Cinematica fluidelor

Se ocupă cu studiul mişcării fluidelor fără a ţine seama de forţele şi transformările energetice care apar. Se intenţionează determinarea componentelor vitezei vectoriale ν şi ale acceleraţiei vectoriale precum şi traiectoriile parcurse de particulele fluide. Mişcarea se caracterizează sintetic prin spectrul hidrodinamic sau aerodinamic. Se consideră că mărimile sunt funcţii continue şi derivabile în timp şi spaţiu şi se aplică elemente de teoria câmpului. Formulele sunt valabile atât pentru fluidele ideale cât şi pentru fluidele reale.

Metode de studiu în cinematică 1.Metoda Lagrange În metoda Lagrange se urmăreşte fiecare particulă pe traseul străbătut de aceasta, iar mişcarea întregului fluid este caracterizată prin ansamblul traiectoriilor parcurse de particulele fluide. Pentru o particulă, traiectoria este caracterizată de:
Y = Y ( X 0 , Y0 , Z0 , t ) , în care X 0 , Y0 si Z 0 sunt coordonatele iniţiale Z = Z ( X 0 , Y0 , Z 0 , t ) ale particulei la momentul t0 iar t este variabila temporală. X = X ( X 0 , Y0 , Z0 , t )

Considerăm că fluidul este format din N particule deci un ansamblu de N ecuaţii de acest tip caracterizează mişcarea fluidului. Din ecuaţiile traiectoriilor se deduc componentele vitezei vectoriale ν =ν (u, v, w) Componentele de viteză după cele trei direcţii ale sistemului de axe triortogonal sunt:
u= ∂X ∂Y ∂Z w v = = , , ∂t ∂t ∂t

Componentele acceleraţiei vectoriale a = a(ax , a y , az ) sunt:

Z. t ) v = v( X .∂u ∂ 2 X ax = = 2 ∂t ∂t ∂v ∂ 2Y ay = = 2 ∂t ∂t ∂w ∂ 2 Z az = = ∂t ∂t 2 2. u.Z. Y. Y . trei spaţiale şi una temporală: u = u( X . v= . Y. w sunt funcţii de 4 variabile. Z. a y = . t ) Din componentele de viteză se deduc traiectoriile din următoarele ecuaţii: dX dZ dY u= . v. w= dt dt dt Componentele acceleraţiei se deduc derivând componentele de viteză: du dv dw ax = .Metoda Euler În cadrul acestei metode se determină componentele de viteză în puncte fixe din spaţiu în care se pot plasa aparate de măsură. t ) w = w( X . a z = dt dt dt Pentru a efectua derivatele totale ale componentelor de viteză de calculează mai întâi diferenţialele acestora: ∂u ∂u ∂u ∂u du = dt + dX + dY + dZ ∂t ∂X ∂Y ∂Z du ∂u ∂u dX ∂u dY ∂u dZ + ax = = + + dt ∂t ∂X dt ∂Y dt ∂Z dt du ∂u ∂u ∂u ∂u = +u +v + w dt ∂t ∂t ∂t dt dv ∂v ∂v ∂v ∂v ay = = + u + v + w dt ∂t ∂t ∂t ∂t dw ∂w ∂w ∂w ∂w az = = +u +v + w dt ∂t ∂t ∂t ∂t ax = ⇒ .

j. Linia de curent reprezintă înfăşurătoarea vectorilor viteză care se găsesc la un moment dat cu originea pe curba respectivă . atunci dt Dacă mişcarea este uniformă. az cu versorii i. Altfel spus. Acceleraţia obţinută anterior corespunde unei mişcări nepermanente şi neuniforme. dν =0 Dacă mişcarea este permanentă. linia de curent este curba la care vectorii viteză corespunzători particulelor fluide sunt tangenţi la curbă în punctele în care se găsesc particulele respective. . Mişcarea cea mai simplă. apare în cazul unei ∂t mişcări nepermanente şi reprezintă variaţia vitezei vectoriale în timp în anumite puncte fixe din spaţiu iar următorii 3 termeni reprezintă variaţia vitezei vectoriale la deplasarea în spaţiu. permanentă şi uniformă corespunde la a=0. a y .Calculul acceleraţiei vectoriale Se înmulţesc componentele ax . Noţiuni generale de cinematică Curentul de fluid reprezintă o masă de fluid aflată în mişcare. t ) ∂ν . Z. atunci derivatele parţiale în raport cu una sau mai multe variabile spaţiale sunt nule. Y . k şi se adună: a = ax i + a y j + az k ∂v ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂v ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂u ∂u ⎞ ⎛ ∂u = ⎜ i + i + i + ⎟ + u⎜ i + j + k ⎟ + v⎜ i + j + k⎟+ ∂t ∂t ⎠ ⎝ ∂X ∂X ∂X ⎠ ⎝ ∂Y ∂Y ∂Y ⎠ ⎝ ∂t ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂v j + k⎟ + w⎜ i + ∂Z ⎠ ⎝ ∂Z ∂Z ∂ν ∂ν ∂ν ∂ν +u +v +w ∂t ∂X ∂Y ∂Z ∂ν ∂ν dX ∂ν dY ∂ν dZ dν + + a= + = ∂t ∂X dt ∂Y dt ∂Z dt dt a= ν =ν ( X . Primul termen din acceleraţia vectorială. iar ultimii 3 reprezintă acceleraţia convectivă. Primul termen reprezintă acceleraţia instantanee.

A πR2 R = Rh = = P 2πR 2 bh 2h + b . dY. v. perpendiculară pe liniile de curent corespunzătoare. w) dr(dX.Ecuaţia liniilor de curent Considerând că vectorul de viteza ν este paralel cu diferenţiala vectorului de poziţie se obţin : ν || dr ν (u. în punctul respectiv particula fluidă ar avea două viteze. Daca s-ar intersecta. dZ) dX dY dZ = = . u v w Doua linii de curent nu se intersectează niciodată. Secţiunea vie reprezintă secţiunea străbătută de particulele de fluid în mişcare. Liniile de curent umplu complet spaţiul în care evoluează fluidul. fiecare viteză tangentă la linia de curent corespunzătoare. t dt ⇒ ( ) În mişcarea permanentă traiectoria coincide cu linia de curent. Traiectoria reprezintă drumul parcurs de particula fluidă în mişcare. ceea ce este fals. Ecuaţiile traiectoriei se deduc plecând de la: dr = dt dr =ν r. ν A = πR 2 A = bh P = b + 2h Rh = Perimetrul udat reprezintă lungimea conturului solid cu care fluidul se găseşte în contact în cadrul secţiunii vii. P = 2πR Raza hidraulică este raportul dintre secţiunea vie şi perimetrul udat.ecuaţiile linilor de curent.

Q = ∫ν ndS S Q = ∫ν n dS . unde ν n =νn cosα =ν n Dacă viteza este constantă în orice punct al suprafeţei S . 3 V ⎡m ⎤ ⎡ l ⎤ Q= ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ t ⎣ s ⎦ . atunci: Q =ν n S ⇒ Q =νS În cazul unui circuit deschis debitul volumic se poate determina ca raportul dintre volumul de lichid scurs şi timpul corespunzător.Debitul volumic (Q) reprezintă fluxul vectorului viteză printr-o suprafaţă curbă deschisă. ⎣s⎦ Qm = m ⎡kg⎤ ⎥ t ⎢ ⎣s⎦ G ⎡N⎤ QG = ⎢ ⎥ t ⎣s⎦ B debitul masic debitul de greutate Circulaţia vitezei de-a lungul unei curbe deschise AB este: Γ = ∫ν ds = ∫ν t ds A A B Vârtejul este dat de: i j k 1 1 ∂ ∂ ∂ ω = rot ν= 2 2 ∂X ∂Y ∂Z u v w În legătură cu vârtejul se poate enunţa teorema lui Helmholtz: Fluxul vectorului vârtej printr-o suprafaţă curbă închisă este constant. ∫ωndS= ct ωdS = ct S pentru o suprafaţă foarte mică .

În caz contrar vârtejul te învârteşte din ce în ce mai repede şi te trage la o adâncime din ce în ce mai mare. . Daca s-ar închide în interiorul fluidului dS → 0 ⇒ ω →∞ ⇒ ν →∞ . Din punct de vedere practic este bine ca în situaţia în care te prinde un vârtej dintr-un râu.Un vârtej nu se poate închide în interiorul fluidului. deoarece pe sol se închide vârtejul respectiv şi din această cauză tocmai la acest nivel forţa distrugătoare este maximă. În cazul tornadelor produse în atmosferă viteza maximă a vârtejului apare din păcate tocmai la nivelul solului. să încerci să ieşi cât mai repede din el. ceea ce este practic imposibil. Un vârtej se închide pe o suprafaţă solidă cu care se învecinează un fluid sau se închide în el însuşi (vârtejuri toroidale).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful