4.

Tehnici de vizualizare Vizualizarea constă în crearea unei imagini mintale, a unui tablou mintal, ca şi cum ar vedea cu ochiul minţii. Aceste imagini mintale reunesc mai mult gânduri şi idei, decât elemente vizuale. Exerciţiile de mai jos sunt similare celor utilizate de psihologi, medici, artişti şi yoghini pentru predarea vizualizării. Exerciţiul nr. 1. Vizualizarea unui obiect mic, simplu, bidimensional –Triunghiul a. Respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă. b. Priviţi fix un triunghi reprezentat pe o pagină timp de aproximativ un minut sau până când simţiţi că sunteţi bine familiarizat cu el. c. Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că încă mai priviţi pagina. Vedeţi triunghiul. Scanaţi-l ca atunci când îl priveaţi. Vedeţi zonele mai luminate ale triunghiului şi părţile întunecate ale zonei din jurul şi în interiorul triunghiului. d. Acum deschideţi ochii şi priviţi din nou triunghiul de pe pagină. Comparaţi-l cu cel vizualizat de dv. e. Mai închideţi o dată ochii şi vizualizaţi triunghiul. Imaginaţi-vă că vedeţi triunghiul de pe pagină în faţa ochilor. În acest moment aţi reuşit să proiectaţi în afară imaginea triunghiulară imaginată, ceea ce înseamnă că veţi putea să o scanaţi (priviţi din diferite unghiuri) ca pe o imagine externă. Nu toată lumea reuşeşte acest exerciţiu din prima încercare. Este important ca fiecare să accepte rezultatul ca pe o experienţă bună, fără să-şi fi stabilit anterior anumite standarde, un model ideal a cărui nerealizare să-l descurajeze. Descurajarea va avea efecte negative: scade puterea de concentrare; programează mintea împotriva oricărui progres. Uneori vizualizarea dispare iar persoana se poate surprinde autoevaluându-se: „Sunt bun (slab) la vizualizare”. Pentru a depăşi acest moment, se recomandă fie reluarea efortului de concentrare asupra vizualizării, fie repetarea relaxării, urmată de vizualizare. Motivaţia joacă un rol foarte important în vizualizare, de aceea nu orice obiect propus pentru vizulizare poate fi indicat: triunghiul propus mai sus poate că nu motivează atât de mult cum ar motiva un obiect familiar (un măr sau un pix). Unele persoane se descurajează 6
Dr. Ana Stoica-Constantin Psihopedagogia creativităţii, Anul III psih. 10/5/2011

iremediabil, uitând că, poate, exerciţiul le reuşeşte ori de câte ori vizualizează cu succes nudul unei o persoane de sex opus, fără să-şi dea seama că ceea ce fac este o vizualizare reuşită. Exerciţiul nr. 2. Vizualizarea unui obiect tridimensional simplu şi familiar: un măr, o ceaşcă, o floare. a. Aşezaţi un măr la aproximativ 65-70 cm în faţa dv, la nivelul ochilor, fără alte obiecte în apropierea obiectului, care să vă distragă atenţia. b. Respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă. c. Priviţi mărul până când simţiţi că sunteţi bine familiarizat cu el. d. Închideţi ochii. Imaginaţi-vă că mai priviţi mărul din faţa dv. Vizualizaţi-l. Scanaţi imaginea ca atunci când scanaţi mărul real. Observaţi forma mărului, nuanţele culorii, umbrele, orice neregularitate, înclinarea mărului, unghiul codiţei. e. Deschideţi ochii şi comparaţi imaginea internă cu cea externă. Observaţi aspectele pe care nu le-aţi vizualizat. Închideţi ochii din nou şi repetaţi exerciţiul. Exerciţiul nr. 3. Vizualizarea unei imagini mnemice - Camera din copilărie a. Închideţi ochii. Respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă.

Exerciţiul nr. Exerciţiul nr. Prin acest exerciţiu învăţăm cum să ne deplasăm conştiinţa după dorinţă. Observaţi dacă staţi pe un covor. 10/5/2011 Priviţi în jos spre sacun de parcă aţi fi undeva deasupra lui. Exerciţiul nr. Mişcare mintală . Luaţi un obiect mic. a. fără mişcarea corpului. Cercetaţi-l cu privirea (scanaţi-l) ca şi cum ar fi în faţa dv. ca şi cum aţi fi sub el. Observaţi detaliile fine ale suprafeţelor. Observaţi ferestrele. Anul III psih. a unui loc şi unor obiecte absente. Vizualizarea prin deplasarea în jurul obiectului – Casa a. material şi formă. Ambele vizualizări constau în imagini mnemice foarte recente. Apoi din latura cealaltă şi reveniţi în faţă. uşile. Priviţi peretele din faţă. Observaţi din ce este făcută pardoseala. Respiraţi adânc de câteva ori şi relaxaţi-vă. Ana Stoica-Constantin Psihopedagogia creativităţii. dacă are. Închideţi ochii. 5. b. c. Exerciţiul cu mărul introduce culoarea. cu protuberanţe. de exemplu un ceainic. c. Imaginaţi-vă ceainicul în faţa dv. Observaţi materialul din care este construită casa – culoarea şi compoziţia. Apropiaţi-vă de casă şi priviţi părţile laterale. unghiul acoperişului. Aceste vizualizări sunt prezentate într-o anumită ordine gradată. Priviţi şi la celelalte detalii. substanţa şi tridimensionalitatea. Acum imaginaţi-vă că vă deplasaţi încet în jurul ceainicului. Închideţi ochii. a. c. de exemplu o casă. b. Priviţi uşa. 4. în punctul de plecare. oprindu-vă pentru a privi la fiecare latură. Reveniţi în faţa casei. Imaginaţi-vă că staţi în faţa scaunului. Acum păşiţi încet în jurul casei. care vă umple câmpul vizual.Scaunul Exerciţiul acesta necesită mai multă experienţă în deplasarea mintală. Observaţi cum ţeava nu se mai vede când vă plasaţi exact în spatele . de la mică distanţă. 6. spatele. deşi acest lucru nu s-a petrecut în momentul percepţiei obiectului real. Vizualizarea camerei din copilărie este a unei imagini mnemice îndepărtate. Observaţi uşile. din spate. Apoi priviţi scaunul din spate şi observaţi-i silueta. Individul îşi imaginează ceainicul rotindu-se. Imagine imaginativă – Rotirea ceainicului Acest exerciţiu introduce o imagine imaginativă.b. b. Imaginaţivă că staţi în picioare cu faţa la faţada casei. „Priviţi-l” şi observaţi-i detaliile de culoare. Observaţi mobila din faţa dv şi orice tablou de pe pereţi. ferestrele. culoarea şi textura perdelelor. rezemătoarea. observându-i schimbările de formă. obloanele etc. ferestrele. părţile laterale şi braţele. Individul se deplasează mintal atât temporal cât şi spaţial în locul vizualizat. Vizualizaţi un obiect mare pe care îl cunoaşteţi bine. Următorul exerciţiu continuă să exploreze mişcarea mentală şi introduce alt gen de mişcare. Exerciţiul cu triunghiul este o introducere în vizualizarea formei şi a tonurilor alb-negru. Relaxaţi-vă profund şi închideţi ochii. Priviţi-l cu atenţie. Priviţi cu atenţie un scaun. 7 Dr. Unele persoane au senzaţia separării de corp. Acum priviţi laterala scaunului şi observaţi-i profilul. Observaţi partea pe care se şade. Lăsaţi privirea să coboare. Relaxaţi-vă. Acum priviţi la peretele din dreapta dv… din stânga…. Apoi priviţi-l de jos. Imaginaţi-vă într-o cameră din copilăria dv. Orientaţi-vă astfel încât să-l vedeţi lateral.

Acest exerciţiu a continuat practicarea controlului asupra imaginilor: ca rezultat al instrucţiunilor verbale. trotuarele. g. copaci. f. Innodaţi-l. Din nou observaţi cum se schimbă forma ceainicului. Reveniţi în camera copilăriei. pe care aţi vizualizat-o mai devreme. Exerciţiul nr. Aruncaţi-l în aer. Priviţi-l. Schimbaţi-i culoarea în albastru. Imaginaţi-vă un balon roşu dezumflat. Rotiţi-l în mână şi observaţi-l. Opriţi-l. Ana Stoica-Constantin Psihopedagogia creativităţii. c. Observaţi celelalte case. cerul. d. Relaxaţi-vă profund şi închideţi ochii. Mintal duceţi-vă până la un birou sau o masă. Schimbaţi-i culoarea în galben. ei realizează lucruri care sfidează legile spaţiului fizic. Acum întoarceţi-vă până ajungeţi cu faţa la fereastră.Balonul Exerciţiul extinde abilitatea individului de a transforma imaginile prin vizualizare. Sau poate fi un tavan nefamiliar. Opriţi-l. Puneţi-l la loc pe masă. Închideţi ochii. Umflaţi-l până se dublează ca dimensiuni. Când ajunge lângă tavan opriţil acolo. în exerciţiul cu balonul individul poate vizualiza un tavan bine cunoscut lui. Relaxaţi-vă. Combinaţie între imaginile mnemice şi imaginative – Levitaţia În acest exerciţiu oamenii exersează controlul asupra imaginilor vizuale. c. Coborâţi până când ceainicul ajunge la nivelul ochilor. Închideţi întrerupătorul şi deschideţi-l de mai multe ori. nemenţionate în instrucţiuni. Luaţi un obiect de pe masă. Este recomandabil să alegeţi o persoană cunoascută – un prieten apropiat. arbuştii şi alte obiecte. Reorientaţi-vă în cameră. Transformarea imaginilor prin vizualizare . Priviţi lumina. Coborâţi-l până la nivelul ochilor. Faceţi-l să facă salturi de-a lungul tavanului.ceainicului. capac şi ţeavă. Acum faceţi balonul albastru să sară pe duşumea. Imaginaţi-vă că vedeţi persoana stând în picioare la aproximativ 1 m de dv. Observaţi cum luminează becul. Exerciţiul nr. Mintal umflaţi-l până la jumătate. partenerul de cuplu. Faceţi-l să se învârtească… tot mai repede… stop. observând cum becul se aprinde treptat şi se stinge tot treptat. când capătă formă rotundă. 8. Anul III psih. drumuri. 10/5/2011 În timpul exerciţiilor de vizualizare este posibil să vizualizăm şi alte obiecte. 9. b. Urmăriţi-l cum pluteşte în jos şi se aşază uşor pe masă. Imaginaţi-vă pereţii din faţa dv şi mutaţi-vă privirea până la un întrerupător electric. De exemplu. Acum plutiţi uşor în jos până atingeţi pământul cu picioarele. de exemplu o carte sau un pix. Deschideţi-l. b. individul a putut să modifice culoarea şi forma vizualizătii. Acum imaginaţi-vă că ceainicul se roteşte încet în faţa dv în vreme ce dv rămâneţi nemişcat. Încă plutind. a. Urmăriţi-l cum se înalţă până la tavan şi se loveşte uşor de acesta. Acum imaginaţi-vă că acelaşi obiect începe să plutească în faţa dv. Priviţii . Mai mult. Acum faceţi-l foarte mic şi lăsaţi-l să cadă şi să se odihnească pe duşumea. Imaginaţi-vă plutind uşor spre fereastră şi trecând prin ea. 7. Persoana se joacă cu obiectele şi caracteristicile acestora. Exerciţiul nr. Vizualizarea unei persoane a. Ridicaţi-vă uşor deasupra ceainicului şi priviţi în jos: priviţi la toartă. copilul dv sau un coleg de serviciu. Întindeţi-vă. 8 Dr. Observaţi iarba. Priviţi scena din faţa dv. priviţi pământul. la care observă detalii necunoscute.

volumul. După acest exerciţiu individul se simte foarte bine. ascultaţi-i vocea. Priviţi în jur – dacă sunteţi la mare. în care v-aţi simţit puternic. Observaţi modul în care se mişcă braţele. observându-i hainele şi postura. observaţi nisipul de pe plajă. Închideţi ochii. Acum imaginaţi persoana respectivă făcând o activitate în care aţi privit-o de multe ori. frunzele căzute. Scanaţi-i faţa. Imageria mintală implică şi alte modalităţi senzoriale pe lângă cea vizuală. observaţi detaliile înconjurătoare. 10. nasului. Priviţi atent la forma gurii. Utilizarea tuturor simţurilor în vizualizarea unei scene din trecut a. a păşi în afara ta. priviţi faţa. b. Ascultaţi-vă vocea. Multor persoane vizualizarea proprie li se pare mai dificilă decât a unui obiect. Observaţi briza. Ascultaţi tonul. Auziţi sunetele dimprejur: 9 Dr. . ceea ce face dificilă focalizarea restrictivă pe cele descrise în exerciţiu. ori acasă. felul în care vă ţineţi trupul. Relaxaţi-vă. Observaţi cum simţiţi pământul pe care v-aţi întins. Este posibil ca explicaţia să constea în faptul că persoanele familiare evocă foarte multe imagini. d. sau copacii. d. De aceea unii au nevoie să se analizeze în oglindă înainte de acest exerciţiu. Observaţi părul. cu alte cuvinte a separa conştiinţa de corp. urmăriţi-o în timp ce încheie convorbirea telefonică. Relaxaţi-vă profund. În fine. Urmăriţi-vă mintal în timp ce efectuaţi ceva obişnuit. Vedeţi-vă mintal. De exemplu. torsul. Autovizualizarea a. Observaţi fierbinţeala nisipului răcoarea pământului. felul în care aerul vă atinge pielea. c. într-un moment deosebit de calm şi agreabil. Amintiţi-vă ce simţeaţi atunci şi delectaţi-vă cu aceste senzaţii. pentru că prin vizualizare a readus în conştiinţă senzaţiile plăcute din trecut.faţa. să privească fotografii sau înregistrări video. Mirosiţi aerul: aerul sărat al mării / aerul oxigenat şi mirosul de conifere din pădure. cineva poate gândi „Chiar aşa arăt?” sau „Nu aşa arăt eu!” Vizualizarea proprie reclamă detaşarea. Multe gânduri bruiază vizualizarea. Imaginaţi-vă răspunzând la telefon. Anul III psih. Priviţi mişcările. 11. pe care le-a retrăit acum. strălucirile valurilor. cum ar fi pietricelel din nisip. 11. Orinde aţi fi. Mulţi oameni consideră acest exerciţiu mai greu decât celelalte. Modificări corporale . 10/5/2011 valurile /frunzele luate de vânt. Mulţi oameni nu au o imagine clară asupra felului în care arată. nasul. c. Priviţi corpul dv: mâinile şi braţele. bărbiei. Închideţi ochii. ascultaţi ceea ce spune. a pieţii şi a părului. valurile. Vizualizaţi o secenă liniştită din trecutul dv. În ultimele două exerciţii practicantul şi-a imaginat că aude o voce şi că vede o imagine vizuală. Exerciţiul nr. inflexiunile ei când rostiţi ceva familiar. Observaţi culoarea ochilor. gura. b. cum îşi ţine corpul. inflexiunile vocii. Vă puteţi imagina la munte sau la mare. ochii. Priviţi la restul corpului. Exerciţiul nr. ţipetele păsărilor. coapsele şi gambele. Ana Stoica-Constantin Psihopedagogia creativităţii. Imaginaţi-vă că persoana vorbeşte la telefon: urmăriţi-i expresiiile faciale.Imaginarea de senzaţii Acest exerciţiu vizualizează situaţii care produc schimbări la nivelul corpului. cerul. fericit şi optimist. Exerciţiul nr.

. de exemplu o carte mare. mobila. Întindeţi braţele în faţă. este pusă pe mâna dv. Începeţi să vă vizualizaţi în acest spaţiu. foarte grea. observaţi cum sunt şi din ce materiale sunt pereţii. Multe persoane constată că mâna lor dreaptă s-a ridicat. iar unii se străduiesc să menţină mâinile la acelaşi nivel. c. b. Pot fi obiecte condtruite din materiale pe care nu le-aţi mai văzut. iar cea stângă a coborât. pietrele. Imaginaţivă că mâna stângă devine grea. 12. deşi este afară. cineva care să vă ajute să rezolvaţi problemele. Începeţi să priviţi în jur. Găsiţi un loc comod în care să vă aşezaţi. Priviţi tavanul. Puteţi să-l întrebaţi cum se numeşte şi să staţi de vorbă cu el. Exerciţiul nr. Observaţi unde vă aflaţi: afară.a. Închideţi ochii şi relaxaţi-vă profund. Vizualizare spontană nedirecţionată (vizualizare receptivă) Am văzut deja că uneori oamenii văd detalii nemenţionate în exerciţii. Numim aceasta vizualizare receptivă. nu mnemice. Puteţi vedea un ceas. În acest exerciţiu oamenii experimentează receptarea unei vizualizări. ca să lucraţi. Nu există restricţii în privinţa obiectelor pe care le vedeţi în el. o carpetă. un ghid. Obiectele pe care persoana le imaginează nu au mai fost văzute de aceasta. Acum imaginaţi-vă că mâna dreaptă este uşoară. deşi este o cameră. un ecran. ce pluteşte deasupra mâinii. Exploraţi spaţiul până vă devine familiar. ferestrele şi uşa. Poate fi un scaun. Aşezaţivă pe un scaun. sau obiecte care plutesc în aer. Puteţi să-l vedeţi pe tot deodată. sau pământul. Acesta este un spaţiu în care puteţi reveni când doriţi. plantele. Dacă vă aflaţi afară. Relaxaţi-vă profund. Simţiţi greutatea obiectului. În acest exerciţiu veţi vizualiza un loc sau o cameră de lucru existentă numai în mintea dv. Este un luminiş în pădure. observaţi cum arată şi cum este îmbrăcat. fără preprogramarea conţinutului său. sau are un scaun confortabil. sau înăuntrul încăperii? Dacă sunteţi în cameră. Dacă vizualizaţi un ghid. Închideţi ochii. Acum deschideţi ochii. observaţi locul . Unii simt acest lucru chiar în timpul exerciţiului. o păşune. a. Imaginaţi-vă că de încheietura mâinii este legat un fir care este rpins cu celălalt capăt de un balon umflat cu heliu. să meditaţi sau să vă simţiţi bine. ceea ce constituie un elemnt de vizualizare spontană. Exerciţiul următor se axează pe imaginile imaginative. Simţiţi cum flotabilitatea balonului. covoarele. b. Veţi fi surprins să constataţi că locul dv interior este plin cu plante. duşumeaua. o peşteră? Priviţi îndeaproape copacii. sau gradual. Imaginaţi-vă că este din plumb. Imaginaţi-vă că un obiect greu.