Universitatea de Stat Alecu Russo, Bl#i

Catedra Economie $i Management

Natalia BRANA'CO









TEORIA ECONOMIC) 'I DOCTRINELE ECONOMICE

(noti#e de curs pentru studen#ii Facult#ii Drept)


















Bl#i, 2005
2




C U P R I N S U L


Tema 1 Teoria economic: obiectul de studiu si specificul metodologiei .......... 3
Tema 2
Activitatea economic si componentele ei de baz ................................
8
Tema 3 Relatiile de proprietate n economia de piat ......................................... 14
Tema 4 Institutele economice si rolul statului n economia de piat .. 17
Tema 5 Esenta, structura si infrastructura pietei . 21
Tema 6 Teoriile economice ale mrfii si banilor ................................................. 31
Tema 7 Teoriile antreprenoriatului si ale factorilor de productie ........................ 37
Tema 8 Cererea si alegerea consumatorului ........................................................ 44
Tema 9 Conceptul elasticittii cererii ................................................................. 52
Tema 10 Realizarea echilibrului pe piata bunurilor si serviciilor ......................... 56
Tema 11 Comportamentul economic al productorului ........ 60
Tema 12 Teoria costurilor de productie n analiza microeconomic . .. 64
Tema 13 Comportamentul firmei pe diferite piete concurentiale ..... 68
Tema 14 Piata factorilor de productie si formarea veniturilor factoriale ...... 74
Tema 15 Indicatorii macroeconomici de baz . 84
Tema 16 Cererea si oferta agregat ............... 89
Tema 17 Ciclul economic, inflatia si somajul ....... 93
Tema 18 Circuitul monetar si politica monetar-creditar a statului ..... 98
Tema 19 Sistemul financiar si politica fiscal a statului ... 105
Tema 20 Cresterea economic ...... 110
Tema 21 Problemele gospodriei mondiale ...... 114


3

Tema 1. TEORIA ECONOMIC): OBIECTUL DE STUDIU
'I SPECIFICUL METODOLOGIEI


1. Teoria economic ca stiint. Evolutia obiectului de studiu al stiintei economice.
2. Legile economice si categoriile economice. Economia pozitiv si normativ.
3. Metodologia teoriei economice. Functiile economicsului.
4. Economicsul n sistemul stiintelor economice. Nivelurile economiei.


1.
Teoria economic ca $tiin#.
Evolu#ia obiectului de studiu al $tiin#ei economice.
Stiinta economic ocup un loc nsemnat n sistemul stiintelor care studiaz
societatea. Formarea stiintei economice a constituit un proces complex si ndelungat, proces
care a avut la baz att dezvoltarea economic, ct si aprofundarea cunoasterii realittii
nconjurtoare, perfectionarea metodelor si mijloacelor de investigare.
Prima etap pretiin#ific$ ncepe din antichitate si dureaz pn n sec. XVIII.
Elementele incipiente de gndire economic au aprut n Orientul Antic, cel mai cunoscut
curent de gndire economic fiind Confucianismul n China. Ulterior, s-au ivit idei
economice n Italia, Egipt, Babilon. Totusi, momentul de vrf al nceputurilor gndirii
economice l-a constituit Grecia Antic cu Xenofon, Platon, Aristotel.
Xenofon vede bogtia, mrimea patrimoniului ca obiect al economiei, ca stiint.
Platon trateaz proprietatea, munca, diviziunea social a munci, functiile banilor.
Aristotel face distinctie ntre economia domestic, oiconomie si economia de schimb
(hrematistica). Prima se bazeaz pe necesitate si are drept scop agonisirea natural, limitat
de nevoile de consum si de folosint. Hrematistica se ntemeiaz pe schimb si urmreste
acumularea infinit a bogtiei sub form de bani. Hrematistica se ocup mai ales cu banii
pentru c acestia constituie scopul schimbului.
Aristotel sesizeaz valoarea de consum a mrfii. Dup Aristotel, economia are ca
obiect de studiu comportamentul omului ca membru al societtii. Scopul economiei l
reprezint bogtia.
4
n Evul Mediu gndirea economic a fost legat de conceptia crestin a scolasticilor
(Toma dAquino) cu privire la existent si etic. Ei sustineau teoria pretului just si a
incriminrii ratei nalte a dobnzii.
Odat cu dezvoltarea si statornicirea statelor feudale centralizate, apare necesitatea
ntr-o stiint economic care ar da explicatia fenomenelor economice din punct de vedere a
realizrii lor la nivelul statului. n 1615 savantul francez Antgine de Moncretien n lucrarea
Tratatul despre Economia Politic introduce termenul economie politic$.
Mercantilismul (mercante marf) a nsemnat un salt deosebit asupra vietii
economice. Sursa de acumulare a bogtiei statului ei au vzut-o n comert. Mercantilistii apar
n Spania, Anglia, Franta. Ideea scolii este c izvorul bogtiei statului este aurul, care poate fi
acumulat n rezultatul dezvoltrii comertului exterior. Ei au inventat sistemul protectionist,
conform cruia s nu se permit importarea mrfurilor strine, introducnd vmi si impozite.
Reprezentanti de baz: Flober, Tomas Man, W. Pety, D. Cantemir.
Etapa a doua a constituirii propriu zise a stiintei economice, cuprins ntre anii 1750-
1870, a fost marcat de aparitia unui nou curent de gndire economic, care a transferat
analiza bogtiei din sfera circulatiei n cea a productiei.
'coala fiziocrat$ a aprut n Franta, n secolul XVII. Manifestul curentului fiziocrat l
constituie Tabloul economic, elaborat de Fr. Quesnay, n care se prezint pentru prima dat
un model cantitativ al circuitului economic si al fluxurilor dintre ramurile economice
nationale. Ideile scolii: bogtia societtii este munca oamenilor n agricultur; existenta unei
ordini naturale a societtii umane; neinterventia statului n viata economic.
'coala clasic$ a economiei politice, momentul de vrf n evolutia teoriei economice, a
pus bazele curentului de gndire si politic economic denumit liberalismul economic (A.
Smit, D. Ricardo, Thomas Maltus, J.B. Say).
Ideea promovat de clasici o reprezint liberschimbismul, ca sistem, n cadrul cruia
schimbul economic ntre natiuni nu trebuie s fie supus controlului statului. A. Smith n
lucrarea Avutia natiunilor fundamenteaz teze care ntregesc continutul teoretic si
metodologic al teoriei economice: defineste mai riguros notiunea de munc productiv si
neproductiv; mbogteste cu iei noi teoria obiectiv a valorii; explic notiunea de salariu,
profit, rent, capital; pun e bazele comertului international.
D. Ricardo a proclamat drept principiu de baz al economiei politice valoarea creat
numai de munca uman; a dezvoltat teoria repartitiei Venitului National.
5
T. Maltus a fost inclus n categoria economistilor clasici pesimisti, deoarece el a
elaborat mult controversata tez privind cresterea n progresie geometric a populatiei si n
progresie aritmetic a mijloacelor de existent a acesteia, ceea ce are consecinte dezolante
pentru omenire.
J.-B. Say a introdus n teoria economiei politice notiunea de )ntreprinz$tor; a
elaborat teoria factorilor de productie; a descoperit legea debuseelor.
Etapa a treia (1870-1930) se refer la descoperirea si elaborarea principiilor teoretice
fundamentale ale stiintei economice.
Adeptii colii marxiste (Karl Marx), care au continuat teoria valorii-munc, au
analizat rolul si formele capitalului si teoria profitului, procesul reproductiei sociale. Sursa de
bogtie a societtii este proletariatul si munca lui.
'coala marginalist$ cuprinde Scoala de la Viena, Scoala de la Lousanne, Scoala de
Cambridge. Scoala de la Viena (Carl Menger) a fundamentat teoria subiectivist-marginalist
a valorii, bazat pe utilitatea bunurilor, care este opus teoriei clasice a valorii-munc. Scoala
de Lousanne (Leon Valras si Vilfredo Pareto) a elaborat teoria echilibrului economic
generale, bazat pe interdependenta general a mrfurilor, a produselor si a factorilor de
productie. Scoala de Cambridge (Alfred Marchall) a elaborat teoria echilibrului partial,
considerat mai realist si mai usor de manevrat.
Etapa a patra de ad)ncire i extindere a teoriei economice a nceput n anul 1930
si continu si n prezent. Secolul XX a adus schimbri radicale n dezvoltarea economiei.
Principalele curente economice snt Keynisismul (J.M. Keynes interventia statului n
economie); monetarismul (M. Fridman) libertatea dezvoltrii economiei, mai ales n
problema determinrii cantittii de mas monetar.
O schimbare este si denumirea stiintei Economics. Prin acest termen e denumit o
stiint analitic care se ocup cu studierea utilizrii de ctre indivizi a resurselor economice
care au caracter rar si limitat n scopul de a produce diferite bunuri si servicii, repartizarea lor
si schimbul ntre membrii societtii pentru consumul individual sau productiv.

2.
Legile economice $i categoriile economice. Economia pozitiv $i normativ
Studiind fenomenele economice ne folosim de diferite categorii economice. Cu
ajutorul acestor categorii se d explicatia relatiilor si fenomenelor economice si se scoate n
6
evident legturile cauzale dintre diferite fenomene economice ce se repet constant si snt
tipice, care se numesc legi economice. Ele se clasific:
1) Legi generale, care actioneaz n toate etapele modului de productie (comunitatea
primitiv, sclavie, feudalism, economie de piat): legea productivittii muncii, legile
consumului, legile cresterii necesittilor umane.
2) Legi specifice, care apar n anumite etape ale modului de productie. Avem nevoie
de conditii specifice. Legile economice nu depind de vointa omului, adic snt obiective.
ns n activitatea sa economic oamenii se folosesc de actiunea legilor economice,
care actioneaz n dou moduri:
n mod constient, cnd sistemul relatiilor de productie este ndreptat spre actiunea
liber a legilor.
n mod stihiinic, cnd sistemul relatiilor de productie mpiedic actiunea liber a
legilor economice, si ele actioneaz n mod deformat.
Economia pozitiv$ reflect fenomenele si procesele economice n modul cum au loc
ele n realitate.
Economia normativ$ reflect fenomenele si procesele economice n modul cum ar
trebui ele derulate.

3.
Metodologia teoriei economice. Func#iile economicsului
Metoda n teoria economic reprezint un ansamblu de principii, procedee si tehnici
de cercetare menite s duc la lrgirea orizontului cunoasterii, s descopere noi adevruri si
s rezolve eficient ct mai multe probleme practice.
n teoria economic ne folosim de urmtoarele metode:
1) Metoda analizei si sintezei: fenomenele economice se analizeaz n elemente si se
sintetizeaz.
2) Metoda istoricului si logicului: fenomenele economice se studiaz nc din
comunitatea primitiv; logic explicarea fenomenelor economice pe baze logice.
3) Abstractia stiintific: dac vrem s cunoastem cum influenteaz vreo lege
economic, facem abstractie de la toate cele dimprejur si ne concentrm numai asupra
fenomenului dat. Ea ne ajut s ptrundem n esenta fenomenelor economice, nlturarea
actiunilor asupra acestor fenomene a diferitor factori temporari.
4) Metode matematice.
7
5) Metode statistice.
6) Metoda previzional.

4.
Economicsul +n sistemul $tiin#elor economice.
Nivelurile economiei
Ca stiint economic economicsul constituie o component a sistemului acestor
stiinte. Ea este prima stiint aprut n sistemul stiintelor economice odat cu trecerea la
epoca modern a dezvoltrii societtii. Progresul ulterior al vietii economice a societtii a
generat necesitatea cunoasterii mai profunde a acestei sfere a vietii sociale, ceea ce a condus
la crearea unor noi ramuri automatizate de studiere a proceselor si fenomenelor economice a
legilor economice, cu puternice si complexe legturi de interdependent, alctuind un sistem
unitar al stiintelor economice.
n centrul acestui sistem se afl Economicsul care studiaz miscarea de ansamblu a
vietii economice, reprezentnd fundamentul teoretic si metodologic general pentru toate
celelalte stiinte economice. Alturi de ea s-au constituit diverse stiinte economice:
a) stiinte economice functionale (stiinta prognozrii economice; stiinta finantelor;
statistica social-economic);
b) stiinte economice de ramur (economia industrial, economia agriculturii);
c) stiinte economice ale ntreprinderii;
d) stiinte economice istorice;
e) stiinte economice care studiaz fenomene internationale (comert international,
relatii financiar-valutare).
n cadrul acestor interdependente trebuie avut n vedere nu numai faptul c
Economicsul le fundamenteaz teoretic pe toate celelalte, ci si faptul, c la rndul su, este
influentat de rezultatele obtinute de celelalte stiinte economice.
Economia contemporan poate fi privit la nivel microeconomic, mezoeconomic,
macroeconomic si mondoeconomic.
Microeconomia reprezint ansamblul de procese si de fenomene economice, relatii si
legturi cauzale si functionale ale acestora, care se formeaz la nivelul unittilor economice
ale familiilor si al verigilor administrativ-teritoriale de baz.
Mezoeconomia analizeaz si cerceteaz viata economic de la nivelul subramurilor,
ramurilor si zonelor economice.
8
Macroeconomia constituie totalitatea formelor de economie, desfsurate n unitatea si
n interdependenta lor la nivelul unittilor, a ramurilor si a zonelor teritorial-agregate n
cadrul unui anumit teritoriu national.
Mondoeconomia cuprinde ansamblul economiilor nationale n interdependenta lor.
Economicsul ndeplineste trei functii interdependente:
1) cognitiv$ studierea activittii gospodresti, analiza, clasificarea si sistematizarea
fenomenelor economice;
2) metodologic$ elaborarea metodelor, mijloacelor, instrumentelor stiintifice,
necesare pentru cercetarea stiintelor economice;
3) practic$ asigurarea nemijlocit a economiei cu date, dirijarea productiei la
diferite nivele ierarhice.


Tema 2. ACTIVITATEA ECONOMIC) 'I COMPONENTELE EI DE
BAZ)


1. Necesittile economice si resursele economice. Legea avansrii permanente a
necesittilor si legea rarittii resurselor economice interdependenta lor si
consecintele.
2. Problemele economice fundamentale: ce? Cum? Pentru cine?
3. Problema alegerii. Modelul posibilittilor de productie a societtii.
4. Caracteristica sistemelor economice. Modele contemporane ale dezvoltrii
economice.

1.
Necesit#ile economice $i resursele economice. Legea avansrii permanente
a necesit#ilor $i legea rarit#ii resurselor economice
interdependen#a lor $i consecin#ele

Prin nevoi umane ntelegem ansamblul cerintelor oamenilor de a avea si utiliza bunuri
materiale si servicii, care devin nevoi efective n functie de conditiile de productie existente
la un moment dat. Ele apar ca nevoi sociale, ntruct trebuintele snt izvorte din conditiile de
viat ale oamenilor, respectiv din cerintele de consum ale acestora, precum si din cerintele
rezultate din participarea lor la viata social.
9
Multitudinea de necesitti umane nu poate fi satisfcut cu bunuri luate direct din
natur, dect n foarte mic msur. Majoritatea bunurilor trebuie create prin munc, de aceea
si snt considerate necesittile omului motorul ntregii activitti economice si punctul de
plecare a oricrei stiinte economice. Teoria economic se ocup de necesittile economice.
Pentru ca nevoile s devin economice, trebuie ndeplinite dou conditii:
a) s existe bunuri disponibile si accesibile s le satisfac;
b) bunurile s fie relativ rare, ceea ce conduce la existenta unei piete prin care un
individ este dispus s le achizitioneze, iar altul care le posed doreste s le cedeze
prin intermediul unui schimb.
Caracteristicile necesittilor economice snt:
1. Multitudinea si diversitatea necesittilor.
2. Intensitatea si ierarhia nevoilor unele snt mai presante, conform creia se
formeaz ierarhia.
3. Stabilitatea sau limitarea n capacitate a nevoilor. Pentru nevoile elementare o
cantitate finit de bunuri dorite poate fi suficient n vederea satisfacerii lor. n consecint,
intensitatea acestor cerinte descreste pe msur ce snt satisfcute. La limit ele pot da
nastere la o suferint.
4. Interdependenta nevoilor.
Nevoile constituie cel mai important factor care intervine n formarea cererii si a
consumului efectiv.
Nevoile transformate n mobiluri directe ale activittii economice devin interese
economice. Interesele economice reprezint nevoile umane ntelese de oameni si devenite
mobiluri ale confruntrii si cooperrii lor n vederea obtinerii bunurilor si serviciilor necesare
satisfacerii cerintelor.
Sistemul nevoilor economice trebuie corelat cantitativ, calitativ si structural cu cel al
resurselor economice. Din totdeauna echilibrul dinamic Nevoi-Resurse a constituit o
preocupare central a societtii.
Resursele economice reprezint totalitatea elementelor materiale, umane, financiare si
informationale ce pot fi atrase si efectiv utilizate pentru producerea de noi bunuri economice
necesare satisfacerii nevoilor umane; ele constituie suportul consumului.
Cresterea si diversificarea continu a cerintelor determin ca resursele economice s
fie relativ limitate. Dac despre necesitti putem spune c snt reproductibile, adic
satisfacerea uneia d nastere altor categorii de nevoi, atunci raritatea relativ a resurselor
10
constituie o caracteristic general a economiei. n consecint se impune utilizarea rational
si eficient a surselor economice disponibile, obtinndu-se maximum de efecte utile cu un
consum minim de resurse.

2.
Problemele economice fundamentale: Ce? Cum? Pentru cine?
Activitatea economic reprezint procesul complex ce reflect ansamblul
comportamentelor oamenilor, al reactiilor si al deciziilor lor variate, referitoare la atragerea
si la utilizarea resurselor economice n vederea producerii, circulatiei, repartitiei si
consumului de bunuri, n functie de nevoile si interesele economice.
Structura activittii economice cuprinde urmtoarele elemente:
1) Produc#ia reprezint aceea component a activittii economice ce const n
combinarea si utilizarea resurselor materiale si umane n vederea obtinerii de noi bunuri
economice cu o utilitate sporit a acestora. Procesul de productie cuprinde:
productia de bunuri;
productia de servicii;
productia de informatii.
2) Circula#ia (schimbul) cuprinde acele activitti ce asigur miscarea continu a
bunurilor economice, a banilor, precum si a capitalurilor ntre vnztori si cumprtori.
Schimbul are dou acte distincte: M-B si B-M.
3) Reparti#ia constituie acea component a activittii economice prin intermediul
creia bunurile materiale si serviciile snt orientate spre destinatiile lor si se asigur
distribuirea si redistribuirea veniturilor ctre participantii la viata economic si ntre membrii
societtii (plata salariilor, a profiturilor, a impozitelor, a taxelor, crearea resurselor
investitionale). Prin intermediul repartitiei se asigur remunerarea factorilor de productie.
4) Consumul, act final al activittii economice, const n utilizarea efectiv a
bunurilor economice de ctre oameni, inclusiv de stat, n scopul satisfacerii cerintelor. n
acelasi timp, consumul verific utilitatea bunurilor si concordanta lor cu nevoile si
preferintele oamenilor.
Orice etap de dezvoltare a modului de productie nainteaz principalele probleme
economice fundamentale, care, dup continutul si realizarea lor n practic introduc diferit
momente specifice n etapa dat a modului de productie. Teoria economic urmreste
descoperirea regulilor unei alocri satisfctoare a resurselor rare, de care agentii economici
11
dispun, pentru a satisface ct mai deplin posibil nevoile lor. Alocarea resurselor, adic
ajustarea mijloacelor la scopuri, presupune trei decizii fundamentale:
8 Ce bunuri se vor produce si n ce cantitti, tinnd seama de nevoile sociale.
8 Cum producem, ce metode se vor utiliza pentru a produce bunurile respective.
Alegerea se va face n functie de natura si conditiile productiei, precum si de resursele
limitate existente. De aceea, nu ntotdeauna solutia tehnic cea mai bun este si solutia
economic optim. Trebuie avut n vedere confruntarea dintre costuri si satisfactii.
8 Pentru cine este destinat productia, adic cum se repartizeaz bunurile ntre
diferiti indivizi si ntre diferite folosinte.

3.
Problema alegerii. Modelul posibilit#ilor de produc#ie a societ#ii
Raritatea resurselor determin anumite sacrificii din partea agentilor economici n
alegerea solutiilor economice. De exemplu, dac se aloc o cot mai mare de resurse pentru
mbrcminte, cu att mai putine rmn pentru satisfacerea nevoilor de hran sau de
informare. Satisfacerea celorlalte alternative pentru producerea sau consumarea unui bun
anume poart denumirea de cost de oportunitate. De asemenea, raritatea reclam decizii care
implic selectarea unei variante n detrimentul altora.
Exemplu de utilizare a resurselor economice pe baz de alegere alternativ, dat de
savantul Pol Samuelson:
Prod. arm.
(mii)
Prod. unt.
(mln t)
15 0
12 1
9 2
6 3
3 4
0 5


M arat c bunurile economice nu snt utilizate eficient, snt rezerve.
N nu poate exista n afara unei curbe date doar dac toat curba se mut pe baza
progresului.
12
Aceast curb e numit curba posibilittilor de productie care ne arat variantele
posibile de repartizare a resurselor existente n societate ntre diferite ramuri economice.
Toate punctele de pe curb ne arat paretoeficienta, adic eficienta social-economic.

4.
Caracteristica sistemelor economice.
Modele contemporane ale dezvoltrii economice
Cadrul social-economic de desfsurare a activittii economice apare, nainte de toate,
sub forma principiilor generale de organizare a economiei nationale, adic a regulilor de
comportament economico-social.
Prin sistem economic ntelegem ansamblul relatiilor economice istoriceste
determinate, al institutiilor, al organismelor si al altor elemente ale suprastructurii politice,
juridice si ideologice, cu rol economic, al mijloacelor, al prghiilor si al mecanismelor prin
intermediul crora se deruleaz viata economic.
Rspunsurile ce pot fi date problemelor fundamentale Ce? Cum? Pentru cine? ne
conduc la ideea c dou modele si regimuri istorice retin, ndeosebi, atentia:
sistemul economiei de piat;
sistemul economiei de comand.
Modelul teoretic al sistemului economiei de pia#$ si are originea n filosofia
liberalismului economic si a propriettii private. El presupune o concurent liber, productia
depinde de libera initiativ a agentilor economici; cine produce, cum se produce se hotrste
prin deplina libertate a acestora. Pe de alt parte, toti productorii snt concurenti, fiecare
caut s vnd mai bine dect partenerii. Avnd ca stimul de functionare interesul personal,
sistemul are drept cadru de organizare ntreprinderea privat. Acest sistem exclude
interventia administrativ a statului si a altor centre de presiune n viata ntreprinderii.
Modelul teoretic al sistemului economiei de comand$ are ca fundament proprietatea
public generalizat si interesele colective si se bazeaz pe rolul decisiv al statului n
organizarea conducerii activittii economico-sociale, utiliznd ca prghie planificarea
centralizat, autoritar. Concurenta este complet suprimat, ceea ce influenteaz negativ
randamentul activittii economice si interesul personal.
n activitatea economic real, nici unul din modelele teoretice prezentate nu a
functionat n form pur. n cadrul oricrei economii nationale contemporane se interptrund,
13
n proportii diferite, elemente, caracteristici si mecanisme ale sistemului de piat liber cu
cele dirijiste.
Chiar se poate spune c economia de schimb contemporan, asa cum functioneaz n
fiecare tar, se prezint ca un sistem economic mixt, n care se mbin elemente ale
sistemului de piat cu implicarea statului n economie.
n fiecare sistem exist modelele sale nationale de organizare a economiei, deoarece
trile se deosebesc istoric, prin nivelul de dezvoltare economic, prin conditiile sociale. Cele
mai cunoscute modele din lume snt urmtoarele:
1) Modelul american e construit pe stimularea total a activittii de antreprenoriat si
mbogtirea celei mai active prti din populatie. Pturilor vulnerabile li se creeaz un nivel
de viat normal prin acordarea indemnizatiilor. Problema egalittii sociale aici nici nu se
pune. Modelul se bazeaz pe un nivel nalt al productivittii muncii si orientarea populatiei
spre atingerea succesului personal.
2) Modelul japonez se caracterizeaz printr-o anumit rmnere n urm a nivelului de
trai a populatiei de la nivelul productivittii muncii. Din aceast cauz se micsoreaz
sinecostul productiei si ridicarea puterii ei concurentiale pe piata mondial. Un asa model e
posibil doar printr-un nalt nivel de autoconstiint, prioritatea intereselor natiunii fat de
interesele unei persoane concrete, dorinta populatiei de a merge la anumite jertfe materiale
pentru nflorirea trii.
3) Modelul suedez se deosebeste printr-o puternic politic social, directionat spre
reducerea inegalittii materiale din contul redistribuirii venitului national n favoarea
pturilor vulnerabile, prin intermediul unei taxe nalte de impozitare.
14

Tema 3. RELA.IILE DE PROPRIETATE /N ECONOMIA DE PIA.)

1. Obiectul, subiectul si atributele propriettii.
2. Tipurile de proprietate si caracteristica lor.
3. Particularittile privatizrii n Republica Moldova.

1.
Obiectul, subiectul $i atributele propriet#ii
Proprietatea, n general, reprezint totalitatea relatiilor dintre oameni n legtur cu
nsusirea bunurilor, relatii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice.
n sens economic, proprietatea exprim relatiile ntre indivizi si grupuri sociale n
legtur cu nsusirea bunurilor existente n societate.
Proprietatea exprim:
a) relatiile social-efective de exercitare a atributelor de proprietar asupra unor bunuri
identificabile si msurabile n mod direct si nemijlocit;
b) manifestarea concret a personalittii umane n actul social;
c) cauzele reale ale statornicirii unui anumit tip de proprietate (traditii, mecanisme
speciale de impunere).
Continutul propriettii, n esent, red unitatea dintre subiectul si obiectul ei.
Subiectul propriettii l formeaz agentii economici. Astfel, ca subiecti ai propriettii
se manifest indivizii, ca persoane fizice, familiile, sociogrupurile, organizatiile.
a) Indivizii snt subiecti ai propriettii n toate formele acesteia. Ei pot fi indivizi
productori, care si valorific forta de munc de care dispun, si indivizii neproductori, care
pot dispune utilizarea bunurilor de care dispun de ctre alti oameni, angajati.
b) Sociogrupurile reunesc mai multi indivizi, care au cel putin o trstur comun
obiectiv, generatoare a unor interese si comportamente similare.
c) Organizatiile nationale si internationale pot fi subiect al propriettii cu conditia
respectrii unor criterii riguroase, clar precizate, privitoare la formarea si atributiile lor.
Organizatiile nationale exist ca uniuni de ntreprinderi, constituite pe ramuri, sectoare, zone
si unitti teritorial-administrative. Organizatiile internationale se constituie prin asocierea
agentilor economici sau a organizatiilor din dou sau mai multe tri.
Obiectul propriettii l constituie bunurile, care se prezint sub forma unor entitti
identificabile si msurabile economic. n economia de schimb au important bunurile
15
economice, respectiv acelea, care intr n circuitul mrfar sau, cel putin, snt msurabile n
expresie bneasc.
Ca raport social-economic proprietatea exprim:
a) o apropiere, o nsusire a unui bun sau serviciu;
b) subiectul, titularul propriettii si exercit atributele prin puterea proprie,
supunndu-se doar legii;
c) subiectul sau titularul propriettii si realizeaz atributele n interesul su.
Din totdeauna, n societate au existat si vor exista reguli de proprietate, de organizare
a raporturilor dintre oameni, n vederea utilizrii bunurilor.
n prezent structura intern a raportului economic de proprietate cuprinde:
a) Apropierea ca drept de dispozitie al proprietarului asupra bunului aflat n
proprietatea sa.
b) Dreptul de posesiune a persoanei asupra unui bun dat.
c) Utilizarea obiectului propriettii pe care l are n posesiune.
d) nsusirea roadelor date de bunurile aflate n proprietate, manifestarea raporturilor
de proprietate asupra rezultatelor economice.
e) Apropierea ca drept de gospodrire, administrare si gestionare a obiectului
propriettii.
Exercitarea acestor atribute, n conditiile respectrii legii, constituie monopolul
proprietarului, iar nstrinarea lor este o functie exclusiv a acestuia.

2.
Tipurile de proprietate $i caracteristica lor
Coexistenta mai multor forme de proprietate n economie, cu numeroase variante de
organizare, de conducere si de functionare reprezint o cerint obiectiv demonstrat de
ntreaga evolutie a societtii omenesti. Experienta trilor dezvoltate cu economie de piat a
dovedit c, n prezent, coexistenta mai multor tipuri de proprietate este pe deplin compatibil
cu spiritul de ntreprinztor al celor trei agenti economic: firma, ntreprinztorii individuali si
statul.
Conditiile social-economice diferite de-a lungul istoriei, au impus n mod clar dou
forme fundamentale de proprietate:
1) proprietatea privat-particular;
2) proprietatea public (de stat).
16
Proprietatea particular detine locul central n sistemul propriettii din trile cu
economie de piat. Aceast form prezint mai multe modalitti de nsusire, de posesiune si
utilizare a bunurilor:
a) proprietate individual$ n cadrul cruia cel ce stpneste factorii de productie i si
foloseste direct;
b) proprietate privat-individual$ n cadrul creia proprietarul detine factori de
productie pe care i utilizeaz cu lucrtori salarizati nonproprietari;
c) proprietatea privat-asociativ, forma principal actual de proprietate particular,
se prezint, la rndul ei, ca:
- asociatii ale proprietarilor individuali;
- societti de capitaluri, n care proprietarii fie c utilizeaz salariati nonproprietari,
fie c ei nsusi snt participanti la procesul de productie.
Proprietatea public (de stat) prezent n toate trile lumii, n proportii diferite, se
caracterizeaz prin aceea c bunurile, ndeosebi cele investitionale, se afl n proprietatea
organizatiilor statale privite ca subiect de proprietate. Ea este cadrul favorabil pentru
asigurarea existentei si dezvoltrii unor sectoare de larg utilitate public: electricitate,
distributia de gaz metan, ap si canalizare, transport aerian si feroviar s.a. gestionarea
obiectului acestei proprietti revine n sarcina administratiilor publice centrale sau locale.
Din combinarea formelor fundamentale de proprietate, n proportii diferite a rezultat
proprietatea mixt$, prezent n toate trile lumii.
Capitalul unittilor ce fac parte din proprietatea mixt are ca surs de provenient
participrile unor persoane fizice (proprietate individual sau privat) si ale unor persoane
juridice (cooperative, societti de capital) inclusiv ale diferitor ntreprinderi si organizatii
publice. Dac au loc participri din mai multe tri, se formeaz proprietatea mixt,
multinational.
Realitatea economic poate atesta existenta si altor forme de proprietate, care ns
reprezint, de fapt, modalitti diferite de asociere a formelor mentionate.
Totalitatea formelor de proprietate aprute n concordant cu legile obiective, snt
compatibile. Criteriul esential al compatibilittii si al modificrii raporturilor dintre ele
const n sporirea eficientei economice si n perfectionarea aparatului tehnic de productie al
societtii. n acelasi timp, pluralismul formelor de proprietate genereaz competitia dintre
ele. Aceasta n sensul c fiecare unitate economic, indiferent de forma de proprietate, ia
parte la procesul concurential general.
17
3.
Particularit#ile privatizrii +n Republica Moldova
n Republica Moldova a demarat procesul de privatizare propriu-zis, cnd n virtutea
legii Cu privire la privatizare snt distribuite si puse n aplicare conform destinatiei lor
bonurile patrimoniale. nssi esenta privatizrii ca proces de nstrinare a bunurilor statului n
proprietatea cettenilor si asociatiilor lor, efectuat de ctre organele puterii de stat. Au fost
adoptate trei programe de privatizare:
1) 1994 privatizarea contra bonurilor patrimoniale;
2) 1995-1996 privatizarea mixt contra bonurilor patrimoniale si mijloacelor
bnesti;
3) 1997 privatizarea contra bani.
Initiativa si rolul decisiv n efectuarea procesului de privatizare i apartine statului.
Privatizarea patrimoniului economic al trii la initiativa statului ne vorbeste de faptul c
statul si schimb programul de activitate economic fiind ndreptat spre cutarea noilor ci
de avansare a eficacittii economice n cadrul economiei de piat.


Tema 4. INSTITUTELE ECONOMICE 'I ROLUL STATULUI
/N ECONOMIA DE PIA.)

1. Institutele economice: esenta si rolul lor n sistema economiei de piat.
Cheltuielile tranzactionale.
2. Directiile de baz ale activittii economice a statului.
3. Politica social a statului n economia de piat.
4. Reglementarea de stat a economiei n viziunea conceptiilor keynisiane si
neoconservative.

1.
Institutele economice: esen#a $i rolul lor +n sistema economiei de pia#. Cheltuielile
tranzac#ionale

n dezvoltarea economiei de piat un rol important l au institutele economice si
statul. Institutele au fost constituite de ctre oameni cu scopul asigurrii ordinii si nlturrii
incertitudinii. Institutele snt att formale (constitutia, legislatia, drepturile de proprietate), ct
si neformale (traditii, obiceiuri, codul de comportament). Astfel de institute, mpreun cu
limitele standarde primite n economie, definesc diferite alternative, costurile productiei si
18
schimbului corespunztor si rentabilitatea si posibilitatea de a atrage n activitatea
economic. Dj. Nait consider c institutele snt un complet de reguli, ce structureaz
relatiile sociale ntr-un mod deosebit si pe care trebuie s le cunoasc toti membrii societtii
date.
Institutele formale adesea se constituie, pentru a servi interesele celora, ce controleaz
schimbrile n economia de piat. Legile formale se pot schimba repede, ns regulile
neformale se schimb foarte lent.
Pentru a ntelege legtura dintre institutele economice si eficienta productiv e
important conceptul de cheltuieli tranzactionale. Cheltuielile tranzactionale snt legate nu cu
nsusi procesul de productie, dar cu cheltuielile ce-l nsotesc: cutarea informatiei despre
preturi, despre concurenti, ntocmirea contractelor gospodresti, controlul asupra ndeplinirii
lor s.a.

2.
Direc#iile de baz ale activit#ii economice a statului
n economia de piat statul si structurile sale iau asupra sa ndeplinirea functiilor, care
nu e n stare s le ndeplineasc nssi piata:
1) asigurarea cadrului juridic de functionare a mecanismului de piat;
2) productia bunurilor publice;
3) protectia populatiei de efectele negative ale activittii economice;
4) redistribuirea veniturilor;
5) asigurarea cresterii economice si stabilizarea economiei n conditiile de criz.
Prima functie const n aprarea drepturilor productorilor si consumatorilor. Mai
nti de toate, trebuie s fie asigurat dreptul de proprietate. O mare important o are legea
despre aprarea drepturilor consumatorului pentru a-i proteja de productie falsificat si
necalitativ.
Producerea bunurilor publice i apartine statului deoarece ea nu ntotdeauna este
rentabil. Statul si ia asupra sa productia pentru aprare, sustinerea organelor de drept,
sustinerea obiectelor din sfera social.
Protectia populatiei de la efectele externe negative ale economiei cuprinde:
a) aplicarea msurilor administrative ctre agentii, care produc efecte negative;
b) folosirea msurilor indirecte: impozitarea suplimentar a celor vinovati.
19
Redistribuirea veniturilor este un instrument principal pentru acordarea ajutorului
social pturilor vulnerabile ale populatiei. Statul prin intermediul impozitrii asigur
pensionarii, somerii, familiile cu multi copii si alte categorii.
Statul intervine n economie prin dou grupe de metode: administrative si economice.
1) Metodele administrative influenteaz sistemul reproductiei sociale prin intermediul
actelor normative si de comand, legilor, ordinelor, instructiunilor, directivelor.
2) Metodele economice politica fiscal si financiar-creditar, reglarea veniturilor si
cheltuielilor guvernamentale s.a.
Dar reglarea de stat trebuie s fie n anumite limite, specifice pentru fiecare situatie
economic concret.

3.
Politica social a statului +n economia de pia#
E evident faptul, c oamenii nu pot avea venituri identice. Cauzele inegalittii n
venituri snt urmtoarele:
1) Diferenta n capacittile individuale.
2) Diferenta n calificare si experient.
3) Diferenta n capacitatea de a lucra n conditii deosebite.
4) Diferenta n proprietate.
Nivelul de diferentiere n venituri se prezint cu ajutorul curbei lui Lorent










La mprtirea suprafetei figurii OABCDE la suprafata triunghiului OFE, se obtine
indicatorul, ce arat nivelul inegalittii n distribuirea veniturilor. Acest indicator se numeste
coeficientul Djini (cu ct e mai mare indicatorul cu att inegalitatea e mai mare).
20
Cresterea inegalittii n venituri implic aparitia problemei srciei. Anume minimul
de existent este limita dup care se ncepe srcirea populatiei.
Protectia social este sistema de msuri de protectie contra srciei economice si
degradrii sociale a oricrui cettean al trii n rezultatul pierderii sau reducerii bruste a
veniturilor. Obiecte ale protectiei sociale trebuie s fie toti indicatorii de baz ai nivelului de
viat a omului: veniturile, locuinta, serviciile, instruirea, medicina. Formele concrete de
protectie social snt diverse. Garantiile sociale de baz pe care Republica Moldova le
asigur populatiei snt:
Salariul minim pe economie.
Pensiile.
Indemnizatiile pentru copii.
Burse pentru studenti.
Indexarea veniturilor n cazul inflatiei.
Compensarea pierderilor de la calamittile stihiinice.
Indemnizatiile de somaj.
Asigurarea medical.
Protectia muncii.

4.
Reglementarea de stat a economiei +n viziunea concep#iilor keynisiane $i
neoconservative

Teoria contemporan despre stat este reprezentat n principal de dou curente
economice: neoclasic si keynisian. Teoria keynsian si pune scopul de control si reglare a
cererii totale, ca ea s corespund ofertei totale, prin asigurarea ocupatiei nalte a populatiei.
Acest curent consider c numai mecanismul de piat nu e n stare de a asigura cresterea
economic stabil si ocupatia total, anume de aceasta e necesar interventia statului.
n anii 70-80 ai secolului al XX-lea curentul keynisian a fost supus criticii de ctre
reprezentantii curentului neoconservativ, care s-au opus ideii de reglare statal, alternativa
vznd-o n concurent si liber activitate.


21

Tema 5. ESEN.A, STRUCTURA 'I INFRASTRUCTURA
PIE.EI


1. Esenta, conceptiile si functiile pietei. Tipologia pietei.
2. Mecanismul pietei si elementele lui. Curbele cererii si ofertei. Modificrile n
cerere si ofert.
3. Concurenta: esenta, formele, mecanismul.
4. Teoria pretului. Modalittile si metodele reglementrii preturilor.

1.
Esen#a, concep#iile $i func#iile pie#ei. Tipologia pie#ei
Piata este una din componentele strict necesare ale gospodriei de mrfuri si
reprezint baza productiei de mrfuri. Necesitatea obiectiv n aparitia pietelor este
conditionat de:
1) diviziunea social a muncii;
2) izolarea economic a subiectilor pietei care este determinat de diversitatea
formelor de proprietate;
3) legtura strns a economiei nationale cu economia mondial prin comertul
exterior;
4) pentru a efectua cresterea economic ntr-o economie national e necesar de a iesi
pe piata mondial.
Odat cu aparitia fortei de munc a omului n calitate de marf, piata capt un
caracter general si relatiile de piat apar n toate patru faze ale reproductiei sociale. Notiunea
de piat include n sine urmtoarea lmurire: piata este un element de reproductie a
produsului social si o form de realizare si de miscare a prtilor componente ale lui. n
timpul actual piata este cercetat n calitate de un tip anumit de relatii gospodresti care au
loc ntre subiectii de gospodrire. Aceasta este conditia de baz a functionrii eficiente si
stabile a oricrui sistem economic.
n dependent de importanta si realizarea n practic a legturilor directe si indirecte
n functionarea economiei piata poate fi determinat ca o form de armonizare social a
economiei, din care rezult determinarea tipului de sistem economic existent n societatea
dat. Deci, piata include n sine: a) relatiile de vnzare-cumprare; b) relatiile social-
22
economice; c) relatiile organizatorico-economice. Ajungem la concluzia c n sistemul
economic piata se manifest ca un subsistem independent.
Piata reprezint o categorie economic, care este strns legat de schimb, circulatie,
comert si serviciile comerciale. Putem spune c piata exprim relatiile economice ce apar
ntre oameni n procesul miscrii mrfurilor.
Esenta relatiilor de piat poate fi manifestat prin trsturile de baz ale ei:
1) recuperarea cheltuielilor materiale ale productorilor si vnztorilor si obtinerea
profitului;
2) satisfacerea cerintelor consumatorilor prin crearea unui anumit volum al ofertei
mrfare.
Functiile pe care piata le ndeplineste n economie snt urmtoarele:
8 Mentinerea echilibrului dintre cerere si ofert dup volum si dup structur
(corespunderea dintre productie si consum). Aceast functie de determinare si reglementare a
proportiilor piata o realizeaz prin mecanismul oscilrii preturilor n baza legii cererii si
ofertei.
8 Piata determin mrimea echivalent a mrfii necesare pentru realizarea schimbului
mrfii. Prin urmare, piata compar cheltuielile individuale ale muncii necesare pentru
producerea mrfurilor cu cheltuieli sociale.
8 Piata realizeaz o stimulare economic a procesului eficientei de productie,
impunnd productorii de a produce cantitatea necesar de mrfuri, cu cheltuieli minimale si
obtinerea profitului necesar. Piata stimuleaz dezvoltarea progresului tehnico-stiintific.
8 Prin intermediul pietei se asigur o dezvoltare proportional a diferitor regiuni,
gospodrii, teritorii economice nationale n conditiile aprofundrii diviziunii sociale a
muncii si realizarea procesului integrational n economie.
8 n baza comparrii venitului consumatorilor cu cererea pe care ei o prezint pe
piat are loc asigurarea eficientei consumului.
Istoria dezvoltrii economiei pe piat cunoaste urmtoarele tipuri ale pietei:
1) piata nedezvoltat;
2) piata liber;
3) piata reglementat;
4) piata deformat.
Pia#a nedezvoltat$ se caracterizeaz prin caracterul stihiinic al relatiilor de piat care
se realizeaz mai mult sub form de schimb prin troc.
23
Pia#a liber$ se caracterizeaz prin trsturile: 1) numr nelimitat de subiecti ai
relatiilor de piat si dezvoltarea concurentei libere ntre ei; 2) accesul absolut liber a tuturor
membrilor societtii la orice tip de activitate economic; 3) toti membrii societtii au acces la
informatiile economice ale pietei.
Pia#a reglementat$ este rezultatul dezvoltrii civilizatiei umane cnd statul, prin
activitatea sa, ncearc s limiteze actiunile consecintelor negative ale pietei libere. Problema
de baz n acest tip de piat este de a gsi combinarea optim ntre reglementarea de ctre
stat si autoregularea de piat.
Pia#a deformat$ poate aprea n cazul n care amestecul statului e prea mare.
Din definitia pietei putem face concluzia c piata e un sistem integral, caracteristica
cruia poate fi prezentat prin structura pietei si infrastructurii ei. Pentru a determina
structura pietei se utilizeaz diferite criterii:
I. Dup obiectul rela#iilor de piat exist urmtoarea structur a pietei:
1) piata mrfurilor si serviciilor;
2) piata fortei de munc;
3) piata fondului locativ;
4) piata investitiilor;
5) piata monetar si valutar;
6) piata hrtiilor de valoare;
7) piata inovatiilor;
8) piata serviciilor informationale.
II. Dup subiect:
1) piata consumatorilor (oferta este mai mic dect cererea);
2) piata productorilor (cererea este mai mic dect oferta);
3) piata intermediarilor n comert.
III. Dup aezarea geografic$:
1) piata local;
2) piata regional;
3) piata national;
4) piata mondial.
Fiecare tip al pietei, nectnd la criteriul de determinare a lui, cere prezenta unei
infrastructuri de piat bine dezvoltate, care constituie fundamentul sau constructia intern a
sistemului economic.
24
Infrastructura pietei reprezint totalitatea institutiilor, ntreprinderilor care deservesc
piata si ndeplinesc anumite functii cu scopul asigurrii activittii economice ale
mecanismului pietei.
Elementele de baz ale infrastructurii snt:
bursele (mrfare, valutare, de valori);
licitatiile, expozitiile;
sistemul creditar si bancar-comercial;
tehnologiile informationale si mijloacele de comunicare;
sistemul fiscal si inspectia fiscal;
sistemul de asigurare;
agentiile de reclam, de informatie mass-media;
sistemul vamal;
companii de audit si consulting.

2.
Mecanismul pie#ei $i elementele lui. Curbele cererii $i ofertei.
Modificrile +n cerere $i ofert
Cererea si oferta fac parte din mecanismul de functionare a pietei n sistemul
economiei de schimb. Cererea este o categorie economic specific care se bazeaz pe
categoriile generale necesitti si apare n conditiile specifice de existent a relatiilor de
piat. ns cererea n economia de schimb prezint numai acea parte din necesitti care este
asigurat cu veniturile bnesti ale individului. Aceast cerere se numeste cerere solvabil$ si
reprezint acea cantitate de bunuri care este cerut de ctre individ la un anumit nivel al
pretului. ntre cererea si pretul bunului exist legturi tipice, constante, carte se manifest
prin actiunea legii generale a cererii. Actiunea acestei legi poate fi prezentat tabelar si
grafic.
D D
mrit
D
micsor
200 400 600 200
150 600 800 400
100 800 1000 600
50 1000 1200 800

Curba are o nclinatie negativ care ne explic dependenta invers proportional ntre
cantitatea cerut si pretul mrfii. Cantitatea cerut, conform legii generale a cererii poate s
25
se modifice sub influenta schimbrilor ce au loc n pretul bunului. Aceste schimbri se
numesc cantitative n volumul cererii, ceea ce grafic se prezint prin deplasarea unui anumit
punct pe curba cererii. Deplasarea punctului A n jos pe curba cererii se numeste extinderea
cererii si, invers, deplasarea punctului A n sus si spre stnga se numeste contractia cererii.
Factorii care modific cererea la un anumit nivel constant al pretului se numesc conditiile
cererii: preferintele consumatorului, venitul consumatorului, numrul cumprtorilor. Sub
influenta acestor conditii au loc modificri calitative n nivelul cererii, care grafic se prezint
prin deplasarea curbei cererii ori spre dreapta, ori spre stnga.
Oferta este o categorie specific a economiei de piat care are la baz categorii
generale productia. Cantitatea de bunuri si servicii oferite de ctre productor la un anumit
nivel al pretului se numeste ofert mrfar. Legturile cauzale ntre cantitatea oferit si pretul
bunului se manifest prin legea general$ a ofertei: ntre modificrile pretului si modificarea
cantittii oferite exist o relatie direct proportional.
S
x
S
1

mics
S
2

mrit
200 1600 1400 1800
150 1400 1200 1600
100 1200 1000 1400
50 1000 800 1200

Schimbrile care au loc n cantitatea oferit sub influenta schimbrii n nivelul
pretului se numesc schimbri cantitative n ofert, care se manifest sub form de extindere
si contractie. Aparitia ofertei influenteaz un sir de factori conditiile ofertei care tin n
principal de modificrile ce au loc n procesul de productie: 1) raritatea factorilor de
productie; 2) flexibilitatea si mobilitatea factorilor de productie; 3) randamentul factorilor de
productie.
Oferta mai depinde de:
- nivelul costului de productie;
- numrul de firme concurentiale;
- nivelul pretului la care se vnd celelalte mrfuri;
- conditii naturale si social-politice.

26
3
Concuren#a: esen#a, formele, mecanismul
Una din trsturile de baz ale economiei de piat este concurenta n scopul atragerii
de partea lor a clientilor. Concurenta n economia de piat const n:
a) Satisfacerea intereselor productorilor si consumatorilor, deoarece concurenta
impune productorul, n scopul obtinerii unui profit mare, s reduc cheltuielile individuale,
s majoreze capitalul, s migreze dintr-o ramur n alta, ceea ce conduce, n ultim instant,
la ridicarea nivelului de trai.
b) Stimularea celor care lucreaz si excluderea celor care lucreaz prost.
c) Reglarea productiei de mrfuri si servicii.
Mecanismul de preturi, legea cererii si ofertei, concurenta fac posibil producerea
numai a lucrrilor necesare cu cheltuieli minime si cu eficient maxim.
Pe de o parte, concurenta favorizeaz extinderea productiei, acumularea, aplicarea n
productie a descoperirilor tehnico-stiintifice, iar, pe de alt parte, concurenta frneaz sau
mpiedic aceste procese, conduce la ciocniri de interese, conflicte. Concurenta desemneaz
o anumit structur de piat numit si structur concurential, n functie de numrul si
puterea agentilor economici participanti la schimb; gradul de diferentiere a produselor;
posibilittile de intrare ntr-o ramur de activitate, grad de cunoastere a elementelor pietei.
n mecanismul de piat al luptei de concurent exist dou forme de manifestare a ei:
concurenta nuntru unei ramuri si concurenta interramural.
1) Concurenta nuntru unei ramuri se desfsoar ntre productori cu scopul obtinerii
supraprodusului. n baza realizrii progresului tehnico-stiintific la unii productori costurile
de productie se micsoreaz esential comparativ cu costurile altor productori. De aici apare
posibilitatea s micsoreze pretul de vnzare a mrfii, mai mic dect pretul de piat si de a
obtine n rezultat un supraprofit. Consecint a acestei forme de concurent este dezvoltarea
progresului tehnico-stiintific, ridicarea productivittii muncii, perfectionarea calittii muncii.
2) Concurenta interramural se realizeaz cu scopul investirii avantajoase a
capitalului n procesul de productie. Unicul motiv care impune pe productor s investeasc
capital n diferite sfere de activitate este profitul. Mecanismul de concurent se bazeaz pe
turnarea de capital din ramurile cu o rat a profitului mic n cele cu rata profitului mai
mare. Rezultatul acestei forme de concurent este aparitia n economie a ratei medii a
profitului si actioneaz legea conform creia pe aceeasi sum de capital investit n orice
ramur economic revine aceeasi rat medie a profitului.
27
n dependent de structura concurential, concurenta poate fi perfect$ si imperfect$.
Concurenta perfect presupune urmtoarea situatie: toti vnztorii tsi vnd toat productia la
pretul pietei, iar toti cumprtorii pot cumpra la pretul pietei att ct doresc, fr a influenta
piata. Deci, concurenta perfect presupune existenta unui mare numr de cumprtori si
vnztori pe piat. Concurenta perfect are urmtoarele trsturi principale:
1) aparitia pe piat a unui numr mare de vnztori si cumprtori, de valoare si
putere de cumprare aproximativ egal;
2) produsele s fie omogene, pentru ca cumprtorului s-i fie indiferent de la ce
productor obtine produsul;
3) plata s fie fluid, cnd cumprtorii pot n mod liber s-si aleag furnizorii, iar
productorii pot n mod liber s intre sau s ias dintr-o piat anume;
4) mobilitate perfect a factorilor de productie, conditie ce presupune ca factorii de
productie s fie orientati spre utilizri unde se asigur cel mai mare profit posibil;
5) transparent a pietei, cnd toti agentii economici sunt perfect informati cu privire la
cantittile de mrfuri oferite si cerute, la calitatea si preturile bunurilor.
Concurenta e considerat perfect numai n cazul cnd toti acesti factori sunt prezenti
n mod simultan. Dac cel putin unul din ei lipseste, atunci concurenta e numit imperfect.
n realitate concurent perfect nu exist, dar ea poate servi drept model teoretic de analiz a
mecanismului pietei concurente.
Concurenta imperfect$ desemneaz acea situatie de pe piat, cnd vnztorii si
cumprtorii pot influenta raportul dintre cererea si oferta de mrfuri, nivelurile de preturi n
intentia de a obtine profituri mari si stabile. Concurenta imperfect se manifest n dou
forme principale: concurent monopolist$ si oligopolul.
Concurenta monopolist presupune existenta mai multor productori, care detin ns o
pondere mai mic pe piat, produsele snt diverse, exist restrictii la intrarea n ramur si se
efectueaz un anumit control asupra preturilor. Concurenta monopolist are urmtoarele
trsturi:
diferentierea produsului provenit din interesul fiecrui productor si imprimarea
unor particularitti superioare, n comparatie cu cele ale altor productori;
existenta unui numr de productori, deciziile crora nu ar influenta asupra altor
productori n luarea deciziilor.
Oligopolul este o form de concurent imperfect, ce cuprinde un numr limitat de
productori, care detin o parte important din piat, dar care ntlnesc greutti la intrarea n
28
ramur si la controlul general al preturilor. n oligopol fiecare productor poate fixa
cantitatea de produse puse n vnzare, dar pretul de vnzare si profitul fiecruia depind de
deciziile celorlalti productori. Oligopolist poate fi considerat orice productor, produsele
cruia nu snt diferentiate. Acesti oligopolisti activeaz n diverse ramuri de baz ale
industriei, produsele creia snt mai mult sau mai putin omogene, iar unittile economice snt
gigantice. Reiesind din numrul de productori ce se afl pe o anumit piat, putem vorbi de
duopol (doi productori si mai multi consumatori); oligopson (numr restrns de cumprtori
si numr mare de productori); duopson (doi cumprtori si multi productori); oligopol
bilateral (pe piat numr mic de productori si consumatori) si oligopol propriu zis (pe piat
snt mai mult de doi productori).
Oligopolurile propriu zise pot fi concentrate si antagoniste.
Oligopolurile concentrare snt organizate n cartel, trust, concern si conglomerat, unde
productorii se nteleg asupra preturilor si pietei de desfacere.
Oligopolurile antagoniste se afl ntr-o concurent continu att prin jocul de preturi,
ct si prin schimbri de caracteristici ale produsului.
n practica economic concurenta imperfect poate s se manifeste prin dou metode:
1) concurenta preturilor;
2) concurenta n afara preturilor: reclama, deservire adugtoare a cumprtorului,
diversitatea formelor de realizare a produsului, calitatea produsului, ambalajul s.a.

4.
Teoria pre#ului. Modalit#ile $i metodele reglementrii pre#urilor
n istoria gndirii economice conceptul referitor la pretul bunului a fost prezentat n
diferite scoli si curente economice n moduri diferite:
1) la baza determinrii pretului mrfii st cantitatea de munc cheltuit pentru a-l
produce; la baza pretului st teoria de munc a valorii mrfii;
2) pretul bunului depinde de utilizarea marginal a bunului consumat, care se
determin n mod individual, reiesind din nivelul de satisfacere a cerintelor consumatorilor,
determinarea pretului mai mult se bazeaz pe aprecierea psihologic a omului;
3) conceptul determinrii pretului pe baza costurilor de productie;
4) conceptul pretului de echilibru, format pe baza modificrilor ce au loc n cerere si
ofert.
29
n timpul actual firma, de obicei, utilizeaz n determinarea nivelului pretului acel
concept care i d posibilitate s-si realizeze scopurile finale. n cazul cnd pretul devine o
variabil dependent, iar cererea si oferta snt variabile independente n teoria economic
este vorba de actiunea legii generale a cererii si ofertei. Esenta: pretul unui bun depinde de
raportul dintre cererea si oferta pentru acest bun, care apare n piat ntr-o anumit perioad
de timp.
Actiunea legii generale a cererii si ofertei poate fi analizat din punctul de vedere al
perioadei de timp n care ea se petrece:
1) Perioada scurt de timp: se presupune c oferta n aceast perioad rmne
neschimbat, iar cererea poate s se schimbe n ambele directii. Pretul care apare la
intersectia curbei cererii si ofertei n aceast perioad se numeste pretul de echilibru sau
pretul de piat. Nivelul lui satisface, de obicei, att interesele productorilor, ct si interesele
consumatorilor.






Punctul de intersectie a curbelor cererii si ofertei se numeste punctul de echilibru al
pietei, iar cantitatea cerut si oferit n acest punct se numeste cantitate de echilibru.
De obicei, oferta n perioada scurt de timp este perfect inelastic cererea, ns, se
schimb permanent. Schimbrile cererii provoac schimbri n nivelul pretului n aceeasi
directie. n aceast perioad echilibrul pietei are caracter static.
2) Perioada lung de timp. n aceast perioad deosebim:
a) perioad scurt de timp;
b) perioada pietei;
c) perioada lung de timp.
n perioadele a si b pretul depinde de schimbrile ce au loc n cerere, iar n perioada
scurt att cererea, ct si oferta au posibilitatea de a se schimba. Ca rezultat apare o infinitate
de situatii de echilibru al pietei si, respectiv, apar diferite nivele ale pretului de echilibru.
De aceea n perioada lung de timp echilibrul pietei are caracter dinamic, iar pretul se
numeste pret normal.
30






n economia de piat n afar de factorii obiectivi care influenteaz aparitia procesului
economic, apar un sir de factori subiectivi si, n primul rnd, activitatea statului. De aceea
deseori rolul regulator al cererii si ofertei n practica economic este substituit prin deciziile
statului n stabilirea preturilor. n rezultat n economie apar preturile: 1) maximale si 2)
minimale.
Preturile maximale, de obicei, snt fixate de ctre stat la nivel mai mic dect pretul de
echilibru.





n cazul preturilor maximale cantitatea cerut (Q
d
) este mai mare dect cantitatea
oferit (Q
s
) si n economie apare deficit mrfar.
Q
d
> Q
s
= deficit mrfar
Consecintele: 1) aparitia pietei negre; 2) fenomenul de specul; 3) sistem de
repartizare al mrfii prin cartele; 4) fondarea limitat a resurselor economice.
Preturile minimale snt mai mari ca pretul de echilibru, cantitatea oferit este mai
mare ca cea cerut, n rezultat apare excesul de bunuri.





Consecinte:
1) apare supraproductia;
2) cresc stocurile mrfare;
31
3) marfa si pierde calitatea sa;
4) criza economic de supraproductie.
De obicei, pretul minimal se fixeaz la produsele agricole cu scopul de stimula
productia si a mri profiturile ntreprinztorilor din aceast sfer. Preturile minimale utilizate
n agricultur snt o form de pltire a subsidiilor care se utilizeaz de ctre stat.


Tema 6. TEORIILE ECONOMICE ALE M)RFII 'I BANILOR


1. Caracteristica general a schimbului natural si a schimbului monetar.
2. Bunurile economice. Clasificarea si propriettile de baz: valoarea de schimb si utilitatea.
3. Banii: esenta, geneza, functiile si formele.


1.
Caracteristica general a schimbului natural $i a schimbului monetar
Economia natural reprezint acea form de organizare si desfsurare a activittii
economice n care nevoile de consum sunt satisfcute din rezultatele propriei activitti, fr a
se afla la schimb.
Economia natural a fost preponderent pn la prima Revolutie Industrial. Astfel, n
secolul al XIV-lea, din toat populatia regiunii mediteraneene, de aproximativ 60-70 mln.
oameni circa 90% tria din munca pmntului, iar 60-70% din productie nu ajungeau pe
piat.
Economia natural a fost dominant n conditiile unui nivel sczut de dezvoltare
economic, cu o gam restrns de trebuinte, cele elementare fiind preponderente.
Fiecare productor avea o activitate diversificat, producea o gam larg de bunuri.
Fiecare productor este izolat din punct de vedere economic de ceilalti; nivelul
eficientei economice este foarte redus.
Pmntul constituia principalul factor de productie; baza economiei consta n cules,
vntoare si cultivarea pmntului; economie decentralizat, n care fiecare comunitate
producea aproape totul de ce avea nevoie.
Economia de schimb desemneaz acea form de organizare si desfsurare a activittii
economice n care bunurile se produc n vederea vnzrii, obtinndu-se n schimb altele,
32
necesare satisfacerii trebuintelor. Toate economiile contemporane functioneaz ca economii
de schimb.
Caracteristici generale ale economiei de schimb:
specializarea agentilor economici n obtinerea anumitor bunuri;
autonomia si independenta economic a agentilor economici;
piata este institutia economic central;
monetarizarea economiei;
legturile economice dintre agenti se desfsoar sub forma tranzactiilor bilaterale
de piat;
bunurile economice mbrac forma de marf.

2.
Bunurile economice.
Clasificarea $i propriet#ile de baz: valoarea de schimb $i utilitatea
Diferite scoli economice ncep analiza relatiilor economiei de piat de la studierea
esentei mrfii si a banilor. Ca rezultat n teoria economic exist diverse concepte referitor la
bani si marf. Categoria principal n productia de mrfuri este categoria marf, care istoric
si logic a fost precedat de categoria bun. Bun orice obiect, fenomen sau produs al
muncii care satisface o anumit necesitate a omului si corespunde cu interesele si scopurile
individului. Cnd se studiaz bunul, un loc deosebit n acest studiu l ocup serviciile, rolul
crora n ultimul timp a crescut considerabil. Serviciile reprezint o activitate rational a
omului, rezultatul creia are un efect util cu ajutorul cruia snt satisfcute necesittile
umane. Bunurile care exist n viata economic au urmtoarea clasificare, care se bazeaz pe
anumite criterii.
1. Bunurile materiale:
1) Bogtiile naturale (pmnt, ap).
2) Produsele rezultate din proces de productie.
Economistul Marchall include n categoria bunurilor materiale relatiile cu privire la
nsusirea bunurilor materiale (patent, drept de autor).
2. Bunuri nemateriale snt acele care influenteaz asupra dezvoltrii capacittii fizice
si intelectuale ale omului si se creeaz ele n sfera neproductiv (nvtmnt, cultur,
ocrotirea snttii).
Se deosebesc dou subgrupe ale bunurilor nemateriale.
33
1) Bunuri interne, care-s date omului de ctre natur si el le dezvolt n sine dup
dorinta personal (auz muzical, capacitate pentru stiint).
2) Bunuri externe, pe care le ofer lumea extern pentru satisfacerea cerintelor
(legturi de afaceri, reputatia, imidjul).
n afar de aceste grupe bunurile pot fi analizate n calitate de bunuri directe sau
indirecte; de scurt durat sau de lung durat; bunuri prezente sau de viitor; bunuri
economice si bunuri neeconomice. Sub bun economic ntelegem orice obiect sau rezultat al
activittii economice care poate fi primit ntr-o cantitate limitat comparativ cu cerintele care
cer s fie satisfcute. n legtur cu bunul economic apare problema rarittii resurselor
economice ceea ce determin un comportament deosebit al omului n societate. Bunul
neeconomic este oferit omului de ctre natur fr ca el s depun un anumit efort. Aceste
bunuri se afl n natur ntr-o cantitate nelimitat si pot satisface cerintele umane din plin
(aer, lumina solar, apa).
Forma specific a bunului economic o reprezint Marfa. Marfa are dou proprietti:
1) proprietatea de a satisface orice cerint sau dorint a omului valoarea de consum; 2)
posibilitatea de a se schimba pe alt bun.
Prima proprietate o posed orice marf, deoarece necesittile omului snt diverse si
metodele de satisfacere a lor variaz de la metodele directe (necesitatea n producte
alimentare, mbrcminte) si prin metode indirecte reflect utilizarea n procesul de
consum productiv a diferitor bunuri. n afar de un bun material n calitate de marf, pot s
se manifeste si serviciile, care au niste trsturi speciale.
Valoarea de consum a serviciilor este lipsit de o form material concret. Al doilea
moment specific este c valoarea de consum a serviciului reprezint efectul util care apare
pentru consumator n rezultatul realizrii procesului de munc. Deoarece serviciul n-are o
form material concret si nu poate fi acumulat nemijlocit, valorile de ntrebuintare a lui se
consum nemijlocit n momentul realizrii procesului de productie. Valorile de consum
constituie continutul bogtiei oricrei natiuni. Valoarea de consum de ntrebuintare are trei
forme de manifestare:
1) forma cantitativ;
2) forma natural fiecare bun are forma sa concret natural;
3) forma calitativ reprezint gradul utilittii a valorii de consum sau gradul
corespunderii cu necesittile consumatorului.
34
E necesar de deosebit valoarea de ntrebuintare a mrfii de valoarea de ntrebuintare a
bunului creat n gospodria natural aceasta reprezint valoarea de consum nemijlocit
pentru productor, care a produs valoarea de consum a mrfurilor este destinat pentru
consumul altor oameni (valoare de consum social). Aceasta se realizeaz prin procesul
schimbului.
ns diferite bunuri n afar de a proprietatea de a satisface cerintele umane snt
capabile s intre n consum prin procesul schimbului, ceea ce constituie esenta valorii de
schimb a mrfii, prin care se ntelege capacitatea mrfurilor de a se schimba una pe alta n
anumite proportii. Reprezentantii scolii economice clasice si marxiste au elaborat teoria de
munc a valorii mrfurilor. Conform acestei teorii o conditie necesar a schimbului era
diversitatea valorilor de ntrebuintare care intrau n schimb. ns diversitatea valorilor de
ntrebuintare cere s fie gsit un element comun care s se gseasc n toate bunurile si s
constituie baza procesului de schimb. Conform teoriei de munc acest element este
cheltuielile de munc, care si determin valoarea de schimb a bunului. Iar aceste cheltuieli de
munc se msoar prin timpul de munc necesar. n teoria occidental la nceputul secolului
XX apare alt conceptie, conform creia la baza schimbului st nu valoarea mrfii, ci
utilitatea ei. din acest punct de vedere putem evidentia legtura dintre categoria, valoarea si
utilitatea bunului. Valoarea unui bun (mrfii) reprezint un caz particular de manifestare a
utilittii bunului n anumite conditii istorice concrete. Pe baza unirii esentei categoriilor de
valoare si utilitate n economie apare teoria utilittii marginale a bunului (Marchall J.-B.,
Say, Leon Valras). Paralel cu aceast teorie apare teoria costurilor (Ricardo, Mac-Kuloh)
care determin valoarea mrfii prin cheltuielile de productie. ntre aceste teorii exist o
interdependent strns. Pornind n analiza valorii de la categoria cheltuielilor de productie
savantii numaidect ajung la categoria de utilitate si invers. n timpul actual legtura dintre
aceste trei teorii se manifest prin teoria pretului care are la baza sa analiza procesului de
interdependent dintre utilitate, cerere si ofert, cheltuieli de productie si pretul bunului.
Marfa economic include n sine concomitent notiunea de bun si cheltuieli. Aceste
calitti ale mrfii se manifest prin utilitate si raritate. Pentru a procura o marf economic
individul plteste o sum de bani, care este pretul mrfii.

35
3.
Banii: esen#a, geneza, func#iile $i formele
n teoria economic exist diferite concepte stiintifice referitor la aparitia si esenta
banilor. Conventional aceste concepte pot fi mprtite n dou grupe:
1) Concepte evolu#ionale care consider c aparitia banilor si istoria dezvoltrii lor
este rezultatul diviziunii sociale a muncii, a schimbului si a productiei de mrfuri. Ei
consider banii ca o marf specific, care joac rolul de echivalent special oficial.
2) Conceptul ra#ional explic aparitia banilor ca un rezultat al ntelegerii dintre
oameni care au ajuns la concluzia c pentru a face schimbul de valori n procesul circulatiei
avem nevoie de anumite instrumente speciale.
n timpul actual n ideile unor economisti occidentali (Pol Samuelson) gsim
explicarea psihologico-subiectiv a esentei banilor. Ei spun c banii snt un produs al
contractului ntre oameni. n secolul XX teoria economic contemporan explic esenta
banilor, reiesind din functiile pe care ei le ndeplinesc n economie. Fondatorul acestei teorii
Djon Hics. El a naintat teza c banii snt aceia ce se utilizeaz sub form de bani si
evidentiaz functiile banilor:
1) msur a valorii mrfii;
2) mijloc de circulatie;
3) mijloc de acumulare;
4) mijloc de plat.
Functia banilor ca msur a valorii mrfii exprim capacitatea lor de a comensura
valoarea tuturor mrfurilor. Initial aceast functie o realiza aurul. ns exprimarea valorii prin
bani este un proces ideal, deoarece pentru a determina valoarea mrfurilor nu este necesar de
a avea bani n numerar. Aceast functie o ndeplinesc banii ideali. ns pentru a determina
cantitativ valoarea unei mrfi se utilizeaz functia tehnic a banilor, numit masstabul
preturilor, care reprezint o anumit cantitate de aur, fixat de lege n fiecare unitate
bneasc.
n calitate de mijloc de circulatie banii apar n rezultatul dezvoltrii schimbului si
divizrii actului de vnzare-cumprare n dou procese independente.
M B M
Vnzare/cumprare
Odat cu aparitia acestei functii a banilor se ncepe evolutia formelor bnesti. Apare
moneda si banii de hrtie (banii de credit, bani electronici). Aceast functie o ndeplinesc
36
banii neideali (monede din aram, argint, hrtie). Pentru realizarea functiei ca mijloc de
circulatie apare problema calculrii cantittii de bani necesar pentru circulatie. n secolul
XX M. Fridman, A. Marchall au elaborat formula, care arat legtura dintre suma preturilor
si masa monetar.
V
QxP
M =
M masa monetei;
V viteza de rotatie a banilor;
P pretul;
Q cantitatea de marf n circulatie.
ndeplinind functia de msur a valorii si mijloc de circulatie banii pot fi socotiti ca
expresie absolut a bogtiei societtii, ceea ce i face s aib o lichiditate nalt.
Divizarea circuitului M B n dou acte independente M B si B M creeaz
posibilitatea si necesitatea de acumulare a banilor. n procesul de circulatie a mrfurilor la
ntreprinztor apare dorinta de a acumula banii, care au proprietatea de a se transforma
repede n orice alt marf. Acest proces exprim functia banilor sub form de tezauzare.
Odat cu dezvoltarea productiei de mrfuri apare functia banilor ca mijloc de plat n
legtur cu posibilitatea de a realiza marfa n credit. Aceast functie o ndeplinesc banii si n
afara circuitului mrfar cnd: a) pltesc salariul; b) se achit conform anumitor obligatiuni
financiare.
Banii de credit snt: vexel, cecul si bancnota.
Vecsel obligatiune financiar scris conform anumitor forme strict determinate.
Bancnota bilete bancare care apar n rezultatul nlocuirii vecselului individual prin vecselul
bncii. ntre banii de hrtie si bancnote exist urmtoarele diferente: 1) banii de hrtie
ndeplinesc functia de mijloc de circulatie; bancnota mijloc de plat; 2) bancnotele de hrtie
snt emise de ctre stat si acoper necesitatea n cheltuielile guvernamentale; bancnotele snt
emise de banca central de emisiune pentru acoperirea necesittilor circuitului mrfar; 3)
banii de hrtie nu snt asigurati prin aur, iar bancnotele pot fi asigurate prin aur, valut
convertibil.
Cecurile un document care contine indicatia posesorului unui cont bancar de a plti
suma indicat persoanei care prezint cecul dat.
Toate aceste functii dac snt privite la nivel international exprim functia banilor
mondiali.
37

Tema 7. TEORIILE ANTREPRENORIATULUI 'I ALE FACTORILOR
DE PRODUC.IE

1. Activitatea de antreprenoriat esenta si conditiile realizrii
2. ntreprinderea: sistemul relatiilor economice realizate n cadrul ntreprinderii.
Management si marketing rolul lor n activitatea firmei.
3. Reproductia individual: circuitul si rotatia resurselor investitionale ale ntreprinderii.
4. Rezultatele economice ale activittii ntreprinderii. Cheltuielile de productie si
clasificarea lor

1.
Activitatea de antreprenoriat esen#a $i condi#iile realizrii
Activitatea de antreprenoriat este o trstur specific a economiei de piat care se
bazeaz pe libertatea economic a productorului n primul rnd. n orice tar acest tip de
activitate se bazeaz pe un sir de legi si acte normative elaborate de guvern. n Moldova
aceast legislatie este alctuit din legea despre activitatea de antreprenoriat si ntreprindere,
legea despre proprietate, legea despre falimentare s.a.
Esenta activittii de antreprenoriat constituie procesul de initiere si realizare a
procesului de productie din numele persoanei pe propriul cont, pe responsabilitatea material
si riscul personal cu scopul de a obtine profit. Obiectul activittii de antreprenoriat prezint
orice tip de activitate gospodreasc care este prevzut de lege.
Subiectul activittii de antreprenoriat este individul, un grup de indivizi sau statul.
Activitatea de antreprenoriat de obicei formal se nregistreaz n registre speciale care
snt duse de Camera de nregistrare. Dup nregistrarea ntreprinderii firma n cauz primeste
codul fiscal al ei si dreptul de a deschide cont n banc. Registrele dau posibilitate
ntreprinztorului:
8 De a culege informatii referitoare la numrul de firme, dimensiunile lor, capitalul
utilizat, volumul productiei care exist n piata respectiv.
8 De a determina segmentul pietei neocupat de alte firme.
8 De asigurarea garantiei realizrii contractelor respective ncheiate de ctre
persoanele n cauz.
8 Pentru stat este surs de acumulare a datelor statistice necesare pentru a face o
analiz si previziune economic.
38
Antreprenorul ndeplineste functiile:
Organizeaz procesului de productie, nfptuirea, dirijarea lui, prognoza situatiei
economice a ntreprinderii.
si asum functia de risc care poate contribui la ridicarea profitului ntreprinderii.
Exercit functia de inovator n productie, aplic metode noi si tehnologii noi.
Antreprenoriatul are urmtoarele obligatii: s respecte regulile pietei n conditiile
liberei concurente, drepturile, interesele legitime ale consumatorului; s asigure calitatea
convenit a mrfurilor fabricate.
Subiectii activittii de antreprenoriat snt:
8 Un individ (cettean al trii sau orice alt cettean strin).
8 Un grup de indivizi.
8 Statul.
Formele activittii de antreprenoriat:
- individual;
- colectiv sau de grup;
- de stat.
Trstura specific a propriettii de antreprenoriat este realizarea ei folosind diferite
inovatii, inventii si rationalizri ale progresului tehnico-stiintific.

2.
/ntreprinderea: sistemul rela#iilor economice realizate +n cadrul +ntreprinderii.
Management $i marketing rolul lor +n activitatea firmei

Orice activitate de antreprenoriat se desfsoar n cadrul ntreprinderii. ntreprinderea
este un sistem relativ izolat de relatii social-economice si tehnologice care se manifest sub
form de productor al bunurilor si serviciilor. Relatiile social-economice apar n cadrul
ntreprinderii n legtur cu angajarea fortei de munc la lucru si remunerarea ei. n legtur
cu unirea fortei de munc, cu mijloacele de productie n procesul muncii, cu privire la
crearea conditiilor de munc n legtur cu ridicarea productivittii muncii cu privire la
crearea conditiilor de trai si de odihn al lucrtorilor.
Relatiile tehnologice apar ntre lucrtorii unei ntreprinderi n dependent de
efectuarea procesului tehnologic de productie. Aceste relatii snt dictate de specializarea si
calificarea lucrtorilor. ntreprinderea devine relativ izolat reiesind din urmtoarele cauze:
39
8 Libertatea formelor de productie face ca orice ntreprindere s decid de sine
stttor ce, cum, de ce calitate, cantitate si pret s produc marf.
8 Sistemul de gospodrire n care intr ntreprinderea ntr-o economie national
reprezint un tot ntreg, de aceea rezultatele activittii unei ntreprinderi depinde de
rezultatele activittii unei altor ntreprinderi (legea dintre furnizorii si consumatorii factorilor
de productie)
ntreprinderile se clasific, reiesind din urmtoarele criterii:
i Tipul procesului de productie care se desfsoar n cadrul ntreprinderilor. Aici
deosebim ntreprinderi care apartin diferitor ramuri ale economiei:
- industriale;
- agricole;
- de comert;
- de transport s.a.
i Dup dimensiunile ntreprinderilor (numrul angajatilor, volumul capitalului
utilizat) deosebim:
- ntreprinderi mici;
- ntreprinderii medii;
- ntreprinderi mari;
- ntreprinderi foarte mari.
i Dup forma de proprietate avem formele organizatorico-juridice de activitate ale
antreprenoriatului:
- ntreprindere individual;
- ntreprindere privat;
- ntreprindere n arend;
- ntreprindere mixt;
- ntreprindere de stat;
- ntreprindere municipal;
- societate pe actiuni;
- societti cu rspundere limitat;
- cooperative.
Fiecare din aceste ntreprinderi se deosebesc dup forma de organizare a procesului
de productie, de planificare a lui; de conducere si de control.
40
Specificul n functionarea si organizarea diferitor forme ale activittii de
antreprenoriat si ntreprindere. n fiecare ntreprindere are loc realizarea procesului de
productie cu ajutorul factorilor de productie. Exist: a) factori de productie materiali
(pmntul si capitalul); b) factori de productie umani (munca, abilitatea de antreprenoriat).
n secolul al XX-lea una din problemele de baz devine procesul de realizare a
mrfurilor pe piat. Atunci si apare teoria de marketing, teorie care se ocup cu toate
procesele prin care trece marfa n sfera de circulatie. Marketingul este o activitate specific a
indivizilor care presupune satisfacerea cerintelor consumatorului prin intermediul pietei.
Exist urmtoarele principii ale marketingului.
8 Cunoasterea pietei, adic cercetarea cerintelor consumatorilor, a ofertei de piat,
nivelul pretului, calitatea mrfii, metodele de distribuire a bunurilor.
8 Acomodarea la conditiile schimbtoare ale pietei. Aceast acomodare se face n
dependent de schimbrile care au loc n conjunctura pietei.
8 Influenta asupra pietei crearea cererii, mentinerea ei, schimbarea ei prin
intermediul publicittii.
Tactica de marketing prevede o totalitate de metode si procedee pe care le utilizeaz
ntreprinderea ntr-o anumit perioad de timp pe piat.
De obicei, tactica de marketing depinde mult de schimbarea cererii consumatorilor si
este ndreptat spre crearea, mentinerea, stabilizarea sau lichidarea cererii.
Asupra tacticii de marketing influenteaz informatia cu privire la ciclul de viat al
mrfurilor. Deosebim urmtoarele faze ale ciclului de viat al mrfii:
i Perioada zero n cadrul creia se face proiectarea mrfii si apar primele exemplare
de marf si se studiaz cererea consumatorilor.
i Perioada de lansare a mrfii pe piat oferta de marf nu este prea mare, pretul se
afl la nivelul pretului de producere si are loc reclama intensiv a mrfii.
i Faza de cretere oferta se mreste, creste pretul; cresc profiturile si se face
intensiv reclama.
i Perioada de maturitate oferta se opreste la un anumit nivel optimal, pretul se
stabilizeaz si profiturile cresc, dar cu un tempou mai lent. Se ncepe perfectionarea mrfii si
se efectueaz o reclam de mentinere.
i Perioada declinului cererea consumatorilor se micsoreaz brusc, scade pretul, se
micsoreaz profiturile; se micsoreaz oferta, se perfectioneaz calitatea mrfii, se introduc
servicii suplimentare, se face reclam intensiv.
41
Strategia de marketing este realizarea scopului final, adic satisfacerea cererii
consumatorului.
Managementul este o stiint care include analiza mediului social si cultural pentru a
asigura concordanta dintre metodele utilizate n atingerea obiectivelor organizatiei si
valorilor societtii respective.
Ca functie managementul defineste grupul de oameni responsabili n directionarea
unei organizatii.
Exist urmtoarele functii:
8 Previziunea ansamblul proceselor de munc prin intermediul crora se determin
principalele obiective ale firmei, precum si resursele si principalele mijloace necesare pentru
realizarea lor.
8 Organizarea ansamblul proceselor de conducere prin intermediul crora se
divizeaz activitatea, stabilindu-se sarcini corespunztoare. Organizarea presupune gruparea
dup criteriul de functionalitate si eficient a sarcinilor si delegarea responsabililor necesar
pentru ndeplinirea lor.
8 Coordonarea ansamblul proceselor de munc prin care se armonizeaz deciziile
si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale n cadrul previziunii si sistemului
organizatoric stabilite anterior.
8 Antrenarea cuprinde ansamblul proceselor de munc prin care se determin ca
personalul firmei s contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionale pe baza
lurii n considerare a factorilor care l motiveaz.
8 Controlul ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemul si
componentele acestuia snt msurate si comparate cu obiectivele si standardele stabilite
initial n vederea eliminrii deficientelor constatate.

3.
Reproduc#ia individual:
circuitul $i rota#ia resurselor investi#ionale ale +ntreprinderii.
n cadrul unei ntreprinderi capitalul se afl ntr-o miscare permanent, trecnd
consecutiv prin trei stadii si transformndu-se din form bneasc, cu care si ncepe circuitul,
n mijloace de productie; apoi n bunuri finite, n marf, care, fiind realizat, se transform
din nou n bani. Astfel, stabiile prin care trece capitalul n miscarea sa snt: 1)
42
aprovizionarea; 2) productia; 3) desfacerea. La fiecare stadiu capitalul mbrac o form
special:
I bani (B);
II capital productiv (P);
III marf (M).
Folosind simbolurile prezentate mai sus, miscarea capitalului poate fi reprezentat n
felul urmtor:
B M P M B
1
,
unde B
1
snt banii investiti initial si surplusul de bani nsusit sub form de profit, dobnd,
rent.
Deci, reproductie individual const n miscarea permanent, sub form de circuit a
capitalului ntreprinderii.

4.
Rezultatele economice ale activit#ii +ntreprinderii.
Cheltuielile de produc#ie $i clasificarea lor

Costul de productie reprezint totalitatea cheltuielilor pe care productorul le
efectueaz pentru fabricarea si vnzarea bunurilor economice.
Structura costului de productie cuprinde o ntreag varietate de cheltuieli, care pot fi
grupate dup natura lor, n trei mari categorii:
cheltuieli materiale;
cheltuieli de munc;
cheltuieli generale.
Costul contabil cuprinde cheltuielile pe care le face ntreprinderea pentru
achizitionarea factorilor de productie de la alti agenti economici, adic costurile explicite,
precum si amortizarea, cheltuieli care snt reflectate n evidenta contabil a ntreprinderii.
Costul economic este un concept mai larg dect costul contabil, deoarece, pe lng
costul explicit, el mai cuprinde si cheltuielile factorilor proprii (costuri implicite), dar care nu
snt reflectate n evidenta contabil, cum ar fi: pmntul si cldirile care apartin ntreprinderii
date, consumul de munc al proprietarului, dobnzile care se cuvin pentru folosirea
capitalului propriu.
43
n teoria contemporan profitul este considerat un venit ce constituie o recompens
pentru abilitatea ntreprinztorului, adic pentru capacitatea acestuia de a-si asuma riscul
unei afaceri oarecare.
Functiile profitului n economie snt numeroase:
1) Profitul este nsusi motorul activittii economice.
2) Profitul este sursa principal de autofinantare a ntreprinderilor.
3) Profitul este un instrument de control al eficacittii activittii economice a
ntreprinderii.
4) Profitul este un indicator sintetic al activittii economice.
5) Profitul este surs de venit pentru Bugetul de Stat.

44

Tema 8. CEREREA 'I ALEGEREA CONSUMATORULUI

1. Utilitatea si valoarea mrfii.
2. Curbele de indiferent.
3. Echilibrul consumatorului. Strategia optim pentru venit si pret dat.

1.
Utilitatea $i valoarea mrfii
Prima dat n calitate de obiect de studiu comportamentul economic al
consumatorului a fost abordat de scoala austriac n prima jumtate a secolului al XIX, prin
activitatea creia a fost pus baza analizei marginaliste a fenomenelor economice.
Principala idee a curentului dat a fost de a determina, reiesind din cererea de piat a
indivizilor, decizia consumatorilor cu privire la procurarea anumitor bunuri. Se presupune c
indivizii au un comportament rational si c piata asigur libertatea alegerii consumatorilor.
Teoria marginalist evidentiaz dou sisteme n abordarea problemei utilittii:
1) sistemul cardinal sau cantitativ, care analizeaz traditional teoria alegerii
consumatorului;
2) sistemul ordinal.
Sistemul cardinal a fost analizat de savantii Leon Valras, Karl Menger, care
nemijlocit utilizau notiunea de utilitate marginal si determinarea cantitativ a utilittii.
Conform acestei idei alegerea consumatorului n majoritatea cazurilor se reduce la luarea
deciziilor care au un caracter avansat sau caracter de crestere. Bazndu-se pe acest principiu
ei au ajuns la teoria utilit$#ii marginale care explic utilitatea suplimentar ce poate fi
obtinut din consumul unei unitti suplimentare, dintr-u anumit bun (U
m
). Utilitatea
marginal determin utilitatea total care reprezint suma utilittilor primite de ctre
consumator n rezultatul consumului diferitor prti ale bunului (diferent ntre utilitate).
Reiesind din aceasta putem s determin c utilitatea marginal exprim modificarea utilittii
totale care corespunde cu modificarea cu o unitate a cantittii consumate (q) pe piata bunului
analizat.
U
m
=
Q
UT

Analiznd tendinta n dezvoltare n utilitatea total si marginal pe msura mririi
consumului unui bun a fost evidentiat legea utilittii marginale descrescnde: dac creste
45
cantitatea consumat dintr-un bun, utilitatea marginal se reduce. Aceast lege poate fi
reprezentat tabelar si grafic:
Bunul X (unit.) 0 1 2 3 4 5 6
UT (unit.) 0 30 50 60 60 50 30
UM 30 20 10 0 -10 -20

U
m(1) = 20
1
30 50
1 2
1 2
=

=
Q Q
UT UT
Q
UT









Reiesind din acest tabel si grafic scoatem concluziile:
1) Cnd U
m
este pozitiv, UT creste.
2) UT este maxim, cnd UM = 0.
3) Cnd UM < 0, UT este pozitiv, dar nregistreaz o scdere.
4) Suma algebric a UM = UT.
5) Curba UM are o nclinatie pozitiv.
Principiul descresterii UM st la baza determinrii situatiei de echilibru al
consumatorului.
2.
Curbele de indiferen#

ntr-o anumit perioad de timp, consumatorul avnd un buget limitat trebuie s ia
decizia asupra structurii si cantittii bunurilor cumprate. Structura bunurilor cumprate va fi
optim, atunci cnd UM pe unitatea monetar cheltuit este aceeasi pentru toate bunurile
cumprate.
Bugetul consumatorului = 45 unitti monetare
Cumpr carne de 9 UM 5 4
Buturi de 4,5 UM 10 2
46

Py
UMy
Px
UMx
=
Legea egalizrii UM pe unitate monetar cheltuit

Reiesind din restrictiile bugetare si necesittile consumatorilor si lund n considerare
pretul bunului consumatorul atinge asa-numitul punct de echilibru, n care el nu poate s-si
mreasc utilitatea total, cheltuind o sum mai mare de bani pentru bunul X si o sum mai
mic pentru bunul Y n limitele unui buget restrns. n acest punct de echilibru Um al bunului
X, calculat pe pretul bunului Y va fi egal cu UM a bunului Y calcul pe pret; bunul Y.
Aceasta este legea egaliz$rii UM pe unitate monetar$ cheltuit$.
Consumatorul rational n limitele unui buget va lua decizia cu privire la cumprarea
unor bunuri n asa mod ca fiecare bun cumprat s-i aduc aceeasi utilitate marginal,
proportional cu pretul bunului respectiv.
n cazul dat el va primi maximum de satisfacere. Conditia de echilibru a
consumatorului sau regula de maximizare a utilit$#ii poate fi exprimat prin formula:
= = = =
Pz
Umz
Py
Umy
Px
UMX
... (utilitatea marginal a banilor).
Din formula dat putem deduce urmtoarea formul:
Py
Px
Umy
Umx
=

Sistemul cardinal a fost utilizat pn n anii 30 ai secolului XX, deoarece, nectnd la
eforturile teoreticienilor, utilitatea ca fenomen nu poate fi depsit si nu poate fi msurat.
De aceea, n calitate de alternativ a sistemului cardinal apare teoria ordinal$, elaborat de
Paretto si Fischer n anii 30 ai secolului trecut. Esenta sistemului ordinal const n
msurarea subiectiv a utilittii pe baza unei aprecieri relative care de indic preferinta
consumatorului sau ordinea bunului consumat fr a-i pune ntrebarea care bun si cu ct este
mai preferabil dect cellalt. Sistemul ordinal se bazeaz pe urmtoarele axiome:
a) axioma aranj$rii totale consumatorul poate s aranjeze diferite seturi de bunuri
alternative cu ajutorul a dou categorii: preferinta sau indiferenta
A > B sau A ~ B
b) axioma de tranzitivitate: dac primul set de bunuri este comparabil cu al doilea set,
iar al doilea cu cel de al treilea set de bunuri, nseamn c primul va fi comparat cu al treilea:
A > B > C; A ~ B > C; A > B ~ C: dac A ~ B A ~ C.
47
c) axioma independen#ei consumatorului, care spune c satisfacerea necesittilor
consumatorului depinde numai de cantitatea de bunuri pe care i consum si nu depinde de
consumul altor indivizi. Reiesind din aceasta func#ia utilit$#ii se determin ca o corelatie
dintre volumul bunurilor consumate si nivelul utilittii:
U = f (Q
x
, Q
y
),
unde: x, y bunuri; Q cantitatea; U utilitatea; f n functie de.
Reiesind din legea egalittii Um pe unitate consumat putem ajunge la concluzia:
consumatorul, n caz dac nu ar avea loc schimbri n ______________???? anumitor bunuri
permanente, va tinde s optimizeze Ut de la consumul diferitor bunuri. Pentru fiecare
consumator ntre diferite bunuri exist un anumit grad de substitu#ie. ntre bunurile
substituibile putem evidentia anumite legi cauzale, care constituie continutul legii
substitutiei. Conform acestor legi pe msur ce un bun de consum este nlocuit prin alt bun
rata marginal$ de substitu#ie (RMS) se micsoreaz. Grafic aceast lege se prezint prin
curbele de indiferent sau izoulilizate ????? Rata marginal de substitutie se calculeaz ca
un raport ntre modificarea cantittii unui bun y si modificarea cantittii bunului x luat cu
semnul minus -
x
y
.
Dac vom proiecta curba ratei de substitutie n sistemul XOY vom primi curba de
indiferent, care ne arat c orice punct de pe aceast curb reprezint o anumit combinatie
optim a bunului X si Y pe care le consum individul primind n rezultat aceeasi Ut
maximal.






N M

Prezentarea legii substitutiei sub form de tabel:
Variante B
x
B
y
RMS
A 1 8 -
B 2 5 3
C 3 3 2
48
D 4 2 1
E 5 1,5 0,5

3
Echilibrul consumatorului. Strategia optim pentru venit $i pre# dat
n practica real consumatorul este constrns de un sir de factori care influenteaz
aceste asupra alegerii consumatorului si determin din diversitatea posibil a variantelor de
consum a bunurilor o anumit variant optim. Factorii ce determin aceast alegere snt:
1) veniturile consumatorilor;
2) preturile bunurilor.
Pentru a determina combinarea optim a dou bunuri pe care le poate procura
consumatorul la un anumit nivel al venitului si la un anumit nivel dat al preturilor se
utilizeaz linia bugetului care presupune infinitatea lor ce corespunde cu variantele de
cumprare a celor dou bunuri. Pentru a construi linia bugetului se introduce ecua#ia
bugetului:
x, y cantitatea bunurilor x si y;
I bugetul
I = X x P
x
+ Y x P
y
de aici putem determina coordonatele liniei bugetare.
Grafic linia bugetului are nclinatie negativ si, fiind suprapus cu graficul curbei de
indiferent, ne va arta acea variant optim pe care o poate alege consumatorul pentru a-si
satisface la maximum utilitatea. Grafic acest punct este acolo unde linia bugetului este
tangent la curba de indiferent. n punctul K consumatorul se afl n echilibru si efectueaz
o alegere rational. Odat cu cresterea veniturilor consumate curbele de indiferent si pot
schimba pozitia sa, mai influenteaz si preferintele consumatorilor. n rezultat primim harta
curbelor de indiferen#$ poate fi caracterizat prin urmtoarele momente:
preferintele consumatorilor snt infinite;
gradul de satisfacere a preferintelor de la o curb la alta;
curbele de indiferent snt au nclinatie negativ;
curbele de indiferent nu se pot intersecta.
n conditiile unor preturi fixate consumatorul este constrns de mrimea bugetului s
aleag o singur variant de combinare, care este optim. Modificarea venitului
consumatorilor si a preturilor provoac schimbri n bugetul real al consumatorului, care, la
49
rndul lui, determin modificarea gradului de satisfacere a preferintelor, de aceea echilibrul
consumatorului se transform dintr-un punct de pe o curb n alt punct pe alt curb.
Din ecuatia bugetului s-a evidentiat faptul c odat cu schimbarea preturilor pentru un
anumit bun linia bugetului si va schimba pozitia sa n corespundere cu schimbarea raportului
de preturi P
x
/P
y
.
Presupunem c pretul bunului X (Px) s-a schimbat, iar pretul bunului Y (Py) a
rmas constant. n rezultatul schimbrii pretului unui bun apar noi puncte de echilibru al
consumatorului, care reflect noi cantitti optimale de bunuri.







Dac grafic unim aceste puncte primim o curb numit linia pre#-consum, care
corespunde cu punctele optimale, care apar la nivelul diferitor preturi. Pentru diferite
categorii de bunuri linia pret-consum va avea diferite pozitii.
1) pentru bunuri substituibile 2) bunuri independente ????







3) bunuri complementare ?????







50

Linia pre#-consum poate fi utilizat pentru construirea curbei poate fi utilizat pentru
construirea cererii individului fr a cunoaste tipul si parametrii functiei ????? de utilitate,
prin contrapunerea grafic a mrimilor optimale de bun procurat si nivelul preturilor
cheltuite pentru acest bun.










n analiza microeconomic o important deosebit dac studiem economia a diferitor
tipuri de piat, printre care piata fortei de munc ocup un loc deosebit. Pentru a caracteriza
procesele social-economice ce au loc n acest tip al pietei se utilizeaz diferite metode,
printre care evidentiem: analiza cheltuielilor bugetare a unei familii efectuate n baza curbei
lui Engel si a curbelor venit-consum. n rezultatul schimbrii veniturilor consumatorului au
loc schimbri n pozitia liniei bugetare, care se schimb ori n sus, ori n jos paralel cu pozitia
initial, deoarece raportul dintre preturi nu se schimb (P
1
/P
2
). Grafic aceasta se prezint
astfel:







n rezultatul schimbrii veniturilor apar noi puncte de echilibru al consumatorului
care reflect setul optimal de bunuri alese de ctre el.
51
Linia care uneste aceste puncte grafic se numeste linia venit-consum, care pentru
diferite bunuri are diverse nclinatii. Dac consumatorul consum bunuri normale, atunci
linia venit-consum va avea nclinatie pozitiv odat cu mrirea veniturilor consumatorului.
1) pentru bunuri normale 2) pentru bunuri neutre







3) pentru bunuri inferioare







Odat cu cresterea veniturilor cantitatea bunurilor inferioare descresc. Curba are
nclinatie negativ. ns clasificarea bunurilor depinde de un sistem concret de preferinte ale
consumatorului. De aceea, trecnd de la o grup de consumatori la alt grup, aprecierea
poate s se schimbe n sens opus. Curba venit-consum poate fi utilizat pentru prezentarea
curbelor lui Engel, care ne arat c cantitatea de bunuri procurat de ctre un consumator
este legat de venitul consumatorului dat.
Curba lui Engel








52

Tema 9. Conceptul elasticit#ii cererii

1. Definitia elasticittii cererii. Metodele de calculare a elasticittii cererii n raport cu Q si
P (prezentare grafic).
2. Elasticitatea cererii dup venit si elasticitatea ncrucisat a cererii.
3. Definitia elasticittii ofertei. Metode de calcul al elasticittii ofertei n dependent de Q si
P (prezentare grafic).
4. Implementarea elasticittii cererii si ofertei n practic


1.
Defini#ia elasticit#ii cererii. Metodele de calculare a elasticit#ii cererii
+n raport cu Q $i P (prezentare grafic)

Un rol important n studierea reactiilor posibile ale agentilor la modificrile pretului,
i revine notiunii de elasticitate. Elasticitatea cererii n raport cu pretul reprezint modificarea
relativ a volumului cererii sub influenta modificrii pretului cu un procent. Dar o important
practic o au mrimile relative si nu cele absolute.
E
%
%
/
/
Pin
Qin
P P
Q Q
D
P

= , unde
E
D
P
- elasticitatea cererii fat de pret;
AQ/Q modificarea relativ a cererii;
AP/P modificarea relativ a pretului.
Cererea se numeste elastic, cnd E
D
P
> 1 (cererea creste sau scade mai repede ca
pretul) si neelastic (rigid) cnd E
D
P
< 1, adic cererea creste sau scade mai lent ca pretul.
Dac modificarea pretului nu atrage dup sine nici un fel de schimbri ale cererii,
atunci E
D
P
= 0; dac o modificare nesemnificativ a pretului modific esential cererea, atunci
E
D
P
= .





53
Factorii ce influenteaz elasticitatea snt:
1) Existenta substituentilor: cu ct snt mai multe mrfuri substituente, cu att e mai
elastic cererea la marfa respectiv.
2) Ponderea mrfii n bugetul consumatorului.
3) Mrimea venitului.
4) Calitatea mrfii.
5) Dimensiunea rezervelor: cu ct snt mai mari rezervele, cu att e mai elastic
cererea.
6) Asteptrile consumatorului.

2.
Elasticitatea cererii dup venit $i elasticitatea +ncruci$at a cererii
Elasticitate ncrucisat se numeste elasticitatea cererii unui bun preferabil pretului
altui bun:
E
Qx
Py
x
Py
Qx
Py Py
Qx Qx
D
y x

=
|
|
,

Dac E
D
x
> 0, atunci avem bunuri substituibile (untul si margarina), dar dac E
D
x
< 0,
atunci avem bunuri complementare (automobilele si benzina).
Elasticitatea cererii n raport cu venitul este:
E
I I
Q Q
D
I
|
|

=
Dac indicatorul elasticittii cererii n raport cu venitul este negativ (E
1
< 0), atunci
mrirea venitului duce la micsorarea cererii bunului respectiv si se poate spune c aceasta
este de calitate inferioar. Devenind mai bogat, consumatorul consider posibil si necesar s-
l nlocuiasc cu altul mai calitativ. Dac indicatorul elasticittii cererii fat de venit este
pozitiv (E
I
> 0), bunul este normal. Dac 0 < E
I
< 1, atunci cererea bunului creste mai lent
dect venitul, ceea ce e tipic pentru bunurile de prim necesitate (pine, sare, chibrituri). Dac
E
I
> 1, cererea bunului devanseaz cresterea venitului si nu are saturatie (obiecte de lux).

3.
Defini#ia elasticit#ii ofertei. Metode de calcul al elasticit#ii ofertei +n dependen#
de Q $i P (prezentare grafic)

54
Elasticitatea ofertei n functie de pret arat modificarea relativ a volumului ofertei
sub influenta modificrii pretului cu un procent:
E
P P
Q Q
S
P
|
|

=
Pentru ntelegerea elasticittii ofertei un factor important l constituie timpul.
n conditiile unui interval de piat foarte scurt, oferta nu e elastic deloc (E 0 =
S
P
). De
aceea sporirea (reducerea) cererii duce la majorarea (reducerea) pretului, dar nu influenteaz
mrimea ofertei. n conditiile unei perioade scurte de timp, oferta este mai elastic. Aceasta
se exprim prin faptul, c sporirea cererii conditioneaz nu numai cresterea preturilor, dar si
cresterea volumului productiei, deoarece ntreprinderile reusesc s modifice anumiti factori
ai productiei n corespundere cu cererea.
n conditiile unei perioade ndelungate de timp oferta este aproape perfect elastic, de
aceea sporirea cererii duce la o majorare considerabil a ofertei la preturi constante sau putin
mai nalte.

1)
E
S
P
> 1 oferta elastic
2)
E
S
P
< 1 oferta inelastic
3)
E
S
P
= oferta perfect elastic
4)
E
S
P
= 0 oferta perfect inelastic




4.
Implementarea elasticit#ii cererii $i ofertei +n practic
Teoria elasticittii are o important deosebit pentru determinarea politicii economice
a firmelor si a guvernului. Aceasta se vede concret pe exemplul politicii fiscale a statului.
Admitem, c statul introduce o anumit sum a impozitului pe o unitate de marf, ce duce la
deplasarea curbei din pozitia S n pozitia S
1
.
55







Suma impozitului se repartizeaz ntre consumatori si productori, continnd si
surplusul pretului fiscal, fiind retineri fiscale moarte, ce reprezint pierderi pentru societate.
Elasticitatea n aceste cazuri joac un rol important ntruct permite s se determine ca parte
pltesc ntreprinztorii si ce parte consumatorii. n cazul cererii elastice cea mai mare parte
a impozitului o achit productorul, iar n cazul cererii neelastice consumatorul. Aceasta se
explic prin faptul c n cazul cererii elastice consumatorul, dup majorarea pretului, si va
orienta cererea spre mrfurile substituente. n cazul cererii neelastice aceasta va fi mai dificil
de fcut.
Dac oferta este elastic, cea mai mare parte a impozitului le revine consumatorilor,
iar dac e neelastic productorilor. E lucru firesc. Elasticitatea ofertei nseamn c
productorul usor poate s-si reorienteze resursele pentru producerea altei mrfi sau servicii.
n cazul ofertei neelastice realocarea resurselor are loc mai greu si mai ncet, de aceea cel
mai mult vor suferi de pe urma impozitului productorii.

56

Tema 10. REALIZAREA ECHILIBRULUI PE PIA.A BUNURILOR 'I
SERVICIILOR


1. Cererea si oferta ca forme economice de coordonare a activittii agentilor economici.
2. Interactiunea dintre cerere si ofert. Echilibrul pietei.
3. Modelul pnzei de pianjen.

1.
Cererea $i oferta ca forme economice de coordonare a activit#ii agen#ilor economici

Dac analizm situatia, stabilit pe piata unui bun, observm usor c ntre pretul
mrfii si cantitatea mrfii vndute exist o anumit corelatie. Dependenta invers dintre pret
si mrimea cererii, se numeste legea cererii. Curba cererii arat ce cantitate de bunuri
economice snt dispusi s procure cumprtorii la diferite preturi n momentul dat.
Aceast constatare poate fi
reprezentat prin formula:
Q
D
= f (P)







Asupra cererii influenteaz si alti factori:
1) mrirea sau micsorarea veniturilor consumatorului;
2) schimbarea gusturilor si preferintelor;
3) asteptrile privind preturile si deficitele;
4) schimbarea preturilor la mrfurile substituente si complementare;
5) cresterea sau descresterea numrului de cumprtori.
Dac analizm descresterea numrului de cumprtori, piata din punctul de vedere al
ofertei, observm usor c dependenta mrimii ofertei de pretul acesteia este direct: cu ct e
mai mare pretul, cu att este mai mare cantitatea mrfii. Legtura direct ntre pret si
cantitatea mrfii oferite se numeste legea ofertei.
57


Q
S
= f (P)







Asupra ofertei unui bun influenteaz nu numai pretul, ci si alti factori:
1) pretul factorilor de productie;
2) tehnologia;
3) asteptrile agentilor economici de piat a preturilor si a deficitului;
4) mrimea impozitelor si a subventiilor;
5) numrul vnztorilor.
Pentru ntelegerea functiei ofertei o nsemntate mare l are timpul ca factor. n
conditiile unei perioade foarte scurte de timp sporirea cererii duce la sporirea preturilor, dar
nu influenteaz volumul ofertei. ntr-o perioad scurt de timp sporirea cererii conditioneaz
nu numai cresterea pretului, dar si mrimea volumului productiei, deoarece firmele au timp
s modifice anumiti factori de productie n corespundere cu cererea. n conditiile unei
perioade ndelungate de timp, sporirea cererii duce la sporirea considerabil a ofertei la
preturi constante sau la o majorare nensemnat a lor.

2.
Interac#iunea dintre cerere $i ofert. Echilibrul pie#ei
n conditiile economiei de piat fortele concurente contribuie la sincronizarea pretului
cererii cu pretul ofertei, ceea ce duce la egalarea volumului cererii cu cel al ofertei. Pe
parcursul dezvoltrii pietei are loc procesul de acomodare reciproc a vnztorilor si
cumprtorilor. Un rol important aici l joac preturile, care favorizeaz schimbul rapid al
informatiei necesare. Ele fac conditii de schimb mai simple, clare si mai standardizate,
pentru toti participantii la economia de piat. Punctul de echilibru se noteaz prin E.
n punctul de echilibru
P
E
= P
S
= P
D

De aici rezult c
58
Q
E
= Q
S
= Q
D



Pretul de echilibru este pretul ce echilibreaz cererea si oferta ca urmare a actiunii
fortelor concurente. Formarea pretului de echilibru este un proces ce necesit un anumit
interval de timp. Ca urmare a stabilirii echilibrului cstig si consumatorii, si productorii.
ntruct pretul de echilibru de obicei e mai mic dect pretul maxim propus de consumatori,
atunci consumatorul are de cstigat. Pretul de echilibru este de obicei superior pretului
minim, pe care ar putea s-l propun firmele naintase.
Exist dou directii de baz de analiz a stabilirii pretului de echilibru: dup L.
Wallras si dup A. Marshall. Esenta conceptiei lui Wallras este diferenta volumului cererii
(ofertei). Dac exist surplus de cerere Q
2
Q
1
la pretul P
1
, atunci n rezultatul concurentei
cumprtorilor are loc majorarea pretului pn n momentul cnd dispare surplusul. n cazul
surplusului de ofert (la P
2
) concurenta vnztorilor duce la disparitia surplusului. Esenta
conceptiei lui A. Marshall reprezint diferenta pretului P
1
P
2
. Marshall reiese din faptul c
vnztorii reactioneaz nainte de toate la diferenta dintre pretul cererii si pretul ofertei. Cu
ct este mai mare aceast diferent, cu att e mai mare stimulul pentru cresterea ofertei.
Sporirea (micsorarea) cantittii oferite micsoreaz aceast diferent si astfel contribuie la
atingerea pretului de echilibru.
a) dup L. Wallras b) dup A. Marshall







Perioada scurt de timp e caracterizat mai bine de modelul lui L. Wallras, iar cea
ndelungat de modelul lui A. Marshall.

3.
Modelul p+nzei de pianjen
59
Pentru a analiza influenta statului asupra proceselor economice e necesar de
determinat nivelul si caracterul echilibrului stabilit pe piat. Pentru a analiza stabilitatea
echilibrului n microeconomie se folosesc modele dinamice n care se tine cont de factorul
timpului. Ca exemplu este modelul pnzei de pianjen. Pentru a explica acest model
introducem urmtoarele situatii: productorii nu pot corecta deciziile sale adoptate anterior
cu privire la schimbarea volumului productiei. Nu pot fi create stocuri de marf cu conditia
realizrii ulterioare a mrfii. Nu se iau n considerare fenomene ntmpltoare. Productorul
si bazeaz asteptrile sale cu privire la pretul viitor pe nivelul pretului real care s-a
nregistrat pe piat n perioada de primvar. QS
1
este volumul mrfurilor oferite n perioada
de timp t, iar P
t-1
este pretul mrfii n perioada t 1 (perioada anterioar). Consumatorii nu
iau decizia cu privire la volumul cumprrilor anterioare, de aceea volumul cererii n orice
perioad de timp va deprinde de pretul mrfii fixat n perioada dat de timp.
Q
Dt
= Q(Pt)
Q
Dt
cantitatea cererii n perioada t.
Graficul Modelul p)nzei de p$ianjen







n modelul pnzei de pianjen snt introduse anumite conditii, care provoac
oscilatiile preturilor si volumurilor de productie care n unele momente apropie sistemul
economic de situatia de echilibru.
Echilibrul este stabil, dac linia ofertei este mai abrupt dect linia cererii, cnd oferta
este inelastic. Dac cererea este inelastic, iar oferta elastic, atunci avem situatie de un
echilibru instabil. Dac ambele curbe au acelasi punct de nclinare, atunci oscilatiile pretului
si volumului productiei n jurul punctului de echilibru au un caracter regulat.

60

Tema 11. COMPORTAMENTUL ECONOMIC AL
PRODUC)TORULUI

1. Functiile de productie si propriettile lor
2. Relatia factor-cantitate produs
3. Rata marginal de substitutie tehnologic si legtura ei cu produsul marginal al
factorilor
4. Combinarea optim a factorilor de productie

1.
Func#iile de produc#ie $i propriet#ile lor
Sub notiunea de productie n conditiile microeconomiei contemporane se
subntelege activitatea de utilizare a factorilor de productie cu scopul obtinerii rezultatului
maximal.
n societatea contemporan orice firm produce, de regul, nu un singur bun, ci o
serie de bunuri economice; noi ns vom presupune c se produce un singur bun sau serviciu.
Activitatea economic a firmei poate fi prezentat si descris prin formula functiei de
productie:
Q = f (F
1
, F
2
, , F
n
), unde:
Q = volumul maxim de productie n cazul consumurilor stabilite;
F
1
, F
2
, , F
n
cantitatea factorului F.
Presupunem c F
1
constituie factorul variabil, atunci ceilalti factori (n 1) snt
constanti.
Q = f (F
1
, F
2
, , F
n
).
Pentru a reflecta influenta factorului variabil asupra productiei se introduc asa notiuni
ca productia total global, productia medie si marginal.
Produc#ia total$ reprezint cantitatea bunului economic produs prin utilizarea unei
anumite cantitti a factorului variabil. mprtind productia total la cantitatea factorului
variabil utilizat, obtinem produc#ia medie.
AP =
1
F
Q

Produc#ia marginal$ e determinat de obicei ca sporire a productiei totale, obtinute n
urma unei cresteri extrem de mici a cantittii factorului variabil utilizat:
61
MP =
1
F
Q

Odat cu folosirea n productie a factorului variabil F
1
va creste productia total (Q),
totusi aceast crestere are anumite limite n cadrul tehnologiei respective. Sporirea factorului
variabil F
1
duce la reducerea productiei totale (cu conditia c toate unittile factorului
variabil snt omogene si introducerea unittilor noi nu duce la modificarea calitativ a
tehnologiei). n aceasta si const legea productivittii marginale descrescnde. Se dovedeste,
c odat cu cresterea mrimii factorului de productie utilizat (celelalte rmnnd
neschimbate) mai devreme sau mai trziu se atinge un nivel la care folosirea auxiliar a
factorului variabil duce la micsorarea relativ si absolut a volumului de productie. Mrirea
gradului de utilizare a unui factor (ceilalti rmnnd neschimbati) duce la descresterea
consecutiv a rentabilittii utilizrii sale.

2.
Rela#ia factor-cantitate produs
Admitem c functia de productie const nu din unul, ci din doi factori variabili, iar
volumul de productie este o mrime constant.
Q I: Q = f (F
1
, F
2
, , F
n
)

mrimi variabile mrimi constante

Q II: Q = f (F
1
, F
2
).

mrimi constante mrimi variabile
S presupunem c acesti doi factori snt munca si capitalul. n conditiile unei
tehnologii prestabilite unul si acelasi volum de productie poate fi obtinut cu un capital mai
mare sau (ca n p. A) sau cu antrenarea unui volum mai mare de munc (ca n p. D).






62

Snt posibile si alte variante intermediare (BC). Dac unim toate mbinrile de resurse
a cror folosire asigur acelasi volum de productie, obtinem izocuantele. Dac izocuanta
reprezint o linie continu, atunci numrul de mbinri posibile va fi nelimitat, ceea ce
asigur o clasificare considerabil a hotrrilor luate de ctre firm referitor la organizarea
procesului de productie. Izocuanta sau curba produsului constant este curba care ofer o
multime nelimitat de combinatii ale factorilor de productie, asigurnd un volum stabil de
productie. Izocuantele pentru procesul de productie nseamn acelasi lucru ca si curbele
indiferentei pentru procesul de consum. Ele posed caracteristici asemntoare: au o
nclinatie negativ, sunt convexe si nu se intersecteaz. Izocuanta, care se afl mai sus
reprezint un volum mai mare de productie realizat. Totalitatea izocuantelor, dintre care
fiecare arat productia maximal realizat, obtinut prin utilizarea anumitor combinri de
resurse, poart denumirea de hart a izocuantelor.

3.
Rata marginal de substitu#ie tehnologic $i legtura ei
cu produsul marginal al factorilor

Majorarea cheltuielilor factorului F
1
(munca) compenseaz reducerea cheltuielilor
factorului F
2
(capital). Coeficientul unghiular al uzocuantei ne arat cum are loc substitutia
unei resurse prin alta. De aceea valoarea absolut a acestui coeficient caracterizeaz rata
tehnologic$ marginal$ de substitu#ie.
MRTS
LK
=
L
K

Cheltuieli de munc
MRTS
LK
=
L
K

1-2 2
2-3 1
3-5
2
1


n tabel snt mentionate modificrile ratei tehnologice marginale de substitutie prin
majorarea cheltuielilor legate de munc de la 1 pn la 5. Odat cu majorarea cheltuielilor de
63
munc, se micsoreaz cheltuielile de capital, ceea ce nseamn c se reduce productivitatea
muncii marginale si creste productivitatea marginal a capitalului.
MRTS
LK
=
L
K

=
K
L
MP
MP

Reducerea ratei tehnologice marginale de substitutie a unui factor prin altul dovedeste
c eficienta oricrei resurse este limitat. Pe msur ce nlocuim capitalul prin munc,
randamentul muncii se reduce (si invers).

4.
Combinarea optim a factorilor de produc#ie
Analiza prin intermediul izocuantelor constituie unele dezavantaje pentru productor,
deoarece utilizeaz numai indicatori naturali pentru cheltuielile resurselor si realizarea
productiei. Maximizarea productiei cu cheltuielile respective se datoreaz numai liniei
cheltuielilor egale sau izocuantelor. Dac P
1
este pretul factorului de productie F
1
, iar P
2

pretul F
2
, atunci, dispunnd de un anumit buget C, productorul nostru poate achizitiona X
unitti ai factorului F
1
si ai factorului F
2
.
C = P
1
X + P
2
Y.







Aceast egalitate prezint diferite combinatii de resurse ale cror utilizare duce la
acelasi nivel de cheltuieli, efectuate n procesul de productie. Mrirea bugetului
productorului sau micsorarea preturilor la resurse duce la deplasarea izocostului spre
dreapta, iar reducerea bugetului sau majorarea preturilor duce la deplasarea n stnga. Punctul
de intersectie dintre izocuant si izocost determin pozitia de echilibru a productorului,
deoarece permite atingerea nivelului maximal al volumului de productie n conditiile
nivelului limitat de mijloace, care pot fi utilizate pentru procurarea resurselor.


64





Regula costurilor minimale este o conditie, conform creia costurile se reduc n acel
caz cnd ultimul leu, cheltuit pentru fiecare resurs, d aceeasi eficient aceeasi productie
marginal. Regula costului minimal asigur echilibrul productorului.
Cnd eficienta tuturor factorilor este egal, problema repartizrii lor dispare, deoarece
nu exist resurse, care ar aduce venit mare n comparatie cu alte resurse.
Productorul se afl n pozitie de echilibru. n aceast situatie este atins combinatia
optimal a factorilor de productie, care, la rndul lor, asigur maximizarea produsului finit.


Tema 12. TEORIA COSTURILOR DE PRODUC.IE /N
ANALIZA MICROECONOMIC)


1. Tipologia costurilor.
2. Relatiile ntre costul marginal si celelalte categorii de costuri.
3. Curbele costului mediu n perioada lung de timp

1.
Tipologia costurilor
Costurile de productie snt o important categorie de cercetare a teoriei economice.
Scopul ei const n aceea de a evidentia mrimea si structura cheltuielilor ntreprinderii
pentru procesul de productie, care ar asigura ntreprinderii o crestere stabil. Costurile de
productie reprezint plata pentru factorii de productie procurati.
n dependent de schimbarea volumului productiei costurile se clasific n costuri
variabile (VC) si costuri fixe (FC). Suma total de cheltuieli variabile este ntr-o dependent
direct de volumul productiei, la fel si structura lor n cadrul productiei si realizrii unor
tipuri de produse (cheltuielile pentru materie prim si materiale, salarizarea muncitorilor,
cheltuielile pentru combustibil, energie electric). Cheltuielile fixe nu depind ntr-o perioad
65
dat de timp de schimbrile volumului productiei (plata pentru chirie, salarizarea
administratiei, amortizarea mijloacelor fixe).
Suma cheltuielilor fixe si variabilele formeaz cheltuielile totale






O alt clasificare a cheltuielilor de productie mparte costurile n economice si
contabile.
Costurile economice snt cheltuielile suportate de ntreprindere n procesul de
productie.
Costurile contabile cheltuielile financiare efectuate n scopul de a cumpra factorii
de productie
Costurile de productie mai snt implicite si explicite.
Costurile ce snt legate de utilizarea productiei proprii care se transform n resurse
pentru activitatea de productie a ntreprinderii se numesc costuri implicite. Costuri explicite
snt cheltuielile, ce se efectueaz pentru procurarea resurselor de la alti agenti economici.
TC = CE + CI

2.
Rela#iile +ntre costul marginal $i celelalte categorii de costuri
ntr-o perioad scurt de timp ntreprinderea are posibilitate de a mri volumul de
productie, utiliznd un factor variabil, ceilalti rmnnd fixati. n rezultat are loc cresterea
productivittii n cadrul ntreprinderii date pe baza utilizrii suplimentare a factorilor de
productie. ns paralel cu aceasta firma si mreste cheltuielile legate de factorul variabil,
cantitatea cruia de fiecare dat creste. Apare ntrebarea: de determinat cantitatea maximal
de productie care poate fi produs de ctre firm cu conditia recuperrii tuturor costurilor si
obtinerea unui profit economic. Pentru aceasta se introduce notiunea de cost marginal (CM)
care reprezint costul suplimentar, ce rezult din cresterea cu o unitate a volumului
productiei.
66
MC =
Q
VC
Q
VC FC
Q
TC

+
=

De aici rezult c costul marginal este un cost variabil excedentar, care revine unei
unitti suplimentare de productie. Pentru a prezenta evolutia costului mediu si costului
marginal n dependent de volumul productiei, prezentm urmtorul tabel:

Q
(vol.pr.)
FC VC TC AFC AVC ATC MC
0 10 0 10 - - -
1 10 90 100 10 90 100
2 10 170 180 5 85 90
3 10 240 250 3,3 80 83,3
4 10 320 330 2,5 80 82,5
5 10 450 460 2 90 92
6 10 600 610 1,6 100 101,5

MC are proprietatea de a se micsora odat cu cresterea volumului productiei pn la
un anumit nivel dup ce el nregistreaz o crestere. n rezultat activitatea ntreprinztorului
devine nerentabil. Aceast trstur a MC se datoreste faptului c ntr-o perioad scurt de
timp MC se afl sub influenta legii productivittii marginale descrescnde, de aceea
schimbrile n mrimea costului marginal se face n raport invers cu evolutia productiei
marginale.
Graficul evolutiei MC n dependent de schimbarea volumului productiei.








MC = MI egalitatea de baz n procesul de luare a deciziei de ctre productor cu
privire la modificarea volumului de productie

67
3.
Curbele costului mediu +n perioada lung de timp
n perioada lung de timp toate cheltuielile ntreprinztorului se modific. De aceea
legea productivittii marginale descrescnde nu afecteaz costul marginal. De aceea n
aceast perioad de timp, pentru a obtine o crestere a volumului productiei, firma trebuie s
micsoreze costul total mediu. n rezultat, ntreprinztorul va obtine o crestere a veniturilor
care este mai mare dect costul total mediu. Aceste venituri pot fi nregistrate ntr-o perioad
lung de timp de ctre toate firmele si poart denumirea venituri de crestere sau economie
la scar. Legturile cauzale dintre cantitatea de productie si costul total mediu ntr-o
perioad lung de timp constituie continutul legilor economiei la scar care reprezint
influenta modificrii tuturor factorilor de productie asupra nivelului de productie.





Pe baza costurilor totale, fixe si variabile pot fi calculate costurile medii, care
reprezint cheltuielile de productie ce revin pe o unitate de produs.
ATC =
Q
TC
AVC =
Q
VC
AFC =
Q
FC







68


Tema 13. COMPORTAMENTUL FIRMEI PE DIFERITE PIE.E
CONCUREN.IALE


1. Comportamentul firmei n conditiile concurentei perfecte.
2. Comportamentul firmei n conditiile concurentei imperfecte.

1.
Comportamentul firmei +n condi#iile concuren#ei perfecte
Reiesind din teoria costurilor de productie, determinm c productorul, activnd n
anumite conditii specifice ale pietei, tinde mereu s realizeze maximum de profit si minimum
de cheltuieli. n dependent de conditiile pietei firma, pentru a realiza scopurile sus numite,
si alege model de comportament pe piat. Pentru a analiza aceste modele introducem
urmtoarele notiuni:
1) Venitul total (TR suma de mijloace obtinute dup realizarea bunurilor produse:
TR = P x Q);
2) Venitul mediu AR ne arat acel venit care-l primeste firma de la realizarea unei
unitti de productie n mediu AR =
Q
TR
;
3) Venitul marginal MR modificarea venitului total la modificarea cu o unitate a
cantittii de productie MR =
Q
TR

4) Profitul firmei TPr = TR TC.
De aici rezult, c n activitatea firmei pot s existe trei cazuri:
maximum de profit;
minimum de pierderi;
firma capt numai profit normal.
Apare problema care va fi nivelul pretului si cantitatea de productie a firmei;
concurenta n aceste trei cazuri. Reiesind din conditiile concurentei perfecte, putem mentiona
c:
1) pretul tuturor unittilor de productie realizat de ctre firm nu se schimb pe
msur ce creste cantitatea de productie;
69
2) venitul total al firmei concurente va depinde cantitativ de productia realizat de
ctre firm (relatia aceasta este direct proportional);
3) fiecare unitate suplimentar de productie realizat va fi vndut la acelasi pret, de
aceea venitul mediu obtinut de la fiecare unitate de productie va fi constant si egal cu pretul
bunului. AR = P
Q
PQ
Q
TR
= = ;
4) deoarece toate unittile suplimentare de bun produs se realizeaz la unul si acelasi
pret, venitul primit de la realizarea suplimentar a bunurilor (sau MR) va fi egal cu venitul
mediu (AR) si egal cu pretul (P): MR = AR = P.

Model economic de comportare a firmei concurentiale
(sub form de tabel si grafic)
Q P TR TC TPr AR MR
0 200 0 400 -400 - -
1 200 200 540 -340 200 200
2 200 400 700 -300 200 200
3 200 600 820 -220 200 200
4 200 800 920 -120 200 200
5 200 1000 100 0 200 200
6 200 1200 1050 150 200 200
7 200 1400 1120 280 200 200
8 200 1600 1210 390 200 200
9 200 1800 1400 400 200 200
10 200 2000 2000 0 200 200

TP
4
, TC











70
n modelul nostru Q
max
= 9 unitti, TRr
max
= 400 unitti, P = 200 unitti. De obicei,
cererea consumatorului n piata concurential coincide cu graficul venitului marginal si
graficul venitului mediu





200 AR = MR = P D (cererea consumatorului)




2.
Comportamentul firmei +n condi#iile concuren#ei imperfecte
Trsturile specifice ale pietelor concurentiale imperfecte snt acelea c odat cu
schimbarea volumului produs se schimb pretul mrfii si invers. De aceea firma monopolist
trebuie s-si gseasc o anumit situatie a sa pe piat care i va da posibilitatea la un anumit
nivel de productie Q si la un anumit nivel al pretului P s-si maximizeze profitul.
Pentru a analiza comportamentul firmei monopoliste putem utiliza dou metode:
1) contrapunerea venitului total, mediu si marginal cu cheltuielile totale;
2) analiza venitului marginal, costului marginal si costurilor variabile mediu, fixe
medii si totale medii.
Utiliznd prima metod prezentm sub form de tabel si grafic.
Modelul de comparare a firmei monopoliste
Q P TR TC TPr AR MR
0 10 0 6 -6 - -
1 9 9 12 -3,5 9 9
2 8 16 16 0 8 7
3 7 21 17 3,7 7 5
4 6 24 18 5,7 6 3
5 5 25 21 4 5 1
6 4 24 24 0 4 -1
7 3 21 27 -6 3 -3
8 2 16 31 -15 2 -5
9 1 9 35 -26 1 -7
10 0 0 42 -42 0 -9

71
TP
4
, TC, AR, MC




















Concluzie la tabel si grafic:
n rezultatul micsorrii permanente a pretului, venitul total (TR) mai nti va creste
(maxim 25), iar mai departe scade, deoarece micsorarea pretului nu poate fi
compensat prin cresterea volumului de productie;
datorit micsorrii pretului venitul mediu si venitul marginal (AR si MR) au
tendinta de descrestere, deoarece fiecare unitate suplimentar de productie n
conditii concurentei imperfecte aduce productorului un venit mai mic dect
unitatea de productie anterioar;
venitul mediu (AR) capt mrime nul n acel caz cnd venitul total (TR) tot este
zero;
venitul marginal (MR) intersecteaz axa absciselor (OX) n punctul n care venitul
total (TR) este maxim.
Firma, reiesind din aceste concluzii trebuie s rezolve urmtoarea problem: care va fi
cantitatea de productie la care monopolistul poate s-si maximizeze profitul su.
Pentru firma ce activeaz n conditiile concurentei imperfectre, cantitatea de productie
(Q) la care profiturile vor fi maximale se determin de egalitatea: MC = (~) MR.
72
Analiza comportamentului firmei n baza comparrii mrimii medii d posibilitate:
a) de a determina pozitia firmei monopoliste n conditia schimbrilor pretului;
b) determinarea punctului n care firma monopolist are maxim de profit si, mai ales,
determinarea nivelului pretului n acest punct;
c) aceast metod d posibilitate de a efectua o analiz aprofundat a
comportamentului firmei n conditiile schimbrii conjuncturii pietei.
n baza conditiilor de activitate a firmei concurentiale (P = MR = AR si MC = MR)
vom ncerca s artm grafic cum firma concurential si va determina punctul maxim al
profitului.
Punctele maxime ale profitului












Q
1
maxim pierderi
Q
2
profit = 0
Q maxim profit
Q
3
profit = 0
Prin introducerea costurilor totale medii si costurilor marginale vedem c producerea
fiecrei unitti suplimentare de bunuri aduce firmei cheltuieli suplimentare. Venitul marginal
al firmei este constant. De aici putem mentiona c cheltuielile marginale mai nti snt mai
mari dect venitul marginal si firma va avea pierderi cu maximul lor n punctul Q
1
. Odat cu
mrirea volumului productiei pierderile se micsoreaz si n punctul Q
2
se egaleaz cu
veniturile totale la nivelul cnd MC ia mrimi minimale.
73
Dup ce TR > TC firma va cpta profit. Paralel cu aceasta ncep s creasc costurile
marginale pn cnd n punctul Q* nu se egaleaz cu venitul marginal. Anume n punctul Q*
firma capt maxim de profit, deoarece se realizeaz urmtoarea conditie: MC = MR.
Dup punctul C firma poate s mreasc volumul productiei, dar profiturile se vor
micsora, deoarece vor creste brusc costurile variabile si firma va primi profit pn la nivelul
Q
3
(TC = TR, TPr = 0).
Dup nivelul de productie Q
3
cresterea volumului productiei este nerational,
deoarece venitul pe care l vom primi va fi asimilat de cresterea costurilor totale. Deci, linia
costurilor totale, a costurilor marginale si a costurilor totale medii de dou ori intersecteaz
linia cererii, ceea ce corespunde n primul caz cu maxim de pierderi ale firmei sau Pr = 0; iar
n al doilea caz cu maxim de Pr.
ns apare ntrebarea: cum poate fi determinat Pr n punctul C? Pentru aceasta
construim graficul:







Conditia general de maximizare a profitului este egalitatea MR = MC, n situatia
cnd MC cresc.
Pentru a determina volumul maxim al profitului n punctul C, determinm Q maxim
ducnd o perpendicular de OX.
n punctul intersectiei curbei (K) cu perpendiculara vom primi mrimea cheltuielilor
pentru o unitate de produs n rezultatul schimbrii volumului produsului. Pe grafic mrimea
acestor cheltuieli se determin prin proiectarea punctului K pe axa OY. Dac de la pretul
bunului scdem cheltuielile medii vom primi profitul care revine pe o unitate de productie.
TPr = (P P
1
) x Q*; P
1
= ATC (Q*)
TPr = P x Q P
1
x Q* = P x Q* - TC PxQ T xQ
Q
TC
= = * Pr *
*

Aceast expresie este formula profit total, care poate fi utilizat pentru determinarea
profitului maximal. Pe grafic TR poate fi reprezentat prin aria dreptunghiului PCQ*O.
74
S
PCQ*O = TR
Aria dreptunghiului P
1
KQ*O = TC.
Dac din punctul TR TC vom primi volumul maxim al profitului (care grafic este
S
PCQ*O = TPr
).
Dac vom ncerca s mrim volumul productiei, atunci TPr se va micsora.
De aceea conditia general de maximizare a Pr este egalitatea MR = MC, n situatia
cnd MC cresc.


Tema 14. PIA.A FACTORILOR DE PRODUC.IE 'I FORMAREA
VENITURILOR FACTORIALE


1. Munca factor de productie. Formarea pretului la munc.
2. Piata capitalului si procentul.
3. Economia resurselor naturale si agricole. Renta funciar.
4. Antreprenoriatul ca factor de productie. Profitul ntreprinztorului.

1.
Munca factor de produc#ie. Formarea pre#ului la munc
Cel mai important factor de productie este munca. Din punct de vedere economic,
prin munc ntelegem orice efort uman care este recompensat n form bneasc. Munca
reprezint factorul primar si are rolul determinant n producerea de bunuri. Munca asigur
nzestrarea oricrui proces de productie cu bunurilor de capital necesare. Numai prin
activitatea uman resursele naturale pot fi atrase si utilizate n productie. Scopul final al
productiei de bunuri l reprezint satisfacerea trebuintelor de consum ale populatiei, cresterea
capacittilor de munc si a productivittii muncii. Mrimea productivittii muncii se exprim
prin productia care revine n mediu la un lucrtor angajat. Nivelul eficientei utilizrii acestui
factor depinde de o serie de conditii, cum ar fi gradul de mobilitate geografic si profesional
a fortei de munc; securitatea social; conditiile de munc, nivelul eficientei utilizrii
celorlalti factori de productie.
Primele trei conditii se concretizeaz ntr-un concept economic, denumit capital
uman. Dimensiunile capitalului uman snt date de gradul de educatie general si
profesional, de sntate si mobilitate a fortei de munc. Formarea si dezvoltarea capitalului
75
uman se asigur prin investitii economice, care trebuie s fie efectuate de persoane, familii,
firme si guvern.
Pretul muncii este exprimat prin salariu. Salariul poate fi minim si mediu. Nivelul
maxim al salariului este reglat de taxa impozitelor. Somajul tot influenteaz pretul fortei de
munc.
Principalii factori ce determin cresterea sau scderea cererii de munc snt:
Pretul bunurilor realizate din utilizarea factorului de munc. ntre modificarea P
mrfurilor de pe piata diferitor bunuri si modificarea cererii de munc exist o
relatie pozitiv.
Gradul de substitutie a muncii cu un alt factor de productie influenteaz negativ D
asupra muncii.
Nivelul calitativ al muncii si modificarea calittii muncii determin o modificare
n acelasi sens a cererii fortei de munc.
Implicarea factorilor de productie n activittile economice determin, ca o necesitate
obiectiv, recompensarea lor. Astfel, factorul munc este recompensat prin salariu.
Problematica salariului a constituit o preocupare constant a economistilor ncepnd cu
scoala clasic. Dup Smith, salariul este singurul venit bazat pe munc si trebuie s
corespund minimului de obiecte de consum necesar muncitorului si familiei sale. D.
Ricardo face distinctie ntre pretul natural al muncii si pretul de piat al muncii (pret natural
care d posibilitate lucrtorului s se ntretin; pret de piat pret care se plteste n mod
real pentru munc). economistii marxisti consider salariul drept pret al mrfii forta de
munc, respectiv ca expresie bneasc a valorii acesteia. Alti economisti apreciaz c salariul
este venitul persoanelor care particip prin munca lor proprie la procesul de productie.
Salariul, ca pret pltit pentru serviciul adus de factorul munc, se stabileste pe baza
mecanismului pietei, fiind ns definitivat si pltit dup depunerea muncii, n functie de
rezultatul ei. Acest mod de formare a salariului are la baz regulile generale ale pietei si
elementele specifice pietei muncii.
Caracteristicile principale ale salariului snt:
- surs esential de venit;
- prghie de cointeresare; instrument de echilibru al nevoilor si al resurselor de
munc, al cererii solvabile a populatiei si al volumului de bunuri materiale si
servicii; element de sustinere a cresterii productivittii muncii si a eficientei
economice.
76
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care salariatul o primeste n schimbul
muncii depuse. Aceasta poate fi privit ca:
a) salariu brut ntreaga sum de bani cuvenit factorului;
b) salariu net suma efectiv ncasat dup scderea din salariul brut a
impozitului pe salarii, a contributiei pentru somaj, asigurrii.
Factorii care conditioneaz mrimea salariului nominal:
pretul capacittii de munc;
evolutia situatiei economice;
politica de salarizare la un moment dat.
Salariul real reprezint cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprat, la un
moment dat, cu salariul nominal. El nu este altceva dect o reflectare a puterii de cumprare a
salariului nominal, fiind diferit de la o perioad la alta si de la o piat la alta.
Att salariul real, ct si cel nominal influenteaz direct costul vietii.
Sr = (Sn/Cv) x 100 sau Cv = (Sn/Sr) x 100
Indicele costului vietii ne permite s cunoastem mrimea cheltuielilor bnesti pe care
un individ trebuie s le fac pentru a-si asigura acelasi nivel de viat n dou situatii care
difer numai prin preturi. Cresterea costului vietii, nensotit de o crestere proportional a
salariului nominal, antreneaz diminuarea salariului real.
Factorii care influenteaz mrimea salariului real snt:
1) salariul nominal care se afl n raport direct proportional cu salariul real;
2) preturile bunurilor de consum;
3) puterea de cumprare a banilor;
4) revendicrile sindicatelor.
Forma de salarizare reprezint o modalitate prin care se determin mrimea si
dinamica salariului individual.
Principalele forme de salarizare snt:
1) salarizarea pe unitatea de timp;
2) salarizarea n acord;
3) salarizarea mixt.

77
2.
Pia#a capitalului $i procentul
Capitalul cuprinde bunuri rezultate din productie si care snt folosite pentru
producerea altor bunuri. n functie de modul cum particip la procesul de productie si la felul
n care se consum n acest proces bunurile de capital snt alctuite din capital circulant si
capital fix.
Capitalul circulant este alctuit din materiale prime, materiale, combustibil; particip
la un singur proces de producere si se consum n ntregime n acest proces. Capitalul
circulant al unei firme este egal cu modificrile stocurilor de materie prim, material,
semifabricate, productia neterminat de la nceputul si la sfrsitul unei perioade.
Capitalul fix particip la mai multe procese de productie, se consum treptat si tot
treptat se transfer o parter din pretul elementelor care l compun n costul bunurilor obtinute.
El este alctuit din cldiri, constructii, masini, utilaje, instalatii. n cadrul proceselor de
productie capitalul fix se uzeaz, adic sufer un proces de depreciere a caracteristicilor
tehnice, economice si functionale.
Uzura este de dou feluri: uzura fizic si uzura moral. Uzura fizic$ este determinat
de utilizarea diferitor elemente ale capitalului fix, precum si de agenti naturali. Uzura moral
este cauzat de progresul tehnic, respectiv de aparitia unor masini, utilaje, instalatii mai bune,
care au caracteristici tehnice, functionare superioare celor existente. Att uzura moral ct si
cea fizic se manifest n deprecierea constructiilor fixe. Expresia bneasc a uzurii poart
denumirea de amortizare. Aceasta se include n costul de productie si se recupereaz prin
vnzarea bunurilor.
n fata ntreprinztorului care are de gnd s cumpere o unitate de capital st o
problem serioas. El trebuie s compare cheltuielile pentru cumprarea capitalului cu
venitul pe care-l va cpta de la exploatarea lui. Problema e legat de perioada de
exploatarea a capitalului. Iat de ce e important s calculeze pretul curent al capitalului, care
i-ar da posibilitate s-l compare cu cheltuielile curente si s decid n privinta cumprrii.
Prin pret curent al veniturilor viitoare se are n vedere acea sum de bani pe care
ntreprinztorul trebuie s-o investeasc astzi, pentru ca peste o perioad de timp s se
determine tot de investitor, s primeasc o sum oarecare pe care el si-a planificat-o.
Pretul curent al venitului:
n
r
x
PV
) 1 ( +
= ,
78
PV suma investit;
x suma dorit;
r procentul bancar;
n perioada, ani.
Un venit ne poate aduce nu numai bani, dar si resurse, un lot de pmnt, utilaj,
apartament, masin. n fiecare caz putem s determinm pretul curent al venitului viitor.
n ceea ce priveste continutul dobnzii exist puncte de vedere controversate. Unii
economisti consider dobnda ca pret sau recompens a spiritului de economie, altii sustin c
dobnda este o chirie pltit pentru capitalul utilizat sau un pret pentru riscul antrenrii
capitalului ntr-o activitate oarecare, iar tertii interpreteaz dobnda ca pret pltit pentru suma
de bani folosit ntr-o afacere. Drept urmare, putem distinge:
1) dobnda n sens restrns ca excedent ce revine proprietarului de capital dat cu
mprumut;
2) dobnda n sens larg, ca excedent ce revine proprietarului oricrui capital utilizat n
conditiile normale.
n concluzie considerm c dobnda reprezint un venit nsusit de proprietarul oricrui
capital antrenat ntr-o activitate economic, sub form de excedent n raport cu capitalul
avansat.
Dobnda prezint mai multe forme de existent:
1) dobnda pe piata monetar ce apare la mprumuturile pe termen scurt pe care
bncile le contracteaz ntre ele sau cu banca central;
2) dobnzile pentru remunerarea depozitelor pe termen scurt si ??????
3) dobnda de pe piata obligatiunilor termen lung;
4) dividentul pentru plasamente n actiuni.
Rolul dobnzii decurge din functiile sale n cadrul pietei:
functia de influentare a repartizrii factorilor de productie ctre destinatii care s
asigure utilizarea lor cea mai eficient;
functia de a asigura bncilor acoperirea cheltuielilor de functionare si de realizare
a unui profit normal;
functia de redistribuire a profitului suplimentar creat de agentii economici ce
folosesc creditele;
functia de stimulare a publicului s renunte la anumite consumuri curente pentru a
creste volumul capitalului disponibil.
79
Mrimea si dinamica dobnzii snt relevate de doi indicatori esential;
a) masa sau suma absolut a dobnzii (D);
b) rata dobnzii sau venit anual, exprimat n procente
d = (D/K) x 100; D = d x K/100.
Mrimea ratei dobnzii oscileaz ntre dou limite: mic si mare.
Masa si rata dobnzii snt influentate de un numr considerabil de factori, dintre care:
1) raportul dintre cererea si oferta de capital;
2) riscul si ciclicitatea economiei;
3) inflatia dobnzii se majoreaz odat cu rata inflatiei;
4) durata creditului;
5) raportul dintre rata dobnzii si rata profitului.

3.
Economia resurselor naturale $i agricole. Renta funciar
Pmntul reprezint un factor de productie primar, originar, care cuprinde att
suprafata de pmnt, ct si resursele naturale. Acest factor se prezint ca un dar al naturii si
prezint o serie de particularitti.
1) Pmntul nu poate fi substituit: n agricultur si silvicultur pmntul reprezint
factorul de productie care, prin nsusirile sale naturale, asigur obtinerea de bunuri
economice. El constituie sursa primar de substante nutritive pentru flor si faun,
principalele rezervatii de resurse energetice si materie prime, suportul si mediul de viat.
2) Pmntul nu poate fi reprodus de ctre om, deci este ireproductibil. Pmntul se
aseamn cu un organism viu care dispune de o capacitate proprie de autoregenerare.
Aceast capacitate depinde de modul de utilizare a pmntului. n conditiile unei utilizri
nerationale capacitatea de autoregenerare se diminueaz treptat, existnd pericolul disparitiei
acesteia.
3) Pmntul este imobil: aceast particularitate imprim procesului de productie
dependenta de un anumit loc. Totodat aceast particularitate determin necesitatea
deplasrii celorlalti factori de productie, fapt ce implic anumite costuri.
4) Pmntul are un caracter extrem de limitat: ca ofer pmntul este cel mai restrictiv
factor de productie. Asigurnd spatiul de desfsurare a ntregii activitti economice, pmntul
constituie baza existentei si suveranittii economiei nationale. Totodat, pmntul este cea
80
mai sigur component a avutiei economice reale, unica bogtie individual si national a
crei valoare nregistreaz o crestere continu.
Pretul pmntului = renta procentului bancar.
Snt soluri fertile, medii si nefertile. La pmnt cererea este mare, iar oferta
inelastic, deci pretul pmntului n viitor va creste. Dac renta este mare, atunci pretul
pmntului e mare; dac procentul e mare, atunci pretul e mic.
Renta reprezint venitul ce revine posesorului oricrui factor de productie sau bun
economic a cror ofert este rigid sau foarte putin elastic. Realizarea rentei presupune
existenta simultan a trei conditii:
- factorul de productie sau bunul economic s fie limitat cantitativ;
- s nu poat fi substituit cu un alt factor sau alt bun cel putin o anumit perioad de
timp;
- oferta factorilor de productie sau a bunului economic s fie inelastic n raport cu
cererea.
Mecanismul formrii rentei are la baz legea randamentelor neproportionale, care
spune c utilizarea unor fractiuni egale din acelasi factor de productie asigur randamente
diferite: la nceput cresctoare, apoi stationare, iar n final descresctoare.
Venitul realizat de ctre detintorul unui factor de productie, a crui ofert total este
inelastic si insensibil la cresterea pretului de vnzare, poart denumirea de rent$
economic$.
Principala form de rent o constituie renta funciar, care este creat n agricultur si
silvicultur.
Renta funciar$ reprezint venitul ce revine proprietarului terenului, n virtutea
monopolului pe care l detine asupra acestuia si de la care snt exclusi ceilalti subiecti
economici. Ea este pltit de ctre arendas, sub form de arend, proprietarului funciar
pentru dreptul de a utiliza pe un termen determinat suprafata de teren nchiriat. Din viziunea
arendasului, renta reprezint o plat pentru folosirea terenului, care se constituie ntr-un
element al costului de productie.
Renta funciar cunoaste mai multe tipuri:
1) Renta absolut$ reprezint suma ncasat de toti proprietarii funciari, indiferent de
calitatea si pozitia terenului pe care l detin.
2) Renta diferen#iat$ se formeaz datorit diferentei de fertilitate dintre terenuri.
81
3) Renta de monopol reprezint suma ce se ncaseaz de ctre proprietarii unor
suprafete de teren de pe care se obtin produse n cantitti reduse, cu calitti exceptionale si
care snt foarte cutate de consumatori.
4) Renta de pozi#ie se formeaz datorit diferentelor ce exist ntre terenuri n privinta
distantei la care se gsesc fat de centrele de aprovizionare, de desfacere sau fat de cile de
comunicatie.
Pretul pmntului reprezint suma de bani primit n schimbul cedrii dreptului de
proprietate asupra pmntuluii. Evolutia acestuia este influentat att de factori directi, ct si
de cei indirecti: cererea si oferta de terenuri agricole, cererea si oferta de produse agricole;
mrimea si dinamica rentei; rata dobnzii bancare.
Pretul pmntului constituie, de fapt, renta capitalului la dobnda zilei. Mrimea lui
este egal cu suma de bani pe care vnztorul, depunnd-o la banc, poate obtine o dobnd
anual de mrimea rentei. Ca un proces firesc al cresterii rentei anuale, pretul pmntului
manifest o tendint de urcare.
d
R
P =

4.
Antreprenoriatul ca factor de produc#ie. Profitul +ntreprinztorului
Activitatea de antreprenoriat este o trstur specific a economiei de piat care se
bazeaz per libertatea economic a productorului n primul rnd. n orice tar acest tip de
activitate se bazeaz pe un sir de legi si acte normative elaborate de guvern. Esenta activittii
de antreprenoriat constituie procesul de initiere si realizare a procesului de productie din
numele persoanei pe propriul cont, pe rspunderea material si risc personal cu scopul de
obtine profit. Obiectul activittii de antreprenoriat prezint orice tip de activitate
gospodreasc care este prevzut de lege. Subiectul activittii de antreprenoriat este individul
sau un grup de indivizi si statul.
Activitatea de antreprenoriat oficial se nregistreaz la camera de nregistrare. Dup
nregistrare firma n cauz primeste codul fiscal si dreptul de a deschide cont n banc.
Registrele dau posibilitate ntreprinztorului:
a) de a culege informatii cu privire la numrul de firme, dimensiunile lor, capitalul
utilizat, volumul productiei, care exist n piata respectiv;
b) de a determina segmentul neocupat al pietei de ctre alte firme;
82
c) asigurarea garantiei realizrii contractelor respective ncheiate de persoane
respective.
Pentru stat este surs de acumulare a datelor statistice necesare pentru a face o analiz
si previziune economic
Antreprenorul ndeplineste urmtoarele functii:
1. Organizarea procesului de productie, nfptuirea dirijrii lui; prognozarea situatiei
economice a ntreprinderilor.
2. si asum functia de risc care poate contribui la ridicarea profitului ntreprinderii.
3. Exercit functia de inovator n productie; aplic metode noi si tehnologii noi.
Antreprenorul are urmtoarele obligatiuni: s respecte regulile pietei n conditiile
liberei concurente; drepturile si interesele legislative ale consumatorului; s asigure calitatea
cuvenit a mrfurilor fabricate.
n conditiile economiei de piat rationalitatea vietii economice este relevat de profit.
n sens foarte larg profitul reprezint venitul, cstigul realizat, n form bneasc de ctre cei
ce initiaz si organizeaz o activitate economic.
n ceea ce priveste continutul categoriei de profit au existat si exist o diversitate de
opinii.
1) Profitul privit ca rezultat al actiunii economice reprezint punctul de vedere oficial-
legislativ si statistic, conform cruia toate activittile lucrative au ca obiectiv principal
obtinerea de profit, care se determin ca diferenta ntre veniturile si cheltuielile ce rezult din
activitatea unui agent economic.
Profitul se calculeaz potrivit unei metodologii oficiale si reprezint o sum global
care cuprinde n structura sa dou componente: a) profitul legitim obtinut n contextul
respectrii prevederilor legale profitul normal; b) profitul nelegitim, realizat n conditiile
nclcrii legislatiei, umflarea costurilor, duble nregistrri, sustragerea de la plata
impozitelor. Profitul este impozabil conform reglementrilor legale din fiecare tar.
ntreprinztorul poate obtine profit din dou motive:
- dac el este proprietarul unora din factorii de productie utilizati de ntreprindere,
va obtine profitul normal;
- dac vinde bunurile ntreprinderii la un pret mai mare dect costul total, va obtine
si profitul economic.
Profitul total este format din profitul normal plus profitul economic.
83
2) Al doilea curent de gndire economic consider profitul ca element final al
diferentei dintre venitul total si costuri. Ei continu analiza surselor profitului apreciind n
functie de aceasta dup profit cuvenit si profit necuvenit.
3) Al treilea curent economic consider c profitul este un venit care rezult din
aportul adus de unul sau mai multi factori de productie si care trebuie s le revin lor
(salariu, dividend, rent).
Profitul reprezint un element variabil n timp si spatiu. Mrimea si dinamica
profitului snt relevate de mai multi indicatori, dintre care doi snt esentiali:
- masa profitului (Pr);
- rata profitului (pr).
Masa profitului reprezint suma total dobndit sub form de profit de o firm ntr-o
anumit perioad de timp:
Pr = V C
Rata profitului este raportul procentual dintre masa profitului si costul de productie:
% 100
Pr
x
C
pr = - rata profitului evidentiaz gradul de rentabilitate pe produs, ntreprindere,
ramur, economie national.
Procesul de maximizare vizeaz att masa ct si rata profitului. Acest proces se refer
la maximizarea profitului total.
Maximizarea profitului genereaz o migratiune a capitalului ntre diferite ramuri
economice. Au loc intrri si iesiri ale firmelor n si din ramur. Intrarea n ramur a unui
numr nsemnat de firme determin cresterea ofertei la bunul creat n cadrul ntreprinderilor
si diminuarea pretului la vnzare. Venitul mediu va scdea.
84

Tema 15. INDICATORII MACROECONOMICI DE BAZ)

1. Sistemul conturilor nationale. Principalii indicatori macroeconomici
2. Metodologia calculrii principalilor indicatori macroeconomici


1.
Sistemul conturilor na#ionale. Principalii indicatori macroeconomici
PNB este valoarea de piat a ntregului volum de bunuri si servicii care se creeaz
ntr-o economie national ntr-o perioad de timp. n calcularea PNB intr mrimea
stocurilor produse n anul curent. Crearea, miscarea si repartizarea PNB are loc n cadrul
sistemului de conturi nationale care prevede determinarea unui sir de indicatori
macroeconomici n baza crora putem efectua:
1) msurarea volumului productiei ntr-o perioad concret de timp;
2) Analiza si determinarea factorilor care influenteaz nemijlocit asupra dezvoltrii
economice la momentul dat;
3) compararea nivelului venitului national creat ntr-o anumit perioad de timp; n
baza acestor analize de a construi graficul care ne va reflecta functionarea economiei n
perspectiv;
4) acumularea informatiei n baza creia vor fi elaborate politicile macroeconomice
de ctre stat.
Calcularea PNB are anumite momente specifice:
PNB este un indicator monetar, din cauz c prin intermediul lui are loc analiza
comparativ a diferitor grupe de mrfuri si servicii create n diferite perioade de
timp.
n procesul calculrii PNB este necesar evitarea calculului dublu; calculul dublu
apare n acel caz, cnd n volumul PNB se va include att valoarea bunurilor
intermediare (care vor fi supuse prelucrrii ulterioare sau vor fi vndute pentru
acest proces) si valoarea bunurilor finale (bunuri destinate consumului final.
Excluderea acestui dublu calcul din msurarea PNB presupune c firmele vor
introduce n valoarea PNB asa numita valoare ad$ugat$, care presupune valoarea
de piat a volumului productiei create de ctre firm minus valoarea materiei
prime si a materialelor procurate de la alte firme.
85
Exemplu de calculare a valorii adugate (VA):
PNB = 710
Etapele productiei Pretul de vnzare
(initial)
Valoarea adugat
1. Ovicultura (lna) 60 60
2. Textil (stofa) 100 100 60 = 40
3. Fabrica (palton) 160 160 100 = 60
4. Comert engro 180 180 160 = 20
5. Comert cu amnuntul 210 210 180 = 30
PNB = 210
VA este pretul de realizare a mrfii pe piat.
n PNB nu se includ afacerile neproductive, care pot fi:
a) afaceri financiare;
b) vnzarea mrfurilor uzate.
Afacerile financiare se clasific n trei tipuri de activitate:
a) transferarea din bugetul de stat pltile efectuate din bugetul de stat sub form de
indemnizatii pentru someri, pensii, plti pentru asigurarea social;
b) transferuri de plti private subsidii particulare;
c) afacerile cu hrtiile de valori (actiuni si obligatiuni) prezint schimbul de active de
hrtii care n mod direct nu influenteaz asupra modificrilor productiei curente.
PNB sau valoarea de piat a productiei poate fi msurat n diferite moduri.
1) PNB din punct de vedere a cheltuielilor suportate de ctre consumator (A : 210
lei). Aceast metod de determinare a PNB se numeste metoda dup cheltuieli sau dup
productie.
2) PNB prin suma tuturor salariilor, pltilor de rent, a procentului si a profitului
create n procesul de productie (A : suma NA) metoda de calcul dup venituri.
Sensul analizei PNB conform acestor dou metode const n aceea c PNB poate fi
calculat ori prin nsumarea tuturor cheltuielilor suportate pentru procurarea ntregului volum
de productie creat n anul curent ori prin nsumarea tututor veniturilor obtinute de la
producerea ntregului volum de productie n anul curent. Sensul acestei metode poate fi
prezentat prin urmtoarea egalitate: volumul cheltuielilor consumate n anul curent pentru
procurarea PNB = volumul veniturilor obtinute de la realizarea PNB.
Aceasta este principala identitate macroeconomic care ne explic fenomenul c
vnzarea, cumprarea snt prti diferite ale unei si aceleiasi afaceri (legea lui Say). n baza
86
acestor dou metode putem s prezentm n mod schematic calculul PNB la nivel
macroeconomic prin urmtoarele componente:
1) Metoda cheltuielilor:
a) cheltuielile de consum ale menajelor;
b) cheltuieli investitionale ale business-ului;
c) cheltuieli guvernamentale pentru achizitionarea mrfurilor si serviciilor;
d) cheltuielile suportate de sectorul extern.
PNB = C + Ig + G + Xn
2) Metoda veniturilor:
a) cheltuieli si plti care nu snt legate de pltirea veniturilor;
b) salariul + pltile de rent
c) dobnda;
d) plusprofitul.
Dup metodele cheltuielilor n componenta PNB se includ:
1) Cheltuieli de consum a indivizilor (totalul consumului de bunuri si servicii) de
lung durat (consumul curent) efectuat de indivizii societtii.
2) Investitiile brute interne acest termen este utilizat frecvent n literatura
economic american si include n sine trei prti componente:
a) toate cheltuielile ntreprinderilor legate de procurarea utilajului;
b) cheltuieli legate de realizarea constructiei ce includ dou tipuri de constructii:
fabrici, uzine si fondul locativ;
c) modificarea stocurilor cheltuieli legate de mrirea stocurilor n anul curent si
introduc n calcul curent a PNB.
Micsorarea stocurilor, de obicei, nu se introduce n calcularea PNB pentru a evita
calculul dublu.
Investitiile pot fi: a) brute reprezint totalitatea de cheltuieli investitionale care au
fost legate de suma de investitii cheltuite pentru recuperarea capitalului utilizat n cadrul
ntreprinderii si suma de bani cheltuit pentru realizarea unei cresteri economice; pe de alt
parte, include amortizarea capitalului + investitiiule nete Ig = D (amortizare) + In; b) nete
snt cheltuielile efectuate de o ntreprindere n mod individual pentru realizarea unui anumit
volum de productie. Aceast categorie se utilizeaz n procesul de alctuire a conturilor
nationale. n sistemul conturilor nationale termenul de investitii interne este prevzut pentru
a delimita investitiile formelor autohtone private si a celor strine private.
87
Investitiile joac un rol important n procesul cresterii economice. Raportul dintre
investitiile brute si amortizare este un indicator dup care putem s determinm starea de
dezvoltare a economiei. Dup nivelul acestui indicator deosebim trei tipuri de economii:
a) economia n crestere cnd investitiile brute amortizarea (In > 0);
b) economia static (n stagnare) reflect situatia cnd investitiile brute snt egale cu
deprecierea capitalului (amortizarea);
c) economia cu diminuarea activittii de afaceri Ig < 0.
3. Cheltuielile guvernamentale cheltuieli efectuate de ctre stat pentru cumprarea
mrfurilor si serviciilor. n aceste cheltuieli se exclud transferurile.
4. Exportul net (Xn) indicatorul exportului net este un indicator care d posibilitate
de a duce evidenta n sistemul conturilor nationale a afacerilor economice externe.

2.
Metodologia calculrii principalilor indicatori macroeconomici
Analiza celorlalti indicatori macroeconomici care intr n sistemul conturilor
nationale se face conform anuarelor statistice: 1) PIB; 2) VN; 3) V Personal; 4) V Disponibil.
Toti acesti indicatori pot fi calculati reiesind din mrimea PNB.
PIB exprim mrimea valorii bunurilor economice destinate consumului final, care au
fost produse n interiorul unei anumite tri de ctre agentii economici autohtoni si strini ntr-
o anumit perioad.
PIB se calculeaz astfel:
1) Prin metoda productiei, PIB se obtine fie prin scderea din valoarea global a
consumului intermediar, volumul bunurilor si serviciilor provenite de la alti productori si
utilizate n producerea de noi bunuri si servicii fie prin nsumarea valorii adugate brute
obtinute n diferite sectoare.
2) Prin metoda utilizrii productiei finale PIB se calculeaz pornind de la
componentele ce exprim folosirea bunurilor si serviciilor care alctuiesc productia final si
anume: consumul privat denumit si consum personal format din bunuri si servicii destinate
satisfacerii nevoilor oamenilor; consum final guvernamental, reprezentat de cheltuieli
guvernamentale privind cumprarea de bunuri si servicii; formarea de capital brut; exportul
net de bunuri si servicii calculat ca diferent dintre export si import.
3) Prin metoda costurilor, PIB se determin prin nsumarea elementelor ce exprim
compensarea factorilor de productie, salariul, dobnda, renta, profitul, alocatiile pentru
88
consum de capital fix, taxele indirecte nete. Mrimea PIB determinat prin cele trei metode
trebuie s fie identic.
PNB reprezint valoarea curent de piat a tuturor bunurilor si serviciilor finale. PNB
nominal reprezint exprimarea n preturi curente ale perioadei n care au fost produse bunuri
si servicii. PNB real constituie valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse ntr-un an si
exprimate n preturile unui an de referint sau de baz. Raportul dintre PNB nominal si PNB
real constituie deflatorul PNB si e folosit n scopul determinrii modificrilor reale
intervenite n productie.
PI net se determin prin eliminarea din PIB a alocatiilor pentru consumul de capital
(amortizarea capitalului fix) sau nsumnd valoarea adugat net si impozitele indirecte.
PNN exprimat n preturile pietii se calculeaz scznd din PNB alocatiile pentru
consum de capital. Evaluat la preturile factorilor de productie PNN e denumit si VN.
VN constituie expresia veniturilor incasate de proprietarii factorilor de productie
datorit contributiei lor la crearea de bunuri si servicii. Se calculeaz prin:
1) PNN taxele indirecte.
2) nsumarea veniturilor obtinute de la proprietari factorii de productie: salarii, rent,
dobnd, profit.
3) nsumarea cheltuielilor fcute pentru consum, investitii si cresterea stocurilor.
Pe baza VN se calculeaz venitul personal, venit disponibil. Mrimea V Personal se
determin scznd din VN contributiile pentru asigurarea social, taxele pe venituri la care se
adaug pltile de transfer ale guvernului (pensii, compensatii, ajutoare) si dobnzile pentru
datoria public. Dac din venitul personal se elimin taxele personale rezult indicatorul V
personal disponibil, care exprim veniturile ce pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor
personale si pentru economii.
89

Tema 16. ECHILIBRUL MACROECONOMIC. CEREREA 'I OFERTA
AGREGAT)


1. Cererea si oferta agregat.
2. Echilibrul macroeconomic. Efectul mecanismului cu clichet.

1.
Cererea $i oferta agregat
La nivel de macroeconomie trebuie s fie respectat cerinta de baz a economiei:
dezvoltarea balansat, stabil pe o anumit perioad de timp. Pentru a realiza aceast cerint
se utilizeaz modelul cererii agregate si ofertei agregate sau cele dou puteri concurentiale
ale pietei.
Cererea agregat$ este un model care ne prezint diferite niveluri ale volumului real
de productie pe care consumatorii, ntreprinderea si statul snt gata s le realizeze la un
anumit nivel posibil al pretului. Relatiile dintre nivelul pretului si volumul real de productie
grafic se prezint printr-o curb cu nclinatie negativ.






nclinatia negativ a curbei AD se explic prin trei efecte:
efectul ratei dobnzii;
efectul valorilor materiale;
efectul exportului net.
1. Ridicarea nivelului preturilor provoac cresterea D pentru masa monetar la toti
agentii economici spre ridicarea ratei dobnzii si spre micsorarea cererii pentru
investitii, spre micsorarea PNB.
2. Ridicarea nivelului preturilor conduce la inflatie, devalorizarea activelor financiare
(mai ales care au valoare monetar fixat: conturi bancare, obligatiuni); populatia devine mai
srac si si micsoreaz consumul de bunuri). PNB se micsoreaz.
90
3. Ridicarea nivelului preturilor duce la micsorarea exportului din tar si la cresterea
importului X
3
< 0 PNB se micsoreaz.
Factorii care provoac modificri calitative n AD snt:
1. Cererea consumatorului (C): a) bunstarea indivizilor; b) asteptrile
consumatorilor; c) nivelul datoriilor consumatorilor; d) impozitele.
2. Modificrile n cheltuielile investitionale (Ig): a) modificri n rata dobnzii; b)
profit asteptat n urma realizrii investitiilor; c) impozitele de la ntreprinztori; d)
tehnologiile utilizate; e) prezenta capacittilor de productie excedentare.
3. Cheltuieli guvernamentale (G).
4. Exportul net (Xn): a) VN altor tri strine; b) cursul valutar.
C + Ig + G + Xn = AD





Modelul ofertei agregate: oferta agregat este un model care ne prezint nivelul
volumului real de productie existent n economia national la un anumit nivel posibil al
preturilor.








Prezentul grafic al curbei AS prezint o sintez a analizei efectuate de diferite scoli
economice a dependentei dintre nivelul preturilor si volumului potential de productie existent
n economie.
Segmentul keynisist sau orizontal perfect elastic: presupune existenta n economie a
resurselor economice excedentare care apar n situatii de fluctuatii economice. n asa situatie
firma poate s-si mreasc volumul de productie sau volumul real de productie la nivel de
91
societate fr a modifica costurile medii care revin la o unitate de productie diferite nivele
de productie; la unul si acelasi nivel de preturi.
Segmentul clasic sau vertical economia ajunge n punctul critic al posibilittilor de
productie sau realizarea ocupatiei totale. n acest punct critic se produce volumul maxim
fixat de productie care n cel putin o perioad scurt de timp nu se schimb. n cazul cresterii
AS se ridic nivelul preturilor.
Segmentul ascendent sau intermediar ne reflect c n economia national ocupatia
total nu poate fi atins concomitent n toate ramurile economiei, de aceea apar unele lacune
care cer investitii suplimentare, care, la rndul lor, provoac cresterea costurilor de productie
si cresterea preturilor.

2.
Echilibrul macroeconomic. Efectul mecanismului cu clichet
Echilibrul macroeconomic apare n rezultatul interactiunii cererii si ofertei globale
care poate fi echilibru static si dinamic. Apare n rezultatul deplasrii AS si AD si se
caracterizeaz prin modificarea n nivelul preturilor si volumului productiei. Aceste
modificri provoac diferite situatii.
1. AD constant: a) AS creste NP PIB; b) AS scade NP, PIB





2. AS constant
a)






92
b)







Ar trebui s se petreac invers, dar n practic nu avem asa ceva, ceea ce se numeste
mecanism cu clichet (ceea ce tine preturile din cauza sindicatelor, contradictiilor
monopoliste).
Primul factor care provoac schimbri calitative n ofert este costul de productie care
este influentat de:
a) modificarea preturilor asupra resurselor (pmnt, munc, capital);
b) productivitatea muncii care influenteaz asupra preturilor, capitalului
Factorul al doilea: preturile asupra resurselor importante (ele se modific sub
influenta modificrii cursului valutar national.
Factorul al treilea situatia de monopol pe piat.
Factorul al patrulea modificri n taxele impozitelor si n subsidii.






93

Tema 17. CICLUL ECONOMIC, INFLA.IA 'I 'OMAJUL


1. Caracterul ciclic al economiei si caracteristicile fluctuatilor ciclice.
2. Somajul: formele, cauzele si metodele de evaluare.
3. Cauzele, formele si natura inflatiei contemporane.

1.
Caracterul ciclic al economiei $i caracteristicile fluctua#ilor ciclice
n ultimele dou secole economia mondial s-a dezvoltat extrem de neuniform:
avnturile economice snt succedate de depresiuni. Evolutia neuniform a cresterii economice
a fost denumit ciclu al dezvoltrii economice. Ciclul este forma de miscare, de existent a
economiei n care fazele de avnt economic snt succedate de perioade de regres si
depresiune. Ciclul economic este un proces de succedare permanent a cresterii si scderii
activittii economice, ce reflect oscilatia nivelului de productie. Ciclurile economice difer
prin continuitate, intensitate si prin cauzele de aparitie. Snt cicluri generale si cicluri
specifice de dezvoltare economic. Din ciclul general fac parte:
1) Ciclurile mici, de conjunctur, determinate de dezechilibrul aprut ntre cererea si
oferta pietei, provoac oscilatii temporare cu durata de 3-4 ani.
2) Ciclurile decinale, medii cu o durat de 10-22 ani, determinate de dezechilibrul
aprut ntre ramurile economiei nationale, care dispare treptat n urma migrrii capitalului si
a fortei de munc dintr-o ramur n alta.
3) Cicluri mari cu durata de 50-60 ani exprim periodicitatea dezvoltrii fortelor de
productie, n primul rnd a modului tehnic de productie. n cadrul unui ciclu mare de disting
dou faze: ascendent$ care se caracterizeaz prin ritmul relativ nalt de crestere a
economiei; de ridicare a nivelului si calittii vietii; descendent$ se caracterizeaz prin
ncetinirea ritmurilor de crestere economic, de desfsurare a proceselor inflationiste, de
crestere a numrului de someri, de aprofundare a inegalittii economice si sociale.
Ciclul economic decenal cuprinde patru faze de avnt; declinul economic (criza);
depresiunea si nviorarea.
Vrful ciclului are urmtoarele trsturi: un nivel nalt al ocupatiei populatiei,
folosirea maxim a capacittilor de productie, cresterea veniturilor.
94
Criza se manifest prin reducerea nivelului de productie si a ratei profitului, cresterea
numrului de someri s.a.
Depresiunea se caracterizeaz prin numrul mare de ntreprinderi ce dau faliment;
scderea ratei profitului, reducerea nivelul de trai.
nviorarea economic se manifest prin cresterea investitiilor de capital n procesul
productiei; ridicarea nivelului ocupatiei, mbunttirii nivelului de trai.
Fazele ciclurilor economice snt caracterizate de dou mari procese: boom-ul si
recesiunea.
Boom-ul economic cuprinde fazele de avnt si de nviorare si se manifest printr-o
crestere considerabil a investitiilor capitale, a venitului populatiei. Recesiunea economic$ se
manifest n fazele de declin si depresiune.
Un loc important n ciclul economic l ocup criza economic. Pentru a preveni
consecintele negative ale crizelor economiei statul desfsoar o politic$ anticriz$:
a) reglarea cheltuielilor publice n scopul mentinerii cererii si a productiei;
b) reglarea circulatiei monetare si a creditului;
c) reglarea sistemului fiscal de reducere a taxelor si impozitelor;
d) reglarea activittii economice externe.

2.
'omajul: formele, cauzele $i metodele de evaluare
Somajul ca fenomen macroeconomic reprezint toat populatia activ fr ocupatie si
care este n cutarea unui loc de munc. Conform legii Republicii Moldova Privind
utilizarea fortei de munc snt considerati someri cettenii apti de munc, care au vrsta de
munc, dar din motive ce nu depind de ei, nu snt angajati, nu au un venit legal si snt
nregistrati la bursa muncii ca persoane n cutare de loc de munc.
Exist cteva forme de somaj:
1) 'omajul fric#ional cuprinde persoanele ce se afl n cutarea sau asteptarea
locurilor noi de lucru. Somajul frictional e un fenomen inevitabil, deoarece e generat de
migratiunea permanent a populatiei dintr-o regiune n alta; schimbarea profesiunii cu alta.
2) 'omajul structural aprut n urma dezechilibrului creat dintre oferta si cererea
fortei de munc, cnd structura socio-profesional nu mai corespunde structurii economice si
tehnicii avansate (cererea unor profesii se reduce, iar a altora creste).
95
3) 'omaj ciclic sau conjunctural generat de crizele economice sau de unele situatii
de conflict. Somajul ciclic reflect nivelul insuficient al cererii fortei de munc n majoritatea
ramurilor si sferelor de productie, ndeosebi n faza de declin si depresiune.
4) 'omajul tehnologic este generat de substituirea vechilor tehnici si tehnologii cu
altele noi, superioare.
5) 'omajul voluntar, benevol, cnd persoana din motive subiective nu munceste
pentru c nu-si gseste un loc de munc acceptabil preferintelor lui.
6) 'omajul involuntar persoanele apte de munc nu pot lucra, fiindc nu snt locuri
de munc n zona respectiv.
7) Somaj discontinuu ce cuprinde persoanele care si ntrerup temporar munca din
motive familiale.
8) 'omajul sezonier apare n ramurile ce depind de factori naturali (agricultur,
constructie).
9) 'omajul total cnd locul de munc e pierdut.
10) 'omajul par#ial const n diminuarea activittii de munc a unei persoane, pentru
c se reduce durata zilei de lucru sub cea legal, salariul micsorndu-se respectiv.
11) 'omajul la negru, cnd cel nscris n statut oficial de somer, beneficiind de
indemnizatii, presteaz concomitent si o activitate.
Ca fenomen social-economic somajul are multe aspecte negative, provoac o situatie
de nesigurant a populatiei active. Ocuparera deplin a populatiei apte de munc nu neag n
nici un fel existenta unui nivel natural al somajului 6%.
Rata somajului se determin prin raportul numrului somerilor la populatia activ:
% 100 x
ca fortademun
somaj
RS =
Dac rata somajului ntrece nivelul natural de somaj, atunci societatea suport
pierderi de ordin social si economic, principala pierdere fiind productia nefabricat.
Corelatia dintre nivelul somajului si rmnerea n urm a volumului produsului
national global e cunoscut n literatura economic ca lege a lui Okun. Conform acestei legi
dac rata ntrece nivelul natural al somajului cu 1%, atunci volumul produsului national
global va rmne n urm cu 2,5%.
O msur antisomaj important este protectia social a somerilor, care actioneaz n
urmtoarele directii: calificarea si recalificare somerilor; organizarea lucrrilor publice;
ajutor de somaj; ajutor social.
96

3.
Cauzele, formele $i natura infla#iei contemporane
Lipsa unui mecanism perfect de reglementare a cantittii de mas monetar necesar
pentru circulatie deseori provoac n economie momente de dezechilibru pe piata monetar.
n rezultat pe piata monetar au loc procese de inflatie sau deflatie. Cel mai des are loc
inflatia ce presupune devalorizarea banilor de hrtie care poate fi provocat de:
excesul banilor de hrtie aflati n circulatie;
deficitul bugetar;
nencrederea fat de guvern care a emis masa monetar de hrtie.
Inflatia reprezint un proces multifactorial care presupune scderea puterii de
cumprare a banilor si ridicarea pretului pentru mrfuri si servicii.
Inflatia are diverse forme de manifestare, printre care deosebim:
1) ridicarea general a preturilor mrfurilor si serviciilor si micsorarea puterii de
cumprare a banilor;
2) majorarea preturilor de piat la aur;
3) ridicarea cursului valutelor strine si scderea cursului valutei nationale.
Tipuri de inflatie:
Inflatie local (n cadrul unei tri).
Inflatie mondial (o regiune de pe glob).
Inflatie galopant (cnd preturile se ridic brusc si foarte mult).
Inflatie trtoare (cnd are loc cresterea lent, dar necontenit, a preturilor cu 10%
anual).
Inflatia care e provocat de factori financiari economici interni.
Inflatie importat, care e provocat de factorii din afara trii.
Caracterul negativ al inflatiei si influenta ei asupra economiei se manifest prin
urmtoarele momente:
1) Creste procesul de dezechilibru a activittii economice n diferite ramuri ale
economiei.
2) Are loc turnarea de capital din sfera de productie n sfera de circulatie, unde mari
profituri aduce comertul de specul.
3) Se micsoreaz cererea solvabil real asupra bunurilor de consum.
97
4) Are loc deformarea cererii consumatorului sau fuga de bani care are loc prin
procurarea oricrui tip de marf.
5) Provoac dereglarea sistemului bnesc.
6) Dereglarea ntregului proces de reproductie n toate fazele lui.
7) Acutizarea tuturor contradictiilor sociale.
Statul n diferite moduri intervine pentru a lichida aceste consecinte care pot fi
interpretate din dou puncte de vedere:
- motiv economic dorinta de a crea conditiile optime pentru acumularea capitalului
si cresterea economic;
- motiv social-politic const n stabilizarea finantelor statului.
Practica mondial propune urmtoarele metode de lichidare a inflatiei:
1) Nulificarea, care presupune introducerea unei noi unitti monetare.
2) Denominarea, care presupune schimbul valorii nominale a semnelor bnesti ntr-un
anumit raport (1:10; 1:1000). n acelasi raport are loc recalcularea preturilor, tarifelor,
salariilor s.a.m.d.).
3) Revalorizarea presupune restabilirea valoric initial a unittii bnesti n baza
cresterii productiei si circulatiei mrfare si scoaterea concomitent din circuit a unei cantitti
de mas monetar.
Procesul invers inflatiei se numeste deflatie, care la fel are un impact negativ asupra
economiei (lipsa de bani).
Reprezentantul curentului neokeynisist n anii 50-60 ai secolului XX a pus ntrebarea
de a arta legtura dintre nivelul inflatiei si nivelul somajului. S-a demonstrat c ntre inflatie
si somaj exist legtur invers proportional: cu ct este mai mare inflatia, cu att este mai
mic rata somajului si invers.







98
n anii 70-80 curba aceasta a fost transformat de ctre monetaristi ntr-o linie
vertical care apare la nivelul natural al somajului (6-7%) (cum nu s-ar schimba preturile,
nivelul rmne acelasi).


Tema 18. CIRCUITUL MONETAR 'I POLITICA MONETAR-
CREDITAR) A STATULUI


1. Structura circuitului monetar si msurarea lui.
2. Cererea si oferta monetar. Echilibrul pe piata monetar.
3. Sistemul monetar-bancar contemporan.
4. Politica monetar-creditar: esenta, scopurile, instrumentele.

1.
Structura circuitului monetar $i msurarea lui
Desfsurarea normal a vietii economico-sociale implic prezenta monedei, categorie
macroeconomic, la care toti subiectii economici dintr-o tar se raporteaz ca la ceva de la
sine nteles. n prezent exist mai multe tipuri de moned:
1) biletele de banc$ puse n circulatie de Banca de Emisiune;
2) moneda bancar$ care si are originea n activitatea bncilor de credit pe baza
unui depozit sau a unui credit;
3) moneda comercial$ constnd din documente emise de ntreprinderi particulare,
persoane juridice cu obligatia de plti la un termen cert.
n sens larg, moneda reprezint totalitatea mijloacelor de plat utilizate n mod direct
pentru efectuarea unor tranzactii.
Cantitatea de moned aflat n circulatie, sub toate formele sale, poart numele de
mas$ monetar$, care poate fi privit ca stoc si flux. Ca stoc, masa monetar constituie
ansamblul instrumentelor bnesti de care dispune sectorul nonfinanciar ntr-o economie
national la un moment dat, destinate achizitionrii de bunuri materiale si de servicii,
achitrii datoriilor, constituirii economiilor n vederea investitiilor si altor plasamente. Ca
flux masa monetar reprezint cantitatea medie de bani care circul ntr-o anumit perioad
de timp n economie.
Structura unei mase monetare relev dou mari componente:
99
1) disponibilittile bnesti propriu-zise (bani lichizi, bani cash) care includ acele
instrumente monetare caracterizate prin lichiditate perfect, capabile s sting imediat orice
datorie si s mijloceasc direct o tranzactie comercial, fr ca detintorul lor s cheltuiasc
timp si fr reducerea resurselor sale bnesti.
2) disponibilittile semimonetare, ce cuprind acele instrumente monetare care
presupun una sau mai multe operatiuni pentru ca posesorul lor s ajung la bani lichizi.
n prezent, ponderea primei componente a nceput s se diminueze. Diferite tipuri de
moned, ca expansiune a diferitor grade de lichiditate, evidentia existenta mai multor
agregate monetare. Agregatul monetar desemneaz o parte constitutiv a masei monetare
si semimonetare, parte autonomizat prin functiile ei specifice, prin agentii specialisti, care
emit instrumente de plat, prin organizatiile bancar-financiare care le gestioneaz, prin
circuitele economice reale pe cale le mijlocesc.
m x V = P x Q aceast ecuatie descrie situatia de stabilizare economic care, la
rndul su, presupune echilibrul dintre piata monetar si piata mrfar.
Lund n considerare c n economie exist circuitul prin virament formula
determinrii masei monetare poate fi interpretat astfel:
V
a Pn Kredit P
m
Pr +
=
P pretul bunurilor, serviciilor
Kr cantitatea de bunuri vndute n credit anterior, termenul de plat al cruia
expir n prezent
Pra plti reciproc achitate
V viteza de rotatie
P
n
pretul bunurilor vndute n credit anterior termenul de plat al cruia expir n prezent

2.
Cererea $i oferta monetar. Echilibrul pe pia#a monetar
Oferta monetar presupune cantitatea de bani alctuit dintr-un agregat, n care intr
masa monetar n numerar plus masa monetar prin virament. Oferta monetar se afl ntr-o
dependent direct proportional cu PNN creat n economia national si depinde de
posibilitatea realizrii cresterii economice n tara dat. De aceea grafic Sm reprezint o linie
vertical n functie de rata dobnzii.

100







Sm n economia national nu este
influentat n mod direct de rata
dobnzii.

Cererea monetar, spre deosebire de Sm este alctuit din dou elemente:
1) D cererea populatiei si a ntreprinderilor pentru banii de afaceri (D
t
);
2) D cererea pentru bani sub form de active (D
a
).








Cererea pentru bani sub form de active financiare (actiuni, obligatii, bani n
numerar) se schimb invers proportional cu schimbarea ratei dobnzii.









Echilibrul pe piata monetar poate fi dereglat sub influenta diferitor factori si n
primul rnd poate s se modifice oferta monetar.



101








Restabilirea echilibrului n piata monetar se efectueaz prin manipularea cu rata
dobnzii, cantitatea de hrtii de valori care este pus n circulatie. Din analiza pietei monetare
facem urmtoarele concluzii:
1) pretul asupra hrtiilor de valori si nivelul ratei dobnzii se afl n interdependent
invers proportional;
2) situatia de dezechilibru pe piata monetar duce la modificarea preturilor asupra
hrtiilor de valori si prin intermediul lor la influenta asupra nivelului ratei dobnzii;
3) modificarea ratei dobnzii influenteaz asupra deciziei oamenilor de a pstra banii
n rezultat are loc restabilirea echilibrului;
4) rata echilibrat egaleaz cantitatea de bani oferit cu cantitatea de bani cerut.
ntr-o economie national avansat pentru a mentine piata monetar n echilibru e
necesar de creat dou sisteme de control:
sistemul centralizat din partea statului;
sistemul de control din partea societtii.

3.
Sistemul monetar-bancar contemporan
Banca reprezint un tip specific al activittii de antreprenoriat. Func#iile b$ncilor:
1) acumularea resurselor bnesti si oferirea lor n credit;
2) efectuarea decontrilor ntre ntreprinztori;
3) transformarea unei prti a veniturilor si acumulrilor bnesti a indivizilor n
capital;
4) crearea mijloacelor de circulatie creditare (vecsel, cec) care nlocuiesc banii reali n
circulatie.
n rezultatul acestor functii de ctre bnci are loc stimularea dezvoltrii procesului
reproductiei lrgite n economia national.
102
n economia national exist un sistem bancar care e alctuit din mai multe bnci.
Dup caracterul activittii sale bncile pot fi:
1) B$nci de Emisiune care se ocup cu emisiunea bancnotelor si ocup n sistemul
creditar locul central Banca National. Dup forma de proprietate snt de stat si detin
monopolul asupra emisiei banilor de hrtie.
2) B$nci comerciale reprezint ntreprinderile bancare care efectueaz creditarea
ntreprinderilor industriale, comerciale si din alte ramuri economice din contul acelor resurse
bnesti care snt acumulate n rezultatul depunerilor (individual sau de ctre ntreprinderi).
3) B$nci specializate:
a) bnci de investitie reprezint ntreprinderile care se ocup cu finantele si
creditele de lung durat a diferitor ramuri economice. Specificul acestor bnci
const n faptul c cea mai mare parte a capitalului su de mprumut aceste bnci
acumuleaz n rezultatul emisiunii propriilor actiuni si obligatiuni sau luarea
creditului de la bncile comerciale;
b) ntreprinderi bancare specializate ele includ acele bnci care se specializeaz pe
un anumit tip specific de creditare (agricultur, de exemplu);
c) ntreprinderi non-bancare specializate companiile de investitii si financiare, case
de amanet.
Una din functiile de baz ale bncilor este creditarea. Creditum nseamn datorie si
reprezint o afacere ntre doi parteneri economici ce primeste forma mprumutului si
presupune c o persoan mprumut altei persoane cu conditia ntoarcerii acestei valori la un
termen stabilit si cu plata procentelor.

4.
Politica monetar-creditar: esen#a, scopurile, instrumentele
Scopul principal al politicii monetar-cereditare este de a ajuta economiei nationale de
a atinge nivelul productiei ce s-ar caracteriza prin ocupatia total si lipsa inflatiei. Esenta
politicii monetar-creditare const n modificarea ofertei monetare, pentru stabilizarea
volumului productiei, a ocupatiei si a nivelului pretului. Rezultatul politicii monetar-creditare
este de a mri oferta monetar n perioada recesiunii economice pentru acoperirea deficitului
bugetar, iar n perioada avntului economic de a limita oferta monetar pentru micsorarea
inflatiei.
Exist trei mijloace principale ale politicii monetar-creditare:
103
1) operatiunile pe piata deschis ce presupune cumprarea si vnzarea de ctre bnci a
obligatiunilor mprumuturilor de stat;
2) modificarea ratei rezervelor;
3) modificarea ratei scontului.
Din aceste instrumente, principale snt operatiunile pe piata deschis, deoarece, n
primul rnd, mecanismul este foarte mobil si influenta lui asupra bncilor comerciale se
efectueaz destul de rapid. Bncile comerciale, de obicei, depind de politica promovat de
Banca National, care, la rndul ei, detine cel mai mare portofoliu de obligatiuni ale
mprumutului de Stat.
Exist diferite concepte cu privire la eficienta politicii monetar-creditare si anume:
cum influenteaz modificarea ofertei monetare asupra economiei.
Teoria keynsist presupune modificarea ratei dobnzii, a investitiilor si a PNN
echilibrat n situatia de dezechilibru economic prin urmtoarele msuri:
1) Politica banilor ieftini:
problema: criza economic
politica: Banca Comercial cumpr obligatiunile mprumutului de stat, micsoreaz
rata rezervei obligatiunilor si rata sconturilor.
Rezultat: mrirea ofertei monetare micsorarea ratei dobnzii cresterea cererii
pentru investitii cresterea AD cresterea PNN echilibrat.
2) Politica banilor scumpi
problema: inflatia prin cerere
politica: Banca Comercial vinde obligatiunile mprumutului de stat, mreste rata
rezervei obligatiunilor si rata sconturilor.
Rezultat: Sm se micsoreaz; creste rata dobnzii micsorarea cererii pentru investitii
micsorarea AD.
n timpul actual eficienta politicii monetar creditare a devenit un obiect de discutii a
economistilor. Unii arat prtile pozitive ale politicii monetar-creditare:
- politica monetar-creditar functioneaz mai rapid si este mai mobil, mai
flexibil;
- izolarea de presiunile din sfera politicii.
Teoria monetarist: n viziunea adeptilor acestei teorii politica monetar-creditar este
neeficient, dar modificarea Sm este principalul factor al stabilizrii economiei.
Prtile negative ale politicii monetar-creditare:
104
asimetria ciclic politica banilor ieftini d posibilitate bncilor comerciale de a
mri suma de bani acordat cu mprumut, ns ea nu garanteaz c bncile vor
acorda acest mprumut si Sm se va mri;
modificarea vitezei de rotatie a banilor.
Dup opinia keynisistilor viteza de circulatie a banilor are tendinta de a se schimba n
directie opus schimbrii ofertei monetare. Prin aceasta se lichideaz acele modificri n
oferta monetar, care au fost provocate de politica monetar-creditar.
efectul exportului net.
1) Politica banilor ieftini:
problema: criza economic, lipsa cresterii economice
politica: politica banilor ieftini (n rezultatul micsorrii ratei dobnzii) micsorarea
cererii pentru valuta national Xn se micsoreaz scade AD scade AS.
2) Politica banilor scumpi
problema: inflatia prin cerere
politica: creste rata dobnzii creste cererea pentru valuta national creste cursul
valutei nationale Xn AD AS.
105

Tema 19. SISTEMUL FINANCIAR 'I POLITICA FISCAL) A STATULUI

1. Bugetul de stat si functiile finantelor
2. Impozitele si sistemul fiscal. Curba lui Laffer
3. Multiplicatorul impozitelor si cheltuielilor de stat. Datoria de stat

1.
Bugetul de stat $i func#iile finan#elor
Finantele snt banii n toat complexitatea miscrii lor n cadrul economiei nationale
si n afara ei. Finantele au aprut n perioada constituirii schimbului permanent de mrfuri,
dezvoltrii statului centralizat si necesittii lui n resurse. Astfel, termenul se aplic ca
notiune ce nseamn sistem de relatii bnesti, formarea resurselor bnesti ale statului pentru
ndeplinirea functiilor sale.
Finantele au urmtoarele func#ii:
1) Func#ia reproductiv$ a statului const n asigurarea financiar a circuitului si
rotatiei fondurilor fixe si circulante n reproductia individual si social.
2) Func#ia de reparti#ie a finantelor se manifest n procesul miscrii produsului
social si al venitului national. Prin intermediul finantelor are loc repartizarea si redistribuirea
veniturilor nationale.
3) Func#ia de stimulare const n aceea c conditiile determinrii taxelor impozitelor
si regulilor de creditare pot avea o influent activ asupra proceselor productive: a) dac taxa
impozitului e stabil pe o anumit perioad de timp, iar rata dobnzii nu depseste 10,15%
pentru economie snt create conditii speciale dezvoltrii ei; b) prevede c taxa impozitului pe
profit are caracter progresiv, iar rata lor depseste 20-40%.
4) Func#ia de control const n aceea c n procesul crerii, repartizrii si utilizrii
resurselor bnesti n economia national se realizeaz controlul bnesc asupra miscrii
resurselor materiale.
Finantele snt o categorie economic complex, esenta creia poate fi redat n baza
explicrii functiilor lor.
n elementele sistemului financiar un rol important n Economia National l are
fondul centralizat bnesc care se afl la dispozitia nemijlocit a statului. Bugetul de Stat
joac rol de organ n care se acumuleaz toate veniturile si cheltuielile statului. Necesitatea
106
existentei bugetului este legat de necesitatea statului de a cheltui. Bugetul se calculeaz n
fiecare an. el e adoptat de stat ca lege.
Bugetul de Stat poate fi calculat prin trei metode:
i automat$, care prevede c pentru anul viitor n mod automat se transfer aceleasi
mrimi ale articolelor bugetare, lund n considerare acele schimbri care au avut loc n legea
fiscal;
i metoda statistic$, care prevede c n noul buget vor fi incluse acele sume care snt
primite n rezultatul calculrii efectuate n baza datelor luate din bugetele anterioare plus
coeficientul de corectie;
i metoda aprecierii nemijlocite. Esenta ei const n aceea c mrimea cheltuielilor
bugetului e determinat de Ministerul Finantelor date pe baza studierii dinamicii principalilor
indicatori ai conjuncturii gospodresti. Aceasta e cea mai rspndit metod de calcul a
bugetului.
Bugetul de stat e alctuit din:
Partea veniturilor ce const din impozite, taxe si ncasri.
Partea de cheltuieli investite n Economia National, subsidii ale unittilor
economice, aprarea nvtmntului, medicinii, aparatului de stat; diferite cheltuieli pentru
necesittile social-culturale.
Statul, alctuind bugetul, realizeaz o anumit politic bugetar macroeconomic care
poate fi de dou tipuri:
a) Politica bugetar$ expansiv$ prevede mrirea cheltuielilor de stat si micsorarea
taxelor impozitelor. De obicei, se utilizeaz n conditii de crize economice pentru accelerarea
tempourilor de crestere economic:
b) Politica bugetar$ restrictiv$ prevede micsorarea cheltuielilor de stat si mrirea
impozitelor. Se utilizeaz pentru normalizarea conjuncturii economice n caz de existent a
fenomenului inflatiei.
Trebuie foarte atent de manevrat cu ambele politici bugetare.
Functiile sociale ale Bugetului de Stat:
1) asigurarea echittii sociale n cazul repartizrii veniturilor;
2) mrirea investitiilor n capitolul uman;
3) ocrotirea mediului ambiant;
4) acordarea ajutorului pturilor social vulnerabile prin intermediul sistemului
asigurrii sociale a populatiei;
107
5) crearea cointeresrii materiale a muncii la populatie.

2.
Impozitele $i sistemul fiscal. Curba lui Laffer
Impozitele constituie sursa principal de alctuire a prtilor veniturilor Bugetului de
Stat si local. Impozitele realizate ntr-un stat se supun unor principii de impozitare.
- principiul celor ce beneficiaz de privilegii de la realizarea programului de stat: ei
snt acei care trebuie s plteasc pentru realizarea lor;
- principiul pltii dup posibilitti (cine cstig mai mult, plteste mai mult);
- principiul simplificat n calcularea impozitelor.
n baza acestor principii n fiecare tar e alctuit codul fiscal. n Moldova din 1998 a
intrat n vigoare noul Cod Fiscal.
Functiile impozitelor.
1. Functie fiscal (impozitul este surs de venit).
2. Functie de redistributie (cu ajutorul impozitelor se redistribue veniturile de la o
ramur la alta, prin sistemul Bugetului de Stat).
3. Functie de stimulare (activitatea antreprenorilor, dezvoltarea progresului tehnic,
ocupatia fortei de munc).
Tipurile de impozite:
I. Dup metoda de calcul.
1) Impozit progresiv: creste venitul creste si impozitul.
2) Impozit proportional (acelasi pentru toate veniturile 2% fondul pensiei).
3) Impozit regresiv (venit mic impozit mic).
II.
1. Impozite directe (progresive, proportionale)
2. Impozite indirecte (regresive accize, TVA).
III. Dup surs
1. Impozit individual
2. Impozit din profitul ntreprinderii
3. Impozit n fondul asigurrii sociale
4. Impozit pe patrimoniul indivizibil si pe mostenire.
Problem n politica fiscal este determinarea nivelului optimal al impozitului, fiindc
de aceasta depind veniturile Bugetului de Stat.
108
Legtura dintre taxa impozitului si nivelul veniturilor a fost determinat prin curba lui
Laffer.






Q (venitul n urma impozitrii)
Una din aceste cantitti de venit poate fu primirea la dou taxe diferite ale impozitului
(nivel minim si nivel maxim). Numai c n cazul taxei impozitelor minime n economie vor
activa un numr mare de ntreprinderi, deoarece aici taxa impozitului joac un rol de
stimulator al activittii economice. Iar n cazul impozitului maximal numr restrns de
productori, taxa impozitar fiind o frn n dezvoltarea activittii economice.

3.
Multiplicatorul impozitelor $i cheltuielilor de stat. Datoria de stat
Politica fiscal presupune, n linii generale, manipularea cu cheltuielile
guvernamentale si taxele impozitelor. Exist dou tipuri de politic fiscal.
1) Politica fiscal discritional, care presupune manipularea constient cu taxele
impozitelor si cheltuielile guvernamentale n scopul modificrii volumului real al
productorului national si al ocupatiei, a controlului asupra inflatiei si accelerrii procesului
de crestere economic. Asupra nivelului echilibrat al politicii nationale n cazul politicii
fiscale influenteaz doi factori: G (cheltuieli guvernamentale) si T (taxele impozitelor). n
rezultatul mririi G, PNN echilibrat va creste. Cnd statul mreste taxele impozitelor, n mod
automat se micsoreaz consumul si economiile la fiecare nivel al PNN echilibrat.
Taxele impozitului influenteaz asupra PNV n mod indirect prin consum si nclinatie
marginal spre consum. Cresterea PNN datorit mririi G este totodat mai mare dect
micsorarea PNN n rezultatul introducerii T.
T si G pot fi modificate n diferite directii cu scopul stabilizrii Economiei Nationale
n dependent de fazele ciclului economic. n faza de recesiune n scopul mririi volumului
productiei si lichidrii somajului guvernul trebuie s promoveze politica fiscal de stimulare
care presupune trei situatii: 1) mrirea G; 2) micsorarea T si 3) combinarea TG si scderea T.
109
n faza de bumm economic pentru lichidarea inflatiei provocate de cererea
excedentar, guvernul trebuie s promoveze politica fiscal restrictiv: 1) scderea G; 2)
mrirea T si 3) combinarea scderii G si cresterii T.
n economia de piat exist un sir de mecanisme si factori care, n mod automat, fr
interventia statului, pot s provoace o modificare a PNN prin modificarea T si G. Acesti
factori se numesc stabilizatori automati orice msur care are tendinta de a mri deficitul
bugetar n perioada de recesiune si de a mri soldul pozitiv al bugetului de stat n perioada de
avnt, fr interventie special din partea guvernului.
Politica fiscal presupune utilizarea a dou tipuri de multiplicator.
1) multiplicatorul fiscal: TM =
T
PNN

;
2) multiplicatorul bugetului balansat: BBM =
BB
PNN

;
Deficitul bugetar este acea sum cu care pentru anul curent cheltuielile statului snt
mai mari dect veniturile din acelasi an.
Datoria de stat este suma deficiturilor si surplusurilor bugetare.
Cauzele cresterii datoriei de stat:
i rzboaiele (de exemplu, n 1946 datoria de stat a SUA alctuia 128% din PNB);
i declinele (echilibrul stabil duce la o contractie brusc a alocrilor n buget);
i micsorarea vdit a impozitelor;
i rezultat al lipsei vointei si hotrrii politice.
ncepnd cu anul 1970 datoriile si procentele care trebuie pltite pentru ele au crescut.
O datorie de stat mare poate duce la faliment, deoarece statul nu este asigurat cu finantele
necesare.
110

Tema 20. CRE'TEREA ECONOMIC)

1. Esenta, scopurile si caracteristicile principale ale cresterii economice.
2. Factorii si tipurile cresterii economice.
3. Echilibrul si cresterea economic. Modelele echilibrului cresterii economice.
Teoriile etapelor cresterii economice

1.
Esen#a, scopurile $i caracteristicile principale ale cre$terii economice
n prezent cresterea economic se consider drept o expresie sintetic a sanselor
pentru o viat mai bun si de aceea reprezint un obiectiv major de politic macroeconomic.
Cresterea economic este interpretat ca o evolutie pozitiv, ascendent a rezultatelor
macroeconomice. Cresterea economic const n sporirea cantitativ a activittilor si
rezultatelor acestora pe ansamblul economiei nationale n strns legtur cu factorii care
contribuie la aceast sporire.
Cresterea economic se exprim prin dinamica indicatorilor macroeconomiei ai
rezultatelor activittii n termeni reali respectiv PIB, PNB si VN, corectati cu mrimea
defalcatorului. Deoarece dinamica macroeconomic este corelat cu dinamica demografic,
variatia indicatorilor macroeconomiei se raporteaz frecvent la variatia populatiei totale.
Astfel, cresterea economic se msoar sintetic prin ritmul de crestere al PIB, PNB, VN pe
total si pe cap de locuitor.
Se apreciaz c o economie national nregistreaz crestere economic dac exist
tendinta dominant a unei cresteri pozitive reale pe termen suficient de lung pentru a nltura
efectele conjuncturale ale ciclului de afaceri. Cresterea economic nu surprinde modificrile
calitative ale economiei nationale, reflectate n structura economiei si n nivelul de trai,
aceste aspecte fiind puse n evident prin conceptul de dezvoltare economic.

2.
Factorii $i tipurile cre$terii economice
Cresterea economic este conditionat de resursele potentiale existente si de modul
cum snt utilizate acestea. Factorii directi care o determin snt:
a) resursele umane (oferta de munc, educatie, disciplin, motivatie);
111
b) resursele naturale (pmnt, resurse ale subsolului, combustibili, conditii
climaterice);
c) stocul de capital tehnic (masini, echipamente, cldiri, ci de transport);
d) tehnologia (stiint, inginerie, organizare, management, antreprenoriat, inovare).
Toate trile dispun de acesti factori, ntr-o msur mai mare sau mai mic, nu exist
ns o formul unic de a-i utiliza pentru a asigura cresterea economic.
O influent important asupra cresterii economice o au factorii indirecti, cu actiune
imediat: dimensiunea cererii agregate, respectiv, capacitatea de absorbtie a pietei interne;
eficienta sistemului financiar bancar; rata economiilor si rata investitiilor; mediul
international; migratia fortei de munc si a capitalului; politica bugetar si fiscal a statului.
Cresterea pe termen lung a productiei are dou surse fundamentale posibile:
cresterea cantitativ a factorilor, prin cresterea capitalului si a resurselor de munc
atrase n procesul de productie; cresterea cantittii de materie prim si energie
consumat, cresterea suprafetelor de teren cultivate;
cresterea calittii factorilor si a eficientei utilizrii lor, n conditiile unui mediu
economic si institutional favorabil, ceea ce conduce la cresterea productivittii
nationale, a eficientei investitiilor, la scderea consumului specific de materii
prime.
ntre latura cantitativ si cea calitativ a cresterii productiei exist o intersectie
compensatorie, mediat de latura structural. Astfel, proportiile n care se combin factorii
depind de natura tehnologiilor utilizate, de modul cum snt repartizate resursele economice
pe activitti la un moment dat si de flexibilitatea cu care se pot realoca aceste resurse n
functie de nevoile de adaptare a ofertei la modificrile cererii.
n afar de cresterea economic cu efect pozitiv, n economie se utilizeaz conceptul
de crestere economic zero si crestere economic negativ.
8 Creterea economic$ zero este situatia n care rezervele absolute si populatia total
sporesc n acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rmnnd constant.
8 Creterea economic$ negativ$ este acea situatie n care rezultatele
macroeconomice pe locuitor are o tendint de scdere mentinndu-se sub control o serie de
corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul
eficientei economice si a bunstrii sociale. Exprim o perspectiv nefavorabil.
112
n functie de contributiile relative ale factorilor de productie la sporul productiei si al
venitului national, prin laturile lor cantitative si calitative pot exista dou tipuri principale de
crestere economic: extensiv si intensiv.
1) Cresterea economic extensiv$ se caracterizeaz prin contributia preponderent a
laturilor cantitative ale factorilor directi la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic.
Acest tip de crestere este specific economiilor aflate n perioade de acumulri sustinute,
bazate pe efort investitional ridicat, orientat preponderent ctre cresterea capacittii de
productie n anumite ramuri.
2) Cresterea economic intensiv$ presupune o contributie preponderent a laturilor
calitative ale factorilor la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic. Cresterea
intensiv este specific trilor avansate economic, care au structuri tehnologice si economice
capabile nu numai s absoarb progresul tehnic, ci si s-l genereze permanent.
Autoaccelerarea continu prin crearea surselor ce crestere a eficientei n interiorul sistemului
permite o crestere practic nelimitat a eficientei economice.

3.
Echilibrul $i cre$terea economic. Modelele echilibrului cre$terii economice.
Teoriile etapelor cre$terii economice

Teoriile si modelele cresterii economice pun n evident diferite modalitti prin care
activitatea prezent o influenteaz pe cea viitoare si identific sursele care pot conduce la o
crestere continu.
Modelele clasice ale lui A. Smith si D. Ricardo au descris evolutia economiei n
termenii pmntului limitat si ai populatiei n crestere.
Modelul keynesist de crestere este un model macroeconomic, potrivit cruia venitul
national creste drept rspuns la cresterea cererii agregate.
Modelul HarrodDomar evidentiaz trei mari probleme: posibilitatea unei cresteri
sustinute; probabilitatea unei cresteri sustinute n conditii de ocupare deplin si existenta sau
nu a stabilittii ratei garantate n crestere.
Modelul neoclasic al cresterii explic modul n care acumularea de capital si
schimbrile tehnologice influenteaz economia.
Noua teorie a cresterii economice expune c o acumulare de capital trebuie s se
asocieze, de regul, cu o acumulare de cunostinte. Noua teorie are dou modele de baz: 1)
modelul nvtare prin practic si 2) modelul inovatiei. Cel de-al doilea model se
113
concentreaz asupra unor factori care influenteaz dorinta de a inova n mod constient si
sistematic.
Modelul cresterii economice este o constructie logico-matematic care evidentiaz
ansamblul de factori care concur la cresterea PNB pe ansamblu si pe locuitor. Pentru
modelele cresterii economice este caracteristic urmtoarele: ele acoper ntreg spatiul
Economiei Nationale si snt modele dinamice, adic reflect modificarea n timp a valorilor
diversilor parametri specifici ai cresterii economiei.
Clasificarea modelelor se face dup mai multe criterii.
1. Dup criteriul cuprinderii:
a) modele interramurale reflect interdependenta ntre ramuri economice;
b) modele sectoriale cuprind relatiile dintre sectoarele Economiei Nationale.
2. Dup intervalul de timp:
a) modele stationare pe un interval foarte scurt cresterea fiind posibil la orice
nivel;
b) modele dinamice timpul e considerat o variabil economic ce implic
modificarea structurii, cresterii, avnd loc n conditiile unor restrictii determinate
de modificarea structurii.
3. Dup scopul utilizat:
a) modele decizionale;
b) modele previzionale.
Cile de crestere economic snt aceleasi pentru toate trile. ns trile se deosebesc
unele de altele dup posibilittile de a-si mbuntti situatia economic n decursul timpului.
De exemplu, SUA, detinnd resurse naturale si fort de munc bogat si divers, si-a
concentrat mijloacele pentru utilizarea tehnicilor si tehnologiilor avansate, ce le asigur
tempouri nalte si puternice ale cresterii economice.
Statele slab dezvoltate nu snt apte de a atinge crestere economic din cauza
trecutului colonial, cnd se forma monopolul de regul, extragerea materiei prime. Deci,
aici rolul statului trebuie s fie esential (legislatia si ordinea; stimularea acumulrilor de
capital prin msuri de impozitare si financiar-creditare).

114

Tema 21. PROBLEMELE GOSPOD)RIEI MONDIALE


1. Formele de colaborare economic
2. Integrarea international regional economic
3. Comertul exterior: structura, tipuri si tendinte de dezvoltare. Balanta comercial
4. Sistemul financiar valutar international

1.
Formele de colaborare economic
Conceptul de cooperare economic international desemneaz relatiile contractuale
ntre dou sau mai multe state suverane sau unitti economice din tri diferite, viznd
realizarea prin efort conjugat a unor operatiuni n domeniile productiei, serviciilor, stiintei,
tehnicii, tehnologiilor, marketingului si comercializrii produselor s.a., urmrind avantaj
reciproc, ntr-o form convenit prin contractul de cooperare.
Principalele domenii de cooperare snt: productia, explorarea si exploatarea resurselor
naturale, sfera stiintifico-tehnic, actiunile de marketing si comercializare, serviciile s.a.
1) Cooperarea n productie cuprinde:
i subproductia sau subcontratacrea cooperare dintre o ntreprindere principal cu
una sau mai multe firme din tri mai slab dezvoltate;
i productia la comand;
i coproductia firme din tri diferite convin s produc n comun un anumit
obiectiv.
2) Cooperarea n domeniul explorrii si exploatrii resurselor naturale este de maxim
interes pentru trile care dispun de resurse naturale, dar nu au posibilitatea atragerii acestora
n circuitul economic din lips de resurse financiare si fort de munc.
3) Cooperarea stiintifico-tehnic constituie obiect al cooperrii pentru a economisi
resursele financiare alocate acestui domeniu, a accelera ptrunderea realizrilor stiintei si
pentru a atenua decalajele tehnico-stiintifice dintre tri.
4) Cooperarea n domeniul serviciilor cuprinde:
i cooperarea n domeniul turismului si transporturilor;
i cooperarea n domeniul bancar si al creditului;
115
i cooperarea n domeniul studiilor de piat, furnizarea de date n legtur cu diferiti
clienti si cu anumite piete, servicii prestate pentru clientii permanenti.
Cooperarea economic international presupune avantaje reciproce de ordin tehnic,
tehnologic si economic

2.
Integrarea interna#ional regional economic
Integrarea economic international s-a impus n economia mondial contemporan
ca un proces complex, viabil si deosebit de dinamic.
Integrarea economic interstatal reprezint o form aparte de manifestare a
interdependentelor n cadrul unor noi entitti politico-economice un mod specific de
colaborare ntre trile membre, mergnd de la realizarea unor simple zone de comert liber,
pn la constituirea unor uniuni economice si monetare, ft pierderea sau cu pierderea
anumitor atribute ale suveranittii trilor membre, viznd dezvoltarea economic accelerat la
scara teritorial integrat si deci, implicit, dezvoltarea economiei mondiale.
Acest proces are urmtoarele aspecte:
8 Implic institutionalizarea colaborrii, lund astfel nastere o serie de organizatii
economice internationale, ce functioneaz ca subiecte derivate ale dreptului international (de
exemplu, NAFTA).
8 Este realizabil n mai multe grade de extindere (zon de liber schimb, uniune
vamal, uniune economic sau monetar).
8 Se poate derula cu sau fr pierderea unor atribute ale suveranittii trilor membre.
8 Are importante amprente practice, urmrind dezvoltarea economic subregional,
regional si mondial.
Caracteristica fundamental a organizatiilor economice internationale constituie
functionalitatea lor, imprimat de scopul acestora: identificarea diverselor alternative de
colaborare international a cadrului si modalittile de stimulare a colaborrii economice
voluntare dintre state si armonizarea intereselor reciproce. Eficienta lor este determinat de
msura n care contribuie la intensificarea cresterii economice a fiecrui stat membru.
Cele mai mari organizatii internationale snt Uniunea European (UE), n care intr
cele mai dezvoltate tri din Europa; NAFTA SUA, Canada, Mexic zon liber schimb.
Moldova intr n CSI.

116
3.
Comer#ul exterior: structura, tipuri $i tendin#e de dezvoltare. Balan#a comercial
Cea mai veche component a circuitului economic mondial o reprezint comer#ul
mondial. Participarea la comertul international se realizeaz prin intermediul comertului
exterior al trilor. Prin comert exterior ntelegem totalitatea operatiunilor de export, import,
reexport de produse si de servicii, desfsurat de o tar n procesul de participare la
diviziunea international a muncii. Pentru fiecare tar antrenarea n schimburile comerciale
internationale reprezint o necesitate obiectiv deoarece garanteaz valorificarea superioar
prin export a potentialului de cercetare si de productie. Deci, comertul exterior este si factor,
si rezultat al cresterii economice.
Comertul international are o serie de trsturi si tendinte specifice:
8 Cresterea mai rapid a comertului international n raport cu productia mondial.
8 Cresterea ponderii comertului cu produse prelucrate n ansamblul schimburilor
internationale de bunuri materiale si reducerea ponderii produselor primare.
8 Cresterea comertului direct cu tehnologii si licente.
8 Sporirea impresionant a comertului cu prti si componente, a comertului
intraramur si intrafirm, n raport cu schimburile comerciale traditionale cu produse finite.
8 Cresterea sustinut a schimburilor internationale cu servicii n ansamblul
schimburilor internationale de valori.
8 ntrirea pozitiei trilor dezvoltate n exporturile si importurile mondiale,
concomitent cu determinarea pozitiei trilor n curs de dezvoltare.
8 Tendinta de tripolizare a schimburilor comerciale internationale reflectat printr-
o pondere nsemnat a Uniunii Europene, SUA si Japoniei.
8 Intensificarea preocuprilor pentru crearea unui cadru favorabil potentrii
schimburilor comerciale.
Fiecare tar racordat la comertul international este interesat a cunoaste nivelul si
calitatea participrii sale si evolutia acestora n timp. Aceasta se face prin intermediul
balan#ei comerciale.
Balanta comercial reprezint un tablou statistico-economic ce reflect n form
bneasc exportul si importul de mrfuri efectuate de o anumit tar, pe o perioad
determinat de timp. Comparnd valorile anuale ale importului cu cele ale exportului,
obtinem soldul balantei comerciale a trii respective. El poate fi: excedentar (pozitiv);
117
deficitar (negativ); echilibrat (zero), genernd o balant comercial activ, pasiv sau
echilibrat. O balant comercial cronic deficitar indic evolutii economice defavorabile.
Politica comercial cuprinde totalitatea reglementrilor cu caracter juridic,
administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc. adoptate de ctre stat, n scopul
stimulrii sau restrngerii schimburilor comerciale externe,conform intereselor nationale.
Exist dou tipuri de politici comerciale: 1) liberalizarea schimburilor comerciale
internationale si 2) protectionismul.

4.
Sistemul financiar valutar interna#ional
Sistemul valutar-financiar mondial s-a constituit pe baza dezvoltrii productiei de
mrfuri, circulatiei monetare si relatiilor economice internationale. El const din sistemul de
decontri ntre participantii circuitului de plat si din sistemul de institutii valutar-financiare,
reglementate de acordurile interstatale.
Ca subiecti ai relatiilor valutare pot fi statele, persanele fizice, ntreprinderile, care
efectueaz operatiuni economice internationale. Sistemul valutar este forma juridico-statal
de organizare a relatiilor valutare. Se deosebesc sistemul valutar national si mondial. La baza
sistemului valutar international st unitatea bneasc a trii date. Dac valuta national poate
fi vndut-cumprat n orice tar, atunci ea se numeste convertibil.
n secolul al XIX-lea majoritatea trilor au introdus standardul monetar de aur. De
atunci valoarea si cursul valutar au nceput s fie calculate conform cantittii de aur. Cursul
valutar este pretul unittii monetare a unei tri exprimat n unitti monetare ale altei tri.
n 1944 s-a format sistemul valutar international de la Brettan-Wouds, principala
functie a cruia a fost elaborarea cursurilor valutare stabile. Trile si-au fixat cursurile sale
valutare n aur sau n dolari. Prima dat n istorie au fost constituite organizatii valutar-
creditare internationale Fondul Monetar International si Banca Mondial de Reconstructie
si Dezvoltare.
n 1976 n Jamaica a fost constituit al patrulea sistem valutar international, unde n loc
de aur a fost elaborat un nou standard de schimb, numit Drepturi speciale de mprumut.
Dar el nu si-a ndrepttit asteptrile, n-a devenit principalul mijloc de plat si de schimb
international. Din aceast cauz trile din Uniunea European si-au format propriul su
sistem valutar international care si a elaborat moneda nou euro si care functioneaz
destul de eficient.
118
B i b l i o g r a f i e
1. Bucur, Ion. Bazele macroeconomiei. Bucuresti: Ed. Economic, 1999. 238 p.
2. Chirc, Sergiu. Evolutia reformelor economice (de la economia planificat la cea de piat)
Chisinu: Ed. Litera, 2000. - 110 p.
3. Chiril, Mihai. Economie politic: macroeconomie. Galati: Ed. Porto-Franco, 1999. - 190 p.
4. Ciucur, Dumitru. Economie: manual universitar. Bucuresti: Ed. Economic, 1999. 672 p.
5. Dudian, Monica. Bazele economiei. - Bucuresti: Ed. ALL BECK, 2001. 206 p.
6. Economie politic / Red. Ion Ignat, Neculai Clipa,. Iasi: Ed. Gh. Zane, 1997. 600 p.
7. Economie politic: concepte, probleme, teste / Red. Livia Baciu, Neculai Clipa, Ion Ignat. Iasi:
Ed. Sedcom Libris, 2000. 396 p.
8. Gogoneat, Aura. Economie politic: teorie micro- si macroeconomic, politici economice.
Bucuresti: Ed. Didactic si Pedagogic, 1995. 204 p.
9. Guslicova, N. Piata muncii n Republica Moldova: Evaluarea problemelor si msurilor necesare.
Chisinu: Ins. Nat. de Economie si Informatie, 2003. 53 p.
10. Mlcomete, Petre. Concepte, metode sio tehnici de microeconomie. Iasi: Junimea, 1984. + 438
p.
11. Oprescu, Gheorghe. Microeconomie. Macroeconomie. Bucuresti: Ed. Economic, 2000.
495 p.
12. Samuelson, Paul. Economie politic. Bucuresti: Teora, 2001. 944.
13. Srcia n Republica Moldova 2000 = Poverty in the Republic of Moldova 2000 = Fenocrt n
Pecnynnxe Monona / Min. Economiei al Republicii Moldova, Programul Natiunilor Unite
pentru Dezvoltare. Chisinu, 2003. 198 p.
14. Stancu, Stelian. Microeconomie: Teorie si aplicatii. Bucuresti: Ed. ALL, 1997. 494 p.
15. Vrnceanu, Radu. Bazele microeconomiei ntreprinderii. Iasi, Polirom, 2004. 304 p.
16. Aranona T.A. Maxpo+xonomnxa: yuennx. Mocxna, Hs-no eno n Cepnnc, 1999. 416 p.
17. Anpeen B.K. Ptnox nenntx ymar: Hpanonoe perynnponanne. Kypc nexnn. Mocxna:
Rpnnuecxax nnreparypa, 1998. 158 p.
18. Fastnen H.H. 3xonomnuecxax reopnx. - Mnncx: 3xonepcnexrnna, 2002.
19. 3onororopon B.I. 3xonomnxa: +nnnxnonenuecxn cnonapt. Mnncx: Knnxnt om, 2003.
20. Hnamxoncxn C.H. Mnxpo+xonomnxa: yuennx. Mocxna: eno, 2001. 415 p.
21. Mnxpo+xonomnxa. Teopnx n poccncxax npaxrnxa. Mocxna: HT KnoPyc, 2002. 542 p.
22. M+nxtm, Iperopn. Hpnnnnnt +xonomnxc: yuennx. Hnrep, 2000. 496 p.
23. Hypeen P.M. Kypc mnxpo+xonomnxn: yue. nx nyson. Mocxna: HHuPA-M, 2002.
24. Hanreneen H.A. Ptnox nenntx ymar: 3axon, xommenrapnn, npaxrnxa. Mocxna, Hs-no
HHuPA-M, 1996. 109 p.
25. Hnornnnxn M.H. Kypc +xonomnuecxo reopnn: yuennx nx +xon. nyson. Mnncx:
Mncanra, 2003.
26. Htmxnna T.B. Maxpo+xonomnxa: npaxrnxym. Knmnn+y: Monancxax +xonom. axaemnx.
1997. 137.
27. Pomxa H.H. 3xonomnxa naponoro xosxcrna: yuenoe nocone. Knmnn+y, 1997. 298 p.
28. Cnonapt conpemenntx +xonomnuecxnx n npanontx repmnnon / Ho pe. B.H. Bnmona, B.C.
Kamenxona. Mnncx: Aman]ex, 2002. 816 p.
29. Tapanyxa R.B. Mnxpo+xonomnxa: yuennx. Mocxna: eno n cepnnc, 2002. 303 p.
30. uepnt H. 3xonomnxa conpemenntx ]npm: Vuennx nx nyson. Chisinu, Prut International,
2003. 361 p.
31. 3xonomnuecxax reopnx (mnxpo- n maxpo+xonomnxa / no pe. Mnncx: Mncanra, 2003.