You are on page 1of 65

1

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Secţia asistenţa socială

LUCRARE DE LICENŢĂ

Importanţa relaţiilor afective stabile in
satisfacerea nevoilor

sociale şi a celor de stima, in cazul copiilor
instituţionalizaţi

Cluj-Napoca, 2008
Cuprins

1
2

Introducere …………………………………………………………………………..…........5
1. Socializarea……………………………………………………………...............................7
1.1 Procesul socializarii…………………………………………………................................7
1.2 Socializarea ca umanizare…………………………………………................................7
1.3 Mecanisme ale socializarii…………………………………………................................8
1.4 Socializarea in copilarie si tinerete; persoane semnificative…………………….......10

2. Nevoile copilului……………………………………………………………………........14
2.1 Nevoile de baza ale copilului………………………………………..............................14
2.1.1 Nevoia de dragoste si securitate…………………………………………………........14
2.1.2 Nevoia de experiente noi, de stimulare…………………………………………..........14
2.1.3 Nevoia copilului de a fi apreciat si de a-i fi recunoscute capacitatile…………...........15
2.1.4 Nevoia de responsabilitati………………………………………………………..........15
2.1.5 Nevoi de baza, fiziologice ale copilului…………………………………………..........15
2.2 Efectele nesatisfacerii nevoilor copilului………………………………………...........15
2.3 Functii si abilitati parentale necesare satisfacerii nevoilor copilului………….........17
3. Protectia copilului in Romania…………………………………………………….......20
3.1 Considerente privind cadrul legal in domeniul protectiei copilului…………..........20
3.2 Centrul de Plasament de Tip Familial…………………………………………..........23
3.2.1 Misiunea Centrului de Plasament de Tip Familial…………………………….….......23
3.2.2 Principiile si obiectivele Centrelor de Plasament de Tip Familial…………….…......23
3.2.3 Personalul din Centrul de Plasament de Tip Familial……………………………......24
4. Cercetarea…………………………………………………………………………..........26
4.1 Scopul cercetarii…………………………………………………………………..........26
4.2 Fazele derularii proiectului si esalonarea calendaristica………………………........26
4.2.1 Cercetarea de evaluare si investigatie initiala……………………………………......26
4.2.1.1 Definirea problemei stiintifice abordate………………………………………........26
4.2.1.2 Ipotezele si obiectivele cercetarii………………………………………………........26
4.2.1.3. Populatia cercetarii. Lotul studiat…………………………………………….........26
4.2.1.4 Metode, instrumente si tehnici utilizate in cercetarea de evaluare si investigare
initiala…..……………………………………………………………………………….......27
4.2.1.5 Analiza si interpretarea datelor obtinute………………………………………........29

2
3

5. Prezentarea si analiza datelor cercetarii calitative………………………………........35
Studiu de caz 1…………………………………………………………………………......35
1. Prezentarea cazului……………………………………………………………….........35
2. Istoria problemei………………………………………………………………….........35
3. Nevoile si resursele copilului………………………………………………………......36
3.1 La nivel individual………………………………………………………………….......36
3.2 La nivel interpersonal si organizational……………………………………………......36
Studiu de caz 2…………………………………………………………………………......37
1. Prezentarea cazului………………………………………………………………........37
2. Istoria problemei…………………………………………………………………........37
3. Nevoile si resursele copilului………………………………………………………....38

3.1 La nivelul individual……………………………………………………………….......38
3.2 La nivelul interpersonal si organizational………………………………………….....38
Studiu de caz 3……………………………………………………………………….......39
1. Prezentarea cazului………………………………………………………………......39
2. Istoria problemei…………………………………………………………………......39
3. Nevoile si resursele copilului…………………………………………………….......39

3.1 La nivelul individual………………………………………………………………......39
3.2 La nivelul interpersonal si organizational………………………………………........40
Studiu de caz 4……………………………………………………………………….......41
1. Prezentarea cazului……………………………………………………………….......41
2. Istoria problemei………………………………………………………………….......41
3. Nevoile si resursele copilului……………………………………………………........41

3.1 La nivelul individual……………………………………………………………..…....41
3.2 La nivelul interpersonal si organizational………………………………………..........42
6. Interventia………………………………………………………………………..........43
6.1 Derularea interventiei……………………………………………………………......43
6.2 Interventia propriu-zisa………………………………………………………….......43
6.2.1 Problemele abordate in cadrul interventiei…………………………………............43
6.2.2 Obiectivele interventiei………………………………………………………….......43
6.2.3 Metode, instrumente, tehnici folosite in interventie…………………………….......44

3
4

Interventia realizata…………………………………………………………………......44
Intalnirea 1…………………………………………………………………………........44
Intalnirea 2…………………………………………………………………………........47
Intalnirea 3………………………………………………………………………….......48
Intalnirea 4………………………………………………………………………….......50
Intalnirea 5………………………………………………………………………….......51
Intalnirea 6………………………………………………………………………….......53
Intalnirea 7………………………………………………………………………….......54
7. Evaluarea interventiei………………………………………………………….........56
7.1 Obiectivul evaluarii…………………………………………………………….......56
7.2 Lotul evaluarii………………………………………………………………….......56
7.3 Metode, instrumente, tehnici………………………………………………….......56
7.4 Evaluarea propriu-zisa a interventiei………………………………………….....56
8. Concluzii………………………………………………………………………..........59
Bibliografie......................................................................................................................61
Anexe……………………………………………………………………………….......63
Anexa nr.1…………………………………………………………………………........63
Anexa nr.2………………………………………………………………………............65
Anexa nr.3………………………………………………………………………............66
Anexa nr.4........................................................................................................................68
Introducere
Studiile efectuate in multe ţări, au aratat faptul că, in afara familiei, dezvoltarea copilului merge
pe o altă treaptă. Atât la copilul crescut si educat în afara familiei, cât si la cel crescut în familie se
formează trasături specifice de caracter, comportament, personalitate, doar că la prima categorie aceste
trasaturi sunt altele. In Centrele de Plasament de Tip Tradiţional, cu un numar mare de copii
instituţionalizaţi, este aproape imposibil de a asigura un nivel optim de dezvoltare intelectuală,
emotională si de personalitate a copiilor, ceea ce conduce la înadaptarea lor sociala.
John Bowlby, arăta in 1952 că o primă cauză aflată la originea normalităţii, respectiv a întârzierii
în dezvoltarea copilului o reprezintă prezenţa sau absenţa mamei (Bonchis, 2006). Problemele emoţionale
de cele mai multe ori, sunt determinate de insuficienţa dragostei si afecţiunii din partea parinţilor,

4
5

deprivării timpurii de comunicare neformală cu adulţii, acestea influienţând negativ formarea
personalităţii.
Frustrarea afectivă de un climat familial favorabil dezvoltării copilului este cauza principală a
decalajelor de dezvoltare psihomotrică şi socio-afectivă a acestuia.
Dificultăţile de relaţionare socio-emoţionala ale copilului instituţionalizat, au condus catre
studierea nivelului de adaptare sociala a persoanelor cu experienta abandonului si institutionalizarii.
Prin această lucrare, mi-am propus să scot în evidentă tocmai nivelul de funcţionare si adaptare
socială al copiilor si tinerilor care sunt instituţionalizaţi intr-un Centru de Plasament de Tip Familial, unde
s-a creat un mediu cât mai apropiat de cel din familia naturală.
Instituţionalizarea prin efectele sale de deprivare maternă şi socială, conduce la creşterea
sentimentelor de insecuritate şi lipsă de valoare, resimţite la copii, toate acestea conducând la scăderea
respectului de sine. Copilul instituţionalizat resimte lipsa părinţilor, acesta fiind şi motivul pentru care
este esenţială existenţa unor substituţi parentali, care să-i ofere copilului o îngrijire plină de afecţiune.
Afecţiunea reprezintă prima nevoie care trebuie indeplinită pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a
copilului.
Legată de nevoia de afectivitate este nevoia de securitate a copilului. Este foarte important ca
acesta, să se simta la adapost atât faţă de lumea exterioară cât şi faţă de propriile trăiri interioare.
Securitatea afectivă este furnizată în mod real atunci când copilul are o relaţie stabilă, constantă cu
oamenii. Schimbarea frecventă a persoanei de îngrijire, înlocuirea ei în perioade sensibile ale dezvoltării
psihice infantile se transformă în tot atâtea piedici în construirea încrederii copilului, în capacitatea lui de
a iniţia şi menţine atitudini afective stabile.
Intr-o instituţie de tip tradiţional, copilul este lipsit complet de stimulii intelectuali si afectivi care
provin din impartăşirea unor activităţi obişnuite, fireşti într-o familie, este lipsit complet de prilejurile
activităţilor creative şi învaţării prin propria experienţă. In acest context misiunea Centrelor de Plasament
de Tip Familal este tocmai aceea, de a asigura acel climat afectiv de care copilul are nevoie, de a ocroti şi
pregăti pentru societate fiinţe active din punct de vedere social, care în momentul parăsirii instituţiei de
ocrotire, să nu constate că le lipsesc multe din insuşirile omenesti fireşti.

5
6

Capitolul 1
Socializarea

1.1 Procesul socializarii
Socializarea reprezinta procesul prin care membrii unei colectivitati (sau aspirantii la conditia de
membru) invata modele de actiune, normele, simbolurile si valorile specifice societatii lor,
transformandu-le in reguli ale vietii personale (Bocancea, 1999, p.28). In cadrul acestui proces un individ
dobandeste limbajul, comportamentele rutiniere, chiar si stilul de gandire. Pentru fiecare individ, acest
proces al socializarii are ca durata propria lui viata.
Insa, valorile sociale si normele comportamentale nu sunt asimilate de catre indivizi in virtutea
rationalitatii lor (Bocancea, 1999). Potrivit lui Durkheim o mare parte din normele comportamentale
acceptate social tin de existenta unor sanctiuni. Acceptarea convingerilor societatii inseamna atasament al
individului fata de elementele societatii. Cu cat credinta in validitatea morala a regulilor sociale este mai
mare, cu atat atasamentul este mai puternic.
Stanciulescu (1996), defineste socializarea ca fiind procesul de creere a eului social, a identitatii
sociale a unui individ, evolutia personalitatii individuale pe o traiectorie dependenta de traiectoria sa
sociala.

1.2 Socializarea ca umanizare

6
7

Potrivit lui Ilut (1996), socializarea este procesul prin care individul, interactionand cu semenii
sai, acumuleaza deprinderi, cunostinte, valori, norme, atitudini si comportamente. Pornind de la aceasta
definitie, comportamentele sociale complexe se realizeaza printr-un proces de invatare, nu in mod
automat.
Printre agentii de socializare ce transmit membrilor unei comunitati o anumita cultura si anumite
valori morale, politice, culturale se numara familia, scoala, grupul de similaritate, biserica, mass-media,
asociatiile culturale, partidele politice, etc . In procesul de formare a personalitatii si a identitatii de sine,
socializarea joaca un rol extrem de important.
Conceptul de socializare este unul mai cuprinzator, tinand cont de faptul ca, in primul rand
inglobeaza invatarea de catre membrii unui grup sau a unei culturi a unor comportamente pe care
respectivul grup sau respectiva cultura nu doresc sa le transmita. In al doilea rand , dar legat de primul
aspect, este faptul ca in socializare, insusirea de cunostinte, valori, conduite, se realizeaza chiar fara ca
cei de la care se invata sa stie ca sunt sursa de educatie. Deci, conceptul de educatie se aproprie mult de
cel de socializare insa, desi educatia este principala modalitate de realizare a socializarii, aceasta din
urma implica si procese de invatare mai difuze cum ar fi imitatia si contagiunea.
Desi, procesul de socializare se intinde pe tot parcursul vietii, socializarea se refera cu precadere
la copilarie si adolescenta la insusirea unor deprinderi, valori si norme de baza (Rotariu si Ilut, 1999).
Drumul prin viata al unui individ inseamna schimbarea de statusuri si roluri, deci nevoia de a restructura
cunostintele si conduitele. Intrarea intr-un nou rol social, poarta numele de resocializare, proces precedat
sau acompaniat de desocializare, adica de iesirea dintr-un anumit status si rol.
Socializarea inseamna de fapt umanizare. Copilul va achizitiona chiar si cele mai elementare
comportamente umane doar traind alaturi de semenii sai si prin invatare. In invatarea comportamentelor
umane, exista anumite perioade critice din punct de vedere biologic. Daca aceste perioade sunt depasite,
recuperarile prin socializare dau rezultate slabe.
In cadrul procesului de socializare indivizii pot avea un rol activ, acest lucru presupunand
interactiune. Socializarea nu are exact aceleasi efecte asupra indivizilor asupra carora ea s-a exercitat. Ea
poate avea un efect de insusire mecanica prin inductie sau un efect de profunzime, respectiv de
interiorizare. In al doilea caz, valorile, normele, rolurile, actiunile transmise prin socializare sunt atat de
puternic adoptate, incat individul crede cu toata convingerea sa, ca sunt ale lui, el nu stie sau nu doreste
sa stie ca de fapt i-au fost transmise. Atunci cand procesul de socializare ajunge la un nivel maxim,
respectiv este internalizat , individul se implica activ, este receptiv, participa pozitiv si neconditionat
pentru a fi membru deplin a societatii si a culturii in care s-a nascut si unde traieste (Mihu, 2002) .

7
8

1.3 Mecanisme ale socializarii
Invatarea sociala reprezinta mecanismul fundamental al socializarii. In sens larg, acest concept se
suprapune pana aproape de identificare cu procesul de socializare. Invatarea sociala reprezinta procesele
psihologice prin care indivizii acumuleaza cunostinte, reguli, norme, valori, deprinderi comportamentale
ce privesc viata sociala in desfasurarea ei concreta (Rotariu si Ilut, 1996, p.112). Acest tip de invatare are
doua caracteristici de baza, fata de procesul de invatare, in mod general si anume, invatarea sociala se
refera la un continut social (un anumit comportament fata de celalalt si intr-un grup si de asemenea in
situatii sociale specifice), iar in al doilea rand este un proces de invatare pe cont propriu,
neinstitutionalizata.
Rotariu si Ilut (1996), preiau clarificarea facuta de catre Miller si Dollard (1941), in ceea ce
priveste procesul invatarii sociale, referindu-se la faptul ca, acest proces este creat pornind de la
explicarea fenomenului imitatiei, avand la baza principiile stimulului, recompenselor si intaririlor.
Exista trei tipuri de invatare sociala si anume: directa, indirecta si complex-cognitiva.
Invatarea directa are la baza legea incercarii si erorii , a recompensei si pedepsei imediate, iar ca
si element central are mecanismul reantaririi.
Invatarea indirecta, se refera la faptul ca individul nu va acumula experienta si insuşi cunostinte,
atitudini si comportamente sociale prin experienta nemijlocita, ci prin observarea celorlalti. Individul
observa nu doar ce face semenul sau, dar si ce i se intampla acestuia in urma actelor sale. Acest tip de
invatare, numita si observationala are importanta tot mai mare, odata cu depasirea varstei de 3-5 ani , iar
la varsta adulta, invatarea observationala, alaturi de invatarea complex-cognitiva reprezinta sursa
principala de control asupra comportamentului.
Teoria invatarii sociale a lui Albert Bandura sugereaza faptul ca, o mare parte din invatarea umana
rezulta din observarea altor oameni. Oamenii invata sa se comporte, sa simta si sa perceapa lumea in
acelasi mod cum o fac si ceilalti semeni ai lor angajati, ocupand roluri active si pozitii sociale similare, in
cazul actiunilor productive, spre exemplu (Mihu, 2002).
Invatarea complex-cognitiva, reprezinta un ansamblu de procese prin care se anticipeaza actiunea,
consecintele si implicatiile ei (Rotariu si Ilut, 1996). Acest tip de invatare cuprinde intr-un anume fel
primele doua categori ale invatarii sociale, dar in acest caz sunt antrenate mecanisme psiho-cognitive mai
complexe, ce nu presupun neaparat prezenta empirica a unor modele sau comportamente, ea evaluandu-
se pe plan mental, prin limbaj si prin interactiune cu ceilalti.
Fiecare din cele trei tipuri de invatare are o anumita pondere intr-o anumita etapa a vietii. Daca in
primii ani din viata este dominanta invatarea directa, castiga apoi teren invatarea prin imitatia modelelor,
iar la maturitate invatarea complex-cognitiva domina.

8
9

Procesul de invatare si cel de socializare se realizeaza prin interactiune sociala. Un rol esential in
acest proces de interactiune sociala il are si socializarea reciproca. Doua exemple sunt elocvente in acest
caz si anume reciprocitatea in formarea si consolidarea cuplului conjugal, dar si reciprocitatea in relatia
parinti-copii. In cea de-a doua situatie, datorita transformarilor ce au loc in societate, exista o influenta a
copiilor asupra parintilor.
Un caz particular al invatarii sociale il reprezinta invatarea de roluri sociale, caz in care
interactiunea si reciprocitatea sunt prezente. Rolul social este definit de multe ori ca fiind aspectul
dinamic si operational al statusului (a pozitiei sociale). Procesul invatarii de roluri presupune insusirea
asteptarilor de rol, acest lucru insemnand pretentiile pe care cei din jur le au fata de o persoana care ocupa
o anumita pozitie, o functie sau un rol in societate. Asteptarile de rol au caracter de reciprocitate. Insa,
datorita dinamicii societatii moderne, continutul asteptarilor de rol s-a schimbat mult. Perioada de
tranzitie prin care trece tara noastra incepand cu decembrie 1989, a condus la dificultati suplimentare in
insusirea de roluri.

1.4 Socializarea in copilarie si tinerete; persoane semnificative
In paragraful 1.3 am amintit faptul ca, in societatea moderna relatia parinti-copii nu este studiata
doar in sens unilateral asa cum se facea in mod traditional. Foarte mult se vorbeste in zilele noastre
despre “socializarea” parintilor de catre copii, despre efectele reciproce in relatia parinti-copii. Relatiile
dintre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, bazat pe comunicare, in care se
transmit modele de conduita.
Procesul de socializare al unui individ nu este unul liniar si nici uniform. Potrivit lui Rotariu si
Ilut (1996), exista doua faze ale procesului de socializare si anume: socializarea primara si socializarea
secundara.
Socializarea primara este de baza, ea desfasurandu-se in perioada copilariei timpurii, periada in
care parintiicontribuie la structurarea personalitatii copilului, in care au loc acumulari cognitive si de
elaborare a schemelor afective. Copilul dobandeste informatiile si abilitatile esentiale pentru a putea
participa la viata sociala cotidiana si isi formeaza eul. Responsabili de acest proces sunt persoanele
apropiate si relevante pentru copil, cunoscute si sub denumirea de persoane semnificative. Avand in
vedere faptul ca,fiecare ne nastem intr-o structura sociala data, persoanele semnificative (parintii ocupand
locul central) sunt oarecum impuse. Atitudinea persoanelor semnificative este reflectata intr-o masura
destul de mare in eul (sinele) copilului. In aceasta prima faza a socializarii, copilul invata roluri, atitudini
si comportamente generale, aceasta fiind echivalenta cu umanizarea individului in cadrul familiei.

9
10

Socializarea secundara coincide cu trecerea de la etapa copilariei la pubertate si adolescenta,
aparand noi faze ale dezvoltarii intelectuale. Acest tip de socializare este legat de diviziunea sociala a
muncii si de distribuirea sociala a cunostintelor (Rotariu si Ilut, 1996). Normele si valorile promovate de
diferite institutii specializate, sunt interiorizate. La fel ca in prima faza a socializarii si in aceasta a doua
situatie exista persoane semnificative, dar individul are un oarecare control asupra lor in sensul ca, in
vederea mentinerii identitatii proprii, el poate renunta la unele in favoarea altora. De asemenea, este
foarte important ca individul sa tina cont de faptul ca rolurile sociale pe care le exercita nu se desfasoara
intotdeauna in contexte afective sau protective similare, cu cele din cadrul familiei.
Dezvoltarea morala a personalitatii prin socializare
Unul dintre rezultatele esentiale ale relatiilor dintre copil si parinti, dintre copil si alti copii este
nasterea sentimentelor morale. In opinia lui Jean Piaget, sentimentele morale apar in stadiul patru al
evolutiei afectivitatii. Piaget realizeaza primele teorizari referitoare la socializarea copiilor de diferite
varste, plecand de la observarea acestora in cadrul unor jocuri. Potrivit lui Piaget, dezvoltarea morala a
copilului cunoaste o progresie graduala si stadiala asemanatoare celei cognitive. Pornind de la cele
prezentate, Piaget a descris trei etape ale formarii judecatilor morale la copil, si anume:
– Etapa moralei heteronome, este etapa caracterizata de prezenta unui respect unilateral,
specific copiilor mai mici de 7-8 ani, atunci cand forta consemnelor este legata de prezenta
materiala a celui care le-a dat, iar in abesenta lui, legea pierzandu-si actiunea.
– Etapa realismului moral, este etapa caracterizata de faptul ca obligatiile si valorile sunt
determinate de lege in sine, independent de contextul intentiilor sau relatiilor. Apare aici
conceptul de “responsabilitate obiectiva”, actul fiind evaluat in functie de gradul de
conformitate materiala cu legea, sau de intentia buna, ce se gaseste, fara voia subiectului in
conflict cu regula. Dupa 7 ani, regula respectarii adevarului ramane exterioara copilului,
binele si raul sunt vazute in termeni “alb” si “negru” iar actul este judecat in functie de
dimensiunea consecintelor mai degraba decat intentiile celui ce-l comite.
– Etapa autonomiei morale, este etapa cooperarii sociale, determinata de procesele operatorii
ale gandirii, care fac loc unor reguli morale noi intemeiate pe respect reciproc, ce conduc la o
anumita autonomie. Comportamentul este orientat din interior si din convingere. Dupa Piaget
respectul mutual implica si reciprocitatea punctelor de vedere (Bonchis, 2006).
Agenti si instante de socializare
La nivel social exista mai multe instante cu rol educativ important in socializarea copilului. Cele
mai importante instante de socializare sunt: familia, grupurile-pereche, scoala si mijloacele de
comunicare de masa (Mihailescu, 2003).

10
11

Principalul agent al socializarii il reprezinta familia, ce asigura un prim climat afectiv. Familia
este intermediarul intre societate si copil, ea fiind un loc unde se modeleaza principalele componente ale
personalitatii. Ambianta umana in care se naste si creste copilul exercita o influenta hotaratoare asupra
dezvoltarii sale. Spre exemplu, ridicarea si strangerea in brate, sau zambetul, constituie un tip de
stimulare ce dezvolta in copil o relatie de atasament, relatie deosebit de importanta pentru socializarea sa
de mai tarziu (studiile au aratat ca nu trebuie neaparat ca parintele sa fie principala persoana care are grija
de copil, ci o persoana stabila pentru copil), (Mihailescu, 2003).
Prin structura sa, familia ofera cadrul cel mai potrivit pentru formarea deprinderilor, pentru
transmiterea principalelor cunostinte asupra realitatii si formarea primelor principii de viata, a primelor
forme de identificare si socializare. Modul in care fiecare familie isi socializeaza copiii, cunoaste
numeroase diferente, chiar daca familiile realizeaza functii socializatoare comune. Sunt deosebiri intre
categoriile socio-profesionale sau intre cele rezidentiale in ceea ce priveste socializarea copiilor.
In socializarea realizata la nivelul familiei, un rol important il are imitatia. Copiii traiesc mai ales
cu mama in primii lor ani de viata, iar aceasta reprezinta afectiunea si autoritatea. La o anumita varsta,
baiatul se detaseaza de mama si se aproprie de tata, printr-un mecanism de identificare. Fetele realizeaza
identificarea fara a se detasa de mama lor. Acesta este si motivul pentru care, pentru fete, adolescenta este
mai putin dramatica decat pentru baieti (Mihailescu, 2003) .
Un alt agent al socializarii il reprezinta grupurile-pereche, numite si grupuri de similaritate sau
grupuri de egali. Aceste grupuri sunt formate din persoane care au aproximativ aceeasi varsta si se
manifesta ca agenti de socializare puternici in special in perioada copilariei si in adolescenta. Copiii de
aceeasi generatie interactioneaza mai usor chiar de la varste foarte mici. Copiii comunica mult mai usor
decat adultii.
In adolescenta, grupul de similaritate este foarte important in socializare in special datorita
faptului ca el constituie un grup de suport in tendinta de afirmare a eului si a manifestarii independente in
afara controlului parintilor.
La varste mai mici, copiii se afla intr-o pozitie sociala inferioara in interactiune cu sursele de
socializare. Aceasta pozitie este pentru copii o pozitie acceptata si fireasca, insa pe masura ce copilul se
maturizeaza, el nu mai accepta asa de usor autoritatea familiei, a scolii si a altor instante de socializare
(Rotariu si Ilut, 1996).
In completarea instantelor de socializare, scoala reprezinta un factor educativ valoros care
faciliteaza invatarea si interiorizarea de catre tineri a normelor si conduitelor sociale. Scoala ofera atat
informatii, calificari cat si un intreg climat valoric si normativ, formal si informal, aceasta apeland la

11
12

modalitati de socializare sistematica prin dezvoltarea unor convingeri morale durabile, facilitand
integrarea sociala a tinerilor.
In scoala, isi desfasoara activitatea un numar de agenti (invatatorul, profesorul sau corpul de
profesori si elevul sau grupul de elevi). Acestia intra in raporturi active si dau nastere unor procese
fundamentale, cum sunt: instructia, educatia, invatarea si dezvoltarea. La randul lor aceste procese, pun in
joc numerosi factori psihologici ca: competenta psihopedagogica a cadrului didactic, receptivitatea,
pregatirea, disponibilitatea elevului de a invata si de a se dezvolta sub impactul modelelor instructiv-
educative. Ca urmare, actul educational nu se reduce numai la informare, pregatire intelectuala, ci se
refera la personalitatea totala a copilului, urmarind sa-i formeze orizontul cultural, sa-i optimizeze
procesul de socializare.
Un alt agent de socializare, foarte important in societatile dezvoltate il reprezinta mijloacele de
comunicare in masa. Mass-media reprezinta ansamblul organizatiilor (radio, TV, filme, ziare, reviste,
afise) care vehiculeaza informatii catre un numar mare de oameni (Mihailescu, 2003, p.98). Nenumarate
dezbateri pe tema efectelor socializatoare ale mass-mediei (in special ale televiziunii) au avut loc in
special in ultimii ani, iar concluziile la care s-a ajuns au fost de multe ori contradictorii. O concluzie
comuna la care s-a ajuns in cele din urma, a fost aceea ca, mijloacele de comunicare au atat efecte
pozitive, cat si negative, iar efectele lor socializatoare depind de continutul mesajului (Mihailescu, 2003,
p.91).
Metodele comportamentale oferite de televiziune pot deveni modele de referinta pentru copii, atat
in ceea ce priveste aspectul legat de conformarea la normele si valorile sociale, dar si sub aspectul
neconformarii la acestea.
Pe langa cei patru agenti de socializare foarte importanti, organizatiile religioase, politice,
asociatiile voluntare, ansamblul comunitatii in care traieste un individ, au la randul lor un anumit rol in
procesul socializarii individului. Socializarea realizata de agenti diferiti poate fi unitara sau
contradictorie. Organizatiile si institutiile sociale in care exista divergente puternice in ceea ce priveste
valorile si normele socializate, conduc la procese de socializare contradictorii si la personalitati
contradictorii.
Fiecare individ are o experienta socializatoare unica si o personalitate unica, unicitatea celor doua
aspecte tinand cont de ereditatea fiecaruia, de mediul in care traim, dar si de actiunea unor combinatii
diverse de agenti socializatori.

12
13

Capitolul 2
Nevoile copilului

2.1 Nevoile de baza ale copilului
Cea mai cunoscuta clasificare a nevoilor umane este cea facuta de Maslow si anume, potrivit unei
ordini de prioritati sau urgente avem urmatoarea clasificare: nevoi fiziologice, nevoia de siguranta si
securitate, nevoia de apartenenta si dragoste, nevoia de respect si stima de sine si nevoia de
autodezvoltare.
Pornind de la aceasta clasificare facuta de Maslow, dar si de la cele facute de alti autori s-a
realizat o particularizare a nevoilor umane formulate de acestia, la varsta copilariei, obtinandu-se nevoile
de baza ale copilului.
2.1.1 Nevoia de dragoste si securitate
Aceasta nevoie este permanenta in perioada copilariei, fiind cea mai importanta la varsta mica,
cand copilul isi construieste atasamentul fata de mama, de tata si de cei apropiati lui. John Bowlby
dezvolta o teorie a legaturilor dintre copii si parinti, spunand ca ruperea acestor legaturi duce la separare,
ce are efecte de deprivare emotionala (Bonchis,2006). Nevoia de contact, este in opinia lui Bowlby o
nevoie primara, copilul nascandu-se cu aceasta nevoie fundamentala.
Pentru dezvoltarea unei personalitati sanatoase a copilului este necesar ca, aceasta prima nevoie sa
fie satisfacuta (Neamtu, 2003). Foarte importanta pentru dezvoltarea mintala a copilului este nevoia de
legatura intima de dragoste, afectiune cu mama sau cu o mama substitut, in care copilul sa aiba incredere
(Bonchis, 2006). Dragostea cu care copilul este inconjurat de catre parinti, sau persoana in care el are
incredere isi va pune amprenta asupra dezvoltarii sale ulterioare. Atasamentul ii da copilului sentimentul
de siguranta cu ai lui, de securitate, sentiment care are efecte pozitive asupra dezvoltarii ulterioare a
copilului.
2.1.2 Nevoia de experiente noi, de stimulare
Cele mai importante activitati ale copilului care pot sa-i satisfaca acestuia nevoile, sunt jocul si
limbajul. Cu ajutorul lor, copilul descopera lumea si invata cum sa se adapteze la ea. Experientele sunt

13
14

conditia dezvoltarii mentale, cognitive a copilului. Din aceste experiente, copilul isi dezvolta lumea lui
interna, ce reprezinta de fapt o reflectare al lumii externe la care se adauga sentimentul trait de copil in
momentul descoperirii (Neamtu, 2003).
Fiecare dintre noi purtam aceasta lume interna, care este cu atat mai bogata cu cat in perioada
copilariei si chiar si mai tarziu am avut parte de experiente noi, bazate pe sentimente de bucurie,
acceptare, incurajare. In incercarea copilului de a descoperi lumea, adultul care-l asista trebuie sa
manifeste interes, entuziasm si receptivitate, foarte importante pentru autodescoperirea interioara.
2.1.3 Nevoia copilului de a fi apreciat si de a-i fi recunoscute capacitatile
In activitatea pe care o desfasoara un copil, acesta are nevoie sa fie incurajat si rasplatit de catre
adult. Acest lucru este necesar si pentru a putea depasi dificultatile si conflictele care pot aparea in
perioada dezvoltarii. In acest sens, adultul trebuie sa cunoasca capacitatile copilului. Asteptarile pe care
adultul le are fata de copil, trebuie sa conduca copilul la sentimentul de bucurie si traire a succesului in
urma efortului realizat de catre acesta.
Meritele copilului trebuiesc recunoscute de catre adult, acest lucru realizandu-se prin acordarea
unei recompense ce este foarte importanta pentru stima de sine a copilului. Prin satisfacerea acestei
nevoi a copilului,respectul adultului fata de copil este solicitat intr-o masura mai mare decat in cazul
celorlalte nevoi. Copilul identifica, alege exemple din randul persoanelor importante pentru el, in acest
fel realizandu-se procesul de auto-modelare (Neamtu, 2003).
2.1.4 Nevoia de responsabilitati
Prin satisfacerea acestei nevoi se dezvolta la copil autonomia. Copilul are nevoie de castigarea si
recunoasterea treptata de catre ceilalti a independentei sale.
Pe masura ce copilul creste, responsabilitatile cresc. Prin asumarea responsabilitatilor copilul
invata si regulile. Familia, dar si scoala au un rol foarte important in dezvoltarea copilului, mai precis in
autonomia acestuia.
2.1.5 Nevoi de baza, fiziologice ale copilului
Aceste nevoi sunt garantia supravietuirii si a dezvoltarii copilului. Adultii nu trebuie sa faca
greseli in satisfacerea nevoilor copilului, deoarece aceste greseli pot influenta dezvoltarea armonioasa a
acestuia. Durerile, traumele, traite in copilarie sunt mai apoi, la originea unor comportamente, manifestari
anti-sociale. Greseli ale parintilor ca, agresiunea asupra copilului, dar si supraprotejarea, conduc la
neglijarea nevoilor emotionale, sociale, intelectuale ale acestuia.
Daca o nevoie a copilului este implinita, atunci se produc efecte pozitive. In caz contrar apare
frustrarea si o stare emotionala negativa.

14
15

2.2 Efectele nesatisfacerii nevoilor copilului
Nesatisfacerea nevoilor de dragoste are ca efect asa-numitul sindrom al “deprivarii materne”.
Legaturile pe care copilul le dezvolta in primii ani de viata cu mediul social au puternice elemente
afective, iar atasamentul exprima cel mai bine acest lucru. Atasamentul se realizeaza de regula intre copil
si o persoana familiara ce se ocupa de acesta, persoana ce poate fi mama ,tatal sau o ingrijitoare. Treptat
aceasta legatura durabila se interiorizeaza si serveste ca model de comportament in relatiile sociale ale
copilului (Lehalle si Mellier, in Bonchis, 2006).
J. Bowlby dezvolta o teorie a legaturilor dintre copii si parinti, sustinand ca daca aceste legaturi se
rup, acest lucru duce la separare, care are efecte de deprivare emotionala. (Bonchis, 2006, p.280). Cowie
(1995) vorbeste despre faptul ca Bowlby considera atasamentul ca fiind “un adevarat sistem
comportamental care are scopul de a mentine o proximitate primara, separarea de ingrijitor activand acest
sistem” (Bonchis, 2006, p.280). In 1951 , Bowlby in urma studiilor intreprinse, publica un articol in care
ideea centrala face referire la faptul ca esential pentru dezvoltarea mintala a copilului sau tanarului este
nevoia de legatura intima de dragoste, afectiune cu mama sau cu o mama substitut, in care acesta sa aiba
incredere (Bonchis, 2006).
Datorita deprivarii materne, copilul se poate confrunta cu o anumita lentoare, sau chiar cu
intarzieri serioase in dezvoltarea mentala, distress in forme acute, psihopatia lipsei de afectiune, forme de
depresie mai mult sau mai putin accentuate.
Referitor la formele de separare, Bowlby sustine ca acestea dezvolta conduite marcate de anumite
caracteristici. In timp ce Bowlby sustine faptul ca, separarea de scurta durata dezvolta o frica de o noua
separare a copilului, acest lucru ducand la o dezvoltare normala a acestuia. Freud considera ca separarea
de scurta durata e sursa nevrozelor de mai tarziu (Bonchis, 2006). Potrivit lui Glose (1992) in cazul
separarii de lunga durata creste insecuritatea, angoasa si mania ce afecteaza criza de autonomie a
copilului, dar si capacitatea de adaptare sociala (Glose, in Bonchis, 2006).
Atasamentul reprezinta un factor important in structura personalitatii copilului iar rolul pe care
atasamentul il indeplineste este unul dublu si anume: de protectie, de securizare a copilului de catre adult
impotriva tuturor agresiunilor si al doilea rol este unul de socializare.
Daca deprivarea materna nu se extinde pe perioade mai indelungate, efectele negative ale acesteia
pot fi contracarate. In situatia in care copilul resimte retragerea temporara a afectiunii, nesatisfacerea
nevoii de securitate va fi evidenta. Nevoia de securitate nesatisfacuta, poate fi tradusa si in neglijare,
abuz, maltratare, toate acestea producand efecte de durata. Portivit lui Roth-Szamoskőzi (2005) se produc
consecinte fizice la nivel somatic, retard in dezvoltarea intelectuala, dar si tulburari de echilibru
emotional, toate acestea influentand elementele ce conduc la conturarea individului.

15
16

Intr-un studiu realizat in 2000, de catre IOMC, ANPCA si UNICEF s-a ajuns la concluzia ca
aproape jumatate din copiii institutionalizati (48,8%) sunt batuti sau sunt pusi la munci umilitoare
(spalarea closetelor), drept forme de pedeapsa (Roth, 2005). Nesatisfacerea nevoii de securitate pare a fi o
caracteristica a mediului rezidential.
Neimplinirea celei de-a doua categorii de nevoi 2.1.2 se regaseste in diferite forme de
substimulare sau privare/deprivare senzoriala, sociala, emotionala. Oferirea de noi experiente largeste
orizonturile copilului iar in caz contrar acesta va trai intr-un univers ingust si artificial. Repertoriul limitat
de experiente pare a fi o alta caracteristica a mediului rezidential. La randul ei, suprastimularea produce
efecte negative ca: neliniste, hiperexcitare, extenuare si tulburari de somn.
Copilul caruia nu i se acorda incredere si incurajare va deveni un adult ce se va confrunta cu o
stima de sine scazuta. O alta caracteristica a mediului rezidential este faptul ca, acesti copii proveniti din
astfel de medii, obtin mai greu aprecierile celor din jur, din cauza dezavantajului emotional, economic,
social, cultural, de multe ori educational si de dezvoltare fizica si intelectuala. In absenta familiei, copiii
din aceste medii au mare nevoie de incurajare si de recunoastere a eforturilor lor.
Nesatisfacerea nevoii de responsabilizare va conduce catre mentinerea copilului intr-o stare de
dependenta de cei din jurul lui. Vor exista deficiente in deprinderile de autocontrol si planificare, iar
ulterior cand va deveni adult va fi incapabil de a lua decizii rationale si responsabile.

In cazul in care nevoile copilului nu sunt satisfacute in mod corespunzator, acest lucru va
influenta dezvoltarea armonioasa a acestuia. Nesatisfacerea nevoilor copilului, de catre familie sau de
catre persoanele din institutiile rezidentiale, vor conduce la consecinte negative asupra acestuia, atat la
nivel fizic (retard in dezvoltare, dezvoltare dizarmonica), la nivel psihic (tulburari de anxietate, chiar
psihoze) dar si la nivel comportamental (comportamente compulsive, antisociale, autodestructive).

2.3 Functii si abilitati parentale necesare satisfaceri nevoilor copilului
Cea mai dificila, dar si cea mai importanta munca pe care o desfasoara un adult in viata lui este
cea de parinte. Situatiile stresante cu care se confrunta parintii in viata de zi cu zi si care genereaza adesea
stari de nemultumire si frustrare, nu trebuie sa se resimta asupra copiilor, asupra legaturii dintre parinti si
copii.
Felul in care se realizeaza functiile parentale creaza cadrul dezvoltarii copilului in familie. Dupa
Kari Killen (1998), (in Neamtu, 2003), exista sapte functii parentale, pe care parintii le indeplinesc in
masura abilitatilor pe care le au. Acestea sunt:

16
17

Abilitatea parintilor de a da prioritate satisfacerii nevoilor de baza ale copilului
Este foarte importanta cunoasterea nevoilor de baza ale copilului, iar disponibilitatea parintilor de
a-si sacrifica confortul propriu pentru a putea satisface nevoile copilului, joaca de asemenea un rol extrem
de important.
Abilitatea de a oferi copilului experiente noi, de a-l stimula cognitiv si afectiv
Nevoia de experiente noi, de stimulare este foarte importanta pentru devoltarea in plan mental a
copilului. Copilul este curios, doreste si descopera lumea care-l inconjoara, iar parintele trebuie sa-i
ingaduie acest lucru.
Abilitatea de a avea o relatie empatica cu copilul tau
Pentru a putea raspunde nevoilor copilului, parintele trebuie sa aiba abilitatea de a se pune in locul
acestuia, dar si de a intelege felul in care copilul descopera lumea, experimenteaza lucruri noi, se bucura,
se joaca ori este trist.
Abilitatea de a-si infrana propriile dureri si porniri agresive, fara a le rasfrange in relatia cu
copilul
In aceasta situatie este vorba despre exprimarea verbala si fizica a frustrarii. Este necesar pentru
rolul de parinte un anumit grad de toleranta la frustrare si conflict. Indeplinirea rolului de parinte este
afectata de “imaturitatea parintilor” portivit lui Kari Killen (Neamtu, 2003). Potrivit aceluiasi autor,
problemele emotionale ale parintilor, psihozele, retardul mental, dependenta de acool si droguri se
numara printre cauzele comportamentului agresiv aplicat copilului, de catre parintele sau.
Capacitatea de a avea asteptari realiste fata de copil
Asteptarile pe care parintii trebuie sa le aibe fata de copilul lor trebuie sa fie in permanenta
pozitive si potrivite cu capacitatile si varsta acestuia. Parintii care-si exprima mereu increderea in
capacitatile copilului, vor dezvolta la copil aceste capacitati. Unii parinti pot avea asteptari nerealiste
datorita exigentelor rigide ce depasesc capacitatile copilului. Acestia pot cadea in extrema cealalta avand
exigente prea mici, ceea ce conduce la nedezvoltarea responsabilitatii si a capacitatii de a rezolva
probleme. Acest din urma lucru va determina scaderea autonomiei.
Cel mai elocvent exemplu privind indeplinirea acestei functii parentale, este in cazul copiilor ce
au crescut intr-un mediu rezidential si care nu s-au confruntat cu nici un fel de exigente ale adultilor, fara
a avea responsabilitati si sarcini. Nesatisfacerea nevoii de responsabilitate, asa cum am prezentat la 2.1.4
si 2.2, conduce la imposibilitatea de a-si gestiona propria viata la varsta adulta.

17
18

Capacitatea de a percepe copilul in mod realist
Parintii trebuie sa aiba disponibilitate pentru a percepe copilul in mod realist. De multe ori,
parintii nu observa calitatile reale ale copilului sau dificultatile proprii nivelului de dezvoltare la care
acesta se afla.
Atitudinea si comportamentul parintilor fata de copil sunt influentate de modul in care acestia
percep copilul.
Abilitatea de a rasplati, de a valoriza copilul
Una dintre cele mai importante functii parentale este aceea de a raspunde pozitiv, prin valorizarea
copilului pentru lucrurile bune pe care le-a facut. In acest mod parintele va fixa in comportamentul
copilului, comportamentele pe care le doreste. Aceasta a VII-a abilitate este in stransa legatura cu ce-a de
a fi empatic cu copilul, de a-l vedea realist. Atunci cand copilul face ceea ce parintii ii cer, este deosebit
de important ca acestia sa-i multumeasca si chiar sa-l rasplateasca intru-un fel. Copilul are nevoie de
incurajari si aprecieri, acest lucru facand parte din nevoile sale de baza.

Avand aceste abilitati, parintii vor veni in intampinarea nevoilor copiilor lor. Pentru o dezvoltare
normala a copiilor, parintii trebuie sa indeplineasca abilitatile parentale pe care le-am prezentat (Neamtu,
2003).

Capitolul 3

18
19

Protectia copilului in Romania

3.1 Considerente privind cadrul legal in domeniul protectiei copilului
-trecut si prezent-
In anul 1970 a fost adoptata prima lege romaneasca in domeniul protectiei copilului. Scopul Legii
nr.3/1970 a fost sa protejeze anumite grupuri de copii, in special copiii cu nevoi de ingrijire in afara
familiei. Aceasta lege a introdus cel mai nepotrivit sistem de protectie a copilului, deoarece principala
forma de protectie pentru acesti copii era plasarea in institutii. Institutiile au devenit suprapopulate in
timpul regimului comunist. Aceasta lege a lasat urme asupra dezvoltarii copilului, dimensionarii
sistemului, efortului financiar, urme care nici dupa schimbarea regimului comunist nu s-au sters. La
implinirea varstei de 18 ani, copiii din institutii erau lasati pe strada fara a avea resurse materiale si
financiare pentru a se descurca si nefiind pregatiti pentru o viata independenta. Datorita institutionalizarii
prelungite, unii au devenit asistati “pe viata” ai institutiilor pentru persoane cu handicap. Institutiile erau
prost intretinute, conditiile de viata erau precare, iar personalul era in cea mai mare parte neinteresat de
situatia copiilor pe care trebuia sa-i protejeze. In aceste conditii, copiii se confruntau cu intarzieri in plan
psihic, fizic si emotional, sufereau traumatisme psihologice-emotionale grave si distorsiuni la nivelul
personalitatii (Chipea si Stefanescu, 2004).
In primii ani dupa revolutia din 1989 s-au facut modificari legislative in domeniul sistemului
national de protectie a copilului aflat in dificultate. Au fost aduse in discutie principii noi, situatii concrete
legate de acest domeniu, din societatile cu o democratie consolidata iar toate acestea au fost analizate in
paralel cu particularitatile cu care se confrunta tara noastra in acel monent. Un rol deosebit de important
l-au avut organizatiile internationale interesate si ingrijorate in acelasi timp de situatia copiilor din
Romania.
Cadrul legislativ indica o preocupare a autoritatilor romane de a gasi in primul rand solutii pentru
a preveni amplificarea fenomenului copiilor institutionalizati, abandonati, mai mult decat pentru
rezolvarea situatiilor deja aparute.
In acea perioada, responsabilitatea pentru protectia copilului era impartita intre diferite structuri
ale Ministerului de Interne, Ministerului Sanatatii si Ministerului Educatiei Nationale si nu exista un
organism specializat care sa se ocupe numai de acest aspect.
Domeniul protectiei copilului a suferit modificari continue in ultimii 17 ani, in principal datorita a
doi indicatori extrem de importanti:
● Fenomenul alarmant al copiilor in dificultate (care a luat amploare dupa revolutia din 1989)
● Interesul international sporit pentru acest segment social.

19
20

In 1990 se elaboreaza Legea nr. 11/1990, o lege cadru pentru sistemul de adoptii, care nu contine
insa prevederi referitoare la protectia copilului in general. Mass-media a avut in cazul aparitiei acestei
legi o mare influenta avand in vedere ca subiectul legat de adoptii era intens mediatizat, iar celelalte
categorii de copii raman a fi discutate mult mai tarziu.
Legea nr.47/1993, privind declararea judecatoreasca a abandonului nu abordeaza domeniul
copilului aflat in dificultate in general, ci probleme specifice.
In continuare, imaginile socante ce prezentau situatia grava a copiilor din centre, a copiilor strazii
faceau inconjurul lumii. Era nevoie de o legislatie care sa priveasca problemele la modul general, care sa
cuprinda toate problemele cu care sistemul de protectie a copilului in dificultate, se confrunta.
In 1995 se elaboreaza Planul national de actiune in favoarea copilului, adoptat la cererea
organizatiilor internationale ingrijorate de cresterea numarului de adoptii internationale, dar si de situatia
copiilor aflati in dificultate in Romania. Eficienta acestui plan a fost una scazuta insa, el a creat bazele si
a trasat directiile de actiune necesare procesului de reforma a sistemului de protectie a copilului aflat in
dificultate. A avut loc descentralizarea serviciilor de protectie la nivel local, reconsiderarea rolului
familiei in societate, perfectionarea personalului care lucreaza in acest donemniu, dar si implicarea
societatii civile. Institutionalizarea este acum considerata ca ultima metoda de protectie, prin acest lucru
se urmareste respectarea interesului superior al copilului in privinta deciziilor luate pentru protectia
acestuia.
Doi ani mai tarziu, in 1997 are loc reorganizarea intregului sistem de protectie a copilului
aflat in dificultate din Romania. Actele normative emise au stabilit un nou mod de protectie, o noua
organizare institutionala, bazata pe principii moderne si sustinuta de o legislatie corespunzatoare. S-au
dezvoltat alternative de tip familial pentru protectia de tip rezidential, precum si pentru prevenirea
abandonului copiilor, a avut loc descentralizarea activitatilor de protectie a copilului, restructurarea si
diversificarea institutiilor de protectie a copilului.
Cel mai important act normativ in domeniu este O.U.G nr.26/1997, care reglementeaza sistemul
de protectie a copilului aflat in dificultate in general. Aceasta ordonanta defineste in primul rand notiunea
de copil aflat in dificultate: „copilul se afla in dificultate daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau
psihica este periclitata”. Tot aici este reliefata importanta respectarii drepturilor copiilor.
Procesul de descentralizare a fost urmat de restructurarea institutiilor de tip vechi de protectie
a copilului. Insa, prin restructurarea institutiilor clasice de mare capacitate nu s-a realizat din pacate
reintegrarea copiilor in viata comunitatii. A urmat inevitabil un proces de inchidere a institutiilor de tip
vechi.

20
21

Un alt principiu prezentat in lege este cel al asumarii responsabilitatii pentru protectia copilului la
nivelul comunitatii locale din care acesta face parte.
Anul 2001, reprezinta un alt moment important in plan legislativ. A fost elaborata H.G. nr.
216/2001, privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie,
autoritate aflata in subordinea Guvernului. Tot in anul 2001, Guvernul a impus moratoriul de 1 an cu
privire la stoparea adoptiilor internationale fiind elaborata si Strategia Guvernamentala in domeniul
protectiei copilului (2001-2004), ce a stabilit caile de reforma si principiile ce vor sta la baza sistemului
de protectie a copilului in Romania.
In luna iunie 2004, parlamentul a adoptat Pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului, ce
are la baza principiile Conventiei Europene privind drepturile copilului, pachet legislativ ce a intrat in
vigoare la 1 ianuarie 2005. Prin aceste acte normative s-a dorit obtinerea unei stari de normalitate si
responsabilizare a familiei naturale si reantoarcerea acesteia catre copil.
Astfel este redefint rolul institutiilor statului, acestea au in primul rand datoria de a sprijini
parintii, sau dupa caz reprezentantul legal al copilului in realizarea obligatiilor sale. Unul dintre drepturile
fundamentale ale oricarui copil este acela de a creste alaturi de familia sa. Autoritatile au obligatia de a
sprijini activ si de a oferi asistenta familiilor expuse riscului de abandon si separare.
Legea nr.272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului reglementeaza cadrul
legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului, stabilite prin Constitutie, ca
element de noutate, aceasta lege isi extinde prevederile asupra tuturor copiilor, acoperind astfel
majoritatea situatiilor in care se poate gasi un copil.
Parintii sunt primii responsabili pentru cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului,
elemente subliniate in aceasta lege iar comunitatile si autoritatile locale au obligatia de a-i sprijini pe
parinti pentru indeplinirea responsabilitatilor.
Procesul de descentralizare continua, potrivit legii, prin transferarea unor atributii si servicii de
la nivel judetean la nivel local (la nivel de comune, orase, municipii). Toate acestea reprezinta solutia
pentru infiintarea si diversificarea serviciilor pentru copil si familie cat mai aproape de domiciliul
acestora.
In timpul plasamentului autoritatile sunt obligate sa adopte masuri active pentru mentinerea
contactului intre copil si parintii sai, iar reintegrarea copilului in familie reprezinta o prioritate pentru
toti cei implicati in monitorizarea acestor masuri.
In aceasta noua lege este abordata o problema deosebit de importanta si anume, aceea a copiilor
care parasesc sistemul de protectie a copilului si care sunt supusi riscului de excluziune sociala. Dupa

21
22

implinirea varstei de 18 ani, tinerii pot beneficia de protectie speciala timp de 2 ani, chiar in conditiile in
care nu isi continua studiile.

3.2 Centrul de Plasament de Tip Familial
3.2.1 Misiunea centrului de plasament de tip familial
Centrul de Plasament de Tip Familial este centrat pe copil, pe respectarea drepturilor acestuia,
asigurarea dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului fiind scopul principal. Familia substitutiva,
personalul angajat, copiii, comunitatea trebuie sa aiba o intelegere cat mai profunda a misiunii Centrului
de Plasament de Tip Familial pentru o cat mai buna organizare a interventiei in vederea atingerii
obiectivelor formulate.
Centrele de Plasament de Tip Familial au drept misiune generala furnizarea sau asigurarea
accesului copiilor, pe o perioada determinata, la gazduire, ingrijire, educatie si pregatire in vederea
reintegrarii sau integrarii familiale si socio-profesionale si asigurare de sprijin emotional, consiliere,
dezvoltarea majoritatii depriderilor de viata, etc. (Ordinu nr.21 din 26.02.2004, Standardul nr.1).
3.2.2 Principiile si obiectivele Centrelor de Plasament de Tip Familial
Principiile de baza la majoritatea centrelor de plasament de tip familial sunt:
– Realismul, exprimat printr-un mod de organizare si functionare in conformitate cu viata reala;
– Coerenta sau faptul ca intregul sistem de reguli si interventii urmareste acelasi scop, este
subordonat aceluiasi obiectiv;
– Eficienta, reprezentata de costurile economico-sociale justificate si prin interventii economice
proprii (autogospodarire) si prin modul de finalizare a activitatii de protectie (reintegrarea
familiala, integrarea socio-profesionala).
Obiectivele sociopedagogice in cazul caselor de tip familial sunt legate de invatarea si pregatirea
copiilor pentru viata sociala autonoma si responsabila, astfel incat sa se elimine cat mai repede, total,
ireversibil statutul de asistat social si sa se asigure reusita reintegrarii/integrarii familiale si socio-
profesionale. Integrarea socio-profesionala a copiilor ajunsi la finalul studiilor, reprezinta pentru casa
de tip familial obiectivul caruia ii sunt subordonate toate celelalte aspecte; in acest sens copiii sunt
pregatiti pentru activitati specifice varstei prin orientare scolara si profesionala, prin relationare cu
persoane si firme din comunitate, cu servicii si institutiile publice din domeniu.
Obiectivele nu se refera la aspectele materiale si ce standarde are casa; obiectivele se refera la cat
de bine sunt pregatiti copiii pentru viata cotidiana normala (*** Casele de copii de tip familal, Asociatia
SOS Copiii, 2003, p. 26-27).
3.2.3 Personalul din Centrul de Plasament de Tip Familial

22
23

Personalul caselor de tip familial este angajat de Directia Generala de Asistenta Sociala si
protectia Copilului.
Casele de tip familial sunt un substitut de familie pentru copiii care, pentru o perioada mai lunga
sau mai scurta sunt separati de familia lor naturala. Acest lucru a determinat angajarea unei categorii de
personal, soţ şi soţie care sa indeplineasca rolul de parinti substitutivi. Copiii se adreseaza acestei
categorii de personal numindu-i mama si tata.
Cresterea si educarea copiilor in afara propriilor familii biologice si anume in familii substitut sau
in familii adoptive este o practica la fel de veche ca societatea omeneasca (Roth-Szamoskőzi, in Muntean
si Sagebiel, 2007).
In tara noastra, familiile substitut au devenit o sursa deosebit de importanta pentru a putea
imbunatati sansele de viata ale copiilor, lipsiti temporar sau permanent de ingrijire din partea parintilor
biologici (Roth- Szamoskőzi, in Muntean si Sagebiel, 2007).
In perioada de dupa 1990, in tara noastra au predominat actiunile de tip caritabil. Aceasta a fost
insa, o solutie de moment, organismele internationale preferand mai apoi sa sprijine anumite programe
sociale de ajutorare a celor vulnerabili. S-au creat centre de ocrotire mici, ca o directie de schimbare a
situatiei copiilor ocrotiti in centrele rezidentiale mari. Atmosfera din aceste centre mici se apropie de cea
dintr-o familie mai numeroasa. Primele centre de acest fel s-au deschis in anul 1993 in Bucuresti si
Cisnadie (jud. Sibiu), unde mama “sociala” era pregatita pentru a avea grija de 6 pana la 10 copii dintr-o
casa familiala. Mama “sociala” locuieste impreuna cu copiii pe care-i are in grija si pe care ii ajuta sa
descopere si sa traiasca in atmosfera calda a unei familii (Roth-Szamoskőzi, in Muntean si Sagebiel,
2007). Aceste programe au avut mai mult un caracter pilot pana in anii 1996-1997, cand a inceput sa se
puna accentul tot mai mult pe plasamentul familial.
Legea nr.272/2004 a determinat autoritatile locale sa se implice direct in organizarea si
functionarea institutiilor de protectie a copilului in special a caselor de tip familial care au inceput sa fie
gasite in tot mai multe localitati.
Familia substitutiva are intreaga responsabilitate privind organizarea si functionarea casei,
ingrijirea, cresterea si educarea copiilor si locuieste in casa impreuna cu copiii, asigurand prezenta
permanenta si constanta in viata copilului.
In prezent, conducerea fiecarui centru de tip familial este asigurata de un coordonator, unul dintre
membrii familiei substitutive. Pentru solutionarea nevoilor copiilor si ale casei, familia are ca ajutor un
numar de alte 4-5 persoane, in functie de varsta si nevoile copiilor, tipul de casa, activitatile
predominante, etc.

23
24

Educatoarele au rolul de a se ocupa de copii si de menajul casei in timp ce acestia sunt la scoala.
Ele sunt cele care organizeaza momentele de studiu si de joaca ale copiilor.
Bucatarul isi desfasoara activitatea dimineata, pregatind meniul in functie de criteriul varstei,
carente, boli asociate, luand in considerare si dorintele copiilor.
Supraveghetorul de noapte si personalul de curatenie, au rol determinant in stabilirea
controlului sfincterian si igiena personala a colectivitatii. Acolo unde acestia nu sunt prezenti in schema
casei, activitatea este suplinita de restul personalului sau de parintele social.
In cazul caselor de tip familial cu copii cu dizabilitati, este angajat si un asistent medical care
face tratamente, conform indicatiilor medicului, semnaleaza imbolnavirile si indeplineste orice alte
indatoriri parentale normale.
Personalul unei case de tip familial si in special familia substitutiva, reprezinta elementul care
determina hotarator buna functionare a casei. Familia substitutiva este implicata direct in pregatirea
copilului pentru viata autonoma si responsabila ca: educatia sub toate aspectele ei, activitati gospodaresti,
gestiune materiala, ingrijirea si supravegherea copilului, observarea si evaluarea progreselor acestuia,
asigurarea legaturii cu familia si alti colaboratori externi, insotirea copilului in activitati gen tabere si
excursii etc.
Prin Ordinul nr. 21 din 26.02.2004, s-au aprobat standardele minime obligatorii privind serviciile
pentru protectia copilului de tip rezidential, emitentul fiind Autoritatea Nationala pentru Protectia
Copilului si Adoptie. Aceste standarde reglementeaza din punct de vedere normativ, o serie de aspecte
legate de misiunea si locul Centrului de Plasament de Tip Familial in structura serviciilor sociale, de
calitate a ingrijirii, educatiei si socializarii copiilor aflati in acest tip de ingrijire. Tot in aceste standarde
sunt prezentate si reglementari legate de resursele umane, administrare si management, mediul in care
este amplasat centrul, reclamatii si prevenire a abuzurilor, implicarea comunitatii in viata acestor copii.

Capitolul 4
Cercetarea cantitativa

4.1 Scopul cercetarii

24
25

Scopul acestei lucrari este de a prezenta beneficiile prezentei familiei substitutive in viata copiilor
institutionalizati in ceea ce priveste nivelul stimei de sine si cel al formarii deprinderilor de interactiune
sociala.

4.2 Fazele derularii proiectului si esalonarea calendaristica
4.2.1 Cercetarea de evaluare si investigatie initiala
Cercetarea de evaluare initiala: noiembrie 2007.
4.2.1.1 Definirea problemei stiintifice abordate
Problema stiintifica abordata o reprezinta importanta familiei substitutive in satisfacerea nevoilor
copiilor institutionalizati cu accente pe functionarea sociala si pe nivelul stimei de sine in cazul acestor
copii.
4.2.1.2 Ipotezele si obiectivele cercetarii
Ipotezele : - Copiii si tinerii ce provin din Centrele de Plasament de Tip Familial au un nivel de
functionare sociala ridicat, in comparatie cu copiii si tinerii ce provin din Centrele de Plasament de Tip
Traditional.
– Copiii si tinerii ce provin din Centrele de Plasament de Tip Familial au un nivel al stimei de
sine ridicat, in comparatie cu copiii si tinerii ce provin din Centrele de Plasament de Tip
Traditional.
Obiectivele cercetarii
– Identificarea nivelului stimei de sine la copiii si tinerii din Centrele de Plasament de Tip
Familial (CF) si la copiii si tinerii din Centrele de Plasament de Tip Traditional (CT)
– Identificarea relatiilor dintre copiii si tinerii institutionalizati in CF si CT, cu colegii.
– Precizarea situatiei scolare a copiilor si tinerilor institutionalizati in CF si CT.
– Determinarea importantei relatiilor familiale pentru copiii si tinerii institutionalizati in CF si
CT.
– Stabilirea situatiilor, a conditiilor in care copiii si tinerii din CF si CT isi exercita indatoririle
zilnice.
4.2.1.3. Populatia cercetarii. Lotul studiat
- copiii si tinerii din Centrul de Plasament de tip Familial Bratca, judetul Bihor
-copiii si tinerii din Centrul de Plasament de tip Familial “Primavara”, din localitatea Valea-
Crisului, judetul Bihor
-un lot de copii si tineri din Centrul nr.2 din Oradea.

25
26

Lotul studiat este format din 19 copii proveniti din doua centre: 12 copii din CF Bratca, respectiv
7 copii din CF “Primavara”. Lotul de copii din Centrul nr.2 l-am selectat tinand cont de existenta
parintilor naturali pentru acestia si este format dintr-un numar de 19 copii si tineri, reprezentand lotul de
control. Am selectat cei 19 copii din Centrul nr.2 in functie de criteriul amintit anterior, deoarece scala
CASAFC are una dintre subscale referitoare la relatiile familiale.

Tabelul nr. 1 –“Distributia pe varste si pe sexe a lotului studiat si a lotului de control”.
Distributia pe varste si pe sexe
Lotul studiat Lotul de control
Varsta Sex M Sex F Nr. total Varsta Sex M Sex F Nr.total
11 1 2 3 11 0 0 0
12 2 0 2 12 2 2 4
13 1 2 3 13 1 0 1
14 1 1 2 14 2 3 5
15 1 0 1 15 0 1 1
16 0 1 1 16 2 1 3
17 1 4 5 17 0 0 0
18 0 1 1 18 1 1 2
19 1 0 1 19 1 2 3

4.2.1.4 Metode, instrumente si tehnici utilizate in cercetare de evaluare si investigare initiala
Metodele de lucru alese in aceasta cercetare sunt:
– Ancheta sociologica, ca metoda cantitativa de cercetare;
– Observatia;
Instrumentele de cercetare folosite in aceasta cercetare sunt:
– Chestionarul (anexa 1)- CASAFS (Children and Adolescent Social and Adaptive Functioning
Scale-elaborat de catre Price si Spence).
CASAFS este alcatuit din 24 de itemi destinat sa evalueze functia de adaptare sociala a copiilor si
adolescentilor. Acest chestionar are 4 subscale si anume:
Performantele scolare:
– Notele obtinute la matematica;
– Notele obtinute la stiintele exacte;
– Notele obtinute la stiintele sociale;
– Notele obtinute la limba romana;
– Nu se descurca bine la scoala;
– Are in general succese la scoala.
Relatiile cu grupul de egali:
– Daca iese sa se intalneasca cu prietenii;

26
27

– Prietenii de sex opus;
– Daca participa la petreceri sau dansuri la scoala;
– Daca are cel putin unul sau doi prieteni speciali;
– Daca isi petrece majoritatea timpului singur;
– Dificultati in a-si face prieteni.
Relatiile familiale:
– Relatia cu mama;
– Relatia cu tatal;
– Relatia cu fratii/surorile;
– Relatia cu rudele;
– Divergente cu parintii;
– Exista un adult cu care poate sa vorbeasca daca are vreo problema.
Indatoririle de acasa, felul propriu de a avea grija de ceva:
– Ajuta in jurul casei;
– Are camera si lucrurile personale in ordine;
– Are hainele curate si ordonate;
– Isi pastreaza o buna igiena personala;
– Ajuta la gatit acasa;
– Ajuta la strangerea mesei.
CASAFS se cuantifica prin adunarea itemilor din interiorul fiecarei subscale pentru scorul
subscalei, iar scorul total se obtine adunand scorurile celor 4 subscale. Pentru fiecare item, respondentul
evalueaza pe o scala de la 1 la 4 (in care 1 = “niciodata”, 4 = “intotdeauna”). Scorul poate sa mearga de la
24 pana la 96.
– Scala de stima de sine (anexa 2), numita si Scala Rosenberg contine 10 itemi.
Pentru fiecare dintre acesti itemi, respondentul evalueaza pe o scala de la 1 la 4 (in care 1 = “sunt
in total dezacord”, 4 = “sunt intru totul de acord”). Scorul poate sa mearga de la 10 pana la 40.
– Studiu de caz
Ca tehnica de cercetare am folosit ancheta orala (directa), fata in fata, pentru copiii in varsta de
pana la 14 ani, iar pentru cei peste 14 ani am folosit ancheta in scris prin autoadministrarea
chestionarului.
De asemenea am utilizat si observatia participativa.
Prelucrarea si analiza datelor am realizat-o cu ajutorul programului SPSS.
4.2.1.5 Analiza si interpretarea datelor obtinute

27
28

Dupa aplicarea chestionarelor celor 38 de subiecti, am introdus raspunsurile obtinute intr-o baza
de date, pe care am analizat-o pentru a-mi putea sustine ipotezele formulate.
Pentru interpretarea datelor pe care le-am obtinut in urma aplicarii chestionarului CASAFS si a
Scalei Rosenberg am folosit testul t, din programul SPSS. In aplicarea testului t am utilizat urmatoarele
variabile:
F1- mediile nivelului de functionare sociala a copiilor si tinerilor din CF;
F2- mediile nivelului de functionare sociala a copiilor si tinerilor din CT;
F3- mediile nivelului stimei de sine pentru copiii si tinerii din CF;
F4- mediile nivelului stimei de sine pentru copiii si tinerii din CT.
Am ales un nivel de semnificatie p=0,05. In urma compararii variabilelor F1 si F2 am obtinut
valoarea “t”=6,627, “gradul de libertate”=36, la un “p”=0,008 (tabel nr.2). Rezulta astfel ca , ipoteza nula
se infirma iar prima ipoteza statistica se confirma. Putem spune ca, intre nivelul de functionare sociala al
copiilor si tinerilor din CF si nivelul de functionare sociala al copiilor si tinerilor din CT exista diferente
semnificative. Acest lucru rezulta foarte clar analizand fiecare din cele 4 subscale ale chestionarului
CASAFS, cu ajutorul testului t, tinand cont de faptul ca, scorul total s-a obtinut insumand scorurile
subscalelor.

Tabelul nr.2- “Rezultatele testului t, la compararea variabilelor F1 si F2”.

Diferenta Eroarea 95% interval de incredere t df p F
mediilor standard a
diferentei
Inferior Superior
Perechea: 17.6316 2.66066 12.23551 23.02764 6.627 36 .008 7.867
F1-F2

Am facut urmatoarele notatii pentru variabile:
➢ f1- mediile performantelor scolare ale copiilor si tinerilor din CF;
➢ f2- mediile performantelor scolare ale copiilor si tinerilor din CT;
➢ f3- mediile nivelului relatiilor cu grupul de egali ale copiilor si tinerilor din CF;
➢ f4- mediile nivelului relatiilor cu grupul de egali ale copiilor si tinerilor din CT;
➢ f5- mediile relatiilor cu familia pentru copiii si tinerii din CF;
➢ f6- mediile relatiilor cu familia pentru copiii si tinerii din CT;
➢ f7- mediile nivelului indatoririlor de a avea grija de ceva pentru copiii si tinerii din CF;
➢ f8- mediile nivelului indatoririlor de a avea grija de ceva pentru copiii si tinerii din CT.

28
29

Comparand variabilele f1 si f2 am obtinut o valoare “t1”=3,843, “gradul de libertate”=36, la un
“p1”=0,403 (tabelul nr.3). Aceasta inseamna, ca nu exista diferente semnificative intre marimea
performantelor scolare ale copiilor si tinerilor din CF si cele ale copiilor si tinerilor din CT (0,403>0,05).
Comparand variabilele f3 si f4 am obtinut o valoare “t2”=0,190, “gradul de libertate”=36, la un
“p2”=0,037. Aceasta insemna ca, exista diferente intre marimea relatiilor cu grupul de egali pentru copiii
si tinerii din CF si marimea relatiilor cu grupul de egali pentru copiii si tinerii din CT.
Comparand variabilele f5 si f6 am obtinut o valoare “t3”=6,240, “gradul de libertate”=36, la un
“p3”=0,000. Aceasta inseamna ca, exista diferente semnificative intre marimea relatiilor cu familia,
pentru copiii si tinerii din CF si marimea relatiilor cu familia, pentru copiii si tinerii din CT.
Comparand variabilele f7 si f8 am obtinut o valoare “t4”=7,520, ‘gradul de libertate”=36, la un
“p4”=0,017. Aceasta inseamna ca, exista diferente semnificative intre marimea indatoririlor de a avea
grija de ceva pentru copiii si tinerii din CF si marimea indatoririlor de a avea grija de ceva pentru copiii si
tinerii din CT.

Tabelul nr.3- “Rezultatele testului t la compararea variabilelor f1-f2,f3-f4,f5-f6, respective f7-f8.

Diferenta Eroarea 95% intrevalul de t df p F
mediilor standard a incredere
diferentei
Inferior Superior
t1 df p1 F
Perechea 4.9474 1.28741 2.33637 7.55836 3.843 36 0.403 .715
f1-f2
t2 df p2 F
Perechea .1053 .55340 -1.01708 1.22760 .190 36 0.037* 4.672
f3-f4
t3 df p3 F
Perechea 6.8421 1.09646 4.61839 9.06582 6.240 36 0.000* 25.774
f5-f6
t4 df p4 F
Perechea 5.7368 .76291 4.18960 7.28409 7.520 36 0.017* 6.319
f7-f8

Desi intre variabilele f1 si f2 nu am obtinut diferente semnificative in urma aplicarii testului t pot
concluziona faptul ca, tinerii si copiii din CF au un nivel de functionare sociala mai ridicat in comparatie
cu tinerii si copiii din CT. Acest lucru se datoreaza faptului ca, scorul de functionare sociala l-am obtinut
prin adunarea scorurilor celor patru subscale.

29
30

In urma compararii variabilelor F3 si F4 (tabelul nr.4) am obtinut un “t”=5,105, la un “p”=0,013.
Datorita faptului ca “p” este mai mic decat 0,05, rezulta ca, intre nivelul stimei de sine al copiilor si
tinerilor din CF si al celor din CT exista diferente semnificative.

Tabelul nr.4 -“Rezultatele testului t, la compararea variabilelor F3-F4”.

Diferenta Eroarea 95% intervalul de t df p F
mediilor standard a incredere
diferentei
Inferior Superior
Perechea 9.5263 1.86593 5.74204 13.31059 5.105 36 0.013* 6.830
F3-F4

Ma voi opri in continuare la analiza variabilelor “relatiile cu familia” si “indatoririle de a avea
grija de ceva” pentru copiii si tinerii din CF si CT. Sub aspectul relatiilor cu familia, parintii substitut
constituie o pozitie reper in formarea deprinderilor de interactionare sociala pentru copiii si tinerii din CF.
Gradul de acceptare al acestora de catre parinti, afectiunea acestora, sistemul de pedepse si recompense
utilizat influenteaza puternic nivelul de functionare sociala. Faptul ca, tinerii si copiii din CT beneficiaza
de relatii afective stabile foarte putin prezente, a condus la diferente semnificative intre cele doua
esantioane in privinta relatiilor cu familia. Legaturile slabe cu familia naturala, pentru copiii si tinerii din
CT sunt vizibile analizand scorurile aplicarii chestionarului CASAFS.
Pentru variabila “indatoririle de a avea grija de ceva” am obtinut de asemenea diferente-
semnificative. Viata de zi cu zi intr-un CF alaturi de familia substitut responsabilizeaza copiii in a
participa la programul stabilit de comun acord si îi determina de asemenea, sa fie constienti de importanta
activitatilor desfasurate. In CT, datorita numarului mare de copii si tineri, activitatile zilnice se desfasoara
cu o oarecare dificultate, cei mai mari preferand sa-i puna pe “cei mai prosti” sa faca treaba in locul lor.
In cazul CF copiii participa la activitatile care se desfasoara in mod normal intr-o familie obisnuita.
Familia substitut sprijina in permanenta copiii, pentru ca nevoile lor sa fie satisfacute cat mai
bine.
Diferentele obtinute in cazul variabilei “relatiile cu grupul de egali” pot fi explicate prin faptul ca
atat in CF cat si in afara, acest tip de relatii, sunt atent monitorizate de catre familia substitut, dar si de
catre educatorii de serviciu. Acest lucru este posibil si pentru ca CF este amplasat in mediul rural unde
viata este mult mai linistita comparativ cu mediul urban cum este cazul pentru CT. Relatiile
interpersonale dintre copiii si tinerii din CT nu se bazeaza intru totul pe afectiune sau prietenie. Insa, in

30
31

cazul cand sunt incalcate anumite reguli ale institutiei, pentru a ascunde comportamentele nepotrivite, ei
devin solidari, solidaritate bazata mai degraba pe motive rationale decat pe motive afective.
Pentru variabila “performante scolare” nu am obtinut diferente semnificative, una dintre explicatii
poate fi legata de coeficientul de inteligenta al copiilor si tinerilor din CF si CT, dar si de esantionul ales
de mine pentru cercetare. O alta explicatie ar consta in faptul ca, datorita perioadei de timp petrecuta in
centrele traditionale, cunostintele acumulate de copii au fost insuficiente si nu au putut fi recuperate in
mod corespunzator atunci cand au ajuns in CF.
In ceea ce priveste variabila “stima de sine” s-a putut confirma ipoteza nr.2 si anume: “copiii si
tinerii ce provin din centre de plasament de tip familial au un nivel al stimei de sine mai ridicat decat
copiii si tinerii ce provin din centre de plasament de tip traditional”.
Copiii si tinerii cu un nivel al stimei de sine ridicat reusesc sa faca fata mai bine situatiilor si
comportamentelor de risc, relatiilor interpersonale nesanatoase dar si esecurilor. Adultii sunt modele
importante pentru copii, acesta este si motivul pentru care rolul lor in construirea stimei de sine este
foarte mare.
Familia substitut ofera un model de comportament pentru copiii din CF si anume:
– Manifesta afectiune si interes fata de asteptarile acestora;
– Manifesta consecventa in respectarea unor reguli;
– Sunt hotarati in formularea cerintelor de genul “ce poate si ce nu poate copilul sau tanarul sa
faca”;
– Manifesta o dragoste moderata, recurgand atunci cand este cazul la refuzul unor privilegii;
– Manifesta sustinere intr-o anumita situatie sau relatie.
Copiii care au un model parental puternic sunt mai siguri de ei, increzatori, relaxati, calmi si
fericiti.
In tabelul 5 aflat la partea de anexe am prezentat rezultatele pe care le-am obtinut aplicand
chestionarul de la anexa nr.1 si scala Rosenberg in cazul copiilor si tinerilor din C.F respectiv C.T .
Pentru evaluarea situatiei nivelului de functionare sociala, am calculat urmatorii indicatori
statistici ai tendintei centrale: media, mediana si modul.
Ca indicator al variabilitatii am calculat abaterea standard (tabelul nr.6).

Tabelul nr.6 –“Indicatori ai tendintei centrale pentru nivelul de functionare sociala in C.F si C.T”
Provenienta N Media Mediana Modul Abaterea
standard
CF Functionare 19 91.0526 92.0000 90.00 4.24884
sociala
CT Functionare 19 72.1500 70.0000 65.00 9.39919
31
32

sociala

In urma anlizei datelor, media nivelului de functionare sociala a copiilor si tinerilor din CF a fost
de 91.0526, iar in CT a fost de 72.1500.
Mediana (media aritmetica a celor doua valori din mijlocul sirului de valori al nivelului de
functionare sociala) a fost de 92.0000 pentru CF si de 70.0000 pentru CT.
Modul (valoarea nivelului de functionarea sociala cel mai frecvent observata) a avut o valoare de
90.000 pentru CF si o valoare de 65.000 pentru CT.
Gradul in care valorile cazurilor din distributia nivelului de functionare sociala variaza fata de
media nivelului de functionare sociala (abaterea standard) a fost de 4.24884 pentru CF si de 9.39919
pentru CT.
Pentru evaluarea situatiei nivelului stimei de sine am calculat urmatorii indicatori statistici ai
tendintei centrale: media, mediana si modul.
Ca indicator al variabilitatii am calculat abaterea standard (tabelul nr.7).

Tabelul nr.7-Indicatori ai tendintei centrale pentru nivelul stimei de sine in CF si CT.
Provenienta N Media Mediana Modul Abaterea
standard
CF Stima de sine 19 35.7895 37.0000 37.000 5.19165
CT Stima de sine 19 29.9000 30.0000 23.000 5.57154

In uma analizei datelor, media nivelului stimei de sine a copiilor si tinerilor din CF a fost 35.7895,
iar in CT a fost 29.900.
Mediana (media aritmetica a celor doua valori din mijlocul sirului de valori al nivelului stimei de
sine) a fost 37.0000 pentru CF si 30.0000 pentru CT.
Modul (valoarea nivelului stimei de sine cel mai frecvent observata) a avut o valoare de 37.000
pentru CF si o valoare de 23.000 pentru CT.
Abaterea standard pentru CF a fost de 5.19165 iar pentru CT a fost de 5.57154.

32
33

Capitolul 5
Prezentarea si analiza datelor cercetarii calitative
Toate studiile de caz pe care le-am realizat au fost desfasurate in CF Bratca si CF Valea Crisului.
Pentru pastrarea confidentialitatii, intialele au fost modificate.
Studiu de caz 1
1. Prezentarea cazului
O.G- 18 ani
O.G. este nascut la 10.04.1990 in localitatea Oradea, judetul Bihor, este de sex masculin, de
religie ortodoxa.
O.G provine dintr-o relatie legal constituita intre O.A si O.L, parintii divortind ulterior.
O.G este primul copil al familiei O., ceilalti copii ai familiei sunt:
- O.R, 17 ani, institutionalizat impreuna cu O.G la CPTF Valea Crisului, Bihor
- O.L, 2 ani, aflata in grija bunicii paterne, R.R .
2. Istoria problemei
O.G. a fost crescut de catre familia naturala pana la implinirea varstei de 4 ani. In anul 1994,
locatarii blocului in care locuia familia O., au sesizat Primaria Municipiului Oradea, Serviciul Autoritatea
Tutelara, privind situatia celor trei copii. Locatarii au declarat ca parintii isi neglijeaza copiii, in repetate
randuri, acestia fiind lasati fara supraveghere in apartament, fara a li se asigura hrana si in conditii
igienico-sanitare nesatisfacatoare. Acestea au fost motivele pentru care 2 dintre copii, O.G si O.R au fost

33
34

institutionalizati in anul 1994 in Casa de Copii Beius. Sora acestora, O.L a fost luata in grija bunicii
paterne, R.R .
Ca urmare a desfiintarii Casei de Copii din Beius, in anul 2002, cei doi frati au fost mutati la
Centrul de Plasament de Tip Familial Primavara, din localitatea Valea-Crisului, judetul Bihor.
Dupa despartire, in anul 1994, parintii O.A si O.L au vandut apartamentul situat in Oradea iar O.L
s-a mutat intr-un sat din judetul Bihor impreuna cu concubinul K.E. In urma acestei relatii, ce a durat
intre anii 1995-2004, au rezultat trei copii, doi dintre acestia aflandu-se in prezent in grija mamei, iar unul
a fost dat spre adoptie nationala.
In anul 2005, O.L a fost internata intr-un Centru Maternal din Oradea impreuna cu cei doi copii
aflati in grija sa, motivul fiind legat de faptul ca, dupa despartirea de concubinul K.E nu a mai avut unde
sa locuiasca.
O.A si O.L se afla in evidenta Spitalului de Neuropsihiatrie din Oradea, ambii avand diagnosticul
de schizofrenie.
Din anul 1994 de cand O.G este institutionalizat, parintii nu l-au vizitat deloc. Veniturile celor doi
se rezuma doar la pensiile de boala.

3. Nevoile si resursele copilului
3.1 La nivel individual
O.G are o constitutie normala, este inalt, bine proportionat, nu are deficiente fizice. Din punct de
vedere medical este clinic sanatos ca urmare a evaluarilor medicale facute de catre medicul de familie.
La nivelul cognitiv, O.G nu prezinta deficiente, are orientare spatio-temporala buna, iar functia
perceptiv-motrica este nealterata. Foloseste un limbaj corect avand o abilitate verbala ridicata si un
vocabular bine dezvoltat. De asemenea, limbajul non-verbal este foarte bine dezvoltat.
Din evaluarile asistentului social de la centru, rezulta ca O.G are o stima de sine ridicata, este
increzator in fortele proprii, isi evalueaza pozitiv propria persoana. Este ambitios, prietenos, comunicativ,
afectuos.
Din punct de vedere al indicatorilor emotionali se evidentiaza urmatoarele aspecte: dispozitie
afectiva pozitiva, buna exprimare a emotiilor, stabilitate din punct de vedere emotional, manifestarea
nevoii de afectiune si atentie.
Mutarea dintr-un centru de tip traditional cu un numar foarte mare de copii, intr-un centru de tip
familial cu 7 copii, l-a dezorientat, dar in cele din urma s-a adaptat foarte bine. La aceasta adaptare un rol
hotarator l-au avut parintii sociali, acestia manifestand fata de copil multa afectiune, atentie si intelegere.
3.2 La nivel interpersonal si organizational

34
35

Relatiile cu colegii din centru sunt bune, intelegandu-se mai bine cu baietii decat cu fetele. G. este
o persoana sociabila, deschisa, comunicativa, avand prieteni atat in centru cat si in localitate.
Are o relatie speciala cu parintii sociali, in special cu tatal, G. cerandu-le ajutorul ori de cate ori
are nevoie. Si cu celelalte persoane angajate are de asemenea o relatie buna.
Rezultatele de la scoala sunt foarte bune, G. fiind apreciat de cadrele didactice de la liceul unde
invata, acestea solicitandu-l si pregatindu-l pentru diferite concursuri desfasurate atat la nivel local cat si
la nivel de judet. G. ,reprezinta o mandrie pentru centru si doreste sa urmeze o facultate in Oradea pentru
a-si putea face un viitor.
Familia naturala nu-l viziteaza si nici nu se intereseaza de G.

Studiu de caz 2
1. Prezentarea cazului
M.S- 19 ani.
M.S este nascut la 17.01.1989 in localitatea Oradea, judetul Bihor, este de sex masculin si de
religie ortodoxa.
M.S provine dintr-o relatie de concubinaj, a mamei M.K cu Z.I.
M.S este al patrulea copil al lui M.K iar ceilalti copii rezultati in urma relatiei de concubinaj sunt:
M.R.- 20 ani, in prezent institutionalizat in Oradea
Z.K.- 29 ani
Z.M.- 26 ani
M.S. este institutionalizat la Centrul de Plasament de tip Familial Bratca, judetul Bihor.
2. Istoria problemei
M.S. a fost parasit dupa nastere, fapt pentru care a fost internat la leaganul pentru copii din
Oradea. In anul 1992 a fost transferat la Casa de Copii din Beius, unde a stat 9 ani, iar in anul 2001, in
urma desfiintarii acesteia, a fost transferat la Centrul de Plasament de tip Familial Bratca, judetul Bihor,
unde se afla si in prezent.
Despre cei doi parinti nu se cunosc date referitoare la resedinta. Acestia nu pastreaza legatura cu
tanarul M.S.

35
36

In anul 2007, M.S. a fost vizitat de catre fratele sau M.R. institutionalizat in Oradea si de catre
asistentul social din centrul respectiv. Cei doi se cunosteau dar nu au stiut pana atunci ca sunt frati. S. s-a
bucurat foarte mult dorindu-si sa-i cunoasca si pe ceilalti frati cu care R. pastra legatura.
Sora mai mare Z.K. este casatorita in localitatea I. din judetul Bihor si are 3 copii. Aceasta
dispune de conditii financiare si locative minime necesare, pentru intretinerea familiei ei. Vizitele pe care
tanarul S., le-a facut la sora sa K., l-au determinat pe acesta, ca la intoarcerea in centru sa-si piarda
interesul pentru activitatile de aici, dar si interesul pentru a-si continua scoala. Asistentul social, considera
ca reintalnirea cu fratii sai este motivul pentru care in prezent, este instabil in relatiile cu colegii si cu
persoalul din centru. Se gandeste la faptul ca liceul nu-i va folosi la nimic pe viitor si ca ar fi mai bine sa
mearga la sora sa unde sa munceasca.

3. Nevoile si resursele copilului
3.1 La nivel individual
M.S este un tanar cu o constitutie normala, de inaltime medie, nu are deficiente fizice iar ca si
greutate se afla la limita inferioara.
Lui S. ii place sa munceasca, participa mai ales la activitati legate de intretinere, de reparatii,
ajutandu-si parintii sociali, dar mai ales tatal.
Banii pe care ii primeste, in general, nu reuseste sa-i administreze eficient. Cumpara diverse
obiecte pe care le pastreaza un timp destul de scurt, apoi le vinde pe sume mult mai mici decat cele cu
care le-a achizitionat sau le da in schimbul altora. Cere sfatul adultilor abia in momentul cand realizeaza
ceea ce a facut, si nu inainte.
M.S are o abilitate verbala scazuta, un vocabular insuficient dezvoltat, utilizand frecvent structuri
gramaticale gresite. Are un coeficient de inteligenta ce corespunde inteligentei sub nivelul mediu. Sunt
necesare repetari pentru a memora anumite lucruri si nu poate opera cu notiunile abstracte.
Este usor de influentat si isi schimba parerea in functie de ceea ce spun cei din jur. Frecventeaza
zilnic cursurile scolare insa, cunostintele sale sunt limitate, reusind sa promoveze in special datorita
faptului ca nu deranjanza orele.
Din evaluarile asistentului social rezulta ca are o stima de sine scazuta, neavand incedere in
capacitatea lui de a rezolva problemele.
Din punct de vedere afectiv este imatur, sensibil in special datorita lipsei de afectivitate cauzata de
despartirea de mama de la o varsta frageda. S. are o personalitate introvertita, se integreaza bine in grupul

36
37

de copii, dar nu are initiativa. Nu-i place sa vorbeasca mult, iar majoritatea timpului si-l petrece singur in
camera sa, ascultand muzica.
3.2 La nivel interpersonal si organizational
Relatia cu colegii din centru este buna, este dornic de a se intelege bine cu toti. Cand isi exprima
nemultumirea fata de unii dintre acestia, o face fara a fi agresiv sau amenintator. Faptul ca el este cel mai
mare din centru nu este folosit de S. ca fiind o buna ocazie de a-i exploata pe cei mai mici.
Are o relatie mai apropiata cu N., cu care vorbeste cel mai mult despre familia sa. O data pe
saptamana merge in vizita la o familie din localitate unde ii place sa munceasca.
Cu personalul din centru se intelege bine, avand o atitudine pozitiva in special fata de parintii
sociali pe care-i apreciaza pentru realizarile lor.
Cu fratii are o relatie foarte apropiata, fiind sprijinit de acestia.
Relatia cu scoala este buna chiar daca rezultatele nu sunt cele dorite, relationeaza cu colegii si cu
cadrele didactice, este ascultator si nu creeaza probleme disciplinare.

Studiu de caz 3
1. Prezentarea cazului
B.A -13 ani.
B.A este nascuta in data de 5.08.1994, in localitatea Oradea, judetul Bihor, este de sex feminin,
nationalitate romana si de religie ortodoxa.
B.A provine dintr-o relatie de concubinaj, a mamei N.M cu B.G, relatie ce a durat 1 an.
Tatal B.G mai are 5 copii dintr-o alta relatie de concubinaj, 3 dintre acestia fiind institutionalizati
in centre din judetul Bihor.
B.A este al doilea copil al lui N.M, celalalt fiind N.M in varsta de 18 ani, in prezent
institutionalizat la centrul de Plasament de tip Familial din Bratca, judetul Bihor.
2. Istoria problemei
Copilul B.A a fost crescut de la nastere de bunica materna, iar in anul 1999 a fost institutionalizat
la Casa de Copii din Beius, judetul Bihor. In anul 2001, ca urmare a desfiintarii Casei de Copii Beius,
B.A a fost transferat la Centrul de Plasament de tip Familial din localitatea Bratca, judetul Bihor, unde se
afla si in prezent.
Mama N.M este incadrata in grad de handicap accentuat, existand un certificat de expertiza
medicala in acest sens.
Tatal copilului este inchis pentru infractiunea de furt si viol.

37
38

In prezent mama are o relatie de concubinaj cu G.D. Legatura mamei cu cei doi copii
institutionalizati la Bratca este mentinuta, aceasta ducandu-i acasa pe perioada vacantelor, fiindu-i insa
dificil sa-i ingrijeasaca.
3. Nevoile si resursele copilului
3.1 La nivel individual
B.A este bine dezvoltata din punct de vedere fizic, avand o greutate aflata la limita superioara.
Acesta este si motivul pentru care este lenta in miscarile pe care le face, avand nevoie de un timp mai
indelungat pentru a le executa, oboseste foarte repede.
A. are nevoie in fiecare zi de 2 ore de odihna, altfel devine nelinistita si-i deranjeaza si pe ceilalti
copii din centru. Igiena personala este precara, A. se ingrijeste doar la observatiile personalului.
B.A are un limbaj slab dezvoltat, un vocabular insuficient si o capacitate destul de redusa de a
intelege mesajele verbale. Da impresia ca a inteles, dar face altceva. De multe ori face anumite lucruri
doar pentru a fi vazut de cei din jur si pentru a fi apreciat. Are nevoie de repetari pentru a memora
anumite lucruri, insa memoria ei vizuala este foarte buna. Nu poate opera cu notiunile abstracte.
Frecventeaza constant cursurile scolare dar acest lucru nu se oglindeste si in rezultatele la invatatura. Este
foarte neatenta atat la scoala cat si acasa cand isi pregateste temele, deranjand colegii si plictisindu-se
rapid. Are o capacitate de concentrare redusa, tot ceea ce se intampla in jurul ei o distrage. Este ajutata in
permanenta de un educator din centru pentru a-si putea efectua temele.
Din evaluarile asistentului social rezulta ca B.A are o stima de sine ridicata, avand incredere in
capacitatea sa de a rezolva problemele, insa are o capacitate redusa de a analiza situatiile. Din greselile pe
care le face nu invata nimic, acestea repetandu-se. Este foarte usor de influentat.
Nu are perceptia banilor raportata la nevoile personale. Foloseste minciuna pentru a obtine
anumite beneficii, constand in bani si bunuri. Acest lucru se intampla mai ales la scoala unde, unele cadre
didactice ii dau bani pentru a sta cuminte.
Este foarte prietenoasa, sociabila, dorind sa stabileasca relatii atat cu copiii cat si cu adultii. Are o
slaba capacitate de control si o atentie deficitara, manifestand uneori agresivitate in grupul de copii,
acestia respingand-o datorita faptului ca nu-i inteleg comportamentul.
Din punct de vedere afectiv este imatura, atasandu-se cu usurinta de ceilalti, avand capacitati
empatice, in special cand este vorba despre adulti.
3.2 La nivel interpersonal si organizational
Relatia sa cu colegii din centru este dominata uneori de tensiuni, datorita faptului ca se implica
doar superficial in activitatea ce vizeaza grupul. Cu parintii sociali are o relatie buna, in special cu mama

38
39

pe care o asculta si o respecta. Aceasta si datorita faptului ca mama o incurajeaza mereu. Ceilalti membri
ai personalului intampina dificultati in ceea ce priveste relationarea cu A.
Cel mai bine se intelege cu sora sa N.M, dar si intre cele doua mai apar tensiuni, tot datorita
comportamentului ei.
In ce priveste relatia cu colegii de la scoala, aceasta este tensionata, colegii marginalizand-o
datorita faptului ca deranjeaza orele.
Are probleme in a interioriza regulile in clasa de elevi, nemultumirea cadrelor didactice
reflectandu-se in modul de notare a activitatii lui A., dar si in atitudinea fata de aceasta.
Relatia cu mama sa N.M este buna, insa in perioada vacantelor cand A. este acasa, aceasta are un
program haotic fara reguli, fara sarcini, fapt ce o influenteaza in mod negativ iar la revenirea in centru ii
este dificil sa se supuna programului.

Studiul de caz 4
1. Prezentarea cazului
N.M- 18 ani
N.M este nascuta la 17.021990 in localitatea Oradea, judetul Bihor, este de nationalitate romana si
de religie ortodoxa.
N.M provine dintr-o relatie intamplatoare a mamei N.M, tatal fiind necunoscut.
N.M este primul copil al lui N.M si este institutionalizata la Centrul de Plasament de tip Familial
Bratca din judetul Bihor, impreuna cu sora sa B.A.
2. Istoria problemei
Pana la varsta de 9 ani , N.M a fost crescuta in familia naturala alaturi de sora sa B.A. In anul
1999, datorita faptului ca mama N.M nu a mai avut conditiile necesare pentru cresterea si educarea
copiilor, primaria din localitatea de domiciliu a acesteia a solicitat luarea unei masuri de protectie
privindu-i pe cei doi copii aflati in intretinerea mamei. S-a instituit masura de plasament a acestor copii la
Casa de Copii din Beius, iar in anul 2001 ca urmare a desfiintarii acestei institutii, copiii sunt transferati
la Centrul de Plasament de tip Familial din Bratca, judetul Bihor, unde se afla si in prezent.
Datele despre mama sunt cele prezentate la studiul de caz nr. 3, ca urmare nu le-am mai prezentat.
3. Nevoile si resursele copilului
3.1 La nivel individual
Din punct de vedere fizic, N.M este normal dezvoltata, are inaltime si greutate adecvate varstei.
Nu are deficiente fizice. Are un aspect exterior ingrijit, igiena personala fiind foarte importanta pentru M.

39
40

Participa cu placere si responsabilitate la indeplinirea sarcinilor care i se dau, manifestand un
interes real in acest sens. Ii place curatenia, ordinea, gatitul. Este indemanatica si reuseste sa-i mobilizeze
si pe ceilalti copii din centru in activitatile de grup.
Are un vocabular dezvoltat, abilitate verbala ridicata si o capacitate de invatare buna, fiind
dornica de a invata cat mai multe lucruri. Ii place sa vorbeasca despre ea, este expresiva, stie sa-si
impartaseasca sentimentele, comunica eficient atat cu copiii, cat si cu adultii.
N.M este o fire vesela, are o personalitate dominanta, impunandu-se in multe situatii atat cu
personalul cat si cu ceilalti copii. In cazul in care i se refuza anumite cereri nu reactioneaza agresiv,
intelegand daca i se aduc argumente, manifestand maturitate.
Este sociabila, politicoasa, respectoasa si descurcareata. Coeficientul sau de inteligenta este peste
nivelul mediu iar din punct de vedere al comportamentului nu prezinta probleme.
Are o stima de sine ridicata, la inceput fiind nemultumita de relatia cu mama sa naturala, insa in
prezent aceste probleme s-au rezolvat, M. intelegand problemele dar si reactiile acesteia fata de anumite
situatii.
Este matura din punct de vedere afectiv, este preocupata de ceea ce va face in viitor, are capacitati
empatice, ii place sa asculte si sa fie ascultata, pastreaza un bun contact vizual, accepta sfaturi de la
adulti.
3.2 La nivel interpersonal si organizational
In relatiile cu colegii din centru este sociabila, deschisa, prietenoasa. Are o relatie speciala cu sora
sa B.A pe care incearca sa o ajute cat mai mult, protejand-o de rautatile celor din jur.
Cu colegii de la scoala are o relatie foarte buna, participand alaturi de acestia atat la activitatile
scolare cat si la cele extrascolare.
Rezultatele scolare obtinute de M. sunt bune, ea fiind premianta, cadrele didactice apreciind-o si
incurajand-o in tot ceea ce face.
Cu parintii sociali are o relatie foarte buna, in special cu mama. Acesteia ii spune problemele pe
care le are, ii cere sfaturi si tine cont de ele.
Relatia cu ceilalti membri ai personalului este stabila, M. avand un comportament civilizat fata de
acestia, bazat pe respect.
Cu mama sa vorbeste la telefon de doua ori pe luna iar vacantele le petrece acasa impreuna cu ea,
vizitandu-si atunci si celelalte rude.

In realizarea celor patru studii de caz am colaborat cu asistentul social din cele doua centre de tip
familial, rolul pe care l-am exercitat a fost cel de observator.

40
41

Capitolul 6
Interventia

6.1 Derularea interventiei
In perioada ianuarie-aprilie 2008 am realizat interventia in C.F Bratca.
Am ales pentru interventie grupul de dezvoltare personala si interpersonala, pentru copiii din acest
centru, datorita faptului ca, in evaluarea initiala, desfasurata in luna noiembrie 2007, am observat ca
exista probleme de relationare intre unul dintre copii si o parte dintre membrii grupului, dar si intre
acestia din urma si acel copil.
6.2 Interventia propriu-zisa
Interventia s-a realizat la nivel institutional (C.F), referindu-ma aici la intreventia la nivelul
grupului de egali.
6.2.1 Problemele abordate in cadrul interventiei
In cadrul interventiei desfasurate in CF, problemele pe care le-am abordat au vizat relationarea in
grupul de egali, urmarind, cu precadere, integrarea copilului B.A in grup.
B.A are slabe abilitati de relationare si comunicare atat cu grupul de egali, dar si cu o parte dintre
educatorii centrului. Sarcinile scolare nu reuseste sa le duca la bun sfarsit abandonadu-le de cele mai
multe ori sau refuzand efectiv sa le realizeze. Minciuna si micile furturi pot fi expresia tendintelor de
autoaparare, dar si a dorintei de a atrage atentia ori de a se impune celor din jur. Acestea sunt generate de
o insecuritate emotionala.
In aceasta situatie, am considerat ca, grupul de dezvoltare personala si interpersonala este cel ce
faciliteaza procesul cunoasterii de sine si al dezvoltarii personale ale fiecarui participant. Acest tip de
grup permite participantilor sa traiasca sentimentul acceptarii neconditionate, al increderii, al pastrarii
confidentialitatii dar si o maturizare afectiva, cognitiva si comportamentala.
6.2.2 Obiectivele interventiei
- dezvoltarea abilitatilor de comunicare si exprimare a sentimentelor pentru depasirea
dificultatilor de relationare sociala;
- dezvoltarea deprinderilor de invatare a comportamentelor prosociale;

41
42

- crearea unei relatii bazata pe recunoasterea capacitatilor personale si a resurselor de care dispune
fiecare in grupul de egali.

6.2.3 Metode, instrumente, tehnici folosite in interventie
Metode: grupul de dezvoltare personala si interpersonala;
Instrumente: scala stimei de sine, scala CASAFS, chestionar pentru evaluare;
Tehnici: discutia progresiva, jocul, jocul de rol.

Interventia realizata
Pentru realizarea interventiei la nivelul grupului de egali am selectat un numar de 10 copii din CF
Bratca pentru a participa la grupul de dezvoltare personala si interpersonala. Problemele pe care acesti
copii le au sunt legate de relationarea in special cu B.A .
Prima etapa a programului si-a propus rezolvarea problemelor de ordin organizatoric. Astfel locul
de desfasurare a fost sala de mese a centrului, aceasta fiind mai incapatoare. Activitatile realizate in
cadrul intalnirilor de grup au fost in numar de 7 si s-au desfasurat in urmatoarele zile: 01.02;
11.02;18.02;27.02;06.03;13.03;21.03. 2008. A mai avut loc si ce-a de-a opta intalnire, in data de 30.03.
2008, aceasta fiind una de evaluare a interventiei.

Intalnirea 1
Data: 01.02.2008;
Scop: familiarizarea membrilor grupului cu activitatea de grup;
Durata: 45 minute;
Marimea grupului: 10 copii.
Sarcinile liderului:
– Explicarea scopului grupului si a modalitatilor de desfasurare a intalnirilor;
– Prezentarea regulilor de grup si negocierea cu membrii acestuia.
Sarcinile membrilor grupului:
– Respectarea regulilor de grup;
– Participarea la exercitiile realizate in grup.
Exercitiul 1 “Exercitiul numelui”
Scopuri: - realizarea unei prime cunoasteri a celorlalti;
– Eliminarea inhibitiilor datorate primului contact interrelational;

42
43

– Trairea unor stari afective pozitive;
Tehnici utilizate: jocul;
Descrierea exercitiului:
– Varianta 1: copiii sunt asezati in picioare, in cerc. Fiercare membru al grupului, pe rand, va
arunca un ursulet de plus si isi va spune numele. Cel ce primeste ursuletul va arunca unei alte
persoane si tot asa pana se afla numele tuturor.
– Varianta 2: copiii sunt asezati in picioare in cerc. Fiecare, pe rand va arunca ursuletul unui
membru al grupului si acesta trebuie sa-si spuna numele cand primeste ursuletul.
– Varianta 3: copiii sunt asezati in acelasi mod ca la celelalte variante, la fel sunt si cerintele,
doar ca, de data aceasta isi vor rosti numele insotit de o afirmatie prin care fiecare trebuie sa
spuna celorlalti ce-i place cel mai mult:”Ma numesc … si mie imi place cel mai mult sa … “.
Pentru a sparge barierele ce provoaca inhibitia copiilor, la acest exercitiu a participat si liderul.

Efectele obtinute ca urmare a desfasurarii exercitiului
Acest exercitiu a avut ca scop familiarizarea copiilor unii cu ceilalti, intr-un cadru organizat si de
asemenea detensionarea copiilor. In timpul desfasurarii exercitiului am observat o atitudine ostila
prezenta la doi dintre baieti, fata de B.A manifestata in momentul in care au aruncat ursuletul de plus
catre aceasta. Aceasta atitudine s-a manifestat print-un comportament non-verbal nepotrivit.

Exercitiul 2 “Exercitiul salutului”
Scopuri: - Facilitarea libertatii de manifestare;
– Reducerea anxietatii, eliminarea inhibitiilor, descarcarea tensiunilor;
– Trairea unei stari afective pozitive;
– Realizarea unui contact verbal si non-verbal (prin atingerea corporala), intre membrii
grupului.
Tehnica utilizata: jocul
Descrierea exercitiului:
– Partea I: copiii sunt asezati in cerc si fiecare trebuie sa propuna, fie verbal, fie non-verbal, o
modalitate de a-i saluta pe ceilalti. Copiii se saluta apoi intre ei, utilizand formula pe care au
propus-o.
– Partea II: fiecare formula de salut propusa anterior, este luata spre experimentare, pe rand,
copiii plimbandu-se in spatiul camerei, iar atunci cand se intalnesc se saluta conform
modalitatii propuse.

43
44

Efectele obtinute in urma desfasurarii exercitiului
Are loc detensionarea, copiii se simt bine, rad, le place sa aiba contacte non-verbale (prin atingere
corporala) insa, pentru B.A numarul acestora este mai mic, ea trebuind sa caute copiii care sa o salute si
sa o atinga. Baietii din grup, la fel ca si la exercitiul 1 nu si-au dorit sa o salute pe B.A .

Exercitiul 3 “Exercitiu pentru cunoasterea celuilalt”
Scopuri: - Facilitarea interactiunii interpersonale;
– Exersarea capacitatii de exprimare, de relatare a unor fapte in prezenta celorlalti, eliminarea
tensiunilor;
– Obtinerea unor informatii mai detaliate despre ceilalti;
– Realizarea unor atmosfere deschise, securizante, propice unei bune comunicari.
Tehnica utilizata: jocul si jocul de rol.
Descrierea exercitiului: Formand un semicerc, pe scaune, copiii sunt asezati perechi, fata in fata.
Un membru al perechii devine X iar celalalt Y . Pentru o perioada de 5 minute, X este reporter si ii pune
intrebari lui Y, pentru a afla cat mai multe informatii despre acesta. Apoi se inverseaza rolurile pentru
inca 5 minute, dupa care fiecare prezinta celorlalti informatii aflate despre partenerul sau. Ceilalti pot
pune intrebari. Interventiile acuzatoare nu se admit, fiind descurajate prin joc de rol.

Efectele obtinute in urma desfasurarii exercitiului
In urma aplicarii exercitiului, copiii au descoperit ca au unele pasiuni comune, fiind totodata un
bun prilej pentru sporirea increderii in fortele proprii si optimizarea imaginii de sine. B.A a facut pereche
cu soara sa, deoarece ceilalti copii au avut alte preferinte. In momentul in care B.A a fost intrebata de
unul dintre copii ce doreste sa devina cand va fi mare, aceasta a raspuns ca vrea “la masaj” .Cei doi baieti
care au avut o atitudine ostila fata de B.A si la exercitiul 1 , s-au manifestat si acum zgomotos. In general
insa atmosfera a fost una destinsa, avand in vedere ca fiecare a prezentat celorlalti ceva, majoritatea
manifestand respect si acceptare fata de cei care vorbeau. Acest lucru a pus bazele unei motivatii pozitive
pentru viitoarele activitati de grup.
La finalul intalnirii le-am cerut participantilor parerea despre exercitiile desfasurate impreuna. Mi-
au raspuns foarte nerabdatori ca “a fost bine”, “a fost frumos”, “super”. Le-a placut mai mult exercitiul 1.
Doi dintre baieti mi-au spus ca le-a placut atunci cand “am dat cu ursuletul in A.” si ca “se simt bine cand
o enerveaza pe A.”. Le-am explicat celor doi, ca acest tip de comportament este nepotrivit si-i provoaca

44
45

lui A. sentimentul ca nu este acceptata, ca nu este dorita in grup, si de asemenea sentimentul ca este
marginalizata. M-au intrebat “cand o sa mai facem exercitii din astea?” .

Intalnirea 2
Exercitiul: “Prima impresie poate fi inselatoare”
Data: 11.02.2008
Scopul: constientizarea felului in care impresiile noastre ne infuenteaza comportamentul fata de
ceilalti.
Durata: 30 minute;
Marimea grupului: 10 copii;
Sarcinile liderului:
– Oferirea materialelor necesare exercitiului;
– Oferirea de suport si clarificari.
Sarcinile grupului:
– Implicarea in realizarea acestui exercitiu;
– Solicitarea de clarificari.
Materialele utilizate in cadrul acestui exercitiu:
– Cate un pix sau un creion pentru fiecare copil;
– Cate o foaie cu imagini din reviste reprezentand oameni care au fete interesante, pentru fiecare
copil.
Descrierea exercitiului: Copiii sunt asezati pe scaune astfel incat sa formeze un cerc. Fiecare
primeste cate o foaie cu imagini decupate din reviste. Fiecare copil se va uita la imaginea de pe foaia din
fata sa, dupa care la capatul paginii este rugat sa noteze prima impresie pe care o are despre acea
imagine, indoind capatul paginii pentru a ascunde ceea ce a scris. Foaia respectiva este data la copilul de
langa el, care respecta aceleasi reguli ca si cel de la care a primit foaia. Procedeul se repeta pana cand
toti copiii au vazut cele 10 imagini si au scris prima lor impresie in legatura cu acestea. La final, foile se
desfac iar copiii pot compara “primele impresii”.

Efectele obtinute in urma desfasurarii exercitiului
Dupa desfasurarea acestui exercitiu toti copiii, au discutat despre elementele care i-au impresionat
in mod special, despre ceea ce li s-a parut lor mai interesant dar si care au fost criteriile pe care si-au
bazat primele impresii.

45
46

Atmosfera din timpul jocului a fost una relaxanta, destinsa, copiii s-au amuzat atunci cand au
vazut oameni avand fete hazlii, interesante. In cadrul discutiilor avute am constatat ca toti copiii si-au
bazat prima impresie pornind de la aspectul fizic al persoanelor din imaginile prezentate. Printre
impresiile scrise am remarcat urmatoarele: “draguta”, “urata”, “grasa”, “frumoasa”, “negru”, “cu nas
mare”, “naspa” .
B.A a fost foarte bucuroasa sa participe la acest exercitiu, imaginile stimulandu-i acesteia atitudini
empatice fata de unele figuri.
Acest joc dezvolta abilitatile sociale, dar si cele de comunicare la copii. Ceea ce au invatat copiii a
fost faptul ca, primele impresii pot fi inselatoare, iar pentru a cunoaste o persoana asa cum este cu
adevarat este nevoie de timp.

Intalnirea 3
Data: 18.02.2008
Scopul: Centrarea pe relatiile afective si dezvoltarea empatiei
Durata: 35 minute
Marimea grupului: 10 copii
Sarcinile liderului:
– Participarea la exercitii;
– Oferirea de clarificari legate de exprimarea starilor emotionale si exemplificare, acolo unde
este cazul.
Sarcinile grupului:
– Participare activa;
– Solicitare de clarificari legate de exprimarea starilor emotionale.

Exercitiul 1: “Exercitiul numelui”
Scopuri: - Exprimarea diferitelor stari emotionale si asocierea lor cu propriul nume;
– Autoconstientizarea propriilor trairi;
– Exersarea capacitatilor empatice.
Tehnici utilizate: jocul, lucrul cu vocea si starile emotionale.
Descrierea exercitiului: Copiii sunt asezati in cerc, in picioare. Fiecare, pe rand, isi spune numele,
dar rostirea lui este insotita de o anumita stare, pe care copiii sunt rugati sa incerce sa o mimeze. Are loc
si rostirea numelui realizata in acelasi timp si asociata cu aceeasi stare de intreg grupul de copii. Astfel,

46
47

stari ca: veselie, tristete, curaj, teama, umilinta, mandrie, sunt experimentate in acelasi timp cu rostirea
numelui.

Efectele obtinute in urma desfasurarii exercitiului
Acest exercitiu are rolul de a-l determina pe copil sa-si observe propriile trairi, sa se concentreze
asupra propriei persoane, conditie de baza pentru autodezvoltare. Copiii au putut sa observe cum se simt
in anumite situatii pe care le traiesc si le constientizeaza la modul “aici si acum”. In acelasi timp, copiii
au avut posibilitatea de a trai impreuna anumite stari si, de asemenea au putut constientiza faptul ca este
un lucru absolut normal si firesc sa fii trist, vesel, mandru, umil. In anumite momente ale vietii, fiecare
dintre noi putem trai astfel de stari.
Prin observarea timbrului vocii celorlalti in asociere cu anumite sentimente, copiii au avut
posibilitatea sa experimenteze transpunerea personala in starea celuilalt. In acest fel, copiii au participat
la un exercitiu de educare a capacitatilor empatice. Identificarea starii celuilalt in functie de sonoritatea si
de timbrul vocii, faciliteaza exersarea comunicarii de tip empatic, comunicare care permite manifestarea
unui comportament cooperant, de intelegere reciproca.
Copiii au participat cu incredere la acest exercitiu, manifestand multa intelegere si dorinta de a
mima cat mai multe stari folosindu-se de voce. La inceputul exercitiului fiecare copil si-a rostit numele
mimand in acelasi timp starea pe care a simtit-o sau pe care a dorit-o in acel moment. B.A si-a rostit
numele in asociere cu o stare de veselie, buna dispozitie. Atmosfera a fost una bazata pe incredere, in
timpul desfasurarii jocului nici un copil nu a avut o atitudine ostila fata de ceilalti. In momentul in care
copiii au rostit numele in acelasi timp si in asociere cu aceasi stare, B.A a putut sa realizeze aceasta
sarcina. Ea a putut sa-si rosteasca numele in asociere cu starile descrise mai sus, iar ceilalti copii au dorit
sa identifice starile mimate de aceasta. Acest exercitiu a pus bazele comunicarii interpersonale.
Exercitiul 2: “Exercitiul salutului”
Scopuri: - Crearea unei stari de buna dispozitie energizanta;
– Facilitarea contactelor interpersonale verbale si non-verbale;
– Exersarea capacitatilor empatice.
Tehnici utilizate: jocul, lucrul cu vocea si starile emotionale.
Descrierea exercitiului: Copiii se plimba in spatiul camerei, iar atunci cand se intalnesc
experimenteaza diferite forme de salut. Astfel, ei se vor saluta ca niste oameni obositi, increzatori,
suparati, fericiti, etc. , fiind permise atat reactiile verbale cat si cele non-verbale.

Efectele obtinute in urma exercitiului

47
48

Efectele care s-au obtinut in urma aplicarii acestui exercitiu, au fost aceleasi cu celelalte obtinute
la exercitiul 1 si anume: constientizarea propriilor trairi, observarea reactiilor externe ale celor aflati sub
imperiul experimentarii anumitor stari psihice (fericire, suparare, sentimente de incredere in sine, etc.) si
ca urmare s-a realizat exersarea capacitatilor cognitiv-comunicationale empatice.
Rolurile pe care copiii le-au interpretat i-au dus la trairea colectiva a unor stari afective pozitive
care au deschis canale de comunicare intre acestia. Interactionand unii cu altii in acest mod, s-au pus
bazele coeziunii de grup.
In aceasta a treia intalnire nu am mai observat prezenta starii de ostilitate din partea baietilor din
grup fata de B.A. Toti copiii au participat la acest exercitiu, fiind deschisi atunci cand au experimentat
starile psihice amintite. Starea de buna dispozitie s-a resimtit in special atunci cand copiii au avut
contacte interpersonale non-verbale, referindu-ma aici la pozitia corpului, dar si la mimica si expresia
fetei.

Intalnirea 4
Exercitiul: “Plasa prieteniei”
Data:27.02.2008
Scopul: Optimizarea deprinderilor de relationare interpersonala.
Durata: 30 minute.
Marimea grupului: 10 copii.
Materiale utilizate in cadrul acestui exercitiu: - un ghem de sfoara.
Sarcinile liderului: - Participarea la exercitiu;
– Oferirea materialului pentru exercitiu;
– Clarificari pentru o mai buna intelegere, unde este nevoie.
Sarcinile grupului: - Implicarea in activitatea de grup;
– Solicitarea de clarificari, unde este nevoie;
– Exprimarea opiniei vis-à-vis de exercitiu.
Descriereaexercitiului: Copiii sunt asezati in asa fel incat sa formeze un cerc, la acest exercitiu
participand si liderul. In momentul inceperii jocului, ghemul de sfoara s-a aflat la lider. Acesta a prins
capatul sforii de degetul aratator de la mana dreapta, iar ghemul in desfasurare a fost aruncat unuia dintre
copii cu rugamintea ca acesta sa se prezinte cu numele mic si sa spuna care crede el ca este cea mai
importanta calitate a sa. Dupa acestea, copilul respectiv isi infasoara sfoara in jurul degetului sau aratator
de la mana dreapta, iar apoi arunca ghemul unui alt copil care va proceda la fel ca el. In acest fel se “tese”
panza sau plasa prieteniei. Ghemul va trece de la un copil la altul, formand o retea care-i va lega pe toti,

48
49

iar in final, dupa ce fiecare s-a prezentat in mod personal si special, ghemul va ajunge din nou la lider.
Sfoara se reaseaza pe ghem, facand cale intoarsa. In aceasta etapa, fiecare copil adreseaza celui care-i
urmeaza un compliment privind calitatea pe care o admira cel mai mult la el.

Efectele obtinute in urma desfasurariiexercitiului
In urma aplicarii acestui exercitiu atmosfera a fost una destinsa, relaxanta, copiii avand grija ca
ghemul sa ajunga de la unul la altul in bune conditii. Langa B.A au stat doua fete K. si D. Unul dintre
baieti a cautat sa o evite din nou pe B.A . Am sesizat ca, fiecare dintre copii au avut nevoie de un timp
mai lung pentru a spune care sunt calitatile lor mai importante. B.A a spus ca cea mai importanta calitate
a sa este ca “sunt urata”. Am intrerupt jocul pentru cateva momente pentru a le explica ce inseamna
cuvantul “calitate”, observand faptul ca inca patru copii mi-au spus care le sunt defectele. Dupa aceasta,
B.A s-a gandit, spunandu-mi ca cea mai importanta calitate a sa este, ca ii place sa-i simta pe cei din jur
mai aproape. Cand am reasezat sfoara pe ghem, una dintre fete S. , i-a spus lui J. ca este ambitios, acesta
simtindu-se foarte bine.

Intalnirea 5
Exercitiul: “Lupta cu obstacolul”
Data: 06.03.2008
Scopuri: - Exersarea disponibilitatilor de a primi si oferi ajutor;
– Cresterea stimei de sine prin capacitatea de a-i ajuta pe altii;
– Antrenarea empatiei in relatiile interpersonale.
Tehnici utilizate: jocul.
Durata: 30 minute.
Marimea grupului: 9 copii.
Sarcinile liderului: - Oferirea de suport pentru realizarea exercitiului;
– Intreruperea temporara a jocului si exersarea jocului de rol in cazul unor situatii conflictuale;
– Incurajarea copiilor pentru a constientiza efectul pozitiv al situatiilor neconflictuale.
Sarcinile grupului: - Solicitarea suportului pentru desfasurarea exercitiului, daca este nevoie;
– Participarea activa.
Descrierea exercitiului: Copiii sunt asezati in cerc, tinandu-se de mana. Unul dintre ei iese din
cerc si se aseaza cu spatele la ceilalti, timp in care acestia, fara a da drumul la maini trebuie sa se
combine, sa se aranjeze in asa fel incat copilului din afara grupului sa-i fie cat mai greu sa refaca unitatea
cercului.

49
50

La acest exercitiu au participat doar noua copii, cel de-al zecelea copil care a participat pana in
acel moment la toate activitatile, a spus ca nu vrea sa participe. A argumentat spunandu-mi ca la suparat
un coleg de scoala si nu are dispozitia necesara pentru a se concentra la exercitiu.

Efectele obtinute in urma exercitiului
In urma aplicarii acestui exercitiu, s-a creat o atmosfera de buna dispozitie, in special datorita
situatiei amuzante in care au fost pusi copiii. Fiecare copil a resimtit pozitia incomoda in care s-a aflat,
insa, cu toate acestea ei au fost fericiti deoarece s-au simtit uniti si puternici, iar faptul ca au realizat o
constructie rapida, spontana, le-a oferit satisfactie in timp scurt.
Copiii nu au manifestat ostilitate fata de cel care a avut sarcina de a reface unitatea grupului,
deoarece orice reusita a acestuia a fost primita cu bucurie avand in vedere ca ceilalti copii si-au putut
recapata confortul personal. Starea de buna dispozitie a condus catre un inceput de formare a coeziunii si
unitatii grupului. Copiii au constientizat faptul ca, este foarte important sa se ajute unii pe altii, iar
satisfactia este resimtita atat de cel care ofera ajutorul (avand loc o crestere a stimei de sine), cat si de cel
care primeste ajutorul (avand loc o reducere a tensiunilor, a sentimentelor de neputinta in lupta cu
obstacolul si trairea sentimentelor de satisfactie odata cu reusita).
Pentru ca cel aflat intr-o situatie dificila in afara cercului sa poata fi orientat spre observarea a
ceea ce se petrece in interiorul acestuia, in acel moment, i-am adresat urmatoarele intrebari: “Cum te
simti?”, “Ce parere ai?”, “Ce ai dori sa faci acum?”. Raspunsurile date la aceste intrebari i-au condus pe
cei aflati in cerc, la cunoasterea sentimentelor, tensiunilor, nelinistilor acestora. In acest mod, fiecare
copil din cerc, s-a putut transpune in mod indirect, in situatia celui care se confrunta cu obstacolul si de
asemenea au putut compara felul in care cred ei ca s-ar simti daca ar fi in locul acestuia, cu ceea ce simte
in realitate acesta. A fost posibila aparitia fenomenului de empatie. Prin implicarea tuturor copiilor in
“lupta cu obstacolul”, in refacerea unitatii cercului, a fost realizata si cooperarea intre copii si, de
asemenea unitatea grupului in fata dificultatilor.
La intrebarea referitoarea la sentimentele traite de cel aflat in exteriorul cercului, B.A mi-a
raspuns ca “simte o putere mare” si “vreau sa intru inapoi in cerc”. Fiecare a incercat sa refaca unitatea
cercului dupa propriile puteri, dar baietii care au participat la exercitiu au vrut sa arate fetelor si puterea
pe care o au, avand in vedere ca “au muschi”. Referitor la copilul care nu a dorit sa participe la joc, B.A a
spus ca in momentul refuzului acestuia de a participa, ea a simtit “frig”.
Dupa terminarea exercitiului, cei noua copii au ajuns la concluzia ca in cadrul unui grup se obtin
“lucruri bune si frumoase” daca relatiile dintre copii se desfasoara fara conflicte si daca exista intelegere,
respect, ajutor reciproc, iar comunicarea nu este una agresiva.

50
51

Intalnirea 6
Exercitiul: “Exercitiul confruntarii cu o situatie dificila”
Data:13.03.2008
Scopuri:- Trairea sentimentelor de apartenenta la grup;
– Experimentarea frustrarii determinata de sentimentul respingerii prin non-apartenenta la grup;
– Stimularea in grup a asertivitatii.
Durata: 30 minute.
Marimea grupului: 10 copii.
Tehnica utilizata: jocul.
Sarcinile liderului:- Incurajarea copiilor pentru a adopta si experimenta atitudini, comportamente
diferite in cazul unei situatii conflictuale, daca este cazul;
– Clarificari legate de comportamentele prosociale;
– Incurajarea copiilor de a exprima verbal ceea ce fac si ceea ce simt.
Sarcinile grupului: - Participarea la exercitiu;
– Constientizarea propriilor ganduri, trairi in timpul exercitiului.
Descrierea exercitiului: Un copil se ofera voluntar pentru a fi protagonistul acestui exercitiu.
Ceilalti alcatuiesc un cerc, tinandu-se strans de maini. Protagonistul sta in centrul cercului si va trebui sa
incerce sa iasa din cerc. In acest fel se formeaza doua tabere inegale din punct de vedere al fortelor.
In cadrul acestui exercitiu toti copiii vor experimenta rolul protagonistului si vor fi ghidati de
catre lider pentru a putea exprima propriile trairi, ganduri, sentimente in momentul in care se vor
confrunta cu “obstacolul”. Rolul liderului este acela de a mobiliza intregul grup pentru a oferi suport,
incurajari verbale celui care incearca sa-si rezolve problema cu care se confrunta.

Efectele obtinute in urma exercitiului
Acest exercitiu pune copilul intr-o situatie-problema. Modul in care se comporta si actioneaza in
viata reala atunci cand se confrunta cu o situatie conflictuala este reflectat in reactia copilului in timpul
acestui exercitiu. Astfel fiecare copil, a avut ocazia sa recunoasca si sa constientizeze propriile modalitati
de a actiona, observand in acelasi timp daca actiunile sale sunt sau nu eficiente. I s-a oferit de asemenea,
posibilitatea de a adopta si experimenta noi atitudini, conduite si comportamente.
Prin acest exercitiu copilul este singurul care actioneaza asupra sa, incercand sa se schimbe in
vederea unui comportament adaptativ mai bun. Exprimand verbal tot ceea ce face, protagonistul a dat
celorlalti copii ocazia ca acestia sa-si compare propriile strategii de abordare a unei probleme cu ale lui.

51
52

Acest lucru da posibilitatea copiilor, in mod indirect, sa invete anumite modalitati de actiune in situatii
diferite, preluand cate ceva de la ceilalti. De asemenea, au avut ocazia sa-si experimenteze vechile si
noile achizitii. Fiecare copil, a avut ocazia sa experimenteze atat sentimentul placut al apartenentei la
grup, ce inspira siguranta, incredere in sine, dar si sentimentul frustrant al respingerii, al deznadejdii, ca
rezultat al confruntarii pe cont propriu cu obstacolul. Acest exercitiu a permis copiilor sa se mobilizeze,
sa reintareasca increderea in sine, toate acestea permitand fiecaruia sa invinga obstacolul, dar si trairea
sentimentelor de satisfactie datorate doborarii obstacolului. De asemenea, s-a creat cooperarea intre
membrii grupului pentru a oferi sustinere si incurajare fiecarui participant.
Copiii au demonstrat ca se pot mobiliza pentru a obtine rezultatele dorite, niciunul nu a manifestat
ostilitate fata de ceilalti. In cazul acestei intalniri baietii si-au schimbat atitudinea pe care au avut-o in
situatiile anterioare. Chiar daca ei au recunoscut ca de obicei “se enerveaza” si “vor sa bata pe cineva”
atunci cand se gasesc intr-o situatie dificila in viata de zi cu zi, acum, au realizat ca este mai bine sa “fim
mai calmi, mai linistiti”, “sa intelegem ca, daca ne batem nu obtinem nimic”. B.A a fost foarte fericita ca
impreuna cu ceilalti copii din grup a reusit sa faca fata obstacolului fara sa-i fie frica si fara sa se simta
“impinsa la o parte”.
Toti copiii au trait impreuna bucuria faptului ca au reusit, intelegand in acelasi timp ca in
momentul in care se confrunta cu o situatie dificila, pot exista si efecte pozitive, printre care, faptul ca
acest lucru ofera oportunitati pentru cunoastere si dezvoltare de deprinderi dar si, cresterea sentimentului
de incredere in sine.

Intalnirea 7
Data:21.03.2008
Exercitiul propus in cadrul acestei intalniri nu s-a putut desfasura in conditiile stabilite, deoarece
opt din cei 10 copii care au frecventat grupul de dezvoltare personala, au participat la o preselectie
organizata in cadrul liceului din localitate pentru a participa la etapa judeteana a concursului de muzica si
dans, din cadrul S.N.A.C (Strategia Nationala de Actiune Comunitara). Participarea la acest concurs
implica selectia unui numar de cinci copii din cadrul centrului si a altor cinci voluntari, elevi ai liceului
din localitate, pentru a putea forma impreuna un grup vocal. Am insotit educatorul specializat din centru
si pe cei 8 copii, la preselectie. Cadrul didactic care urma sa se ocupe de acest grup a selectat cinci din cei
opt copii din centru. Printre acestia B.A nu s-a aflat. In urma celor sase intalniri de grup pe care le-am
avut pana in acel moment cu copiii din C.F. si ca urmare a rezultatelor obtinute in urma acestora, am
realizat faptul ca, participarea lui B.A la acest grup vocal ar reprezenta o incununare a eforturilor depuse.
Astfel, am inceput negocierile cu cadrul didactic, in numele lui B.A, iar rolul exercitat de mine in acele

52
53

momente a fost cel de negociator. Toti cei implicati in acel proces au inteles demersul meu, iar una dintre
fetele din centru s-a retras din grupul vocal pentru a ceda locul lui B.A, spunand ca “eu am mai participat
la desen si pot sa o las pe A. pentru ca ea nu a participat la nimic”. In grupul vocal a fost selectat si unul
dintre baieti, care la inceputul interventiei mele a manifestat o atitudine ostila, retinuta fata de B.A, dar
activitatile desfasurate in timpul interventiei l-au determinat sa-si schimbe atitudinea de respingere in una
suportiva, de acceptare, de intelegere.
Impreuna cu cei cinci copii si cu educatorul specializat am stabilit un program de pregatire pentru
urmatoarele 7 zile, avand in vedere faptul ca desfasurarea concursului era programata pe 28 martie 2008.
Consider ca si participarea la aceasta activitate culturala a contribuit la atingerea obiectivelor
interventiei mele, insa baza au reprezentat-o intalnirile avute pana in acel moment.

In cadrul activitatilor de grup, rolurile pe care le-am exercitat au fost:
– de consilier, avand contact personal cu copiii din centru pentru a obtine schimbari sau
dezvoltari in cadrul personalitatii acestora;
– de munca cu grupul, avand contact personal cu grupul de copii in scopul socializarii,
schimbarii si dezvoltarii;
– de mediator, exercitat in special in cadrul intalnirii 6, cand au aparut mici conflicte intre copii;
– de negociator, rol exercitat in intalnirea 7;
– de educator, prin pregatirea copiilor pentru a face fata situatiilor cu care se confrunta.

Capitolul 7
Evaluarea interventiei

7.1 Obiectivul evaluarii
Obiectivul acestei evaluari este de a masura si de a identifica imbunatatirile survenite in urma
interventiei asupra formarii si dezvoltarii abilitatilor de comunicare si exprimare a sentimentelor pentru
depasirea dificultatilor de relationare sociala.

53
54

7.2 Lotul evaluarii
Acest lot este format din copiii ce locuiesc in Centrul de Plasament de Tip Familial Bratca, care
au luat parte la activitatile desfasurate. Un numar de 10 copii si-au manifestat dorinta de a participa la
activitati, exceptie facand intalnirea a cincea cand unul dintre copii nu a dorit sa participe.

7.3 Metode, instrumente, tehnici
Metode: ancheta sociologica;
Instrumente: chestionarul (anexa nr.4)- Chestionar de Evaluare Finala, cuprinde 6 intrebari cu
ajutorul carora am incercat sa surprind modul in care copiii au participat la sedintele de grup, ce anume
au invatat de pe urma lor, ce ar mai fi vrut sa discute si cum evalueaza activitatea de grup, pe o scara de
la 1-5, unde 1 inseamna “foarte slab”, iar 5 inseamna ‘foarte bine”.
Tehnici: feedback.

7.4 Evaluarea propriu-zisa a interventiei
Data: 29.03.2008
Evaluarea interventiei a avut loc in cadrul ultimei intalniri de grup, cea de-a opta.
Durata: o ora.
Scopul: - Evaluarea activitatilor grupului de dezvoltare personala;
– Obtinerea de feedback de la participanti.
Activitatea 1: - Fiecare dintre membrii grupului au lipita pe spate o fisa pe care scrie: “La tine imi
place”, “La tine nu-mi place” si fiecare completeaza fisele celorlalti fara sa se stie cine a scris.
Scopul activitatii 1: Ofera fiecaruia posibilitatea de a exprima ceea ce simte fata de ceilalti si in
acelasi timp creeaza o atmosfera destinsa si relaxanta.

Activitatea 2: - Completarea fisei de evaluare a activitatii (anexa nr.4);
Scopul activitatii 2: - Obtinerea de feedback din partea membrilor grupului, in legatura cu
activitatile desfasurate pe parcursul intalnirilor.

Discutie finala: - Feedback din partea liderului;
Desfasurarea si evaluarea sedintei: In aceasta etapa de evaluare, membrilor grupului, li s-a parut
foarte interesanta activitatea 1, aceasta creand oportunitatea de exprimare nu numai a calitatilor (aspect
exersat in intalnirea 4) ci si a defectelor celorlalti. Daca in primele intalniri sau iscat mici conflicte in

54
55

special intre baieti si B.A, la activitatea 1 din cea de-a opta intalnire baietii si nu numai, au demonstrat
faptul ca au inteles ce important este “sa nu jignesti pe nimeni”, “ sa nu-i faci rau”.
Curiozitatea i-a impins pe cativa dintre ei sa doresca sa afle ce a scris fiecare, chiar daca acest joc
presupune anonimat. Probleme deosebite nu au fost sesizate la completarea chestionarului de evaluare
finala. Am rugat copiii sa scrie ceea ce simt legat de tot ce am desfasurat in intalnirile avute, dupa care
am discutat deschis fiecare aspect intalnit in chestionar.
Astfel, la prima intrebare B.A mi-a raspuns ca i-au placut toate jocurile si ca “am fost fericita ca
ne-am jucat toti”. A invatat “sa nu ma iau dupa altii care rad de mine”. La a patra intrebare B.A a raspuns
ca nu i-a placut la inceput cand J. si P. au dat cu ursuletul in ea si atunci cand s-au ferit sa o tina de mana.
Vrea “sa ne jucam si alta data” si “sa se atinga toti de mine”.
Baietii din grup mi-au spus ca la inceput nu au fost incantati sa participe, ca preferau sa asculte
muzica si sa se uite la televizor, dar dupa cateva intalniri au inteles ca-i mai bine “sa nu fim rai cu altii”
si “ca-i mai bine sa vorbesti frumos, sa nu te bati si sa nu te certi daca vrei ceva”. J. mi-a raspuns la
intrebarea a doua ca “am invatat sa fiu puternic, sa gandesc si sa nu folosesc forta”. Una dintre fete mi-a
spus ca “am invatat sa-i respect pe ceilalti, sa vorbesc calma si pe rand cand suntem mai multi”. Foarte
important a fost faptul sesizat de unul dintre copii referitor la “puterea pe care o au cei ce fac lucrurile
impreuna”.
La intrebarea “Ce ati mai fi vrut sa discutam?” , am fost surprinsa sa aflu ca J. doreste sa avem si
alte intalniri in care sa discutam despre buna-vointa si despre ce inseamna sa fii faimos. Acest lucru mi-a
demonstrat ca desi la inceput comportamentul dar si vocabularul acestui baiat parea a fi unul cu
probleme, respectiv unul sarac, prin activitatile desfasurate am reusit sa-l determin sa se exprime, sa
scoata la suprafata lucrurile frumoase care-l caracterizeaza. B.A mi-a raspuns ca si-ar dori sa afle “Cum
sa ajuti copiii orfani?”. Celelalte fete mi-au raspuns la intrebarea a cincea ca le-ar placea sa discutam
despre prietenia dintre fete si baieti.
Ultimul punct al chestionarului se referea la acordarea unei note de la 1-5 (1- foarte slab, 5-foarte
bine), pentru intreaga activitate de grup. Toti copiii au acordat nota 5, fiind foarte multumiti de activitatile
de grup desfasurate.
Pe baza feedback-ului primit am putut concluziona faptul ca, am atins obiectivele stabilite in
interventie, iar in urma desfasurarii acesteia, copiii au putut sa-si dezvolte abilitatile de comunicare si de
exprimare a sentimentelor pentru depasirea dificultatilor de relationare sociala, inregistrand progrese la
nivelul stimei de sine, a asertivitatii, al comunicarii verbale si non-verbale, al cooperarii, initiativei,
spontaneitatii.

55
56

Capitolul 8
Concluzii

In centrele de plasament copiii sunt despartiti de familiile lor, acest lucru afectand dezvoltarea lor
armonioasa. Mediul social in care se formeaza si se dezvolta un copil, reprezinta un factor care are cea
mai mare influenta asupra devenirii sale. Teoriile sociologice pun accentul pe rolul fundamental al
familiei, ca factor social, care isi exercita actiunea cea mai puternica asupra copilului, sub aspectul
intensitatii, cat si al duratei, modeland personalitatea individului.

56
57

In Centrele de Plasament de Tip Traditional, copilul este lipsit complet de stimulii intelectuali si
afectivi care provin din impartasirea unor activitati obisnuite, firesti, intr-o familie, este lipsit complet de
prilejurile activitatilor creative si invatarii prin propria experienta.
Prin aceasta lucrare am dorit sa scot in evidentaimportanta, rolul relatiilor afective stabile in
satisfacerea nevoilor copiilor institutionalizati, accentul fiind pus pe nivelul de functionare sociala, de
adaptare sociala si pe nivelul stimei de sine. Cele doua ipoteze pe care le-am formulat in partea de
cercetare cantitativa si anume: copiii si tinerii din Centrele de Plasament de Tip Familial, au un nivel de
functionare sociala ridicat in comparatie cu cei ce provin din Centrele de Plasament de Tip Traditional si
respectiv, copiii si tinerii ce provin din Centrele de Plasament de Tip Familial au un nivel al stimei de sine
ridicat in comparatie cu cei ce provin din Centrele de Plasament Traditionale, au fost confirmate in urma
cercetarii pe care am desfasurat-o. Chiar daca rezultatele obtinute nu au fost pe masura asteptarilor mele,
este posibil sa fi existat o serie de alti factori care sa influenteze rezultatele si de care eu nu am tinut
seama. Pornind de la aceasta cercetare consider ca ar fi interesant de studiat modul in care tinerii ce
provin din Centrele de Plasament de Tip Familial, reusesc sa se integreze in societate, comparativ cu cei
ce provin din Centrele de Plasament de Tip Traditional, in momentul in care parasesc institutia de
ocrotire.
Asigurarea securitatii afective a copiilor din Centrele de Tip Familial nu inseamna si lipsa
problemelor generate de perioadele prin care acestia trec. Ceea ce este foarte important, in opinia mea,
este felul in care cei responsabili de cresterea si educarea copiilor institutionalizati gasesc impreuna cu
acestia solutii la problemele ce apar. Pentru ca, personalitatea unui copil sa se dezvolte sanatos este
necesar a fi construita o relatie umana mai stransa, bazata pe cooperare, o relatie asemanatoare cu cea
care se dezvolta intr-o familie.
Implicatiile rezultatelor unei astfel de cercetari se vor vedea doar in timp. Spun acest lucru,
referindu-ma la faptul ca integrarea optima in societate a acestei categorii de copii, este posibila doar
daca, nevoile lor au fost satisfacute la un nivel cat mai ridicat.

57
58

Bibliografie:

1) Bonchiş, E., (2006), Teorii ale dezvoltarii copilului, Editura Dacia, Cluj-Napoca
2) Bocancea, C., Neamtu, G., (1999), Elemente de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi
3) Bodnaras, R., Impactul institutionalizarii asupra dezvoltarii personalitatii copilului, Euro-
Child-Centre, Salvati Copiii Romania
4) Buzducea, D., (2005), Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi
5) Chelcea, S., (2004), Metodologia cercetarii sociologice-metode cantitative si calitative-
editia a-II-a, Editura Economica, Bucuresti
6) Chipea, F., Stefanescu, F., (coord.), (2004), Combaterea saraciei si promovarea
incluziunii sociale-studiul de caz in judetul Bihor, Editura Universitatii, Oradea
7) Durkheim, E., (2005), Sinuciderea-studiu sociologic, Editura Antet, Bucuresti

58
59

8) Fisher, J., Corcoran, K., (2007), Measures for Clinical Practice and Research-fourth
edition- volume 1, University Press, Oxford
9) Ilut, P., (2004), Valori, atitudini si comportamente sociale, Editura Polirom, Iasi
10)Marginean, I., (2004), Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, Iasi
11)Miley, K. K., O`Melia, M., DuBois, B., (2006), Practica asistentei sociale, Editura
Polirom, Iasi
12)Mihailescu, I., (2003), Sociologie generala, Editura Polirom, Iasi
13)Mihu, A., (2002), Sociologie generala-volumul 1, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca
14)Mitrofan, I., (coord.), (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane, Editura Polirom,
Iasi
15)Muntean, A., Sagebiel, J., (coord.), (2007), Practici in asistenta sociala-Romania si
Germania, Editura Polirom, Iasi
16)Muresan, C., (2007), Proiectarea si analiza bazelor de date sociale-curs Universitatea
Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
17)Neamtu, G., (coord.), (2003), Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi
18)Neamtu, G., Stan, D., (coord.), (2005), Asistenta sociala-studii si aplicatii, Editura
Polirom, Iasi
19)Onica-Chipea, L., (2007), Aspecte socio-juridice privind protectia drepturilor copilului,
Editura Expert, Bucuresti
20)Rotariu, T., Ilut, P., (1996), Sociologie- editia a-II-a, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca
21)Roth, M., (2005), Victimele violentei: copii si femei, Editura Presa Universitara Clujeana,
Cluj-Napoca
22)Stanciulescu, E., (1996), Teorii sociologice ale educatiei, Editura Polirom, Iasi
23)Tutty, L., Rothery, M., Grinnell, R., (2005), Cercetarea calitativa in asistenta sociala,
Editura Polirom, Iasi
24)*** Casele de copii de tip familial, Asociatia SOS copiii, 2003
25) *** Ordin nr.21 din 26.02.2004, pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential-publicat in Monitorul Oficial nr.222
din 15.03.2004
26) *** Legea nr.272 din 21.06.2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului-
publicata in Monitorul Oficial nr.557 din 23.06.2004.

59
60

ANEXE

Anexa nr.1

Scala de functionare sociala si de adaptare a copiilor si adolescentilor (CASAFS)
Urmatorul chestionar contine un numar de 24 de fraze ce descriu diferite situatii de viata.
Respondentul este rugat sa incercuiasca pentru fiecare fraza numarul care-l descrie cel mai bine.
Astfel: 1- niciodata
2-uneori
3-adesea
4-intotdeauna
1 2 3 4
1) Obtin note bune la matematica
2) Ies sa ma intalnesc cu prietenii
3) Am o relatie buna cu mama mea

60
61

4) Eu ajut in jurul casei
5) Obtin note bune la stiinte
6) Am prieteni de sex opus
7) Am o relatie buna cu tatal meu
8) Imi tin camera si lucrurile ce-mi apartin in ordine
9) Am note bune la stiintele sociale
10)Ma ducla petreceri sau la dansuri la scoala
11) Ma inteleg bine cu fratii/surorile
12) Imi pastrez hainele curate si ordonate
13) Obtin note bune la limba romana
14) Am cel putin unul sau doi prieteni speciali
15) Ma inteleg bine cu rudeniile
16) Imi pastrez o buna igiena personala
17) Nu ma descurc bine la scoala
18) Imi petrec majoritatea timpului liber singur
19) Ma cert cu parintii mei
20) Ajut la gatit acasa
21)Am in general succese la scoala 1 2 3 4
22) Am dificultati in a-mi face prieteni
23) Am un adult cu care pot sa vorbesc daca am o problema
24) Ajut la strangerea mesei

61
62

Anexa nr.2
Scala stimei de sine. Rosenberg (S.S)
Urmatorul chestionar contine un numar de 10 propozitii ce descriu sentimente specifice
fiecarei persoane. Respondentul este rugat sa incercuiasca pentru fiecare propozitie numarul
care-l descrie cel mai bine.
Astfe:1- sunt in total dezacord
2-nu sunt de acord
3-sunt de acord
4-sunt intru totul de acord
1 2 3 4
1) In general sunt multumit(a) de mine insumi(insami)
2) Cateodata ma gandesc ca nu sunt bun(buna) de nimic
3) Simt ca am multe calitati
4) Sunt capabil sa fac lucrurile la fel de bine ca si ceilalti
5) Simt ca nu prea am motive sa fiu mandru(a) de mine
6) Cateodata ma simt nefolositor(nefolositoare)

62
63

7) Simt ca sunt o persoana la fel de valoroasa ca si ceilalti
8) As dori sa am mai mult respect fata de mine insumi(insami)
9) In general sunt inclinat(a) sa cred despre mine insumi(insami) ca sunt un ratat
10) Am o atitudine pozitiva fata de persoana mea

Anexa nr.3
Tabelul nr.5- “Distributia mediilor nivelului de functionare sociala si a mediilor nivelului
stimei de sine in functie de provenienta respondentilor.
Nr.crt. Provenienta Nivelul de functionare sociala Nivelul stimei de sine
1 CF 86 36
2 CF 79 39
3 CF 89 30
4 CF 96 38
5 CF 88 36
6 CF 94 36
7 CF 90 35
8 CF 90 38
9 CF 76 36
10 CF 83 19
11 CF 87 37
12 CF 91 40
13 CF 94 37
14 CF 90 38
15 CF 86 37
16 CF 96 38
17 CF 93 40
18 CF 90 38
19 CF 92 36
20 CT 63 30
21 CT 65 27
22 CT 70 20
23 CT 91 20
24 CT 59 19
25 CT 65 22
63
64

26 CT 74 22
27 CT 67 20
28 CT 61 34
29 CT 65 30
30 CT 60 26
31 CT 67 24
32 CT 69 24
33 CT 76 32
34 CT 66 33
35 CT 89 20
36 CT 81 21
37 CT 75 39
38 CT 92 40

Anexa nr. 4
Chestionar de evaluare finala

Cum vi s-a parut activitatea de grup?

Ce ati invatat in urma ei?
64
65

Ce v-a placut?

Ce nu v-a placut?

Ce ati mai fi vrut sa discutam?

Daca ar fi sa dati o nota de la 1 la 5 in care 1 inseamana foarte slab si 5 foarte bine, care ar fi acea
nota?

Multumesc pentru colaborare!

65