Anul III, nr.

32 septembrie 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

În prezenþa Patriarhului României,
Un zâmbet de dincolo de moarte
Dupã moartea Pãrintelui Iosif de la Vatopedu au apãrut poze cu chipul lui, zâmbind. Bãtrânul însã nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit dupã ce a murit. (pag. 4)

Din cuprins:

Sfinþii Brâncoveni au fost proclamaþi ocrotitori ai Þãrii Fãgãraºului

Întâlnirea unei promoþii deosebite
Întâlnirea de 35 de ani a promoþiei din care a fãcut parte PF Daniel. Cum era Patriarhul României ca student aflaþi din pag. 7.

Jurnal de pelerin
Aceastã ediþie este una diferitã, “de vacanþã”. Iar pentru cã vacanþei îi stã bine cu drumul, jurnalul cuprinde douã pelerinaje: Sf. Spiridon ºi... Þara Fãgãraºului, vãzutã de alþii. (pag. 8-9)

(pag. 2-3)
Mai suntem mânaþi de curajul mãrturisirii Hristos. Gesturile mãrunte, dar pline de mãrturisire a credinþei - a te însemna cu semMai rãsunã în sângele conºtiinþei noaste nul sfintei cruci, a posti miercurea ºi vinede neam îndemnul Sfântului Voievod Con- rea, a avea un duhovnic, a avea un colþ de stantin Brâncoveanu, când ºi-a încurajat rugãciune în casã, a pune icoana lui Hrisfiii spre a nu-ºi lepãda credinþa: "Copiii tos la loc de cinste în casã sau în ºcoalã mei, fiþi cu curaj! Am pierdut tot ce aveam sunt prezentate fie ca "demodate", fie ca pe lumea aceasta, sã ne mântuim cel puþin gesturi de "agresiune", care atenteazã la sufletul, spãlându-ne pãcatele în sângele "democraþia" în plinã desfãºurare. Astãzi nostru!"? Era ziua de 15 august 1714, când suntem liberi sã credem mai degrabã în voievodul Brâncoveanu împlinea 60 de puterea Pãmântului ºi a deºertãciunii lui ani, iar doamna Maria pãtimea alãturi de (consumãm fãrã raþiune resursele sale, ba fiicele ºi ceilalþi gineri ai sãi, în ziua prãz- chiar se nasc rãzboaie pentru ele) decât în nuirii Adormirii Maicii Domnului, trece- nãzuinþa Cerului din noi (sã ne purtãm cu rea la Domnul a soþului sãu împreunã cu demnitate faþã de natura creatã de Dumcei patru fii, dar ºi a ginerelui Ianache, prin nezeu, sã ne ridicãm din libertinajul tolemartiriul credinþei mãrturisite cu viaþa. Ver- ranþei pãcatului ºi sã iubim virtutea sfinþesurile baladei copleºitoare redau pe deplin niei ce þine aceastã creaþie). hotãrârea mãrturisirii brâncoveneºti: "Facã Ascultând chemarea liturgicã "Sus sã Domnul ce o vrea,/ Chiar pe toþi de ne-aþi avem inimile!", dacã starea noastrã tãia,/ Nu mã las de legea mea." creºtinã, în deplinãtatea fiinþei noastre, îºi Astãzi nu ni se mai cere viaþa pentru a doreºte sã trãiascã la înãlþimea chemãrii ne mãrturisi credinþa, putem merge la bi- lui Dumnezeu, în ciuda jertfei la care sunsericã, dar societatea actualã ne impune tem supuºi zilnic, atunci sã mãrturisim cu din ce în ce mai pregnant o viaþã fãrã de deplin curaj: "Avem cãtre Domnul!"

Editorial de Pr. Cãtãlin Teulea

Sus sã avem inimile! identitãþii noastre de neam ºi credinþã?

Un cãlãtor rãtãcit prin pustiul deºertului s-a ascuns de arºiþa cerului într-o peºterã. Acolo a gãsit un pãrinte duhovnicesc, ce-ºi trãia viaþa numai în acel perimetru al peºterii, ºi l-a întrebat: Pãrinte, cum poþi sã-þi iroseºti viaþa în acest fel? Pãrintele i-a rãspuns: Dragã, vezi tu crãpãtura acestei stânci? Pe aici eu vãd mereu un petic de cer. Aceasta este cea mai mare comoarã a inimii mele, pentru care îi mulþumesc Domnului în fiecare zi. În fiecare Sfântã Liturghie cerul ne este restituit, devine din nou posibilã trãirea raiului. Prin Sfânta Împãrtãºanie, Hristos trãieºte în noi ºi ne sfinþeºte în întregime, trup ºi suflet. Sfântul Ioan Gurã de Aur exclamã: "Ce-mi este mie de cer, când eu contemplu pe Stãpânul cerului, când eu însumi devin cer?" Mai mãsurãm noi astãzi pãmântul cu pasul mãrturisirii venite din cer?

CMYK

2

Eveniment

În prezenþa Patriarhului României,

Sfinþii Brâncoveni au fost proclamaþi
Luna august a acestui an a însemnat pentru credincioºii din Þara Fãgãraºului un moment deosebit: intrarea sub ocrotirea Sfinþilor Martiri Brâncoveni, recunoscutã acum oficial. Acest mare eveniment s-a petrecut în prezenþa Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aflat, la invitaþia ÎPS Laurenþiu Streza, într-o vizitã canonicã în Mitropolia Ardealului. Cu acest prilej au fost binecuvântate ºi lucrãrile de la catedrala din Fãgãraº, ajunse acum, dupã înãlþarea crucii pe cupolã, la jumãtate. nezeu prezenþa Preafericirii Voastre", a spus Pãrintele Mitropolit. Prin ctitoriile lor din Þara Fãgãraºului, Mãnãstirea de la Sâmbãta de Sus ºi Biserica "Sf. Nicolae" din Fãgãraº, Sfinþii Brâncoveni au întãrit credinþa locuitorilor acestei zone, întãrindu-i în pãstrarea Ortodoxiei în condiþiile ocupãrii Ardealului de autoritãþi care încercau sã le impunã altã confesiune.

Credinþa fãgãrãºenilor, remarcatã de patriarh
Dupã ce duminicã, 16 august, chiar de ziua prãznuirii Sfinþilor Brâncoveni, Centrul de instruire pentru Infanterie ºi Vânãtori de Munte "Constantin Brâncoveanu" de la Fãgãraº a primit un nou drapel de luptã, sfinþit de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, ziua de 17 i-a adunat din nou pe fãgãrãºeni la catedralã. Credincioºi din oraº, dar ºi din satele Þãrii Fãgãraºului, împreunã cu preoþii ºi primarii lor, au venit sã fie pãrtaºi la acest eveniment istoric al proclamãrii Sfinþilor Brâncoveni ca ocrotitori ai Þãrii Fãgãraºului, în prezenþa Patriarhului României, Preafericitul Daniel. Pãrintele Patriarh a fost întâmpinat cu flori încã de la intrarea în Fãgãraº de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, ºi de reprezentanþii primãriei. La eveniment au participat ºi Preasfinþitul Macarie Drãgoi - Episcopul Europei de Nord, Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul - Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preoþii din Protopopiatul Fãgãraº, oficialitãþi guvernamentale, judeþene ºi locale, primarii din Þara Fãgãraºului ºi consilieri locali. Dincolo de faptul cã a fost o zi din cursul sãptãmânii, luni catedrala s-a umplut cu repeziciune, oamenii urcând ºi la balcoane, dar rãmânând foarte mulþi ºi afarã. Chiar Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, a remarcat acest fapt ºi a spus cã aceastã participare activã la viaþa Bisericii din Þara Fãgãraºului oferã un model pentru alte zone ale þãrii.

Pregãtire de sfinþire
ÎPS Laurenþiu a precizat ºi faptul cã binecuvântarea lucrãrilor de ridicare a catedralei sunt un pas de pregãtire pentru sfinþirea locaºului, eveniment la care l-a invitat încã de acum pe PF

"Axios" al preoþilor din Protopopiatul Fãgãraº, dirijat de profesorul Gheorghe Malene. Pãrintele patriarh, plãcut impresionat, i-a invitat pe membrii corului sã participe la o slujbã la Catedrala patriarhalã din Bucureºti, fapt deosebit de onorant. La finalul slujbei de Te-Deum, ÎPS Laurenþiu a vorbit despre Sfinþii Brâncoveni ºi a mulþumit Pãrintelui Patriarh pentru prezenþa pe aceste meleaguri. "Istoria Þãrii Fãgãraºului este încãrcatã de evenimente deosebite. Românii ardeleni au trãit cu toþii martirajul lui Brâncoveanu ºi de aceea ei sunt foarte sensibili ºi apropiaþi de lucrarea aceasta, de mãrturia pe care a dat-o un voievod împreunã cu familia sa, cu fiii ºi cu sfetnicul sãu. De aceea, considerãm cã este un dar de la Dumnezeu ºansa aceasta de a-i avea ocrotitori ºi, în acelaºi timp, este un dar de la Dum-

Daniel: ,,Am venit cu mare bucurie sã dãm binecuvântare lucrãrilor la aceastã monumentalã catedralã din Þara Fãgãraºului, pentru a o pregãti pentru momentul în care va primi sfinþirea cuvenitã, la care vã facem încã de astãzi cu toatã dragostea invitaþia de a participa, Preafericirea Voastrã. Alãturi de cetatea lui Mihai Viteazul se ridicã acum aceastã cetate nepieritoare, cetate ce nu va fi depopulatã niciodatã, pentru cã este Cetatea Domnului" .

"Bun organizator, un ctitor de credinþã ºi culturã"
"Pe lângã jertfelnicia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu în calitate de ctitor de biserici, astãzi noi ne amintim ºi trãim intens ºi sentimentul jertfelniciei, ca mãrturisire a dreptei credinþe ortodoxe în vremuri de încercare. Este uºor sã fii credincios când totul merge bine, dar este foarte greu sã fii fidel, credincios, în vreme de ostilitate, de adversitate, de rãutate. Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu era un om foarte cult, un om foarte învãþat ºi a unit cultura cu credinþa, dar credinþa lui a fost mai tare decât cultura pe care a adunat-o ca un om harnic. Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu este un mãrturisitor al credinþei, nu doar un om promotor al culturii. Într-o vreme de secularizare existã foarte mulþi oameni de culturã, dar puþini unesc atât de profund cultura cu credinþa, pânã la jertfelnicie. Acest principe român credincios, jertfelnic, era harnic ºi darnic. Era un bun organizator, un ctitor de credinþã ºi culturã." Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

"Românii ardeleni au trãit martirajul lui Brâncoveanu"
Pentru toate binecuvântãrile revãrsate de Dumnezeu asupra locuitorilor Þãrii Fãgãraºului, s-a sãvârºit o slujbã de mulþumire, oficiatã de PS Andrei Fãgãrãºeanul. Rãspunsurile la stranã au fost date de corul

Eveniment

3

ocrotitori ai Þãrii Fãgãraºului
"Un lucru spiritual care va dura peste veacuri"
În continuare, pãrintele Ioan Ciocan, Protopopul Fãgãraºului, ostenitorul construirii catedralei Þãrii Fãgãraºului, a citit hrisovul prin care Sfinþii Martiri Brâncoveni au fost numiþi pururi ocrotitori spirituali ai zonei, sfinþi mijlocitori ai rugãciunilor credincioºilor din toatã Þara Fãgãraºului, dar ºi al doilea hram al acestui locaº de cult. Hrisovul a fost semnat ºi binecuvântat ºi de Patriarhul României, ºi va rãmâne mãrturie peste veacuri a dragostei credincioºilor faþã de credinþã ºi neam. Primarul Fãgãraºului, domnul Sorin Mãnduc, a dat apoi citire actului legislativ prin care s-a proclamat numirea Sfinþilor Martiri Brâncoveni ca protectori spirituali. De asemenea, primarul Fãgãraºului i-a acordat titlul de cetãþean de onoare al municipiului Preafericitului Pãrinte Daniel. "Eu cred cã este o zi istoricã pentru Fãgãraº, pentru cã ºi-au dat mâna laolaltã oameni politici, preoþi, ierarhi, consilieri judeþeni ºi locali ºi am fãcut ceea ce nu poate dãrâma nimeni niciodatã, un lucru spiritual care va dura peste veacuri. Aº vrea ca aceastã zi sã rãmânã peste ani ca sãrbãtoare a Fãgãraºului. A fost o idee venitã din mai multe pãrþi ºi mã bucur cã am reuºit, toþi împreunã, sã o materializãm" a spus primarul Sorin Mãnduc.

Semne de preþuire
Ca semn de preþuire pentru lucrarea de zidire a bisericii ºi lucrarea misionarã desfãºuratã la Fãgãraº, Pãrintele Patriarh a oferit Pãrintelui Protopop Ioan Ciocan, pentru altarul catedralei, o icoanã cu Sfinþii Brâncoveni, un Liturghier în noua ediþie ºi un album cu Catedrala patriarhalã din Bucureºti. De asemenea, PF Daniel a oferit ordinul "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena" domnului Aristotel Cãncescu, preºedintele Consiliului Judeþean Braºov - instituþia care a ajutat cel mai mult la ridicarea catedralei. Deºi este un an de crizã, preºedintele forului judeþean a promis cã va sprijini în continuare lucrãrile la acest monument reprezentativ pentru locuitorii Þãrii Fãgãraºului. Domnul primar Sorin Constantin Mãnduc, pentru vrednicia, hãrnicia ºi ataºamentul sãu faþã de Bisericã, a pri-

mit din partea PF Daniel ordinul "Sfântul Voievod ªtefan cel Mare". În numele tuturor locuitorilor Þãrii Fãgãraºului, primarul localitãþii a oferit Pãrintelui Patriarh o icoanã cu Sfinþii Martiri Brâncoveni, pictatã la Mãnãstirea Brâncoveanu Sâmbãta de Sus.

Binecuvântarea ostenitorilor catedralei
La sfârºitul manifestãrilor, Pãrintele protopop Ioan Ciocan a exprimat pentru cititorii publicaþiei "Apostolat în Þara Fãgãraºului" bucuria ºi importanþa zilei: "Aceastã zi este deosebit de importantã, pentru cã este pentru prima datã când un patriarh a cãlcat pãmântul Þãrii Fãgãraºului, iar acest lucru s-a întâmplat la catedrala la care ostenim de atâþia ani. Nãdãjduim ca acum, când îi avem ca ocrotitori ai bisericii ºi pe Sfinþii Brâncoveni, Dumnezeu sã ne ajute, pentru rugãciunile lor ºi pentru dragostea tuturor celor care sprijinã aceastã lucrare, sã ne îndreptãm spre finalizarea ei. Aºa cum a spus ºi Pãrintele Patriarh, o catedralã se ridicã o datã la trei-patru sute de ani ºi binecuvântaþi sunt cei care primesc încredinþarea de a sãvârºi lucrarea. Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceastã binecuvântare ºi îi rugãm pe cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sã ne ajute în continuare." Arhidiac. Nicolae Lie

"Am gãsit împreunã calea sã ne apropiem de Dumnezeu, prin mijlocirea sfinþilor"
"Astãzi parcurgem împreunã o filã a istoriei Fãgãraºului: proclamarea Sfinþilor Martiri Brâncoveni drept ocrotitori spirituali ai Fãgãraºului, ai întregului þinut al Þãrii Fãgãraºului ºi ai oamenilor acestor locuri, act adoptat de Consiliul Local al Municipiului Fãgãraº ºi consfinþit prin acest hrisov de însuºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Mã încearcã o bucurie aparte ºi un sentiment de împlinire, pentru cã am gãsit împreunã calea sã ne apropiem de Dumnezeu, prin mijlocirea sfinþilor; pentru cã în aceste vremuri tulburi am gãsit calea unui consens, mãcar în plan spiritual. Mulþumesc aºadar tuturor celor ce au contribuit la trecerea de la IDEE la FAPTÃ, în vederea proclamãrii unor ocrotitori spirituali ai acestor locuri. Sunt multe edificii pe care le construim ºi, mai devreme sau mai târziu, se prãbuºesc. Un an, un deceniu, un secol... Nimic însã nu va dãrâma credinþa acestui neam. Asemenea credinþei Brâncovenilor. ªi noi vom trece... ªi peste veacuri vor vorbi doar zidurile Cetãþii Fãgãraºului, copiii copiilor noºtri ºi aceste cuvinte scrise în Hrisovul de proclamare a protectorilor oraºului ºi satelor de aici." Constantin Sorin Mãnduc, primarul Fãgãraºului

4

Cuvânt de pateric
2

Un zâmbet de dincolo de moarte

La 1 iulie 2009, când împlinea exact 88 de ani, a plecat la 1 Domnul Pãrintele Iosif de la Mãnãstirea Vatopedu, din Muntele Athos. Ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul, gheron (bãtrânul) Iosif era cunoscut ca un cãlugãr adevãrat, plin întotdeauna de pace, bucurie ºi credinþã. Imediat dupã înmormântarea pãrintelui, pe internet a apãrut un articol însoþit de fotografii. Gheron Iosif apãrea cu un chip frumos, luminat de un zâmbet. Panagiotis Koutsou, fratele stareþului Mãnãstirii Vatopedu, a ajuns la mãnãs3 tire la câteva zile dupã înmormântare. Aflând de la pãrinþi amãnunte, ºi-a dat seama cã lumea nu a înþeles cã bãtrânul nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit dupã ce a murit. Iar pentru cã a zâmbi dupã moarte este o minune mai mare decât a muri zâmbind, a scris urmãtoarea scrisoare, însoþitã de fotografii puse 4 la dispoziþie de pãrinþii mãnãstirii: Onorabile domn Papanicolau, Bãtrânul Iosif suLa câteva ore de la înmormântarea Bã- ferea cu inima ºi trânului Iosif aþi publicat pe site-ul dum- era foarte chinuit 5 neavoastrã un articol cu titlul "Funeraliile de boalã. Aºadar, Bãtrânului Iosif Vatopedinul - Zâmbet din cum a adormit eternitate", descriind în câteva cuvinte, în- zâmbind? soþite de fotografii, evenimentul. FotoRãspunsul esgrafia celui adormit, zâmbind nu doar cu te: NU, nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit buzele, ci cu întreaga expresie a feþei, au dupã moarte. impresionat puternic lumea, cum se vede Dupã o discuþie avutã cu câþiva pãdin articolele ºi comentariile de pe multe rinþi de la Vatopedu, vã relatãm desfã6 site-uri. ªi într-adevãr, se pot întâlni oa- ºurarea evenimentului. Cei doi monahi meni abia adormiþi, cu feþe luminoase, cu care au fost cu el pânã în ultima cliexpresii paºnice, cu odihnã deplinã, dar pã s-au grãbit sã-i anunþe pe Eguunde s-a mai vãzut zâmbet pe feþele lor? menul Efrem ºi pe ceilalþi pãrinþi ºi Pe de o parte toþi pãrinþii duhovniceºti nu au observat cum arãta rãposatul, spun cã ora morþii este înfricoºãtoare pen- care a rãmas într-adevãr cu gura partru om, pe de altã parte, citim în Pateric cã þial deschisã. pânã ºi cei mai sporiþi în viaþa duhovAu venit deci sã-l pregãteascã conniceascã, din smerenie, nu se încred în sine form tipicului monahal. Egumenul înainte de a trece în lumea de dincolo, un- Efrem a poruncit sã nu i se acopere faþa. de nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Pãrinþii au încercat sã-i închidã gura, dar era târziu, ea rãmânea în continuare deschisã. Mai mult, i-au legat o faºã pe sub bãrbie ca sã-i þinã gura închisã, dar dupã ce au desfãcut legãtura, gura s-a redeschis. Trecuserã vreo 45 de minute de la adormire. - Gheronda, o sã arate urât aºa, cu gura deschisã, ce sã facem? - Aºa cum este, nu-i acoperiþi faþa! L-au cusut în mantie, dupã obicei. Întregul proces de punere ºi coasere în mantie a durat încã vreo 45 de minute. Apoi au tãiat materialul în jurul feþei, dupã poruncã, ºi l-au gãsit pe Bãtrân zâmbind, aºa cum aveau sã-l vadã toþi apoi. Zâmbetul Bãtrânului Iosif este primul I-a auzit vorbind ºi le-a fãcut aceastã micã favoare, ca sã nu fie întristaþi? Sau a eveniment supranatural petrecut dupã vrut sã ne ajute sã ne facem o idee despre moartea sa ºi a devenit pentru toþi o mare ce a vãzut ºi despre starea în care se aflã mângâiere. Panagiotis Koutsou dupã plecarea sa din aceastã lume? www.vatopaidi.wordpress.com

CMYK

Mãrturisitori ai Ortodoxiei

5

Sfântul Dionisie din insula Zachintos, mare fãcãtor de minuni (1547-1622) 1
Începând cu acest numãr, în cadrul rubricii Mãrturisitori ai Ortodoxiei vom poposi în Insulele Ionice, numite astfel pentru cã se aflã în Marea Ionicã, din Grecia. Cele ºapte insule - Corfu, Zachintos, Itaca, Kefalonia, Paxos, Lefkada ºi Kitira - sunt înfrumuseþate atât de plaje ºi sate pitoreºti, cât ºi de prezenþa a trei mari sfinþi ortodocºi, fãcãtori de minuni: Sfântul Ierarh Spiridon (Corfu), Sfântul Ierarh Dionisie (Zachintos) ºi Sfântul Ierarh Gherasim (Kefalonia). Ei sunt prãznuiþi în luna august, astfel: Sfântul Spiridon în 11 august, când se prãznuieºte minunea prin care a salvat oraºul Corfu de invazia turcilor, Sfântul Gherasim este serbat în 16 august, iar Sfântul Dionisie este cinstit în data de 24 august ºi el este primul despre care vom vorbi.

Troparul Sfântului Dionisie (glasul I)
Odraslã din Zachintos ºi episcop din Eghina, ocrotitor al Mãnãstirii Strofades, Sfinte Dionisie, o, credinciosule, lasã-ne ca astãzi toþi sã te cinstim ºi sã strigãm cãtre tine: "Cu rugãciunile tale fierbinþi pãzeºte-ne pe noi, cei ce facem pomenirea ta ºi strigãm þie: Slavã lui Hristos, Cel care s-a proslãvit întru tine; Slavã Lui, Celui care te-a arãtat minunat; Slavã Lui, Celui care ne-a dãruit nouã neobosit apãrãtor!"

Condacul (glasul III)
În aceastã zi Zachintosul îi cheamã pe toþi credincioºii împreunã, îndemnându-i sã închine cântece ºi imne de mulþumire cãtre marele ºi grabnic ajutãtorul nostru întru nevoi ºi necazuri, care degrabã îi salveazã pe cei care se aflã în primejdii. ªi sã-l cinsteascã, strigând: O, Dionisie, lauda credinþei, bucurã-te! sã iertãm cele mai grave greºeli pe care le-ar face cineva împotriva noastrã.

Viaþa
Sfântul Dionisie s-a nãscut în anul 1547, în insula Zachintos din Marea Ionicã. S-a nãscut într-o familie nobilã ºi a fost educat de cãlugãri, reuºind sã înveþe limbile greacã, italianã ºi latinã. A excelat în teologie ºi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai târziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zachintos ºi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în insula Eghina. Dupã un an de vieþuire pe insulã, s-a întors în Zachintos, unde a fost numit episcop. În 1622 s-a retras, iar în 17 decembrie a adormit întru Domnul ºi a fost înmormântat. Trupul lui a fost descoperit intact ºi emanând bun miros de flori ºi de tãmâie. De aceea, el este cinstit ºi a fost proclamat sfânt de cãtre Patriarhia de Constantinopol. Este sãrbãtorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbeazã mutarea sfintelor sale moaºte.

Sfânt fãcãtor de minuni
Sfântul revarsã binecuvântãri tuturor credincioºilor care îl cheamã în ajutor. De asemenea, înfãptuieºte minuni nenumãrate. Cea mai recentã minune s-a petrecut în timpul evenimentului din 11 septembrie 2001, când Biserica Ortodoxã Greacã "Sfântul Gheorghe", situatã chiar lângã World Trade Center, în New York, a fost distrusã. Doar douã lucruri au fost descoperite intacte: o cruce ºi o icoanã din hârtie a Sfântului Dionisie.

Sfânt care umblã
Moaºtele sfântului se aflã în biserica ce îi poartã numele din oraºul Zachintos ºi, uneori, este imposibil ca racla sã fie deschisã. Se pare cã acest lucru se întâmplã atunci când sfântul iese afarã ºi înfãptuieºte minuni, asemenea Sfântului Spiridon al Trimitundei. Dupã ce racla se poate deschide, pe picioarele lui se gãsesc alge marine, iar hainele lui sunt uzate. Papucii lui trebuie sã fie înlocuiþi încontinuu, deoarece sunt purtaþi foarte des. Deseori, el este vãzut umblând pe strãzi. Traducere din englezã ºi adaptare de Eufemia Toma

Sfânt al iertãrii
Sfântul Dionisie a rãmas cunoscut mai ales ca model pentru noi de iertare a semenilor noºtri, din cauza unei întâmplãri care ne aratã dragostea pe care sfântul o avea pentru aproapele. În viaþa lui se relateazã cã un om a venit la chilia lui ºi l-a implorat sã îl ascundã de urmãritorii lui. Sfântul l-a întrebat de ce este urmãrit ºi a aflat cã acesta omorâse un cãlugãr. Acel cãlugãr era chiar fratele dupã trup al sfântului. Sfântul Dionisie a fost foarte îndurerat, dar l-a ascuns pe bãr-

bat ºi nu l-a predat nici celor care îl cãutau, nici justiþiei. Dupã ce urmãritorii au plecat, sfântul i-a vorbit ucigaºului fratelui sãu despre gravitatea pãcatului ºi despre iertarea pe care o poate primi prin pocãinþã. Mai târziu, acesta s-a pocãit ºi a devenit monah la rândul lui. De aceea, sfântul ne este nouã un model pentru cum

CMYK

Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantã dintre sãrbãtorile ortodoxe închinate Fecioarei Maria, fapt marcat ºi de postul de douã sãptãmâni care precede acest Praznic, este sãrbãtoarea la care în fiecare an mii de credincioºi se adunã la poalele Munþilor Fãgãraº, la mãnãstirea ziditã de Sfântul Martir Constantin Vodã Brâncoveanu, spre a aduce Maicii Domnului cuvenita cinstire ºi spre a se bucura de slujbele ºi rugãciunile sãvârºite cu acest prilej. În anul acesta sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului a cãzut într-o zi de sâmbãtã, sãrbãtorirea acestui mare Praznic începând de vineri seara, cu sãvârºirea Vecerniei cu Litie, urmatã de slujba Utreniei cu Prohodul Maicii Domnului. În cadrul slujbei credincioºii adunaþi la mãnãstire au putut participa la procesiunea de înconjurare a bisericii cu Epitaful care o înfãþiºeazã pe Maica Domnului aºezatã în sicriu, aºa cum se întâmplã în Vinerea Mare, la Prohodul Domnului. soborul preoþilor ºi al ierarhilor, împreunã A doua zi de dimineaþã, Înaltpreasfin- cu credincioºii, s-a îndreptat spre altarul de þitul Pãrinte Mitropolit Laurenþiu Streza, varã, unde s-a sãvârºit Sfânta Liturghie. alãturi de Preasfinþitul Andrei FãgãrãºeaCântãrile Sfintei Liturghii au fost intonul ºi înconjurat de un sobor de preoþi ºi nate într-un chip îngeresc de un grup de diaconi, a sãvârºit Sfinþirea Apei celei mici tineri de la Seminarul Teologic din Huºi, la fântâna din incinta mãnãstirii, credin- judeþul Vaslui. Cuvântul de învãþãturã al cioºii primind binecuvântarea lui Dumne- pãrintelui Teofil din cadrul Sfintei Liturzeu prin intermediul apei sfinþite. Apoi ghii a fost unul plin de putere duhovni-

Eveniment 6 ceascã, pãrintele îmascultãtoZile de hram la Mãnãstirea Brâncoveanu pãrtãºind experienþa rilor din
sa personalã în ceea ce priveºte rostirea rugãciunii de toatã vremea, cu care se mântuiesc cãlugãrii, dar care este recomandatã oricui doreºte sã ducã o viaþã curatã ºi plãcutã lui Dumnezeu: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul!" Astfel, pãrintele Teofil i-a îndemnat pe toþi cei prezenþi sã rosteascã aceastã rugãciune fãrã teamã, cât mai des ºi cât mai intens. La sfârºitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinþitul Laurenþiu a rostit un cuvânt de învãþãturã, vorbind despre bucuria ºi folosul pe care îl avem noi, credincioºii, cei care o cinstim pe Fecioara Maria ca Maicã a lui Dumnezeu. Sfânta Liturghie a fost urmatã de Taina Sfântului Maslu. Dar sãrbãtoarea de la Sâmbãta de Sus nu s-a încheiat odatã cu ziua de 15 august, pentru cã a doua zi, duminicã, au fost prãznuiþi ctitorii ºi ocrotitorii acestei mãnãstiri: Sfântul Martir Constantin Vodã Brâncoveanu, împreunã cu cei patru fii ai sãi: Constantin, ªtefan, Radu ºi Matei ºi cu sfetnicul Ianache, care în acest an au fost proclamaþi ocrotitori ai Þãrii Fãgãraºului. Cu bucurie în suflet ºi sub ocrotirea milostivã a rugãciunilor Maicii Domnului, am lãsat aceastã mãnãstire întorcându-ne fiecare la ale noastre, cu dorinþa însã de a reveni cât mai curând, pentru a dobândi din nou binecuvântarea lui Dumnezeu ºi a Maicii Sale, care se revarsã peste acest loc mirific de la poalele munþilor. Pr. Ovidiu Bostan

Hram ºi stareþ nou la Mãnãstirea Bucium
Mânãstirea Bucium a îmbrãcat pe 6 august straie de sãrbãtoare, având hramul Schimbarea la Faþã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Rânduiala destinatã praznicului împãrãtesc ºi hramului a început de cu searã, cu slujba de priveghere alcãtuitã din Vecernia cu Litie, Utrenia ºi continuând a doua zi cu Sfinþirea apei, Taina Sfântului Maslu ºi Sfânta Liturghie. Toate rânduielile s-au desfãºurat sub coordonarea pãrintelui exarh Visarion Joantã, care în luna aprilie, în urma evenimentelor petrecute în acest aºezãmânt monahal, a fost numit temporar stareþ în locul fostului ieromonah Sava Lazea, caterisit ºi exclus din monahism. În cuvântul rostit la sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele Visarion a cerut iertare oamenilor pentru lucrurile negative care s-au întâmplat aici, adãugând însã cã vrednicia unei parohii sau a unei mãnãstiri nu este condiþionatã de vrednicia slujitorului. De asemenea, a fost prezentat ºi viitorul stareþ al mãnãstirii. Este vorba despre ieromonahul Cleopa, venit de la Mãnãstirea Pângãraþi, pe care pãrintele Visarion l-a prezentat ca fiind un om cu fricã de

Din agenda evenimentelor
Dumnezeu, cu conºtiinþã ºi responsabilitate duhovniceascã, ºi i-a urat bun venit. Noul stareþ aºteaptã deocamdatã investitura de la ierarh, pânã atunci fiind preot slujitor al mãnãstirii, împreunã cu pãrintele Ieronim, venit de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus. În soborul preoþilor slujitori au fost prezenþi, pe lângã preoþii parohi din ªercãiþa, Bucium, ªinca Nouã, Sebeº ºi Vlãdeni: pãrintele Hristofor Bucur - de la schitul din Poiana Braºov, care a þinut ºi cuvântul de învãþãturã despre praznicul Schimbãrii la Faþã, pãrintele Matei Bilauca - stareþul schitului care se ridicã la ªinca Nouã, ºi pãrintele Emilian - de la schitul Colþul Chiliilor. Pr. Marius Corlean

Hram la Dejani
Cu prilejul praznicului Schimbãrii la Faþã a Mântuitorului, Mãnãstirea Dejani sãrbãtoreºte hramul bisericii mici, pregãtitã acum pentru sfinþire. În ziua de 6 august Sf. Liturghie a fost sãvârºitã în biserica mare, printre preoþii slujitori fiind ºi oaspeþi de seamã: Pãrintele Daniel Benga, conferenþiar la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti, Pr. Protopop Ioan Ciocan ºi Pr. Mihail Piticaº. Cuvântul de învãþãturã din cadrul Sfintei Liturghii a fost þinut de pãrintele Benga, originar din satul Gura-Vãii. La sfârºitul slujbei a fost înconjurat locaºul de cult ºi s-a rostit o rugãciune ºi în biserica nouã, care urmeazã sã fie sfinþitã în octombrie.

Trecut ºi prezent

7

Întâlnirea unei promoþii deosebite
La Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus a avut loc marþi, 18 august, întâlnirea promoþiei 1970-1974 a Institutului Teologic din Sibiu (actuala Facultate de Teologie Ortodoxã "Andrei ªaguna"). O promoþie de excepþie, din care au fãcut parte ºi Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ºi ÎPS Serafim, Mitropolitul Ortodox al Germaniei, Europei Centrale ºi de Nord. Deoarece la vremea respectivã existau în România doar douã faFoto: Ziarul Lumina cultãþi de Teologie, în 1970 la Sibiu au început anul I 224 de studenþi. Pe parcurs, unii au renunþat de voie, alþii de nevoie, ºi am absolvit 197 de stucamerã de trecere din cãminul denþi. La întâlnirea de la Sâmbãta au fost prezenþi 100 dintre noi. Institutului ºi, pentru cã preocupãrile dânºilor erau mai ales rugãÎNTÂLNIRE ÎN LITURGHIE. Începând cu Pãrintele profesor Mircea ciunea ºi studiul, respectiva caora 9, preoþi ºi preotese au participat la Sf. Li- Pãcurariu, fost îndrumãtor de an, merã purta, între noi, colegii, nuturghie sãvârºitã în Biserica "Sfinþii Martiri a þinut cursul festiv intitulat: mele de ,,Marea Lavrã" - aluzie la Brâncoveni" de ÎPS Serafim, PS Macarie - "Sfinþii Martiri Brâncoveni, 295 una din mãnãstirile de la MunEpiscopul Ortodox Român al Europei de de ani de la pãtimirea lor". Lecþia tele Athos. Era foarte apreciat de Nord ºi de PS Andrei Fãgãrãºeanul - Epis- a fost o încântare, întrucât domnia pãrinþii profesori ºi notele lui, fãcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, încon- sa a avut în expunere verva dinrã excepþie, au fost maxime. Dujuraþi de un sobor de preoþi din generaþia totdeauna, venind ºi cu amãnunte pã cum ne destãinuia unul dintre dascãlii sãrbãtoritã. Au asistat PF Patriarh Daniel mai puþin cunoscute din viaþa sfinþilor. ºi, de asemenea, ÎPS Laurenþiu, MitropoApoi, la strigarea catalogului de cãtre noºtri, la intrarea în Institut Dan Ciobotea litul Ardealului, în calitate de gazdã. Pãrintele profesor C. Voicu, fiecare coleg avea cunoºtinþele teologice ale unui student La sfârºit PF Daniel, împreunã cu ierar- a rãspuns "Prezent", ca odinioarã la cur- mediu de anul IV. κi însuºise totul ca autohii prezenþi, au oficiat slujba Parastasului suri, ºi a arãtat pe scurt ce a realizat în mod didact în anii liceului, ºtiind încotro merge, pentru cei 13 profesori ºi 38 de colegi tre- deosebit, de la ultima întâlnire. Am ascul- ce doreºte sã facã în viaþã, pregãtindu-se asicuþi la Domnul. În cuvântul pe care l-a ros- tat cu interes destãinuirile colegului Iustin duu pentru întâlnirea cu Teologia. ,,Fiecatit, PF Patriarh Daniel a spus printre altele: Marchiº, stareþul Mãnãstirii Stavropoleos re persoanã umanã, a mai spus Preafericirea "Suntem deosebit de iubiþi de Dumnezeu, din Bucureºti, ºi cuvântãrile celor doi co- Sa, este, ca formare, rezultatul unei înmãnunnoi, cei care am fost chemaþi pentru a-I sluji, legi, Gheorghe Cârstea ºi Adrian Bãlescu, cheri de daruri primite de la pãrinþii dupã deºi totdeauna erau alþii mai buni decât care locuiesc în SUA. Am urmãrit apoi, cu trup, de la pãrinþii duhovniceºti, profesori noi. Dar pentru cã ne-a preferat pe noi, trebu- multã atenþie, istoria întâlnirii de acum 24 ºi alþi oameni care au contribuit la formaie sã aducem mai multã recunoºtinþã, pen- de ani a pãrintelui coleg Iustinian Stoica rea noastrã. Deci ce avem noi propriu este tru cã recunoºtinþa este liantul care leagã cu Muntele Athos ºi diferite aspecte ale numai modul în care am organizat, sistedarurile între ele, face pe om sã creascã vieþii cãlugãreºti de la Schitul românesc matizat ºi am cultivat darurile primite." La rândul sãu, ÎPS Serafim ºi-a expriduhovniceºte ºi creeazã comuniunea." Prodromul, unde vieþuieºte ºi de unde a mat în primul rând durerea provocatã de ORA DE DIRIGENÞIE. Începând cu ora venit special sã-ºi întâlneascã colegii. 11, în sala festivã a Academiei "Mitropolit DAN CIOBOTEA, COLEGUL DE ALTÃDA- moartea tragicã a Pãrintelui profesor Antonie Plãmãdealã", s-a desfãºurat Ora TÃ. La strigarea numelui: Ciobotea Dan Ilie, Constantin Mihoc din Germania, preot de dirigenþie. La masa oficialã au luat loc Preafericitul nostru Patriarh a rãspuns "Pre- paroh în eparhia dânsului, trecut la ierarhii mai sus amintiþi, împreunã cu doi zent" ºi apoi ne-a încântat pe toþi cu aminti- Domnul de curând. A vorbit apoi despre dintre profesorii de altãdatã: Pr. Prof. rile sale din anii studenþiei. "Mulþumim lui viaþa în studenþie, despre participarea zilAcad. Dr. Mircea Pãcurariu ºi Pr. Prof. Pr. Dumnezeu cã ne-a permis sã gãsim timp, nicã la Sfânta Liturghie, despre pelerinaConstantin Voicu. În salã, cu emoþie în deoarece, în funcþia aceasta de slujire a Bi- jele pe care le fãceam împreunã. "Am fost suflete, ne aflam noi, preoþii promoþiei sericii, foarte puþin timp existã pentru pro- o generaþie cu adevãrat binecuvântatã de 1974, iar la balcon, nu cu mai puþinã gramãri libere", a mai spus Preafericirea Dumnezeu, mai ales prin prezenþa Sa. În aceste momente, multora dintre noi, Preafericirii Sale, Pãrintele Patriarh, care bucurie, doamnele preotese. Cuvântul de deschidere a fost rostit de colegii, ne-a apãrut în faþa ochilor minþii ne-a depãºit pe toþi." O ZI BINECUVÂNTATÃ. Pe nesimþite, au ÎPS Laurenþiu, care a spus printre altele: colegul de altãdatã. Era mai altfel, mai ales "Doresc sã vã întâmpin din partea Fa- prin preocupãri. Mereu la studiu, mereu cu trecut patru ore, timp în care fiecare coleg cultãþii de Teologie din Sibiu, pentru cã revistele teologice sau volumele Filocaliei ºi-a deschis inima ºi a rostit cuvinte de suam ºi misiunea de Decan, ºi sã vã mul- în faþã, nu renunþa la citit decât pentru o flet spre bucuria celor prezenþi. Ziua de marþi þumesc pentru osteneala de a veni din di- plimbare prin curtea Institutului, însoþind s-a încheiat cu o agapã servitã la trapeza feritele colþuri ale þãrii, ca sã va întâlniþi un profesor, sau pentru participarea la sfin- Academiei, unde au continuat destãinuiriaici. Doresc sã mulþumesc PF Patriarh tele slujbe din capelã, având deosebitã le între colegi. A doua zi ne-am despãrþit, urându-ne unii altora cele mai frumoase Daniel pentru dragostea dânsului faþã de dragoste pentru Sfânta Liturghie. "MAREA LAVRÃ" DE LA SIBIU. A îm- împliniri ºi promiþându-ne sã fim prezenþi Mitropolia Ardealului ºi faþã de dumneavoastrã, foºtii colegi, cãrora v-a fãcut pãrþit ani de zile cu Romul Joantã, actualul peste cinci ani, la o nouã întâlnire. mitropolit al Germaniei, ºi cu alþi colegi o onoarea sã vinã sã vã întâlneascã." Pr. Marcel Dobrea

8

Jurnal de pelerin
timpuriu vãduv. A îmbrãcat apoi schima monahalã, devenind peste câtva timp episcop al Trimitundei. În timpul împãratului Maximian (295), Sfântul Spiridon a fost arestat ºi exilat. În anul 325, el a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a reuºit sã converteascã un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, prin sãvârºirea unei extraordinare minuni: pentru a explica unitatea ºi diversitatea Sfintei Treimi, sfântul a luat în mânã o cãrãmidã, arãtând cã este formatã din trei elemente esenþiale (foc, pãmânt ºi apã). Acestea, deºi distincte, formeazã un tot unitar: cãrãmida. Astfel se poate explica ºi învãþãtura Sfintei Treimi, pãstrând, evident, proporþiile: trei Persoane distincte, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt formeazã o singurã Fiinþã, un singur Dumnezeu. În timp ce explica toate acestea, s-a petrecut minunea: acea cãrãmidã din mâna sfântului s-a transformat pe loc în pãmânt, din care a ieºit foc ºi apã. Minunea a confirmat prin urmare ceea ce a spus sfântul, uimind pe toþi cei care erau de faþã. O altã minune a Sf. Spiridon, în vremea când era episcop al Trimitundei, o regãsim în Pateric. Fiind un om foarte smerit, sfântul a continuat sã pascã oile ºi dupã ce a fost numit episcop. Într-o noapte, tâlharii au venit pe furiº la stânã, dar Dumnezeu, Cel ce pãzeºte pe pãstor, pãzea ºi oile. Astfel, din senin, tâlharii s-au trezit legaþi de o putere nevãzutã. Când s-au revãrsat zorile, pãstorul - episcopul Spiridon - a venit la stânã ºi, gãsindu-i cu mâinile legate, a cunoscut ce minune s-a fãcut. Rugându-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe tâlhari. Le-a þinut apoi un cuvânt de învãþãturã, pentru a-i convinge sã îºi câºtige traiul din muncã cinstitã, iar nu din furt, dãruindu-le la sfârºit un berbec, pentru osteneala privegherii din timpul nopþii. Minunile sale au fost multe, chiar din timpul vieþii: salvarea insulei de secetã ºi foamete, vindecarea împãratului Constanþie de o boalã gravã, readucerea la viaþã a unui copil ºi multe vindecãri. Sf. Spiridon a plecat la Domnul tot în insula Cipru, în anul 348, fiind mutat dupã cãderea Constantinopolului (1453) în Serbia ºi ulterior în Corfu. Sfinte Ierarh Spiridon, ales fiu al Luminii ºi stea cãlãuzitoare pe drumul mântuirii, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi! Diac. Claudiu ºi Roxana Pãun

s-a avut pe nume Cu dragoste, pelerini la Sfântul Spiridon tor deooi,fiicãcãsãtorit,dea Irina, dar a rãmas Aflatã în centrul vechi al oraºului Corfu - Grecia, impunãtoarea bisericã ce adãposteºte moaºtele Sfântului Ierarh Spiridon, fãcãtorul de minuni, te cheamã, cu dragoste, sã-i treci pragul. E o bisericã primitoare ºi rãcoroasã, o oazã de liniºte ºi bucurie în mijlocul lumii tumultoase. Cu paºi timizi, ne îndreptãm spre încãperea micuþã din dreapta altarului, unde sfântul îºi aºteaptã pelerinii cu braþele deschise.

"Sfântul cãlãtor"
Sentimentele ºi emoþiile pe care le încearcã un biet pelerin la atingerea frumoasei racle argintate ce îl adãposteºte pe Sf. Spiridon nu pot fi descrise în cuvinte. Sunt momente unice de bucurie nespusã, momente când gãsim rãspunsuri la problemele ce ne preocupã ºi mai ales momente în care ne dorim sã fim mai buni, mai iertãtori, pentru a ne învrednici de Împãrãþia lui Hristos. ªtiam cã Sfântul Spiridon, izvor de mir ºi flori veºnice, se afla chiar în faþa noastrã, în racla sa frumos împodobitã, ºi cã ne asculta rugãciunile. Când îndrãzneºti, cu fricã ºi cutremur, sã ridici capul spre icoana sa fãcãtoare de minuni din spatele raclei, îþi dai seama cã sfântul te priveºte, cu ochii triºti ºi larg deschiºi. Minunile sãvârºite de el, ºtiute ºi neºtiute, sunt nenumãrate; drept mãrturii stau zeci de tãbliþe de mulþumire din partea celor vindecaþi, care împodobesc aceastã icoanã. Sunt credincioºii care s-au rugat sfântului ºi au simþit puterea sa tãmãduitoare: bolnavi de cancer, inimã, arterite, femei care nu puteau zãmisli prunci cu niciun ajutor al medicinii... ºi lista ar putea continua, ºtiutã doar de bunul Dumnezeu. Spre deosebire de alte moaºte, Sfântul Spiridon este "întreg" ºi stã ºi azi aºezat pe tron, în raclã, încã din veacul al IV-lea. Însã faptul cel mai impresionant este cã sfintele moaºte dispar uneori din raclã, mergând la cei care îi cer ajutorul cu credinþã. Existã mai multe dovezi ºi mãrturii despre aceste cãlãtorii pe care le face sfântul: clericii ºi credincioºii au observat adesea cã, pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului lipseºte din raclã, iar atunci când revine, este cald ºi prãfuit. De asemenea, papucii sfântului sunt schimbaþi în fiecare an, deoarece se tocesc, putându-se vedea pe ei urme de praf ºi de iarbã. De aici ºi numele de "sfântul cãlãtor". Ne-am luat rãmas bun cu greu de la Sfântul Spiridon, ca de la un prieten drag, dar cu imaginea sa în suflet ºi cu certitudinea cã ne va veghea în fiecare clipã!

au o extraordinarã dragoste ºi râvnã faþã de sfântul lor ocrotitor: îi cer ajutorul în orice împrejurare ºi îl cinstesc cu mare evlavie, având numeroase praznice dedicate minunilor sale. Chiar ºi ocupanþii veneþieni ai insulei Corfu au avut un respect deosebit pentru Sf. Spiridon, el fãcând minuni care au salvat insula de ciumã (secolele XVI-XVII).

Procesiunile Sfântului Spiridon
Întrucât Sfântul Spiro sau Spiros (cum îl numesc grecii) a salvat insula de mai multe ori de diferite ameninþãri, în fiecare an au loc o seamã de procesiuni cu moaºtele sale, pe strãzile oraºului Corfu, pentru comemorarea acelor zile. Prima procesiune are loc în Duminica Floriilor, amintind de salvarea insulei de o ciumã devastatoare în 1630. Cea de-a doua procesiune, împreunã cu scoaterea Epitafului, are loc în Sâmbãta Mare ºi aminteºte de o mare foamete, care a încetat prin mijlocirea sfântului. La sfârºitul procesiunii, moaºtele rãmân afarã pentru a fi cinstite de credincioºi pânã în ziua a treia a Paºtilor. A treia procesiune are loc pe 11 august, amintind de anul 1716, când insula a fost cruþatã dupã un îndelungat asediu al turcilor. Ultima procesiune se desfãºoarã în prima duminicã din noiembrie, în amintirea salvãrii insulei dupã o a doua epidemie de ciumã, petrecutã în 1673.

Patronul spiritual al insulei

Cine a fost Sfântul Spiridon?

De la mic la mare, credincioºi sau mai Sfântul Spiridon s-a nãscut pe la anul puþin credincioºi, locuitorii insulei Corfu 270, în Askia, Cipru. În tinereþe a fost pãs-

CMYK

Jurnal de pelerin

9

Pelerinaj în Þara Fãgãraºului
DRAGOSTEA PÃRINTEASCÃ. Nu conteneºte sã mã uimeascã smerenia ºi dragostea pe care Dumnezeu o sãdeºte în inima pãrinþilor faþã de copiii lor. Spun aceasta pentru cã pelerinajul la mãnãstirile din Þara Fãgãraºului l-am fãcut în urma unui telefon dat din maºinã tatãlui meu: "Ai nevoie de ceva? Vrei sã trec pe la tine?" "Doar dacã vrei sã mã vezi, pentru cã nu am nevoie de nimic", rãspunse el. Spunându-i cã vreau sã vãd mãnãstirea de la ªinca Veche, mã îndeamnã: "Mai bine du-te ºi vezi ºi mãnãstirile de la Dejani ºi Berivoi, ºi ne vom vedea altã datã". ªi lãsând la o parte dorul de a-ºi vedea fiul, îmi dã îndrumãri pentru drum. Mi-am continuat cãlãtoria prin minunata Þarã a Fãgãraºului, în care am copilãrit ºi mi-am trãit tinereþea, dar de care a trebuit sã fiu despãrþit pentru a-i vedea adevãrata frumuseþe, frumuseþe care odatã descoperitã creeazã dependenþã. BERIVOI. Având tovarãºi de drum Acatistul de mulþumire ºi povestirile despre pãrintele Paisie Aghioritul relatate de un bun prieten, am ajuns pe drumul spre Mãnãstirea "Sfântul Andrei" de la Berivoi. Tacit se pare cã ne luase de ghid ºi o maºinã cu numãr de Bucureºti, ºi ne gândeam cât de minunat îi uneºte pe oameni drumul spre mãnãstire. Au început sã aparã rãzleþ mici cãsuþe de vacanþã ºi, spre dezamãgirea noastrã, maºina cu numãr de Bucureºti dezerteazã în favoarea unei pensiuni. "ªtiþi ce a fãcut pãrintele Paisie când turiºtii au început sã-l deranjeze cu tumultul lor?" mã întreabã tovarãºul de cãlãtorie. A pus un indicator: "Spre mãnãstire" ºi în sens invers ,,Spre distracþie"! Când vrei sã caracterizezi o mãnãstire succint spui repede "e un colþ de rai". Atâtea colþuri de rai ºi totuºi nu reuºim sã întregim Raiul cel adevãrat, pentru cã omenirea se pare cã preferã sã îndoaie aceste colþuri ca pe cele ale unei cãrþi, doar ca sã însemneze lucrurile aºa-zis importante: casa de vacanþã de lângã mãnãstirea… Intrãm cu bucurie ºi descoperim cã ne aflãm nu în mãnãstire, ci în pagini de acatist: am auzit cum foºnesc codrii, cum cântã vânturile ºi apele susurã tainic despre Tine, Doamne. Intrãm în zvelta bisericã ºi ne închinãm, apoi schimbãm câteva cuvinte cu sora de la pangar, care ne uimeºte spunând cã obºtea mãnãstirii numãrã douã suflete. Mã gândesc: oare nu cumva ºi noi, preoþii de mir, avem o oarecare vinã în

scãderea vocaþiei monahale? Noi suntem pepiniera în care ar trebui sã creascã mlãdiþele monahismului. Ne bucurãm sã mergem în megapelerinaje cu autocare burduºite de oameni, dar întorºi uitãm sã înmuiem inimile mirenilor cu dorul de trãire monasticã. DEJANI. Plecãm în grabã spre mãnãstirea Dejani. Trecem prin nelipsitul sat de vacanþã ºi ne punem pe urcat. Începem sã gustãm cu adevãrat pelerinajul. Într-un loc, vegetaþia a acoperit parapetul pe care era trecut indicatorul spre mãnãstire ºi deviem pe un drum forestier. Rugãciunea ne salveazã ºi ne deschide calea spre întoarcere: pocãinþa. Sufletul semeþ nu merge în pelerinaj, face doar excursii ºtiinþifice. Lãsãm maºina ºi facem un mic urcuº. Hotãrât lucru, asta-i mãnãstire în care sã fugi de lume. Ajungem ºi exclamãm: aici este Rohia! ªi nu greºim deloc dacã Mãnãstirea Dejani o numim Rohia Þãrii Fãgãraºului. Înconjuratã de munþi semeþi ºi brazi - lumânãri pe altarul luptei de veacuri a fãgãrãºenilor pentru credinþã, nu poþi sã vezi Mãnãstirea Dejani decât ca pe o nãscãtoare de sihaºtri, de noi fãclii care sã lumineze sufletele amorþite în pâcla plãcerilor. Parcã-i vezi pe pustnici coborând din munþi duminica la Liturghie ºi un nou Cuvios Zosima care sã le scrie viaþa ascunsã oamenilor. Intrãm în biserica mare ºi ne închinãm. Suntem îndemnaþi sã intrãm ºi în biserica cea micã. Rãmânem þintuiþi la uºã de frumuseþea picturii proaspete care parcã te înglobeazã, te face sã pluteºti, sã cãlãtoreºti alãturi de sfinþii veºnic prezenþi la sfintele slujbe. Minunatã picturã. Mirosul de lac proaspãt ne trezeºte din reverie - biserica se pregãteºte de sfinþire (în luna octombrie 2009, ne lãmureºte un pãrinte). Totul este nou, strãnile nici nu sunt încã fixate, catapeteasma-ºi aºteaptã icoanele, sfânta masã monumentalã - dornicã sã odihneascã moaºte de martir ºi sã suporte ,,greutatea" Duhului ca o esenþã de trandafir atât de suavã ºi de gin-

gaºã. Adevãrat Bisericã-Mireasã care-ºi aºteaptã nunta cu Mirele Nestricãcios, cum zice acatistul. BUCIUM. Plecãm spre mãnãstirea Bucium, având în inimã frumuseþea descoperitã ºi gândindu-ne cã mergem sã vizitãm mãnãstirea unde au fost arºi în bisericã mulþimea de cãlugãri fugari în faþa prigoanei lui Buccow. Interlocutorul meu spune: "Greu trebuie sã mai fie sã poþi fi stareþ peste sfinþi, pentru cã toþi martirii sunt acolo, în mãnãstire, participã la slujbe, sunt obºtea nevãzutã alãturi de cea vãzutã." Este vreme de vecernie. Odatã intraþi în bisericã pãºim în altã lume, cea cereascã. Citirea la stanã cu o voce adevãrat pãrinteascã ºi blândeþea îngereascã surprinsã în privirile sfinþilor din frescã te transpun. Simþi forþa, vitalitatea bãrbãteascã a cãlugãrilor, în asta stã diferenþa faþã de mãnãstirile atât de îngrijite, înflorate ºi cochete ale maicilor, care te cuceresc pe loc. Trãirea aceasta atât de frumoasã, dar care este parcã atât de durã, te loveºte în piept ca un bolovan lãsându-te fãrã aer, ca mai apoi sã auzi: Hei, mântuirea e luptã durã, bãrbãteascã, nu amorþire! ªINCA VECHE. Fugim repede cãtre ªinca Veche, ne închinãm în bisericuþele din stâncã ºi rememorez fragmente din povestirile pe care le auzeam când eram micuþ. Atunci parcã se intra târ⺠pe burtã, sau prin turla mare. Mãnãstirea te farmecã prin ineditul ºi pitorescul ei. În bisericã maicile citesc la stranã. Intrãm ºi primul pas ne þintuieºte pe loc - zgomotul fãcut de pantof pe duºumea le face sã tresarã ca niºte cãprioare speriate de un vânãtor sângeros. Cititoarea se opreºte pentru câteva fracþiuni de secundã ºi reia firul întrerupt. Am rãmas nemiºcaþi, neîndrãznind nici mãcar sã respirãm, regretând faptul cã am dat buzna în tihna ºi liniºtea lor, uitând de evlavia pe care trebuie sã o avem. HRANà PENTRU SUFLET. Alergând pe ºoseaua spre Braºov descoperim cã nu am mâncat în aceastã zi de vineri ºi totuºi foamea nu a fost duºmanul nostru. Nu numai cu pâine se va hrãni omul… Ajungem acasã la 2.30 dimineaþa ºi vreau sã-mi capãt repede somnul, dar nu reuºesc. Prea multe vãzute ºi trãite pentru a te despãrþi atât de repede de ele. Odihna o capãt abia sâmbãtã dimineaþa în Liturghie, unde aflu ºi dulceaþa aºezãrii tuturor trãirilor. Pr. Nicolae Bãrãgan Grãdiºtea, jud. Brãila

CMYK

10

Dialoguri
Interviu cu pãrintele Constantin Popescu, parohul comunitãþii românilor

„Pentru cei mai mulþi, a fi la bisericã în
Petrecând o lunã de zile pentru studii în Marea Britanie, la Mirfield, m-am bucurat sã pot sluji în comunitatea ortodoxã românã de acolo, condusã cu multã dãruire ºi perseverenþã de preotul Constantin Popescu. Pãrintele Constantin, dupã absolvirea studiilor Politehnicii în 1996, a urmat Teologia, fiind licenþiat în anul 2000. A emigrat apoi în Anglia în 2002, lucrând în domeniul tehnic în care s-a specializat iniþial. Aºa a ajuns sã facã parte din Consiliul Parohial al comunitãþii ortodoxe româneºti conduse pe atunci de vrednicul ieromonah Macarie Drãgoi. La ardoarea slujirii împreunã, pãrintele Constantin a adãugat ºi amabilitatea de a ne oferi în exclusivitate un interviu. Biserica în care este gãzduitã comunitatea românilor Pãrinte Constantin, când a luat a Angliei? ortodocºi din Mirfield fiinþã parohia ortodoxã din Mirfield, în În diaspora, adevãratului rost ce împrejurãri? rolul Bisericii este multiplu; de aceea de a ceea ce ignoraParohia Sf. Macarie cel Mare din Mir- aici vin ºi multe provocãri. Dincolo de se atât de mult afield a fost înfiinþatã în vara anului 2004, lucrarea sfinþitoare a Tainelor prin care casã: bisericuþa din odatã cu venirea la studii doctorale a pãrin- Biserica, prin slujitorii ei, este prezentã în cartier ºi preotul ei, telui ieromonah Macarie Drãgoi, actualmen- viaþa credincioºilor ei din leagãn ºi pânã la mãnãstirea de la te episcop al recent înfiinþatei Episcopii a mormânt, Bisericii îi revine ºi sarcina de a marginea oraºuEuropei de Nord. Canonic, parohia þine de Mi- fi centrul comunitãþii. Lucrul acesta devine lui, închitropolia Ortodoxã Românã a Europei Occi- benefic - spiritual vorbind - numai atunci Preasfinþitul Macarie, narea la identale ºi Meridionale cu sediul la Paris, când ideea de comunitate nu este confunprimul paroh, la hram 2009 coane, cãravând ca ºi chiriarh pe ÎPS Mitropolit Iosif, datã cu aceea a unui "club" de duminicã, ci þile cu conþinut duhovnicesc, clopotul ºi toacare, în luna decembrie a anului 2004, a ºi când comunitatea este perceputã ca o faca auzite în zi de duminicã sau sãrbãtoare, fãcut prima sa vizitã la Mirfield. Dupã în- milie mai mare, grupatã în jurul rugãciunii spovedania din posturi... toate laolaltã. cheierea studiilor la Mirfield, pãrintele în comun din Bisericã ºi angajatã într-o Pentru cei mai mulþi, a fi la bisericã în ieromonah Macarie s-a întors în România. viaþã creºtinã cât se poate de serioasã. contextul diasporei presupune un efort: eEste cumva paradoxal sã trãieºti în Dumneavoastrã, pãrinte, de când secolul XXI în Europa Occidentalã, ºi sã fortul de a o cãuta, de a o gãsi, efortul de a slujiþi în aceastã parohie? se integra în comunitate, efortul de a bate De patru ani. În vara anului 2004 m-am trãieºti creºtinismul în formula lui - îndrãzamar de drum, poate sute de kilometri, penîntâlnit cu ÎPS Mitropolit Iosif la Craio- nesc sã zic - primarã. ªtim cã marea tru a o cerceta cât mai des pentru propriul va, ºi acolo am discutat despre viitorul majoritate a parohiilor din diaspora au lui folos sufletesc. Dar ºi bucuria adevãraparohiei de la Mirfield. Oarecum confuz, statut de chiriaº: nu au propriul locaº de rugãciune, totul se echipeazã ºi se deze- tului cãutãtor este pe mãsura lucrului cãuneºtiind ce decizie sã iau, dacã sã mã tat, lucru valabil oriunde în lumea aceasta! înham la o astfel de responsabilitate sau chipeazã. Sfinþia voastrã aþi participat în Alte provocãri vin de la cuplurile nu, am lãsat totul în seama lui Dumnezeu. câteva rânduri la astfel de exerciþii! Mai mixte: este greu sã faci pastoraþie acolo Însã în anul urmãtor (2005), lucrurile mult, câteodatã sunt restricþii de ordin unde doar unul dintre soþi este ortodox. Ca aveau sã se lãmureascã. Aflat acasã la Cra- tehnic: alarme de foc montate în plafonul camerelor care se închiriazã ºi care por- sã nu mai vorbim de pastoraþia cuplurilor iova pentru Sfintele Paºti, la recomandarea unde unul dintre soþi nici mãcar nu este ÎPS Mitropolit Iosif am fost hirotonit dia- nesc atunci când preotul cãdeºte. Sau con- creºtin, ci este musulman sau hindus! con în Sâmbãta Mare ºi, 14 ore mai târziu, strângeri ale timpului: totul trebuie sã fie în noaptea de Înviere, preot, de cãtre ÎPS strâns, împachetat, la o anume orã stabi"Aici familia unui creºtin Mitropolit Teofan al Olteniei, actualmente litã. Sau sã slujeºti acatiste, paraclise ºi alte slujbe la caselor oamenilor, când nu este ortodox are un program special. Mitropolitul Moldovei. Am fost transferat în cadrul Mitropoliei de la Paris, având ca posibil sã ne întâlnim la bisericã. Ce îl face special? Indiferent de motivul care ne-a deterloc de slujire ºi misiune comunitatea de la În primul rând distanþele." minat sã luãm crucea emigrãrii, sentimenMirfield. ªtim cã aveþi o familie frumoasã, cu tul înstrãinãrii de pãmântul în care ne-am mai "Marea majoritate a parohiilor nãscut se poate naºte pânã ºi în ceatimp douã fete. Cum trãieºte o familie ortodoxã în Anglia? Are un anume proîmpietritã inimã, putând genera în din diaspora au statut de sentimentul lipsei de identitate. gram special? Familia îmi este alãturi ºi pot spune cã La acest moment de rãscruce pentru chiriaº: nu au propriul locaº de cel care se simte fãrã identitate, rolul Bi- nu numai preoteasa-i preoteasã, dar ºi ferugãciune, totul se echipeazã ºi sericii poate fi unul major. Slujbele þinute tele! Îmi amintesc cã, atunci când ÎPS se dezechipeazã." în limba maternã ºi rugãciunea în comun Mitropolit Iosif a venit la Mirfield pentru Care sunt provocãrile la care sunteþi cu cei de un neam îl poate conduce pe cel prima datã, mi-a spus cã este bine sã accept supus ca preot slujitor în aceastã parte aflat într-o astfel de stare la descoperirea responsabilitatea slujirii preoþeºti, chiar

Dialoguri
ortodocºi din nordul Angliei

11

contextul diasporei presupune un efort“

Împreunã cu doamna preoteasã

Sãrbãtorirea hramului, 2009

Copiii sunt cei în care ne punem nãdejdea cã vor împlini ceea ce nu am putut face noi! Am început de anul trecut o serie de întâlniri catehetice, unde preoteasa mã ajutã cu pregãtirea lor, fiind cadru didactic de specialitate.

dacã ar fi sã slujesc Liturghia numai pentru familia mea. N-am priceput cuvântul acela. Însã un an mai târziu, în a treia zi de Crãciun, nu a mai venit nimeni la bisericã, compatrioþii noºtri alegând sã plece acasã de Anul Nou. Am slujit Sf. Liturghie singuri: eu la Sf. Altar, preoteasa cu fiica cea micã, de numai 8 luni, pe braþe, ajutându-mã la stranã, iar fiica cea mare, de patru ani ºi jumãtate, mã "ajuta" la altar ºi îmi ieºea cu lumânarea! Abia atunci mi-am adus aminte de ce-mi spusese ÎPS Mitropolit Iosif! Ca sã vã rãspund la întrebare, da, aici familia unui creºtin ortodox are un program special. Ce îl face special? În primul rând distanþele. Eu vin de la 160 km sud de Mirfield ºi mã întâlnesc la orele 10 cu familia celui care conduce strana, medic de profesie, care ºi el vine tot de la 160 km, însã dinspre nord. La fel ca mine, vine cu doi copii dupã el, ºi de multe ori se întâmplã chiar sã fi fost de gardã în noaptea precedentã! Nu pot sã închei rãspunsul la aceastã serie de întrebãri legate de viaþa de creºtinortodox fãrã a vã împãrtãºi ºi din experienþa altor preoþi din diaspora. Este vorba de un preot ortodox englez din Liverpool, aflat sub omoforul arhiepiscopului rus Mark, preot care numai ce s-a mutat cu comunitatea pe care o slujeºte într-o bisericã de cimitir, dupã 11 ani de slujit în... propria casã! Cum sunt priviþi/primiþi copiii în misiunea parohiei sfinþiei voastre?

"Societate britanicã este una extrem de secularizatã; în fiecare an, în jur de 30 de biserici anglicane se închid."

Nume: Pr. Constantin Popescu Data ºi locul naºterii: 2 iulie 1971, loc. Apele Vii, jud. Dolj Studii: Universitatea din Craiova: 1996 Facultatea de Electrotehnicã; 2000 Facultatea de Teologie Ortodoxã Familia: cãsãtorit cu doamna preoteasã Petria-Mãdãlina, au douã fete: Maria - 7 ani ºi Elena - 4 ani. Parohia în care slujeºte: "Sfântul Macarie cel Mare" din Mirfield, Marea Britanie.
mâini bune, adicã la comunitãþile ortodoxe mai numeroase care îºi pot permite sã le cumpere ºi sã le re-activeze pentru scopul pentru care au fost construite. Sunt câteva voci puternice aici, în insulele britanice, prin care Ortodoxia este cunoscutã, mai ales în spaþiile academice: este vorba de Mitropolitul Kallistos Ware al Diocleei, episcop auxiliar în dioceza greacã de aici, precum ºi pãrintele profesor Andrew Louth de la Universitatea din Durham. Ambele nume nu mai au nevoie de nicio recomandare. Sã nu uitãm cã în Anglia se aflã ºi mãnãstirea de la Essex, unde a trãit pãrintele Sofronie, care a lãsat o seamã de ucenici, printre ei pe pãrintele Rafail Noica, care acum trãieºte în România. Nu ºtiu dacã v-am rãspuns la întrebare. ªtiu însã cã orice perspectivã descrisã prin prisma minþii noastre - evident judecând lucrurile pe care le vedem ºi timpul pe care îl trãim - Domnul o poate întoarce, aceastã perspectivã, în ceva cu totul opus. Poate, într-o zi, Domnul va rândui ca ºi aceastã parte de lume sã fie creºtinã aºa cum a fost înainte, cãci mulþi sfinþi au odrãslit pe aceste meleaguri. Vã mulþumesc din toatã inima, pãrinte, pentru dialogul sincer, deschis, constructiv, care ne obligã parcã mai mult pe noi, cei de acasã, la o mai vie identificare în ºi cu Hristos. Dumnezeu sã vã ajute în tot ceea ce faceþi, spre folosul mântuirii! Interviu realizat de Pr. Cãtãlin Teulea

Ce perspective sunt pentru vitalizarea Ortodoxiei acolo? Domnul ºtie! Primii emigranþi de religie ortodoxã au fost grecii. Au urmat ruºii ºi sârbii. Iar acum, românii. La aceste comunitãþi ortodoxe grupate mai mult pe criterii etnice se adaugã ºi un însemnat numãr de parohii de limba englezã, majoritatea convertiþi împreunã cu preoþii lor la religia ortodoxã. Dinamica convertirilor nu ne prezintã însã o cifrã care impresioneazã: sunt numai 15-17 parohii de acest fel, marea majoritate a lor aflate sub oblãduirea canonicã a jurisdicþiilor "istorice" din Marea Britanie: cea greacã, cea rusã si cea antiohianã, cea din urmã fiind preferatã de cãtre convertiþi. Din nefericire, societatea britanicã este una extrem de secularizatã, iar consecinþele se vãd la tot pasul: în fiecare an, în jur de 30 de biserici anglicane se închid, fiind ulterior convertite fie în apartamente de locuit, fie în depozite, fie în magazine, fie în sãli de conferinþã, baruri, cluburi de noapte ºi chiar în moschei sau temple hinduse. Altele - de preferat cele mai înalte sunt convertite în centre de cãþãrat pentru alpiniºti. Iar atunci când nu se mai justificã absolut deloc - chiar ºi ca simple clãdiri sunt dãrâmate. Se mai întâmplã ca aceste biserici "disponibilizate" sã ajungã ºi pe

12

Cu Dumnezeu în casã
indicat sã fie ºi flori roºii, care sã simbolizeze limbile ca de foc) floarea miresei sau verdeaþã ornamentalã

Casa unei familii creºtine este strâns legatã de Paºii de parcurs: Bisericã, pentru cã viaþa 1. Se lasã buretele la înmuiat în apã, timp ei se pliazã pe viaþa liturde 2-3 ore, chiar mai mult, înþepându-se cu gicã. Ritmul nostru sãpun cuþit din loc în loc, ca sã se pãtrundã bine. tãmânal ºi anual se orien2. Când este bine înmuiat, se pregãtesc 1. teazã în funcþie de ziua vasele, florile ºi icoana sfântului (sfintei) pen2. de Duminicã ºi zilele sãrtru care pregãtim aranjamentul, pe care o pubãtorilor, mai mari sau nem pe masa de lucru (dacã o avem în mai mici. Pentru cã bisecasã; dacã nu, icoana Maicii Domnurica este astfel a doua lui, pururea Mijlocitoarea pentru noi), noastrã casã, este bine însoþind toate etapele pregãtirii cu rugãdacã ne putem implica ºi ciunea de a ne fi primitã dragostea. Ruîn întreþinerea ºi înfrugãciunea este foarte importantã, pentru museþarea Casei noastre 3. cã scopul nu este de a culege laude de la comune, pe care i-am în4a. ceilalþi credincioºi sau de la pãrintele, ci chinat-o lui Dumnezeu. de a ne arãta preþuirea pentru Domnul ºi În acest sens, de masfinþii Sãi. În plus, prin rugãciune inrile praznice (ºi nu numai) vocãm prezenþa sfinþilor, care vor scoate din putem sã ne arãtãm dranepriceperea noastrã lucruri minunate. gostea faþã de Dumnezeu 3. Se umple vasul cu burete (tãiat cu sau sfinþii prãznuiþi prin cuþitul, în funcþie de formã). 4b. pregãtirea unui aranjament 4. Se împlântã florile în burete, mai întâi floral. Este o activitate simcele mari, apoi cele plã, în care îi puteþi implica mai mici (4a), iar la ºi pe copii, povestindu-le în acest timp sfârºit floarea miresei despre sfântul sau sãrbãtoarea pentru sau verdeaþa, pentru a care creaþi, cu dragoste, aranjamentul. astupa golurile ºi a Iatã de ce aveþi nevoie: armoniza aranjamenun vas ornamental, sau mai multe, în tul (4b). funcþie de ceea ce doriþi sã realizaþi. Este 5. Se duce cu bine sã fie dintr-un material mai greoi, 5. grijã la bisericã ºi se sã nu se rãstoarne uºor. împodobeºte icoana Aranjament pentru burete floral praznicului, cu binecuvântarea Maica Domnului Model de aranjament flori care sã aibã tulpina tare (le pãrintelui paroh. pentru Rusalii puteþi alege ºi în funcþie de sãrbãtoare; de Rusalii de exemplu este Natalia Corlean

Ornamente florale pentru bisericã 

Dulceaþã de dovlecei cu sirop de viºine Mâncare de dovlecei
cu vârf de dovlecel tãiat cubuleþe 1 plic sare de lãmâie  un pahar sirop de viºine Mod de preparare: Dovlecelul se curãþã de coajã ºi de seminþe, se taie cubuleþe, dar nu foarte mici, deoarece mai scad în timpul fierberii. Avem nevoie de o cratiþã mai înaltã, în care aºezãm jumãtate din cantitatea de zahãr, peste care adãugãm dovlecelul, sarea de lãmâie ºi apoi zahãrul rãmas. Se acoperã cratiþa ºi se dã la rece zece ore, pânã când se lasã

1 kg zahãr douã farfurii

Ingrediente:

sucul din dovlecel. Se fierbe la foc iute pânã când se leagã siropul (aproximativ 30-40 de minute). La final se adaugã siropul de viºine ºi se mai dau câteva clocote. Este foarte bunã, cu un gust dulce-acriºor dat de sarea de lãmâie ºi siropul de viºine. Se poate folosi ºi pentru a orna diferite deserturi, fiind foarte aspectuoasã. Reþetã oferitã de doamna preoteasã Rodica Neagu, din Hurez

3-4 dovlecei potriviþi 2 cepe medii cimbru, busuioc sare, piper 2 linguri sos de soia 2 cãþei usturoi
Mod de preparare: Dovleceii se curãþã de coajã ºi de seminþe ºi se taie cubuleþe. Ceapa se taie mãrunt, se pune într-o cratiþã cu ulei ºi foarte puþinã apã. Se adaugã dovleceii, cimbru, busuioc, sare, piper ºi sosul de soia. Se acoperã ºi se lasã în jur de 20 de minute pe foc. Spre sfârºit se adaugã usturoiul pisat. Este o mâncare foarte bunã, foarte rapid ºi uºor de preparat, idealã pentru zilele de post din perioada varã-toamnã. Reþetã oferitã de doamna Teodolina Pasãre, Chicago - SUA

Ingrediente:

CMYK

cã mama Sfântul Fanurie, mângâierea celor necãjiþi rãcit. Se spuneera credinlui Fanurie nu În Insula Rodos din Grecia, pe la anul 1500 s-au fãcut niºte sãpãturi la zidurile unei fortãreþe. Atunci a fost descoperitã o bisericã aflatã în ruinã, iar sub podeaua ei au fost gãsite mai multe icoane. Dintre acestea, una singurã era întreagã. În ea se vedea chipul unui ostaº tânãr, care þinea în mâini o cruce ºi o lumânare aprinsã, numit Fanurie. Sfântul Fanurie a trãit în Insula Rodos ºi a murit de foarte tânãr, ca martir, pentru cã în vremea aceea erau puþini creºtini ºi adesea ei aveau de suferit pentru credinþa în Hristos. Sfântul Fanurie însã nu a rãmas în amintirea oamenilor pentru credinþa sa puternicã sau pentru curajul sãu, ci mai ales pentru dragostea pe care i-o purta mamei sale. El s-a nãscut într-o familie bogatã ºi mai avea încã 12 fraþi mai mici. Tatãl lor însã a murit ºi cioasã ºi a murit fãrã sã Îl primeascã pe Dumnezeu în suflet. Sfântul Fanurie s-a retras în pustie ºi toatã viaþa s-a rugat pentru iertarea pãcatelor mamei sale, ducând o viaþã asprã: mânca foarte puþin ºi rar, priveghea în timpul nopþii ºi fãcea multã milostenie. Era atât de bun, încât animalele în preajma lui deveneau blânde ºi îl ascultau. De multe ori cobora în cetate ºi, plin de bunãtate faþã de sãraci, orfani ºi vãduve, cu gândul la mama ºi fraþii lui, sfântul se ruga mult pentru oameni. Aºa, cu rugãciunea lui a dãruit vedere orbilor, i-a fãcut pe muþi sã vorbeascã ºi pe surzi sã audã. Toatã viaþa Sfântul Fanurie s-a rugat pentru mama sa. Chiar ºi în ultimele sale clipe de viaþã, când era chinuit de cãlãii care voiau sã îl omoare, el a spus: "Pentru aceste suferinþe, Doamne, ajutã-le tuturor celor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie!" De aceea, de atunci existã tradiþia ca, atunci când cineva se roagã Sfântului Fanurie, sã împartã sãracilor niºte turte numite fanuropite, fãcute din fãinã, ulei ºi zahãr, pentru pomenirea mamei lui. Cei care le împart se roagã pentru mama lui Fanurie, iar sfântul le vine grabnic în ajutor. Ca ºi Sfântul Mina, Sfântul Fanurie ajutã mai ales la descoperirea obiectelor sau animalelor dispãrute.

în scurt timp familia a sã-

Activitãþi practice:
1. Citiþi viaþa Sfântului Fanurie sau rugaþi un adult sã v-o citeascã, dacã sunteþi prea mici. 2. Rugaþi-o pe mama sã vã ajute sã pregãtiþi turtele Sfântului Fanurie (fanuropitele). Iatã ºi o reþetã. Aveþi nevoie de: mãrunþite 1 canã de zahãr 1 linguriþã 1 canã de ulei scorþiºoarã 2 cãni suc de 1 linguriþã praf portocale de copt 3/4 de canã stafide zahãr vanilat 3/4 de canã nuci 4 cãni fãinã Zahãrul ºi uleiul se amestecã bine. Praful de copt se dizolvã în sucul de portocale ºi se toarnã în compoziþie. Se adaugã ºi celelalte ingrediente, se toarnã compoziþia în tava unsã, dându-se la cuptor pentru 45-50 min. (pânã când, la proba cu scobitoarea, aceasta iese curatã). Tãiaþi-le în pãtrate ºi împãrþiþi-le dupã ce au fost binecuvântate la bisericã de cãtre pãrintele paroh. 3. Ca ºi Sfântul Fanurie, rugaþi-vã mereu pentru pãrinþii voºtri. Iatã ºi o rugãciune pe care sã o rostiþi în fiecare searã:

Rugãciunea copiilor pentru pãrinþi (copii peste 10 ani)
Dumnezeule Preasfinte, Pãrinte, Tu eºti Cel care din necuprinsa Ta dragoste m-ai fãcut din nimic ºi tot Tu eºti Cel dintâi Care m-a vãzut. Din marea Ta înþelepciune ai poruncit sã ne cinstim pãrinþii ºi sã fim recunoscãtori pentru viaþa ce ne-ai dat-o prin ei. De aceea Te rog sã-mi ajuþi sã le fiu supus(ã), ascultãtor(oare), ºi sã nu fac nimic care sã îi întristeze. Rãsplãteºte-le, Preabunule, cu darurile Tale, pentru dragostea ºi grija neadormitã ce întotdeauna o au pentru mine. Apãrã-i de toate nenorocirile ºi întristãrile. Dã-le viaþã lungã, fericitã, liniºtitã ºi cu bunã înþelegere. Fã-i pãrtaºi binecuvântãrii sfinþilor Tãi. Înmulþeºte roadele ostenelilor lor. Povãþuieºte paºii lor spre cãile mântuirii ºi ale fericirii veºnice. Fã sã prisoseascã peste ei binefacerile Tale ºi sã sporeascã în toate cele bune, ca sã Te binecuvântãm în toate zilele vieþii noastre ºi în Viaþa cea fãrã de sfârºit. Amin.

Rugãciunea copiilor pentru pãrinþi (copii sub 10 ani)
Doamne, cât este de bine Când e mama lângã mine! Doamne, cât este de rãu Când nu-l vãd pe tatãl meu! Tata, mama, mã iubesc, Pentru mine ostenesc. Þine-i, Doamne Îndurate, La mulþi ani cu sãnãtate. Fã-le parte tot de bine, Sã aibã grijã de mine. ªi mereu, cu harul Tãu, Izbãveºte-i de cel rãu. Amin.

CMYK

14

Fii tânãr cu Hristos
sã fie atât de mare, cât este de mare dragostea unui mãdular al corpului nostru faþã de alt mãdular. În adevãr, un mãdular n-ar putea sã zicã altuia, cãci ar fi de râs: Ce legãturã ºi ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n-ar putea sã zicã aºa fratelui sãu. Chiar dacã nu þi-i rudã ºi nici prieten, totuºi este om, are aceeaºi fire ca ºi tine, are acelaºi Stãpân ºi s-a nãscut pe acelaºi pãmânt. Cu privire la bani, lãudãm pe cei care nu au nicio datorie; cu privire la dragoste, însã, pe aceia îi aplaudãm ºi-i admirãm, care sunt necontenit datori. Sã fim convinºi deci de aceste cuvinte ºi sã ne iubim unii pe alþii. Dacã cineva ar vrea sã se despartã de tine, tu nu sfãrâma legãtura dragostei ºi nici nu rosti acel cuvânt de gheaþã: "Dacã mã iubeºte, îl iubesc ºi eu!" Este la fel cu a zice: "Dacã nu mã iubeºte ochiul cel drept, îl scot!" Dimpotrivã, când nu vrea sã te iubeascã, atunci aratã-i mai multã dragoste, ca sã-l atragi spre tine. Cãci cu adevãrat este mãdular al tãu. Când un mãdular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate ºi îi arãtãm atunci mai mare grijã, ca sã-l punem la locul lui iarãºi. Aºa trebuie sã ne purtãm ºi cu cei care nu ne aratã dragoste. Atunci este rãsplata noastrã mai mare, când vom atrage, prin dragostea noastrã, pe cel care nu vrea sa ne iubeascã. Dacã Domnul ne porunceºte sã chemãm la cinã sau la ospãþ pe cei care nu pot sã ne rãsplãteascã, spre a avea ºi mai mare rãsplatã de la Dumnezeu, cu atât mai mult trebuie sã facem aceasta când este vorba de dragoste. Dacã iubeºti pe cel care te iubeºte, þi-ai primit rãsplata; dar dacã iubeºti pe cel care nu te iubeºte, îþi este dator Dumnezeu în locul aceluia. Dar în afara de aceasta: Când te iubeºte cineva nu trebuie sã-þi dai multã silinþã sã-l iubeºti ºi tu; când însã nu te iubeºte, ai nevoie de ajutor. Sã nu faci deci pricinã de trândãvie pricina dragostei! Nici nu spune: "Nu-mi pasã de el dacã e bolnav!" Cãci este o boalã rãcirea dragostei. Ci tu încãlzeºte ceea ce s-a rãcit. Dacã vrei sã fii iubit mult, iubeºte ºi tu mult! Când nu iubim puternic pe cineva sã nu cerem nici de la acela, chiar dacã ar fi mare, chiar dacã ar fi celebru, sã ne iubeascã puternic; dar când iubim pe cineva cu cãldurã si sinceritate, chiar dacã cel iubit este mic ºi neînsemnat, atunci dragostea aceluia faþã de noi ne înconjoarã cu cea mai mare slavã. Sfântul Ioan Gura de Aur

Mireasma dulce a prieteniei
Prietenia e existat dintotdeauna. Omul are nevoie de ea ca de aer, pentru cã nu e fãcut sã trãiascã singur. Ce este însã prietenia adevãratã? Mai existã ea astãzi, sau a fost înghiþitã de indiferenþã ºi interes doar pentru propria persoanã? Sf. Ioan Gurã de Aur ne descrie prietenia adevãratã, plinã de iubire. O recunoaºtem, o trãim?

Prietenia adevãratã, un mare dar
Cu adevãrat, prietenul credincios mângâiere este în viaþã. Ce n-ar fi în stare sã facã un prieten adevãrat? Câtã plãcere, câtã prisosinþã ºi cât temei nu aduce el? Poþi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preþuieºte cât un prieten adevãrat. Sã arãtãm mai întâi bucuriile legate de prietenie. Vederea unui prieten îmbracã inima în sãrbãtoare ºi o înfloreºte; te legi de el cu un lanþ care-þi umple sufletul de o fericire nespusã; chiar numai aducerea-aminte de el dã aripi gândului ºi-l înalþã. Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaþi ºi jertfelnici. Vorbim despre aceia care ard de prietenie. Dacã vreunul din voi are un prieten din aceºtia, va recunoaºte cã spun drept: ºi de l-ar vedea în fiecare zi ºi tot nu s-ar sãtura, ºi-i doreºte ceea ce sieºi îºi doreºte. ªtiu pe cineva care cerea sfinþilor sã se roage mai întâi pentru prietenul sãu ºi dupã aceea ºi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevãrat, cã de dragul lui, îþi sunt scumpe unele locuri ºi unele vremuri. Dupã cum un trup frumos sau o floare aleasã rãspândesc o mireasmã în jurul lor, tot astfel prietenii lasã ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut; aºa cã, adesea, aflându-ne acolo fãrã ei, plângem ºi suspinãm, aducându-ne aminte de vremea petrecutã împreunã. Nu putem arãta prin grai bucuria pe care ne-o dãruieºte întâlnirea cu prietenii; numai aceia o cunosc care au încercat-o. Dacã un prieten ne porunceºte ceva, îi mulþumim, dacã stã la cumpãnã, ne mâhnim. Nu e nimic din ce-i al nostru, care sã nu fie ºi al lor. Chiar de dispreþuim bunurile pãmânteºti - din pricina prietenilor noºtri nu am vrea sã pãrãsim lumea aceasta; ei ne sunt mai dragi ca lumina zilei. Vreau sã vã dau o pildã de prietenie. Prietenii - desigur prietenii dupã Hristos - trec cu vederea ºi pe pãrinþi ºi pe copii. Sã nu-mi spui de cei de acum care, împreunã cu celelalte, au lepãdat ºi acest bun al prieteniei adevãrate. Gândeºte-te la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii lor,

ci la credincioºii simpli. "Sufletul ºi inima tuturor", zice Scriptura, "era una; ºi nici unul nu zicea cã ceva din cele ce le avea este al lui. ªi se împãrþea fiecãruia dupã cum avea fiecare nevoie" (Fapte 4, 32-35). Nu era atunci "al meu" ºi "al tãu". Aceasta înseamnã prietenie: sã nu socoteascã cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca ale aproapelui, ºi cele ale sale sã-i fie strãine.

Mai fericit este a dãrui decât a primi
Mare lucru este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea sã o înveþe de la altul, nici nu ar putea vreun cuvânt sã o înfãþiºeze, în afara trãirii ei. Lipsa prieteniei a produs ereziile, acest fapt îi face pe pãgâni sã fie încã pãgâni. Prietenul nu vrea sã porunceascã, nici sã conducã, ci are bucurie mai degrabã dacã este condus ºi i se porunceºte. El vrea mai degrabã sa dãruiascã decât sã primeascã vreun dar. Cãci el iubeºte pe prieten ºi nu se mai saturã de dorirea lui. Aºa de mult îl iubeºte. Nu se desfatã aºa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabã ca acela sã fie mai presus decât sã-i fie datornic. Vrea mai degrabã ca el sã-i fie datornic aceluia decât sã-l aibã ca datornic. ªi vrea sã-i dãruiascã, dar nu vrea sã parã cã dãruieºte, ci cã de fapt îi este dator celuilalt.

Dacã vrei sã fii iubit mult, iubeºte ºi tu mult!
Dragostea pe care trebuie sã o arãtãm unii faþã de alþii trebuie sã depãºeascã apropierea ce existã între prieteni. Se cade

Viaþa în Hristos
turã de secure: ,, pentru cã aºa trebuie, aºa este obiceiul ºi aºa veþi face!" ªi aºa am fãcut, dar m-am întrebat permanent de ce tocmai de Sfântul Ilie se dau haine ºi de ce tocmai finilor? Anul acesta, în ajunul sãrbãtorii recitesc viaþa sfântului, ºi o ascult din nou în paremiile de la stranã. Glasul profetului care îi spune lui Elisei "cere ce sã-þi fac, înainte de a fi luat de la tine" rãsunã puternic ca tunetul. Rãspuns scurt ºi simplu - Duhul care este în tine sã fie îndoit în mine. Ilie condiþioneazã îndeplinirea dorinþei: dacã mã vei vedea când voi fi luat de la tine, aºa va fi. Ce bucurie aproape copilãreascã rãsunã în glasul lui Elisei când vede carul ºi caii de foc ai lui Israel! ªtia cã va primi ce a cerut. Urmãrind cu gândul cojocul lui Ilie care cãdea din cer, unealtã a înmulþirii credinþei ºi a primei minuni sãvârºitã de Elisei, rãspunsul îmi vine în inimã: da, aºa trebuie sã fie. Semn toate cele trupeºti, cunoaº„Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul!“ te din imaginea aceea slabã (Ps. 32, 1) ºi de scurtã duratã întreaga Cuvântul "bucurie", obiº- stare sufleteascã a drepþilor, care au ajuns nuit în Scripturã, aratã sta- sã se bucure de Dumnezeu în chip egal ºi rea veselã ºi bucuroasã a fãrã întrerupere. Poate, potrivit rânduielii sufletului, care se vede în lui Dumnezeu, þi-a venit ºi þie vreodatã bucei vrednici de bucurie. "Bu- curia aceea, ca printr-o micã gustare sã-þi curaþi-vã, drepþilor, în Dom- aminteºti de bunãtãþile de care eºti lipsit; nul", nu când vã merg bine treburile gos- pentru cel drept însã, bucuria cea dumpodãriilor voastre, nici când sunteþi sãnã- nezeiascã ºi cereascã este continuã, pentru toºi cu trupul, nici când ogoarele voastre cã în cel drept locuieºte o datã pentru totsunt pline de tot felul de roade, ci "bucu- deauna Duhul cel Sfânt. ªi cel dintâi "fruct raþi-vã" pentru cã aveþi pe Domnul, o fru- al Duhului este dragostea, bucuria, pacea" museþe ca aceasta, o bunãtate ca aceasta, o (Gal. 5, 22). înþelepciune ca aceasta. Sã vã fie de ajuns Bucuraþi-vã, deci, drepþilor, în Domnul! bucuria aceasta, pe care o aveþi de la El! Domnul este oarecum loc încãpãtor pentru De altfel, trebuie sã ne bucurãm de Dom- drepþi; ºi neapãrat cel ce este în El se bucunul aºa cum ne bucurãm ºi ne veselim rã ºi se veseleºte. Dar ºi dreptul ajunge loc când ni se fãgãduiesc lucrurile pe care le în care se aflã Domnul; Îl primeºte în el. dorim foarte mult. De aceea cuvintele psal- Pãcãtosul însã face loc diavolului, pentru mului îndeamnã pe cei drepþi sã aibã un cã nu ascultã de Cel ce a spus: "Nu daþi loc sentiment de vrednicie cã au fost învredni- diavolului" (Efes. 4, 27) ºi nici de Eccleciþi sã fie robii unui Stãpân ca acesta ºi sã siast: "Dacã duhul celui ce are putere se va se bucure de aceastã robie cu bucurie nes- ridica asupra ta, nu te clinti din locul tãu" pusã ºi cu sãltãri, sãltându-le oarecum ini- (10, 4). Fiind, deci, în Însuºi Domnul ºi prima în entuziasmul dragostei de bine. Dacã vind, pe cât ne stã în putinþã, lucrurile cele vreodatã a intrat în inima ta o idee neaºtep- minunate ale Lui, adunãm astfel, din contatã despre Dumnezeu, cãzând ca o luminã, templarea lor, veselie în inimile noastre. ºi dacã þi-a luminat sufletul, încât sã iubeºti Sf. Vasile cel Mare - Tâlcuire pe Dumnezeu ºi sã dispreþuieºti lumea ºi duhovniceascã la Psalmi Nu sunt sigur cã veºnicia s-a nãscut la sat, dar de un lucru sunt sigur - sintagmele ,,aºa e obiceiul" ºi ,,aºa trebuie fãcut!", spuse cu gravitatea care sã te facã sã renunþi la gândul de a mai pune alte întrebãri, au fãcut parte dintotdeauna din apanajul culturii ,,de bisericã" al credincioaselor de la sat care, în râvna lor, de multe ori nu mai cautã explicaþie ci îndeplinesc cu rigurozitate datorii creºtine ºi ritualuri religioase ale cãror manifestãri le umplu de o aurã de mister. Dornic de a mã integra în comunitatea mea ruralã cât mai repede ºi mai bine, hotãrãsc sã învãþ obiceiurile locale prin practicarea lor directã, aºa cã botez un copilaº ºi iau ca normã de relaþionare popularã o mãmãiþã care cu precizia unui ceasornic îmi atrãgea atenþia: "de moºi daþi pomanã finului…, de Crãciun naºii invitã finii acasã…, de…, de…" ºi culminãm cu sãrbãtoarea Sfântului Ilie, când ceasul meu sunã din nou ºi spune: "de Sfântu' Ilie naºii dau de pomanã haine finilor". Rãzvrãtit, întreb: "Da' de ce trebuie sã dau neapãrat finilor ºi nu altora, poate mai sãraci?" Rãspunsul cade tranºant ca o lovi-

15

„Aºa e obiceiul“

al credinþei naºului înmulþitã de douã ori în fin, al moºtenirii duhovniceºti lãsatã fiului sãu duhovnicesc, mãrturisirea lucrãrii de învãþãtor cãtre ucenicul lui se face prin haina datã acum, de Sf. Ilie, de pomanã finului. Hristos îi înmâneazã haina luminoasã creºtinului prin mãrturisirea naºului, chiar prin mâna lui în acest obicei vechi, iar Sfântul Ilie le reaminteºte în fiecare an amândurora: tu învaþã-l, iar tu învaþã! Ceea ce trebuie sã le reamintim zeloaselor noastre credincioase este însã faptul cã niciun obicei local nu trebuie sã se transforme într-un reþetar de nezdruncinat, din care ele sã dea leacuri sufleteºti personale, sau, ºi mai periculos, într-un contraargument al învãþãturilor preotului "Lasã, dragã, cã pãrintele nu este de aici, nu ºtie obiceiul locului. Tu fã cum îþi spun eu!" Ascultarea de preot trebuie sã fie mai presus de "aºa e obiceiul", pentru cã el ne aduce Legea Testamentarã ºi Tradiþia Bisericii ca sprijin pe cãrarea cea strâmtã a mântuirii. Pr. Nicolae Bãrãgan

Simplificaþi-vã viaþa
Cu cât oamenii se îndepãrteazã mai mult de viaþa cea simplã, fireascã, ºi înainteazã spre lux, cu atât creºte ºi neliniºtea din ei. ªi cu cât se îndepãrteazã mai mult de Dumnezeu, este firesc sã nu afle nicãieri odihnã. De aceea umblã neliniºtiþi chiar ºi împrejurul lumii - precum cureaua maºinii împrejurul roþii nebune. Educaþia exterioarã cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar ºi copii mici) la psihanalize ºi la psihiatri ºi construieºte mereu spitale de boli psihice ºi instruieºte psihiatri, dintre care mulþi nici în Dumnezeu nu cred, nici existenþa sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putinþã ca aceºti oameni sã ajute suflete, când ei înºiºi sunt plini de neliniºte? Cum este cu putinþã ca omul sã mângâie cu adevãrat, dacã nu crede în Dumnezeu ºi în viaþa cea adevãratã, cea de dupã moarte, cea veºnicã? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieþii celei adevãrate, i se îndepãrteazã toatã neliniºtea ºi-i vine mângâierea dumnezeiascã, ºi astfel se vindecã. Cuviosul Paisie Aghioritul

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Cuvioasã Parascheva“ din Hurez
Satul Hurez este aºezat pe cursul inferior al râului Berivoi, la doar câþiva kilometri de Fãgãraº. Apropierea de oraº ºi de combinatul chimic a fost beneficã pentru starea materialã a locuitorilor, care se vede ºi în mãreþia Casei pe care aceºtia i-au ridicat-o lui Dumnezeu. Despre aceasta ne vorbeºte pãrintele Marius Cristian Neagu, paroh din anul 2005: BISERICA. Biserica ortodoxã din Hurez a fost construitã între anii 1863-1868, în timpul Mitropolitului Andrei ªaguna, preot paroh fiind Ioan Cipu. A fost ridicatã în stil gotic, în formã de navã, cu turla pe pridvor. Altarul este în formã pentagonalã, cu boltã la partea superioarã. Zidãria este fãcutã din cãrãmizi cu var ºi nisip. În anul 1923 a fost cumpãrat clopotul cel mare, din contribuþia credincioºilor hurezeni plecaþi în America, dar ºi a celor din sat. În ziua de 3 noiembrie 1945 are loc slujba de sfinþire a iconostasului, fãcut din iniþiativa ºi pe cheltuiala domnului profesor Procopie Benþea. Scheletul iconostasu- turã în tehnica "frescã", de cãtre lui este din stejar sculptat, iar icoanele sunt pictorul Marian Croitoru. Acespictate de cãtre pictorul Ioan Cãzilã. ta a restaurat ºi iconostasul, atât Meºterii executãrii scheletului iconostasu- cadrul, cât ºi icoanele. Lucrarea lui au fost credincioºii Ioan Sasu ºi Ioan a fost susþinutã financiar de cãtre credincioºii din sat, dar ºi de Leancu, fii ai satului. Pictorul Ioan Cãzilã a pictat între 1945- cãtre cei plecaþi în strãinãtate: 1946 registrul superior al bisericii în tehni- SUA, Canada, Italia, Spania, ca "tempera", pe strat de nisip ºi var, iar Germania, alãturi de alþi sponpictorul Iosif Vass a pictat partea inferioa- sori ºi oameni de bine. În ziua de 7 noiembrie 1999 rã în tehnica "ulei'. În 1957 au fost confecþionate un clopot nou ºi o toacã de metal, a avut loc slujba de binecuvântare a lucrãrilor, iar în 3 octombrie 2004 sfinþirea iar în 1958 s-a introdus gazul metan. LUCRÃRI DE RESTAURARE, PICTURà bisericii, ambele sãvârºite de cãtre PreaNOUà ºI SFINÞIRE. Între anii 1997-2005, în sfinþitul Visarion Rãºinãreanul. Între anii 2005-2009, cu sprijinul cretimpul pãstoririi preotului Tudor Sicoe, s-au realizat mai multe lucrãri: zugrãvirea dincioºilor din sat, dar ºi a celor plecaþi la exterioarã, dublarea geamurilor, constru- lucru în strãinãtate, a fost înlocuitã poirea la intrare a unei copertine din stejar, deaua cu parchet natural de fag ºi rame de acoperitã cu tablã, montarea staþiei de stejar, au fost executate în interiorul biamplificare (costul pentru cumpãrarea ºi sericii 180 de strãni din stejar sculptat ºi montarea ei fiind suportat de credincioºii strãnile cantorilor, au fost montate trei hurezeni plecaþi în Italia), repararea tetrapoade din stejar, frumos ornamentate. acoperiºului, înlocuirea instalaþiei electrice În anul 2008 a fost schimbat acoperiºul ºi a mobilierului din Sfântul Altar, intro- bisericii cu þiglã metalicã ºi a fost înlocuit ducerea încãlzirii centrale, executarea unui sistemul de scurgere cu jgheaburi ºi pod pentru tineri. Din cauza stãrii de scocuri metalice noi. La Altarul acestei biserici au slujit urdegradare avansatã a vechii picturi, între anii 2001-2004 a fost realizatã o nouã pic- mãtorii preoþi: Ioan Cipu, Iosif Drugociu,

Pr. paroh Marius Neagu

Dumitru Purice, Aurel Benþea, Gheorghe Popa, Romul Poparad, Drãghici Alexe Gheorghe, Tudor Sicoe. REVENIREA LA ORTODOXIE. La origini, credincioºii din sat au fost ortodocºi, dar dupã Uniaþie o parte din ei au trecut la noua Bisericã Unitã. Între credincioºii celor douã Biserici au existat dintotdeauna relaþii frãþeºti ºi de ajutor reciproc, având în comun ºcoala confesionalã, pe care o întreþineau ºi o susþineau material. Revenirea la Biserica Ortodoxã a avut loc dupã 1948. Cu toþii au sprijinit biserica "cea mare", în toate lucrãrile. Odatã cu trecerea anilor clãdirea bisericii unite s-a degradat, ajungând ca din aceasta sã rãmânã azi doar turnul ºi zidurile ce o alcãtuiau. Pr. paroh Marius Cristian Neagu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Corecturã: Amalia Dragne Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Tehnoredactor: Natalia Corlean Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (BuPreºedinte fondator: Pr. protopop Ioan Ciocan cium), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion apostolatfagaras@yahoo.com ISSN 2065 - 765X Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK