Jocurile anului 2013

2013 fu un an bun, un an cu recolta peste masura, s-a fost facut si porumbul, si vita de vie o fost roditoare, nu mai zic de bureanul pentru rumegatoare care a cunoscut o crestere si o regenerare normativa cum mai rar am fost avut parte! Ce sa mai, daca am fi reusit ca neam sa stam deoparte de revolutii si alte aberatii de-ale istoriei, acum agricultorul tare s-ar mai fi bucurat, vajnic infaptuitor de plan cincinal fiind, strasnic depasitor de norma! Oh, dar jocurile, jocurile video, pe console, pe masinariile compatibile ale epocii, ei bine si aici o fost bine de tot; dar, cum mai greu este sa iei si sa critici, sa intocmesti topuri ochind bobul de grau cel mai aratos, sau claita de fan cea mai estetica, tot in jocurile video ne vom exersa, si in acest an, dorinta de a clasifica obiecte; dorinta bine infipta in evolutia omului, care l-a ajutat sa ocheasca pre fomeia a mai capabila de a da viata noilor generatii, (sau pe barbatul al mai viril, no sexism here, keep walking!) pe spicul cel mai hranitor si pe jocul al mai merituos! Deci, in cele ce urmeaza, jocurile anului 2013! Jocul anului 2013 pe calculatorul cu Windows Batalia a fost destul de stransa, si, cu siguranta, o gramada de jocuri ne vor fi scapat din vedere. Pentru ca nu exista vreo alta paltforma mai intens populata de jocuri, mai capabila pentru dezvoltatori/developeri si mai raspandita printre jucatori. L-am avut o perioada in vizor pe The Stanleys Parable, un joc pus pe fapte mari, pe deconstruit modalitatile prin care sunt formulate si servite jocurile, mai precis campaniile solo in jocurile first person. Desi, se poate interpreta mult mai extins ce-a fost in capul producatorilor! Pentru ca Stanleys Parable este un joc pentru filosofat, cu idei filosofice, dar, cum era de asteptat, un joc golas. Un joc golas si pentru ca asa s-a dorit, pentru ca asa a fost el decis sa fie, dar si pentru ca, noi jucatorii, suntem destul de familiarizati cu uneltele si tertipurile prin care povestile sunt spuse in jocuri. Asa ca, Stanleys Parable a fost un fel de palma peste obrazul nostru, usor nemeritata: da, e ok, stim ca dezvoltatorii de jocuri sunt porci de multe ori, si ca incearca sa ne minta ca suntem liberi, ca avem o voce/putere de autor, cand in fapt, tot ce avem e acea adventure line atat de ironica! Deci nu! Dar Stanleys Parable castiga premiul nostru pentru cea mai faina naratiune si cel mai fain narator, totodata, dintr-un joc, in 2013! Premiu pe care il castiga in fata lui Call of Juarez: Gunslinger care de asemenea se joaca cu idea de narator care schimba cursul actiunii din joc, in mod direct, mutand peretii de mucava prin care ne perindam (deci mentiune speciala pt. Gunslinger, pentru excelenta in imbinarea naratiunii cu gameplay-ul!).

O perioda ne-am gandit ca Gone Home ar merita titlul de jocul anului. Pentru ca in loc sa construiasca mult, modular, neinteresant si obositor, a ales sa construiasca foarte putin. Cateva camere in o casa, cu obiecte in marea lor majoritate interactive. Fragmene dintr-o poveste, spusa succint, mai degraba soptita decat batuta in cuie si cu litere de o schioapa. Fara arme, fara o dorinta vadita sa impresioneze prin efecte de lumini si abtipilduri dar, pentru cei carora le place sa-si focuseze atentia si imaginatia, un joc foarte incitant. Dar, am ales sa nu-l promovam drept joc al anului pentru ca e prea micut. Cand reteta va creste mare si fi capabila de lumi de ordinul Elder Scrolls, fara sa piarda nici o clipa din atentia la detaliu, atunci voi spune da, intr-adevar, jocul anului: heck, jocul secolului, dar, cine sa aduca pe lume asa ceva... Nu, pentru jocul anului 2013 pe calculator, l-am ales pe Path of Exile. O alegere oarecum politica, dar deloc nemeritata. Politica pentru ca Path of Exile evidentiaza forate bine unde a ajuns joaca pe PC, cel putin din punct de vedere al productiei. Pentru ca e nevoie, pe PC, de sprijinul vadit, clar, banesc, al comunitatii, (aici prin campania Kickstarter de care PoE a beneficiat) fara de care jocurile pe PC, cele AAA indeobste, nu sunt altceva decat o apa de ploaie, in 99 la suta din cazuri atat de diluate incat si un film pare mai interactiv decat ele. Cititi aici review-ul meu, pentru o prezentare mai detaliata, dar ce vreau sa mai evidentiez aici e cumulul de valori clasice de care jocul acesta se face vinovat: perspectiva top down, stilul clasic cRPG, portiunea online care adauga valoare iar nu stirbeste din frumusetea jocului. In plus Path of Exile arata clar ca o comuniune mai stransa intre developeri si jucatori poate sa duca la creatii impotriva valului, impotriva curentului general, raspicat din ce in ce mai simplist si mai degraba cautator de numitor comun din zona cea mai bazala. Plus, ca nimeni nu poate spune ca Path of Exile este un experiment din zona artistica in jocuri, nu ca ar fi ceva gresit in aceasta abordare, doar ca Path of Exile nu este un joc de nisa, este un joc intr-un stil clasic, care rezoneaza cu o masa larga de jucatori. Si nu este nici prostit si nici facut in scarba, la norma, ca de exemplu Call of Duty: Ghosts. Este, de asemenea, Path of Exile si un joc iterativ, care se foloseste, de exemplu, de schimbarea culorii unei texturi pentru a mai crea inca un obiect in plus, dar, per total, creaza o atmosfera si o interactivitate viguroasa, cu respect pentru client/jucator. Jocul anului 2013 pe consola PlayStation 3 E mult prea simplu de anticipat, nu-i asa?! Un joc lansat strict pe PS3, pe care oricare alta platforma ar fi fost bucuroasa sa-l gazduiasca! Un joc suficient de bun incat sa fie, fara

dubiu, motiv suficient de a achizitiona consola respectiva! Dap, nu ma mai lungesc, pentru ca pe PS3, in 2013, nu am jucat altceva in afara lui: The Last of Us. The Last of Us a impins spre extrem capacitatea de randare si detaliu a PS3-ului, practic, inscriindu-se in categoria de joc frumos, daca vreti, de joc vizual placut. Surprinzator cat de mult detaliu se poate inca produce in 256MB de sistem si aceiasi cantitate de MB grafici, pe o consola lansata in 2006! Ce e si mai ciudat e ca lumea creata in joc, o lume populata masiv de zombies si o lume in paragina ar fi trebuit safie oricum altcumva, dar nu frumoasa! In materie de interactiune, The Last of Usa ridicat stacheta valorica a action adventure-ului, pe care Naughty Dog a utilizat-o si in trecut, in seria Uncharted. The Last of Us este de asemenea si un roller-coaster atat action based cat si unul emotional; Da, povestea spusa in joc este una, daca vreti, exploatativa, de telenovela, dar, crucial oricarei povesti, oricat de tipice si siropoase, contine lipiciul universal necesar oricarei astfel de povesti; anume elementele care sa faca legatura dintre consumator si personajele lumii respective. De asemenea, pentru genul de jocuri action adventure The Last of Us castiga detasat si titul de joc care demareaza fenomenal, cu un incipit fantastic. Cele cateva minute in pielea lui Sarah demonstreaza ca jocurile pot exprima senzatii si sentimente detaliate, chiar si cele din zona fricii. Urmariti, daca nu ati jucat The Last of Us, limbajul corporal al lui Sarah si veti intelege. Plus ca pentru un zombie infested game, reuseste sa fie mai mult decat un click fest, o goana nebuna din fata hoardelor navalitoare. E adevarat, exista in joc portiuni unde esti pus in fata QTE-urilor, esti rezumat la a fi un vizitator, un consumator de DVD-uri interactive; iarasi, jocul este unul construit din pasaje, din portiuni liniare, dar, daca vreti, The Last of Us demostreaza ca si in astfel de formule se poate excela, lucru pe care il demonstreaza cu varf si indesat. Finalul povestii in joc? Dap, mai merita TloU un premiu si pentru un final de poveste, daca nu neasteptat, cel putin unul satisfacator pentru... parintii de sex masculin! Demonstreaza The Last of Usca nu doar iubirea de mama este puternica, ci ca si parintele de sex masculin este capabil sa sacrifice intrega lume pentru un copil, fie el si, ca in TloU, unul adoptat. Deci, in afara de jocul anului pe PS3, TloU este, cu siguranta, jocul anului sub desemnarea asociatiei tatilor de pretutindeni! Now beat that, for a category, everybody! Jocul anului 2013 pe consola Xbox 360 Grand Theft Auto 5 Grand Theft Auto V. Aci nu are rost sa va mai tin in vreo tensiune. Intr-un fel e si dezamagitor ca pe Xbox nu a existat, de exemplu, vre-un titlu strict pentru aceasta consola,

exclusiv, mai de doamne ajuta, sau oricare alt titlu a carui varianta Xbox 360 sa fie superioara celei de PC sau PS4. Dar era de asteptat. Xbox-ul are si el la randul lui o varsta apreciabila (a fost lansat in 2005), si o cantitate de 512MB Ram si doar 10MB RAM grafici dedicati. Totusi, GTA5 a impins si el tehnologia spre maximum, sau, mai bine zis, dincolo de maxim! Cand va aparea acest titlu pe PC, vom vedea exact cat s-a sacrificat vizual pentru a putea rula jocul, relativ fluent, pe console. In orice caz, iubitorii de GTA, au avut parte de o doza strasnica de joaca, libertatea clasica specifica GTA, a sutelor de optiuni de activitati dintre misiuni, si o poveste defasurata intre mai multe personaje simultan, practic marea inovatie acestui titlu. De asemenea, umorul in forta de tip GTA nu a lipsit, dar nici drama, aici a omului inspre varsta a treia, inca nematurizat, inca neiesit total din aria de influenta a unei mentalitati de gangster care nu-si mai gaseste locul in viata sa curenta. Evident, nu va speriati, nu e nici acest GTA5 vre-o explorare narativa iesita din comun, nu, dar, ce-i reuseste jocului e o pastisa foarte okay, pentru un joc free roaming de aceasta natura. Plus de asta, e mare, suficient de detaliat si, ca intotdeaua in serie, o opotunitate grozava pentru infaptuirea unor acte de violenta gratuite! Jocurile anului 2013, deci: Pe calculatorul cu Windows: Path of Exile pentru reteta clasica cRPG foarte bine produsa, cu un ochi atent indreptat inspre directia dorintelor jucatorilor. Pe consola PlayStation 3: The Last of Us pentru excelenta grafica, narativa si diversitate in gameplay. Pe consola Xbox 360: Grand Theft Auto 5 pentru marimea sa impresionanta, faptul ca a impins hardware-ul Xbox 360 la maxim (valabil si in cazul PS3 si TloU) si inovatie (in cadrul jocurilor AAA) narativa (introducerea mai multor personaje jucabile, mult mai bine conturate psihologic, ideologic, decat in trecut). costyka