs al evolutiei istorice si culturale a unei comunitati (grup etnic. ponderea uneia sau alteia dintre componente putand varia in functie de context. in cadrul interactiunii umane orice comportament capata valoare de mesaj. din perspectiva psihosociala. pantomimica s. Comunicarea este un proces social permanent si inglobeaza o mare varietate de forme comportamentale: cuvantul. dar care au avut efecte in plan individual. Limba este mijlocul esential si indispensabil socializarii si instrumentul de comunicare interumana in contextul tuturor activitatilor sociale.a. universul semantic este format din acele evenimente ale universului existential care au capatat o semnificatie in campul constiintei individuale.

dupa cum afirma Platon " drumul impreuna spre si adevar si armonie". Pe langa faptul ca limbajul este principalul mijloc de transmitere a informatiilor. -comunicarea de influenta. realizata prin intermediul limbajului. intonatie. structurarea si reglarea relatiei interpersonale intr-un context social dat. in care fiecare persoana preia. Fara o valoare informationala nemijlocita. dupa modul de implicare activa a interlocutorilor in actul de comunciare vom deosebi: -comunicarea unilateral sau univoca. expresiva. Reglatorie. Componentele paraverbale argumenteaza continutul informational al mesajelor verbale. avand caracterul unui monolog. persuasiva. comunicativa. Astfel. se pot deosebi urmatoarele forme de comunicare: -comunicare de consum. realizeaza marcajul social si definirea contextului situatiei comunicative. intentiile colocutorilor s. in lipsa unui alt obiectiv care sa focalizeze discutile. in forme care sunt normate si omologate social: conversatia. efectul unor mesaje primite. discursul. aceasta forma de comunicare indeplineste o functie psihosociala imortanta. constituind totodata un feed-back foarte eficient in raport cu care se regleaza parametrii comunicarii verbale. oferind informatii generale despre varsta. precum si desfasurarea unui ritm social prin care se obiectiveaza in plan cultural un eveniment perticular care altfel nu ar avea nicio relevanta pentru colectivitate. pauze. considerat in integralitatea laturilor si functiilor sale ( cognitiva. apartenentp socioculturala si socio-profesionala. proclamatia etc. nivel de instructie. -comunicarea bilaterala sau biunivoca. -comunicarea paraverbala se realizeaza prin intermediul unor elemente prozotice si vocale: tonalitate.a.a.Complexitatea situatiilor sociale in care comunicarea intervine ca principala dimensiune structural-functionala releva o varietate de forme ale acesteia. integreaza si interpreteaza opiniile si informatiile emise de parteneri. pregatind totodata dezvoltarea unor relatii interpersonale mai profunde. -comunicarea nonverbala. Aceste informatii creeaza preambulul si fundalul pe care se va desfasura comunicare verbala si paraverbala. -comunicarea poli-interactiva sau multivova. prin care se realizeaza schimbarea opiniilor si atitudinilor colocutorilor. Influenta verbala se poate raliza sub . avand insa cea mai mare relevanta in planul expresiv-estetic al relatiilor interpersonal. Comunicarea verbala presupune in mod explicit untilizarea riguroasa a codurilor verbale in structurarea mesajelor ( lexicul si sintaxa ). de mentinere si promovare a contractelor si coeziunii sociale pe fond de relaxare. debit. intensitate.. stare de spirit. realizata ca modalitate spontana de mentinere si exprimare a contactelot sociale. In functie de mijloace folosite pentrz codificarea si transmiterea mesajelor deosebim: -comunicare verbala. prin el se realizeaza totodata autovalorizarea pertenerilor. formulandu-se la randul sau propriile opinii. in concordanta cu cele ale persoanei care controleaza relatia. (participarea activa a ambilor parteneri de comunicare la dezvoltarea unui dialog ce semnifica construirea unui spatiu de acord psihosocial sau. care coexista si se implica reciproc. In raport cu finalitatea explicita. valorizatoare). transmite. sex. desfasurata in conditiile perticiparii active a mai multor persoane in cadrul unei dezbateri de grup. in care un singur locutor ia parte activa la procesul transmiterii de mesaje. particularitati de pronuntie in raport cu unele secvente ale mesajului s.

ordin. incepand cu simpla aprobare sau incurajare. efectele obtinute fiind conditionate de o serie de factori individuali si psihosociali. asigurand un spor informational apreciabil in desfasurarea tuturor relatiilor sociale. s-a constatat existenta unei ample complementaritati intre limbajul verbal si cel nonverbal. -comunicarea de sustinere psihologica poate capata diferite forme. Eficienta comunicarii instrumentale determina in cea mai mare masura performanta grupului in desfasurarea activitatilor sociale. Astfel. si teminand cu adevarate constructii demonstrative care sa justifice atitudinea adoptata. in timp ce in cazul relatiilor profunde este foarte mare. afective sau coactionale. -comunicarea instrumentala se desfsoara in contextul unei situatii problematice. de dezbatere sau de co-actiune in care sunt implicasi colocutorii. dispozitie normativa sau persuasiune. in functie de relatiile afective dintre colocutori. In cazul relatiilor oficiale aceasta pondere este foarte redusa. de creatie etc. coordonare sau control interpersonal.forma de sugestie. acesta din urma avand o pondere ce poate varia intre 30% si 70% in structurarea mesajelor in functie de natura situatiei si caracteristice personale ale interlocutorilor. indicatie. dezbatere. Intelegerea semnificatiei unor mesaje nonverbale se dovedeste foarte utila. putand capata forma de informare. . sub toate formele lor: productive. de comunicare. educative. O serie de cercetari concrete au vizat determinarea ponderii cu care diferitele modalitati de codare a informatiei participa la desfasurarea comunicarii interpersonale si de grup.