TÂLCUIREA SFINTEI EVANGH ELII DE LA LUCA

Capitolul 14

205

Iar cei de rând dintre iudei, care cu „şchiopii" şi cu „betegii" şi cu „orbii" sunt asemănaţi - şi sunt „cele nebune ale lumii" (1 Corinteni 1, 27) - şi cei defăimaţi, aceştia au fost chemaţi. Căci norodul se minuna de cuvintele darului care ieşeau din gura lui Hristos şi se bucura de învăţătură (Lucn 4, 32). Iar după ce au intrat aceştia din Israil - cei aleşi zic - , pe care Dumnezeu mai înainte i-a rânduit spre slava Sa, care au fost Petru şi fiii lui Zevedeu şi celelalte milioane ale celor ce au crezut, bunătatea lui Dumnezeu şi la neamuri s-a revărsat. Căci, prin aceia de pe „drumuri" şi de la „garduri", neamurile se vor înţelege. Pentru că israilitenii erau adică inlăuntrul cetăţii, ca unii care şi punere de Lege au primit şi vieţuire mai cuviincioasă au dobândit. Iar neamurile, fiind străine de aşezămintele Legii şi înstrăinate de punerea de Lege a lui Hristos, şi nefiind împreună cetăţeni cu Sfinţii, nu întru un drum, ci în multe „drumuri" ale nelegiuirii şi ale necunoştinţei petreceau, şi la „garduri", în păcate zic, căci păcatul este mare „gard" şi „perete în mijloc" (Efeseni 2,14) ce ne desparte pe noi de la Dum nezeu. Deci, prin „drum uri", însem nează umbros vieţuirea neamurilor, care era dobitocească şi în multe socotinţe [laturi] împărţită; iar prin „garduri" - viaţa lor cea plină de păcate. Şi nu porunceşte ca simplu să-i cheme pe aceştia, ci să-i „silească", măcar că tuturor de voinţa lor atârnă să creadă. Dar, ca să cunoaştem că a crede noroadele, cele care aveau atâta necunoştinţă, este semn de mare putere a lui Dumnezeu, pentru aceasta a zis „sileşte". Căci de nu era multă puterea Celui Care era propovăduit, şi de nu era mare adevărul Cuvântului, cum oamenii care erau turbaţi spre închinarea la idoli şi lucrători de cele de ocară s-ar fi plecat să cunoască dintr-odată pe Dumnezeu cel adevărat şi să săvârşească viaţă duhovnicească? Deci, voind a arăta schimbarea cea minunată, „silă" a numit lucrul, ca şi cum ar fi zis cineva: „cu toate că nu voiau elinii să lase idolii şi desfătarea, însă de adevărul propovăduirii au fost siliţi a fugi de acestea". în afară de cele zise şi puterea semnelor [minunilor] mare „silă" aducea, spre a se schimba neamurile spre credinţa lui Hristos. încă şi în fiecare zi se găteşte această „cină", şi toţi suntem chemaţi la împărăţia pe care mai înainte de întemeierea lumii a gătit-o Dumnezeu 'amenilor (Matei 25, 34); dar unii, pentru iscodirea înţelepciunii, alţii, oentru iubirea lucrurilor pământeşti, iar alţii, pentru iubirea de trup, nu ne învrednicim de aceasta. Iar iubirea de oameni a lui Dumnezeu altor năcătoşi dăruieşte această chemare: celor care sunt „orbi" la ochii minţii, nindcă nu pricep care este voia lui Dumnezeu, sau o pricep, dar sunt şchiopi" şi nemişcaţi spre a o săvârşi pe aceasta. Şi ca să zic cuprinzător, ii cheamă Dumnezeu] pe cei care sunt „săraci" - fiindcă au căzut din -lava cea de Sus - , şi „betegi" - fiindcă viaţa lor nu se arată a fi fără de

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful