You are on page 1of 45

UNIVERSITATEA AL.I.

CUZA IAI FACULTATEA DE ISTORIE nvmnt la distan

CURS SPECIAL DE ISTORIE ANTIC UNIVERSAL

TOPONIMIE I TOPOGRAFIE GREAC


Autor i Titular: Prof.univ.dr. Octavian BOUNEGRU

ANUL III SEMESTRUL I 2010-2011

ISSN 1221-9363

TEMATICA CURSULUI
I. Elemente de toponimie greac - Importana toponimiei antice n studierea Antichitii clasice - Direcii de cercetare n istoriografia actual - Instrumente de lucru: Lexiconul de toponimie i topografie Hakkert II. Elemente de geografie antic tiina geografic ionian modele i reprezentri cltori i cltorii; peripluri

III. Elemente de cartografie greco-roman Herodot, coala alexandrin (Eratostene), Pytheas Cartografia roman: nceputuri, epoca Principatului

Tabula Peutingeriana Itinerariile romane: Itin.Ant., Itin.Burd., Itin.Gadit., Scutum Durae Europae surse cartografice romane trzii: Antiocheia, Madaba Tab.Peut.: scurt istoric Simboluri Descriere, funcionalitate, datare Semnificaii politice, militare, ideologice

IV. Topografie greac Topografie i urbanismn Antichitatea clasic coala ionian (Hippodamos din Milet) Principalele direcii de cercetare n istoriografia actual

Fig. 1: Harta lui Ptolemeu

Fig. 2: Itinerarium Gaditanum

Fig. 3: Mozaicul de la Madaba (Ierusalimul)

Fig. 4: Tabula Peutingeriana, segmentul VI (Roma)

Fig. 5: Tabula Peutingeriana, segmentul X (Constantinopol)

Fig. 6: Alexandria (plan)

Fig. 7: Milet, planul lui Hippodamos

10

Fig. 8: Rhodos (planul oraului elenistic)

11

Fig. 9: Priene (planul oraului elenistic)

12

LEXICON TOPONIMIC

Arabissos, Arbiso, localitate n Cappadocia, azi Aflin, Turcia. Oras aflat n estul Cappadociei, ntre muntii Taurus si Antitaurus, mentionat n itinerariile antice ca un important nod rutier, situat la ntretierea drumului care lega Caesarea de orasul Melitene si a drumului care ducea de la Melitene ctre Armenia Secunda. n epoca roman trzie Arabissos este mentionat ca sediu episcopal. Itin.Anton., 210; Hierocl.Synecd., 703, 9. O. Hirschfeld, RE, II.1, 1895, col. 364, s.v. Arabissos; L. Zgusta, Kleinasiatische Ortsnamen, Heidelberg 1984, p. 86. Aracha, Araxa, azi Erek, Siria. Localitate situat la 27 km. est fat de Palmyra, n teritoriul acesteia. Aici se gsea o statie militar, aflat pe drumul care lega Palmyra de orasul Sura. Numele acestei localitti este diferit mentionat n sursele antice: _Adaxa (Ptol.Geogr.,V, 15, 24) Aratha (Not.Dign.Or., XXXII, 11, 20) sau Harae (Tab.Peut. ///). CIL, III, Suppl. 6717-6722. A. Benzinger, RE, II.1, col. 366, s.v. Aracha..

Aradena, Aradna, Aradna, Aradn, azi Passopetra, Creta, Grecia. Oras situat pe coasta nordic a Cretei, n regiunea Sphaki. Pornind de la mentiunea lui Hierocles, potrivit creia Aradena era un oras fenician n Creta (Hierocl.Synecd., 651, I) s-a presupus c numele orasului este compus dintr-o rdcin care trebuie ctuat n toponimul fenician Arvad, la care s-a adugat terminatia cretan -n. n acest caz Aradena este considerat o colonie fenician n Creta. n realitate argumentele lingvistice nu par suficient de convingtoare pentru proba existent unui oras fenician n aceast zon, cu att mai mult cu ct nu s-au gsit pn acum urme arheologice feniciene n regiunea amintit. Stefan din Bizant arat c Aradena mai era numit si Anopolis,

variant care nu mai este mentionat n nici un alt izvor antic. Etniconul Aradenios este atestat epigrafic (IG, IX.2 Add., p. 83). Despre istoria orasului se cunosc extrem de putine lucruri. Numele orasului este mentionat ntr-o list de la Delfi, alturi de multe alte cetti cretane. Un eveniment notabil care este azi cunoscut este faptul c n anul 183 B.C. Aradena, alturi de alte orase din Creta, ncheie o aliant cu Eumenes, regele Pergamului. n tratatul ncheiat, comunitatea de la Arados este numit Hradnnioi. n textul acestui tratat este mentionat o sum de orase cretane, organizat ntr-o uniune care era dominat de Cnossos si Gortyna, care apar la nceputul seriei de orase mentionate n tratat. Este de remarcat ns faptul c regele Eumenes trateaz cu fiecare din orasele acestei koin n mod separat, ceeea ce sugereaz c, n realitate, uniunea respectiv era foarte instabil. Steph.Byz., s.v. Aradn; Syll.Inscr.Gr., 288; M. Guarducci, Inscriptiones Creticae, II, Tituli Cretae Occidentalis, Roma 1939, p. 39; A. Plassart, Inscriptions de Delphes, BCH, 1921, p. 59. O. Hirschfeld, RE, II.1, col. 370, s.v. Araden; M. van der Mijnsbrugge, The Cretan Koinon, New York 1931, p. 55; F. K. Movers, Das phnizische Altertum: Geschichte der Kolonien, Aalen 1967, p. 259. Arados, oras situat pe insula Rud, pe coasta Feniciei, n dreptul orasului de azi Tortose, Siria. Orasul a fost construit pe o mic insul de numai 800 x 500 m. situat la 2,5 km. de coasta fenician. Toponimul este de origine fenician, rwd nsemnnd refugiu. n tblitele de la Ebla orasul este numit Ara-wa-ad, iar n akadian apare sub mai multe variante: Ar-wa-da, A-ru-da, Aru-ad-da. Arados este varianta greac a toponimului. Orasul pare s fi fost fondat de sidonieni (Strab.Geogr., XVI, 753). Situat n largul coastei siriene, Rud este o mic insul care pare pierdut n mare. Strabon prezint insula cu o mare exactitate n cteva cuvinte: o stnc nconjurat de valuri. Insula Rud se afl la extremitatea septentrional a unei linii de recifuri, vechi lant de dune scufundate, care taie paralel coasta la o distant de 2 sau 3 km ncepnd de la Tripoli. Navigatia este periculoas n aceste regiuni de trm. n trectoarea situat ntre insulitele Abou-Ali si 14

Nussoni, n apropiere de Arados se gsesc numeroase epave antice, ncepnd din secolul V a. C. pn n secolul VI p. C. Distanta dintre insul si continent, care este n jur de 2 km, a fost divers apreciat n antichitate. Diferentele de apreciere tin de diversitatea punctelor de plecare si de rezultatele alese pentru a msura lungimea unei traversri efective. Fat de continent, coasta oriental a insulei sap un golfulet natural dublu care formeaz portul. Orientare nord-est - sud-vest a axei principale a insulei face din cele dou golfulete, suficient adopostite de agitatie si de vnturile dominante,confer insulei acostarea cea mai sigur de pe toat coasta sirian. Instalatiile portuare de la Arados dateaz probabil din epoca bronzului. Astzi este greu de reconstituit cu exactitate aspectul portului antic. Obstacolele naturale care separ cele dou golfulete au fost ridicate pe o fundatie din blocuri enorme care constituie o puternic rad portuar n care navele puteu s acosteze. n interiorul portului nu s-au gsit urme ale unui chei si nici urme de metereze. Portul din Arados nu era deci un port deschis, separat de oras printr-un zid. Pe de alt parte, textele antice, nu l numesc nici port nchis (limn kleist), ca portul din Sidon sau unul dintre porturile din Tyr. O inscriptie de la nceputul secolului III p. C. mentioneaz portul de pescari de purpur. Cum nu era n insul un alt golfulet care s poat servi ca port pentru pescari, portul pescarilor de purpur trebuie s fi ocupat golfuletul marelui port, mai precis n micul basin de la sud, care ar putea fi considerat ca un port unde pescarii de purpur si adposteau brcile si aproape de care si aveau antrepozitele si atelierele. Pe continent orasul mai dispunea de un important port comercial, Carn. Datorit pozitiei sale geografice, orasul cunoaste o spectaculoas dezvoltare. nc de la sfrsitul secolului XII a. C., mai precis n timpul lui Tiglath-Pileser (1115-1077) aria urban se extinde si n zona continental, aici instalndu-se si un cimitir. Noile cercetri arheologice au dovedit c este vorba de necropola regal a orasului. La nceputul secolului VIII a. C.. Arados era un nfloritor oras comercial, cu o intens activitate de comert maritim, n care snt mentionate deja comunitti formate din armeni si greci. Sursele literare mentioneaz c Abdilti, rege n Arados, pltea tribut regelui Senacherib. 15

Arados cunoaste o perioad de mare nflorire economic n timpul regelui Matanbaal (680-669 a.C.), activittile dominante fiind transportul maritim de mrfuri si constructia de corbii. Epoca persan a reprezentat pentru Arados un prilej de consolidare a dominatiei maritme n Mediterana oriental, Arados fcnd parte dintr-o aliant politic mpreun cu orasele Tir si Sidon. Flota de rzboi a orasului, comandat de amiralul Merbal, l-a nsotit pe Xerxes n expeditia mpotriva Greciei. Teritoriul continental al orasului s-a extins considerabil, ajungnd pn la fluviul Orontes; el cuprindea cteva orase comerciale importante pe continent, dintre care se remarca Marathos, centru economic prosper, controlat de aradieni. Marathos este descris de Pomponius Mela ca unul din cele mai mari si mai adpostite porturi de pe coasta fenician (Pomp.Mela., I, 12). Ocuparea orasului Marathos si integrarea sa n teritoriul continental aradian a adus imense servicii economiei orasului, n plin dezvoltare. Potrivit relatrilor lui Diodor, ocuparea Marathosului de ctre aradieni s-a petrecut dup un rzboi destul de ndelungat, n care operatiunile militare se mpleteau cu viclesugurile orientale (Diod.Sic., XXXII, 5, 1-2). Alte surse relative privind situatia politic a Aradosului nainte de sosirea macedonenilor ntregesc imaginea despre viata politic si economic a orasului. Pseudo-Scylax, care indic domnia lui Filip II al Macedoniei, numeste Arados basilea Turwn. Expresia nu pare s se traduc altfel dect prin: resedinta regal a Tirului, sau oras regal al Tirului. Potrivit acestui pasaj, Arados s-ar fi putut deci gsi sub hegemonia tirenian, iar insula va fi fost a doua capital a regatul Tir. Regele Straton din Arados se supune lui Alexandru cel Mare, iar orasul se bucur n perioada imediat urmtoare de o relativ autonomie. n tipul campaniei lui Alexandru n Siria Arados si teritoriul su se afl n mijlocul evenimentelor. Arrian descrie admirabil ntlnirea dintrre Alexandru si Straton, fiul lui Gerostratos, regele Aradosului si a Confederatiei aradiene. Acesta, mpreun cu tatl su si cu alti regi din Fenicia si din Cipru, se afla pe o corabie care conducea ntreaga flot militar aradian. ntmpinnd-ul pe Alexandru, Straton l ncoroneaz pe acesta cu o coroan de aur si i pred orasul, porturile, orasul Marathos si ntreg teritoriul (Arr.Anab., II, 13, 7). 16

Cucerirea macedonean nu marcheaz imediat sfrsitul regalittii n Fenicia. Dup Diodor, la sfrsitul secolului IV a. C. Antigonos a convocat regii Feniciei si guvernatorii din Siria. Nu se stie cnd a avut loc la Arados schimbarea de regim politic, dar acest eveniment trebuie cutat la nceputul secolului III a.C., cnd, de pild, Tirul devine republic, ctre 275 a.C. Dup ocupatia macedonean orasul nceteaz s mai bat moned proprie, pentru c primeste mai multe ateliere monetare regale (seleucide) care emit moned de argint (tetradrahme) si de bronz. Abia n anul 259 a.C., cnd ncepe era Arados, orasul reia emiterea de moned autonom. Aceste date, ca si alte informatii probeaz faptul c orasul, ca si alte cetti comerciale din zon, se bucur de o mare autonomie, regii seleucizi mrginindu-se la a-si rezerva profitul si de a-si aroga tutela regal. Din analiza emisiunilor monetare ale orasului, rezult un tablou destul de fidel al raporturilor dintre Arados si regatul Seleucid. n epoca diadohilor orasul a jucat un rol important, mai ales pentru regatul Seleucid. Desi au existat numeroase presiuni armate din partea Ptolemeilor, Arados se mentine ntr-o pozitie de independent relativ fat de acest regat. Arados se implic chiar n rzboiul dintre Seleucos Callinicos si Antiochos Hierax, ncheind cu primul un tratat n care se stipula, printre altele, obligatia orasului de a acorda azil aliatilor lui Seleucos (Strab.Geogr., XVI, 2, 14; Eusthatius, Geogr.Graec.min., II, p. 314). Cu ocazia rzboiului ntre Seleucos II Callinos si Antiochos Hierax, Arados a gsit ocazia de a-si mri posesiunile pe continent. Extinderea teritorial a Aradosului nu a cuprins si noile orase ale confederatiei. Nota lui Strabon priveste numai cresterea domeniului propriu al orasului. n 218 a.C. Arados acord ajutor regelui Antiochos III n rzboiul acestuia mpotriva regatului Lagid. Chiar dup nfrngerea lui Antiochos III la Raphia (217 a.C.) Arados reuseste s-si pstreze independenta fat de Ptolemaios IV. Ceva mai trziu ns orasul cunoaste un moment dificil, adic cucerirea si distrugerea sa de ctre Antiochos IV n anul 168 B.C., eveniment care sugereaz c raporturile sale cu regatul Seleucid au fost extrem de fluctuante. Fat de Lagizi, care dispuneau de toate resursele muntilor libanezi pentru construirea de nave, a santierelor din Sidon, Byblos si Tripoli, marinari 17

reputati din Tir si din Sidon, Seleucizii aveau o nevoie imperioas de puterea maritim a Arados-ului. Astfel, n timpul celui de-al doilea rzboi sirian (244243 B.C.) Antiochos II, care avea nevoie stringent de o aliant stabil cu Arados (pe atunci un puternic oras maritim, cu o flot puternic) acord cettii un statut special, fapt care se reflect n emisiunile monetare. Mai naintea sa, Antiohos I, la nceputul domniei sale, dorind s se fac agreat n orasul insular, face cadou veniturile marelui sanctuar din orasului vecin Baetoce, care apartinea Arados-ului, asigurnd profituri considerabile templului,

sanctuarului. Apoi Arados este scutit de toate taxele si de toate impozitele, iar casele orasului snt scutite de la rechizitie. Antiohos II pentru a se asigura de fidelitatea Arados-ului si binenteles de sprijinul armatei sale, i atribuie autonomie complet. Uznd de asemenea de privilegiul su ca oras liber, Arados emite tetradrahmele din argint, ncepnd n anul 259 a.C. Forta principal a orasului Arados, care i conferea suprematie pe mare si controlul traficului de mrfuri din zon era reprezentat de marina comercial si de rzboi. De altfel, nava de lupt este simbolul cel mai frecvent pe monedele emise la Arados. De pild, n perioada persan, staterii emisi la Arados aveau pe avers reprezentarea unei galere, cu toate detaliile de constructie. Astfel se poate reconstitui cu destul exactitate imaginea trierelor pe care Arados le-a trimis, sub conducerea lui Marbal, n rzboiul lui Xerxes la Salamina. n perioada elenistic, navele aradiene care figureaz n rzboiul lui Antiochos III si mai trziu n escadra lui Octavian, nu si-au schimbat totusi forma. De-a lungul a dou secole, serii de monede de bronz poart ca emblem o pror sau o pup a crui etambot este usor curbat n sus. Monedele aradiene nu reprezint dect foarte rar vase comerciale. n rzboiul romanilor contra piratilor, Arados si porturile apropiate primesc ele vizita escadrelor romane. Dup anul 64 a.C., Arados devine aliat al Romei si rmne, mpreun cu Tir si Sidon, singura dintre orasele feniciene care si-a conservat sub Imperiu statutul su din epoca elenistic. Este deci probabil ca Arados s nu fi fost integrat n provincia Siria. Arados a fost pentru ultima oar figura curajoas a lumii greco-romane prin rezistenta sa la cucerirea arab. Chiar dac coasta este n minile 18

musulmanilor nc din anul 636 e. n. insula nu este ocupat de Moawiya dect n 641, dup un greu asediu. Arados era o mare putere comercial. Relatiile sale comerciale se extindeau n toat Mediterana oriental. Relatiile Arados-ului cu Cipru, care era foarte aproape de coasta aradian, snt n mod particular limitate la perioada elenistic trzie. Importantul port al Salaminei, de pe coasta oriental a Ciprului, se gsea n fata Arados-ului. Nu este sigur dac n perioada clasic, Arados-ul ntretinea raporturi comerciale cu Creta. n schimb, ele erau foarte strnse cu Rhodosul, fapt dovedit de sursele epigrafice. La Delos, mare piat a comertului international, aradienii, ca si alti fenicienii, snt n mod deosebit numerosi nc din sec. III a.C., prezenta lor fiind atestat de inscriptii. Un artist din Arados semneaz unul din cele mai frumoase mozaicuri de la Delos, dintro locuint bogat de lng teatru. Tot la Delos se gseste o exedr continnd statuile membrilor unei familii din Arados, presupus a fi una din familiile regale aradiene. Mai multi aradieni snt onorati aici cu decrete de proxenie. Amploarea legturilor comerciale, din epoca greac si elenistic, pe care le ntretinea Arados n Orient si n Mediterana Oriental este sugerat de rspndirea monedei aradiene. Monedele emise de oficinele din Arados snt prezente n marile orase comerciale din Orient, cum ar Al-Mina, Lattakia, Tripolis, Byblos, Antiochia pe Orontes, iar n interior ele ajung pn la Alep si Dura Europos. n mod analog, descoperirile monetare de la Arados si din teritoriul su arat o intens circulatie a monedelor din orasele din Asia Mic sau din Grecia. n epoca roman circulatia monedei aradiene, aflat ntr-un vizibil regres, reflect fluctuatiile economiei orasului. Descoperirile monetare arat un veritabil declin al comertului aradian, fapt confirmat de decderea portului continental, Carn, care n epoca Severilor este mentionat ca slos, adic o rad deschis, care nu dispunea de bazine sau de alte instalatii, capabil doar s adposteasc mici ambarcatiuni. n mod surprinztor, deschiderea marelui drum caravanier dintre Eufrat si Mediterana, care trecea prin Palmyra si care i-a atras acesteia atta bogtie, nu a avantajat cu nimic comertul aradian, n ciuda faptului c orasul avea o foarte important pozitie geografic. Despre vechile institutii federale ale aradienilor nu stim nimic. nainte de sosirea lui Alexandru, si n primele perioade ale dominatiei macedonene, un 19

rege asigura unitatea confederatiei. Institutiile municipale din Arados si din alte orase ale teritoriului su snt mai bine cunoscute, dar numai n epoca roman. Consiliul si adunarea poporului snt organele suverane, atestate la Arados de mai multe decrete onorifice. n epoca lui Augustus ntlnim la Arados un proboulos, fr ndoial membru al sectiei care prezida Consiliul. Existenta unei astfel de institutii este caracteristic unei tendinte aristocratice sau timocratice pe care Roma a ncurajat-o constant. n epoca Severilor, un decret din Arados numeste, alturi de consiliu si de adunarea poporului, o gerusia. Numele magistratului eponim este necunoscut. Alte surse epigrafice mentioneaz agoranomoi, care supravegheau aprovizionare orasului si a pietelor. Portul din Arados este administrat, n epoca Severilor, de un colegiu format din 4 limenarhoi, care snt magistrati municipali, dar de traditie elenistic. n mai multe inscriptii din teritoriul orasului snt mentionati strategoi, foarte probabil magistrati nsrcinati cu mentinerea ordinii publice si a securittii n oras si n teritoriu. Aflat la ntretierea marilor drumuri comerciale orientale, dar si ntr-o zon de interferente culturale si religioase, Arados era un important centru al cultelor greco-orientale. Fenomenul de sincretism religios si de interpretatio graeca este extrem de pronuntat. Astfel, n marele zeu din Baetocaece al aradienilor, grecii, alturi de primii Seleucizi l-au recunoscut pe Zeus. Tot Zeus este identificat cu zeul fenician si sirian al furtunii, Baalshmin, cruia i se dedic un sanctuar n teritoriul Aradosului. Amploarea cultului lui Asclepios la Arados este sugerat de reprezentrile zeului pe monedele locale, ca si de numele theofore Asclepios rspndite printre aradieni. Asclepios este asimilat zeului fenician salvator Echmoun, pentru care Sidon poseda un sanctuar. n epoca roman cteva monede reprezint imaginea unui zeu narmat, nsotit de dou protome de cai, care ar putea fi Baal-Balaion, identificat cu Jupiter din Heliopolitanul. Sub domnia lui Elagabal acest cult cunoaste la Arados o perioad de maxim nflorire. Diod.Sic., XXXIII, 5, 4-6; Ptol.Geogr., V, 15, 27; Plin.Nat.Hist., V, 78; Flav.Jos.Ant.Jud., I, 138; Arrian.Anab, II, 13, 7; Theoph.Confess.Chron., 344. A. Benzinger, RE, II.1., col. 371-372, s.v. Arados; W. Otto, Beitrge zur Seleukidengeschichte des 3. JH. v. Chr., Mnchen 1928; H. Seyring, 20

Aradus et sa pre sous les rois Sleucides, Syria, 28, 1951, 206-220; idem, Antiquit Syriennes 92: Sleucos I et la fondation de la monarchie syrienne, Syria 1970, p. 300; P. J. Riis, Skas I. The North-East Sanctuary and the First Setting of the Greeks in Syria and Paletine, Copenhagen 1970; J.-P. Rey Coquais, Arados et sa Pre aux poques grecque, romaine et byzantine, Paris 1974; R. S. Bagnal, The administration of the Ptolemaic possessions outside Egypt, Leiden 1976, p. 11; P. Hgemann, Das alte Vorderasien und die Achmeniden. Ein Beitrag zur Herodot-Analyse, Beihefte zum Tbinger Atlas zum Vorderen Orients, 98, Wiesbaden 1992, p. 186; W. Orth, Die Diadochenzeit im Spiegel der historischen Geographie. Kommentar zur TAVOKarte B V 2 Diadochenreich (um 303 v. Chr.), Wiesbaden 1993, p. 82; L. Badre, s.v. Arwad, The Oxford Encyclopedia of Archaeology in the Near East, 1, E. M. Meyers ed., Oxford, 1997, p. 218-219. Aradus, oras plasat ipotetic n Africa proconsularis, identificat cu ruinele de la Henchir Bu Arada, n Tunisia. Existenta unui oras cu acest nume, desi pare putin plauzibil, se bazeaz pe mentiunea unui episcopus plebis Araditanae n anul 525. Nici o alt informatie, de natur literar sau epigrafic nu confirm aceast mentiune. Totusi, cercetrile recente privind topografia antic din zon, par s identifice localitatea Aradus (sau Aradi) n cmpia Fahs, lng localitatea Bu Arada, unde se mai pstreaz resturile unui arc de triumf si alte urme de locuire antic. Cteva inscriptii din timpul lui Valentinian I, Valens si Gratian atest n aceast localitate o activitate edilitar intens. Astfel, n timpul proconsulului Petronius Claudius (368-370) curatorul Fulvius Quadvuldeus dirijeaz construirea din temelii a unui praetorium (A, 1955, 52: praetorium pulcherrimum a fundamentis instructum Ful(vius) Quadvuldeus cur(ator) r(ei) p(ublicae) instantie sue). Potrivit unei interpretri recente, este posibil ca tot despre orasul Aradus (Aradi) s fie vorba ntr-o inscriptie descoperit n apropiere, anume un altar dedicat lui Constantin cel Mare, n calitate de restitutor orbis sui terrarum (aluzie la victoria sa mpotriva lui Maxentius, din anul 312). Altarul este dedicat de orasul Asadi, toponim care ar putut fi redactat ntr-o form corupt; n acest caz Aradi ar putea reprezenta, de fapt, Aradus. 21

H. Dessau, RE, II.1, 1895, col. 372, s.v. Aradus; R. Cagnat, A. Merlin, Atlas archologique de la Tunisie, Paris 1914-1926, f. 24, Bou Arada, Nr. 99; A. Beschaouch, La dcouverte de trois cits en Afrique Proconsulaire: Alma, Urev et Asadi, CRAI, 1974, p. 219-234; Cl. Lepelley, Les cits de lAfrique romaine au Bas-Empire II. Notice dhistoire municipale, Paris 1981, p. 70-73. Araxa, Araca, oras aflat n Lycia, la granita cu Caria, pe valea rului Xanthos, azi ren, Turkey. Orasul era situat ntr-o regiune muntoas, ntr-o depresiune a vii Xanthos, nconjurat de munti destul de nalti, cum ar fi Kapak Da, de 2254 m. si avnd iesire doar spre sud, pe drumul care ducea n orasul portuar Arsinoe-Patara. Araxa se gsea pe drumul care lega orasele Physkos de Tralleis, n Caria. Dup Ptolemeu, orasul era situat n tinutul Kragos (Ptol.Geogr., V, 3, 3). O dovad a importantei orasului n sistemul rutier din vestul Anatoliei este descoperirea resturilor unui pod chiar lng Araxa, din epoca roman. Sursele epigrafice atest un revirment al activittii edilitare la Araxa n epoca roman. Guvernatorul Pamphyliei, Cn. Avidius Celer Fiscillinus Firmus, pare s fi sustinut n mod efectiv un program de refacere a unor edificii ale orasului. n istoria orasului Araxa activitatea lui Orthagoras a reprezentat un moment decisiv. El a ndeplinit pentru oras cteva misiuni importante, n contextul evenimentelor din prima jumtate a secolului II a.C. Dup ce n 197 a.C. Araxa, mpreun cu ntreaga provincie Lycia a intrat sub stpnirea lui Antiochos cel Mare, n 189, dup btlia de la Magnesia, el trece n stpnirea Rhodosului. Dominatia rhodian trebuie s fi fost grea, dovad, pe de-o parte constituirea confederatiei Lydiei, din care fcea parte si Araxa, iar pe de alta, soliile pe care aceste orase le trimit romanilor pentru a le elibera. Abia n 169 a.C. romanii acord libertate Lydiei. n acest context activitatea lui Orthagoras a contribuit din plin la procesul de eliberare a orasului, dar si la consolidarea puterii sale n raport cu celelalte membre ale ligii. Ca reprezentant al Araxei, el conduce detasamentul de soldati n rzboiul mpotriva tiranului Moagetes, mpotriva cruia se coalizeaz ntreaga Confederatie. n paralel Orthagoras depune si o activitate diplomatic intens, conducnd ambasadele Confederatiei pe lng Moagetes, 22

iar apoi este trimis n solie din partea ligii la doi din cei decem legati trimisi de romani n 189 n Asia. Pe lng aceasta, Orthagoras reuseste s atrag de partea ligii orasul Orloanda, de la care, probabil prin manevre diplomatice, reuseste s obtin pentru Araxa o mic posesiune n teritoriul Orloandei. n sfrsit, dup eliberarea Lyciei n 169 a.C., atunci cnd Confederatia lycian instituie o srbtoare federal n cinstea Romei (Roma Epiphane) el a ndeplinit de dou ori functia de theor al acestei srbtori. Polyb.Hist., XXI, 34; Hierocl.Synecd., 685, 2. IGR, III, 504; SEG, 18, 1962, 570; TAM, 2.2, 701; G. E. Bean, Notes and Inscriptions from Lycia, JHS, 68, 1948, p. 46-56; B, 1950, 183. O. Hirschfeld, RE, II.1, 1895, col. 402, s.v. Araxa; S. Jameson, RE, Suppl. XIV, 1974, col. 55-56, s.v. Araxa; D. Magie, Roman Rule in Asia Minor, II, Princeton 1950, p. 1374; J. A. O. Larsen, Greek Federal Government, Oxford, 1968, p. 243; A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford 1971, p. 98-100; G. E. Bean, Lycian Turkey. An Archaeological Guide, London 1978, p. 70-72; L. Robert, travers l'Asie Mineure. Potes et prosateurs, monnaies grecques, voyages et gographie, Paris 1980, p. 305-307; L. Zgusta, Kleinasiatische Ortsnamen, Heidelberg 1984, p. 88; E. Winter, Staatliche Baupolitk und Baufrsorge in den rmischen Provinzen des kaiserzeitlichen Kleinasien (Asia Minor Studien, 20), Bonn 1996, p152. Arcades, Arkde, Arkdh, oras din centrul Cretei, azi Hagios Ilias, Creta, Grecia; localizarea este totusi incert. Numele orasului apare n epoca roman trzie ntr-o form corupt - Arpade (Rav.Cosmogr., p. 397). Autorii latini o numesc simplu Arcadia. Itinerariile antice o mentioneaz ca Arcade (Tab.Peut.: Arcade XVI m. p. a Lytto, XXX a Bianno). Istoria acestui oras este putin cunoscut, cele mai importante informatii fiind cele de natur epigrafic. O interesant descriere a zonei n care se afla orasul se gseste la Plinius (Plin.Nat.Hist., XXXI, 4, 53: Proditur certe in Creta expugnato oppido quod vocabatur Arcadia cessasse fontes amnesque qui in eo situ multi erant: rursus condito post sex annos emerssisse uti quaeque coepissent partes coli.). Inscriptiile mentioneaz organismele de conducere ale 23

orasului (dmo, pli) precum si cteva magistraturi (grammate t pleo). Sursele epigrafice reflect anumite momente din relatiile externe ale orasului. Astfel, dup anul 260 a.C. Arcades, mpreun cu Gortyna, ncheie o aliant cu Milet. Relatiile cu metropola ionian se mentin mult vreme, dovad fiind decretele de proxenie acordate cettenilor din Arcades. n anii 221-220 a.C. Arcades, n calitate de membr a unei largi uniuni cretane, ia parte activ la rzboiul cu Lyttos. Evenimentul este descris pe larg de Polybios (Polyb.Hist., IV, 53). n aceast perioad Cnossos si Gortyna stpneau practic ntreaga Creta, instituind un control asupra tuturor oraselor cretane, cu exceptia orasului Lyttos. n cursul rzboiului care izbucneste n anul 221 a.C. ntre Cnossos si toate aliatele sale, inclusiv Gortyna, si Lyttos, se produc disensiuni ntre aliati. Cetatea Arcades, mpreun cu alte cteva orase vecine, hotrste ruperea aliantei cu Cnossos si sustinerea militar a cettii Lyttos. Nu se stie ns care vor fi fost urmrile acestei manevre politice si militare pentru orasul Arcades. n cursul rzboaielor mecedonene care ncep n anul 201 a.C., orasul Arcades, alturi de alte cetti cretane (Vaxus, Sybrita, Latus, Istronia si Allaria) se aliaz cu Filip V, n timp ce alte orase, n frunte cu Cnossos se plaseaz pe pozitii anti-macedonene. n anul 183 a.C. orasul ncheie o aliant cu Eumenes, regele Pergamului. n epoca crestin Arcades este mentionat ca sediu de episcopat. IC, I, 19, 20, 22, 54. Polyb.Hist., IV, 53; Senec.Quaest.Not., III, 2, 5; Hierocl.Synecd., 650, 5, s.v. Arkada. Margarita Guarducci, Inscriptiones Creticae, I, Tituli Cretae mediae praeter Gortynios, Roma 1935, p. 6-8. M. van der Mijnsbrugge, The Cretan Koinon, New York 1931, p. 66. Archanes, Arxne, Axrna, oras cretan n apropiere de Cnossos, azi Tourkogeitonia, Creta, Gercia. Localitatea se afla la aproximativ 10 km. de Cnossos si a jucat un rol relativ important n epoca micenian. Potrivit unei analize filologice recente, numele orasului este identificat cu un toponim 24

pstrat n tblitele Liniar B de la Cnossos, anume se-to-i-ja, care ar nsemna loc pentru adpostirea carelor Urmele antice ale orasului au fost relativ bine cercetate. Cele mai multe dintre ele snt din epoca palatial (obiecte de cult, altare, ceramic, locuinte) si confirm de altfel caracterul palatial al localittii Archanes. Din acest punct de vedere importante snt si descoperirile din necopola micenian de la Archanes, mai ales mormintele de rzboinici. Descoperirile arheologice atest o puternic locuire micenian la Archanes cu un caracter urban evident, mai ales n faza III A2-B, dup care urmeaz un oarecare regres, pus pe seama unui cutremur. Cercetri arheologice de suprafat au surprins de asemenea, n apropierea orasului antic, o suprafat de aproximativ 1,8 ha. care ar putea reprezenta ruinele unui palat si ale unui sanctuar O descoperire surprinztoare din necropola micenian de la Archanes, de dat recent, a permis, prin metode antropologice, reconstituirea nftisrii unei preotese si a unui preot. n epoca clasic Archanes este atestat epigrafic ntr-un tratat ncheiat n secolul V a.C. ntre Argos pe de-o parte si Cnossos si Tylissos pe de alta. IC, I, 4. E. Sapouna-Sakellaraki, Archans lpoque mycnienne, BCH, 114, 1990, p. 67-101; J.-P. Olivier, Mikenaka, BCH Suppl. XXV, Paris 1992, p. 456; G. Owen, Was SE-TO-I-JA at Archanes, Kadmos, 33, 1994, p. 23-28; A. J. N. M. Prag et al., The Priest and Pristess from Archanes-Anemospilia: Reconstructing Minoan Faces, ABSA, 89, 1994, p. 89-100. Archelais, Arxela, localitate n Palestina, situat n valea Jordan, pe drumul dintre Jericho si Skythopolis, identificat n apropiere de orasul de azi Neara, Jordania. Orasul a fost fondat de Archelaos, fiul lui Herodes cel Mare. n antichitate localitatea era celebr pentru calitatea curmalelor care erau exportate. Orasul pare s fi avut o oarecare important n zon ntruct n Mozaicul Madaba (Madaba, 3 - Vignette) este reprezentat printr-un turn, simbol care marca o localitate destul de important.

25

Ruinele acestei orasului se pot vedea n satul al-Baydt: o incint de 600 x 250 m, mai multe cldiri publice, unele din ele pstrnd resturi de mozaic, ruinele unei bazilici crestine. Flav.Jos.Bell.Jud., II, 9, 1; Ptol.Geogr., V, 15, 5; Plin.Nat.Hist., XII, 44. A. Benzinger, RE, II.1, 1895, col. 445, s.v. Archelais; A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford 1971, p. 275; TIR Iudaea Palestina, Jerusalem 1994, p. 67; G. Schmitt, Siedlung Palstinas in griechisch-rmischer Wiesbaden 1995, p. 63. Arethusa, Arqousa, 1. oras din provincia Mygdonia, localizat ipotetic ntre lacul Bolb si golful Orphano, n apropiere de vrsarea fluviului Strymon n Marea Tracic, azi n Macedonia, Grecia. Foarte probabil orasul a fost ntemeiat de Calcis din Eubea, acest fapt explicnd numele pe care l purta, ntruct n insula Eubea se afla un loc numit Arethusa, pe drumul dintre Calcis si Eretria. De altfel, toponimul Aretusa provine de la rdw, care desemna n mod frecvent izvor. Traditia literar identific Arethusa cu locul n care a murit si a fost nmormntat Euripide. Nu mai putin de patru izvoare antice mentioneaz acest lucru. n Itinerarul Burdigalens se spune: mutatio Peripidis, ibi posuit est Euripides poeta (Itin.Burdig., 604, 6-7). Cea mai sugestiv mentiune n acest sens este trzie (Amm.Marc., XXVII, 4, 8: Acontisma, cui proxima Arethusa, convalis et statio, in qua visitur Euripides sepulcraum). Ctre 400 a.C. orasul se elibereaz de sub tutela Macedoniei, dar revine sub stpnire macedonean ncepnd cu anul 348 a.C. ncepnd din 377 a.C. Arethusa fcea parte din a doua Lig athenian. Sursele epigrafice (mai multe decrete de proxenie) atest legturi stabile cu Atena si cu alte orase. n epoca roman Arethusa si mentine un statut de cetate autonom. Scyl.Car., 66; Plin.Nat.Hist., IV, 35; Ptol.Geogr., III, 12, 7; Steph.Byz., s.v. O. Hirschfeld, RE, II.1, 1895, col. 679-680, s.v. Arethusa, Nr. 8; D. Magie, Roman Rule in Asia Minor to the End of the third Century after Crist, Princeton, New Jersey 1950, p. 44; TIR Naissus - Dyrrhachion - Scupi Serdica - Thessalonike, Ljubljana 1796, p. 17; S. Laufer ed., Griechenland, 26 Zeit. Ostjordanland, Negeb und (in Auswahl) Westjordanland, Beihefte zum Tbinger Atlas des Vorderen Oriens, 93,

Lexicon der historischen Sttten. Von den Anfang bis zur Gegenwart, Mnchen 1989, s.v. Arethusa. 2. Oras n Siria, situat pe drumul dintre Epiphania si Emesa, azi ElRestan, Siria. Numele este dat cu sigurant, de Seleucos Nicator, dup orasul omonim din Macedonia. Orasul a fost ntemeiat de colonisti din Macedonia si se afla la intersectia unui important drum comercial si strategic care lega Mediterana de Eufrat, cu cel de pe coasta siro-palestinian. Gratie acestei pozitii, Arethusa cunoaste o viat comercial deosebit de prosper. n epoca augustan aici se nfiripeaz un mic principat aflat sub tutela Romei, dup ce, n timpul lui Pompeius, orasul fusese declarat liber. Strab.Geogr., XVI, 753; Plin.Nat.Hist., V, 82; Itin.Anton., 188; Flav.Jos.Ant.Jud., XIV, 75; App.Syr., 57. A. Benzinger, RE, II.1, 1895, col. 679-680, s.v. Arethusa, Nr. 10; G. Schmitt, Siedlung Palstinas in griechisch-rmischer Zeit. Ostjordanland, Negeb und (in Auswahl) Westjordanland, Beihefte zum Tbinger Atlas des Vorderen Oriens, 93, Wiesbaden 1995, p. 63-64. Argilos, Argilo, 1. oras din Macedonia, azi Na Kerdylia, Grecia, aflat n apropiere de vrsarea fluviului Strymon n Marea Egee. Orasul era o colonie a Andros, plasat strategic n regiunea Bisaltia, pe drumul care urmrea coasta mrii Trace. Numele orasului pare s aib o etimologie tracic, argilos n limba trac nsemnnd soarece, aluzie la o legend potrivit creia n santul primei temelii a orasului si-a fcut apartia un soarece. Nu este exclus ns nici o etimologie greac, mult mai plauzibil de altfel, rgilo = argil. Despre topografia acestui oras se cunosc putine lucruri. Cercetri arheologice foarte recente au degajat o bun parte din suprafata de locuire a orasului, cu strzi si locuinte, sistem de drenare a apelor pluviale, precum si resturile unui atelier de ceramic fin din epoca arhaic. Cercetrile din necropola orasului au pus n evident numeroase complexe funerare, din epoca arhaic si clasic, cu un bogat inventar funerar (ceramic, obiecte de bronz si de sticl). Situat ntr-o pozitie att de favorabil, Argilos trebuie s fi avut o viat economic relativ prosper, fapt confirmat si de cuantumul tributului pe care l 27

pltea, ca membr a Ligii attice, situat ntre 9000 si 10000 de drahme. Orasul fcea parte din Lig nc din 478 a.C. ncepnd din secolul V a.C. Argilos emitea moned de argint si de bronz. Orasul dispunea si de un teritoriu agricol, din care fcea parte si orselul Kerdylion. n timpul rzboiului peloponesiac Argilos trece succesiv sub controlul Spartei si al Athenei. n 422 a.C. orasul se revolt mpotriva Athenei, iar n urma pcii lui Nikias i se garanteaz autonomia Dup cucerirea mecedonian orasul este anexat de mai puternicul su vecin, Amphipolis, asa cum o dovedesc sursele epigrafice. Teritoriul s este mprtit ntre cettile Brea si Amphipolis. Herod.Hist., VII, 115; Thuc.Hist., IV, 103, V, 18; Strab.Geogr., VII, 331; Ptol.Geogr., III, 13, 35. B. D. Meritt, H. T. Wade-Gery, M. F. McGregor, The Athenian Tribute List, IV, Princeton, New Jersey 1953, p. 10; L. Zgusta, Kleinasiatische Ortsnamen, Heidelberg 1984, p. 92; F. Papazoglou, Les villes de Macdoine a lpoque romaine, BCH. Suppl. XVI, Paris 1988, p. 363-364; S. Laufer ed., Griechenland, Lexicon der historischen Sttten. Von den Anfang bis zur Gegenwart, Mnchen 1989, s.v. Argilos, p. 128-129; TIR Naissus Dyrrhachion - Scupi - Serdica - Thessalonike, Ljubljana 1796, p. 17; G. Touchais, Chronique des fouilles et dcouvertes archologiques en Grce en 1995, BCH, 120, 1996, p. 1267; S. Huber, Y. Varalis, Chronique des fouilles en 1994, BCH, 119, 1995, p. 960. Argos, Argo, 1. ora n Argolida, Peloponez, Grecia. Unul din cele mai importante orase ale Greciei. Faptul c n Iliada si Odisea numele de Argos este de mai multe ori asociat cu acela al altor orase din Pelopones, ca Micene, Tirint, Sparta sau Pylos sugereaz faptul c n epoca micenian Argos era un oras. Cel mai adesea ns numele de Argos desemneaz un regat imaginar. Profitnd de o confuzie la care ei nsisi au contribuit, fr ndoial, locuitorii Argolidei nu ncetau a insista n acest trecut prestigios. Studiul locuintelor, a mormintelor si a mobilierului lor arat c Argos cunostea o evolutie analog cu cea a altor situri ale cmpiei argiene, ca Prosymna, Berbati, sau Asine, atingnd nivelul su de prosperitate maxim ntre mijlocul secolului 28

XV a.C. si ultimele decenii ai secolului XIII a.C. Argos poseda deci, n epoca micenian toate caracteristicele unei aglomerri relativ dinamice, dar aparent nimic din ceea ce i ofer specificitate unor mari orase: nici palate, nici citadele, nici morminte cu cupol monumental, nici tblite nscrise. ncepnd de la sfrsitul secolului XI a.C. Argos ncepe s se impun ca un centru vital al cmpiei argiene. Aglomeratia cunoaste atunci o dezvoltare fr precedent. Centrul su de greutate, dup atta timp oscilant, se aseaz la Larisa (acropolea) unde rmne pn la sfrsitul antichittii. Evolutia urban se accelereaz pe la mijlocul sec. VIII a.C. Constructiile n zonele mrginase pn atunci neocupate, ca cele care se ntind ntre agora antic si centrul orasului modern, se dezvolt. Organizarea social si politic a Argosului n epoca geometric ne scap aproape n ntregime. Se stie numai, gratie lui Pausanias, c n ultimele decenii ale secolului VIII a.C., puterea era nc exercitat, cel putin cu titlul, de un rege. Totul pare deci s indice faptul c la sfrsitul secolului VIII a.C. Argos este n fruntea unei entitti teritoriale, politice, economice si culturale printre cele mai importante din ntreaga Grecie. Identitatea cultural este perceput prin cultele practicate. Chiar la Argos, n starea actual a cunostintelor, sanctuarele cele mai vechi par s fi fost cele de pe acropolei Larisei si de la Aspis. n orasul propriu-zis nu a existat dect un singur sanctuar identificabil cu monumentele pe care l mentioneaz Pausanias, acela consacrat Afroditei. Ofrandele ngropate n momentul ridicrii templului, ne permit s ne gndim la faptul c el a fost n activitate nc de la sfrsitul secolului VII a.C. Heraionul este singurul sanctuar unde au fost fcute importante cercetri. n prima jumtate a secolului VII a.C. un templu al crui stilobat a fost partial conservat, a fost construit pe o important teras n aparent pseudo- ciclopic. Strabon spune c Heraionul a fost un sanctuar comun Argosului si Micenei. Unificarea cmpiei argiene a permis si dezvoltarea cultelor. Numeroase srbtori religioase nu snt ctusi de putin pentru noi simple nume: Agriania n memoria mortii unuia din fiii lui Proitos, Daulis, comemornd rzboiul fraticid al gemenilor Acrisios si Proitos, Karneia, n onoarea lui Apollon (o srbtoare pe care argienii o aveau n comun cu vecinii lor) Hibristika n onoarea Afroditei, Tyrbe n onoarea lui Dionisos, Sthenica n onoarea lui Zeus. Ele 29

cuprindeau procesiuni, sacrificii si banchete publice. Vechimea srbtorilor Herei este confirmat de legenda lui Cleobis si Briton. Istoriografia greac prezint n general epoca arhaic ca o perioad de permanent conflict ntre Argos, care era n culmea puterii sale, si Sparta. Pentru mai multi istorici, totusi nfruntarea dintre cele dou orase este putin probabil s fi avut loc ninte de mijlocul secolului VI a.C. Sparta a intreprins campanii de cucerire a teritoriilor care nconjurau Argosul nc din secolul VIII a.C. n perioada rzboiului cu Ionia (499-494 a.C.) n momentul n care cucerirea Miletului de ctre persi era previzibil, Cleomene din Sparta obtine victoria de la Sepeia mpotriva Argosului. Argienii au fost luati prin surprindere n pdurea sacr a Argosului n care Cleomene a apris focul. Consecintele luptei lui Sepeia au fost imense. Precum rzboaiele medice, evenimentul a lsat loc unor ntregi legende cu un mare ecou ulterior n literatur. Inscriptiile argiene ofer numeroase informatii privind organizare politic. La Argos puterea era reprezentat de bla si de aliaia teleia, care se reunea la intervale impuse de lege, dar care putea fi amnat. Ea era prezidat de ctre presedintele consiliului n exercitiu. Membrii adunrii (tleiai) se ntruneau n sedinte ordinare n a treia decad a lunii. Sedintele extraordinare se ntruneau n prima decad a lunii si aveau de obicei ca scop rezolvarea unor probleme rmase restante din luna precedent. Alturi de acest consiliu mai era unul numit Cei opt zeci, care aveau si unele atributii n domeniul finaciar. Chestiunile financiare importante pentru cetate erau nsarcina unui colegiu de tamiai. Pentru epoca clasic inscriptiile mentioneaz si magistratii cunoscuti sub numele de artynai, acestia peloponeziace Argosul are o evolutie extrem de corespunznd probabil arhontilor atenieni. n rzboaiele interesant, ncheind o aliant defensiv cu Sparta, care a stat la originea unui rzboi cu Epidaur (419 a.C.), si a btliei de la Mantinea (418 a.C.) si care nu va fi respectat dect foarte putin timp. nc din 417 a.C., totusi democratia a fost restaurat la Argos. Pentru a confirma reconcilierea ntre argieni a fost ridicat o statuie din marmur a Zeului Meilichios, comandat sculptorului Policlet, n centrul agorei. Cu ajutorul atenienilor, argienii ntreprind atunci construirea unui zid lung care lega portul de golful Nauplia. Pacea lui 30

Antalcidas pune capt rzboiului cu Corintul si consacr hegemonia Spartei, Argos fiind constrns s renunte la Corint. n cursul deceniilor n care s-a exercitat hegemonia teban, argienii vor lua parte la diverse operatiuni n jurul Corintului (368 a.C.), Epidaur (368 a.C.), n Arcadia (367 a.C?), n Achaia (366 a.C.) si la Sicyon (369 a.C.). Dup btlia de la Cheroneea din 338, unde a fost nfrnt coalitia oraselor grecesti strnse n jurul Tebei si a Atenei contra regelui Macedoniei, Filip II au primit supunerea Atenei, a Corintului si a altor orase din Peloponez, care erau n coalitia mpotriva lui, astfel c Argos a intrat n posesia teritoriilor pe care lacedemonienii le luaser. n 272 a.C., Argos a intrat din nou n istorie n timpul unei btlii: regele Pyrros al Epirului si pierde viata ntr-o lupt de strad ncercnd s pun mna pe oras. Epoca arhaic si clasic au reprezentat n istoria Argosului o perioad de maxim dezvoltare a structurilor urbane.Chiar n oras templul Afroditei a fost reconstituit. Fundatiile templului arhaic au fost cuprinse n cele ale templului clasic, care i va succeda spre mijlocul secolului V a.C. Era vorba un edificiu mic de 13,40 x 6,20, care nu avea dect un pronaos in antis si o cella. Sanctuarul lui Apollon Pithaneus si cel al Afroditei se gseau amndou foarte aproape de zidul orasului, ca si sanctuarul lui Asclepios. Fondatorul mitic al sanctuarului lui Apollon, Pithaneus, trecea drept fiul lui Apollon venit din Delphi. Gratie acestor amenajri, orasul Argos devine un adevrat oras, al crui monumente publice atrag privirea. Eforturile argienilor nu se ndreapt numai spre piata public, dar s-au ntins si spre restul orasului. Pe flancul de sud-vest al Aspisului, la mijlocul drumului, se ridica un complex oracular consacrat lui Apollon Deiradites, care si trgea numele chiar de la locul pe care se gsea. La nceputul secolului III a.C. jocurile nemeiene si jocurile n onoarea Herei (Hekatomboia) au fost transferate n oras. Pn la sfrsitul secolului IV B.C. jocurile erau total diferite si se pare c ar fi avut un agonotet al jocurilor nemeene si un argonotet al Hekatomboia. Treptat, cele dou magistraturi vor fuziona. Spre mijlocul secolului III a.C. Argos cunoaste o nou perioad de nflorire. O retea de fortificatii asigur aprarea teritoriului. Zidurile orasului au fost reparate si prelungite. Programul arhitectural al centrului politic este 31

terminat, dar continu s se ridice noi monumente. Anexarea jocurilor nemeene a adugat un plus de prestigiu orasului. Inscriptiile posterioare anului 146 a.C. permit s se ntrevad schimbri importante n institutiile politice ale Argosului. Esentialul responsabilittilor pare de acum nainte s se gseasc n minile unui colegiu al sinedrilor, care actioneaz n ntelegere cu magistratii pentru a propune decrete, se ocupau de problemele financiare, de relatiile externe. Alte functii se exercitau n snul institutiilor provinciale si internationale din care Argos fcea parte. Vechea confederatie aheean a supravietuit si magistratul su suprem era n acelasi timp un strateg, dar aceste prerogative par mai degrab religioase. Programul edilitar al orasului continu n epoca roman. Agora este restaurat si nfrumusetat cu noi edificii, cum ar fi o constructie tetragonal, semnnd cu un mormnt, dar care servea ca fntn si se compunea dintr-un soclu ptrat nvelit n chirpici, deasupra cruia patru pilastrii n unghi din chirpici lsau s se vad o deschiztur de 2,35 m la fiecare colt. Edificiul era n ntregime placat cu marmor si nconjurat de un bazin tot din marmor. Gimnaziile si bile se multiplic si se dezvolt si ele. Termele snt instalate ntr-o marea cldire n apropiere de teatru. Ansamblul se ntindea pe 84 m lungime. n 267 p. C. herulii au ptruns si n Grecia si au cucerit si devastat orasul. n epoca roman trzie Argos a fcut parte din eparchia Ahaia, a crei capital era la Corint. Mai trziu Argos devine sediul unei episcopii. Dintre episcopii de Argos snt cunoscuti Pereginius, care a luptat contra ereziei setienilor, apoi Genethlios, Onesimos, Thales si Ioan. O bazilic de mari dimensiuni pavat cu marmor si cu mozaic, a fost descoperit n cartierul de sud-est al orasului. Bogtia decoratiilor sale sugereaz c ea a putut servi ca bazilic episcopal. Ctre mijlocul secolului VI p. C. anumite cartiere ale orasului au fost abandonate; n alte locuri, s-a continuat repararea celor mai vechi case. Cauzele acestei regresiuni au fcut obiectul unor dispute stiintifice. Argos este departe de a fi singurul oras care s fi fost afectat de acest fenomen, care pare legat de toate acele profunde transformri care zdruncin societatea protobizantin.

32

Reconstituirea peisajului urban si a principalelor monumente de la Argos este posibil prin coroborarea descoperirilor aheologice cu sursele antice, n primul rnd descrierea lui Pausanias. n agoraua argian un loc deosebit de important l avea sanctuarul lui Apollon Licianul, considerat centrul religios, dar si politic al cettii, la care se aduga templul lui Zeus Hyetos. Pausanias mentioneaz existenta unui numr mare de monumente publice care ocupau centrul Argosului. n mijlocul agorei se afla sanctuarul lui Apollon Lykeios. Resturile altarului cu triglife la baz, de la mijlocul secolului V a.C. si cu blocuri provenind de la antablamentul unui portic care fcea parte din sanctuar au fost regsite n constructiile de la sfrsitul antichittii, dar templul nsusi nu a fost nc descoperit. Trebuie fr ndoial cutat amplasamentul spre nord, de unde provin vestigiile cele mai vechi ale agorei. Din nucleul primitiv al agorei se cunosc foarte putine elemente. Mult mai bine documentat, din punct de vedere arheologic, este agora din secolul V a.C. Un monument caracteristic din aceast perioad este sala hypostil, aflat n apropiere de palestr, si de porticul de sud al agorei. Sala hypostil are o dubl important. Mai nti pentru urbanismul Argosului n epoca clasic, n sensul c edificiul reprezenta una din cele trei axe fundamentale ale tramei urbanistice de la Argos. Pe de alt parte, aici s-au gsit n cursul cercetrilor arheologice numeroase inscriptii al cror continut istoric este relevant. Este vorba de texte epigrafice care atest arbitrajul argian n favoarea Cnossosului, stabilirea granitelor teritoriului argian, sau de decrete onorifice prin care snt confirmate legturile orasului cu Rhodos sau Epidauros. Un alt document epigrafic exceptional este scrisoarea lui Agrippa ctre gerusia argian, text care prezint mare o valoare istoric. La est de sala hipostil, un mare monument cu portice pe trei laturi a fost construit n al treilea sfert al secolului V a.C. Fatada de nord care ddea spre aceeasi sal hipostil, se prezenta ca un portic lung de 83,50 m si lat de 5,60 m. sprijinit de 40 de coloane dorice. Alte monumente importante descoperite recent snt terasa lui Apollon, palestra si pista atletilor si nymphaeum. n epoca elenistic a avut loc un vast program de restaurare si de lrgire a edificiilor agorei de la Argos, cum este cazul palestrei, refcut dup un plan ortogonal, iar thatron-ul este transformat n odeion. 33

Un alt edificiu important pentru cetate era sanctuarul dedicat Herei Akraia. n timpul lui Hadrian si gratie generozittii acestuia, sanctuarul Herei, care fusese distrus ntr-un incendiu, este refcut din temelii, asa cum glsuieste o inscriptie recent descoperit. Aceste lucrri fceau parte, fr nici o ndoial, dintr-un amplu program edilitar din vremea acestui mprat, de care Argosul a beneficiat din plin. Edificiul cel mai spectacular din spatiul urban al Argosului este teatrul; cu cele 37 de gradene, el putea cuprinde ntre 2300 si 2500 de persoane. Este unul din cele mai vechi teatre cunoscute n Grecia si a fost restaurat n mai multe rnduri, ultima oar n epoca roman. Agora de nord a suferit si ea lucrrile importante care au modificat considerabil aspectul urbanistic. La aceste lucrri se adaug si cele pentru canalizarea orasului. Teritoriul Argosului este bine reprezentat n sursele istorice, epigrafice si arheologice. Snt atestate aici exploatri agricole, mici asezri, sanctuare si alte locuri de cult. Dintre asezrile din teritoriu, numite choriai se cunosc mai multe: Oinoi, Kenchreai si Thyreatis. Aceasta din urm era cunoscut pentru plantatiile de mslini. La granita cu teritoriul Spartei se aflau asezrile Anthene, Neris si Eua, n aceasta din urm gsindu-se un templu. Un alt orsel din teritoriul Argosului, Thyrea, se afla pe coast, n apropiere de Methana, si dispunea de un mic port comercial. n partea de sud a teritoriul s-au descoperit ruinele unei asezri rurale si a mai multor vile decorate cu mozaicuri si dispunnd de sisteme de aprovizionare cu ap. n teritoriul argian se gsea si orasul Kleonai, localitate important care, n epoca Severilor emitea moned. Orasul avea un rol important n organizarea jocurilor nemeene. Un alt orsel care apartinea Argosului era Phleius, unde s-au gsit urmele unui teatru si un templu dedicat zeitei Isis. Acesta era un cunoscut sanctuar pentru cultele cu misterii. Paus.Descr., II, 18-24; Strabo.Geogr., VIII, 6, 7. P. Charneux, En relisant les dcrets argiens, BCH, 114, 1990, p. 396415. W. Tomaschek, RE, II.1, 1895, col. 787-788, s.v. Argos, Nr. 1; M. Matsos, Histoire politique dArgos, Athnes 1945; U. Kahrstedt, Das 34

wirtschaftliche Gesicht Griechenlands in der Kaiserzeit. Kleinstadt, Villa und Domne, Bern, 1954, p. 169-175; W. Wollgraff, Le sanctuaire dApollon Pythen Argos, Paris 1956; G. Leroux, Larchitecture de lArgolide au IV-e et III-es, Paris 1961; P. Courbin, La cramique gometrique de lArgolide, Paris 1966; R. A. Tomlinson Argos and the Argolid, from the end of the Bronze Age to the Roman occupation, London 1972; R. Ginouvs, Le theatron gradins droits et lOdon dArgos, Paris 1973; P. Courbin, Tombes gomtriques dArgos, Paris 1974; J. F. Bommelaer s.v. Argos , The Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell ed., Princeton, New Jersey 1976, p. 90-91; Th. Kelly, A history of Argos to 500 B.C., Minneapolis 1976; tudes argiennes, (BCH Suppl. VI), Paris 1980; W. Kendrick Pritchett, Studies in Ancient Greek Topography, III, Berkeley-Los Angeles-London 1982, p. 246248; M. Pirart, M. Pirart, Un oracle dApollon Argos, Kernos, 3, 1990, p. 319-333; M. Sv, Les voyageurs franais Argos, Paris, 1993; J.-F. Bommelaer, Fr. des Courtils, La salle hypostile dArgos, Paris 1994; P. Marchetti, Le nymphe de lArgos. Fouille, tude architecturale et historique, Paris 1994; S. Hubner, Y. Rizakis, Chronique des fouilles et dcouvertes en Grce en 1994, BCH, 119, 1995, p. 870; P. Marchetti, Y. Rizakis, Recherches sur les mythes et la topographie dArgos IV. Lagora revisite, BCH, 119, 1995, p. 438-472; M. Pirart, Une ddicace dun temple dHra Argos, Argos, 119, 1995, p. 473-477; M. Pirart, G. Touchais, Argos. Une ville grecque de 6000 ans, Paris 1996; M. Pirart, Pour une approche du panthon argien par la mythologie: le bouclier dnAthna, Kernos, 9, 1996, p. 171-194; D. Mller, Topographischer Bildkommentar zur Historien Herodots. Griechenland, Tbingen-Berlin 1989, p. 744-749. 2. Amphilochikon, oras n Epir, n apropiere de localitatea de azi Loutron, Greece. Potrivit traditiei, orasul a fost fondat dup rzboiul troian de ctre Amphilokos. Despre istoria acestui oras se cunosc putine lucruri, singurul fapt notabil fiind alianta cu Athena la nceputul rzboiului peloponesiac. Dintre urmele care se mai pstreaz n locul unde se gsea orasul, se remarc n primul rnd zidul de aprare, cu turnuri, construit n secolul VI a.C. si refcut n secolul urmtor. Strab.Geogr., VII, 7, 7. 35

W. Tomaschek, RE, II.1, 1895, col. 787-788, s.v. Argos, Nr. 4; M.. M. H. Mc Allister. s. v. Argos-Amphilochikon, The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell ed., Princeton, New Jersey 1976, p. 91. 3. Orestikon, oras n tinutul Orestida din Macedonia, identificat ipotetic lng localitatea de azi Chroupista, care poart deja numele Argos Orestikon, Grecia. Traditia mitologic atribuie lui Oreste fondarea cettii Argos din Orestida-Macedonia; orasul era chiar considerat ca loc de origine al dinastiei Argeazilor (Strab.Geogr., VII, 326). Cmpia Argian din acest tinut este mentionat cu prilejul invaziei dardanilor n Macedonia, n anul 208 a.C. (Tit.Liv.ab.Urb.cond., XXVII, 33, 1: Dardanos in Macedoniam effusos Orestidem iam tenere ac descendisse in Argestaeum campus). Orasul a fost identificat initial cu satul Chroupista, cruia ntre timp i sa dat numele Argos Orestikon, unde s-au descoperit urme antice. n aceast zon, mai precis n locul numit Armnochori, a fost plasat orasul Argos, considerat ca centru unei koinon de orsele din tinutul Orestida. Treptat a fost avansat si o alt ipotez, potrivit creia Argos Orestikon trebuie plasat n aceeasi regiune, dar n alt loc, adic pe malul lacului Kastoria din apropiere de Chroupista, unde se afl un promontoriu pe care s-au gsit vestigiile unei fortificatii romane trzii, identificat cu orasul Diokletianoupolis. Acesta din urm este mentionat n mod clar de Procopius si se afla cu sigurant pe malul lacului amintit. n acest caz s-a propus, fr a se uza de argumente convingtoare, c Argos Orestikon si-a schimbat numele n epoca roman n cel de Diokletianouplois. n epoca roman, mai precis la jumtatea secolului II p.C., Argos Orestikon era centrul unei confederatii de orase autonome (koinon) a crei organizare prezint un interes deosebit. Din aceast confederatie fceau parte mai multe comunitti cu caracter urban sau rural, din care snt cunoscute, n afar de Argos Orestikon, Battyna, Keletron si Lyka Este interesant de remarcat faptul c aceast koinon se bucura de libertti depline n planul afacerilor interne, dar depindea de guvernatorul Macedoniei. Din punctul de vedere al administratiei romane aceast koinon era asimilat unei civitas. Comunitatea al crei centru se gsea la Argos Orestikon avea o er proprie, care ncepea probabil n anul 197/196 a.C., toate actele oficiale fiind datate 36

dup calendarul propriu. Un astfel de document este, de pild, un decret din anul 192/193 n care snt mentionate trei categorii de locuitori: Battyanioi, Orestes si eparchikoi. Documentul era emis de organul colectiv de conducere a comunittii, ekklesia, si decidea ca cumprarea si posesia de terenuri publice era interzis acelor eparchikoi, cu exceptia parcelelor concedate printr-o anumit lege. Decretul intra n vigoare dup ce era sanctionat de guvernatorul provinciei. Aceast koinon condus de orasul Argos Orestikon era singura comunitate de acest gen care avea un statut special, de comunitate liber, asa cum precizeaz, de alfel, Plinius (Plin.Nat.Hist., IV, 35: liberi Amantini atque Orestae). Strab.Geogr., II,326; Tit.Liv.ab.Urb.cond., XXVII, 33, 1; Steph.Byz., s.v. Argo; Procop.De Aedif., IV, 237. A. M. Woodward, Inscriptions from Thessaly and Macedonia, JHS, 33, 1913, p. 337. W. Tomaschek, RE, II.1, 1895, col. 787-788, s.v. Argos, Nr. 5; N. G. L. Hammond, A History of Macedonia, Oxford 1972, p. 114; F. Papazoglou, Quelques aspects de lhistoire de la province de Macdoine, ANRW, 7.1, p. 362-365; F. Papazoglou, Les villes de Macdoine a lpoque romaine, BCH Suppl. XVI, Paris 1988, p. 236-238. Argyra Argur, 1. Oras indentificat ipotetic cu localitatea Gremnos Magoula, Thessaly, Greece. Orasul se gsea pe malul rului Peneios, la 7 km. de Atrax (Strab.Geogr., IX, 438). Traditia mitologic plaseaz aici Argissa homeric. Despre istoria orasului nu se stie practic nimic. n locul n care este plasat Argyra se afl o cunosctut statiune preistoric. Cercetrile arheologice au relevat doar partial urme de locuire din epoca greac si roman. Au fost descoperite ruinele unui templu dedicat Artemidei, precum si cteva locuinte din epoca arhaic. Zidul de aprare a fost cercetat pe cteva mici portiuni si este construit n tehnic poligonal. n epoca elenistic, dar poate si mai devreme, orasul dispunea si de un sistem defensiv compus din dou valuri concentrice. Importante snt si descoperirile din necropola arhaic si elenistic situat la o deprtare de 2 km: sarcofage din 37

plci de calcar, numeroase obiecte de inventar funerar, ceramic. Au fost cercetare si cteva morminte tumulare grecesti. Steph.Byz., s.v. Argur. E. Wernicke, RE, II.1, 1895, col. 799, s.v. Argyra; F. Sthlin, Das Hellenische Thessalien (1924) 99-100; V. Milojcic, A A (1955) 191-219 MI; 166-79 I; P. Franke, Eine Bisher Unbekante Thessalische Mnze aus Argura, AA , 1955, p. 213- 36; T. S. Mac Kay s.v. Argura, p.91-92. 2. Localitate n Achaia, situat n apropiere de Patras, Geece. Orasul se afla n apropiere de capul Rhion, unde exista un cunoscut sanctuar al lui Poseidon. n afar de mentiunea lui Pausanias nu mai cunoastem nimic despre acest oras. Paus.Descr., VII, 18, 6. O. Hirschfeld, RE, II.1, 1895, col. 799, s.v. Argyra; U. Kahrstedt, Das wirtschaftliche Gesicht Griechenlands in der Kaiserzeit. Kleinstadt, Villa und Domne, Bern, 1954, p. 248. 3. Argra, Pontus, Turkey. Localitatea este mentionat n peripluri la 30 de stadii est de orasul Tripoli de pe malul sudic al Mrii Negre (Arrian.Per.Pont.Eux. 24; Per.Pont.Eux., 36). Oraul este menionat n lista cetilor care plteau tribut Atenei. O. Hirschfeld, RE, II.1, col. 801, s.v. Argyria; D. Magie, Roman Rule in Asia Minor to the End of the third Century after Crist, Princeton, New Jersey 1950, p. 1069; B. D. Meritt, H. T. Wade-Gery, M. F. McGregor, The Athenian Tribute List, IV, Princeton, New Jersey 1953, p. 10. Ariassos, Ariass, Pisidia, azi Antalya-Bucak, n trectoarea The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell, Princeton, New Jersey 1976,

ubuk Boaz, Turcia. Orasul se afla pe unul din cele mai importante drumuri din Asia Mic n epoca roman, via Sebaste. n epoca elenistic orasul emitea moned de argint, ceea ce reflect dinamica economiei locale. Evolutia istoric a acestui mic oras din Pisidia este putin cunoscut. Totusi, un document epigrafic interesant, este reprezentat de o scrisoare a unui cettean al orasului, Diotimos, ctre consiliul cettii. Este vorba de un act de donatie a lui 38

Diotimos, prin care acesta se angaja s aprovizioneze gimnaziul orasului cu ulei pe timpul ntregii sale vieti, dar si s doneze cettii un domeniu n teritoriul acesteia. Sub Augustus teritoriul provinciei Pisidia din care fcea parte si Ariassos este trecut la provincia Galatia. Orasul cunoaste o nou perioad de dezvoltare n timpul primului guvernator al noii provincii, Servilicus Isauricus. Urbanismul cettii este relativ bine cunoscut. Au fost cercetate mai multe complexe de locuinte si cldiri publice, printre care bouleuterion si prytaneion. Un alt monument bine conservat este Nymphaeum, plasat ntr-o mare piat central. Acest edificiu nu este o simpl fntn n mijlocul orasului, ci este constituit dintr-un ntreg complex de cldiri termale, precum si o palestr. ntreg complexul era alimentat cu ap printr-un apeduct ale crui urme snt vizibile. Ptol.Geogr., V, 5, 6; Strab.Geogr., XII, 7, 2; Not., I, 450, III, 399; Hierocl.Synecd., 681, 4. IGR, III, 422 B, 1953, 199. L. Robert, tudes anatoliennes. Recherches sur les inscriptions grecques de lAsie Mineure, Amsterdam, 1970, p. 105, 379-382; A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford 1971, p. 129-130; L. Zgusta, Kleinasiatische Ortsnamen, Heidelberg 1984, p. 94; A. Farrington, Imperial Bath Builidngs in South West Asia Minor, Roman Architecture in the Greek World, S. Macready, F. H. Thomson ed., Oxford 1987, p. 50-59; S. Mitchell, Ariassos and Sagalassos, Anatolian Studies, 39, 1989, p. 63-65; S. Mitchell, Anatolia Land, Men, and Gods in Asia Minor I The Celts in Anatolia and the Impact of Roman Rule, Oxford 1995, p. 71. Arsada, Lycia, azi satul Arsa, Turcia. Orasul, desi nu este mentionat n izvoarele antice, a fost identificat pe baza unor inscriptii n localitatea Arsa, de pe valea Xanthos. Toponimul are o rdcin persan (ars-) ntlnit frecvent n topnimia si antroponimia microasiatic: Arses, Arsakes, Arsames, Arsanes, Arsamenes. Supravietuirea toponimului n epoca otoman este evident. Azi nc acropolea orasului antic se mai numeste Asar Tepe, asar sau hisar fiind o denumire comun n Anatolia pentru desemnarea siturilor antice.

39

Orasul se afla n valea nalt a rului Xanthos, ntr-o mic depresiune a acesteia, ntr-o regiune muntoas si se gsea n apropiere de Araxa, de care era desprtit de o coam muntoas. Nu s-au pstrat prea multe urme ale orasului antic, n afar de acropolea, care avea o pozitie dominant, asezat pe o stnc nalt de peste 100 m. si de un segment din zidul de aprare si un turn, construite n tehnica poligonal cu blocuri mari de 1,60 x 0,80 m. Pe unele portiuni sistemul defensiv al orasului se pstreaz foarte bine. Inscriptiile descoperite n zon ofer informatii importante privind onomastica si prosopografia orasului. Arsada a fcut parte din Liga Lician, evolutia orasului fiind legat de fluctuatiile pe care le-a cunoscut aceast confederatie. Practic, liga a cunoscut toate etapele de la federatie independent la provincie roman. Statutul orasului era deci strict dependent de modul n care evolua Confederatia din care fcea parte. Dup eliberarea de sub controlul rhodian si declararea independentei ligii, n 167 B.C. se instituite un protectorat roman. Relatiile Confederatiei cu Roma rmn strnse, dovad faptul c n timpul rzboaielor mithridatice, spre deosebire de multe orase din Asia Mic, orasele ligii Liciene s-au aflat de partea romanilor. Dup Actium Lycia este anexat la Imperiu, iar Confederatia pierde treptat din atributiile sale, n special n politica extern si finante. Dup Vespasian ea cunoaste o perioad de reorganizare administrativ, devenind un organism consultativ, cu un sfat i o adunare supuse autorittii romane si fiind condus de un lyciarchos. Controlul roman devine din ce n ce mai pregnant. TAM, II, 539; G. E. Bean, Notes and Inscriptions from Lycia, JHS, 69, 1949, p. 40-45. D. Magie, Roman Rule in Asia Minor to the End of the third Century after Crist, Princeton, New Jersey 1950, p. 1391; A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford 1971, p. 108-109; G. E. Bean, s.v. Arsada, The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell, Princeton, New Jersey 1976, p. 96. Arsameia, 1. Nymphaios, sanctuar al cultului regal (Hierotheseion) n provincia Commagene, azi lng localitatea Eski Ktha, Turcia. Istoricul acestei spectaculoase descoperiri este deosebit de interesant. n 1886, Carl 40

Humann, descoperitorul altarului lui Zeus de la Pergam, mpreun cu Otto Puchstein, au ntreprins o cltorie de studii n estul Anatoliei, incluznd si Kommagene. Cu aceast ocazie, descriind complexul de la Nemrud Da, semnaleaz si cteva reliefuri care se gseau la Eski Ktha, subliniind importanta acestora n contextul cultului regal din Kommagene.Timp de cteva decenii dup aceea, numerosi cltori si arheologi semnaleaz diverse descoperiri n zon, inclusiv cele de pe malul Eufratului, de la Gerger Kalesi (Arsameia pe Eufrat), fr ns s fac referiri speciale la sanctuarul de pe Eski Ktha. Abia n 1938, Drner, mpreun cu R. Neumann, viziteaz regiunea si remarc importanta celor dou sanctuare (Arsameia Nymphaios si Arsameia pe Eufrat). Proiectul de cercetare propus atunci nu a putut fi pus n practic dect dup cel de-al doilea rzboi mondial.n 1951, aceeasi echip de arheologi organizeaz o cercetare n regiunea Nemrud Da si cu aceast ocazie afl de la localnici despre existenta unor reliefuri pe colina de la Eski Ktha. Astfel au fost gsite pe platoul pe care este asezat Hierotheseion-ul primul relief, o reprezentare tipic a unui Mithras-Helios, precum si primele inscriptii sacre. Accesul spre platoul nalt unde se gsea Hierotheseion se fcea pe un plan nclinat n zig-zag. Sanctuarul propriu-zis era oraganizat pe dou terase ale platoului. Pe prima teras se aflau dou camere funerare monumentale cu accesul printr-o scar monumental. Pe terasa superioar, ca si la Nemrud Da, se afla un mausoleu si un sir de postamente destinate unor statui colosale. Tot aici se gsea si un altar de mari dimensiuni (10 x 10 m.). Inscriptiile descoperite aici contin informatii pretioase privind fondarea sanctuarului si practicile de cult, precum si regulamentul sacru al Hierotheseion-ului. Prima dintre ele este un extras dintr-un regulament (nomos) prin care regele Antiochos I ntemeia la Arsameia Nymphaios un loc de cult n memoria tatlui su, Mithradates Kallinikos. Se precizeaz apoi c acea Arsameia fusese fondat de un Arsames, predecesor al regelui, n apropierea izvoarelor rului Nymphaios. Textul mai spune c regele Antiochos I, odat cu ntemeierea sanctuarului, construia n orasul Arsameia un palat regal si finanta construirea sistemului de alimentare cu ap. Urmeaz un capitol care se refer la modalittile de finantare ale sanctuarului si organizarea cultului. Acesta era practicat de preoti si hierodule. Lunar aveau loc sacrificii si 41

procesiuni, prin care se celebra ziua de nastere a lui Kallinikos. Regulamentul descrie exact toate amnuntele legate de srbtorile sacre, de la mbrcmintea pe care trebuiau s o poarte preotii, pn la aromatele care trebuiau folosite cu ocazia procesiunilor. C. Humann, O. Puchstein Reisen in Kleinasien und Nordsyrien, Berlin 1890; V. Tscherikower, Die hellenistischen Stdtegrndungen von Alexander dem Grossen bis auf die Rmerzeit, Philologus Suppl. 19, Leipzig 1927, p. 51; F. K. Drner, Th. Goell, Arsameia am Nymphaios (Istanbuler Forschungen 23), Tbingen 1963; E. Akurgal, Ancient Civilisations and Ruins of Turkey from Prehistoric Times until the End of the Roman Empire, Istanbul 1973, p. 347; W. L. Mac Donald, s.v. Arsameia, The Princeton Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell, Princeton, New Jersey 1976, p. 96-97; W. Hoepfner, Das Hierothesion des Knigs Mithradates I. Kallinikos von Kommagene nach den Ausgrabungen von 1963 bis 1967 (Istanbuler Forschungen 33), Tbingen 1983. 2. Localitate situat pe malul drept al Eufratului, azi Gerger Kalesi, Turkei. Fondat de Arsamenes n secolul III a.C. orasul era cunoscut pentru un alt loc sacru, Hierotheseion, similar ca program iconografic cu cel de la Arsameia Nymphaios. Dac la Arsameia Nymphaios Hierotheseion era dedicat lui Mithradates Kallinikos, la Arsameia pe Eufrat Hierotheseion era dedicat fiului acestuia, regele Antiochos I. Sanctuarul era organizat pe dou terase ale unui platou care se gseste chiar pe malul Eufratului. Si aici, ca si la Arsameia Nymphaios, imaginea principal este un relief n care este reprezentat Herakles si Antiochos. Este vorba de o reprezentare de factur greco-persan, cu mbrcminte oriental si cu o tiara armean.Acest refief, mpreun cu ntreg complexul sacru, materializau conceptul de cult al stpnului absolut instituit de Antiochos I n regatul Kommagene, cu referiri precise traditia oriental. Pe terasa superioar se gseste un tumul monumental si o camer funerar, considerat mormntul ntemeietorului dinastiei regilor Commagenei. Au fost descoperite numeroase fragmente de marmur ale statuilor care flancau mausoleul. Hierotheseion-ul de la Arsamea pe Eufrat, ca si cel de la Arsameia Nymphaios, fceau parte dintr-un amplu program de instituire a unui cult regal 42

n Commagene la sfrsitul epocii elenistice. Sanctuare dedicate regilor si famiiliilor regale din Kommagene au mai fost construite, dup aceslasi model, la Nemrud Da, la Karakus, Selik si Sesnk, toate situate n acelasi spatiu si amplasate n locuri similare. E. Meyer, Die Grenzen der hellenistischer Staaten in Kleinasien, Zrich, Leipzig, 1925, p. 121-122; H. Bengston, Die Strategie in der hellenistischer Zeit. Ein Beitrag zum antiken Staatsrecht, Mnchen 1964, p. 251-253; W. Hoepfner, Das Hierothesion des Knigs Mithradates I. Kallinikos von Kommagene nach den Ausgrabungen von 1963 bis 1967 (Istanbuler Forschungen 33), Tbingen 1983, p. 61-62. Arsamosata, Armsata, oras n Armenia IV Dadima, neidentificat n teren, situat undeva ntre Tigru si Eufrat. Polybios mentinoneaz orasul cu prilejul asediului ntreprins de Antiochos cel Mare, oras pe care istoricul l plaseaz ntre Tigru si Eufrat, n Cmpia frumoas (Polyb.Hist., VIII, 23: Armsata, ketai pr t Kal ped kaloumn)

Identitatea dintre toponimul Arsamosata si cel de Artamosata este foarte probabil. Orasul este numit, ca si la Hirocles, Armsata (Hirocl.Synecd., s.v.). n timpul campaniei lui Corbulo din 62 A.D. mpotriva regelui Armeniei Vologases, orasul este folosit de acesta din urm ca loc de regrupare a trupelor si ca refugiu pentru familia sa. n timpul rzboaielor parthice sub Traian, acesta ocup orasul ntr-un context nc prea putin cunoscut. Nu se stie dac ocuparea orasului de ctre Traian a avut loc nainte sau dup ce acesta trece prin Melitene. Se pare ns c, dup ce mpratul trimite legiunea XII Fulminata la Mitilene, pentru a-si asigura drumul spre Armenia, Traian trimite si o coloan pentru a ocupa Arsamosata, oras socotit unul din principalele centre ale Armeniei. Oricum, atacul si ocuparea orasului a reprezentat un moment important n evolutia rzboiului. n epoca trzie este mentionat ca resedint episcopal. A. Baumgartner, RE, II.1, 1895, col. 1271, s.v. Arsamosata; F. Cumont, RE Suppl., III, 1918, col. 173, s.v. Asmosata; L. P. Longden, The Wars of Trajan, CAH IX, 1969, p. 242-243; A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern 43

Roman Provinces, Oxford 1971, p. 446; L. Dillemann, La Cosmographie du Ravennate (Coll. Latomus 235), Bruxelles 1988, p. 154.

REPERE BILIOGRAFICE - E. Akurgal, Ancient Civilisations and Ruins of Turkey from Prehistoric Times until the End of the Roman Empire, Istanbul 1973. - S. E. Alcock, Graecia capta. The Landscape of Roman Greece, Cambridge 1993. - R. Baladi, Le Ploponnse de Strabon tudes de gographie historique, Paris 1980. - G. E. Bean, Aegean Turkey, London 1966. - G. X. Bowersock, Roman Arabia, Cambridge (Mass.) 1983. - H. Brewster, Clasical Anatolia, London, 1993. - A. Calderini, Dizionario dei nomi geografici e topografici dellEgitto grecoromano, I.2, Madrid 1966. - J.A. Cramer, A geographical and Historical Description of Asia Minor, Oxford 1832. - Cunz, Itineraria Romana, Leipzig, 1929 - P. Faure, Recherches de toponymie crtoise, Amsterdam 1989. - P.M.Fraser, Cities of Alexander the Great, Oxford 1996. - M.Grant, A Guide to the Ancient World, A Dictionary of Classical Place-Names, New York 1986. - B. Isaac, The Near East Under Roman Rule, Leiden, New York, Kln 1998. - A. H. M. Jones, The Cities of the Eastern Roman Provinces2, Oxford 1971. - W. Kendrick Pritchett, Studies in Ancient Greek Topography, III, BerkeleyLos Angeles-London 1982. - W. Kendrick Pritchett, Studies in Ancient Greek Topography, VI, BerkeleyLos Angeles-London 1989. - F. Papazoglu, Les villes de Macdoine a lpoque romaine, BCH Suppl. XVI, Paris 1988. - W. M. Ramsay, The Historical Geography of Asia Minor, London 1890. - L. Robert, Villes dAie Mineure. tudes de gographie ancienne, Paris 1962. 44

- L. Robert,

travers l'Asie Mineure. Potes et prosateurs, monnaies

grecques, voyages et gographie, Paris 1980. - Barrington Atlas of the Greek and Roman World, R. J. A. Talbert ed., Princeton, Oxford 2000. - The Encyclopedia of Classical Sites, R. Stillwell ed., Princeton, New Jersey 1976. - The Oxford Encylopedia of Archaeology in the Near East, 1, E. M. Meyers ed., Oxford, 1997. - The Cambridge Encyclopaedia of Archaeology, A. Sheratt ed., Oxford 1980. - The New Encyclopedia of Archaeological Excavations in the Holy Land, E. Stern ed., Oxford 1993. - Encyclopedia of the Ancient Greek World, D.Sacks ed., Oxford 1996. - M.Shanks, Classical Archaeology of Greece, Oxford 1996. - D. Mller, Topographischer Bildkommentar zu den Historien Herodots. Griechenland, Tbingen-Berlin 1987. - D. Mller, Topographischer Bildkommentar zu den Historien Herodots. Kleinasien, Tbingen-Berlin 1997. - L. Zgusta, Kleinasiatische Ortsnamen, Heidelberg 1984.

45

You might also like